IV. IV. Bibliografie generală
p ână în prezent , ediţia a - G. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până II-a, Editura „Minerva”, 1982. - G. Călinescu – Istoria literaturii române. Compendiu , Editura pentru literatură, 198. - G. Călinescu – Viaţa lui Mihai Eminescu , E. !. "., 19. - G. Călinescu – Opera lui Mihai Eminescu , v#l. I-II, E.!."., 199-19$%. - G. Călinescu – Ion Creangă (viaţa i opera!, Ed. „E&inescu”, 19$'. Clasicism" romanti romantism" sm" #aroc #aroc, pre(aţă la Impresii asupra - G. Călinescu – Clasicism" literaturii spaniole , E. !. "., 19). - Eu*en "#vinescu – $itu Maiorescu, Ed. „Minerva”, 19$2. $itu Maiore Maiorescu scu i poster posterit itate ateaa lui criti critică că , Ed. „Casa - Eu*e Eu*enn "#vi "#vine nesc scuu – $itu +c#alel#r”, 19. prozatorilor români, v#l. I-II, E. !. "., 19. - ud#r ianu – %rta prozatorilor - ud#r ianu – Eminescu, Ed. „/uni&ea”, 19$. - ud#r ianu – %l. Macedons&i' Opere), v#l. I-I, ediţie critică, 19'9-19. - *icţionarul literaturii române de la origini până la +,--, Editura 0cade&iei, 19$9. - ic#lae I#r*a – Eminescu, Ed. „/uni&ea”, 1981. - Miail 3ra*#&irescu – Eminescu, Ed. „/uni&ea”, 19$. - Gara4et I4răileanu – Eminescu, Ed. „/uni&ea”, 19$. - 3u&itru Carac#stea – tudii eminesciene, Ed. „Minerva”, 19$). - 3u&itru !#p#vici – /omantismul românesc, Ed. ineretului, 199. - ladi&ir 5treinu – Eminescu, Ed. „/uni&ea”, 1989. - ladi&ir 5treinu – Ion Creangă, Ed. „0l4atr#s”, „ 0l4atr#s”, 19$1. - ladi&ir 5treinu – Clasicii notri, Ed. ineretului, 199. - +er4an Ci#culescu – Viaţa lui I. 0. Caragiale. Caragialiana, Ed. „E&inescu”, „E&inescu”, 19$$. - !#&piliu C#nstantinescu – crieri, v#l. II, E.!."., 19$. ca rdinale europene. Orizont romantic, Ed. „E&inescu”, - 0l. !ilippide – 1uncte cardinale 19$'. - C#ns C#nsta tant ntin in #ica #ica – Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneti" Ed. „E&inescu”, 19$). - C#ns C#nsta tant ntin in # #ic icaa – pre( pre(aţ aţăă la v#lu v#lu& &ul Eminescu. 0ecturi &antiene, Ed. „6nivers”, 19$). Introducere în miracolul eminescian, Ed. „7u&anitas”, - C#ns C#nsta tant ntin in # #ic icaa – Introducere 1992. - C#nstantin #ica – entimentul românesc al 2iinţei, Ed. „E&inescu”, 19$8. - Ed*ar !apu – 1oezia lui Eminescu, Ed. „E&inescu”, 19$ . - Ed*ar !apu – *in calsicii notri, Ed. „E&inescu”, 19$$. - Ed*ar !apu – 3arocul ca tip de e4istenţă, v#l. I-II, Ed. „Minerva”, .!.., 19$$. romantică, Ed. „Minerva”, . !. ., 198%. - Ed*ar !apu – E4istenţa romantică - asile "#vinescu – Creangă i Creanga de aur), Ed. „Cartea #&:nească”, 1989.
- "iviu usu – *e la Eminescu la 0ucian 3laga;Ed. „Cartea #&:nească”, 1981. Viaţa lui %le4andru Macedons&i, E.!."., 19. - 0drian Marin# – Viaţa - 0drian Marin# – Opera lui %le4andru Macedons&i, E.!."., 19$. Viaţa lui Eminescu, Ed. „Minerva”, 19$'. - Ge#r*e Munteanu – 56perion. Viaţa - Ge#r*e Munteanu – Eminescu i eminescianismul , Ed. Minerva, 1988. Introducere în opera lui Ion Creangă, Ed. „Minerva”, 19$. - Ge#r*e Munteanu – Introducere - Ge#r*e Munteanu – lavici necunoscutul , ulen*a – Valori i echivalenţe umanistice, Ed. „E&inescu”, 19$'. - =#e 3u&itres 3u&itrescu-u cu-u>ule >ulen*a n*a – Eminescu 7 cultură i creaţie, Ed. „E&inescu”, 19$. - =#e =#e 3u 3u& &itre itresscu- cu-uu>ulen ulen**a – Eminescu i romantismul german, Ed. „E&inescu”, 198. %#solut , Ed. „3acia”, 199%. - #sa 3el C#nte – Eminescu sau despre %#solut - 0&ita #se – Eminescu i India, Ed. „/uni&ea”, 19$8. - 5vetlana 5vetlana !ale#l#* !ale#l#*u-Mat u-Matta ta – Eminescu i a#isul ontologic, Editura >tiinţi(ică, 199. - 3u& 3u&it itru ru ata&ani ta&aniuc uc – 8n 9estern transilvan , pre( pre(aţ aţăă la v#l. v#l. Ioan lavici' Moara cu noroc), Ed. 0l4atr#s”, c#lecţia „"?ceu&”, „"?ceu&”, 19$'. Eminescu, E.!."., 19. - Eu*en 5i&i#n – 1roza lui Eminescu - ic#l ic#lae ae Man#l Man#lesc escuu – Contradicţia lui Maiorescu, Ed. „Cartea #&:nească”, 19$%. realitate românească, t e>tel eliu iu – Imaginaţia scriitorilor romantici, Ed. „5crisul r#&:nesc”, 19$8. - @vidiu @vidiu Gidir Gidir&i &icc – 1roza românească i vocaţia originalităţii, Ed. „5crisul r#&:nesc”, 1988. - @vidiu Gidir&ic – 5ermeneutica literară românească, Ed. „5crisul r#&:nesc”, 199. - @vidiu Gidir&ic – $itu Maiorescu i maiorescianismul , studiu intr#ductiv la v#lu&ul $itu Maiorescu' Critic , Ed. „5crisul r#&:nesc”, 199). - @vidiu @vidiu Gidir Gidir&i &icc – Motenirea prozei eminesciene, Ed. „5crisul r#&:nesc”, 199. - C#lecţia „i4li#teca critică” a Editurii „E&inescu” Apentru t#ţi aut#rii studiaţiB.
- "iviu usu – *e la Eminescu la 0ucian 3laga;Ed. „Cartea #&:nească”, 1981. Viaţa lui %le4andru Macedons&i, E.!."., 19. - 0drian Marin# – Viaţa - 0drian Marin# – Opera lui %le4andru Macedons&i, E.!."., 19$. Viaţa lui Eminescu, Ed. „Minerva”, 19$'. - Ge#r*e Munteanu – 56perion. Viaţa - Ge#r*e Munteanu – Eminescu i eminescianismul , Ed. Minerva, 1988. Introducere în opera lui Ion Creangă, Ed. „Minerva”, 19$. - Ge#r*e Munteanu – Introducere - Ge#r*e Munteanu – lavici necunoscutul , ulen*a – Valori i echivalenţe umanistice, Ed. „E&inescu”, 19$'. - =#e 3u&itres 3u&itrescu-u cu-u>ule >ulen*a n*a – Eminescu 7 cultură i creaţie, Ed. „E&inescu”, 19$. - =#e =#e 3u 3u& &itre itresscu- cu-uu>ulen ulen**a – Eminescu i romantismul german, Ed. „E&inescu”, 198. %#solut , Ed. „3acia”, 199%. - #sa 3el C#nte – Eminescu sau despre %#solut - 0&ita #se – Eminescu i India, Ed. „/uni&ea”, 19$8. - 5vetlana 5vetlana !ale#l#* !ale#l#*u-Mat u-Matta ta – Eminescu i a#isul ontologic, Editura >tiinţi(ică, 199. - 3u& 3u&it itru ru ata&ani ta&aniuc uc – 8n 9estern transilvan , pre( pre(aţ aţăă la v#l. v#l. Ioan lavici' Moara cu noroc), Ed. 0l4atr#s”, c#lecţia „"?ceu&”, „"?ceu&”, 19$'. Eminescu, E.!."., 19. - Eu*en 5i&i#n – 1roza lui Eminescu - ic#l ic#lae ae Man#l Man#lesc escuu – Contradicţia lui Maiorescu, Ed. „Cartea #&:nească”, 19$%. realitate românească, t e>tel eliu iu – Imaginaţia scriitorilor romantici, Ed. „5crisul r#&:nesc”, 19$8. - @vidiu @vidiu Gidir Gidir&i &icc – 1roza românească i vocaţia originalităţii, Ed. „5crisul r#&:nesc”, 1988. - @vidiu Gidir&ic – 5ermeneutica literară românească, Ed. „5crisul r#&:nesc”, 199. - @vidiu Gidir&ic – $itu Maiorescu i maiorescianismul , studiu intr#ductiv la v#lu&ul $itu Maiorescu' Critic , Ed. „5crisul r#&:nesc”, 199). - @vidiu @vidiu Gidir Gidir&i &icc – Motenirea prozei eminesciene, Ed. „5crisul r#&:nesc”, 199. - C#lecţia „i4li#teca critică” a Editurii „E&inescu” Apentru t#ţi aut#rii studiaţiB.
Precizări metodologice. Hermeneutică şi poetică
er&en r&enul ul de &e &et# t#dă dă pr#v pr#vin inee de la *rec *reces escu cull µετηοδοσ „&et#d# „&et#d#s” s” care i sensul de &et#dă de cercetare >i investi*aţie. @rice cercetare te&einică >i siste&atică din #rice d#&eniu al cun#a>terii tre4uie să recur*ă neapărat la # &et#dă. Dn cea de-a d#ua u&ătate a sec#lului trecut s-a discutat (#arte &ult, apr#ape eFcesiv despre &et#d#l#*ia criticii >i ist#riei literare. 3e4aterile i disputele dintre vecea >i n#ua critică au acaparat scena vieţii intelectuale i in#perant i &il#ace, uit:nd că #4iectivul ei principal terea, i evaluarea literaturii. u s-a i nu un sc#p i (ără discernă&:nt ca un re(leF al &et#dei >i au (#st i investi*aţiei literare. 0cest 0cest (en#& (en#&en en de sn#4 sn#4is& is& >i de &i&et &i&etis& is& critic critic,, pr#ven pr#venind ind din alini aliniere ereaa #4edie #4edient ntăă (aţă (aţă de &et#de &et#de,, trădea trădeaă ă # &ental &entalita itate te i reducţi#nistă. #ate &et#dele ră&:n vala4ile >i sunt i ist#ria literară, cu c#ndiţia să (ie adecvate teFtului literar >i să (ie (#arte 4ine aplicate. 5i&pla utiliare a unei &et#de nu asi*ură i calitatea de&ersului critic. Dn pr#4le&a &et#d#l#*iei, criticii >i ist#riei literare tre4uie să p#rni& de la pre&ia trans(#r& trans(#r&ată ată i ale*e ea i &et#dele de care are nev#ie, i ne &ai a(lă& i ist#riei literare, i să nu ne &ai i carteian. Cele d#uă &ari discipline care se #cupă cu studiul literaturii sunt er&eneutica >i p#ietica. 7er&eneutica este # disciplină vece, c#nstituită i care s-a &ani(estat per&anent i este un derivat de la nu&ele eului 7er&es, c#nsiderat i interpret al v#inţei divine. Dn această (uncţie este c#ncentrat
lui c#ple>it#are, pentru că t#tul este interpretare. u nu&ai cartea, dar >i lu&ea >i viaţa p#t >i tre4uie să (ie interpretate. 7er&eneutica este # disciplină vastă, cea &ai vastă dintre t#ate, pentru că le include pe t#ate celelalte >i pentru că nu eFistă disciplină, #ric:t de eFactă, care să nu recur*ă i „i i eFe*eă eFistă # de#se4ire esenţială. er&enul de eFe*eă pr#vine de la *recescul εξεγεσισ „eFe*esis”, care i presupune avansarea un#r puncte de vedere pers#nale >i #ri*inale. 7er&eneutica este superi#ară eFe*eei. 0 (i er&eneut i te#l#*ul *er&an 5cleier&acer i p#eie”, Martin 7eide**er „@ri*inea #perei de artă”, 7ans Ge#r* Gada&er „0devăr >i &et#dă”, !aul ic#eur „3espre interpretare”, E&#li# etti „e#ria *enerală a interpretării”, 7ans #4ert /auss „EFperienţă estetică >i er&eneutică literară”, ErJin 7u(na*el „Intr#ducere i # &et#dă universală de cun#a>tere, alături de dialectică, (en#&en#l#*ie >i structuralis&. 3ialectica este # &et#dă diacr#nică, ur&ărind (en#&enele i i&ua4ile ale (en#&enel#r, după (ai&#asa tenică usserliană a „reducţiei eidetice”, a reducerii la esenţă, *recescul ειδοσ „eid#s” i s-a i&pus prin cele4rul „Curs de lin*vistică *enerală” A191B al lui Kerdinanc de 5aussure. Cele d#uă c#ncepte (unda&entale ale structuralis&ului sunt cele de „siste&” >i „structură”. !rincipiul structuralist de 4aă i diacr#nică i ti&p, i ev#luţia l#r. Interpretarea este circulară. 5e des(ă>#ară i desăv:r>ită dintre t#ate, dar >i # (i*ură a spiritului, a cun#a>terii. 3espre i&p#rtanţa cercului er&eneutic sau cercul interpretării sau cercul c#&preensiunii, cu& a &ai (#st nu&it, au v#r4it t#ate tratatele de er&eneutică, te terii, tinţe >i intuiţii preala4ile >i i deducţie, prin analiă >i sinteă, >i se i traseaă cercul său. Cercul se tere.
u&ai cercurile vici#ase sau taut#l#*ice nu se i d#i &ari er&eneuţi ai veacului trecut Ge#r*e !#ulet „Meta&#r(#ele cercului”, >i /ean 5tar#4insLi „eFtul >i interpretul”. 3upă Ge#r*e !#ulet, er&eneutul tre4uie să ad#pte # p#iţie privile*iată i să decriptee un „c#*it#” al #perei, sau un „eltan*suun*”, adică # c#ncepţie despre lu&e >i viaţă. 7er&eneutica tre4uie să se adresee i viaţă. Dn critica n#astră G. Călinescu a pr#(esat # er&eneutică eFtre& de c#&pleFă, suplă >i nuanţată. "a Călinescu, i „i 5cleier&acer i interpretarea, care presupune crearea un#r puncte de vedere n#i i desciderea un#r n#i perspective asupra #perei. Dntr-un alt artic#l, „enica criticii >i ist#riei literare” A19'8B, Călinescu a(ir&a „rostul criticului i istoricului literar este de a crea puncte de vedere noi în raport cu opera" din care să iasă structuri accepta#ile”. 3#cu&entaţia >i in(#r&aţia c#nstituie # (aă preala4ilă a eFa&enului critic, care nu->i *ăse>te utilitate at:ta ti&p c:t nu este i nu invers. 3e aceea tre4uie să respin*e& critica tradiţi#nală de tip (act#l#*ic, care se pierde i nici # su(icientă cultură estetică >i (il#s#(ică „ 2ără cultură 2iloso2ică" 2ără :elatanschuung" un critic este un or#”, spunea Călinescu, „Critică >i creaţie”. Criticul >i ist#ricul literar tre4uie să realiee # 4i#*ra(ie interi#ară a #perei, să alcătuiască p#rtretul &#ral >i spiritual al scriit#rului, >i să-i de(inească pers#nalitatea artistică, a>a cu& au pr#cedat cu Miai E&inescu itu Mai#rescu „E&inescu >i p#eia lui”, 3u&itru Carac#stea „!ers#nalitatea e&inesciană” >i Călinescu „iaţa lui Miai E&inescu”. Iată de ce nu sunte& dispu>i să ac#rdă& # prea &are i&p#rtanţă 4i#*ra(iei scriit#ril#r. Met#d#l#*ic v#r4ind, v#& pune 4i#*ra(ia scriit#ril#r
er&enul de p#etică a (#st (#l#sit i de re*uli privind statutul >i c#ndiţia literaturii i ter&enul de p#ietică, ter&en care pr#vine de la ver4ul *recesc ποιειν „p#iein” care i p#ietică nu sunt unul >i acela>i lucru. !#ietica este # disciplină secundară care se #cupă cu &ecanis&ul ela4#rării >i pr#ducerii #perel#r literare. Dntre er&eneutică >i p#etică se instituie un >ir i au un #4iect c#&un, care este literatura, cele d#uă discipline au #4iective di(erite. 7er&eneutica se adreseaă c#nţinutului de idei, sensuril#r >i se&ni(icaţiil#r, &esaului #perel#r literare. !#etica se #cupă de (#r&a >i structura #perel#r literare, analieaă re*istrele v#r4irii >i sta4ile>te unităţile discursului narativ. !#etica studiaă le*ile *enerale ale discursului ce se &ani(estă i se&ni(icaţiile, >i dec#di(ică &esaul #perel#r literare. !#etica descrie structurile >i (#r&a #perel#r literare. !entru p#eticieni #rice #peră literară nu este, i a4stracte. @rice #peră literară este alcătuită dintr-un &esa >i dintr-un c#d. !#etica i un siste& de se&ne. u literaritatea ci literalitatea i diacr#nică i ti&p, care ţine c#nt de c#nteFtul s#ci#-ist#ric al ep#cii i care sacri(ică, cu 4ună >tiinţă, c#nteFtul s#cial-ist#ric al #perei. @ ulti&ă &are de#se4ire i a udecăţii de val#are. 7er&eneutica i le*i *enerale ale discursului se p#t &ani(esta >i i ti, er&eneutica ne*lieaă adesea (#r&a #perel#r literare >i p#ate să cadă te p#etica i a4stracţi#nsi&ul eFcesiv, ne*liarea &esaului #perel#r literare. 3e aceea unii &ari er&eneuţi au acuat p#etica pentru lipsă de u&anis& pentru că &esaul #perel#r literare este prin de(iniţie u&anist. Cu t#ate aceste de#se4iri >i li&ite cele d#uă discipline sunt discipline c#&ple&entare, til#r care pătrund i ecili4rate spirite ale structuralis&ului >i ale p#eticii nu&e>te p#etica „disciplină de traniţie”. 3e-a lun*ul ti&pului s-a creat un deecili4ru &asiv i descriere. 0 prevalat
re(ace ecili4rul dintre interpretare >i descriere. @dată &isiunea ist#rică a cu& spune vetan #d#r#v, „ să se sacri2ice pe altarul hermeneuticii" adică al #ătrânei critici din totdeauna”. Critica (ace parte >i din aFi#l#*ie, disciplină vastă care se #cupă cu studiul val#ril#r. Grecescul αξια „aFia” i c#l#ana verte4rală a de&ersului critic din păcate critica &#dernă i-a s#(isticat discursul dar a pierdut ceva din vi*#are iniţială – de&nitatea actului critic tre4uie resta4ilită. Critica nu &ai p#ate (ace a4stracţie astăi de n#ile &et#de apărute i teFtualis&. Critica tre4uie să aspire spre un inte*ralis& critic, spre # t#talitate a &et#del#r inte*rate >i su4su&ate critic. 0>a a apărut deideratul criticii t#tale. Dn cultura n#astră Gara4et I4răileanu v#r4ea despre # critică c#&pletă sau t#tală, dar deideratul criticii t#tale ră&:ne, &ai cur:nd, # (ru&#asă ut#pie pentru că practica criticii ne-a d#vedit că p#t eFista critici &ari, dar nu >i critici t#tali sau c#&pleţi. Dn critica n#astră Călinescu se apr#pie cel &ai &ult de deideratul criticii t#tale. "a Călinescu i er&eneutică, psianaliă, p#etica ele&entel#r >i ciar structuralis&, i in#vaţie, să nu renunţe cu t#tul la &et#dele tradiţi#nale, dar să d#vedească descidere >i receptivitate (aţă de n#ile &et#de. #ate &et#dele sunt vala4ile i cu e(icienţă aplicată. I4răileanu v#r4ea de anat#&ia #perei >i c#¶ #pera cu un pacient, iar criticul cu un cirur* „ totul este" spunea nu 2ără umor I#răileanu" ca pacientul să nu moară pe masa de operaţie a criticilor ”. Multe #pere au suc#&4at i retrăie>te literatura >i nu este, trii recur*, di&p#trivă, la un li&4a c:t se p#ate de s#(isticat, preţi#s >i ala&4icat, *#n*#ric Ater&en cu # c#n#taţie ne*ativă care vine de la nu&ele &arelui p#et 4ar#c spani#l, "uis de G#n*#raB >i aun* p:nă la # adevărată „4eţie de cuvinte” ca să <&pru&ută& eFpresia &e&#ra4ilă a lui itu Mai#rescu.
Critica tre4uie să (ie # de&#nstraţie l#*ică >i c#erentă de idei i 4#&4astic nu se ascunde dec:t (u*a de #pinie >i lipsa de idei. Elevaţia i de idei. Critica este # c#n>tiinţă >i # #*lindă a literaturii. Marii critici re(ac >i reinventeaă literatura, # clasi(ică >i # ierarieaă. 5tudie& literatura a>a cu& se re(lectă ea tiinţa &aril#r critici.
Curente şi tendinţe în cea de-a doua jumătate a ec. al !I!-lea Claicim şi modernim
Dn cea de-a d#ua u&ătate a sec#lului al HIH-lea s-au &ani(estat i tendinţe, de direcţii literare clasicis&, r#&antis&, 4ar#c, &anieris&, realis&, naturalis&, parnasianis&, prera(aelitis&, si&4#lis& >i (antastic. #ate aceste c#ncepte p#lise&antice tre4uie 4ine clari(icate pentru a le i se&ni(icaţiile l#r. er&enul cel &ai p#livalent este cel de clasic, care are &ai &ulte sensuri s#cial, aFi#l#*ic, ist#ric, tip#l#*ic >i stilistic. 5ensul pri&#rdial, de 4aă este s#cial. Clasic pr#vine de la latinescul clasicus, care dese&na apartenenţa la # anu&ită clasă s#cială >i care c#ală, scriit#ri eFe&plari ale căr#r #pere s-au d#vedit capa4ile să i care s-au c#nstituit c#ală literară, care a apărut &ai i Marele 5ec#l i e*ele 5#are. Clasicis&ul (rance a avut la 4aă (il#s#(ia lui 3escartes >i a (#st # eFpresie i de re*uli (iFe - cultul" primatul raţiunii Aclasicii puneau raţiunea &ai presus de t#ate >i # c#nsiderau supre&a val#areB - valori2icarea motenirii %ntichităţii greco=latine< - regula verosimilităţii Acu punctul de plecare te caractere ate&p#rale, *eneral-vala4ile, dinc#l# de c#nteFtul s#ci#-ist#ric, alcătuite pe 4aa unei sin*ure trăsături d#&inanteB - regula celor trei unităţi 7 de timp" de loc i de acţiune Acare c#nducea spre # st:nenit#are li&itare a i&a*inaţieiB
- puritatea genurilor i speciilor Aclasicii nu ad&iteau a&estecul de *enuri >i speciiB - puritatea stilului Aclasicii erau adepţii stilului i un sens tip#l#*ic. EFistă un tip clasic homo clasicus, cărui ai se va #pune un tip r#&antic homo romanticus. er&enul de clasic are >i un sens stilistic. Clasicis&ul este un stil per&anent, unul dintre cele cinci &ari stiluri per&anente din ist#ria culturii, alături de r#&antis&, 4ar#c, &anieris& >i realis&. Clasicis&ul este # (#r&ă i a apărut cu # itul sec#lului al HIIIlea >i ti >i C#stace C#naci. Clasicis&ul r#&:nesc a (#st &ai &ult # i&itaţie după clasicis&ul (rance, la care s-a adău*at in(luenţa anacre#ntis&ului *recesc. 3inc#l# de această peri#adă ist#rică se p#ate spune că de (apt clasicis&ul s-a &ani(estat pe t#t parcursul sec#lului al HIH-lea, c#eFist:nd cu r#&antis&ul i re*ulileB er&enul de r#&antic are trei sensuri ist#ric, tip#l#*ic >i stilistic. Dn sens ist#ric, r#&antis&ul, ca un curent literar, a apărut &ai i i d#ctrina eului a4s#lut a lui Kicte. C#ri(eii r#&antis&ului *er&an au (#st /ean !aul icte, 7#lderlin*, #valis, E..0. 7#((&an, Ca&iss#, >i te#reticienii r#&antis&ului *er&an au (#st (raţii 0u*ust ilel& 5cle*el >i Kriedric 5cle*el. Mani(estul r#&antis&ului en*le l-a c#nstituit pre(aţa de la cule*erea „alade lirice” A181'B, se&nată de #rdsJ#rt >i C#lerid*e. 0lţi repreentanţi de sea&ă ai r#&antis&ului en*le au (#st ?r#n, /#n Neats, 5elle?. Mani(estul r#&antis&ului (rance l-a c#nstituit pre(aţa lui ict#r 7u*# la dra&a sa „Cr#&Jell” A182$B. 0lţi repreentanţi ai r#&antis&ului (rance au (#st "a&artine, 0l(red de Musset, 0l(red de i*n?. EFp#nentul cel &ai de sea&ă al r#&antis&ului italian a (#st "e#pardi, iar cei &ai de sea&ă repreentanţi ai r#&antis&ului rus au (#st "er&#nt#v >i !u>Lin. 5pre de#se4ire de clasicis&, r#&antis&ul n-a &ai avut la 4aă un c#d de n#r&e >i re*uli (iFe, ci # serie de trăsături speci(ice, care s-au c#nstituit
- cultul imaginaţiei i al 2anteziei< - aspiraţia spre a#solut Acu punctul de plecare tientuluiB - valori2icarea miturilor i a creaţiilor populare A4aele (#lcl#risticii, ca disciplină au (#st puse i un sens tip#l#*ic. ipul r#&antic se #pune tipului clasic #p#iţia clasic-r#&antic este # #p#iţie (unda&entală a culturii - cal#(il Aiu4it#r al stilului (ru&#s, i r#&antic, a>a cu& ne atra*e atenţia Călinescu i un ine*ala4il talent critic i&a*inativ, 4a:ndu-se pe # en#r&ă erudiţie, Călinescu reu>e>te să (acă din clasic >i r#&antic d#uă pers#nae, d#uă tipuri vii i #ase, care trăiesc >i respiră aievea su4 #cii n#>tri. Călinescu &er*e p:nă ac#l# i re*i&ul ali&entar al clasicului >i r#&anticului „>i ca să (ace& # *lu&ă se&ni(icativă, de alt(el d#cu&entată din punct de vedere ali&entar clasicul 4ea lapte, apă de iv#r, vin de Kalern >i &ăn:ncă &ere de I4la #ri (ructe r#&anticul c#nsu&ă *in, #piu, #ri 4ea apă din "ete, pentru că el are nev#ie #ri de eFcitante, #ri de anal*eice, ca să sup#rt >i să uite in(ernul vieţii”. Călinescu ad:nce>te #p#iţia clasic – r#&antic printr-# serie de detalii anat#&ice, (iice, *e#*ra(ice >i etn#*ra(ice. Clasicul este sănăt#s, r#&anticul este 4#lnav. Călinescu dev#ltă >i nuanţeaă cele4ra a(ir&aţie a lui G#ete, după care clasicul ar (i un #& sănăt#s iar r#&anticul un #& 4#lnav. Clasicul este ar&#ni#s >i pr#p#rţi#nat dev#ltat, r#&anticul este di(#r& sau de # (ru&useţe stranie, ne(irească clasicul este viril, r#&anticul este e(e&inat clasicul este eFteri#riat, s#cia4il >i c#&unicativ, eFtravertit, r#&anticul este interi#riat, nes#cia4il >i nec#&unicativ, intr#vertit clasicul este s#lar, r#&anticul este selenar. @ra pre(erată a clasicului este a&iaa, a r#&anticului este &ieul n#pţii. Călinescu eFtinde c#nsideraţiile sale la ţări >i la p#p#are Kranţa este prep#nderent clasică, este patria clasicis&ului, Ger&ania este prep#nderent r#&antică, este patria r#&antis&ului, Italia este clasică cu pr#pensiuni spre 4ar#c, 5pania este r#&antică, cu i cu ră4dareB, India este r#&antică. Dn India, ne spune Călinescu, se a(lă e&4ri#nul 4rutal al r#&antis&ului. 0s#ciaţiile criticului sunt surprinăt#are Cina este Kranţa asiei, Kranţa este Cina eur#pei, >a&dO Dn studiul său „#valis >i dru&ul te #p#iţia clasic-r#&antic cu #p#iţia realist-r#&antic.
ealistul este #rientat spre lu&ea eFteri#ară, pe c:nd r#&anticul este pre#cupat de lu&ea interi#ară, de di&ensiunea a4isală a (iinţei. #&anticul este #&ul care după (iecare călăt#rie din lu&ea eFteri#ară si&te nev#ia să se i &e&#ra4ilă a r#&anticului „(irea r#&antică este &ereu atrasă de pr#priile ad:ncuri”. er&enul de r#&antic are >i un sens stilistic. #&antis&ul este un stil per&anent ca >i clasicis&ul, &anieris&ul, 4ar#cul >i realis&ul. !er&anenţa acest#r stiluri se eFplică prin preenţa unui aretip spiritual >i a unui e#n Aspirit, tipB stilistic. Dn „EFistenţa r#&antică” A198%B Ed*ar !apu #ptistă, repreentată de I#an 7eliade ădulescu >i de Gri*#re 0leFandrescu, la care se resi&te in(luenţa prer#&anticil#r en*lei Gra? >i P#u*, cu p#eia ţintiri&el#r >i a vesti*iil#r ist#rice -cea de-a d#ua etapă este peri#ada pa>#ptistă sau r#&antis&ul pr#priu-is. Mani(estul r#&antis&ului r#&:nesc l-a c#nstituit pr#*ra&ul „3aciei literare”, i # sinteă a r#&antis&ului r#&:nesc. #&antis&ul r#&:nesc c#ntinuă >i după E&inescu, >i-l itul peri#adei ena>terii, i 5pania >i ap#i i printr-# tensiune a c#ntrariil#r, printr-un rap#rt de c#incidentia #p#it#ru&, care-i i&pri&ă un intens dra&atis&. Idealul estetic al 4ar#cului a (#st i !edr# Calder#n de la arca. @ variantă a 4ar#cului spani#l a (#st *#n*#ris&ul, ter&en care pr#vine de la un &are p#et spani#l, "uis de G#n*#ra. @ variantă a 4ar#cului italian a (#st &arinis&ul, ter&en ce pr#vine de la nu&ele lui Gian4atista Marin#. ar#cul se 4aeaă pe „la &eravi*lia” Aarta de a &inuna, surprinde, de a crea perpleFitateB >i printr-# serie de pr#cedee tenice, de preţi#ităţi, nu&ite „c#ncetti”.
ar#cul are >i un sens tip#l#*ic. EFistă un homo #arocus, despre care v#r4e>te Călinescu te at:t trăsături clasice, c:t >i r#&antice. Dn „ar#cul, ca tip de eFistenţă”, Ed*ar !apu de(ine>te idealul #&ului 4ar#c – hom#re segretto, care se caracterieaă prin prudenţă >i arta de a păstra secretul. #t aici, susţine că 4ar#cul r#&:nesc este pr#t#cr#nic, anteri#r 4ar#cului eur#pean, >i aduce ca ar*u&ent „Dnvăţăturile lui ea*#e asara4 către (iul său e#d#sie”, acest tratat de (il##(ie etică >i p#lit#l#*ie, despre arta de a c#nduce, care a apărut apr#Fi&ativ i ti&p cu „!rincipele” lui icc#l# Macivelli. „Dnvăţăturile lui ea*#e asara4 către (iul său e#d#sie” devanseaă cu peste un sec#l >i u&ătate cele4rul „ratat despre prudenţă” a călu*ărului ieuit spani#l, altaar Gracian. Dn ep#ca &#dernă, scriit#rul n#stru cel &ai 4ar#c este 0leFandru Maced#nsLi. ipul artistului de atelier, un eFperi&entat#r de (#r&ule, 4ar#cul este un stil per&anent. !er&anenţa 4ar#cului a (#st eFplicată de un eseist spani#l, Eu*eni# dQ@rs, care a (#st i &anieri>ti, scriit#ri care i&ită &aniera alt#ra cu intenţia de a-i discredita, de a-i ridiculia. er&enul de &anieris& a căpătat # c#n#taţie ne*ativă ee, să cadă, cu alte cuvinte, itul ena>terii, pe la u&ătatea sec#lului al HI-lea. Manieris&ul este un stil anteri#r 4ar#cului, de aceea cele d#uă stiluri au (#st &ultă vre&e c#n(undate, dar i preţi#itate >i pe 5aLespeare. Manieris&ul se caracterieaă, i prin destructurare. Manieris&ul s-a &ani(estat cu &ultă vi*#are >i intensitate >i i acade&is&ul clasiciant. #ată literatura >i arta &#dernă >i t#ate avan*ardele literar-artistice stau su4 se&nul &anieris&ului. 0tri4utele esenţiale ale &anieris&ului sunt anti(#r&alis&ul, dec#nstructivis&ul, antiret#ris&ul, de&itiarea, a4surdul, (arsa, caricatura, *r#tescul, par#dicul >i ludicul. !#st&#dernis&ul nu este altceva dec:t # (#r&ă a &anieris&ului &#dern. "a atri4utele c#nsacrate de &anieris&ul &#dern, p#st&#dernis&ul adau*ă interteFtualitatea >i aventura scriiturii. !#st&#dernis&ul >i-a epuiat resursele it t#tal, ci nu&ai un s(:r>it parţial, care descide dru&ul unui n#u ti& i clasicis&ul, r#&antis&ul, 4ar#cul >i realis&ulB. !er&anenţa
&anieris&ul a (#st de&#nstrată prin preenţa unui aretip spiritual >i a unui e#n stilistic &anierist de Ernest #4ert Curtius, i Evul Mediu latin” >i de Gustav ene 7#cLe, tri clasici, cel &ai &ult, la Cara*iale, la care pers#naele se trans(#r&ă, une#ri, ti >i reali>ti, i cei ai lui 0rist#tel, tii susţineau că nu&ai ideile *enerale >i a4stracte sunt universale, că nu&ai „n#&inaliile sunt universalii”, >i pe c:nd reali>tii susţineau că nu&ai lucrurile c#ncrete sunt universale, că nu&ai „realiile sunt universalii”. Mai t:riu, a (#st nu&it realis& un curent (il#s#(ic care susţine că realitatea eFteri#ară, lu&ea i care se #punea idealis&ului, care ne*a caracterul #4iectiv al realităţii. er&enul de realis&, i artistic, a (#st (#l#sit pentru pri&a dată de Ca&p Kleur?, cu #caia unei eFp#iţii de pictură a lui C#ur4et. ealis&ul a apărut pe la u&ătatea sec#lului al HIH-lea, ca ur&are a &aril#r desc#periri >tiinţi(ice >i a dev#ltării >tiinţel#r naturii >i este eFpresia i a p#itivis&ului. ealis&ul a cun#scut ap#*eul prin „C#&edia u&ană” a lui alac. ealis&ul #4iectiv de tip 4alacian p#ate (i de(init prin pris&a rap#rtului dintre narat#r >i pers#nae. Dn realis&ul #4iectiv de tip 4alacian narat#rul este #&niscient >i #&nipreent, <>i ia # distanţă de&iur*ică, i # direcţie literară, una din direcţiile (unda&entale ale literaturii din t#ate ti&purile Arealis&ul este un stil per&anent, de per&anenţa realis&ului s-a #cupat ene ellecLB. ealis&ul are >i un sens tip#l#*ic. EFistă un tip realist, căruia i se #pune un tip r#&antic, a>a cu& de&#nstreaă 0leFandru !ilippide i la ic#lae Kili&#n, i n#i”. Dn peri#ada &aril#r n#>tri clasici, realis&ul se &ani(estă la Crean*ă, unde este i (antasticul, la Cara*iale >i la 5lavici, la care itul sec#lului al HIH-lea apare i un realis& &in#r, liric, ce p#ate (i identi(icat la 3uiliu =a&(irescu, 0leFandru lauţă, I#an 0leFandru rătescu-#ine>ti >i la 3elavrancea. aturalis&ul este # variantă de realis& Aun realis& de*radat >i denaturatB. aturali>tii n-au i vedeau
„ea&ul #u*#n MacRuart”, alcătuit din 2% de r#&ane. Dn „#&anul eFperi&ental” =#la a te#retiat „(elia de viaţă”. aturalis&ul se caracterieaă printr-# delănţuire 4rutală a instinctel#r, prin c#&placerea i li&itele naturalis&ului, care a dat, t#tu>i, >i #pere de val#are. Cel &ai &are naturalist al n#stru ră&:ne Cara*iale. Dn nuvelistica lui Cara*iale se resi&te din plin in(luenţa lui =#la. El a (#st pre#cupat i d#&inaţi de # idee (iFă. aturalis& &ai i la rătescu#ine>ti >i la 3elavrancea. !arnasianis&ul este un curent literar-artistic, care a apărut i 7eredia. !arnasianis&ul se caracterieaă prin n#stal*ia după ţinuturi i &isteri#ase, prin cultul pietrel#r preţi#ase >i printr-# eFcesivă ri*#are (#r&ală. !rin tiparul apr#ape *e#&etriant al versuril#r, parnasienii au *#lit p#eia de e&#ţie >i liris&. Dn literatura n#astră, un precurs#r al parnasianis&ului p#ate (i c#nsiderat asile 0lecsandri, i ca repreentanţi de sea&ă pe 3ante Ga4riel #ssetti, illia& M#rris >i 5Jin4urne. !rera(aelitis&ul <>i pr#punea să re(acă i #ticcelli. !ictura de dinainte de a(ael era plină de i&a*ini an*elice >i d#&inată de &#tivul (unda&ental al 4#rului, al levitaţiei, al plutirii. !#eia prera(aelitistă se caracterieaă prin i&a*ini pure >i dia(ane, de # &are transparenţă >i suavitate. !rera(aelitis&ul apare i &ai ales la 0leFandru Maced#nsLi, i al aspiraţiil#r spre i icita 5tănescu, la care itul sec#lului al HIH-lea ca # reacţie la parnasianis& >i naturalis&. 5i&4#lis&ul este ecivalent cu redesc#perirea esenţei p#eiei. 3e-a4ia #dată cu si&4#lis&ul pute& v#r4i de literatura &#dernă pr#priuisă. !rincipiile si&4#lis&ului au (#st (#r&ulate de p#etul >i criticul (rance de #ri*ine *reacă /ean M#reas i ra&i(icaţii # *rupare aut#intitulată decadentă i-a avut ca repreentanţi pe e&4aud, erlaine, ristan C#r4iere, /ules "a(#r*ue. @ ra&i(icaţie a si&4#lis&ului a (#st instru&entalis&ul te#retiat de p#etul de #ri*ine 4el*iană ene Gil. @ altă *rupare l-a avut ca >e( de >c#ală pe Mallar&e. 3in această *rupare s-a desprins puţin &ai t:riu er&etis&ul. 3#ctrina si&4#listă <>i *ăse>te
c#resp#ndenţe i i care a i dra&a. 3in Ja*neris&, si&4#lis&ul a preluat principiul ar&#niei intuitive. 5i&4#lis&ul se caracterieaă printr-# serie de trăsături speci(ice - cultivarea sim#olurilor – ter&enul de si&4#l pr#vine de la *recescul σζµβολον „s?&4#l#n” care tere. 5i&4#lurile sunt # (#r&ă &aFi&ă de c#ncentrare a li&4aului. 5i&4#lurile au (#st cultivate din t#tdeauna ti p#eia nu tre4uie să spună lucruril#r pe nu&e, ci nu&ai să le su*eree „ a sugera iată visul ” spunea Mallar&e. 5i&4#li>tii au cultivat, ti va*i, tul4uri, nede(inite. - tehnica sinesteziilor sau a corespondenţelor prin care si&4#li>tii i *ustative. 0ceastă tenică <>i are punctul de plecare i ră&:ne un verita4il precurs#r al si&4#lis&ului. - principiul audiţiei colorate – prin care se sta4ileau c#resp#ndenţe i cul#are, a (#st ilustrat de e&4aud u, @al4astru, 6-verdeB. - muzicalitatea versurilor – si&4#li>tii au desc#perit &uicalitatea versuril#r care repreintă # c#ndiţie pri&#rdială a p#eiei >i->i are punctul de plecare i interi#riată, deter&inată de c#nţinutul stăril#r su(lete>ti. u&ai instru&entali>tii au cultivat # &uicalitatea eFteri#ară >i super(icială reultată din s#n#rităţi, din e(ectele eu(#nice. - versul li#er – si&4#li>tii au redesc#perit versul li4er prin Gustav an. 0leFandru Maced#nsLi i atitudini - atitudine de revoltă i protest social< - citadinismul – si&4#li>tii au ev#cat #ra>ul at:t i su(#cantă, c:t >i ului s#d#&ic >i tentacular - motivul singurătăţii – care *enereaă stări de „splin” >i de de*ust, de plictis >i 4laare - motivul evadărilor care traduce n#stal*ia după ţinuturi eF#tice, &isteri#ase >i i *rădini p#pulate cu statui - erotica – er#tica si&4#listă nu &ai are ni&ic i caterinca.
5i&4#lis&ul r#&:nesc – si&4#lis&ul r#&:nesc nu este # si&plă i&itaţie după si&4#lis&ul (rance, nu este un (en#&en de i&p#rt. 5i&4#lis&ul r#&:nesc a apărut i s-a des(ă>urat pe # peri#adă de c:teva decenii. Dn ev#luţia si&4#lis&ului r#&:nesc p#t (i re&arcate &ai &ulte etape 1 - etapa tatonărilor i a e4perimentelor repreentată de 0leFandru Maced#nsLi, care ră&:ne cel &ai strălucit te#retician al si&4#lis&ului din literatura n#astră. #t i >i alţi p#eţi, printre care +te(an !etică >i 3i&itrie 0n*el, care ră&:n printre cei &ai i&p#rtanţi din această peri#adă 2 - etapa pseudosim#olismului de la revista „iaţa n#uă” a lui @vid 3ensu>ianu. 0cest pseud#si&4#lis& nu este dec:t # variantă a (uturis&ului italian al lui Marinetti ' - etapa sim#olismului mecanic i e4terior , &inulescian - etapa sim#olismului #acovian este ulti&a >i cea &ai i&p#rtantă a si&4#lis&ului r#&:nesc. Dntr-un studiu intitulat „Estetica si&4#listă” pu4licat i te#retician si&4#list, susţine ip#tea eFtre& de interesantă după care si&4#lis&ul r#&:nesc s-a născut din ar&#nia e&inesciană. Kantasticul – după &a#ritatea cercetăt#ril#r (antasticul este # cate*#rie estetică eFtre& de c#&pleFă >i *reu de de(init, care se te >i se i evetan #d#r#v, (antasticul este ciar un *en literar &ult &ai te#retic >i a4stract dec:t un *en ist#ric, adică reultat i penu&4ră. @rientarea (antastică a literaturii e ciar &ai vece dec:t cea realistă, dacă ţine& sea&a de (aptul că literatura i este „ 2iica mitologiei”, cu& # nu&ea Mircea Eliade. !entru a de(ini (antasticul tre4uie să p#rni& de la di#t#&ia i&a*inaţie-(anteie, cate*#rii i #ri*inea c#&plet di(erită a ter&enil#r. er&enul de i&a*inaţie pr#vine din ter&enul latinesc imaginatio, un derivat de la imago, care i &ai eterate care transced realitatea. Cei &ai reduta4ili te#reticieni ai (antasticului ră&:n #*er Caill#is >i evetan #d#r#v, d#i te#reticieni de (#r&aţii >i #rientări di(erite care se apr#pie de natura (antasticului cu &il#ace >i &et#de di(erite. #*er Caill#is cu &il#acele er&eneuticii, iar vetan #d#r#v cu &il#acele p#eticii. 3upă #*er Caill#is, i „reprezintă un scandal inadmisi#il pentru raţiune”. 3upă vetan #d#r#v
citit#rului repreentată i # eFplicaţie prin caue supranaturale. C:nd citit#rul #pteaă pentru # eFplicaţie prin caue naturale, atunci anc#reaă i &iracul#s, >i dureaă at:t c:t dureaă >i eitarea ctit#rului. 0&4ele de(iniţii au li&itele l#r >i principala l#r de(icienţă # c#nstituie reducţi#nis&ul >i i care este, &ai cur:nd, # (ru&#asă ut#pie. Dn realitate nu eFistă dec:t &iFturi >i c#&pr#&isuri te >i i &a*icul, (a4ul#sul >i (eericul, straniul >i &iracul#sul, eni*&aticul, a4surdul >i senaţi#nalul. EFistă at:tea tipuri de (antastic, c:te c#&4inaţii se p#t sta4ili i are rădăcinile i le*ende. Dn peri#ada &aril#r clasici (antasticul se &ani(estă cu &ai &are putere >i vi*#are la E&inescu. !rin pr#a sa (antastică, E&inescu se i&pune ca unul dintre cei &ai &ari creat#ri de (antastic din literatura universală alături de &arii r#&antici *er&ani, de /ean !aul icter, #valis, 7#((&ann >i Ca&iss# alături de &arii r#&antici (rancei, e#pile Gaultier >i Gerard de erval >i de &arele r#&antic a&erican Ed*ar 0llan !#e. @ri*inalitatea (antasticului e&inescian este asi*urată de # s#lidă 4aă (il#s#(ică, (#r&ată din re(leFiile despre spaţiu >i ti&p din d#ctrina &ete&psi#ei >i dintr-# serie de c#ncepte ca areu, avatar, aretip >i ana&neă. "a Crean*ă (antasticul (ui#neaă cu realis&ul. Dn 4as&ele >i p#ve>tile lui Crean*ă i i superstiţii p#pulare, sau un (antastic al straniului >i teri(iantului pe linia lui !#e, din a cărui #peră a tradus c:teva nuvele. Kantasticul apare >i &ai t:riu, la 0leFandru Maced#nsLi tiinţi(ic#-(antastică din literatura n#astră. "aportul dintre claicim şi modernim
3acă (ace& # sinteă a supra curentel#r >i tendinţel#r, #rientăril#r >i direcţiil#r din cea de-a d#ua u&ătate a sec#lului al HIH-lea din literatura n#astră, pute& spune că i &#dernis&ul, ce cuprind #rientările cele &ai veci ale literaturii, stat#rnicite i pierd nici#dată din val#are, ci di&p#trivă <>i veri(ică reistenţa de-a lun*ul ti&pului. M#dernis&ul include #rientările &ai n#i ale literaturii, t#t ceea ce apare ca n#u la un &#&ent dat, dar care tre4uie să->i d#vedească val#area >i vala4ilitatea. M#dernis&ul se na>te ca # replică >i ca # reacţie a4s#lut (irească >i necesară la clasicis&, la val#rile c#nsacrate, a(ir&ate, >i i să le
Dnceputul a(ir&ării c#n>tiinţei &#derne i &#dernis& este ecivalent cu rap#rtul dintre tradiţie >i in#vaţie. radiţia (#r&eaă 4aa culturii, in#vaţia i lucreaă nu&ai i in#vaţie a (#st analiat cu &ultă pătrundere >i su4tilitate de 0leFandru !ilippide, i pr#*r pr#*res es i artei” artei”,, din „C#nsi „C#nsider deraţi aţiii c#n(#rta4ile”, v#l. II. 3e #4icei se (ace # &are >i *ravă c#n(uie i pr#*resul >tiinţi(ic. >tiinţi(ic. 0leFandru 0leFandru !ilippide !ilippide (ace # serie de dis#cieri esenţiale i tiinţi(ic tenic#->tiinţi(ic cun#a>te salturi 4ru>te. @ n#uă desc#perire tenică sau >tiinţi(ică le anuleaă, de #4icei, pe cele anteri#are. u acela>i lucru se i artă. artă. @ n#u n#uăă desc#p desc#peri erire re litera literară ră sau artistic artisticăă nu le anulea anuleaă ă pe cele cele anteri#are. 3ev#ltarea literaturii >i artei este # c#nstrucţie i artă vechi nu i învechit sau sau depăit , ci di&p#trivă, t#t ce este val#r#s >i >i-a veri(icat reistenţa i nici nici de #rdi #rdinu null c#nţinutului #&ul nu s-a sci&4at i cu& le descrie 0rist#tel 0rist#tel i pr#cedeele tenice ev#lueaă, se sci&4ă i artă. 3upă 0leFandru 0leFandru !ilippide eFistă un e&pireu al literaturii >i artei i ti&p. Dntre clasic >i &#dern se instituie # relaţie dialectică. Clasicii p#t >i tre4uie să (ie a4#rdaţi dintr-# perspectivă perspectivă &#dernă, să (ie &ereu reactualiaţi >i reinterpretaţi. M#dernii sunt supu>i unui inevita4il pr#ces de clasiciare. M#dernii care nu se clasicieaă p:nă la ur&ă, i &#dernis& este per&anentă >i se &ani(estă i &#dern ră&:ne # relaţie descisă.
II #arii claici Perioada marilor noştri claici
!eri#ada &aril#r clasici este peri#ada care a ur&at după peri#ada p#st pa>#ptistă, c#respunăt#are ep#cii re(#r&at#are a lui 0leFandru I#an Cua A18)9-18B. !eri#ada &aril#r clasici aptelea al sec#lului al HIH-lea, >i dureaă p:nă i a (#st # peri#adă relativ scurtă, de apr#Fi&ativ trei decenii, peri#ada &aril#r clasici ră&:ne peri#ada cea &ai i&p#rtantă i&p#rtantă >i cea &ai val#r#asă din itul sec#lului al HIII-lea >i ti, ăcăre>ti, C#stace C#naci >i Ge#r*e Ge#r*e 0saci, >i a (#st (#st un curent &in#r. &in#r. 3in punctul de vedere al apartenenţei la curente >i direcţii literare, pute& spune că, tri clasici n-a (#st un clasic pr#priu-is E&ines E&inescu cu a (#st (#st r#&ant r#&antic, ic, I#n Crean* Crean*ăă este este un realis realistt (antas (antasti tic, c, la care care reali realis&u s&ull (ui#neaă cu (antasticul, I#n "uca Cara*iale este realist, naturalist, &anierist >i (antastic, I#an 5lavici este un realist analitic, la care #4servaţia realistă se <&plete>te cu analia psi#l#*ică. psi#l#*ică. u&ai itu Mai#rescu p#ate (i c#nsiderat un clasic, dar &ai &ult ca structură >i te&pera&ent >i prin #rientarea culturală. 5in*urul sens al ter&enului de clasic care a (#st luat i au scris cei &ai &ari >i cei &ai val#r#>i scriit#ri ai n#>tri din t#ate ti&purile. ti&purile. !eri#ada &aril#r clasici repreintă v:rsta de aur a literaturii r#&:ne tri clasici au (#st &itiaţi, au devenit &ituri >i au intrat tri clasici nu tre4uie priviţi >i udecaţi i reinterpretaţi, a4#rdaţi dintr-# perspectivă &#dernă, &#dernă, pentru că nu&ai ast(el ast(el le pute& d#vedi val#area val#area >i perenitatea. Dn urul &aril#r n#>tri clasici tre4uie să i raţi#nal. $ocietatea %unimea& programul şi trăăturile junimimului
0ceastă peri#adă a (#st d#&inată de s#cietatea >unimea >i de pers#nalitatea lui itu itu Mai#rescu Mai#rescu.. 5#cietatea 5#cietatea >unimea a (#st i, spre (inele anului 18' >i i de la studii din străinătate precu& !etre Carp, asile !#*#r, e#d#r #setti, I#an e*rui, care a devenit secretarul s#cietăţii, >i itu Mai#rescu, care a devenit &ent#rul s#pcietăţii. 5#cietatea >unimean-a (#st d#ar # s#cietate literară, a>a cu& se spune de #4iecei, ci >i # s#cietatea culturală tii n-au (#st nu&ai scriit#ri, ci >i #a&eni de >tiinţă >i &ari savanţi, ca (il#s#(ul asile C#nta, ist#ricul . 3. Hen#p#l, sau lin*vistul >i (#lcl#ristul 0leFandru "a&4ri#r.
Dn ev#luţia s#cietăţii >unimea ase re&arcă trei peri#ade distincte 1. – peri#ada ie>eană, c:nd >edinţele s#cietăţii s-au des(ă>urat la Ia>i, ră&:ne >i cea &ai val#r#asă peri#adă din ist#ria >unimii >i a durat p:nă ti >i a (#st nu&it &inistrul Cultel#r >i Instrucţiei pu4lice. 2. – peri#ada ie>eană >i 4ucure>teană a durat p:nă edinţele >edinţele s-au des(ă>urat alternativ alternativ la Ia>i >i la ucure>ti. ucure>ti. '. – s-a des(ă>urat după anul 188), c:nd apr#ape t#ţi &e&4rii &ai i&p#rtanţi ai s#cietăţii s-au &utat la ucure>ti. 5#cietatea >unimea a avut un pr#*ra& >i a des(ă>urat # activitate c#&pleFă pe &ai &ulte planuri. @ pri&ă (#r&ă de activitate au c#nstituit-# # serie de prele*eri nu&ite „!relecţiuni p#pulare”, pe cele &ai diverse te&e culturale care ur&ăreau educarea >i (#r&area *ustului pu4lic. @ altă (#r&ă de activitate # repreenta lupta pentru puritatea >i unitatea li&4ii n#astre literare. Dn studiul „3espre descrierea li&4ii r#&:ne”, A18B itu Mai#rescu a i arti(icială cu principiul principiul (#netic. 3at#rită lui itu Mai#rescu n#i scrie& cu& v#r4i&, n#r&ele #rt#*ra(ice pr#puse de itu Mai#rescu au (#st specialiate prin discursul său r#stit la 0cade&ia #&:nă nu&it „ap#rt cetit urat adevărate ca&panii p#le&ice <&p#triva stricăt#ril#r de li&4ă, i <&p#triva a4uului de ne#l#*is&e i pr#&#varea adevăratel#r val#ri literare. 5#cietatea 5#cietatea >unimea a avut un cenaclu >i # revistă literară 4ilunară „C#nv#r4iri literare”, unimii ră&:ne cel &ai i&p#rtant cenaclu ti, printre care Ge#r*e !anu, „0&intiri de la /uni&ea”. Dn cenaclul uni&ist spiritul critic se &ani(esta li4er >i (ără &enaa&ente. @ deviă uni&istă era la >unimea vine cine vrea >i ră&:ne cine p#ate. /uni&i>tii cultivau u&#rul >i anecd#tica # altă deviă era anecd#ta pri&eaă. Dn cenaclu cenaclull >unimii >i-a descărcat I#n Crean*ă sacul cu anecd#te treind aul audit#riului. Cele &ai 4une lucrări erau citite i erau pu4licate ti >tiii erau erau i #rientare #rientare (il#s#(i (il#s#(ică că >i a4#rdau a4#rdau t#ate t#ate (en#&ene (en#&enele le cultural culturalee dintr-# dintr-# perspectivă perspectivă lar*ă, lar*ă, (il#s#(ică 2. – oratoria – uni&i>tii au respins vece ret#rică parla&entară, *ăun#asă >i super(icială >i au i eFactă, la #4iect.
Dn artic#lul „eţia de cuvinte”, A18$'B itu Mai#rescu a criticat 4eţia de cuvinte i u&#r i spunea că #rat#rii v#r4esc ca să c#&unice, ret#rii v#r4esc ca să se asculte pe ei i>i, iar li&4uţii ca să se a(le tii priveau >i udecau literatura de pe p#iţiile &aril#r val#ri clasice >i &ani(estau unele reerve (aţă de curentele >i #rientările &#derne ale literaturii . – spiritul polemic – itu Mai#rescu a (#st cel &ai reduta4il p#le&ist al n#stru din t#ate ti&purile care a deţinut, ca ni&eni altul, arta ridiculiării adversaril#r. !#le&icile sale sunt de&#nstraţii l#*ice >i str:n*eri de ar*u&ente. Minte l#*ică >i clară, itu Mai#rescu de&#nstra i i c#nstructiv uni&i>tii au respins n#n-val#rile >i i&p#stura >i au i&pus adevăratele val#ri. II.'.(itu #aiorecu& repere biografice
!:nă la itu Mai#rescu cultura n#astră a avut &ari pers#nalităţi erudite >i encicl#pedice, dar lipsite de spirit critic precu& 3i&itrie Cante&ir, I#n 7eliade ădulescu, #*dan !etriceicu 7asdeu. itu Mai#rescu este pri&a &are pers#nalitate a culturii n#astre i direct#r al +c#lii Centrale. 0rdelean de #ri*ine, din apr#pierea laului, I#an Mai#rescu, pe adevăratul său nu&e I#an ri(u, >i-a sci&4at nu&ele i cate*#rie ad&ira4ilă de cărturari ardeleni, c#nvin>i de &isi#naris&ul l#r cultural, care au trecut &unţii ca să lu&inee p#p#rul din !rincipate. I#an Mai#rescu a (#st # &are pers#nalitate a culturii r#&:ne, dar >i # &are pers#nalitate p#litică. Dn ti&pul rev#luţiei de la 188 #pti>ti. I#an Mai#rescu a i p#ate deveni su4iectul unui r#&an (ascinant ildun*sr#&an, al unui r#&an al devenirii >i (#r&ării unei pers#nalităţi. itu Mai#rescu a (#st #&ul care s-a aut#c#nstruit >i s-a aut#&#delat, un &#del de „sel(-&ade &an”. atăl său (iind a*ent dipl#&atic la iena, itu Mai#rescu a (#st i 0cade&ia ereiană, care era un liceu de elită, un liceu pentru arist#craţi, un liceu pe care l-a a4s#lvit pri&ul, cu cea &ai &are &edie.
