Culegere de Compuneri Şcolare

CULEGERE DE COMPUNERI ŞCOLARE CULEGERE DE COMPUNERI ŞCOLARE REALIZATE DE ELEVII CLASEI MELE, A IV-A B, DE LA LICEUL TEORETIC BUZIAŞ

La derdeluş A început iarna. Copiii se adună cât mai mulţi la derdeluşul de la marginea satului. Copiii fac lucruri diferite: modelează oameni de zăpadă, patinează, se bat cu bulgări de zăpadă, se dau cu săniile. Alex se dă cu patinele pe gheaţa cristalină. Din cer cădeau fulgii de zăpadă ca nişte steluţe argintii care se aşterneau ca o plapumă albă peste dealuri, iar casele aveau cuşme de omăt. Copiii sunt foarte bucuroşi că a venit iarna, anotimpul cel mai iubit. Au făcut un om de zăpadă alb ca spuma laptelui, iar după ce au terminat această sarcină s-au hotărât să facă un concurs de săniuţe. Şi-au aliniat săniuţele la linia de start, după care şi-au luat avânt şi au pornit la vale. Spre surprinderea tuturor, Alex şi Dana au ajuns primii la linia de sosire, trecând-o amândoi deodată. Pentru a sărbători victoria, au încins o straşnică bătăie cu bulgări. Seara, valurile de copii s-au întors la casele lor. Căldura din privirile lor şi obrajii ca merele de toamnă bucurau inima celor care le ieşeau în cale.

( elev Stan Vasile Tudor )

Ghiocelul fermecat

Este o frumoasă zi de sfârşit de iarnă. Victor iese afară. În timp ce se plimba prin curtea casei, observă lângă un copăcel primul ghiocel, alb ca spuma laptelui, care era aproape acoperit de zăpada albă ca vata. Ca prin minune, la apropierea lui Victor, ghiocelul prinde glas şi îi spune acestuia: Cine eşti tu? întreabă mirat ghiocelul. - Eu sunt copilul care locuieşte în această casă, a răspuns politicos băiatul. Dar tu cine eşti? - Eu sunt un ghiocel, dar nu orice fel de ghiocel, ci unul fermecat! Victor s-a apropiat mai mult de ghiocel şi a început să-l analizeze: - Ce frumos eşti! Ai petale foarte albe, eşti drăguţ şi simpatic, cu toate că eşti doar un mic şi firav ghiocel! După ce şi-au mai povestit unul altuia câteva întâmplări din viaţa fiecăruia, cei doi au ajuns să se împrietenească. Atât de mult s-au bucurat de noua lor prietenie, încât nici nu au băgat de seamă că noaptea se lasă încet peste ei. Atunci Victor i-a promis ghiocelului: - Promit că voi veni în fiecare zi, de dimineaţă, să te văd cât eşti de gingaş, ca să îmi umpli sufletul de bucurie şi dragoste. Cei doi prieteni şi-au urat unul altuia „Noapte bună!” şi s-au despărţit. Când s-a culcat, Victor a visat că ghiocelul s-a transformat într-un prinţ curajos, călare pe un cal alb.

( elev Rubani Claudiu )

Oaspeţii primăverii

Natura a primit de veste de la nişte clopoţei fragezi ce stau într-un firicel subţire de trup că primăvara s-a întors şi că în curând va trece şi prin pădure. Codrul, lipsit de frunze şi de cântec,nu şi de emoţie, a cerut ajutor locuitorilor livezilor : --- Hadeti, fraţilor, să îmbrăcăm pământul de sărbătoare ! Ne vin oaspeţii cei mai mult asteptaţi, cântăreţii muncii şi ai vieţii. Când au auzit, pomii au dat drumul frunzelor în vârfuri verzi de săgeţi, sus,sus ca să vadă când vin musafirii. Deodată, un foşnet de mătase al aripilor obosite se auzi dinspre cer. --- Sunt păsările ! au strigat viorelele. Când au auzit vestea , bobocii de toporaşi s-au dezvelit şi au început să trezească rând pe rând toate suratele. Odată cu păsările, vin şi miresmele florilor din câmpie, zborul de aripi al fluturaşilor şi al albinelor harnice. Gâzele, curioase , au ieşit şi ele să întâmpine prevestitor de vânturi line, de ploi şi veselie. Un cocor şi-a lăsat picioarele să înfrigureze oglinda apei iazului. O rândunică s-a aşezat pe o crenguţă, să-şi tragă puţin răsuflarea. Şi toate au început să povestească ce au văzut pe unde au călătorit şi mai ales ce dor le-a fost de meleagurile natale. Tot stând la taifas, înserarea le-a sărutat genele obosite şi rând pe rând au adormit. Acum toată natura se odihneste pentru marele început ce vrea să vină.

( elevă Rusu Denisa Maria )

COMPUNERE REALIZATĂ PE BAZA CUVINTELOR LUI PIERRE DE COUBERTIN (PEDAGOG ŞI ISTORIC FRANCEZ) : „AI CÂŞTIGAT, CONTINUĂ; AI PIERDUT, CONTINUĂ!”

Prietena mea Săptămâna trecută prietena mea, Diana, din clasa a IV-a D, a participat la un concurs de gimnastică. Spre bucurie tuturor, a câştigat locul I şi a fost foarte bucuroasă. Când am aflat, m-am dus la ea acasă ca să o felicit. I-am urat să meargă tot înainte pe drumul pe care a pornit, să se antreneze în continuare şi va avea un viitor strălucit. Am sărbătorit victoria în stilul nostru caracteristic: cu multă voie bună, muzică şi o mică plimbare cu rolele. După câteva zile de la acea victorie, Diana m-a anunţat că va participa la un alt concurs de gimnastică. În ciuda faptului că mi-aş fi dorit să fiu alături de ea, nu s-a putut acest lucru, însă i-am promis că îi voi ţine pumnii şi i-am urat succes. La întoarcerea acasă, o aşteptam deja nerăbdătoare în faţa casei sale. Din momentul în care am văzut-o coborând din maşina tatălui ei, mi-am dat seama că ceva nu este în regulă. Chiar aşa şi era. Buna mea prietenă nu a mai ocupat locul I, clasându-se abia pe locul III. Deşi era dezamăgită de propria performanţă, am încurajat-o şi am felicitat-o chiar şi pentru „medalia de bronz”. Am reuşit să-i readuc zâmbetul pe buze, ba chiar am sărbătorit ca prima dată. La despărţire, mi-a mărturisit că nu se va lăsa înfrântă şi că va continua. Ea a învăţat din această experienţă că , şi dacă câştigi, şi dacă pierzi, trebuie să te antrenezi mai departe şi mai mult, pentru o nouă victorie. (elevă Nistorescu Oana Raluca)

Pisica năzdrăvană Alina e supărată pe Michi, pisica ei, primită în dar de la bunica. A văzut-o intrând în bucătărie, chiar după ce mama a venit de la cumpărături. A trecut prevăzătoare prin dreptul uşii, dorind parcă să se facă nevăzută. Lucrul acesta i-a dat Alinei de bănuit. Ştia că Michi nu se furişează aşa decât atunci când are de gând să facă vreo boroboaţă. Aşa că s-a dus după ea şi a găsit-o cu boticul alb, ca şi când pe rozul nasului ei ar fi nins. Smântâna proaspăt cumpărată de mama de la piaţă era răsturnată pe masă, murdărind faţa de masă nouă, ba chiar s-a prelins şi pe jos. Michi a ridicat domol privirea la intrarea Alinei în bucătărie, ca şi când ar fi vrut să spună că a făcut nimic rău şi, până să apuce Alina să spună ceva, a continuat să se înfrupte lacom din smântână. Niciodată Alina nu a certat-o pe Michi, dar acum merita acest lucru. La început pisica s-a uitat nedumerită la fată, după care a realizat că a făcut o prostie şi o privea chiar cu puţină teamă. Nu a mai văzut-o pe Alina aşa supărată. S-a retras speriată pe pervazul geamului, dar acest lucru nu a făcut decât să o supere mai tare pe Alina: acum a murdărit şi perdeaua cu smântână! După ce a dat-o afară din bucătărie pe Michi, pisica năzdrăvană şi neastâmpărată, Alina a încercat să facă curat până la întoarcerea mamei acasă. Deşi a încercat să îşi repare greşeala gudurându-se pe lângă Alina, Michi nu a fost iertată multă vreme!

( elevă Andraş Mihaela )

Ziua mamei Se apropia ziua de 8 Martie. Împreună cu prietenii mei am discutat cum să ne arătăm recunoştinţa faţă de mamele noastre. Cu toţii am fost de acord să pregătim un mic program artistic. Ne-am apucat de treabă. Repetam zilnic. Ne-am organizat în trei „ tabere”: un grup pregătea o scenetă, un grup pregătea un dans modern, iar cel de-al treilea grup câteva cântece. În ziua de 8 Martie, la ora stabilită, am început festivitatea. Nu am uitat să o invităm şi pe doamna învăţătoare. Grupul vocal a fost aplaudat minute în şir, micii actori i-au încântat pe părinţi cu talentul lor, impresionându-le în mod deosebit pe mame. Echipa de dansuri moderne a ridicat sala în picioare, antrenând pe toată lumea la dans. În încheierea programului artistic, fiecare mamă a primit o floare şi o felicitare realizată chiar de mâinile noastre. Toată lumea a fost încântată de iniţiativa noastră. Suntem bucuroşi că am putut să le facem mamelor noastre o bucurie, cu prilejul zilei lor. ( elev Maga Andrei Mario )

ACTIVITATE DE CONSOLIDARE A PRONUMELUI PERSONAL

La munte În vacanţa dintre semestre, am fost cu părinţii mei pe muntele Semenic. Acolo ne-am cazat la o cabană pe cât de micuţă, pe atât de frumoasă şi bine îngrijită. În fiecare zi am urcat pe munte şi m-am dat cu sania şi cu schiurile. Eu, împreună cu alţi copii cu care m-am împrietenit acolo, ne dădeam cu săniile, cu schiurile sau cu nailonul. Altă dată ne uitam spre poalele muntelui şi vedeam brazii încărcaţi de zăpadă. Totul era alb, iar zăpada sclipea de îţi lua ochii. În două-trei zile mi-am făcut o mulţime de prieteni. Când sosea seara, noi, cei mici, intram în cabană şi ne aşezam lângă focul ce ardea jucăuş în sobă. Înainte de plecare, fiecare dintre noi ne-am schimbat numerele de telefon şi adresele şi ne-am promis că vom păstra legatura. Vacanţa aceea mi-a rămas în suflet pentru totdeauna! ( elevă Dragomir Anamaria )

Moşu Moşu este câinele meu adoptiv. L-am cunoscut acum un an când m-am mutat la bunicii mei. Umbla pe stradă pentru că stăpânul lui îl părăsise. Aşa că l-am luat noi în grijă. Este un câine bătrân, cu blană neagră şi cu pete albe şi gri. Când l-am luat acasă era slăbit, nu mai avea puteri, pentru că nimeni nu-l hrănea. I-am dat de mâncare şi încetul cu încetul s-a făcut mai grăsuţ. Ne mulţumeşte pentru grijă stând de pază lângă poarta curţii şi mârâind de fiecare dată când trece o persoană necunoascută. Atunci când venim acasă, ne aşteaptă bucuros în faţa porţii, pregătit de joacă. Este un căţel tare vioi atunci când este fericit. Dă din coada lungă şi subţire, iar ochii parcă îi râd. Deşi este bătrân, sper ca Moşu să mai stea cu noi o bună bucată de timp.

( elevă Lazăr Ioana Maria )

Castelul Huniazilor În excursia de primăvară am vizitat Castelul Huniazilor de la Hunedoara. Am poposit în apropierea lui peste noapte. Castelul Huniazilor sau Castelul Corvineşti este o construcţie impresionantă, cu acoperişuri ănalte, cu ziduri rezistente, cu turnuri şi balcoane împodobite de piatra cioplită cu măiestrie. Peste zi am fost în multe săli şi turnuri. Am văzut şi fântâna adâncă de 30 de metri. Am vizitat şi admirat Sala Cavalerilor, Turnul Buzduganelor, picturile de pe pereţi referitoare la legende corbului. Turnurile sunt foarte frumoase, la fel şi holurile. Fiecare etaj are frumuseţea lui, diferită de a celorlalte etaje. Am cumpărat multe vederi cu interiorul şi exteriorul castelului, ca să le am ca amintire. La finalul vizitei de la Castel, am regretat că s-a terminat aşa de repede plimbarea noastră prin el, pentru că acolo m-am simţit ca o prinţesă .

(elevă Bobeică Alina Simona )

Compuneri imaginative

1. descriptive - pentru a redacta o descriere literară a unui peisaj ţine cont de aspectele:  precizarea coordonatelor spaţio-temporale;  exprimarea unor stări şi sentimente prin crearea unei atmosfere;  folosirea unor mijloace de expresivitate care să ilustreze caracterul subiectiv al textului  folosirea verbului la indicativ prezent sau imperfect  folosirea verbului la gerunziu pentru a evidenţia continuitatea acţiunii 2. narative a) cu început dat ( naraţiune construită prin respectarea succesiunii evenimentelor, pornind de la momentul subiectului dat) structura: - pentru realizarea unei compuneri narative cu început dat se respectă următoarele repere: * stabilirea momentului subiectului căruia îi aparţine începutul naraţiunii; * stabilirea personajului principal şi, eventual, a celui secundar; * stabilirea stilului narării şi a naratorului, * precizarea coordonatelor spaţio-temporale; * identificarea celorlalte momente ale subiectului - interdicţii: * nu ignoraţi începutul compunerii! * nu treceţi brusc de la un moment al subiectului la altul, renunţând la secvenţele intermediare! * nu amestecaţi evenimentele verosimile (credibile) cu cele fantastice! * nu introduceţi prea multe personaje pe care nu le puteţi implica în acţiune! * nu schimbaţi stilul narării pe parcurs! * nu plasaţi acţiunea în mai multe locuri, pentru că nu o puteţi dezvolta! * nu faceţi salturi temporale foarte mari! Reguli de redactare: - utilizarea verbelor dinamice (a merge, a se duce, a se grăbi) - crearea unor momente de tensiune în rezolvarea conflictului prin interogaţii retorice (ce era de făcut?), descrierea unor stări, impresii (teama că s-ar putea rătăci nu-i dădea pace) - utilizarea corectă a timpurilor verbale (prezent, perfect compus, imperfect) - inserarea unor momente descriptive la precizarea reperelor spaţio-temporale - crearea unui scurt portret al personajului principal - îmbinarea vorbirii directe (dialogul) cu cea indirectă, în mod concret b) compunere liberă (naraţiune construită creativ de către autor; îmbină modurile de expunere şi pot avea la bază întâmplări reale sau imaginare) Particularităţile unei naraţiuni libere sunt similare oricărei compuneri narative şi se dezvoltă în jurul următoarelor elemente: - personaje reale sau fantastice - narator obiectiv sau subiectiv - acţiune reală sau fantastică, punctată pe momentele subiectului - coordonatele spaţio-temporale

Structura unei compuneri libere: - introducere - descriptivă ( punctează expoziţiunea) - spontană (punctează intriga) - prin rememorarea deznodământului unei întâmplări din trecut - descriptivă (analiza stărilor personajului principal provocate de un pretext ce leagă trecutul de prezent) - încheiere - deznodământul acţiunii prin rezolvarea conflictului - revenirea la momentul iniţial al narării, la expoziţiune, mai ales când evenimentul petrecut aparţine trecutului - ipotetic, prin interogaţie retorică, creându-se o anticipare a consecinţelor faptelor petrecute

   

Atenţie! momentele subiectului pot fi redate integral sau parţial, iar descrierea şi portretul sunt mijloace necesare construirii cadrului narat nu întotdeauna introducerea coincide cu expoziţiunea şi încheierea compunerii cu deznodământul; depinde de încadrarea în limitele de spaţiu în cazul în care se optează pentru o compunere imaginativă, fantastică, nu exageraţi cu numărul evenimentelor prezentate şi nici nu pierdeţi din vedere succesiunea lor fantasticul se poate asocia des cu visul, jocul, dacă este vorba de o naraţiune subiectivă, în care să vă simţiţi implicaţi; dacă se doreşte obiectivitatea narării, folosiţi persoana a treia

Copilăria

Copilăria este o fată înaltă cu părul albastru creată din sentimentele copiilor. Ea este sensibilă. Uneori plânge iar alteori râde. Este o fată bună şi frumoasă. Tot timpul trece pe la copii. Dăruieşte fiecărui copil câte ceva din ea. Castelul ei este construit din dorinţele copiilor. O parte din rochia sa e făcută din zahăr, ciocolată, bomboane, fructe. O altă bucăţică a rochiei sale e făcută din zâmbete: de la zâmbetul de a vedea un fluturaş frumos, o floare, la bucuria trăită atunci când copilul primeşte un cadou deosebit, un animal ce poate deveni un bun prieten. O altă bucăţică a rochiei este ţesută din lacrimi uşor amare. O lacrimă pentru un picior lovit, pentru o notă mică, sau o ceartă. Iar celelalte bucăţi sunt făcute din câte şi mai câte păţanii ale copiilor. Încearcă să fii vesel şi nu supărat! Mereu încearcă să trăieşti clipe frumoase, alături de prieteni şi de cei dragi, iar apoi să-ţi aduci aminte cu drag de ele. Încearcă să fii mereu optimist! REGINA ANOTIMPURILOR Dintre toate anotimpurile eu cred ca toamna este cea mai frumoasa. Frumusetea ei mi s-a aratat intr-o dimineata cand mi s-a parut ca soarele de afara ii dadea un alt contur anotimpului. Soarele lumina peisajul colorat in ruginiu si auriu, iar roua in bataia razelor de soare avea sclipiri de diamant. Un miros ametitor de struguri copti venea din gradina iar gutuiul aproape ca ceda sub bogatia poamelor sale galbene si acoperite cu puf moale ca al puilor de gaina proaspat iesiti din ou. Bogatia toamnei poate fi asemanata cu frumusetea culorilor sale ce au sclipirile aurului. In livada din fata casei pasarile calatoare fac un ultim antrenament cu puii ce crescusera acum destul de mari, pentru un zbor lung si ostenitor. Lumina soaelui incalzeste dealul si padurea pare mai trista ca niciodata pentru ca sia pierdut verdele si prospetimea. Aceasta dimineata mi-a deschis si mie ochii asupra tuturor frumusetilor ce ma inconjoara.

UN RASARIT DE TOAMNA

O vapaie de crizantema escaladeaza planeta. In urcusul lor robust se catara pe spalierele pamantului miresme imbietoare ale ultimelor flori ce imparfumeaza diminetile toamnei. Am vazut Carpatii cu culmile lor inalte, codrii ce se iau la intrecerecu muntii, tainicul tinut al Deltei, insa nimic nu se compara cu un rasarit de toamna in satul meu. Imediat ce noaptea se ascunde in ochii si pletele fetelor, pamantul isi prinde la butoniere un buchet de raze si flori. Rasaritul soarelui este ceva nou, mereu o premiera, chiar daca el rasare in fiecare zi, de fiecare data e altfel. In dimineata aceasta a rasarit cu timiditate, rusinat parca de noul anotimp care a preluat stafeta de la vara, precum si de noile culori care au pus stapanire pe lume. Clinchetul frunzelor uscate mi-au batut in geam in semn de ,,buna dimineata" iar primele raze de soare care altadata semanau cu niste curcubee pastorite de ciocarlii si privighetori, acum sunt doar niste urme ale celor de odinioara. Zana TOAMNA o sa-si ia caleasca impodobita cu frunze aurii si va pleca pe un covor rosiatic cu pete aramii, misterul rasaritului lasandu-l nedeslusit.

UN RASARIT DE TOAMNA O vapaie de crizantema escaladeaza planeta. In urcusul lor robust se catara pe spalierele pamantului miresme imbietoare ale ultimelor flori ce imparfumeaza diminetile toamnei. Am vazut Carpatii cu culmile lor inalte, codrii ce se iau la intrecerecu muntii, tainicul tinut al Deltei, insa nimic nu se compara cu un rasarit de toamna in satul meu. Imediat ce noaptea se ascunde in ochii si pletele fetelor, pamantul isi prinde la butoniere un buchet de raze si flori. Rasaritul soarelui este ceva nou, mereu o premiera, chiar daca el rasare in fiecare zi, de fiecare data e altfel. In dimineata aceasta a rasarit cu timiditate, rusinat parca de noul anotimp care a preluat stafeta de la vara, precum si de noile culori care au pus stapanire pe lume. Clinchetul frunzelor uscate mi-au batut in geam in semn de ,,buna dimineata" iar primele raze de soare care altadata semanau cu niste curcubee pastorite de ciocarlii si privighetori, acum sunt doar niste urme ale celor de odinioara. Zana TOAMNA o sa-si ia caleasca impodobita cu frunze aurii si va pleca pe un covor rosiatic cu pete aramii, misterul rasaritului lasandu-l nedeslusit.

UN FLUTURE

E primavara! O vapaie tranmdafirie escaladeaza cerul iar lumina soarelui aurie patrunde pana in cel mai intunecat coltisor. Pamantul si-a prins la butoniere un buchet de lalele si zambile presarat cu raze fierbinti si rauri scanteietoare si limpezi sugerand delicatete. Dintr-o floare in alta, printre trandafiri si narcise se intrezareste o faptura cu trupsor delicat si un cap micut, doua antene mai subtiri decat un fir de ata. Avea atasate doua aripioare viu colorate, sclipitoare si atat de delicate si sensibile incat oricine ar putea spune ca este o minunatie, o revelatie care continua sa uimeasca prin gratia cu care zboara si cu care isi aduna polenul pentru a se hrani. Printre tufele de flori isi gaseste loc si zboara pana ce nici cei mai patrunzatori ochi nu l-au mai putut gasi!

IARNA E frig! O casa spanzurata parca-n cer, cu-n gard facut din gauri si nuielesimte ceea ce s-a intamplat si ii surade noului anotimp cu o serpuire de fum. Toamna deja a dat stafeta surorii sale, misiunea fiind continuata cu mandrie de tanara domnita imbracata in alb, cu incaltari de argint: iarna. Un deal, departe, invesmantat in straie de sarbatoare povesteste padurilor ca primavara va veni candva si ca, in ciuda gerului, toti ar putea face ceva sa se distreze. O zgribulita-n peneviseaza puscaria unei custi sperand ca soarele va straluci iar pe bolta cereasca incalzindu-i penele. E iarna deasa, friguroasa, cu-n ger naprasnic, doar brazii mai sunt verzi in departare iar norii negrii adunati in clai deschid spre pamant din cand in cand cate o zare.

VACANTA E vara! Ciresele coapte par niste bijuterii ce stralucesc in soare. Norii au cele mai nastrusnice forme. In fiecare vara Alina, Mara si Vlad se gandesc la un loc perfect pentru distractia din vacanta. Ei au ales anul acesta muntele in primul rand pentru mirosul de rasina proaspata al impunatorului brad verde din curtea bunicilor. Ajunsi acolo Alina a dat fuga dupa lemne, Mara dupa cateva fructe din spatele casei iar Vlad a fugit in casa sa o ajute pe bunica la bucatarie. Dupa ce s-au obisnuit cu aerul tare au luat aparatul de fotografiat si au intrat in padurea ce incepea chiar din spatele casei. Caprioarele mici fugeau speriate de musafirii cei noi. Pasarelele cantau oferindu-le oaspetilor primul concert din vara asta. E PRIMAVARA! Toata natura se trezeste la viata din somnul ei adanc si lung!

Copacii sunt plini de flori colorate si imbietoare iar cele din gradini apar rand pe rand: ghioceii, toporasii, zambilele, narcisele, lalelele. Pasarile se intorc din drumul lung pe care l-au parcurs toamna si sunt mult mai vesele si fericite. Ele ciripesc cu glasul dulce si subtire in timp ce isi cauta locul pentru o alta casuta pe crengile albe ale ciresului. Florile par niste bulgari colorati de zapada iar adierea usoara a vantului parca le sopteste ceva copiilor. ii cheama la joaca! Gandaceii ies din adaposturile calduroase si se minuneaza de agitatia pe care o vad in jur.

TOAMNA

A sosit toamna.Păsările călătoare pleacă în ţările calde.Cele mai întârziate se grăbesc şi ele de plecare. Un nou an şcolar începe pe 15 septembrie.Unora dintre elevi cred că le era dor de glasul cristalin al clopoţelului. În anotimpul acesta oamenii culeg recolta mult dorită.Cad şi frunzele copacilor formând un covor multicolor. Este un pic mai frig, dar e bine şi plăcut să vezi strugurii cum ard în strălucirea soarelui palid. Câtă bucurie îmi aduce acest anotimp cu daruri multe şi plăcute! Eleva:Grosu Diana Iuliana Premiul III IARNA A sosit iarna. Timidă la început, apoi tot mai îndrăzneaţă, ea îşi arată farmecul.

Fulgii dansează ca petalele florilor de cireş. Este frig…Soarele se arată uneori. Totu-i alb:câmpul de vată, pădurile de zahăr, apele ca oglinda. Iarna este prilej de bucurie atât pentru cei mari, cât şi pentru cei mici.În acest anotimp sunt cele mai frumoase obiceiuri:colindul, pluguşorul, jocul caprei. Toate sărbătorile de iarnă sosesc cu bucuria noastră de a împodobi bradul. Mii de steluţe sclipitoare stălucesc pretutindeni. Cum cad mai multe picături de argint din cerul pardosit cu mărgăritare, copiii încep să adune bulgări mari pentru a face un om de zăpadă.

Câte bucurii ne aduce mândra iarnă! Eleva:Iancu Alexandra Premiul II MATERIALE PENTRU COMPUNERI CU INCEPUT DAT ( PENTRU CLASELE I-III )

1 . PRIMAVARA A venit o barza aducand cu ea Primavara . Primavara – zana cu rochie de ghiocei si toporasi – a presarat petece de pamant fara zapada si a trezit la viata natura . In padure ………………………………………………………........

2 . O FAPTA BUNA Ploua tare . Mihaita merge grabit spre casa . In fata lui un batran isi sterge ochelarii . Dar cineva a lasat pe jos o coaja de mar . Deodata ……..

3 . O INTAMPLARE HAZLIE Impreuna cu mai multi prieteni am plecat la padure sa culegem mure . Neam apropiat veseli de murar . Dar culegand la mure am auzit un fasait . ………………………………………………………………………

4 . FOCUL E o zi frumoasa . Mama tricoteaza , iar tata citeste ziarul . Raducu nu stie ce sa faca . Deodata , ii vine un gand . Ia cutia de chibrituri si aprinde un bat . Flacara mica si roscata il incanta . ………………………………………………………………………

MATERIALE PENTRU ALCATUIREA INTRODUCERII SI INCHEIERII UNEI COMPUNERI LA CARE SE DA CUPRINSUL

1.

……………………………………………………………………… - Cum am putea sa ajutam noi puiul asta ? zise Ionut , privind trist la capriorul din fata sa . - Am eu o idée , a spus Ancuta . Cautati cateva frunze de patlagina si treaba e rezolvata . Intr-o clipa , zgarietura fu spalata cu apa si sapun , apoi bandajata cu batistele sub care se aflau cateva frunze de patlagina. ……………………………………………………………………… 2 . …………………………………………………………………………. Am ajuns . Institutul e situat in sectorul I , unde locium si noi . Ne intampina directorul institutului . Noi il salutam cu respect . Dupa ce ne spune cateva cuvinte despre oamenii de aici , ne invita sa vizitam institutul . Mergem ordonati sa nu deranjam ceva . O mare de calculatoare ne privesc cu ochii lor electronici . Aici se “fabrica” viitorul . Ochiul atent al omului vegheaza insa cu grija san u se faca vreo greseala . ……………………………………………………………………… 3 . …………………………………………………………………………. La intrarea in gradina ne-a intampinat seful fermei . Dumnealui ne-a aratat recolta bogata de vinete si ne-a spus cum putem fi de folos . Fiecare copil a luat cate o ladita si , repartizati pe randuri , adunam cu grija vinetele coapte . Treaba mergea repede si usor , dar si cu spor . Soarele ne zambea de pe bolta senina , iar cantecul pasarelelor se impletea cu cantecul nostrum. ………………………………………………………………………

In lumea vitaminelor si a sărurilor minerale

Intr-o zi, un copil a călătorit în lumea vitaminelor şi a sărurilor minerale. Merse el ce tot merse, când deodată văzu pe cineva care lucra cu iarba care era plină de culori şi se întreba ce făcea cu ea şi cum îi chamă pe aceia. - Cum vă numiţi? - Noi ne numim vitamine. - Dar pe tine cum te cheamă? - Mă cheamă Raul. - Voi ajutaţi corpul cu ceva? - Da, desigur, ţesem iarba şi facem cămăşi care ajută organismul să fie mai sănătos. - Bine am să fac mişcare multă ca să mă simt mai sănătos, în fiecare zi. - Fă mişcare zilnic şi te vei simţi bine şi vreau să-ţi prezint pe fraţii mei: - Eu sunt Vitamina A şi ajut vederea, sora mea Vitamina C vă ajuta să rezistaţi la atacul microbilor, iar vitaminele B1, B2 reglează activitatea organismului. - Aaaa! E şi Vitamina D?! - da, ea ajtă la întărirea scheletului cu ajutorul calciului, vecinul nostru din familia sărurilor minerale. - Da, eu, calciul întăresc oasele şi dinţii, ajutat de prietenul meu fosforul, iar prietenii ei sodiul şi fierul muncesc din greu pentru a proteja organismul. - Dacă mâncăm sănătos, adunăm vitamine şi vom avea un corp sănătos, spuse Raul. - Acum am înţeles! O să am grijă de corp în fiecare zi şi o să le zic şi celorlaţi ce să mănânce ca să fie sănătoşi. - Pe curând!

Igna Eduard-Sc cu cls I-VIII nr 9 Baia Mare- inst Caprar Antonela

Vitaminele şi calciul Cândva doi copii aveau voie să-şi pună o dorinţă. Ei îşi doreau să fie atât de mici cât vitaminele şi să meargă în lumea Vitaminelor şi a Calciului. A şa când îşi termină de spus dorinţa se şi aflară pe un tărâm frumos. - Uite, Mario, mere, roşii, ardei, sfclă, morcovi, pere, cireşe şi prune ! - Toate fructele sunt înşirate ! strigă Taisia, prietena lui Mario. - Da, iar lângă ele parcă sunt aşezate războaie care în loc să ţese pânză, trag parcă de ceva plantă. - Dar unde este acea plantă ? adăugă Mario. Hai să întrebăm pe cineva! Incepură să alerge. Dintr-o dată se opri. Taisia şi spuse: - Parcă văd nişte bile colorate mişcându-se şi coborând una câte una. Negreşit ele trebuie să fie vitaminele. Si-n fructe sunt scobite tuneluri pe care umblă acele bile. - Da, negreşit că ele sunt Vitaminele ! - Uite, surată C, avem prieteni pe aici sau intruşi ?! - Nu, deloc intruşi, turişti ! adaugă Mario, speriat. - Turişti, turişti ! strigară cele două vitamine. Făcură câteva tumbe şi se prezentară: - Eu sunt Vitamina E! Noul vostru ghid în lumea Vitaminelor. Ea este vitamina C ? - Da, da, eu sunt.

- Acesta este oraşul nostru! Aceste fructe scobite sunt casele noastre. Lângă astea, fiecare casă are un război care ţese. - Dar, ce ţese? - Tese armura noastră. Noi suntem războinici împotriva Microbilor. Aici noi ne odihnim. Când mergem pe câmpul de luptă, adică corpul, noi trebuie să-l apărăm şi să luptăm cu Microbii. -Am înţeles ! Noi trebuie să mâncăm cât mai multe fructe şi legume ca să fim sănătoşi. - Vă mulţumim că ne-aţi spus ! Merseră ei mai departe şi văzură multă brânză, caş, unt, ulcele umplute cu lapte. - Negreşit ăsta trebuie să fie ţinutul Laptelui! zise Taisia. - Mai degrabă a Calciului. -Ce rol au toate aceste alimente ? - Noi ajutăm la întărirea scheletului uman, îl facem să fie mai rezistent ! zise una din alimente. - Vai ce mult ne bucurăm că am aflat atât de multe lucruri de la voi !!! spuseră copiii. - Vă mulţumim ! - Acum, ne pare rău, dar trebuie să ne întoarcem în lumea noastră ! ziseră ei. - De azi înainte vom ştii că pentru a fi sănătoşi, trebuie să mâncăm multe fructe şi legume şi să bem 2 căni de lapte pe zi . - La revedere ! - La revedere ! Borota Mihaela-Sc cu cls I-VIII nr 9 Baia Mare- inst Caprar Antonela

De vorbă cu un fulg de nea

Afară ninge. Am ieşit şi am privit văzduhul ca cenuşa şi cu multă admiraţie fulgii uşori şi albi ca florile de cireş ce se jucau, apoi se lasă pe pământul somnoros. Jocul steluţelor sclipitoare mă ameţeşte, se jucau prin aer ca un roi de fluturi albi. Un fulg se opreşte în palma mea, pare o fiinţă mică asemănătoare cu o stea doar că era rece şi umedă. O simţeam mai uşoară decât o pană, foarte mică şi de un alb pur, părea speriată şi tremura. -Nu-ţi fie frică, nu o să-ţi fac nici un rău! -Daaa !!?? spuse fulgul mai liniştit. -Am auzit de la bunicul meu că fiecare fiecare fulg are o poveste, care este a ta? Steluţa îşi incepe povestea, mai umedă ca niciodata. -Eu nu am fost mereu un ful care cădea din norii suri ce căptuşeam bolta posomorâtă. De mult eram un jucăuş strop de apă din cel mai proaspăt râu din munte şi mă jucam cu fraţii mei. Dar eu fiind mai neastâpărată decât ei, Moş Crivăţ a trimis pe domnul Vânt sa mă ridice sus la Norul cel Uriaş, departe de fraţii mei, pentru a nu mai face alte năzbâtii. Acolo, am făcut un mic popas alături de alţi stropi de apă, apoi am ajuns în palatul lui Moş Crivăţ care era construit din gheaţă, iar el era bătrân cu barba lungă, ochi albaştrii, păr cărunt şi brumat, avea straie albe şi era foarte înalt, iar când era furios arunca val de brumă argintie. In aceea clipă, când am fost faţă în faţă cu el, deşi incercam să-mi ascund frica pe care o aveam, el o simţi şi atunci m-a transformat într-un fulg de nea. După ce m-a transformat, împreună cu ceilalţi fulgi ne-a trimis să ne jucăm prin aer. A spus “ Disctracţie plăcută!” iar noi l-am privit o clipă, apoi am plecat. In aer eram ca un roi de fluturi albi ce se jucau pe glasul melodios al vântului. După un timp ajungeam pe pământul posomorât şi formam împreună cu ceilalţi fulgi o mantie albă pentru el, însă când soarele venea cu noi puteri, ne transformam în picuri de apă. -Fantastic! Aş vrea să pot şi eu să zbor, să fiu un fulg şi să văd împărăţia lui Moş Crivăţ! -O, nu băiete n-ai vrea să-l întâlneşti pe morocănosul moşneag! Dar acum îţi spui adio, deoarece eu mă topesc şi o să fiu din nou un picur de apă. -Bine, adio şi succes! Eu mă întorsesem acasă şi aşa mergând mă întrebam: “Oare nu a fost un vis?” Dar atunci am auzit un sunet minuscul dintr-o baltă: -Cu bine, prietene! Atunci eu am înţeles că totul a fost real.

Iarna Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcaţi cu flori albe de nea căzute din înălţimile cerului. Trei zile la rând au fluturat deasupra lumii florile albe, aşezându-se, când oboseau din zborul lor, pe crengile copacilor şi pe fata neagră a pământului. Acum totul este alb, misterios, grandios şi zăpada este din abundenţă. A răsărit şi soarele care aruncă peste sat oglinzile razelor sale care parcă te orbesc. Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea albului. Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie misterioasă de toată frumuseţea. Cuşmele albe ale caselor se sfârşesc în ţesuturi uriaşe. Monştrii cerului sunt norii cenuşii care cern zăpada. Un uriaş policandru îşi aprinde rând pe rând luminiţele. De ce nu place anotimpul iarna? Ne place anotimpul iarna foarte mult deoarece se aprinde sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim naşterea d-ului Isus Hristos, cântând colinde pe la casele oamenilor.

A sosit din nou anotimpul iarna. Ce bine îmi pare! Îmi aduc aminte cu plăcere de o seară de iarnă de anul trecut. A nins toată ziua. Spre seară am ieşit cu prietena mea, Alexandra să ne îmbujorăm puţin. Deşi era ger, ne-am luat săniuţele şi am pornit pe derdeluş. Acolo erau mulţi copii şi mari şi mici foarte bucuroşi. Neam dat pe pârtie până ne-au îngheţat mâinile şi picioarele. Abia atunci am pornit spre casă. Ce zi superbă a fost! Mi-aş dori ca şi anul acesta să fie tot aşa.

PRIMAVARA - compunere -

Este primavara . Soarele incalzeste mai puternic pamantul . Intreaga natura s-a invesmantat in haina de sarbatoare . Mugurii copacilor au plesnit . Din ei cresc pe crengi frunze fragede si flori gingase . Dintre crapaturile scoartei copacilor , ies la lumina gaze mici si colorate . Albinele harnice isi deretica stupul ca niste adevarate gospodine . Mieii zglobii zburda pe intreaga pajiste . Natura este plina de concertul pasarilor care s-au intors din departari . Acestea isi construiesc cu migala cuiburile distruse de furia iernii . Ciripitul lor vessel rasuna in intreaga fire . Oamenii se pregatesc pentru sarbatorile Sfintelor Pasti : isi curate sufletele , trupurile , casele , incondeiaza oua , coc cozonaci , jertfesc mieii , merg la biserica . Doamne , coboara peste noi , fa-ne mai buni si ajuta-ne sa ne bucuram de Sfanta Invierea Ta !

MAMA , FIINTA CEA MAI DRAGA - compunere -

Cand se apropie ziua de 8 Martie , ma gandesc la mama . Mama este fiinta cea mai draga penttru ca mi-a dat viata , m-a leganat si hranit pana am crescut mare . Este frumoasa , nu prea inalta cu ochi caprui , cu par de culoarea castanelor coapte , cu un zambet jucaus pe buze care dispare atunci cand necazurile o coplesesc . Sufletul mamei este bun ca o paine calda . Rar se intampla sa nu-mi indeplineasca o dorinta , cu toate ca suntem trei frati . Nu-mi aduc aminte sa ma fi batut vreodata . Este foarte priceputa la pregatirea conservelor . Mama este cea care m-a dus prima data la scoala si tot mama m-a ingrijit cand am fost bolnav . Mamei ii datorez respect si recunostinta . Sfaturile ei ma vor insoti toata viata . Invatand bine la scoala ca sa pot ajunge un om de nadejde , asa inteleg sa-mi arat dragostea fata de mama .

CARTEA MEA PREFERATA - compunere -

Dintre cartile citite de mine , mi-au placut foarte mult : “ Povesti ” de Ion Creanga , “ Fram , ursul polar ” de Cezar Petrescu , “ Povestiri ” de Fratii Grimm , “Basme” de Petre Ispirescu , insa cartea mea preferata este “ Poezii ” de Mihai Eminescu . Imi place aceasta carte , deoarece din ea am invatat expresii frumoase care mi-au imbogatit vocabularul si mi-au incantat sufletul . Prefer aceasta carte pentru ca in ea am aflat cele mai frumoase poezii inspirate de natura , istorie si personaje de basm . Imi plac versurile din “ Ce te legeni … ” , “ Revedere” , “ Scrisoarea a III-a ” , “ Calin ( file de poveste ) ” , “ Luceafrul ” . Tin la cartea lui Mihai Eminescu , ca la cel mai bun prieten al meu si o pastrez la loc de cinste in biblioteca .

Fisă de lucru Timp de lucru: 15 minute Se apropie ziua de 8 Martie. Imaginează-ţi că împreună cu colegii tăi pregătiţi o surpriză pentru mamele voastre. Alcătuieşte apoi un text cu titlul “Pentru mama mea”, folosind întrebările de mai jos: Introducere: 1.Ce sărbătoare se apropie? 2.Unde se află elevii ? Cuprins: 1.Ce hotărâre au luat copiii? 2.Ce a propus Anca ? 3.Ce idee a avut Andrei ? 4.Ce doreau ei să transmită în acest fel mamelor ? 5.Unde au fost puse obiectele confectionate ?De ce ? Incheiere : 1.Când au oferit cadourile ? 2.Ce credeţi că au simţit mamele ?

Compunere finalizata: Se apropie sărbătoarea de 8 Marie. Elevii sunt în clasa împreună cu doamna învăţătoare. Este ora de abilităţi practice. Copiii hotărăsc să realizeze un cadou pentru mamele lor. Anca propune ca fiecare copil să facă o cărticică pentru mama lui. Începe lucrul. Copiii transcriu sau chiar compun mici poezii dedicate mamei, desenează, împodobesc paginile cât pot ei de frumos. Apoi leagă cărticelele cu şnur de mărţişor. Sunt foarte încântaţi de ce au realizat. Andrei propune să scrie şi o felicitare. După câteva minute felicitările sunt gata. În acest fel copiii doreau să transmită mamelor toată dragostea şi recunoştinţa lor. Cărticele au fost păstrate în dulapul din clasa, ca să fie o adevărată surpriză pentru mame. La serbare copiii au înmânat mamelor cadoul. Ele au fost foarte emoţionate şi bucuroase.

ÎN LUMEA POVEŞTILOR

S-a desprins o rază din ghemul ei de aur şi a rătăcit prin senin. Nu ştiu să se oprească până când, un geam deschis , i-a atras atenţia.Era geamul camerei mele. Raza a intrat.Ochii mei o urmăreau curioşi.Ea s-a oprit o clipă pe faţa mea, apoi a trecut la bibliotecă.A luat la rând cărţile din biblioteca mea şi m-a făcut să mă simt fermecat de lumea poveştilor. M-a purtat pe aripile ei prin lumea ,,Soacrei cu trei nurori”, a ,,Ursului păcălit de vulpe”,să fiu alături de ,,Muzicanţii din Bremen”sau să călătoresc împreună cu Toto sau Dorothea. Ce bine m-am simţit! Şi asta pentru că, am fost pe rând, chiar dacă pentru puţin timp şi în imaginaţia mea, câte unul din personajele poveştilor în vacanţă.

UN CADOU PENTRU MAMA MEA Pentru mine, mama e cea mai importantă fiinţă. Deşi e mică de înălţime,mama e o fiinţă veselă, plină de viaţă care ştie să mă şi alinte dar şi să mă pedepsească atunci când trebuie, când nu ştiu să-mi înfrânez pornirile năvalnice. În curând va fi ziua ei.Mă gândesc de pe acum ce pot să-i dau? Pentru început , mă gândesc să-i dau în dar note bune, fapte frumoase care ştiu că o vor bucura foarte mult. Apoi îi voi dărui un buchet de flori împreună cu toată dragostea mea şi îi voi spune cât de mult o iubesc. Cred că va fi foarte fericită când braţele mele îi vor cuprinde gâtul şi îi Voi spune,,Te iubesc, mamico!”

Ce as vrea sa fiu? (compunere libera) Daca m-as baga cu capul inaintea acestei intrebari, as zice ca as putea fi un inger,o zana care aduce copiilor visele frumoase. Cred ca nu mai sunt la varsta la care sa prefer astfel de personaje. Eu vreau sa fiu...ceea ce va va starni rasul prima data, dar daca va veti gandi bine va veti da seama ca nu e o alegere rea. Ei bine...eu as putea fi...o borna kilometrica. Sunt din piatra si pe mine scrie „Cucuietii din Deal-stanga-2 km”. Daca eu nu m-as afla aici si as fi o zana sau un inger, germanul care saptamana aceasta a mers la Cucuietii din Deal nu ar mai fi stiut pe unde s-o ia, dar cand m-a vazut pe mine ce s-a mai bucurat!

Sunt din piatra, sunt scrisa, mica, dar am o importanta foarte mare. Daca cei din Cucuietii din Deal, cand trec pe langa mine ma jignesc spunand: ”Ce mai cauta si piatra asta aici, nu stim unde ne este satul?!”, cei necunoscuti, ce ma mai lauda! Daca din piatra din care sunt facuta, s-ar fi facut o parte din alee, o bucata de gresie, nu as fi la fel de multumita. Acum ati inteles de ce am ales acest obiect? E intr-adevar folositor. Voi ati vrea sa fiti o borna kilometrica?

De vorbă cu un ghiocel

Era la început de primăvară. Un ghiocel cu petalele gingaşe şi frumoase şi-a scos capul de sub zăpada îngheţată. Pe lângă el a trecut un băieţel şi a vrut să-l rupă pentru a-l duce acasă. Deodată a auzit un glas: - Ce vrei să faci cu mine, băieţelule? - Ce, cine e acolo? - Sunt eu, ghiocelul pe care îl priveşti! De ce vrei să mă rupi? - Aş vrea să te ofer mamei mele!

- N-ar fi mai bine dacă m-ai lua cu rădăcină? Aşa aş putea să fiu alături de tine până la sfârşitul primăverii şi-ţi voi povesti lucruri interesante despre viaţa noastră, a plantelor. - Sunt de acord cu tine! a spus băiatul. Cei doi au fost cei mai buni prieteni până la sfârşitul primăverii.

De vorbă cu un ghiocel

A sosit primăvara. Zăpada s-a topit. Au răsărit ghiocei cu petale gingaşe. Păsările călătoare au sosit din depărtările cu lumină. O fetiţă jucăuşă mergea pe o poieniţă. A întâlnit un ghiocel, pe care a vrut să-l rupă pentru ca să-l ducă în dar mamei, însă ghiocelul i-a spus: - Nu mă rupe, fetiţă gingaşă! - Cine a vorbit? - Eu, solul primăverii! - Dar cum poţi să vorbeşti? - Eu sunt primul ghiocel ivit de sub zăpadă şi, pentru că am fost văzut pentru prima dată de un copil, am putut să vorbesc cu tine. Fetiţa a fost fericită că i-a vorbit un ghiocel.

De vorbă cu un ghiocel

Un băieţel se bucura de apariţia gingaşilor ghiocei. A dorit să culeagă un sol al primăverii, dar a fost surprins de o voce necunoscută. - Cine este acolo? a întrebat el. - Eu sunt! Uită-te în jos, copile drag! - Eşti ghiocelul pe care îl privesc şi îl admir? - Da. Te rog să nu mă rupi, deoarece voi pieri şi nu voi mai putea vesti sosirea primăverii! - Dar poţi vorbi? - Eu pot vorbi numai cu copiii buni la inimă ca şi tine. Băiatul a fost impresionat de discuţia avută cu ghiocelul şi nu a mai rupt de atunci nici o floare.

De vorbă cu un ghiocel

Într-o zi un copil se plimba prin pădure. Deodată a întâlnit un ghiocel. Acesta l-a întrebat: - Ce cauţi prin pădurea întunecată, copil bun? - Am venit să culeg un buchet de ghiocei pentru mama mea. - Te rog să arăţi lumii întregi că am apărut, pentru că odată cu noi a apărut şi primăvara. Copilul a adunat mulţi ghiocei şi a plecat fericit acasă.

De vorbă cu un ghiocel

A sosit primăvara. Toţi oamenii se bucură: copiii zburdă pe câmpiile înverzite, ţăranii au ieşit cu plugurile la arat, iar păsările brăzdează bolta cerului. În grădina unui copil au răsărit mai mulţi ghiocei, care i-au devenit în scurt timp prieteni. Zilnic ghioceii îi povesteau despre viaţa plantelor. Băiatul era profund impresionat şi era încântat de cele aflate.

De vorbă cu un ghiocel

A venit primăvara. Ghioceii răsar din pământ cu petale gingaşe. Un copil alerga pe câmpie şi a întâlnit un ghiocel. - Copile, se pare că eşti bucuros că a sosit primăvara! - Cine a vorbit? - Eu, ghiocelul. Am apărut ca să vestesc lumii întregi că a sosit primăvara, că întreaga natură s-a trezit la viaţă. Eşti de acord să mă reprezinţi tu şi să mergi tu să dai de veste că a sosit primăvară? - Da, sunt de acord! Copilul a plecat şi a vestit că primăvara a sosit.

Povestea a două lebede Într-o bună zi, o bătrână care nu avea nici un copil s-a dus la lac şi plângea amarnic. Lacrimile ei au căzut în lac de unde a ieşit o lebădă cu pene de aur. Acea lebădă nu era nimic altceva decât un prinţ vrăjit. Bătrâna a luat lebăda şi a făcut-o fiul său. A doua zi lebăda s-a dus la lac şi a găsit o frumoasă lebădă şi la fel ca el, vrăjită. Legenda spune că în partea luminată a lacului există o fântână care îndeplineşte necuvântătoarelor o dorinţă. Această legendă i-a spus-o bătrâna care nu era alta decât o zână bună.

Cele două lebede s-au dus la fântână să se roage să îi facă din nou oameni. Fântâna le-a îndeplinit dorinţa şi s-au transformat. Prinţul a luat-o pe prinţesă de nevastă şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Părerea mea despre dragoste -

compunere liberaeleva :Stoian Oana Cls.a IVa Step By Step Sc. Andrei Saguna –Deva Înv:Goia Ramona si Farca Adina

Dragoste ?La ce va referiti ?Dragostea părintească ?Da,ea este frumoasă! E dragostea pe care părinţii noştri ne-o dau zi de zi .După părerea mea ,un copil creste frumos,daca e educat cu multa dragoste. Sau poate vorbiti de dragostea unui copil ,oferită părinţilor ?Eu spun că unui părinte îi trebuie ca răsplată pentru grija ce ne-o poartă ,ascultarea şi dragostea adevărată,nu din obligaţie.Nu vă fie ruşine să vă arătaţi sentimentele! NU!Staţi !Cred ca vă referiţi la cea mai frumoasă perioadă a vieţii :dragostea dintre „ două turturele „.Eu o mai numesc –dragostea adulţilor-deoarece e o perioadă în care simţi că viaţa ta e făcută pentru partenerul tău,asa am auzit. De fapt cred că vă referiţi la dragostea dintre soţi .Da,e frumoasă şi aceea ! Stai, şi la aniversări îti aminteşti ,râzând, ce trăznăi ai făcut pe parcursul vieţii. Nu ! Nu !Ştiu ,vă referiţi la dragostea pentru animale. Eu ,această dragoste mereu o am.Adevărul e că sunt tare drăgălaşe ! Totuşi cred că vă referiţi la Dragostea Dumnezeiască ! Cu dragoste şi înţelepciune ne-a înzestrat Dumnezeu . Nu ştiu exact la ce dragoste vă referiţi ,dar ştiu un singur lucru : DRAGOSTEA NE ŢINE PE TOŢI ÎN VIAŢA !

Părerea mea despre dragoste -

compunere liberăeleva : Pandrea Andreea Cls .a IV a Step By Step Sc.Andrei Saguna –Deva Înv:Goia Ramona şi Farca Adina

Există în fiecare an mai multe zile speciale ,dar această zi ,e minunată ! Despre ce zi e vorba? Ziua Îndrăgostiţilor !O zi specială în care oamenii îşi arată dragostea unul altuia .

Eu nu cred să fi văzut doi oameni care se ceartă în această zi .Fie că suntem certaţi cu o persoană dragă sau supăraţi,această stare de iubire ne face să iubim în continuare. Poate vă întrebaţi de unde ştiu? Am învăţat acest lucru de la părinţii mei.În fiecare zi ei,sunt fericiţi împreună .Când mă uit la ei ma gandesc dacă o să fiu şi eu fericită ca ei. Dumnezeu a vrut ca să existe iubire. Dacă ea nu ar fi, pe pământ ar exista numai ură şi neînţelegere . De aceea , uneori avem impresia că iubirea e presărată cu sclipiri de la Dumnezeu . Dacă nu ar exista iubire ,nimic nu ar fi şi nu am putea supravietui.

Zi de martie -compunere liberăeleva :Şendroiu Claudia Cls a IV a Step By Step Sc .Andrei Saguna –Deva Înv : Goia Ramona Farca Adina În mijlocul unui razboi dintre iarnă şi primăvară ,toată natura era moartă .Copacii erau negrii de durere ,nici nu existau flori ,iar iarba era silită să fie îndurerată pentru că era iarnă. O zăpadă albă se aşternea peste tot ,şi nu lasă să iasa frumuseţile naturii la lumină. În 1996 pe data de 12 octombrie s-a născut o fetiţă cu ochii asemănători primăverii . Mama ei a numit-o Primăvara . Auzind natura că s-a născut o fată cu ochii primăverii ,a spus ca ea va fi regina naturii ,astfel războiul a fost câştigat de către primăvară .Soarele crud a apărut iarăşi pe cer cu forţe noi ,Frumuseţile Naturii au iesit la lumină. În fiecare zi ,natura o urmărea pe Primăvară să vadă unde merge .Într-o zi ,Primăvara se gândise să meargă prin pădure .Ajunsă acolo un copac i-a vorbit ,iar fetiţa era uimită .Uitându-se în jur ,o floare îi spuse să rămână acolo ,până în 1 Martie. Părinţii erau distruşi că nu o mai găseau pe Primăvară . În data de 1 Martie a apărut Primăvara acasă ,era o zână parcă desprinsă din poveşti . 1Martie a fost petrecut de ea şi de părinţii ei în paradisul naturii .

Expresii frumoase

Zbor cu foşnet de mătase albastrul toporaşilor oglindit în cer. zumzet molcom de albine harnice mişcarea continuuă a gângăniilor abia dezmorţite Firul de grâu albastru al viorelelor Zbârnâitul nocturn al cărăbuşilor Dulceaţa privirilor de copil Zâmbetul bun al bătrânului soare

Parfumul amărui al liliacului înflorit Zbor moale şi obosit al întoarcerilor acasă Ploaia albă a florilor de caişi Triluri neobosite Concertul neterminat şi neaplaudat al păsărilor Frunze proaspete ca nişte fluturi verzi şi catifelaţi Miei creţi şi nesiguri pe picioarele lor Ouă mărgelate aşezate cu grijă în cuiburi noi şi mici Plânsul moale al pâraielor umflate Zbor bezmetic şi jucăuş al fluturilor albaştri Neumblatele cărări ale stelelor Vise aburite de vechi amintiri Casa e ca un cuib din care s-au zburătăcit copiii Minunea firului ce abia a ieşit din pământ Ochii ei ca ruginiul frunzelor de toamnă Paşii nesiguri ai mânzului abia născut Anii mei, ca bucăţile de stele căzute în nopţile de vară Adânca plecăciune a pomilor bogaţi de roade Liniştea apelor ce curg la câmpie Pletele sălciilor ce mângâie lacul într-o îmbrăţişare veşnică Soarele ce usucă lacrimile ploii Bobul de grâu, care e ca două mâini pregătite să se închine

Primăvara-compuneri ale copiilor Am discutat cu elevii că PRIMAVARA este anotimpul tinereţii, al dragostei, al reînvierii naturii. Am convenit că putem asemăna primăvara cu un concert- deoarece natura răsună de cântecele feluritelor păsări care s-au întors la “casele” lor după o lungă pribegie- sau cu o nuntă- deoarece acum se repară cuiburile, se formează cuplurile şi se “nasc” puii tuturor păsărilor. Le-am sugerat să dea câte un “rol” potrivit diferitelor vieţuitoare. După ce au compus aceste texte, le-am corectat şi apoi fiecare dintre elevi şi-a tehnoredactat « povestea » pe computer. Am ajutat şi eu puţin la iniţializarea paginii, la borduri sau la alegerea fonturilor. Cea mai mare parte (şi mai dificilă) a fost însă munca lor. De-abia la sfârşit le-am citit “Concertul primăverii” şi “Nunta în codru” de George Coşbuc şi “Concertul în luncă” de Vasile Alecsandri. Mi-au plăcut “invenţiile” lor de aceea vreau să vi le împărtăşesc şi dumneavoastră.

În pãdure la spectacol Într-o zi o ciocãnitoare cânta la tobã, iar privighetoarea cânta la orgã. Cucul cânta la fluier şi toţi oamenii îl aplaudau. Rânduneaua cânta la pian. Pupãza cânta la acordeon. Porumbelul cânta la trompetã. Ţarca cânta la vioarã. Turturica cânta la chitarã. Gaiţa cânta la nai. Piţigoiul cânta la ţambal. Sticletele cânta la saxofon.

Nunta din codru Într-o zi un cuc s-a însurat cu o păsărică pe care o chema mierla. Nănaşii lui erau ţarca şi turturica. Din partea mierlei, nănaşi sunt cocostârcul şi rândunica. La nuntă

erau patruzeci de persoane. Cântăreţi erau ciocănitoarea, coţofana. Mireasa şi mirele erau foarte fericiţi de nunta lor. Ciocănitoarea cânta la tobă, coţofana cânta la vioară, porumbiţa cânta la chitară, turturica cânta la acordeon, cioara cânta la mandolină. Toţi nuntaşii jucau şi era foarte frumoasă nunta din pădure. Mirii erau foarte fericiţi de toţi oameni din jurul lor. Mireasa şi mirele au fost fericiţi până la adânci bătrâneţe. Ei poate mai trăiesc şi-acum.

Nunta pãsãrilor La nuntã au fost invitate toate pãsãrile. Mireasã era privighetoarea, iar mire era cucul. Naşi le erau turturelele şi

rândunelele, popã era ţarca. Lebãda era domnişoarã de onoare. Orchestra era compusã din: piţigoiul cânta la nai, bufniţa cânta la tobã, la acordeon cânta barza. Nunta s-a încheiat cu o petrecere de neuitat. Mirii au trãit mult, pânã la adânci bãtrâneţi.

Nunta din codru

Într-o zi am plecat la o petrecere sau mai bine zis la o nuntă. Porumbiţa e o mireasă încîntătoare, dar cucul-mirele e şi mai şi. Au plecat la cununie. Părintele piţigoi i-a cununat şi diecii porumbei nu sunt alţii-n sat ca ei. La joc au pornit cu toţii şi părinţi şi nepoţii. Acolo când au ajuns,cu o privire minunată au dat daruri la mireasă.

Lăutari au sosit: bufniţa la acordeon, uliul c-o chitară trăsnet, turturica la ţambal, ciocănitoarea la tobe şi au început să cânte. Când muzica a pornit cu toţi la joc au venit. Au dansat. Apoi barza bucătăreasă, pregăti mâncare-aleasă, iar valeţii rândunici i-au servit. Au mâncat s-au săturat şi acasă au plecat. Şi când nuntă o mai fi, daţi sarmale la copii.

Concertul Când pãsãrelele se întorc din ţãrile calde încep sã cânte. Într-o zi a fost un mare concert. Ciocãnitoarea cânta la tobe şi cucul la fluier, rândunica la vioarã şi piţigoiul la ţambal, bufniţa la acordeon. Cel mai special e uliul care cântã din gurã, adicã tot: tra lala şi tra

lala. Aceştia sunt cântãreţii aflaţi la un concert . Telespectatorii aplaudau şi cântau cu “Trupa Pãsãrelelor Argintii”. Uliul mai cânta la chitarã în timp ce cânta şi din gurã. Erau şi dansatoare care dansau foarte frumos . CARTEA VRĂJITĂ - ,,CUVINTE FĂRĂ MAMĂ” În sertarul cu minuni al bunicii am găsit într-o seară de iarnă o carte cu pagini albe. M-am tot gândit la ce îi foloseşte bunicii acest obiect. Mi se părea totuşi cunoscută… Mi-am amintit de serile când această fiinţă dragă mi-a dăruit cele mai frumoase poveşti. Era aceeaşi carte. Dar unde sunt poveştile atât de dragi mie? Am găsit răspunsul după ce mi-am amintit că bunica îmi spunea tot timpul că toate cuvintele sunt copii care îşi caută o mamă . Abia atunci am înţeles că ea, minunata mea bunică, în fiecare seară, le căuta cuvintelor mamă. Purta şi un nume:,,POVESTEA” M-am hotărât să fac şi eu acest lucru. Am adunat pe o pagină câteva cuvinte, expresii, le-am găsit persoana care să le fie MAMĂ. I-am dat un nume şi am respectat toate regulile creaţiei . A fost prima mea poveste, a fost primul moment în care am simţit că fac o faptă bună.

CE ESTE COMPUNEREA

Compunerea-i precum o casă , Este a ta şi e frumoasă ; Tu ai facut-o , cu gândire Şi-n ea e trudă şi simţire . I-ai pus , cum şi-alţii au făcut , O temelie de-nceput , Din care a ţâşnit , în salt , Zidirea mândră spre înalt . Din cărămizi , pe lung şi lat , Cuprinsul casei s-a-nălţat . Şi-n încheiere , tu pieptiş , I-ai meşterit acoperiş . Dar , când mă-ntreb aşa , în mine , Cum de ieşiră toate bine , Tu planul îmi arăţi îndată , O schiţă mică da-nsemnată , Un gând trimis spre mai departe

Ce-a fost-naintea celorlalte . Şi-a fost în gând , şi loc de uşă . Şi de fereastră jucăuşă , Şi de-ncăperi cât e nevoie Să poţi să locuieşti în voie . Ai dat pereţii cu culoare , Să-ţi placă şi s-adune soare ; Şi-ai pus şi mobila . Visata , Dorita casă iat-o gata ! E trainică , frumoasă este , Te muţi în ea ca-ntr-o poveste .

POVESTEA SOMNULUI ( povestire poloneză )

Agnieszka se pregătise pentru culcare . Fereastra era deschisă , copacii foşneau afară , iar pe tavan se vedea umbra unei ramuri de stejar . Agnieszka privea această umbra , proiectată de lumina lunii , se uita la frunzele tremurânde şi , deodată , observă că în cameră pătrunse o pasăre imensă , lovind pereţii cu aripile sale argintii . O privi cu atenţie … Nu , nu era pasăre . Avea faţa de om şi pupilele ochilor la fel de argintii ca şi aripile . - Cine eşti tu ? întrebă Agnieszka . - Sunt Somnul . – Pasărea , care de fapt nu era pasăre , se aşeză pe marginea patului , o privi pe Agnieszka drept în faţă , cu pupilele ei argintii , şi spuse : Îmi place să intru pe ferestrele deschise . – Glasul ei vibra încet , ca melodia cântecului de leagăn … Aduc linişte şi odihnă celor care au ferestrele deschise în timpul meu .

- În timpul tău ? se miră Agnieszka . - Sunt Somnul ! răspunse . Pot să intru în cameră prin mişcările vibratorii ale aripilor întinse , să te cufunzi într-un somn liniştit , odihnitor . O , şi atunci te trezeşti atât de odihnită ! - Şi trebuie să dorm mult , Somnule ? - O , mult . Opt sau nouă ore pentru cineva de vârsta ta . Dacă vei dormi mai puţin , înseamnă că eu nu reuşesc să termin dansul început în seara aceasta . Odihna pe care ţi-o ofer nu reuşeşte să absoarbă toată oboseala ta . Ah , şi încă ceva ! – glasul Somnului se auzea din ce în ce mai departe , mai stins , mai uşor . – Nu mă alunga niciodată cu ceasul deşteptător . Mie nu-mi place decât să plec în grabă ! Îmi place să vin şi să plec cu paşi liniştiţi , domoli , încet , încet … Noapte bună . - Noapte bună . Agnieszkăi i se părea că a spus “noapte bună ” umbrei ramurii de stejar , care însă se mai legăna pe tavan …

CULORILE Am un măr rotund şi mare Copt e rumenit la soare Să-mi răspundeţi la-ntrebare : Mărul ce culoare are ? Aţi ghicit, bătut de soare Măru-i roşu la culoare. Iată altă întrebare. Iarba ce culoare are ? Iarba-i verde, dar uscată E în galben colorată. Să vă-ntreb şi altceva. Primăvara de sub nea Ies la soare violete. Dar să-mi spuneţi ce culoare

ALFABETUL CULORILOR Alb e crinul, albă-i neaua, Auriu e grâul, argintie-i steaua, Verde-s codrul şi câmpia, Galbenă e păpădia. Roşu-i macul, roşu e bujorul, Gri-albastru este norul. Albastru e marea, albastru e cerul, Colorat-vărgat este curcubeul.

Au aceste mici buchete ? Violeta cum să fie ? Violeta ? Cine nu stie !

Exerciţii de redactare compuneri funcţionale 1. Imaginaţi-vă că faceţi parte dintr-o comisie de constatare a daunelor produse în apartamentul 7 din strada Sabinelor, nr. 2, Arad, în urma inundaţiei din apartamentul 12, al lui Mihai Pop. Vă numiţi Vera Manu şi din comisie mai fac parte Vlad Panait şi Dan Dinică, administrator. Redactaţi pe o pagină separată procesul-verbal încheiat în 15 noiembrie 2005.

2. Te numeşti George/Georgiana Pruteanu, eşti elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional din Galaţi şi ai obţinut o bursă pentru şase luni la un colegiu din Rouen – Franţa. Scrie fratelui/surorii, rămas/e în Galaţi, impresiile. Scrisoarea va fi datată în 10 februarie 2005 şi va fi redactată în 20-30 rânduri, pe o pagină distinctă.

3. Te numeşti Stefan/Stefana Ulmeanu şi ai absolvit liceul Roman Vodă din Roman, cu examenul de bacalaureat. Redactează o cerere, prin care soliciţi eliberarea diplomei de bacalaureat. Vei folosi o pagină distinctă şi vei data cererea 20 iulie 2005.

4. Te numeşti Bogdan/Bogdana Mălureanu, eşti elev/elevă în clasa a XI-a la Colegiul Emil Racoviţă din Iaşi şi conduci Cenaclul literar “Ler”. Redactează o invitaţie pentru poetul Lucian Vasiliu, cu scopul de a-l avea ca oaspete de onoare la una din şedinţele cenaclului. Invitaţia va fi scrisă pe o foaie distinctă, va număra 10-15 rânduri şi va fi datată 5 mai 2005.

5. Te numeşti Ion/Ioana Plopeanu şi eşti elev/ă în clasa a XII-a, la Colegiul Pedagogic din Constanţa. Ai solicitat colecţia revistei Convorbiri literare aflată la muzeul Vasile Pogor din Iaşi şi ai primit-o. Redactează, pe o pagină distinctă, o scrisoare de mulţumire de 2030 de rânduri. Scrisoarea va fi datată 28 mai 2005 şi va fi adresată directorului muzeului.

6. Te numeşti George/Georgiana Câmpeanu şi locuieşti la Tulcea. Ai citit un roman de dragoste care ţi-a schimbat, parţial, concepţia despre iubire. Scrie impresiile despre

carte, dar şi despre sentimentele tale, prietenei, prietenului de care te simţi atras/ă şi care locuieşte în Oradea. Scrisoarea o vei scrie pe o pagină distinctă, va număra 20-30 rânduri şi va fi redactată 15 iulie 2005.

7. Alcatuieşte, în 15-25 de rânduri, un eseu argumentativ în care să-ţi exprimi opinia privitoare la moralitatea unui medic ce condiţionează salvarea unui pacient. Eseul trebuie să pornească de la formularea clară a punctului de vedere, să dezvolte cel puţin două argumente în favoarea opiniei exprimate şi să respecte un limbaj adecvat. 8. O prietenă, Elena Rădulescu, vrea să se angajeze ca translator la o agenţie de turism, pe un post vacant. Pentru întocmirea dosarului are nevoie şi de o recomandare din partea unei persoane de încredere. Eşti solicitat/ă în acest sens. Redactează o scrisoare de 10-15 rânduri, adecvată situaţiei prezentate. Eşti din Arad, te numeşti Alexandru/a Gavrilescu şi ai absolvit Facultatea de Litere; scrisoarea va fi datată 15 iulie 2005.

9. Ai citit volumul de povestiri Hanu-Ancuţei de M.Sadoveanu. Consideră că eşti unul din cei care şi-a găsit adăpost pe vreme de noapte acolo, alături de alţi călători. Scrie o scrisoare Ancuţei, în care să-ţi exprimi mulţumirile pentru găzduire. Scrisoarea se va scrie pe o pagină distinctă şi va număra 15-20 rânduri. Data scrisorii va fi 24 septembrie 2005.

10. Redactaţi un proces verbal de constatare a daunelor produse în curtea şcolii de elevul Vlad Pavelescu din clasa a-X-a B de la Scoala de Arte şi Meserii Nr. 2 din Cluj-Napoca. Membrii comisiei de constatare sunt: Dan Manolache, director adjunct, Vera Diaconu, diriginta clasei a-X-a B, şi Elena Sandu, administrator. Data redactării procesului-verbal este 14 decembrie 2005.

11. Te numeşti Eugen/Eugenia Pârvulescu şi te afli departe de casa părintească, la Paris. Scrie, pe o pagină distinctă a foii de examen, o scrisoare de maximum 20 de randuri, adresată mamei, prin care-i împărtaşeşti dorul de locurile natale şi de părinţi. Integrează adecvat textului tău următoarele cuvinte: cerdac, nostalgic, a vizualiza, medieval. Data redactării scrisorii tale este 27 august 2005.

12. Te numeşti George/Georgeta Marinescu. Eşti absolventă a Liceului Teoretic “Andrei Saguna” din Arad şi doreşti să te angajezi sezonier, ca distribuitor de îngheţată la firma “Delta”. Redactează o scrisoare de intenţie adresată directorului departamentului de Resurse Umane al acestei firme, prin care soliciţi o angajare temporară, pe durata unei luni de vacanţă de vară. Data redactării cererii este 3 iunie 2005.

1. Scrieti o compunere cu titlul „Cartea, prietena mea”, pornind de la ghicitoarea de mai jos. Folosiţi expresiile care vă plac „Are foi şi nu e pom Îţi vorbeşte ca un om Şi cu cât o foloseşti Tot mai mult o îndrăgeşti.” - cartea este hrana minţii şi a sufletului; - cărţile dătătoare de linişte şi de înţelepciune ne sunt mângâierea vieţii; -prietenele omului; -te face să trăieşti în alte timpuri şi în alte locuri; -sunt transmise din generaţie în generaţie, ca dar pentru urmaşi; -prieteni statornici şi siguri; -profesori fără grai; -ne ajută să fim mai buni, mai înţelepţi; -ne învaţă multe lucruri folositoare; -cartea ne învaţă să iubim adevărul şi frumosul; -cărţile aduc lumină în mintea omului;

2.Scrieţi următorul început:

o

compunere

cu

titlul

„Iepurele”

şi

cu

Seara s-a lăsat peste întinderile adormite. Luna îşi oglindeşte razele în apele lacului liniştit. Ne plimbam prin crângul de lângă lac lşi eram impresionaţi de frumuseţile ce ne înconjurau. Liniştea ne este întreruptă de un zgomot uşor ce vine dintr-un tufiş. Un ghemotoc de blăniţă albă şi pufoasă........ 3. Scrieţi o compunerecu titlul „O călătorie îm florilor”, respectând următoarele condiţii: -compunerea să se refere la o călătorie imaginară; -compunere să conţină dialog; -să se respecte părţile compunerii;

lumea

-exprimarea să fie clară şi presărată cu expresii frumoase. Expresii frumoase: -marea de culori şi miresme îmbătătoare; -lumea minunată a florilor; -împărăţia florilor; -paradă a eleganţei condusă de regina florilor; -uimit de atâta parfum, gingăşie şi culoar

MOŞ NICOLAE MĂ IUBEŞTE !

Era seara de 5/6 decembrie . Mii de fluturaşi albi şi pufoşi cădeau din cer dansând . Eu, Răzvan, mama şi tata ne-am pus cizmele curate la uşă . M-am dus la geam . Am admirat dansul fluturaşilor . Deodată, ceva mi-a distras atenţia . Erau pisicile mele care torceau şi se spălau de zor la căldură ! __ Tată, crezi că doresc şi ele ca Moş Nicolae să le aducă un dar ? am întrebat eu arătând spre pisici. __ Da ! Îşi doresc nişte ghetuţe pentru iarnă, a spus tata . Am lăsat pisicile să-şi vadă de trebuşoara lor şi m-am retras spre birou . Mă gândeam să scriu o scrisoare pentru Moş Nicolae . __ Mamă, Moş Nicolae ştie să citească scrisorile copiilor din orice ţară ? am întrebat eu . __ Doar pe acelea scrise frumos, mi-a zis mama . __ Mulţumesc ! Mă duc să-i scriu că vreau ... Mama m-a întrerupt : __ Nu spune ! Dacă spui, o să-ţi aducă o nuieluşă ! __ Bine, mă duc la birou ca să-i scriu . După ce am terminat scrisoarea, am pus-o în cizme . Într-un târziu, Moş Ene a venit pe la gene . Mama, tata şi Răzvan s-au culcat . Doar eu vegheam ca un ostaş la datorie! Voiam să-l văd pe Moş Nicolae . Când tocmai pierdusem orice speranţă, am auzit zgomotul cheii în yala de la intrare . Luată pe nepregătite, m-am ghemuit sub plapumă, am închis ochii şi am rămas nemişcată . .Am aşteptat, am aşteptat... nu ştiu cât, dar când m-am trezit , cadourile pentru mine, pentru fratele meu şi pentru pisicuţele mele se odihneau de mult lângă cizmele curate . Deşi mi-a părut rău încă o dată că nu am reuşit să-l surprind pe moşul cel bun şi plin de daruri, bucuria şi emoţia de a descoperi pachetele frumos legate era mult mai mare . Aveam atâtea cadouri ... şi atât de puţin timp la dispoziţie ! Sunt foarte fericită că Moş Nicolae nu mi-a adus o nuieluşă ! Mi-a adus nişte cărţi de citit, culegeri , creioane colorate, abţipilduri şi carioci . Nu m-a uitat nici anul acesta ! Sunt sigură că mă iubeşte ! Cât despre pisici, ele primesc ghetuţe, şampon şi jucării . Mă distrez de minune privindu-mi pisicile făcând băiţă !

DILEMA LUI MOŞ NICOLAE Îmbrăcată-n haină albă, capricioasa Iarnă se plimba neliniştită prin castel . Moş Nicolae, unchiaş bun, stătea tăcut şi o privea . Zăpada tresari de teamă . Caleaşca de vijelii îşi aştepta doamna . În tăcerea spartă doar de tocurile de gheaţă ale prinţesei, fulgii ca florile de iasomie se jucau la ferestre . Sfioasă, Zăpada plecă să-şi termine treaba . Mai avea de ornat pomii cu podoabele ei . Gerul s-a gândit să o ajute, de aceea a prins la streşinile caselor ghirlande de cristale , iar la geamuri flori de gheaţă .Îarna împodobi brazii care o lăudau . Îi spuneau că la soare se puteau uita, dar la ea ba ! Biata Zăpadă... Ei nu-i plăceau linguşelile ! Tocmai atunci, din negura timpului, prin troienele de zăpadă veni Moş Nicolae . Vorbi în şoaptă cu fulgii de zăpadă. Trebuia să ajungă primul la copii ! Moşul îşi îmbună prinţesa oferindu-i ei primul cadou : un buchet de crini şi roze de gheaţă. Apoi, prin troienele de omăt, Moş Nicolae porni la drum . Înainta cu greu . Cu el mergea singurul său spiriduş : Mulţumici . __ Nu mai suport ! Gerul e prea aspru ! Mulţumici, cheamă o maşină, un taxi, un tren ! Aproape am îngheţat ! zise moşul . __ Nu pot, moşule ! Cum ar reacţiona copiii când ar auzi un tren la uşa casei lor ? Moşul şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat să împartă cadourile . Nu voia să-i dezamăgească pe copii !

MOŞ NICOLAE NU NE UITĂ ! Iarna îşi întinse rochia albă şi lungă, mângâind satul . Moş Nicolae verifica lista de cadouri . __ Vai de mine ! Ce bătrân sunt ! Aduc de mii de ani cadouri copiilor ! __ Nu e de mirare , moşule ! Nu mai spune prostii ! Ai numai 1 562 de ani . Eu trebuie să mă simt bătrân ! Am 5 600 de ani ! îi spuse singurul lui spiriduş, Mulţumici . Deodată se auzi un glas : __ Moşule, nu mă uita ! Moş Nicolae verifică lista . Foarte mirat, întrebă : __ Mulţumici, de ce acest copil nu este trecut pe listă ? __ Moşule, acest băiat este sărac . Nu are creion, nu are foaie pe care să îţi scrie . Îşi doreşte foarte mult să meargă la şcoală ! Nu are nici ghetuţe pe care să le pregătească pentru a-şi primi darurile ...

Impresionat de povestea acestui băieţel, moşului i se făcu milă . Îi pregăti toate rechizitele necesare . În noaptea magică i le lăsă împreună cu o pereche de ghetuţe, lângă uşa de la intrare . Dimineaţă, copilul găsi darurile şi fu extrem de fericit ! Avea, în sfârşit, ceea ce îşi dorise . __ Moş Nicolae nu ne uită nici pe noi, cei săraci ! exclamă el cu lacrimi în priviri .

ÎN AŞTEPTAREA LUI MOŞ NICOLAE

Era iarnă . Fluturaşi albi cădeau din cer peste sat . Casele aveau căciuli de omăt. Ioana şi Cristiana se jucau prin curte . __ Fetelor, veniţi în casă ca să vă curăţaţi ghetuţele ! se auzi glasul mamei . __ De ce, mamă ? au întrebat fetele . __ Păi, în această seară vine Moş Nicolae ! Aţi uitat ? __ Vai, Cristiana ! Mama are dreptate . Dacă nu ne pregătim ghetuţele, moşul s-ar putea să ne şteargă de pe lista sa ! Poate rămânem fără daruri ! spuse îngrijorată Ioana . Fetele au uitat de bucuriile zăpezii şi au intrat în casă . Cu răbdare şi cu atenţie au lustruit ghetuţele şi le-au aşezat lângă uşă . La cină, Ioana spuse : __ Mamă, era să uităm că seara aceasta e magică ! Dacă nu ne pregăteam, Moş Nicolae nu ne mai aducea nimic ... __ Aşa este ! spuse mama . Noroc de mine ... Dacă nu vă aminteam, pe cine dădeaţi vina ? __ Vina era a noastră ! Ştiam că este seara de 5 decembrie, dar ne-am luat cu joaca , a zis Cristiana cu glas stins . __ Bine ! Bine ! Vă cred ! Acum pregătiţi-vă de culcare . Ştiţi că Moş Nicolae nu poate fi văzut . Dacă vă găseşte treze, pleacă la altă casă ! Ioana şi Cristiana au ascultat sfatul mamei . Şi-au verificat ghetuţele ca să se asigure că sunt la locul lor, apoi s-au culcat . Ştiau că moşul cel misterios va sosi . Nu le dezamăgise niciodată . Sperau doar să nu le aducă şi nuieluşa ! Au fost fete cuminţi şi ascultătoare, dar ... Visau la clipa în care se vor trezi şi vor găsi în ghetuţe darurile lăsate de Moş Nicolae .

VISUL ÎMPLINIT Era seara de 5 decembrie . Un ger năpraznic transforma stropii mici de ploaie în la crimi îngheţate . Mai târziu vor ajunge steluţe argintii şi vor împodobi copacii şi aleile . În casa Iuliei era cald şi mirosea a vanilie şi a scorţişoară de la prăjiturelele pregătite de mama pentru marea sărbătoare ce va urma . Fetiţa, fredonând un cântec vesel, îşi lustruia cu atenţie ghetuţele . Şi-ar fi dorit foarte mult să-l întâlnească pe Moş Nicolae şi să-i spună cât de ascultătoare şi de harnică este ea, acest ghemotoc ! Dar oboseala o răpuse şi Moş Ene o conduse în lumea viselor . Prin gerul cumplit se zărea, apropiindu-se uşor, un moş mic, cu barba lungă şi albă, sprinten, cu ochi scânteietori, îmbrăcat într-un costum roşu ca de foc . Purta un sac mare în spate . Parcă era desprins dintr-o poveste ! Moş Nicolae intră în casa fetiţei. Stătu pe gânduri . Nu ştia ce să-i pună în ghetuţe. Deodată, privirea i-a fost atrasă de carnetul de note . Deschizându-l, calificativele de FB au început să danseze, oferindu-i moşului un spectacol superb . Înţelegând că este vorba de o fetiţă silitoare, cuminte şi ambiţioasă, i-a umplut ghetuţele cu cărţi, dulciuri şi jucării , apoi a plecat la alţi copii . Primul lucru pe care l-a făcut Iulia când s-a trezit, a fost să meargă şi să-şi controleze ghetuţele . Nu mică i-a fost mirarea când a descoperit ce era în ele ! __ Mamă ! Mamă ! Moş Nicolae există ! A venit ! Iată câte lucruri minunate mi-a adus ! a exclamat fetiţa . __ Ai văzut ? Dacă ai fost fetiţă ascultătoare, moşul ţi-a îndeplinit multe dorinţe ! i-a spus mama . __ Sunt foarte fericită ! Promit că voi fi mereu printre primii elevi din clasă !

1)Alcatuieste o compunere ,de 30-35 de randuri,cu titlul "PADUREA MEA..." In redactarea compunerii urmaresti reperele: * viziunea personala asupra elementelor cadrului; * inlantuirea logica a ideilor; * ordonarea detaliilor; * folosirea figurilor de stil si a imaginilor artistice. 2)Scrie o compunere, de 30-35 de randuri,cu titlul "COPILARIA MEA..." In redactarea compunerii urmaresti reperele: * viziunea subiectiva asupra "cadrului" natural ales; * ordonarea detaliilor; * utilizarea figurilor de stil si a imaginilor artistice. 3)Scrie o compunere cu titlul "O ZI LA STANA ", in care sa relatezi intamplarile (reale sau imaginare) la care ai fost martor intr-o vacanta de vara. Inredactarea compunerii urmaresti reperele: * crearea unui cadru adecvat; * inlantuirea logica a secventelor; * ordonarea detaliilor; * folosirea figurilor de stil studiate. 4)Alcatuieste o compunere, de 30 de randuri, cu titlul "ARIPI DE ZAPADA", in care sa descrii o zi de iarna, asa cum ti-o imaginezi tu . In redactarea compunerii urmaresti reperele: * viziunea subiectiva asupra "cadrului" pentru care ai optat;

* inlantuirea logica a ideilor; * ordonarea detaliilor; * folosirea figurilor de stil adecvate.

5)Alcatuieste o compunere, de 30-35 de randuri, cu titlul "INSPRE MUNTI..."in care sa descrii peisajul montan iarna. In redactarea compunerii urmaresti reperele: * viziunea subiectiva asupra elementelor cadrului descris; * inlantuirea logica a ideilor; * ordonarea detaliilor; * folosirea adecvata a figurilor de stil invatate. 6)Scrie o compunere , de 30-35 de randuri, cu titlul "FRUNZELE PLANG...", in care natura sa devina expresie a starii sufletesti. In redactarea compunerii, vei urmarii reperele: * viziunea subiectiva asupra faptelor si elementelor descrise; * inlantuirea logica a ideilor; * ordonarea detaliilor; * folosirea adecvata a figurilor de stil studiate. 7)Scrie o compunere , de 35 de randuri, cu titlul "VALURI DE ZAPADA". In redactare urmaresti reperele: * viziunea subiectiva asupra elementelor cadrului descris; * inlantuirea logica a ideilor; * ordonarea detaliilor; * folosirea adecvata a unor figuri de stil studiate.

SCRIERI IMAGINATIVE (compuneri) ---- titluri: a) TRISTETEA UNEI SALCII --descriere sau naratiune; b) UN APUS DE SOARE ---descriere; c) MUZICA NOPTII ---descriere; d) UN OBICEI STRAVECHI - CRACIUNUL ---naratiune si descriere; e) O ZI PERFECTA ---descriere;

f) UN INGER PRINTRE NOI ---descriere sau / si naratiune; g) UN PRIETEN MODEL ---descriere; h) ORASUL - UN SPATIU AL NEPASARII ---descriere sau/ si naratiune; i) UN AJUTOR NESPERAT ---naratiune.studiate.

EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI Am renunţat la ghilimele. Nu sunt neapărat epitete, comparaţii, personificări, dar ele pot schimba frumuseţea unei compuneri. Copiii sunt atraşi să lectureze pentru a găsi cele mai frumoase şi neobişnuite alăturări de cuvinte şi vor căuta singuri (fără îndemnul nostru) astfel de expresii pentru a le folosi în textele lor. Colegii lor trebuie să vadă că au cele mai reuşite compuneri!

☺IARNA *Cumplita iarnă *Acoperământ pufos de omăt gros *Lungi troiene călătoare *Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi *Zale argintie *Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare *Întinderea pustie *Doritul soare *Oceanul de ninsoare *Viscolul chiuia *Lumina cenuşie a serii *Vântul rece, mişcă uşor crengile goale ale copacilor *Ce e zăpada? Lacrimi îngheţate *Steluţe mici şi albe, plutesc în zbor legănat până departe în zări *Mantie albă *Cerul e ca leşia *Viscolul se înteţeşte *Amurgul serii se întinde ca un zăbranic sur

*Omătul scârţâie sub picioare *Cerul se oglindeşte în neaua strălucitoare *Înfăşurat într-o mantie de lumină, fără să-i pese de ger, soarele călătoreşte deasupra tuturor *Pulbere de zăpadă *Fulgi mari ca de vată *Steluţe argintii *Săniuţele zboară fără oprire *Ninge ca-n poveste *Plapumă albă şi moale *Zăpada scânteiază *Întindere lucie de zăpadă *Copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă *Iarna-i grădinar vestit.... *S-a aşternut zăpadă nemiluită şi cade, cade puzderie, măruntă şi deasă ca făina la cernut *Pădurile par cercelate cu flori de zahăr şi de corcoduş *Ninge cu fulgi mari, care parcă se joacă de-a prinselea prin aer *Covor moale şi pufos *Pădurea albă, scânteind în mii de luminiţe, seamănă cu un castel din basme *Întunericul fără fund al nopţilor de iarnă *Zăpada jucăuşă *Zăpada încarcă câmpiile în semn de belşug *Colnicele dorm sub zăpada de trei palme *Zăpada jucăuşă *Din coşurile caselor se înalţă leneş fumul *Vânt iute şi rece *Din norii albi săgetează ace de ghaţă *Fulgi uşori şi albi ca florile de cireş *Pământ somnoros *Suflarea duşmănoasă a crivăţului

☺PRIMĂVARA *Pomii îşi îmbracă haina cu flori şi frunze verzi *Păsările zboară vesele înspre razele aurii *Razele aurii bat în geamurile caselor *Rândunica cea voioasă la noi iarăşi a sosit *Tuturelele se-ngână *Mii de fluturi vezi zburând *Prin livezi albinele şi-au pornit colinda *Iarba a prins colţ fraged şi nou *Cocorii sosesc din depărtări cu lumina prea albă şi fierbinte în această adevărată a lor ţară, veche şi neuitată *Floarea pură din livezi *Livada însorită cu copaci tineri şi zvelţi, cu iarba moale *Flori de muşeţel mărunte ca nişte bumbi aurii înconjuraţi de cununiţe albe *Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme *Primele frunzuliţe s-au deschis spre lumina cerului ca nişte ochişori verzi *Muguraşii dezmierdaţi de soare încep a se umfla de bucurie *Păsările dau triluri prelungi arătând nesecata bucurie de a trăi

*Pasărea cânta ca o chemare nebiruită a frumuseţii şi tinereţii *Pe ferestrele caselor năvăleşte lumina nouă ca o fulguire de aur *Ieşim şi noi ca gâzele la soare *Pâraiele primăverii curg cântând şi scânteind *Soarele cântă prin crengi *Stăpânitorul lumii se ridică pe cer într-o revărsare de lumină *Văzduhul e limpede ca lacrima *Ciocârlia umple văzduhul de cântare *Cea dintâi rază s-a împletit pe frunze *Mireasma crinilor albi, singuratici cu potirul plin de colbul aurului mirositor *Rândunica taie văzduhul ca o săgeată *Înfăşurat într-o mantie de lumină, soarele călătoreşte deasupra tuturor *Milioane de flori cheamă cu miresme dulci zburdălnicia copiilor, odihna vârstnicilor, amintirile bătrânilor *Vesela natură *Soare dulce *Ploaie de miresme

☺VARA *Văzduh încins de arşiţa amiezii *Lanurile au culoarea aurie *Lanuri bogate, presărate ici-colo cu maci roşii *Căldură înăbuşitoare *Amiază ucigător de arzătoare *Saorele îşi cumpăneşte pe albastrul şters al cerului discul său alb de lumină topită *Soarele coborât în sacii de aur, mâine va fi pâine *Soarele strecurându-se printre stânci *Soarele răsări înfocat, vărsând parcă flăcări *Cerul de sticlă, înflăcărat usucă totul *Grânele coapte îşi sună povara *Sub coviltirul cerului trosnind căldura verii se coc roadele pământului *Pe şesurile nesfârşite, lanurile par de aur *Grânele aurii aşteaptă somnoroase secerişul *Cerul uriaş de cristal *Căldură cotropitoare *Nopţi cu cerul spuzit de stele *Marea cu valuri înspumate *Nisipul plajei fin şi argintiu *Răcoarea codrilor nesfârşiţi *Soarele s-a oprit în creştetul cerului şi de acolo dogoreşte văzduhul *E vară, pretutindenea e vară, Şi patria te cheamă să colinzi Să bei dintr-a fântânilor oglinzi Când arşiţa se tolăneşte-afară.

☺TOAMNA *Mireasmă îmbătătoare

*Pâclă albăstrie *Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă *Razele palide ale soarelui *Brumă argintie *Podoabă zdrenţuită *Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de fluture *Miresme de toamnă blândă *Aer curat şi răcoros *Viforniţă păgână *Frunzele îngălbenite cad legănându-se *Ciorchini cu boabe mari şi lungi *Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se într-un lăvicer pe deasupra căruia vântul aleargă grăbit *Frunzele cad legănându-se ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor *Gutui amărui cu puf galben ca de pui *Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde *Stoluri dese *Văl de btumă argintie mi-a împodobit grădina *Norii suri îşi poartă plumbul *Porumbul tremură pe câmp *Câmpia se culcă sub ploi şi zloată *Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă goi, dârdâind de frig, hainele noi ale primăverii viitoare *Ploaia rece şi subţire *Ceaţa lăptoasă *Dealuri zgribulite *Toamna împrăştie arome dulci şi amărui *Ţarini zdrenţuite *Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu grele nestemate *Toamna cea întunecată *Codrul a prins a-şi lepăda frunza *Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, tânguitoare *Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns *Ceaţa umedă şi deasă *Toamnă aspră ca un bici *Cer de plumb *Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri. *....rândunelele se duc,/Se scutur frunzele de nuc,/S-aşază bruma peste vii... *Frunza tânjea, se îngălbenea *Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire de verdeaţă *Ierburile ascunse se clatină blând *Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi zdrenţuite *Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară

☺ANIMALELE *Albină cu aripi de borangic *Păsări albe şi cenuşii, galbene şi trandafirii, albastre şi negre *Păsări cu picioare lungi, subţiri ca nişte rigle de-un metru

*Peşti subţiri şi argintii ca lamele de cuţit *Păsări singuratice *Păsări mărunte cât nuca *O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămânţă *Picioruşele fragede *Ochişorii mărunţi cât nişte fire de colb * Îşi scăldă cu mulţumire trupul într-o picătură de rouă *Căţelul, plin de mirare, a plecat dând din coadă bucuros *Sălbatic, ager armăsar *Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi obosite *Aripi cu foşnet de mătase veche *Ochii lupului strălucesc lacomi *Albina-cel mai mare inginer de sub cer *Veveriţa-un ghem de blăniţă de culoarea flăcării cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu un căpşor minuscul în care licăreau ochişorii, ca două boabe de ploaie sau de lacrimi *Se furişă pe o creangă subţire *Face o săritură pe o creangă joasă în înălţime ca şi cum puful ei de flacără s-ar desprinde şi ar pluti în sus *Inimioara ei de puişor al fagului, al pădurii şi al primăverii *Gândăcel cu mustăţile de aţă *Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie *Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de triluri şi de ecouri *Bondari catifelaţi *Libelule cu aripi străvezii *Siluete fugare ale caprelor negre *Boturile catifelate ale turmelor *Capul cu botul mic, catifelat şi umed *Blana moale, mătăsoasă *Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se avântă ca o săgeată *Boii sunt mici, aproape nişte viţei şi merg încet, suflând aburi groşi pe nări *Iepurii săreau ca lăcustele *Boii îl privec duios, suflete mute, poate-i înţelegeau vorbele şi îl iertau pentru loviturile pe care le dăduse până atunci *Mieii negri şi creţi bigăie subţirel *Un pui de câine lup, frumuşel, dar nevolnic încă cu una dintre urechi ascuţită în sus, cu cealaltă pleoştită *Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor *Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a muncii *Ciocârlia îşi porni cântecul în puzderia de aur *Pui mic şi fricos * Muget înăbuşit de durere *Zbieret adânc, sfâşietor *Lupul poposeşte pe labe, în hăţişuri şi priveşte nemişcat *Veveriţa hoinăreşte ca o deşucheată, pădurea întreagă *Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată

☺ŞCOALA

*Clinchetul cristalin al clopoţelului *Noutăţile ascunse între coprtele cărţilor *Sunetul vesel al clopoţelului *Lumea cărţilor *Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii *Şcoala, grădină înfloritoare *În clasă e linişte deplină *Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru mulţimea de copii şi părinţi *Culoare strălucind de curăţenie *Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre toate *Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate, buchii mari, întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul *Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari *Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme părăsite *Că nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor

☺PATRIA *Plaiurile umbrite ale munţilor *Codri deşi, adânci, nestrăbătuţi *Muşchiul e moale ca perna de puf şi izvoarele albe ca spuma laptelui *Ecouri argintii şi line ca într-un vis *Iarba grasă *Frumoasă mi-e ţara străveche, Întinsă pe munţi şi pe văi Cu fete cu flori la ureche Cu mândri şi ageri flăcăi *Pământ frumos, bogat şi darnic *Ţara râde cu râset de lumină *Codri nestrăbătuţi unde muşchiul e moale ca perna de puf *Izvoare ca spuma laptelui *Ape frumos curgătoare şi limpezi ca cristalul *Bucovina, ţinut de basm *Dulcea şi frumoasa Bucovină *Argeşul, călător fără odihnă, trece şopotind pe spintecătura văilor *Ape cu alunecări domoale *Dunărea, bătrânul fluviu-ca o panglică azurie-liniştită, largă, are aspectul unui lac frumos, poleit de razele soarelui *Delta Dunării aste un adevărat paradis la răsăritul soarelui *Dealurile şi luncile pline de frumuseţi *Bărăganul începe în pragul fiecărei case şi se termină în nori *Împărăţia holdelor şi a apelor curgând liniştite *Lacuri cu ape neînchipuit de limpezi *Şes întins în miez de vară, cu grânele aurii, aşteptând somnoroase secerişul şi mişcându-şi mustăţile lungi în somn *Din dealurile scăldate în soare, ţâşneşte murmurul izvoarelor *Pieptul de piatră al Munţilor Carpaţi *Munţii Făgăraş sunt pământul românesc cel mai aproape de cer *Vârfurile munţilor, rânduite asemenea unor cetăţi greu de cucerit

*Imaginea unui apus de soare printre munţii încărcaţi de zăpadă când crestele primesc străluciri de diamant *Carpaţii cu fruntea de zăpezi *Păduri nesfârşite se înalţă între cer şi pământ *Arborii sunt drepţi ca nişte lumânări care ard cu flacără verde *Magazinele cu vitrinele lor largi se scaldă în zeci de culori *Imaginea gălăgioasă a unui oraş tânăr *Sporeşte frumuseţea ţării *Vuietul molcom al vântului prin crengi *Popor harnic, cutezător şi curat *Trebuie să fim mândri de frumuseţea nemărginită a pământului nostru *Ţara nu se serveşte cu declaraţii de dragoste, ci cu muncă cinstită şi la nevoie cu jertfă. Munca cinstită, viaţa curată, iubirea de semeni, împlinirea datoriilor pe care le avem-adică faptele-acestea înseamnă patriotism, nu vorbele deşarte *Leagăn românesc *Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! *Tainice şi minunate glasuri măiestre *Patria este cel dintâi şi cel din urmă cuvânt al omului. *Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile şi dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede şi senin e cerul! Munţii se înalţă trufaşi în văzduh, nopţile încântă auzul şi ziua farmecă văzul.

☺SENTIMENTE EXPRIMATE ÎN CUVINTE *Eram fermecaţi de atâta frumuseţe *Plini de fericire *Bucurie tristă *Mişcare neostenită *Simţământ stăruitor şi neînţeles *Chuiam de bucurie *Tremuram din toate mădularele *Roşu ca racul fiert *Îmi venea să mă ascund de ruşine *Mi-erau dragi ca lumina ochilor *Rămase împietrit *Înmărmurit de groază *Plini de încântare *Şi-a luat inima în dinţi *Inima îi bătea mai tare ca niciodată *Vocea tremurândă *Ochii în lacrimi *Pe feţele tuturor se vedea fericirea *Simţământ stăruitor de milă *Ochi îndureraţi *Ochii surâdeau de fericire *Picuri mari, lacrimi de fericire, izvorau în neştire din ochii lui

*Ca toate făpturile apăsate de necazuri, s-a închis în sine *Îngăduitor şi tăcut *Răscolit de amărăciune *Şi-a scos focul de la inimă *Erau veseli şi lucrau cu însufleţire *Scârbit de fapta cea rea *Picături de nelinişte *Tăcerea tainică

☺LUPTA, DOMNITORUL ÎNDRĂGIT *Domnitor viteaz şi înţelept *Oaste nouă ieşi ca din pământ *Calul în spume *Călăreţ trudit *Îi preţuia pe oameni nu după ceea ce erau, ci după omenia lor *Dârz apărător al pământului strămoşesc *Luptător de seamă pentru realizare năzuinţelor poporului *Sabia lui fulgerătoare, pe duşmani i-a pus sub glie *Ştefăniţă se ridica ca un stejar tânăr *Neam de viteji, mândri şi netemători de moarte *Duşmani apigi *Au năvălit câtă frunză şi iarbă *Au luptat cu o îndârjire fără seamăn *Duşmanii zdrobiţi, cad ca nişte spice de securi loviţi *Turcii, spaima popoarelor, se visau cuceritorii lumii *Călăreţi cu chipul rotund şi privirea semeaţă *Pletele îi curgeau pe spatele împlătoşat ca valurile unui pârâu *Ştefan cel Mare - Soarele Moldovei *Iancu de Hunedoara - S-a stins lumina lumii *Strigătul de trâmbiţă dă de ştire să se gătească de luptă *Freamăt de arme *Pânză mişcătoare de săgeţi *Luptă oarbă, deznădăjduită *Potop de oaste *Ostaşi puţini, dar inimoşi, încercaţi în luptă, cu multă iubire de ţară şi hotărâţi cu toţii a-şi da scump viaţa *Cumplită a fost lupta *Loviturile care curg ca grindina le iau văzul *Războiul bântuia de atâta amar de vreme *Tunurile lătrau a moarte zi şi noapte şi stropeau foc peste necazul soldaţilor *Rostogoliri repetate de foc, schije, gaze şi oameni care urlau, venind la măcel ziua şi noaptea *Duşmani amestecaţi cu pământul *Pierderi înspăimântătoare *Duşmanii se aruncă unii spre alţii, puştile bubuie, spăngile se-nroşesc. Pe luciul de oţel al puştii se prelinge sângele

☺ELEMENTE DE PORTRET *Ochii trişti se luminează de o bucurie neaşteptată *Se uită încreţind uşor sprâncenele *Se arăta mustrare în ochii săi *Trăia singur, ca un leu îmbătrânit *Fecior alb ca spuma laptelui *Părul bălai ca razele lunii *Privire plină de duioşie şi îngrijorare *Ochi mari, gleşi, umbriţi de gene lungi *În ochii acestor oameni minunaţi strălucea bucuria unei împliniri *Priviri tinereşti *Ochii răspândesc duioşie şi blândeţe, unite cu o lăuntrică hotărâre de a învinge suferinţa *Ochi mici, albaştri mă sfredelesc cu privirea *Ochii luceau ca două mărgăritare *Păr de aramă *Obrajii roşii ca para focului *Barbă sură *Glas cântărit *Ochi blânzi şi mângâietori *Ochi limpezi ca o zare albastră *Ochi tinereşti şi curioşi *Era în privirea lui tăria omului conştient că trebuie să învingă orice greutate *Privirea ei licărea de bucurie *Faţa cu ovalul prelung *Palid, cu faţa crispată de durere *Chipul învăluit într-o lumină caldă *Chipul fericit *Zâmbetul cald de lumină *Zâmbet liniştitor *Mama zâmbi luminată *Om cu suflet ales *Priviri tăioase *Fire deschisă şi sinceră *Sprinten ca un flăcăiandru *Prieten vechi, om simplu, cu inima de aur *Are vârful limbii muiat în usturătura vorbelor de duh şi gura poleită cu legende *Rău cum e fierea *Ager la minte şi harnic *Om simplu ca în făţişare *Rumen la obraz *Obraji pârliţi de soare *Obrajii se aprind şi din ochi parcă le ies scântei *Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor cu mişcări largi şi fine *Mâinile mamei m-au vrăjit *Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a învăţat să mergi, să râzi, să vorbeşti *Tânăr plăpând şi înalt, cu părul bogat şi ondulat, visător, hotărât *Tânc bălănel, cu capul mare şi privirea sfioasă *Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe *Ochi blânzi şi mângâietori

*Domn cărunt, cam posomorât la înfăţişare *Bărbat gras, deşi tânăr, foarte vorbăreţ şi foarte vesel *Om în floarea vârstei *Umeri laţi şi puternici *Mâini puternice cu degete prelungi şi pline de nerăbdare *Femeie subţire, puţin încruntată, cu mâinile micuţe, atârnând stinghere *Mic şi îndesat *Privire senină *Naltă, uscăţivă *Părul alb şi creţ

☺FENOMENE ALE NATURII *Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri *Norii greoi nu au astâmpăr *Bulgărele de aur scăpătase de amiază *Vântul îndoaie copacii până aproape de pământ *A răsărit soarele, razele lui aleargă spre pământ *O linie de foc brăzdează cerul *Picături mari şi rare *Perdea de apă *Cerul se înseninează *Florile-şi scutură capetele ude *Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi alburii *Un tunet răzleţ răscoli clocotitor nemărginirile rotunde *Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie furtuna *Artileria cerească *Fulgere puternice spintecă văzduhul *Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul *Zbuciumul codrului se potoli *Muzica împărătească a vântului de pe culmi *Încep crengile să se mişte ca înfiorate de o suflare de vânt *Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar fi deznodat toate baierile cerului *Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca nişte cauciucuri întinse de praştie, drept în obraz *Zăpada se răsfira, se răsucea ca un burghiu usturător în pieptul şi umerii lor *Soarele scăpătă după culme *Întunecime viorie *Vântul nu mai clătina nici o frunză *Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului *Ploaia curgea tot mai densă *Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur, fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de apă. Răpăitul ploii a încetat *Undeva, pe un colţ de aur a apărut curcubeul *Cea dintâi rază străpunse văzduhul *Negurile se lasă predeluind zările *Noapte lucie pe o lume ca din poveşti *Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de danţ *Lumina se cerne din ce în ce mai densă

*Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri *Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi *Cerul era greoi ca de bumbac

Fericirea bradului între copii Este iarnă… Pădurea este acoperită de o mantie albă. Brazii împung falnici cerul cu vîrfurile lor, suportînd greutatea omătului aşezat pe crengi asemeni unei plapume. Printre brazii bătrîni şi semeţi şi-a făcut loc un pui de brad. Acum este un brăduţ voinic, dar se plictiseşte amarnic printre brazii bătrîni, mai ales că auzise de la cei mai în vîrstă poveşti despre locuri unde este veselie mare, sunt mulţi oameni şi mai ales mulţi copii. Mai auzise el că nu toţi brazii pot face călătoria spre acele locuri unde brăduţii de vîrsta lui sunt împodobiţi cu veşminte luminoase strălucitoare, pe crengile lor sunt prinse tot felul de bunătăţi iar într-una din nopţi vine un mag bătrîn cu barba albă şi aşează sub poala lui protectoare daruri pentru cei care locuiesc în acea casă. Imaginaţia lui îl făcea să viseze zilnic la acele locuri. -Mai spune-mi buno! Mai povesteşte-mi despre acele tărîmuri! Cum pot ajunge şi eu acolo? Cine este moşul cu barba albă? Ce sunt copii? Cînd…începu el şirul întrebărilor. -Uşor puiule! îi spuse cu blîndeţe în glas bunica. Uşor, că nu pot să-ţi răspund la toate odată. Stai liniştit şi ascultă-mă. -Gata bunico, te ascult. -Mai întîi trebuie să ştii că această călătorie se face doar odată pe an, atunci cînd oamenii sărbătoresc Crăciunul, iar moşul cu barba albă este Moş Crăciun. Moşul acesta le îndeplineşte copiilor dorinţele pe care aceştia i le-au transmis atunci cînd i-au scris moşului spunîndu-i ce-şi doresc să le aducă ca răsplată pentru faptul că au fost cuminţi şi ascultători. Nu este mai mare bucurie pentru cei dintre noi care ajung acolo, decît să poată să privească şi să simtă bucuria copiilor atunci cînd se trezesc şi aleargă la poalele bradului să deschidă cadourile aduse de Moşul. -Bunico pot să-i scriu şi eu o scrisoare? Dar o primeşte sigur? Cînd are timp bunico să citească toate scrisorile şi să îndeplinească toate dorinţele? -Poţi dragul meu! Moşul primeşte absolut toate scrisorile, le citeşte pe toate şi îndeplineşte toate dorinţele. Aşa că brăduţul se apucă de scris: “Dragă Moşule, te rog să faci în aşa fel încît eu să fiu cel ales pentru a merge în călătoria pe care unii dintre noi o fac de Crăciun. Te anunţ că am fost un brăduţ cuminte, că mi-am ascultat

părinţii, am fost politicos cu cei mai în vîrstă,…” şi multe altele, iar apoi trimise scrisoarea lui Moş Crăciun. Se apropia Crăciunul iar brăduţul fremăta de nerabdare gîndindu-se cu teamă că n-o să fie ales dar şi cu speranţa că i se va îndeplini dorinţa. Cu două zile înainte de Crăciun în pădure sosi pădurarul. Cei bătrîni ştiau că acesta a venit să aleagă brăduţii care vor ajunge să înfrumuseţeze gospodăriile oamenilor. Printre cei aleşi se număra şi brăduţul nostru. Nu-şi mai încăpea în crenguţe de bucurie. Mai că uită să-şi ia la revedere de la cei dragi. -La revedere mămico, tăticule, bunico, bunicule, la revedere la toată lumea. Am să vă povestesc cum a fost. Vă las, trebuie să plec. Ce nu-i spuseseră cei mai în vîrstă era faptul că nici unul dintre cei plecaţi nu s-au mai întors, dar nimic nu egala mîndria de a fi ales să aduci bucurie copiilor. Călătoria n-a fost lungă. Brăduţul nostru a ajuns la o familie numeroasă. A fost pus într-o magazie, care nu semăna deloc cu un loc unde el să- şi desfacă mîndru crengile, oricum nu cel mai potrivit. Toată lumea se ocupa cu ceva, dar nimeni nu părea să-l bage în seamă şi pe el, mai puţin o mogîldeaţă care se uita pe un geam de la magazie. Era seara de ajun, a doua zi era Crăciunul şi nimic din ceea ce îi povestiseră ai lui nu se întîmpla. Ba nu, iată că spre el se îndreaptă stăpînul casei iar în urma lui ori mai bine spus agăţat de poalele hainei, mogîldeaţa care îl spionase de cînd venise. L-a luat şi l-a dus în camera cea mai mare din casă. În încăpere focul arunca lumini jucăuşe, era cald şi plăcut şi de cum intrară înăuntru imediat se trezi înconjurat de ceilalţi copii. Au început să-l împodobească, i-au pus ghirlande, steluţe, globuri colorate, luminiţe care pîlpîiau asemeni stelelor pe care el le văzuse în nopţile senine cînd, pînă să adoarmă asculta poveştile bunicii si privea cerul plin cu stele, lumînări colorate. Ba în vîrf i-au pus cea mai frumoasă stea din cîte văzuse el pînă atunci. Ce mîndru era el de veşmintele pe care le avea. S-a înnoptat de-a binelea. Toţi din casă au plecat la culcare şi adormiseră, numai mogîldeaţa se încăpăţîna să rămînă trează aşteptînd să-l vadă pe Moş Crăciun. Într-un tîrziu adormi şi el aşa că brăduţul nostru aştepta acum singur, fremătînd de nerăbdare sosirea moşului. “Oare o să vină pe aici mai întîi sau o să vină abia la urmă? Dar dacă nu-i mai rămîne timp să vină şi pe la mine? Dacă vine, pe unde o să intre, pentru că gospodarii au încuiat uşa si ferestrele iar în cămin arde focul, n-o să se ardă?” În timp ce brăduţul nostru îşi punea tot felul de întrebări, totul se lumină afară, o lumină magică, focul din cămin păli şi pe horn coborî un moş plinuţ, cu veşminte roşii, barba albă şi avînd în spate un sac plin cu tot felul de lucruri. “- Acesta să fie Moş Crăciun?” – se întrebă în gînd brăduţul. -Ho! Ho! Ho! Ce faci drăguţule? Frumoase veşminte ai! – spuse moşul. Da, eu sunt Moş Crăciun. -Mulţumesc că mi-ai îndeplinit dorinţa. -Nu ai pentru ce puiule! Acum trebuie să mă grăbesc pentru că mai am de mers şi în alte case. Spunînd acestea moşul aşeză la poalele brăduţului o mulţime de cutii frumos împachetate şi plecă. Dimineaţa, cum se iviră primii zori, mogîldeaţa fu primul care s-a trezit şi a alergat împiedicîndu-se în pijămăluţe la brăduţ. Cînd a văzut cadourile a scos un strigăt de bucurie care îi trezi pe ceilalţi şi în cîteva clipe toţi se aflau în jurul bradului, fiecare mai curios decît celălalt să vadă ce i-a adus Moş Crăciun. Nu avea cuvinte în minte braduţul, cu care să descrie bucuria din jurul său, să descrie strălucirile din ochii celor mici atunci cînd deschideau o cutie şi înăuntru găseau o jucărie, dulciuri sau alte lucruri pe care ei şi le doriseră, voioşia acestora cînd s-au prins de mîini şi au început să se învîrtă în jurul lui. De asemenea nimeni nu putea descrie fericirea brăduţului care se simţea părtaş la toată bucuria din jurul său, înconjurat de atîta veselie şi voie bună, încît orice urmă de îndoială pe care o avusese cu privire la faptul că poveştile bunicii n-ar fi adevărate, dispăruse.

Spaima

Anul trecut, de Crăciun, ca în fiecare an de altfel, am mers la munte, la nişte prieteni de-ai mamei: Cristina şi Costel. Ei au doi copilaşi cu care eu mă înţeleg foarte bine şi nu ne certăm de la nimic. În preajma Crăciunului, la Borca, se pregătesc, pe lângă mâncărurile tradiţionale şi hainele de sărbătoare. Nu pot să uit ce am păţit chiar în ajunul Crăciunului. Costel, gazda noastră, ne-a promis cu o seară înainte că ne însoţeşte la o ceremonie specifică muntelui, într-un sat învecinat. Bucuroşi, ne-am trezit dis-de-dimineaţă, ne-am îmbrăcat şi noi cu haine tradiţionale date de Cristina şi am plecat. Când am ieşit pe poartă, Cristina mi-a spus să-mi mai iau o căciuliţă că iarna la munte este frig şi oricum nu putem merge cu maşina. Am ignorat cele spuse de ea şi mi-am văzut liniştită de bulgării mei de zăpadă. Ajunşi la marginea satului am văzut multă lume adunată. Întrebând ce aşteaptă, mi-au spus că de acolo plecăm împreună cu mai multe sănii. Am mai stat puţin, timp în care ne-am împrietenit şi cu alţi copii, apoi ne-am încolonat vreo zece sănii şi am pornit la drum. Nu ştiam că urcăm pe munte, unde se vedeau numai nămeţi de zăpadă. După mai multe ore de mers, timp în care am cântat, am chiuit şi s-au spus fel de fel de întâmplări şi pilde, am ajuns pe un platou unde era un foc mare, deasupra căruia se învârtea în voie un viţel, era amenajată o scenă şi multă lume adunată. Uitându-mă de jur-împrejur, am observat că nu eram în vârful muntelui, ci chiar eram înconjuraţi de munţi, iar drumul pe care venisem parcă trecea prin munte. La un moment dat, primarul satului luă microfonul, ţinu un discurs, apoi o formaţie de căluşari începu spectacolul. În timp ce părinţii erau atenţi la spectacol, copiii participau la un concurs de oameni de zăpadă. Eu, dorind să-i întrec pe toţi, şi omul meu să fie mai frumos, miam luat căciuliţa şi fularul de la gât şi i le-am pus omului de zăpadă. Într-adevăr omul meu de zăpadă era cel mai frumos, dar când aproape de premiere un vuiet năprasnic se auzi, muzica încetă să cânte şi toată lumea intrase în panică. Când am auzit-o

pe Cristina spunând că vine avalanşa am fugit repede la sanie, cu toate că nu prea ştiam ce este. Toată lumea fugea disperată, caii şi ei erau speriaţi, dar eu voiam să mă întorc să-mi iau căciula. Deodată, un om din sat m-a luat şi mi-a arătat ce se întâmplă. Uitându-mă în spate am văzut un nor alb-cenuşiu care se apropia cu repeziciune. - Hai, îmi spune bătrânul, că-ţi dau căciula mea! - Să mergem! i-am spus. Odată ajunşi la marginea satului de unde am plecat, i-am auzit vocea mamei care mă căuta disperată. Ea a trecut pe lângă mine dar nu m-a recunoscut. Cum era să mă recunoască cu cuşma bătrânului pe cap? Când am strigat la ea, cât era de supărată, a izbucnit în râs. M-a luat în braţe şi m-a dus să mă vadă şi ceilalţi ce caraghioasă eram. Dacă îmi mai luam o căciulă, acum nu mai eram de râsul lor! A doua zi am plecat acasă să ne pregătim şi noi pentru Revelion. Oare cine o să poarte căciuliţa şi fularul meu după ce se topeşte zăpada?

Introducerea elevilor în tehnica elaborării unei compuneri (stabilirea subiectului, realizarea documentării şi întocmirea planului, redactarea sau expunerea orală) Prof. Cornelia Banu Şcoala de Arte şi Meserii Băiuţ, Maramureş În condiţiile în care şcoala contemporană deplasează accentual de pe memorarea unei cantităţi de cunoştinţe pe dezvoltarea gândirii creatoare, pe însuşirea metodelor şi tehnicilor muncii intelectuale, pe dobândirea deprinderilor de muncă independentă, elevul devine participant activ la propria formare, iar profesorul se situează pe o poziţie nouă, aceea de îndrumător al elevului; el îi transmite noţiunile fundamentale, îl înarmează cu metode şi tehnici de studiu, îl învaţă cum să înveţe. Din această perspectivă, compunerea, ca obiect de învăţământ, capătă sarcini sporite. Pe lângă însuşirea exprimării corecte, orale şi scrise, a elevilor, activităţile specifice disciplinei vizează dezvoltarea imaginaţiei şi gândirii acestora, formarea deprinderii de a-şi ordona logic ideile, de a le dezvolta, de a crea, după posibilităţile fiecăruia, contribuind astfel, alături de celelalte obiecte, la formarea personalităţii copiilor. Priceperile şi deprinderile care se formează în orele de compunere nu vin numai în ajutorul însuşirii temeinice a limbii şi literaturii române, ci constituie un sprijin valoros în înţelegerea şi aplicarea cunoştinţelor dobândite la alte discipline. Compunerile sunt comunicări reduse sau ample, rezultate în urma unui proces de elaborare, prezentate oral (expuneri) sau scris (compuneri propriu-zise), prin care se asigură transmiterea unui volum de informaţii.

După gradul de participare al elevilor, compunerile se clasifică în: Compuneri colective (planul şi redactarea sunt realizate cu participarea întregii clase); Compuneri semicolective (planul este realizat colectiv, dar redactarea este individuală) ; Compuneri individuale (planul este realizat colectiv, dar redactare este individuală) ; Compoziţiile (planul şi redactarea se realizează individual). Compoziţiile se eşalonează pe cicluri de învăţământ, clase, în funcţie de particularităţile psihice ale elevilor şi de gradul de dificultate, prin îmbinarea principiului concentric cu cel liniar. Programele de învăţământ prevăd ca activitatea profesorilor să înceapă cu operaţiunile de antrenare a elevilor în exerciţii pregătitoare, continuând cu introducerea lor în tehnica elaborării de compoziţii propriu-zise, apoi cu corectarea şi discutarea acestora şi terminând cu evaluarea lor. Dobândirea deprinderilor de a compune nu e posibilă decât punând elevii sistematic în situaţia de a exersa, de a-şi formula gândurile în mod explicit în propoziţii, în texte coerente. Tehnica elaborării compoziţiilor nu se însuşeşte prin învăţarea unor noţiuni teoretice, ci punând elevii să lucreze, să opereze, să exerseze continuu în conformitate cu propria lor individualitate şi originalitate. Iniţierea în tehnica elaborării compunerii presupune stimularea gândirii independente, a viziunilor personale, a sentimentelor elevilor, ei fiind îndrumaţi în a observa, a aprecia cu sensibilitate şi a reflecta asupra celor observate pentru a reuşi să exprime cât mai bine ceea ce observă, simt şi gândesc. Iniţierea şi exersarea în tehnica compunerii este un act de durată şi implică: a) iniţierea în tehnica compunerii şi a adunării materialului pentru a compune; b) iniţierea în tehnica dispunerii şi a aranjării (înlănţuirii) materialului într-o comunicare scrisă sau orală, în tehnica stilizării sau rostirii acesteia; c) iniţierea în modalităţile de elaborare a diferitelor tipuri de compunere. Această activitate se concretizează în practica şcolară printr-o pregătire indirectă cu caracter permanent şi printr-o pregătire directă sistematică privind înarmarea elevilor cu cunoştinţe despre structura compunerilor şi elaborarea lor. Pregătirea indirectă are un aspect permanent şi constă în efectuarea zilnică la lecţie a următoarelor activităţi mai importante: - formarea la elevi a deprinderilor de a observa şi de a compara fenomenele observate pentru a le putea aprecia; - formarea la elevi a capacităţii de a generaliza, de a formula singuri concluzii; - dezvoltarea vocabularului elevilor; - formarea şi dezvoltarea gustului pentru citit şi a deprinderilor de muncă independentă; - efectuarea de diferite exerciţii pentru dezvoltarea vorbirii elevilor, pentru a-şi putea exprima observaţiile şi concluziile.

Pregătirea directă sistematică urmăreşte transmiterea de cunoştinţe teoretice despre structura unei compuneri, îndrumări despre tehnica elaborării compunerilor. Se realizează prin lecţii speciale despre compuneri şi structura lor sprijinindu-se pe studiul unor bucăţi de lectură, pentru a porni de la exemple concrete pe baza cărora elevii îşi dezvoltă observaţia şi apoi capacitatea de generalizare. Lecţiile speciale despre tehnica elaborării unei compuneri abordează următoarele probleme: a) Cerinţele generale ale oricărei compuneri: - tema sau subiectul; - documentarea (sprijinirea pe un volum de observaţii, fapte, idei); - unitatea compoziţională; - exprimarea corectă. b) Părţile componente ale unei compuneri şi conţinutul fiecărei părţi: - introducerea care conţine scurte informaţii asupra problemei sau subiectului ales; - cuprinsul în care se dezvoltă subiectul sau tema prin înlănţuirea faptelor, a aspectelor; - încheierea care cuprinde scurte aprecieri, concluzii personale despre cele tratate în cuprins. c) Proporţia unei compuneri: - necesitatea realizării unui tot armonios printr-o dozare a părţilor componente (introducerea şi încheierea ocupă un loc mai restrâns decât cuprinsul). În lecţiile de familiarizare a elevilor cu structura unei compuneri se recomandă alcătuirea unui plan dezvoltat pe baza unor texte studiate în care să fie marcate părţile componente ale textului respectiv. Elevii asistă la demonstraţii practice în care se elaborează în clasă compuneri, profesorul, prin metoda expunerii, dând indicaţiile necesare pentru fiecare etapă ce trebuie parcursă. Etapele privind elaborarea unei compuneri şi indicaţiile necesare ce se pot da sunt următoarele: 1. Alegerea, formularea şi analiza subiectului Alegerea subiectului constituie punctul de plecare în elaborarea unei compuneri. Subiectul fie că este impus, fie că este liber ales, trebuie să stârnească interesul celui ce trebuie să elaboreze compunerea. Formularea subiectului trebuie să fie clară, căci el indică liniile directoare ale tratării lui. Citind şi recitind subiectul, elevii trebuie să înţeleagă bine ceea ce se cere prin formularea lui, trebuie să se hotărască asupra conţinutului, să ştie ceea ce vor să spună în tratarea lui. Ei trebuie să înţeleagă sensul literal al formulării subiectului şi să surprindă problemele care vor constitui pilonii de susţinere în activitatea de investigare a ideilor. Înţelegând bine subiectul, elevii pot trece la etapa următoare a elaborării compoziţiilor. 2. Documentarea şi căutarea ideilor, activitate care în tratatele clasice se numeşte invenţiune.

Documentarea constă în căutarea faptelor, a exemplelor necesare pentru a răspunde la solicitările subiectului; presupune adunarea observaţiilor, gândurilor, sentimentelor, părerilor, cunoştinţelor în legătură cu subiectul stabilit şi formularea lor sub forma unor idei, a unor propoziţii. Învăţând zi de zi la toate obiectele, elevii îşi îmbogăţesc cunoştinţele, se documentează. Din aceste cunoştinţe şi din altele obţinute din lecturile cărţilor, din spectacolele pe care le-au văzut sau ascultat, din observaţiile lor, elevii le vor alege pe acelea de care au nevoie în alcătuirea compunerii cerute. Documentarea sau strângerea materialului în legătură cu un anumit subiect se poate face în mai multe feluri: a) citind (recitind) cartea, lecţia, notiţele sau vizionând filmul, spectacolul în care se găsesc cunoştinţele de care au nevoie. Lectura trebuie să fie activă, orientată permanent de problemele generale conturate deja în minte când s-a analizat formularea subiectului. În momentul în care s-a întâlnit o informaţie, un exemplu, în legătură cu problemele aflate în atenţia elevului, aceasta se notează pe fişă (pe maculator) sub forma unei propoziţii sau grupuri de propoziţii. În cazul în care pe parcursul lecturii se întâlnesc cuvinte cu sens necunoscut sau neclar este indicată cercetarea dicţionarelor. b) alegând din memorie impresii, amintiri cu privire la subiectul compunerii. Valorificarea experienţei personale constituie o sursă de documentare pentru orice tip de subiect şi mai ales pentru acelea care se bazează pe observarea realităţii înconjurătoare. A folosi experienţa personală în documentarea pentru o compunere însemnă a şti să se interogheze această experienţă în legătură cu problema pusă în discuţie, loc important avându-l în acest sens şi imaginaţia. c)

observând cu atenţie faptele, obiectele, fenomenele naturii, fiinţele despre se vrea să se scrie. Materialul adunat, precum şi gândurile şi sentimentele elevilor sunt notate sub forma unor idei în ordinea în care au fost găsite ele. De pildă, pentru o compoziţie cu titlul “A venit toamna” elevii îşi vor nota ideile referitoare la:

-

-

schimbările ce au loc în natură: se întunecă repede; dimineţile şi nopţile sunt mai răcoroase; frunzele îşi schimbă culoarea şi cad. preocupările oamenilor: strîngerea recoltelor; deschiderea şcolilor.

Materialul adunat trebuie ordonat după un plan, deci elevii pot trece la următoarea etapă a elaborării compunerii. 3. Alcătuirea planului sau dispoziţiunea Faptele, ideile descoperite în timpul documentării trebuie ordonate edupă un plan, astfel încât compunerea să aibă trei părţi: introducere, cuprins şi încheiere.

Introducerea trebuie să stârnească interesul, curiozitatea cititorilor, dar să şi pregătească povestirea întâmplărilor care urmează. Înrt-o compunere narativă, introducerea indică, de regulă, timpul, locul unde se petrec faptele, principalele personaje. Cuprinsul este partea cea mai dezvoltată şi cea mai importantă a unei compuneri. Faptele trebuie prezentate în mod logic, gradat, într-o anumită ordine încât desfăşurarea întâmplărilor să stârnească interesul. În această parte a compunerii un rol foarte important îl au amănuntele semnificative. Profesorul trebuie să le atragă atenţia elevilor că personajele şi întâmplările dintr-o compunere nu trebuie să se confunde cu cele din realitate, căci ei (ca autori ai compunerii) au adăugat elemente noi, rezultate al imaginaţiei lor, sentimente şi gânduri proprii. Încheierea este ultima parte a unei compuneri, de obicei fiind foarte scurta, care conţine soluţionarea întâmplărilor povestite în cuprins, păreri, sentimente proprii în legătură cu subiectul tratat. Planul de idei trebuie să fie unitar, ideea generală fiind plasată în centrul compunerii, asigurând astfel claritate şi armonie compunerii. Alcătuirea planului de idei şi mai ales organizarea acestora, fiind o operaţie originală, trebuie să izvorască din subiectul compunerii şi să aibă o înlănţuire logică, firească, naturală. Un posibil plan pentru o compunere cu titlul “Prima zi de şcoală”: -

Introducere: cum au aşteptat elevii prima zi de şcoală; cu ce gânduri s-au trezit în acea dimineaţă.

-

Curpins: când, cu cine, pe unde au mers spre şcoală; ce făceau elevii şi părinţii lor în curtea şcolii; cum s-a desfăşurat festivitatea de deschidere a noului an şcolar; ce au făcut elevii după ce au intrat în clase.

-

Încheiere: ce i-a impresonat mai mult în acea zi; gânduri de viitor.

După etapa ordonării ideilor într-un plan, elevii se află în faza finală a procesului de elaborare a compunerii, aceea de dezvoltare a ideilor în cuvinte, a redactării compunerii. 4. Elocuţiunea sau stilizarea Este etapa de elaborare propriu-zisă.

În cazul în care compunerea se elaborează şi se susţine oral, vorbim despre elocuţiune. În cazul în care compunerea se elaborează (se redactează) în scris, într-o formă corectă, coerentă, artistică vorbim despre stilizarea compunerii. Practica şcolară trebuie să folosească ambele modalităţi, având în vedere disponibilităţile lor formative . Elaborarea orală a unei compuneri dezvoltă la elev capacitatea de a vorbi liber în public, care se formează în timp, prin repetate exerciţii. De asemenea, dezvoltă încrederea elevilor în forţele proprii, curajul. Elaborarea orală are şi unele efecte negative, căci poate favoriza graba, neatenţia, nerespectarea regulilor gramaticale, aspecte care pot fi prevenite cu tact, pedagogic, de către profesor. Elaborarea scrisă avantajează mai mult elevii, creându-le un climat mai puţin tensionat şi oferindu-le posibilitatea de a relua ideile, în scopul clarificării lor şi a expresiei. Formularea în scris a ideilor, în cuvinte, propoziţii, fraze, presupune respectarea mai multor cerinţe: - folosirea unui vocabular adecvat în funcţie de conţinutul compunerii şi ceea ce exprimă (consultarea dicţionarelor); - respectarea normelor gramaticale, a normelor ortografice şi de punctuaţie (folosirea îndreptarului ortoepic, ortografic şi de punctuaţie); - în cazul folosirii citatelor sau a unor cuvinte, expresii ce aparţin unor autori, punerea lor între ghilimele; - adoptarea unui stil potrivit, în concordanţă cu subiectul compunerii; folosirea unei exprimări clare, corecte, îngrijite prin alegerea potrvită a substantivelor, adjectivelor şi verbelor, prin evitarea unor construcţii de fraze prea lungi, a repetiţiilor supărătoare. În legătură cu aşezarea textului în pagină, li se atrage atenţia elevilor asupra esteticii compunerii: - scrierea titlului la mijlocul rândului, în partea de sus a paginii; - gruparea ideilor ce pot conţine mai multe propoziţii sau grupuri de propoziţii în câte un aliniat nou; - scrierea literelor, cuvintelor, corect şi citeţ, fără ştersături şi pete; - evitarea prescurtărilor de cuvinte (doar abrevierile menţionate în îndreptar). Practica redactării compunerii în scris confirmă că la o primă formulare a ideilor textul este imperfect, el putându-se îmbunătăţi prin recitire şi corectare. De aceea se recomandă ca prima redactare a compunerii să fie efectuată pe maculator, după care, citind şi recitind textul, se pot corecta eventualele greşeli de ortografie, se pot elimina repetiţiile supărătoare, se pot îmbogăţi unele idei. După ce textul a fost recitit, corectat, îmbunatăţit, se poate transcrie. În timpul redactării, profesorul are rolul de a supraveghea elevii, de a-i îndruma individual şi discret. Majoritatea lecţiilor de compunere fiind lecţii în care se exersează tipuri de compuneri studiate, nu se impune efectuarea în clasă a tuturor etapelor amintite. Astfel, în clasă pot fi discutate titlul şi formularea subiectului, poate fi adunat materialul şi elaborat planul, urmând ca redactarea să se efectueze acasă. Alte ori, elevii consultă materiale, elaborează planul compunerii şi îl consultă pe profesor înainte de a trece la redactare. Atunci când deprinderile de la compuneri sunt formare, întreaga activitate de compunere este trecută pe seama elevului, profesorului revenindu-i sarcina controlului şi evaluării.

-

Eliminarea efectelor negative în elaborarea unei compuneri -

PROF. GURAN FLORENTINA

- Priceperile şi deprinderile care se formează în orele de compunere nu vin numai în ajutorul însuşirii temeinice a limbii şi literaturii române, ci constituie un sprijin valoros şi în aplicarea cunoştinţelor dobândite la alte discipline. -

Compunerile sunt comunicări reduse sau ample, rezultate în urma unui proces de elaborare, prezentate oral (expuneri) sau scris (compuneri propriu-zise), prin care se asigură transmiterea unui volum de informaţii. Compoziţiile se eşalonează pe cicluri de învăţământ, clase, în funcţie de particularităţile psihice ale elevilor şi de gradul de dificultate, prin îmbinarea principiului concentric cu cel liniar.

-

Programele de învăţământ prevăd ca activitatea profesorilor să înceapă cu operaţiunile de antrenare a elevilor în exerciţii pregătitoare, continuând cu introducerea lor în tehnica elaborării de compoziţii propriu-zise, apoi cu corectarea şi discutarea acestora şi terminând cu evaluarea lor.

-

Dobândirea deprinderilor de a compune nu e posibilă decât punând elevii sistematic în situaţia de a exersa, de a-şi formula gândurile în mod explicit în propoziţii, în texte coerente.

-

Tehnica elaborării compoziţiilor nu se însuşeşte prin învăţarea unor noţiuni teoretice, ci punând elevii să lucreze, să opereze, să exerseze continuu în conformitate cu propria lor individualitate şi originalitate. Pregătirea indirectă are un aspect permanent şi constă în efectuarea zilnică la lecţie a următoarelor activităţi mai importante: formarea la elevi a deprinderilor de a observa şi de a compara fenomenele observate pentru a le putea aprecia; formarea la elevi a capacităţii de a generaliza, de a formula singuri concluzii; dezvoltarea vocabularului elevilor; formarea şi dezvoltarea gustului pentru citit şi a deprinderilor de muncă independentă;

-

-

efectuarea de diferite exerciţii pentru dezvoltarea vorbirii elevilor, pentru a-şi putea exprima observaţiile şi concluziile.

-

Pregătirea directă sistematică urmăreşte transmiterea de cunoştinţe teoretice despre structura unei compuneri, îndrumări despre tehnica elaborării compunerilor. Se realizează prin lecţii speciale despre compuneri şi structura lor sprijinindu-se pe studiul unor bucăţi de lectură, pentru a porni de la exemple concrete pe baza cărora elevii îşi dezvoltă observaţia şi apoi capacitatea de generalizare. Elevii asistă la demonstraţii practice în care se elaborează în clasă compuneri, profesorul, prin metoda expunerii, dând indicaţiile necesare pentru fiecare etapă ce trebuie parcursă.

-

Etapele privind elaborarea unei compuneri şi indicaţiile necesare ce se pot da sunt următoarele: Alegerea, formularea şi analiza subiectului Alegerea subiectului constituie punctul de plecare în elaborarea unei compuneri. Subiectul fie că este impus, fie că este liber ales, trebuie să stârnească interesul celui ce trebuie să elaboreze compunerea. Formularea subiectului trebuie să fie clară, căci el indică liniile directoare ale tratării lui.

-

Documentarea şi căutarea ideilor, activitate care în tratatele clasice se numeşte invenţiune.

-

Documentarea constă în căutarea faptelor, a exemplelor necesare pentru a răspunde la solicitările subiectului; presupune adunarea observaţiilor, gândurilor, sentimentelor, părerilor, cunoştinţelor în legătură cu subiectul stabilit şi formularea lor sub forma unor idei, a unor propoziţii. Materialul adunat trebuie ordonat după un plan, deci elevii pot trece la următoarea etapă a elaborării compunerii.

-

Alcătuirea planului sau dispoziţiunea Faptele, ideile descoperite în timpul documentării trebuie ordonate edupă un plan, astfel încât compunerea să aibă trei părţi: introducere, cuprins şi încheiere.

-

Introducerea trebuie să stârnească interesul, curiozitatea cititorilor, dar să şi pregătească povestirea întâmplărilor care urmează. Într-o compunere narativă, introducerea indică, de regulă, timpul, locul unde se petrec faptele, principalele personaje.

-

Cuprinsul este partea cea mai dezvoltată şi cea mai importantă a unei compuneri. Faptele trebuie prezentate în mod logic, gradat, într-o anumită ordine încât desfăşurarea întâmplărilor să stârnească interesul. În această parte a compunerii un rol foarte important îl au amănuntele semnificative.

-

Încheierea este ultima parte a unei compuneri, de obicei fiind foarte scurta, care conţine soluţionarea întâmplărilor povestite în cuprins, păreri, sentimente proprii în legătură cu subiectul tratat.

-

Planul de idei trebuie să fie unitar, ideea generală fiind plasată în centrul compunerii, asigurând astfel claritate şi armonie compunerii.

-

Alcătuirea planului de idei şi mai ales organizarea acestora, fiind o operaţie originală, trebuie să izvorască din subiectul compunerii şi să aibă o înlănţuire logică, firească, naturală.

-

Elocuţiunea sau stilizarea

-

Este etapa de elaborare propriu-zisă. În cazul în care compunerea se elaborează şi se susţine oral, vorbim despre elocuţiune. În cazul în care compunerea se elaborează (se redactează) în scris, într-o formă corectă, coerentă, artistică vorbim despre stilizarea compunerii. Practica şcolară trebuie să folosească ambele modalităţi, având în vedere disponibilităţile lor formative . Elaborarea orală a unei compuneri dezvoltă la elev capacitatea de a vorbi liber în public, care se formează în timp, prin repetate exerciţii. De asemenea, dezvoltă încrederea elevilor în forţele proprii, curajul. Elaborarea orală are şi unele efecte negative, căci poate favoriza graba, neatenţia, nerespectarea regulilor gramaticale, aspecte care pot fi prevenite cu tact, pedagogic, de către profesor. Elaborarea scrisă avantajează mai mult elevii, creându-le un climat mai puţin tensionat şi oferindu-le posibilitatea de a relua ideile, în scopul clarificării lor şi a expresiei. Practica redactării compunerii în scris confirmă că la o primă formulare a ideilor textul este imperfect, el putându-se îmbunătăţi prin recitire şi corectare. De aceea se recomandă ca prima redactare a compunerii să fie efectuată pe maculator, după care, citind şi recitind textul, se pot corecta eventualele greşeli de ortografie, se pot elimina repetiţiile supărătoare, se pot îmbogăţi unele idei. După ce textul a fost recitit, corectat, îmbunatăţit, se poate transcrie. În timpul redactării, profesorul are rolul de a supraveghea elevii, de a-i îndruma individual şi discret. Majoritatea lecţiilor de compunere fiind lecţii în care se exersează tipuri de compuneri studiate, nu se impune efectuarea în clasă a tuturor etapelor amintite. Astfel, în clasă pot fi discutate titlul şi formularea subiectului, poate fi adunat materialul şi elaborat planul, urmând ca redactarea să se efectueze acasă. Alte ori, elevii consultă materiale, elaborează planul compunerii şi îl consultă pe profesor înainte de a trece la redactare. Atunci când deprinderile de la compuneri sunt formare, întreaga activitate de compunere este trecută pe seama elevului, profesorului revenindu-i sarcina controlului şi evaluării.

-

-

-

-

PRIMǍVARA

Un vânt cald care adie uşor printre ramurile înmugurite ale copacilor parcǎ şopteşte tuturor:,, A sosit primǎvara!’’ Razele blânde ale soarelui timid încǎ aleargǎ jucǎuşe printre firele rǎzleţe de iarbǎ .Primii ghiocei îşi aratǎ sfioşi cǎpuşorul cǎtre cerul senin. Zilele reci ale iernii , cu ninsori nesfârşite şi cer cenuşiu, s-au dus. Acum, o cǎldurǎ plǎcutǎ mângâie întreaga naturǎ, care revine la viaţǎ.

Boabele mǎrunte de smarald cu care s-au încǎrcat pomii se desfac în minuni albe şi trandafirii, scǎldându-se în lumina aurie a soarelui.Astfel, întreaga naturǎ pare a fi împodobitǎ cu straie de sǎrbǎtoare. Pǎdurea se trezeşte şi ea, sevele proaspete ale pǎmântului explodeazǎ, acoperind totul cu un covor proaspǎt şi verde, presǎrat cu flori multicolore. Aerul se umple de parfum şi roiuri de fluturi şi albine se joacǎ, parcǎ, de-a prinselea prin vǎzduh.Pǎsǎrile cǎlǎtoare revin din ţǎrile calde, aducând pe aripile lor strǎlucirea şi lumina soarelui. Apele, descǎtuşate de gheţurile iernii, se trezesc la viaţǎ . Izvoarele curg repede, în valuri înspumate, cântând parcǎ, prin susurul lor cristalin, bucuria întregii naturi. Totul în jur e viu, colorat şi proaspǎt. Intreaga naturǎ revine la viaţǎ anunţând cu falǎ sosirea primǎverii.

PRIMǍVARA

A sosit mult dorita primǎvara. Soarele îşi face loc printre norii cenuşii . El trimite câteva raze aurii spre întinderea argintie, destrǎmând în firicele subţiri haina albǎ a pǎmântului. Din pǎmântul moale şi proaspǎt ca o catifea, ies fire subţiri şi fragede de iarbǎ.Crengile copacilor se gǎtesc cu straie noi, verzi, de sǎrbǎtoare.Pe cerul ca o petalǎ de nu-mǎ-uita se vǎd pǎsǎrile care s-au întors la locul copilǎriei. Ele ne încântǎ cu glasul lor fermecǎtor, împrǎştiind armonia peste întreaga ţarǎ. Gândǎcei mǎrunţi se încǎlzesc la soare, gâze mici mişunǎ pe lângǎ tulpinile florilor, iar albinele adunǎ cu spor polenul din gingaşele flori. Primǎvarǎ, tu trezeşti întreaga naturǎ la viaţǎ şi strecori în sufletele noastre o undǎ de fericire şi speranţǎ! Cu toţii suntem bucuroşi de sosirea ta!

Scrisoare către tine, prietene Mă adresez ţie, prieten deocamdată necunoscut, cu dorinţa vie de a te cunoaşte şi de a lega împreună o prietenie durabilă, căci, cum spune proverbul ,, Prietenia e un dar de preţ’’, iar eu ador darurile... Dar, mai întâi, să mă prezint: mă numesc GOGU ANDREI- MIHAI şi sunt elev în clasa a III-a B, la S.A.M. ,,Nicolae Stoleru’’, din localitatea Baia, judeţul Suceava. Mă străduiesc zi de zi să obţin rezultate bune la învăţătură şi să fiu disciplinat, varianta a doua nereuşindu- mi întotdeauna. Sunt, deci, un băiat normal, ca şi tine şi ca toţi alţii de această vârstă, care are ca şi preocupare extraşcolară- în principal,- pasiunea pentru minunata lume a vieţuitoarelor, în special a păsărilor, al căror miraj al zborului încerc să-l desluşesc mereu. Sacrific totul pentru pasiunea

aceasta, care a devenit pentru mine aproape un mod de viaţă: timpul pe care l-aş putea petrece la joacă cu mingea, cu prietenii, jocurile pe calculator. Mă informez mereu din enciclopedii şi de pe Internet, rămânând uimit în faţa uimitoarelor secrete ale lumii înaripatelor. Pentru a cunoaşte practic obiceiurile şi evoluţia lor, chiar cresc câţiva porumbei şi specii diferite de găini şi alte păsări de curte. Dorinţa mea arzătoare este ca atunci când voi fi mare, să devin medic veterinar sau fermier, la o mare fermă de păsări. Toţi cei apropiaţi mie mă îndeamnă să studiez cât mai mult, pentru a- mi împlini visul. Aş dori ca, prin intermediul Proiectului Naţional ,, Prietenie şi cunoaştere’’, pe care ni l-a prezentat doamna noastră învăţătoare, Mihaela Gogu, să te cunosc, să-ţi aflu pasiunile, visurile. Vreau să- mi spui ce crezi despre acest demers îndrăzneţ, de a ne cunoaşte de la distanţă. Cu prietenie, Andrei

SCRISOARE PENTRU TINE Dragă colegă de la Şcoala Lilieşti- Băicoi sau de altundeva, m- am gândit mult înainte de a începe această scrisoare, care cred că îţi va aduce un zâmbet sincer pe faţă. Mă numesc BÂTLAN DUMITRIŢA şi sunt elevă în clasa a III- a B, la S.A.M. ,,Nicolae Stoleru’’, din localitatea Baia, judeţul Suceava. Sunt o fată care se străduieşte mult la învăţătură, să fie mereu printre primii din clasă, atât la lecţii, cât şi la toate activităţile extraşcolare.Depun mult efort în acest sens şi sunt bucuroasă că mă susţin în tot ceea ce fac dragii mei părinţi. Acasă, mai am o surioară: pe Narcisa. Ca şi pasiuni, îţi pot spune că îmi place mult să citesc, dar şi să desenez. Ca şi tine, cred, mai iubesc mult sportul, dar şi muzica. Serbările şcolare realizate împreună cu doamna învăţătoare au fost pentru mine reale motive de sărbătoare. M- aş bucura dacă mi- ai răspunde la acest demers al meu şi mi- ai transmite câte ceva din ceea ce te preocupă. M- a incitat această idee a Proiectului Naţional ,,PRIETENIE ŞI CUNOAŞTERE’’, de a ne împrieteni, copii din diferite zone ale ţării. Ce frumos va fi atunci când vom realiza o mare HORĂ A PRIETENIEI! ... Am o idee în acest sens, să se realizeze o medalie simbolică, care să fie trimisă de către fiecare şcoală participantă, iniţiatorilor proiectului, care să aibă menţiunea ,, CAVALER AL ORDINULUI PRIETENIEI’’. Multele medalii ce vor fi strânse la final, aşezate într- un cerc simbolic şi reunite într- o fotografie, vor transmite gândurile noastre de bine, sincere şi curate, de copii, care cred în virtuţile acestui dar minunat, PRIETENIA.

Cu prietenie, DUMITRIŢA PRIETENIA Prietenia e un dar de preţ, Ce e găsit cam rar în lume.

Şi de îl ai, să- l preţuieşti, Căci nu- i un dar pentru oricine. De ai un prieten bun, cinstit, Te bucură şi fii voios! Şi tu, la rândul tău să fii Cu dânsul om, c- aşa- i frumos! Să te ajute, să- l ajuţi, La bine, la fel şi la greu, Şi când pui seara, capul jos, Să - ţi vină- n gând prietenul tău!

PRIETENUL ADEVĂRAT M- am întâlnit ieri, pe srada mea, Cu un băiat cam zdrenţăros... La început, mă tot privea, L- am privit şi eu, dar curios. S- a apropiat încet de mine, Dar eu repede m- am ferit, Căci n- aş fi suportat nici gândul De-a discuta c- un... ,, murdărit’’. Dar, în acel moment, ca fulger, O motoretă m- a izbit Şi am căzut cu capul, vai, Pe trotuar, îngrămădit. Şi nimeni nu m- a ridicat Şi nimenea nu m- a privit, Decât...surpriza cea mai mare, Acel băiat, cam ponosit. Cu vorbe blânde, cu glas moale, La spital el m-a însoţit Apoi mi-a anunţat părinţii Despre- accidentul ce-am păţit. Pe urmă- abia, am înţeles, Ce suflet are- acel băiat. Şi chiar de e mai necăjit, E –acum un prieten minunat.

AUTOPORTRET Sunt o fetiţă micuţă Şi toţi spun că sunt drăguţă. Am chipul rotund, deschis Şi ochii căprui- nchis. Părul lung şi ondulat, Stă pe spate, răsfirat, Am statura potrivită, De toţi eu sunt îndrăgită. Sunt bună, prietenoasă, Darnică şi omenoasă, Cum e tot poporul meu, Căci româncă sunt şi eu!

SĂ FIM PRIETENI! Să fii înconjurat de prieteni E visul orişicărui om. Căci prietenii îţi sunt aceia Ce- ţi însoţesc al vieţii drum. Dar prietenii adevăraţi Sunt greu de întâlnit în viaţă Şi de îi ai, să- i preţuieşti, Şi să le dai şi tu povaţă! Să fim prieteni buni, cinstiţi, Să dăruim doar bunătate, Să ajutăm, să respectăm, Şi prietenul ne va fi frate!

Dragă prietene, De pe plaiuri de legendă, din prima capitală a Moldovei, unde marele domnitor, Ştefan cel Mare, i-a învins pe ungurii neînfrântului- până atunci- Matei Corvin, îţi scriu o scrisoare, ce cred că te va incita. Nu ştiu cine eşti, nici cum arăţi, care îţi sunt preocupările, pasiunile, aspiraţiile. Bănuiesc, însă, că eşti tot un copil (mai mare sau mai mic ca mine), care iubeşte viaţa, cerul şi pământul,

vieţuitoarele, muzica izvoarelor şi susurul vântului printre frunze. Sper că ai preocupări şi de actualitate- cititul, vizionarea unor emisiuni la TV, jocurile la computer... Dacă nu te pasionează nimic din toate acestea, nu e nimic. Cam tot ceea ce am expus mai sus îndrăgesc eu şi încă ceva în plus: îmi place să scriu- versuri, mici texte, gânduri ascunse ale mele...Îndrăznesc să sper că acestea toate, strânse în ,,Caietul inimii mele’’- aşa cum l- am denumit, vor fi poate publicate vreodată, aşa cum m- a încurajat doamna mea învăţătoare. Ca să- ţi faci o imagine asupra portetului meu fizic, o să- ţi sugerez o imagine de copil blond, cu faţa ovală şi ochii albaştri, visători, de statură potrivită. Mi- e necaz uneori, când colegii mă strigă ,,Îngeraşul’’- cuvânt preluat de la doamna profesoară de religie...Dar aşa sunt colegii mei, cei 25, din clasa mea, a III-a B şi îi iubesc pe fiecare, cu bunele şi cu relele lui. Nutresc speranţa că îmi vei scrie şi tu multe lucruri şi că un sentiment frumos ne va uni, un sentiment nobil, care va face să ne bată inimile la unison, atunci când vom şopti ,,PRIETENUL MEU’’. Cu prietenie, IONUŢ ZAHARIA PRIETENII Doi copii, pe sradă, Tare s-au certat. I- am văzut şi eu Şi m- au intrigat. Îşi strigau injurii, Ba s-au şi bătut, I- am privit mirată, Cum s- au ciondănit. Printre dinţi, întruna, Ei şi-au reproşat Că s-au pârât doamnei Când i-a ascultat. Tabla inmulţirii Ei nu au ştiut Pentru că aseară S-au jucat prea mult. Ba nici la română N-au ştiut citi, Iar pe la Ştiinţe Tema nu au scris. Am aflat, uimită, Privind cearta lor, Că ei sunt prieteni, Buni, de ajutor. În gândul meu, însă, Eu m-am întrebat

Ce prietenie Oare i-a legat? Căci e bine-n viaţă Să alegi persoane, Care te îndeamnă Doar la lucruri bune. Pe aceia doar Să poţi să-i numeşti Prieteni minunaţi Şi să îi cinsteşti!

\ PRIETENII Toţi oamenii, în viaţă Îşi caută un prieten, Pe care să- l iubească Şi să îl preţuiască. Căci, dintre vietăţi, Doar oamenii, se pare, Au un dar aparte Numit,, COMUNICARE’’. Şi doar comunicând Îţi poţi găsi un prieten Ca să împărtăşeşti Greul şi- amarul vieţii.

VISUL Am visat aseară Că m- am întâlnit C- un băiat înalt Care mi-a zâmbit. El era prietenul Ce l- am aşteptat, Care mai apoi M-a şi ajutat. Visul meu, pesemne,

A avut un rost, Căci Andrei, vecinul, Prieten de- atunci mi-a fost.

Dragă prietene, Eu sunt Mădălina Gogu, o mică fetiţă din localitatea Baia, judeţul Suceava, un ţinut de legendă, cu care noi, locuitorii, ne mândrim, căci aici marele domnitor Ştefan cel Mare l-a învins într- o vestită bătălie pe craiul ungurilor, Matei Corvin. În urma acestei victorii, domnul Moldovei a construit, după binecunoscutul său obicei, o biserică: Biserica Albă, în care şi acum se mai oficiază slujbe religioase Satul meu e un sat de şes, situat în podişul Sucevei,însă aici depresiunea se îmbină armonios cu dealurile, nu departe zărindu- se şi culmile maiestuoase ale munţilor Neamţului şi Dornelor.Mă bucur că stau într- o zonă de vis, cu aer curat, nepoluat, ca în alte părţi, aglomerate. Pădurile de foioase şi conifere din apropierea satului asigură un aer ozonat. Sub poala pădurii, susură lin apa râului Moldova, în care peştii înoată zglobii. Să -ţi spun câte ceva despre mine. Sunt elevă în clasa a III-a B, la S.A.M. ,,Nicolae Stoleru’’şcoala din centrul localităţii şi am o învăţătoare de excepţie- doamna Mihaela Gogu, foarte iubită de către noi, toţi. Ca să îţi faci o idee despre felul cum arăt, îţi voi descrie portretul meu fizic: sunt înaltă, cu faţa albă şi ochii căprui, cu părul lung, castaniu, de obicei împletit în codiţe. Ca şi calităţi morale, colegii şi părinţii mi-au spus că sunt bună la suflet, inimoasă, prietenoasă, sinceră şi cu spirit de iniţiativă, foarte vorbăreaţă, după cum cred că ţi- ai dat seama. Învăţ bine- în primele două clase am luat Premiul I, cu toate calificativele FB. Cred cu tărie în reuşita acestui proiect- ,,Prietenie şi cunoaştere’’- pe care ni l- a prezentat doamna învăţătoare şi care a fost iniţiat de nişte domni profesori şi învăţători de la o şcoală de foarte departe de noi, de undeva de prin Băicoi, judeţul Prahova. Doamna noastră nea arătat pe hartă cam pe unde ar fi această localitate şi noi ne-am mirat de distanţa foarte mare ce ne separă. Atunci , doamna învăţătoare ne-a explicat scopul proiectului- schimburile de idei şi îmbogăţirea orizontului nostru cultural, al copiilor din întreaga ţară. M-am ridicat în picioare chiar în acel moment şi am spus că orice distanţă se micşorează, atunci când înfloreşte floarea frumoasă a prieteniei. Ca atare, m- aş bucura foarte mult dacă scrisoarea mea ar avea ecou în inima ta, copile din această ţară! Cu mult drag, Mădălina Gogu

Dragi prieteni, Pornind de la cunoscutele versuri ale poeziei Elenei Farago ,,Copil ca tine sunt şi eu/ Şi- mi place să mă joc şi mie’’, am încercat să scriu această scrisoare. Toţi copiii pământului sunt la fel, arată întocmai, ca şi fiinţe mici , ce trebuie ajutate, au aceleaşi drepturi şi îndatoriri.Copii fiind, ne place mult jocul, care este acum principala noastră preocupare (câteodată, vai,întrecând timpul pentru învăţătură!). Am luat, deci şi eu, ca pe un joc, dar unul fără reguli stricte, participarea la Proiectul Naţional ,,Prietenie şi cunoaştere’’, care sper că îmi va da satisfacţii nebănuite. Doresc să întâlnesc aici copii cu idei frumose, cu care să pot împărtăşi gânduri şi sentimente, cu care să pot relaţiona în cadrul activităţilor atât de incitante, pe parcursul acestui an şcolar. Eu sun Denisa- Ecaterina Chiriac, din clasa a III-a B, de la S.A.M. ,,Nicolae Stoleru’’, din localitatea Baia, judeţul Suceava. Acasă ami am doi frăţiori: pe Lavinia, din clasa a V-a şi pe Cornel, tot în clasă cu mine, care se află în plasament familial în familia noastră. Am o familie minunată, doi părinţi care se străduiesc, în aceste vremuri mai grele, să ne ofere totul, pentru ca noi să creştem fericiţi. La şcoală, am 25 de colegi cu care mă înţeleg bine şi pe mama mea a doua, doamna învăţătoare Mihaela Gogu, pe care o iubesc şi o respect foarte mult, înţelegând efortul pe care îl depune zi de zi pentru noi. Am desfăşurat împreună cu clasa mea activităţi şcolare şi extraşcolare deosebite: concursuri ştiinţifice, literare, artistice, drumeţii şi excursii de neuitat. Cu inimoasa noastră învăţătoare, am paricipat la zeci de proiecte internaţionale, naţionale, judeţene şi locale, care pot spune că ne-au îmbogăţit mult experienţa de viaţă. Premiile şi distincţiile obţinute de către mine şi colegii mei sunt răsplata noastră de preţ pentru implicarea noastră în tot felul de acţiuni. Dar cred că am spus multe despre mine şi colegii de clasă, lucruri care se potrivesc multor copii, de la şcolile din ţara noastră. Aş vrea , dragi prieteni care- mi veţi citi scrisoarea, să îmi răspundeţi, scriind despre voi, despre ceea ce faceţi zi de zi, despre şcoala unde învăţaţi şi dascălii voştri. Cu sinceritate, Denisa- Ecaterina Chiriac

Gânduri pentru tine, prietenă neştiută Afară e o zi dulce de toamnă târzie, iar eu, cu capul sprijinit pe mână, mărturisesc că am căzut în visare... Îmi închipui că la această oră, o altă fetiţă stă la o masă, cu cărţile de şcoală în faţă, dar cu gândul departe, chiar la mine. Ştiu că visez cu ochii deschişi, cum mă ceartă des mama, dar îmi place să cred că acolo, departe, există cineva, de aceeaşi vârstă cu mine, care aspiră la prietenia mea. Prietenia- acest sentiment despre care am învăţat la Educaţie civică că este specific fiinţelor, un dar special, pe care nu toţi oamenii îl pot avea. Implică multe alte valori: sinceritate, încredere, respect reciproc...Dar acei care îl primesc, trebuie să ştie să îl dea înapoi, îmbogăţit chiar cu alte calităţi. Din suflet, aş dori să te desopăr, prietenă de departe, de pe alte meleaguri româneşti, să împărtăşim împreună gânduri şi visuri, dorinţe, aspiraţii.

Cu tot dragul, Maria- Magdalena Marian Dragă prietene, Mirajul copilăriei ne poartă zi de zi pe cărări de joc şi visare. Anii trec însă pe lângă noi şi observăm, chiar şi aşa, cuprinşi de febra voioşiei permanente, că suntem mai mari cu un anotimp, poate chiar mai înţelepţi. Părinţii şi bunicii ne spun că acum este perioada cea mai frumoasă pentru noi, care va strânge în buchetul său amintiri preţioase, pentru viaţa întreagă. Am învăţat şi la şcoală că cel mai frumos sentiment este la vârsta noastră prietenia. Ea face ca doi copii, din amici să devină aproape fraţi, să îşi împartă totul, să aibă aceleaşi înclinaţii, visuri şi idealuri. De aceea, cu toată sinceritatea, scriu acestă scrisoare, din dorinţa de a- mi mai face cel puţin un prieten. Te aştept, prietene, să- mi răspunzi cu aceeaşi căldură, la invitaţia mea de a ne cunoaşte şi lega o frumoasă prietenie! Cu căldură, Rădăşanu Viviana

Dragul meu prieten, Scriu această scrisoare cu ideea de a- mi mai găsi un prieten, un copil de vârsta mea, cu care să împărtăşesc idei, sentimente şi visuri. Eu sunt Vlad Pascariu , un băiat de 9 ani, înalt, blond, cu ochii căprui şi un zâmbet luminos pe faţă. Îmi place să cred că am un suflet bun, sunt înţelegător, inimos, harnic şi sincer. Ca şi pasiuni, îmi place mult fotbalul, dar şi jocurile pe calculator. La şcoală, îmi place mult matematica, dar şi să citesc multe lecturi suplimentare, la limba română. Acasă, am o familie minunată. Doi părinţi iubitori şi pe frăţiorul meu mai mic, Lucian, care încă nu a împlinit un an. Ţi-am dat multe detalii despre mine, ca să îţi faci o idee despre ceea ce sunt şi ce îmi place. Aş dori să îmi răspunzi, prieten neştiut, să îmi spui şi tu despre tine lucruri incitante, pentru ca între noi să se lege un frumos sentiment, cel mai nobil dintre toate, cum a spus domnul nostru învăţător- PRIETENIA. Cu prietenie, Vlad Pascariu

Dragă prietene, De pe plaiuri sucevene, din prima capitală a Moldovei, îţi scriu o scrisoare, prima adresată unui prieten neştiut. Sunt convins că scrisoarea mea te va surprinde plăcut, trezindu- ţi curiozitatea. Ca să nu te ,,ţin mult pe jar’’, să-ţi spun câte ceva despre mine: sunt un băiat în clasa a II-a la Şcoala din centrul localităţii Baia (aici mai funcţionând încă 3 şcoli), care aere ca pasiune principală jocul pe calculator. Îmi plac mult excursiile şi drumeţiile în aer liber, mai ales prin pădurea din apropiere.Ca o subliniere: iubesc verdele naturii şi de aceea sunt un mic ecologist convins. Mai am prieteni- unul e chiar Vlăduţ, colegul meu, dar sunt doritor de a- mi mai face alţii, căci, vorba proverbului ,, Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte’’, iar eu vreau ca, la un necaz, să aibă cine să îmi vină în ajutor. Fizic, sunt de înălţime medie, am faţa rotundă, ochii căprui, părul castaniu. Aştept scrisoarea ta cu cel mai viu interes şi sper să legăm o frumoasă prietenie. Cu tot dragul, Cristian Marian

PRIETENUL BUN Prieten bun este acel Care- ţi este de-ajutor, Care te- nsoţeşte- n viaţă Chiar de drumul nu- i uşor. Şi la rău, dar şi la bine, El e- alăturea cu tine, Nu se plânge, nu se caină Chir de-n suflete e iarnă... Şi tu, deci, la rândul tău, Fii acelaşi prieten drept, Oferă-i sprijin la greu, Încredere şi respect!

Îndrumător: înv. Gogu Mihaela

Fiecare strop contează!

E dimineaţă. Începe o nouă zi. Matei este somnoros. Mama lui vine la el în cameră. Ea îi spune: - Matei, e vremea să pleci la şcoală! - O, iar la şcoală? - Haide, haide că vei întârzia. Du-te imediat la baie şi spală-te cu apă pe faţă şi pe dinţi. Somnoros, Matei se îndreaptă spre baie. El deschide robinetul. Apa curge cu repeziciune. Se spală şi lasă robinetul deschis. Mama lui observă ceea ce a făcut şi îi zise : - Matei, închide robinetul ! - Dar mamă, nu e important ! - Ba da, este. - De ce este atât de importantă apa? - Fără apă nu poţi trăi. Apa este cel mai important lucru pentru noi oamenii şi pentru vieţuitoare aşa cum este aerul. Oamenilor le este foarte necesară pentru băut şi pentru activităţile zilnice. Animalelor le este necesară apa pentru băut. Plantelor le este necesară apa pentru a se dezvolta. Apa mai este necesară pentru producerea energiei electrice. Fără apă, pământul ar fi un imens deşert, nu ar exista animale, dar nici oameni. Deci ea nu trebuie risipită. Ai înţeles Matei? - Acum, da. Nu ştiam atâtea lucruri. De acum înainte nu voi risipi apa. Dragi copii, fiecare strop contează! Socotinschi Laura-clasa a III-a A- Sc cu cls I-VIII nr 9 Baia Mare Inst Antonela Căprar

Stop! poluării şi defrişării excesive O echipă de excursionişti se gândiră ca în sâmbăta asta să plece într-o excursie în munţii Carpaţi.

Porniră la drum. Andrei întrebă: - De ce, unii oameni poluează pădurea ? - Pentru că unora nu le pasă de mediu şi nu sunt interesaţi de acesta ! zise Alex. Ajunseră în pădurea Carpaţilor.Ei se gândiră să cureţe pădurea de gunoaie şi să planteze noi copaci în locul celor tăiaţi. - Aţi avut o idee foarte bună copii! zise doamna învăţătoare. Începură munca.Toată lumea era foarte încântată de idee. Se înserase. Treaba era pe sfârşite şi copiii au trebuit să se întoarcă la autocar. Porniră spre casă cu gândul că vor mai reveni în acele locuri. A fost cea mai frumoasă excursie şi copiii erau fericiţi că au făcut un lucru bun ajutând mediul înconjurător.

Apa, sângele Pământului A fost demult, demult de tot un om căruia îi plăcea să călătorească. El avea o soţie frumoasă, dar faptul că lui îi plăcea aventura iar ei deloc, ea divorţă de el. Dar mai avea o bogăţie pe care el o întreţinea. În visele aventurierului nostru era să ajungă în centrul Pământului. Într-o zi venise o scrisoare. Era de la mama lui: “ Dragă fiule, Am aflat de visul tău de la fosta ta soţie. De aceea ţi-am trimis această scrisoare pentru a afla cum să ajungi în centrul Pământului. Trebuie să mergi până la vulcanul » Jacu» din Africa de Sud, iar la mizul zilei să intri în el. Mai multe nu ştiu, fiule.Asta e tot. Cu iubire, mama ta, Ana ” Când auzi acestea sări în sus de bucurie, căci visul lui aproape se împlinise. Aşa că se pregăti de plecare. Era destul de bogat pentru a-şi cumpăra cel le necesare dar şi de calitate. Porni cu vasul spre Africa de Sud.aşa călători el vreo 4 zile până ajunse acolo.Cum tot privea el spre ocean făfă să-şi dea seama se înţepă cu briceagul în deget, iar picurul de apă îi căzu în apă. Îl atrăgea apa care-i spuse: - Mă cunoşti, nu-i aşa? Ei, bine, eu ţin rolul sângelui Pământului. Fără mine n-aţi fi trăit, căci eu vă dau viaţa aşa cum sângele vostru vă dă

viaţa. Voi mereu mă trataţi ca pe un intrus al vostru, numai câţiva mă iubesc. Omul, la auzul acestor vorbe, după ce vizită ceea ce-şi propuse se întoarse acasă gândindu-se la ceea ce-i spuse apa. El se hotărî să păstreze de acum încolo apele curate, pentru că ele reprezintă viaţa, la fel ca şi sângele.

Am gasit prin multitudinea de dosare din dulpul meu de la scoala mai multe compuneri scrise de elevii mei.Le-am pastrat cu gandul sa le citesc copiilor atunci cand vor termina clasa a VIII-a . Ma gandesc cu emotie ca anul acesta le voi inmana fostilor mei elevi o multime din lucrarile realizate de ei in clasele primare .

MAMA MEA -compunerePare un cuvant...un cuvant din dictionar . Oare ? Asa sa fie ? O lume intreaga il rosteste la bine ,la rau ... Cine-i mama ? Cea care ma cunoaste cel mai bine , cea care ma iubeste fara a pune conditii , care ma incurajeaza cand sunt trista si ma sustine in indeplinirea viselor mele . Cand sunt bolnava ma trateaza medicul ,iar cand sufera sufletul ,mama este cea care il vindeca si care imi da tarie spunandu-mi bland : « ...Fii tare , ai incredere in tine ! » Si vorbele ei rasuna ca un ecou pentru mine ori de care ori intampin greutati . Mama mea e inteleapta , ma sfatuieste numai de bine,ma intelege cand am probleme si ma ajuta sa trec peste ele . Uneori este exigenta , dar tot de la ea am invatat ca in viata este bine sa fim astfel nu numai cu cei din jur , ci si cu noi insine . Mama mea-i de statura potrivita , se imbraca decent ,are chipul senin ,iar vorba ca si mersul ei sunt putin mai repezi decat la alte persoane .

In multe intamplari mama mi-a fost alaturi , dar ultima data a fost in vara , cand fiind pe munte mi-a alunecat piciorul pe o piatra si m-am ales cu o rana grava .Eram cu mama ,cu sora mea si cu bunicii . Mama era speriata , dar mi-a bandajat repede rana si apoi , ajutata de bunici m-a dus la cea mai apropiata cabana . Toata noaptea a stat langa mine , mi-a schimbat compresele si mi-a tratat rana . Dimineata ,ma simteam mai bine . Am plecat acasa . Mama a mers la farmacie si mi-a luat medicamente . Au urmat alte zile cand mama a fost langa mine . Dupa ce m-am vindecat am povestit prietenilor si colegilor ce mama buna si intelegatoare am eu . Dar surpriza ! Toti mi-au povestit despre mamele lor , folosind aceleasi cuvinte ca mine : « ...cea mai buna , cea mai frumoasa ,cea mai deosebita , cea mai iubitoare ,cea mai... si cea mai... mama ». Deci toate mamele sunt : « ...cele mai ! » si tot ele ne educa pe noi sa fim peste ani : « ... cei mai ! » ROTARU DIANA – clasa a IV-a B

MAMA MEA -compunereCand eram mai mica nu intelegeam ce inseamna a fi mama si a avea grija de copii . Acum am crescut si am inceput sa pricep ce munca grea au mamele . Nu stiu ce inseamna pentru unii mamele lor , dar pentru mine mama a fost si este adapostul cel mai sigur , lumina de speranta , raza de soare la care ma incalzesc de cand am deschis ochii asupra lumii . Nu cred ca as putea asterne pe aceasta foaie cat de mult o iubesc . Mama ma tine de mana , imi indreapta pasii , imi mangaie fruntea si ma saruta bland. Mami m-a incurajat mereu si a plans de bucurie la succesele mele . Mama a vegheat ca drumul sa-mi fie ocolit de valurile vietii.Incearca sami modeleze sufletul si ma invata numai lucruri bune. Am fost impreuna si la bine si la rau . Mami este ca o floare care nu se ofileste niciodata . Chiar daca uneori am suparat-o, ea m-a iertat si a uitat totul . Ca semn de rasplata ii ofer sufletul meu si cu ocazia zilei de 8 Martie ii spun din toata inima : « TE IUBESC , MAMI ! » IANCU CLAUDIA clasa a IV-a B

MAMA MEA -compunere – Cel mai dulce cuvant din lume ,cel mai drag suflet apropiat noua ,cea mai buna prietena este mama .Din prima clipa a vietii noastre si pana la ultima clipa a vietii ei mama vegheaza ca sa crestem mari si sa traim fara griji. Intodeauna cand ne doare ceva sau cand suntem suparati ea este langa noi sa ne aline durerile . Ca o albina trudeste din zori si pana seara ca noua sa ne usureze viata . Cu mainile ei aspre ,muncite ,ne mangaie atunci cand ceva nu este in regula . Intotdeauna ne invata de bine dar stie sa ne si certe atunci cand noi gresim ceva . Mama este lumea in care traiesc. Langa ea am facut primul pas spre scoala , am scris primele litere si am oftat cand am invatat tabla inmultirii.Chiar si atunci cand ne cearta (pe mine si pe fratii mei)noi stim ca nu e rea .Ea este aceeasi pentru toti si noi stim asta .In bratele ei mici este loc pentru noi toti, chiar si pentru tata. Ne spune ca in lume este si rautate dar ne invata cum sa ne ferim de ea si ne arata cum sa traim frumos si sa n-avem frica de nimic . Eu o iubesc pe mama mea si cred ca : « Orice mama e anume , Cea mai scumpa de pe lume. » BURLOIU CRISTINA clasa a IV-a B

Din creaţiile noastre Îmbinând artele cu limba romana! Inv. Elena Ghebac

Sosirea primăverii În curând vine cel mai iubit anotimp de noi oamenii şi în special de toate plantele, animalele şi toate păsărelele. Toată natura reînvie, colţul ierbii iese la lumină şi răsare primul vestitor al primăverii, firavul ghiocel. Animalele ies din bârlogul lor, păsărelele ciripesc şi încet-încet înmuguresc şi copacii. Oamenii încep să cureţe grădinile, să ardă gunoaiele si să lucreze câmpul. Razele soarelui încălzesc mai tare, codrul se umple de ciripitul păsărilor, florile colorează natura, totul e verde şi proaspăt, cerul este mai senin şi totul prinde viaţă. Primăvara este un anotimp iubit de toată lumea! Calancea Vlad-Andrei

Primăvara Primăvara este un anotimp călduros şi primitor. Copacii au înflorit, iar păsărelele şi animalele sunt bucuroase de venirea primăverii. Florile aştern pe pajişte un covor multicolor, iar fluturii zboară veseli pe deasupra copacilor si a viilor. Iarba este pufoasă şi proaspătă. Razele soarelui mijesc pe după norii albaştri. În dumbravă parcă s-ar auzi un concert al primăverii. Solişti vestiţi, veniţi de prin alte ţări, îşi găsesc aici cuiburile părăsite astă-toamnă. Nu încep muzica fără ca mierla sau privighetoarea să le dea tonul. Animalele ies cu urechile ciulite şi amorţite din bârlog şi ascultă ciripitul codrului. Este deosebit de frumos anotimpul primăvara deoarece te îmbie mirosul suav al florilor şi îţi umple sufletul cu linişte şi pace. Toate fiinţele sunt hazlii, iar primăvara îi îndeamnă la viaţă. Ciobanu Călin-Iustin

Zi de primavară Este primăvară. Soarele, florile, gâzele şi păsărelele ne chemau la joacă. Împreună cu prietenii mei Adrian, Mihaela şi Ioana am plecat la pădurea de la marginea satului. Toată natura întinerise. Iarba era proaspătă, florile aşternuseră un covor multicolore pe pajişte, iar fluturii şi albinele zburau vesele. Păsărelele gureşe se luaseră la întrecere cu noi. Pe pajişte erau şi Dana, Dora, Nelu, Bogdan şi Andrei. Băieţii au incins un joc de fotbal, iar fetele au cules floricele şi au făcut coroniţe. La un moment dat, fetele au intrat în joc alături de băieţi. Pădurea răsuna de veselia noastră. Soarele strălucea cu putere. Când am obosit, ne-am aşezat pe iarba fragedă să ne odihnim. Razele calde ale soarelui ne zâmbeau. Ciripitul dulce al păsărelelor se îngâna cu vocile noastre. Mirosul suav al florilor ne umplea sufletul de linişte şi pace. Încet-încet soarele se pregătea de culcare. Am plecat uşor spre casă luând cu noi frumuseţea acelei zile de primăvară gingaşă. VARA Numele şi prenumele elevului: Ştefiuc Bianca Clasa a III-a B Şcoala cu clasele I –VIII Loc. Siminicea Jud.Suceava Cadru didactic îndrumător : Înv. Condei Monica

Zâna Vară a sosit Să ne-aducă bucurie, Toţi copiii din nou joacă Hora în câmpie. Pe toţi ne-a-ncântat Zborul lin de fluturaşi, Zi de zi ne-a veselit Glas zglobiu de copilaş. Ne-aduce multe surprize Fără, fără de oprit : Mare, munte şi bunici. Vară, bine-ai revenit ! Foarte mult azi ne dorim De la noi să nu mai pleci, Cu cireşe la urechi Să putem să stăm în veci.

IMPRESII DE CĂLĂTORIE A sosit în sfârşit vacanţa mare. Abia aşteptam să profit din plin de bucuriile pe care aceasta ni le dăruieşte an de an , mai ales că părinţii mi-au promis că vom pleca o săptămână pe litoralul Mării Negre.

Se apropia momentul plecării.Cu multă emoţie am pregătit bagajele şi am urcat în tren. Una câte una , frumuseţile ţării se desfăşurau înaintea ochilor mei care priveau cu admiraţie pe geam. Mările de grâu îşi legănau spicele în bătaia razelor de soare , împodobite din loc în loc cu maci roşii ca sângele şi cu gingaşe albăstrele. Lanurile de floarea- soarelui îmi luau ochii , întinderile nesfârşite de ogoare cultivate îmi demonstrau hărnicia oamenilor. Am ajuns şi la mare. Dimineaţa devreme ieşeam la aerosoli. Deşi era puţin rece , ştiam că mai târziu soarele avea să îşi facă datoria, arzând cu putere. Îmi plăcea foarte mult să stau la plajă pe nisipul fierbinte şi să mă aventurez în apă împreună cu părinţii mei. Mă jucam de-a prinselea cu valurile înspumate ale mării , care undeva în depărtare se loveau de stânci. Câte castele de nisip am fost nevoită să abandonez seara pentru ca a doua zi să o iau de la capăt pentru a face altele ! Ce clipe minunate ! Îmi doream să nu se mai sfârşească acea săptămână ! Dar timpul a trecut , am împachetat şi amintirile acestei săptămâni de vis alături de mici lucruşoare cumpărate pentru cei dragi şi ne-am întors acasă. Chiar şi acum îmi mai amintesc cîte ceva nou de povestit prietenelor mele. ,,Ce frumoasă este vara, Când prin ţară noi pornim ! Ce frumoasă eşti tu, vară ! Dac-ai şti cât te iubim ! ”

UN VIS DEVENIT REALITATE

A sosit vara, cel mai de preţ anotimp al copiilor. Fiica cea mai strălucitoare a anului îşi împrăştie miresmele peste natură şi peste sufletele noastre , ale copiilor. Mă simţeam uşoară , ca puful de păpădie, mi se părea că plutesc pe un nor, dus de un vânticel uşor spre crestele munţilor. Mă uitam mirată în jur. Chiar eram la munte cu prietenele mele ! Aerul tare ne ameţea şi frumuseţea peisajelor ne lăsa fără grai. Brazi falnici, cu rădăcinile prinse-n stânci îşi înălţau ramurile puternice spre săgeţile de foc ale soarelui. Flori multicolore se desfătau în iarba fragedă şi moale. Tufele de mure şi zmeură ne atrăgeau cu parfumul lor îmbietor. Am băut apă limpede şi rece de la un izvoraş care susura în poieniţă.

Dinspre marginea poienii am observat că se uitau sfioase spre noi două căprioare care doreau probabil să vină să se adape. Peste tot se auzea zumzetul albinelor harnice. Acolo, la munte , nimic nu îndrăznea să tulbure glasul naturii. Dar dintr-o dată, ca un ecou, mi-am auzit numele. Peisajele au început să se îndepărteze şi să se învăluie într-o ceaţă subţire şi diafană ţesută din raze de soare. Era glasul mamei. Am deschis ochii şi mi-am dat dat seama că totul a fost un vis , un vis frumos care avea să devină realitate. Chiar în acea dimineaţă trebuia să plec cu prietenele mele la munte.

Un prieten bun Rădulescu Vlad Alexandru Clasa a III-a C

Calculatorul e ca un prieten, Are mii şi mii de mâini, Lângă tine e, te-ajută Cu un sfat din cel mai bun. Un computer în orice casă Le oferă tuturor Amuzament, ştire, desen şi joc, Totdeauna la un loc. Oare a-nţeles oricine: Rival n-are calculatorul în lume!

Soarele –n crepuscul Poezia soarelui-n crepuscul la marea cea mare mă arunca întotdeauna într-o stare de reverie . Apusul soarelui prăvălit în valurile mării este oricând măreţ . Dar parcă această măreţie magică pe care nu se teme să o arate tuturor , creşte in momentul feeric în care , de la balustrada unui vas ce pluteşte lin peste unduirile subtile ale valurilor , doi ochi mici , de un verde crud – ce îţi aduc aminte de prima dragoste , prea infantila , prea pură- lucesc , privindu-l uimit. Atunci , soarele bătând în apus nu mai pare sclavul îngenuncheat al nopţii , împărăteasa a întunericului şi misticului , ce se ascunde de luminile fugare ale chibriturilor , ci un joc vesel de culori şi emoţii , a cărui tovarăş este Luceafărul , rănit încă de dorul fetei de pe plai . Privind cum soarele sărută cu buze reci pasul desculţ de val , în gând îţi răsare fata cu zâmbet de miere şi flori de tei în cosiţe , iar nările îţi sunt îmbălsămate de armonia miresmelor. Deschizi ochii închişi pe neaşteptate şi în oglindirea apei observi tumultul cârlionţat al părului , musteţilor , sprâncenelor şi bărbii albite cum se zahariseşte un gavanos cu dulceaţă. Eşti tu ! Pentru o clipă ai uitat că ai trecut peste tumultul anilor tinereţii.

Cu ochii uşor umezi priveşti înainte , inspirând aerul sărat al mării . Soarele îţi zâmbeşte pentru o ultima dată pentru ca mai apoi să se scufunde uşor între valurile mării . Cu un reflex roşu , soarele dispare pentru ca luna să troneze alături de sfetnicii săi : stelele . Cu capul plecat părăseşti puntea şoptind : şi viaţa omului este ca un apus de soare … Ce tristă este savoarea unui apus de soare înghiţit de valurile tulburi ale mării ! Lazăr Graţiela- Andreea Clasa a-VI-a A Şcoala Nr.29 „Mihai Viteazul” Judeţul Constanţa

Proiect „e- Vacanţa” – „Micul scriitor” Calculatorul meu E luni. M-am întors de la bunici şi sunt tare obosită. Azi am ajutat-o pe buni la cumpărături iar vremea nu a prea ţinut cu noi.Azi sunt mulţi nori pe cer.

Mă aşez în pat şi mă gândesc la ce aş putea face... O, sigur, o plimbare pe net : navigare, cum se spune! Apăs pe butonul de pornire şi începe să pâlpâie vesel. Ce m-aş face fără el? Intru pe net şi încep să cotrobăi pe pe site-uri: cu jocuri, cu muzică, informaţii despre orice şi despre oricine etc. Timpul trece repede şi la un moment dat realizez că au trecut două ore...vai, iar am stat prea mult...dar şi aşa plouă afară...azi nu pot merge la plaja! Mă uit la calculator şi oftez... Vai, ce m-aş face eu fără tine? Deodată aud o voce veselă: Vai, în sfârşit cineva recunoaşte importanţa mea! Poftim? strig speriată şi sar de pe scaun. Alo, sunt eu , calculatorul! Linişteşte-te! - A, dar tu faci o mulţime de lucruri, dar să şi vorbeşti? Nici că nu mi-am imaginat vreodată aşa ceva! - Pfiu, spune cu voce morocanoasă calculatroul, toată lumea mă foloseşte sute, chiar mii de ore pentru referate, fotografii, căutare de informaţii, transmitere de date, etc. etc. dar nimeni, nimeni nu imi spune „mulţumesc”! Lumea nu realizează cât de important sunt eu! Toţi văd în mine doar o maşinărie cu jocuri, muzică, filme, sau un instrument modern de birou! - Of, cred ca ai dreptate! Stii, noi oamenii uităm adeseori să mulţumim pentru ajotor, iar dacă e vorba de ajutor, păi tu, dragul meu eşti cel mai bun prieten căci nu mă laşi niciodată la nevoie! - Serios? Cum aşa? - Stai să vezi: când am avut de făcut un referat la ştiinţe despre dinozauri cine crezi ca mi-a furnizat informaţii , fotografii şi tot felul de jocuri chiar cu aceste animale preistorice? - Google! strigă monitorul. - Când am trecut la tabla înmulţirii şi mi se părea atât de grea şi de lungă, cine mi-a furnizat jocuri şi tabele care să-mi uşureze studiul? - Site-urile pentru şcolari? Întrebă sfios mous-ul. - Da, desigur! Iar de „Ziua Internaţională a Apei”, pe 22 martie, datorită cui am luat premiul I în clasă pentru cel mai reuşit poster? - Datorită mie! răspunde veselă imprimanta. - Exact! Am utilizat aparatul foto primit cadou de la părinţii mei pentru a fotografia ape curate, ape poluate, diverse peisaje. Aceste fotografii, alături de altele găsite cu ajutorul internetului, pe care tot tu, dragă calculatroului mi-l aduci în casă, împreună cu informaţii şi date importante primite de la colegi prin e-mail, toate acestea scoase la imprimantă au avut ca rezultat cel mai bun poster în domeniu! - Ce tare sunt! Se miră calculatorul...Mi s-au înroşit circuitele de emoţie! Îmi vine să te imbrăţişez de atâta bucurie! - Hei, ţine-ţi cablurile la distanţă, am râs eu în timp ce ştergeam o urmă de praf de pe monitor. - Dar eu ,eu la ce sunt bună? se auzi o voce firava. - O, dar tu eşti legătura mea cu pământul! - Cum aşa? se miră camera web.

- Păi pe tine am să te deschid chiar acum pentru ca tu, cu căştile şi tastatura mă veţi duce în lumea prietenilor mei! Messangerul să trăiască! În acel moment am ridicat brusc capul... Ce se întâmplă? Ploaia îşi trimite stropii ei mari în geam...O, am aţipit pe birou în muzica ei şi am visat ! Dar visul acesta mi-a dezvălui un mare adevăr- calculatorul e un bun prieten. Am mângâiat cu degetele tastatura care mi-a trimis pe ecran atâtea materiale, scrisori, compuneri şi informaţii...da, dragul meu calculator, acum iţi vei face din nou datoria de prieten adevărat şi mă vei ajuta să fug de singurătate: click pe Yahoo Messanger şi toţi prietenii îmi vor fi aproape!

Cotabiţă Florena – clasa a IV –a C Scoala Nr. 29 „Mihai Vitea

Calculatorul Calculatorul este foarte important pentru toata lumea de pe intreaga planeta. De cand s-a inventat primul calculator si pana acum s-au facut progrese mari in aceasta tehnologie. Primul calculator era de dimensiunea unei camere mari, iar acum poate fi purtat si intr-o geanta: laptop-ul. Computerul a fost inventat cu scopul uşurării calculelor astrologice, geografice si stiintifice complicate, de multe ori fiind folosit si pentru scopuri militare – lucruri pe care un minicalculator sau un om nu le-ar putea face vreodata. In timp a devenit accesibil pentru toti oamenii si asa au intervenit programatorii care au creat un sistem de operare cu interfata grafica. Calculatorul nu este o singura piesa, el este format din mai multe componente. Unitatea centrala, fiind cea mai importanta caci de aici porneste totul. La unitatea centrala se conecteaza monitorul, la care vedem ceea ce facem la calculator cu ajutorul mouse-ului, tastaturii si al altor componente cum ar fi: imprimanta, scanner, camera web si boxe, casti prin care putem asculta muzica. Mai tarziu a aparut internetul, o foarte simpla si rapida metoda pentru oameni de a vorbi, a-si trimite documente, si a naviga pe pagini web descoperind lumea privita din toate unghiurile . Internetul a progresat rapid ajungand la conexiune prin retea wireless, adica retea fara fir. Asa oamenii pot pune laptop-ul intr-o geanta si au internet de oriunde s-ar fi aflat.

Calculatorul este un foarte bun “prieten” al copiilor si adolescentilor. Tuturor ne place sa stam la computer, sa ne jucam sau sa navigam pe mii de pagini web pe internet. Oriunde se vorbeste despre computer, despre jocurile aparute recent, tot felul de programe utile si alte tehnologii de a face acest “prieten” si mai interesant. Deasemenea el este foarte util pentru oamenii ce au afaceri importante, proiecte cu privire la mediul in care traim si altele.

In prezent sunt testate noi tehnologii pentru evolutia calculatoarelor, care in viitor vor fi si mai performante. Dar, computerul are si o parte negativa. Creaza dependenta usor, datorita lucrurilor interesante pe care le poti face la el, dar dauneaza sanatatii. In timp apar probleme la ochi, la coloana datorita pozitiei prelungite, in greutatea corporala s.a.. Cei dependenti de calculator, au o stare permanenta de oboseala, dureri de cap, ochi rosii sau stari depresive. Pentru a diminua riscurile am putea purta ochelari de protectie, sau un monitor special, dar cea mai eficienta metoda este sa stam cat mai putin la calculator. De asemenea si navigarea pe diferite site-uri poate fi periculoasa, deoarece exista multe site-uri cu continut violent sau obscen dand un exemplu negativ tinerilor ce sunt in formare si adaptare in societate. Alte site-uri contin virusi ce strica hard disc-ul, fisiere ce duc la incetinirea calculatorului si chiar unii virusi pot sterge documente importante ale utilizatorului. Dar, acesti virusi pot fi evitati prin instalarea unui program antivirus, prin navigarea numai pe site-uri oficiale si neaccesand mai ales reclamele de pe diferite pagini web. Astfel, desi calculatorul ne poate ajuta sa descoperim lumea, sa ne distram, trebuie sa tinem cont si de sfaturile celor care cunosc si partea negativa a acestui bun prieten. Berbece Mirela Iulia Clasa a VIII-a B

Frunza Planul compunerii:

      

La marginea pădurii, zăpada a început să se topească. Printre crengile uscate si-a facut aparitia o frunzulita. Înfăţişarea frunzei. Un scurt dialog dintre frunza şi raza călduţă de soare. Apariţia altor frunzulite. Vestea dată de frunza naturii înconjurătoare. Aparitia celorlalte anotimpuri si suferintele indurate de frunza.

 Sfarsitul frunzei. Expresii frumoase:  norii de cenuşă;  raze aurii;  frunze uscate;  pământul umed şi negru;  pământul de catifea;  vantul adie usor;  un fulg de zăpada prins într-un ac de iarbă;  gluga ei cea verde;  coltul fraged si nou al ierbii sageteaza zapada  glas subţire şi cristalin;  pomii isi imbraca haina cea noua cu flori si frunze verzi  dupa ploaie, frunzele isi scutura capsoarele ude si se inveselesc  frunza se legana ca o aripa de fluture, cerand ajutor  nopti lungi si geroase; atingerea rece a iernii Cerinţe:     

se respectă planul compunerii; acţiunile prezentate se desfăşoară în ordine firească; se folosesc expresiile frumoase date sau altele alese de voi; se foloseşte dialogul; scrisul să fie corect şi citeţ. Ţara vitaminelor

Undeva, departe pe o planetă numită Nutriţia se afla ţara vitaminelor. Acolo vitaminele lucrau din zori până seara. Vitaminele şi sărurile minerale nu se înţelegeau foarte bine, aşa că sau gândit să îşi aleagă un rege care să le conducă. Aşa a început cearta: Vitamina A spuse: - Eu sunt cea mai bună vitamină dintre toate şi ajut vederea şi cred că numai are rost să vă făliţi şi voi! - Ia uite cine vorbeşte! Spune Vitamina D. Doar ştiţi că eu sunt ce a mai bună vitamină dintre toate. Eu întăresc oasele. - Hei, hei, mai terminaţi ! Aţi uitat de mine ? Eu sunt cea mai bună : dau putere organismului să reziste la infecţii, spune Vitamina C. - Dar lăudăroase mai sunteţi, spune Calciul. Fără mine oasele nu ar fi aşa de rezistente ca şi Vitamina D. Intră furtunos în ţară Vitaminele B1 şi B2 abia putând respira: - Repede, repede! Terminaţi cu cearta! Ne atacă Microbii! - Ce ne facem, ce ne facem??? răspund toate în cor. - Hai să facem pace, şi să ne unim forţele numai aşa putem să îi învingem pe Microbi, spune grăbit Fosforul.

Aşa au şi făcut. Când au sosit microbii în ţară vitaminele şi sărurile minerale au fost pregătite pentru luptă. Cu puterea vitaminelor şi a sărurilor minerale au putut să îi învingă pe microbi. După luptă s-au aşezat la o masă plină cu bunătăţi. Aşa că ele au făcut pace şi şi-au dat seama că toate sunt importante în organismul omului şi că fiecare are rolul său. - Copii, aveţi grijă că Microbii încă există. Mâncaţi sănatos ! spuseră toate în cor. Socotinschi Laura- Sc cu cls I-VIII nr 9 Baia Mare- inst Antonela Caprar Vitaminele şi sărurile minerale Alimentele naturale sunt încărcate cu vitamine şi minerale în cantităţi şi forme care permit organismului să aleagă şi să ia exact ceea ce-i trebuie. Vitaminele şi sărurile minerale ne ajută să avem un organism mai sănătos. Există o serie de vitamine necesare dezvoltării organismului nostru. Vitamina A ne ajută la vedere, Viatmina C ne dă mai multă rezistenă la infecţii, Vitaminele B1 şi B2 reglează activitatea organismului şi Viatmina D ajută la fixarea calciului în scheletul osos al corpului nostru. Calciul, Fosforul, Sodiul şi Fierul fac parte din sărurile minerale. Calciul întăreşte oasele şi dinţii, la aceasta participând şi Fosforul. Sodiul şi Fierul ajută la protejarea oragnismului nostru. Toate aceste vitamine şi săruri minerale sunt vitale pentru organismul nostru. Noi putem să avem un organism sănătos numai dacă consumăm zilnic alimente ce conţin toate aceste vitamine şi săruri minerale.

Cartea, prietena mea a) „Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imaginaţii.” (Mihai Eminescu) b) „Deschide cartea ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea ca să gândeşti tu însuţi.” (proverb latin) c) „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris. Încet gândită, gingaş cumpănită; Eşti ca o floare anume înflorită.” (Tudor Arghezi) d) „Iubeşte cartea, pentru că nicăieri nu se vorbeşte mai frumos, mai pe înţeles, ca în cărţi.” (Maxim Gorki) e) „Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi cu mintea, sufletul ţi se deschide ca un prieten bun.” (Maxim Gorki)

f) „Nu este alta, şi mai frumoasă, şi mai de folos în viaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor.” (Miron Costin) g) „O, sfintele mele cărţi... pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte, cât vă datorez că sunt om, că sunt om cu adevărat!” (Nicolae Iorga) h) „Nu e învăţat cel ce citeşte cărţi, ci cel ce ştie ce citeşte.” i) Citeşte cu ochii minţii! j) Foloseşte-te de carte, dar păstreaz-o şi pentru alţii! k) Mereu o carte bună în biblioteca ta! l) Cartea:  hrana minţii şi a sufletului;  prietenul omului;  este un prieten care nu te înşeală niciodată;  aduce lumină în mintea omului;  mângâierea vieţii;  profesor fără grai;  dătătoare de linişte şi de înţelepciune;  ne ajută să fim mai buni, mai drepţi.

Tara mea Intr-o seara friguroasa de iarna,neavand ce face,am luat albumul de fotografii al familiei si m-am adancit in amintirile pe care mi le trezea fiecare poza in parte. Mi-au venit in minte locurile frumoase prin care am trecut in fiecare vacanta si parca simteam mireasma de racoare curata a muntilor,care imi patrundea in suflet,umplandu-ma de fericire.Muntii nostrii semeti si frumosi,care poarta falnici mantia de codru verde,cu fruntile acoperite de nori si nameti,uneori pana la mijlocul verii,ne primesc voiosi in imparatia lor.Imbiindu-ne cu susurul apelor repezi si reci,se uita mareti la noi prin ochii speriati ai caprioarelor,cerbilor si a altor vietati care isi gasesc pacea si linistea printre stancile brazdate de ani si de vitregiile vremurilor. Apoi,puterea gandului m-a purtat prin campiile arse de soare,unde se leganau incetisor lanurile de grau auriu,oceanul de verdeata al

porumbului si cele mai frumoase flori,fiice ale soarelui,care nu obosesc niciodata privindu-l. Aceste tinuturi bogate sunt marginite de murmurul batranului fluviu Dunarea,care in lungul lui drum,dupa ce a vazut frumusetile multor tari,a ajuns in cel mai fermecator loc,unde s-a gandit sa-si construiasca o poarta de verdeata si vietati din cele mai variate. Cu gura lui de stuf,trestie si salcii pletoase,fluviul saruta dulce marea cea mare si nemarginita.Cu mantia ei albastra si vuiet de valuri,aceasta saluta maretul fluviu si ii ureaza:``Bun venit!`` Gandurile mele s-au ascuns la loc,in cutia cu amintiri,iar eu ,revenind la realitate,mi-am dat seama ca peste toate frumusetile a venit iarna.Plapuma groasa de zapada acopera rodnicile campii,pasarile si animalele s-au retras in cuiburi si adaposturi calduroase,iar falnicii munti se bucura de rasetele fericite ale copiilor,care se joaca pe partiile lor,zburdand prin zapada ce-i acopera. Ce frumoasa este tara mea!Este o bucatica de rai pe care au aparat-o stramosii nostri si ne-au lasat-o mostenire.Fiind cel mai pretios dar pe care il vom darui copiilor nostri,o vom apara si ingriji pentru ca frumusetea ei sa fie vesnica. Oraşul meu Rădulescu Vlad Alexandru Clasa a III-a C Abia aşteptam să vină vacanţa. Ştii de ce? Pentru că sunt atâtea lucruri de făcut în oraşul meu,într-o vacanţă luminoasă de vară. Dacă te-am făcut curios,stai să iţi povestesc… Aici sunt muzee, magazine nenumărate şi parcuri foarte frumoase. Dar cel mai mult îţi va plăcea ,,Ţara piticilor’’, un parc de joacă unde cei mari şi cei mici îşi dau întâlnire cu distracţia. Ce mai poţi vizita? În mod sigur, Delfinariul cu delfinii cei jucăuşi, Acvariul cu peştii de toate culorile şi Planetariul cu auriile stele. Să nu uiţi să te plimbi cu telegondola şi cu autobuzul supraetajat. O zi prin Satul de vacanţă, un alt loc de distracţie şi prin staţiuni este o zi de neuitat. Ar mai fi multe de povestit dar mă grăbesc să plec. Chiar nu ştiu unde să mă duc: la Aqua Magic sau la marea cu nisipul strălucitor?

Ţi-ai dat seama care este oraşul meu? Probabil că l-ai şi vizitat… Dacă nu, te aştept anul viitor în CONSTANŢA. .

Marea cu comori Madularu Andra – clasa a VI-a B A venit vacanta mare! Cand a venit caldura arzatoare, M-am gandit sa merg la mare Ca sa ma bronzez la soare. De valurile cele calde Nu ma despart deloc, Iar razele solare Ma-ndeamna sa ma joc. In marea cea calma Traiesc vietati mici; Ei dau alarma Cand vin pradatori pe aici! Aici traiesc multe vietati: Pestisori,corali chiar si delfini, Care sunt niste comori Pentru marea in culori. Marea este pentru noi O comoara, diamante, Ca un roi de valuri calde Ce iti dau mereu fiori.

Cum mi-am petrecut vacanţa Copăceanu David Clasa a IV-a C In vacanţă am avut muuuultă treabă! Mai întâi am luat la rînd atâtea obiective ce erau de mult timp fixate, trecute pe o listă de vacanţă dar încă nerealizate: am profitat de soare pentru cât mai multa plajă; am fost la munte şi apoi am fost cu mama şi sora mea la Delfinariu unde delfinul cel mare a făcut o multime de acrobaţii- Mark, caci asa il cheamă, a sărit prin cercuri, a aruncat cu mingii la coş, a făcut slaturi de peste un metru pentru a prinde peştele dat de dresor. Acrobaţii şi tot felul de animale am vazut şi la circ! Atât de mult mi-a plăcut acolo încât am rugat-o pe mama să repetăm experienţa – şi am mai mers odată! Pentru ca mama ştie cât de mult îmi plac animalele, într-una din zile ne-a dus în Microrezervaţia de lângă Delfinariu – bine spus „micro” căci e mică dar mia facut o imensă plăcere să văd animale interesante ca cerbul lopătar, vulpea argintie, ponei, căprioare şi altele. Ba chiar am şi hrănit unele dintre ele! Ce mi-aş mai dori să fac acolo? Să iau lecţii de echitaţie! Asta chiar e un lucru nou, doar că mamei îi este teamă să nu mă rănesc...poate când mai cresc... o să trec acest aspect pe lista cu activităţi pentru vacanţa următoare! Fiindcă lângă Microrezervaţie se află şi o expoziţie cu păsări exotice, am intrat si aici – ce gălăgioase sunt micuţele creaturi, viu colorate şi neastâmpărate! La Planetariu nu am mai intrat căci am fost cu doamna învăţătoare şi cu colegii mei. La fel şi la Acvariul de pe faleza Cazinoului. In schimb am făcut acasă, pe calculator, un joc de desene cu animale pe un site special- încă nu mi-a fost aprobat nici un desen animat dar mă perfecţionez şi sper ca să ajung celebru în acest domeniu! Tot la desenele mele am lucrat şi când am fost la şcoală, da, la şcoală, în vacanţă, pentru că mi-a plăcut ideea de a lucra cu colegii – şi, recunosc, nu doar am lucrat, căci pauzele au fost binevenite! Chiar îmi era dor de colegii mei şi acum am chiar câţiva prieteni noi! E foarte bun internetul ăsta de vacanţă mai ales când îţi aduce aproape prietenii de la distanţă!

Şcoala noastră în vacanţă David Copăceanu Clasa a VI-a C Şcoala noastră este o şcoală de renume, obţinut prin rezultatele bune ale elevilor la învăţătură, prin ordinea şi disciplina ce domneşte în clase şi pe holuri, precum şi ca urmare a premiilor obţinute de copii la activităţi extraşcolare: sport, muzică, dans, olimpiade diverse. Dar nu numai în acestea constă frumuseţea şcolii noastre! Ea se vede şi din veselia elevilor, generozitatea învăţătorilor şi a profesorilor, din lumina şi căldura ce pătrunde în sufletele noastre de copii nu numai prin ferestrele mari, scânteietoare cât mai ales din taina învăţăturii transmisă cu atâta drag. Am în suflet multă bucurie! De ce? Pentru că nu-mi mai e dor de şcoală în vacanţa cea lungă - acum pot merge la şcoală şi în vacanţă...iar şcoala e mult, mult mai frumoasă acum căci mi-a citit gândurile şi mi-a îndeplinit o mare dorinţă : să am un loc unde să mă pot întâlni cu colegii, cu doamna şi cu tot ce înseamnă şcoala chiar şi în vacanţă! Mulţumesc, e-vacanţa! Tu ai făcut acest vis să devină realitate! Marea in adancuri De sus de aici se vede albastra mare Si pestii cu al lor spectacol marin, Iar razele soarelui in a lor splendoare Incalzesc nisipul auriu si plin de scoici. Algele se joaca cu valurile agitate, Delfinii fac bulbuci stralucitori, Pisici de mare asteapta adormite, Pe cand unii pesti se feresc de pradatori.

Broasca testoasa merge incet, cu pasi usori Pe cand in urma ei se plimba doua meduze, Iar soarele in adancuri se vede in culori Si incalzeste nisipul uitat de valuri. Rechinii sunt musafirii nepoftiti Ei sperie spectacolul marin si uitmitor Sunt pradatorii ingrijiti De aparitia lor in ochii unui pestisor. Caracatita nepoftita vine si ea, Si cuprinde teritorii cu tentaculele ei, Sperie pestii chiar fara sa vrea. Ochii ei mari ii permit sa vada totul. Sub apa se ascunde o sirena fermecatoare Ce vrajeste toate creaturile din apa. Ea are privire de zana nemuritoare Ce atrage muritorii spre adancuri miscatoare. Cu bijuterii din aur alb ea isi impodobeste Minunata ei coada cu care inoata Si imensul palat in care traieste. Si unde peste ceva timp va fi incoronata. Marea in adancui e mult prea misteriosa Ca sa intelegi ce se intampla cu adevarat In acele adancuri, trebuie sa stii sa visezi... Si astfel poti sa vezi pe regina marii si al ei regat. Mirela Berbece Clasa a VIII-a B

În pădure Copaceanu David Clasa a IV-a C Vacanţa mare mi-a adus o mare surpriză: o excursie la munte cu părinţii şi sora mea mai mică, Ana. Ce mult iubesc plimbările prin pădure! Într-o zi, în pădure bătea un vânt călduţ de vară. Stăteam ascuns sub cetina verde aşteptând să văd căprioara care trecea din cand în când pe lângă vechea cabană a pădurarului.

Am avut răbdare ceva timp, dar a meritat! În sfârşit a apărut împreună cu puiul ei cu picioare subţiri. El alerga în jurul mamei sale, care mergea atentă la orice zgomot al pădurii. Când s-au simţit în siguranţă am putut să observ cu atenţie ochii lor mari şi calzi, boticurile umede şi blana catifelată. Eram atât de emoţionat că mă aflu atât de aproape de aceste gingaşe făpturi încât aproape îmi dădeau lacrimile... Ce minunată e natura care ne înconjoară! Ce fiinţe superbe a lăsat Dumnezeu pe Pământ! Oameni, nu uitaţi să ocrotiţi viaţa, nu uitaţi ca am primit în dar tot ce e mai scump! Întors acasă mi-am promis să transmit acest mesaj lumii prin intermediul internetului de vacanţă şi iată că mi-am ţinut promisiunea!

Vacanta mare Uceanu Nicoleta Clasa a VI-a B În sfârşit s-a terminat anul şcolar! Aceasta înseamnă pentru tinerii învăţăcei culegerea roadelor din anul ce a trecut şi că se pot bucura în sfârşit de zilele însorite ale verii şi de marea care îşi aşteaptă clienţii toropiţi de razele nemiloase. Copiii pot face multe lucruri deosebite cu familia, cu prietenii sau cu colegii, la munte sau pe litoralul cel însorit. Unii elevi pleacă în tabere unde vor desfăşura multe activităţi interesante cu colegii. Atracţia verii rămâne însă tot litoralul. Oamenii din toată ţara vin să se relaxeze pe malul mării pentru a uita de grijile de acasa. Valurile cele calde ale mării te ademenesc să te scalzi în ele. Plaja devine neîncăpătoare- fiecare vrea un loc potrivit pentru a se distra şi bronza în voie. De cum răsare soarele şi până apune este forfotă pe fond muzical uneori cam zgomotos, alteori plăcut legănată de liniştea nopţii- este momentul când zorii se crapă de ziuă şi pe ţărm au rămas doar cei ce vor sa vadă cum soarele apare, anunţat de o undă verde la orizont...unda se măreşte şi devine viu colorată iar soarele îşi face loc tot mai impunător pe cerul senin ca de cristal. O nouă zi toridă începe sub stăpânirea astrului înfocat. Soarele mângâie cu razele sale marea cea calmă, dându-i un farmec aparte ce atrage tot mai multi oameni în fiecare an. Dar vacanţa cea mare durează doar trei luni! Când aceasta se va termina, porţile şcolilor se deschid, iar clopoţelul sună. Pauza s-a terminat! Oamenii se întorc din concedii iar copiii încep un nou an şcolar, cu noi forţe acumulate în vacanţa ce a trecut.

Scrisoare către violenţă

În ultimul timp,din ce în ce mai des văd şi aud fapte şi vorbe agresive ,violente ,oameni care se ceartă ,copii care se bat şi animale chinuite. Acum câteva zile ,eram în parc şi am asistat îngrozit la o faptă de mare cruzime.Un bărbat prinsese cu un laţ un câine şi,pentru că urla şi se zbătea ,s-a gândit să-l aducă la tăcere,lovindul.Cu privirea încruntată şi plin de furie,lovea câinele din ce în ce mai tare.Pe măsură ce se enerva mai mult,se învăluia într-un abur cenuşiu care parcă îi dădea mai multă forţă să facă rău. Venise violenţa să-l ajute ,bucuroasă că poate deveni mai puternică.Doar aşa îşi sporea forţa :prin fapte ,vorbe ,gesturi agresive spuse şi făcute de oameni.Se întinde şi cuprinde tot ce se poate.De la bărbat ,aburul a ajuns la câine.I-a dat forţă să răspundă la violenţă cu violenţă şi a muşcat. M-am gândit o clipă că această energie negativă s-ar putea împrăştia peste tot şi ar putea învălui toţi oamenii şi animalele,ar ajunge la cer şi totul s-ar întuneca.S-ar distruge încet ,încet planeta întreagă. Dar,dacă violenţa se dezvoltă alimentându-se cu faptele noastre rele,înseamnă că vorbele bune ,gesturile frumoase ,faptele creştine i-ar putea slăbi puterea .Am sărit în ajutorul câinelui ,împreună cu alţi oameni şi aburul a dispărut. Ajuns acasă,m-am hotărât să-i scriu violenţei o scrisoare.Voiam să ştiu de unde vine ,când s-a născut şio de ce stârneşte oamenii la fapte agresive.Am rugat-o să plece pentru totdeauna ,să nu se mai întoarcă ,să nu mai vadă în oameni şi acţiunile lor hrana care îi dă forţă.Am întrebat-o ce ar vrea să fac,în afară de violenţe bineînţeles,pentru a rămâne ascunsă în lumea ei.I-am spus că lumea mea ar fi perfectă fără ea :nu ar mai fi războaie ,nu ar mai domni frica printre cei mai puţin puternici,ne-am accepta mai uşor unii pe alţii,aşa cum suntem.Am vrut să ştie că sunt hotărât s-o distrug ,având ca ajutoare de nădejde toleranţa şi bunătatea. Scrisoarea i-am dat-o vântului s-o poarte peste mări şi ţări ,s-o ducă în ţara furtunii ,a tunetelor şi fulgerelor,unde eu cred că locuieşte violenţa. C.N.T.V.

Dacă aş fi un fulg de nea… Adrian Ioan Simion

Eu mă numesc Fulguleţ, sunt un fulg albastru strălucitor purtat de vânt prin văzduh. Tot zburând am întâlnit alţi fulgi jucăuşi. I-am întrebat dacă mă pot juca cu ei. Fulgii m-au primit bucuroşi. Am zburat cu ei până departe în văzduh. În zborul nostru am văzut nori pufoşi din care cădeau alţi fulgi de zăpadă şi care se aşezau pe cetinile verzi

ale brazilor, pe pământ, pe case… totul era acoperit cu o plapumă de zăpadă. După atâta joacă nici nu am observat când a apărut de după vârful muntelui soarele cu raze strălucitoare şi calde. Ne-a transformat în picături de apă. Dintr-un fulguşor frumos, jucăuş şi argintiu am rămas doar o ppicătură de apă pe care o să o usuce razele soarelui… Aşa s-ar întâmpla şi cu mine dacă aş fi un fulg de nea!

Dacă aş fi un fulg de nea… Alexandra Irina Hruşcă A venit iarna argintie. Fulgul de nea Deşteptăcilă şi prietenii săi Steluţa, Caieţel, Şindrilă şi Capsator plutesc prin văzduh într-o joacă veselă şi fericită. Mulţi fulgi cădeau din norii cenuşii şi pufoşi. Deşteptăcilă făcea operaţii matematice, Steluţa desena, Caieţel scria, Şindrilă era trist iar Capsator capsa foi pentru Caieţel. Prietenii îl întreabă pe Şindrilă: - De ce eşti supărat? - Pentru că o să ajungem pe pământ şi nu o să ne mai distrăm, răspunde Şindrilă.

- Ştim, de aceea încercăm să ne distrăm acum. Vii şi tu, Şindrilă? - Bine, vin, deşi nu prea îmi arde… - Oricum, după ce vom ajunge pe pământ vom face mulţi copii fericiţi, chiar dacă noi nu ne vom mai distra aşa de bine. Ei dansau argintiu şi se distrau grozav. În cele din urmă au căzut pe pământ şi s-au aşezat într-un covoraş de zăpadă strălucitoare alături de mulţi alţi fulgi necunoscuţi. Într-adevăr, au făcut pe mulţi copii fericiţi! Şi-am încălecat pe o sanie Şi v-am spus o bzaconie!

Dacă aş fi un fulg de nea… Andreea Calotescu

Este iarnă. Flori sclipitoare se ţes pe geamuri. Miresmele iernii aduc bucurie în sufletele oamenilor entuziasmaţi de venirea acestui anotimp.

Mă uit pe geam şi dintr-o dată zăresc un fulg de nea strălucitor ca un diamant. L-am strâns în pumn zicându-ni : „Aş vrea să fiu un fulg de nea, la atingerea copiilor să mă topesc de fericire”. A doua zi, mă uit în oglindă şi ce credeţi? M-am transformat în ce ma visat. M-am facut mulţi prieteni printre copiii jucăuşi. Dar, din păcate, un copil m-a călcat, rămânând sufletul meu în amintirea prietenilor mei…

Dacă aş fi un fulg de nea…

Bianca Elena Răscol Din prima zi de iarnă s-a pornit o ninsoare cumplită… Toţi fulgii alergau în bătaia vântului. Numai unul era altfel decât ceilalţi. Toţi fulgii îl insultau. Nimeni nu voia să se joace cu el. La amiază fulgul se ascunse după creanga unui copac de teamă că va fi iar jignit. Dar ce se vede? Apăru o zână frumoasă cu rochie de nea strălucitoare atât de strălucitoare că semăna cu smaraldele. Aceasta spuse: - Cum te cheamă, fulgule? - Mugurel mă numesc. zise fulgul sfios şi mirat că fusese văzut. - De ce eşti supărat, Mugurel? - Sunt supărat pentru că toţi fulgii mă cred urât şi tare mi-aş dori să fiu pe placul lor. Mă puteţi ajuta?

- Cu mare plăcere! răspunse zâna. Aceasta scoase trei cubuleţe de dimensiuni diferite: unul foarte mic, altul foarte mare şi cel de-al treilea potrivit de mărime. În fiecare dintre aceste cuburi se găsea câte o vrajă. Fulgul alese cubul cel mic. Deschise cubuleţul şi deodată fulgul se făcu mai mare şi strălucitor. Acum era apreciat şi cunoscut. Nu i se mai spunea Mugurel ci Faimosul. De multe ori îi apreciem pe ceilalţi după aspect. Ar fi tare bine dacă am avea răbdare să vedem şi sufletul lor. Sfatul meu este: „Nu judeca o carte după copertă ! şi „ Nu haina îl face pe om!”

Dacă aş fi un fulg de nea… Flavius Constantin Condoiu - Mă numesc Pufel şi sunt bucuros că vântul subţire mă va împinge pe mine şi pe fraţii mei, fulgii de nea jucăuşi, pe zăpada care formează o ţesătură albă, ca de bumbac. Copiii se uită fericiţi la noi că suntem ca nişte cristale sclipitoare. Eu, fulgul Pufel, am ajuns pe cetina unui brad ca de smarald din care privesc cu uimire un şirag de săniuţe. Ochii copiilor strălucesc de bucurie mai tare ca haina mea de fulg! Am auzit o poveste: se zice că într-o casă trebuie dus un brad. Din întâmplare este tocmai bradul care mă găzduia. Copiii povesteau despre un Moş tare darnic şi vesel. El aduce jucării şi bucurii tuturor copiilor cuminţi şi mai puţin cuminţi. Eram tare

curios să îl cunosc pe acel moş năzdrăvan. L-am rugat pe brad: - Vrei să fim prieteni? - Desigur! Ne-am jucat, am povestit şi bradul m-a legănat pe crengile lui până a venit ziua în care trebuia să intre în casă pentru întâlnirea cu Moşul. - Uitaţi-vă la mine! strigam. Vai, ce frumos strălucesc în lumina de aur! Dar… ce se întâmplă? Mă fac tot mai mic… şi mai mic… asta înseamnă oare că mă… topesc? Ce rău îmi pare că nu mai pot să îl cunosc pe Moş… Mi-aş dori să fiu un copil…

Dacă aş fi un fulg de nea… Vasile Ionuţ Condoiu A fost o dată un fulg de nea numit Pic-Din-Cer. El s-a întâlnit odată cu Soarele. - Ei, Soare, de ce apari iarna? zice fulgul de nea. - Chiar dacă e iarnă, eu tot apar pe cer, dar nu am putere ca vara. Iarna e ca un cojoc gros peste pământ şi nu pot să o topesc - Ştiu! De aceea am venit cu prietenii mei, ceilalţi fulgi, pentru că ştim că nu ne poţi topi.

- Ba pot să topesc zăpada! O să vedeţi voi! Pic-Din-Cer nu îl crezu şi plecă bucuros să se joace cu prietenii lui. Pentru Soare mai era un pic de aşteptare până când să se ţină de promisiune. Mai întâlnise el mulţi ca Pic-Din-Cer!…

Dacă aş fi un fulg de nea… Ionuţ Mario Filipoiu Mă cheamă Fulguleţ şi sunt un fulg de nea. Am avut o mulţime de aventuri. Una dintre ele s-a întâmplat într-o zi ca asta. Era o zi friguroasă. Soarele îngheţat se zărea printre norii care au pus stăpânire pe oraş; m-am dus mai aproape de Soare şi l-am întrebat cum se simte, pentru că părea foarte trist. Am îngheţat şi am răcit. Acum ar fi trebuit să strălucesc pe cer, oamenii au îngheţat şi ei şi este numai vina mea! Aş dori să te ajut. Nimeni nu mă poate ajuta! a zis Soarele cu amărăciune.

Niciodată nu mă dau bătut! Gândeam că trebuie să existe o soluţie. Oare pe cine să chem să-mi ajut prietenul? …Şi am văzut pe cineva mai cald: o Super Novă! M-am dus la ea, am stat de vorbă, ne-am împrietenit. Am îndrăznit apoi să o întreb dacă este de acord să îl ajute pe Soare, chiar dacă asta ar însemna ca eu să mă topesc. Ne-am dus împreună la Soare şi am reuşit să topim gheaţa care îl cuprinsese şi nici nu m-am topit! Ne-am bucurat cu toţii. Totul e bine când se sfârşeşte cu bine!

D acă aş fi un fulg de nea… Marius Andrei Diaconeasă

Într-o zi din cerul lipsit de soare încep să coboare steluţe mici de zăpadă, apoi mai mari, formând un covor pufos. Seamănă cu steluţele dar sunt fulgi! Plutesc alene spre pământ. Un fulg s- aşezat pe un brad cu cetina verde. Fulgul se numea Pufulete. Bradul l-a întrebat: - De ce te-ai aşezat pe umerii mei, fulg de nea_

- Mă numesc Pufulete şi îţi cer voie să mă odihnesc aici şi să privesc omătul care îmbracă pomii casele, pământul transformând această lume într-o întindere albă, vrăjită. Totul pare de zahăr. Vântul zburdalnic trece prin apropiere şi Pufulete cade pe plapuma de omăt moale care face ca totul să pară mai fin şi mai gingaş.

Dacă aş fi un fulg de nea… Călin Adrian Nechita A sosit iarna. Odată cu ea au căzut şi primii fulgi de nea. Privesc pe fereastră fulgii jucăuşi. Ei sunt ca nişte cristale argintii. Deschid fereastra şi întind mâna. Un fulg pufos şi moale se aşează în palma mea. Mă întreabă: - Vrei să fim prieteni? - Bineînţeles! Răspund eu. Şi ca întrun basm mă transform într-un fulguşor cristalin. Îmi iau prietenul de mână şi ne alăturăm celorlalţi tovarăşi de joacă. Şi ne jucăm, ne jucăm, zi de iarnă, până-n seară… La lumina lunii părem toţi nişte globuri argintii.

- Să profităm de frigul nopţii pentru a ne juca! spune un tovarăş. Dimineaţa va răsări soarele şi poate ne vom topi… Ne-am prins cu toţii într-un dans al fulgilor de nea. Nu mai conteneam cu chicotitul şi dănţuiala. A fost o noapte de neuitat. Prietenii m-au numit „Zburdalnicul”. Primele raze ale soarelui ne-au făcut nevăzuţi dar noi nu ne vom da bătuţi şi promitem că vom reveni în fiecare iarnă.

Dacă aş fi un fulg de nea… Vasile George Ile

Este iarnă. Căzând din cer mă opresc în palma unei fetiţe. Ea mă privea vrăjită cu ochii ei mari şi cristalii. Eu am întrebat-o: - Ce faci, fetiţo? - Am ieşit afară să mă joc. - Ai prieteni de joacă? Am întrebat eu. - Da. Dar tu? - Da, şi eu am. Vrei să-ţi spun povestea mea? - Te ascult! - Eu vin dintr-o lume foarte frumoasă. În drumul meu am privit un râu, dar mi-a atras atenţia un strop

de apă care era foarte jucăuş. L-am salutat şi mi-am continuat călătoria. Fiindcă eram obosit am poposit la Norul cel Uriaş. Acolo m-am întâlnit cu Moş Crivăţ. - Scuză-mă că te întrerup,. Am uitat să te întreb cum te numeşti. - Mă numesc Pufăici. - Continuă, te rog! - Unde rămăsesem? A!…

Dacă aş fi un fulg de nea… Alexandru Marian Bugesch

Un fulg albastru strălucitor avea un nume frumos: Fulguşor. El avea mulţi prieteni: Grăsuţul, Slăbuţul şi Deşteptul. Fulguşor le-a spus prietenilor să se întreacă întrun concurs până la bradul cu cetina verde şi crenduţe cu stele argintii. În zborul lor, duşi de vântul subţire al iernii, au întâlnit un şirag de săniuţe care alunecau vesele pe derdeluş purtând grupuri de copii. Când a ajuns la bradul cel verde, Fulguşor s-a uitat mirat în jurul său şi nu şi-a văzut prietenii.

Când a privit în zare, i-a văzut pe aceştia prinşi în jocul săniuţelor pe derdeluş.

Vis de copil Valiza fermecata •

Eram la scoala, în pauza. Priveam pe fereastra când, Deodata, am vazut o figura cunoscuta: un cioc putin alungit, doi ochisori zglobii si-un papion rosu, asortat cu un frac ca taciunele. Tragea dupa el o valiza ce parea grea. Privirea mi s-a luminat! L-am recunoscut: era Apolodor. Am coborât treptele si am iesit sa-l întâmpin. L-am îmbratisat si l-am întrebat: - Cu ce treburi ai venit pe la noi? - V-am adus o valiza plina cu note muzicale. Citindu-mi mirarea pe chip, continua : -Sunt note magice. Trebuie doar sa deschid valiza, ele vor pluti, iar voi trebuie sa prindeti câte una. Seara, la culcare, fiecare copil va aseza nota sub perna . Noaptea, notele vor trece de pe portativ în capul micutilor mei prieteni, îngânând duioase melodii. Melodiile vor patrunde în visul fiecarui copil, luminându-i fiinta. El nu va uita niciodata cântecelul si, mai ales, la trezire, va sti si notele de pe portativ. I-am multumit noului meu prieten si l-am condus în clasa, prezentându-l si colegilor mei. Apolodor a deschis valiza usor, iar notele au plutit, au plutit, pâna ce s-au asezat, cuminti, pe masa fiecaruia dintre noi. Le-am pipait: erau vii, colorate, încântate sa ne ajute. Noaptea, la culcare, am adormit si am visat cântecelul nostru adevarat. E cântecelul sufletelor pure, e cântecelul aripii de dor...

Înţeleptul şi copilul • Într-o zi, un copil îl întreaba pe Întelept: - Înteleptule, ce este ploaia? - Ploaia sunt lacrimile Domnului. De fericire sau de durere. - De unde stii ca sunt lacrimi de durere? - Atunci când dupa ploaie apare ceata. - Si de ce se ridica ceata? - Pentru ca lacrimile transformate în ceata se duc la Dumnezeu ca sa-i arate raul facut de oameni.

- Dar ce e ninsoarea? - Sunt lacrimile Fecioarei Maria. - Sunt de bucurie ori de tristete... - Cele de bucurie sunt atunci când iarna este frumoasa, când ninge frumos... - Dar cu ciorile? Ce-i cu ele? Care-i menirea lor? - Ciorile îi trimit Domnului vestile oamenilor. Cioara, copile, e o pasare nobila, asa sa stii! - Si soarele? El ce e? - Soarele e chipul lui Dumnezeu. - Dar luna? - E chipul frumos al Fecioarei Maria. - Iubirea? - Sufletul Domnului si al lui Iisus Hristos. Gânduri pentru măicuţa mea •

De-ar fi sa fiu o piatra, margaritar as vrea, pentru a-ti multumi, din suflet, Maicuta, pentru gingasia ta!... De-ar fi sa fiu o raza de soare, m-as anina-n parul maroniu al fiintei tale... De-ar fi sa fiu o aripa de cântec, m-as înalta pe-un nor, usor, si, dimpreuna cu Îngeru-ti ocrotitor, ti-as încânta întreaga zi cu acorduri mii si mii...

Eşti raza mea de soare • Tu esti raza de soare ce-mi mângâie chipul în fiecare dimineata, având grija sa ma trezesc linistit din somnul pe care tot tu mi l-ai ocrotit. Tu esti cea care face ca visele mele sa devina realitate. Tu esti, MAMA, întregul meu Univers, fara de care pasii mei prin viata ar fi sovaielnici, gândurile mele ar ramâne ravasite de neîncredere si îndoiala, iar privirea mea ar rataci pe chipuri straine pentru a te gasi si a te chema sa fii din nou parte din inima mea. Tu esti, MAMA, asemenea marii cu valuri uriase, care aduc, pe rând, bucurie, iubire si gingasie. Ele înlatura tristetea si mâhnirea din sufletul meu si aduc întotdeauna un zâmbet pe buzele mele tremurânde, stralucire curata în ochi. Si aceasta pentru ca doar tu esti, MAMA, MAMA MEA! Pe care o voi respecta si o voi iubi mereu!

“IARNA” -

compunere –

Este iarna . Fulgii de nea danseaza spre pamant . Plapuma alba este tot mai poufoasa . Copacii sunt imbracati in stelute de gheata . Pasarelele calatoare au plecat spre drumul lor cel lung. Unele au stat la noi in tara si rezista frigului cumplit de afara . Orasul pare inghetat , casele sunt acoperite cu zapada pufoasa , geamurile sunt pictate cu flori de gheata argintii .

Copiii au pornit cu saniutele pe partie . Alearga bucurosi si cu obrajii rosi spre derdelus . Unii se bulgareau , altii se tranteau in zapada , asa este distractia lor . Se bucura cu totii ca a sosit anotimpul cel alb . Din loc in loc se zareste cate un om de zapada hazliu , iar in jurul lui se invart copii fericiti . Oamenii se pregatesc de marile sarbatori ale anului , Craciunul cu : lumini stralucitoare si viu colorate , beteala argintie si aurie , globuri colorate , impodobind geamurile , vitrinele , balcoanele si intreg orasul . Bradul de Craciun este bucuria tuturor . Bine ai sosit , iarna !

“DE CRACIUN” … - compunere -

Din vis , din fir de poveste , din adancimi de timp , din fulgii de zapada , din beteala de pe cetina de brad , din seara de colinda , din amintirea ce picura in potirul inimii , din calendarul ce cu pas egal si indiferent masoara timpul , a coborat CRACIUNUL … Speranta mantuirii a luminat ieslea minunata si Dumnezeu Prunc ne-a asigurat impacarea cu Dumnezeu Tatal. Au crezut si magi si pastorii caci steaua si ingerii au adeverit Intruparea Cuvantului . Iisus s-a nascut in iesle , dar a primit daruri de la imparati : aur , smirna si tamaie . Deci , chiar de la nastere , Iisus a fost recunoscut ca mare imparat al mantuirii si al iubirii . Iisus s-a nascut sarac , dar nimeni n-a reusit niciodata sa-L intreaca in bogatie . Iisus este , a fost si ramane imparatul lumii peste veacuri , prin cuvantul Sau care dainuie si va dainui in nemurire . Si dintre dealurile Ardealului ce poarta cuşme de zapada, in fiecare an coboara Mos Craciun . Voi i-ati scris , copii , lui Mos Craciun ?

Ce este patria pentru tine? “ E viţa noastră făurită De doi bărbaţi cu braţe tari Şi cu voinţa oţelită, Cu minţi deştepte, inimi mari. Şi unu-i Decebal cel harnic, Iar celălalt Traian cel drept…” Patria este ţara în care m-am născut şi al cărei cetăţean sunt. Patria mea este România. Împreună cu ceilalţi locuitori fac parte din poporul român. Drapelul patriei mele este tricolorul. Patria este locul de care sunt legată sufleteşte. Ea înseamnă întinse câmpii, dealuri bogate, munţi înalţi, râuri repezi, lacuri domoale, neasemuita mare şi extraordinara deltă. Toate acestea au viaţă prin ele însele, dar şi oamenii care trăiesc aici. Toate acestea nu pot fi uitate şi trădate: locurile şi oamenii cu care ai legat prietenii, oamenii cu care ai împărţit şi bune şi rele. În acest fel noi românii am devenit un popor paşnic, iubitor de ţară, primitor, harnic, prietenos. Aşa se face că şi unele din legendele noastre dau pildă urmaşilor depre astfel de calităţi. Iată ce se povesteşte depre modul de apariţie al tricolorului. Se spune că din oastea pandurilor, conduşi de Tudor Vladimirescu, făcea parte şi bunul gospodar pe nume Dragomir. La plecare omul a primit de la fata cea mare o batistă albastră aidoma ochilor ei, de la cea mijlocie una galbenă ca pletele sale, iar fata cea mică i-a întins cu sfială una albă; ea nu avusese timp să o vopsească aşa cum văzuse la surorile sale. Dragomir a luat cu multă dragoste darurile copiilor săi, a pus cele două batiste colorate în câte un buzunar al mantalei, iar pe cea albă, curată ca sufletul copilei, a ascuns-o în buzunarul de la pieptul vestonului. Din păcate Dragomir a căzut pe câmpul de luptă. Camarazii au găsit în buzunare cele două batiste colorate, iar la piept o batistă roşie ca focul, pătrunsă de sângele său. Vitejii au luat cele trei bucăţi colorate, care acum erau una roşie, una galbenă şi a treia albastră. Le-au legat între ele şi le-au prins în vărful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu acest simbol în frunte, au luptat mai departe pandurii. Şi de atunci, spune legenda, steagul armatei române cuprinde cele trei culori laolaltă. Sub faldurile sale s-au făcut Războiul de Independenţă şi Marea Unire.

“Vă iubiţi patria, veţi şti dar a o întării” spunea Al. I. Cuza, iar B. P. Haşdeu amintea “Fie păinea căt de rea Tot mai dulce mi se pare, când o ştiu din ţara mea”

Ce este patria pentru tine? „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” îmi repeta bunica ori de câte ori vizitam un colţişor din minunata noastră ţară. Cu vorbe dulci ea îmi spunea că nu trebuie să uit că sunt româncă, că avem o ţară frumoasă, care se întinde de la Nistru până la Tisa, aşezată în inima Europei şi străbătută de Munţii Carpaţi, că avem cea mai frumoasă mare şi că fluviul Dunărea ne uneşte cu alte ţări. De aceea poeţii noştri au fost mereu îndrăgostiţi de patria nostră, au cântat în versurile lor atât frumuseţea plaiurilor româneşti, cât şi vitejia eroilor români: „Ţara mea de glorii, ţara mea de dor”. Măreţia mănăstirilor construite de Ştefan cel Mare au trezit în inima mea mândria că sunt româncă. Oriunde în lume aş fi plecată nu voi putea uita niciodată ţara în care m-am născut, înaintaşii mei cât şi frumuseţile patriei. George Enescu şi-a intitulat prima sa operă „Pământ românesc” deoarece, deşi a trăit printre străini nu şi-a uitat niciodată ţara şi tradiţiile poporului său. El o iubea cu sinceritate. Aproape în toate titlurile compoziţiilor sale apare cuvântul ”român”, „românesc”, exprimându-şi mândria faţă de frumuşeţea folclorului romînesc, pe care dorea să o arate lumii întregi, voind să facă cunoscut numele ţării sala iubite, gingăşia şi forţa cântecului românesc. „ Viaţă în vecie, glorii, bucurii, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”

ZIUA DE 8 MARTIE - compunere –

( I varianta )

Primavara a sosit pe neasteptate in acest an . Departe , in zare , muntii impodobiti cu caciulile lor albe o privesc cu nedumerire . Adie un vant caldut , vestind ca in curand se vor intoarce pasarile calatoare . Soarele si-a trimis razele lui spre minunatiile Pamantului . Pluteste in aer o mireasma de ghiocei , zambile si viorele . E Martie ! E sarbatoare ! In aceste momente , sufletu-mi incarcat de dragoste si recunostinta se indreapta spre cea mai draga fiinta de pe lume : MAMA Alerg spre autobuz , ducandu-ma sa-i urez : “ La multi ani ! ” In prag , ii intend buchetelul cu flori multicolore si ma pierd in bratele-i primitoare ! Aceste clipe sunt printre cele mai minunate din viata mea . De aceea , mi-as dori , daca s-ar putea , ca in toti anii ce vor urma de acum in colo , in fiecare luna a lui martie , sa redevin pentru o clipa copil !

8 MARTIE - compunere– ( a II-a varianta )

Dupa o iarna lunga cu zapezi si gheata , a urmat o primavara umeda si trista . Departe , in zare , muntii impodobiti cu caciulile lor albe , o privesc cu nedumerire .

Adie un vant caldut , vestind ca in curand se vor intoarce berzele si celelalte pasari calatoare . Soarele si-a trimis razele lui binefacatoare spre minunatiile Pamantului . Pluteste in aer o mireasma de ghiocei , zambile si viorele . “ Carul primaverii a rasturnat Proaspeti ghiocei la florarie . ” E Martie ! E sarbatoare ! In aceste momente , sufletu-mi incarcat de dragoste si recunostinta se indreapta spre cea mai draga fiinta , de pe lume : mama ( sau bunica ) . Alerg spre autobuz , ducandu-ma sa-i urez : “ La multi ani ! ” . In prag ii intend buchetelul cu flori albe si ma pierd in bratele ei primitoare . Aceste clipe sunt printre cele mai minunate din viata mea . De aceea , mi-as dori , daca s-ar putea , ca in toti anii ce vor urma de acum in colo , in fiecare luna a lui martie sa redevin pentru o clipa copil .

Vine, vine, primavara! VARIANTA 1 Dupa ce a trecut iarna friguroasa si geroasa, a venit primavara. Au inflorit ghioceii, s-au intors pasarelele calatoare. Animalele s-au trezit la viata, fluturii au inceput sa zboare. Copii erau fericiti! Doua fete au mers cu prietenele lor sa se joace pe campia verde si inflorita. Fetele se numeau Alina si Maria. Ele au inceput sa culeaga floricele ca sa faca coronite si pentru ele dar si pentru prietenele lor. Fetele au inceput sa se joace de-a ascunselea. Alina a inceput sa numere. Celelalte fete s-au ascuns. Maria s-a ascuns intro padurice de langa campie. in acea padurice era foarte intuneric, iar fetita s-a speriat si a inceput sa planga. Alina dupa ce si-a gasit prietenele a inceput sa o caute pe Maria, dar nu a reusit, iar celelalte fete au inceput sa o caute si ele. in timp ce Maria

plangea un arici aparut in fata ei si a intrebat-o: - De ce plangi, spuse ariciul? - Plang pentru ca m-am pierdut cand ma jucam cu prietenele, raspunse Maria! - Facem o invoiala, spuse ariciul! - Ce invoiala?- intreaba fata mirata. - Daca imi dai mancare eu te duc la prietenii tai, spuse ariciul. - Sunt de acord, raspunse fata. Ariciul a dus-o la prietenii sai pe Maria, iar acesta i-a dat in schimb de mancare. Cei doi au devenit cei mai buni prieteni dupa aceasta intamplare.

VARIANTA 2 Este sfarsit de februarie. Primavara, prima fiica a blandului an, cea mai tanara si mai frumoasa, se pregateste sa revina in tara noastra. Soarele vesel isi face loc printre norii de cenusa si isi revarsa caldura mangaietoare, putin cate putin. Mici pete de zapada acopera ograda. De sub ele, firicele subtiri de apa isi cauta loc prin pamantul rece si umed. Dar iata un ghiocel! A iesit ca o bucurie in calea mea si nu stiu daca aceasta suava floricica este aici cu adevarat sau e un fulg de zapada prins intr-un ac de iarba. Numai gandul de al pune-n palmele mamei ma face sa il desprind de acolo din pamantul care l-a nascut. Alerg acasa! - Mama, vine primavara! Soarele cald si vesel s-a aratat dupa un norisor albastru. Un firicel de vant se strecoara prin razele de lumina. Natura-i in sarbatoare. Zilele se fac, mai lungi, mai blande. In palmele mamei aspre de munca pun cea mai gingasa floare ce care numai sufletul mamei se aseamana in sfarsit. Primavara a infruntat iarna cu vitejie. A trezit la viata intreaga natura. De sub covorul de frunze moarte se ivesc zambilutele in paduri impreuna cu viorelele. VARIANTA 3

A sosit primavara! Cerul este senin iar norii de cenusa dispar. Din cer apar cateva raze aurii. De sub frunzele moarte se iveste un ghiocel.

Pamantul este umed si negru. Primavara trezeste la loc toata natura. Iarba a prins colt fraged din nou. Pe camp ne invaluie un dulce vant de primavara. Randunica cea vioaie isi face cuibul. Primavara scoate ursul din barlog si toate celelalte animale. Albinele se pun pe treaba si cauta nectar. Furnicile harnice lucreaza. Toporasii se inchina gingaselor lacramioare. Copacii sunt din nou in floare. Mieii se joaca pe campul verde. Iata vin si gandacii in „hainute smaltuite” In aceasta vreme, natura e in sarbatoare. Mierlele sufla in zavoi. Peste tot in natura sunt flori, verdeata, pomi in floare, zumzet de albine, ciripit de pasarele. Primavara este unul dintre cele patru anotimpuri, dar este singurul care aduce natura la viata. La munte, baba iarna nu si-a adunat cojoacele. Picaturile de roua dulce, scanteiaza pe firicelele subtiri de iarba odata cu glasul subtire si mic al randunelelor care se trezesc la viata. In paduri muschiul copacilor abia a crescut este foarte moale. Oamenii se bucura de sosirea primaverii dar altii se gandesc numai cum vor trebui sa faca si cum sa curete copacii si gradinile. Primavara este un anotimp de magie si de culori. Anotimpul acesta este foarte frumos deoarece dupa iarna el trezeste intreaga natura la viata.

VARIANTA 4

Vine primavara cu multa finete in aur si praf de lumina. Noi toti eram doritori de soare si de caldura. Ne doream sa vina primavara, cea de care nu puteam sa traim si ne dorim sa ramana la noi. Soarele isi trimite cu darnicie razele iubitoare de caldura. Florile le intampina cu parfumul lor. Copiii ies cu veselia lor pe afara si se joaca toate jocurile specifice acestui anotimp placut care iubeste tot. Noi elevii vrem sa intampinam primavara cu texte si distractie multa. Primavara, te iubim! Concluzia este ca: Noi toti iubim primavara, deoarece vine cu fericire si iubire dar si cu caldura.. VARIANTA 5

Este o zi superba de primavara. Aerul cald face ca toate vietuitoarele sa iasa si sa se bucure de aceasta zi minunata. Vazand ziua placuta de afara toti oamenii au iesit sa-si faca curat in jurul casei. Ei erau fericiti de venirea primaverii, copii erau pe campii si se jucau diverse jocuri . Gospodarii isi curatau via si copacii, iar gospodinele isi reimprospatau casa dupa o iarna lunga, grea si friguroasa. Toti copii radeau, numai o fetita era trista dar nimeni nu stia de ce.

Mirela s-a apropiat de ea si a intrebat-o: - Ioana, tu de ce esti asa trista? - Nu conteaza, nu ma simt prea bine, eu plec! - Nu pleca, mai stai! - Nu! Nestiind ce se intampla cu Ioana, Mirela a hotarat sa o insoteasca acasa si sa afle mai multe. Au intrat in camera, iar Mirela a continuat sa o intrebe de ce e trista. Intrun final i-a spus: - Nu imi place ca a venit primavara, eu as vrea sa fie iarna tot timpul! - Nu, nu spune asta! Dar de ce nu-ti place primavara? - Nu imi place acest anotimp! Venindu-i o idee a spus: - Bine, hai ca eu trebuie sa plec, ne mai vedem ! - Bine! Mergand spe casa s-a gandit la ceva la care trebuiau sa participe si prietenii ei: Mihai, Corina si Bianca Ea le-a spus: - Am aflat de ce este trista Ioana! - De ce? - Nu ii place acest anotimp, primavara si eu m-am gandit sa organizam o excursie in padure sa ii aratam adevarata primavara pe care ea nu o stie! - E o idee minunata! Dupa cateva ore Mirela a invitat-o pe Ioana in padure iar acesta a vazut o caprioara care se plimba prin padure, multe insecte care au iesit la soare si multe pasarele care au facut ca padurea sa para un adevarat paradis. Dupa ceva timp a intrebat-o: - Ei, cum ti se pare primavara? - Cum am putut sa nu observ adevarata splendoare a primaverii? E foarte frumos sa te plimbi in natura, sa asculti pasarelele si sa fii impreuna cu prietenii tai adevarati care nu te lasa la greu! Auzind acestea Mirela s-a bucurat enorm de tare si s-au imbratisat. S-au jucat pana sera tarziu si le-a spus parintilor ca adora acest anotimp si ca a venit si pentru ea primavara. VARIANTA 6

Primavara o putem caracteriza printr-un singur cuvant „viata”. Daca participi la acest ciclu armonios in care tot ceea ce ne inconjoara revine la viata vei intelege mult mai bine acest termen.In fiecare an pentru mine acest cuvant are alt

inteles.Poate fie pricina varstei fie din alte motive.Toti oamenii se bucura de acest anotimp si profita din plin de el. Mie, personal imi place foarte mult sa ma plimb si sa privesc cum multe vietati apar in peisaj,cum culorile se schimba pe zi ce trece din culori posomorate in culori vii si cum pasarile se bucurade venirea acestui anotimp zburand si cantand pe cerul senin. Impreuna cu alti copii am hotarat sa mergem in padure sa o curatam de deseuri pentru intampinarea florilor de primavara.Am fost acompaniati de ciripitul pasarilor care era minunat si care ne-a incantat auzul intr-un mod foarte placut. Multe specii de copaci am intalnit toti falnici si cu crengile ridicate,dar unul dintre ei era mai posomorat.In momentul acela am vazut ca ceva nu este in regula si am chemat copii. - Ati vazut ca acel copac este trist?Oare ce sa intamplat cu el? - Cred ca nu este prea incantat de venirea primaverii. Spuse unul dintre copii.Haideti mai bine sa vedem de ce este suparat! - Buna! Am vazut ca esti cel mai suparat copac de aici si ne-am hotarat sa venim sa te intrebam care este motivul. - Am crezut ca esti suparat ca vine primavara.Spuse unul dintre copii. - Nu sunt suparat ca vine primavara ci pe oamenii care nu o pretuiesc la adevarata ei valoare.Spuse copacul pe un ton raspicat. - Ce vrei sa spui? - Vreau sa spun ca voi nu meritati acest anotimp. Mereu veniti si aruncati deseuri care in timp ne distrug. - Noi nu suntem asa.Noi am venit sa ne bucuram de venire primaverii.Chiar am strans deseurile.Si vom propune chiar si domnului director sa organizeze o mica excursie in scop ecologic. - Va multumesc in numele intregii paduri. - Ba chiar vom lipi si afise cu mesajul „Intampinati pimavara frumos„ - Nu am cuvinte pentru bucuria pe care o simt.Va mai multumesc inca o data. - Nu ai pentru ce.Ne bucuram foarte mult sa va ajutam. Ar trebui ca toti sa pretuim primavara de la cea mai mare vietuitoare pana la cea mai mica.

Un dar pentru mama Anul s-a impodobit cu o noua primavara. Cerul senin este imbatat de razele soarelui. Un firicel de vant se strecoara usor printre razele de lumina. Azi, aceasta zi frumoasa este ziua tuturor mamelor din lume: 8 Martie. Nicio mama nu este ca a mea. Pentru mine, ea este dragostea nesfarsita, caldura si zambetul, bunatatea si iertarea, povata si exemplul. O vad in fiecare zi trebaluind in preajma mea si ma bucur nespus cand stiu ca si alti oameni in afara de mine o

stimeaza si o respecta. Mi-e nespus de draga. Mi-e drag chipul ei bland, dar energic, ochii plini de bunatate, frumusetea ei. Si pentru ca mi-e atat de draga, astazi de ziua ei i-am daruit o felicitare pe care am facu-o la ora de lucru manual - si un buchet de ghiocei albi. - Ti-am adus cei mai frumosi ghiocei! I-am spus mamei, sarutand-o pe obraz. - La multi ani! M-a sarutat si ea si am fost tare fericita. Sunt atat de mandra de mama mea!

O randunica ne povesteste La streasina casei noastre se afla un cuib. in fiecare an dupa ce au iesit mugurii din gaoacele lor, cuibul prinde viata: soseste stapana lui o randunica tare draguta. Intro seara, i-am spus mamei: - Ce mult as vrea sa stiu ce este in viata acestei randunele, pe unde umbla ea! - As vrea sa pot zbura cu ea! Dar mama e zambit si a inceput sa-mi povesteasca lucruri interesante despre randunele. Am adormit. Deodata, randunica a coborat langa mine si mi-a spus: - In fiecare an, cand toamna picura pete ruginii peste pamantul acesta, noi ne pregatim de plecare. Trebuie sa facem „calatoria cea lunga” pana in tarile calde. Ne invatam puii sa zboare, ne antrenam si noi, apoi, randunelele dupa varsta in stol, parasim plaiurile romanesti. Ajungem in „ tara piramidelor”caci acolo ne petrecem timpul cat aici este iarna. Dar viata nu-i asa frumoasa ca aici. Abia asteptam sa ne intoarcem. si drumul de intoarcere e mai rapid, caci ne mistuie dorul de casa. - Acasa, ne asezam obosite in cuiburile noastre, dar suntem fericite. Acum stii mai multe despre noi, nu-i asa? Nici nu stiu cand a zburat. Am tresarit. - Ce s-a intamplat? Ma intreaba mama. Dormeai asa frumos!

Primavara Este din nou primavara. Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor. Primavara, asezata in fata oglinzii, se da cu putina pudra pe fetisoara ei si parca deodata s-au auzit niste susoteli. Stiti cine erau? Copacii, imbracati in haine de

sarbatoare, prinsesera viata, iar acum stateau la taifas. Aceasta si-a aranjat deja rochia de matase si dupa ce a inchis ultimul centimetru de fermoar, florile au inceput sa-si deschida petalele, sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat sa-si contureze putin ochii si iarba a prins deja culoare. Dupa ce si-a pieptanat parul, si-a pus pe cap un voal alb prin care a anuntat izvoarele, ca pot incepe sa murmure povestile adunate in timpul iernii. Natura si-a dat jos mantia alba si rece. Ziua este la inceput de drum. Noaptea paraseste cerul ca o printesa ce se furiseaza de la un bal cu speranta ca nimeni nu o sa-i observe lipsa. Soarele uraca incet scarile cerului cu pasi de diamant. Razele, ca niste dungi rosii lumineaza pamantul, facandu-l sa para un glob aurit. Cupolele de vise impletite cu mireasma cruda de liliac se inalta spre vazduhul senin. E primavara! Vantul rece si crud este alungat de o raza palpaitoare de pasiune. Pasarile in culori de curcubeu admira sufletul vesel de pom si florile de cristal. Libelulele cu aripi azurii zboara in aerul parfumat, provocat de florile tainice. Impletiri dulci de glasuri cutreiera padurea. Lacul straveziu este luminat de o dunga inflacarata ce a poposit in acea clipa pe pamant. Acesta este spatiul copilariei mele! Vise ce se pot realiza doar in imaginatia mea, ploi de foc ce cad pe pamantul unde numai fictiunea exista si ce-i mai important: toate vietuitoarele pot vorbi, pot merge, pot auzi… Noaptea, chiar daca este inficosatoare, imi place sa stau de vorba cu regina sa, luna si cu stelele. In aceste peisaje de primavara traiesc in fiecare zi. Aceasta este lumea de care nu vreau sa ma despart niciodata! Primavara, fiica cea mai tanara si mai frumoasa; ea trezeste la viata intreaga natura; peste flori, verdeata, pomi in floare, zumzet de albine, ciripit de pasarele; cata frumusete, cata viata si veselie peste tot locul; zboara gandacei de tot neamul; furnicile harnice lucreaza toata ziua; albinele cauta nectar; pasarile calatoare vin in tara lor veche si neuitata; de sub covorul de frunze moarte se ivesc ghioceii; caldura soarelui dezmiarda mugurasii; dulce vant de primavara; natura-i in sarbatoare; soare cald si vesel revarsa caldura-i mangaietoare; copaci in floare, iarba a prins colt fraged; noaptea scade, ziua creste; zilele se fac mai lungi, mai blande; verde crud; ea aduce flori in campie, vanturi line, calde ploi si veselie; zumzetul harnicelor albine; randunica cea voioasa taie albastrul cerului ca o sageata.

Dimineata de primavara Prin sticla subtire a geamului prafuit se auzeau picaturi repezi de ploaie. Puteam simti, chiar si din casa, ca este una dintre acele ploi reci, vii, de inceput de primavara, una dintre acele ploi ce te trezesc treptat la viata, asa cum primavara trezeste incetul cu incetul natura. Vaporii mici de apa filtrau lumina ce abia patrundea printre crengile inmugurite ale copacilor timizi, ce se inghesuiau sa-mi admire casuta cu usa rosie si vopseaua scorojita. Dintr-o data, ploaia s-a oprit si soarele a stralucit, verzui si el, precum iarba

cruda, leganata in bataia vantului zglobiu, iar norii n-au mai cutezat sa se arate, de frica sa nu isi pateze albul impecabil cu acel verde indraznet. Apoi, pe neasteptate o cotofana slobozi un sunet ascutit si trezi brutal totul la viata. Copacii se dadura inapoi, rusinati parca de curiozitatea lor excesiva fata de casuta cu usa rosie, iar ferestrele mele prafuite se speriara si ele, tremurand suparate. Florile colorate cerura indurare de la cotafana tiranica, dorindu-si inca o clipa de somn, dar nu putura sa se dezlege din vraja comandantului lor. Comandantul isi saluta nervos, pentru a doua oara ostasii si le facu semn sa porneasca la atac. Deodata, usa rosie se tranti de perete, iar primavara, cu sufletul ei jucaus, patrunse in incaperea intunecata si parca impietrita. Cotofana, ca un militar ingamfat ce era, se aseza pe locul cel mai inalt, pe dulapul din lemn de mahon, vechi de cand lumea si incepu sa dea indicatii. Trandafirii fura indrumati la ferestre, invaluind intreaga camera in mireasma lor si mangaind cu petalele catifelate sticla inverzita deja. Iedera calatoare se infasura zambind pe stalpii patului, iar vulpea cu blana roscata si matasoasa se culcusi, surazand, sub patura mea moale si calda. Ghioceii, brandusele si toporasii se adunara palcuri-palcuri peste covorul vechi si jerpelit, innoindu-l cu multe culori si miresme. M-am intins pe covorul pufos si colorat, mirosind cu nesat parfumul proaspat al florilor, alaturi de iepurasi si veverite. Ma gadilau cu mustatile lor verzui, cand veneau sa-mi povesteasca despre schimbarile din curtea casei mele. Pana si usa cea rosie si scorojita, primise strai nou, inverzit si proaspat. Intreaga incapere era acum ca intr-un vis, nu mai era prafuita, ci vesela, calda si neobisnuit de verde. Primavara, multumita acum, m-a privit din usa cu multa dragoste si zambindu-mi si-a luat zborul pe o aripa de fluture verzui, alaturi de prietenele ei - florile colorate, ce pluteau pe un covor fermecat, fericite ca scapasera din tiranica vraja a cotofenei.

O zi de primavara petrecuta in lumea cartilor Timpul s-a mai incalzit iar oamenii au inceput sa misune ca albinele. Pe dealuri tractoarele ara pamantul si il pregatesc pentru insamantare. Copacii au inmugurit iar in livezi se aude zumzet de albine. Pasarile calatoare s-au intors din tarile calde. E o zi frumoasa de primavara si fiindca mama mea isi va serba in curand ziua de nastere, am plecat spre padure ca sa-i culeg ghiocei si viorele. Eram asa de bucuroasa si drumul mi s-a parut scurt. Aproape ca am zburat pana acolo. In poiana scaldata in razele calduroase ale soarelui am vazut un copac urias,

frumos inmugurit. Am pus mana pe el si m-am trezit in alta lume. Nu stiam unde sunt. in jurul meu erau fluturi vorbitori si flori care zambeau delicat, iar pe jos iarba prinsese colt. Curioasa i-am intrebat: - Cine sunteti? Cum va cheama? Unde ma aflu? - Eu sunt Violeta, ea e Angela, el e stefan si fetita cu parul blond si foarte lung e Rapunzel, au raspuns fluturasii. Esti in lumea cartilor. - Ce frumos este aici ! N-as mai vrea sa plec. - Poti sa ramai. iti vom spune o multime de povesti si iti vom face cunostinta cu o multime de personaje de povesti. - Nu pot. Astazi e ziua mamei mele. - Bine. intoarce-te acasa si revino altadata ! - Cu bine. - Te asteptam cu drag. Sa nu ne uiti ! - Abia astept sa ma intorc la voi, sa-mi povestiti ce mai face Lizuca si fata mosului cea harnica si cuminte. - La revedere ! au raspuns fluturasii fluturand veseli din aripioare.

Totu-n jur e numai farmec Un fir de iarba ma gadila in palma... Ce vrea sa-mi spuna oare? Privesc spre el si tace... Dar e frumos si verde Asa plapand cum e, Acum iesit din reavanul pamant. Probabil ca-i cuprins de fericire Pentru ca totu-n jur e numai farmec. Pe cer vad pasarile calatoare Ce ma saluta cu aripa lor, Jos vad o mare de culori Intinse peste tinerele ramuri. Mireasma dulce-a ierbii Ma face sa zambesc, Pentru ca totu-n jur e numai farmec. Parca aud un zumzet de izvoare Ce se aduna ca-ntr-un cor, Si glasul bland al gingaselor flori, Iesite peste tot pe campuri. Un fir de iarba ma gadila in palma...

Ce vrea sa-mi spuna oare? - Aculta-atent ....e primavara...

Vine, vine, primavara! - Buna dimineata!!!! - Hm!... - Hei! Trezeste-te, haide, micuto! - Iarna, te rog, mai lasa-ma putin! - Cum sa te mai las sa lenevesti?! E 1Martie! E vremea mea de odihna! Atunci, Primavara deschide minunatii ei ochi verzi.Fratele Soare, care o urmarea din inaltul cerului, ii trimite o raza ca o mangaiere pe obraz.”Ce bland e cu mine” gandeste micuta Primavara. Ar mai intarzia putin in patul ei cu pamant reavan din care ghioceii si nutuvelele incep sa scoata, timid, capusoarele albe si violete. - Dar ce se aude? Ridica, mirata, capul de pe perna plina de muguri pufosi de matisori...pe cer parca e litera „V”, victoria vietii noi aparute, un cer care vibreaza de ciripitul pasarilor calatoare care, slavesc intr-o oda a bucuriei revenirea la viata a naturii. Cu sufletul plin de acordurile muzicii pe care Vivaldi i-a inchinat-o, Primavara, ajutata de celelalte surori anotimpuri, se imbraca. Rochia ei de culoarea sperantei, un verde crud, are o trena brodata cu toate florile care ii sunt dragi si care imprastie un parfum sublim. Diadema straluceste plina de roua diminetii in combinatie cu razele care o inconjoara. Condurii fini, de culoarea pamantului proaspat si batuti cu diamante de margaritare, o fac sa simta cum totul se trezeste odata cu ea atunci cand paseste. Slujitoarele ei fidele, berzele si celelalte pasari care s-au reintors, o asteapta...incet si delicat o ridica spre cer...incepe marea calatorie in jurul lumii pana cand, vara, ii va lua locul. De acolo, de sus, simte miracolul care se petrece cu oamenii, animalele, plantele...cum se redescopera, cum apare minunea unei vieti noi. Si-ar dori ca toti sa traiasca frumos, o viata lipsita de griji, de tristeti... Si-ar dori sa aiba puterea sa imprastie numai bunatate, intelegere, iubire,...sa simta pe pamant numai bucurie si dragoste. Dupa ce iarna a tinut totul in hibernare sub mantia alba de zapada, primavara aduce acel chef de viata dupa o binemeritata odihna. Cele trei zane ale Primaverii au foarte multa treaba.Martie e ocupata cu impletirea puritatii si iubirii in jnururile pentru martisoare si in darurile pentru mamici. La fel de ocupata e si cu alegerea babelor. Aprilie purifica sufletul primaverii si al oamenilor si il umple de mantuire si speranta...ne face sa ne ridicam privirea inimii spre CER, spre EL... si ne invata sa iertam, sa ne sacrificam din iubire pentru iubire. Mai e plina de flori si de parfumul minunat daruit de ele, ciresii fac cu ochiul fetelor sa-i culeaga ca sa-i puna cercei.

Si dupa atata munca,dar plina de bunavoie si optimism, Primaverii ii vine din nou randul sa se odihneasca timp de un an...

Primavara Primavara aceasta a sosit devreme. Natura se trezeste. In curtea scolii pomii inmuguresc. Clasa a III a a hotarat cu doamna invatatoare sa faca curat in curtea scolii. Fiecare elev stie ce are de facut. Baietii s-au urcat pe scara si fac coroanele copacilor, taie crengile uscate. Astfel, copacii au o coroana ca o bomboana. Fetele varuiesc trunchiurile copacilor pana la jumatate, alta echipa de baieti sapa in jurul copacilor, langa radacina. Curtea scolii este curate si ingrijita. Caldura soarelui da voie sa se desfaca mugurii. Florile inmiresmate sunt colorate. Gazele au inceput sa zumzuie. Totul este frumos in curtea scolii. Cu venirea primaverii si cu ajutorul elevilor clasei a III a curtea scolii parca a luat viata.

Primavara A sosit primavara. Ghioceii au inflorit iar soarele ne zambeste din inaltul cer. Copacii sunt in floare. Ciocarlia zboara. Mieii zburda pe campia plina de flori colorate. Natura se trezeste la viata. Aura, Cosmin si Raluca au plecat in parc. Acolo s-au intalnit cu doi colegi. Cei cinci copii au propus sa mearga in padurea din apropiere. Ajunsi acolo au inceput joaca. Timpul a trecut si se facu seara. Cei cinci prieteni si-au luat ramas bun si au plecat spre casa.

Primavara a sosit la noi Larisa invata la Scoala Nr. 1 ‘Dimitrie Luchian’ din comuna Piscu, judetul Galati. La sfarsitul orelor Larisa a vazut Soarele pe cer si a inceput sa topaie in sus si in jos sis a zambeasca. Venea de la scoala cu prietena ei Madalina. Larisa spune: - Ce bine ca a venit primavara! - Daaa…spune Madalina! - Ma plictisisem de iarna rece si grea. Acum au iesit si ghioceii, pasarile calatoare au venit la noi. Dar cel mai bine e ca se apropie Pastele! Nu-I asa? - Da, asa e, spune Larisa. - De Pasti vei merge cu mine la Biserica? Zise Madalina. - Da! Fetele povestesc in fata unui magazine. Acolo au zarit cozonacii si checurile

proaspete. Cele doua fete ajung acasa. Isi iau la revedere si fiecare intra in casele lor!

Sosirea primaverii A sosit primavara. Toti copiii s-au adunat la marginea satului. In vazduh, vestitorii primaverii au sosit din tarile calde. Copacii au inmugurit iar palcurile de iarba sunt ca niste smaralde. Ei au inceput sa alerge iar vantul adie usor. Pe campie este multa zarva dar si veselie. - Baieti, am gasit un ghiocel! - Iarna a trecut, a sosit primavara se vede! Se face seara! Copii isi iau ramas bun si fiecare pleaca acasa plini de energie si foarte veseli! Asta dovedeste ca a sosit primavara!!!!!!!

Vestitorul primaverii Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca.Norii aurii au captusit tolba proaspata a iernii, apoi si-au luat zborul catre tarmurile inghetate. Pe cerul limpede ca un cristal luminous razele calde si aurii ale soarelui in culori de primavara incalzesc pomii golasi. Primavara, fiica cea mai tanara si mai frumoasa a anului, trezeste la viata intreaga natura. Peste tot este veselie si multa agitatie. La munte, Baba Iarna inca nu si-a adunat cojoacele. Langa firicelele subtiri de apa , din pamantul umed si negru se zareste o suava floricica. Ghiocelul cu gluga lui cea verde si cu clopotelul de argint priveste imprejur la razele soarelui care desmiarda muntele golas si pustiu. - Ghiocelule de ce ai iesit de sun zapada? Intreaba bradul impracat in dantela alba cercelata? - Zana Iarna imi este datoare pentru ca i-am imprumutat culoarea si in fiecare primavara ma lasa sa ies de sub zapada poleita cu margaritar. - Ghiocelule fii bucuros ca ai stat toata iarna sub pamantul somnoros. A fost o iarna grea, dar frumoasa! Bine ca ne-ai adus primavara! Ghiocelul gingas, subtirel la trup si cu clopotelul delicat a fost cules de catre Zana Primavara sa vesteasca intregii nature domnirea zapezii va lua sfarsit. Undeva, intr-un taram ascuns Zana Iarna imbracata intr-o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii sa se pregateasca sa plece. Primavara incepe sa plece grabita in caleasca ei in culoare de curcubeu!

- La revedere dulce iarna! - Bine ai venit dulce primavara!

Primavara Este primavara. Vazduhul miroase a ierburi, a frunze proaspete. Manunchiul stralucitor al razelor de soare rasfira din inalt. Mieii zburda pe campii. Gospodinele se pregatesc pentru Paste. Copiii alearga voiosi. Acestia se joaca si culeg flori. Pe pamantul de catifea apar firele subtiri de iarba. Pe cerurile line zboara pasari. De sub zapada a iesit ghiocelul cu clopotelul de argint. In parcuri munca e in toi. Oamenii varuiesc copacii si vopsesc bancile , aduna uscaturile. Pe lac nufarul din balta vine trist fara sotie. Aceasta este primavara. Este cel mai frumos anotimp!

Vine, vine, primavara! Suntem in 1 Martie, prima zi de primavera. Afara inca ninge si vremea este rece. la poarta timpului bate primavera, care este intapinata de iarna. Aceasta din urma nu vrea sa renute asa de usor. Anul acesta isi doreste sa mai stea un pic pe ulitele staului .Dupa cateva vorbe schimbate intre cele 2 anotimpuri , iarna intelege in cele din urma ca timpul ei a trecut si cedeaza locul primaverii. Din acea zi primavera a adus cu ea soarele, flori, pasari si bucurie pentru copii. Copiii erau fericitii ca intr-o lume a povestilor. Vantul s-a mai domolit, copacii incep a inmugurii iar pasarile ne incata cu glasul lor vessel. Primavara mai este minunata si din pricipa faptului ca este luna tuturor mamicilor. O primavera frumoasa, calduroasa precum este sufletul unei mame ne asteapta si anul acesta. Soarele, parfumul frumos al primaverii ne invioreaza dimineata. Cu toate acestea ,adevaratii vestitori ai primaverii sunt insa gingasii ghiocei care usor usor isi scot capsorul de sub zapada si uitandu-se la noi parca ii auzim cum bucurosi striga ,,Vine Vine Primavara”.

Primavara Primavara aceasta a sosit devreme. Natura se trezeste. In curtea scolii pomii inmuguresc. Clasa a III a a hotarat cu doamna invatatoare sa faca curat in curtea scolii. Fiecare elev stie ce are de facut. Baietii s-au urcat pe scara si fac coroanele copacilor, taie crengile uscate. Astfel, copacii au o coroana ca o bomboana.

Fetele varuiesc trunchiurile copacilor pana la jumatate, alta echipa de baieti sapa in jurul copacilor, langa radacina. Curtea scolii este curate si ingrijita. Caldura soarelui da voie sa se desfaca mugurii. Florile inmiresmate sunt colorate. Gazele au inceput sa zumzuie. Totul este frumos in curtea scolii. Cu venirea primaverii si cu ajutorul elevilor clasei a III a curtea scolii parca a luat viata.

Primavara A sosit primavara. Ghioceii au inflorit iar soarele ne zambeste din inaltul cer. Copacii sunt in floare. Ciocarlia zboara. Mieii zburda pe campia plina de flori colorate. Natura se trezeste la viata. Aura, Cosmin si Raluca au plecat in parc. Acolo s-au intalnit cu doi colegi. Cei cinci copii au propus sa mearga in padurea din apropiere. Ajunsi acolo au inceput joaca. Timpul a trecut si se facu seara. Cei cinci prieteni si-au luat ramas bun si au plecat spre casa.

Primavara a sosit la noi Larisa invata la Scoala Nr. 1 ‘Dimitrie Luchian’ din comuna Piscu, judetul Galati. La sfarsitul orelor Larisa a vazut Soarele pe cer si a inceput sa topaie in sus si in jos sis a zambeasca. Venea de la scoala cu prietena ei Madalina. Larisa spune: - Ce bine ca a venit primavara! - Daaa…spune Madalina! - Ma plictisisem de iarna rece si grea. Acum au iesit si ghioceii, pasarile calatoare au venit la noi. Dar cel mai bine e ca se apropie Pastele! Nu-I asa? - Da, asa e, spune Larisa. - De Pasti vei merge cu mine la Biserica? Zise Madalina. - Da! Fetele povestesc in fata unui magazine. Acolo au zarit cozonacii si checurile proaspete. Cele doua fete ajung acasa. Isi iau la revedere si fiecare intra in casele lor!

Sosirea primaverii A sosit primavara. Toti copiii s-au adunat la marginea satului. In vazduh, vestitorii primaverii au sosit din tarile calde. Copacii au inmugurit iar palcurile de iarba sunt ca niste smaralde. Ei au inceput sa alerge iar vantul adie usor. Pe campie este multa zarva dar si veselie. - Baieti, am gasit un ghiocel! - Iarna a trecut, a sosit primavara se vede!

Se face seara! Copii isi iau ramas bun si fiecare pleaca acasa plini de energie si foarte veseli! Asta dovedeste ca a sosit primavara!!!!!!!

Vestitorul primaverii Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca.Norii aurii au captusit tolba proaspata a iernii, apoi si-au luat zborul catre tarmurile inghetate. Pe cerul limpede ca un cristal luminous razele calde si aurii ale soarelui in culori de primavara incalzesc pomii golasi. Primavara, fiica cea mai tanara si mai frumoasa a anului, trezeste la viata intreaga natura. Peste tot este veselie si multa agitatie. La munte, Baba Iarna inca nu si-a adunat cojoacele. Langa firicelele subtiri de apa , din pamantul umed si negru se zareste o suava floricica. Ghiocelul cu gluga lui cea verde si cu clopotelul de argint priveste imprejur la razele soarelui care desmiarda muntele golas si pustiu. - Ghiocelule de ce ai iesit de sun zapada? Intreaba bradul impracat in dantela alba cercelata? - Zana Iarna imi este datoare pentru ca i-am imprumutat culoarea si in fiecare primavara ma lasa sa ies de sub zapada poleita cu margaritar. - Ghiocelule fii bucuros ca ai stat toata iarna sub pamantul somnoros. A fost o iarna grea, dar frumoasa! Bine ca ne-ai adus primavara! Ghiocelul gingas, subtirel la trup si cu clopotelul delicat a fost cules de catre Zana Primavara sa vesteasca intregii nature domnirea zapezii va lua sfarsit. Undeva, intr-un taram ascuns Zana Iarna imbracata intr-o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii sa se pregateasca sa plece. Primavara incepe sa plece grabita in caleasca ei in culoare de curcubeu! - La revedere dulce iarna! - Bine ai venit dulce primavara!

Primavara in imagini Primavara... Un anotimp feeric, care isi face debutul in fiecare an, cu primele sale raze de soare, cu miresmele ce ne invaluie toate simturile si cu peisajele de vis, parca pictate de copiii care abia acum au descoperit culorile pastelate si calde ale primaverii. Gingase, multicolore si gratioase, florile ne incanta privirile an de an. Frumusetea lor vine din simplitate si minune, iar parfumul vine din mister. Miresmele lor ne fac sa

ne simtim mai veseli si mai plini de viata, mai mult ca niciodata. In corul lor, pasarelele canta pe fundalul inflorit al naturii , atat de frumos incat si florile vibreaza la auzul trilurilor armonioase ale acestor fiinte delicate si gratioase. Trunchiurile maronii si umede ale copacilor sunt inconjurate de o aureola pastelata si trandafirie de flori, iar crengile isi ridica degetele inspre cer, aruncand muguri verzi si boboci rozalii, parca rugandu-l pe Dumnezeu sa le infloreasca sufletul. Firavele firicele de iarba si-au facut aparitia de mult timp, dar in graba noastra zilnica, noi, oamenii nu vedem spectacolul naturii ce renaste la viata. Primavara este si va fi mereu dimineata batranului an. Culoarea de azur a boltei ceresti este atat de limpede , fara nici un nor ratacit care sa zboare lin in bataia vantului. Primavara este sarbatoarea infinitului, toate sufletele sunt inflorite si pline de viata incat ai impresia ca fericirea te viziteaza in fiecare zi. Nu stiu multe despre primavara , dar ceea ce stiu sigur este ca de fiecare data cand ea saruta natura, apare in mod miraculos o floare. Chiar si atunci cand este iarna, in sufletul meu este o primavara eterna.

Lumina Invierii Este luna aprilie. Pomii si florile inflorira, iar mirosul lor se imprastia adormitor. Pe o mica planeta, foarte aproape de Terra, locuia Jiji, iepurasul de Paste. Satul lui era plin de oua de ciocolata si de figurine din vanilie, care nu stia unde si cum sa le puna. Pe cinci aprilie, se intampla ceva foarte rau, dar si uimitor: Jiji si-a luxat piciorul. A chemat repede salvarea si l-a luat la spital.Un doctor a zis: - Nu iti vei reveni decat dupa luna august! - Of! Dar cine va duce ouale si figurinele de Paste copiilor? - Mai exista doar o singura cale... - Care? zise cu repezeala Jiji, iepurasul de Paste. - Sa faci doua zile de tratament intr-un lac de pe Terra, din Romania, care face minuni! - Care lac? - Lacul Techirghiol! - Off! Bine! Ma voi duce! Dupa ce isi lua harta si masina cu care mergea la casele copiilor in zilele de Paste, pleca spre Terra. Atunci cand ajunse in localitatea Techirghiol intreba o doamna: - Nu va suparati, stiti cumva unde este piata? - O iei la dreapta, apoi a doua la stanga si ai ajuns. - Multumesc! Voi merge si imi voi cumpara niste morcovi! A ajuns in piata si-a cumparat morcovi, apoi a pornit spre lac intrebandu-se daca va

putea darui in zilele de Paste copiilor tot ce a pregatit el tot anul. Ajuns la lac, a inceput sa faca bai de namol si se clatea cu acea apa sarata care era chiar uimitor de vindecatoare! Toata lumea se minuna si vorbea despre acel "iepure" ciudat care facea bai de namol laolalta cu toate persoanele de acolo. Dupa doua zile,pleca acasa unde a fost intampinat cu o i- mensa petrecere si sampanie cu aroma de morcovi. Atunci putea fi fericit ca putea merge si el sa vada cum toti copiii si toate persoanele mergeau la biserica sau la manastire sa ia ,,Lumina invierii" si ca putea darui bunatatile facute de fabrica sa.

O zi de primavara Este luna aprilie. Primavara e in toi. In aer pluteste mireasma acestui fermecator anotimp. Totul este mirific. Intreaga natura s-a trezit de-a binelea la viata. Cerul senin gazduieste timidul soare. Pasari gurese zboara in vazduh, bucurandu-se de viata si se incalzesc la soare cu lungi ciripituri. Toti copacii s-au imbracat frumos in frumosul bumbac selenar. Iarba se leagana usor, mangaiata de briza de primavara. Campul este plin de flori mirositoare. Mieluseii zburda veseli. Cativa copii se plimba pe camp si admira splendidul peisaj. Vad atatea flori care mai de care mai frumoase. Emorionati, le miros cu incantare. Se gandesc la mamicile lor care nu pot sa nu se bucure de mireasma acestor flori. Cu mare grija, fiecare aduna cate un buchetel de flori de primavara, apoi se indreapta spre casa. Dar o ploaie calda si usoara ii prinse pe drum, udandu-i pana la apiele. Grabesc pasul si ajung acasa. Mamele sunt cat pe ce sa-i certe, dar, privindu-i cu atentie, observa florile ascunse la spate. Coplesite de emotie ii iarta si se bucura impreuna cu ei de o zi perfecta de primavara.

Primavara A sosit primavara, anotimpul mult asteptat. Natura a inceput sa prinda viata. A dezbracat haina alba si a imbracat o noua haina verde impodobita cu flori de margaritar. Pe cerul cristalin, pasarile se rotesc vesele si galagioase parca in recunoastere. Pe campii a aparut iarba de un verde crud. Soarele cu razele caldute si blande, dogoreste, incalzind pamantul de catifea si plantele care au inceput sa scoata capusorul firav. Florile parca se intrec in parfumul lor si culorile multicolore. Ca peisajul sa fie din basme, fluturii si-au facut si ei aparitia. Copiii cu obrajorii rumeni si galagiosi se joaca cu minegea, alearga. Toata natura s-a trezit la viata ca dupa un somn lung dar, in parfumul de cristal al florilor.

Acestui frumos anotimp, nu-i poti spune decat “Salutare primavara! Bun venit la noi in tara!”

Bun venit, primavara! Iarna s-a zbatut din rasputeri sa nu plece de la noi,dar se pare ca aparitia firavului ghiocel a reusit sa o alunge. A sosit mult asteptata primavara,anotimpul renasterii.Pe cer se zaresc primele stoluri de pasari calatoare ,care mai tarziu vor lucra de zor la cuiburile unde-si vor creste puisorii. Razele soarelui au devenit mai stralucitoare , chiar daca din cand in cand mai palesc la aparitia unor nori. Peste cateva zile au inflorit zambilele cu mirosul lor imbatator si pomii din care cad petale albe. Fiind din ce in ce mai cald ,am hotarat impreuna cu prietenii mei sa mergem la padure .Acolo,am gasit un peisaj de poveste.Pe jos era un covor de iarba presarat cu toporasi,viorele si micsunele.Pomii erau inmuguriti ,albinele zburau din floare in floare,iar fluturii cu aripile pictate zburdau veseli si hotarau greu pe care floare sa se aseze. Trilurile cristaline ale pasarilor ne aduceau in suflete bucurie si ne indemnau sa le acompaniem cu cantecele dedicate frumosului anotimp,indepartand astfel linistea apasatoare a iernii. Ador primavara pentru ca mi se pare un anotimp plin de magie,culoare si veselie care trezeste la viata intregul Univers.

Martisorul primaverii Iarna se hotaraste sa paraseasca tinutul si face loc primei zile din anotimpul primavara, ziua martisorului. in sat este agitatie mare, iar traditia se pastreaza si acum. Fetele se intrec in martisoare si isi prind jnurulete in pomii care urmeaza sa infloreasca precum fata, proprietara jnuruletului. In jur, razele soarelui incalzesc firele de iarba si pun in evidenta sclipirea ghioceilor, cu petalele catifelate. Parfumul primavaratic se simte in atmosfera si le ofera locuitorilor un sentiment placut. Privind pe o crenguta, pe fondul albastru al cerului, se observa doua fire: unul rosu ca focul si unul alb ca neaua, impletite intr-o forma de fundita. Abia atunci realizez ca primavara se instalase. Culoarea aceea rosie, de mac, imi oferea o stare de agitatie, la fel ca si gâzele abia sezmortite, iar albul imi oferea senzatia ca sunt protejata de o forta pura si imaculata.

Oda primaverii Primavara... Ghiocei... intaia raza de soare... Primavara este anotimpul renasterii. Dupa o toamna ploioasa si o iarna friguroasa, primavara, cu o singura atingere, reda viata intregii naturi. Atunci cand zapada ramane tot mai putina, pe cerul albastru zarim soarele ce trimite pamantului lumina si caldura. Razele lui dulci trezeste ghioceii de sub plapuma subtire de nea. Acestia, somnorosi, ies la suprafata, iar frumusetea si gingasia lor provoaca multa gelozie. Din aceasta cauza, mandrele zambile si toporasii ies si ei la suprafata, facandu-si loc printre proaspetele fire verzi de iarba. in curand, datorita soarelui, zapada se va topi de tot. Acum, intreaga natura, acoperita de iarba verde ca de smarald, este stapanita de gingasele floricele vestitoare ale acestui anotimp. In aer, domneste armonia. Chemati de mireasma proaspata a primaverii, albinele si fluturii zboara vioi din floare in floare. Pasarile, abia intoarse din tinuturile calde, intregesc feericul peisaj, incantand natura renascuta cu ode dedicate anotimpului primavara. In timp, razele soarelui devin tot mai puternice, incalzind intreg pamantul. Copacii vor inflori si ei, imprastiind miresme, insectele se vor trezi din adancul somn de iarna si vor acompania cantecele pasarilor. Primavara, intreaga natura renaste, poate, de aceea, este un anotimp asa de iubit. Natura, transfigurata parca de o simpla atingere a primaverii, creeaza o oda acesteia, multumindu-i pentru ca le-a redat suflarea vietii.

Simfonie de primavara Prima fiica a Anului se apropie cu pasi repezi. Soarele topeste plapuma alba, inundand raurile limpezi si vioaie. Primii vestitori isi scot capetele din pamant, formand parca o parada de costume. Pasarile s-au intors deja si isi fac loc printre crengile inmugurite ale copacilor. Gazele s-au dezmortit si au pornit in cautarea hranei. Cerul infinit se joaca cu pufosii nori, creand diferite forme. Primavara a inceput cu un martisor, apoi a venit randul florilor. Ma bucura sa vad cum firele de iarba scot, sprintene, trupusorul firav si verde la iveala. Totul are un parfum si o culoare. In curand copacii vor fi iarsi albi, incarcati cu diamante parfumate si catifelate. O plimbare pe alee ma face sa inteleg si mai bine forfota naturii. Culorile calde erau intense. Vantul devenise o placere, fiind acompaniat de sagetile incinse ale mingiei de foc. Pamantul era moale si cald… Stiam ca peisajul va fi pierdut in curand, deoarece, erau anuntate ploi. Stopii nemilosi vor uda iarba si vor indoii ghioceii.

Prima fiica a Primaverii se va duce in departari, lasand pe cea de-a doua sa se ocupe cu pregatirile de Paste anul acesta. Simfonia Primaverii va disparea, apoi in ultima luna primavaratica facand loc reginei Vara.

Darul primaverii Imparatul Timp isi asteapta acasa fiica cea mare, Iarna. Trebuia sa ajunga de cateva zile. Printesa Primavara se ofera sa plece in cautarea surorii ei. A mers cale lunga pe urmele Iernii, zapada aratandu-i pe unde a trecut sora ei. Intr-o zi a gasit o gradina inghetata. Aceasta i-a spus ca Iarna nu vrea sa plece acasa pentru ca Zapada si Gerul i-au devenit prieteni buni. Acum stau ascunsi ca sa nu fie prinsi de politistul Soare. Primavara a lasat in gradina un clopotel care sa dea alarma cand apar cei trei poznasi. Asa a reusit politistul Soare sa salveze gradina. Cei trei au fost inchisi de Imparatul Timp la castel. Gradina a botezat clopotelul cu numele “Ghiocel” si a multumit Primaverii pentru dar.

Bucuria primaverii A venit primavara. Natura se trezeste la viata, ziua e mai lunga, totul este minunat. Odata, Alin si Ana s-au gandit sa viziteze ferma de animale a bunicilor. S-au dus cu vacile la pascut, au hrnait iepurii si s-au jucat cu cainii. Bunicii aveau o gradina minunata, plina de ghiocei, lalele, toporasi si narcise. La plecare copiii au ales un buchet de flori pentru a lua cu ei bucuria primaverii.

Camera mea Era o dimineata de primavara calda. Razele aurii ale soarelui imi bateau in geam prietenos, invitindu-ma sa ma joc cu ele. Am deschis fereastra si am lasat aerul placut al diminetii sa-mi intre in casa. Linistea si pacea din camera mea sunt foarte primitoare. Din biblioteca mea mi-am luat o carte, era o poveste lunga despre flori. Deodata mi-au venit niste amintiri placute. In fata ochilor mei se intindea un covor multi color cu lalele si zambile. - Buna dimineata,copila draga! Se auzi un glas subtire.

- Cine este? Cine este? am intrebat eu speriata. - Sunt eu doamna Lalea iar dumneaei este prietena mea doamna Zambila. - Numele meu este Rosanna si am 12 ani, am spus eu cu sfiala. Daca nu va suparati, ati putea sa-mi spuneti cine v-a cusut aceste rochite multicolore? De unde ati luat rosul acesta aprins si aurul stralucitor? - Copila draga, e o poveste lunga. Pe noi, florile, ne iubeste toata lumea. Rosul si aurul il avem de la mandrul soare, care ne mangaie crestetele in fiecare zi cu razele lui caldute, ajutandu-ne sa inflorim in multe culori. - Rochita mea are culoarea zapezii! Intra in vorba o zambila care imprastia in jur un parfum imbietor. Cat despre croitorul care ne-a cusut hainutele, trebuie sa-ti spunem ca e tare priceput. - Multumesc! pentru povestea minunata pe care mi-ati spus-o. La revedere! - La revedere! Rosanna a spus doamna Lalea si Zambila.

Vine, vine, primavara! Sunt floricele colorate pe campii, hai sa le-adunam copii! Toata tara-i bucuroasa c-a venit draga mireasa, primavara-mparateasa. Primavara insorita trezeste la viata toata natura.Pasarelele se intorc si incep sa cante imnul veseliei. Fluturasii, florile, iarba si copacii coloreaza natura. Soarele straluceste pe cerul de un albastru incantator. Copiii isi incep jocurile pe afara.. si padurea reinverzita se trezeste la viata. Iepurasul se intinde la soare, atins de dulcea caldura a razelor . copacii impodobiti cu frunze si flori simt adierea placuta a vantului. Primavara imi place mult pentru ca trezeste natura la viata!

Vine, vine, primavara! ,,Primavara a venit, Totu-n jur e inflorit! Copilasii bucurosi Ghiocei aduna-n cos!” A sosit primavara!!!!!!!! Cerul este senin iar norii plumburii au disparut de pe bolta cerului. Din cer apar, doar ca niste picaturi aurii, cateva raze de soare. De sub iarba cea moarta se iveste primul ghiocel cu petale cu petale albe, gingase.... Randunica cea voioasa isi face cuibul:cip-cirip! cip-cirip!; ursul iese din barlog : mor! mor! mor!; furnicile si albinele si-au inceput nesfarsita munca: zum! zum! zum! .... Peste tot in natura sunt pomi in floare, zumzet de albine si ciripit de pasarele!!!

Primavara este una dintre cele patru fiice ale anului, dae ea este singura care readuce natura la viata si ii da un aer plin de magie si de culoare.... ,,Satele au prins iar vita, Isvorase, paraiase Susura iar bucuroase! Pasarile au venit Tot in jur e fericit!”

Vine, vine, primavara! ,,Vine, vine primavara! Se asterne-n oata tara! Floricele pe campii, Hai sa le-adunam copii!” Intr-una din diminetile saptamanii trecute, cand am deschis usa casei am observat o mica si gingasa floare alba – era ghiocelul….primul mesager al primaverii!!! Am inteles ca este primavara! Primavara natura revine la viata. La marginea padurii apar ghioceii, clopoteii, brandusele de primavara, viorelele parfumate… Pe dealurile insorite se vede o mare galbena de flori de corn…iar pe tufele de alun atarna matisorii- florile alunului si ale carpenului. In padurile mai racoroase isi face aparitia un covor verde de plante cu frunze late care nu este altceva decat leurda - usturoiul salbatic. Pe pasunile din jurul satelor iarba-ncepe a inverzi. in cranguri se aude ciripitul duios al pasarelelor. Pe la stresinile caselor isi fac aparitia harnicile randunici care-si construiesc de zor cuiburile mici. Pe stalpii de telegraf berzele dau de stire, prin croncanitul lor, ca s-au reintors. Nici cucul nu se lasa mai prejos, dand desteptarea naturii prin cantecul sau. Nici omul nu sta pe loc: curata pomii din gradini, combate bolile si daunatorii plantelor. Harnicii gospodari incep sa-si cultive campurile roditoare si gradinile de zarzavat. Florile de cais, corcodus si cires infrumuseteaza si inmiresmeaza intreaga natura. Toate aduc bucurie omului si il pregatesc pentru Sarbatorile Pascale. Femeile se vor intrece in vopsirea si incondeierea oualelor iar copiii astepta cu nerabdare Iepurasul… ,, Canta fete si baieti Hora-n batatura! Ah! De ce n-am sapte vieti Sa te cant natura!”

Vine, vine, primavara! In sfarsit, a sosit si mult asteptata primavara! Odata cu ea, natura si-a dat jos mantia alba, purtata o iarna intreaga si s-a trezit la viata! Soarele putin palid isi strecura razele printre crengile copacilor adormiti. Iarba cea verde incepe sa incolteasca. Pasarile migratoare se intorc linistite din tarile calde, stiind ca aici, in tara lor neschimbata vor gasi un loc unde isi vor face cuibul si se vor inmulti. Ciocarlia canta cu glasul ei dulce triluri maiestre care incanta toata natura. In vazduh se plimba mirosul minunatelor flori. Pe campuri si dealuri se vad in numar inmultit plapinzi ghiocei, care asculta cu drag freamatul naturi. In gradina primaverii este un iaz cu apa proaspata si cristalina. Imprejur sunt numai flori multicolore. Fiica cea mai tanara a anului, a adus odata cu ea multa bucurie. Totul e ca intr-un vis: pasari de tot felul cu ciripitul lor, flori de toate culorile care improspateaza natura, iarba cea verde, izvorul cel cristalin, iar cel mai important element este soarele, care trimite oamenilor o raza de speranta!

La bunici In sfarsit a sosit mult asteptata vacanta de primavara. Ca in fiecare an am mers impreuna cu parintii in imparatia muntiilor, la bunici. Cand am ajuns, casuta de la poalele muntilor parca ne zambea, raul nu mai era inbolvurat, iar vantul se mai domolise. Dimineata roua, avea infatisarea unor margaritare care asteprau cu nerabdare o raza de soare pentru a se transforma in diamante stralucitoare. La rasarit se ivea geana de aur a unui soare tanar. La poalele muntilor, un parau limpede stralucea in lumina soarelui. Nu se auzea nimic, niciun sunet, niciun muget al cerbului nu deranja somnul adanc al padurii. Privelistea era atat de frumoasa, de parca maini maestre si-ar fi luat paleta de culori si ar fi pictat-o. In fata, orizontul era inchis, de cele din urma ramuri ale rapsodiilor. Munti de mana cenusie care se intindeau fasie de fum plumburie pe zarea cerului. Era atat de rapitoare privelistea incat ai fi zis ca natura iti pune o salba de margaritare pe o tava de smarald sub ochii. O linie de umbra ondulata gratios, se intinde pana dincolo de marginea vederii pe acest hotar. Atrasi de minunatul tablou am uitat de trecerea timpului si am observat ca regele luminii, acea uriasa minge de foc, soarele isi facea loc printre crengile copacilor lasand padurea parca obosita, gata de culcare. Lumina parea trasa de o mana trainica, colosala si nevazuta.

Primavara De prin viscol si ninsori, imbracata - numai in flori, A sosit acuma iara,

Mult dorita primavara. A sosit din nou primavara. Soarele se inalta pe cerul albastru-cristalin. Natura a lepadat haina alba si a imbracat-o pe cea verde, cea de sarbatoare. Zana Primavara a venit cu alai de ciripit, cu zborul fluturilor ce se-ngana de pe o floare pe alta, cu cantecul celui mai vestit solist-cucul. Copacii au infrunzit si parca-s ninsi de atata floare. Totul a prins viata. Cata miscare, cata viata si cata veselie! Bine ai sosit ,primavara!

Vine, vine, primavara! Primavara este anotimpul fericirii si prosperitatii. in aceste trei luni, plapuma de nea, alba ca spuma laptelui se topeste facand loc ierbii de smarald, campurile nesfarsite de floricele multicolore si gingasilor ghiocei, ce-si clatina capsoarele plapande in bataia vantului caldut si mangaietor. Raurile si lacurile se dezgheata lasand libera apa cristalina si pestii sfiosi, ce au inceput sa depuna icrele ce adapostesc minusculii pestisori ce vor domina acele ape. In acest anotimp, soarele isi croieste drum prin norii pufosi, intrand in petalele ceresti. Acest ban de foc sangeriu incalzea pamantul inca inghetat de apriga iarna. Acest anotimp de vis pregateste totul pentru venirea reginei Vara, ce este imbracata in raze orbitoare si care cu bagheta ei magica aduce vacanta copiilor de pretutindeni, dandu-le cale libera spre marea nesfarsita de cristal!

Sarutul primaverii Azi soarele rasare mai bland ca alta data, Pamantul abureste sub urma de zapada, Si sub a razei tale plapanda mangaiere, Ma simt purtata-n zbor de-o calda adiere. Miros de frunza arsa si cruda primavara Inmiresmeaza cerul si tot ce ne-nconjoara. Copacii parca-s ninsi de-atata alba foare, Acuma pe pamant e tot o sarbatoare. Natura infloreste si canta si-i frumoasa, Paseste azi zglobie prin iarba matasoasa, O pasare se-avanta prin crengile-nverzite Albinele roiesc prin pajisti inflorite.

In ziua de Paste

E primavara ! E cald, e soare, e frumos, Caci azi se naste iar Hristos! E primavara! In suflet se iveste bucuria, Un inger il vesteste pe Mesia. E primavara! incredere, iubire si speranta, Hristos ne daruieste-o noua viaţa. E primavara! Cand zorile se-aprin si clopotele bat, Noi intr-un glas rostim:Hristos a inviat!

Vine, vine, primavara! A sosit din nou primavara. Timpul cald se apropie. Florile viu colorate infloresc. Natura se trezeste la viata. Primavara aduce acum o surpriza minunata. Ghioceii mici si plapanzi au iesit de sub plapuma moale de omat. Randunelele isi construiesc cuibul. Ele zboara printre norii pufosi si albi, vestind primavara. Iepurasii sar de colo-colo bucurandu-se si ei de sosirea primaverii. Veveritele zburda printre crengile pline de flori multicolore ale copacilor. Copiii alearga in sus si in jos prin gradini. Ei aduna toate florile care au inflorit. Noi dam si martisoare unul altuia. Ne aruncam pe iarba verde de pe deal. Spre rasarit se vad fluturasii patati de culoarea primaverii si albinutele dungate in negru si galben stralucitor ca aurul. Micile gargarite zboara si ele ducandu-se inapoi in casutele lor. Acum copiii se odihnesc dupa cat au alergat si s-au jucat prin curtea casei. Sunt foarte bucurosi si fericiti. De astazi, pana la sfarsitul primaverii, nu vor mai fi pe cer norii de cenusa si vantul nu va mai bate cu putere prin sat. Chiar acum si eu o sa intru in casa bucurandu-ma de sosirea primaverii.

Vine, vine, primavara! Primavara este prima data recunoscuta de plante si apoi de oameni. Prima zi de primavara este si ziua cand imaginea Babei Dochia apare si fara ea inceputul primaverii ar fi de neconceput.. Putini rezistam tentatiei de a ne “alege o baba” in primele noua zile din martie. Traditia spune ca daca ziua aleasa este insorita sit u vei fi o persoana binecuvantata cu un suflet curat si bland si iti va merge bine tot anul. Daca vremea este friguroasa si urata se spune ca aceea persoana va fi la randul ei un om cu o inima rea, mai dur, nemilos.

Prima zi de primavara ne adduce eternal martisor, apoi Ziua Femeii si Invierea Domnului Iisus Hristos. Venirea primaverii ne da de stire ca pe Pamant este mai multa bucurie, pasarelele ciripesc mai vesele si ne vestesc ca vremea calda a sosit. Pamantul, din negru si inghetat, devine un covor verde si moale, copacii se imbraca cu flori albe si roz si toata natura invie imbiindu-ne sa stam mai mult pe afara. Eu cred ca adevarata culoare a primaverii este de un verde greu de deschis, culoare ce se regaseste in fiecare frunza si in fiecare fir de iarba. Jucandu-ma si, cateodata mai lucrand in natura, eu simt cum razele soarelui ce strabat printre frunze ma fac mai fericit si ma fac sa ma gandesc ca adevarata primavara este in inima si sufletul meu. Primavara este afara si in sufletul meu!

Vine, vine, primavara! Primavara este anotimpul ce readuce intreaga natura la viata. Toate vietuitoarele se dezmortesc dupa o iarna geroasa si misuna fericte pin natura pegatindu-se de un nou anotimp. Copaci isi deschid mugurii pufosi imbracandu-si coroana intr-o mireasma de flori frumos parfumate. Iarba moale si fragila alcatuieste parca un covor verde si pufos. Soarele ofera cu darnicie lumina si caldura, iar florile de primavara privesc voioasa printre razele lui. Pimavara aduce cu ea si marea sarbatoare crestina ’’Sfanta Zi De Pasti”, prin care sarbatoresc toti crestinii ”Invierea Domnului”. Pentru mine anotimpul pimavara reprezinta un anotimp plin de magie.

Vine, vine, primavara! Primavara este una dintre cele patru craiese ale anului. Venirea ei se anunta cu bucurie , incepand cu luna Martie. Vestirea ei o anunta mii de choice care se scutura zglobiii lor clopotei micuti in semn de bucurie. Primele semne ale venirii primaverii incep sa se cunoasca: firicele de iarba incep sa rasara din pamantul umed , impodobind gradinile si parcurile cu haina verde mult asteptata. Incep sa infloreasca treptat si narcisele , flori care si ele sunt un simblo al primaverii. Pomii incep si ei sa-si imbarce coroana cu mii de flori albe neasemit de frumoase.Razele soarelui incepe sa-si faca din ce in ce mai mult prezenta cu caldura lor.

Este un anotimp frumos , pe care noi il asteptam cu nerabdare pentru ca ne reinvioreaza si ne adduce multa bucurie in suflete.

A venit primavara! Este iarna. Omatul s-a asternut pe pamant. Copiii au iesit afara sa se joace. Zapada cea stralucitoare si rece este foarte frumoasa. Cand ninge, parca ninge cu stelele de pe cerul cel limpede. Andrei asteapta cu nerabdare ca soarele sa ii zambeasca din nou, ghioceii sa infloreasca, pasarelele sa ii cante, sa se plimbe pe afara. El ii spune mamei lui: - Mama, oare va mai veni primavara cea frumoasa? Mama, cu zambetul pe buze, ii raspunde: - Sigur ca da, puiul meu. - Sunt asa de fericit, dar cand va veni primavara? - Va veni odata si odata.zise ea. In acel moment,Andrei, isi dadu seama ca mai trebuie putina rabdare. El spune: - Iti multumesc! - Si eu iti multumesc! Spune mama. Era noapte. Noaptea se facea din ce in ce mai mica. Dimineata, dupa ce lua micul dejun, Andrei, iese afara. Mare i-a fost surpriza cand a vazut din nou randunelele, ghioceii imbobociti… Deodata, el striga: A venit primavara!!!

Mi-a batut la usa PRIMAVARA E inceputul maiestuos al primaverii. Soarele cu razele lui puternice de caldura domneste pe intreg tinutul. Copacii inmuguriti cu flori roz seamana cu vata de zahar. Primavara nu ar fi fara cantecul dulce al pasarilor cu glas de argint. Ele se intorc cu zambetul pe buze din tarile calde inapoi la noi. Iubire... fericire... veselie, soptesc ingerasii primaverii, ghioceii, fiecarui copil care ii iese in cale. Intr-o zi, la usa a batut cineva. Primavara bate in usa ca sa ies afara. Dupa ce am facut un pas am intrat parca intr-o lume de vis. M-am tavalit pe iarba, iar dupa aceea am cules floricele ce luceau in iarba de culoarea verde pastel pentru mama mea.

Dupa ziua aceea am stiut ca primavara e anotimpul care intra in inima si o face sa zambeasca si ca e anotimpul meu preferat.

Poveste de primavara Dimineata era mareata. in departare, soarele isi ridica geana inflacarata a discului sau deasupra liniei orizontului. O suflare usoara de vant primavaratic mangaia marea, ca un parinte bun. Soarele prevestea o zi frumoasa. Cleopatra privea ganditoare in zarea albastra. Marea isi trimitea solii ei, valurile sa faca cunostinta cu nisipul fierbinte. Fata si-a amintit de ziua in care, marea agitata a muscat cu pofta din tarmul nesfarsit. Regele Marii parca era suparat pe lume. Valurile i-au spus atunci o poveste ciudata. Vantul si orchestra naturii ascultau, an de an, vrajiti, aceasta poveste. Undeva, in adancuri, traia Regele Marii, intr-un palat de clestar si avea ca slujitori delfini, caluti de mare, stelute de mare si meduze. Dintre toate vietatile, numai delfinii ieseau la suprafata si priveau in departare, aducand vesti despre lumea din afara. Nesfarsita viata din adancuri s-a trezit bucurosa sa iasa in intampinarea Zeitei Primavara. Aceasta venea cu trasura incarcata de fluturi cu aripi stravezii si flori multicolore. In palatul de clestar, cu ferestre mari, luminoase, alaturi de Regele Marii traia si fiica acestuia, printesa Cleopatra. Purta haine fine, brodate cu stelute de mare si margaritare pretioase. Avea ochi albastri ca safirul, pielea ca spuma marii, iar parul ei amintea de marea agitata. Printesa era foarte buna, respecta si iubea toate animale, iar acestea, purtate de valuri ii povesteau deseori despre locuitorii de la suprafata, despre Soare si despre blanda Primavara. Intr-o zi, printesa s-a hotarat sa iasa din adancuri, pentru a face cunostinta cu cel care incalzea marea si pamantul. Soarele, ca un copil rasfatat si-a trimis mai intai razele duioase spre pamantul adormit si marea somnoroasa. si-a facut aparitia apoi, in hainele sale stralucitoare, spre bucuria miilor de alge, care s-au trezit timide, dupa o noapte lunga. Delfinii l-au intampinat voiosi. Vietuitoarele marii ii cautau mangaierea duioasa. Printesa a fost fascinata de frumusetea acestuia, de blandetea si delicatetea Primaverii si a hotarat sa devina prietena lor. Primavara a privit-o zambind. La un semn al ei, natura s-a trezit la viata. Cleopatrei ii placea mult aceasta lume noua, aceasta lume de vis, in care natura, ca un pictor nevazut punea culoare peste taramul neatins. Pasarelele, creaturi ciudate pentru printesa, cantau doine nemaiauzite. Chiar si marea parea mai frumoasa. Luminitele jucause ii faceau cu ochiul si o indemnau sa ramana langa ele. Regele Marii a aflat de isprava fiicei sale si suparat, si-a trimis valurile pana la cer. Spera sa ia astfel, din stralucirea si frumusetea Soarelui. Acesta, speriat s-a ascuns dupa cativa nori, care au venit grabiti in ajutorul lui. Primavara a plecat tacuta si trista in regatul Anotimpurilor. Printesa a plans cu lacrimi de ploaie, iar lacrimile ei amare s-au transformat in mici margaritare.

De-atunci, Cleopatra sta si urmareste marea tulbure si nelinistitoare, asteptand tacuta, iertarea si chemarea regelui. Soarele, cu razele lui aurii incearca sa-i mai aline dorul. Doar vantul si valurile ii cunosc suferinta.

Primavara, anotimpul reinvierii. O primavara frumoasa Primavara, fiica cea mai tanara a batranului an, cea aducatoare de bucurie si voie buna a sosit si la noi cu alaiul ei de flori, lumina si culoare. Totul e invaluit in mantia de lumina a soarelui, care mangaie bland pamantul si toate vietatile. Bolta albastra se oglindeste in apele limpezi ale raurilor. Primavara a asternut peste tot un covor multicolor. Campurile si dealurile au inverzit iar livezile se pregatesc sa dea in floare. In paduri muschiul copacilor e moale ca o perna de puf, iar brazii care abia si-au lepadat mantia de nea, privesc mandri catre soare. In desisuri a albit floarea ghiocelului si un parfum usor de toporasi se raspandeste la adierea vantului din amurg. Primavara a trezit lunca la viata. Fluturii zburda. Albinele harnice isi incep dulcele zumzet prin florile frumos mirositoare. Gandaceii si carabusii dorm mangaiati de razele blande ale soarelui, dezghetandu-si aripioarele si piciorusele. Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea cerului albastru. Randunica cea vesela, turturica, ciripesc in deschiderea marelui concert al primaverii. Si oamenii se bucura de acesta renastere a naturii. Ogoarele rasuna de zgomotul asurzitor al tractoarelor si zumzetul harniciei. In livezi oamenii curate pomii iar in gradini sapa pamantul sa puna diverse rasaduri. Cu mantia plina de lumina primavara imparte oamenilor si vietatilor tinerete, voiosie si culoare. Sa ne bucuram toti de acest minunat martisor primit in dar de la darnica primavera. Primavara este ca o zeita care vine si pleca atunci cand vrea ea.

Primavara de demult Cand vantu-adie usor, Cand verdea mea campie Forfota de dor, Cand pasarile canta, Pe ramura de tei Tu, dulce primavara, Revii printre ai mei! Cand ciresul din gradina, E plin de flori pe ram

Mi-aduc aminte primavara Cand mic copil eram. Tare bucuroasa mai eram Cand reveneai la noi in tara Stiam ca esti TU, dulce primavara! Cu glasul pasarilor tale, Tu ma alini mereu, mereu Dac-as putea ti-as darui o floare Stiu ca nu mi-ar fi foarte greu.

Primavara si copiii A sosit anotimpul de primavara. Natura s-a trezit la viata. Toate vietuitoarele sunt vesele pentru acest anotimp. Niste copii au plecat pe campul inverzit din apropierea caselor lor. Cei trei copii Mihai, Eugenia si Ana au iesit la iarba verde pentru a face un picnic. Mihai a adus niste prajituri facute de mama sa, Eugenia a adus o pizza iar Ana a adus niste sandwisuri. Au inceput a manca, dar dintr-o data se aude un zgomot. Mihai spuse: - Vai, nu va speriati sunt doar niste miei ce zburda fericiti pe camp! - Da, bine atunci sa ne continuam picnicul, spune Ana. - Sunt de acord cu tine Ana, zise Eugenia! Cand a sosit seara cei trei copii au mers fiecare la casele lor. Cand si-au luat la revedere si-au apus: - Noapte buna! spuse Mihai. - Somn usor! spune Eugenia - Noapte buna la amandoi! spune Ana si va urez vise placate. Dimineata cand Ana se trezise isi suna prietenii sa vina pana laea. Cand s-au intalnit cei trei copii au zis: - Haideti sa povestim ce am visat, spune Ana! - Bine, bine, spune Mihai! - Sa incepem, zise Eugenia! - Eu am visat ca eram o printesa frumoasa si harnica, zise Ana. - Eu, eu am visat ca eram un super erou, a spus Mihai. - Eu am visat ca am gasit un print frumos si ca am devenit partenera lui de viata. - Bine, dar acum hai sa ne jucam, zise Eugenia! - Bine, bine, spuse Mihai si Ana in cor. Asa s-au bucurat cei trei copii de copilarie si de anotimpul lor preferat “PRIMAVARA”. De aceea imi place anotimpul de primvara pentru ca ne putem bucura de el. - Ador anotimpul primavara!

Primavara E primavara! E bucurie! Tot ce-I in jurul nostru intinereste. Natura intreaga e in sarbatoare. Floricelele isi scot capul la lumina, primind cu multumire caldura razelor soarelui. Micile gaze au pornit-o in alai la plimbare iar pasarile se intorc pe meleagurile noastre, bucurandu-ne cu zborul lor lin si plin de farmec, cu cantecul lor mirific. Pomii plini de flori frumos mirositoare primesc privirile admiratoare. Gata! Nu mai sta nimeni prin casa. Pe strazi, prin curti, se aud glasuri de copii care alearga de colo colo, bucurandu-se de vremea insorita de gingasia ghioceilor si de trilul pasarelelor. Veselia lor este pura si sincera, aratand cat de incantati sunt. Nici cei in varsta nu mai au rabdare se stea in case si pornesc cu uneltele pe camp pentru a pune samanta rodnica sub brazda. Sarbatorile ce bat la usa, zoresc gospodinele pentru a se apuca de facut curatenie prin case si prin curti. Bucuria de a sarbatori Pastele in familie, scalda sufletele crestinilor de pace, bucurie, renastere si bunatate. Totul in jur este o frumusete rara! Ce minunata este primavara!

Anotimpul meu preferat-toamna Intr-un an se succeda patru anotimpuri.Iarna alba, primavara parfumata, vara calduroasa si in sfirsit toamna multicolora care este una dintre preferatele mele anotimpuri.Dupa ce se termina secerisul Regina Toamna calatorind prin toata tara soseste si in satul nostru din munti intr-o careta fermecata. Copiii pleaca la scoala cu ghioydanele grele in spinare.La scoala ei vor discuia usile cu cheita fermecata pentru a descoperi noi taine nedescoperite si necunoscute de ei pina atunci. Peste cer se asterne un sal mare de nori cenusii care plutesc deasupra caselor, iar din ei cad suvoaie de ploaie ciobaneasca ce ne creeaya o stare de melancolie. Toamna este fermecatoare prin ninsoarea de frunye galbene-ruginii, verzi-aurii si rosietice care se astern pe pamintul reavan la fel unui

covor colorat.Vintul tomnatic si racoros indeamna frunzele la dans, la care ele nu se gindesc mult si indata incep sa danseze. Pe dealuri, pe cimpii, in padure si in livezi totul capata o nuanta ruginie.In padure nu se mai aud trilurile fermecatoare ale pasarilor, deoarece ele au plecat deja si de rind cu ele au luat si cintecele lor nemaipomenite.Dar totusi padurile nu au ramas pustii fiindca copacii sunt inconjurati de o multime de frunze multicolore.Pe linga toate acestea se mai aude si murmurul izvorului din mijlocul padurii. Regina Toamna este zglobie si aurie asemeni unui chihlimbar, harnica si darnica ca furnica si albina caci ea ne umple hambarele in fiecare an cu toate bunatatile ei. Unele animale se pregatesc pentru iarna ca sa hiberneze, iar altele isi decupeza hrana pentru intreg anotimp. Peste dealuri, cimpii...peste tot rasuna galagia oamenilor care au venit acolo dis-de-dimineta sa stringa roadele toamnei.In vii totul a ramas pustiu dupa ce oamenii au strins poama, struguras cu struguras, bobita cu bobita fiind aduse acasa si puse in poloboace.Afara in butoaie fierbea vinul spumos si cald. In livezi fructele striga una mai tare ca alta ca vor culese deoarece sunt foarte zemoase si dulci ca iti lasau gura punga si iti venea sa le maninci pe toate.Dar cel mai tare striga o para care ramasese singurica intr-un copacel ramas fara straie. In curind vor incepe sa se faca araturile de toamna si se va porni semanatul cu naiul urias al Reginei Toamna recolta pentru anul care va urma sa vina. Totul in jur e colorat si mi-as dori ca toamna sa nu mai plece de la noi, dar totusi de azi pe miine va veni iarna si Regina Toamna va fi nevoita sa plece pe o durata de un an lasind locul sau IERNII.Eu voi astepta cu nerabdare pina cind toamna va veni in anul urmator caci o ador foarte mult.

Un vis, un început, o rază de soare Stau şi mă gândesc uneori ce scurtă e viaţa unui om! Viaţa fiecăruia e precum o stea. Începutul e când apare pe cer, când străluceşte precum un soare pe cerul senin ori înnorat, iar maturitatea când încet se topeşte, dispare neajutorată precum pâlpâirea unei lumânări. Dar parcă mai frumos e când străluceşte, când are putere, acea parte a vieţii numită copilărie. Nu e om cel ce o dată în viaţa sa nu a ştiut ce înseamnă sa fii copil, nu a făcut lucruri specifice copilăriei şi nu a ştiut să preţuiască scumpa sa copilărie! Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare şi…soare. Pentru fiecare copil, zilele de sărbătoare sunt un mic colţ de Rai. Atunci toţi prichindeii se întâlnesc cu alţi ţânci de seama lor, merg de mână cu bunicuţa la biserică şi află ce înseamnă surâsul. De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de stele şi steluţe atârnă gingaş pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate… parcă toate îmi îndulcesc viaţa. Vârful în fiecare an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câţiva crini în mână. Întotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale precum o perlă, sau cu zâmbetul său unic. Şi Paştele este o sărbătoare preţuită. Ea este caracterizată prin prospeţime şi înviere. La biserică mii de oameni aprind lumânări ce dansează feeric. Se aduc ouă roşii şi se ciocnesc cu veselie: - Hristos a înviat! - Adevărat a înviat! În fiecare an, de Paşti, privesc apusul fermecător. Parcă se scurge domol într-o călimară, iar apoi natura îl pictează din nou ca un zeu pe cerul senin. Toţi copiii întâmpină veseli Paştele. Doar el aduce primăvara şi, cu ea, soarele ce ne încălzeşte. În Pădurea Argintului, un loc fermecător datorită frumuseţilor sale, este un lac de cristale. În căldura soarelui nuferi de aur se răsfaţă. Această pădure de basm este locul meu de joacă. Razele soarelui scăpătau prin frunzişul des. Era parcă un vis. Reţetă pentru o copilărie frumoasă: se pune o rază de soare, o petală de trandafir, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câţiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit, o mare nesfârşită, cântecul duios al mamei, vorba înţeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cu zâmbetul tău cristalin! Zâmbetul copilului e primul său succes.

O dimineata in munti In sfarsit a sosit mult asteptata vacanta de vara. Ca in fiecare an am mers impreuna cu parintii in imparatia muntilor, la bunici. Cand am ajuns, casuta de la poalele muntilor parca ne

zambea, raul nu mai era asa involburat, iar vantul se mai domolise. Dimineata era mareata. Roua, avea infatisarea unor margaritare care asteptau cu nerabdare o raza de soare pentru a se transforma in diamante stralucitoare. La rasarit se ivea geana de aur a unui soare tanar, care, intr-o clipa sterse intr-o nemasurata departare umbra de pe fruntea muntilor negurosi. La poalele muntilor, un parau limpede stralucea in lumina soarelui.Nu se auzea nimic, niciun sunet, niciun meget al cerbului nu deranja somnul adanc al padurii. Privelistea era atat de frumoasa,de parca maini maiestre si-ar fi luat paleta de culori si ar fi pictat-o. In fata, orizontul era inchis de cele din urma ramuri ale raposilor munti de marna cenusie care se intindeau ca o fasie de fum plumburiu pe zarea cerului.Era atat de rapitoare privelistea incat ai fi zis ca natura iti pune o salba de margaritare pe o tava de smarald sub ochi. O linie de de umbra ondulata gratios, se intinse pana din colo de marginea vederii pe aceste hotare. Atrasi de minunatul tablou am uitat de trecerea timpului si am observat ca regele luminii,acea uriasa minge de foc,soarele isi facea loc printre crengile copacilor lasand padurea parca obosita ,gata de culcare. Lumina parea trasa de o mana tainica ,colosala si nevazuta. Aceasta priveliste se poate vedea doar in noptile senine de vara cand regina noptii,luna urca pe

tron,inconjurata de miile ei de slujitori,stelele.

ANIMALUL MEU PREFERAT Animalul meu preferat este cainele. Pot sa spun ca iubesc toti catelusii dar cel mai mult il iubesc pe Nero, catelul meu. El are 2 ani, iar parintii mei mi l-au facut cadou de ziua mea. Nero este un cocker de culoare neagra foarte jucaus. Eu m-am atasat foarte mult de el si pot sa spun ca un caine este intradevar cel mai bun prieten al omului. Catelului meu in place tare mult sa alerge prin parc, sa se joace si sa fie alintat. Atunci cand leneveste adora sa fie scarpinat pe burta. Cu toate ca are mancarea lui, el vine si cerseste de fiecare data cand stam la masa si nu se lasa pana nu il servesti cu ceva din ce mananci tu. De asemenea, Nero este un caine foarte inteligent. Chiar daca are numai 2 ani, el asculta de comenzile pe care i le dau si a invatat sa inteleaga ce i se spune. Sunt foarte fericita ca il am pentru ca imi tine de urat si ma inveseleste de fiecare data cand sunt trista. Chiar daca nu vorbeste eu stiu ca si el ma iubeste la fel de mult cat il iubesc si eu.

Ce-a mai frumoasa exprimare a gandurilor omului este arta

Omul creaza poezi, picturi prin care isi exprima sentimentele. Artistii vad ,,joaca’’ precum ceva serios, care trebuie pus inaintea altor lucruri. Deoarece artistii creaza din placere actul creatiei poate fi considerat un joc. Arta, creatia inseamna foarte mult deoarece creatorul daca nu picteaza, nu scrie sau nu sculpteaza se simte ca un copil caruia i s-a interzis jocul si devine un om trist. Arta si jocul desi nu sunt sinonime sunt inrudite.

E iarna! A venit si pe la noi iarna cu multa zapada.Ninge atat de frumos…incat nu poti sa te abtii sa nu iesi afara si sa te jogi prin omatul cel rece si pufos.

Cerul e ca lesia si e frig.Norii plumburii si grei cern zapada alba ca spuma laptelui cu nemiluita, repede si cu fulgi mari.Totul e amortit sub oceanul de ninsoare. Craiasa Zapezilor, pe cine vede ca-i calca plapuma cea pufoasa, ii face umeri albi si grei ne interesand-o cine e. Soarele rotund si palid, se arata cu frica printre nori cei reci.Vantul suiera prin crengile cercelate ale copacilor, cu senzatia ca intradevar a venit iarna cea bogata in sarbatori.Casele impodobite cu zapada cristalina dorm linistite sub acoperisurile incarcate cu omat, si aranjate cu ghirlandele de cristaluri. Se vad nasurile copiilor printre florile de gheata prinse pe geamurile aburite si reci. De sarbatori, in ce casa intri vezi brazii ornati cu tot felul de ghirlande si globulete care mai de care mai colorate si mai aranjate cu diferite modeluri. Copii bucurosi au iesit afara tragandu-se cu saniile usoare, printre troienele calatoare adunate ca margelele la un colier.Unii copii cei mai mici, se bucura si ei de iarna cu lacrimi cazand pe jos de pe sanii. Magazinele sunt aglomerate de oamenii care se pregatesc pentru sarbotorile de iarna, in special de Craciun. Furnica fiind harnica, si-a cules hrana pentru iarna, iar acum poate gusta bunele roade ale toamnei, pe cand greierul isi aduce aminte de baladele cantate si rasetele pronuntate pe timpul toamnei cand furnica muncea pentru a avea pe timpul iernii ce manca. Asteptam cu nerabdare Craciunul.

Anotimpul meu preferat-toamna Intr-un an se succeda patru anotimpuri.Iarna alba, primavara parfumata, vara calduroasa si in sfirsit toamna multicolora care este una dintre preferatele mele anotimpuri.Dupa ce se termina secerisul Regina Toamna calatorind prin toata tara soseste si in satul nostru din munti intr-o careta fermecata. Copiii pleaca la scoala cu ghioydanele grele in spinare.La scoala ei vor discuia usile cu cheita fermecata pentru a descoperi noi taine nedescoperite si necunoscute de ei pina atunci. Peste cer se asterne un sal mare de nori cenusii care plutesc deasupra caselor, iar din ei cad suvoaie de ploaie ciobaneasca ce ne creeaya o stare de melancolie. Toamna este fermecatoare prin ninsoarea de frunye galbene-ruginii, verzi-aurii si rosietice care se astern pe pamintul reavan la fel unui

covor colorat.Vintul tomnatic si racoros indeamna frunzele la dans, la care ele nu se gindesc mult si indata incep sa danseze. Pe dealuri, pe cimpii, in padure si in livezi totul capata o nuanta ruginie.In padure nu se mai aud trilurile fermecatoare ale pasarilor, deoarece ele au plecat deja si de rind cu ele au luat si cintecele lor nemaipomenite.Dar totusi padurile nu au ramas pustii fiindca copacii sunt inconjurati de o multime de frunze multicolore.Pe linga toate acestea se mai aude si murmurul izvorului din mijlocul padurii. Regina Toamna este zglobie si aurie asemeni unui chihlimbar, harnica si darnica ca furnica si albina caci ea ne umple hambarele in fiecare an cu toate bunatatile ei. Unele animale se pregatesc pentru iarna ca sa hiberneze, iar altele isi decupeza hrana pentru intreg anotimp. Peste dealuri, cimpii...peste tot rasuna galagia oamenilor care au venit acolo dis-de-dimineta sa stringa roadele toamnei.In vii totul a ramas pustiu dupa ce oamenii au strins poama, struguras cu struguras, bobita cu bobita fiind aduse acasa si puse in poloboace.Afara in butoaie fierbea vinul spumos si cald. In livezi fructele striga una mai tare ca alta ca vor culese deoarece sunt foarte zemoase si dulci ca iti lasau gura punga si iti venea sa le maninci pe toate.Dar cel mai tare striga o para care ramasese singurica intr-un copacel ramas fara straie. In curind vor incepe sa se faca araturile de toamna si se va porni semanatul cu naiul urias al Reginei Toamna recolta pentru anul care va urma sa vina. Totul in jur e colorat si mi-as dori ca toamna sa nu mai plece de la noi, dar totusi de azi pe miine va veni iarna si Regina Toamna va fi nevoita sa plece pe o durata de un an lasind locul sau IERNII.Eu voi astepta cu nerabdare pina cind toamna va veni in anul urmator caci o ador foarte mult.

Primavara - armonie de sunet,lumina si culoare

Primavara, fiica cea mai tanara a batranului an, cea aducatoare de bucurie si voie buna a sosit si la noi cu alaiul ei de flori, lumina si culoare. Totul e invaluit in mantia de lumina a soarelui, care mangaie bland pamantul si toate vietatile. Bolta albastra se oglindeste in apele limpezi ale raurilor. Zilele sunt mai blande si mai lungi, iar noptile mai scurte. Primavara a asternut peste tot un covor multicolor. Campurile si dealurile au inverzit, iar livezile se pregatesc sa dea in floare. In paduri , muschiul copacilor e moale ca o perna de puf, iar brazii care abia si-au lepadat mantia de nea privesc mandri catre soare. In desisuri a albit floarea ghiocelului si un parfum usor de toporasi se raspandeste la adierea vantului din amurg. Primavara a trezit lunca la viata .Fluturii zburda , albinele harnice isi incep dulcele zumzet prin flori.Gandaceii si carabusii dorm la soare ,dezghetandu-si aripioarele si piciorusele.Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea cerului albastru.Randunica cea vesela,turturica,sturzul ciripesc in deschiderea marelui concert al primaverii Si oamenii se bucura de aceasta renastere a naturii.Ogoarele rasuna de duduitul tractoarelor si zumzetul harniciei.In livezi oamenii curata pomii,iar in gradini sapa pamantul sa puna rasaduri. Cu mantia plina de lumina ,primavara imparte din pocalul ei tinerete,voiosie si culoare.Sa ne bucuram toti de acest minunat martisor primit in dar de la blanda primavara.

Mi-am inchipuit iarna altfel Iata! A sosit din nou anotimpul rece. Ce trist! Parca mai ieri alegam dupa fluturii gingasi si multicolori si parka ma lasam invaluita de adierea calda a vantului pe acele calduri toride. Si parca doar acum cateva clipe incepuse scoala si mergeam prin parcul cu castani si vedeam frunzele cazand si vedeam cum trece timpul.

Dar acum? Atmosfera e cu totul alta. Defapt ar fi trebuit sa fie. Visam ca va fi o iarna lunga. Foarte lunga…Asa cum fusese anul trecut.. A fost o iarna grea, dar frumoasa. Parca inca mai simt mirosul de ger proaspat si scartaitul omatului sub picioare. Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu. Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna. Era un peisaj de vis. Cristale sclipitoare parca iti luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu saniuta. Fusese o noapte lunga si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un omat mare cat casa. Campul era acoperit cu margaritare sclitoare. Eu, Marcela si Marian ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram putin. Desi era putin ger, ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus. Acolo mai erau multi copii veseli, imbujorati si ei, dar foarte bucurosi. Era minunat. Am facut un om de zapada, am alergat, am patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam, dar nu ne-am sfiit nici acum; Marian a spart putin ghiata si a pescuit la copca. A prins ceva peste, asa ca ne-am potolit si foamea, si apoi ne-am continuat jocurile. Ce zi superba a fost atunci. Si au mai fost multe. O luna a tinut asa, dupa care putin timp a mai durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui. Pe o parte ne bucuram-scapsem de hainele grele si de bocancii incarcati de zapada pe care abia ii mai caram. Dar, pe o parte ne parea rau. Se termina vacanta de Craciun si nu mai aveam cum sa ne jucam. Ne intalneam tot mai rar si eram tot mai tristi. Abia asteptam din nou sa vina iarna. Mi-as fi dorit ca si anul acesta sa fie tot asa. Dar nu a fost sa fie. Sa speram in continuare ca ne vom mai juca si in alti ani asa cum ne-am jucat atunci, si sa revedem acel peisaj din basme, care nu va disparea niciodata din mintea mea. Ador anotimpul iarna!

Compunere

espre

Iarna

A venit si pe la noi iarna cu multa zapada. Ninge atat de frumos incat nu poti sa te abtii sa nu iesi afara si sa te joci prin omatul cel rece si pufos. Norii plumburii si grei cern zapada alba ca spuma laptelui cu nemiluita, repede si

cu fulgi mari. Totul e amortit sub oceanul de ninsoare. Craiasa Zapezilor, pe cine vede ca-i calca plapuma cea pufoasa, ii face umeri albi si grei ne interesand-o cine e. Soarele rotund si palid, se arata cu frica printre norii cei reci. Vantul suiera prin crengile cercelate ale copacilor, cu senzatia ca intradevar a venit iarna cea bogata in sarbatori. Casele impodobite cu zapada cristalina dorm linistite sub acoperisurile incarcate cu omat, si aranjate cu ghirlandele de cristaluri. Se vad nasurile copiilor printre florile de gheata prinse pe geamurile aburite si reci. De sarbatori, in ce casa intri vezi brazii ornati cu tot felul de ghirlande si globulete care mai de care mai colorate si mai aranjate cu diferite modeluri. Copii bucurosi au iesit afara tragandu-se cu saniile usoare, printre troienele calatoare adunate ca margelele la un colier. Unii copii cei mai mici, se bucura si ei de iarna cu lacrimi cazand de pe sanii. Furnica fiind harnica, si-a cules hrana pentru iarna, iar acum poate gusta bunele roade ale toamnei, pe cand greierul isi aduce aminte de baladele cantate si rasetele pronuntate pe timpul toamnei cand furnica muncea pentru a avea pe timpul iernii ce manca. Asteptam cu nerabdare Craciunul!

Poveste de iarna Era o seara linistita de Decembrie.Era ziua de dinaintea Craciunului.Toata ziua, cerul gri nu lasase soarele sa priveasca pamantul acoperit de plapuma rece a iernii. Crivatul aprig se joaca prin vazduh cu norii grei de zapada,conturandu-le forme nastrusnice.Fulgii de nea se rotesc ametitor intr-o hora argintie,chemandu-ne parca sa ne alturam lor in acest dans minunat.O plapuma alba si rece acoperise pamantul negru. La noi in casa,forfota mare,mama facea din greu cozonaci,iar eu,impreuna cu tata impodobeam bradul cu mii de luminite cu forme si culori diferite foarte frumoase.Deodata se auzi un clinchet de clopotel si glasuri vesele de copii….erau colindatorii care vin in fiecare an cu colinde,pentru a vesti nasterea Mantuitorului.Se lasa seara,luna se ridica eleganta ca o regina peste casele acoperite de zapada pufoasa abia asternuta si cu o suflare parca arunca bucati cristaline dintr-o oglinda,facand zapada foarte sclipitoare.Cerul era plin de stele luminoase care parca asteptau si ele venirea mosului. Spre dimineata vraja noptii isi pierde farmecul ,iar o perdea de ceata se iveste.Peste putin timp ,batranul soare isi ridica minunatele raze stralucitoare de dupa munti. In casa mea era liniste,doar instalatia bradului se auzea,eu ma gandeam la

ce oare mi-a adus mosul si asteptam nerabdatoare sa aud vocea mamei strigandu-ma pentru a vedea cadourile mult asteptate. Nu peste mult timp se auzi usa,era mama,bucuroasa am intrebat-o daca mosul a venit si la noi.Aceasta raspunse ca da iar eu am sarit bucuroasa la brad si m-am bucurat de cadourile primite impreuna cu familia. Dupa-amiaza am iesit afara impreuna cu tata si am facut un om mare de zapada.I-am dat numele ,CRaiasa fulgilor de nea” deoarece era facuta din mii si mii de fulgi stralucitori.Ne-am distrat de minune. Spre seara am cinat in familie cu rudele si am sarbatorit venirea mosului. A fost un craciun de neuitat.

Magia Craciunului In ajunul Craciunului, afara ningea linistit,pomii erau acoperiti de o plapuna de albinute albe, casa mirosea a bunatati…iar eu stau si privesc bradul impodobit cu cu frumoasele globulete. Privind la el ma gandesc ce cadou o sa primesc si anul acesta stiind ca am fost destul de cuminte si am impodobit cu multa dragoste si pasiune bradul care statea falnic in coltul camerei dar care lumineaza intreaga camera cu stelutele lui multicolore. Cat timp stateam si il asteptam pe Mos Craciun, am adormit. Visam ca bradul imi vorbeste si imi multumeste ca l-a impodobit atat de frumos si spunea ca ii va spune Mosului sa imi aduca cel mai frumos cadou. In dimineata de Craciun cand m-am trezit am vazut sub bradul care statea falnic cau un soldatel, cadoul care mi-l doream de mult timp, si langa el o scrisoare de la Mos care imi spunea sa fiu la fel de ascultatoare si cuminte pentru ca el imi va fi recunoscator si imi va aduce un cadou la fel de frumos. A fost unul dintre cele mei frumoase Craciunuri!

A venit Baba Iarna. Suntem în ajunul Crăciunului. Peste tot, pământul este acoperit cu un cojoc gros de zăpadă. Casele stau sub clăbucii albi de fumSub mustaţa-i albă , cerul a-nceput să sufle gerul.

Din zarea mută ninge lin. Pădurile , în depărtare, cu tulpini fumurii , ciucurate de ninsoare , par cercelate cu flori de zarzări şi de cprcoduşi . Norii încă mai varsă lacrimi îngheţate. Eu mă uit pe fereastră atras de jocul fulgilor care se roteau. Mama face cozonaci pufoşi şi rumeni. Sunt atras de mirosul de scorţişoară şi vanilie . Pe lângă asta văd un munte de colaci şi doi saci de nuci poleite. Friptura se frige în cuptor în sosuri gustoase. După ce mâncărurile sunt gata mergem să împodobim bradul de Crăciun care veşnic stă verde şi drept ca lumânarea. Prima dată am arnajat beteala aurie şi frumos strălucitoare. Au urmat globuleţele în fel de fel de culori.Unele roşii, altele galbene ca soarele care acum nu mai este, verzi, albastre, fiecare în felul şi forma lui. Am mai pus câteva bomboane , caramele şi ciocolate. Când totul a fost aproape gata, am montat instalaţia cu beculeţe multe . Partea de jos a bradului era împodobită. Mai rămâne să pun o steluţă în vârf. Gata! Am terminat ! Mă duc la culcare să-l aştept pe Moş Crăciun. Patul mă aştepta cu blândeţe şi căldură. Peste puţin timp Moş Ene a venit pe la gene. Lumea viselor mă cuprindea. Mergeam pe o cărare poleită cu aur. Eram înconjurat numai de zăpadă. Înaintea mea era un palat de cristal care era păzit de doi oameni de zăpadă. I-am întrebat unde mă aflu – mi-au răspuns : -Te afli în lumea lui Şom Nuicărc la Lulop Drom . -Ce-nseamnă asta? am întrebat eu. -Trebuie să dezlegi tainele ! -Mă lăsaţi să intru? -Da! -Vă mulţumesc! Când am intrat am văzut peste un milion de spiriduşi care făceau jucării pentru toţi copiii . I-am întrebat pe câţiva dintre ei: -Ce faceţi voi aici? -N-avem timp de discuţii ! -Atunci spuneţi-mi, vă rog, ce-nseamnă Şom Nuicărc ? Uff..!Ce mă fac? Privind pe fereastră am văzut doi reni înhămaţi la o sanie mare. Mai uitândumă la nămeţii albi de zăpadă mi-am dat seama ce-nseamnă Lulop Dron. Este polul nord scris pe dos iar Şob Nuicărc înseamnă Moş Crăciun. -Uraa!Am dezlegat taina ! M-am dus la oamenii de zăpadă şi le-am zis ce aflasem. Ca răsplată mi-au

dat nişte bomboane care te făceau să zbori şi permisiunea de a-l putea vedea pe Moş Crăciun. Am stat mult de vorbă cu el. -Scoală-te, Bogdan! Auzisem glasul blând al mamei. -Moş Crăciun? Am mormăit eu. -Da! A venit Moş Crăciun, cu multe daruri şi te aşteaptă Mihai şi Cosmin să pleci cu colindul. Eu i-am mulţumit lui Moş Crăciun în gând. Când să plec pe uşă m-am cotrobăit în buzunare şi am văzut nişte bomboane. Crezând că sunt cele primite de la Polul Nord, le-am înghiţit, dar nu aveau nici un efect.

BRADUL E iarna. Diana si Cristina se joaca un poiana din spatele casei lor.Fac bulgari de zapada si se bat cu ei, sau se dau cu saniuta de pe coasta de alaturi. Diana apuca crengile unui brad si incepe sa le scuture tare. Zapada cadea in valuri si o acoperea pe mica si plapanda fetita. -Hi,Hi,Hi! Nu mai scutura ca ma gadili! -Cine a vorbit? intreba Cristina. -Cum cine?! Eu, bradul! Nu mai scutura crengile, ca mor de ras! - Brazii se gadila? intreba Diana. - Toti brazii se gadila, fara exceptie! raspunse bradul. - Dar cum se face ca vorbesti? Nut e-am mai auzit pana acum si, daca ma gandesc bine, mereu ne-am jucat pe aici; zise Cristina. -Noi vorbim numai iarna, pana la Craciun, dupa aceea nu mai putem vorbi. -Mai sunt doar doua zile... -Nu fi suparata, ca in timpul anului cantam in bataia vantului, ascultam povestile florilor si pasarilor, sau va privim pe voi, copiii, cum va jucati, si nu ne plictisim deloc. -Chiar asa? se minunara copiii. Atunci e foarte bines a fii brad. Nici nu trebuie sa te duci la scoala. -E bine, numai sa nu vina vreun om rau sa-ti scrijeleasca pielea ... . Te poti inbolnavi. -Eu am cazut o data si mi-am julit genunchiul, isi aminti fetita -Tot cam asa e. Dar la noi e mai rau. Pana se vindeca poate trece chiar si-o vara intrega. -Vom avea grija ca tie sa nu ti se intample asta. Acum ne grabim. Ne asteapta mama la masa. Putem veni si maine sa stam de vorba? Ne-ai invatat multe lucruri noi, ... … putem! -Sigur ca da! Mi-a facut placere. Va astept cu drag. Un vis de neuitat... După ziua foarte lungă si obositoare pe care am avut-o, nici măcar cinci

minute nu mi-au trebuit pentru a adormi bustean în patul moale la care am visat aproape toată ziua. Mrejele noptii m-au fermecat si m-au purtat pe un drum care părea că nu se mai termina. Deodată, ca prin minune, m-am trezit pe o plajă pustie, total înconjurat de ape. Părea a fi o insulă, dar nu pricepeam ce căutam eu acolo. Eram total năucit. Am început prin a cerceta zona. Păseam cu o oarecare retinere întrucât nu m-am dezmeticit încă. Stăteam în fata unor palmieri uriasi, în spatele cărora se întindea o vegetatie densă. Prin minte îmi treceau tot felul de lucruri. Ce trebuie oare să fac pentru a scăpa din locul acesta? Nu puteam cere ajutorul nimănui. Eram singur, nu aveam cu cine să vorbesc. Trebuie să mă descurc cumva, altfel voi muri de foame si mai ales de sete. Asadar, am pornit către inima insulei cu speranta găsirii unui loc până când cineva mă va salva. Nisipul era fierbinte; soarele strălucea puternic; eu vroiam doar să mă adăpostesc undeva la umbră. Astfel m-am sprijinit cu spatele de un palmier. Am stat acolo aproximativ jumătate de oră, gândindu-mă la ce mi s-a întâmplat.În sufletul meu se contopeau mai multe sentimente. Simteam teamă, nesigurantă, dar spiritul de aventură, curajul si adrenalina dominau. Mai târziu începea să-mi fie sete, deci trebuia să pornesc din loc. M-a cam încetinit vegetatia abundentă. Dacă as fi avut măcar o persoană alături de mine cu care să vorbesc, să împart păreri, care să mă ajute, să mă impulsioneze cumva. Dar asa trebuia să mă descurc singur si oricât de disperat as fi fost, trebuia să rămân calm. După ce am mai mers vreo trei sute de metri m-am oprit brusc. În fata mea se asterne un mic izvor care-mi astâmpără setea doborâtoare. Probabil acesta e locul ideal de care am nevoie. Mă asez la umbra unor bătrâni copaci, asteptând ca cineva să mă scoată din acest loc. S-a înserat si încă n-am dat de urma civilizatiei. A doua zi eram complet ametit. Credeam că am scăpat din acel loc atât de îngrozitor, dar nu. Începeam să vorbesc singur, tocmai din nevoia absolută de a comunica cu cineva. Începeam să aud diferite voci. Era groaznic. Obosit, dezorientat, nu mai stiam pe unde să apuc. Vroiam doar să scap de acest chin. Vroiam să ajung printre oameni. Deodată mirosul îmbietor al pâinii de casă abia scoasă din cuptor mă trezeste la realitatea pe care o căutam disperat. Totul a fost doar un vis, sau mai bine zis un cosmar, din care m-am trezit bucuros si dornic de comunicare, un lucru absolut vital. Totodată am învătat că singurătatea si lipsa comunicării te pot aduce în pragul disperării. Familia ideală După părerea mea, familia perfectă nu există. În toate relatiile există tensiuni si conflicte, orgolii si frustrări, greutăti si neîntelegeri, răbufniri, stres. Toate acestea au loc între soti sau între parinti si copii. În familia ideală, comunicarea este solutia tuturor problemelor. Părintii nu tipă niciodată, totul se rezolvă cu calm, nu există certuri, iar părintii sunt foarte concilianti. Familia perfectă este stabilă, bazată mai ales pe iubire si pe încredere. Este o familie în care domină sinceritatea si în care nu este loc

de minciună. Părintii si copiii sunt foarte buni prieteni. Între acestia se stabilesc relatii de colaborare, de socializare si de încredere reciprocă. Membrii unei familii ideale nu au niciun fel de viciu. Părintii sunt un exemplu pentru copii. Părintii perfecti nu vorbesc niciodată urât în fata copiilor. Acestia trebuie să dea dovadă de un comportament excelent si demn de urmat. Trebuie să-si ajute copiii indiferent de problema pe care o au. Trebuie să actioneze cumpănit, si mai ales să nu recurgă la bătaie. Totodată copiii (mă refer la toti copiii, nu neapărat la cei dintr-o familie ideală) au câteva angajamente. Acestia trebuie să le datoreze respect părintilor, să se comporte civilizat cu ei, să aibă un limbaj adecvat, deoarece părintilor le datorează multe lucruri, cel mai important fiind faptul că i-au adus pe lume. Trebuie să nu le ascundă nimic părintilor indiferent cât de gravă ar fi problema. Si mai ales trebuie să-si asume vina pentru unele fapte necugetate, întrucât o greseală recunoscută este pe jumătate iertată. Putem să ne gândim la familia ideală ca la un puzzle din care nu lipseste nicio piesă

Pastel de toamna Pentru mine toamna inseamna poezie si culoare. Privind un tablou care pana acum nu-mi inspira nimic incep sa inteleg tristetea si durerea pe care natura o traieste odata cu venirea toamnei. Copacii zgribuliti de frig si goliti de vantul tomnatic par niste fiinte parasite de caldura verii. Frunzele ce colinda nestingherite in adierea vantului, traiesc o adevarata aventura de cand invie pe crengile pomilor si sfarsesc pe tesatura ruginie a pamantului. Isi incep viata desfacandu-se inverzind si cresc sub mangaierea blanda a soarelui. Dar intr-o zi razele de calduraa palesc, zilele devin racoroase iar puterile lor slabesc. Parca le cuprinde o boala, se ingalbenesc, le e rau si intr-un final mor, cazand in mormantul maroniu al naturii. O singura nota de speranta mai exista in acest peisaj; urmand cararea plina cu covoare galbene si rosii intri intr-o poenita unde culoarea verde-zmarald domina, copacii se lupta din rasputeri pentru a tine piept toamnei si a salva natura de asprimea ei. Speranta va muri ultima in visul lor. Apusul incepe sa-si faca prezenta. Valuri rosii, intr-un fel mai calduroase desi era mai racoare, umplu pamantul cu sange lasand sa se vada doar mormantul cenusiu al frunzelor. Un fluture multicolor se desprinse, isi ia zborul, se invarteste de cateva ori si cade pe pamantul insangerat. Ce drama traieste natura sub apriga, dar colorata toamna! Tara mea Intr-o seara friguroasa de iarna, neavand ce face, am luat albumul de

fotografii al familiei si m-am adancit in amintirile pe care mi le trezea fiecare poza in parte. Mi-au venit in minte locurile frumoase prin care am trecut in fiecare vacanta si parca simteam mireasma de racoare curata a muntilor, care imi patrundea in suflet,umplandu-ma de fericire. Muntii nostrii semeti si frumosi,care poarta falnici mantia de codru verde, cu fruntile acoperite de nori si nameti, uneori pana la mijlocul verii, ne primesc voiosi in imparatia lor. Imbiindu-ne cu susurul apelor repezi si reci, se uita mareti la noi prin ochii speriati ai caprioarelor, cerbilor si a altor vietati care isi gasesc pacea si linistea printre stancile brazdate de ani si de vitregiile vremurilor. Apoi, puterea gandului m-a purtat prin campiile arse de soare, unde se leganau incetisor lanurile de grau auriu, oceanul de verdeata al porumbului si cele mai frumoase flori, fiice ale soarelui, care nu obosesc niciodata privindu-l. Aceste tinuturi bogate sunt marginite de murmurul batranului fluviu Dunarea, care in lungul lui drum, dupa ce a vazut frumusetile multor tari, a ajuns in cel mai fermecator loc, unde s-a gandit sa-si construiasca o poarta de verdeata si vietati din cele mai variate. Cu gura lui de stuf, trestie si salcii pletoase, fluviul saruta dulce marea cea mare si nemarginita. Cu mantia ei albastra si vuiet de valuri, aceasta saluta maretul fluviu si ii ureaza: "Bun venit!" Gandurile mele s-au ascuns la loc, in cutia cu amintiri, iar eu, revenind la realitate, mi-am dat seama ca peste toate frumusetile a venit iarna. Plapuma groasa de zapada acopera rodnicile campii, pasarile si animalele sau retras in cuiburi si adaposturi calduroase, iar falnicii munti se bucura de rasetele fericite ale copiilor, care se joaca pe partiile lor, zburdand prin zapada ce-i acopera. Ce frumoasa este tara mea! Este o bucatica de rai pe care au aparat-o stramosii nostri si ne-au lasat-o mostenire. Fiind cel mai pretios dar pe care il vom darui copiilor nostri, o vom apara si ingriji pentru ca frumusetea ei sa fie vesnica. Primavara Zapada alba de pe-ntinsul tarii s-a dus cu greu dar campia scoate aburi, pe umedul pamant. Soarele incalzeste pamantul cel dezghetat, paraiele curg repede soptiinmd al primaverii dor. Iarba verde se zareste pe campia –intinsa si deasupra ei un fluture colorat ce prin vazduh se alinta. Incet se lasa noaptea dulce a primaverii, linistita racoroasa . Iar luceafarul ceresc zambeste la broastele ce oracaiesc in cor. Seara Linistea infasoara satul, nimic nu se misca, frunzele galbene, uscate cad pe

pamantul rece. Pe dupa case sta soarele ascuns. Cerul este violet, iar geamul somnoros chiuie in bataia vantului. Prezenta mea se pierde printer miile de stele licaritoare. Iar luna ca o roza de argint trece printer putini nori singuratici, plumburii. Scrisoarea Pe dulapul plin de praf, sta s-acum o scrisoare de mult uitata. Cand o vad ma trec fiorii, si nu stiu cum, un gand ma ispiteste, s-o citesc sa n-o citesc? O fi doar o poveste sau o veriga rupta din lantul unor vietii atat de scumpe noua? Trecutul ma infasoara intr-o panza de matase. S-o sfasii si raspunsul sa-l aflu sau s-o las sa ma acopere de intrebari fara raspunsuri? N-o s-o las! Inima in dinti mi-o iau, plicul alb desfac, cu grija iau foaia galbena de atata timp s-o citesc cu mare atentie. Raspunsul nu l-am aflat, dar cand ma gandesc la toate nedumeririle mele ma mir ca de-o poveste. Automne L`automne. Mes grands-parents s`apportent de cueillir la vigne, aussi les arbres fruitiers. Dans son verger nous trouvons les pruniers, les poiriers, les pommiers avec un parfum distingue. Les grappes de raisins sont accrochées dans la vigne. Et automne est plus beau que l`autre. Valentine’s day în Anul Caragiale Mai ştie cineva în România că pe 16 februarie, până în 1989, sărbătoream Ziua Feroviarilor? Mulţi dintre noi leagă astăzi mijlocul lunii februarie de altă sărbătoare, Ziua Îndrăgostiţilor. Este foarte OK să te pregăteşti aşa cum trebuie pentru ziua de 14 februarie, cel puţin în măsura în care era înălţător să o faci înainte de Revoluţie, pentru ziua de 16 februarie. Sfântul Valentin nu are nici o semnificaţie religioasă la noi, pe 14 februarie. E doar un efect al entuziasmului cu care am importat concepte occidentale în ultimii 12 ani şi, de acceea, se cheamă „Valentine’s Day”. Ca la majoritatea lucrurilor importante din Occident, şi la Valentine’s Day n-are acces decât o parte a poporului român. Această parte a poporului se împarte, apoi, în fiecare an, pe 14 februarie, în două: îndrăgostiţi care se bucură sărbătorind romantic şi îndrăgostiţi care se bucură mai puţin, fiind departe de persoana iubită. Până la urmă, Valentine’s Day e cea mai nevinovată felie a globalizării. Dacă vrem să ne apărăm de efectele globalizării şi să protejăm sacrificiul local, am putea da zilei de 14 februarie nenumărate semnificaţii:

1 14 februarie - Ziua ultimelor debranşări, în amintirea celei mai grele facturi de căldură a anului, cea de pe luna ianuarie; 2 14 februarie - Ziua televiziunilor, pentru că, în preajma acestei date, îşi pregătesc posturile româneşti, în fiecare an, intrarea grilelor de primăvară; 3 14 februarie - Ziua „Armagedon”, ca să dăm şi Occidentului ceva, ca semn că pe această dată a apărut ultimul episod al serialului românesc de Internet: episodul 15, despre Mitica Dragomir. Vom vedea curând dacă îşi dă seama vreunul dintre noi că Valentine’s Day pică peste căteva zle în Anul Caragiale. Valentine’s day în Anul Caragiale Mai ştie cineva în România că pe 16 februarie, până în 1989, sărbătoream Ziua Feroviarilor? Mulţi dintre noi leagă astăzi mijlocul lunii februarie de altă sărbătoare, Ziua Îndrăgostiţilor. Este foarte OK să te pregăteşti aşa cum trebuie pentru ziua de 14 februarie, cel puţin în măsura în care era înălţător să o faci înainte de Revoluţie, pentru ziua de 16 februarie. Sfântul Valentin nu are nici o semnificaţie religioasă la noi, pe 14 februarie. E doar un efect al entuziasmului cu care am importat concepte occidentale în ultimii 12 ani şi, de acceea, se cheamă „Valentine’s Day”. Ca la majoritatea lucrurilor importante din Occident, şi la Valentine’s Day n-are acces decât o parte a poporului român. Această parte a poporului se împarte, apoi, în fiecare an, pe 14 februarie, în două: îndrăgostiţi care se bucură sărbătorind romantic şi îndrăgostiţi care se bucură mai puţin, fiind departe de persoana iubită. Până la urmă, Valentine’s Day e cea mai nevinovată felie a globalizării. Dacă vrem să ne apărăm de efectele globalizării şi să protejăm sacrificiul local, am putea da zilei de 14 februarie nenumărate semnificaţii: 1 14 februarie - Ziua ultimelor debranşări, în amintirea celei mai grele facturi de căldură a anului, cea de pe luna ianuarie; 2 14 februarie - Ziua televiziunilor, pentru că, în preajma acestei date, îşi pregătesc posturile româneşti, în fiecare an, intrarea grilelor de primăvară; 3 14 februarie - Ziua „Armagedon”, ca să dăm şi Occidentului ceva, ca semn că pe această dată a apărut ultimul episod al serialului românesc de Internet: episodul 15, despre Mitica Dragomir. Vom vedea curând dacă îşi dă seama vreunul dintre noi că Valentine’s Day pică peste căteva zle în Anul Caragiale. Dansul fulgilor de nea Este iarna. Satul este acoperit intr-un strai sclipitor de sarbatoare. Fumul urca spre cer in fuioare albe. Soarele sta suparat. A trecut vara, iar vantul si fulgi de nea il alunga: -Vara a trecut! -Stiu, dar copiii au nevoie de putina caldura. -Nu e adevarat! Iarna fulgii de nea joaca pe acoperisul casei. Vantul, vazand ca nu poate sa alunge soarele, il sufla departe. Insa soarele

nu pleaca. -Bine tu ai vrut-o! iar vantul sulfa tare da ploaie si ninsoare. Ninge foarte mult si e frig iar soarele nu mai suporta si pleca. Casele, pomi si strazile au fost impodobite cu globulete, beteala si beculete multicolore. Copiii bucurosi se joaca cu bulgari si fac oameni de zapada. Te simti ca intr-o noua lume. Copacii de zahar, campul de cristal si cununa de stelute argintii te fac sa te simti ca-n paradis. Jucariile uitate Era o seara frumoasa de iarna. In casa ardea focul, iar in strada copiii se jucau cu zapada asternuta. Obosit, am intrat in casa, am luat cina si m-am culcat gandindu-ma la ce o sa fac maine. La un moment dat din podul casei s-a auzit un zgomot. M-am dat jos din pat si am inceput sa urc incet scarile care duceau in podul casei. Ajuns acolo, am vazut cum toate jucariile vechi cu care nu ma mai jucam au prins viata. Unele dintre ele dintre m-au recunoscut si m-au chemat sa ma joc cu ele. Am intrat intrat in lumea lor magica si nu mi-am dat seama ca se facuse dimineata. Am plecat din pod, dar nu inainte de a le promite ca nu le voi mai uita si ma voi intoarce cat mai repede la ele. Bicicleta din vitrina Era o zi minunata de vara. Soarele stralucea puternic pe cer. Impreuna cu parintii am plecat la cumparaturi. In vitrina unui magazin am vazut ultimul tip de bicicleta de curse. Uitandu-ma la pretul ei, am ramas dezamagit pentru ca aceasta costa foarte mult. Am plecat cu gandul la bicicleta pe care mi-o doream. Ajuns acasa, am spart pusculita cu banii stransi de mine, dar neavand banii necesari, am hotarat impreuna cu parintii mei ca ar fi bine sa am mai multe resnponsabilitati: sa cumpar paine, sa hranesc pisica si sa sterg praful. Drept rasplata parintii mi-au dat restul de bani pentru a-mi cumpara bicicleta pe care mi-o doream. Sunt tare bucuros ca maine voi arata prietenilor mei bicicleta mea cea noua. Din lumea celor care nu cuvanta Agatata de o crenguta, o frunza uscata, cu fata zbarcita gandea: "Iata ca au trecut peste mine si nesfarsitele ploi de toamna, zapezile grele si nemilosul crivat. Toate au navalit asupra mea cu furie, dar de creanga tot n-au putut sa ma desprinda! Sunt singura frunza de anul trecut care n-a fost infranta! Si frunza uscata, aruncand o privire spre pamant, rase multumita. Toate celelalte surate ce stateau pe aceeasi creanga cu mine, zac acum acolo, jos,

amestecate in noroi. Numai eu nu am moarte! crivatul nu mai bate, zapada nu mai cade, de cine as putea sa ma mai tem acuma? Cu fiecare zi ce trecea soarele devenea tot mai mangaietor, tot mai datator de viata, petice razlete de iarba cresteau, se uneau intr-un covor mare, care acoperea cu repeziciune fata pamantului. Pasarelele scaldandu-se in baia razelor de soare, se intreceau sa slaveasca in cantecele lor trezirea la viata a naturii. Intr-o zi, o vrabie se aseza pe creanga pe care statea frunza agatata. - Ia te uita! Se mira ea. Cum de ai ramas aici? - Am ramas, fiindca am vrut! raspunse frunza intepata. Pe mine n-a cutezat nimeni sa ma doboare. - Asta vad si eu, i-o intoarse vrabia. Tot o sa te doboare cineva! spuse ea hotarata. - Cine, ma rog? - Primavara! - Primavara? rase frunza. N-a putut Iarna cea apriga sa ma doboare si vrei sa ma tem de tinerica Primavara? - Da, da! O sa vezi tu! spuse vrabia. Peste cateva zile, intr-o dimineata, coaja crengii plesni si aparu un mugure mic. - Dar tu, mititelule, cine esti? - Eu sunt Primavara! Frunza speriata, amintindu-si spusele vrabiei, se lua la cearta cu Primavara. Cearta a durat mai multe zile, dar frunza a fost doborata de Primavara. Pana la urma, s-a dovedit ca mugurul acela mic ascundea puterea noului anotimp. Expresii frumoase ,,Încălţată cu pâslari moi, iarna a pornit prin munţi şi văi.” ,,A îmbrăcat pinii şi brazii cu cojoace grele de zăpadă.” ,,A pus crengilor mănuşi de puf.” ,,Prin văzduh plutesc steluţe mici şi albe de nea.” ,,Drumurile par nişte oglinzi poleite de soarele strălucitor.” ,,Liniştea se sparge de glasurile vesele ale copiilor.” ,,Cerul se oglindeşte în neaua strălucitoare.” ,,Pe cerul plumburiu, norii grei nu au astâmpăr.” ,,Zăpada cristalină pare un lan de diamante.” ,,Fumuri albe se ridică în văzduhul plumburiu.” ,,Copacii tăcuţi sunt îmbrăcaţi în promoroacă.” ,,Vântul geme jalnic.” ,,Dealurile, ca nişte uriaşi, dorm sub zăpadă.” ,,Totul este o întindere tăcută şi albă.” Expresii frumoase ,,A rumenit frunzele plopilor tremurători.”

,,Fuiorul de mătase al toamnei lasă pe pământ urme arămii.” ,,A acoperit cerul cu nori cenuşii.” ,,Pădurea prinde a-şi dezbrăca haina.” ,,Vântul aspru alungă cântăreţii codrului.” ,,Toamna a furat puful păpădiilor.” ,,Copacii i-a împodobit cu veşmânt galben şi arămiu.” ,,Aripile păsărilor călătoare spintecă văzduhul.” ,,Frunze galbene plouă din copaci.” ,,Pe firele de telegraf a aşezat, ca nişte mărgele pe aţă, şirul ultimelor rândunele călătoare.” ,,Vântul aruncă în geamuri picuri grei de ploaie.” ,,Păsările călătoare înnegresc cu zborul lor zarea.” ,,Grădinile se împodobesc cu perlele argintii ale brumei.” ,,Nuci lemnoase, în cămăşi zdrenţuite, cad pe potecă.” Expresii frumoase ,,Iarba a prins colţ fraged şi nou.” ,,Primăvara cu alaiul său se aşterne peste crânguri şi poieni.” ,,Mugurii încep a plesni sub mângâierea soarelui.” ,,Frunzele copacilor se scaldă în albastrul văzduhului.” ,,Sub ploaia razelor de soare, învie firele de iarbă.” ,,Soarele deşteaptă cu căldura şi lumina lui pământul.” ,,În mătăsuri lungi de vânt, primăvara lasă-n urmă galben puf de păpădie.” ,,Livezile s-au îmbrăcat într-o albă haină de sărbătoare.” ,,Primăvara dă cerului zări senine şi luncilor cântece măiastre.” ,,Vântul adie molcom printre crengile înverzite ale copacilor”. ,,Din copacii înfloriţi se scutură ploi de miresme.” ,,Soarele soarbe roua dimineţii de pe câmpul înverzit.” My holiday This holiday it was wonderful for me because it was more fun than anothers holidays for now. I got a good time and especially it was great because i spent with my familly, i am lucky for that because i have a big familly. Usually the Christams holiday is important for me, than childrens go to carols for Christmas at houses of peoples for announcement the birth of Jesus Christ. I like to go for sining and this year i was togeter with my brother and a good friend, i maked much money and i divided in three. On Christmas Eve i decoraded tree and for both my grandparents and the parents. I spended my Christmas in Harman and for New Year i come at my grandparents with my paretns and i spended with they and with uncle, aunt and my cousins. All it was great but with one exception i dont liked because not was snow, i like when is much snow that make the to have spirit this holiday,that is so special and so beautiful,is great when see snow flakes.

For night the New Year i got many fireworks and petards, i like this part,this custom and i think that liked at all peoples with exception of my grandmother,her dont like the this because is afraid of that but i think that is for their noise deafening,if it dont was that noise with sure her would like. I think the Christmas and New Year is important and special for everybody,in every year we spend this wonderful moment with all familly and we enjoy with great love. MEXICO I like to go in Mexico, exactly in Guadalahara because there are very much beautiful and interesting things. Guadalahara is located in the middle of Mexico, where are living nearly 20 milions people. There you find anything: deserts, tropical forests, vulcanoes. As in Mexico in Guadalahara you can find these thing but and more thing : „ mariachi „ music, the sombrero and more festivals. Guadalahara is a beautiful country who deserves to be visited as the other country who are beautiful too, who if we can, we visited all. Rod al pamantului romanesc Mai darnic, ca sa multumeasca firea apriga si darza a romanului, Dumnezeu i-a harazit o tara mandra si bogata, cu un pamant rodnic ca un pantec matern. Au lovit-o nemilos hunii, tatarii, seceta, razboaie si blesteme pagane. Dar pamantul a rodit mai abundent, incapatinandu-se sa-si rasplatesca fiii innecati in amar si nevoi. Din semintia muntilor, din tumultul valurilor, din freamatul codrului si oglinda lacului, din parfumul teilor si amortirea zorilor, pamantul acesta stramosesc scaldat de lacrimi si sudoare a zamislit un fiu. Un fiu care sa-i planga necazurile, sa-i mangaie tampla carunta, sa-i laude neclintirea muntilor, sa-i cante din bucium si caval doine si balade, sa-i stropeasca florile cu roua, sa umple de miresme diminetile si sa-i poarte numele prin veacuri. Cum ar fi fost pamantul romanesc fara acest fiu zamislit din dorinta, dragoste, pasiune si nevoie? Cum ar fi fost pamantul fara Eminescu? Cu siguranta mai altfel si… mai sarac. Cum ar fi fost Romania fara Eminescu? Ca un soare fara lumina, ca un izvor fara susur, ca o mare fara valuri, ca o pasare fara tril, ca o iarna fara nea, ca un copil fara zambet… Se spune ca Dumnezeu nu ne da niciodata ce vrem, dar ne da intodeauna ce ne trebuie. Iar Eminescu ne trebuia. Asa cum avem nevoie de Ceahlau sa sprijine soarele la asfintit, asa cum avem nevoie de Dunare sa adape buza arsa a campiei, asa cum are tarmul nevoie de sarutul Marii. Nevoia pamantului de iubire, nevoia romanilor de inalt, nevoia ochilor de cunoastere au ridicat rugi fierbinti. Eminescu e zamislit din rugi si tina sramosesca. E raspunsul la intrebari staruitoare; e zambetul de dupa

tristete, e alinare la fiecare durere, e raza de soare intr-un abis intunecos, e mandria neamului nostru romanesc. Daca spui neamul nostru romanesc, spui Romania. Daca spui Romania, spui Carpati si Dunare si lacrima si zambet... si Eminescu.

XCURSIA Era 1 ianuarie. Familia mea se pregatea sa mearga in excursie la Tismana. Este ora 14:30, si ne pregateam sa plecam. Pe drum mamei i s-a facut foame, asa ca am oprit la un fast food. Noi am comandat 3 burgeri mari si 3 sucuri. In prima zi ne-am instalat in hotel apoi am plecat la drum. Am vizitat mai multe muzee apoi ne-am intors înapoi la hotel. In a doua zi am mers pe partie si ne-am dat cu sania si cu schiurile de 10 ori. In a treia dar si in ultima zi am fost la Pestera Muierii, si in Pestera Polovragi. Cand m-am intors la scoala le-am aratat colegilor poze din excursia mea si bine inteles ca nu-i am uitat, asa ca la pesteri le-am lat la fiecare cate un suvenir. Music Music keeps us alive… In my opinion, life without music is empty and useless. Music is part of my life. When I am happy, some songs entertain my good mood. I like clubbing music, minimal and hip hop… Music is ART if we think about the great artists like Mozart, Bethoven, even Madonna. They represent a model for those young artists or students. A good song is like a deep word because it involves the writer’s sentiments. In my view, music is a remedy for our diseases or a way of living. A party without music is nothing, Christmas without carols is useless and at school, Music is one of the objects where I can take a 10 for nothing. But somehow, it depends on money. Most people say that is an inflation of singers and groups that have little to do with really good music. That’s quite true. As far as I’m concerned, we shouldn’t have to listen songs or those singers which are not interesting and enjoyable, such as Guta or …. Firstly, they are ignorant people – they have no brain and no maners. Some people hate gipsy music, some don’t. On the other hand, many of those „singers” resort to vulgar and indecent gestures in order to cover their sweet voice. There are artists that kiss on the scene because of the publicity, they curse the spectators! My question is: Why? Probably because they think that they will receive much more money or we will buy their albums. In my view, modern technology makes miracles! Let’s think about those which do playback. Most people are atracted by the singers clothes or physical aspect.

In conclusion, music has its good and worse aspects. Some people like the inflation of singers and groups that have little to do with really good music and that seem cool, others think that good music is represented by great artists. Vis de iarna Privesc pe fereastră. Cade un fulg, doi, trei, ba chiar mai mulți. Chemări de dispariție mă sorb. Ies afară, merg încet... mă opresc. Privesc în sus și pe loc toți fulgii îmi dau impresia că dansează. Fulgii mă cheamă și mă îndrumă spre locurile înzăpezite. Fără teamă îi urmez plin de grandețe și seninătate. Ajung în fața unei păduri. Brazii ninși par a fi de cristal. Dar, deodată, se dau la o parte, dezvăluindu-mi un luminiș. Acolo, zăpada așternută strălucea în lumina dimineții și îmbrăca poienița într-o lumină fantastică. Mă las purtat de fulgii care mă duc într-un loc plin de splendoare, unde vântul plânge alte note și vijelia îi ține parte. Vreau să-i ascult, să le învăț simfonia. De acolo, vântul și vijelia îmi țin parte la drumul ce mai aveam să-l urmez. Deodată un vârtecuș ce domina albastrul și-a făcut apariția. Senvârte, mă-nvârt și… M-am trezit sub mirosul cozonacului care așteaptă cu nerăbdare să fie gustat. Ingerul pazitor “ …Dumnezeu umblă cu îngeraşii ba prin stele, ba pe deasupra norilor şi întrun târziu se opreşte. Îşi reazimă barba cea lungă în toiagul său de aur, întinde degetul arătător al mâinii drepte şi zice: - Vedeţi ceva acolo jos? - Da, Doamne. E pământul, răspund îngeraşii. - Cine stă în casele acelea de pe pământ? - Acolo stau oameni şi copii. - Aţi răspuns bine. Acum veţi coborî cu toţii pe pământ, veţi colinda din casă-n casă după copilaşi. Unde veţi afla vreunul, vă opriţi şi aveţi grijă de el. Aţi priceput? - Am priceput Doamne, răspund toţi îngeraşii. Şi după ce trec toţi pe dinaintea Lui Dumnezeu de-I sărută sfânta mână, îşi întind frumuşel aripile lor albe şi …zbâr! coboară pe pământ. Numai ei văd ce se-ntâmplă în casele oamenilor. Se apropie de o fereastră, o şterg cu mânuţa ca să vadă în casă şi privesc, pe rand, la copilaşi. Pe îngeri nu-i vede nimeni, nimeni de pe pământ. Numai ei văd totul . De este în casa aceea un copil care să nu asculte de părinţi, să fie rău sau certăreţ, nici un îngeraş nu intră, ci pleacă mai departe. De află la vecini un copil bun şi ascultător un îngeraş se opreşte şi intră în casă. Ceilalţi pleacă pe la alti copii. Ei, să auziţi acum câtă grijă poartă îngeraşul de copilul bun.

Când se duce soarele la culcare, atunci şi copilul face la fel. Îngeraşul nu-l părăseşte. “ Fă-ţi rugăciunea, copile!”-îl îndeamnă el. Şi copilul îşi împreună mâinile , apoi se roagă. Peste noapte, când copilul doarme, îngerul stă cu aripile întinse la capătul patului şi veghează ca somnul lui să fie liniştit fără vise “ urâte”. Dimineaţa când răsare soarele îngeraşul îşi întinde mâna peste faţa copilului şi-i şopteşte: “ Drag copil, te scoală, te spală, fă-ţi rugăciunea şi te grăbeşte, grădiniţa te aşteaptă.” La grădiniţă, îngeraşul îl însoţeşte pe copilul cuminte , stă pe scaun lângă el şi-l ajută să înveţe lucruri bune, să-se poarte frumos cu cei din jur şoptindu-i mereu: “ Joacă-te frumos! Nu lovi pe ceilalţi copii! Aleargă mai încet, ca să nu cazi şi să te loveşti!... ” Pe drum spre casă, când copilul întâlneşte un bătrân neputincios, îngeraşul îl îndrumă: “ Ajută-l pe bătrân să treacă strada!”. Copilul bun îl ia de mână pe bătrân şi-l trece strada.” Să fii sănătos! Să creşti mare! Să aibă Dumnezeu grijă de tine!”- îi urează bătrânul. Şi îngerul se bucură de fapta bună a copilului pe care îl păzeşte ne-ncetat. Iată-l la marginea unei ape. Copilul se apropie de mal. “ Nu te apropia prea tare. Ai putea să cazi în apă şi să te îneci. Cât ar plânge mama după tine.” – îi şopteşte îngerul, iar copilul bun ascultă. Ce- ar face îngerul dacă nu ar asculta copilul sfatul lui? Ar plânge şi iar ar plânge, şi-ar şterge ochii cu dosul mâinii, ,şi-ar deschide aripioarele şi ar zbura în cer la Dumnezeu spunându-i “ copilaşul meu nu ascultă ”. Dumnezeu se supără . “ Apoi nici eu n-am să-l ajut să crească mare , frumos şi sănătos. Va rămâne mic până când va deveni ascultător.”-îi răspunde dreptul Dumnezeu. Şi îngerul îşi caută alt copilaş bun pe care să-l păzească mai departe . Îngerii au grijă peste tot de copii buni. Îi însoţesc, îi sfătuiesc şi îi ocrotesc. Aşa cresc ei mari, frumoşi şi sănătoşi. Acesta este lucrul sfinţilor îngeri. Li se poate explica copiilor fără a intra în amănunte, pe măsura puterii lor de înţelegere, că sfinţii îngeri sunt făcuţi de Dumnezeu. Ei sunt nevăzuţi şi trăiesc în cer, pe lângă Tatăl Ceresc. Acolo în cer , îngerii învaţă numai ce e bine şi frumos. Toţi îngerii fac numai fapte bune. De aceea îi şi iubeşte Dumnezeu mult de tot. Unii dintre îngeri sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ. Aceştia zboară din cer şi se aşează lângă copiii buni. Ei îi învaţă pe copii cum să se roage la Dumnezeu, cum să asculte de părinţi şi cum să se poarte în toate împrejurările. Peste noapte, la capătul fiecărui copil bun stă câte un îngeraş. El veghează ca acel copil să aibă un somn liniştit cu vise “curate” şi i le alungă pe cele rele, de aceea ei se şi numesc îngeri păzitori. ÎNGERAŞUL Înger,îngeraşul meu, Ce mi te-a dat Dumnezeu, Totdeauna fii cu mine Şi mă-nvaţă să fac bine. Eu sunt mic, tu fă-mă mare, Eu sunt slab, tu fă-mă tare, În tot locul mă-nsoţeşte

Şi de rele mă păzeşte. Doamne, îngeraşii Tăi, Fie păzitorii mei. Le conflit entre generations Le conflit entre generations est normalement, nous devons savoir les deux systems politique différemment, et nous devons apprecier le façon dans le generation passe a ete force de penser. Inévitablement ces différences de conception se retrouve dans de telles décisions importantes conduisant à des malentendus et des conflits. Il y a des gens qui considerent que ce chose il n’y a pas équitable, les jeunes ne sont pas d’accord avec ca, ils considerent que quelque libertés sont prises, comme par example les sorties jusque le tard heure. Aussi, le développement continue du monde laisse derrière ceux qui ne peuvent s'adapter à un nouveau style de vie, à le développement industriel et technologique. Mais la grande majorite des hommes apprecie ca,parce que les jeunes de notre jour doivent etre aises de les bonnes conditions de vivre, d’un technologie avancee, la posibilite de dire toujours ses opinions. Mai je considère qu'un tel conflit est bénéfique pour permettre à l'humanité à évoluer en tant. L'adolescence, comme un stade de développement, représente une période de «tempête» en termes à la fois biologique et psychologique. Quant a moi j’adere a cette dernier opinion, dans ma famille ce chose il n’existe pas, parce que j’ete capable d’entente ca. CRACIUN E seara de Craciun. Stau pe prispa casei si privesc cum un fulg de nea se izbeste de pamantul rece ca un cristal. Vantul adie incet, incet dar totusi e rece…oare nu-i este mila de noi? Oare vantului nu-i este frig niciodata? Intrand in casa cu aceasta dilema, il vad pe bunicul incalzindu-si mainile la soba care incalzeste casa cu focul cel rosiatic ce arde neincetat. Iau o paturica si ma duc cu ea la bunicul. Il invelesc si ma asez in bratele sale, apoi il intreb de ce vantului nu ii este frig niciodata. -Stii tu, fata mea...eu stiu o poveste despre vant. In vremurile de demult, cand nici oamenii nu existau, florile, pasarile, vantul, anotimpurile, se intalneau si se sfatuiau, dar unde crezi? Acasa la un batranel care tot timpul avea parul alb, care niciodata nu spunea “NU” si iubea pe oricine ii aparea in cale, indiferent de era rau sau bun. Acest batranel se nascuse in ziua Craciunului si cu totii i-au pus numele Mos Craciun. -Bunicule, avea puteri magice? -Daca asculti vei afla. Intr-o seara, pe un deal s-au intalnit toate micile vietati despre care ti-am vorbit si fiecare a hotarat ce sa faca. Singurii care au ramas fara “slujba” erau batranelul si vantul. Batranelul s-a gandit foarte mult si i-a spus vantului ca el chiar daca nimeni nu-l vede, este de mare folos. Va avea grija ca vara cand este cald sa aduca adieri blande, toamna sa aduca ploaia si sa hoinareasca peste tot in lume. Mos Craciun trebuia sa aiba

grija ca in noaptea sfanta a Nasterii Domnului, fiecarui copil sa-i daruiasca tot ce si-a dorit. Din acea seara, vantul este bland vara si aspru iarna, dar sa nu crezi ca nici lui nu ii este frig. Chiar si acum el te priveste pe geamul aburit si rece. -Acum am inteles totul. Multumesc bunicutule! Am iesit apoi iar afara. Adulmecam cu nasucul meu mic parfumul imbatator al cozonacului pufos facut de bunicuta mea. Deja,parca ma vad in fata sa, privindu-l din toate partile si asteptand ca bunica sa-l taie ca sa putem gusta din el. Privesc iar afara si vad mai departe o luminita

VACANTA MARE La inceputul vacantei m-am relaxat total, fara carti si caiete, fara ore de culcare si de trezit dimineata, fara program. Apoi mi-am pregatit petrecerea de ziua mea: invitatii si invitati, tort, muzica, etc. A urmat intalniri cu prieteni, plimbari prin parc si navigati pe net, biciclete, messenger, iesiri la iarba verde, cofetarii, vizite la bunici. Printre randuri – rezolvat cateva probleme la mate si – citit vreo doua, trei carti. E bine sa fii si harnic!!! Ce bine m-am distrat culegand rosii mari si coapte pe care le-am macinat si am facut bulion. Ce frumos aratau sticlele asezate pe rafturile din camara bunicii!!! (40l- mult nu ?!?) Insa cea mai frumoasa perioada a vacantei au fost cele doua saptamani petrecute pe malul Marii Adriatice, in Italia. Drumul obositor si lung: am traversat doua tari, Ungaria si Austria; an trecut peste Dunare prin mijlocul Budapestei; in apropierea Vienei am vazut morile de vant care capteaza energia eoliana; am vazut peisajul muntos si parca desenat din Austria. In Italia, la destinatie a fost minunat: lume civilizata, strazi curate, verdeata, plaja cu nisip fin, marea albastra-verzuie, soare, orasul vesel si luminat seara, pizza si spaghetti, galeriile cu inghetata delicioasa, restaurante cu muzica live si clowni, artisti ai strazi( mi-am facut chiar si un portret), parcul zoo din apropierea statiunii si multe alte lucruri deosebite. Am vizitat orasul cu strazile de apa, frumoasa Venetie: ne-am dus cu vaporetul, am colindat magazinele de lux, am ascultat orchestrele cantand muzica clasica si am hranit porumbeii in Piata San Marco…. Eh!!! Imi era dor de tara si vroiam sa inceapa scoala, dar acum as vrea sa fiu acolo, pe plaja si sa inot in mare.

When things go wrong Last year, I went to the countryside to visit my grandmother. Everything seemed fine they where all good to me but I realised that something wasn’t allright when one of the neighbours told me to leave as soon as possible. I

didn’t have time to ask him why because I heard a noise behind me and when I turned back at him he disapeared. I sad to me that this is a bad joke so I went back home. To my surprise there was nobody there so I went looking for them. When I got out of the yard I notised that there was a thick mist on the streets. I thought I heard my grandmother calling me from the end of the street but when I got there I sow nobody. I was allready beginning to shake. “Something is not right”, I said to my self. Suddently a shadow crossed the street behind my back but there was nothing there. Something unusual was that the neighbour’s dog wasn’t barking. The reason was that he also desapeared but in front of his doghouse there was a lot of blood. Suddently someone put his heand on my shoulder. I jumped and looked behind me but there was nobody there. Instead I saw something written on the wall :”You will never escape”. From the end of the street I saw about twenty people comeing toard me. When I looked a little better I sow that they’re faces where white with little crack’s from witch blood was comeing out. They looked dead but they were walking. From the other part of the street another groop of walking dead were comeing. Despite they’re weird apearence they had a lot of streinght. One of them took down an electicity post with his heands. I jumped into my yard and I took out my grandfather’s gun and ammo. I started shooting but with no efect. Only when I shot one in the head it fell. When I thought I didn’t had a chance about ten tanks, some jeeps and a lot of soldiers came rushing in and killed all of them. After the fight was over I was toled that the people in this village made an agreement with a demon so they whould have good crops and grass for the animals, but instad the demon whould turn half of the village into zombies once every 10 years and those zombies whould come back to normal only when the other half of the village is dead. If I had only stayed home… The Castle in the Sky You might wonder why did I call this text “The castle in the sky”… Well, the reason is because I want to describe a Space Fortress, build to protect the Earth against the dangers out there. This castle is not build out of rock but out of titanium, for protection against solid objects, lead, for protection against light radiation and other materials. To construct such a castle it whould take a lot of space launches to bring the materials needed. It also should have weapons against meteorites or comets, or maybe even alliens. For this some nuclear misstles, lasers and hi-traction rockets, to bend the trajectory of a meteor, whould equip the station. This is how I see this space station : “Very large, with an intense traffic of sheeps between it and the rest of the colonies in the solar system. At the first sign of danger the station goes into red alert and the weapons are ready to fire. With its fleet of 10.000 fighters, it is able to withstand any atack from other civilizations. It also has its own satelites and other kind of probes. The energy for this colossal structure is obtained from the fuzion of hidrogen atoms (just like the sun) or from the

reaction between matter and antimatter. It is only inhabited 2% of its total capacity so in case of an emergency it can take a big part of the Earth’s population and leave this solar system and head for Alpha Centaury. It can be man’s last chance of survival and the largest step for conquering space and understanding the laws that make it exist like we see it.” Sfarsit de toamna Un sfarşit de toamna catranita poposi peste meleagurile noastre. Dupa ce dezbraca crângurile, îngropa in lapoviţa frunzele si alunga oamenii in casuţele lor cu o ploaie deasa şi rece. Din cand in cand plânsetul cerului încetineşte, iar printre norii care încep să se destrame mijeste lumina si mângaie pamântul rănit. Vântul îşi face şi el apariţia sufland din ce în ce mai tare, temperatura fiind în continuă scădere. Toamna plângareaţă încearcă zadarnic să reînvie verdele câmpiilor, norii plumburii acoperind zi de zi cerul, iar picurii cei transparenţi de ploaie cânta melodios la geamurile caselor romante placute. Dimineţile de toamna dezmierda ţinuturile amorţite sub dantela argintie a brumei si frunzele pomilor in leganari domoale. Pasarile calatoare zboară spre ţarile calde prin vazduhul întunecat, iar unduirea vântului racoros le învaluie cu aripile sale, îndemnându-le ca anul urmator sa revină de unde au plecat. Liniştea toamnei este tulburata de zgomotul galagioaselor ciori. În paduri animalele îşi pregatesc culcuşurile si vizuinele pentru a întâmpina primul val de bruma argintie aşa cum trebuie. Pe câmpurile întinse stăpâni au rămas ciulinii si frumosii scaieţi. În zilele mohorâte de toamna negurile se târăsc leneşe pe firul văilor şi învaluie satul într-o amorţeala totală. Pe deasupra pădurii se aduna din ce în ce mai des nori groşi şi negri rostogoliţi în suluri care înghit lumina soarelui. Bunica Ana Locuiesc chiar in mijlocul orasului galagios si fara liniste. De aceea caut pacea de care am nevoie mai ales dupa scoala cea obositoare. In fiecare vacanta merg la bunici, la tara in localitatea ……….. Acolo ma asteapta scumpa mea bunica, Ana, o fiinta draga mie, speciala. De departe ii vad aura parului, ochii mari si blanzi, fata prelunga. Mainile ei ma mangaie cand ma intampina in pragul casei. In apropierea casutei, se intinde o padure, prin care merg cu bunica la cules defructe de padure. Ea are grija sa nu ma pierd. Mereu ma striga "Maria! Maria!" si-mi spune ca numele meu ii aminteste de mama ei, pe care a pierdut-o prea devreme si care era vesela ca si mine. Bunica imi este foarte apropiata si eu ii povestesc de prieteni, scoala si

familie, iar ea ma asculta cu atentie, oferindu-mi sfaturi. De-abia astept sa o vad iar in vacanta ce urmeaza. Campia arzatoare E o zi torida de vara. Soarele arzator trimite raze de foc spre pamantul incins. Cerul este de un albastru ca de basm, iar norii au disparut. Doar vantul pare sa mai fie o mangaiere in aceste flacari. Campia respire greu, prin scoarta crapata si uscata. Lanul auriu a incremenit in asteptarea unei binecuvantari, unui strop de apa care sa ii aline spicele de la durerea provocata de seceta… Parca si micile vietuitoare au amutit, ascunse prin umbrele intunecoase ale adaposturilor racoroase.Doar furnicile umbla pe jos bezmetice si fara oprire in cautarea hranei, pentru a se intoarce in racoarea musuroiului. Doar in departare se mai vad niste copii intr-o caruta, insetati care se pregatesc sa se duca la scaldat in singurul parau care este ca un colt de paradis in acest iar in flacari. E o dupamiaza de vara, in care clipele in acest loc in flacari se scurg parca incetinite, facand agonia mai prelungita. La munte Nu am mai facut de mult timp o excursie la munte,asa ca m-am decis sa o incep chiar acum. Aici totul pare mirific si lipsit de artificiu, iar palpitatiile naturii devin palpitatiie inimii omenesti. Frumusetea acestui taram de basm nu poate face altceva decat sa impresioneze, dar in acelasi timp sa iti aduca pace sufleteasca prin armonia lui. Din valurile culmilor muntoase se ridica ici-colo, petice calcaroase care bruscheaza privirea prin verticalitatea peretilor lor. Spinarea stancoasa a muntelui se infinge ca o cheara in pamantul care duce spre padurea deasa de brazi batrani si falnici. Din paduri se aud zgomotelor animalelor care au iesit la prada dupa mancare si cantecul melodios al pasarilor. Peste tot bate acum soarele bland al diminetii in explozii de petice aurii, izgonind orice urma de umbra intunecoasa. In apropiere paste o turma de oi pascuta de un ciobanas. Ii aud si acum sunetul cantecului, insa departarea pune stapanire pe tot. Soarele mangaie locurile,cerul fiind de un albastru curat, iar lumina intrandu-mi in suflet. E superb aici, ma simt ca o evadata din lumea zgomotoasa a orasului,care a venit sa traiasca un vis de armonie si magie aici la capatul lumii. O pasiune pentru viata Viata este efemera, timpul trece, clipele se duc, iar cateodata pana si amintirile se uita, de aceea am dezvoltat pasiunea de a surprinde totul, de a pastra totul prin fotografie. Nimic nu ma fascinează însă mai mult decât oamenii: când sunt fericiti, când

plâng, când îşi exprimă sentimentele, când se roagă. De multe ori, prefer sa fotografiez lumea fara sa ma fac observat, deoarece când ştiu că sunt fotografiaţi, ei se schimbă, devin serioşi, iar tot ce e natural devine dintr-o data fals. Eu caut simplitate: oameni care râd, care unt uimiti sau suferă alături de echipa de fotbal, simplitatea copiilor, magia inocenţei, bucuria primului fulg de nea, alergatul prin praf, prin ploaie. In aceste lucruri consta frumosul,nu in siluetele feminine de la televizor. Lumea intelege frumusetea doar prin aspectul fizic,insa se insala. Eu insa fotografiez tot, oriunde aş fi, lucruri pe care lumea nu le remarcă, la care nici macar nu s-au gandit. Încerc că surprind stările, să transmit ceva, să arăt magicul din fiecare. Vreau ca toata lumea sa inteleaga iubirea mea pentru viata, naturalete si emotie. Victoria Mereu mi se spune ca veselia mea este molipsitoare. Insa nu asa s-a intamplat atunci. Acum un an o noua colega s-a transferat de la o alta scoala. Era mai tot timpul singura si tacuta. Multi au incercat sa se apropie de ea, dar parca un zid gros ii impiedica. Aceasta situatie m-a facut atat curioasa cat si intrigata. Am decis: vreau sa o ajut. Usor de zis, greu de facut. Am inceput sa merg cu ea in drum spre casa, desi ocoleam destul, insa nu aveam de gand sa ma dau batuta. Incet, incet am inceput sa vorbim despre multe lucruri. Am devent prietene. Insa de restul clasei tot nu avea de gand sa se apropie. Problema ei era ca nu avea incredere in sine, credea ca o sa fie batjocorita si tradata, lucru prin care mai trecuse anterior. Am discutat serios cu ea. M-a ajutat si faptul ca avea o surioara mai mica si am pus-o sa se gnadeasca ce ar face daca surioara ei sar purta precum ea. Nu eram sigura daca am reusit sa o ajut, sa o fac sa se gandeasca. Dar am avut o surpriza: ziua urmatoare a venit cu zambetu pe buze la scoala, era parca o noua persoana. Invinsese in lupta ei contra propiei persoane. Era victoria unei bune prietene asupra propiilor temeri, o intamplare deosebita. O noapte fermecata Am pornit intr-o excursie la munte cu prietenii mei. Am ajuns cu bine la cabana. Peisajul este superb aici: munti inalti cu capetele aproape in nori, paduri verzi si aer proaspat. Cel mai mai mult am vrut sa vad insa peisajul nocturn. Umbrele noptii cuprind muntii, care par nishte uriashi pregatindu-se de culcare. Prin paduri aud animalele salbatice ieshind dupa prada. Luna isi revarsa razele divine asupra peisajului ce pare argintiu. Cerul e plin de mii de stele stralucitoare si atata de senin. Aseara am vazut Carul Mic si am admirat Calea Lactee. Din cand in cand mai vad o stea cazatoare si imi pun repede o dorinta.

Ne-am strans toti in jurul unui foc de tabara si spunem povestiri minunate. Vantul bate lin si parca ne mangaie trupurile si sufletele. Iarba e uda de roua si in aer se simte parfumul florilor rare de munte. La acest capat de lume, doar luna mai lumineaza, iar brazii par personaje din basm, noi fiind singura prezenta umana din acest loc fermecat. O INTAMPLARE MAGICA Gata cu iarna! Soarele incepe sa capete putere. Inca un pic si in curand va reusi sa topeasca si ultimele petice de zapada. Timizi incep sa-si scoata capsorul firavii ghiocei. Pe crengile copacilor au aparut niste mici umflaturi care stau sa se sparga. Parca asteapta o bagheta magica care sa fie scuturata asupra lor si la un semn totul sa se trezeasca la viata : flori diafane sa umple pomii, zumzetul albinelor, trilul pasarilor, pasii grei ai animalelor totul par sa joace intr-o hora a fericirii -Oh, Doamne, ce frumos este afara ! -Dar ce te incanta cel mai mult, copile ? -Zilele luminoase si lungi. -Dar mirosul florilor? -Culorile lor, parfumul albastrelelor si al zambilelor, puritatea ghioceilor. Miar placea sa le strang pe toate intr-un buchet si sa i le ofer mamei in semn de recunostinta pentru toata dragostea cu care ma inconjoara. -Si ce ti-ai mai dori copile drag ? -As vrea ca toti sa guste din frumusetea acestui inceput, sa fie mai buni ,mai ingaduitori, mai fericiti. -Si cum iti inchipui tu primavara ? -Ca fiind cea mai tanara dintre fiicele batranului an, cu un par lung si negru impodobit de o coroana din flori de mar, cu o rochie alba pe care sunt prinse branduse aurii si magice viorele. -Si ce dorinta ai vrea sa-ti implineasca ? -Sa aduca inapoi cantecul pasarilor, caldura soarelui. -Gata copile ai castigat ! -In fata ta primavara mareata isi face aparitia. Puritatea gandului tau si dorinta nemasurata au invins. MY LOST COMPUTER This is a real story… It was a beautiful day of spring, everything was back to life again. I was coming home from the bookshop were I have spend all my afternoon. I went into my room and I felt a little awkward…my computer was taking away from it’s place. I started to panic because I didn’t know what happened, my mother was at work, so was my father.I started to panic. I called my mother on the phone but there was no answer. Finally she got home and she explained how all the things happened. She was trying to make a program for her usual skedule (orar) but she pressed by mistake a few buttons and everything went wrong. The computer turned off. Trying to make it right again she turned on the computer but it didn’t work. She called my father and they took the computer at computer service. I felt sorry

because I was getting use to that computer and I had to do a lot of internet work for that week. The next day I was invited over a friend’s party and I did have a lot of fun.We played cards and I almost forgot about my problem. Later that week I went at the library to buy a novel that was requested at school and I found a lot of interesting books to read, too. I think that a computer is important in a teenager’s life because it improves the knowledge. Nowadays almost all the teenagers have computers in their homes and they are starting to learn more to deal with them. In two weeks my computer will be back were it belongs. Meanwhile I will try to read and make some sports. Maybe this way the times passes by real fast. Scolarul si munca E ora sapte. Ceasul suna discret. Fabius deschide un ochi si il inchide repede. - Trezeste-te, se auzi un glas slab. Copilul nedumerit deschise ochii si se uita uluit prin camera. - Trezeste-te, somnorosule, ca trebuie sa mergi la scoala. - Cine ma striga? - Spalate, imbraca-te, inchina-te si fugi repede la masa, ca mama ta ti-a pregatit micul dejun. - Mai lasa-ma sa dorm. - Nu este timp. - Bine, dar ce castig? - Daca ma asculti vei avea numai de castigat. Copilul se ridica din pat si urma sfaturile date de vocea ciudata. - Acum ia-ti ghiozdanul si pleaca la scoala. Vei avea o zi plina. Dupa o zi intreaga in care a mers la scoala, si-a facut temele, s-a jucat, a fost la lectiile de dans si la pregatirea la matematica, Fabius a ajuns in pat. - Ridica-te si inchina-te, se auzi din nou vocea ciudata. - Cine esti tu sa imi dai ordine? - Eu sunt munca. - Cine? - Munca istetule. Daca ma vei asculta vei primi si rasplata. Dupa fapta si rasplata, vorba proverbului. - Daca ma incred in tine voi castiga ceva? - Bineinteles, numai cel care munceste primeste recompensa dorita. - Ce fel de recompense? - Daca muncesti vei primi bani, cu care vei face ce vei pofti. Dar ia seama sa nu-i risipesti fara folos. - Dar sunt oameni care nu muncesc si au bani. - Acei oameni care au primit bani fara munca, nu au parte de ei. - Bine, te voi asculta, noapte buna! - Buna sa-ti fie si inima si gandul.

Viata risipita Vântul sufla uşor frunzele veştejite de venirea toamnei. Pe aleea unui parc puteai observa o fată ce aştepta cu nerbdare întâlnirea cu prietenii ei. Avea un sentiment ciudat de data aceasta. Ştia că va urma să se întâmple ceva, dar oare ce? Simţea cum ceva în stomacul ei îi spunea să plece. Dar nu a facut-o. „Fie ce-o fi!” se gândi ea. Timpul se scurgea încet, iar cu fiecare minut trecut apăreau şi prietenii ei. Apăru şi o persoană nouă, un el mai exact. Se simţea atrasă de acest el dar în acelaşi timp, simţurile îi spuneau să stea deoparte. Curiozitatea a facut-o să se apropie şi au început să vorbească câte în lună şi în stele, vrute şi nevrute. S-au mai întâlnit de multe ori de atunci. A trecut şi iarna şi primăvara. Totul părea să fie perfect. Au mers împreună la nenumărate petreceri. Bineînţeles alcool şi ţigări la tot pasul. Dar de data aceasta s-a mai adăugat ceva: jointurile. La insistenţele lui a încercat şi ea unul. I-a placut. Şi aşa încă unul. Îi placea starea euforică în care te puteai cufunda. Lumea părea mai frumoasă, viaţa mai dulce, se simtea relaxată, fără nicio problemă. Râdea şi se distra tot mai bine alături de prietenul ei. Apoi starea de bine a început să palească. Lumea devenea tot mai sumbră. La adierea vântului frunzele parcă scoateau un zgomot sfâşietor, iar agitaţia din jur o făcea să simtă durere până în cele mai mici oase. O durere infernală de cap o cuprinse. Mai vroia înca odată să simtă acea plăcere. Dar jointurile se terminaseră. Iniţial se resemnă, dar au venit alte si alte petreceri. Şi aşa a continuat. Din dorinţa de a simţi aceasta placere continuu ea a căutat persoane de la care să-şi procure încă o doză şi bineînţeles că nu a durat mult până a găsit. Se simtea împlinită până când a început sa nu mai simtă nimic aşa că a mărit doza şi chiar a experimentat cu lucruri noi. Oh da, acum simţea aceeaşi plăcere ca înainte, acelaşi extaz după care tânjea atât de mult. Zi de zi trecea, dozele creşteau, nevoia de bani era tot mai avida, iar datoriile erau peste tot. Dorinţa acuta a doze o înnebunea tot mai tare, iar corpul ei se ofilea încetul cu încetul. Din ochii ce înainte râdeau acum puteai vedea doar cum curge întuneric. Zâmbetul îi apărea din ce în ce mai rar pe buze. Stările euforice şi lipsa de somn au facut sa apară pe chipul ei blând de altă dată doar cearcane adânci şi obraji plânşi. În curând şi prietenul ei o părăsi pentru o alta şi astfel a ajuns să-şi mărească doza considerabil. Asta deschise ultimul capitol din viaţa ei... Era noapte firguroasă de decembrie. Înghţi a nenumărata pastilă de ecstasy. Scria apăsând uşor fiecare tastă a tastaturii. Îşi închise ochii şi îşi aduse aminte de ceva pe care acum îl pierduse pentru totdeauna în adâncul sufletului ei înghetat. O lacrimă cristalină luneca uşor parcurgând obrajii fini ai feţei. Simţea cum totul în jurul ei se prăbuşeşte. Nimic nu mai era cum a fost. În mintea ei vedea cum acvariul din camera ei se crapă puţin câte puţin până când se spărsese de tot... Apa curgea pe parchetul îmbâcsit de vreme. Vroia să se ridice să-şi salveze peştii la care ţinea atat de mult dar o forţă o ţinea lipită de scaun si o obliga să scrie. Dar parcă şi tastele le apăsa tot mai greu şi mai greu. Simţea cum aerul din jur se rarefiază pe timp ce trece. Un fior rece îi trecuse pe şirea spinării. O altă lacrimă îşi facu loc pe obrazul

palid al fetei, lăsând în urma ei o urma de gheaţă. Din capul ei curgeau multe gânduri, fără taină, fără rost, fără nicio legătură, dar ea le scria rând pe rând fără să se oprească. Muzica suna în surdină de parcă îi acompania starea abisală. Un alt fior îi trecu pe spate şi o amorţi, nesimţind decât frigul din suflet. Apoi corpul ei căzu pe podeaua plină cu apă rece. Niciun cuvânt nu mai putea scoate... doar o lacrimă neagră ca tăciunea îi aluneca din nou pe chip lăsând în urma ei o dâră neagră. Pe computer ultimele cuvinte pe care le-a scris erau: "te iubesc şi te voi iubi mereu, adio acum din mine doar trupul va râmane...". Şi aşa s-a stins biata fată, cu sufletul neîmpăcat şi departe de persoana pe care o iubea. Totul din viaţa ei se năruia sau cel puţin avea impresia asta. A încercat sa gasească o alinare în drogurile pe ca re ea le credea prieteni, pe când ele defapt sunt cele care i-au adus moartea... EXPRESII FRUMOASE TOAMNA “soarele mângâie pământul amorţit” “copaci roşiatici” “frunze aurii, arămii, ruginii” “lacrimile lui septembrie udă pământul” “zâna cu rochie din frunze ruginii” “toamna în caleaşca ei de frunze moarte” “îmbrăcată cu o rochie ţesută cu fire de aur” “pe cap poartă o cununiţă bătută în pietre scumpe, în formă de fructe” “soarele se ascunde după norii cenuşii” “frunzele strălucesc ca nişte monezi de aur” “pădurile s-au îmbrăcat într-o platoşă de aramă” “mere aurii cu miros parfmat şi miez dulce” “picăturile de argint stropesc pământul” “toamna pictează copacii goi” “toamna picură pete ruginii peste pământ” “bruma argintie a împodobit grădina” “ramuri împodobite de culoare şi lumină” “un vânt potolit aduce miresme de toamnă” “culorile toamnei sunt fără egal : de la galbenul pal, la roşul de foc” “bruma apleacă florile gingaşe spre iarba ofilită” “vesela verde câmpie acu-i tristă, veştejită” “lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită” “zâna belşugului şi bogăţiei” “covor foşnitor” “frunzele plutesc ca nişte bărcuţe” “razele palide ale soarelui” “pomii îmbrăcaţi de roade” “nori plumburii” “frunze moarte” “pădurea tristă” “nu se mai aud triburile privighetorii” “covor de frunze multicolore” “munca e în toi” “covor moale de frunze”

“copaci cu veşmântul de aramă” “toamna a vopsit frunzele şi fructele” “vacanţa a zburat ca un stol de rândunele” “clinchetul clopoţelului” “miresme de toamnă” “covor de aur” “pământul stors caută odihnă” “recolte din belşug” “nopţi răcoroase” “gutui amărui cu puf galben” “pădurea e ca un castel din basme” “se scutură o ploaie albastră” “pleacă păsările călătoare vâslind în înălţimi” “parfumul florilor” “a spălat frunzele cu ploaia rece” “culcă animalele în vizuini” “cheamă copiii la şcoală” “a început să ruginească frunza-n codru şi în vii” “trimite păsările călătoare în ţările de soare pline” “gâze plăpânde , amorţite de frig, caută adăpost, sub stratul gros de frunze uscate” “au rumenit frunzele plopilor” “frunzele de crengi se dezlipesc” “cu crengile ude şi fără veşmânt” “salcâmii la poartă se-ndoaie” “pe stradă se plimbă iernaticul vânt” “şi plânge cu lacrimi de ploaie” “ploua întruna, ploaie măruntă şi bătea un vânt iute şi rece” “nouri albi din care săgetau ace de gheaţă” “zilele umede şi reci vesteau apropierea iernii” “grădinele rămăseseră fără verdeaţă” “val de brumă argintie mi-a împodobit grădina” “peste creştet de dumbravă norii suri îşi poartă plumbul” “si cum de la miază-noapte vine vântul fără milă” “plânge-un pui de ciocârlie sus pe cumpăna fântânii” “şi-a furat de prin ponoare puful păpădiilor” “toate florile şoptiră întorcându-şi feţele” “un salcâm privi spre munte mândru ca o flamură” “solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe-o ramură” “cică-n munte la povarna, plopii şi râsurile spun că vine un vânt de iarnă” “şi-auzind din depărtare vocea lui tiranică” “toţi cilinii pe cărare fug cuprinşi de panică” “a început să cadă bruma” “toamna frunzele sunt galbene şi arămii” “frunzele copacilor s-au aşternut pe câmp sub forma unui covor multicolor” “au început să cadă fulgi de nea , şi iarna este aproape” “soarele nu mai încălzeşte aşa de tare” “oamenii îşi strâng recoltele de pe câmp în hambare”

DESCRIERE DE PRIMAVARA Este din nou primavara.Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor. Primavara , asezata in fata oglinzii , se da cu putina pudra pe fetisoara ei si parca deodata s-au auzit niste susoteli.Stiti cine erau? Copacii , imbracati in haine de sarbatoare , prinsesera viata ,iar acum stateau la taifas. Aceasta si-a aranjat deja rochia de matase si dupa ce a inchis ultimul centimetru de fermoar , florile au inceput sa-si deschida petalele , sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin.Ea nu a uitat sa-si contureze putin ochii si iarba a prins deja culoare .Dupa ce si-a pieptanat parul , si-a pus pe cap un voal alb prin care a anuntat izvoarele ,ca pot incepe sa murmure povestile adunate in timpul iernii. Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii , m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara ?Atunci natura e plina de viata si intrece pe oricine si orice la frumusete.Oare este trecatoare aceasta frumusete ? Dar de ce ar fi asa? Soarele are cele mai puternice raze vara,tabloul auriu amestecat cu putina cafea este toamna ,iar paradisul alb este doar iarna. Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.Acum cateva zile livada era acoperita cu o patura alba de nea care s-a asternut peste frunzele cazute toamna trecuta ce nici nu se mai vad.In urma cu cateva saptamani ,puteam observa de la fereastra dansul balerinelor cu rochite in mii de forme sau minusculele furnicute ,ce erau de fapt copii distrandu-se la sanius. Si iata ca am ajuns astfel , la concluzia ca toate anotimpurile sunt frumoase ,dar parca primavara ocupa un loc special in sufletul meu.Eu cred ca nimic nu este mai frumos decat un peisaj de primavara , in care toate elementele descrise se afla intr-o conexiune si armonie perfecta , asemenea unor reguli luate din tipare. Muguri si aripi Natura si-a dat jos mantia alba si rece. Ziua este la inceput de drum. Noaptea paraseste cerul ca o printesa ce se furiseaza de la un bal cu speranta ca nimeni nu o sa-i observe lipsa. Soarele urca incet scarile cerului cu pasi de diamant. Razele, ca niste dungi rosii lumineaza pamantul, facandu-l sa para un glob aurit. Cupolele de vise impletite cu mireasma cruda de liliac se inalta spre vazduhul senin. E primavara! Vantul rece si crud este alungat de o raza palpaitoare de pasiune. Pasarile in culori de curcubeu admira sufletul vesel de pom si florile de cristal. Libelulele cu aripi azurii zboara in aerul parfumat, provocat de florile tainice. Impletiri dulci de glasuri cutreiera padurea. Lacul straveziu este luminat de o dunga inflacarata ce a poposit in acea clipa pe pamant. Acesta este spatiul copilariei mele! Vise ce se pot realiza doar in imaginatia mea, ploi de foc ce cad pe pamantul unde numai fictiunea exista si ce-i mai

important: toate vietuitoarele pot vorbi, pot merge, pot auzi… Noaptea, chiar daca este infricosatoare, imi place sa stau de vorba cu regina sa, luna, cu stelele. In aceste peisaje de primavara traiesc in fiecare zi. Aceasta este lumea de care nu vreau sa ma despart niciodata! Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă; ea trezeşte la viaţă întreaga natură; peste flori, verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele; câtă frumuseţe, câtă viaţă şi veselie peste tot locul; zboară gândăcei de tot neamul; furnicile harnice lucrează toată ziua; albinele caută nectar; păsările călătoare vin în ţara lor veche şi neuitată; de sub covorul de frunze moarte se ivesc ghioceii; căldura soarelui dezmiardă muguraşii; dulce vânt de primăvară; natura-i în sărbătoare; soare cald şi vesel revarsă căldura-i mângâietoare; copaci în floare, iarba a prins colţ fraged; noaptea scade, ziua creşte; zilele se fac mai lungi, mai blânde; verde crud; ea aduce flori în câmpie, vânturi line, calde ploi şi veselie; zumzetul harnicelor albine; rândunica cea voioasă taie albastrul cerului ca o săgeată. Un prieten deosebit Domnul Costel este unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei mele. Tata la cunoscut la Stadion sustinand echipa orasului. El este inalt, nu prea gras, cu parul blond si ochi verzi si are ca pasiune fotbalul . Este foarte sufletist iubeste copii si animalele, in special caini. Locueste la curte si fiind foarte gospodar ii place ca fiecare lucru sa fie facut cu randuiala. Este casatorit si are doi copii, un baiat si o fara, care sunt prieteni nostril ne joaca. Fiind respectos si amabil cu toata lumea , la randul lui este respectat de cei din jur datorita calmului si seriozitati cu care trateaza problemele. Cand are musafiri este un bun ospitalier, iar cu noi copii se joaca si se comporta ca si cum am fi copii lui iar noi ne simtim foarte bine in compania acestuia. Acesta este Costel omul care nu isi compara prieteni ci si-i castiga prin felul lui de a fi. Un gest impresionant Este duminica. Pe o alee din parc locuieşte fostul coleg al meu, pe nume Mihai. Acesta,în urmă cu ceva timp, era un copil fericit, parintii lui erau doctori, iar el învăţa foarte bine. Acum este foarte sărac, locuieşte în stradă, tot timpul are necazuri, deoarece parinţii lui au murit într-un accident de masina. Eu, aflându-mă la Andrei, cel mai bun prieten al meu, l-am întrebat ce mai face Mihai. Acesta mi-a răspuns că nici el nu mai ştie ce mai face Mihai, şi mi-a propus să îi facem o vizită. Eu am fost de acord şi astfel am pornit spre parc. Când am ajuns acolo, el ne-a zis: - Salut prieteni, ce mai faceţi ? Noi i-am răspuns:

-Bine, tu ? - Cu banii stau cam prost, în rest bine. Auzind asta, Andrei i-a dat o sumă mare de bani pe care o strânsese foarte greu, iar Mihai i-a mulţumit pentru efortul depus. Peste o lună, el a ajuns la un orfelinat de unde a fost înfiat de o familie bogată, iar acum suntem din nou colegi. Cel mai mult m-a impresionat faptul că Mihai i-a dat suma de bani pe care o strânsese pentru a-şi lua o bicicleta. Învăţătura pe care am tras-o, este ca atunci când ţi se cere ajutorul si poţi să ajuti, nu trebuie să refuzi. Mă bucur că Mihai a revenit printre noi! Sosirea primaverii A sosit primavera. Pasarelele au inceput sa vina in tarisoara Romaneasca. Floricelele sunt pline de gaze si anume de albinute si de fluturasi. Ursuletul a iesit din barlog, pasarelele isi repara cuibuletele care au star singurele timp de sapte luni. Omul incepe sa are pamintul sa semene porumb, pemeni verzi si pemeni galbeni dar si zarzavaturi. Pomi incep sa inmugureasca si sa infloreasca. Mai tarziu incep sa se cunoasca roadele, si asa mititele cum sunt copilasi le mananca. Pastele soseste cu ousoare rosii dar si cu iepurasul care aduce cadouri. Primavara este un anotimp frumos. Magia padurii in plina toamna Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna. Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galbenmaronii a reusit sa margineasca cararea. Padurea trista, aproape moarta, fiindca a ignorat verdele, este acum pustie. Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul. Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi. Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut, trecand de «foarte frumos» si ajungand la expresia «ceva ce n-a mai vazut pamantul». Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera, cerul, patat cu fum amestecat ce-a devenit gri. Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati, maroniul inchis fiind culoarea lor de baza. Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta, dar a potecii, sfarsitul potecii nu cred ca a fost gasit. Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor. Soarele palid printre ramurile nemiscate

ne va mai lumina si inca atat. Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant, iar fulgerele, tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri. Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda, din nou o iarna intreaga, de foame. Racoarea serii se lasa incet, iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamantul mohorat. Imi deschid umbrela si cu pasi marunti, dar grabiti, ma indrept spre casa. La pescuit Este duminica. Fiindca nu aveam teme de facut, ii propun tatei sa mergem la pescuit. Acesta este de acord cu propunerea mea si mergem la pescuit. Pe drum am facut o jumatate de ora. Cu toate ca a fost cam lung drumul, nu ne-am plictisit, fiindca spuneam povesti pescaresti. Cand am ajuns acolo era ceasul cam 12, asa ca eu si fratele meu am intrat in apa sa prindem peste cu mana. Din nefericire pe fratele meu Ionut l-a apucat un rac de deget. A inceput sa planga si a fugit la tati. Cu chiu cu vai a reusit sa dea racul jos. Vazand acest lucru am iesit si eu afara de frica sa nu ma prinda si pe mine, si am inceput sa pescuim cu undita. Am stat aproape de inserat, eu si fratele meu nu am prins nici un peste, doar tati a prins un carasel mic. A fost o zi relaxanta si frumoasa Inceputul primaverii A venit primavera. In spatele casei bunicilor se afla padurea prin care au indraznit sa patrunda cateva raze aurii. Firicelele de iarba au inceput sa se zareasca pe langa ghioceii abia iesiti la lumina de sub pamantul negru si umed cu delicatii clopotei, nu de mult infloriti. Pasarelele au inceput sa cante cu glasul lor subtire si induiosator. Copacii au inflorit oferind padurii o raza de lumina in intunecimea ei. cateva picaturi de roua se zaresc pe firele de iarba verzi. zumzetul albinelor a inceput sa se auda pe deasupra campului de flori. Dulcele vant de primavara adie usor printre crengutele copacilor. cea dintai randunica, venita de departe, taie albastrul cerului ca o sageata. Primavara s-a intors din nou cu ce are ea mai frumos. Farmecul copilăriei A fi copil este un lucru minunat. A fi copil înseamnă a te juca de dimineaţa până seara, a fi fericit, fără a te lovi de problemele vieţii. Jocul de-a vaţeaascunselea, jocurile cu mingea, jocul de-a prinselea, de-a baba-oarba, mersul la scăldat, mersul la săniuş, bătutul cu bulgării de zăpadă, sunt

momente fericite din viaţa copiilor. Prieteniile pe care le legăm cu copii cu care jucăm aceste jocuri rămân uneori strâns legate peste ani. Aşteptarea sosirii lui Moş Crăciun, este un lucru emoţionant, atunci când copii îşi aşteaptă darurile. Sunt şi copii care deşi sunt copii, nu şi-au trăit copilăria, din cauza părinţilor sau din cauza stării lor financiare. Acesti copii muncesc de dimineaţa până seara fără a se juca, aşa cum o fac alţi copii, sau fără să-l aştepte pe Moş Crăciun. Deşi nu îşi traiesc copilăria, în sufletul lor există. Unii copii sunt fericiţi iar alţii nefericiţi, dar trebuie să ne bucurăm de copilarie, deoarece este o avere nepreţuită pe care o deţii în timpul copilăriei, iar după urma căreia rămân cele mai frumoase amintiri. Excursia la munte Este vacanţa de vară . Împreună cu familia am plercat în excursie la munte. Acolo ne-am întalnit cu mai multe familii cu copii şi am facut cunoştiinţa. Intr-o zi când soarele strălucea placut am plecat să ne jucăm pe malul unui râu care trecea prin faţa hotelului unde ne cazasem . hotelul avea amenajat un loc cu nisip si umbrele care imita foarte mult plaja de la mare. Ajunşi acolo noua cunoştiinţa Andreea întreabă: - Vreti să ne jucăm ,,Şotron” ? - Nu. Mai bine facem un concurs de construit : castele; fatrareţe si poduri, am zis eu. - Si cu ce le construim?intreabă Andreea -fiecare avem o galetuşă şi lopăţele ,raspund eu. -Eu ma duc să mă joc acolo în apa spune fratele mai mic a lu Andreea. Concursul a fost caştigat de Andreea si fiinca a început sa se întunece am plecat fiecare în camerele noastre de la hotel. A doua zi am plecat acasă. Ce frumoasa a fost excursia la munte Cum ar fi daca n-ar fi? Dacă nu ar fi o zi energie electrică, oamenii s-au descurca foarte greu, deoarece o mare parte din ce funcţionează în lume are nevoie de energie electrică. Mijloacele de transport, electrocasnicele, retelele de telecomunicaţii nu ar functiona şi totul ar fi dat peste cap. Spitalele care au cea mai mare nevoie de energie electrică pentru: operaţii, funcţionarea aparatelor care ţin oamenii în viaţă , congelarea organelor pentru transplant ,ar fi un mare dezastru dacă nu ar fi o zi energie electrică. Suntem o generaţie norocosă că putem beneficia de energia eletrică care ne face viaţa mai uşoară. Anotimpul toamna A sosit anotimpul toamna. Păsările călătoare au plecat din ţara noastră în

ţările calde. Copii încep anul şcolar, iar cei mai mici merg la grădiniţă.Pe pământ se formează un covoraş de frunze galbene-rugini.Oamenii încep săşi strângă recoltele:culesul porumbului, culesul viilor şi al legumelor. Gospodinele pregătesc zarzavaturile ,iar din fructe compoturi şi dulceaţă.Tot toamna se seamănă grîul,ovăzul,orezul şi se pregăteşte pământul pentru semănăturile de primăvară. Animalele îşi caută culcuşuri şi îşi adună hrană pentru iarnă. Ce frumoasă şi bogată este toamna! Ajunul Craciunului Este Ajunul Craciunului. Afara a nins iar totul este imbracat intr-o mantie argintie. Geamurile caselor sunt decorate cu flori de gheata, iar pe hornuri curg nori de fum . Impreuna cu familia ne pregatim de Craciun, impodobind bradul, iar mama pregateste sarmale si cozonaci. Dupa ce am impodobit bradul, am iesit impreuna cu prietenii la sanius. Acolo ne-am tras cu sania, ne-am batut cu bulgari si am facut ingerasi in zapada. Pe inserat ne-am intors la casele noastre, obositi si flamanzi. Strazile erau pline de lumini iar din indepartare se auzeau clinchete de zurgalai. Ajunsi acasa la caldura sobei, le-am povestit parintilor cum am petrecut la sanius. Fiind vremea colindelor, am plecat cu prieteni cu care am fost la sanius sa colindam pe la casele oamenilor sa vestim Nasterea Domnului. Ne-am intors cu bratele incarcate de nuci, mere, si cozonaci. PRIMA ZI DE SCOALA E prima zi de şcoală. Azi am păşit cu emoţie şi curiozitate în clădirea în care îmi voi petrece următorii ani de şcoală. Mi-am amintit cu nostalgie, de parcă era ieri că acum patru ani, la fel ca şi azi , păşeam pragul altei şcoli. Eram in clasa a V-a . O lăsam în urmă pe doamna învăţătoare pe care o cunoşteam bine, o iubeam foarte mult şi începeam o nouă etapă în viaţa mea, alături de profesori necunoscuţi pentru mine. Urma să cunoaştem pretenţiile fiecăruia. Ce repede trece timpul ! Acum, în primele zile de proaspătă liceană fac fără să vreau o analogie între ce simţeam atunci, şi ce simt acum. Constat cu un oarecare regret că m-am maturizat mult. Îmi place copilăria. Gândul îmi zboară din nou la primele zile din viaţa mea în gimnaziu. Aveam oră de geografie. În ziua precedentă m-am pregătit foarte bine. Voiam să răspund şi să fac o impresie bună. Când a intrat in clasă domnul profesor de geografie, un om foarte impozant, şi cu un aer misterios, nici prin gând nu mi-a trecut care vor fi roadele strădaniei mele. Voiam mult să răspund, dar spre ghinionul meu, colega din faţa mea a fost convocată la lecţie. Am fost tentată să-i şoptesc, dar m-am oprit la timp amintindu-mi că domnul profesor ne-a atras atenţia asupra acestei probleme într-o oră anterioară. Însă colega mea de bancă n-a ţinut seama de acest lucru şi a şoptit. Cuvintele rostite de ea nu s-au oprit doar la destinaţie ci au ajuns şi la urechile profesorului care, se pare, era hotărât să nu ierte nimic în ziua

aceea. Spre surprinderea mea, domnul profesor era convins că eu I-am şoptit şi neaceptând nici o explicaţie din partea mea, mi-a trecut nota trei. Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva niciodată. Nu m-ar fi deranjat foarte tare dacă eram vinovată, dar nu acceptam să fiu pedepsită pe nedrept. În momentele acelea îl uram pe profesor. Imediat mi-am dat seama că de fapt colega mea de bancă era vinovată. Dezamăgirea era şi mai mare căci o consideram prietena mea. Era foarte dureros să-ţi pierzi încrederea în cea mai bună prietenă. Am suferit mult. Acum, privit cu alţi ochi acel eveniment, îmi dau seama că a fost o adevărată lecţie de viaţă pentru mine. Am simţit atunci ce înseamnă să dezamăgeşti pe cineva. În toţi anii care au urmat, fosta mea prietenă nu era aceeaşi fată pentru mine ca şi până atunci. În toţi aceşti ani, am încercat ca prin comportamentul meu, să nu pierd încrederea în oamenii pe care îi cunosc. DE ZIUA FEMEII Femeia! Poate singura fiinţă de pe acest pământ omagiată în toate formele de artă şi cultură. Femeia! Elementul ce s-a ştiut face simţit oriunde, oricând şi cu toate ipostazele şi feţele ei. A fost slăvită în poezie, cântată în ode, reprodusă în picturi sau sculpturi, şi-a pus, de multe ori, amprenta asupra istoriei. A fost amintită în fiecare etapă a vieţii sale: fată, iubită, amantă, soţie, mamă; i s-au prezentat calităţile şi defectele, punctele tari şi punctele slabe, poate şi pentru că „nimic nu ţine loc de femeie. De aceea au un preţ atât de mare.” (Victor Duţă). Femeia este celula fiecărei creaţii, în jurul ei se învârtesc scenariile vieţii, reale sau închipuite. Foarte mulţi scriitori şi-au spus punctul de vedere în privinţa femeii. Unii au văzut în ea un element bun al societăţii, alţii, dimpotrivă, au considerat-o cauza tuturor relelor, poate şi pentru că „femeia e mereu schimbătoare şi nestatornică” (Vergiliu) şi „este începutul tuturor păcatelor” (Liviu Rebreanu). Extrem de discutată a fost şi este frumuseţea femeii, atât cea fizică, cât şi cea morală. „Cu un surâs femeia cucereşte un oraş şi cu încă unul un regat” (proverb chinezesc). „Nu există păcat mai mare pentru o femeie, decât să nu se nască frumoasă” (Anatole France), fapt ce îi închide, de cele mai multe ori, toate uşile. Prima impresia este importantă, iar dacă femeia nu este plăcută ochiului, în cele mai multe cazuri, nu mai are posibilitate să demonstreze că are un suflet bun sau că deţine o inteligenţă deosebită. Avantajul timpurilor noastre este că femeile au mai multe posibilităţi să ascundă sau să corecteze greşelile naturii, au o deschidere mai mare spre informaţie şi, pentru că „mintea unei femei lucrează altfel decât aceea a unui bărbat” (James Clavel), au învăţat că „femeie nu te naşti, ci devii” (Simone de Beauvoir). Le-au oferit bărbaţilor momente sublime sau subiecte de gândire, ori i-au făcut să exclame: „Slăbiciune, numele tău este femeie!” (William Shakespeare). Femeia a invitat întotdeauna bărbaţii să „ o privească aşa cum vrea ea” (Mircea Eliade), nu a arătat niciodată ceea ce nu a vrut să se vadă, s-a comportat în preajma bărbaţilor de multe ori aşa cum credea ea că ar vrea ei să se poarte, „a depins în ceea ce priveşte moravurile ei de acel pe care îl iubeşte” (André Maurois). Toate aceste comportamente nu au fost

înţelese sau agreate întotdeauna de către bărbaţi, dar „să nu uităm că femeia l-a scos pe Adam din Rai” (Victor Duţă), dovedind faptul că are o voinţă pronunţată şi demonstrată, dar şi o putere foarte mare asupra bărbatului, „că are darul de a-l face fericit şi, fără să-şi dea seama, prin caracterul ei imposibil, reuşeşte să distrugă totul” (Alberto Moravia). „Femeia e ca o mâţă; se lipeşte de cine o mângâie” (Mihail Solohov), iar „trupul ei – o vioară, pe care, ca să o faci să vibreze, trebuie să fii mare artist” (J. D. Salinger). Chiar dacă bărbaţii au considerat că „în preajma femeilor trebuie folosite cuvinte respectuoase şi gesturi indecente” ( Tristan Bernard), că „din zece femei frumoase , cel puţin nouă sunt stricate „ (Honoré de Balzac), paradoxal, „nimeni nu a făcut pasiuni pentru o femeie cuminte” (Victor Duţă), iar în ochii lor „femeia cu un singur iubit e un înger, cea cu doi e un monstru, iar cea cu trei e o femeie oarecare” (Victor Hugo). Pasiunile mistuitoare au avut la bază o iubire la fel de înflăcărată. „Iubirea! Aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să se urce până la el” (Michelangelo Buonarotti). „Femeile, măritându-se, câştigă libertatea pe care o pierd bărbaţii însurându-se” ( Victor Eftimiu). În spatele fiecărui om mare s-a găsit o femeie deosebită, ce a ştiut să îşi aducă aportul la binele familiei, a celor din jur şi a bărbatului său. Au fost foarte multe femei ce şi-au influenţat bărbaţii în luarea deciziilor, aşa cum a fost, de exemplu, Josefina pentru Napoleon, şi, dacă nu vor „să iasă liniştea pe fereastră, când intră femeia pe uşă” (Romain Rolland), bărbaţii au învaţat, din experinţa lor sau a altora, să-şi „ia o soţie potrivită” (Quintilian) şi să nu uite că „se poate păzi un sac cu purici, o turmă de iepuri, dar o femeie nu” (proverb românesc). Chiar dacă i-a orbit iubirea, ei trebuie să fie atenţi la femeile pe care le vor ca soţii, să le analizeze bine înainte de a face pasul hotărâtor, „să privească mama şi apoi să se însoare cu fiica” (proverb arab), pentru că „toată educaţia depinde de mamă” (Aristotel). „Societatea femeilor este elementul în care se dezvoltă distincţia socială” ( J. W. Goethe) şi „două puteri sunt în lume mai mari decât toate: Dumnezeu în cer şi mama pe pământ. Un om este aşa cum vrea Dumnezeu şi cum îl creşte mama care l-a făcut” (G. G. Lovinescu). Şi pentru că „Dumnezeu nu poate fi peste tot, El le-a făcut pe mame” (proverb arab), care au devenit „numele lui Dumnezeu din sufletul şi de pe buzele copiilor mici” (W. M. Thackeray). Aportul mamei în dezvoltarea fizică, morală şi intelectuală a copilului a fost de necontestat din cele mai vechi timpuri. Ea este cea care, direct sau indirect, conştient sau inconştient, influenţează viitorul pruncului, „tot ceea ce este sau tot ceea ce speră să fie într-o zi acesta, datorându-i-se mamei” ( Abraham Lincoln). „Mama este geniul copilului” (Hegel), este modelul lui în viaţă. „Inima de mamă este cea mai mare minune a lumii” (Victor Duţă) şi cele mai neînchipuite lucruri pot fi realizate dacă o mamă îşi pune în gând ceva pentru copiii săi. Vai şi amar de cel care ameninţă siguranţa, liniştea sau sănătatea copiilor ei! Este capabilă să doboare munţii cu mâinile goale sau „cu un singur fir din părul său să lege un elefant” (proverb japonez).

Femeia! Muza pierdută a unora şi regăsită a altora! Femeia! A fost, este şi va fi privită întotdeauna ca o busolă după care se ghidează societatea, pentru că „toate popoarele civilizate au respectat femeia” (J. J. Rousseau). CE E MAMA PENTRU TINE Odata am fost intrebat (a): - Ce e mama pentru tine? - Mama......E cuvantul cel mai scump de pe pamant, E un cantec pe care-l fredoneaza orice copil, E mangaierea daruita de bunul Dumnezeu, E raza de soare cea mai stralucitoare, E petala celui mai viu trandafir din lume, E ingerul pazitor al fiecarui prunc, E minunea cea mai mare din intreaga lume, E steaua care vegheaza noaptea somnul linistit al pruncului ei, Si raspunsurile ar putea continua deoarece langa cuvantul ,, MAMA” sta cuvantul ,, DRAGOSTE” Dragostea de mama............cat de mare e? E mare, e uimitor de mare deoarece cuprinde alte zeci de cuvinte: ,,BUNATATE” ,,DUIOSIE” ,,HARNICIE” ,,SACRIFICIU” ,,INCREDERE” Dragostea mamei nu are pret!

MAMA MAMA - cuvant atat de frumos, de firesc, de simplu; cuvant care imbraca in el greutatea unei iubiri infinite asemeni universului... Rostit cu putere sau in soapta – MAMA- purtatoare de viata, frumusete si adevar, o fiinta neasemuita este zbuciumul, lumina si puritatea in care vine pe lume puiul de OM, rasplatind-o cu viata lui, cu strigatul dintai al triumfului vietii, cu treptele tulburatoare ale cresterii si implinirii sale. MAMA - o gasesti acolo unde un copil plange, un ram se indoaie, o pasare invata sa zboare sau unde un vant mai ridica o cruce, unde un cantec mai alina o rana... MAMA ESTE FRUMOASA! Pentru ca frumusetea ei vine din stralucirea sufletului, asemeni razelor de soare blande si calde invaluite in lumina multicolora a florilor de primavara... MAMA ESTE PUTERNICA! Puterea ei vine din taria raului ce strabate muntii,

dealurile, campiile, ce trece peste orice obstacol pentru a-si gasi implinirea in mare... MAMA ESTE BUNA! Bunatatea sufletului ei vine din cartile de povesti cu zane care-ti indeplineau orice dorinta... MAMA ESTE INTELEAPTA! Intelepciunea ei vine din seva aspra a istoriei lumii... MAMA ESTE O ARTA! Ea se desprinde din culorile pastelate ale pictorilor, din partiturile calde ale muzicienilor, din paginile pline de sudoare ale scriitorilor, din rimele duioase ale poetilor si din capodoperele graitoare ale sculptorilor... MAMA NU ARE VARSTA! Incepe dintr-un punct si se termina intr-o infinitate, incepe din nimic si se termina in eternitate... OM SAU ZEITATE- MAMA – ramane de-a pururi temelia de la care se construieste, picatura ce-ti astampara setea, stalpul de sprijin cand te prabuseste un cutremur sau o furtuna ...MAMA – RAMANE DE-A PURURI A TA! Primavara A sosit primvara.Anotimpul asteptat de toti copii cu multa nerabdare a sosit san e bucure privirile prin frumusetile pe care ni le ofera.Primii ghiocei si-au scos capul de sub plapumioara calduroasa a ierii care parca dorea sa nu mai plece de la noi. Cea mai iubita luna a anului care reeschide sezonul primaverii este Martie,care a venit si anul acesta plin de frumuseti, dragoste, armonie in suflete si parfum de flori.Cu aceasta luna si-a facut simtita prezenta zi ziua mamei care este cea mai speciala zi. Afara sa aud glasuri de copii care se joaca si se bucura de frumusetea naturii care ne incanta prin pafrum ei axtraordinar.Lalele au inflorit iar gradina bunicii e plina de culoare si parfum.Cea mai frumoasa lalea din gradina bunicii sunt eu asa imi spune ea mereu cand ma duc sa imi iau lalele sa le pun in vaza.Printre miile de culori ale lalelor mai pot admira si frumusetea zambilelor care in combinatie cu caldura buniici mele imi umple sufletul de bucurie. Si-au facut simtita pezenta si vrabiutele si celalate pasarele ne incanta plimbarile in natura prin glasul lor melodios si jocul lor care ne fura privirile.Fluturii ne atrag in jocul lor si incep sa alergam dupa ei radandu-ne zambetul pe buze si facandu-ne sa ne gandim departe purtandu-ne pe aripile visurilor de primavara. Cel mai placut moment al primaverii este ploaia de primavara care ne imbina sa iesim si sa ne jucam atunci cand ea isi revarsa cristalele peste florile care isi scalda petalele in curcubelul de culori care parca se revarsa dintr-o floare dulce a primaverii.Este cel mai minunat moment al primaverii sa vezi copacii infloriti si te plimbi prin livada plina de zamzaitul albiinelor care au iesit din casutele lor de ceara si au inceput sa isi aduce polen pentru iarna urmatoare. Dar sa nu uitam de micul univers unde se pare ca se munceste cel mai mult.Harnicutele,furnicile,si-au inceput si ele lucru si ce minunat e sa stai si sa le privesti cum muncesc si te stand asa sa simti briza dulce de primavara

care anunta ca e vreme sa te retragi si sa te ascunzi in casuta ta. Si daca seara se lasa este normal sa stai sa privesti apusul care nu este ca cel de iarna cand soarele parca dispare si se ascunde printre nameti,acum acesta dispare incet incet si te provoaca sa il cauti dupa parfumul lui.Si stand si privindu-l te pierzi cu privirea in vazduhul linistit din care se aud ciripitul pasarelor care nu isi gasesc locul. Ziua se incheie si toate vietuitoarele se indreapta care cuibusorul lui sau spre casuta ei,numai un melc este suparat ca nu isi gasesti si el un loc sa inpoteze cu casuta lui mica,iar unei furnicute ii se face mila de el si il invita la ei in musuroi si stai si ii privesti cum aceste fiinte atat de mici sunt in stare sa isi faca bine unor altora.Micul univers este mult mai diferit si mai bun decat marele Univers uman care este plin de ura si rautate. Vazand aceste fiinte cum se “respecta”ramai si te gandesti cum pot oare niste fiinte atat de mici sa gandesca binele si rau?Acest raspuns nu il vom stii niciodata,dar stim ca primavara este anotimpul care deschide portile frumusetii,bucuriei si parfumului dulce al fericiri.Este cel mai frumos anotimp din tot anul si pe care am dori sa il pastram mereu,dar nu se poate,insa el ramane ramane mereu in sufletul nostru,iar parfumul ei ne improspateaza privirile in fiecare dimineata.Primavara este anotimpul florilor iubrii si parfumului.

Primăvara şi Paştele copiilor Primăvara a bătut timid la uşa tututor şi i s-a deschis cu mare drag. Doar ea, primăvara dă putere firului de iarbă să ţâşnească din pământul generos, care l-a găzduit cu-atâta bunătate peste iarnă. Tot ea dă putere ghiocelului să străpungă frunzele căzute astă-toamnă sau chiar bucăţile de gheaţă, săşi scoată căpşorul afară pentru a-şi striga bucuria de a trăi. Acesta face horă mare cu viorelele şi, când s-a încins mai iute jocul, se retrag obosiţi. Au venit doar să ne spună că viaţa a învins iar şi iar. Şi dacă nu înţelegem cu toţii că viaţa triumfă mereu, vine o mare sărbătoare a Creştinătăţii, Paştele, să spună asta de peste două mii de ani. Sărbătoarea Paştelui poate fi asociată cu primăvara. Retrezirea naturii la viaţă simbolizează noua viaţă pe care creştinii au câştigat-o prin crucificarea şi învierea lui Iisus. Această mare sărbătoare este precedată de un post de 40 de zile, perioadă numită Postul Paştelui. Ultima săptămână, numită Săptămâna Patimilor, are menirea de a pregăti credincioşii pentru Înviere, imediat după ultima săptămână dinaintea Paştelui, cea a Floriilor, în care se sărbătoreşte intrarea lui Iisus în Ierusalim. De a doua zi, în Săptămâna Mare, se rememorează tot ce a făcut Mântuitorul pe pământ. Prin post, reculegere şi rugăciune, credincioşii parcurg acum cele şapte trepte ale ultimelor zile ale lui HristosOmul, fiecare zi din Săptămâna Patimilor, semnificând un nou pas al lui Iisus pe drumul către răstignire şi Înviere. Cu prilejul acestei sărbători, întreaga suflare se bucură, dar copiii o fac întrun mod aparte. Aşa s-a născut ideea unui proiect, “PRIMĂVARA ŞI PAŞTELE COPIILOR”. Ei s-au întrecut în propuneri de activităţi care se vor desfăşura

sub semnul semnificaţiei Floriilor şi Paştelui. Petru început vor planta în ghivece speciale boabe sănătoase de grâu pe care-l vor îngriji cu toată dăruirea pentru că vor ornamenta cu el Sfânta Masă de Paşte, de pe care nu va lipsi pasca pe care o vor coace mamele creştine, dar şi mielul care îl simbolizează chiar pe Mântiutorul nostru Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru păcatele lumii şi a murit pe cruce ca un miel nevinovat. Vor picta apoi icoane cu care-şi vor împodobi sala de clasă şi un colţ din camera lor , în care se vor ruga în taină. Într-o altă activitate se vor apleca asupra cărţilor cu poveşti, care reprezintă schimbarea anotimpurilor, poveşti care păstrează spiritul Paştelui. Vor merge şi la biserică, pentru că una din bucuriile cele mai mari ale copilăriei este mersul la denie. Vor aduce laudă lui Iisus Hristos, se vor ruga pentru ei, pentru familiile lor şi pentru cei aflaţi în nevoie. Cu câteva zile înainte de Marea Sărbătoare vor picta ouă. Până la această vârstă, copiii au aflat deja că oul încondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie, împăcare, pentru că în ornamentaţia lui se operează cu simboluri ( soare, lună, cruce), cu modele din natură (plante, animale, obiecte casnice) şi cu modele de ţesături populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre. În noaptea de Înviere, copiii vor merge la biserică. Va purta fiecare o lumânere, pe care o va aprinde din Lumina adusă de preot de pe Masa Sfântului Altar. Această lumânare este simbolul învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi Luminii lui Dumnezeu împotriva păcatului. Toate acestea umplu sufletul copiilor, dar şi al nostru, al adulţilor de bucurie Sfintele Paşti este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, este mult mai vastă în semnificaţii cât şi în obiceiuri. Să nu uităm niciodată câtă bucurie poate fi în sufletul unui copil în clipa în care ciocneşte un ou roşu. “Hristos a înviat!”, “Adevărat a înviat!”. Şi jocul cu cine are cel mai tare ou roşu stârneşte competiţia şi tradiţia merge mai departe.

Venirea primaverii Stau in casa e iarna si astept cu nerabdare ca vine primavara,sa nu imi mai inghete nasucul mic pe geam ,sa nu mai stau in fata focului pentru a vedea sclipirea dulce a primaverii.Sa ies sa absorb mirosul dulcee al florilor,sa ascult ciripitul dulce al pasarelelor si sa ma joc alergand in gradina bunicii dupa fluturasi si sa ma ghidez dupa zumzaitul zgomotos al albinelor. Azi e prima zi din Martie si o briza dulce imi insenineaza chipul sugerandu-mi parca ca primavara se apropie.Si pentru ca e putin mai cald afara m-am gandit ca ar fi minunat sa fac o plimbare pana la bunica ca nu am vazut-o de mult timp si apropindu-ma de ea incerc sa ii soptesc ceva la ureche cum fac mereu si ii spun in soapta ca a venit primavara si ca plec sa o admir acolo unde stie ea ca imi place. In spatele casei bunici se afla padurea prin care au indraznit sa patrunda cateva raze aurii. Firicelele de iarba au inceput sa se zareasca pe langa ghioceii abia iesiti la lumina de sub pamantul negru si umed cu delicatii

clopotei, nu de mult infloriti. Pasarelele au inceput sa cante cu glasul lor subtire si induiosator. Copacii au inflorit oferind padurii o raza de lumina in intunecimea ei. Cateva picaturi de roua se zaresc pe firele de iarba verzi. Zumzetul albinelor a inceput sa se auda pe deasupra campului de flori. Dulcele vant de primavara adie usor printre crengutele copacilor. Cea dintai randunica, venita de departe, taie albastrul cerului ca o sageata si cautand cu privirea parca un loc pentru cuibul perfect. Sub raza calda a soarelui se scalda o lalea care isi deschide petalele raspandind parfumul sclipitor si calduros al ei. Primavara pentru mine inseamna o fiinta plina de culoare si frumusete care vine si raspandeste iubire si fericire.Este persoana care se plimba prin gradini si infloreste florile,se plimba prin livezi si le reda culoare,se joaca cu apa si da culoare cerului,miroase trandafirul si da parfum vietii.Primavara mai aduce cu ea si o sarbatoare pe care toti o asteptam cu drag si anu Mastisorul. Martisorul este o sarbatoare traditionala care anunta pe deplin venirea primaveri si care umple lumea de culorile traditionale rosu si alb.Rosu simbolizand sangele Domnului Iisus rastignit iar albul simbolizeaza puritatea. Un alt simbol al primaverii este ziua mamai care nu poate fi uitata niciodata si niciodata nu se poate trece cu vederea,deoarece mama este cea mai sfanta fiinta din lume care merita mereu atenti,este fiinta pura care ne-a data viata,ne-a ingrijit si nu ne-a abandonat. Primavara-ce cuvant frumos si daca stai sa te gandesti cat de multe poate insemna acest cuvant te poti ingrozi.In primul rand este granita care desparte lumea adormita de ce care se naste,care dezgroapa intunecimea si imbraca frumusetea.Un alt inteles al cuvantului primavara este frumusetea deoarce ea reda culoare naturii,parfumul care acesta il ofera dezghetant incet incet fiecare fir firav de ghiocei,mireasma pe care acesta o da suavelor flori si le reda viata.Un alt simbol al primaverii este culoarea cu care ea imbraca iarba care toata iarna a tremurat redanu-i verdeata iar ca tot tabloul sa fie complet dupa ploile dulci si calde pe care ea le aduce ne incanta cu sevaletul ei de culori scoatand dintr-o pungulita curcubeul si asezand in peisaj. Primavara este un dulce si un suav cuvant pe care parca atunci cand il rostin ne face sa ne gandim la doua lucruri soare si culoare,pentru ca nimic nu este mai dulce si mai frumos ca soarele de primavata care atunci cand rasare si iti lumineaza fata esti fericit pentru cateva minute uitatand pentru moment toate probelemele...asta este primavara ca inteles, cuvant si anotimp.

Copila si zana primavara Este din nou primavara.Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor si care brazdeaza cerul senin. Pajistile sunt acoperite cu un covor verde brodat ici-colo cu flori de diferite culori una mai

mica care printre restru pare o pata de culoare. Primii care si-au scos sfiosi capul prin stratul de zapada au fost ghioceii, vestitorii primaverii. Pomii s-au imbracat in haine de sarbatoare prinsesera viata ,iar acum stateau la taifas. Crengile sunt pline de flori din care, la vara, vor creste fructe pe care taranii le vor culege voiosi. Florile au inceput sa-si deschida petalele , sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin. Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii , m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara?si stand pe prispa case bunicilor am auzit o vocea care imi parca imi soptea ceva: -Nu se poate,dragul meu copil ca tot timpul sa fie primavara,ia spus o fiinta firava roza si cu un par balai si cu un suras in privire minunat. Copilul ramand tacut si uimit asculta in tacere ce ii spunea acea fiinta suava si abia indrazni sa ii adreseze un cuvant in soapta de frica sa nu dispara din fata lui. -Dar dumneata de unde ai venit si cine esti? -Eu draga mea am venit in ajutorul tau sa iti explic cursul firesc al lucrurilor si sunt zana anotimp. -Si vreau sa stiu de ce nu poate fi mereu primvara pana cand ma plictisesc de ea? -As dori sa iti indeplinesc dorinta dar nu se poate pentru ca toate in lumea asta au un curs firesc al lor care nu pot fi schimbate.De aceea acum este noapte si nu este zi pentru ca daca ar fi tot timpul zi oameni nu ar stii sa se mai odihneasca si ar munci pana la extenuare si astfel viata ar disparea treptat.Asa si anotimpurile trebuie sa isi aiba cursul firesc al lor,pentru ca daca ar venii vara inaintea primaveri aceasta nu ar mai avea ce sa aduca la viata.Primavara este un simbol al unui nou inceput,fiind o granita intre vremea rece si intuncoasa si vremea buna si plina de fericire. Eu sunt zana anotimpurilor dar acum sunt zana primavara deoarece iau frumusetea fiecarui anotimp,vezi parul meu este balai ca soarele care straluceste dimineata cand iti lumineaza fata,rochia mea este multicoloara ca florile ce ma reprezinta si pe care tu le oferi cadou mamei tale de ziua ei,botinele mele sunt verzi ca primele firisoare de iarba care rasar atunci cand cu suflarea mea indepartez toata mantaua alba ce imi acopera tinutul. -Acum inteleg de ce toate lucrurile trebuie sa se intample de la sine si nu sa se schimbe in functie de dorinta tuturor. -Stii draga mea copila natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.Daca acum cateva zile livada era acoperita cu o patura alba de nea care s-a asternut peste frunzele cazute toamna trecuta ce nici nu se mai vad acum acea priveliste este colorata in mii de culori si mii de parfumuri. -Am ajuns la concluzia ca ca toate anotimpurile sunt frumoase ,dar parca primavara ocupa un loc special in sufletul meu.Eu cred ca nimic nu este mai frumos decat un peisaj de primavara , in care toate elementele descrise se afla intr-o conexiune si armonie perfecta , asemenea unor reguli luate din tipare. -Asa este draga mea exact ca pivirea ta senina si inocenta care lumineaza viata mamaei tale cand te vede,ca zambetul tau care aduce fericire tuturor ce il priveste esti o comoara pentru cei care te iubesc. -Va multumesc frumos ca m-ati ajutat sa inteleg toate aceste lucruri.

Zana primavara a disparut in tacere asa cum a venit iar copila a ramas ganditoare la cele explicate de Zana.

Catelusa mea, Lisa Pe Lisa am gasit-o la sfarsitul lui martie. Era necajita si am luat-o in curte. Iam dat lapte cald cu paine. Am anuntat-o si pe sora mea. Ea era la munca. Cand a vazut-o, a luat-o in brate si a scapat-o de emotie pe jos. Iar mama a pierdut-o in sufragerie. Lisa a fost foarte bolnava in luna mai. Tata a dus-o la doctor dupa ce venea de la munca. In timp ce tata s-a dus la depozit, patroana unde lucra tata a dat-o afara. Lisa statea langa roata de la masina. Tata cand a venit a gasit-o. Cu Lisa am fost si la plaja. Noi o iubim mult. Ea nu este pretentioasa, mananca orice, de la friptura pana la morcovi. Expresii frumoase - vara “fiica cea mai strălucitoare” “vine cu mireseme-n grai” “aerul devine arzător” “cheamă copiii în vacanţă” “soarele toarnă peste lume jar” “fluturii aleargă din floare în floare” “peste tot locul , flori de paradis” “natura toată , plină de culoare” “căldură înăbuşitoare” “toţi pomii sunt în sărbătoare” “văzduhul miroase a ierburi, a frunze proaspete” “mănunchiul strălucitor al razelor de soare se răsfiră din înalt” “s-a ivit discul roşu al soarelui ” “cer senin, albastru ca floarea de “nu mă uit”" “pomi încărcaţi în lumină şi culoare” “ca o pasăre măiastră” “tărcată şi pepenoasă” “are gene din mărar, ochii de muştar, obrajii de caisă” “soarele -cerc de foc” “mingea de aur de pe bolta azurie” “cărări de soare” “livezi scăldate-n aur” “a picatat cu un verde puternic toată pădurea” “a acoperit păşunile şi munţii cu verdeaţă” “în copaci a atârnat mere şi pere rumene” “pe sub-copaci a pus multe şi felurite ciuperci” “răsună mii şi mii de glasuri ” “marea cea nesfârşită, cu valuri înspumate” “nisipul fin şi argintiu” “pădure umbroasă”

“vietăţile pădurii” “natura îşi are rosturile ei” “adie un vânt potolit” “cerul se dogoreşte” “soarele - o pulbere fină de aur” “lanurile au culoarea aurie” “razele fierbinţi coc grânele” “spice de aur” “livezi îmbelşugate” “pajişti odihnitoare” “se seceră, se treieră, se culeg cireşe, vişine, piersici şi caise” “soarele îşi trimite cu dărnicie razele” “florile te întâmpină cu parfumul lor” “soarele trimite copiii la munte sau la mare” “aurul holdelor” “săgeţile de foc ale soarelui” “căldura înăbuşitoare” “soarele arde ca un cuptor” “soarele îşi scutură praful de aur în aer” “a acoperit cu aur greu spicele de grâu şi secară” “a cosit iarba grasă din luncă” “florile de câmp s-au culcat în căpiţele de fân parfumat” “aburi argintii de rouă” “întindere de aur” “câmpie aurie” “flori albastre de cicoare , mai curate ca albastrul cerului” “valurile de grâu” “se înalţă cântecul greierilor ” “pâine proaspătă” “vâzduhul inundat de lumina ce izvorăşte de pretutindeni, din înălţimi” “argintul jucăuş al soarelui” “secerile vâjâiau în holde” “văzduhul a încremenit deasupra lumii” “mireasma grâului copt” “se vede satul ca ântr-o ceaţă subţire” “licăresc stele mici ca nişte ţinte de argint”

O călătorie O călătorie este întotdeauna ceva deosebit şi de fiecare dată altfel. Peripeţiile sunt cele cu rol de a destinde atmosfera, de a oferi o notă de minunat fiecărei acţiuni înfăptuite. Era o zi minunată de vară în care totul decurgea conform planurilor mele. Seara, am plecat în călătorie spre necunoscut, spre o lume cu totul nouă. Parcurgeam distanţa foarte rapid, iar ceilalţi rămâneau în urma mea strigându-mă şi implorându-mă să îi aştept, dar eu treceam fără să-i ascult, fără să-mi pese de vocile care se auzeau de peste tot. După un timp am

constat că, de fapt, zburam, iar ceea ce îmi pregătisem pentru călătorie uitasem acasă, dar nu-mi păsa. Priveam în jur şi totul era diferit decât de obicei, însă, la un moment dat m-am oprit fără să vreau sau să ştiu de ce. Aterizasem într-un loc foarte luminos, în care liniştea era subiectul principal, iar eu mă simţeam ca şi cum aş fi cunoscut dintotdeauna acel loc. Deodată, în depărtări, se zărea un mic spiriduş care venea spre mine, dar el, poate din neatenţie s-a lovit de un alt spaţiu luminos ca şi al meu. Iniţial am început să râd, dar zâmbetul s-a transformat în teamă, când, după ce şi-a revenit, a poposit pe spaţiul meu şi mi-a spus : -Bun venit, în lumea noastră ! Cu vocea aproape stinsă i-am spus : -Spiriduşule, unde sunt şi cum se face că tu vorbeşti ? -Scuză-mă, am uitat să rostesc vraja. Imediat s-a transformat într-un îngeraş cu totul alb, cu aripi ca de nea şi cu ochii mai strălucitori decât spaţiul pe care stăteam. -Eşti în lumea noastră, a stelelor, iar eu sunt un înger. Vino cu mine ! Atunci am înţeles că eram în ceruri, pe o stea. Îngeraşul a rostit o vraja magică, dar greşită, îmbrăcându-mă în vrăjitoare, motiv pentru care steaua de sub noi s-a topit pe loc. Am ţipat cât am putut de tare, dar nu reuşeam să mă aud,însă îngerul a luat o carte imensă din care a rostit vraja corectă, transformându-mă şi pe mine în înger. M-a luat de mână şi am pornit fără să ştiu unde, dar ştiu că, fiind în preajma îngerului nimic nu mai conta pentru mine, nici măcar eu. Emoţionaţi, ne-am îmbrăţişat, iar stelele din jur au format un cerc în jurul nostru dansând şi cântând,dar noi nu vedeam şi nu auzeam nimic, contam doar noi. Ne mişcam încet, fără să depunem nici un efort, dar feeria a fost întreruptă de o voce dureroasă : -Există şi îngeri nebuni! spunea o stea pe care o lovisem, mutând-o de la locul ei. -Ştii,stelele cad pentru noi, aşa că nu le lua în seamă, vorbesc aşa pentru că se despart de noi. -Da,dar eu nu sunt un înger ! -Ba da, tu eşti îngerul meu şi de aceea eşti în ceruri, să fii cu mine pentru totdeauna! spuse îngeraşul şi paradisul continuă până când miezul nopţii a sosit şi vraja trebuia să se rupă. E cea mai minunată călătorie, iar amintirea ei este şi mai dulce ! O amintire Pentru mine, amintirile sunt tot ce am mai de preţ şi mai frumos. De asemenea şi anotimpurile reprezintă ceva minunat, iar totul are o legatură, toate sunt concepute în armonie perfectă. Vara reprezintă pentru mine un moment deosebit, însă din timpul verii cel mai tare ador nopţile lungi ce par a străbate calea către infinit, fiind binecuvântate de lumina blândă a clarului de lună din care par a se naşte toate visele şi speranţele oricărui suflet. De asemenea ador foarte mult şi apusurile line în care linia orizontului pare a întinde mâna sa blândă asupra scoarţei terestre pentru a-i da puţin din

magia şi feeria sa. Apusul de soare a devenit pentru mine unul dintre cele mai importante momente ale zilei într-o clipă ce nimeni nu o poate şterge din cartea inimii mele plină cu amintiri. Era o zi simplă şi normală în care priveam apusul de soare ce îmi dona inspiraţie ,speranţă şi o mulţime de vise şi gânduri deosebite. Deodată starea mea de amorţeală a fost întreruptă de un mic pasaj care de fapt făcea trecerea dintr-o stare în alta. Treceam din lunga agonie a amorţelii în nesfârşita stare de delir în care m-am afundat încet, încet, fără să-mi dau seama şi fără să vreau. Privirea îmi era neclintită spre cerul albastru în care simţeam că mă scufund uşor, fără nici un efort. Ochii mi-au fost săgetaţi de mici mărgăritare, iar sufletul de un sentiment de nedescris. Atunci,am simţit cum o zână mă învăluie tandru într-o aură de smaralde făcute din rupturi de soare, care, la rândul său părea atât de trist şi dureros ca lacrima din urma unei despărţiri. Am închis ochii pentru câteva secunde,atunci, soarele s-a oprit în loc, iar micile mărgăritare din ochii mei s-au transformat în şiroaie ce păreau a fi nesfârşite. Parcă o pană din aripa unui înger mi-a şters şi mi-a pus capăt lacrimilor întro clipă. Abia atunci soarele a repornit pe calea sa de nesfârşit, iar eu am făcut din apus un moment sfânt al zilei. O amintire Pentru mine, amintirile sunt tot ce am mai de preţ şi mai frumos. De asemenea şi anotimpurile reprezintă ceva minunat, iar totul are o legatură, toate sunt concepute în armonie perfectă. Vara reprezintă pentru mine un moment deosebit, însă din timpul verii cel mai tare ador nopţile lungi ce par a străbate calea către infinit, fiind binecuvântate de lumina blândă a clarului de lună din care par a se naşte toate visele şi speranţele oricărui suflet. De asemenea ador foarte mult şi apusurile line în care linia orizontului pare a întinde mâna sa blândă asupra scoarţei terestre pentru a-i da puţin din magia şi feeria sa. Apusul de soare a devenit pentru mine unul dintre cele mai importante momente ale zilei într-o clipă ce nimeni nu o poate şterge din cartea inimii mele plină cu amintiri. Era o zi simplă şi normală în care priveam apusul de soare ce îmi dona inspiraţie ,speranţă şi o mulţime de vise şi gânduri deosebite. Deodată starea mea de amorţeală a fost întreruptă de un mic pasaj care de fapt făcea trecerea dintr-o stare în alta. Treceam din lunga agonie a amorţelii în nesfârşita stare de delir în care m-am afundat încet, încet, fără să-mi dau seama şi fără să vreau. Privirea îmi era neclintită spre cerul albastru în care simţeam că mă scufund uşor, fără nici un efort. Ochii mi-au fost săgetaţi de mici mărgăritare, iar sufletul de un sentiment de nedescris. Atunci,am simţit cum o zână mă învăluie tandru într-o aură de smaralde făcute din rupturi de soare, care, la rândul său părea atât de trist şi dureros ca lacrima din urma unei despărţiri.

Am închis ochii pentru câteva secunde,atunci, soarele s-a oprit în loc, iar micile mărgăritare din ochii mei s-au transformat în şiroaie ce păreau a fi nesfârşite. Parcă o pană din aripa unui înger mi-a şters şi mi-a pus capăt lacrimilor întro clipă. Abia atunci soarele a repornit pe calea sa de nesfârşit, iar eu am făcut din apus un moment sfânt al zilei. Mama Mama este fiinta cea mai draga de pe pamant. Pentru mine ea este dragoste, bucurie, bunatate, povata si exemplu. O privesc cu drag. Chipul ei blajin, luminos ca soarele de pe cer, imi da un sentiment de liniste. Privirea sa blanda imi alina durerile, facandu-ma sa uit de toate necazurile. Glasul sau duios bucura pe toata lumea. Ea este o fiinta buna si sufletista care ajuta pe oricine. Oricat ar fi de lungi poveshtile pe care i le spun, ea ma sculta rabdatoare pana la capat si apoi isi spune parerea. Eu o ascult si sunt fericita ca am cu cine discuta. Orice i-as spune, ea ma intelege.Imi da tot timpul sfaturi bune, care sau dovedit a fi folositoare. Pentru tot ce face, eu o iubesc si simt ca sunt o fata norocasa pentru ca am o mama atat de buna. Stiu ca ea ma iubeste foarte mult, si de aceea am sa fac tot posibilul sa nu o supar niciodata. A person I’ll never forget Our friendship started two years ago. We both were at school. My books fell on the floor and she gave them to me. She acted as she was my sister. Her name is Rafaella. Her appearance was frightening because she was…and she is small , thin, long brown haired, blacked eyed. She’s very devoted and I think is the most important quality that a friend should have. She’s very kind and also hardworking. She likes walking in the park by rollers skating, swimming and singing. We are together everywhere, every time, so I consider her one of my best friends. I hope she’ll be my friend forever and I’m glad to have such a friend. Premiul intai Imi amintesc cu bucurie fiecare moment frumos trait vreodata. Dintre mii si mii de trairi cae mai emotionanta a fost momentul cand am luat in clasa a-Va premiul intai. Nu speram la acest premiu deoarece mi-a fost destul de greu sa ma acomodez cu toti profesorii, dar cu multa munca am reusit. Dupa un an plin de peripetii in care am trait tot felul de sentimente: fericire cand luam note bune si totul iesea bine, dar si tristete cand notele erau mai mici, in sfarsit a venit ziua mult asteptata. Aceasta clipa imi va rasplati toate sacrificiile facute pentru a avea note bune. Era o zi placuta de vara, natura si soarele arzator imi zambeau... eram atat

de fericit. Caldura si mirosul imbietor al florilor ma linisteau si ma faceau sa uit de emotii. Asteptam in fata podiumului nerabdator. O multime de alti elevi asteptau si ei, dar fara emotii... ce bine de ei! Dupa o lunga asteptare aud: ,,Clasa a-V-a’’... deci a venit randul meu... nu stiam ce sa fac, emotiile ma copleseau, nu puteam sa ma misc. Doamna directoare imi striga numele..., il striga inca o data. Cineva ma impinge de la spate si am urcat tremurand pe podium. Eram atat de entuziasmat! Mi s-a inmanat diploma... eram deja in extaz, pe cele mai inalte culmi al bucuriei. Cand am coborat toata lumea ma aplauda, iar eu m-am linistit, dar inima imi batea cu putere. Ce moment plin de emotii! Noapte magica de iarna Iarna... o zana rece, Craiasa Alba care isi cerne micile cristale argintii peste tot a sosit! A pus stapanire pe cer si pe pamant. Luna, policandrul de cristal al cerului, parea spanzurata in inaltul cerului de unde lumina ca o faclie eterna peste satul inecat in oceanul de omat. Muntii sub lumina palida a lunii par cristale marete incremenite intr-o nemiscare de veacuri. Crestele lor ating cerul cenusiu si inghetat. Brazii maiestuosi isi infingeau acele pline de promoroaca, stralucind in razele astrului selenar. Satul scaldat de valurile spumegande ale oceanului de omat si de lumina lunii parea trist, singuratic fara nici un om care sa-l bucure. Singura prezenta uman este fumul cenusiu care ise din cosurile caselor si se inalta, ca o fantasma, la cer unde sub vantul aprig par fiinte care striga dupa ajutor. Scot sunete infricosatoare, gem, suspina, plang... sunt suntele pe care nimeni nu vrea sa le auda. Gerul isi face simtita prezenta prin sunete asurzitoare si parca imbolnaveste natura inghetand-o, omorand-o... Din cerul trist ca natura piere, se desprinde cate o lacrima incet si coboara pe pamant sub forma unui fulg de nea. Simtind ca sfarsitul se aproprie cerul izbucneste in lacrimi iar oceanul de nea se umple din nou. Ce drama, ce chin pentru natura, dar si pentru oameni cand la stapanire vine Craiasa Alba... Mama, ingerul meu pazitor Cine poate fi cea mai importanta persoana din viata oricarui om, daca nu cea care ne-a dat nastere si ne iubeste mai presus de orice, mama ? Mama inseamna prieten, sfatuitor, protector, mama inseamna totul pentru mine si de aceea o apreciez foarte mult. Mama are un chip sfant, o fata luminoasa, iar parul galben ca soarele este ca o coroana de aur. In ochii ei albastri ca cerul, blanzi si calzi pot sa citesc fericirea, bucuria sau tristetea, admiratia sau dezamagire; ei sunt oglinda sufletului, un suflet bun, magic in care, orice ar fi, poti sa gasesti alinare,

iertare si mai ales fericire. Este o mama grijulie care intotdeauna are grija ca totul sa fie bine pentru copiii ei. Desi se mai supara cateodata, este iertatoare, uitand ceea ce am gresit, este intelegatoare si pot vorbi orice cu ea, mai mereu dandu-mi sfaturi prielnice pentru problemele mele. Mama, icoana sufletului meu, intotdeauna stie ce gandesc, ce vreau si ce ma framanta, ce am pe suflet, este ca o cititoare de suflete, parca e vrajita! Orice as face, fie el lucru bun sau rau, mama ma va iubi si va face mereu ca totul sa fie bine pentru mine: si-ar da si viata pentru mine. Furtuna Soarele rasare, incepe o noua zi de vara. Vantul era linistit, discul soarelui era ca o fata zambitoare. Verdele campului presarat cu rosul macilor umple peisajul de culoare. Un sunet puternic sperie intreaga natura: nori negri impanzesc cerul. Ziua aceasta devine noapte; intunericul a acoperit totul. Uriasele picaturi de apa cad necontenit pe pamant. Alte picaturi se transforma gheata si lovesc cu cruzime natura. Vantul nu mai geme, ci urla. E sunetul pe care nimeni nu vrea sa-l auda, iar cei care l-au auzit nu-l vor uita niciodata. Totul este cuprins de ape; un ocean s-a asternut pe intreg pamantul. Albastrul apei si negrul cerului au pus stapanire pe natura speriata. Deodata, o raza a sperantei strabate cerul. Ploaia inceteaza; norii se departeaza; culorile vii stapanesc iar peisajul. Greul a trecut, iar in departare mirificul curcubeu isi face aparitia. Frunza Dupa zilele lipsite de caldura, soarele rasari intr-o dimineata. Frunza se bucura pt un moment, dar tristetea o cuprinse iar cand observa ca soarele numai are stralucirea de altadata. Toamna venise. Zilele erau mai racoroase; noptile mai reci iar cerul arareori albastru. Vantul tomnatic batea cu putere. Apusurile erau rosii si parca umpleau pamantul cu sange. Puterile frunzei slabeau sub vantul ce sufla nebuneste si o clatina in toate partile. Frunza palea, culoarea ei verde se ingalbenea; celelalte frunze din acelasi copac erau deja galbene. Ii era frica de ce o sa se intample. Incepusera sa cada. Zi si noapte frunzele erau smulse de vant su duse pe pamant unde se ingramadeau una peste cealalta intr-o tesatura multicolora. Intr-o zi se uita in pom; nu se mai zari nici o frunza... ramasese ultima. Un zgomot puternic o sperie. Se uita in sus, nouri negri impanzeau vazduhul, cu sageti luminoase. Ziua parca devenise noapte. Un fulger facu lumina si atunci bucati de gheata au inceput a cade din cer. Un bulgare o lovi si se lasa desprinsa si dusa de vant….

A fost ultima ei calatorie... pana la anul cand va renaste, mai tanara, mai frageda, mai plina de viata. Calatoria unui fulg de nea Traia odata, in inaltul cerului, pe un nor cenusiu, o familie fericita: familia fulgilor de nea. Traiau in pace si armonie, batranii erau respectati, nu existau certuri, copiii isi ascultau parintii si le respectau sfatul de a nu se apropia de marginea norului deoarece acolo era tinutul Crivatului nemilos, un vrajitor rau care avea putere asupre vantului si ghetii. Tinutul sau era inghetat, fara culoare, fara fericire si fara iubire. Cel mai mic si cel mai neastamparat fulg din familie vrand sa descopere ce se ascunde in tinutul inghetat al Crivatului traverseaza campii pline de flori urca pe munti si trece prin codrii intunecati si ajunge la marginea norului, aici vrajitorul cel rau il ia pe sus, il spulbera si il arunca spre pamant. Dupa o cadere indelungata, fulgul ratacit ajunge pe pervazul ferestrei unei case, se uita inauntru si vede o fiinta dragalasa cu zambetul pe buze, cu parul balai si galben ca aurul... era o fetita. Fulgul bate in geam, fetita se apropie si il pofteste inauntru; acesta ii povesteste ce s-a intamplat si o roaga sa il ajute. Fetita ii promite ca il va ajuta, se da inapoi cativa pasi, isi invarte mainile in jurul ei si imediat este acoperita de mii de stelute multicolore si apoi o lumina alba il orbeste pe fulg; cand se termina acesta zareste frumoasa zana imbracata in alb. Magica fiinta isi cheama sania trasa de reni si porneste impreuna cu fulgul spre nori. Apropiandu-se de norul din care a cazut fulgul sania zanei este atacata de Crivat care incearca sa ii inghete. Zana ridica bagheta fermecata si il goneste pe maleficul vrajitor ce sufla nebuneste. Zana si cu fulgul de nea intra in nor insa nu mia gaseste pe nimeni fiindca familia lui gonita de Crivat plecase in marea calatorie a iernii. Fulgul, trist, nu doreste sa ramana singur si alege sa ramana cu zana care ii va fi prietena pentru totdeauna. Pe drumul de intoarcere, fulgul aude glasuri cunoscute: erau fratii sai care il vazusera si il strigasera. Fulgul se imbratiseaza cu familia, cu bucurie ii multumesc zanei si cad pe pamantul inghetat. Zana le promite o iarna lunga fara dusmanul lor de moarte Crivatul. Fetita cand s-a trezit de dimineata si cand s-a uitat pe geam a vazut cum ningea cu fulgi mari si pufosi. Ce bucurie!!! A inceput iarna !!!!!! Zi de iarna Totul a inceput cu un fulg de nea razlet care mi-a picat pe varful nasului. Apoi un vant usor a inceput sa rascoleasca si ultimele frunze uscate lasate in urma de Toamna. N-a durat mult si s-a pornit o ninsoare naprasnica insotita de un ger teribil. Totul parea fantastic din locul in care eram eu. In fata ochilor mei se intindea un peisaj grozav scos parca dintr-o carte de basme. In timpul viscolului imi parea ca o vad in departare pe misterioasa Craiasa a

Zapezilor jucandu-se cu cativa fulgi razleti de nea. Mi-am dat seama ca totul era doar un produs al imaginatiei mele, mai tarziu cand in loc de craiasa a aparut un copac albit de zapada. Era golit de frunze si parea batran si totusi parea un copacel firav in calea furiei vantului. Totul a inceput sa mi se para trist in jur. Nimeni nu iesise afara. Nici macar copiii care poate ca ar fi vrut sa se joace cu saniile. Nimeni nu era in parc. Locul in care ma aflam parea pustiu si fara de viata. Nici scumpul tablou al naturii pe care il vedeam nu-mi mai parea atat de frumos. Ceva tainic ii lipsea, dar nu putea intelege atunci ce anume. Apoi viscolul s-a linistit. Norii nu se mai uitau cu priviri incruntate la oameni. Soarele s-a ivit si el din locul unde s-a ascuns. In urma n-a mai ramas decat un imens desert de zapada. Asa am crezut pana am inceput sa observ ca din case incep sa iasa mai intai cu sfiala apoi, din ce in ce mai indrazneti palcuri, palcuri de copii. Venisera sa se joace cu saniile si sa schimbe pustiul alb cu rasetele lor pline de culori de veselie. Atunci mi s-a parut ca viata a revenit in acel loc si ca in toiul iernii a fost creata o noua Primavara.

Imparatia Cuvintelor Intr-o zi, anume nu se stie, o fetita pe nume Maria se gandi sa srie un basm, iar pentru asta o chema pentru inceput pe semeata si zambitoarea formula de inceput a tuturor basmelor, care se cheama: A fost odata… Apoi de peste tari indepartate, fu trezita, lucru care-I facu placere, din somnu-I dulce de un veac, o zana din povestile de demult, o zana tainica si cunoscuta in acelasi timp. Ea se numea Imaginatia. ea este o zana cum nici in povesti nu se poate gasi mai frumoasa sau mai inteleapta. Ea pe panze de zefir, tese cu fire de margaritare, tese lungi fuioare de cuvinte, transformate in imagini invizibile pentru ceilalti oameni si care se perindau prin fata ochilor Mariei. Astfel ea a ajuns pe culmi asa de inalte, incat vedea intr-o parte soarele si-n cealalta luna. Imaginatia I-a aratat si o raza de soare. O raza pe care ea o iubea foarte mult pentru ca intotdeauna era prima si ultima, apusul si rasaritul. Era o raza palida aproape fara valoare careia Maria nu-I acorda-se pana atunci prea multa atentie, pentru ca era lipsita de stralucirea celorlalte raze. Mai vazu in calatoria care dura doar o clipa taramurile pe care locuieste zana Imaginatia, si decoperi ca desi toate lucrurile erau in aparente la fel ca in realitate, aveau totusi ceva schimbat, ceva care pe Maria o atragea. Toate firele de iarba erau cuvintele, tufele erau poeziile, iar florile lor erau vesnice, la fel ca frumusetea poeziilor. Arbustii reprezentau basmele, iar copacii inalti erau romanele. Toate aceste lucruri o facura pe Maria sa-si dea seama ca se afla intr-o imparatie a cuvantului, in care pentru fiecare cuvant era o frunza cat de mica, dar care pentru copac inseamna inca o speranta la viata. Atunci fetita si-a dat seama ca aceia nu erau copaci obisnuiti, ci erau copaci care nu reprezentau numai lucrarile adunate din toata lumea,ci in spatele tuturor acestor lucruri se

ascundea sufletul literaturii si al comunicarii cu ajutorul cartilor. A mai vazut si palatul zanei Imaginatia. Nu era un palat din aur ci unul din imagini ce semanau intre ele si care relatau intr-un alt mod ceea ce este scris in cartile-copaci. Dupa ce au facut o calatorie prin interiorul palatului, Imaginatia a ajutat-o pe Maria sa creeze un basm in gandul sau pe care urma sa il scrie pe o foaie de hatie cu ajutorul cuvintelor si a Creatiei. Ea de cum este chemata vine imediat, pentru a transforma ceea ce fusese tesut pe panzele de nori ale Imaginatiei, in cuvinte si fraze asternute pe hartie. Iar pentru asta le-a chemat in ajutor pe slujitoarele sale mai mici, harnice ca niste furnici. Astfel ca imediat se prezentara in sir indian. Dintre ele cel mai mult se distingea Hiperbola, care cum o stiti ca ii place sa faca din tantar purice urias, veni cu pompa cuvenite doar unei regine. Aceasta ea singura ei calitate sau defect, care se numea “exagerarea”. Apoi, urma inversiunea care toate cuvintele le intorcea pe dos, aparent fara nici un folos. Insa numai ea stia, dupa cum si spunea, cat de mult muncea. Cum trecu in locul ei in sir, Maria o vazu calare pe un cal ponei si cerand sfaturi de la o oglinda, in ce priveste frumusetea ei. Astfel a venit, mandra tinandu-se mandra in sa, Personificarea, cea care oricarui lucru sau animal minte si cuvinte poate sa-i dea. Apoi venea Comparatia cu mersul teapan si cu aerul unei infumurate doamne de la Curte. Ea era privita cu mult respect de celelalte figuri de stil, pentru ca daca nu era prima in sir, era atunci singura care datorita apreciatiei pe care o facea asupra unui lucru, putea sa-I ofere un loc in societate. Dupa ea veni Antiteza,o batranica inofensiva la prima vedere, insa care era ursuza ca un urs. Si chiar in fata unei glume, se uita la tine cu niste ochi infioratori care te faceau sa-ti inghiti vorba, pentru ca Antiteza parca intinerea cu treizeci de ani cand incepea o cearta, si mai ales,cand era unul dintre adversari. Alegoria era cea mai sireata dintre toate, caci altfel ar fi neputincioasa. Ea poate sa formeze imagini concrete, insa numai cu ajutorul altor figuri de stil. Metafora nu este cea care incheie convoiul, insa poatefi considerata cea mai suava si mai delicata dintre toate figurile de stil.Ea veni imbracata cu o rochie tesuta din petale de flori, cu fire de zare, curcubeie de margaritare, pe fuioare de cer senin si nori albide catifea. Iar in par I s-au prins aburi de ploie si flori de cirese de pe taramurile pasarilor maiestre. Dupa ea veneu singurele surori care se tineau de brat si sirul nu-l respectau. Ele erau cele mai plictisitoare figuri de stil si se numeau Enumeratia si Repetitia. Iar dupa ele soseau cu mare jor slujitorii mai mici, pe numele lor semnele de punctuatie, care alcatuiau plebea unui oras fantastic unde stapanii lor erau figurile de stil. Virgula marca pauza in vorbire, punctul semnul exclamarii si semnul intrebarii se puneau la sfarsitul unei propozitii sau fraze si puteau sa exprime un enunt, o mirare sau o curiozitate, si altele. Cum sosira Figurile de stil si Semnele de punctuatie au inceput sa lucreze mai departe panza inceputa de zana Imaginatia, transformand imaginile in cuvinte menite sa le descrie. Apoi cuvintele si semnele de punctuatie s-au asezat in ordine in propozitii si fraze,indicand astfel sensul lor. Apoi Figurile de stil au inceput sa umple basmul cu flori de margaritare,cu

raze de soare ce apareau in noapte si cu fire de argint din nori ce se pregateau de ploaie si care aveau in loc de picaturi,raze si flori de soare. Eroina basmului a fost caracterizata de Metafora si Hiperbola care au inceput sa-I daruiasca multe calitati dintre care pe multe, cum ar fi frumusetea si vitejia, Hiperola le-a cam exagerat, pentru ca ea spunea ca nu este bine ca totul sa fie foarte exagerat dar ca fara putina exagerare basmul nu mai este asa de frumos, si atunci nu mai este basm. In acelasi timp, Enumeratia si Repetitia nu si-au intarziat aparitia, incepand sa insiruia toate personajele cu calitatile si defectele lor. Antiteza si Supranaturalul au fost si ele prezente cand eroina se lupta cu un leu urias, sau incerca sa gaseasca raspunsul la o ghicitoare care sa-I permita sa patrunda intr-un castel fermecat. Apoi Comparatia, Inversiunea si Personificarea, ajutate putin si de Alegorie faceau comentarii asupra a tot ce se intampla. Din aceasta unire a rezultat descrierea completa a personajelor, locurilor si primejdiilor, cu care eroina intra in contact. Insa, pe cand toti lucrau cu zor, sosi un baiat frumos, fiul unei zane pe nume Frumusete. El se numea Sentiment, si de cum sosi se amesteca printre ceilalti care zoriti cu munca, nici nu l-au observat. El incepu sa descrie sentimentele pe care le avea eroina fata de tatal ei, de printul cu care s-a casatorit, si cele pe care le avea fata de personajele rele care au incercat mereu sa-I puna bete-n roate. Astfel, fara ca nimeni sa-si dea seama atunci, Sentiment, lasa si el eroinei un dar de pret, dupa care pleca la fel cum a venit, fara ca nimeni sa-l observe. Astfel Sentiment contribui si el la crearea caracterului eroinei. Dupa el sosi un domn foarte grav a carui functie data de zana Creatia era sa spuna la sfarsitul fiecarui basm formula de sfarsit. Dar cum el era mai sugubat spuse dupa formula si o gluma care avea menirea sa-I inveseleasca pe cei truditi de munca. Insa,cu toate ca erau foarte obositi a fost nevoie doar ca ei sa vada pentru o clipa opera creata cu ajutorul Mariei, ca sa devina din nou cum au fost cand au venit: veseli si vioi.

Prietenie Un gand… Un vis... O dorinta… Tristete… Bucurie… Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia… exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti. Prietenia face sa

nasca, hraneste si intretine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabila o inima omeneasca. Prietenie este cand persoana care tie alaturi accepta sa fie "acolo" pentru tine si la bine si la rau. Fara sa ne dam seama, de multe ori uitam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri…Fara sa ne dam seama, de multe ori ui Un gand… Un vis... O dorinta… Tristete… Bucurie… Fiecare dintre noi le simte, le traieste si doreste, la un moment dat, sa le impartaseasca. Vrem sa iubim, sa fim iubiti. Si totusi, parca exista ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne da cu adevarat putere, ceva ce nu ne lasa sa ne descurajam, ceva ce ne da, pana la urma, aripi sa visam din nou. Sa fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia inseamna ceva, fiecare ii da valente diferite. Si totusi, pentru cei mai multi, prietenia inseamna, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvant ce greu poate fi explicat in cuvinte. Prietenia… exprimarea sincera si fara rezerve a gandurilor si simturilor tale in fata unei alte fapturi omenesti, sinceritate totala si dezinteresata in viata launtrica cea mai intima, ca o incercare de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte omenesti.tam ca langa noi exista o persoana careia am putea sa-i impartasim gandurile noastre, o persoana dispusa sa se bucure alaturi de noi sau sa ne consoleze atunci cand suntem tristi. De asemenea, de multe ori uitam ca si noi, la randul nostru, reprezentam pentru cineva acelasi lucru. Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri… Si totusi… Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reperezinta “a doua familie”, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii. Un gand impartasit… un vis implinit… o dorinta traita… tristete alinata… speranta…Prietenia.

Cosmosul meu Un gand frumos imi strabate sufletul, in timp ce ma uit la un feeric apus de soare cocotata pe un varf de munte. Sunt ata de sus incat trupul meu si cerul se imbina, iar lumina calda a razelor de soare ma invaluie in iubire. Plutesc... zbor asemeni unor fluturi gingasi si suavi in zari necunoscute... e un vis... e atat de frumos si linistitor! SE lasa seara, ooo.. ceminunatie, acum mandra luna imi arata calea spre univers, presarata cu mii si mii de stelute care mai de care mai stralucitoare... plutesc... plutesc... plutesc... in

lantul viselor. Luna admira fantasmele visului meu, ma vegheaza. Zambesc si-mi rascolesc coiful cu amintiri. I-am vazut chipul printre lacrimile varsate de timp peste clepsidra vietii... cine este el? Vantul? As vrea sa cad peste soaptele lui, as vrea sa ma scald in oceanul ochilor lui. Luna? N-o mai vad. S-a ascuns dupa norii suferintei... va ploua cu durere... luna enigmmatica imi bantuie gandul si-l transforma intr-o iluzie adanca, imposibila,dar atat de frumoasa. Inchid ochii sub ultima scanteie de lumina ce arde, puterea imi paleste, genunchii se inmoaie si trupul imi cade. Inainte de ultima suflare, singura,coplesita, intinsa pe solul rece, ating urmele tale calde, iubire, timpul urma iti va sterge. el mai bun prieten Nu pot sa-mi imaginez viata fara prieteni. Ei sunt una dintre cele mai importante aspecte ale vietii. Avem nevoie de ei ca sa le impartasim atat bucuriile cat si supararile noastre. Este bine sa stim lucrul acesta si sa invatam din timp sa ii apreciem si sa-i tinem aproape de noi. Pentru mine, prietenul meu cel mai bun inseamna foarte mult. De fiecare data cand am avut nevoie de el mi-a fost alaturi. El este o persoana sincera care nu ar putea sa ma minta niciodata indiferent de situatie. Mi-a dovedit de nenumarate ori ca nu este un prieten fals si a reusit sa-mi castige toata increderea. Am invatat sa ne distram, sa invatam unul de la celalalt, sa ne plangem unul altuia atunci cand ne este greu si cel mai important lucru sa ne respectam. De cand suntem prieteni am inteles ca fara respect si fara ingaduinta nu poti avea un prieten adevarat. Imi doresc foarte mult ca prietenia noastra sa dureze o viata.

Iarna Este ajunul Craciunului. In casa miroase a cozonaci si alte bunatati pregatite pentru Marea Sarbatoare ce se aproprie. Stau si privesc pe fereastra, vremea mohorata de afara si-mi spun in gand: ”Inca un an fara zapada!”, si, privind dintr-o data, ce vad? Un fulg! Inca unul! Si alti cativa, interpretand un dans pe care numai ei il stiu. Mii de stelute de gheata coboara din vazduh si se asterne pe pamantul inghetat ca o plapuma alba si stralucitoare, iar casele de pe ulita au capatat caciulite albe. In linistea serii, din departare incep sa razbata sunete cristaline de glasuri de copii: “Ce sa fie oare?” Sunt colindatorii care au venit sa vesteasca “Nasterea Domnului” dupa traditia locului. Ascult cu placere frumoasele colinde langa bradul frumos impodobit ce arunca in jurul lui raze de lumina si ma gandesc la Mos Craciun: Oare va veni si anul acesta? poate!”

Ninsoarea nu conteneste sa cada si luminitele ce imprastie raze in jur, completeaza un tablou ce pare decupat dintr-o poveste. Dar ce se aude in linistea noptii este realitate sau visesz? De afara rasuna clinchet de clopotei. Ma prefac ca adorm ca nu cumva sa se sparga vraja si sa dispara acea muzica minunata. Mos Craciun se aproprie cu sania sa incarcata cu daruri. Oare se opreste si la noi?Nu stiu... am adormit . Deschid ochii, lumina placuta a diminetii invaluie camera, privesc pe fereastra, inca ninge foarte frumos. Ma intreb ce s-a intamplat : “Am visat sau a fost adevarat“? Ma dau jos din pat si cu pasi tremurand ma aproprii de bradutul impodobit. Si ce vad? Cadouri frumos colorate stau cuminti sub brad asteptand copiii sa le deschida. Ma apropii si-mi spun “a venit mosul!” A sosit Craciunul cu bucuriile pe care le aduce in fiecare an, iar noi in jurul mesei bogate, suntem fericiti.

LEGENDA CELOR PATRU ANOTIMPURI Demult, lumea nu era aşa cum o ştim noi azi. Oamenii erau simpli şi se mulţumeau cu ceea ce aveau. Nu ştiau ce este frigul, căldura, ninsoarea sau ploaia. Pentru ei, totul era la fel în fiecare zi. În schimb, zilele de sărbătoare erau deosebite. Se apropia Crăciunul, ziua în care totul din jur părea cuprins de vrajă, iar oamenii deveneau parcă şi mai buni. Toţi se pregăteau de sărbătoare: împodobeau bradul cu diferite ornamente strălucitoare, cumpărau lumânări şi făceau sarmale şi cozonaci. Chiar şi cei săraci îşi strânseseră câte ceva din puţinul lor pentru ca în noaptea Ajunului să aibă o masă mai bogată. Pe masa unei familii sărace, dar foarte credincioase, se aflau doi cozonaci şi patru lumânări aşezate una lângă alta, fiecare pusă într-un pahar de sticlă. Lumânările le primiseră în după-amiaza aceea de la o femeie necunoscută, în timp ce se întorceau acasă după o zi istovitoare de muncă. Ele erau de o frumuseţe rară. Pe prima lumânare era desenat un peisaj frumos cu un stol de vrăbii zgribulite şi, în zăpada rece, se vedea, firav, un ghiocel. Soarele era palid. Pe cea de-a doua lumânare era desenat un peisaj în care iarba era verde şi fragedă, florile erau înflorite şi soarele strălucea cu putere. Pe cea de-a treia lumânare erau desenaţi nori negri şi frunze de diferite culori legănându-se în vânt. Pe cea de-a patra lumânare era un peisaj frumos unde totul era alb, soarele nu se vedea de nori, iar copacii parcă erau acoperiţi cu zahăr. Lumânările erau atât de frumoase încât cei care stăteau la masă - doi soţi şi cei trei copii ai lor - le priveau cu uimire. Ar fi dorit să le păstreze pentru totdeauna, dar, de asemenea, vroiau să aibă în casa lor lumină în acea noapte de Crăciun. Mâncară cozonacii în linişte în timp ce lumânările se topeau.

Noaptea, când toţi dormeau, a intrat pe fereastră un băiat drăguţ, îmbrăcat în alb, cu părul blond şi creţ şi cu nişte aripi făcute parcă din catifea: era un înger! El s-a îndreptat spre lumânări. Dimineaţa când s-au trezit, toţi membrii familiei au rămas muţi de uimire : lumânările erau tot întregi şi pe ele apăruseră nişte inscripţii. Pe prima lumânare era scris cu verde PRIMĂVARA, pe cea de-a doua era scris cu auriu VARA, pe a treia ,cu maro -TOAMNA, iar pe ultima scria cu alb IARNA. Copiii erau în culmea fericirii. Nimeni nu-şi putea explica o asemenea minune! Deodată, îngerul care fusese noaptea trecută în casă apăru din nou. Casa se lumină. El făcu un semn şi lumânările dispărură. Apoi îngerul se făcu nevăzut. Fetiţa cea mică fugi plângând după el dar, când deschise uşa casei, curtea sărăcăcioasă fu înlocuită de un peisaj de vis: era identic cu cel de pe a patra lumânare : IARNA. Deşi era frig, nimeni nu-l simţea pentru că frumuseţea iernii era neasemuită. Zăpada sclipea de parcă era presărată cu diamante şi din cer cădeau neîntrerupt fluturi albi dansând. Peste trei luni apăru şi peisajul de pe prima lumânare: ghiocelul firav răsări din zăpadă, soarele prinse să strălucească şi ici-colo apărură smocuri de iarbă. Peste alte trei luni apăru peisajul de pe a treia lumânare – toamna ruginie. Frunzele copacilor aveau diferite culori şi, desprinzându-se de crengi, pluteau legănându-se spre pământ. Oamenii aflară povestea lumânărilor şi începură să iubească aceste schimbări, pentru că de fiecare dată se întâmpla ceva nou în natură. Şi, pentru că de atunci au fost nelipsite, oamenii le-au numit anotimpuri, bucurându-se an de an de aceste schimbări miraculoase.

Legenda pietrelor „Babele” Erau odată, demult, mai demult de o mie de ani, două bătrâne care se numeau Elisabeta şi Eleonora. Ele s-au născut şi şi-au petrecut viaţa în munţii Bucegi, unde nimeni nu locuia în vremea aceea. Se spune că erau surori. Erau foarte misterioase şi, de aceea, nimeni nu trecea să le vadă. Puţini oameni aveau curajul să le viziteze şi asta doar atunci când aveau mare nevoie de ajutorul lor – se zice că erau cele mai deştepte femei de pe vremea aceeaşi ştiau să trateze tot felul de boli. Chiar dacă erau singuratice, aveau un suflet enorm. Într-o zi, pe când ele erau foarte bucuroase deoarece descoperiseră un nou leac pentru a trata bolile, duşmanca lor, Sophie, a chemat pe cea mai bună vrăjitoare din Franţa, pe nume Claire. Claire era crudă, şmecheră,şi se înţelegea bine cu duşmanca celor două băbuţe. Se spunea că era sora ei vitregă. Unii ziceau că şi aceasta avea puteri foarte mari şi putea să facă tot ce dorea: putea să micşoreze Italia sau că noaptea se putea transforma în vampir. De asemenea, putea aduce oricând ploi şi furtuni. Sophie nu le suporta pe cele două surori deoarece nu îşi putea controla

ciuda. Nu suporta ca cineva să fie mai deştept ca ea. Nu se temea de ele. Era însă foarte invidioasă şi în stare de orice josnicie. A făcut multe lucruri rele ca să le distrugă, dar nu a reuşit. Aşa că a apelat la vrăjitoarea Claire. Aceasta, ca să-şi ajute sora, a urcat în Munţii Bucegi. Au ajuns împreună la cele două băbuţe, prefăcându-se bolnave şi cerşind ajutor. Elisabeta şi Eleonora au sărit imediat să le ajute, oferindu-le licoarea abia preparată. Claire a luat sticluţa cu licoarea ei şi a picurat în ea câteva firicele dintr-un praf –fără ca cele două surori să observe. Apoi, prefăcându-se neîncrezătoare, le-a spus celor două băbuţe să bea şi ele câte o sorbitură ca să se asigure că licoarea este bună şi că nu va păţi nimic. Băbuţele, neştiind ce le aşteaptă, au făcut întocmai. În momentul acela, s-au transformat amândouă în stânci. Sophie şi Claire râdeau în hohote de victoria obţinută. Au dat apoi foc casei ca să nu mai rămână nici urmă din ea… De-a lungul vremii, stâncile au rămas acolo şi au primit numele de „Babele”. Datorită acţiunii vântului şi precipitaţiilor, stâncile au căpătat forme tot mai ciudate, dar tot mai seamănă cu nişte babe – Elisabeta şi Eleonora. În acel loc au fost şi mai sunt şi astăzi… 8 Martie Legamant Astazi este 8 martie. Este ultimul meu an din ciclul primar si iata de ce trebuie sa tinem minte aceste date: Peste ani ne vom uita cu emotie la acest legamant si ne vom aminti de fiecare data de aceasta zi! Viata ne va purta pe cararile ei si mai netede si mai aspre, si nu stim ce ne va rezerva. Cu toate acestea sa stii draga mama, ca esti fiinta pe care o iubesc cel mai mult pe lumea aceasta, deocamdata, si chiar daca candva, voi fi mare, in inima mea locul pe care il ocupi tu nu-l va mai ocupa nimeni! Stiu ca te-ai straduit cum ai putut mai bine sa-mi oferi cat mai multe, sa ma cresti cum ai putut mai bine, mai frumos, mai sanatos! M-ai ingrijit, m-ai alinat la durere, m-ai certat cand am gresit, m-ai incurajat cand am avut nevoie, m-ai mangaiat cand mi-a fost greu si ai crezut in mine cand nimeni nu mai credea, pentru toate acestea mama draga, iti multumesc!si nu voi putea sa te rasplatesc decat facandu-te mandra de mine si aducandu-ti in viata numai bucurii! Draga mama! Daca ti-am gresit cu ceva, prin acest legamant facut astazi ma leg sa renunt la suparare si sa stam impreuna cat vom crede pana ce supararea ne va trece! Am facut acest legamant cu tine scumpa mama in fata colegilor de clasa si a celorlalti si prin imbratisarea care ti-o voi da pecetluiesc acest legamant! Cel ce primeste acest legamant, prin pecetluirea lui nu are voie sa refuze celuilalt impacarea! Dar, aceasta, se face dupa discutii care sa aiba sigur scop intelegerea si impacarea ..

De Craciun Din vis, din fir de poveste, din adancimi de timp, din fulgii de zapada, din beteala de pe cetina de brad, din seara de colinda, din amintirea ce picura in potirul inimii, din calendarul ce cu pas egal si indiferent masoara timpul, a coborat CRACIUNUL … Speranta mantuirii a luminat ieslea minunata si Dumnezeu Prunc ne-a asigurat impacarea cu Dumnezeu Tatal. Au crezut si magi si pastorii caci steaua si ingerii au adeverit Intruparea Cuvantului. Iisus s-a nascut in iesle, dar a primit daruri de la imparati: aur, smirna si tamaie. Deci, chiar de la nastere, Iisus a fost recunoscut ca mare imparat al mantuirii si al iubirii. Iisus s-a nascut sarac, dar nimeni n-a reusit niciodata sa-L intreaca in bogatie. Iisus este, a fost si ramane imparatul lumii peste veacuri, prin cuvantul Sau care dainuie si va dainui in nemurire. Si dintre dealurile Ardealului ce poarta cuşme de zapada, in fiecare an coboara Mos Craciun. Voi i-ati scris, copii, lui Mos Craciun ?

Iarna Este iarna. Fulgii de nea danseaza spre pamant. Plapuma alba este tot mai pufoasa. Copacii sunt imbracati in stelute de gheata. Pasarelele calatoare au plecat spre drumul lor cel lung. Unele au stat la noi in tara si rezista frigului cumplit de afara. Orasul pare inghetat, casele sunt acoperite cu zapada pufoasa, geamurile sunt pictate cu flori de gheata argintii. Copiii au pornit cu saniutele pe partie. Alearga bucurosi si cu obrajii rosi spre derdelus. Unii se bulgareau, altii se tranteau in zapada, asa este distractia lor. Se bucura cu totii ca a sosit anotimpul cel alb. Din loc in loc se zareste cate un om de zapada hazliu, iar in jurul lui se invart copii fericiti. Oamenii se pregatesc de marile sarbatori ale anului, Craciunul cu: lumini stralucitoare si viu colorate, beteala argintie si aurie, globuri colorate, impodobind geamurile, vitrinele, balcoanele si intreg orasul. Bradul de Craciun este bucuria tuturor. Bine ai sosit, iarna !

Iarna Satul este acoperit cu o mantie de nea sclipitoare. Flori de argint au apărut pe geamurile caselor. Fumul din coşuri se ridică spre cer în spirale cenuşii. Balta s-a transformat într-un pati-noar natural, mărginit de câteva sălcii golaşe. Pădurea pare pustie. Nu se mai aude ciripitul vesel al păsărelelor cântătoare,

iar moş Martin sforăie în bârlogul său. Cumătra vulpe duce şi ea dorul verii. Dinspre sat răzbat hămăituri îndepărtate, care se pierd printre copacii seculari. Ce pustie este pădurea în timpul iernii!\ Un vis de iarna Flori de gheaţă s-au aşternut la fereastra mea. Închid ochii şi în faţa mea apare un lung camp acoperit cu mărgăritare sclipitoare. Glasul vântului de iarnă parcă îmi şopteşte povestea lui. Şi deodată, Zâna Iernii m-a luat în zbor pe aripile ei străvezii. Era la fel ca în poveştile şi basmele pe care mama mea mi le citea în fiecare seară.Ea îmi prezentă întreg ţinutul pe care a pus stăpânire, după care pocnit din degete şi un roi de fluturii albi m-au înconjurat.Fulgii începuseră să zboare, iar spre surprinderea mea, aveam aripi, pluteam şi dansam împreună cu ei, dansul fulgilor de nea. Zâna îşi aduse caleaşca fermecată şi zbură împreună cu noii mei prietenii. Era atât de frumos! Străbăteam cerul cu propriile mele aripi!După lungi zboruri, în final am ajuns într-un loc minunat. Era palatul zânei. O clădire de gheaţă ca oglinda împodobită de un păianjen iscusit şi pânze albe de un alb strălucitor îţi umpleau ochii. Am păşit în palatul de cristal împreună cu fulgii, vântul şi zâna. În mijlocul palatului era un loc magic. Fulgii construiau oameni de zăpadă, iar vântul mă ducea în împărăţia lui, împărăţia poveştilor nemuritoare. Era ceva de neînchipuit! Deodată, o ploaie de steluţe începu a curge din tavanul de gheaţă.Acei fulgi erau visele mele devenite realitate,acum!Parcă era o poveste de demult şi îmi doream atât de mult să fie real! Ioan Slavici spunea :"Nu e nimic mai trist ca o copilărie tristă închideţi ochii şi visaţi alături de mine! “Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor viaţa nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare.“ Fulgii jucăuşi, dansând voioşi prin aer, se aştern lin, dar sigur pe pământul îngheţat. Steluţe argintii umplu văzduhul. Fulgii dansează precum dansul petalelor florilor de cireş ori ca un roi de fluturi albi. Plapuma subţire de nea de dimineaţă a devenit un covor gros şi pufos la atingere. Plopii sunt ca nişte fantasme albe care se pier înşiraţi în zare. Casele şi-au pus cuşme albe. Am deschis geamul camerei mele. Un fulg mi se opreşte în palmă. E argintiu, rece, îmbrăcat într-o mantie dantelată. Îmi zâmbeşte ca şi cum mar cunoaşte de multă vreme. - Bine te-am găsit, Carina! - Bi… bi… bine ai sosit, Fulguleţ! Am răspuns eu, aproape mută de uimire. - Te-ai pregătit pentru sosirea Moşului? - Cred că da… - Să-ţi spun un secret: noi, fulgii de nea, suntem în acest an ajutoarele lui Moş Crăciun. - Adică… - Adică, în dansul nostru prin aer vă observăm pe voi, copiii. Moşul vrea să ştie ce faceţi, cum vă comportaţi cu părinţii şi profesorii, ce vă doriţi să vă aducă Moşul.

- E o muncă plăcută. Dar de unde vii? - Eeee… Cu ceva timp în urmă, un strop de apă jucăuş s-a înălţat până la Norul cel Uriaş. Aici a făcut un mic popas, după care împreună cu miliarde de prieteni a pornit într-o minunată aventură spre pământ. Pe drum s-a întâlnit cu Moş Crivăţ care l-a transformat în mica steluţă pe care o ţii tu acum în mână. - Prin câte peripeţii ai trecut! Cum ţi s-au părut copiii anul acesta? - Din câte mi-au povestit spiriduşii Moşului de anul trecut, în acest an sunt mai cuminţi, însă la fel de frumoşi şi politicoşi. - Te rog, Fulguleţ, transmite-i Moşului această scrisoare! - Cu plăcere, spuse Fulguleţ şi îmi luă scrisoarea. Brusc, m-am trezit într-o feerie de culori şi lumini, în mirosul inconfundabil al cozonacilor bunicii. Mi-am dat seama că totul a fost un vis. Era Ajunul Crăciunului. M-am dat jos din pat cu podul palmei ud şi m-am îndreptat spre bradul de Crăciun. Moşul îmi lăsase daruri sub brad. Afară, copiii colindau şi fulgii dansau. - Îţi mulţumesc, Fulguleţ! am şoptit către geam. Dacă aş fi un fulg de nea… Un fulg albastru strălucitor avea un nume frumos: Fulguşor. El avea mulţi prieteni: Grăsuţul, Slăbuţul şi Deşteptul. Fulguşor le-a spus prietenilor să se întreacă într-un concurs până la bradul cu cetina verde şi crenduţe cu stele argintii. În zborul lor, duşi de vântul subţire al iernii, au întâlnit un şirag de săniuţe care alunecau vesele pe derdeluş purtând grupuri de copii. Când a ajuns la bradul cel verde, Fulguşor s-a uitat mirat în jurul său şi nu şi-a văzut prietenii. Când a privit în zare, i-a văzut pe aceştia prinşi în jocul săniuţelor pe derdeluş. Dacă aş fi un fulg de nea… Este iarnă. Căzând din cer mă opresc în palma unei fetiţe. Ea mă privea vrăjită cu ochii ei mari şi cristalii. Eu am întrebat-o: - Ce faci, fetiţo? - Am ieşit afară să mă joc. - Ai prieteni de joacă? Am întrebat eu. - Da. Dar tu? - Da, şi eu am. Vrei să-ţi spun povestea mea? - Te ascult! - Eu vin dintr-o lume foarte frumoasă. În drumul meu am privit un râu, dar

mi-a atras atenţia un strop de apă care era foarte jucăuş. L-am salutat şi miam continuat călătoria. Fiindcă eram obosit am poposit la Norul cel Uriaş. Acolo m-am întâlnit cu Moş Crivăţ. - Scuză-mă că te întrerup,. Am uitat să te întreb cum te numeşti. - Mă numesc Pufăici. - Continuă, te rog! - Unde rămăsesem? A!…

Dacă aş fi un fulg de nea… A sosit iarna. Odată cu ea au căzut şi primii fulgi de nea. Privesc pe fereastră fulgii jucăuşi. Ei sunt ca nişte cristale argintii. Deschid fereastra şi întind mâna. Un fulg pufos şi moale se aşează în palma mea. Mă întreabă: - Vrei să fim prieteni? - Bineînţeles! Răspund eu. Şi ca într-un basm mă transform într-un fulguşor cristalin. Îmi iau prietenul de mână şi ne alăturăm celorlalţi tovarăşi de joacă. Şi ne jucăm, ne jucăm, zi de iarnă, până-n seară…La lumina lunii părem toţi nişte globuri argintii. - Să profităm de frigul nopţii pentru a ne juca! spune un tovarăş. Dimineaţa va răsări soarele şi poate ne vom topi… Ne-am prins cu toţii într-un dans al fulgilor de nea. Nu mai conteneam cu chicotitul şi dănţuiala. A fost o noapte de neuitat. Prietenii m-au numit „Zburdalnicul”. Primele raze ale soarelui ne-au făcut nevăzuţi dar noi nu ne vom da bătuţi şi promitem că vom reveni în fiecare iarnă.

Dacă aş fi un fulg de nea… Într-o zi din cerul lipsit de soare încep să coboare steluţe mici de zăpadă, apoi mai mari, formând un covor pufos. Seamănă cu steluţele dar sunt fulgi! Plutesc alene spre pământ. Un fulg s- aşezat pe un brad cu cetina verde. Fulgul se numea Pufulete. Bradul l-a întrebat: - De ce te-ai aşezat pe umerii mei, fulg de nea_ - Mă numesc Pufulete şi îţi cer voie să mă odihnesc aici şi să privesc omătul care îmbracă pomii casele, pământul transformând această lume într-o întindere albă, vrăjită. Totul pare de zahăr. Vântul zburdalnic trece prin apropiere şi Pufulete cade pe plapuma de omăt moale care face ca totul să pară mai fin şi mai gingaş.

Dacă aş fi un fulg de nea… Mă cheamă Fulguleţ şi sunt un fulg de nea. Am avut o mulţime de aventuri. Una dintre ele s-a întâmplat într-o zi ca asta. Era o zi friguroasă. Soarele îngheţat se zărea printre norii care au pus stăpânire pe oraş; m-am dus mai aproape de Soare şi l-am întrebat cum se simte, pentru că părea foarte trist. Am îngheţat şi am răcit. Acum ar fi trebuit să strălucesc pe cer, oamenii au îngheţat şi ei şi este numai vina mea! Aş dori să te ajut. Nimeni nu mă poate ajuta! a zis Soarele cu amărăciune. Niciodată nu mă dau bătut! Gândeam că trebuie să existe o soluţie. Oare pe cine să chem să-mi ajut prietenul? …Şi am văzut pe cineva mai cald: o Super Novă! M-am dus la ea, am stat de vorbă, ne-am împrietenit. Am îndrăznit apoi să o întreb dacă este de acord să îl ajute pe Soare, chiar dacă asta ar însemna ca eu să mă topesc. Ne-am dus împreună la Soare şi am reuşit să topim gheaţa care îl cuprinsese şi nici nu m-am topit! Ne-am bucurat cu toţii. Totul e bine când se sfârşeşte cu bine!

Dacă aş fi un fulg de nea… A fost o dată un fulg de nea numit Pic-Din-Cer. El s-a întâlnit odată cu Soarele. - Ei, Soare, de ce apari iarna? zice fulgul de nea. - Chiar dacă e iarnă, eu tot apar pe cer, dar nu am putere ca vara. Iarna e ca un cojoc gros peste pământ şi nu pot să o topesc - Ştiu! De aceea am venit cu prietenii mei, ceilalţi fulgi, pentru că ştim că nu ne poţi topi. - Ba pot să topesc zăpada! O să vedeţi voi! Pic-Din-Cer nu îl crezu şi plecă bucuros să se joace cu prietenii lui. Pentru Soare mai era un pic de aşteptare până când să se ţină de promisiune. Mai întâlnise el mulţi ca Pic-Din-Cer!…

Dacă aş fi un fulg de nea… - Mă numesc Pufel şi sunt bucuros că vântul subţire mă va împinge pe mine şi pe fraţii mei, fulgii de nea jucăuşi, pe zăpada care formează o ţesătură albă, ca de bumbac. Copiii se uită fericiţi la noi că suntem ca nişte cristale sclipitoare. Eu, fulgul Pufel, am ajuns pe cetina unui brad ca de smarald din care privesc cu uimire un şirag de săniuţe. Ochii copiilor strălucesc de bucurie mai tare ca haina mea de fulg! Am auzit o poveste: se zice că într-o casă trebuie dus un brad. Din întâmplare este tocmai bradul care mă găzduia. Copiii povesteau despre un

Moş tare darnic şi vesel. El aduce jucării şi bucurii tuturor copiilor cuminţi şi mai puţin cuminţi. Eram tare curios să îl cunosc pe acel moş năzdrăvan. Lam rugat pe brad: - Vrei să fim prieteni? - Desigur! Ne-am jucat, am povestit şi bradul m-a legănat pe crengile lui până a venit ziua în care trebuia să intre în casă pentru întâlnirea cu Moşul. - Uitaţi-vă la mine! strigam. Vai, ce frumos strălucesc în lumina de aur! Dar… ce se întâmplă? Mă fac tot mai mic… şi mai mic… asta înseamnă oare că mă… topesc? Ce rău îmi pare că nu mai pot să îl cunosc pe Moş… Mi-aş dori să fiu un copil… Dacă aş fi un fulg de nea… Din prima zi de iarnă s-a pornit o ninsoare cumplită… Toţi fulgii alergau în bătaia vântului. Numai unul era altfel decât ceilalţi. Toţi fulgii îl insultau. Nimeni nu voia să se joace cu el. La amiază fulgul se ascunse după creanga unui copac de teamă că va fi iar jignit. Dar ce se vede? Apăru o zână frumoasă cu rochie de nea strălucitoare atât de strălucitoare că semăna cu smaraldele. Aceasta spuse: - Cum te cheamă, fulgule? - Mugurel mă numesc. zise fulgul sfios şi mirat că fusese văzut. - De ce eşti supărat, Mugurel? - Sunt supărat pentru că toţi fulgii mă cred urât şi tare mi-aş dori să fiu pe placul lor. Mă puteţi ajuta? - Cu mare plăcere! răspunse zâna. Aceasta scoase trei cubuleţe de dimensiuni diferite: unul foarte mic, altul foarte mare şi cel de-al treilea potrivit de mărime. În fiecare dintre aceste cuburi se găsea câte o vrajă. Fulgul alese cubul cel mic. Deschise cubuleţul şi deodată fulgul se făcu mai mare şi strălucitor. Acum era apreciat şi cunoscut. Nu i se mai spunea Mugurel ci Faimosul. De multe ori îi apreciem pe ceilalţi după aspect. Ar fi tare bine dacă am avea răbdare să vedem şi sufletul lor. Sfatul meu este: „Nu judeca o carte după copertă ! şi „ Nu haina îl face pe om!” Dacă aş fi un fulg de nea… Este iarnă. Flori sclipitoare se ţes pe geamuri. Miresmele iernii aduc bucurie în sufletele oamenilor entuziasmaţi de venirea acestui anotimp. Mă uit pe geam şi dintr-o dată zăresc un fulg de nea strălucitor ca un diamant. L-am strâns în pumn zicându-ni : „Aş vrea să fiu un fulg de nea, la atingerea copiilor să mă topesc de fericire”. A doua zi, mă uit în oglindă şi ce credeţi? M-am transformat în ce ma visat. M-am facut mulţi prieteni printre copiii jucăuşi.

Dar, din păcate, un copil m-a călcat, rămânând sufletul meu în amintirea prietenilor mei…

Dacă aş fi un fulg de nea… A venit iarna argintie. Fulgul de nea Deşteptăcilă şi prietenii săi Steluţa, Caieţel, Şindrilă şi Capsator plutesc prin văzduh într-o joacă veselă şi fericită. Mulţi fulgi cădeau din norii cenuşii şi pufoşi. Deşteptăcilă făcea operaţii matematice, Steluţa desena, Caieţel scria, Şindrilă era trist iar Capsator capsa foi pentru Caieţel. Prietenii îl întreabă pe Şindrilă: - De ce eşti supărat? - Pentru că o să ajungem pe pământ şi nu o să ne mai distrăm, răspunde Şindrilă. - Ştim, de aceea încercăm să ne distrăm acum. Vii şi tu, Şindrilă? - Bine, vin, deşi nu prea îmi arde… - Oricum, după ce vom ajunge pe pământ vom face mulţi copii fericiţi, chiar dacă noi nu ne vom mai distra aşa de bine. Ei dansau argintiu şi se distrau grozav. În cele din urmă au căzut pe pământ şi s-au aşezat într-un covoraş de zăpadă strălucitoare alături de mulţi alţi fulgi necunoscuţi. Într-adevăr, au făcut pe mulţi copii fericiţi! Şi-am încălecat pe o sanie Şi v-am spus o bzaconie! Dacă aş fi un fulg de nea… Eu mă numesc Fulguleţ, sunt un fulg albastru strălucitor purtat de vânt prin văzduh. Tot zburând am întâlnit alţi fulgi jucăuşi. I-am întrebat dacă mă pot juca cu ei. Fulgii m-au primit bucuroşi. Am zburat cu ei până departe în văzduh. În zborul nostru am văzut nori pufoşi din care cădeau alţi fulgi de zăpadă şi care se aşezau pe cetinile verzi ale brazilor, pe pământ, pe case… totul era acoperit cu o plapumă de zăpadă. După atâta joacă nici nu am observat când a apărut de după vârful muntelui soarele cu raze strălucitoare şi calde. Ne-a transformat în picături de apă. Dintr-un fulguşor frumos, jucăuş şi argintiu am rămas doar o ppicătură de apă pe care o să o usuce razele soarelui… Aşa s-ar întâmpla şi cu mine dacă aş fi un fulg de nea! Un vis, un început, o rază de soare Stau şi mă gândesc uneori ce scurtă e viaţa unui om! Viaţa fiecăruia e

precum o stea. Începutul e când apare pe cer, când străluceşte precum un soare pe cerul senin ori înnorat, iar maturitatea când încet se topeşte, dispare neajutorată precum pâlpâirea unei lumânări. Dar parcă mai frumos e când străluceşte, când are putere, acea parte a vieţii numită copilărie. Nu e om cel ce o dată în viaţa sa nu a ştiut ce înseamnă sa fii copil, nu a făcut lucruri specifice copilăriei şi nu a ştiut să preţuiască scumpa sa copilărie! Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare şi…soare. Pentru fiecare copil, zilele de sărbătoare sunt un mic colţ de Rai. Atunci toţi prichindeii se întâlnesc cu alţi ţânci de seama lor, merg de mână cu bunicuţa la biserică şi află ce înseamnă surâsul. De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de stele şi steluţe atârnă gingaş pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate… parcă toate îmi îndulcesc viaţa. Vârful în fiecare an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câţiva crini în mână. Întotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale precum o perlă, sau cu zâmbetul său unic. Şi Paştele este o sărbătoare preţuită. Ea este caracterizată prin prospeţime şi înviere. La biserică mii de oameni aprind lumânări ce dansează feeric. Se aduc ouă roşii şi se ciocnesc cu veselie: - Hristos a înviat! - Adevărat a înviat! În fiecare an, de Paşti, privesc apusul fermecător. Parcă se scurge domol într-o călimară, iar apoi natura îl pictează din nou ca un zeu pe cerul senin. Toţi copiii întâmpină veseli Paştele. Doar el aduce primăvara şi, cu ea, soarele ce ne încălzeşte. În Pădurea Argintului, un loc fermecător datorită frumuseţilor sale, este un lac de cristale. În căldura soarelui nuferi de aur se răsfaţă. Această pădure de basm este locul meu de joacă. Razele soarelui scăpătau prin frunzişul des. Era parcă un vis. Reţetă pentru o copilărie frumoasă: se pune o rază de soare, o petală de trandafir, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câţiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit, o mare nesfârşită, cântecul duios al mamei, vorba înţeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cu zâmbetul tău cristalin! Zâmbetul copilului e primul său succes.

Copilaria E greu sa vorbesc despre copilarie, pentru ca ma simt inca intr-o lume pe care nu vreau sa o parasesc. Mi e teama sa cresc; nu pentru ca n-as putea sa raspund altor cerinte conforme vârstei mele, ci pentru ca mie draga copilaria... “prima” copilarie! Pentru mine va fi mereu vie, caci copilaria inseamna cercei din cirese coapte si mustati de magiun… si genunchi jupuiti… si catarat in copaci si castele de nisip… si… si… Ar fi ideal sa pot inchide copilaria intr-o vitrina cu papusi frumoase si masinute, s-o privesc in fiecare zi si chiar s-o deschid, macar din când in când, atunci când dorul de vârsta inocenta ma copleseste.

Copilaria inseamna un timp sacru, un spatiu in care te simti ocrotit de caldura zâmbetului matern sau de mâna puternica a tatalui, departe de orice rautate, de meschinarie si de orgolii desarte. Este vârsta curiozitatii ce te indeamna sa pui aceeasi intrebare, chinuitoare uneori pentru parinti si bunici: de ce? pentru ce? E timpul imaginatiei neinfrânate, inca, de masura si ratiune, caci intr o zi poti fi Alba-ca-Zapada sau Fat-frumos, in alta zi, capitanul Blood sau frumoasa Arabella; intr o zi poti lupta cu inamicii ostasi din plumb si plastic ca un veritabil muschetar sau poti dansa la bal, precum Cenusareasa cu frumosul print curtenitor. Daca te saturi de lumea povestilor batrâne si intelepte, te poti duce in lumea serialelor stiintifico fantastice, sa calatoresti printre stele, sa cunosti martieni sau orice extraterestru, sa fii la pupitrul de comanda al unei navete cosmice sau doctorita priceputa in salvarea tuturor celor atacati de forte necunoscute, in strafundul oceanului. Mi-e teama sa cresc, pentru ca nu stiu daca am sa mai am timp sa zabovesc in lumea fericita a copilariei, pe care o doresc minunata pentru toti copiii planetei; nu vreau sa mi imaginez copiii bolnavi sau flamânzi, nevoiti sa fure sau sa cerseasca, altfel spus copii fara copilarie. Traiesc in speranta ca nu voi uita ce mi au spus parintii despre bine si rau, despre minciuna si adevar, despre egoism si altruism. Nu vreau sa-mi uit copilaria, nici s o arunc ca pe un lucru ce nu mi mai este folositor, s o parasesc intr un ungher al inimii sau intr o frântura de memorie… Mi-e teama, totusi, sa cresc… pentru ca nu vreau sa-i uit pe indragitii eroi copii ai cartilor ce mi au fascinat copilaria: pe Nica a lui stefan a Petrei Ciubotarul, pe Darie, copilul sarac si infirm, pe Nicolae Moromete amarât de Bisisica si citind pe furis, pe Niculaes, copilul palid si maruntel, oftând ca un om mare, maturizat inainte de vreme; vreau sa mai colind lumea cu Tom Sawyer sau Remi sau sa poposesc in “dumbrava minunata” cu Lizuca. Mie teama, totusi, sa cresc!

Zi de martie În mijlocul unui razboi dintre iarnă şi primăvară, toată natura era moartă. Copacii erau negri de durere, nici nu existau flori, iar iarba era silită să fie îndurerată pentru că era iarnă. O zăpadă albă se aşternea peste tot şi nu lasa să iasa frumuseţile naturii la lumină. În 1996 pe data de 12 octombrie s-a născut o fetiţă cu ochii asemănători primăverii. Mama ei a numit-o Primăvara. Auzind natura că s-a născut o fată cu ochii primăverii, a spus ca ea va fi regina naturii, astfel războiul a fost câştigat de către primăvară. Soarele crud a apărut iarăşi pe cer cu forţe noi, Frumuseţile Naturii au iesit la lumină. În fiecare zi, natura o urmărea pe Primăvară să vadă unde merge. Într-o zi, Primăvara se gândise să meargă prin pădure. Ajunsă acolo un copac i-a vorbit, iar fetiţa era uimită. Uitându-se în jur, o floare îi spuse să rămână acolo, până în 1 Martie. Părinţii erau distruşi că nu o mai găseau pe

Primăvară. În data de 1 Martie a apărut Primăvara acasă, era o zână parcă desprinsă din poveşti. 1 Martie a fost petrecut de ea şi de părinţii ei în paradisul naturii.

Zi de martie În mijlocul unui razboi dintre iarnă şi primăvară, toată natura era moartă. Copacii erau negri de durere, nici nu existau flori, iar iarba era silită să fie îndurerată pentru că era iarnă. O zăpadă albă se aşternea peste tot şi nu lasa să iasa frumuseţile naturii la lumină. În 1996 pe data de 12 octombrie s-a născut o fetiţă cu ochii asemănători primăverii. Mama ei a numit-o Primăvara. Auzind natura că s-a născut o fată cu ochii primăverii, a spus ca ea va fi regina naturii, astfel războiul a fost câştigat de către primăvară. Soarele crud a apărut iarăşi pe cer cu forţe noi, Frumuseţile Naturii au iesit la lumină. În fiecare zi, natura o urmărea pe Primăvară să vadă unde merge. Într-o zi, Primăvara se gândise să meargă prin pădure. Ajunsă acolo un copac i-a vorbit, iar fetiţa era uimită. Uitându-se în jur, o floare îi spuse să rămână acolo, până în 1 Martie. Părinţii erau distruşi că nu o mai găseau pe Primăvară. În data de 1 Martie a apărut Primăvara acasă, era o zână parcă desprinsă din poveşti. 1 Martie a fost petrecut de ea şi de părinţii ei în paradisul naturii. Părerea mea despre dragoste Dragoste? La ce va referiti? Dragostea părintească? Da,ea este frumoasă! E dragostea pe care părinţii noştri ne-o dau zi de zi. După părerea mea, un copil creste frumos daca e educat cu multa dragoste. Sau poate vorbiti de dragostea unui copil oferită părinţilor? Eu spun că unui părinte îi trebuie ca răsplată pentru grija ce ne-o poartă, ascultarea şi dragostea adevărată, nu din obligaţie. Nu vă fie ruşine să vă arătaţi sentimentele! NU! Staţi! Cred ca vă referiţi la cea mai frumoasă perioadă a vieţii: dragostea dintre „două turturele„. Eu o mai numesc dragostea adulţilor deoarece e o perioadă în care simţi că viaţa ta e făcută pentru partenerul tău, asa am auzit. De fapt cred că vă referiţi la dragostea dintre soţi. Da, e frumoasă şi aceea! Stai, şi la aniversări îti aminteşti, râzând, ce trăznăi ai făcut pe parcursul vieţii. Nu! Nu! Ştiu, vă referiţi la dragostea pentru animale. Eu această dragoste mereu o am. Adevărul e că sunt tare drăgălaşe! Totuşi cred că vă referiţi la Dragostea Dumnezeiască! Cu dragoste şi înţelepciune ne-a înzestrat Dumnezeu. Nu ştiu exact la ce dragoste vă referiţi, dar ştiu un singur lucru: DRAGOSTEA NE ŢINE PE TOŢI ÎN VIAŢA!

PRIMĂVARA - expresii frumoase -anul s-a împodobit cu o nouă primăvară; -a venit barza aducând cu ea primăvara; -primăvara,prima fiică a bătrânului an, cea mai tânără şi mai frumoasă; -zâna cu rochie de ghiocei şi toporaşi; -a presărat petece de pământ fără zăpadă; a trezit la viaţă întreaga natură; -în pădure a presărat primii ghiocei; -de sub covorul de frunze moarte se ivesc primii ghiocei; -căldura soarelui dezmiardă muguraşii ; - iarba a prins colţ fraged; -soarele s-a arătat de după un norişor albastru şi a început să se minuneze; -soarele vesel revarsă căldura-i mângâietoare peste natură; -cerul senin e îmbătat de razele curate ale soarelui; -un firicel de vânt se strecoară printre razele de lumină; -gâzele,somnoroase, au ieşit din ascunzători; -zboară gândăcei de tot neamul; -furnicile harnice deretică stupul; -câtă frumuseţe, câtă viaţă şi veselie peste tot locul! De vorbă cu un ghiocel A venit primăvara. Ghioceii răsar din pământ cu petale gingaşe. Un copil alerga pe câmpie şi a întâlnit un ghiocel. - Copile, se pare că eşti bucuros că a sosit primăvara! - Cine a vorbit? - Eu, ghiocelul. Am apărut ca să vestesc lumii întregi că a sosit primăvara, că întreaga natură s-a trezit la viaţă. Eşti de acord să mă reprezinţi tu şi să mergi tu să dai de veste că a sosit primăvară? - Da, sunt de acord! Copilul a plecat şi a vestit că primăvara a sosit. De vorbă cu un ghiocel A sosit primăvara. Toţi oamenii se bucură: copiii zburdă pe câmpiile înverzite, ţăranii au ieşit cu plugurile la arat, iar păsările brăzdează bolta cerului. În grădina unui copil au răsărit mai mulţi ghiocei, care i-au devenit în scurt timp prieteni. Zilnic ghioceii îi povesteau despre viaţa plantelor. Băiatul era profund impresionat şi era încântat de cele aflate. De vorbă cu un ghiocel Într-o zi un copil se plimba prin pădure. Deodată a întâlnit un ghiocel.

Acesta l-a întrebat: - Ce cauţi prin pădurea întunecată, copil bun? - Am venit să culeg un buchet de ghiocei pentru mama mea. - Te rog să arăţi lumii întregi că am apărut, pentru că odată cu noi a apărut şi primăvara. Copilul a adunat mulţi ghiocei şi a plecat fericit acasă. De vorbă cu un ghiocel Un băieţel se bucura de apariţia gingaşilor ghiocei. A dorit să culeagă un sol al primăverii, dar a fost surprins de o voce necunoscută. - Cine este acolo? a întrebat el. - Eu sunt! Uită-te în jos, copile drag! - Eşti ghiocelul pe care îl privesc şi îl admir? - Da. Te rog să nu mă rupi, deoarece voi pieri şi nu voi mai putea vesti sosirea primăverii! - Dar poţi vorbi? - Eu pot vorbi numai cu copiii buni la inimă ca şi tine. Băiatul a fost impresionat de discuţia avută cu ghiocelul şi nu a mai rupt de atunci nici o floare. De vorbă cu un ghiocel A sosit primăvara. Zăpada s-a topit. Au răsărit ghiocei cu petale gingaşe. Păsările călătoare au sosit din depărtările cu lumină. O fetiţă jucăuşă mergea pe o poieniţă. A întâlnit un ghiocel, pe care a vrut să-l rupă pentru ca să-l ducă în dar mamei, însă ghiocelul i-a spus: - Nu mă rupe, fetiţă gingaşă! - Cine a vorbit? - Eu, solul primăverii! - Dar cum poţi să vorbeşti? - Eu sunt primul ghiocel ivit de sub zăpadă şi, pentru că am fost văzut pentru prima dată de un copil, am putut să vorbesc cu tine. Fetiţa a fost fericită că i-a vorbit un ghiocel.

De vorbă cu un ghiocel Era la început de primăvară. Un ghiocel cu petalele gingaşe şi frumoase şi-a scos capul de sub zăpada îngheţată. Pe lângă el a trecut un băieţel şi a vrut să-l rupă pentru a-l duce acasă. Deodată a auzit un glas: - Ce vrei să faci cu mine, băieţelule? - Ce, cine e acolo?

- Sunt eu, ghiocelul pe care îl priveşti! De ce vrei să mă rupi? - Aş vrea să te ofer mamei mele! - N-ar fi mai bine dacă m-ai lua cu rădăcină? Aşa aş putea să fiu alături de tine până la sfârşitul primăverii şi-ţi voi povesti lucruri interesante despre viaţa noastră, a plantelor. - Sunt de acord cu tine! a spus băiatul. Cei doi au fost cei mai buni prieteni până la sfârşitul primăverii.

Povestea a două lebede Într-o bună zi, o bătrână care nu avea nici un copil s-a dus la lac şi plângea amarnic. Lacrimile ei au căzut în lac de unde a ieşit o lebădă cu pene de aur. Acea lebădă nu era nimic altceva decât un prinţ vrăjit. Bătrâna a luat lebăda şi a făcut-o fiul său. A doua zi lebăda s-a dus la lac şi a găsit o frumoasă lebădă şi la fel ca el, vrăjită. Legenda spune că în partea luminată a lacului există o fântână care îndeplineşte necuvântătoarelor o dorinţă. Această legendă i-a spus-o bătrâna care nu era alta decât o zână bună. Cele două lebede s-au dus la fântână să se roage să îi facă din nou oameni. Fântâna le-a îndeplinit dorinţa şi s-au transformat. Prinţul a luat-o pe prinţesă de nevastă şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Amintiri din copilărie Umorul este o formă a rîsului, o manifestare a bunei dispoziţii. La I. Creangă umorul este alături de oralitate trăsătura dominantă a Amintirilor din copilărie. Umorul la Creangă este unul sănătos, de origine populară. Principalele categorii ale umorului sînt: umor de situaţie (izvorît din fapte, situaţii, întîmplări: prinderea muştelor cu ceaslovul, molipsirea de rîie de la caprele Irinucăi, aplicarea poştei la tălpi, bătaia dintre Mogorogea şi Pavăl, întîmplarea de la scăldat, vînzarea pupăzei etc); umor de caracter (izvorît din felul de a fi al unor personaje: Mogorogea, moş Chiorpec, Trăsnea, popa Buligă - zis şi Ciucălău etc); umor de limbaj (izvorît din folosirea de locuţiuni, zicători şi proverbe, menite a provoca rîsul: "îs mai aproape dinţii decît părinţii", "se ţine ca rîia de om", "au tunat şi i-au adunat", "milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima"; ori expresii ca: "va-i nevoie", "calea - valea", "bine - rău"). Sursele umorului le reprezintă întîmplările hazlii, buna dispoziţie a autorului, (Nică face haz de necaz), prezenţa glumei în mijlocul lucrurilor celor mai serioase "Şi să nu credeţi că nu mi-am ţinut cuvîntul, de joi pînă mai apoi, pentru că aşa am fost eu, răbdător şi statornic la vorbă de feliul meu; şi nu mă laud, că lauda-i faţă; prin somn nu ceream de mîncare; dacă mă sculam, nu mai aşteptam să-mi dea alţii; şi cînd era de făcut ceva treabă, o cam

săream de pe-acasă"; ironia "Moş Luca de te-a întreba cineva, de-acum înainte, de ce trag caii aşa de greu, să-i spui că aduci nişte drobi de sare de la ocnă şi las' dacă nu tear crede fiecare"; autoironia "În sfîrşit, ce mai atîta vorbă pentru nimica toată? Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un bot cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti care nici frumos pînă la douăzeci de ani, nici cuminte pînă la treizeci şi nici bogat pînă la patruzeci nu m-am făcut. Dar şi sărac ca anul acesta, ca în anul trecut şi ca de cînd sînt, niciodată n-am fost". Limbajul Artistic este de o frumuseţe şi originalitate inimitabilă. Farmecul incomparabil al stilului lui I. Creangă vine din frumuseţea limbii neamului românesc. Mijloacele lingvistice folosite dau impresia de oralitate prin folosirea maximă a interjecţiilor onomatopeice (ha! ha! ei! tuşti! zbîrr!) a expresiilor onomatopeice şi a verbelor imitative (haţ! a horăi, a găbui). Senzaţia de oralitate e provocată şi de mulţimea expresiilor specifice limbii vorbite (vorba ceea, hăt bine, pace bună) a zicerilor tipice (toate ca toate, de voie de nevoie) a întrebărilor şi exclamaţiilor (ori mai ştii păcatul, grozav s-a spăriat, ce-i de făcut?). Alteori în text apar versuri popurale sau fraze rituale: La plăcinte înainte / Şi la război înapoi. Decît la oraş codaş ? Mai bine-n satul tău fruntaş. Deosebită este şi folosirea cuvîntului "mai" "ce mai de pomi s-au pus în ţintirim (mulţi). Alteori e folosit ca abverb "mai rămîneţi cu sănătate". Caracterul de oralitate provine şi din folosirea dativului etic:"si-am căzut în Ozană cît mi ţi-i băietul"; sau folosirea unor expresii ori locuţiuni populare: "încaltea", "ca mai ba", "a cu-i a cu". Orală e şi sintaxa frazei. Autorul lasă cuvintele să se înşire după o ordine a vorbirii şi nu a scrisului, unde topica e mai controlată: "şi hărsita de mătuşa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului; cît pe ce să puie mîna pe mine", "şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga, pînă ce dam cînepa toată palancă la pămînt". De asemenea majoritatea frazelor se leagă între ele prin conjucţia coordonatoare copulativă "şi" "Şi cînd învăţam eu la şcoală, mama învăţa cu mine acasă. Şi citea la ceaslov, la psaltire şi Alexandria mai bine decît mine, şi se bucura grozav cînd vedea că mă trag la carte. Comparaţiile sunt din limbajul popular: "cum nu se dă scos ursul din bîrlog... aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti"; "doi cai ca nişte zmei". Epitetele sunt adesea regionalisme sau creaţii lexicale proprii: călugării o adunatură de zamparagii "duglişi", "mîine, poimîine aveam să ne trezim nişte babalîci gubaci", — dac-ar şti el ghilhănosul şi ticăitul, de unde am pornit astă noapte". Arta literară constă în "modul spunerii" în hazul povestirii. I. Creangă îmbină cu măiestrie modurile de expunere: Naraţiunea sau relatarea în direct a naratorului, e însuşi firul povestirii. Pe firul acestei povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales în partea a IV.-a. Descrierea apare în două momente ale acţiunii, cînd evocă universul copilăriei şi cînd îşi întoarce privirea înapoi, spre munţii Neamţului, din vîrful codrilor Paşcalilor. Dialogul ascunde conflictul, dezvăluie sufletul personajelor, gîndurile, sentimentele, temperamentele, înviorează acţiunea, o propulsează. Monologul interior apare în noaptea dinaintea plecării, în ceasul disperat al întoarcerii spre sine, a Eului înfrînt: "zicînd în sine-mi cu amărăciune: ce

necaz de capul mieu". G. Calinescu scria "Creangă este expresia monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numeşte poporul român".

Disputa intre moduri,la inceput de zi Intr-o dimineata,modul indicativ il ghionti pe modul conjunctiv, un lenes fara pereche si somnoros nevoie mare. Tocmai cand modul indicativ il trezise, el se afla intr-o lume de basm, in care toate florile vorbeau si ii faceau voia chiar si semnele de punctuatie. Era o lume de care el nu s-ar fi despartit niciodata. Dar iata ca acest uracios de mod indicativ, indraznea sa-l desparta de mult iubita lui lume. -Scoala!scoala mai repede!Auzi ce iti spun? -Aud foarte bine. Doamne ce tortura! Si in loc sa se trezeasca, se intoarse pe partea cealalta. Vazand ca nu-l ia in seama, modul indicativ incepu si mai tare sa-i strige la ureche, sa-l rasuceasca de pe o parte pe alta, dar totul fu degeaba(in zadar. -Ah! dar ce namila de mod mai esti si tu? -Cum ce namila, tu chiar nu ma vezi ca-s ca si tine? Sunt si eu doara scris cu litere si puncte, caciulite, liniute. Cum poti deci sa spui astfel de vorbe, si pe ce motiv? -Vai de mine, si ce neobrazare. Cum de poti sa ma intrebi de motiv? Oare tu nu-l stii? -Nu. Care-i! -Care-i? Hai sa ti-l spun. In primul rand pana te scoala cineva soarele se ridica sus, iar ceasul suna, apoi… -Doar atata? -Dar ce credeai? Las’ca mai ai inca multe alte cusururi si nu trebuie sa ti le insiruiesc ca sa-ti aduci aminte de ele. -Si ce daca? Tu crezi ca nu ai? De ce cicalesti pe toata lumea si n-o lasi in pace? -Na-I voie sa zici asta. Retrage-ti cuvintele. -Dar, de ce ma rog? -Pentru ca asta e meseria mea, sa le indic celorlalte moduri cum sa se ingrijeasca si cum sa fie scrise. -Lasa, nu te mai lauda ca nu esti mai breaz ca mine. Ia gandeste-te ca nu tu le scrii, ci copilul care se duce la scoala si va prezinta. -Da, dar nu trebuie sa fie cineva care sa le sfatuiasca? -Iata ce ma-ntreaba. Mai bine sunt sfatuite de bicele de foc decat de tine. Dar cand vru modul indicativ sa-I raspunda, ceasul, un ostean de treaba, anunta ora fixata pentru trezire. Atunci modul conjunctiv spuse pe un ton moracanos. -Of, iar trebuie sa ma trezesc. Si se indreptase, dar,tocmai pe la jumatate ii parai cateva coaste. Iar modul indicativ cum nu putea sa taca,ii spuse in batjocura:

-Vezi daca nu te scoli inainte? Vezi ce patesti? -Lasa-ma ca acuma ma ridic. Si se ridica batraneste. Dupa putin timp se intrezari printre foi, o luminita. Luminita crescu si ei putura sa-l zareasca pe copilul care ii va scrie infrumusetandu-i, sau uratandu-i prin greseli.Si astfel au fost nevoiti sa amane cearta, pe care oricum o vor incepe a doua zi dis-de-dimineata.

Caracterizarea doamnei invatatoare Un model demn de urmat este pentru mine doamna invatatoare. Chipul sau gingas si bland ma face sa o percep ca pe a doua mama. Eficienta mea la invatatura, chiar si motivatia depinde de maniera in care doamna invatatoare imbina seriozitatea cu blandetea. In travaliul cu noi elevii, doamna invatatoare este foarte priceputa, fiecare ora fiind o noua si adevarata experienta de invatare. Inainte de a transmite valori cognitive, dansa transmite valori morale si ii asista pe elevi in insusirea acestora prin sublinierea importantei semnificatiei unor sentimente precum cel de satisfactie a reusitei, cooperarii, respectului pentru realizari, etc. Doamna invatatoare iubeste foarte mult copiii si are credinta ca poate influenta performantele noastre, ale elevilor. Clasicul pedagogiei germane, Herbert, a precizat: “Valoarea omului nu rezida in cunostinte, ci vointa.” Rolul de educator al profesorului, crede Herbert este acela de a trezi “virtuti”, de a forma caractere. Ghiocel Îmi place să merg împreună cu părinţii mei la pădure, la începutul primăverii, tocmai când soarele încălzeşte şi primavara se face simtita. Apoi, teren în pădure pare a fi protejate voal alb, dantela - ghiocei sunt în floare, harbingers prima de primăvară. Micile lor capete de licitaţie ca clopote. Se pare sunet fără sunet de un om pe care doresc să trezesc un caracter de dormit. Aceasta planta nu este frică de iarna, chiar şi zece grade sub zero, nu rupe întâiul născut un pic de primăvară. O floare poate zaledenet chiar şi la rădăcini, şi apoi acesta devine foarte fragil - frică să se atingă. Dar soarele repede se topeşte crusta de gheaţă, şi aici ghiocel, ca şi cum nimic nu sa întâmplat, vântul shake cap. N-am mai şanţ ghiocei în pădure, deoarece casa ei ofilesc rapid, şi voi fi trist pentru a vedea capetele lor bleg. Multe specii de ghiocei acum incluse în Cartea Roşie ca pe cale de dispariţie, şi Îmi pare foarte rău că există persoane care nu numai că vor să grija pentru conservarea resurselor noastre naturale, dar, de asemenea, în mod activ a le distruge. Cum am invatat sa merg pe bicicleta

Eu as fi vrut de mult timp să invat să merg pe bicicleta, dar ei nu am fost la fel de familiare copiilor în cazul în care mi-a oferit o plimbare, apoi un timp scurt. Dar, în scopul de a afla cum să pedala şi elegant, cu o briza să alunece în jos pe dealuri, cere timp. În această vară am fost în vacanţă în satul Maszewo regiune Chernihiv. Principale de transport în Maszewo - Copyright 2005 ALLSoch.ru de biciclete. La locul de munca, pe un iaz, o vizită la rudele de multe toate merg pe o bicicletă. Pedal toţi locuitorii aici se poate - de la mic la mare. Este ridicol pentru a vedea copilul, care abia ajunge la pedale, dar cu roţi acţionat ca un adult. Şi satul bunicii - biciclişti cu experienta, ei pot da un cap de a începe chiar mai tineri. Atunci când satul a aflat că un metal cu două roţi fiara nu am domesticit, a găsit foarte mult dispus să mă ajute în formarea sa. O bicicletă veche găsit bunicul în hambar, precum şi un drum adecvat nivel - doar în afara satului. Oh, şi am umplut conuri de la primul! Biciclişti vzbrykival pe un teren de nivel, de conducere toate străduit să rupă din mâinile şi pedala place să trăiască viaţa lor. Dar, buni prieteni m-au ajutat în Îmblânzirea scorpiei. Ei a lua o bicicletă de la desiş de spini, şi de mine - de la o baltă, care fac obiectul unui dumping calul lui călăreţ de fier, pus pe scăderi în lanţul de cele mai neaşteptate locuri, roata de pompat merge în jos de aer de la o abordare mea. Dar, cu fiecare zi care trece de biciclete a devenit ascultător la guvern. Cu mândrie îmi amintesc de seara, când am reuşit să ajungă în sine, prin sat şi nu se încadrează. Pentru mine a fost o adevărată sărbătoare! Când m-am întors acasă de la sat, a fost ziua mea de naştere şi părinţii mei mi-a dat un brand frumos biciclete noi. Acum am predau ciclism abilităţile de fratele său mai mic, Pavlik, şi el a înregistrat deja progrese mari în acest mastering dificilă. ABOUT MUSIC AND SHE’S PURPOSE IN OUR LIVES The mankind liked the sound of the music and the twitter of the birds, from the beginning. By the time the music has been develop, so in this state appeared many people with great talent beginning with Orpheus, and finishing with Luciano Pavarotti (born 1935, Italian operatic tenor) or George Gershwin (1898-1937, U.S. composer in whose works the frontiers between classical and light music spontaneously and naturally disappear). That’s the reason why all the civilizations gave a big attention to the musical education. Around the music was borne a fantastic world of popular legends, with fabulous creatures and people. In Greek mythology the music was embodied in Euterpe (in classical myth the Muse of music and Lyric poetry, daughter of Zeus). The Greek and Roman mythology remembered in songs about Faunas an ancient woodland deity, (identified with the Greek god Pan) who was playing at the panpipes and the forest’s nymphs were dancing around him. In our mythology persist a few of the legendary characters. So near Orpheus and Pan, appears Peacock hunk, which animates the forest playing at the whistle or leaf. If the kings loved the music played (automatically all the kingdom have to like the music) by the pilgrims, now everyone’s opinions were divided.

But music isn’t all the same, so; from this reason the singers aren’t the same. Every vocalist has his music stile; through he shows his thoughts, his feelings and his opinions about some people or things. Greats compositors like Joseph Haydn, Mozart and Beethoven represent the good music. The Austrian composer Joseph Haydn (1732-1809) is “the father” of symphony. In time he was composer and conductor at the court of a Magyar nobleman. Afterwards, he is settling at Vienna (the capital of Austria, in the NE part, on the Danube), city who attracted many musicians. He knew the glory to the end of his life. His creations had an impressive number of symphonies. Truthfulness, humor and love for nature are incorporated in Haydn’s music. The Austrian composer Wolfgang Amadeus Mozart is one of the greatest creators in music histories. He was born at Strasbourg (a city in NE France, near the Rhine) in the summer of 1756. The first guidance are received from his father how was violoncellist and composer. Wonder-boy, Mozart is writing his first composition at four years old. Thought he lived only 35 years, he had created many masterpieces in all music kind: sonata, philharmonic, operas, concert. Amadeus died at Vienna in 1791, berried in pours hall. Another great compositor was the German Ludwig van Beethoven (Bonn, 1770-Vienna, 1827) over named “The Titanic” because his music expressed a stirred force. Beethoven defies the savage destiny for a musician: at 29 years old he remains deaf. But he doesn’t give up, in this time Ludwig mannish to compose magnificent operas. The symphonies, philharmonics, vocal- symphonies, opera “Fidelino”, and plenty others, are immortal operas of his genius. But music didn’t stop here. In centuries XIX-XX appeared new kind of music like: rock en roll, heavy metal, blues, hip-hop, house, etc. Every new appear have an influence over the people, either on their clothes or on their comportment. Anyway, the music makes the people feel good, she is relaxing, makes you remember some good memories, and gives you a state of dream. If the music didn’t exist, maybe the human raze will be despaired.

IARNA - Expresii frumoase Iarna cerne norii, cunună de steluţe argintii, mantie albă strălucitoare, covoare albe şi moi, ninge neîncetat, copaci de zahăr, fulgi lucitori gătesc pământul, înveşmântată în alb, ger cumplit, omăt sclipitor,

pădure albă, strălucitoare, şirag de săniuţe, ninge ca-n poveşti, timp de săniuş, fulgii plutesc ca un roi de fluturi albi, haină argintie, mantie albă, obraji îmbujoraţi, zboară ca vântul, gheaţa ca oglinda, pulberi albe, iarna bogată, flori albe de omăt, oceanul de ninsoare, clinchete de zurgălăi, vuiet năvalnic.

Violenta in scoala

Intr-o dimineata ma indreptam grabit spre clasa, cand, din capatul celalalt al coridorului, am auzit pe cineva care plangea. M-am indreptat inspre acolo si am vazut o fata din clasa I care statea aplecata pe pervazul ferestrei si plangea. Cand mi-a auzit pasii a incetat sa mai planga, dar nu s-a intors spre mine. Am intrebat-o ce s-a intamplat, dar ea nu a raspuns si atunci am vrut sa plec, gandindu-ma ca nu e nimic grav. Atunci ea s-a intors si in momentul acela am recunoscut-o: era colega surorii mele, una din cele mai cuminti fete din clasa. Mi-a zis ca o fata dintr-o clasa mai mare i-a pus o piedica in curtea scolii si celelalte fete care o insoteau au inceput sa rada de ea. A cazut intr-o balta si s-a murdarit toata cu noroi. Nu stiam ce sa fac: as fi vrut s-o ajut cumva, dar imi era teama ca voi intarzia la ore, dar parca nici sa plec si s-o las asa nu puteam. Atunci i-am spus ca o sa o ajut sa mearga pana in clasa la ea si sa-i spunem doamnei invatatoare ce s-a intamplat. Asa am si facut. Cand am intrat in clasa, doamna invatatoare tocmai intreba copiii daca nu stiu ceva despre fata aceasta. I-am povestit cum am gasit-o si ce a patit, apoi am plecat ingandurat spre clasa mea. Sunase demult, asa ca ma gandeam ca doamna invatatoare o sa ma certe ca am intarziat. Am batut incet la usa, am intrat, m-am scuzat si m-am asezat la locul meu. Lectia pe care doamna invatatoare a inceput sa o predea era tocmai despre violenta. A fost o lectie frumoasa, din care am invatat multe lucruri, dar am ramas cu un gust amar dupa intamplarea cu acea fetita batjocorita de colega ei mai mare.

O furtuna neasteptata Vara trecuta am fost cu parintii si cu surioara mea la mare. Noi copiii eram nerabdatori sa ajungem cat mai repede, sa ne putem scalda in voie. Totul a fost asa cum ne asteptam: apa calda, soarele stralucitor si nisipul fin si moale. Intr-una din zile am plecat la plaja, dar, pe neasteptate, s-a iscat o furtuna foarte puternica. Vantul a inceput sa bata cu putere, inaltand fuioare de nisip inspre cer. Marea a devenit agitata, valurile se ridicau izbind cu putere faleza. Privind in largul nesfarsit al marii, aveam impresia ca apa a devenit neagra. Cerul s-a intunecat si totul a devenit posomorat si sumbru in jur. Ne-am adunat repede lucrurile de pe plaja si am fugit, speriati de furtuna care a sosit, spre primul adapost care ne-a iesit in cale. Am intrat intr-un magazin ticsit de oameni. Din cand in cand, cerul era sfasiat de fulgere luminoase, care ne inspaimantau. Imediat dupa aceea, se auzeau de departe tunetele puternice si asurzitoare. Ploaia a inceput sa cada in ropote iuti, punand un val de apa intre noi si mare. Nu mai vedeam nimic in fata, decat perdeaua de apa ce se intesea tot mai tare. Magazinul se ticsise de oameni in cautare de adapost. Unii dintre ei erau uzi leoarca, altii aveau copii mici in brate care plangeau la fiecare bubuitura a tunetelor. Dupa aproape o ora, ca prin farmec, totul s-a linistit. De dupa un nor a rasarit timid soarele, iar pamantul a inceput sa respire aerul curat al serii. Ne-am bucurat ca furtuna a trecut si, cum nu mai era vreme de plaja sau de baie, am plecat sa ne plimbam pe nisipul inca umed, bucurandu-ne de linistea care s-a lasat. Intr-o zi, pe Adrian il trimise mama sa duca niste placinte lui Mos Nicolae, cel mai vrednic gospodar din sat, care era acum batran si bolnav. - Bine ai venit, copile! Ii zise Mosul baiatului, cand il vazu apropiindu-se de prispa pe care sedea. - Bine te-am gasit, Mos Nicolae! Uite, ti-a trimis mama niste placinte. Dar ce faci aici? Il intreba baiatul, privind cu curiozitate spre fluierul pe care Mosul il tinea in mana. - Am sa-ti arat ce fac, raspunse batranul. Pentru ca esti cuminte si vrednic, am sa-ti dezvalui un secret. Copilul, curios, privi spre Mos Nicolae care incepu sa fluiere incetisor. Ca din pamant aparu in palma lui un greier. - Ce faci, greieras dragalas? il saluta gospodarul. - Iaca, ma bucur de caldura razelor soarelui! Raspunse greierul cu glasul lui ragusit. - Cum? Tu vorbesti? Nu se poate! Cred ca visez! Spuse copilul, plin de uimire. - Nu, nu visezi, copile drag! O singura zip e an Dumnezeu ne da glas.

- Asa e, se auzi un alt glas subtire Cand privi mai atent, copilul vazu o furnicuta ce urca agale pe pantoful lui. - Dar de ce va da glas? Intreba copilul curios. - Pentru a putea vesti venirea verii, raspunse greierasul. - Priveste in jurul tau! Vezi ca au inverzit toti pomii? Vezi ca iarba a crescut si ca soarele e mai puternic? - Da, vad toate acestea, raspunse copilul. - Asta inseamna ca primavera se indeparteaza incer, incet si ca vara ii ia locul, il lamuri furnica. - Da, dar am observant ca pomii incep sa-si piarda florile si tare-mi pare rau! Ce frumosi erau… - Nu fi suparat! In locul parfumatelor flor se vor ivi fructe mari si zemoase, spuse Mos Nicolae. - Si iarba aceasta, moale si fina ca un covor, in curand va creste si va ingalbeni. Nu vreau sa moara! se intrista baiatul. - Covorul acesta e un lan de grau care se va coace si din care se va plamadi painea, spuse furnicuta. - Dar cu soarele ce se va intampla? - Soarele va avea mai multa putere si va incalzi pamantul. Fructele si legumele se vor coace, iar voi, oamenii, va veti bucura de toate bunatatile, raspunse greierasul. - Iar gospodarii vor avea mult de lucru pe camp, completa batranul. - Dar de ce tocmai astazi v-a dezlegat Dumnezeu graiul, spuse Adrian curios. - Acesta e marele secret! Astazi este ziua in care s-a intors si ultima pasare calatoare, semnul ca vara e pe-aproape. Dumnezeu da glas tuturor vietuitoarelor pamantului pentru a-L lauda si a se bucura impreuna de venirea verii, spuse batranul si inteleptul gospodar. - Copilul pleca bucuros acasa, privind in jurul sau si minunandu-se de cele auzite si vazute. Un gest impresionant Este duminica. Pe o alee din parc locuieşte fostul coleg al meu, pe nume Mihai. Acesta,în urmă cu ceva timp, era un copil fericit, parintii lui erau doctori, iar el învăţa foarte bine. Acum este foarte sărac, locuieşte în stradă, tot timpul are necazuri, deoarece parinţii lui au murit într-un accident de masina. Eu, aflându-mă la Andrei, cel mai bun prieten al meu, l-am întrebat ce mai face Mihai. Acesta mi-a răspuns că nici el nu mai ştie ce mai face Mihai, şi mi-a propus să îi facem o vizită. Eu am fost de acord şi astfel am pornit spre parc. Când am ajuns acolo, el ne-a zis: - Salut prieteni, ce mai faceţi ? Noi i-am răspuns: -Bine, tu ? - Cu banii stau cam prost, în rest bine. Auzind asta, Andrei i-a dat o sumă mare de bani pe care o strânsese foarte greu, iar Mihai i-a mulţumit pentru efortul depus. Peste o lună, el a ajuns la

un orfelinat de unde a fost înfiat de o familie bogată, iar acum suntem din nou colegi. Cel mai mult m-a impresionat faptul că Mihai i-a dat suma de bani pe care o strânsese pentru a-şi lua o bicicleta. Învăţătura pe care am tras-o, este ca atunci când ţi se cere ajutorul si poţi să ajuti, nu trebuie să refuzi. Mă bucur că Mihai a revenit printre noi! Dansul fulgilor de nea Este iarna. Satul este acoperit intr-un strai sclipitor de sarbatoare. Fumul urca spre cer in fuioare albe. Soarele sta suparat. A trecut vara, iar vantul si fulgi de nea il alunga: -Vara a trecut! -Stiu, dar copiii au nevoie de putina caldura. -Nu e adevarat! Iarna fulgii de nea joaca pe acoperisul casei. Vantul, vazand ca nu poate sa alunge soarele, il sufla departe. Insa soarele nu pleaca. -Bine tu ai vrut-o! iar vantul sulfa tare da ploaie si ninsoare. Ninge foarte mult si e frig iar soarele nu mai suporta si pleca. Casele, pomi si strazile au fost impodobite cu globulete, beteala si beculete multicolore. Copiii bucurosi se joaca cu bulgari si fac oameni de zapada. Te simti ca intr-o noua lume. Copacii de zahar, campul de cristal si cununa de stelute argintii te fac sa te simti ca-n paradis. Bicicleta din vitrina Era o zi minunata de vara. Soarele stralucea puternic pe cer. Impreuna cu parintii am plecat la cumparaturi. In vitrina unui magazin am vazut ultimul tip de bicicleta de curse. Uitandu-ma la pretul ei, am ramas dezamagit pentru ca aceasta costa foarte mult. Am plecat cu gandul la bicicleta pe care mi-o doream. Ajuns acasa, am spart pusculita cu banii stransi de mine, dar neavand banii necesari, am hotarat impreuna cu parintii mei ca ar fi bine sa am mai multe resnponsabilitati: sa cumpar paine, sa hranesc pisica si sa sterg praful. Drept rasplata parintii mi-au dat restul de bani pentru a-mi cumpara bicicleta pe care mi-o doream. Sunt tare bucuros ca maine voi arata prietenilor mei bicicleta mea cea noua.

Oglinda Într-o zi, un copil priveşte o oglindă şi se întreabă ce-ar fi dacă oglinda i-ar deveni prietenă.

După aceea copilul se enervă că oglinda nu voia să vorbească cu el şi îi spune oglinzii: –Niciodată nu o să fim prieteni! Iar oglinda îi răspunse: –Nu pot să fiu prietena ta, pentru că în fiecare zi faci câte o faptă rea. Băiatul se gândi la toate faptele rele pe care le făcea. Din acea zi copilul se gândi să-şi schimbe comportamentul.

O noapte fermecata Am pornit intr-o excursie la munte cu prietenii mei. Am ajuns cu bine la cabana. Peisajul este superb aici: munti inalti cu capetele aproape in nori, paduri verzi si aer proaspat. Cel mai mai mult am vrut sa vad insa peisajul nocturn. Umbrele noptii cuprind muntii, care par nishte uriashi pregatindu-se de culcare. Prin paduri aud animalele salbatice ieshind dupa prada. Luna isi revarsa razele divine asupra peisajului ce pare argintiu. Cerul e plin de mii de stele stralucitoare si atata de senin. Aseara am vazut Carul Mic si am admirat Calea Lactee. Din cand in cand mai vad o stea cazatoare si imi pun repede o dorinta. Ne-am strans toti in jurul unui foc de tabara si spunem povestiri minunate. Vantul bate lin si parca ne mangaie trupurile si sufletele. Iarba e uda de roua si in aer se simte parfumul florilor rare de munte. La acest capat de lume, doar luna mai lumineaza, iar brazii par personaje din basm, noi fiind singura prezenta umana din acest loc fermecat.

Compunere descriptiva – Bunicul meu – portret fizic si moral

Unul din cei mai cumsecade oameni pe care îi cunosc este bunicul meu. Bun la suflet, blând și plin de respect sunt doar câteva dintre cuvintele care-i descriu cel mai bine profilul moral. Nu l-am auzit niciodată ridicând tonul la cineva, cu atât mai puțin la mine. Întotdeauna mi-a vorbit frumos, iar vorbele ieșite din gura sa au reprezentat pentru mine sfaturi prețioase, iar uneori adevărate lecții de viață. Deși este un om simplu, fără prea multă carte, bunicul meu, poate și datorită vârstei, dă dovadă de multă înțelepciune. Ori de câte ori am avut nelămuriri sau am avut nevoie de o persoană care să mă asculte și să mă înțeleagă, bunicul meu a fost acolo. Cu toată experiența lui de viață, m-a îndrumat și m-a povățuit, iar ulterior i-am apreciat învățăturile. Dar toate aceste impresii nu sunt doar ale mele. Bunicul meu este un om respectat și în comunitate. Vecinii, precum și ceilalți oameni care îl cunosc, au doar vorbe bune de spus despre el. Nu de puține ori când m-am plimbat cu el prin oraș, am văzut o mulțime de oameni, bătrâni sau mai tineri, care l-au salutat cu respect și i-au vorbit cu multă prețuire.

Din punct de vedere fizic, bunicul meu este de înălțime medie. Nu este nici gras, dar nici slab, iar acest lucru este un semn al sănătății fizice și al traiului sănătos pe care l-a dus toată viața. Urmare a originii sale rurale și a primilor ani de viață petrecuți la țară, bunicul meu are o rezistență fizică deosebită. De puține ori lam văzut bolnav, iar despre asprimea vremurilor, fie iarnă aspră sau vară caniculară, nu l-am auzit să se plăngă niciodată. Un alt indiciu fizic important, totodata fiind și un semn al profilului moral, harnicia, sunt palmele sale aspre și degetele groase pline de bătături. Toată viața sa a muncit cu îndârjire pentru a-și crește copii și pentru a aduce bunăstare casei. Nici acum la vremea pensionării, nu se dă înlături când vine vorba de muncă sau de activități practice în gospodărie. Părul său alb, cândva blond-șaten, cu un început de chelie și ochii albaștrii, precum cerul de primăvară, completează profilul bunicului meu. Fața sa prezintă câteva riduri, mai ales în jurul ochilor, care vorbesc de la sine despre anii grei care s-au scurs peste viața greau, uneori plină de lipsuri. Acesta este bunicul meu, unul din cei mai importanți oameni din viața mea. Îl iubesc mult, iar această dragoste pe care i-o port o împărtășește și el față de mine. Îi doresc tot binele din lume și multă sănătate pentru că le merită pe deplin. COPILARIA Copilaria este un taram magic.Nu stim unde si cand incepe si nu stim cand si unde se termina.Copilaria este singurul moment al vietii in care traim totul cu maxima intensitate.In care radem si plangem in aceeasi zi,in care ne suparam si iertam in cateva secunde , in care suntem singuri si totodata cu toata lumea.Taramul magic al copilarie mele sa petrecut intr-un satuc mic dar valoros de la marginea unei paduri.Acolo ne strangeam in vacanta de vara eu si toti verisorii mei.Bunica era atat de fericita sa ne aiba in preajma ei.Vara cand ma duceam bunicul imi pregatea multe surprize, si mie si verisorilor mei.Copilaria mea se ragaseste in poala bunicii.Stateam amandoua la umbra teiului batran pe bancuta facuta de bunicul si imi spunea povesti, ma mangaia si imi spunea vorbe dulci.Acolo mi.am petrecut 3 luni.Seara ieseam pe ulita si stateam pana noapte cu copii de acolo si ne jucam tot feluri de jocuri .Bunica ne astepta cu ligheanul de gogosi pufoase si moi,le pregatea din miezu l noptii sa fie calde dimineata cand ne trezeam.Asa a fost copilaria mea.Frumoasa ,sincera si luminoasa.Am crescut sub invataturile bunicilor si a parintilor, am crescut intr-o lume frumoasa, plina de armonie unde toti oamenii se intelegeau bine, unde imi petreceam serile in spatele casei, unde aveam o casuta intr-un copac eu si verisorii mei.Acum ca am crescut imi pare rau ca sa terminat asa repede si ca nu mai pot fii ca altadata.Dar oricat de mare ai fii, acolo in suflet mai ai o particica care rosteste mereu cuvantul COPILARIE!

Copilaria mea Ce pot spune oare despre copilaria mea…?A fost si inca mai este una dintre cele mai pretuite comori pe care nimeni nu ti-o poate lua din sufletul tau in care infloreste din ce in ce mai mult.Copilaria mea este cel mai important lucru pe care l-am primit in aceasta viata.Ma gandesc cum sa mi-o traiesc din plin ,sa o impart cu pritenii si cu toata natura care imi poate oferi adevarate jocuri felurite. Nu voi sta in fata ecranului luminos al calculatorului sa ma joc,ma voi duce afara si voi dsescoperi minunile ce ma poarta spre lumea viselor reale.Aici pot redescoperi ce este copilaria fara sa ma gandescla sfarsitul ei.In cele din urma sfarsitul ei va veni:sufletul se va maturiza,zambetul de pe fata noastra va pieri.Dar de ce sa vorbesc de ce va fi?Eu ma gandesc la prezent,la fericirea ce este in sufletul meu,la prietenii mei care ma asteapta afara sa ne jucam.Astept sa vina dimineata sa ies la joc,sa uit de scoala,de invatat,de griji,de tot ce ne poarta cu gandul la lumea de maine.Clipa aceasta nu o voi mai intalni niciodata in aceasta viata,in alta zi.Cand oare am creat atatea jocuri de care ne bucuram acum.Chiar daca am foarte putini ani de viata am invatat sa ma bucur dinadis de frumusetea lucrurilor care ma inconjuara. Acum copiii nu se mai bucura de copilarie.Locuiesc in orase aglomerate si poluate.Poate daca se nasteau si ei intr-un sat cu flori si parfumuri,copaci si verdele nesfarsit,veselie si gingasie,si-ar fi gasit si ei fericirea sufleteasca.Mam nascut intr-un sat magic,iar in fiecare zi descopeream ceva nou.Am cei mai minunati prieteni din lume.Povestile au o vraja necunoscuta in linistea infernala.Exista insa o poveste pe cat de fumos va povestesc pe atat de magica este ea.Povestea satului este una fericita si gingasa. Era de mult,pe meleagurile de odinioara,o floare atat de viu colorata si frumoasa,dar aceasta floare era trista pentru ca nu avea prieteni,dar intr-o zi,cand razele soarelui cadeau pe fata galbena a flori facand-o sa se simta macar o clipa fericita,crescu langa ea un bujor rosu ca focul,catifelat si gingas.La inceput si el a fost trist ca nu avea o prietena,dar o zana asa de buna la dus in padurea celor o mie de minuni.acum are o prietena cu care poate sa se joace.Asa este si cu un copil:are nevoie de prieteni pentru a gasi veselia, de spijin pentru a o cauta si de indrumare pentru a se gandi la aceasta idee stralucita. COPILARIA Sunt un copil si ma simt norocoasa pentru ca viata o sa imi ofere multe lucruri pe care o sa le valorific la maxim. Privesc in jur la ceilalti copii si vad

bunatatea din ochii lor,veselia…atat de multa incat am putea cladi o lume a pacii si a zambetului vesnic. Noi copiii suntem poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc ascunse in inimile oamenilor. Inocenta care insoteste aceasta varsta surprinde mereu prin suras si naivitate .In sufletul unui copil e atat de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai distruge zambetul. Copiii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Isi zidesc fericirea pe visuri,iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor. E atat de greu sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intradevar incercata.Copiii gasesc falsitatea, minciuna si egoismul incat ori cat ar incerca cineva sa ascunda asta ei tot o sa-i simta. Imi pare rau ca nu toti copiii se pot bucura de o copilarie fe ricita si sper ca atunci cand voi fi mare sa pot ajuta cat mai multi copii sa viseze.

UNIVERSUL COPILARIEI

Universul copilariei este tot ceea ce ne inconjuara in interiorul sufletului. Este cel mai important lucru pentru un copil chiar daca acesta nu isi da seama. Chiar daca vrei sau nu, universul copilariei se dezvolta si in el patrund ganduri rele sau bune, lucruri pe care doresti sa le ascunzi pentru tot restul vietii, dar si lucruri pe care ai dori sa le imparti cu toti din jurul tau. In acest univers mai patrund niste ganduri numite: "Gandurile dorului si ale durerii". Acest nume vine e la propriile tale ganduri de care ti se face dor si ai da orice ca sa poti da timpul inapoi macar cu o zi ca sa ti le recapati, ca dorul sa nu fie mai mare decat firele de matase ale papusii Barbie. In acest fantastic univers cele mai minunate mintiri sun jucariile, deoarece orice copil, chiar daca depaseste varsta de 13 ani, ramane tot aceeasi persoana, poate nu chiar la aspectul fizic, dar cu siguranta in adancul sufletului sau. Jucariile sunt cele mai pretioase amintiri si daca cineva nu a avut parte de acestea, eu spun ca copilaria acestui copil nu a existat. Jucariile vor avea pentru totdeauna un loc mai in fata decat toate celalalte amintiri si ganduri.

Copii ca si mine Dincolo de aparenta realitate exista o lume a sentimentelor si trairilor intense de unde ne extragem esenta continuitatii pentru a putea supravietui obstacolelor vietii. Poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc inradacinate in inimile

oamenilor este copilaria.Inocenta care insoteste aceasta varsta surprinde mereu prin suras si candoare.In sufletul unui copil e atat de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai omori surasul. Sunt un copil si ma simt o norocoasa pentru ca viata mi-a dat poate prea multe sanse si nu intotseauna le-am valorificat la superlativ. Privesc de jur imprejur la ceilalti copii.Atat de mult potential zace in inocenta incat am putea recladi o lume a zambetului vesnic si al pacii interioare. Copii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor.Isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor.Toate gandurile marete,toate inventiile cu adevarat importante au izvorat din sufletul unui copil care a visat sa-si depaseasca conditia si sa impresioneze lumea demonstrand astfel ca evolutia societatii depinde de ambitia visului unui copil.Sunt copii care trebuie sa lupte pentru apararea propriilor drepturi,copii pentru care dragostea inseamna atat de mult tocmai pentru ca le lipseste. Acesti copii au nevoie doar de o sansa pentru a-si demonstra valoarea.E atat de greu sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intradevar traita.Copii detecteaza artificialitatea,minciuna si egoismul,oricat de mult ai incerca sa-ti maschezi atitudinea. Merita sa lupti pentru a castiga increderea unui copil,caci inima lui e mai pretioasa decat o comoara,mai fragila decat o floare,mai bogata decat intreaga avere a lumii. Copii ca si mine sunt pretiosi si merita sa fii alaturi de ei mereu.

Prietenia Nu pot sa-mi imaginez viata fara prieteni. Ei sunt una dintre cele mai importante aspecte ale vietii. Avem nevoie de ei ca sa le impartasim atat bucuriile cat si supararile noastre. Este bine sa stim lucrul acesta si sa invatam din timp sa ii apreciem si sa-i tinem aproape de noi. Pentru mine, prietenul meu cel mai bun inseamna foarte mult. De fiecare data cand am avut nevoie de el mi-a fost alaturi. El este o persoana sincera care nu ar putea sa ma minta niciodata indiferent de situatie. Mi-a dovedit de nenumarate ori ca nu este un prieten fals si a reusit sa-mi castige toata increderea. Am invatat sa ne distram, sa invatam unul de la celalalt, sa ne plangem unul altuia atunci cand ne este greu si cel mai important lucru sa ne respectam. De cand suntem prieteni am inteles ca fara respect si fara ingaduinta nu poti avea un prieten adevarat. Imi doresc foarte mult ca prietenia noastra sa dureze o viata. Prietena mea Prietenie…prietenă…cuvinte al căror sens îl înţelegi cu greu când eşti numai de-o şchioapă. Îmi amintesc şi azi cînd ieşeam la joacă cu copiii vecinilor. Nu ştiu cum se întâmplă că jucăriile mi se amestecau, se stricau uneori şi-atunci

începea cearta. Mama mă lua în casă şi mă dojenea cu vorba ei blândă: “Nu uita că împreună cu ei ai să mergi la şcoală şi toată viaţa voastră o să vă amintiţi de aceste frumoase clipe!” . Nu puteam să înţeleg ce înseamnă o prietenă. Dar iată că anii au trecut şi într-o zi am păşit pentru prima dată în curtea şcolii. O mulţime de copii erau adunaţi aici. Mă simţeam străină între şirurile de copii, mulţi necunoscuţi. Dar deodată am zărit şirul celor mai mici şcolari, cei mai cunoscuţi pentru mine de la grădiniţă. Am intrat apoi în clasă. Aici cuvintele, calde, blânde ale învăţătoarei noastre ne-au povăţuit, printre altele, să fim buni colegi, prieteni. Mi-am amintit îndată de cuvintele mamei şi-n mine s-a trezit nevoia de a avea o prietenă. Ei trebuiau încredinţate anumite gânduri , trebuia să-i cer părerea în anumite probleme şcolăreşti. Şi aşa, ochii mei au rămas aţinţiţi asupra unei fetiţe durdulii, cu ochi blajini, cu voce blândă şi tare cuminte. “Aceasta va fi prietena mea!” mi-am zis în minte. Şi astfel m-am apropiat de ea, am început s-o cunosc mai bine, şi cu cît o cunoşteam, cu atât o iubeam mai mult. Au trecut mulţi ani şi prietenia noastră se dovedeşte durabilă. Mă bucur de orice bucurie a ei, de orice succes şcolar, iar orice necaz al ei apasă şi pe inima mea. Ne ajutăm întotdeauna şi suntem alături la toate activităţile organizate.Prietena mea este o bună colegă cu toţi din clasă. Îi ajută la pregătirea temelor acolo unde întâmpină greutăţi, îi povăţuieşte ca pe nişte fraţi. Este ordonată şi punctuală . Iubeşte mult adevărul , cinstea şi cu o asemenea prietenă nu-i drept să mă mândresc ?

Primăvara Anul acesta primăvara a sosit foarte devreme .Acum natura se trezeşte la viaţă. În livadă deodată pomii au început să înmugurească. Clasa noastră a hotărât, că va curăţa iar livada,ca în fiecare an. Echipa de grădinari au adus cele necesare pentru a curăţa copacii, din împrejur.Fiecare ştia bine ce va face . Cei care s-au urcat pe scăriţe,au refăcut acum coroanele copacilor, eliminând crenguţele uscate.Astfel parcă ,au primit o cuafură nouă. Alţii au vopsit cu var trunchiurile copacilor până la jumătate, au săpat în jurul lor, aproape lângă rădăcină. Acum livada era curată şi aerisită. Deodată căldura soarelui a dat voie mugurilor din livadă să se desfacă. Printre florile înmiresmate se auzeau zumzetele albinelor hărnicuţe. Totul este frumos,parcă s-a desprins dintr-un basm cu zâne, flori, soare, căldură, gâze şi păsări. Dulce primavara

A venit primavara.natura s-a trezit la viată:zumzetul harnicelor albine se aude in tot satul,iarba a prins colt fraged si nou,s-a dus zapada albă,cea dintâi randunică,venita de departe,taie albastrul cerului ca o sageata,copacii sunt in floare, mierla fluieră în zăvoi,noaptea a scazut,ziua a crescut,campul a inverzit,zboara gandacei de tot neamul, peste tot flori , verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele,mieii se joaca pe campul verde.toate aceste sunt semne ca fiica cea mai tanara si mai frumoasa a sosoit si la noi. Primavara Primele zile de primavara erau frumoase.Covorul argintiu de zapada tocmai s-a topit. Acesta este primul semn al primaverii. Pasarelele vin din tarile calde pentru a ne canta cantecul lor fermacator. Ghioceii firavi isi scot capul din ultimele petece de zapada. Vantul bate lin si des prin crengile copacilor. In padurea de la marginea satului rasuna cantecul pasarilor acompaniate de susurul tainic al izvoarelor. Concertul primaverii a inceput si fire subtiri de iarba incep sa coloreze natura. O primavara cu multa bucurie In sfarsit a sosit si mult asteptata primavara….! Odata cu ea, natura si-a dat jos mantia alba, purtata o iarna intreaga si s-a trezit la viata! Soarele putin palid isi strecoara razele printre crengile copacilor adormiti. Iarba cea verde incepe sa incolteasca. Pasarile migratoare se intorc linistite din tarile calde, stiind ca aici, in tara lor neschimbata vor gasi un loc unde isi vor face cuibul si se vor inmulti. Ciocarlia canta cu glasul ei dulce, triluri maiestre care incanta toata natura. In vazduh se plimba mirosul minunatelor flori. Pe campuri si dealuri se vad in numar inmultit plapanzii ghiocei, care asculta cu drag freamatul naturii. In gradina primaverii este un iaz, cu apa proaspata si cristalina. Imprejur sunt numai flori multicolore. Fiica cea mai tanara a anului, a adus odata cu ea multa bucurie. Totul este ca intr-un vis: pasari de tot felul cu ciripitul lor, florile de toate culorile care improspateaza natura, iarba cea proaspata, izvorul cel cristalin si cel mai important element, soarele care trimite oamenilor o raza de speranta!

VESTITORUL PRIMĂVERII Pământul somnoros a început să se trezească la viaţă. Norii suri au căptuşit tolba posomorâtă a iernii, apoi şi-au luat zborul către tărâmurile îngheţate. Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde şi aurii ale soarelui poleite în culori de primăvară, încălzesc pomii golaşi. Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a anului, trezeşte la viaţă întreaga natură. Peste tot este veselie şi agitaţie.

La munte, baba Iarna încă nu şi-a adunat cojoacele. Lângă firicelele subţiri de apă, din pământul umed şi negru se zăreşte o suavă floricică. Ghiocelul, cu gluga lui cea verde şi cu clopoţelul de argint priveşte împrejur la razele soarelui care dezmiardă muntele golaş şi pustiu. -Ghiocelule, de ce ai ieşit de sub zăpadă ? întreabă bradul îmbrăcat în dantela albă cercelată. - Zâna Iarnă îmi este datoare pentru că i-am împrumutat culoarea şi în fiecare primăvară mă lasă să ies de sub zăpada poleită cu mărgăritar. - Ghiocelule, fii bucuros că ai stat toată iarna sub pământul somnoros. A fost o iarnă grea dar şi frumoasă ! Bine că ne-ai adus primavara ! Ghiocelul gingaş, subţirel la trup şi cu clopoţelul delicat a fost ales de către Zâna Primăvară să vestească întregii naturi că dominarea zăpezii va lua sfârşit. Undeva, într-un tărâm ascuns, Zâna Iarnă îmbrăcată într-o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii se pregăteşte să plece. Primăvara începe să coboare grăbită din caleaşca ei în culori de curcubeu. La revedere, dulce iarnă ! Bine ai venit, dulce primăvară !

Primavara te iubim (I) Azi-dimineata, cand m-am trezit am observat ca peste noapte a nins foarte mult, drumul fiind acoperit de o mantie alba si stralucitoare si ca ,,A VENIT IARNA SI PE LA NOI’’. Din cer cadeau stelute argintii si pufoase, care dansau alene in vazduh, pana ajungeau jos. Crengile copacilor parca erau impodobite cu o beteala de cristal , care-i imbraca in intregime. Acum nu mai canta pasarelele, ci vedem craiasa zapezii imbracata intr-un palton de nea, impreuna cu albinutele ei albe; nu se mai aude galacie, ci o liniste eterna. Pe geamuri apar florile de gheata, casele sunt imbracate intr-un cojoc de omat, iar fluturasii de argint se joaca de-a prinselea prin aer. Cerul,alb ca spuma laptelui, nu mai are o culoare asa de placuta, ci una inchisa si infiorosa. Am iesit afara, iar cand mi-am pus picioarele jos, mi s-au lipit de zapada alba si pufoasa. Am privit in sus si pe obraz mi s-a pus un mic fulg de nea, care intr-o secunda a si disparut de nici nu am apucat sa-l privesc. Copiii s-au dus cu saniuta, pe deal, au facut oameni de zapada si diferite

animale tot de zapada. Iarna este un anotimp placut pentru ca poti sa te dai cu sania sau sa faci oameni de zapada, dar in acelasi timp si trist, deoarece totul are o culoare inchisa. Primavara te iubim (II) Intr-un sfarsit, dulcea si asteptata primavara a reusit sa ajunga si pe la noi. Totul a prins viata: firicelele subtiri de iarba au indraznit sa se iveasca usor. Pamantul de catifea, umed si negru nu mai este acoperit de troienele de nea. Glasul subtire al pasarelelor se aude prin tot vazduhul, asta insemnand ca au sosit si ele odata cu primavara. Ghioceii plapanzi si mici ies incet de sub zapada vestind,si ei, ca a sosit cel mai placut si mai asteptat anotimp.La fel, si florile elegante si de toate culorile acoperesc intreg pamantul. Albinutele mici si nevinovate aduna nectar din toate florile, pentru a face dulcea lor miere. Copacii verzi si infloriti se inalta ca niste imparati care parca acum s-au trezit din somnul lor de peste iarna. Prin crengutele pomilor isi fac cuiburi randunicile voioase, iar mieluseii frageti se joaca cu copiii fericiti pe campul verde. Soarele, in sfarsit isi arata razele aurii pe care le-a ascuns mult timp dupa norii infumurati ai iernii, isi revarsa caldura asupra tuturor si da o lumina puternica. Zilele blande si mult-asteptate, cresc, iar noptile scad si totul ne bucura nespus. Din casa se aud tractoarele oamenilor, grabiti sa mearga sa are pamantul, care de-abia s-a trezit din somnul lui lung. Pe la ferestrele caselor se vad gospodinele harnice, care fac curatenie de zor pentru a intamina primavara asa cum se cuvine, dupa o lunga si geroasa iarna. Copiii de-abia asteapta sa auda ultimul clinchet al clopotelului de argint si delicat al scolii, pentru ca stiu ca vine vacanta si se pot juca cat vreau si audzindu-l striga in gura mare: ,,PRIMAVARA, TE IUBIM!!!’’ Primavara este cel mai placut si cel mai induiosator anotimp, de nu am cuvinte sa-l descriu asa cum se cuvine, dar este anotimpul cu cea mai multa miscare, si de aceea, il iubesc.

Primavara te iubim (I) Azi-dimineata, cand m-am trezit am observat ca peste noapte a nins foarte mult, drumul fiind acoperit de o mantie alba si stralucitoare si ca ,,A VENIT IARNA SI PE LA NOI’’.

Din cer cadeau stelute argintii si pufoase, care dansau alene in vazduh, pana ajungeau jos. Crengile copacilor parca erau impodobite cu o beteala de cristal , care-i imbraca in intregime. Acum nu mai canta pasarelele, ci vedem craiasa zapezii imbracata intr-un palton de nea, impreuna cu albinutele ei albe; nu se mai aude galacie, ci o liniste eterna. Pe geamuri apar florile de gheata, casele sunt imbracate intr-un cojoc de omat, iar fluturasii de argint se joaca de-a prinselea prin aer. Cerul,alb ca spuma laptelui, nu mai are o culoare asa de placuta, ci una inchisa si infiorosa. Am iesit afara, iar cand mi-am pus picioarele jos, mi s-au lipit de zapada alba si pufoasa. Am privit in sus si pe obraz mi s-a pus un mic fulg de nea, care intr-o secunda a si disparut de nici nu am apucat sa-l privesc. Copiii s-au dus cu saniuta, pe deal, au facut oameni de zapada si diferite animale tot de zapada. Iarna este un anotimp placut pentru ca poti sa te dai cu sania sau sa faci oameni de zapada, dar in acelasi timp si trist, deoarece totul are o culoare inchisa. Primavara te iubim (II) Intr-un sfarsit, dulcea si asteptata primavara a reusit sa ajunga si pe la noi. Totul a prins viata: firicelele subtiri de iarba au indraznit sa se iveasca usor. Pamantul de catifea, umed si negru nu mai este acoperit de troienele de nea. Glasul subtire al pasarelelor se aude prin tot vazduhul, asta insemnand ca au sosit si ele odata cu primavara. Ghioceii plapanzi si mici ies incet de sub zapada vestind,si ei, ca a sosit cel mai placut si mai asteptat anotimp.La fel, si florile elegante si de toate culorile acoperesc intreg pamantul. Albinutele mici si nevinovate aduna nectar din toate florile, pentru a face dulcea lor miere. Copacii verzi si infloriti se inalta ca niste imparati care parca acum s-au trezit din somnul lor de peste iarna. Prin crengutele pomilor isi fac cuiburi randunicile voioase, iar mieluseii frageti se joaca cu copiii fericiti pe campul verde. Soarele, in sfarsit isi arata razele aurii pe care le-a ascuns mult timp dupa norii infumurati ai iernii, isi revarsa caldura asupra tuturor si da o lumina puternica. Zilele blande si mult-asteptate, cresc, iar noptile scad si totul ne bucura nespus. Din casa se aud tractoarele oamenilor, grabiti sa mearga sa are pamantul, care de-abia s-a trezit din somnul lui lung. Pe la ferestrele caselor se vad gospodinele harnice, care fac curatenie de zor pentru a intamina primavara

asa cum se cuvine, dupa o lunga si geroasa iarna. Copiii de-abia asteapta sa auda ultimul clinchet al clopotelului de argint si delicat al scolii, pentru ca stiu ca vine vacanta si se pot juca cat vreau si audzindu-l striga in gura mare: ,,PRIMAVARA, TE IUBIM!!!’’ Primavara este cel mai placut si cel mai induiosator anotimp, de nu am cuvinte sa-l descriu asa cum se cuvine, dar este anotimpul cu cea mai multa miscare, si de aceea, il iubesc.

Joaca de-a pimavara A sosit in caleasca inflorita una din cele mai frumoase fiice ale batranului Primavara. Razele blande ale soarelui cad pe pamantul umed, iar printre ramurile copacilor privesc uimiti spre soare. -Cling! Cling! -Cine esti? intreb eu. -Eu sunt vestitorul primaverii! Soarele spuse imediat dupa vorbele ghiocelului: -Eu sunt domnul Soare, cel care trimite caldura pe pamant.Tu cine esti si de ce esti trist? -Ma numesc Alex si sunt trist deoarece celelalte flori nu vor sa se joace cu mine. -Nu-ti fa griji , ne vom juca noi cu tine! -Va multumesc mult, sunteti cei mai buni prieteni. Sub bolta albastra a cerului cei trei pareau ca un buchet de ghiocei mici.

Primavara A venit primavara cea mult asteptata. O data cu sosirea ei au venit si pasarele care ne incanta cu glasul lor magnific. Cerul este senin, iar soarele straluceste foarte puternic. Ramurile copacilor sunt plinede flori parfumate si muguri. Au inflorit primele flori ale primaverii, ghiocei albi, plapanzi si frumosi. Razele aurii ale soarelui mangaiau cu placere aripile fluturilor si ale albinelor. Albinele zburau prin natura, iar fluturii cu aripile lor multicolore se asezau pe fiecare floare. Raurile din paduri curgeau la vale din nou cu apa lor cristalina si astepta animalele insetate. Odata cu sosirea primaverii sunt si foarte multe sarbatori. Una dintre ele ar fi 8 Martie ziua tuturor femeilor. Alta si cea mai importanta ar fi Pastele cu toate traditiile si obiceiurile sale. In ziua de Paste oamenii se imbraca frumos si merg la biserica. Anotimpul meu preferat este primavara, pentru ca aceasta trezeste natura la viata printr-o minune.

Primavara Natura și-a dat jos mantia albă,iar frigul a intrat în gâlceavă cu razele soarelui. Se ceartă într-una, primul risipind fulgi din zăpada mieilor, celălalt presărând cu clinchet fin,prin colțuri de grădină, ghiocei. E primavară ?Vântul rece și crud este alungat de o raza pâlpâitoare de pasiune doar pentru moment…se întoarce plin de furie aducând cu el din zări nu foarte îndepărtate, cupole de vise împletite cu mireasmă crudă de zambile. Primăvara e aproape,îi simt parfumul de salcie înflorită ! Păsările în culori de curcubeu admiră sufletul vesel de pom ce pregătește aroma florilor ce se vor coace în pântece sâmburii, peste vară. Trezită, toată suflarea este tulburată de mirosul crud al ierbii şi când luna se va desface ca un boboc de floare, va fi semnul că poate începe rânduiala ancestrală a împerecherii păsărilor.Balul debutează pe la echinocţiu, când culorile vor zăpăci spiritul cu simfonii suprapuse, o nebunie în care te lași pierdut , de fiecare dată. Încă un bob zăbavă ! Libelulele își scutură aripile azurii în așteptarea marelui zbor către florile tainice de la malul lacului,iar fluturii se pregătesc de marea metamorfoză. Până atunci, visăm la momentul acela când, poate tot într-o noapte, o fermecată ninsoare de petale se va isca din senin şi primăvara îşi va împodobi coadele verzi cu flori de sânziene şi liliac.

Primavara E primavara.Natura a inceput sa se dezmorteasca la viata.Pasarelele calatoare s-au intors in tara.Insectele au iesit la suprafata pentru a se incalzi la razele calde ale soarelui. Pe un fir de papadie s-a ivit un carabus.El era trist deoarece nu avea cu cine sa se joace.Dintr-o data a auzit o voce.Era papadia. -Nu fi suparat!Inca prietenii tai nu au iesit pe-afara.Si eu cand am inflorit eram necajita deoarece nu puteam sa fac nimic.Dar m-am obisnuit.Imi place sa vas soarele cum straluceste pe cerul albastru,pasarelele ciripesc iar albinele si fluturii zboara din floare in floare Tocmai atunci trecea pe acolo o furnica care ducea in spate o firmitura de paine. -Ce va tot vaitati atata ? Noi,furnicile suntem foarte harnice si caram in spate merinde mai mari ca noi si nu ne plangem atata. Dupa un timp fiecare s-a dus incotro a vrut. Primavara

A sosit primavara. Cerul este senin iar norii de cenusa dispar. Din cer apar cateva raze aurii. De sub frunzele moarte se iveste ghiocelul. Pamantul e umed

si negru. Primavara trezeste la viata intreaga natura. Iarba a prins colt fraged si nou. Pe camp ne invaluie un dulce vant de primavara. Randunica cea voioasa isi face cuibul. Primavara scoate ursul din barlog , si toate celelalte animale. Albinele se pun pe treaba si cauta nectar. Furnicile harnice lucreaza toata ziua. Noaptea scade , ziua creste. In a noptii linistire se aude o divina melodie. Toporasii se inchina gingaselor lacramioare. Copacii sunt din nou in floare. Mieii se joaca pe campul verde. Iata vin si gandaceii in hamide smaltuite. In aceasta vreme , natura-i in sarbatoare. Mierla fluiera-n zavoi. Peste tot in natura sunt flori , verdeata , pomi in floare , zumzet de albina , ciripit de pasarele. Primavara este unul din cele patru anotimpuri ale anului , dar este singurul care aduce viata in natura. La munte , baba iarna nu si-a adunat cojoacele. Picaturile de roua dulce , scanteiaza pe firicelele subtiri de iarba odata cu glas subtire si mic al randunelelor care se trezesc la viata. In paduri muschiul copacilor abia crescut este foarte moale. Oamenii se bucura de sosirea primaverii dar altii se gandesc numai cum vor trebui sa faca si cum sa curete copacii si gradinile. Primavara este un anotimp plin de magie si culori. Anotimpul acesta este frumos deoarece dupa iarna , el trezeste intreaga natura la viata.

Compunere despre 1 martie, primăvară! Se apropie ziua de 1 Martie, prima zi de primăvară. Este ziua în care dăruim mărţişoare fetelor şi femeilor. Mărţişorul este o podoabă micuţă, care se prinde cu un şirag împletit din două fire: unul alb şi altul roşu. Mărţişorul este simbolul primăverii. Se poartă toată luna martie, iar la sfârşitul lunii, se agaţă într-un copac. Şi dacă iţi pui o dorinţă, atunci când prinzi mărţişorul în copac, dorinţa se îndeplineşte. 1 martie este ziua în care începe primăvara. Ziua se măreşte şi noaptea se micşorează. Temperatura începe să crească şi încetişor, natura se trezeşte la viaţă. In locul zăpezii gri, murdare, apare o explozie de culori şi miresme proaspete. Copacii înmuguresc şi apar mlădiţe noi, de un verde crud. Iarba încolţeşte şi străpunge ultimul strat rămas din zăpadă. Apar şi primele flori: ghioceii sunt vestitorii primăverii, zambilele care sunt simbolul jocurilor sportive, narcisele şi, preferatele mele, toporaşii de martie. Tot acum, păsările migratoare se întorc din ţările calde. Vom construi căsuţe pentru ele şi le vom pune în copaci. Drept mulţumire, păsările călătoare ne vor încânta auzul cu trilurile lor vesele. Va începe curăţenia în parcuri, se vor vopsi copacii şi băncile din parc. Gâzele vor zumzăii şi vor dansa în aer. Freamătul lor se va contopi cu freamătul naturii renăscute la viaţă. Ziua fiind mai lungă avem mai multe ore în care să ne jucăm, mai multe ore de

distracţie. Simplul gând că vine primăvara îmi umple sufletul de fericire şi de bucurie, de nerăbdare. Toţi oamenii sunt mai veseli, mai bucuroşi şi mai calzi. Întreaga planetă renaşte primăvara: plantele, vietăţile, oamenii. Şi totul începe cu 1 Martie!

Primăvara de Diana Bălăian cls. a III-a Step By Step, S08 “G. Coşbuc” Oradea Primăvara şi-a depăşit surorile şi a trecut pe la noi dând viaţă naturii şi făcând vânt în păduri. S-a uitat lung spre frumosul prinţ ce o vesteşte pe ea şi i-a spus: -Văd că ai venit să ne dai speranţe, să mişti roţile muncii! -Am venit să te salut! Tu arăţi precum cerul, albastră şi viu colorată! Şi cum povesteau ei, florile râdeau în adânca libertate adusă de copaci, care legănau fiul cel mic al Primăverii. Îţi pierdeai ochii în cristalinul cer care arunca spre pământ lacrimi prefăcute în diamante ce loveau bobocii. Răţuştele dădeau din aripi şi o vedeau pe zâna lor în oglinda lacului. Stolurile rândunelelor făceau o inimioară în înalta boltă a cerului. Te minunai văzând urşii cu ursuleţii lor dansând pe pajiştea cea proaspătă. Fericirea a intrat în natură, dând ce e mai bun din ea. Fetele săreau cu coşurile în mâini, luând câte o floare de argint ce are tulpina lungă şi verde. Nu ştiai unde să te uiţi: în grădina dungată, în pădurea de smarald, sau la Primăvară. Căldura a pus stăpânire peste sat, la fel ca şi vietatea. Pe câmp oamenii lucrau cu gândurile limpezite şi mâncau în aer liber. Era un vis. Fluturii se aşezau pe florile din care albinele scoteau polen. Se întâlneau şi discutau despre ce au văzut în înălţimi. Toată lumea cânta, dar greierele nu. A ieşit din casă şi a auzit cântecul de primăvară: “Primăvară, ai venit, Cu fericire cu tot ai sosit, -Mor, mor, mor şi au, au, au Să mergem la câmp acu’ -Cip-cirip, şi cra, cra, cra, Acum e doar ziua ta.” Supărat că au început cântecul fără el, greierele a spus: -Urs, pasăre, cioară rea, Cântecul acesta e invenţia mea! Nu îl furaţi, Că mă supăraţi! Primăvara, cu un glas subţire, Şi-a cerut iertare printr-o poezie. Greierele împăcat, n-a mai plecat. Şi, dacă primăvara pleca Greierele tare se supăra. SFÂRŞIT

Dulce primavara A venit primavara.natura s-a trezit la viată:zumzetul harnicelor albine se aude in tot satul,iarba a prins colt fraged si nou,s-a dus zapada albă,cea dintâi randunică,venita de departe,taie albastrul cerului ca o sageata,copacii sunt in floare, mierla fluieră în zăvoi,noaptea a scazut,ziua a crescut,campul a inverzit,zboara gandacei de tot neamul, peste tot flori , verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele,mieii se joaca pe campul verde.toate aceste sunt semne ca fiica cea mai tanara si mai frumoasa a sosoit si la noi. Pentru ca mingea de aur isi arunca razele pe pamant,eu am plecat sa ma joc.cand ziua este lunga,blanda munca este in toi,in gradini s-au insamantat legumele,verdeturile.plapanzii ghiocei isi scot clopoteii de subzapada si vestesc primavara.eu am trecut pe la bunica sa o intreb ce face si daca are nevoie de ceva.ea era in gradina,insamanta.mi-a spus ca pot sa o ajut sa insamanteze verdeturile ramase.dulcele vant de primavara adie bland iar furnicele harnice lucreaza toata ziua umblan prin lunga gradina a bunicii.am ajutat-o cu placere si m-a rasplatit dandu-mi cativa ghiocei.primavara este un anotimp cu multa miscare.mergand, cărăbuşul de aramă s-a oprit pe umăr,eu l-am luat si l-am aruncat in sus pentru a zbura.totul este atat de frumos!am mers cu prietena mea pe o campie inverzita unde pământul era umed şi negru.albinele cautau nectar zburand din floare in floare.noi povesteam cum ne merge la scoala. Picăturile de rouă dulce care-n umbră scânteiază s-au i mbibat in pamant.pe seara am plecat acasa fericita ca am petrecut o zi de primavara impreuna cu prietenii mei si ca in ziua urmatoare o sa ma duc la scoala. Chiar daca nu este anotimpul meu preferat mie imi place si primavara fiindca intreaga natura se trezeste la viata,gandaceii umbla dupa mancare,primavara scoate ursul din barlog. câtă frumuseţe, câtă viaţă şi veselie peste tot locul!

Compunere - Ghiocei, grădină, primăvară - A sosit primăvara! Soarele cald mângâie natura cu razele sale luminoase. Stratul de zăpadă a dispărut aproape complet din grădină. Ici-colo apar petice de pământ umed. Mici firişoare de verdeaţă scot capul la lumină şi se îmbată cu razele blânde ale

soarelui de martie. Din iarba presărată pe alocuri, un ghiocel face ochii mari. S-a trezit din lunga hibernare şi se uită la cerul senin. Priveşte în jur buimăcit de somn, iar apoi îşi desface clopoţelul gingaş şi alb. Tulpiniţa verde îi tremură uşor în adierea vântului, dar se bucură de fiecare gură de aer proaspăt pe care o respiră. Ghiocelul priveşte în ochi soarele strălucitor, iar soarele îi răspunde cu sclipiri sidefii. Bucuros că prietenul său soarele este afectuos, ghiocelul îşi strigă fraţii. Ca la un semn grădina se umple de ghiocei mici abia înfloriţi. Aceştia cresc văzând cu ochii, câlcând în picioare şi ultimele pete de zăpadă. Brusc, grădina devine veselă şi zâmbeşte la vederea mulţimii de ghiocei. Aceştia se prind întrun dans de lumină şi culoare şi cântă în cor, plini de viaţă, că a venit primăvara. Anunţul venirii primăverii este auzit de toată grădina, care se trezeşte la viaţă. Aceasta mulţumeşte ghioceilor că au dat semnalul venirii primăverii şi se pune pe înverzit fiecare copac, tufă şi alte plante.