T2. FILOSOFIA UNIFICĂRII EUROPENE 1.1. Conceptul de Europa. Conotaţii, şi interpretări a termenului Europa. Conotaţii mitologice, astronomice, geografice. Interpretările istorice. 1.2. Cultura Europei şi specificul ei. Conceptul ştiinţei moderne. Tehnica modernă, economia raţională bazată pe randament, cultura spirituală. Identitatea europeană. 1.3. Abordarea filosofică a Renaşterii Europene. Problemele şi modalităţile de soluţionare. 1.4. Ideea unificării europene. Logica procesului de unificare: argumentele unificării, formele, principiile, legităţile, istoria, modalităţile. Evoluţia ideii de unificare europeană.
Conceptul de Europa. Introducere Construcţia europeană este prea adesea prezentată ca o necesitate, o fatalitate sau un proces mecanic. Dimpotrivă, intenţia acestei lucrări este de a arăta în ce măsură și în ce fel construcţia europeană reprezintă un proiect: presupunând confruntări într-un cadru de compromis, ea este rezultanta unor reprezentări politice, teritoriale și culturale heterono me, uneori conflictuale și alteori pacificate. Această preg - nanţă a intereselor nu semnifică totu și deșertăciunea valori - lor în numele cărora a fost realizată această construcţie. Dar, subestimând, în ordinea factorilor, interesele în favoarea va - lorilor, putem ajunge (în cel mai bun caz) la a face această construcţie transparentă și naivă în ochii publicului sau (în cel mai rău caz) opacă și periculoasă . Uniunea European ă este, în mod fundamental, o aso - ciaţie politică între state suverane, bazată pe voinţă. Contrar imaginii pe care vrea să o creeze despre ea însăși, construc - ţia europeană s-a realizat în condiţii de scandal, ba chiar de discordie. În contextul actual al unei Europe aflate într-o presupusă „dificultate”, este util să destrămăm vălul ce as - cunde realitatea acestui proces, căci numai o provocare fără mistificări poate fi profitabilă . Construcţia europeană se situează , de la bun început, pe planul relaţiilor dintre state și, mai exact, dintre state-naţiu - ni. Chiar dacă aceasta nu este unica dimensiune a Europei, rămâne totuși fundamental, pentru cei care vor să înţeleagă funcţionarea sistemului comunitar european și caracterul său unic în spaţiul și în istoria lumii, să se plaseze în această perspectivă . Căci, din perspectiva europeană, UE este, fără discuţie, calea cea mai solidară pe care au găsit-o până azi statele con - tinentului, conducătorii și cetăţenii lor de a-și confrunta in teresele particulare, de îndată ce fiecare a înţeles că cea mai bună modalitate de a și le apăra ar fi aceea de a le mutualiza parţial. Din această perspectivă, valorile democratice universa le, care, în cadrul discursului, ţin loc de obiectiv și totoda - tă de fundament pentru această întreprindere, sunt nu atât motorul, cât combustibilul mașinăriei comunitare. Din perspectiva istoriei universale, construcţia europea - nă este, până astăzi, unica întreprindere existentă, prin care un grup de state naţionale a decis să-și reunească sectoare întregi ale suveranităţii lor, implicând în aceasta numai ţări democratice, să renunţe la război
și, parţial, la frontiere. Toc - mai aceasta ne permite să sperăm (sau să ne temem, depin - de) ca europenii să se afle în avangarda spaţiului mondial. Cum funcționează un sistem politic? Atunci când vorbim despre politică și sisteme politice, avem de cele mai multe ori un model la care ne putem raporta. Acest model este statul național, închis spre exterior, cu instituțiile și mecanismele sale specifice. Specialiștii în studii politice îl numesc "sistemul politic". Acest sistem politic generează legile care reglementează felul în care se conviețuiește într-o societate. Imaginea de mai jos vă prezintă, într-o variantă simplificată, cum funcționează un sistem politic. Uniunea Europeană este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor constituționale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Uniune funcționează printr-un sistem de instituții supranaționale independente și interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele membre. Cele mai importante instituții ale UE sunt: Comisia Europeană Consiliul European Consiliul Uniunii Europene Curtea Europeană de Justiție Banca Centrală Europeană Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetățenii europeni. Uniunea Europeană a dezvoltat o piață unică în cadrul unui sistem standardizat și unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre. În cadrul Spațiului Schengen (care include state membre UE și state non-UE) controalele vamale au fost desființate. Politicile UE sprijină și garantează libera mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor și a capitalului, au fost emise legi în domeniul justiției și afacerilor interne și se păstrează politici comune în domeniul comerțului, agriculturii, în domeniul pescuitului și dezvoltarea regională. A fost înființată de asemenea și o uniune monetară, Zona Euro care este compusă în prezent din 17 state. Prin Politica Comună pentru afaceri externe și securitate, UE și-a dezvoltat un rol limitat în relațiile internaționale și de securitate. Au fost înființate și Misiuni Diplomatice Permanente
în mai multe state din lume, iar UE este reprezentată în cadrul Organizației Națiunilor Unite, Organizația Mondială a Comerțului, G8 și G-20. Cu o populație combinată de peste 500 de milioane de locuitori, care reprezintă 7.3% din populația lumii, Uniunea Europeană generează un PIB de 17,6 trilioane de dolari americani în 2011 (mai mare decât orice altă țară din lume), care reprezintă 20% din PIB-ul estimat în termeni de paritatea puterii de cumpărare la nivel mondial. Este considerată a fi o construcție sui generis, fiind considerată de unii ca fiind de facto o confederație. Începând cu 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană are personalitate juridică internațională și poate încheia tratate. În 2012 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, „pentru că peste șase decenii a contribuit la progresul păcii și reconcilierii, democrației și drepturilor omului în Europa”.
Cultura Activitatea Uniunii Europene în domeniul culturii completează politica culturală a statelor membre în diferite domenii, de exemplu, protecția patrimoniului cultural european, cooperarea între instituțiile culturale din diferite țări și promovarea mobilității celor care lucrează în domenii creative. Sectorului cultural i se aplică anumite dispoziții ale tratatelor care nu fac referire în mod explicit la cultură. Temeiul juridic
Acțiunile UE în domeniul culturii sunt reglementate de articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (fostul articol 151 din TCE). Acesta stabilește principiile și cadrul actual privind politicile în domeniul culturii, incluzând atât conținutul material, cât și procedurile decizionale. Articolul 6 din TFUE precizează competențele Uniunii în domeniul culturii: „Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre”. Tratatul de la Lisabona acordă o mai mare importanță culturii: preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) se referă în mod explicit la inspirația „din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”. Unul din obiectivele principale ale UE, declarate în tratat, este acela de a respecta „bogăția diversității sale culturale și lingvistice” și […] de a veghea „la conservarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european” (articolul 3 din TUE). Tratatul de la Lisabona introduce o inovație importantă: luarea deciziilor în domeniul culturii în cadrul Consiliului are loc de acum înainte prin votul majoritate calificată (VMC), față de unanimitatea cerută anterior. Cu toate acestea, nu există încă nicio posibilitate de armonizare a legislației naționale în domeniul politicilor culturale, regula privind votul cu majoritate calificată se aplică în principiu deciziilor referitoare la formatul și aria de aplicare a programelor de finanțare.
Articolul 13 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene stipulează că „artele și cercetarea științifică sunt libere”. Articolul 22 din aceeași cartă prevede cerința ca UE să respecte „diversitatea culturală, religioasă și lingvistică”. Obiective Tratatul afirmă că UE contribuie la dezvoltarea culturilor statelor membre, respectând diversitatea națională și regională a acestora, punând totodată în evidență patrimoniul cultural comun. Agenda europeană pentru cultură 2007 recunoaște caracterul indispensabil al culturii pentru îndeplinirea obiectivelor strategice ale UE, precum prosperitatea, solidaritatea și securitatea, aceasta asigurând totodată o prezență mai pregnantă pe scena internațională. Realizări 1.Agenda Europeană a Culturii În mai 2007, Comisia a propus o agendă europeană pentru cultură, care are la bază trei seturi comune de obiective: diversitatea culturală și dialogul intercultural, promovarea culturii ca un catalizator al creativității; și cultura ca element vital în cadrul relațiilor internaționale. În cadrul primului set de obiective, UE și toate părțile interesante relevante trebuie să conlucreze pentru stimularea dialogului intercultural, astfel încât să se asigure că diversitatea culturală a Uniunii este înțeleasă, respectată și promovată. De exemplu, aceștia ar trebui să urmărească întărirea mobilității transfrontaliere a artiștilor și a celor care lucrează în sectorul cultural, precum și circulația operelor de artă în afara granițelor statelor membre. Cel de al doilea set de obiective are în vedere promovarea culturii ca un catalizator al creativității, în cadrul Strategiei de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă, și a strategiei ulterioare, Strategia UE 2020. Promovarea culturii ca element vital în cadrul relațiilor internaționale ale Uniunii reprezintă cel de al treilea set de obiective. Ca parte a Convenției UNESCO privind protejarea și promovarea diversității expresiilor culturale, UE se angajează să dezvolte un rol cultural nou și mai activ al Europei în cadrul relațiilor internaționale, precum și să integreze dimensiunea culturală ca un element vital în raporturile sale cu țările și regiunile partenere. 2.Dialogul intercultural Dialogul intercultural este o prioritate continuă a UE. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, această dimensiune a devenit și mai importantă. În domeniul specific al politicilor culturale, cele mai vizibile sunt inițiativele de tipul cultura romă, orașe interculturale sau dialogul cu Platforma pentru o Europă interculturală. Alte politici ale UE de promovare a dialogului intercultural cuprind, printre altele, inițiative vizând sectorul audiovizual, multilingvismul, tineretul, cercetarea, integrarea și relațiile externe. 3.Capitalele Europene ale Culturii / Programe de actiune Capitalele Europene ale Culturii reprezintă una dintre cele mai de succes și mai cunoscute inițiative culturale. Orașele sunt selectate de un juriu independent pe baza unui program
cultural care trebuie să aibă o puternică dimensiune europeană, să implice localnici de toate vârstele și să contribuie la dezvoltarea pe termen lung a orașului. De-a lungul anilor, Capitalele Europene ale Culturii au devenit o oportunitate unică de a regenera orașe, de a le stimula creativitatea și de a le îmbunătăți imaginea. Peste 40 de orașe au fost desemnate până acum Capitale Europene ale Culturii, de la Stockholm la Geneva, de la Atena la Glasgow și de la Cracovia la Porto. Începând cu 2011, două orașe - din două țări diferite ale UE - au statut de Capitale Europene ale Culturii în fiecare an (în 2014 acestea sunt Rīga (Letonia) și Umeå (Suedia). Procedura de alegere a unui oraș începe cu șase ani înainte, deși ordinea în care statele membre au dreptul să găzduiască evenimentul este stabilită anterior și este organizată în două etape. Propunerile sunt evaluate de către un comitet de experți independenți din domeniul cultural. Regulile și condițiile pentru deținerea titlului sunt stabilite în Decizia nr. 1622/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului și în prezent (aprilie 2014) se află în curs de revizuire. 4.Premii Politica culturală a UE sprijină decernarea de premii în domeniile patrimoniului cultural, arhitecturii, literaturii și muzicii. Obiectivul acestor premii ale UE este de a scoate în evidență excelența și succesul activităților europene în aceste sectoare. Premiile aduc în lumina rampei artiști, grupuri muzicale, arhitecți, autori și pe cei care lucrează în domeniul patrimoniului cultural, precum și activitatea acestora. Astfel, este pusă în valoare diversitatea culturală bogată a Europei și importanța dialogului intercultural, precum și a activităților culturale transfrontaliere din Europa și din afara ei.
5. Mobilitatea artiștilor Mobilitatea transnațională a artiștilor și a celor implicați în profesii culturale are o importanță majoră în construcția unui veritabil „spațiu cultural european” comun și în consolidarea diversității culturale și a dialogului intercultural. Artiștii și cei implicați în profesii culturale trebuie să călătorească peste granițe pentru a-și extinde domeniul de activitate și a întâlni un public nou, pentru a găsi surse de inspirație noi și stimulate, pentru a evolua artistic, pentru a face schimb de experiențe și a învăța unii de la alții, astfel încât să-și dezvolte carierele. Mobilitatea transnațională a artiștilor și a persoanelor cu profesii culturale este o prioritate a Programului Cultura începând din 2000. În noul cadru pentru perioada 2014-2020 s-a accentuat, prin sprijinirea consolidării capacităților pentru a ajuta artiștii să își dezvolte carierele internaționale și pentru a încuraja rețelele internaționale să creeze oportunități profesionale, consolidarea ariei culturale pe care o împart europenii și încurajarea cetățeniei active europene.
4.Europa creativă - programul cultural al UE pentru perioada 2014-2020 Cultura este un instrument puternic de comunicare a valorilor și de promovare a obiectivelor de interes public, de interes mai larg decât simpla creare de plusvaloare. Aflată la intersectarea dintre sfera economică și cea politică, care sunt considerate principalele
elemente ale integrării europene, cultura reprezintă o dimensiune-cheie suplimentară. Cultura nu doar creează bogăție, dar contribuie și la incluziunea socială, la o mai bună educație, la creșterea încrederii în forțele proprii și a mândriei de a aparține unei comunități istorice. Pe acest fundal, UE a lansat un nou program în domeniile cultural și al audiovizualului pentru perioada 2014-2020: Europa creativă. Aceasta se bazează pe alte programe anterioare ale Uniunii: programele MEDIA (1991-2013), programul MEDIA Mundus (2011-2013) și programele Cultura (2000-2013). În plus, Europa creativă va include un program intersectorial care constă în două părți: a.o garanție financiară, gestionată de Fondul European de Investiții, pentru ca împrumuturile bancare să devină mai ușor accesibile pentru micii operatori; b.finanțare pentru a sprijini studiile, analizele și o mai bună colectare a datelor pentru a îmbunătăți dovezile în sprijinul elaborării de politici. Europa creativă va sprijini cinematografia europeană și sectoarele culturale și creative, permițându-le să își sporească contribuția la crearea de locuri de muncă și la dezvoltare economică. Artiștii și profesioniștii din domeniul cultural și audiovizual, precum și organizațiile artistice, din domeniul artelor frumoase, al publicisticii, filmului, televiziunii, muzicii, artelor interdisciplinare, patrimoniului și din industria jocurilor video ar fi printre principalii beneficiari. Cu un buget de 1,46 miliarde de EUR pe următorii șapte ani (cu 9% mai mult decât nivelul actual), programul se așteaptă să dea un impuls sectoarelor culturale și creative. Acest program-cadru va oferi „o poartă de intrare simplă, ușor de recunoscut și ușor accesibilă pentru profesioniștii din domeniul cultural și creativ european” și „va permite realizarea de sinergii și contribuții încrucișate între diferitele sectoare culturale și creative”.
Identitate europeana Conform dictionarului explicativ al limbii romane identitatea reprezinta faptul de a fi identic cu sine insusi. Principiul identitatii = principiu fundamental al gandirii care impune ca formele logice sa pastreze unul si acelasi sens in decursul aceleiasi operatii. 1. Asemanare, similitudine perfecta. 2. Ansamblu de date prin care se identifica o persoana. 3. (Mat.) Relatie de egalitate in care intervin elemente variabile, adevarata pentru orice valori ale acestor elemente.Identitatea este esentiala in contextul apartinerii.Aceasta include crearea acelui “noi”,al grupului din interior,a carui identitate este definita in termenii valorilor sau
caracteristicilor create pentru ei tocmai pentru a fi comune,facand totodata referinta la “ei”grupurile dinafara ce au diferite valori comune sau caracteristici.1 Adevaratul sens al identitatii europene este dat de sentimentul apartenentei cetatenilor statelor membre ale UE la constructia europeana.O identitate nu se poate construi peste noapte,ea necesita timp,trebuie constientizata,trecuta prin filtrul gandirii,astfel incat la sfarsitul acestui proces sa poti observa ca te reprezinta si da sens existentei tale.Identitatea europeana este concurata de alte identitati puternic sedimentate in constiinta individuala si colectiva(identitate nationala,regionala,lingvistica,ideologica, religioasa, etc), in timp ce procesul formarii sale este in curs. Este cert ca in afara unei parti relativ restranse a cetatenilor europeni, cea mai mare parte a acestora resimt mult mai intens alte identitati.O veritabila uniune politica necesita insa o identitate europeana2. Identitatea unei comunitati reprezinta un corpus de valori,principii,finalitati,impartasite de catre majoritatea membrilor sai.Tratatele constitutive ale Comunitatilor Europene nu au facut referire la o identitate europeana,cu toate ca finalitatea lor politica era implicita.Primele trimiteri la o asemenea realitate complexa se fac cu prilejul rapoartelor elaborate in domeniul Cooperarii politice europene. Conform pct.2 al Declaratiei asupra identitatii europene adoptata la Copenhaga in 1973,piata comuna fondata pe uniune vamala,institutiile si politicile comune,precum si mecanismele de cooperare,fac parte integranta din identitatea europeana.Esenta identitatii europene si unicitatea acesteia sunt date de varietatea culturilor in cadrul aceleiasi civilizatii,de atasamentul fata de valori si principii comune,de apropierea conceptiilor de viata,de constiinta de a poseda in comun interese specifice si de determinarea de a participa la constructia comunitara(pct 3 al Declaratiei).Pe plan mondial,identitatea europeana se mainifesta prin pozitii comune si rolul activ in promovarea democratiei in relatiile internationale (pct 9. al Declaratiei). 3 In relatia dintre : cetatenie, nationalitate si identitate, teritoriu si statul national; drepturi si identitati; cultura si politica; state si natiuni reese ca toate acestea sunt concepte interconectate in statul national si separate in contextul constructiei UE, similar proceselor de globalizare. Europa, ca unitate politica provoaca istoria statelor nationale, traditiile lor politice, si practicile lor guvernamentale si starneste discutii referitoare la constituirea unei noi entitati. Statele membre angajate in acest proiect depun multe eforturi pentru a demonstra vointa lor de a trai impreuna. Europa nu trebuie insa sa se construiasca contra cuiva, ci
dezvoltand puternice legaturi de cooperare cu celelalte partii ale lumii. Identitatea europeana se poate construi mult mai eficient prin preocuparea si efortul de a gasi solutii optime problemelor propiilor cetateni si ale colectivitatilor locale, precum si provocarilor intrenationale.
1 2. 3
