Compoziţia chimică a osului Fişă de lucru pentru elevi Prin analize chimice se poate determina calitativ şi cantitativ diferite substanţe minerale şi organice care intră, în compoziţia osului. Material şi ustensile necesare: Fragmente de oase degresate, creuzet, mojar cu pistil, pahar Berzelius, microscop, lame de sticlă, balanţă, benzină, NaOH, soluţie de HCl 15%, eprubetă cu dop prin care trece un tub de sticlă lung de 10 cm, apă de var Ca(OH)2, soluţie de HNO3 5%, soluţie de molibdat de amoniu (NH4)2MoO4 10%, bec de gaz. Mod de lucru 1. Identificarea substanţelor organice din os Se cântăreşte o bucată de os la balanţă electronică şi se notează masa. Se ţine în flacără bucata de os şi se constată că o parte din materia sa constitutivă arde, degajând un fum şi un miros caracteristic. Prin ardere osul capătă o culoare negricioasă iar dacă se continuă arderea osul se carbonizează. Osul calcinat îşi păstrează forma, dar devine extrem de fragil. Materia care arde reprezintă substanţa organică a osului – OSEINA. Se cântăreşte osul calcinat. Prin mojararea osului se obţine pulbere de os calcinat. Altă modalitate de evidenţiere a oseinei: Se ia un os lung de pasăre, se curăţă bine şi se fierbe 30-60 min în soluţie de sodă caustică pentru degresare. (Degresarea se poate face şi prin menţinerea osului câteva ore în benzină). După degresare se spală bine osul şi se introduce într-un pahar Berzelius în care se găseşte o soluţie de HCl 15%. La fiecare 12 ore se schimbă soluţia. După 36-48 ore toate substanţele minerale vor reacţiona cu acidul, în os rămânând doar substanţa organică. Osul îşi păstrează forma dar este foarte flexibil; dacă osul este suficient de lung se poate înnoda. Dacă se introduce osul în flacără acesta arde complet.
2. Evidenţierea substanţelor minerale din os a) Evidenţierea carbonului Se pregăteşte o eprubetă cu dop perforat prin care trece un tub de sticlă curbat. În eprubetă se introduce un vârf de spatulă de pulbere de os peste care se adaugă soluţie de HCl 15%. Se pune repede dopul iar capătul tubului de sticlă se introduce într-o altă eprubetă care conţine apa de var. Sub acţiunea HCl se degajă CO2 care tulbură apa de var deoarece se obţine CaCO3 insolubil în apă. b) Evidenţierea calciului Într-o eprubetă se introduce un vârf de spatulă de pulbere de os peste care se adaugă soluţie de HCl 15%. Se filtrează, iar peste filtratul obţinut se adaugă soluţie de H 2SO4 15% după care se lasă în repaus câteva minute. Se pune o picătură din filtrat pe o lamă, se acoperă cu o lamelă şi se examinează la microscop. Se observă cristale de CaSO4 – aciculare, prismatice, macle în formă de fier de lance. Prin evaporarea completă a apei din filtrat se formează mai multe cristale caracteristice. În oase, calciul se găseşte sub formă de carbonat, fosfat sau fluorură de calciu. c) Evidenţierea ionului fosfat (PO43-) Se demineralizează un os cu soluţie de HNO3 5% timp de câteva ore. Soluţia obţinută se filtrează iar filtratul obţinut se tratează cu soluţie de molibdat de amoniu 10%. Se observă apariţia culorii galbene iar prin încălzire se obţine un precipitat galben, cristalizat de fosformolibdat de amoniu (NH4)3 PMo 12 O40 *6H2O. Ionul fosfat provine din fosfatul tricalcic hidratat ce există în compoziţia osului.
