Ș COALA
PĂRINȚ ILOR PĂ
ACTIVITATE DE CONSILIERE GRUPA MICĂ ”A” AN ȘCOLAR 2011-2012 PROF PR OF..ÎN ÎNV V.P .PR REȘC.:S :SZA ZASZ SZ FI FIRA RA PE PETR TRU UȚ A PROF.Î PRO F.ÎNV NV.PR .PRE EȘC.C C.COMA OMAN N DOR DORIN INA A
„ Anxietatea de separare a copilului” Ce este anxietatea de separare?
Anxietatea de separare este un fenomen normal caracteristică etapei de dezvoltare a copilului şi se referă la reacţia de frustrare când sunt separaţii de părinţii lui.Această reacţie este amplificată puternic atunci când copilul intră pentru prima dată în grădiniţă sau în alte situaţii de experienţă trăite în familie.Copilul ţipă că vrea să plece, se agaţă de părinte, vrea acsă, vrea cu mama sau tata şi s eîmpotriveşte educatoarei şi copiilor de a fi convins să rămână cu ei. Soluţii strategice pentru facilitarea trecerii perioadei dificile: Părintele, la intrarea în grădiniţă trebuie să fie calm, cu răbdare, să nu cedeze, acceptând să mai stea” un pic” la grădiniţă!El trebuie să îi explice cu blândeţe, dar şi cu fermitate, că trebuie să plece fără să se reîntoarcă, deoarece va înrăutăţi situaţia copilului! Dacă copilul are nevoie de prezenţa părintelui într-un mod special părintele poate să stea împreună în interiorul clasei, participând la diverse activităţi. După câteva zile se explică copilului că nu mai poate sta cu el, dar va sosi primul să îl ia de la grădiniţă! (Bibliogra (Bib liografie: fie: Magd Magdalena alena Dum Dumitrana itrana,, Anxi Anxietate etateaa de sepa separare rare în Supli Supliment ment pentr pentruu părin părinţi, ţi, nr.9(51)/2007) •
•
„Nevoile emoţionale şi limbajul copilului” Cei mici îşi însuşesc vorbirea cu uşurinţă, ca pe ceva firesc. Privind acest fapt există numeroase teorii legate delimbaj care să dea răspunsuri asupra cum achiziţionează copiii limbajul considerându-se din perspectiva acestora că: - vorbi vorbirea rea este este înnăs înnăscută cută şi că se dezvo dezvoltă ltă progr progresiv esiv odat odatăă cu cu dezvo dezvoltarea ltarea copi copilului lului..
- vorbirea este dobândită prin imitaţie(combi imitaţie(combinaţii naţii d ecuvinte, ecuvinte, propoziţii) propoziţii) pe care le aud de la adulţi. Orice copil într-o anumită perioadă se joacă cu vorbele:le stâlceşte, le cântă, inventează cuvinte, vorbeşte un pic”amuzant”. În perioada când se dezvoltă capacităţile de comunicare poate să apară în mod normal la mai toţi copiii şi fenomenul numit disfluenţă, adică bâlbâială. Copilul Copi lul repetă parcă mecanic mecanic unel unelee cuvi cuvinte, nte, sau repe repetă tă prim primaa sila silabă bă a unui cuvânt, foloseşte sunetele „ăăăă” sau „îîîî” înainte de a pronunţa un cuvânt. Intre 2-5 ani, prezenţa acestor elemente ţin de o disfluenţă normală a vorbirii ce dispare aproape pe neştiute. Cauzele sunt: - un temperament exploziv, impulsiv al copilului, - se „grăbe „grăbeşte şte”” când când vorbe vorbeşte şte,, vrea vrea să spu spună nă totu totull deoda deodată. tă. După vârsta de 5, jumătate ani, bâlbâiala poate să devină o problemă de vorbire cauzată de mediul afectiv şi de stres cu care se confruntă copilul: - cli climat matul ul tensi tensiona onatt fie fie în fami familie lie,, grădin grădiniţă iţă sau sau şcoa şcoală; lă; - pre presiu siunea nea cerin cerinţel ţelor or asupra asupra copil copilulu uluii care treb trebuie uie să facă facă faţă faţă la acti activit vităţi ăţi,, reguli reguli autoritare, oboseală; La nevoie, consultaţi un logoped. ( conf.univ.dr.Magdalena Dumitrana)
„Tipuri parentale dăunătoare” Un copil mulţumit de el, împăcat cu el însuşi este optimist, rezistent la provocările negative ale celor din jurul său. El îşi urmăreşte vocaţia, abilităţile, este dornic să exploreze lumea. El este un viitor adult de succes. El poate să ajungă ceea ce îşi doreşte, dacă asta îl face fericit! Părinţii sunt datori să încerece să-i dezvolte potenţialul şi să-l valorizeze pentru ceea ce este, fără atransfera pe umerii lui povara vreunui vis neîmplinit al lor. Există însă tipuri de părinţi cu comportamente dăunătoare pentru copil: -Tipul Hiperprotector: părinţii părinţii de acest tip lim limiteaz iteazăă autonomia autonomia copilului”Trat copilului”Tratarea area copilului ca pe un prinţ” căruia i se oferă totul şi acesta nu face nimic! Invocând ideile: ”E mic încă, cum să facă asta el?”,”Lasă că are timp toată viaţa!”, „Mâine „Mâi ne îl mut de la educat educatoarea oarea asta, auzi că este răsfăţat...! răsfăţat...!”” etc.. etc..,, duc la o const construire ruire defectuoasă a stimei d e sine a copilului ca educaţie, a încrederii în sine. -Tipul Hipoprotector : : părinţi părinţiii de ace acest st tip neg neglij lijeaz eazăă nev nevoil oilee copilului copilului sau sau au ceri ce rinţ nţe-l e-leg egi, i, aş aşte tept ptăr ării –p –por orun unci ci ca care re tr trec ec pe pest stee pu pute teri rile le co copi pilu lulu luii de a le îm împl plin ini: i: „Trebuie „Tre buie să ai numai Forte Bine”, „Nu faci nimi nimicc cum trebuie, trebuie, uită-te le frate fratele le tău, la colegul cole gul tău. tău...”,” ..”,”Eşti Eşti leneş, nu te strădu străduieşti ieşti destul...!”, destul...!”, ”Trebuie ”Trebuie să doved dovedeşti eşti că meri meriţi ţi dragostea noastră de părinţi...!” -Tipul Inconsecvent: părinţii părinţii de acest tip alte alternează rnează protejarea protejarea copilului copilului exagerat exagerat cu indi in dife feren renţa ţa fa faţă ţă de co copi pil, l, ce ceea ea ce du duce ce la de deru ruta tarea rea co copi pilu lulu lui, i, cr cree eeaz azăă un me medi diuu contradictoriu d eviaţă,iar copilu devine nesigur, luptându-se din răsputeri să satisfacă cerinţale părinţilor.Consecinţa cea mai dăunătoare în timp :copilul devine confuz şi nu va fi în stare să adopte comportamente adecate unei situaţii.
Bibliografie: Supliment pentru părinţi, nr.2 (66), p.12, 2009, Ed.CD PRESS
”Pregătit pentru grădiniţă?” Părinţii, în general, sunt preocupaţi depregătirea psihologică şi emoţională a
copilului când merg în cls.I şi mai puţin atunci când el se integrează în grădiniţă! Astfel, părinţilor le scapă din atenţie faptul că grădiniţa este un spaţiu de învăţătură şi educaţie şi nu doar un simplu loc de joacă. Copilul intrat în grădiniţă, alături de alţi copii şi educatoare, este partener al propriei lui dezvoltări şi educaţii şi poate întâmpina unele greutăţi, greutăţi, chiar dacă metoda de bază pentru învăţare este jocul. În consecinţă, părintele este bine să ia în considerare unele aspecte care-i revin ca partener al educatorului în adaptarea copilului la mediul social, de joc şi activitate al grădiniţei care concură la instruirea şi educarea copilului sub următoarele aspecte: - Copilul trebuie să ştie ca la grădiniţă merge ca să descopere o mulţime de lucruri din jurul lui: cul culori orile, le, for formel melee ge geome ometri trice, ce, des desenu enull şi mu muzic zica, a, lum lumea ea vieţuitoarelor, lumea despre familie, lumea despre univers, să danseze, să se joace jocuri de mişcare, să fie curios, să pună întrebări.... întrebări.... Stimulaţi curiozitatea şi nevoia de explorare pentru aceste lucruri altfel se va stinge.Treziţi entuziasmul de a merge la grădiniţă cu vorbe frumoase despre grădiniţă, să se bucure că se va va juca cu alţi copii, dar şi că va face”lecţii” face”lecţii” interesante. - De la 3 ani este bine să dezvoltaţi deprinderile de vorbire la copil : vorbiţi cu copilul cu ocazia plimbărilor, al călătoriilor cu maşina, cu mijloacele d transport, în magaz ma gazin in la cum cumpăr părătu ături, ri, răs răsfoi foiţi/ ţi/ ci citiţ tiţi,i, dis discut cutaţi aţi o car carte te cu im imagi agini ni frum frumoas oase, e, ajutându-l ajutâ ndu-l ca vorbirea vorbirea lui să fie funcţională, funcţională, deoarece, deoarece, la grădiniţ grădiniţă, ă, el trebuie să comunice cu alţi copii şi cu educatoarea. - Formaţi pe lângă comunicarea orală(vorbirea copilului) şi capacitatea de a audia(asculta): trebuie să ştie să şi tacă şi să asculte atunci când altcineva vorbeşte pentru el, pentru alţii. La grădiniţă el trebuie să aibă deprinderea de a-şi asculta colegii de grupă, educatoarea, educatoarea, să fie atent la ce este este întrebat pentru a putea răspunde corect. - Copilul, la grădiniţă, trebuie să execute acţiuni simple potrivit trebuinţelor lui, fără ajutorul părinţilor: -să se îmbrace/ dezbrace fără să se încheie la hăinuţă; -să se încalţe/ descalţe(încălţăminte fără şireturi). -să mănânce singur fără să împrăştie mâncarea, apa; -să aibă deprinderi de igienă la toaletă, să folosească robinetul, săpunul ca să se spele pe mâini. Introduceţi şi exersaţi aceste deprinderi în viaţa zilnică a copilului dumneavoastră şi-l veţi ajuta să fie autonom pentru sine (independenţă şi autoservire personală).. - Copilul la grădiniţă trebuie să dobândescă deprinderi sociale: - să îm împa part rtăă jucă jucări riil ilee cu cu alţi alţi co copi pii; i; - să să-ş -şii aş aşttept ptee râ rânndu dull; - să aibă răbdare; - să înv înveţe eţe com compasi pasiune une,, empat empatia ia pent pentru ru cei cei din din jur. jur. Jucaţi-vă cu copilul copilul şi-i veşi forma şi dezvolta dezvolta aceste capacităţi, aşa demonstraţi cu adevărat iubirea pentru copil ajutându-l să fie sociabil şi altruist.
Bibliografie: Bibliograf ie: Conf Conf.prof. .prof.univ.d univ.dr.Mag r.Magdalena dalena Dum Dumitrana itrana,, Supl Suplimen imentt pent pentru ru pări părinţi, nţi, nr.6-7-8-(60), 2008, Ed. CD PRESS.
„Copilul hiperactiv” Comportamentul hiperactiv este o problemă des întâlnită la copii. Altfel spus, este vorba de copilul foarte neastâmpărat, care nu ascultă pe nimeni şi care provoacă nemulţumiri celorlalţi. Hiperactivitatea nu trebuie confundată cu lipsa de educaţie!!!. Ea este o tulburare şi este absolut necesară necesară diagnostica diagnosticarea rea şi tratarea ei corec corectă, tă, altfel altfel consecinţele consecinţele ei pot fi de la lipsa de socializare socializare până la eşecul şcolar!
I.CARACTERISTICILE HIPERACTIVITĂŢII: Copilul hiperactiv este în imposibiltate de a se concentra, nu stă locului, nu are răbdare să facă un lucru până la capăt sau măcar parţial ca şi cei din jurul lui. Copilul hiperactiv este agitat. El aleargă, se foieşte atunci când ar trebui să fie atent, când se lucrează ceva în linişte în timpul programului/orelor. Îi este greu să se integreze într-un grup de joacă, lasă impresia că îi place să strice jocul copiilor la grădiniţă, nu respectă regulile simple, nu poate sta liniştiti pe scaun la masă, vorbeşte foarte mult ,dar nu poate povesti o întâmplare scurtă del cap la coadă. Copilul Copil ul hiper hiperactiv activ este impu impulsiv lsiv.El se repede să facă ceva fără să gândească, nu are răbdare, se grăbesc să spună ceva /să facă un lucru şi greşesc.Loveşte copii, ridică mâna şi loveşte părintele. Dacă impulsivitate se observă că persistă evident tot mai mult trebuie apelat la părerea unui specialist. II.Cum pot părinţii ajuta copilul hiperactiv? Apelaţi la două direcţii de acţiune: 1. Încurajaţi toate faptele bune printr-un sistem de laude şi recompense mai aparte : sărutul sărut ul mâinii mâinii harnice, harnice, a ochilo ochilorr atenţi, atenţi, a frunţii; frunţii; perm permisiune isiuneaa de a se juca cu cu o jucării pentru care a fost restricţionat să o folosească în cazul unui comportament negativ; ieşirea în parc la plimbare, la cofetărie etc... Copilul va învăţa astfel să primească recompense şi să înţeleagă greşelile acţiunilor sale care l-ar opri să le primească. 2..În cazul unor comportamente nedorite permiteţi copilului să suporte consecinţele propriilor acte: a vărsat apa pe jos, puneţi-l să cureţe ; a împrăştiat ceva puneţi-l să adune şi să aşeze la locul potrivit. Evitaţi bătaia căci va reacţiona ca şi cum nu simte bătăia. Când este nemulţum nemulţumit it de ceva şi ţipă, întrerupe întrerupe o discuţie, discuţie, ign ignoraţi oraţi şi nu daţi atenţie, până se va linişti! Anticipaţi când se poate crea o situaţie d e criză:ex. Când aveţi musafiri, discutaţi cu copilul acest lucru şi Faceţi un plan pentru a evita apariţia problemele.
Explicaţi copilului clar, cu cuvinte puţine ce doriţi de la el.Dacă i se ţin discursuri el va fi atent doar la primele vorbe şi nu poate să se concentreze până la capătul discursului. Stabiliţi reguli pe pe care le explicaţi pe pe rând la momentul potrivit!(acasă, potrivit!(acasă, pe stradă, la grădiniţă, la şcoală, cu bunicii etc..) Fiţi un model model de comportame comportament nt pent pentru ru copil respectând respectând regulile regulile pe care le impuneţi! Acum, după intervenţia şi influenţa părinţilor, ajutaţi copilul, ca să se integreze treptat între câţiva prieteni de familie, apoi la grădiniţă şi şcoală!
