CUPRINS Introducere......................................................................................................................3 Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND APLICAREA NOILOR TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ÎN DOMENIUL COMERŢULUI...............9 1.1.
Exigenţele tranziţiei la noile tehnologii informaţionale în
Noua Economie.................................................................................................................9 1.2.
Concepte şi opinii privind implementarea tehnologiilor informaţionale
în domeniul comerţului intern şi exterior........................................................................18 1.3 1.4
Comerţul electronic TIPS – un nou serviciu adresat comunităţii de afaceri...........29 Globalizarea şi sisteme informatice globale...........................................................36
Capitolul II. EXPERIENŢA MONDIALĂ ÎN DOMENIUL COMERŢULUI ELECTRONIC...............................................................................................................40 2.1 Internaţionalizarea în spaţiul virtual al internetului. Comerţul electonic Internaţional.....................................................................................................................40 2.2 Implementarea e-comerţului în Republica Moldova. Gradul de asigurare a condiţilor necesare............................................................................................................................49 2.3 Prezenţa şi conţinutul site-urilor web în RM..............................................................59 2.4 Dezvoltarea comerţului electronic în cadrul ţărilor Uniunii Europene......................70 Capitolul III.CĂILE DE ÎNBUNĂTĂŢIRE ŞI SECURITATE A COMERŢULUI ELECTRONIC – IMPACTUL CRIZEI ECONOMICE MONDIALE....................88 3.1 Securitatea în mediul global de lucru……………………………………………….88 3.2 Comerţul electronic neafectat de criza…………………………………………….107 3.3 Comerţul electronic versus comerţul tradiţional…………………………………..113 1
Concluzii şi propuneri....................................................................................................120 Bibliografie.....................................................................................................................129 Cuvinte cheie..................................................................................................................134 Lista abrevierilor............................................................................................................135 Anexe..............................................................................................................................138
2
INTRODUCERE Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate. Apariţia comerţului în Internet a creat oportunităţi, dar şi perspective comerciale imense. Conceptul de comerţ electronic acoperă realizarea, prin intermediul Internetului, a celor trei etape principale, respectiv: etapa de reclamă şi căutare, etapa de contractare şi plaţi şi etapa de livrare. Încurajarea extinderii şi utilizării e-comerţului de către comercianţii organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale cu atribuţii şi responsabilităţi in domeniu, trebuie să abordeze o serie intreagă de aspecte de natură tehnică, financiară, juridică, economică cum ar fi: accesul şi conexiunea la reţelele informaţionale; criptarea; securitatea plăţilor; impozitarea; certificarea şi autentificarea; confidenţialitatea; protecţia proprietăţii intelectuale; fraudele şi protecţia consumatorului; accesul la telecomunicaţii; protecţia concurenţei. Răspîndirea infrastructurii ITC, cel puin la nivelurile de bază, nu prezintă diferenţe importante la nivel regional. Diferenţele (dacă sunt) se pot observa la nivel de natură a aplicaţiei, precum şi ca volum de activităţi intreprinse on-line. Chiar şi regiunile, precum şi sectoarele avansate din acest punct de vedere, diferă în intensitatea şi complexitatea cu care folosesc departamentele ITC pentru susţinerea proceselor de e-commerce. Trecerea la Societatea Informaională a fost unul dintre obiectivele strategice majore ale Guvernului R.Moldova pentru perioada 2001-2006. Astfel, se impune cercetarea comerţului electronic şi implicaţiile acestuia asupra economiei internaţionale şi a R.Moldova. Contribuţii importante, pe plan internaţional, in studiul comerţului electronic au adus autorii Assadi D., Blair T., Boehm B., Covill R., Debra C., Dibachi R., Gauntt J., Kalakota R., Keen P., Kosiur D. , Rebout P., Reynolds J., Sinha G., Stephen C., Whinston A.B şi alţii care, in lucrările publicate, prezintă avantajele, dezavantajele, precum şi modalităţile de implementare a comerţului electronic intr-o economie de piaţă. În România, spre exemplu aspecte ale comerţului electronic au fost studiate şi prezentate 3
in lucrările lui Apreutesei P., Bodea C., Costake N., Evghenie V., Ivan I., Pocatilu P. iar în R.Moldova de Ion Bolun. Gradul de studiere a implementării şi dezvoltării comerţului electronic pe plan internaional şi naţional nu acoperă intreaga problematică faţă de cerinţele actuale. Necesitatea perfecţionrii şi eficientizării comerţului electronic internaţional justifică determinarea alegerii temei tezei de masterat. Scopul şi obiectivele tezei. Lucrarea tratează o problemă de mare actualitate, şi anume, cea a dezvoltării perspectivelor de participare la piaţa planetară prin intermediul comerului electronic şi globalizării. Ea se inscrie in categoria lucrărilor ce prezintă atît importanţă teoretică, cît şi practică, pentru a pune in valoare problemele esenţiale ale comerţului electronic in contextul trecerii la o societate informaională. Pentru atingerea scopului propus au fost soluţionate consecutiv urmtoarele obiective: • estimarea teoriilor ale tranzacţiei referitor la noile tehnologii informaionale in noua economie; •
analiza tendinţelor principale in domeniul tehnologiilor informaţiei, precum şi convergenţa tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (Internet computing);
• examinarea evoluţiei utilizării Internetului in procesele economice; • analiza strategiilor de securitate a datelor in sistemele informatice economice; •
evaluarea tendinţelor generale ale comerţului electronic in UE comparativ cu SUA şi Japonia;
• analiza comerţului electronic in R.Moldova bazată pe date şi statistici, punctînduse obstacolele care apar in calea dezvoltrii acestuia; •
examinarea comparativă a activităţii de comerţ in R.Moldova şi în ţările Uniunii Europene;
• examinarea impactului legii comerţului electronic in dezvoltarea economiei naţionale; • globalizarea şi sisteme informatice globale; 4
• elaborarea elementelor unui plan strategic a dezvoltării comerţului prin Internet; • analiza unor metode şi modele matematice a activităţii e-commerce; •
elaborarea unui model de sistem informatic pentru comerţul electronic adaptat la condiţiile economiei de tranzacţie.
• impactul crizei economice mondiale asupra comerţului electronic; Obiectul cercetrii. O asemenea temă, cu un caracter deosebit de complex, abordează aspectele implementării şi dezvoltării comerţului electronic pornind de la aplicarea noilor tehnologii informaţionale in domeniul comerţului, experienţa mondială în domeniul comerţului electronic, analizând problemele implementării comerţului electronic pe piaţa mondiala şi în R.Moldova pe fondul teoriilor pro şi contra acestuia. Analiza acestei lucrări porneşte de la ideea că e-commerce-ul va antrena productivitatea in toate sectoarele economiei noastre, va incuraja mai departe atât comerţul de bunuri si servicii, cât şi investiţiile, va crea noi sectoare de activitate, noi forme de marketing şi vînzare, noi fluxuri de venituri şi, ceea ce este mai important, noi slujbe. Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. Baza teoretică şi metodologică a tezei o constituie lucrări fundamentale ce ţin de implementarea şi dezvoltarea comerţului electronic in toate ţările din lume. În lucrare au fost folosite urmtoarele metode: compararea, gruparea, analiza, sinteza, inducţia, deducţia, studiul de caz, precum şi alte metode şi procedee de cunoatere ştiinifică a proceselor economice. Baza informaională o constituie conţinutul lucrurilor menţionate, publicaţiile periodice,publicaţii online, teze de doctorat publicate, date statistice ale Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova. Importana teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Utilizarea în practică a propunerilor şi recomandărilor elaborate de către autor va completa literatura de specialitate in acest domeniu, pentru că e-commerce-ul este un proces ireversibil, deschide noi perspective de dezvoltare, oferind mari oportunităţi tuturor ţărilor, atît celor bogate, cât şi sărace.
5
Este foarte important a stabili şi clarifica care sunt avantajele şi dezavantajele comerţului electronic faţă de comerţul clasic, tradiţional.Astefel am folosit metoda compatativa comerţ electronic versus comerţ tradiţional. Din rândul avantajelor, care de altfel sunt foarte numeroase, putem aminti cîteva: o dezvoltare fără precedent a investiţiilor şi a schimburilor economice, deschiderea spre comerţul internaţional a regiunilor celor mai populate ale lumii şi posibilităţi pentru un număr mai mare de ţări în curs de dezvoltare de a-i ameliora nivelul de trai al populaţiei, o difuzare din ce in ce mai rapidă a informaţiei şi inovaţiei tehnologice şi multiplicarea locurilor de muncă pentru personalul calificat. Toate acestea duc la o sporire considerabilă a bogăţiei şi prosperităţii în lume. Un alt avantaj al comerţului electronic îl constituie interschimbul electronic de date (EDI) care oferă mijloace pentru imbuntăţirea radicală a fluxului de informaţii între partenerii de afaceri şi o accesibilitate cât mai rapida la date. Putem spune, însă, că cel mai mare avantaj al comerţului electronic il reprezintă posibilitatea cetăţenilor de a comunica cu toat lumea şi de a compara cu comerţul tradiţional. Cu toate aceste avantaje, decalajele dintre ţările bogate şi cele sărace sunt mari, incît vor fi necesare multe decenii pentru a le estompa. Ţările aflate in tranziţie se confruntă şi se vor confrunta în continuare cu mari greutăţi şi din această cauză în multe din aceste ţări problemele mediului, criza economică, aspecte ale mentalităţii, tensiunile sociale şi tendinţele de emigrare se vor accentua. Prin urmare, cele mai importante capcane negative şi provocări in dezvoltarea comerţului electronic sunt: autentificarea cumpărătorilor şi vanzătorilor; confidenţialitatea şi protecţia informaţiei; frauda şi interpretările greşite; reputaţia partenerilor comerciali. Teza evideniază faptul că apariţia comerţului electronic extinde posibilităţile mondiale în dezvoltarea economică şi defineşte în acest scop elementele metodologice ce guvernează comerţul electronic, dar, de asemenea, evideniază şi faptul că posibilităţile de dezvoltare nu sunt distribuite echitabil pentru multe ţări, mai ales cele in tranziţie sunt frustrate de acestea. In acest sens se pot desprinde două fenomene importante: primul se 6
referă la investiţiile directe în străinătate cărora le revine un rol deosebit în realizarea şi consolidarea comerţului electronic, iar al doilea aspect demonstrează că principiile utilizării Internet-ului în procesele economice nu sunt aplicate in mod egal mai ales în R.Moldova. În concluzie, semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării constă în evidenţierea acestor aspecte, avînd in vedere faptul că R.Moldova face parte din ţările care până acum au fost marginalizate pentru că trecerea la comerţul electronic s-a făcut mult prea lent şi cu multe dificultăţi. Scopul şi obiectivele tezei au determinat structura ei logică care include introducerea, 3 capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie, anexe. În introducere este argumentată actualitatea temei investigate, sunt determinate scopul şi obiectivele tezei, obiectul şi metodologia cercetrilor, precum şi valoarea aplicativă a lucrării. Capitolul I: „Abordări teoretice privind aplicarea noilor tehnologii informaţionale în domeniul comerţului” reflectă exigenţele tranziţiei la noile tehnologii informaţionale în Noua Economie prezentând caracteristicile esenţiale ale societăţii informaţionale ce presupun folosirea masivă, integrată şi generalizată a mijloacelor de procesare a informaiei şi comunicaţiilor în toate domeniile vieţii economico-sociale; evaluarea comerţului electronic TIPS – un nou serviciu adresat comunităţii de afaceri- ce este specializată în informaţia comerciala şi tehnologică, reprezentînd în prezent cea mai mare bază de date din ţările in curs de dezvoltare; studierea strategiilor de securitate a datelor in sistemele informatice economice, securitatea informatică este necesară să fie prezentată ca un proces care este esenţial in indeplinirea nevoilor legitime ale partenerilor şi clienţilor şi nu ca ceva care “poate fi adugat”. Globalizarea-siteme informatice globale ce stau la baza dezvoltării comerţului electronic privite din aspect obiectiv. Capitolul II: „Experienţa mondială in domeniul comerţului electronic” tratează rolul important avut de către Internet, acesta reprezentand un conglomerat la scara internaţională de calculatoare şi reţele de calculatoare, reţele de telecomunicaţii, 7
software, servicii şi oameni care participă la utilizarea sa; strategiile diferite ale statelor: Statelor Unite ale Americii, Uniunea Europeană, Japonia şi R.Moldova in ceea ce priveşte comerţul electronic. Se observă că implementarea noilor tehnologii informaionale prezintă o condiţie necesară pentru facilitarea comerţului şi exportului şi informatizarea societii.Legislaţia R.Moldova cu priivire la comerţul electronic şi strategia dezvoltării comerţului la noi în ţară. Date statistice privind comerţul electronic care prezintă o paralelă între comerţul internaţional şi comerţul electronic din R.Moldova. Capitolul III: „ Căile de înbunătăţire şi securitate a comerţului electronic – impactul crizei economice mondiale” prezintă problema vulnerabilitîţii în mediul global de lucru şi aspecte ale liniei securizării comerţului internaţional.Problema esenţiala descrisă în acest capitol este criza economică mondiala şi impactul ei asupra ecomerţului electronic, situaţia în R.Moldova. Comerţul electronic versus comerţului tradiţional evidenţiază aspecte ale acestor doua tipuri de comerţ şi strategii de înbunatăţire ale acestuia. Cuvinte-cheie: e-commerce, infrastructura, e-banking, globalizare, societatea cunoaşterii, tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, progresul tehnic şi tehnologic, servere, browser, EDI, ECR, TIPS, hardware-ul, software-ul, comunicaţiile, baza ştiinifică şi metodologic, baza informaională, backup, CSO, Web, sistem integrat informatic.
8
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND APLICAREA NOILOR TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ÎN DOMENIUL COMERŢULUI 1.1.Exigenţele tranziţiei la noile tehnologii informaţionale în Noua Economie. Termenul de “Noua Economie” a fost dat pentru prima oara de publicaţia Business WeeK în 1996 unei realităţi complexe manifestate de cîţiva ani deja in economiile cele mai avansate. Deşi pană în prezent nu s-a adoptat nici o definiţie precisă, odată cu efervescenţa literaturii care a urmat, a devenit acceptat pe scară largă faptul că Noua Economie se referă la produse permanent îmbunătăţite, comercializate de agenţi inovativi, care exploatează primii nişele nou deschise sau chiar create de ei inşişi pe pieţele aflate in proces de globalizare. Aceasta sugerează intrarea intr-o nouă paradigmă a economiei ca activitate socială. Dacă nu este incă clar in ce măsură este nevoie şi de o nouă ştiinţă economică pentru un exemplu de aplicare a ştiinţei economice clasice la o situaţie specifică Noii Economii) nu pare să existe nici o îndoială în ceea ce priveşte nevoia unei noi paradigme în procesul de luare a deciziilor de politică economică. Politicile active ale Noii Economii sunt centrate pe stimulente oferite creării şi transmiterii de cunoştinţe, ca şi unui management creativ al proprietăţii intelectuale, cu intangibilele văzute ca bunuri economice, deşi cu anumite caracteristici distinctive. Rolul statului se ajustează, iar acesta este o adevrată provocare, deşi procesul este mai puţin studiat de literatura de specialitate decât alte caracteristici ale Noii Economii. La nivelul UE, nivelul actual atins în implementarea Noii Economii corespunde unei etape de mutare a accentului, de la acordarea de granturi la scheme sofisticate de finanţare, de la împărţirea profitului la împărţirea riscurilor, deciziilor şi beneficiilor în cadrul relaţiilor industriale şi de la stimulente acordate pentru transferul de tehnologie a 9
informaţiei la managementul content-ului. CE a stabilit trei obiective prioritare pentru această etapă, respectiv dezvoltarea interfeţei dintre industrie şi mediul academic, formarea de clustere şi reţele şi crearea de companii high-tech. O infrastructură modernă de informaţii şi comunicaţii este baza Noii Economii. Această infrastructură este o precondiţie pentru toate celelalte aspecte legate de accesul la informaţie, cunoaştere şi dezvoltare. TIC este o tehnologie prietenoasă pentru utilizatori şi “enabling”. Diferite surse care prezintă indicatori ai dezvoltrii sectorului TIC, deşi nu furnizează intotdeauna date adecvate, plasează comerţul electronic în întreaga lume şi în R.Moldova pe o poziţie semnificativă. Odată cu începuturile Internetului un nou tip de afacere s-a profilat din ce in ce mai pronunţat pe plan international: comerţul online. Au apărut nenumarate site-uri şi firme care se ocupă cu vanzările en-gros de produse prin Internet, cu organizarea de lictitaţii online, cu furnizarea accesului contracost la pagini cu informaţii, intr-un cuvant abordează o forma sau alta de comerţ electronic, un domeniu aflat in plina expansiune. Avantajul comerţului online este evident: piaţa pe Internet creşte exponenţial de la un an la altul. Un site bine lucrat, cunoscut şi care oferă produse de calitate la preţuri bune va avea mai mulţi vizitatori, mai motivaţi si mai inzestraţi financiar decît "Consignaţia" din coltul străzii. " Comerţ electronic sau comerţ on-line înseamna, în accepţiune "tradiţionala", utilizarea în reţele cu valoare adaugată a unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicaţiilor fax, codurilor de bare, transferului de fisiere si a poştei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivităţii calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societaţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a companiilor de a folosi aceste reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet, care să apeleze - pe lânga vechile servicii amintite - si altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumpărături prin reţea, consultând cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD-ROM şi plătind prin intermediul carţilor de credit sau a unor portmonee electronice. Pentru alţii, comerţul Internet reprezintă relaţiile de afaceri care se derulează prin reţea 10
între furnizori şi clienţi, ca o alternativa la variantele de comunicaţii "tradiţionale" prin fax, linii de comunicaţii dedicate sau reţele cu valoare adaugata. În fine, o alta formă a comerţului Internet implică transferul de documente - de la contracte sau comenzi pro forma, pâna la imagini sau înregistrari vocale. "Deschiderea unui magazin electronic poate ajuta în dezvoltarea afacerii unei firme sau poate deveni o adevarată "durere de cap". Succesul sau insuccesul depind de stabilirea clară a obiectivelor urmărite la deschiderea magazinului şi de planificarea atentă a modului în care activitatea de comerţ electronic va fi integrată în strategia curentă a firmei si in operaţiunile zilnice. Deschiderea unui magazin electronic presupune mult mai mult decît găsirea unui program potrivit. Înainte de a opta pentru o soluţie tehnica sau alta trebuie facut un plan cu ce se vinde şi cui, cum se va organiza activitatea etc. Pentru a fi mai uşor am pus la un loc toate resursele de care este nevoie pentru a demara această activitate cît mai rapid si mai eficient: •
consultanţa pentru a organiza activitatea
•
soluţie tehnica performanta
•
servicii de gazduire, promovare si administrare.
11
Figura 1.1.1 – Procentajul întreprinderilor care utilizează comerţul electronic în UE (2006, 2007,2008)
Sursă: Eurostat, Community survey on ITC usage and e-commerce in enterprises Asistăm în ultimele decenii la o serie de fenomene şi procese ce caracterizează evoluţia societăţii umane în ansamblul ei şi care indică faptul că ne aflăm intr-o perioadă de mutaţii profunde ce definesc tranziţia de la societatea industrială la un nou tip de societate. Manifestată sub forma unei crize a modelului capitalist de dezvoltare dar şi prin apariţia unor concepte noi neexplicate suficient, această tranziţie s-a materializat pe plan internaţional in următoarele fenomene şi procese majore: globalizarea fluxurilor de schimburi materiale şi nemateriale (financiare şi informaţionale) dublat de integrarea regională, pe plan naţional prin reînnoirea interesului statelor pentru dezvoltarea durabilă, privit sub cele trei aspecte definitorii (economic, ecologic, social), şi pentru edificarea unei societăţi (informaţionale) a cunoaşterii, iar la nivelul individului prin căutarea unei noi identităţi. Tributari fiind unei educaţii fragmentare, pe discipline distincte, dar şi a decalajelor in stadiile de dezvoltare ale diferitelor ţări, in care procesele şi fenomenele sub influenţa respectivă se manifestă diferit, avem tendinţa de a trata individual fiecare din aceste fenomene şi procese, când de fapt ele ilustrează direcţii de dezvoltare in evoluţia „intregului” care este societatea globală in devenire.
12
O nouă societate, pe care preferăm să o numim societatea cunoaşterii, se conturează în ţările avansate şi se prefigurează in ţările in curs de dezvoltare pe diferite trepte, elementele acestei societăţi emergente coexistând cu elementele constitutive ale societăţii industriale. Cel mai evident aspect al noii societăţi este viteza cu care sunt introduse, difuzate şi utilizate tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii (TIC), aspect ce pune in umbră faptul ce are loc şi o transformare majoră a concepţiilor, structurilor şi instituţiilor specifice societăţii industriale. Această insuficientă corelare între evoluia TIC şi altor componente ale societăţii emergente a cunoaşterii a determinat abordarea problemelor societăţii cunoaşterii in special sub aspectul noutăţii sistemelor informaţionale şi de comunicaţii, nu şi a aspectelor spirituale legate de aceasta şi menţine confuzia între diversele denumiri date noii societăţi, numit fie societate “postmodern”, “post-industrial”, “post-Fordist”, “post-capitalist”, “post-structural”, “posttradiţional”, “informaional” sau “a cunoaterii”. A. Giddens în anul 1991 defineşte perioada actuală drept “modernitate avansată” şi nu post-modernist. El afirmă că instituţiile moderne diferă de toate formele precedente de ordine socială doar “prin dinamismul lor, prin măsura în care subminează obiceiurile şi deprinderile tradiţionale şi prin impactul lor global”. “Tehnologiile informaţionale se dezvoltă pe baza ştiinţei fundamentate în era modernă. În schimb, ele constituie vehicule pentru diseminarea cunoaşterii ştiinifice. Ele perpetuează ordinea şi explicaţiile “ştiinifice” specifice acestei ere”. Aşa cum observa Donald J. Johnston, secretar general al OCDE, în septembrie 2000, cu prilejul unei reuniuni internaţionale dedicate problemelor noii economii, tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii (TIC) nu sunt suficiente pentru a explica fenomenul cunoscut sub denumirea de “noua economie” şi definit drept cea mai lungă perioadă de creştere neîntreruptă, de productivitate înaltă, de rate sczute ale inflaţiei şi ale şomajului din istoria SUA. El recunoştea potenţialul transformator al TIC asupra condiţiilor noastre de viaţă şi de muncă, concretizat în comerţul electronic, o redefinire a noţiunilor de muncă şi loc de muncă, însă arta că “TIC utilizate cu înelepciune dau ocazia oamenilor de a 13
participa la noi surse de cretere economică şi de exprimare, prin dobândirea de noi calificări şi competene”. Caracteristica esenţială a societăţii informaionale (informatizate, post-industriale etc.) constă în folosirea integrată, masivă şi generalizată a mijloacelor de procesare a informţaiei şi comunicaţiilor în toate domeniile vieţii economico-sociale, de la producţia materială la domeniile serviciilor, ale administraţiei, pană la activităţile artistice şi serviciile pentru cetăţean. Această orientare generatoare de competitivitate, dar şi de noi locuri de muncă, este susinută in ţările dezvoltate de forţele unei pieţe libere, motorul principal in evoluţie reprezentîndu-l sectorul privat al economiei. Trecerea de la societatea industrială la societatea informaţionala va fi profund, ca şi trecerea de la societatea agricolă la cea industrială, dar va fi mai rapidă. Prima tranziţie a durat 100 – 150 de ani, pe când cea actuală se va desfăşura în circa 20 – 25 de ani, de unde şi necesitatea sprijinirii procesului care nu este unul perfect natural. Momentul inceperii edificării societăţii informaţionale (in opinia autorizata a lui John Naisbitt) este anul 1956, cînd, in SUA, ponderea populaţiei ocupate în domeniul informaţiei a devansat pe cea ocupată cu producerea bunurilor materiale. Alţi specialişti fixează momentul în anii ‘70, o data cu izbucnirea crizei petroliere, exemplul frecvent oferit fiind cel al economiei japoneze. [113, pag.45-67] În anul 1991, in SUA, s-a lansat programul "High Performance Computing and Communications", care avea drept obiective: susţinerea şi extinderea poziţiei de lider în toate domeniile de aplicare a reţelelor de calculatoare, atingerea poziţiilor avansate în concurenţa industrială prin integrarea în producţie a sistemelor inteligente de reglare a producţiei. In anul 1993, administraţia americană a iniţiat un program de reorientare a cercetărilor tehnologice pentru a consolida mecanismul economic şi a accelera dezvoltarea. Pe plan practic, principala măsură a fost reprezentată de reorientarea modalităţilor de finanţare a cercetrii fundamentale, realizată, prin tradiţie, de Ministerul Aprărăii, NASA, alte agenţii şi prin finanarea infrastructurii naţionale de comunicaţii.
14
In U.E. a fost elaborat o "Carte Alba" întitulată "Creştere, competitivitate şi folosirea forţei de muncă – provocări şi căi pentru a avansa spre secolul XXI", in cadrul căreia realizarea societăţii informaţionale deţine un loc prioritar. Programul a demarat in anul 1993, cu etape şi calendar precise de desfurare. Conferina GP – 87, desfurată în februarie 1995 la Bruxelles, a adoptat un pachet de 11 proiecte menite să asigure constituirea societăţii informaţionale. Grupul de lucru, pentru tehnologia informaţiei şi dezvoltare, al comisiei ONU pentru ştiinţă şi tehnologie a concluzionat că perspectivele enunţate de conferinţa GP –87 nu ţin seama de realităţile cu care se confruntă ţările în tranziţie şi cele in curs de dezvoltare, materializate, în principal, în: puncte de pornire către societatea informaţională, sensibil decalate; resurse economice şi umane puternic diferenţiate; structuri sociale diferenţiate şi multe inechitabile; niveluri distincte de organizare socială de management. Drept urmare, "Grupul de lucru" a recomandat ca politica ştiinifică şi tehnologică din ţările in tranziţie şi in curs de dezvoltare să aibă un rol activ in procesul de impulsionare a dezvoltării producţiei şi utilizării tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor.[52 pag.23] Ţările UE au demarat in comun o serie de proiecte pilot, care au avut menirea demonstrării fezabilităţii lor, dar şi posibilitatea de a se soluţiona o serie de probleme precum: invăţământul la distanţă, reţelele pentru universităţi, reţelele informatice pentru trafic – în transporturi, reţele în administraţie, in comerţ etc. În 1994, a fost întocmit raportul de evaluare Martin Bangemann însoţit de planul de acţiune: “Calea europeană spre societatea informaţională” a căror caracteristică principală o reprezentă parteneriatul dintre sectorul public şi cel privat. La data elaborării raportului, în anul 1994, în Europa existau circa 12 milioane de întreprinderi mici şi mijlocii care au fost apreciate ca fiind scheletul economiei europene, care necesită o cît mai bună circulaţie a informaţiei. Întreprinderile mici şi mijlocii funcionează prin interconectare cu marile firme,şi împreună nu pot opera eficient fără o comunicare prin intermediul unor reţele.
15
In iunie 1995, s-a desfăşurat la Bruxelles un Forum al ţărilor centrale şi est – europene impreună cu ţările UE, destinat sporirii rolului cercetării şi aplicaţiilor informaticii. Au fost propuse: stabilirea unor grupuri de lucru pe problemele tehnologiei informaţiilor, promovarea parteneriatelor transeuropene în cercetare – dezvoltare cu implicarea întreprinderilor mici şi mijlocii; dezvoltarea schimbului de informaţii şi experienţă; promovarea cooperării in domeniu. In 1996, la Praga, a avut loc un al doilea Forum, stabilindu-se jaloanele urmtoarelor acţiuni, materializate intr-un plan de acţiune intitulat "Pregtirea viitorului impreună", prin care se solicita ţărilor membre dezvoltarea unor strategii naţionale pentru societatea informaională, cu accent pe sprijinirea micilor intreprinzători in accesul la noile tehnologii. În ianuarie 1997, Comisia Europeana a recomandat examinarea politicii Uniunii în prevenirea rămînerii în urmă a anumitor regiuni ale Europei, din cauza dificulăţilor în folosirea oportunităţilor legate de societatea informaţionala. Un document strategic, lansat de Comisia Europeana, in decembrie 1999, este "eEurope - an Information Society for all", iniţiativă considerată ca esenţial pentru reînnoirea şi modernizarea economiei europene, pentru tranziţia în perspectiva anului 2010 la noua economie bazat pe cunoaştere. Pentru implementarea acestor obiective s-au adoptat:
planul de acţiune eEurope 2002, care pune accentul pe asigurarea accesului
ieftin, sigur şi rapid la Internet, asigurarea resurselor umane şi a competenţelor necesare dezvoltării şi utilizării pe scară largă a serviciilor specifice societăţii informaţionale, crearea culturii digitale şi antreprenoriale, necesare trecerii la noua economie, creşterea încrederii consumatorilor şi a coeziunii sociale; planul de acţiune eEurope 2005, care mizează, în special, pe progresele tehnologice din domeniul comunicaţiilor în bandă largă şi al multiplatformelor de acces, pe sinergia dintre dezvoltarea infrastructurii, a industriei, de tehnologia informaţiei şi cea de conţinut digital. Un program similar a fost adoptat şi de ţările în curs de aderare la UE, sub titulatura eEurope + 2003 (iunie 2001), program de amplă angajare politică din partea ţărilor 16
candidate în vederea reducerii decalajelor existente faţă de ţările vest-europene şi accelerării progresului către societatea informaţională. Cu diferite ocazii, s-a subliniat faptul că dezvoltarea societăţii informaţionale europene constituie o condiie şi, totodată, o garanţie a integrării.
17
1.2.Concepte şi opinii privind implementarea tehnologiilor informaţionale în domeniul comerţului intern şi extern. Noua economie sau economia digitală, rezultantă a interacţiunii dintre calculatorul personal, printr-o serie de telecomunicaţii, Internet şi electronică, se caracterizează prin trăsături cu totul deosebite de economia tradiţională. În primul rînd, este vorba de crearea unui nou model de afaceri (e-business, ecommerce, e-banking, etc.) prin intermediul căruia intră şi Internet-ul, care schimbă radical eficienţa acestora, în sensul reducerii costurilor, inclusiv a celor tranzacţionale, pe baza relaţiei afacere/afacere (B2B), afacere/cumprtor (B2C), afacere/angajat (B2E), afacere/guvern (B2G), guvern/afacere (G2B), etc. In ultimul timp, comerţul electronic a căptat extinderea cea mai mare ca formă concretă de realizare a unor afaceri, la care se adaugă şi conturarea unor pieţe sub genericul cunoştinţelor ştiinţifice, impulsionat de ritmul fără precedent al dezvoltării sectorului cercetare-dezvoltare. Noua economie plasează, în prim plan, cererea, nevoile consumatorilor care se implică intr-o măsură din ce în ce mai mare la conceperea, realizarea şi utilizarea bunurilor şi serviciilor, începînd încă din stadiul cercetării şi dezvoltării acestora. Din acest punct de vedere, noua economie are un caracter interactiv, participativ, realizând interfaţa dintre ofertă şi cerere pe un areal de volum şi structură, in spaţiu şi timp, cu mult mai riguros. Rolul consumatorului creşte mai ales în sensul că acesta poate deveni o importantă sursă de idei inovaţionale pentru productor, sau de sforţare a inovării, în scopul menţinerii sau extinderii pieţei, al sporirii gradului de confort sau, ceea ce este foarte important, al ridicării nivelului de sustenabilitate a dezvoltării economice. Concurenţa şi cooperarea reprezintă două laturi inseparabile ale economiei digitale, ţinând seama de interacţiunea dintre cerere şi ofertă, mai sus menionată. Economia digitală presupune un consum mai mare de muncă de concepţie, de inaltă calificare care creează o valoare adugată mai ridicată, noi locuri de muncă, segmente practic nelimitate de oportunităţi de afaceri şi creativitate, prin existenţa unor standarde flexibile şi 18
interconective care facilitează nevoia integrării şi/sau individualizării diferiţilor consumatori. De aici şi constatarea că noua economie este “scientointensivă” şi “artintensivă”. Diminuarea consumului de resurse, mărirea spiritului novator şi intreprinzător, creşterea productivităţii muncii, a vitezei producerii şi schimbării fenomenelor şi proceselor economice, sporirea valorii adăugate, reprezintă doar cateva dintre efectele economice care au impus economia digitală ca formă superioară a economiei în general. Noua economie se supune principiului potrivit căruia”cu cat mai multe persoane se implică cu atât avantajul pentru fiecare implicat este mai mare”. Efectele micro şi macroeconomice ale noii economii şi SI au la bază principiile general valabile ale dezvoltării acesteia, care sunt: a) convingere (awarness); b) accesibilitate (accessibility); c) disponibilitate (availability); d) existena resurselor necesare (affordability); e) adecvare (appropriatness). Analiza pe sectoare a reducerii costurilor, ca urmare a introducerii uneia dintre cele mai rspandite forme de manifestare a noii economii afacere/afacere (B2B), este extrem de semnificativă. Cele mai mari economii se realizează în industria componentelor electronice, iar cele mai scăzute în extracţia cărbunelui, industria alimentară şi sănătate. Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC) are o serie de implicaţii macroeconomice a cărora analiză este deosebit de utilă în luarea deciziilor. În principal acestea se referă la: cheltuielile cu investiţiile pentru TIC trebuie să crească; companiile trebuie să introducă e-engineering-ul, în operaiţile lor pentru a utiliza mai bine TIC, a reduce costurile şi spori eficienţa; pieţele financiare trebuie să fie deschise pentru a permite finanţarea inovării;
19
pieţele capitalului de risc şi ale ofertelor publice iniţiale (initial public offerings) trebuie să fie dezvoltate, pentru a întări procesul inovaţional; încurajarea IMM-urilor şi crearea unui mediu antreprenorial practic; reglementările trebuie să crească în amplitudine şi rigoare; politicile monetare trebuie ajustate (in special rata dobânzii). Considerentele microeconomice pentru dezvoltarea noii economii vizează: • liberalizarea furnizorilor monopolişti care ţin costurile ridicate; • legislaţie specifică TIC şi Internet (semntura digitală şi altele); • acces la reţele de comunicaţii; • legea proprietăţii intelectuale şi a drepturilor de licenţă; • piaţa de capital solidă; • libertate de acces la informaţie; • interacţiuni intre agenţii economici, guvern, industrie, academie şi cetăţeni; • concurenţă şi competiţie. Utilizarea tehnologiilor informaţiei permite ameliorarea serviciilor existente şi crearea de noi servicii şi aplicaţii multimedia, combinând sunetul, textul şi imaginile. Aplicarea noilor tehnologii în viaţa de toate zilele transformă lumea noastră intr-o societate a informaţiei un aspect de viitor. Utilizarea acestor tehnologii a deschis importante perspective în materie de activităţi comerciale şi, care merg de la publicitate pe Internet la realizarea de operaţii comerciale pe cale electronică. Întreprinderile de comerţ trebuie să-şi reexamineze strategia şi organizarea, activitate care va avea percusiuni în ceea ce priveşte formarea conductorilor de intreprinderi şi a salariaţilor, din perspectiva de a-i pregti şi motiva in vederea mutaţiilor permanente care se impun. Intregul lanţ de atribuţie de la productor la consumator va trebui să se reorganizeze şi să-şi adapteze structurile şi strategiile în consecinţă. De asemenea,se vor transforma relaţiile cu consumatorul. Este esenţial să
20
sensibilizăm cetăţenii, consumatori şi conducători de intreprindere, şi s analizăm nu numai efectele tranzitive şi noile perspective oferite comerţului şi consumatorilor, ci şi să studiem riscurile şi efectele colaterale negative pe care le-ar putea provoca societatea informaţiei. În afara vânzărilor directe consumatorilor finali, întreprinderile sunt interesate să studieze şi perspectivele „întreprindere-întreprindere”. Poate fi vorba aici de cataloage sau de broşuri de societăţi, permiţând întreprinderilor comerciale să-şi extindă gama de furnizori şi parteneri potenţiali, de informaţii financiare şi de solvabilitate privind concurenţii sau furnizorii, precum şi de informaţii asupra pieţelor şi asupra problemelor de reglementare, privind în special pieţele locale şi internaţionale. Toate aceste posibilităţi sunt disponibile pe sisteme cu aplicare mondială. Comerţul electronic dezvoltă perspectivele de participare la piaţa planetară şi la cea locală. Pentru vânzători este posibil să-şi extindă aria de operare geografică, făcând economie de orice mişcare fizică. Internaţionalizarea vânzărilor, şi mai ales, a IMM-urilor cunoaşte, fără îndoială, o accelerare mai rapidă prin utilizarea comerţului electronic decât prin mijloacele tradiţionale. Acest mod de comerţ va spori şi debuşeele IMM-urilor pe pieţele regiunilor periferice. Conştient de această dimensiune şi de importanţa strategică a IMM-urilor ca piatră unghiulară a activităţii economice şi cheie a inovării, proiectulpilot al G7, „O piaţă planetară pentru IMM-uri”, permite să ofere o anvergură internaţională unor activităţi şi unor proiecte lansate pe o bază regională şi să asigure participarea IMM-urilor europene la comerţul mondial. Este clar că mutaţiile pe care societăţile vor trebui să le opereze pentru a se adapta la noile tehnologii vor avea repercusiuni asupra ocupării în comerţ. Natura exactă a acestor repercusiuni va depinde de partea de piaţă care va reveni vânzărilor „virtuale”. Comerţul electronic pare să fie în măsură să acapareze o parte importantă a pieţei şi, în această ipoteză, o nouă diviziune a pieţei se va opera, probabil, în detrimentul formelor de vânzare tradiţionale, cum ar fi micile magazine, cu riscul de supraefective pe scară mare,
21
în special în magazinele cu suprafaţă mare. Este totuşi prematur de a da la o parte posibilitatea ca elanul participării la o piaţă planetară lărgită să poată lăsa un spaţiu suficient formelor de comerţ tradiţionale pentru a-şi păstra volumul în noua infrastructură, chiar dacă ar deţine o parte redusă. Simultan, vor fi create noi locuri de muncă, în special prin noii operatori pe piaţă sau prin dezvoltarea ramurilor specializate în comerţul electronic, precum şi în serviciile de condiţionare şi de livrare. Dezvoltarea comerţului electronic, asociată creării de centre comerciale „virtuale”, ar putea conduce la apariţia de noi operatori de distribuţie, de exemplu, producători de bunuri fizice pentru care noile tehnologii ar putea simplifica distribuţia, producători de informaţii (programe informatice, filme, cărţi etc.)ceea ce avem în yiua de azi, detailişti electronici specializaţi în diverse domenii care astăzi recurg la marketingul clasic direct şi noi societăţi specializate care operează pe piaţă, utilizând „market makers” (organizatori de pieţe electronice). Vor exista şi noi tipuri de distribuitori care utilizează sisteme destinate distribuirii fizice a bunurilor, adaptate pentru livrarea directă de la producător la consumator sau în cooperare cu un negociator electronic sau un „market maker”. Aceste sisteme de livrare au fost deja dezvoltate de întreprinderile de telecumpărare care, în anumite cazuri, garantează livrarea a doua zi de la efectuarea comenzii. Întreprinderile comerciale pot, de asemenea, să dorească să ofere ele însele informaţii, în principal consumatorilor, în scopul de a-şi dezvolta profilul societăţii, oferind „în linie” informaţii şi mesaje publicitare având şanse rezonabile să fie văzute sau prezentarea de produse prin cataloage electronice. Cu toate acestea, este dificil să se prevadă cu exactitate care vor fi efectele asupra întreprinderilor comerciale existente. Societatea informaţională - noi tehnologii în serviciul întreprinderilor mici şi mijlocii. În Europa există 12 milioane de întreprinderi mici şi mijlocii care sunt considerate coloana vertebrală a economiei europene şi care îşi îmbunătăţesc continuu modul în care 22
folosesc informaţia şi mijloacele lor de gestiune. Întreprinderile mici si mijlocii vor putea beneficia de pe urma dezvoltării societăţii informaţionale în funcţie de capacitatea lor de a se integra şi a utiliza cât mai repede posibil noile tehnologii în toate stadiile activităţii unei întreprinderi: organizarea muncii, gestionarea totală a calităţii, descentralizarea activităţilor nestrategice, munca la distanţă. Administraţia lor internă va fi cu mult mai uşoară şi va costa mai puţin. Competitivitatea lor va spori. Ele îşi vor consolida poziţiile pe piaţă, oferindu-şi produsele şi serviciile unor clienţi şi utilizatori finali importanţi. Societatea informaţională, în curs de a deveni o realitate, oferă noi oportunităţi întreprinderilor mici şi mijlocii şi pătrunde deja în domeniul profesiilor şi activităţilor tradiţionale. Printre acestea, se numără şi comerţul electronic, care influenţează toate activităţile comerciale prin extinderea sa rapidă prin reţelele de telecomunicaţii particulare şi prin utilizarea pe scară tot mai largă a reţelelor publice (de exemplu INTERNET). Toate tipurile de tranzacţii comerciale între întreprinderi, între întreprinderi şi clienţi, între întreprinderi şi administraţiile publice se pot realiza pe această cale. Tratativele între societăţi se realizează mult mai eficient. Aici se pot enumera operaţiunile comerciale (comanda, facturarea, plata prin mijloace electronice), dar şi acţiunile de cooperare. Numeroase aplicaţii concrete sunt deja înscrise în viaţa de zi cu zi a întreprinderii, administraţiei şi cetăţeanului: folosirea videotextului, a telefonului mobil şi a tehnologiei 3G şi 4G , a cartelelor electronice, a reţelelor numerice de servicii integrate (RNIS), a compact discurilor CD-ROM şi CD-I şi a flash discurilor, în pregătirea profesională, rezervarea de bilete de avion on-line, consultarea cataloagelor electronice care facilitează comerţul la distanţă, gestiunea informatizată a stocurilor, tele- sau videoconferintele. Aceste instrumente economisesc timp şi bani, simplifică demersurile, creează noi tipuri de servicii interactive. Dezvoltarea serviciilor de calitate din domeniul schimbului de date informatizate (EDI) va permite o mai bună participare a întreprinderilor mici şi mijlocii la comerţul global. 23
Graţie sistemelor multilimbaj, multi-cultural de comerţ electronic, practice, standardizate şi compatibile, supuse unor scheme şi proceduri de verificare şi asigurând prin aceasta siguranţă şi confidenţialitate, piaţa mondială este de acum înainte deschisă întreprinderilor mici şi mijlocii. O relaţie îmbunătăţită din toate punctele de vedere se va putea stabili între întreprinderi şi clienţii lor. Furnizorii de produse şi de servicii vor satisface mai bine nevoile clienţilor folosind tehnologiile multimedia. Întreprinderile mici şi mijlocii vor juca un rol mai activ şi mai eficient găsind clienţi şi furnizori pe pieţe virtuale. Noile metode de comerţ vor deschide noi pieţe pentru ele. Schimburile interactive de informaţii pe cale electronică între societăţi şi administraţii vor simplifica procedurile. Datorită creări de documente electronice în formate standard, birocraţia impusă întreprinderilor de către administraţie (în sectorul fiscal, al formularelor etc.) va fi eliminată. Societatea informaţională se construieşte progresiv prin aceste aplicaţii concrete şi prin altele, neenumerate, dar pe care tehnologiile avansate le permit: munca la distanţă, învăţământul şi perfecţionarea profesională la distantă etc. Oferta şi cererea trebuie să se întâlnească într-un mediu comercial prielnic şi vor trebui să răspundă la anumite obiective microeconomice, cum ar fi: creşterea competitivităţii şi crearea de noi locuri de muncă; promovarea noilor forme de organizare a muncii; ameliorarea calităţii vieţii şi a mediului înconjurător; satisfacerea nevoilor sociale şi îmbunătăţirea raportului preţ / avantaje pentru serviciile publice. Tehnologiile asociate comerţului electronic Noţiunea de comerţ electronic acoperă un larg evantai de tehnologii şi de comunicare, în special curierul electronic, telecopia, schimbul electronic de date (EDI) şi TEF multimedia, bazele de date comune, cataloagele şi repertoarele electronice. Toate aceste tehnologii pot fi utilizate în cadrul comerţului electronic, alegerea fiind în funcţie de utilitate (fiecare convine de minune anumitor întrebuinţări şi nu convine altora).
24
Schimbul electronic de date (EDI) constituie o tehnologie de comunicare „aplicaţie la aplicaţie” care facilitează schimbul electronic de comenzi, permiţând o livrare mai rapidă, o mai bună gestiune a timpului şi o satisfacţie crescută a clientului. Internet-ul, cu curierul său electronic şi paginile de primire, oferă diverse posibilităţi de conexiune şi de utilizare şi se străduieşte să atingă maximum de utilizatori, graţie costului său redus de comunicare. Aplicarea schimbului electronic de date (EDI) a fost unul din subiectele tratate în cadrul acţiunii COMMERCE 2000. Deşi ea este bine implantată în ţările europene, este percepută de către multe IMM-uri ca prea complexă şi scumpă în raport cu nevoile lor, astfel încât instrumentele dezvoltate pe Internet se pot dovedi mai uşor de accesat şi mai bine adaptate nevoilor lor. Aspectul pozitiv este că Internet-ul permite societăţilor să-şi întărească imaginea de marcă, să-şi extindă circuitele de distribuţie şi să realizeze economii privind comunicaţiile la mare distanţă. Dezavantajele sale actuale constau totuşi într-o calitate variabilă a serviciului şi o slabă securitate, în special în privinţa plăţilor oamenii neavând încredere în achitările on-line. Printre alţi noi operatori, reţelele electronice sau societăţile de telecomunicaţii, cum sunt operatorii prin cablu, întreprinderile de telefonie sau reţelele private care pot asigura accesul la domiciliul consumatorului şi operatorii care utilizează „market choice boxes” (servere concepute pentru a facilita utilizarea programelor interactive de către consumatori) permit dezvoltarea unei game largi de forme de comerţ electronic. În fapt, aceste servere informează asupra modului de combinare a telefonului, televiziunii şi computerului pentru a asigura legătura de la domiciliu la piaţă. Tehnologiile informaţiei permit reducerea la minimum a costurilor de distribuţie, de exemplu, vânzarea şi distribuţia programelor informatice într-o reţea de comunicaţii. Va putea fi posibilă deci reducerea costurilor de distribuţie de la un capăt la altul al lanţului de distribuţie. Legăturile electronice între producători şi detailişti permit diminuarea costurilor, reducând tranzacţiile pe hârtie şi/sau înlocuindu-le în întregime prin tranzacţii electronice. 25
Răspuns eficient pentru consumator (ECR) Răspunsul eficient pentru consumator (ECR) implică legarea unui parteneriat strâns între furnizori şi distribuitori şi instalarea tehnologiilor cerute, în special schimbul electronic de date (EDI) : livrări „în flux continuu” graţie planificării comenzilor şi reconstituirii automate a stocurilor prin cumularea datelor de vânzare; gestiune a vânzărilor; domenii promoţionale şi dezvoltarea în comun de noi produse. Un studiu prezentat cu ocazia „Congresului privind ECR în Europa” din 25 şi 26 ianuarie 1996 a arătat că ECR reprezintă o economie totală de 250 M ECU în cadrul UE, echivalând cu o reducereposibilă de 5,7% a preţului cu amănuntul.Dar ECR presupune o reexaminare radicală a relaţiilorcomerciale între producători şi distribuitori. Trebuie să se treacă de la o schemă în care fluxurile lanţului de distribuţie sunt stimulate de producător la o schemă de fluxuri determinate de cerere. Evoluţia ECR trebuie să fie urmărită şi integrată pentru a garanta că fabricanţii şi consumatorii continuă să beneficieze de această sensibilă basculare a puterii economice în favoarea detailiştilor.În particular, este important să se evite ca industriile manufacturiere şi, mai ales, IMM-urile să nu fie dependente de debuşee unice şi ca opţiunile consumatorilor să nu fie dictate de deciziile de gestiune internă care răspund mai mult considerentelor financiare proprii societăţilor decât nevoilor consumatorilor (de exemplu, diminuarea calităţii din considerente de cost). [196, pag 114] Telecumpărarea reprezintă în prezent o parte importantă a activităţilor de vânzare la distanţă. Telecumpărarea va continua să necesite livrarea fizică a mărfurilor la cumpărător, care nu va mai trebui să se deplaseze pentru a obţine ceea ce doreşte. Deşi aceste domenii problematice sunt de o natură extrem de complexă şi menite să fie influenţate de decizii politice la diferite niveluri, care implică societatea în ansamblul său, nu va exista o soluţie durabilă la aceste probleme care să nu garanteze o dezvoltare sănătoasă a comerţului. [30, pag.10-23] Dincolo de provocarea imediată de a furniza cadrul reglementar adecvat pentru dezvoltarea comerţului electronic, trebuie să se răspundă şi la alte întrebări, cum sunt : 26
-Care va fi acţiunea Uniunii, a statelor membre şi a comerţului însuşi pentru a garanta o piaţă sigură, transparentă, integrată şi competitivă în noul mediu? -Care va fi efectul asupra ocupării în ansamblul sectorului, precum şi în fiecare din părţile sale? - Ce se poate face pentru sensibilizarea sectorului la noile oportunităţi? Atracţia telecumpărării poate fi amplificată, propunând informaţii „în linie”. Dezvoltarea „centrelor de cumpărare virtuale” este deja în curs. Va rezulta de aici o modificare a nevoilor de transport (mai puţine deplasări la cumpărături, dar mai multe livrări, ceea ce reprezintă un rezervor de locuri de muncă potenţiale). Mutaţiile potenţiale de comportament al consumatorilor, în principal gradul lor de încredere în noile sisteme, vor depinde de faptul de a şti în ce măsură aceştia vor avea răgazul să exploateze în deplină securitate şi în folosul lor serviciile oferite de noile tehnologii în termeni de preţ, calitate a produsului, sortiment disponibil şi economie de timp. Problema securităţii tranzacţiilor electronice [40] este deja o temă specială de discuţie, a cărei importanţă va creşte pe măsura dezvoltării cumpărărilor prin computer. Comerţul electronic are nevoie de securitate în operaţiile sale, în special în stadiul plăţii, care necesită utilizarea unui sistem specific de codare, dar actuala lipsă de reglementare în acest domeniu generează o distorsiune a pieţei interne şi constituie o piedică în calea bunei funcţionări a acesteia. Opţiuni pentru viitor Analiza comerţului schiţată mai sus, chiar dacă nu este exhaustivă, oferă totuşi o vedere generală asupra unui număr de domenii problematice care ating numeroase sectoare, dar în care însănătoşirea comerţului şi a distribuţiei joacă un rol esenţial. [41, pag.23-45] În domenii atât de diverse, ca urbanismul şi dezvoltarea rurală sau securitatea de plată într-un mediu din ce în ce mai influenţat de tehnologia informaţiei, legiuitorii pot fie să faciliteze, fie să împiedice iniţiativele adoptate de întreprinzători pentru desfăşurarea 27
unui comerţ viabil. Cea mai mare parte a acestor decizii va continua să fie luată la nivel naţional, regional, chiar local, dată fiind evoluţia pieţei interne, un număr crescând de decizii vor fi luate la scara UE. Dezbaterea pe această temă trebuie să aibă loc în prezent, dacă UE vrea să se adapteze cât mai puţin dureros posibil la evoluţia în curs. Comerţul este un domeniu de activitate foarte dinamic. Prin parcurgerea acestei teme trebuie reţinut că şi în comerţ au apărut fenomene ca internaţionalizarea şi concentrarea în posibila perspectivă a aderării R.Moldova la U.E., trebuie înţelese şi cunoscute structurile şi formele comerciale de aici.
28
1.3. Comerţul electronic TIPS – un nou serviciu adresat comunităţii de afaceri In urmă cu 12 ani, TIPS şi-a început activitatea într-un număr de nouă ţări LatinoAmericane, cu scopul declarat de a contribui la dezvoltarea firmelor din regiune, de a le oferi instrumentele necesare amplificării cooperării în domeniul tehnologic şi comercial. În acea perioadă instrumentul principal de lucru îl constituia scrisoarea tipărită, ce era distribuită firmelor participante la sistem. Astăzi s-au produs modificări profunde la nivelul economiei şi comerţului mondial, dar ceea ce a revoluţionat într-adevăr lumea au fost realizările în domeniul tehnologiei informaţiei şi avântul fantastic luat de comunicarea telematică şi prin Internet. TIPS ( Sistem de Promovare a Informaţiilor Tehnologice şi Comerciale), este o reţea globală de colectare, editare şi difuzare a informaţiilor de afaceri şi tehnologice, creată de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, cu birouri în peste 40 de ţări din America Latină, Asia, Africa şi Europa. TIPS dispune de una dintre cele mai cuprinzătoare baze de date din ţările în curs de dezvoltare, privind cereri şi oferte comerciale, transfer tehnologic, oportunităţi de investiţii etc.. Conducerea reţelei din Roma a semnat acorduri de colaborare cu o serie de organisme internaţionale, îndeosebi din Uniunea Europeană, Statele Unite, Japonia şi Canada, în scopul schimbului activ de informaţii comerciale, tehnologice şi accesul reciproc la bazele proprii de date. În fiecare lună, în reţeaua globală sunt colectate, procesate şi diseminate peste 1.000 de informaţii şi mai mult de 60.000 de informaţii sunt înregistrate în baza de date actualizată. TIPS se adresează în primul rând firmelor mici şi mijlocii, în scopul de a ajuta comunitatea de afaceri să ia decizii optime, să cumpere şi să vândă în mod avantajos, să finalizeze contracte comerciale, să asimileze tehnologii noi, să compare şi să evalueze opţiunile, să ia în calcul tendinţele economice.
29
Reţeaua internaţională TIPS are ca principal scop oferirea unor oportunităţi egale în utilizarea formaţiilor comerciale şi tehnologice de către firme din cele mai variate zone ale lumii. Reţeaua TIPS de Comerţ Electronic cuprinde America Latina, Asia, Africa si Europa fiind un proiect UNDP - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, susţinut de Comisia Europeana. Informaţia electronică de afaceri TIPS, în sprijinul tranzacţiilor economice internaţionale Sfârşitul acestui mileniu marchează pentru mijloacele de comunicare, trecerea la folosirea tehnologiilor electronice în transmiterea informaţiilor în general şi a celor necesare lumii afacerilor în special. Această realitate are ca efect şi creşterea capacităţii întreprinderilor mici şi mijlocii de a intra în competiţie pe pieţele regionale şi internaţionale, de a-şi găsi parteneri de afaceri în toate colţurile lumii. Susţinut de informaticieni şi instituţii specializate, elogiat de presă, fenomenul INTERNET naşte şi pentru afaceri o lume nouă, iar întreprinderile vor putea participa cu succes la încheierea tranzacţiilor internaţionale, în funcţie de capacitatea lor de a se integra şi a utiliza cât mai repede noile tehnologii electronice. În Europa, cele peste 12 milioane de IMM-uri îşi îmbunătăţesc continuu modul în care folosesc informaţia de afaceri şi înţeleg rolul instituţiilor specializate care să le prezinte imaginea într-o zonă care îi interesează.[53 pag.7] Întreprinderile mici şi mijlocii care vor utiliza cât mai mult posibil serviciile telematice (poşta electronică, transferul de fişiere, schimbul de date informatizat) şi care vor putea stabili legături între ele, autorităţi publice, asociaţii profesionale, clienţi şi furnizori, vor putea intra în concurenţă cu marile întreprinderi în cele mai bune condiţii. Internet-ul - acest mod de comunicare revoluţionar- desfiinţează practic distanţele dintre utilizatori. Chiar dacă cele două entităţi se află pe continente diferite, informaţiile de afaceri se propagă atât de repede, ca ţi cum ele ar fi alături, încât nu-ţi vor pierde actualitatea şi utilitatea. 30
Prin lansarea noului serviciu TIPS s-a realizat invitarea comunităţii de afaceri internaţională să eneficieze de avantajele Sistemului de Comerţ Electronic,de posibilitatea
de a avea acces promoţional gratuit (limitat) şi de a include cererile şi
ofertele - în bazele de date TIPS, informaţii ce pot fi accesate de peste 500 000 de firme din întreaga lume. În contextul globalizării economiei şi comerţului mondial este importantă existenţa reţelei TIPS deoarece aceasta generează necesitatea amplificării cooperării între ţările în curs de dezvoltare. Trebuie subliniată importanţa comunicaţiilor şi a informaţiei, elemente vitale pentru dezvoltare, ce influenţează covârşitor aproape toate sectoarele: comerţ, producţie, locuri de muncă, cultura, sănătate, însăşi dezvoltarea generala a ţărilor respective. Drept urmare ONU a inclus comunicaţiile ca un element important pe propria agenda de lucru şi le-a adoptat ca un instrument informaţional de bază. Prosperitatea generală a omenirii - ca unul dintre principale obiective ale Naţiunilor Unite - nu poate fi atinsă decât într-un climat de strânsă colaborare între toţi agenţii societăţii: " Într-o lume a foametei, a sărăciei, a injustiţiei, pieţele, comerţul nu poate prinde rădăcini. Însăşi eforturile de eradicare a sărăciei pot produce noi pieţe şi noi oportunităţi pentru dezvoltare” [42, pag 105-106]. S-a constat că elementul Sud-Sud se afirmă din ce in ce mai mult in competiţie cu sistemul Nord-Sud. Globalizarea înseamnă în primul rând informaţie, cooperare, iar TIPS şi-a manifestat deja disponibilitatea de a aduce împreună oameni de afaceri din Comunitatea Europeană, Europa Centrală, Asia, Africa şi America Latină. Este important sistemul TIPS, în special pentru sectorul IMM-urilor, cele care au cea mai mare nevoie de informaţie şi care nu au create infrastructuri specifice pentru contacte de afaceri internaţionale. In multe acţiuni organizate cu sprijinul Comisiei Europene, TIPS s-a dovedit un partener serios, jucând un rol cheie. Un exemplu concludent l-a constituit derularea programului Al-Invest. In cadrul acestui proiect, în cursul anului 2000 a fost organizat primul program de Parteneriat în America Latina, în Uruguay. TIPS s-a numărat printre 31
principalii promotori ai acţiunii, la care au participat peste 400 de firme din cadrul MERCOSUR şi peste 200 de companii europene. Prin amploare şi rezultate, evenimentul s-a dovedit un real succes în amplificarea legăturilor comerciale dintre cele două regiuni ale lumii. Noului sistem de Comerţ Electronic pentru comunitatea de afaceri are următoarele avantaje: zi de zi se înregistrează pe plan mondial noi realizări în acest domeniu; se estimează ca în următorii cinci ani diversele tipuri de Comerţ Electronic vor conduce la amplificarea de 40 de ori a volumului tranzacţiilor comerciale. Instituţiile internationale şi regionale, organisme naţionale încep din ce în ce mai mult să includă pe agendele lor problematica Comerţului Electronic, nu numai datorita noutăţii, dar mai mult urmare a percepţiei reale că dezvoltarea sistemului va conduce la modificări profunde la toate nivelele societăţii. Ceea ce este însă mai puţin încurajator este decalajul în continuă creştere existentă între ţările bogate şi cele sărace în utilizarea acestui instrument atât de necesar: astfel, în timp ce în SUA există un server-gazdă la fiecare 16 persoane, în Canada unul la 30, unul la 70 în Uniunea Europeana, şi unul la 107 în Japonia, în America Latină există unul singur la 1770 de persoane. Şi situaţia este similară şi în alte zone ale globului. Utilizarea reala a Internet-ului de către firme este chiar şi mai disproporţionata. Comerţul Electronic şi participarea IMM-urilor în acest proces (de altfel condiţie esenţială întru existenta Comerţului Electronic) vor contribui în mod hotărâtor la şi mai marea dezvoltare a internet-ului. Problema este când acest lucru va deveni un fapt obişnuit pentru toate zonele globului, pentru că dezvoltarea generala depinde în mare măsură de acest lucru. IMM-urile nu constituie doar un nou tipar social. Ele şi-au câştigat deja o poziţie bine definită, mai ales datorită abilităţii de adaptare, numărului mare de locuri de muncă asigurate, flexibilităţii în tehnologie şi management, abilităţii în conlucrarea cu marii giganţi industriali.
32
Într-o lume în care ciclurile de inovaţie tehnologica a produselor, echipamentelor şi, mult mai important, a proceselor tehnologice sunt drastic accelerate, IMM-urile au mari şanse, dar se confruntă şi cu riscuri imediate. Reţeaua internaţionala TIPS, faţă în faţă cu noua provocare lansată de Comerţul Electronic, şi-a structurat strategia pe patru nivele diferite, într-o cursă contra cronometru: Nivelul 1. Priveşte preocupările pentru ideile şi analizele critice ale tuturor componentelor Comerţului Electronic şi, mult mai general, ale societăţii informaţionale ca un tot unitar. Pentru a formula strategii corespunzătoare, trebuiesc stabilite idei şi ţeluri precise. Este necesar să se identifice problemele şi să se stabilească metodele şi alianţele în vederea găsirii soluţiilor ale acestora. Nivelul 2. Este faza sistemelor proiectate conform cerinţelor concrete ale oamenilor de afaceri şi ale utilizatorilor. Este ceea ce TIPS face zi de zi, faţă în faţă cu clienţii finali şi cu problemele cu care aceştia se confruntă. Nu trebuie să se înţeleagă că de acum Comerţul Electronic se transformă într-o substituire a contactelor directe şi personale. Comerţul reprezintă în continuare un element de încredere şi va fi realizat tot de oameni. Drept urmare TIPS va continua şi pe viitor să fie o prezenţă vie în cadrul unor manifestări precum: congrese, seminarii, Europarteneriate etc. Comerţul Electronic va da însă comunităţii de afaceri un plus de conţinut, va spori şansele de succes. Noul Sistem include cele trei principale secţiuni ale comerţului electronic: - business-to business (oferte şi cereri tehnologice, bunuri şi servicii); -
business-to-client (pagini Web Internet pentru firme);
- goverment-to-company (licitaţii); În acelaşi timp include şi un pachet de servicii personalizate, printre care "business inteligence" şi "corporative systems", constituind unele dintre cele mai importante iniţiative TIPS în domeniul tehnologiei informaţiei. Cele trei faze imaginate de TIPS în dezvoltarea Comerţului Electronic vor include: - utilizarea prin Internet a bazelor de date de oferte şi cereri de ofertă; 33
- armonizarea automată a ofertelor şi cererilor de ofertă; - armonizarea automată, cu
asistenţă negociată şi servicii
complementare în aria transporturilor, tarifelor, asigurărilor şi serviciilor bancare în condiţii de siguranţă adecvate. Problema esenţială nu consta însă nici în software, nici în tehnologie, ci în crearea unei mase critice de firme care participa la sistem. Nivelul 3. Problema şcolarizării personalului este esenţiala pentru IMM-uri pentru a participa la Comerţul Electronic şi a utiliza informaţia ca un element de bază în decizia de conducere. Participarea limitată a IMM-urilor la proces nu este datorată în esenţă factorilor tehnologici sau economici, ci în primul rând aspectelor culturale şi de şcolarizare. TIPS va lansa un set de CD-uri - "Internet pentru oamenii de afaceri Comerţul Electronic", ce va conţine un curs rapid şi uşor pentru oamenii de afaceri - cu simulări şi comenzi interactive. Nivelul 4. Ca parte a studiilor permanente referitoare la necesităţile clienţilor, pe care TIPS le efectuează de aproape 4 ani, se are în vedere realizarea unui experiment pe un număr selectat de firme, în scopul de a evalua impactul noilor tehnologii asupra managementului propriilor afaceri, a relaţiilor cu pieţele naţionale, regionale şi internaţionale, a propriei producţii şi a tuturor activităţilor firmei. Experimentul va crea posibilitatea apariţiei unui set de instrumente de sprijin a IMM-urilor pe baze ştiinţifice şi practice, şi nu empirice sau speculative. Se poate constata că în acest domeniu sunt multe de făcut, iar singurul pericol ar fi acela că IMM-urile ar putea fi lăsate deoparte şi nu vor fi suficient de pregătite ca la momentul oportun să participe activ în această adevărată revoluţie comercială ce se prefigurează. În plus, un pericol la fel de mare l-ar putea constitui izolarea. Din această cauză sistemul se doreşte cât mai deschis, netezind calea unor alianţe şi acorduri cu organisme guvernamentale, asociaţii de afaceri, bănci, firme de consultanţă, organisme regionale, furnizori de servicii Internet, universităţi şi institute de cercetare, dar
34
adresându-se în special principalilor protagonişti ai acestei adevărate aventuri: oamenii de afaceri din întreprinderile mici şi mijlocii. Afaceri TIPS prin Internet. Este un serviciu care reuneşte cele mai recente oportunităţi de afaceri şi creează o legătură interactivă între comunitatea de afaceri din regiune şi cea de pe piaţa internaţională, utilizând pagina regională Internet, cu adresa: http: //tips.org.pl. Biroul Naţional TIPS asigură procesarea textului şi transpunerea în format HTML, procesarea imaginii şi reclama în INTERNET pe perioada solicitată de client.
35
1.4 Globalizarea şi sisteme informaţionale globale Globalizarea, fenomen amplu dezbătut, nu putea să nu influenţeze aspectele legate de securitatea naţională, de ameninţările privind siguranţa oamenilor şi informaţiilor, a instituţiilor naţionale şi internaţionale. Extinderea la scară globală a utilizării diferitelor mecanisme de prelucrare şi comunicare a informaţiilor, de control al activităţilor a condus şi la nevoia de a lua în considerare noile aspecte ce influenţează securitatea spaţiului cibernetic global. În acest capitol mi-am propus să abordez problematica securităţii într-un mediu de lucru global, a noului concept de război informaţional, a securităţii informaţiilor prin clasificarea lor şi, nu în ultimul rând, ceea ce încearcă să scoată în evidenţă nevoia dezvoltării unei strategii de securizare a spaţiului cibernetic. În contextul general, se face o trecere în revistă şi a principalelor preocupări ale instituţiilor statului moldovenesc în acest domeniu. De-a lungul timpului, globalizării i s-au dat diferite accepţiuni, ajungându-se chiar la introducerea în uz a verbului a globaliza – pentru prima dată apărut în anul 1944, în Merriam Webster Dictionary. Anterior existau doar conceptele global şi globalizare. Prin global se înţelegea o extensie a legăturilor de diverse tipuri dintre localităţi, dând naştere unui nou fenomen, dar şi unui atribut special. Apar conceptele de spaţiu global sau geografie globală care elimină influenţele nefaste ale distanţelor dintre localităţi şi le leagă unele de altele, schiţându-se noi hărţi pe care liniile vor marca sensuri ale deplasărilor, migrărilor, mutărilor, comunicaţiilor, schimburilor ş.a. Aplicarea globalului în domeniul geografic, conducând la expansiunea fizică a acestuia, a generat globalizarea, ceea ce a însemnat o creştere a numărului şi volumului fluxurilor globale, dar şi o creştere a impactului forţelor globale asupra vieţii locale. Principalele momente şi forţe ale expansiunii marchează punctele de cotitură şi reperele din istoria globalizării.
36
Globalizarea, odată cu avantajele şi transformările pozitive pe care le aduce la nivelul naţiunilor, nu este lipsită de aspecte ce ridică, de multe ori, probleme şi îngrijorare, între care un loc din ce în ce mai important îl ocupă problematica securizării spaţiilor cibernetice, cu atât mai mult cu cât fenomenul terorismului a luat o amploare fără precedent, inclusiv terorismul informaţional. Ca rezultat al globalizării factorilor economici, politici şi militari, al expansiunii reţelelor
şi
sistemelor
informaţionale
globale,
guvernele
lumii,
organizaţiile
internaţionale sunt nevoite să-şi concentreze şi mai mult eforturile spre asigurarea unei securităţi globale, pentru că acum riscurile sunt mult mai mari, datorită efectului de propagare în lanţ. Dacă până la apariţia reţelei globale, asigurarea securităţii sistemelor informaţionale era o problemă de politică naţională, în momentul de faţă la stabilirea strategiilor şi politicilor de securizare a spaţiului cibernetic trebuie luate în considerare şi aspectele de compatibilizare şi standardizare la nivel global. Globalizarea spaţiului cibernetic determină factorii decizionali să-şi concentreze atenţia şi asupra caracteristicilor sistemelor informaţionale globale, a noilor ameninţări care planează în legătură cu potenţialele riscuri la care sunt expuse, ameninţări care se pot transforma într-un adevărat război informaţional,. De aceea, se impune revizuirea modului de asigurare a securităţii informaţiilor prin clasificarea acestora şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea unor strategii viabile de securizare a spaţiului cibernetic. Sisteme informaţionale globale Sistemele informaţionale globale îşi propun să studieze interferenţa dintre sistemele informaţionale şi tendinţele de globalizare mondială. Se recunoaşte că mulţi factori joacă un rol important în stabilirea trendului globalizării, dar specialiştii sistemelor informaţionale globale consideră că tehnologiile informaţionale se află printre factorii dominanţi ai acesteia şi îşi propun să stabilească în ce relaţii se află cu ceilalţi factori de influenţă. Sistemele
informaţionale
globale
afectează
globalizarea
pe
trei
planuri:
infrastructural, operaţional şi organizaţional. 37
Aspectele infrastructurale se referă la informaţii, prelucrarea automată a datelor, standardele şi tehnologiile din telecomunicaţii şi standardele Internet – toate acestea ajutând la depăşirea graniţelor tradiţionale ale relaţiilor dintre diferite sisteme, îndeosebi naţionale. Problemele operaţionale se referă la aspectele naţionale ale culturii, educaţiei şi instruirii, ale mangementului personalului, guvernării, structurilor legale şi factorilor organizaţionali. Aspectul organizaţional joacă un rol esenţial pentru succesul sistemelor informaţionale globale la nivelul organizaţiilor. În cazul corporaţiilor multinaţionale este nevoie de realizarea complementarităţii între strategia de utilizare a sistemelor informaţionale cu cea a afacerii, astfel încât să fie atinse obiectivele urmărite. Pentru sistemele informaţionale globale, literatura de specialitate mai apelează şi la alţi termeni, cum sunt: • Global Information Technology (Tehnologii informaţionale globale);
• Global Information Technology Management (Managementul tehnologiilor informaţionale globale); • International Information Systems (Sisteme informaţionale internaţionale); • Global
Management
Information
Systems
(Sisteme
informaţionale
ale
managementului global); • Cooperative Information Systems (Sisteme informaţionale în cooperare); • Global Information Infrastructure (Infrastructura informaţională globală). Se preconizează că rolul sistemelor informaţionale globale va spori şi mai mult în mileniul III, în care este definită noua societate, a cunoaşterii. În ea, informaţiile şi cunoştinţele vor înlocui bunurile materiale, ca sursă principală a susţinerii competitivităţii în lumea afacerilor. Afacerile vor avea, în primul rând, o dimensiune informaţională, puterea constând în eforturile întreprinse pe această linie. Chiar în prezent, numeroase afaceri, din diverse domenii de activitate, alocă prelucrării informaţiilor între 30-40% din structura costurilor. Sunt numeroase domenii de activitate 38
în care informaţia joacă rolul principal în stabilirea ierarhiilor pe piaţă (educaţie, transporturi aeriene, comerţul cu amănuntul ş.a.). Cercetările întreprinse de echipe coordonate de Dr. Prashant Palvia au condus la gruparea ţărilor în trei categorii: ţări avansate, ţări mai puţin dezvoltate şi ţări subdezvoltate. Problemele sistemelor informaţionale globale sunt diferite în funcţie de apartenenţa la o categorie sau alta [45, vol 2, pag 443-458]. Astfel, ţările avansate orientează sistemul informaţional global în următoarele direcţii: folosirea
sistemului
informaţional
pentru
obţinerea
unui
avantaj
competiţional; sincronizarea sistemului informaţional cu scopul organizaţiei; planificarea strategică a sistemului informaţional; creşterea productivităţii sistemului informaţional; securizarea datelor. Ţările mai puţin dezvoltate vizează: planificarea strategică a sistemelor informaţionale; aspecte operaţionale; preocupări pe linia contribuţiei sistemelor informaţionale pentru conducere la progresul organizaţiei;
calitatea datelor de intrare;
utilizarea şi securizarea datelor; standarde ale echipamentelor şi software-ului; utilizarea prietenoasă a sistemelor; îmbunătăţirea productivităţii sistemelor informaţionale. În ţările subdezvoltate sunt vizate: gradul de învechire a echipamentelor şi software-ului; disponibilitatea şi perfecţionarea personalului specializat în sisteme informaţionale pentru conducere; 39
CAPITOLUL II EXPERIENŢA MONDIALĂ ÎN DOMENIUL COMERŢULUI ELECTRONIC
2.1 Internaţionalizarea în spaţiul virtual al internetului. Comerţul electonic internaţional La nivelul anului 2006 exista deja un miliard de utilizatori de Internet . Aceştia nu sunt împărţiţi corespunzător distribuţiei populaţiei pe zonele globului. Distribuţia lor prezintă chiar o abatere semnificativă faţă de împărţirea populaţiei pe continente. Din această cauză oscilează semnificativ şi pentru întreprinderi numărul clienţilor potenţiali în regiunile separate ale globului şi nu corespunde numărului de consumatori de pe piaţa respectivă. Internetul oferă posibilitatea legării de relaţii de afaceri rapid şi independent de distanţele geografice, a obţinerii de informaţii şi a realizării de tranzacţii în cadrul economiei mondiale, începând de la comunicarea mai simplă cu grupele ţintă internaţionale până la vânzarea către consumatori internaţionali. Mai mult, disponibilitatea pe tot globul a bunurilor şi timpul scurt de acţiune şi reacţie sunt independente de distanţe, iar costurile sunt relativ reduse. Prin noţiunea de comerţ electronic internaţional se inţelege iniţierea, negocierea şi/sau încheierea de tranzacţii între subiecţi ai economiei mondiale. Internetul trebuie privit ca unica platformă electronică a comerţului electronic. Aceasta înseamnă că întreprinderile îşi orientează permanent activităţile de comerţ electronic susţinute de Internet, consecvent, către iniţierea, negocierea şi/sau încheierea de procese de schimb a bunurilor. O particularitate a Internetului o constituie virtualitatea, ceea ce are ca urmare inexistenţa, în sens clasic, a sus-numitelor limite teritoriale care ar trebui depăşite. Cu 40
atât mai mult în cazul Internetului, este vorba despre un mediu global, constituit de toată suprafaţa globului. De aceea, depăşirea limitelor teritoriale implică automat prezenţa pe Internet. O pătrundere tehnică pe Internet nu este condiţia hotărâtoare pentru internaţionalitatea comerţului electronic. Mai mult, trebuie remarcată diferenţa între comerţul electronic strict naţional, respectiv strict internaţional în funcţie de scopurile şi forma măsurilor de marketing, precum şi de diversele grupuri ţintă. Astfel, posibilitatea prezenţei globale pe Internet este un fapt pe jumătate adevărat şi este necesar ca pentru realizarea unui marketing internaţional pe Internet să fie îndeplinite trei condiţii (pagina de web să fie cunoscută clienţilor, aceştia să aibă încrederea necesară încheierii unei tranzacţii pe Internet şi în final să fie luate în calcul şi variabilele ca limbă, valută, nivelul venitului, tendinţele de consum, drepturile şi condiţiile de concurenţă). O întreprindere care are în vedere intrarea pe Internet trebuie să aibă o anumită experienţă internaţională câştigată în domeniu, un anumit know-how internaţional şi o infrastructură corespunzătoare mediului internaţional. Prezenţa întâmplătoare a unei companii pe Internet nu presupune implicit că, în general, cumpărătorii internaţionali vor cumpăra de la aceasta. În altă ordine de idei, luarea în considerare a condiţiilor specifice fiecărei ţări şi a particularităţilor grupurilor ţintă pare necesară în definirea comerţului electronic internaţional. Prin urmare, se vorbeşte de comerţ electronic internaţional când se adresează consumatorilor de pe pieţele altor ţări, cu care întradevăr pot fi încheiate tranzacţii. Forma comerţului electronic poate fi diferenţiată în funcţie de pieţele ţărilor respective sau standardizată pentru mai multe dintre ele. De asemenea, se poate apela la forme mixte, anume pentru unele pieţe să fie aplicate forme standardizate, iar pentru altele formele diferenţiate. Societatea informaţionlă – societatea viitorului
41
Cercetările din ultimele decenii au arătat că informaţia, având ca suport tehnologiile informatice moderne, a devenit o resursă strategică în dezvoltarea societăţii, resursă deseori mai importantă chiar decât materiile prime şi energia. Impactul implementării tehnologiilor informatice în diverse domenii ale activităţii umane este atât de mare, încât se vorbeşte de o nouă fază în evoluţia societăţii – societatea informaţională. Rezultatele cercetărilor savantului american Marc Porat arată [30, p.12-43] că ponderea forţei de muncă în sectorul operării cu informaţiile în SUA a depăşit acest indice pentru industrie încă în 1956, care la timpul său, în 1906, depăşise indicele respectiv pentru agricultură. În baza acestor date, M. Porat conchide că în SUA până în 1906 a existat o economie agrară, în perioada 1906-1956 – industrială, iar începând cu 1956 – informaţională. Industria tehnologiilor informaţionale este una din cele mai mari în lume şi ponderea acesteia creşte în continuare. Rata mondială de dezvoltare a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC) este de 8 %. Tendinţa în cauză se datorează contribuţiei semnificative a sectorului TI la creşterea economică. Conform cercetărilor Departamentului Comerţului SUA, industria TI având o pondere de 8,3 % din totalul economiei SUA a contribuit, începând cu anul 1995, cu 30 % la creşterea economică a
SUA. Studiul efectuat de către Census Bureau al SUA privind
impactul informaticii asupra economiei a condus la concluzia despre evoluţia spre o nouă economie – economia digitală (electronică) [26, p.22-56]. Suportul de infrastructură pentru e-economie şi e-societate în ansamblu îl constituie reţeleleinformatice. Gradul de dezvoltare şi folosire a acestora poate servi ca indicator important privindstarea edificării e-societăţii. În ultimii 10-15 ani reţelele informatice se bucură de o folosire din ce în ce mai largă. Semnificativă în acest sens este comunitatea de reţele Internet. La 1 iunie 2003 în Internet erau interconectate cca. 250 mln calculatoare, se foloseau de serviciile Internet peste 680 mln persoane. S-a preconizat că spre sfârşitul anului 42
2004 numărul „internauţilor” să fie de 940 mln, ceea ce ar constitui aproape 15 % din populaţie[37, p.34-45]. Undeva prin 2010, cca. 30 % din populaţia Terei se va folosi de facilităţile Internet. Nu e prea îndepărtat timpul, când Internet va fi accesibil tuturor cetăţenilor activi de pe Glob. Atunci se va putea afirma despre o nouă calitate în accesibilitatea reciprocă a „cetăţenilor”
planetei
Pământ. Depăşirea
barierelor
lingvistice,
inclusiv
prin
implementarea unor e-translatoare automate, va amplifica efectul în cauză. Realizarea acestor programe implică investirea în domeniu a unor resurse financiare considerabile. De exemplu, investiţiile companiilor din SUA în mijloace informatice (din totalul investiţiilor în echipamente) au crescut de la 3 % în 1960 la 45 % în 1996. Industriile TI în SUA constituie principala sursă de investiţii în cercetare-dezvoltare. În 1998 investiţiile în cercetare-dezvoltare a acestor industrii au constituit 1/3 din totalul investiţiilor în domeniu al firmelor din SUA [26, p.32-43]. Deosebit de importantă, pentru edificarea Societăţii Informaţionale, este şi pregătirea de specialişti-informaticieni, instruirea elementară în informatică a populaţiei. De importanţă majoră pentru edificarea Societăţii Informaţionale sunt şi asemenea aspecte ca: crearea suportului legislativ, motivarea specială (fie şi temporară) a activităţilor în domeniu ş. a. Opinii ale clienţilor privind comerţul electronic În rezultatul unui sondaj efectuat în SUA, compania NPD a stabilit [16, p.12-45] că circa 90 % din cumpărătorii online sunt satisfăcuţi, iar 57% - foarte sau extrem de satisfăcuţi de serviciile în cauză. Principala problemă constă în neîncrederea în siguranţa tranzacţiilor. Alte probleme constau în costurile suplimentare cu livrarea produselor şi insuficienţa bazei legislative în domeniu. Una din problemele cu dezvoltarea e-afacerilor constă în atragerea clienţilor. Vizitatorii Web preferă accesarea locaţiilor Web deja cunoscute. Celor mai vizitate 10 locaţii Web 43
din lume le revine 60 % din întreg traficul de date al utilizatorilor Internet [1, pag.1034]. În SUA primii (după volumul de afaceri) 10 din furnizorii de servicii Internet au acoperit în 2000 circa 65 % din venitul sumar în domeniu [17, p.5-35]. De menţionat că metode, tehnologii şi produse program pentru asigurarea securităţii informaţiilor, a tranzacţiilor de e-afaceri există suficient de bune şi cercetările continuă. Un exemplu elocvent este folosirea standardului DES, aprobat în SUA în 1977. Dacă pentru spargerea versiunii DES cu chei de 56 biţi, a fost necesară folosirea concomitentă a circa 3000 de calculatoare din Internet timp de aproape 3 luni (iunie 1997), atunci versiunea acceptată în 1999 cu chei de 128 biţi se caracterizează printr-o complexitate de 3,09·10 ori mai mare [8, pag.2-45]. Chiar dacă s-ar folosi concomitent toate calculatoarele din Internet (~250 mln), pentru spargerea DES cu chei de 128 biţi sunt necesari 3000calc.·3luni - 3,09·10/ (250·10calc.), 11·10 luni . 10 ani. Însă implementarea metodelor, tehnologiilor şi produselor de asigurare a securităţii informaţiilor, a tranzacţiilor de i-afaceri lasă încă de dorit. O asemenea stare de lucruri este cauzată de lipsa de informaţii şi experienţă, iar uneori şi de costurile relativ înalte a produselor şi serviciilor respective. Dezvoltarea rapidă a e-afacerilor este condiţionată de multitudinea de avantaje pe care acestea le oferă. De rând cu avantajele comune ale informatizării pentru diverse activităţi şi domenii, i-afacerilor le sunt caracteristice şi anumite particularităţi. Deosebit de semnificative sunt avantajele e-comerţului, o bună parte din care interferează cu cele referitoare la e-afaceri. Este recunoscut faptul că desfăşurarea operaţiunilor de comerţ prin intermediul ciberspaţiului contribuie la reducerea costurilor aferente tranzacţiilor comerciale, sporeşte eficienţa şi implică modificări importante în gestiunea afacerilor. Conform rezultatelor cercetării [32 p.23-45], în SUA procentul reducerii costurilor aferente procurărilor în industrie determinată de trecerea de la sistemele tradiţionale de procurări la e-comerţul B2B, variază de la 2 % pentru cărbune şi 15-25 % pentru 44
produsele din lemn până la 39 % pentru componentele electronice. Aceste reduceri, se conchide în cercetarea în cauză, reprezintă efectul cumulativ al reducerii costurilor tranzacţiilor şi sporirii competiţiei dintre furnizori. În ce priveşte avantajele e-comerţului din punctul de vedere al consumatorilor de produse şi servicii, se poate afirma că acestea au multe în comun cu cele ce se referă la producători. Ţinând cont de caracterul bilateral al avantajelor cauzate de desfăşurarea tranzacţiilor comerciale prin intermediul ciberspaţiului, se poate afirma că dezvoltarea e-comerţului este benefică pentru societate în general. Este cunoscut că începând cu anul 1995 SUA, ţară lider în aplicarea tehnologiilor informaţionale, a înregistrat o creştere semnificativă a PIB, o accelerare a creşterii productivităţii în diverse sectoare ale economiei, o rată mică a şomajului, o rată redusă a inflaţiei, precum şi o diminuare a deficitului fiscal. Conform rezultatelor cercetării [6, pag.12-45], aceasta se datorează implementării pe larg a mijloacelor informatice. Rezultatele cercetării [7, p.34-67] (2000) referitor la impactul macroeconomic al ecomerţului B2B în cinci din cele mai dezvoltate state ale lumii (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie şi Franţa) au arătat că e-comerţul B2B va contribui cu 50% la creşterea anuală de 5 % a PIB-ului acestor state până în 2010. Pe lângă multiplele avantaje ale utilizării ciberspaţiului în desfăşurarea activităţilor de e-afaceri, există şi un şir de constrângeri şi riscuri pe care aceasta le implică pentru producători: creşterea rapidă a concurenţei pe piaţa de produse şi servicii şi, respectiv, majorarea cheltuielilor cu menţinerea competitivităţii lor; riscul de apelare la un sistem de plăţi nesigur; riscul de aplicare a unei strategii nereuşite de utilizare a e-comerţului etc. De asemenea, ca şi la orice tehnologie nouă, implementarea e-afacerilor se confruntă şi cu anumite dificultăţi.
45
De menţionat că gravitatea dificultăţilor cu implementarea şi folosirea e-afacerilor este cu atât mai mare cu cât este mai slabă economic ţara, firma etc. Deşi pot fi şi cazuri ieşite din comun. De asemenea, dacă în ţările economic dezvoltate lucrurile se pot dezvolta relativ bine şi de la sine prin eforturile şi cooperarea unităţilor economice prospere, atunci pentru ţările slabe economic se cere o susţinere orientată din partea statului, determinarea priorităţilor, eşalonarea şi monitorizarea respectivă a lucrărilor. Multe ţări, în primul rând cele dezvoltate economic, duc o politică de stat activă privind e-afacerile. Au creat comisii sau grupuri de lucru şi centre de cercetare speciale privind e-afacerile nu numai aşa ţări ca SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, dar şi ţări în curs de dezvoltare cum sunt: Peru (1998), Cuba (1999), Philipines (1999) ş.a. Infrastructura informatică şi utilizare Internet Implementarea pe scară largă a e-afacerilor presupune existenţa unei infrastructuri informatice dezvoltate. Unele informaţii privind infrastructura informatică şi utilizarea Internet în R. Moldova, în SUA, România, Rusia şi în arie globală sunt prezentate în tabelul 2.1.2. Tabelul 2.1.2 Infrastructura şi utilizare Internet către 1 iulie 2003 Denumire indicatori Calculatoare Total personale La 100 de folosite locuitori Utilizatori Total Internet La 100 de locuitori Fluxul Total sumar de edate la La 100 de abonaţi locuitori
Global 650 mln
SUA 190 mln
R.Moldova 80 mii
Russia 13 mln
România 1 mln
10 util
66 util
1,8 unit
8,9 unit
4,1 unit
860 mln 10 util
170 mln 60 util
75 mii 1,9 util
16 mln 12 util
2 mln 8,1 util
1Tbps
22 Mbps
100 Mbps
80 Mbps
300bps
500 bps
400 bps
450 bps
Conform datelor Global Reach în iulie 2003 numărul de utilizatori Internet în lume constituia 680 mln [37, p.12-34]. Peste 1 bln de utilizatori Internet vor fi în 2010. 46
Ponderea utilizatorilor Internet în lume constituie: SUA – 34%, Europa – 29%, AsiaPacific (inclusiv Japonia) – 16%, Japonia – 10%. Compania Nielson NetRatings a stabilit [21, p.22-45] că în Coreea de Sud 95% (15,8 mln) din utilizatorii de la domiciliu ai Internet folosesc conexiuni de bandă largă (ˇÝ384 Kbps), în Hong Kong – 53%, Taiwan - 35%, Singapoore – 24% şi Australia - 5%. Rezultatele cercetărilor efectuate de către SBC Communications (SUA), arată că utilizatorii consideră serviciul DSL (acces la reţele de transfer date) şi PC-urile cele mai importante tehnologii la domiciliu: aproape toţi respondenţii (96 %) considera accesul de înaltă viteză (ˇÝ 384 Kbps) la Internet o tehnologie importantă la domiciliu, mai importantă decât cuptoarele cu microunde (88%) şi TV prin cablu (70%). Accesul de înaltă viteză este folosit pentru: cumpărături online (95 %), transmiterea de imagini foto prin poşta electronică (76 %), accesarea video (64 %), accesarea MP3 (61 %), crearea paginilor Web (49 %) etc. [18, p.12-34]. În SUA în 2001 din cei circa 69 mln abonaţi Internet (150 mln utilizatori) au acces: prin reţelele telefonice 60 mln (36 %), prin reţele de modeme pentru cabluri – 5 mln (3 %), prin linii DSL – 2,4 mln (1,4 %) şi prin serviciul Internet TV – 1,2 mln abonaţi (0,7 %) [19, p.22-46]. Au acces la Internet de la locul de muncă 66% din angajaţi [20, p.21-35]. Circa 60% din reţelele magistrale liceale (K-12) şi 91 % din reţelele magistrale pentru instituţiile superioare de învăţământ din SUA sunt pe bază de fibră optică. În acelaşi timp, în SUA traficul sumar de date, generat de cererile utilizatorilor în orele de vârf, constituia 1 Tbps în 2000, şi se aşteaptă 4,6 Tbps în 2005 [23, p.13-34]. Pentru a face faţă necesităţilor, în SUA sunt construite reţele magistrale de transfer date de mare capacitate, una din care cu canale magistrale de 10 Gbps este Abilene (2002, din 2000 de 2,5 Gbps). O reţea similară în Canada este CA*Net4 (10 Gbps în 2002 şi 2,5 Gbps în 2000).
47
Unul din avantajele globalizării afacerilor, accelerate de facilităţile surprinzătoare ale Internet, constă în distribuirea şi integrarea raţională a resurselor. Compania HewlettPackard, care are mai mult de 1500 locaţii Web va reorganiza această reţea de locaţii astfel ca ea să funcţioneze pentru utilizatori ca o singură locaţie (un sistem unic) [21, pag.23-34]. Doar trecând la elaborarea centralizată a conţinutului locaţiilor Web, Hewlett-Packard preconizează să reducă cheltuielile respective cu circa 25%. Capacităţile de procesare a datelor de către un procesor cresc cu mai mult de un ordin la fiecare 5 ani. Cel mai puternic supercalculator din lume la 1 iunie 2003 este X1 lansat de Cray Research în octombrie 2002 (52 Tflops). În anul 2007 au fost construite hipercalculatoare cuantice cu viteza de lucru de circa 1 Pflops. Folosirea eficientă a facilităţilor Internet, a e-afacerilor necesită anumite cunoştinţe privind tehnologiile informatice moderne. În această privinţă sunt utile informaţiile referitoare la specialiştii cu studii superioare în diverse
ţări (în descreştere, %):
Australia – 34, SUA – 32, Canada – 31, Marea Britanie – 31,..., Japonia – 23,..., Germania – 16,..., R.Moldova – 11,2 . Baza legislativă a e-afacerilor. Folosirea e-afacerilor implică noi condiţii, aspecte, care necesită dezvoltarea considerabilă a suportului legislativ respectiv. În ţările economic avansate cadrul legislativ este completat cu noi legi şi alte documente legislative aferente. Comisia de Drept în Comerţul Internaţional a Naţiunilor Unite (UNICITRAL – United Nations Commission on International Trade Law) a aprobat în 1996 „Legea Model privindComerţul Electronic” („A Model Law on Electronic Commerce”). Bineînţeles şi în SUA sunt aprobate mai multe documente legislative în domeniul eafacerilor, inclusiv legea „Tranzacţii Electronice” (Uniform Electronic Transactions) aprobată în iulie 1999.
48
Este foarte semnificativ faptul că documente legislative similare sunt aprobate nu doar în ţările economic dezvoltate ci şi în asemenea ţări ca: Rusia, România, Georgia, Kyrgyzstan, Azerbaidjan, Mongolia, Peru, Chile, Cuba, etc. Se poate concluziona că vânzările directe prin e-comerţ au crescut de la an, la an, trecând peste pedimentele create de practicarea unui nou tip de comerţ. 2.2. Implementarea e-comerţului în Republica Moldova. Gradul de asigurare a condiţiilor necesare. Infrastructura informatică şi folosire Internet. Unele informaţii privind infrastructura informatică şi utilizarea Internet în R. Moldova sunt prezentate în Anexa 5. Datele din acest tabel arată că dotarea cu calculatoare personale în R. Moldova (10,3 PC la 100 locuitori) este de 7,38 de ori mai joasă decât în SUA (76,2 PC la 100 locuitori), de 4,74 ori mai joasă decât în Estonia (48,9 PC la 100 locuitori), de 1,09 ori mai joasă decât în România (11,3 PC la 100 locuitori) şi de 5,6 ori mai joasă decât în mediu în plan global (10 PC la 100 locuitori). Folosirea Internet în RM este practicată de 21,2 % din populaţie (pentru comparaţie: în România – 20,8 %, în Rusia – 15,2%, în Estonia – 51,9 %, în SUA - 63 %). Şi mai slabă este starea de lucruri dacă de luat în consideraţie durata de lucru a utilizatorilor în Internet. Conform rezultatelor UIT, în anul 2006 după nivelul de utilizare a Internetului Republica Moldova se plasează pe locul 74 (79 in 2005) din 211 (2006 in 2005) ţări ale lumii, deţinînd în Europa locul 34 (38 in 2005)
49
Figura 2.2.1 Utilizatori Internet la 100 de locuitori în comparaţie cu alte ţări
Traficul sumar de date, generat în republică de către cererile utilizatorilor Internet în orele de vârf, constituia aproape 22 Mbps în 2000, şi se aşteaptă 15 Mbps în 2009, adică de cca. 600 ori mai mic la 100 locuitori decât în SUA.
50
În reţelele de transfer date în funcţiune din R. Moldova capacitatea maximă a canalelor este de până la 16 Mbps. Mai mult ca atât, în R. Moldova există reţele speciale pentru transfer de date ce ar acoperi întreaga arie a republicii. Serviciile de acces la Internet oferite de Moldtelecom S.A. şi alte câteva companii au deficienţe substanţiale. Conectarea prin canale comutate telefonice, acceptabilă financiar unei părţi semnificative a populaţiei, lasă mult de dorit în ce priveşte calitatea. Accesul sigur de calitate relativ bună (există unele rezerve şi aici), chiar la trafic de date foarte jos, este posibil doar la folosirea unor canale dedicate sau canale ISDN, ceea ce în cadrul R. Moldova încă este îndreptăţit, de regulă, din punct de vedere financiar. Pregătirea informatică a populaţiei. Implementarea şi folosirea eficientă a ecomerţului necesită anumite cunoştinţe privind tehnologiile informatice moderne. În această privinţă estes emnificativ că specialiştii cu studii superioare constituie în R. Moldova – 11,2 %, iar în Germania– 16 % conform sitului oficial al biroului de statistica a RM . Prin eforturile de mai mulţi ani ale Ministerului Educaţiei şi, parţial, cele ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale la susţinerea Guvernului sunt întreprinse unele măsuri de instruire în informatică a elevilor, studenţilor şi, în unele cazuri, ale altor pături ale populaţiei. Un aport considerabil în această privinţă l-a adus dotarea cu clase de calculatoare pentru instruire a 821 instituţii preuniversitare (şcoli primare, şcoli medii, gimnazii, licee, şcoli normale, şcoli polivalente, colegii) din republică în anii 1997-1998. Dar ulterior upgradarea acestora nu a mai avut, practic, loc, ceea ce nu permite, nu că creşterea, ci doar menţinerea nivelului deja atins de asigurare informatică a instruirii în şcoli şi licee. O parte din aceste 821 instituţii sunt conectate la Internet. Puţin mai bună este starea de lucruri în învăţământul universitar, suportul informatic necesar al instruirii în cadrul acestora fiind asigurat, în mare parte, din contul mijloacelor financiare proprii. O impulsionare a accesibilităţii serviciilor Internet a avut loc prin proiectul Fundaţiei 51
Soros Moldova de creare a reţelei interuniversitare Moldnet. Aceasta interconecta reţelele locale ale Universităţii de Stat din Moldova, Universităţii Tehnice a Moldovei, Academiei de Studii Economice şi Academiei de Ştiinţe a Moldovei cu acces la Internet printr-un nod al Fundaţiei Soros Moldova, ulterior reorganizat în Asociaţia DNT. Deosebit de important în susţinerea pregătirii informatice a salariaţilor este rolul unităţilor economice private. Conducătorii acestora, conştientizând rolul strategic al folosirii tehnologiilor şi mijloacelor informatice ca suport strategic al activităţilor cotidiene, au susţinut reciclarea şi perfecţionarea personalului în domeniu. Mai mult ca atât, ei au motivat dezvoltarea cunoştinţelor informatice la potenţialii angajaţi, orientând la instruirea suficientă în informatică a tinerilor specialişti. Cu toate acestea majoritatea populaţiei nu stăpâneşte cunoştinţele în informatică necesare pentru folosirea elementară a facilităţilor calculatoarelor personale şi Internet.
Practicarea e-comerţului. În formele de date statistice primare domeniul nu este evidenţiat aparte, ceea ce face dificilă analiza stării de lucruri privind practicarea i-afacerilor în R. Moldova. Analiza poate fi efectuată doar în baza unor cercetări speciale şi, indirect, folosind unele date statistice oficiale tangenţiale. O asemenea analiză necesită eforturi considerabile şi în condiţiile existente nu va îmbunătăţi considerabil rezultatele unei analize de ordin mai general, deoarece din start este clar că starea de lucruri în domeniu este, practic, în faza de evoluţie. De aceea în această secţiune sunt prezentate unele informaţii de ordin relativ general. La activităţile de e-comerţ practicate în RM se referă: • transferurile financiare electronice interbancare;
52
• plăţile electronice - achitarea de plăţi pentru produse şi servicii folosind cartelele bancare (cardurile) şi terminale electronice de comerţ - POS (point of sales) instalate în magazinele mari şi la unele unităţi economice de alte genuri; • eliberarea automată de bani în numerar folosind cartelele bancare şi bancomatele automate de eliberare a numerarului (ATM); • informarea online privind starea conturilor bancare ale clienţilor; • transferul de pe un cont pe altul prin intermediul accountuluio utilizatorului; • cardurile cu microcipuri; • reclamă online de produse şi servicii folosind tehnologiile Web ş.a.; • accesul utilizatorilor din republică la locaţiile Web ce practică e-comerţul din Internetul global; • posibilitatea de e-comerţ pentru utilizatorii din R. Moldova, folosind accesul telefonic implementat în acest scop în unele ţări (de exemplu, SUA, Japonia, Marea Britanie). Această cale este folosită, de obicei pentru procurarea de produse program, cărţi, echipamente electronice ş. a. Folosirea reţelelor informatice pentru medierea afacerilor în R. Moldova a demarat, mai întâi, în sistemul bancar. Este ceva şi firesc, deoarece efectuarea activităţilor de ecomerţ necesită, de regulă, şi achitarea de plăţi online. Asemenea plăţi se efectuează prin intermediul sistemelor de plăţi electronice, gestionate, de regulă, în cadrul sistemului bancar. De asemenea, starea economică a sistemului bancar din republică este mai bună, decât a multor alte domenii. Sistemul bancar este şi astăzi cel care deţine o pondere mai mare în e-comerţ în republică.Integrarea în sistemul bancar internaţional impunea şi folosirea instrumentelor de plată moderne – a sistemelor de plăţi electronice. În lume o mare parte din activităţile de e-comerţ se efectuează prin intermediul cartelelor bancare. 53
În scopul asigurării condiţiilor normative pentru folosirea sistemelor de plăţi electronice, Banca Naţională a Moldovei a aprobat Regulamentul nr. 58/11-02 din 25 mai 1997 privind organizarea de către bănci a plăţilor cu cartele bancare pe teritoriul Republicii Moldova şi Regulamentul nr. 404 în 25 decembrie 1998 privind numerotarea cartelelor emise de băncile autorizate de Banca Naţională a Moldovei. Dezvoltarea ulterioară a serviciilor de plată cu cartele bancare a demonstrat ctualitatea actelor normative nominalizate.Aceasta lege a fost implementată la 24.02.2005 în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.36-38/124 din04.03.2005. BNM este proprietarul şi gestionarul unui sistem interbancar de plăţi, care realizează
şi transferul de credit electronic de fonduri atât în numele băncilor
participante, cât şi în numeleclienţilor lor. Referitor la sistemele de plăţi cu cartele, BNM
şi-a asumat rolul de reglementaregenerală a dezvoltării
şi supraveghere a
respectării drepturilor consumatorilor prin elaborarearegulamentelor, analiza riscurilor şi tendinţelor
şi prin efectuarea controalelor tematice privindaplicarea prevederilor
actelor normative. O funcţie importantă a BNM este decontarea finală prinintermediul sistemului
interbancar
de
plăţi
al
BNM
a
poziţiilor
zilnice
ale
băncilor
comercialeînregistrate ca rezultat al tranzacţiilor cu cartele efectuate pe teritoriul Republicii Moldova de către rezidenţi [41, p.34-56]. În sistemul bancar din republică plăţile fără numerar efectuate de către persoanele juridice au loc, de regulă, prin transfer de credit iniţiat pe suport de hârtie de către plătitor.Majoritatea plăţilor fără numerar efectuate de către persoanele fizice au loc prin intermediul cartelelor bancare de debit.Cartelele bancare completează nomenclatura instrumentelor de plată fără numerar cu amănuntul. Dezvoltarea şi administrarea sistemelor de plăţi cu amănuntul este prerogativa băncilor comerciale. Emiterea cartelelor bancare în republică a început în 1997, când banca comercială Victoriabank a devenit membră a sistemului internaţional de plăţi cu cartele Visa International. 54
În Republica Moldova funcţionează sisteme de plăţi cu cartele atât cu câte o singură bancă emitentă (sistemele internaţionale de plăţi cu cartele Visa International şi Union Cartelă precum şi sistemul local de plăţi cu cartele “Decartmediapay”), cât şi două sisteme de plăţi cu cartele cu mulţi emitenţi [41, p.22-34]. Colectarea tranzacţiilor în sistemul “Moldcartelăsystem” este efectuată de către fiecare bancă emitentă de la comercianţii săi. Fiecare bancă separă tranzacţiile efectuate cu cartelele proprii, întocmeşte şi face schimb de fişiere de tranzacţii cu celelalte bănci participante în sistem. În baza totalelor fişierelor de tranzacţii recepţionate de la celelalte bănci, fiecare din băncile participante iniţiază pe suport de hârtie transferuri de credit pe care le transmite spre decontare finală şi irevocabilă la BNM prin sistemul interbancar electronic de transfer de credit. În ce priveşte sistemul internaţional de plăţi cu cartele Europay International, la acesta în 2000 au aderat opt bănci din republică. În acest sistem colectarea tranzacţiilor în moneda naţională efectuate cu cartelele emise de băncile rezidente are loc la Centrul de procesare European central prin intermediul centrelor de procesare locale. Câteva bănci gestionează reţele proprii de automate bancare de numerar (Moldova Agroindbank, Banca de Economii, Victoriabank, Banca Socială, Mobiasbanca ş.a.) şi terminale POS. Către 1 martie 2001 la unităţile economice de comercializare erau instalate aproape 200 de terminale POS; funcţiona, de asemenea, o reţea din 14 bancomate. După introducerea iniţială a sistemelor de plăţi electronice, au fost operate şi anumite dezvoltări. În scopul facilitării procesului de comunicare financiară cu clientela un şir de bănci a implementat sistemele electronice “Client-Bancă”. În cadrul proiectului “Două cartele la un cont bancar” deţinătorii cartelelor VISA au primit şi cartele Europay, ambele cartele fiind legate de un singur cont de cartelă al deţinătorului. Rolul deosebit al e-comerţului pentru R. Moldova. Una din cauzele principale ale 55
decăderii economiei naţionale a republicii în ultimul deceniu constă în ruperea relaţiilor de realizare a produselor industriale şi agricole. Aceasta se referă nu numai la relaţiile internaţionale, dar şi la cele din interiorul ţării, deşi în mai mică măsură. În foarte multe cazuri s-au înrăutăţit condiţiile de întâlnire a cererii şi ofertei de produse şi servicii cauzate şi de deficitul de informaţii. Prin diminuarea influenţei factorului geografic, asigurarea publicităţii produselor şi serviciilor (cu cheltuieli mult mai joase decât prin modalităţi tradiţionale), folosirea i-afacerilor ar accelera restabilirea şi dezvoltarea relaţiilor de realizare a produselor industriale şi agricole. E-comerţul ar putea constitui unul din factorii principali de promovare a comerţului exterior şi dezvoltare a formelor moderne de comerţ în cadrul republicii, diminuând astfel decăderea, iar apoi şi susţinând semnificativ creşterea economiei naţionale. R. Moldova ar putea profita de pe urma utilizării posibilităţilor oferite de i-afaceri prin valorificarea avantajelor comparative, inutilizabile în cadrul „vechii economii”. Ecomerţul oferăîntreprinderilor mici
şi mijlocii oportunitatea de a accesa pieţele
internaţionale, anterior dificil depenetrat din cauza costurilor tranzacţionale sporite, deseori a distanţelor relativ mari şi multitudiniide bariere tarifare şi netarifare. Acum serviciile laborioase pot fi prestate online, oferind astfel noi oportunităţi de creştere economică îndeosebi statelor cu braţe de muncă ieftine cum este Republica Moldova. Datorită e-comerţului, întreprinzătorii din ţările în curs de dezvoltare pot beneficia de servicii asociate comerţului (spre exemplu informaţii financiare sau de afaceri) de calitate mai înaltă şi la preţuri reduse, evitând astfel necesitatea apelării la monopolurile locale. În sfârşit, e-comerţul poate stimula creşterea economică a acestor ţări prin sporirea transparenţei operării pieţelor şi agenţiilor publice. Bineînţeles, comerţul exterior deţine un loc important în dezvoltarea economică a fiecărei ţări, însă rolul acestuia este deosebit de important în dezvoltarea economică a 56
ţărilor mici. La asemenea ţări, cota volumului comerţului exterior în volumul total al comerţului este mai mare decât la ţările relativ mari. Totodată dezvoltarea comerţului internaţional poate fi accelerată anume prin intermediul intensificării e-comerţului. Deosebit de semnificative în acest sens sunt datele referitoare la comerţul internaţional prezentate în tabelul 2.2 [31, pag. 34-56]. Din acest tabel se poate observa ritmul mai înalt de creştere a comerţului internaţional la ţările în curs de dezvoltare comparativ cu ţările economic dezvoltate. În baza unor cercetări suplimentare [31,pag.56-78] s-a stabilit că în ţările în curs de dezvoltare în perioada 1990-2006 exporturile de servicii au înregistrat o rată de creştere mai înaltă comparativ cu exporturile de produse, pe când în ţările dezvoltate situaţia este inversă.
Tabelul 2.2.1 Exportul şi importul global de mărfuri şi servicii Global
Total în anul 2006(trln USD) Cota în volumul global(%) Total în anul 2005(trln USD) Cota în volumul global (%) Creşterea anuală în perioada 2005-2006
Ţările dezvoltate
Ţările în curs de dezvoltare Export Import
Export
Import
Export
Import
7,69
7,65
5,65
5,65
1,94
2,00
100
100
74,4
73,9
25,6
26,1
3,90
4,16
3,12
3,28
0,784
0,875
100
100
80
79
20
21
6,8
6,8
5,7
5,8
9,9
8,3
Acest fapt se poate explica, prin contribuţia categoriilor de servicii ce pot fi livrate online. Dacă livrarea online a produselor este mai dificilă, atunci livrarea e- serviciilor este mult mai uşor de desfăşurat (atât cercetarea şi penetrarea pieţei, cât şi livrarea propriu zisă).
57
O altă particularitate, de o rezonanţă foarte puternică negativă, constă în aceea că R.Moldova este şi una din ţările cu cea mai mare corupţie din lume (locul 100-105, în ordinea creşterii corupţiei, pe când Slovenia pe locul 29, Estonia pe locul 33-34, iar România pe locul 83-85 din 133 ţări cercetate [44, p.23-45]. Folosirea e-comerţului ar permite diminuarea acestui fenomen printr-o transparenţă mult mai largă a activităţilor , eliminarea sau reducerea rolului intermediarilor în afaceri
( e- licitaţii,
e- marketing, e-negocieri, e-contracte, inclusiv directe între
producători şi cumpărători, etc.).Alternative edificării societăţii informaţionale nu există. Iar prioritare, în avangarda edificării e-societăţii în Republica Moldova trebuie să fie eafacerile. Aceasta va asigura treptat creşterea economică şi respectiv suportul financiar pentru avansarea şi a altor domenii. Intr-o lume fără hotare geografice semnificative economic, se vor modifica şi regulile de efectuare a afacerilor. Companiile vor avea acces la cele mai bune resurse: braţe de muncă talentate, tehnologii avansate, pieţe largi de desfacere, bunuri şi servicii mai ieftine şi bune. Totodată vor fi foarte înalte competiţia şi, respectiv, riscurile în afaceri. În final va avea de câştigat populaţia, care va avea posibilitatea să procure produsele şi serviciile anume necesare de calitate adecvată, ieftine şi în termeni reduşi.
58
2.3 Prezenţa şi conţinutul site-urilor Web în Republica Moldova Date generale despre proiectul „Edificarea Guvernării Electronice” „Edificarea Guvernării Electronice” este un proiect al organizaţiei PNUD Moldova care are drept scop oferirea de asistenţă Guvernului Republicii Moldova în implementarea componentei Guvernare Electronică a Strategiei Naţionale privind Tehnologiile Societăţii Informaţionale pentru Dezvoltare, în special promovarea utilizării Tehnologiilor de Informaţie şi Comunicaţie (TIC) în activitatea organelor de stat în vederea facilitării accesului la informaţie publică şi perfecţionării calităţii serviciilor publice. Pentru asigurarea derulării eficiente a proiectului este important de evaluat starea pregătirii electronice a societăţii, gradul de utilizate a tehnologiilor informaţionale în viaţa şi activitatea cotidiană a cetăţenilor, agenţilor economici etc. Însă nu toţi indicatorii necesari evaluării pot fi furnizaţi de către datele statistice oficiale. Din aceste considerente se impune necesitatea realizării unor studii sociologice care să suplinească vacuumul informaţional din statisticile oficiale. În baza evaluării situaţiei curente privind pregătirea electronică a societăţii va fi elaborat un Program care va reliefa paşii ce trebuie de parcurs pentru a îmbunătăţi eficienţa şi eficacitatea activităţii conducerii în relaţiile cu cetăţenii. Rezultatele obţinute 59
în baza cercetărilor sociologice vor oferi de asemenea posibilitatea de a compara nivelul de dezvoltare electronică a Republicii Moldova cu alte ţări. Raportul de faţă efectual de către Centrul de Analiză şi Investigaţii Sociologice, Politologice şi Psihologice CIVIS prezintă rezultatele sondajului naţional-reprezentativ cu populaţia Republicii Moldova în vederea studierii nivelului şi practicilor de utilizare a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiei de către populaţia ţării în viaţa ei cotidiană. Procesarea instituţiilor sus menţionate în scopul stabilirii instituţiilor care dispun de pagină Web. Pentru a atinge acest obiectiv au fost întocmite liste separate pentru fiecare tip de instituţie. Sursele în baza cărora au fost formate listele respective sunt următoarele: • Biroul Naţional de Statistică (sursa de bază) • Catalogul „Varo Moldova 2005” • Raportul „Prezenţa şi conţinutul site-urilor Web în Republica Moldova” realizate de SISI „Opinia” în iulie 2004 •
baza de date a portalului www.ournet.md
• Ghidul Mass-Media 2005 al Centrului Independent de Jurnalism În urma procesării listelor de instituţii privind disponibilitatea site-urilor Web proprii s-a ajuns la următoarele rezultate:
Tabelul 2.3.1 Tipul instituţiilor care au sau dores să îşi deschidă o pagină web. Tipul instituţiei
Volum
are pagină Web
TOTAL instituţii guvernamentale mass-media
1230 84 727
437 51 152
în curând va
Rezultat nu are
avea pagină
pagină
Web 11 2 6
Web 433 31 231
noncontact1 108 101
nu a fost posibil de identificat 2 241 237
1 2
60
universităţi şi centre educaţionale la distanţă instituţii publice instituţii medicale instituţii ale pieţei virtuale
59
25
1
33
-
-
183 134
62 104
1 1
120 18
7
4
43
43
-
-
-
-
La ora actuală conţinutul spaţiului web local poate fi apreciat la aproape 15000 de situri, conform statisticii oferite de www.ournet.md şi Î.S MoldData. Privită în dinamică, situaţia în perioada anilor 1998-2007 ilustrează o creştere a numărului de site-uri, în medie, cu 20% pe an. În următorul tabel se va observa dimanica de creştere şi înregistrare a domeniilor .md pe această perioadă. Tabelul 2.3.2 Dinamica de înregistrare a domeniilor de nivelul I (.md) Numărul domeniilor .md înregistrate pe ani 4000
3730
3500 3000 2384
2500 2000
2306
1760
1500 1000 500
635 81
223
289
362
456
0 1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
Datele satistice confirmă ca din 2004 pîna in 2007 a crescut considerabil numarul de domenii înregistrate. De relevat este faptul ca peste 63% din domeniile.md au fost rezervate in ultimii trei ani. Acest interes pentru demararea unei afaceri pe Internet este confirmat de evolutia lansarilor efective de magazine virtuale din ultimii ani. Aproximativ 70% din site-urile care au participat la sondaj s-au lansat in 2005 si 2006. 61
Analiza criteriului de accesibilitate şi dinamică a site-urilor are drept scop evidenţierea punctelor slabe şi forte pentru fiecare grupă de instituţii, ceea ce va servi drept punct de reper în aprecierea performanţelor celor 6 grupe de site-uri după cum urmează: Instituţii guvernamentale Instituţii mass-media locale Universităţi şi centre de instruire Instituţii publice (biblioteci, muzee, teatre) Spitale şi clinici Instituţii ale pieţei virtuale În total pe parcursul anului 2005 şi-au făcut apariţia 26 de site-uri, ceea ce reprezintă 6% din numărul total de site-uri web studiate. Studiul efectuat arată că extinderea numărului de site-uri cu conţinut web local pe parcursul anului 2005 s-a făcut remarcată, în special, pentru instituţiile mass-media (12 site-uri) şi guvernamentale (9 site-uri). Instituţiile guvernamentale au şi una dintre cele mai înalte rate a site-urilor accesibile ce ajunge la 90% din numărul de site-uri disponibile, aici fiind luate în calcul doar site-urile care au putut fi accesate la momentul desfăşurării studiului. Pentru instituţiile mass-media rata site-urilor accesibile ajunge la 74% şi poate fi apreciată ca fiind una medie. Rate site-urilor accesibile pentru universităţi şi centre de instruire este de 68%. Cel mai mare gol, legat de prezenţa în spaţiul web, este simţit în domeniul pedagogiei, teologiei şi cel militar. Drept slabe sunt apreciate performanţele instituţiilor publice, rata site-urilor accesibile fiind doar de 32%, iar numărul site-urilor nou apărute fiind nesemnificativ. Un moment aparte îl prezintă site-urile spitalelor şi clinicilor. Deşi rata site-urilor accesibile este 100%, majoritatea instituţiilor nu au site-uri proprii, ci pagini aparte pe site-ul Ministerului Sănătăţii. Acest fapt califică nesatisfăcător performanţele grupei date. 62
Un parametru aparte după care va fi efectuată evaluare în cadrul acestui capitol ţine de viteza de acces către siturile web a instituţiilor. Vom considera 3 nivele ale acestui parametru, apreciate la o conexiune de 256 kbs: viteză de acces bună (de până 5 secunde) viteză de acces medie (de până 15 secunde) viteză de acces slabă (mai mare de 15 secunde) Din cele 727 instituţii mass-media studiate, sunt prezente pe web 152 (sau 21% din total), dintre care 140 au site-uri proprii, iar 12 nu dispun de site propriu, ci sunt prezentate pe site-urile altor instituţii. Un moment negativ ce trebuie remarcat de la început, este faptul că 40 (sau 26%) de instituţii, deşi au site-uri, acestea nu pot fi accesate din diverse probleme tehnice. Tabelul 2.3.3 Situaţia privind cele 575 de instituţii care nu au nici un fel de prezenţă pe web. Tipul instituţiilor
Numărul de instituţii fără site
Numărul de instituţii în total
Ponderea instituţiil or fără site
Agenţii de presă
10
27
37%
Ziare în limba română
49
96
51%
Notă
Ziare în limba rusă
37
58
64%
Ziarul transnistrean Новая Газета, deşi are site, nu oferă conţinut şi nici informaţie despre momentul apariţiei acesteia
Reviste în limba română
54
84
64%
În proces de elaborare este site-ul revistei SIESTA (www.siesta.ournet.md)
Reviste în limba rusă
9
14
64%
Ziare şi reviste în alte limbi
2
4
50%
Posturi de televiziune
44
54
82%
Posturi de Radio
18
33
55%
Site are doar ziarul ANA SOZU
În proces de elaborare sunt site-urile posturilor radio Europa Plus Moldova (www.europaplus.md) si Sentimente (www.ournet.md/~sentimente) Site-ul Radio Nova, deşi este, nu oferă conţinut şi nici informaţie despre
63
momentul apariţiei acesteia Alte ziare şi reviste Total
352
357
99%
575
727
79%
Din rândul acestora 331 instituţii nu au putut fi contactate sau identificate
Studiind site-urile celor 17 agenţii în anul 2008 putem aprecia ca moment pozitiv reînnoirea site-urilor a 3 agenţii (Moldpres, Basa-press şi Flux-press). Un moment negativ ţine de faptul că 3 din site-urile existente ale agenţiilor nu pot fi accesate din motive tehnice (DECA-press (Balti), Info-Prim şi Moldova.dirs.info). Dacă ne referim la modul de actualizare a informaţiei, trebuie de remarcat că 10 agenţii actualizează informaţia zilnic, iar la 2 agenţii (Interlic, VoxPress) informaţia este prezentată doar cu începutul anului 2008. În calitate de moment pozitiv poate fi apreciată apariţia în anul 2005 a 12 instituţii (sau 1,6% din totalul de instituţii) cu site-uri noi, inclusiv cele 4 care şi-au schimbat designul, şi anume: 1. Agenţia Informaţională de Stat "Moldpres" 2. Agenţia BASA-press 3. Agenţia Flux-Press 4. Agenţia Novopress 5. Ziarul Eco 6. Ziarul Observatorul de Nord 7. Ziarul Спорт-курьер 8. Revista Contabilitate şi Audit 9. Revista Vip Magazin 10.Revista Время ремонта 11.Radio Kiss FM 12.Radio PoliDisc Pentru această grupă de instituţii viteza de acces este bună, cu excepţia site-ului agenţiei Flux-Press şi ziarului Capitala care au o viteză medie. Accesul la site-ul ziarului Спорт-курьер este încetinit din cauza paginii de introducere elaborată în flash. Existenţa serviciilor publice online Importanţa serviciilor publice online pentru cetăţenii de rând poate fi apreciată prin prisma beneficiilor pe care le comportă prestarea acestora, precum şi prin nivelul de satisfacţie aferent calităţii acestor servicii. Un prim fapt ce trebuie de remarcat este că la ora actuală oferirea de servicii publice prin intermediul site-urilor web se află întru-un stadiu incipient în Republica Moldova. Instituţiile guvernamentale în calitate de actori principali în acest domeniu, fac primii paşi prin implementarea pe web a unor posibilităţi, cum ar fi: - legătura inversă (feed-back), posibilitatea de a plasa întrebarea adresată persoanei responsabile din cadrul instituţiei, cu indicarea anumitor parametri sau ataşarea de 64
fişiere. În mod obişnuit acest fapt poate fi făcut prin e-mail la adresa persoanei de contact, însă pentru a organiza un flux eficient de interacţiune e nevoie de o structurare suplimentară a conţinutului întrebării (alegerea tematicii întrebării ceea ce va uşura esenţial timpul necesar pentru formularea răspunsului din partea instituţiei, fapt legat de procesul de organizare a muncii din cadrul organizaţiei); - posibilitatea de a descărca (download) anumite fişiere (formulare sau anchete tipizate), completarea şi prezentarea cărora este necesară pentru prestarea serviciului public; - lista de întrebări frecvente, care ajută vizitatorii să înţeleagă mai bine atât conţinutul serviciilor, cât şi acţiunile care trebuie întreprinse pentru a beneficia de acestea; - forum pentru discuţii legat de diverse aspecte ale serviciilor publice, cu ajutorul căruia utilizatorii pot afla opinia şi comentariile altor beneficiari sau a moderatorului, care. de obicei. este o persoană abilitată din cadrul instituţiei; - abonarea prin e-mail la noutăţile ce ţin de activitatea instituţiei şi de anumite servicii în parte, favorizând astfel procesul de interacţiune dintre utilizatorii siteului şi instituţia publică. Din rândul instituţiilor guvernamentale putem remarca 9 (11% din total) care, parţial, oferă servicii publice online : 1. Ministerul Dezvoltării Informaţionale – oferă consultaţii online pentru
întrebările legate de perfectarea diverselor tipuri de acte, acestea fiind grupate în funcţie de direcţiile responsabile (pentru persoane fizice Direcţiei Generale de Documentare a Populaţiei, Direcţiei generale stare civilă, iar pentru persoane juridice Camera Înregistrării de Stat). Un alt serviciu disponibil la compartimentul “Statistică On-line” permite verificarea statutului actelor emise de către autorităţile republicii. 2. Camera de Licenţiere – prin intermediul acestui site se oferă informaţii legat
de licenţele suspendate sau retrase pe anumite tipuri de activitate, dar şi posibilitatea de a descărca formulare necesare pentru obţinerea licenţei. 3. Administraţia de Stat a Poştei şi Comunicaţiilor – permite consultarea
codurilor poştale naţionale şi ale străzilor mun. Chişinău. Totodată, vizitatorii pot afla informaţii aferente abonării la ziare şi reviste.
65
4. Comisia Superioară de Atestare – pe acest site poate fi găsită multă
informaţie utilă organizaţiilor ce necesită acreditare în domeniul ştiinţei, precum şi cadrelor ştiinţifice ce urmează să fie acreditaţi. Trebuie de remarcat nivelul înalt de structurare a informaţiei ce permite un mod flexibil de prezentare a datelor. 5. Agenţia Naţională pentru Protecţia Proprietăţii Industriale – oferă
consultanţă detaliată privind procedurile legate de înregistrarea drepturilor de autor, titlurilor de protecţie a invenţiilor, mărcilor şi altor obiecte ale proprietăţii intelectuale. 6. Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului – oferă informaţie utilă pentru
toţi cei interesaţi de burse, planul de admitere în instituţiile de învăţământ, lista instituţiile de învăţământ acreditate şi specialităţile din cadrul acestora. Din păcate pe site nu sunt prezentate instituţiile de învăţământ ce fac parte din sistemul educaţional şi nici nu sunt plasate link-urile către siturile existente ale instituţiilor de învăţământ. 7. Biroul Naţional de Statistică – pe acest site pot fi consultate date statistice pe
diferite domenii de activitate, acestea fiind utile atât persoanelor juridice, cât şi fizice în activitatea cotidiană. 8. Biroul Naţional Migraţiune – pe site poate fi găsită informaţia legat de
regimul de vize, precum şi procedura ce necesită a fi urmărită de către persoanele ce urmăresc să se stabilească în alte ţări. 9. Ministerului Sănătăţii –site-ul permite localizarea spitalelor disponibile în
funcţie de regiunea aleasă, oferind o scurtă descriere a instituţiilor din localităţile în cauză. Pentru ca vizitatorii siturilor, în calitate de potenţiali beneficiar ai serviciilor publice, să poată afla despre aceste servicii este necesar ca site-ul să dispună de procedee standarde menite să ajute utilizatorii să găsească acest serviciu. Spunând acestea, ne referim la organizarea sistemului de navigare pe site, posibilităţi de căutare (boxă de căutare, harta site-ului). Şansele ca vizitatorii site-urilor să utilizeze serviciile publice online sunt mult mai mari pentru site-urile care au un sistem de navigare optim şi care s-au preocupat de mecanismul de căutarea şi harta site-ului. Tabelul 2.3.4 ne arătată în ce proporţie sunt implementate pe site-urile instituţiilor guvernamentale premizele pentru funcţionarea serviciilor publice online 66
Denumirea indicatorului
Legătură inversă şi/sau descărcare de fişiere Întrebări frecvente / Forum Sistem de căutare Harta site-ului
Numărul de instituţii guvernamentale
Ponderea faţă de numărul total de instituţii cu site
20
39%
6
12%
16
31%
9
18%
Existenţa site-urilor web cu posibilităţi de comandă şi procurare a bunurilor şi serviciilor online Evoluţia tehnologiilor informaţionale, în calitate de proces strâns legat de conţinutul necesităţilor economico-sociale ale întregii comunităţii, a determinat apariţia unui nou tip de servicii în spaţiul web, şi anume, cel legat de efectuarea de tranzacţii online. În viaţa cotidiană componenta tranzacţională este întâlnită în majoritate domeniilor de activitate fapt ce a contribuit în mare măsură la transpunerea acesteia pe Internet. Având la bază principiile orientate spre maximizarea nivelului de satisfacere a consumatorilor de servicii şi minimizarea costurilor implicate în prestarea acestor servicii, dar şi un cadrul legal benefic, procurare de bunuri şi servicii în regim online a căpătat într-o perioadă relativ scurtă o răspândire destul de largă. Conţinutul unei tranzacţii online include câteva elemente, realizarea cărora poate fi efectuată fie parţial, fie în totalitate prin intermediul Internetului. În cadrul prezentului studiu vom analiza următoarele elemente ale unei tranzacţii online: 1. Formarea 2. Comanda 3. Procurarea 4. Livrarea Astfel, putem identifica 2 tipuri de tranzacţii legate de achiziţia de bunuri şi servicii online: 1) Complete – care presupun parcurgerea în regim online a etapelor 1-3, în cazul procurării de bunuri, şi 1-4, în cazul achiziţiei serviciilor. 2) Parţiale – care prevăd ca prin Internet vor fi efectuate doar etapele 1-2, iar etapele 3-4 vor fi realizate prin mijloace tradiţionale.
67
Existenţa tranzacţiilor parţiale este determinată, în mare parte, de insuficienţa utilizării card-urilor ca instrument de plată. Privite în dinamică, acestea reprezintă o etapă premergătoare a tranzacţiilor complete. Situaţia generală pentru site-urile instituţiilor analizate denotă nivelul destul de slab al implementării mecanismelor de efectuare a tranzacţiilor online. Există, totuşi, câteva site-uri din categoria pieţei virtuale care fac excepţie. Din rândul instituţiilor pieţei virtuale au fost identificate 6 care efectuează tranzacţii online parţiale. Acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 2.2.5 Instituţii care efectuează tranzacţii online Nr. 1 2 3 4 5 6
Denumirea instituţiei CD Riscom Ergolemn Hotels.md Online Shopping Multievo AcasaShop
Adresa în Internet http://cd.riscom.com http://www.mobila.md/ http://www.hotels.md/ http://www.shoponline.md/ http://www.multievo.md/ http://www.acasashop.md/
Utilizarea Internetului ca metodă de interacţiune pentru site-urile sus menţionate presupune că utilizatorii îşi creează online profilul şi formează coşul de cumpărături. Plata pentru aceste bunuri şi servicii este efectuată la livrarea serviciului, utilizând datele furnizate prin Internet. O altă categorie de site-uri oferă vizitatorilor posibilitatea de a efectuat tranzacţii online complete. Tabelul 2.3.6 Lista siturilor care oferă tranzacţii online complete. Nr.
Denumirea instituţiei
Adresa în Internet
1
Flowers delivery in Chisinau, Moldova
http://www.flowerstomd.com
2
Benefis
http://www.benefisshop.com
3
Lumea ceasurilor
http://www.watch.md
4
Produse on-line
http://www.produse.com
5
Flowers2moldova.com
http://www.flowers2moldova.com
68
Prin intermediul acestor site-uri pot fi efectuate cumpărături de produse, inclusiv şi plata pentru aceste cumpărături, folosind card-urile bancare acceptate pentru plăţi online. Deşi, la ora actuală, nomenclatorul de produse comercializate prin intermediul acestor site-uri nu este suficient de larg caracterizându-se printr-un grad înalt de specializare, funcţionarea acestor site-uri a creat premise pentru lansarea de site-uri noi prin intermediul cărora, la ora actuală, pot fi efectuate tranzacţii online parţiale. Încă o categorie de site-uri ce funcţionează după principiul tranzacţiilor online complete include site-urile băncilor comerciale. Tabelul 2.3.7 Lista bancilor comerciale ce oferă tranzacţii online Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Denumirea instituţiei Euro Credit Bank Banca Sociala Bank Ipotechnyi Econom Energbank Fincombank Mobiasbanca Moldincombanc Moldova Agroindbank Unibank Universalbank VictoriaBank PayPal Moldova
Adresa în internet http://www.telebank.md http://www.socbank.md/ http://www.ipotekabank.com http://www.econom.md/ http://www.energbank.com/ http://www.fincombank.com/ http://www.mobiasbank.com/ http://www.moldindconbank.com/ http://www.maib.md/ http://www.unibank.md/ http://www.universalbank.md/ http://www.victoriabank.md/ http://mcc.md/zeppelinaus/index.html
În concluzie instituţiile bancare oferă clienţilor săi posibilitatea de a gestiona online contul său, inclusiv efectuarea plăţilor. Totodată, pentru a efectua astfel de operaţiuni utilizatorii site-ului trebuie să fie clienţi ai băncii respective. Până a fi transpus pe web, mecanismul de gestiune a conturilor deschise la bancă era înfăptuit prin intermediul programelor de tip „Client-Bank”. Ulterior ele au evoluat până la cele pe care le găsim astăzi
pe
site-urile
instituţiilor
bancare
sub
denumirea
„Internet
banking”,
„Telebanking”. Pentru accesarea acestor servicii clientul băncii trebuie să dispună doar de conexiune la Internet.
69
2.4. Dezvoltarea comerţului electronic în cadrul ţărilor Uniunii Europene E-procesele interne ale companiilor. Studii recente arată ca cel mai mare impact al e-commerce-ului are loc în modul în care este perceput în interiorul firmelor. În fapt, cele mai multe companii beneficiază de facilităţile oferite de IT&C pentru îmbunătăţirea comunicaţiilor între diferite departamente. Eficienţa se bazează pe implementarea unor procese şi aplicaţii simple, care nu necesită software specializat. Aceste aplicaţii sunt folositoare pentru companii mici
şi mijlocii, în timp ce
întreprinderile mari, vor folosi aceste mijloace tot mai puţin, odată ce suportul pentru alte aplicaţii oferit de departamentele de IT ale acestora este în creştere. Partajarea documentelor în reţea, pentru un randament crescut la muncii în echipă a devenit o obişnuinţă în cadrul întreprinderilor, cu excepţia celor mici. 40% dintre angajaţi lucrează în companii unde partajarea documentelor este posibilă. Tabel 2.4.1. Folosirea de aplicaţii online pentru îmbunătăţirea comunicării interne a firmelor(%) Dupa sectoare de activitate
Partajarea de documente
Ind.Alimentară 34 şi tutunului Industria 55 chimică Industria 54 produselor electrice şi electronice
Automatizarea activităţilor legate de călătoriile personalului 6
Verificarea productivităţii şi orelor de muncă ale angajaţilor 17
Managmentul activităţii de resurse umane
Învăţare online
13
6
18
34
29
8
26
36
36
26
70
Transportul 50 Comerţul cu 27 amănuntul Turism 32 Servicii IT&C 72 Dupa mărimea companiilor Mici (0-29 18 angajaţi) Mijlocii(3045 149 angajaţi) Mari peste 250 61 angajaţi Pe ţări Germania 39 Spania 37 Franţa 36 Italia 34 UK 47
17 7
41 9
33 11
18 9
5 36
9 52
13 47
11 37
3
6
6
6
11
27
21
12
22
34
34
19
19 11 1 12 14
28 14 14 20 23
19 18 17 18 28
19 10 7 10 17
Răspândirea altor soluţii IT pentru aplicaţii mai speciale este mai puţin cunoscută. În proporţie de 22% companiile folosesc aplicaţii bazate pe Internet pentru verificarea productivităţii şi orelor de muncă ale angajaţilor, 21% dintre firme folosesc Internet-ul pentru management-ul activităţii de resurse umane, 31% - pentru automatizarea activităţilor care ţin de călătoriile personalului în interesul companiei iar 14% pentru procesul de învăţare on-line (e-learning). Există şi alte soluţii software e-business care urmăresc îmbunătăţirea procesului de muncă în interiorul companiilor (de exemplu, software tip CRM sau unelte “Knowledge Management”), însă acestea nu sunt încă larg răspândite. E-procesele externe ale companiilor. Ideea principală din spatele conceptului de “întreprindere extinsă” este aceea că o întreprindere nu este reprezentată doar prin managementul pe care îl practică, angajaţi şi mijloace de producţie, dar şi printr-o reţea solidă de parteneri de afaceri. Coordonarea şi managementul unei asemenea reţele include adesea relaţii cu terţi menţinute în numele clineţilor.
71
Într-o economie bazată pe cunoaştere, întreprinderea nu trebuie sa îşi îmbunătăţească numai procesele interne dar trebuie să conducă aceasta reţea în mod eficient, furnizand membrilor acesteia exact informaţia de care aceştia au nevoie. Aplicaţiile IT&C-ul joacă un rol esenţial în managementul relaţiilor cu terţii. În 1990 e-mail-ul a fost o revoluţie în ceea ce priveşte viteza comunicaţiilor. Pornind de la aceasta, noile aplicaţii trebuie construite şi dezvoltate pentru a facilita şi mai mult cooperarea şi comunicarea dintre diferite afaceri şi coordonarea proiectelor ce implică mai multi parteneri. Câteva soluţii de e-commerce destul de complicate şi concepte precum reţele EDI, managementul legăturilor între furnizori (“supply chain management (SCM)”) precum şi multiple platforme de schimb pe care ele oferă internetul, sunt considerate unelte necesare ‘întreprinderii extinse”. O cerinţă necesară pentru colaborarea on-line cu partenerii de afaceri externi o constituie transformarea informaţiei pe structură digitală pentru o uşoară operabilitate şi procesare automată. Tabel 2.4.2.
Folosirea de aplicaţii on-line pentru îmbunătăţirea comunicării cu
exteriorul a firmelor Dupa sectoare de activitate
Proiectarea anumitor produse şi servicii
Ind.Alimentară şi 11 tutunului Industria chimică 15 Industria 21 produselor electrice şi electronice Transportul 44 Comerţul cu 12 amănuntul Turism 13 Servicii IT&C 44 Dupa mărimea companiilor Mici (0-29 12 angajaţi) Mijlocii(30-149 18 angajaţi) Mari peste 250 angajaţi Pe ţări
22
Colaborarea online pentru previzionarea cererii pentru un produs 12
Managmentul online a capacităţii de producţie 12
Operabilitate documente electronice în relaţia cu furnizorii 44
Operabilitate documente electronice în relaţia cu clienţii 41
14 17
21 17
43 47
44 43
20 11
19 13
55 41
59 32
11 26
20 21
37 50
31 61
10
9
37
28
13
16
42
39
18
22
49
44
72
Germania Spania Franţa Italia UK
20 12 21 18 24
10 16 18 12 19
12 16 13 19 20
38 51 45 34 53
34 42 42 28 43
Statistic vorbind, 42% dintre angajaţii UE lucrează în companii care operează cu documente în formă electronică (în anul 2003). 12% dintre companii (ce au angajat 21% din forţa de muncă) folosesc sisteme online pentru îmbunătăţirea procesului de proiectare al produselor, iar 10% din totalul firmelor folosesc aceste sisteme pentru a ţine evidenţa produselor fabricate şi vândute într-o anumită perioadă. Comparativ cu anul 2002, procentul companiilor care folosesc sisteme online pentru operabilitatea documentelor în format digital (în schimbul cu furnizorii şi clienţii) se pare că este în scădere. Totodată însă, numărul de companii care raportează activităţi prin procurare de materii prime prin metode online este în creştere, ceea ce pare în neconcordanţă cu statisticile UE. Aceasta indică faptul că instrumentele pentru monitorizarea activităţii de e-commerce şi legăturile acestea cu lanţul de furnizori, în mod particular cu alte activităţi, în afară de cele de vânzări şi cumpărări directe online, trebuie examinate cu mai multă atenţie şi, la nevoie, ajustate după noile cerinţe. Numărul de companii care susţine că a achiziţionat cel puţin o parte a materiilor prime pentru producţie prin mijloace online, au crescut de asemenea numărul de angajări de la 43% (iunie 2002) la aproape 50% în martie 2003. Aceasta confirmă faptul că revoluţia în comerţul electronic se desfăşoară de fapt în sectorul de business to business (B2B).
73
Figura 2.4.1. Adoptarea tranzacţiilor online de către companii pe sectoare de activitate.
Creşterea observată în intervalul 2002/2003 se raportează în special în cadrul firmelor de dimensiuni medii şi mari. Deşi, şi în cadrul firmelor de dimensiuni mai mici se observă o creştere uşoară, diferenţa între aceastea şi clasa superioară este mult mai pronunţată la capitolul B2B decât în cazul altor indicatori de e-business. Comerţul online folosit în mod uzual nu este un teren cu prea mulţi jucători. Figura 2.4.2. Adoptarea tranzacţiilor online de către companii după mărimea acestora.
74
Creşterea tranzacţiilor încheiate on-line a avut loc în cadrul majorităţii sectoarelor industriei, cu excepţia domeniului IT&C care a atins de mult un nivel de la care creşteri ulterioare vor avea loc la rate de creştere mult mai mici. Procentul de firme care fac tranzacţii online au crescut în special în domeniul industriei chimice (de la 30% la 38%) precum şi în industria de transporturi (de la 33% la 37%). În orice caz, creşterea numărului de companii care fac tranzacţii online nu este proporţională cu creşterea volumului de bunuri şi produse tranzacţionate prin aceste mijloace. Tabel 2.4.3. Adoptarea tranzacţiilor online de către companii (%) Dupa sectoare de activitate
Fac tranzacţii online 36
Tranzacţii şi bunuri folosite indirect în producţie 67
Tranzacţii cu materii prime folosite direct în producţie 41
Au în vedere începerea tranzacţiilor online 6
Ind.Alimentară şi tutunului Industria chimică Industria produselor electrice şi electronice Transportul Comerţul cu amănuntul Turism
51
58
50
5
59
72
61
3
63 37
66 53
55 55
5 6
44
62
51
6 75
Servicii IT&C 76 Dupa mărimea companiilor Mici (0-29 33 angajaţi) Mijlocii(3050 149 angajaţi)
70
59
5
59
60
4
73
47
7
Mari peste 250 angajaţi Pe ţări Germania Spania Franţa Italia UK
58
63
50
5
63 27 30 35 59
69 42 65 61 58
57 45 58 58 49
6 3 6 6 6
Larga abordare şi sofisticarea continuă a activităţilor de procurare online de bunuri ridică întrebări legate de individualitatea întreprinderilor şi a lanţurilor de valori ale sectoarelor de activitate. Avantajele pe care companiile încearcă să le atragă includ reducerea costurilor legate de tranzacţiile online, relaţii mai bune cu furnizorii,îmbunătăţirea proceselor interne, precum şi creşterea varietăţii furnizorilor. De fapt, acestea reprezintă ariile în care companiile ce fac afaceri legate de e-commerce observă un impact pozitiv. Aproape 60% dintre companii au raportat efecte pozitive cu respectarea costurilor de achiziţionare şi a eficienţei proceselor interne. Tabel 2.4.5. Impactul tranzacţiilor online (martie 2004) Aria de impact Costurile de achiziţionare Relaţiile cu furnizorii Procesele interne ale firmei Costurile legate de logistică şi inventar
Foarte apreciat 16
Apreciat 43
Neapreciat 4
12 16
38 41
6 2
12
28
3
Există o anumită controversitate cu privire la tranzacţiile online care vor conduce la concentrarea marilor jucători ai pieţei în jurul câtorva furnizori, odată cu intenţia companiilor multinaţionale de a scădea drastic numărul de furnizori odată cu folosirea tranzacţiilor online. 76
După cum s-a observat în studiile întreprinse în 2004, această statistică nu este susţinută de faptele reale. Starea de fapt este diferită în funcţie de sectoarele de activitate. Astfel, în industria produselor electrice şi electronice, sunt angajaţi mai mulţi oameni în companii care raportează o scădere a numărului de furnizori datorită tranzacţiilor online decât în cadrul companiilor care şi-au lărgit numărul de furnizori. Activitatea de marketing electronic şi vânzări online. Marketingul şi vânzările online nu au cunoscut o creştere la fel de spectaculoasă în ultimul an (la fel ca activitatea de aprovizionare cu materii prime şi materiale). În două linii majore situaţia în UE se prezintă astfel: - Procentul de companii din cele 7 sectoare de activitate studiate aici care sunt prezente într-o formă sau alta pe internet aveau 71% din numărul total de angajaţi ai UE în 2002 şi 69% în 2003. - 16% din totalul companiilor (cu 21% din forta de muncă angajată) au raportat vânzări online în 2002 în creştere cu 1% în anul 2003 (cu 19% din forţa de muncă angajată) Acest fapt confirmă că numărul de companii care fac vânzări online nu este într-o creştere rapidă şi constantă. Aceasta poate fi privită cu surprindere având în vedere că marea majoritate a corporaţiilor (cu excepţia micro-întreprinderilor) sunt prezente pe internet. Era de aşteptat ca prezenţa lor pe internet să fie folosită pentru creerea de noi canale de vânzare, însă se pare că nu se urmează întotdeauna calea cea mai simplă. Tabel 2.4.6. Marketing online: companii cu website. Dupa sectoare de activitate
Companiile care au deja web-site
Ind.Alimentară 56 şi tutunului Industria 84 chimică Industria 87 produselor
Companiile care planuiesc un web-site 13
Folosesc un sistem de management online 8
5
21
6
34 77
electrice şi electronice Transportul 88 Comerţul cu 78 amănuntul Turism 44 Servicii IT&C 90 Dupa mărimea companiilor Mici (0-29 44 angajaţi) Mijlocii(3080 149 angajaţi) Mari peste 250 angajaţi Pe ţări Germania Spania Franţa Italia UK
3 12
26 32
10 3
33 43
13
29
9
25
89
4
29
78 56 62 62 70
8 14 8 8 11
22 43 40 40 34
În concluzie, comerţul electronic de tip bussines-to-consumer (B2C) nu va avea un impact semnificativ în sectoare şi companii, care, în viitor, nu vor adera la aceste trenduri importane. Având în vedere că locul de vânzare cu amănuntul devine un factor tot mai puţin important (cu excepţia industriei alimentare şi a utilităţilor zilnice), ceea ce este un pas cu adevarat important pentru comercianţii locali. Recente studii de piaţă arată că cumpărăturile online de către utilizatorii casnici este într-o creştere rapidă, chiar dacă această creştere este relativ mică măsurată la nivelul creşterii totale a vânzărilor şi are loc numai pe anumite pieţe ale UE. Pentru a înţelege cu adevărat impactul pe care Internet-ul îl are asupra vânzărilor către consumatori finali prin acest mediu, va trebui să ne focalizăm nu atât asupra volumului de vânzări cât mai ales asupra conceptului de vânzări “influenţate de prezenţa pe net a companiilor”. Aceasta abordare consideră că rolul important al Internet-ului rezidă în capacitatea de informare în faza de preachiziţie, prin căutări de oferte şi comparaţii de preţuri. 78
Un exemplu pozitiv pentru studiul trendelor şi impactelor în e-commerce sunt platformele de licitaţii pe Internet, având site-ul eBay ca promotor. Aceste platforme tind să evolueze din foste conexiuni de tip peer-to-peer (existând doar două părţi implicate într-o tranzacţie) în adevarate pieţe electronice cu funcţii duale: în timp ce vânzările de tip peer-to-peer şi licitaţiile continuă să se dezvolte, anumite companii cu forţa comercială continuă cu succes să îşi desfacă produsele şi serviciile pe aceste tipuri de platforme (fie la preţuri fixe sau prin licitaţie).
Tabel 2.4.7. Vânzările online de servicii şi produse în cazul B2B. Dupa sectoare de activitate
Vînzări online
Folosesc servere securizate (SSL) pentru vînzări online 25
Permit plata online
Furnizează servicii postvînzare online
13
19
63
39
58
59
51
83
48 52
24 29
4 48
47 51
42 46
33 62
42
36
47
55
28
39
18
61
36
45
26 16 12 14
50 65 42 54
19 53 42 38
40 60 36 43
Ind.Alimentară 6 şi tutunului Industria 9 chimică Industria 14 produselor electrice şi electronice Transportul 16 Comerţul cu 16 amănuntul Turism 36 Servicii IT&C 28 Dupa mărimea companiilor Mici (0-29 16 angajaţi) Mijlocii(3022 149 angajaţi) Mari peste 250 angajaţi Pe ţări Germania Spania Franţa Italia
79
UK
19
57
54
44
În anumite segmente, în special în domeniul bunurilor electronice de larg consum, vânzările online au deja o cotă foarte importantă din totalul acestei pieţe, iar pieţe electronice de vânzare precum eBay au o cotă importantă din această piaţă. Renumitul domeniu amazon.com, a început de curând să imite modelul eBay oferindu-se să vândă cărţile folosite ale consumatorilor prin intermediul propriului website, colectând în acest mod comisioane din tranzacţiile reuşite. Acesta se ocupă de întregul proces de la plasarea ofertei şi până la aranjarea modalităţilor de plată şi plata efectivă ca un intermediar de încredere. Aceste dezvoltări se aplică şi în cazul tranzacţiilor de tip business-to-business. În domeniul afacerilor se foloseşte aceeaşi platformă ca şi în cazul B2C, însă există diferente semnificative între structura B2B şi B2C în ceea ce priveşte relaţia vânzătorcumpărător. Factorul critic care stă la baza succesul online, este acela că sistemele create trebuie să îndeplinească o listă de cerinţe minime. Aceste cerinţe includ aspecte legate de conţinut (interfaţăcât mai uşor de folosit şi de accesat, informaţii structurate după importanţă, etc) precum şi cerinţetehnice (un proces de comandă trebuie să fie securizat de către un server specializat). Sisteme de e-commerce avansate permit plată online (în cele mai multe cazuri prin cărti de credit sau carduri de debit) precum şi confirmarea automată a ordinului şi a plăţii via e-mail. La nivel de companie acest sistem va fi integrat cu sistemele electronice ale companiei precum şi cu toate procesele automatizate care ţin de bunul mers al firmei (contabilitate, furnizare directă, etc). Studii realizate în 2004 au arătat ca 16% din companiile UE realizeară tranzacţii online, 7% folosesc servere securizate, 6% permit plata online, dar numai 1% dintre toate companiile au sisteme de e-commerce integrate cu structura de intranet a companiei. Deoarece sistemele de e-commerce sunt încă la începuturile existenţei lor, acestea sunt 80
în multe cazuri rudimentare şi nu sunt compatibile cu cerinţele sporite de securitate în ceea ce priveşte tranzacţiile încheiate on-line. Din acest punct de vedere nu este o surpriză faptul că mai mult de 40% dinre firmele cu activitate on-line au declarat că au înregistrat vânzări online de sub 5% din totalul încasărilor. Într-o mare măsură e-commerce-ul este în faza de testare, deşi peste 25% din totalul firmelor cu vânzări online au raportat încasări de aproape 10 % din total volum de vânzări.
Figura 2.4.4. Companii cu activitate de tranzacţii online
Semnificaţia şi impactul noţiunii de e-commerce. Ca concluzie generală, aproape 60% dintre companii au declarat (în 2003) că prezenţa lor în categoria de e-business a avut o anumită importanţă din punct de vedere operaţional, ceea ce reprezintă o creştere procentuală de aproximativ 5% comparativ cu anul 2002. Aproape 11% dintre firmele care au activitate în UE au declarat că e-commerce-ul reprezintă o parte importantă a activităţii desfăşurate. Figura 2.4.5. Importanta e-commerce-ului în cadrul sectoarelor
81
Procentual, numărul de companii care atribuie o oarecare importanţă activităţii de ecommerce în cadrul activităţii desfăşurate fac parte din toate cele 3 categorii de mărime, însă cele mai multe fac parte din clasa superioară (cu peste 250 de angajaţi). Figura 2.4.6. Companii care susţin că e-commerce-ul are o oarecare importanţă din punct de vedere operaţional
Pe sectoare de activitate, percepţia asupra e-business este eterogenă. În mod deloc surprinzător, serviciile de tip IT&C precum şi industria produselor electronice fac parte dintre sectoarele unde activitatea de e-business este considerată mult mai importantă decât în alte sectoare ( ex: ind. alimentară). Figura 2.4.7. Companii cu acces la Internet (pe ţări în 2002)
82
Tabel 2.4.8. Semnificaţia e-commerce aşa cum este percepută de către companii. Dupa sectoare de activitate
Are un rol important in operabilitatea companiei
Are un oarecare rol in cadrul companiei
Nu influenţează acrivitatea companiei
Ind.Alimentară şi tutunului Industria chimică Industria produselor electrice şi electronice Transportul Comerţul cu amănuntul Turism
7
36
55
Nu influenţează acrivitatea companiei în momentul de faţă şi nici nu o va face în viitor 61
7
52
40
51
14
53
32
46
5 7
73 39
21 52
58 55
18
43
38
40 83
Servicii IT&C 33 Dupa mărimea companiilor Mici (0-29 14 angajaţi) Mijlocii(3015 149 angajaţi)
51
15
38
35
49
48
48
36
49
Mari peste 250 angajaţi Pe ţări Germania Spania Franţa Italia UK
11
55
33
52
14 17 4 23 8
58 30 37 38 49
28 57 48 38 42
61 70 80 40 40
În total, conform studiilor întreprinse, companiile sunt satisfăcute sau foarte satisfăcute de activitatea de e-business întreprinsă (aprox 90 % din total). Rămâne o companie din 10 care este (foarte) dezamăgită de efectele de activităţii de e-business întreprinse. Aceasta situaţie nu diferă în funcţie de mărimea companiei sau de sectoare de activitate, aşa cum se poate observa şi în tabelul următor: Tabel 2.4.9. Satisfacţia companiilor cu privire la e-commerce în 2003 Dupa sectoare Foarte de activitate satisfacut Ind.Alimentară 9 şi tutunului Industria 10 chimică Industria 13 produselor electrice şi electronice Transportul 10 Comerţul cu 16 amănuntul Turism 22 Servicii IT&C 19 Dupa mărimea companiilor Mici (0-29 20 angajaţi)
Satisfacut
Dezamăgit
85
6
Foarte dezamăgit 0
79
11
0
76
11
0
81 75
9 9
1
70 69
8 12
1 0
70
9
1
84
Mijlocii(30149 angajaţi)
10
81
8
0
Mari peste 250 angajaţi Pe ţări Germania Spania Franţa Italia
14
79
8
0
13 25 10 21
75 71 80 69
11 4 10 10
1 0 1 0
UK
15
77
8
0
Infrastructura ITC ca factor determinant. Fără ajutorul unei infrastructuri de reţea adecvate, atât la nivel macro (reţele regionale, externe întreprinderii) cât şi la nivel micro (conectivitatea la nivelul întreprinderii), acţiunile de acest gen nu pot culege roadele tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor. De realizarea acestei infrastructuri şi de calitatea ei la nivel regional depinde în bună măsură o creştere economică riguroasă. Cu toate acestea, dezvoltarea unei asemenea infrastructuri diferă între ţări care au acelaşi PIB, în funcţie de moştenirile acestor reţele, diferitele politici adoptate precum şi de factori geografici. Aceasta reprezintă o sarcină şi o provocare pentru politica economică de a promova şi de a permite crearea unei pieţe competitive şi susţinute pentru crearea infrastructurii reţelei necesare afacerilor electronice şi, în acelaşi timp, de promovare în vederea creării cererii necesare pentru folosirea reţelelor create. Se ştie deja că domeniul ITC nu poate promova singur creşterea economică prin aceste mijloace, dar un multiple sectoare el reprezintă o unealtă indispensabilă pentru creşterea productivităţii. În toate economiile informaţionale avansate, accesul la Internet a devenit indispensabil în lumea afacerilor şi a atins deja punctul de saturaţie, neexistând nici o diferenţă între EU, SUA sau Japonia la acest nivel. Există în schimb diferenţe în ceea ce priveşte tipul conexiunii folosite, după cum se poate observa din graficele următoare. Per total, există o migrare masivă către conexiuni permanente (nu dial-up) cu acces mai rapid şi cu bandă de transfer mult mai mare. Figura 2.4. 8. Tipuri de conexiuni la Internet (pe ţări în 2002) 85
Răspândirea de reţele locale (LAN-uri), Intranet-uri şi Extranet-uri este de asemenea destul de omogenă între cele 3 arii geografice (UE, SUA şi Japonia). Figura 2.4. 9. Răspândirea LAN-urilor intranet-urilor şi extranet-urilor
Ca o concluzie generală a acestor observaţii se poate spune că răspândirea infrastructurii ITC, cel puţin la nivelele de bază, nu prezintă diferenţe importante la nivel regional. Diferenţele (dacă sunt) se pot observa la nivel de natură a aplicaţiei precum şi 86
ca volum de activităţi întreprinse online. Chiar şi regiunile precum şi sectoarele avansate din acest punct de vedere, diferă în intensitatea şi complexitatea cu care folosesc departamentele ITC pentru susţinerea proceselor de e- business. Cerere de e-commerce pentru tranzacţii de tip B2C în ţările UE. Din punct de vedere a cererii în particular în categoria de business-to-consumer, e-commerceul este mult mai popular în SUA decât în Europa. Conform studiilor “SIBIS” în 2002, aprope 20% din totalul populaţiei au cumpărat produse sau servicii online, în timp ce în Europa, doar Danemarca, Suedia şi UK se apropie de statisticile înregistrate în SUA. În particular, numărul de utilizatori frecvenţi de e-commerce este mult mai ridicat în America de Nord decât în majoritatea ţărilor europene. Existenţa factorilor de natură culturală care duc la aceste diferenţe este de necontestat, iar acest fapt se poate observa în special în diferenţa dintre majoritatea statelor membre ale UE şi cele 10 state care doresc aderarea în cadrul Uniunii Europene (printre care şi România). Dintre acestea din urma se remarca în mod deosebit Estonia. Aici ecommerce-ul este la fel de răspândit că şi în majoritatea ţărilor membre ale UE. În celelalte ţări aderante la UE nivelul de e-commerce în categoria B2C este scăzut (în cele mai multe cazuri sub 5% din populaţie folosesc aceste servicii). Aceasta reflectă răspândirea redusă a accesului la internet în locuinţe. Acest fapt limitează la rândul sau potenţialii clienţi. Cererea scăzută pentru e-commerce are implicaţii mai mari la nivelul companiilor în special datorită faptului că acestea comercializează de obicei către consumatori finali. De aceea motivaţia acestora de a se implica în e-commerce este mai scăzută decât în ţările membre ale UE, în care cererea de e-commerce din partea utilizatorului final a atins în multe cazuri nivele critice.
87
CAPITOLUL III. CĂILE DE ÎNBUNĂTĂŢIRE ŞI SECURITATE A COMERŢULUI ELECTRONIC – IMPACTUL CRIZEI ECONOMICE MONDIALE 3.1 Securitatea în mediul global de lucru La cursurile intensive organizate de Microsoft Research Cambridge, la finele lunii martie 2003, unul dintre evenimentele-semnal a fost şi lansarea celei de-a doua ediţii a cărţii Writing Secure Code, a autorilor Michael Howard şi David LeBlanc, evenimentul fiind marcat de ultimul dintre cei doi autori. În plus, acesta a susţinut două prelegeri al căror subiect a fost, firesc, tema cărţii. Evenimentul nu a însemnat o simplă lansare de carte, ci a marcat contextul în care ea avut loc. Utilizatorii produselor Microsoft au observat că anul 2002 a fost unul lipsit de lansări ale noilor produse ale companiei şi chiar de îmbunătăţiri ale versiunilor anterioare, aceasta şi datorită unei intervenţii 88
categorice a lui Bill Gates, în ianuarie 2002, ceea ce nu se mai întâmplase decât în decembrie 1995. Mesajul lui, adresat miilor de angajaţi Microsoft, era unul foarte clar: importanţa securităţii informatice. Cu alte cuvinte, revizuirea problemelor securităţii produselor corporaţiei. Astfel a ieşit prima ediţie a cărţii Writing Secure Code, cu subtitlul Tehnici şi strategii practice de securizare a codurilor aplicaţiilor într-o lume a reţelelor, iar sub acesta, pe copertă, apare mesajul lui Bill Gates, care într-o interpretare liberă s-ar putea citi „Bibliografie obligatorie pentru toţi angajaţii Microsoft” (în original – „Required Reading at Microsoft”). Că este un eveniment-semnal reiese şi din studiul publicat de The Economist , în 26 octombrie 2002, care începe cu trimiterea la mesajul lui Bill Gates. Întregul studiu, la rândul său, este altă formă de atenţionare. Titlul este semnificativ – Securizarea norilor: Un studiu al securităţii digitale.[48, pag 56] Într-adevăr, subiectul este de o maximă importanţă, îndeosebi după incidentul de la 11 septembrie 2001, din SUA, obligând statele lumii să acţioneze împreună împotriva unui posibil atac terorist mondial, acesta putându-se declanşa prin cyberspace, spaţiul cibernetic al planetei. Poate şi din cauza ameninţării la care sunt expuse, dar şi datorită experienţei tragice trăite în septembrie 2001, SUA au lansat, în februarie 2003, cel mai categoric semnal, prin The National Strategy to SECURE CYBERSPACE .[49, pag16] În cuvântul adresat naţiunii, preşedintele SUA, George W. Bush, în introducerea strategiei amintite declară: „Temelia strategiei de securitate a spaţiului cibernetic al Americii este şi va rămâne parteneriatul public-privat pentru implementarea acestei strategii. Numai acţionând împreună putem construi un viitor mai sigur în spaţiul cibernetic.” Înaintea acestei afirmaţii, preşedintele marchează importanţa strategiei la nivelul întregii societăţi: „Securizarea spaţiului cibernetic este un deziderat strategic extraordinar de dificil care necesită un efort coordonat şi concentrat din partea întregii noastre societăţi – guvernul federal, guvernele statale şi locale, sectorul privat, precum şi al cetăţenilor americani”. Edificator este şi faptul că, atunci când sunt definite priorităţile naţionale de securizare a spaţiului cibernetic, una dintre acestea este intitulată: „Securitatea 89
naţională şi cooperarea internaţională pentru securizarea spaţiului cibernetic”, ceea ce demonstrează că americanii recunosc faptul că securitatea oricărei ţări depinde de securitatea planetară, iar componenta esenţială este, în ultimul timp, spaţiul cibernetic sau, cum plastic a intitulat The Economist, Securitatea norilor sau securitatea digitală. La ea ne vom referi în cele ce urmează. Din studiile întreprinse în ţările dezvoltate s-a ajuns la concluzia că, după atacul terorist din 11 septembrie 2001, softul de securitate, care se afla pe o poziţie aproape neglijabilă (în cele mai bune situaţii situându-se pe locul cinci), a devenit prioritatea numărul unu. Cheltuielile mondiale cu tehnologiile de asigurare a securităţii au crescut în anul 2007 cu 28% faţă de anul 2008. În anii următori se va înregistra o creştere şi mai mare. Dacă în anul 2001 statele lumii au alocat 6 miliarde de dolari, în anul 2009 se vor cheltui peste 13 miliarde pentru securizarea Internetului. Unii specialişti chiar se tem de proporţiile investiţiilor în securitatea informatică, atenţionând că vânzătorii de software vând teamă, iar teama şi sexul au devenit două lucruri exagerate care conduc la cumpărături iraţionale ale oamenilor. Alţii, în schimb, nu ajung la aceeaşi concluzie, fiindcă apreciază că baza de pornire (cheltuielile anterioare cu securitatea) era foarte mică, destul de apropriată de zero. Cele mai multe firme, susţin ei, alocă securităţii 3% din bugetul alocat tehnologiei, iar aceasta din urmă primeşte 3% din venituri, ceea ce înseamnă 3% aplicat la 3%, adică 0,09% – mai puţin decât îi costă cafeaua într-un an, spun ei cu maliţiozitate. Din analizele realizate de CSI/FBI, rezultă că, la nivelul anului 2002, deşi 80% dintre respondenţi au recunoscut că au înregistrat pierderi financiare, numai 40% au putut cuantifica pierderile. În intervalul 1997-2001, cele 503 organizaţii analizate au înregistrat pierderi cauzate de crime informatice în valoare de aproximativ 1,5 miliarde de dolari, iar în anul 2002, de 456 milioane de dolari. Sub aspectul ameninţărilor „globale”, pentru al patrulea an consecutiv, s-au formulat întrebări referitoare la site-urile www. Dintre respondenţi, 98% au declarat că au astfel 90
de site-uri, iar 52% dintre ei efectuează operaţiuni de comerţ electronic prin intermediul site-urilor. De asemenea, 38% dintre ei au fost victimele accesului neautorizat sau ale folosirii neadecvate a site-urilor în ultimele 12 luni. Cele mai multe atacuri sunt orientate spre domeniile .com, ceea ce înseamnă 30% din atacurile site-urilor Web. Urmează, ca frecvenţă a atacurilor, cele orientate spre nume de domenii ale unor ţări (.cn pentru China; .tw, pentru Taiwan – ambele înregistrând 9% din atacurile mondiale). Domeniile .gov au înregistrat o creştere a atacurilor cu 38%, iar cele militare (.mil) au înregistrat o creştere de 128% faţă de anul precedent. Numele de domeniu .il (Israel) a fost victima unei creşteri a atacurilor cu 220%; .in (India) cu 250%, .pk (Pakistan) cu 300%, iar în top s-a aflat domeniul gov.uk (guvernul din Marea Britanie), cu 378% ceea ce prezintă datele statistice oferite de ICANN. Cu uşurinţă se poate observa că bombardamentele din spaţiul cibernetic global se orientează spre anumite zone planetare şi anumite domenii, ceea ce conduce la ideea că se declanşează, de fapt, adevărat războaie informaţionale, despre care vom discuta în paragraful următor. Informaţie şi război informaţional Înaintea prezentării preocupărilor fiinţei umane pe planul războiului informaţional, credem că se cuvine să menţionăm doare câteva exemple din lumea celor care nu cuvântă, dovedindu-se astfel că, aşa cum zis-a Ahazverus, nimic nu-i nou sub soare. Literatura din domeniu începe seria exemplelor cu năstruşniciile cucului. Se ştie că acesta îşi depune ouăle în cuiburile altor păsări, dar pare de necrezut cum reuşeşte să păcălească 180 de alte specii de zburătoare. Totul îi reuşeşte prin manipulare informaţională şi exploatarea vulnerabilităţii sistemelor de protecţie ale altora. Este o adevărată „inginerie” modul în care el reuşeşte să schimbe culoarea ouălor în funcţie de cuibul în care le depune, ceea ce presupune mai întâi identificarea exactă a „proprietarului” cuibului, şi apoi trecerea peste sistemele de securitate ale acestuia, 91
distrugând integritatea mediului respectiv. Mai putem spune, precum versul popular, „umblă cucu’ ca năucu’“!?!. Tehnicii lui i-a răspuns, într-un mod special, pupăza. Mai mult, şi pentru a le veni de hac celor de teapa lui Nică a lui Ştefan Apetrei, creează un mediu insuportabil altora, confecţionându-şi cuibul în scorburi foarte adânci pe care le garniseşte cu materii fecale. „Tehnica” aceasta au preluat-o japonezii în secoulul XXI, presărând pe lângă căile ferate ale trenurilor rapide excremente de leu pentru a speria animalele din păduri şi a nu le lăsa să se mai expună accidentelor feroviare. Experimentul are mare succes prin această farsă informaţională, fiind mult mai ieftin decât barierele fizice de protecţie. Şi corbul utilizează o şiretenie pentru a-şi ademeni prada, apelând la o simulare a trăirii ultimelor clipe, prin zbateri specifice şi sunete impresionante, până la apropierea vânatului, când declanşează atacul decisiv. Exemplele pot continua cu diverse moduri de apărare sau de atac, dar nu putem încheia scurta incursiune fără să comparăm două sisteme total diferite. Unul se bazează pe o mulţime de şiretlicuri, pe care le-am putea numi „inginerii sociale” sau psiop-uri (operaţiuni psihologice), lansate de vulpe, în ipostaza de atacant, iar celălalt se bazează pe o singură metodă de „protecţie fizică”, transformându-se într-un bulgăre de ghimpi – cu scop de apărare –, acesta fiind ariciul. În selectarea uneia dintre cele două metode, majoritatea realizatorilor de sisteme de securitate a averilor informaţionale aleg varianta ariciului. Istoria ne oferă o mulţime de exemple referitoare la măsurile de protecţie sau de apărare a valorilor informaţionale. Nu vom mai zăbovi asupra lor, căci prezentul ne oferă o gamă atât de diversificată, greu de surprins prin multitudinea cazurilor înregistrate. Tocmai din această cauză vom încerca să surprindem esenţialul sau regulile generale ale luptei prin sau pentru informaţie, ceea ce a condus la apariţia conceptului de război informaţional. Războiul informaţional constă în acele acţiuni realizate cu scopul de a proteja, exploata, corupe, respinge sau distruge informaţii sau resurse informaţionale, având ca finalitate obţinerea unui avantaj, atingerea unui obiectiv sau câştigarea unei victorii majore asupra adversarului .[50, pag 24] 92
Operaţiunile declanşate prin război informaţional pot fi din următoarele categorii: penetrarea calculatoarelor, spioni umani, sateliţi spioni, interceptări, camere de supraveghere video, război electronic, distrugerea fizică a componentelor de comunicaţii sau a sistemelor energetice, falsificări de documente, managementul percepţiei, operaţiuni psihologice, viruşi, viermi, cai troieni, viruşi falşi, furtul de secrete comerciale, interceptarea datelor personale, contrafacerea de e-mail-uri şi multe altele. Din simpla lor enumerare, putem trage concluzia că ele se pot înfăptui în timpul războaielor reale (cum au fost cele din Irak, Iugoslavia, Afganistan) sau al aşa-ziselor războaie reci. În funcţie de circumstanţe, unele dintre ele sunt catalogate drept crime, altele sunt legale, dar condamnabile la capitolul etică. Unele părţi sau guverne le consideră practici normale. În domeniul militar sunt asimilate conflictelor. În orice caz, tot ceea ce au ele în comun este ţinta urmărită, de a exploata resursele informaţionale în avantajul atacantului şi dezavantajul celeilalte părţi, atacatul sau apărătorul. Astfel, putem să împărţim şi operaţiunile în operaţiuni de atac şi altele de apărare. Operaţiunile de atac urmăresc mărirea valorii unei resurse-ţintă în favoarea atacantului şi diminuarea valorii ei pentru apărător, în timp ce operaţiunile de apărare vizează contracararea potenţialelor atacuri, pentru preîntâmpinarea sau diminuarea eventualelor pierderi. Se poate spune că nu este o luptă cu sumă zero, ci cu învingători şi învinşi. Valorile obţinute nu sunt întotdeauna monetare sau materiale, ci militare sau convenţionale, sau de altă natură. Valoarea resurselor informaţionale pentru un actor/jucător este o funcţie de şase factori . Primul vizează relevenţa resursei prin prisma preocupărilor şi angajamentului jucătorului. Al doilea se referă la aptitudinile jucătorului. El poate să aibă cunoştinţe, abilităţi şi mijloace de utilizare eficientă a resursei. Al treilea factor este disponibilitatea resursei pentru jucător. Cel de-al patrulea se referă la disponibilitatea resursei pentru alţi jucători. Dacă un document secret intră în posesia unui jucător, valoarea câştigată de acesta este imensă, mai mare decât era la proprietar. Al cincilea factor evidenţiază integritatea resursei, ceea ce înseamnă completitudine, corectitudine, autenticitate şi 93
calitate în ansamblu. Dacă un atacant transmite pe canalele de televiziune ale altei ţări informaţii prin care aceasta din urmă este discreditată este un real avantaj al atacantului. Al şaselea factor se referă la factorul timp. Valoarea unei resurse informaţionale poate spori sau diminua în timp.[51, pag 6] Operaţiunile războaielor informaţionale de atac produc rezultate de genul învinsînvingător, prin alterarea disponibilităţii şi integrităţii resurselor informaţionale, în favoarea atacantului şi defavoarea apărătorului. Se poate vorbi despre obţinerea a trei rezultate în urma unui atac: 1.
atacantul obţine un acces mai mare la resursele informaţionale;
2.
apărarea pierde accesul total sau parţial la resurse;
3.
integritatea resurselor este diminuată. Operaţiunile de apărare încearcă să protejeze resursele informaţionale împotriva potenţialelor atacuri. Scopul lor este de păstrare a valorii resurselor sau, în caz de atac încununat cu succes, să recupereze valorile pierdute. Defensiva sau apărarea poate fi văzută ca un tot format din cinci părţi: prevenirea, descurajarea, indicaţii şi atenţionări, detectarea, preparative în caz de urgenţă şi răspunsul. Operaţiunile întreprinse şi tehnologiile utilizate se pot încadra în mai multe domenii dintre cele enumerate. Securitatea informaţională se apropie mult de războiul informaţional defensiv, dar nu se confundă cu acesta, deoarece securitatea informaţională vizează, în principal, resursele proprii şi măsurile de protecţie împotriva erorilor, accidentelor şi dezastrelor naturale, dar şi a actelor săvârşite cu intenţie. Războiul informaţional defensiv se adresează resurselor fără proprietar, îndeosebi a celor din domeniul public, şi nu se preocupă de acte neintenţionate. Atât securitatea informaţională, cât şi războiul informaţional defensiv, deseori, sunt cuprinse în termenul asigurare informaţională. Războaiele informaţionale implică nu numai calculatoarele şi reţelele de calculatoare, ci şi informaţiile sub orice formă şi transmisia lor pe orice cale. Ele acoperă toate 94
operaţiunile declanşate împotriva conţinutului informaţiilor şi a sistemelor în care se află, inclusiv hard, soft şi practici umane.
Resursele informaţionale Resursele informaţionale pot fi împărţite în cinci clase, după funcţia pe care o au: containere, transportori, senzori, aparate de înregistrat şi procesoare. Nu se poate face o referire netă la includerea unei resurse într-o singură clasă, deoarece ea se poate regăsi în mai multe. Edificatoare sunt calculatoarele şi oamenii, greu de încadrat într-o anumită clasă. Containerele sunt suporturi informaţionale pe care sunt păstrate informaţiile sau pseudo-informaţiile, când e cazul. Fiecare obiect este purtătorul propriilor informaţii, al acelora ce-i descriu structura, putându-se spune că fiecare obiect este un container de informaţii. De un interes aparte se bucură obiectele care au un conţinut informaţional suplimentar. Printre ele se află memoria omului, a calculatoarelor, suporturile media, benzi, discuri ş.a. Containerele pot fi incluse unul în altul, cum ar fi cazul documentelor incluse în dosare, la rândul lor incluse în bibliorafturi, acestea depuse în dulapuri, şi ele încuiate în birouri ş.a.m.d. În cazul suporturilor informatice, datele sunt păstrate în fişiere, ele fiind incluse în directoare. În lumea reală, a avea acces la o informaţie necesită trecerea peste anumite niveluri de protecţie, poate în ordinea inversă a descrierii anterioare, dar în lumea electronică este posibilă trecerea peste aceste straturi realizate prin software – de exemplu, un disc poate fi citit direct, fără să fie deschis un fişier anume. Transportorii sunt obiecte şi sisteme de comunicaţii care transmit sau transferă informaţiile dintr-un loc în altul. Ei pot fi persoane, vehicole şi sisteme fizice de transport (camioane, planuri înclinate, benzi transportoare, tuburi cu vacuum ş.a.), sisteme poştale, sisteme de telecomunicaţii, inclusiv sistemele de telefonie şi telegrafie,
95
sistemele de radio şi televiziune, reţelele de calculatoare, inclusiv Internet, Intranet şi Extranet. Senzorii sunt echipamente care extrag informaţiile din alte obiecte şi din medii diverse. Aici sunt incluşi senzorii umani, camerele de luat vederi, microfoanele, scannerele şi radarele. Aparatele de înregistrat sunt echipamente prin intermediul cărora sunt plasate informaţiile în containere. Aici se încadrează procesele umane, imprimantele, magnetofoanele/casetofoanele/repertofoanele şi inscriptoarele de discuri. Procesoarele de informaţii sunt obiecte care manipulează informaţii, de genul oamenilor, microprocesoarelor, precum şi softul şi hardul sistemelor informatice. Termenul de infrastructură informaţională se referă la resursele informaţionale, inclusiv sistemele de comunicaţie, instituţii sau persoane din domeniu. Se poate vorbi despre infrastructura informaţională a apărării, infrastructura informaţională naţională şi infrastructura informaţională globală. Spaţiul informaţional se referă la agregarea tuturor resurselor informaţionale aflate la dispoziţia unei unităţi. Într-o firmă, el cuprinde angajaţii, documentele tipărite, sistemele informatice şi de comunicaţii, plus toate informaţiile structurate existente în unitate sau în mediul ei de lucru. Spaţiul cibernetic, cyberspace, este spaţiul informaţional care însumează totalitatea reţelelor de calculatoare, cunoscut şi ca reţeaua reţelelor. Spaţiul de bătaie/luptă este un spaţiu aparte, specific doar pe timp de război, şi constă în tot ceea ce se află în spaţiul fizic, inclusiv semnalele comunicaţiilor din eter. Valoarea resurselor informaţionale are două componente: o valoare de schimb şi una operaţională. Valoarea de schimb este stabilită de piaţă şi este cuantificabilă, reprezentând preţul pe care îl oferă cineva pentru acea resursă. Valoarea operaţională este dată de avantajele obţinute în urma utilizării acelei resurse. Poate fi cuantificabilă, dar nu e o regulă generală.
96
Valoarea unei resurse pentru o parte nu este aceeaşi şi pentru cealaltă parte. Pentru un anumit jucător, după cum am afirmat anterior, valoarea este o funcţie de şase factori: proecuparea şi angajamentul jucătorului, aptitudinile jucătorului, disponibilitatea resurselor pentru jucător, disponibilitatea resurselor pentru alţi jucători, integritatea resurselor şi timpul. Jucătorii Într-un război informaţional participă doi jucători: unul ofensiv şi altul defensiv. Primul, atacantul sau jucătorul ofensiv, este cel ce lansează o anumită operaţiune asupra unei resurse informaţionale, iar cel de-al doilea, apărătorul sau jucătorul defensiv, îşi propune să se apere de operaţiunea declanşată de atacant. De regulă, atacantul este „zmeul” sau „balaurul” sau „băiatul cel rău”, dar o astfel de catalogare nu este valabilă în toate cazurile. Jucătorii din ambele tabere pot acţiona individual sau în grupuri organizate (structurate) şi neorganizate (nestructurate). Ei pot acţiona la nivelul unui stat sau nu, putând fi sau nu finanţaţi. Pentru intrarea într-un război informaţional, un jucător trebuie să aibă un motiv, să dispună de mijloace şi să i se ofere posibilitatea de a o face. Jucătorii ofensivi pot fi grupaţi în câteva clase generale: interni, hackeri, criminali, corporaţii, guverne şi terorişti. Jucătorii defensivi sunt persoane fizice, organizaţii sau guverne. La nivelul persoanelor, apărarea constă în tot ceea ce se întreprinde pentru păstrarea secretului datelor cu caracter personal, a resurselor proprii, a menţinerii unei poziţii competitive pe piaţă ş.a. Organizaţiile vizează păstrarea unei poziţii competitive şi a resurselor lor. Pentru guverne, eforturile vor fi concentrate spre asigurarea securităţii informaţionale, a securităţii economice, siguranţei publice, a cadrului juridic ş.a. Guvernului îi revin obligaţii din următoarele categorii: identificarea, investigarea şi sancţionarea actelor criminale, servicii de contra-informaţii, apărare naţională, crearea cadrului protecţiei
97
legale, definirea standardelor, precum şi inventarea şi realizarea noilor tehnologii de apărare. Părţile angajate într-un război informaţional pot juca ambele roluri, de apărător şi atacant. Protecţia informaţiilor prin clasificarea lor Dacă după cel de-al doilea război mondial au rămas atâtea amintiri neplăcute, se cuvine, totuşi, să recunoaştem şi câteva moşteniri teribile. Ne gândim la cercetarea operaţională, a lui Claude Shannon, transferată din domeniul militar în cel economic, dar şi la ceea ce ne interesează pe noi mai mult, marcarea documentelor cu regim special. NATO are meritul principal în dezvoltarea acestui sistem, al clasificării. Clasificare înseamnă etichetări crescătoare ale documentelor sau informaţiilor, de la cel mai de jos nivel, unde se situează informaţiile deschise (open) sau neclasificate (unclassified), la cele confidenţiale, urcând spre informaţii secrete şi strict secrete (top secret). Iniţial, s-a pornit de la ideea că informaţiile care prin compromitere pot costa vieţi umane sunt marcate „secrete”, în timp ce informaţiile a căror compromitere costă pierderea multor vieţi umane sunt definite „top secret” (strict secrete). Angajaţii în domeniul securităţii sistemelor sunt investiţi cu responsabilităţi diverse, dar şi cu dreptul de a lucra cu anumite categorii de informaţii. Se poate vorbi de o strânsă legătură între responsabilităţi şi categoriile de informaţii cu care se dă dreptul de a lucra. În SUA, dreptul de verificare a fişierelor cu amprente ale FBI este acordat doar pentru verificarea unor informaţii secrete, în timp ce o verificare de tip „top secret” dă dreptul de accesare a tuturor datelor despre locurile de muncă din ultimii 5 până la 15 ani. Pe linia accesului la unele categorii de informaţii, pentru exercitarea controlului lucrurile sunt mai clare: un oficial poate citi documentele dintr-o anumită categorie numai dacă el are cel puţin împuternicirea de accesare a informaţiilor din categoria respectivă sau dintr-una superioară. De exemplu, un împuternicit să acceseze informaţii „strict secrete” poate citi informaţii confidenţiale, secrete şi strict secrete, iar unul cu 98
drept de accesare a informaţiilor secrete nu le poate accesa pe cele „strict secrete”. Regula este că informaţiile pot circula doar în sus, de la confidenţial la secret şi strict secret, în timp ce invers, de sus în jos, pot circula doar dacă o persoană autorizată ia în mod deliberat decizia de a le declasifica. De asemenea, s-au stabilit reguli de păstrare a documentelor, după cum urmează: documentele confidenţiale sunt păstrate în dulapuri cu cheie, în orice birou guvernamental, în timp ce documentele din categoriile superioare necesită seifuri de un anumit tip, uşi păzite şi control asupra copiatoarelor şi a celorlalte echipamente electronice. Sunt foarte puţine unităţi care au proceduri stricte pe linia asigurării securităţii informaţiilor. Pe de altă parte, la nivel naţional există proceduri foarte riguroase privind secretul de stat. De regulă, există o ierarhie a ceea ce este cunoscut sub numele de clasificare, prin care orice document şi alte elemente importante sunt încadrate într-o anumită categorie. Se practică două strategii de bază pe linia securităţii naţionale: 1. Tot ceea ce nu este interzis este permis. 2. Tot ceea ce nu este permis este interzis. În Statele Unite ale Americii, prima strategie este cea care guvernează accesul la informaţiile guvernamentale. În multe ţări de pe glob, accesul la informaţiile naţionale este controlat prin legi privind secretul de stat, folosindu-se cea de-a doua strategie. Un angajat loial şi devotat firmei nu discută afacerile acesteia până când nu are convingerea că problema respectivă poate să fie făcută publică. Se apelează la două tactici de implementare a strategiei fundamentale privind protejarea informaţiilor deosebite: controlul discreţionar al accesului, controlul legal al accesului. Prima tactică de control al accesului implementează principiul celui mai mic privilegiu: nici o persoană, în virtutea rangului sau a poziţiei ce o deţine, nu are drepturi nelimitate de a vedea informaţiile deosebite, iar persoanele care au o astfel de facilitate 99
trebuie să le vadă numai pe cele care intră în sfera lor de activitate. Controlul discreţionar al accesului este aplicat printr-o matrice de control. Pentru fiecare persoană (subiect) aflată pe listă şi pentru fiecare informaţie (obiect), matricea arată ceea ce poate face fiecare subiect cu obiectele din listă: citire, scriere, execuţie, aprobare ş.a. Controlul legal al accesului îşi exercită forţa pe baza legilor existente (legea securităţii naţionale, legea energiei atomice ş.a.). În SUA, prin lege, sunt stabilite două tipuri de structuri de control: ierarhizate şi neierarhizate. Structura ierarhizată încadrează informaţiile senzitive în patru categorii: strict secrete, secrete, confidenţiale şi neclasificate. Primele trei categorii sunt referite printr-o denumire generică: informaţii clasificate. În alte ţări NATO, inclusiv Canada, a patra categorie este cunoscută sub numele de informaţii restrictive. În structura neierarhizată sunt două categorii: compartimentate şi cu obiecţii sau ascunse vederii unor categorii de persoane. Compartimentările pot avea nume scurte, suficient de sugestive, care să scoată în relief aspecte cum sunt: SECOM (securitatea comunicaţiei), CRIPTA (criptare), COMSEC (comunicaţii secrete), HUMINT (Human INTeligence), SIGINT (SIGnal INTeligence), IMINT (IMage INTeligence) ş.a. Categoria „cu obiecţii” priveşte îndeosebi naţionalitatea potenţialilor cititori şi autori ai obiectelor. În SUA, contestaţiile (obiecţiile) sunt: NOFOR (no foreign = neaccesibile străinilor), US/UK EYES ONLY (de văzut numai de către englezi sau americani) ş.a. Informaţiile strict secrete, care sunt într-o anumită compartimentare, se numesc informaţii senzitive compartimentate şi presupun o atenţie deosebită la întrebuinţare. Doar o categorie este superioară acesteia din urmă. Este vorba despre informaţiile din planul operativ integrat unic sau răspunsul naţional în caz de război. Atunci când informaţiile au fost împărţite în două mari categorii, clasificate şi neclasificate, s-a ţinut cont de anumite principii. Guvernele pornesc de la o altă clasificare mai largă, împărţind informaţiile în două mari tipuri: informaţii subiective şi informaţii obiective. Anterior a operat o altă clasificare: informaţii „operaţionale” şi informaţii „ştiinţifice”. Unii chiar au menţionat 100
un al treilea tip de informaţii clasificate de guverne – informaţii „tehnice”, însă în multe materiale, informaţiile tehnice şi cele ştiinţifice sunt submulţimi ale informaţiilor obiective. Atunci când o informaţie trebuie să fie clasificată ei i se va atribui un nivel de clasificare, ceea ce va evidenţia importanţa relativă a informaţiei clasificate în sistemul naţional de securitate, specificându-se cerinţele minime pe care trebuie să le îndeplinească acea informaţie. Un sistem de clasificare eficient trebuie să se bazeze pe niveluri de clasificare definite cu mare claritate. În sistemul american de clasificare a informaţiilor există trei niveluri de clasificare: top secret (strict secret), secret şi confidenţial. Informaţiile neclasificate constituie o altă categorie. În Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, din România, informaţiile clasificate din clasa secretelor de stat sunt încadrate în trei niveluri, astfel: strict secrete de importanţă deosebită, strict secrete şi secrete. Informaţiile strict secrete (SUA), cărora le corespund informaţiile strict secrete de importanţă deosebită (România), sunt informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepţională securităţii naţionale. Informaţiile secrete (SUA), ceea ce echivalează cu informaţiile strict secrete (România), sunt informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale. Informaţiile
confidenţiale
(SUA),
corespunzătoare
informaţiilor
secrete
(R.Moldova), sunt informaţiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securităţii naţionale. Apreciem că o nesincronizare a nivelurilor de clasificare din sistemul românesc cu cel american este o probă de neinspiraţie, cu atât mai mult cu cât intrarea în NATO va genera multe disfuncţionalităţi circulaţiei informaţiilor clasificate. Considerăm că, în timp, nivelurile securizării din R.Moldova vor fi schimbate tocmai pentru eliminarea neajunsurilor menţionate anterior. 101
Aspecte principale pe linia securizării spaţiului cibernetic Vorbind despre spaţiul cibernetic, se cuvine să prezentăm câteva probleme şi cauze ce conduc la insecuritatea globală a planetei: •
lipsa unui nivel suplimentar de securitate orientat spre angajaţii organizaţiilor (s-a constat că 73% dintre companii n-au cerut vreodată angajaţilor proprii să citească sau recitească politicile de securitate după angajare, iar 2/3 nu verifică nicicând dacă angajaţii lor au citit politicile de securitate);
•
apelarea la „honeypots” (furnicare), pe post de servere false, adevărate captatoare de urme ale atacatorilor de sisteme;
•
dificultatea combaterii atacurilor din interior prin mijloace tehnice demonstrează că securitatea este, în principal, o problemă umană – evidenţiind faptul că în lume există un prost management (se recomandă separarea obligaţiilor de serviciu, plecarea anuală a tuturor angajaţilor în concediu);
•
o prea mare deschidere a reţelelor din organizaţii;
•
proliferarea sistemelor bazate pe calculatoare miniaturizate (handheld) fără o prea bună securizare;
•
decât să vezi reţelele organizaţiilor ca pe nişte castele, mai bine le vezi ca pe nişte aeroporturi – oamenii vin şi pleacă tot timpul, unele zone sunt mai securizate decât altele, iar oamenii când trec dintr-o parte în alta trebuie să prezinte proba (bilet, tichet de îmbarcare, paşaport etc);
•
folosirea unei mari baze de date care să conţină informaţii despre cine poate să facă ce să facă, ce va asigura că utilizatorii pot să facă numai lucrurile îndreptăţite să le facă – aceasta va duce la supravegherea activităţilor pe linia securităţii de către manageri, ca obligaţii de zi cu zi;
•
nu blocarea atacanţilor, ci lăsarea lor să acţioneze pentru a le putea urmări modul de acţiune; 102
•
aproape inexistente asigurările în spaţiul cibernetic, din cauza complexităţii noilor reţele ce fac dificilă evaluarea riscurilor;
•
societăţile de asigurare vor impune companiilor tipurile de echipamente pe care trebuie să le aibă pentru a fi admise pe lista asiguraţilor sau pentru a beneficia de reduceri substanţiale ale primelor de asigurare;
•
revizuirea iniţiativelor lansate cu mult entuziasm în privinţa biometriei (ochi, faţă, amprenta digitală ş.a.);
•
11 septembrie 2001 a demonstrat că nu problema colectării datelor a condus la acest dezastru, ci neîmpărtăşirea şi proasta lor interpretare;
•
de revizuit rolul factorului uman (HUMINT) în culegerea de informaţii;
•
terorismul din spaţiul cibernetic poate fi mai periculos decât cel tradiţional (câteva clicări de mouse pot să conducă la distrugerea economiei şi afectarea multor vieţi omeneşti – un mouse poate fi mai periculos decât un glonţ sau o bombă);
•
de evitat un posibil Pearl Harbour electronic – pentru asta, în SUA, sunt necesare cel puţin cinci ani şi 200 milioane de dolari. Sunt căi mai simple şi mai ieftine de atacat infrastructurile principale: telefoane false, automobile-capcană, piraţi ai aerului;
•
analogie în abordarea securităţii sistemului cu sistemul de lobby din domeniul mediului (gen Green Peace).
Iată doar câteva dintre semnalele disperate ale omenirii faţă de globalizarea informaţională. Statele foarte dezvoltate au ajuns să depindă de informaţii mai mult decât de resursele naturale. Unele dintre ele, dacă nu mai au controlul informaţiilor, pot supravieţui fără instaurarea haosului doar câteva ore – SUA, doar şase ore.
103
Spaţiul cibernetic – sistemul central al infrastructurii naţionale Un prim pas în asigurarea securităţii informaţiilor vehiculate la nivelul sistemului informaţional global constă în elaborarea unei strategii de securizare a infrastructurilor de importanţă vitală. Infrastructura oricărei naţiuni este compusă din instituţii publice şi private din sectoarele agricol, alimentar, apă, sănătate publică, transport, finanţe şi bănci, industria chimică şi a altor substanţe speciale, servicii poştale şi maritime. Sistemul central al acestei infrastructuri îl constituie spaţiul cibernetic – de mii de calculatoare interconectate, servere, rutere, comutatoare (switch-uri), precum şi din cablurile de fibră optică ce permit infrastructurii principale să fie perfect interconectată. Astfel, funcţionarea sănătoasă a spaţiului cibernetic este esenţială pentru orice economie şi pentru securitatea naţională [49,pag 27]. Fiecare ţară este nevoită să-şi dezvolte o strategie proprie de securizare a spaţiului cibernetic, având în vedere explozia pe care a înregistrat-o utilizarea reţelelor informatice globale. În momentul actual, eforturile nu trebuie orientate numai către spaţiul cibernetic al naţiunii, ci trebuie conjugate la nivel global, având în vedere că s-a ajuns la un grad destul de ridicat al depedenţei funcţionării întregii infrastructuri de funcţionare reţelei globale. Riscurile securităţii informaţiilor sunt mult mai mari, sunt la nivel global. Prin atacarea unei reţele naţionale este afectată reţeaua globală. Securizarea spaţiului cibernetic este o misiune strategică dificilă, care necesită coordonarea şi concentrarea eforturilor întregii societăţi, guvernele fiind nevoite să lucreze împreună la identificarea ameninţărilor, a vulnerabilităţilor sistemelor, precum şi la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a securităţii spaţiului cibernetic. Viteza cu care se realizează atacurile din spaţiul cibernetic, anonimatul lor le fac greu de atribuit unor acţiuni teroriste, criminale sau la nivel de stat – sarcină ce apare deseori după ce s-a înfăptuit atacul. De aceea, elaborarea şi aplicarea unor strategii naţionale şi internaţionale de securizare a spaţiului cibernetic poate ajuta la reducerea
104
vulnerabilităţii în faţa atacurilor devastatoare declanşate împotriva infrastructurilor informaţionale critice sau a averilor/bunurilor fizice care stau la baza acesteia. Plecând de la exemplul american, care aplică deja o Strategie Naţională de Securizare a Spaţiului Cibernetic, se pot identifica obiectivele strategice care ar trebui avute în vedere de orice naţiune în acest domeniu: o prevenirea atacurilor cibernetice împotriva infrastructurilor critice; o reducerea vulnerabilităţii naţionale în faţa atacurilor cibernetice; o minimizarea daunelor şi a timpului de reconstituire a sistemului în urma eventualelor atacuri cibernetice, dacă apar. Ameninţări şi vulnerabilităţi Economia şi securitatea naţională sunt total dependente de tehnologiile informaţionale
şi
de
infrastructura
informaţională.
În
centrul
infrastructurii
informaţionale, de care depinde omenirea, se află Internetul, un sistem conceput iniţial pentru folosirea în comun a cercetărilor neclasificate între oamenii de ştiinţă care nu erau suspectaţi de folosirea abuzivă a reţelei. Este acelaşi Internet care astăzi conectează milioane de calculatoare din diferite reţele, rezolvând cele mai multe servicii de bază ale naţiunilor şi conducând la funcţionarea infrastructurilor. Aceste reţele de calculatoare, de asemenea, controlează obiecte fizice, cum sunt transformatoarele electrice, trenurile, staţiile de pompare, containerele chimice, radarele, bursele de valori – toate existând dincolo de spaţiul cibernetic. O mare varietate de actori rău intenţionaţi pot declanşa atacuri împotriva structurii informaţionale critice. Unii deja au făcut-o. O preocupare majoră trebuie să fie orientată spre atacurile cibernetice organizate, capabile să cauzeze destabilizarea infrastructurii Naţionale critice, a economiei sau a securităţii naţionale. Complexitatea tehnică solicitată pentru înfăptuirea unui astfel de atac este destul de ridicată şi, parţial, explică de ce încă nu s-au înregistrat astfel de atacuri până acum. Totuşi, nu trebuie să fim prea încrezători. Au fost cazuri în care atacanţii organizaţi au exploatat unele vulnerabilităţi 105
care ne-au demonstrat că dispun de capacităţi distructive şi mai mari. Incertitudinea există, precum şi intenţia şi performanţele tehnice necesare, după cum au dovedit-o câteva atacuri anterioare. Analizele ameninţărilor cibernetice sunt strict necesare pentru identificarea tendinţelor pe termen lung ale ameninţărilor şi vulnerabilităţilor. Ceea ce se ştie este faptul că instrumentele şi metodologiile înfăpturii atacurilor sunt larg răspândite, iar capacităţile tehnice şi complexitatea utilizatorilor porniţi pe provocarea unui adevărat dezastru se află în creştere. Pe timp de pace, duşmanii pot declanşa acte de spionaj asupra guvernului, centrelor de cercetare ştiinţifică universitară şi companiilor private. De asemenea, ei încearcă să pregătească terenul pentru administrarea loviturilor din spaţiul cibernetic în cazul unei confruntări, prin cartografierea sistemelor informaţionale ale unui stat, identificând principalele ţinte şi plasând în infrastructura naţională porţi ascunse de intrare şi alte mijloace de acces. Pe timp de război sau criză, adversarii vor încerca să intimideze liderii politici naţionali prin atacarea infrastructurilor critice şi a funcţiilor de bază ale economiei sau erodarea încrederii publice în sistemele informaţionale. Atacurile cibernetice asupra reţelelor informaţionale ale oricărei ţări pot avea consecinţe grave, cum ar fi întreruperea funcţionării unor componente cheie, provocarea pierderilor de venituri şi proprietăţi intelectuale sau chiar pierderea vieţilor omeneşti. Contracararea unor astfel de atacuri necesită realizarea unor componente riguroase cum încă nu există în prezent, dacă se doreşte reducerea vulnerabilităţilor şi prevenirea sau diminuarea forţei capacităţilor îndreptate împotriva infrastructurilor critice.
106
3.2 Comerţul electronic neafectat de criza În vreme ce criza economică ia o amploare din ce în ce mai mare, întreprinzătorii se intreaba ce pârghii să foloseasca pentru a trece cât mai uşor peste acest fenomen. Unul dintre aceste instrumente poate fie comerţul electronic. Într-un studiu emis, cu câteva zile in urma, de grupul „Xerfi”, sunt reliefate perspectivele pieţei de comerţ electronic pentru 2009/2010 previzionandu-se o creştere cu peste 25 de procente ale valorii tranzacţionate în comerţul electronic chiar şi pe fondul incetinirii creşterii globale. Unele din motivele acestui trend sunt creşterile ratei de acces la Internet (atât prin linii fixe dar şi mobile) şi creşterea increderii consumatorilor online. Speram că şi R.Moldova, in ciuda întârzierilor inregistrate, să profite totuşi de avantajul acestui trend. Şi când vorbim despre intârzieri trebuie amintit un studiu al Autorităţii R.Moldova în Comunicaţii care surprindea nivelul de dezvoltare al pieţei. Nu mai in urma decat cu 6-7 ani, majoritatea conexiunilor la Internet erau de tip dial-up. R.Moldova abia atunci facea 107
cunostinţă cu mediul online, fiind fascinaţi de informaţia oferita de Internet. Pentru ca nu oricine işi permitea să plateasca o conexiune nelimitata datorita preţurilor mari, vizionarii au facut un business din asta, deschizand numeroase “Internet Café”-uri. De cele mai multe ori, însa, clienşii “Internet café”-urilor erau tineri care fie căutau informaţie, fie foloseau online-ul ca modalitate de entertainment (chat, muzica, jocuri ). Foarte puţini erau cei care ar fi cumpărat un produs prin intermediul Internetului, din doua considerente: li se parea cel puţin ciudat să achizitioneze online, datorita mentalităţii ca trebuie sa palpeze produsul, sau le era teamă de frauda, din cauza multitudinii de articole de presa care mediatizau Internetul ca “ţărâmul nimănui”, un mediu
unde
nu
exista
control,
nu
exista
legi,
un
mediu
anarhic.
Din punct de vedere al website-urilor de comerţ electronic, acestea aveau mai degrabă un rol informativ – de tip “catalog de produse” – puţini optând să cumpere online. Nici măcar cei care vizitau astfel de site-uri nu erau multi. Statisticile de la acea vreme ne arată
că
siteuri
precum
www.joblist.md,
www.gsm.md,
www.faces.md,
www.torrrents.md erau cele mai populare. Cifre care vorbesc de la sine despre nivelul redus de dezvoltare al pietei moldoveneşti de comerţ electronic din anii 2001/2002. Abia la 3 ani de la lansarea magazinului online www.eMag.md, www.ippon.md, www.neuron.md, www.riscom.md, la inceputul anului 2004, MoldCard impreună cu organizaţiile internaţionale emitente de carduri, Visa si MasterCard, implementeaza standardul de securitate 3D Secure – moment din care posesorii de card pot plăti online, iar piaţa moldovenească de comerţ electronic beneficiază de primele statistici oficiale de tranzacţii. Momentul a reprezentat începutul comerţului electronic moldovenesc. In ultimul trimestru al anului 2003, MoldCard a configurat primele banci in 3D Secure atat pe activitatea de emitere, cât si de acceptare (BNM, Moldova Agroindbank, Victoriabank) şi Banca de economii pe emitere sub sigla Visa. In prezent, numarul bancilor care au implementat 3D Secure,este sestul de mare. Implementarea 3D Secure a însemnat, însa, şi un pionierat pentru zona Europei de Est, Romania fiind singura tara din zona in care 108
Visa si MasterCard au promovat noul standard de securitate. De altfel, la nivel de mapamond, mai existau doar trei tari care experimentau acest standard, respectiv Spania. Magazinele online din ţarile ca Bulgaria sau Ungaria, incepusera în 2005 sa proceseze plaţile online . De asemenea, un numar tot mai mare de comercianţi din SUA şi Canada preferau procesarea plaţilor prin R.Moldova, având in vedere ca nu dispuneau de tehnologia 3D Secure, iar comisioanele bancare erau printre cele mai mici. Astfel, cifrele de tranzactionare creşteau vertiginos de la o luna la alta, intreaga piaţa fiind extaziată
de
performantele
inregistrate
in
comertul
electronic.
In schimb, raportul pentru 2004 facut public de Visa International, arata ca detinatorii de carduri Visa din R.Moldova au cheltuit mai mult în magazinele online din strainatate, decat in cele moldoveneşti. Din suma totala de 4,6 milioane USD, tranzactionata online de posesorii de carduri Visa din R.Moldova, aproximativ 80% au reprezentat cheltueli. De cel mai mare succes se bucurau magazinele virtuale din SUA, unde deţinatorii moldoveni de carduri Visa au cheltuit aproape jumatate (43%) din valoarea totala a tranzacţiilor electronice. Alte magazine virtuale din care moldovenii au facut cumpăraturi importante, au fost cele din Italia (16% din suma totala a cheltuielilor). Nu acelaşi lucru se poate spune despre deţinatorii de carduri Visa din strainatate care au fost mai puţin atraşi de produsele şi serviciile oferite de magazinele moldoveneşti din cauza preţurilor ridicate ale acestora comparativ cu alte ţări. Daca acest raport reuşeşte sa fie inversat, atunci piaţa comertului electronic din R.Moldova va putea aduce un avantaj. Comerţul electronic moldovenesc a inceput, doar de la sfarsitul anului 2005, sa işi arate adevarata lui valoare. Proportia de tranzacţii generate de carduri moldoveneşti în magazinele online s-a inversat faţă de prima jumatate a anului 2005: daca până atunci, peste 90% din tranzacţii erau generate de carduri emise în strainatate, din momentul restricţionarii cross-border, majoritare au devenit tranzacţiile cu carduri autohtone şi doar 10% erau, in acel moment, generate de carduri in alte valute. Putem sa remarcăm, pana in anul 2006, incercari timide de a face comerţ electronic, majoritatea siturilor fiind 109
de fapt extinderi ale afacerilor existente in retailul clasic. Companiile, de obicei, işi faceau un site care sa reprezinte firma şi care avea şi o componentă de a adauga in cos”. Creşterile au continuat şi în 2007, dar, creşterea cea mai impresionanta per ansamblu pe care putem să o remarcăm este de la anul 2007 la 2008. Repercursiunile crizei financiare globale asupra R. Moldova Influenţele crizei financiare globale asupra Republicii Moldova reprezintă un subiect aparte de o importanţă majoră. Amintim că nivelul economic maxim (din a. 1989) de până la declanşarea reformelor nu a fost recuperat de către Republica Moldova. Gradul de recuperare a nivelului maxim de dezvoltare economică în RM este efectiv cel mai mic din lume. Menţionăm că, de aproape un deceniu, conform datelor principalelor structuri economico-financiare internaţionale, RM ca nivel de dezvoltare (PIB sau consum per capita) se află ferm (detaşat) pe ultimul loc în Europa. Datele din retrospectivă ne arată că decalajul dintre ultimul loc (rezervat RM) şi penultimul este în creştere. Reieşind din acest fapt, apare întrebarea: oare nu este RM într-o criză profundă, ce durează deja de 17-18 ani? Un eventual răspuns negativ ar trezi o altă întrebare: dacă ţara situată pe ultimul loc nu-i în criză, atunci ce-ar mai trebui să se întâmple, ca să se recunoască starea de criză profundă şi „cu barbă”. Alţi „pretendenţi” la ultimul loc în ierarhia europeană nu sunt identificaţi. Criza financiar-economică mondială actuală nu trebuie tractată doar ca un act (de moment), ci ca un proces, care va dura cel puţin şi în 2009. Durata şi consecinţele crizei depind de mai mulţi factori. Pentru RM un mare factor de risc îl constituie proporţiile economiei. Valoarea absolută a PIB-ului nostru constituie cca. 1/2 din cifra de afaceri a unor companii din regiune: Rompetrol sau Petrom. La figurat vorbind, economia noastră poate fi descrisă ca un spaţiu în care se vând mărfurile importate pe banii câştigaţi în exterior de către concetăţenii noştri. Deci, în mare măsură, situaţia economică de la noi 110
depinde de fluxurile valutare din exterior (care devansează ca mărime încasările din export, precum şi veniturile bugetare). Este dificil de caracterizat economia actuală a RM în termeni optimişti. În calitate de factori suplimentari, care pot agrava situaţia, putem evidenţia cel puţin următorii: 1. Criza din statele în care se află majoritatea muncitorilor moldoveni (Rusia, Italia, Spania, Ucraina etc.), va conduce la revenirea unei părţi dintre aceştia în patrie (unii cu salarii parţial nerecuperate). 2. Diminuarea (posibilă) intrărilor valutare, mai ales, dacă ţinem cont de faptul că apogeul crizei ar putea avea loc în aceasta iarnă. 3. Economia Moldovei afară de faptul că este una extrem de mică (o putem numi chiar simbolică), este extrem de deschisă: valoarea PIB-ului este comparabilă cu mărimea comerţului exterior. Cota capitalului străin în sectorul bancar depăşeşte 70% din total. 4. Datoriile externe ale RM cu mult depăşesc rezervele valutare. Putem oare vorbi despre o siguranţă a unei economii, dacă datoriile externe devansează cu mult rezervele internaţionale? Câteva măsuri anticriză, posibile 1. În situaţia în care statele cu economii sănătoase recurg la etatizări, inclusiv în sectorul bancar, trebuie stopat procesul de privatizare (efectuat tradiţional la preţuri sub valoarea reală, deci de fapt, în mod fraudulos). În special, aceasta se referă la Banca de Economii, care, în viziunea noastră, trebuie să rămână cu statut public. De exemplu, în Franţa nimeni nu s-a încumetat să abordeze problema privatizării „Caisse d’Epargne”, banca similară a Băncii de Economii. Atât experienţa altor state din sec. XX, cât şi cea din ultimul timp, a arătat univoc, că în timp de criză rolul statului creşte. Cu cât mai eficient autorităţile publice utilizează pârghiile aflate la dispoziţie, cu atât mai eficient şi rapid decurge ieşirea din criză. Subliniem, în mod special, că cauza de bază a apariţiei crizei a 111
fost şi este liberalismul excesiv în domeniul economiei. 2. Substanţial (de cel puţin 10-15 ori într-o primă fază) urmează a fi majorate plafoanele depozitelor bancare garantate. (Actuala statistică bancară defectuoasă, precum şi secretizarea ei, nu ne permite să stabilim, care ar fi plafonul necesar al mărimii depozitelor garantate ce ar asigura, de exemplu, 90-95% din suma totală a depunerilor bancare). Trebuie să ţinem cont de faptul că o bună parte a depunerilor revin titularilor, care efectiv se află în afara RM. Dacă până nu demult pentru aceştia atractivă era mărimea dobânzii din băncile comerciale de la Chişinău, atunci în noile condiţii mai importantă devine garanţia integrităţii acestora. Lipsa unor atare garanţii poate conduce într-o perspectivă nu prea îndepărtată la retragerea şi/sau la reorientarea geografică a acestora. 3. Cu altă ocazie (cu 5-10 ani în urmă) am menţionat asupra necesităţii înfiinţării unor bănci (integral sau preponderent) de stat, în special a Băncii Ipotecare şi a unei Bănci investiţionale . În acest context revenim şi asupra importanţei ratei dobânzii şi a politicii de creditare. 4. Se impune revizuirea politicii cursului valutar, care ar reflecta situaţia economică reală şi ar contribui la relansarea economiei. 5. De asemenea, necesită a fi reformată politica în domeniul comerţului exterior, precum şi a celei valutare. 6. E necesară relansarea politicii investiţionale, care rămâne o problemă majoră macroeconomică pe termen mediu şi lung.
112
3.3 Comerţul electronic versus comerţul tradiţional Internetul reprezintă noi oportunităţi pentru firmele tradiţionale, inclusiv prin diversificarea serviciilor oferite şi promovarea de servicii noi, personalizate şi atractive, pe care tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii le fac posibile. În acest context, impactul Internet-ului care a permis dezvoltarea unei noi forme de comerţ - comerţul prin Internet (componentă a comerţului electronic), asupra comerţului tradiţional global este puternic. Comerţul electronic stimulează concurenţa şi competitivitatea, prin dezvoltarea de noi produse şi pieţe, prin apariţia de noi actori pe pieţele tradiţionale şi de noi tipuri de relaţii între furnizori şi consumatori. Dar, fără îndoială că dezvoltarea comerţului electronic nu va conduce la reducerea importanţei comerţului tradiţional atâta timp cât, pe de o parte, infrastructurile pe care se bazează comerţul electronic vor fi încă influenţate de o serie de bariere comerciale şi depind de investiţii, iar pe de altă parte, vor exista indivizi care doresc un contact fizic 113
cu produsul pe care îl achiziţionează. Cert este că, dezvoltarea comerţului tradiţional este impulsionată şi de această formă modernă de comerţ, care este comerţul prin Internet. În contextul noii economii, în care se operează cu noi concepte şi teorii, dezvoltarea comerţului electronic este o realitate pe cale să devină mit. Specialiştii definesc comerţul electronic, sau e-commerce, ca fiind acea manieră de a conduce activităţile de comerţ folosind echipamente electronice, iar în concepţia Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare (OECD) acesta reprezintă desfăşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc offline sau online. Pentru unele firme, comerţ electronic înseamnă orice tranzacţie financiară care utilizează tehnologia informatică, iar pentru altele, noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de vânzări - inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă. Conform Comisiei Europene, un caz special al comerţului electronic este vânzarea electronică (electronic trading), în care un distribuitor oferă bunuri sau servicii unui consumator în schimbul unei plăţi. Iar o componentă importantă a vânzării electronice este vânzarea electronică cu amănuntul (electronic retailing), în care clientul este un consumator obişnuit în loc de o altă companie. De aceea apare întrebarea -Comerţ electronic sau comerţ tradiţional? Este adevărat că mijloacele electronice au fost utilizate şi în trecut în scopuri comerciale, dar explozia Internet-ului a determinat noi oportunităţi pentru omenire, generând totodată o dezvoltare fără precedent a comerţului fără magazine. Odată cu dezvoltarea comerţului electronic au început şi disputele cu privire la viitorul comerţului tradiţional, realizat prin mijloace clasice. Cunoscut este faptul că dezvoltarea societăţii a determinat o creştere a responsabilităţii activităţii comerciale, fapt pentru care noţiunea de comerţ este definită ca un ansamblu de activităţi care privesc un produs din momentul investiţiei sau al manifestării intenţiei de a-l crea, până la distrugerea sa în procesul de consum sau de utilizare, indiferent de forma acestuia. 114
Comerţ electronic şi comerţ tradiţional – asemănări. În conformitate cu definiţiile date, nu puţine la număr, comerţul electronic nu cuprinde numai tranzacţia comercială în sine, ci şi toate interacţiunile şi schimburile de informaţii dintre vânzător şi cumpărător, care apar înainte şi după tranzacţia respectivă (publicitate, acordare de suport tehnic produsului cumpărat, livrare, servicii comerciale etc.). Astfel că, în cazul comerţului electronic, se întâlnesc aceleaşi componente ca şi în cazul comerţului clasic, dar cu modificări specifice, şi anume: • produsul/serviciul (există un produs sau un serviciu care este material sau digital); • locul de vânzare (în cazul comerţului prin Internet este un website pe reţea care prezintă produsele sau serviciile oferite); • publicitatea (s-a dezvoltat o modalitate de a atrage oamenii să vină la un anumit website); • modalitatea de vânzare (un formular online în cazul comerţului prin Internet); • modalitatea de plată (în comerţul prin Internet se aplică din ce în ce mai mult activitatea de e-banking, şi anume o modalitate de a încasa bani - de regulă un cont bancar cu plăţi prin card de credit. E-banking presupune existenţa unei pagini sigure pentru comenzi şi conexiunea la o bancă); • modalitatea de livrare (livrarea produselor achiziţionate prin Internet se realizează fie prin poştă, prin curier sau clasic – prin deplasarea cumpărătorului la depozitul vânzătorului (o locaţie fizică)). Relaţiile dintre vânzători şi cumpărători, de regulă, prezintă trei forme de materializare: relaţiile precontractuale, în care viitorii parteneri se află într-o etapă de căutare şi de informare reciprocă; relaţiile contractuale, în care are loc încheierea 115
acordului de voinţă al părţilor; relaţiile postcontractuale, în care mărfurile sunt livrate şi plătite în conformitate cu cele stabilite anterior. Cu alte cuvinte, orice tranzacţie comercială poate fi împărţită în trei etape principale: •etapa de căutare şi publicitate; •etapa de contractare; •etapa de livrare şi plată. Evident, toate aceste etape pot fi realizate prin intermediul Internetului, astfel că toate activităţile de comerţ sunt acoperite de conceptul de comerţ electronic. Deci, activităţile de comerţ electronic nu diferă de cele ale comerţului tradiţional: • un ciclu simplu de vânzare fără intermediar, în care doar expedierea mărfurilor tangibile nu poate fi efectuată prin procedee electronice; • baze de date utile afacerilor electronice; • activităţi comerciale realizate electronic (publicitatea pentru bunuri şi servicii, acţiuni promoţionale, comunicaţii între comercianţi, livrare online de pachete software, reviste elctronice, ziare şi buletine de ştiri, transferuri de fonduri, licitaţii comerciale, marketing direct, servicii pre şi post vânzare, lansare de comenzi, transfer de documente de transport, contractarea de servicii etc.). Evident, pentru a obţine un anumit nivel de profit, firmele de comerţ cu amănuntul sunt interesate de vadul comercial al unităţii lor operative, de arhitectura locaţiei, de amenajarea interioară şi exterioară a acesteia, de diferitele modalităţi de atragere a clientelei, de etalarea şi expunerea sortimentelor comercializate, de formele de vînzare practicate şi nu în ultimul rând de complexitatea serviciilor comerciale oferite. 116
Dar şi firmele care practică un comerţ electronic se supun unor reguli asemănătoare cu cele de pe piaţa reală. Astfel, firmele virtuale sau cele care şi-au diversificat activitatea prin desfăşurarea unor activităţi de comerţ electronic sunt interesate de: • alegerea celui mai bun vad (site-ul unei mărci cunoscute); • alegerea celui mai bun proiectant care realizează atât design-ul site-ului cât şi baza de date, deoarece serviciile oferite de către firmă, modalitatea de etalare şi expunere a produselor, arhitectura magazinului electronic depind de acesta; • asigurarea celei mai bune vizibilităţi a unităţii operative, pentru clienţii firmei, pe pagina cu cea mai mare frecvenţă de apelare; • atragerea clienţilor prin publicitate atractivă (imagini multimedia, video). Comerţ electronic şi comerţ tradiţional – deosebiri. Cu mici excepţii, comerţul electronic nu diferă foarte mult de comerţul tradiţional sub aspectul etapelor necesare realizării tranzacţiilor. Însă sunt alte aspecte care delimitează cele două forme ale comerţului. În primul rând este vorba despre sfera de acţiune, sau de acoperire a celor două forme de comerţ. Practicat în special de către IMM-uri, comerţul electronic reprezintă un obiectiv major al Strategiei guvernamentale pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii în perioada 2004 - 2008. Astfel, dezvoltarea capacităţii competitive a IMM-urilor, ca prioritate strategică, se poate obţine printr-o promovare a e-business şi printr-un sprijin susţinut pentru inovare şi accesul IMM-urilor la noile tehnologii. Dar, în vederea utilizării pe scară largă a comerţului electronic de către IMM-uri, se impune asigurarea condiţilor legislative şi normative în acest domeniu. De altfel, încă din 2000 (conform hotarârii nr.284-XV din 22.07.2004) s-a considerat că unul din 117
principalele obiective ce revin comerţului interior îl constituie “pregătirea condiţiilor legislative şi normative pentru utilizarea pe scară largă a comerţului electronic”. Însă, comerţul electronic nu poate fi limitat în cadrul unui teritoriu, deoarece există (datorită tehnologiei Internetului) cel puţin două particularităţi ale comerţului electronic (prin Internet) şi anume: piaţa este deschisă la scară globală şi ea reprezintă reţeaua, iar partenerii sunt în număr nelimitat, fiind atât cunoscuţi cât şi necunoscuţi. Dezvoltarea comerţului electronic a fost posibilă datorită unui alt aspect foarte important în delimitarea comerţului tradiţional de cel electronic, şi anume timpul de realizare a tranzacţiei comerciale. Comerţul electronic reduce importanţa timpului prin scurtarea ciclurilor de producţie/vânzare, permiţând firmelor să opereze mai eficient şi consumatorilor să participe la tranzacţii în orice moment. Un alt aspect relevant în delimitarea comerţului electronic de cel tradiţional se referă la categoriile de produse comercializate. Evident, comerţul tradiţional pune la dispoziţia clienţilor toate bunurile care sunt produse, deoarece el joacă rolul de distribuitor şi asigurator de servicii pentru consumatori. În schimb, firmele de comerţ electronic, conform publicaţiei eMarketer, comercializează: tehnică de calcul (hardware, software, accesorii), cărţi, muzică, servicii financiare, divertisment, electronică de uz casnic, cadouri şi flori, servicii turistice, jucării, bilete pentru spectacole şi călătorie, informaţii şi prea puţine produse alimentare, datorită perisabilităţii acestora.
Fig.3.3.1 Statistica achitarilor on-line pe situl www.factura.md
118
Membrii sistemului Destinatarul plăţilor Victoriabank SA Moldindconbank SA BCR SA
Beneficiarul plăţilor SA Moldtelecom IS Registru
ICS Union Fenosa SA IS Posta Moldovei TurClub SRL Mobiasbanca SA Moldcell SA IM MoldovaSolei-Turism SRL Agroindbank SA IS Air-Moldova Kirsan Com SRL
În concluzie dezvoltarea internetului şi a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor contribuie direct la dezvoltarea comerţului tradiţional. Ceea ce presupune existenţa unui viitor pentru comerţul tradiţional, dar un viitor în care acesta va suferi modificări substanţiale în ceea ce priveşte toate activităţile sale componente. Dezvoltarea fără precedent a tehnologiilor informaţionale a revoluţionat comerţul global, comerţul cu ridicata sau cu amănuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Se remarcă faptul că, astăzi, pentru tot mai multe întreprinderi din diverse ţări, comerţul electronic a devenit sinonim cu creşterea profitului. Aceasta deoarece comerţul electronic constă în derularea unei afaceri, ca activitate generatoare
119
de valoare, având ca suport reţeaua Internet şi utilizarea unor pachete de programme software specifice. Pe plan mondial, comerţul electronic a devenit o componentă principală a politicilor de dezvoltare economică a guvernelor ţărilor dezvoltate (Japonia, SUA, ţările membre ale Uniunii Europene, etc.), iar prin măsurile luate la nivel guvernamental de către aceste ţări în vederea stabilirii unor reglementări unice în ceea ce priveşte realizarea tranzacţiilor comerciale pe suport electronic, comerţul electronic a devenit o componentă fundamentală a comerţului mondial.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI În baza cercetărilor efectuate se menţionează că lucrarea tratează o problemă de mare actualitate, şi anume, ea reflectă analiza evoluţiei, implementării şi dezvoltării comerţului electronic în întreaga lume, dar mai ales în România. Ca rezultat se pot trage următoarele concluzii: 1. Se constată creşterea rolului furnizorului pentru asigurarea aplicaţiilor şi a infrastructurii necesare, clientul concentrându-se asupra activităţilor specifice specializării sale. Există posibilitatea ca astfel să se obţină o reducere a costului, ca 120
un efect de scară, prin utilizarea în comun a aceleiaşi resurse. Furnizorul devine furnizor de aplicaţii (ASP –“Application Service Provider”). 2. Noile metode de comerţ vor deschide noi pieţe pentru ele. Schimburile interactive de informaţii pe cale electronică între societăţi şi administraţii vor simplifica procedurile. Datorită creări de documente electronice în formate standard, birocraţia impusă întreprinderilor de către administraţie (în sectorul fiscal, al formularelor etc.) va fi eliminată. 3. Tehnologiile informaţiei permit reducerea la minimum a costurilor de distribuţie, de exemplu, vânzarea şi distribuţia programelor informatice într-o reţea de comunicaţii. Va putea fi posibilă, deci, reducerea costurilor de distribuţie de la un capăt la altul al lanţului de distribuţie. Legăturile electronice între producători şi detailişti permit diminuarea costurilor, reducând tranzacţiile pe hârtie şi/sau înlocuindu-le în întregime prin tranzacţii electronice. 4. Se evidenţiază nevoia de securitate în sistemele informatice, aceasta reieşind din următoarele: fraudele financiare cunosc o scădere considerabilă, în mare parte datorită implementărilor de tehnologii moderne de securitate; atacurile de refuz al serviciului (DoS) care au ca principală ţintă site-urile firmelor ce fac vânzări online cunosc o creştere alarmantă; furtul de informaţie (proprietate intelectuală) se menţine la cote ridicate, similar cu anul anterior, ca urmare avem o rată a pirateriei ridicată. 5. Comerţul electronic este un astfel de mijloc care facilitează şi susţine asemenea schimbări pe scară globală. El ajută companiile să fie mai eficiente şi flexibile în operaţiile interne, să conlucreze mai strâns cu furnizorii şi să fie mai receptive la nevoile şi aşteptările clienţilor. În acelaşi timp, el permite companiilor să selecteze cei mai buni furnizori indiferent de localizarea geografică a acestora şi să se adreseze unei pieţe globale. 121
6. Comerţul electronic reprezintă tehnologia schimbării. Companiile care îl vor considera numai ca un mijloc adiacent modului prezent de a-şi desfăşura afacerile vor obţine un beneficiu limitat. Beneficiile majore vor reveni acelora care sunt dispuse să-şi schimbe modul de organizare şi desfăşurare a afacerilor astfel încât să exploateze la maximum oportunităţile oferite de comerţul electronic. 7. Comerţul electronic oferă oportunităţi furnizorilor, precum şi avantaje comensurabile clienţilor: prezenţa globală/alegere globală; competitivitate mărită/calitatea serviciilor; producţie pe scară largă individualizată/produse şi servicii personalizate; scurtarea sau înlăturarea lanţului de aprovizionare / răspuns rapid la cerinţele beneficiarilor; reducerea costurilor/preţuri mai mici; oportunităţi pentru noi afaceri/produse şi servicii noi. 8. Comerţul electronic este într-o permanentă creştere, dar există numeroase aspecte ce trebuie clarificate şi rezolvate înainte ca întregul potenţial al acestuia să fie atins: globalizarea, probleme contractuale şi financiare, proprietatea, dreptul la intimitate şi securitate, interconectivitatea şi interoperabilitatea, implementarea. 9. Dezvoltarea comerţului electronic, asociată creării de centre comerciale „virtuale”, ar putea conduce la apariţia noilor operatori de distribuţie. Vor exista şi noi tipuri de distribuitori care utilizează sisteme destinate distribuirii fizice a bunurilor, adaptate pentru livrarea directă de la producător la consumator sau în cooperare cu un negociator electronic sau un „market maker”. 10. Comerţul electronic de tip bussines-to-consumer (B2C) nu va avea un impact semnificativ în sectoare şi companii care, în viitor, nu vor adera la aceste trenduri importante. Răspândirea infrastructurii ITC, cel puţin la nivelurile de bază, nu prezintă diferenţe importante la nivel regional. Diferenţele (dacă sunt) se pot observa la nivel de natură a aplicaţiei, precum şi ca volum de activităţi întreprinse on-line. Chiar şi regiunile, precum şi sectoarele avansate din acest punct de vedere, diferă în 122
intensitatea şi complexitatea cu care folosesc departamentele ITC pentru susţinerea proceselor de e-commerce. 11. Prin e-commerce se elimină prelucrările manuale ale datelor comerciale şi se permite aplicaţiilor interne ale diferitelor companii să schimbe direct informaţiile faţă de comerţul tradiţional în care atât sistemul informatic al cumpărătorului, cât şi al vânzătorului pot fi automatizate intern, dar ele rămân izolate între ele. 12. Mutaţiile pe care societăţile vor trebui să le opereze pentru a se adapta la noile tehnologii vor avea repercusiuni asupra ocupării în comerţ. Natura exactă a acestor repercusiuni va depinde de partea de piaţă care va reveni vânzărilor „virtuale”. Comerţul electronic pare să fie în măsură a acapara o parte importantă a pieţei şi, în această ipostază, o nouă diviziune a pieţei se va opera, probabil, în detrimentul formelor de vânzare tradiţionale cum ar fi micile magazine, cu riscul de supraefective pe scară mare, în special în magazinele cu suprafaţă mare. Este totuşi prematur de a ignora posibilitatea ca elanul participării la o piaţă planetară lărgită să poată lăsa un spaţiu suficient formelor de comerţ tradiţionale pentru a-şi păstra volumul în noua infrastructură, chiar dacă ar deţine o parte redusă. 13. E-comerţul se înscrie într-un proces vast de evoluţie economică, socială şi culturală care se caracterizează prin modelarea pieţei şi prin trecerea la o economie fondată pe învăţătură şi informaţie. El poate să fie o formidabilă sursă de dezvoltare şi creştere şi un important agent social prin aceea că ajută la crearea de instituţii sociale puternice. 14. Comerţul electronic pune la încercare utilitatea lanţurilor de aprovizionare lungi şi complexe. E-comerţul oferă firmelor posibilitatea de a reacţiona mai rapid la oportunităţi şi de a se orienta după cerere.
123
15. Comerţul electronic reprezintă un canal de distribuţie alternativ faţă de cele clasice. Distribuţia prin mai multe canale este utilizată de firmele comerciale cu scopul de a satisface mai bine sau mai multe categorii de consumatori. Apelând la mai multe canale de distribuţie, firmele obţin avantaje importante: o mai bună acoperire a pieţei, costuri de distribuţie mai mici, o “personalizare” mai accentuată a procesului de vânzare. 16. Comerţul electronic poate fi privit şi ca un tip aparte de serviciu comercial, oferit în cadrul unei forme de comerţ “în afara magazinelor”, care realizează tranzacţii comerciale on-line în care nu există vânzător şi nici magazin fizic. 17. Din punctul de vedere al resurselor mobilizate pentru acest tip de afacere, comerţul electronic înglobează elemente metodologice, tehnologice şi practice de ultimă oră: cele mai noi concepte de dezvoltare a politicii de marketing a firmei de comerţ, tehnologii în domeniul tehnicii de calcul şi telecomunicaţiilor, metode şi instrumente de plată, metode şi instrumente de proiectare a aplicaţiilor informatice bazate pe cel mai nou instrument de comunicare la scară planetară: Internetul. 18. Implicarea Guvernului în dezvoltarea comerţului electronic din România se poate face în trei direcţii: elaborarea reglementărilor şi ajustărilor legislative necesare creării unui climat propice afacerilor electronice; susţinerea părţii de educaţie şi, nu în ultimul rând, poziţia de beneficiar direct al activităţilor de comerţ electronic, odată cu trecerea la e-government, ceea ce va presupune ca majoritatea fluxurilor informaţionale şi financiare ale administraţiei publice să folosească mijloacele electronice şi Internetul. 19. Deşi Internetul reprezintă forţa de schimbare a multor companii care desfăşoară activităţi tradiţionale, avansul în tehnologie este dificil de prezis. Aşadar, există o limită în considerarea Internetului ca mediu perfect de schimbare. Multe companii tradiţionale implementează acum serviciile de Internet, dar pentru a putea avea 124
succes nu este suficient numai acest lucru, ci îmbunătăţirea permanentă a acestora în funcţie de cerinţele noului consumator. 20. Optarea pentru implementarea unei soluţii integrate de e-commerce implică unele riscuri pentru întreprindere legate de volumul mare al investiţiilor iniţiale, costuri ascunse semnificative, incertitudini privind adaptabilitatea ei şi responsabilităţile sporite încredinţate personalului. 21. Estimarea costurilor aplicaţiilor de e-commerce conduce la constituirea bugetelor pentru proiectele care au drept scop realizarea unor astfel de aplicaţii. Dimensionarea corectă a bugetelor proiectelor conduce la o mai mare şansă de reuşită a acestora, precum şi realizarea lor la timp în condiţiile de calitate şi funcţionalitate dorite. Modelele pentru estimarea costurilor dezvoltate în cadrul acestui proiect au drept scop atingerea acestor obiective.
1. Aplicarea noilor tehnologii informaţionale în domeniul comerţului este o cerinţă în mediul de afaceri din zilele noastre. O securitate excesivă poate fi însă la fel de dăunătoare, precum lipsa acesteia. Securitatea presupune implementarea unor măsuri adecvate, dar mai ales menţinerea acelor măsuri la condiţiile impuse de atacurile tot mai complexe. În aceste condiţii, securitatea trebuie să fie o stare permanentă. În condiţiile actuale date, sursa principală de atac o constituie hackerii şi (paradoxal) propriii angajaţi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne ferim de atacurile din exteriorul firmei, dar şi de atacurile din partea propriilor angajaţi. Pentru a avea o securitate sporită la nivelul firmei, trebuie să fim conştienţi de aceasta. 2. Internetul ca mod de comunicare modern, folosit şi de reţeaua globală TIPS, trebuie să găsească un ecou imediat în rândul întreprinderilor, pentru a deveni un mijloc de utilizare în masă nu doar un instrument de elită. 125
3. Întreprinderile de comerţ trebuie să-şi reexamineze strategia şi organizarea, activitate care va avea repercusiuni în ceea ce priveşte formarea conducătorilor de întreprinderi şi a salariaţilor din perspectiva de a-i pregăti şi motiva în vederea mutaţiilor permanente care se impun. Întregul lanţ de distribuţie de la producător la consumator va trebui să se reorganizeze şi să-şi adapteze structurile şi strategiile în consecinţă. De asemenea, se vor modifica relaţiile cu consumatorul. Este esenţial să sensibilizăm cetăţenii, consumatorii şi conducătorii de întreprindere şi să analizăm nu numai efectele pozitive şi noile perspective oferite comerţului şi consumatorilor, ci şi să studiem riscurile şi efectele colaterale negative pe care le-ar putea provoca societatea informaţiei. 4. În afara vânzărilor directe consumatorilor finali, întreprinderile trebuie să fie interesate să studieze şi perspectivele „întreprindere-întreprindere”. Poate fi vorba aici de cataloage sau de broşuri de societăţi, permiţând întreprinderilor comerciale să-şi extindă gama de furnizori şi parteneri potenţiali, de informaţii financiare
şi de
solvabilitate privind concurenţii sau furnizorii, precum şi de informaţii asupra pieţelor şi asupra problemelor de reglementare, vizând în special pieţele locale. 5. Dezvoltarea comerţului electronic trebuie să fie în principal lăsată sectorului privat ca răspuns la forţele pieţei, iar participarea la comerţul electronic trebuie să se realizeze printr-o piaţă competitivă, deschisă şi corectă. 6. Intervenţia guvernului atunci când este necesară, trebuie să promoveze un mediu legal internaţional stabil, să permită o alocare corectă a resurselor deficitare şi să protejeze interesul public. Asemenea intervenţii nu trebuie să depăşească strictul necesar
şi
trebuie să fie clare, transparente, obiective, nediscriminatorii, proporţionale, flexibile şi neutre din punct de vedere tehnologic.
126
7. Trebuie avut în vedere promovarea şi folosirea pe scară largă în toate ţările a mecanismelor care să asigure input-ul sectorului privat precum şi implicarea acestuia în luarea deciziilor. 8. Pentru sporirea încrederii consumatorilor în utilizarea comerţului electronic trebuie acţionatastfel, încât printr-un efort comun
instituţionalizat firmele comerciale,
vânzătorii de sisteme decalcul, asociaţiile comerciale, organele şi organismele statului să coinştientizeze responsabilităţilece le revin. 9. Este necesară dezvoltarea infrastructurii informaţionale şi câştigarea încrederii în economiadigitală; o structură informaţională solidă este atuul creşterii şi dezvoltării ecommerce.Funcţionalitatea stabilă şi eficace a reţelelor are o importanţă fundamentală pentru viitorulcomerţului electronic. 10. Pentru a adera la e-commerce din lumea întreagă, sunt necesare norme comune în materie deoperabilitate: accesul facil protecţia
consumatorului;promovarea
şi neîngrădit la infrastructura informaţională; unor
politici
în
domeniul
financiar
contabile/impozitare adaptate la comerţul electronic; protecţia proprietăţii intelectuale. 11. Pentru realizarea potenţialului e-comerţului este necesară o infrastructură informaţională globală echitabilă. În plus, e-comerţul implică abordarea şi rezolvarea a o serie întreagă de alte probleme tehnice şi juridice legate de criptarea şi monitorizarea fluxurilor informaţionale, crima transfrontalieră, tranzacţiile financiare transfrontaliere, protecţia consumatorilor, frauda globalizată. 12. Elaborarea, de către specialişti în probleme bancare, a unui studiu privind modul cum se poate dezvolta în sistemul bancar moldovenesc o soluţie de plată pe Internet acceptată de majoritatea băncilor, precum şi rolul pe care TransFond poate (trebuie) să-l joace în acest sens. O colaborare între asociaţiile din domeniul IT&C, Banca Naţionala a
127
Moldovei şi Asociaţia Naţionala a Băncilor ar trebui să fie dezvoltată pentru a se putea implementa un sistem funcţional de comerţ electronic. 13. Trebuie avute în vedere susţinerea unor programe pentru informarea IMM în privinţa avantajelor comerţului electronic. 14. Se impune promovarea unor programe prin care să se mărească numărul de utilizatori Internet, în special prin accesul de la domiciliu şi să se determine creşterea numărului de calculatoare destinat utilizării personale. Ar putea fi utilă în acest sens experienţa altor ţări care au utilizat diverse metode cum ar fi deducerea din impozitul pe venitul global a costurilor legate de achiziţionarea unui calculator. Proiectul RITI, prin cele 2 componente ale sale RITI dot-Gov şi RITI – Acces, va încerca să încurajeze crearea Telecentrelor Comunitare în zonele rurale. O altă soluţie ar putea fi crearea diverselor stimulente pentru cetăţeni în a utiliza Internetul, cu acelaşi efect ca şi extinderea sistemului electronic de achiziţii publice în promovarea comerţului B2B. Posibile acţiuni în acest sens ar fi plata pe Internet a utilităţilor publice sau obligarea administraţiilor publice locale şi naţionale de a utiliza poşta electronică ca o metodă oficială de comunicare cu persoanele fizice şi juridice. 15. Este necesară susţinerea şi crearea metodelor alternative de rezolvare a disputelor şi a codurilor de conduită în domeniul comerţului electronic. 16. Trebuie iniţiate măsuri diverse pentru crearea încrederii utilizatorilor în economia digitală – de tipul iniţierii unui sistem de mărci de încredere pentru site-urile de comerţ electronic. Aceste măsuri ar trebui corelate cu ceea ce se întâmplă la nivelul Uniunii Europene. 17. Întărirea, de către Banca Naţionala a Moldovei, a reglementărilor privind protecţia consumatorului în ceea ce priveşte utilizarea cardurilor de debit/credit pe Internet.
128
18. Trebuie efectuate îmbunătăţiri sau adăugiri cu privire la acest domeniu sau altele considerate adiacente (ca reglementarea criptografiei, notarul electronic, marca temporală). 19. Este necesară integrarea aplicaţiilor de orice tip din cadrul unei firme cu Web. Sintagma "nu eşti pe Internet, deci nu exişti", afectează sistemul informaţional al unei firme sub toate aspectele de comunicare cu, spre, şi dinspre acesta. 20. Se impun o serie de modalităţi necesare scăderii costurilor realizării aplicaţiilor de ecommerce cum ar fi: alegerea personalului calificat; automatizarea proceselor activităţilor de dezvoltare; începerea verificării
şi
documentarea corespunzătoare a tuturor activităţilor;
şi validării încă din fazele iniţiale ale ciclului de dezvoltare
software; alegerea unui criteriu bun de oprire a testării.
Bibliografie 1. Afaceri electronice: teorie si practica. ASEM, 2002-431p. (Sub red. I.Bolun s.a., lucrarile conferinteitehnico-stinntifice din 18-19 octombrie 2001). 2. Anderton,A., Economics, Causeway Press, Oxford, 1991. 3. Andrew Tanenbaum Retele de calculatoare. Agora, 1997, pag.780. 4. Art. 2, Proiect de lege privind comerţul electronic 5. AOL/Roper Starch Cyberstudy, 1999, Internet Research. 6. Apreutesei, Paula – Modele de estimare a costurilor aplicaţiilor de reţea, Academia de StudiiEconomice, Bucureşti, 2000. 129
7. Assadi, Djamchid - „Intelligence economique sur Internet”, Publi-Union Editions, Paris, 1998. 8. Baciu, Achim T.– Costurile – organizare, planificare, contabilitate, calculaţie, control şi analiză Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. 9.
Baum, D; Dessaux, C ; Taluktar, N:: e - Business Integration Oracle Magazine
Sept-Oct 2000. 10. Bălăceanu Stolnici, C., Cunoaştere şi ştiinţă, Editura Fundaţiei “Andrei Şaguna”, Constanţa, 1997. 11. Becker, S.G., Economic Theory, Alfred a Knapf Inc., New York, 1971. 12.
Bibere, C.C., Vătuiu, T.,
„Payment Systems Ysing Electronic Checks”,
Simpozionul Internaţional multidisciplinar „Universitaria Ropet 2004”, Universitatea din Petrosani, Stiinte economice şi management, 15-16 octombrie 2004. 13.
Bibere,C.C., „C-Commerce – The Future of B2B”, Conferinta Stiintifica
Internationala,„Romania-Exigente in procesul dezvoltarii din perspectiva integrarii in anul 2007”,Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Stiinte Economice, 67 mai 2004. 14. Bibere,C.C., „Comertul electronic-provocarea mileniului III”, „Scentia”, nr.7/2004, Fundaţia Naţionala pentru copii si tineret „Ecaterina Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea „Jiul de Sus”. 15.
Bibere,C.C., „Comerţul electronic”, Congresul al 28-lea ARA, Universitatea
„Constantin Brâncuşi”, Tg-Jiu, 3 – 8 iunie 2003. 16.
Bibere,C.C., „Comerţul electronic-provocarea mileniului III”, Simpozionul
Internaţional „Impactul relaţiilor economice internaţionale asupra economiilor 130
naţionale”, Societatea Internaţională de Management, ULIM, Chişinău, 28 februarie 2004. 17. Bibere,C.C., „Globalizarea afaceriilor faţă în faţă cu pirateria tehnologică”, revista „Economie şi Sociologie”, nr. 2, Chişinău, 2005. 18.
Bibere,C.C., „ISDN – reţeaua digitală cu servicii inteligente”; Sesiune de
comunicări ştiinţifice cu participare internaţională – Universitatea „C-tin Brâncuşi”, Tg-Jiu – 24 – 26 mai 2002. 19.
Bibere,C.C., „Plăţile electronice”, Congresul al 28-lea ARA, Universitatea
„Constantin Brâncuşi”, Tg-Jiu, 3 – 8 iunie 2003. 20. Bibere,C.C., „Proiectele EDI”, „Scentia”, nr.8/2004, Fundatia Nationala pentru copii si tineret „Ecaterina Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea „Jiul de Sus”. 21. Bibere,C.C., „Protocoale de cumparare in comertul electronic”, Proceedings of the 1st International Scientific Conference, Economy an Gobalisation, „C-tin Brincusi” University of Tg-Jiu, Faculty of Economics, Romania, 4-5 iunie 2004. 22. Bibere,C.C., „Semnătura digitală”; Sesiune de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională – Universitatea „C-tin Brâncuşi” Tg-Jiu – 24 – 26 mai 2002. 23. Bibere,C.C., „Sisteme informatice pentru managementul comertului electronic si al comunicarii”, „Scentia”, nr.9/2004, Fundatia Nationala pentru copii si tineret „Ecaterina Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea „Jiul de Sus”. 24.
Bibere,C.C., „Transferuri bancare prin Internet”;
Sesiunea de comunicări
ştiinţifice 26-27 aprilie 2002,„Symposia Professorum”, Seria Economie, Chişinău, 2002.
131
25.
Bibere,C.C., Popescu M.M., „Implementarea tehnologiilor de securitate a
informaţiei”,
Conferinţa Ştiinţifică cu participare internaţională, Universitatea
„Constantin Brâncuşi”, Facultatea de Inginerie, Tg-Jiu, 4-5 noiembrie 2005. 26.
Bibere,C.C., Popescu, M. M., „The advantages and the risks of the electronic
trade”, Conferinta Stiintifica Internationala ECOTREND 2005, Universitatea „C-tin Brâncusi”, Tg-Jiu, Facultatea de Stiinte Economice, iunie 2005. 27.
Bibere,C.C., Popescu, M.M.„Confidenţialitatea poştei electronice”, Conferinţa
Ştiinţifică cu participare internaţională, Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Facultatea de Inginerie, Tg-Jiu, 4-5 noiembrie 2005. 28. Bibere,C.C., Popescu, M.M., „Tipologia pieţelor electronice globale şi problemele acestora”, Conferinta Stiintifica Internationala ECOTREND 2005, Universitatea „C-tin Brâncusi”,Tg-Jiu, 2005.
29. http://www.statistica.md 30.http:// www.bnm.md 31.http:// www.lex.md 32. http:// www.molddata.md 33. http:// www.infocom.md 34. http:// www.mdi.gov.md 35. http:// www.abm.md 36. http://www.arraydev.com/commerce/JIBC 132
37. http://www.cc.gatech.edu/gvu/user_surveys.htm 38. http://www.cisco.com/warp/public/750/johnchambers/internet_economy/white_pape 39. http://www.corp.aol.com/press/study/cyberstudy.pdf 40. http://www.dc.com 41. http://www.e.trade.btinternet.co.uk/questionnaire.htm 42. http://www.ecommerce.gov/framework.htm 43. http://www.economist.com/editorial/justforyou/current/index-surveys.html 44. http://www.economist.com/editorial/justforyou/library/index_foci.html 45. http:// www.economist.com/editorial/justforyou/library/index-surveys.html 46. http:// www.forrester.com/ER/Press/Release/01769114FF.html 47. http:// www.kpmg.co.uk/services/manage/pubs 48. „Securing the Cloud. A Survey of Digital Security”, in The Economist, October 26th-November 1st, 2002, Volume 365, Number 8296 49. The National Strategy to SECURE CYBERSPACE, February 2003, The White House, Washington, whitehouse. gov/ pcipb /cyberspace_strategy 50. W. Schwartan, Information Warfare, 2nd edition, Thunder’s Mouth Press, New York, 1996 51. W. Schwartan, Information Warfare, 2nd edition, Thunder’s Mouth Press, New York, 1996 52. Revista Informatica Economica, nr. 3(23)/2002 53. Conferinţa de presă de la sediul Asociatiei pentru Integrare din America Latina The Latin American Integration Association (LAIA) - Montevideo, Uruguay care a fost 133
prezidată de către Directorul Centrului Regional pentru America Latina - dl. Esteban Valenti si de Directorul Biroului TIPS - Uruguay - dl. Daniel Barios, 7 iulie 2001. 54. http:// www.icann.org 55. http:// www.mdi.gov.md/news_mdi_2007_md/132193/ 56. http:// www.itu.int/wsis/index.html 57. http:// www.businessnfinance.net/ 58. http:// www.indiana.edu/~tisj/ 59. http:// www.dirkw.com/ 60. D. Fotache, L. Hurubean - Soluţii informatice integrate pentru gestiunea afacerilor – ERP, Ed. Economică, Bucureşti, 2004 61. M. Ursăcescu - Sisteme informatice. O abordare între clasic şi modern, Ed. Economică, Bucureşti, 2003 62. M. Sabău - Soluţii pentru probleme economice, Net Report nr.125, februarie 2003
Cuvinte cheie; e-commerce,
infrastructura, e-banking, globalizare, societatea
cunoaşterii, tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, progresul tehnic şi tehnologic, servere, browser, EDI, ECR, TIPS, hardware-ul, software-ul, comunicaţiile, baza ştiinţifică şi metodologică, baza informaţională, backup, CSO, Web, sistem integrat informatic. Key worlds: e-commerce,
infrastructure, e-banking, globalization, society of
knowledge, information and communication technologies, technical and technological progress, servers, browser, EDI, ECR, TIPS, hardware, software, communications, scientific and methodological basis, informational basis, backup, CSO, Web, informational integrated system.
134
Lista abrevierilor B-2-A -Business-to-Administration B-2-B - business to business B-2-C - Business-to-Consumer B-2-E - Business-to-Employee BNM – Banca Naţională a Moldovei CTN – Corporaţii Transnaţionale DTI - Departamentul Tehnologiilor Informaţionale ECR - Răspunsul eficient pentru consummator 135
e-DSI - electronic Domestic Services Integration EDI - Schimbul electronic de date (Electronic Data Interchange) GATS - Acordul General pentru Comerţul cu Servicii GE - General Electric IP - Internet Protocol IMM – Întreprinderi Mici şi Mijlocii ISDN – Reţea Integrată de Voce şi Date (Integriertes Sprach- und Datennetz) JETRO - Organizaţia Japoneză de Comerţ Exterior MCTI - Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei MTBF- Media timpului de buna funcţionare OCDE – Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite PC – Calculatoare personale PKI - Infrastructura cu chei publice POS – Point of Sales PTT - Progresul tehnic şi tehnologic RNIS - Reţele numerice de servicii integrate SCM - Supply chain management 136
SSL - Secure Socket Layer SSO - Semnătură doar o dată SUA- Statele Unite ale Americii SWOT- Strenghts (Puncte tari), Weaknesses
(Puncte slabe),
Oppotunities
(Oportunităţi), Threats (Ameninţări). TI – Tehnologia informaţiei TIC – Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiei TIPS - Sistem de Promovare a Informaţiilor Tehnologice şi Comerciale (Trade and Technological Information Promotion System) TTPP - Programul de Promovare a Contactelor de Afaceri şi a Tehnologiei (Technology Tie-up Promotion Program) UE - Uniunea Europeană UNICITRAL – Comisia Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial (United Nations Commission on International Trade Law) UNCTAD – Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare UNDP - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
137
Anexe Anexa 1 pag 1 Indicii activităţii în cadrul sistemului de plăţi cu carduri bancare din Republica Moldova pe anul 2008
138
Sursă: http:// www.bnm.md Anexa 1 pag 2
139
Anexa 2 140
Transferuri de mijloace băneşti din străinătate efectuate de persoane fizice (rezidente şi nerezidente) prin băncile din Republica Moldova pentru perioada (ianuarie – decembrie 2008)
Remarcă: Persoanele fizice care transferă banii pot avea cetăţenia oricăror state. Provenienţa şi destinaţia banilor transferaţi pot fi diferite. Sisteme de transfer internaţional de bani (STIB) utilizate in Republica Moldova: Blizko,Caspian Money Transfer,Contact,Inter Expres,Migom,Leader,Money Gram,Privat Money,Anelik,Strada Italia,Travelex,Western Union,Xpress Money,Poşta rapidă,Unistream,Uno Money Transfers etc. Anexa 3 141
Modelul conceptual al comerţului electronic
Modelul conceptual al CE este construit pe baza a patru coordonate esentiale: •
Modelul economic - defineste entiatile structural economice ale sistemului 142
•
Modelul proceselor - descrie procesele economice fundamentale care au loc in cadrul sistemului.
•
Modelul obiectelor - traduce domeniului aplicatie intr-o specificatie cvasi-tehnica pe baza unor metode specifice analizei obiectuale. Rezultatul consta intr-o serie de obiecte economice descrise intr-un vocabular comun analistilor economici si informaticienilor.
•
Modelul serviciilor - defineste la nivel tehnologic elementele constituente ale sistemului, formând alaturi de modelul obiectelor documentul initial utilizat in proiectarea si implementarea aplicatiei software.
Anexa 4
143
Proiectarea arhitecturii sistemului Proiectarea arhitecturii sistemului constă în transpunerea declaraţiei problemei aşa cum a fost definită în etapa de proiectare într-o arhitectură adecvată, bazată pe divizarea în subsisteme, precum şi deciziile de implementare luate la nivel global. În cadrul proiectării arhitecturii sistemului au fost construite diagrama de componente şi diagrama de desfăşurare. Procesul RUP oferă suport pentru dezvoltarea bazată pe componente a sistemelor software. Astfel este posibilă realizarea de software de calitate, care să respecte caracteristicile de calitate descrise în standardul ISO 9160 (funcţionalitate,
mentenaţă,
uşurinţa
în
utilizare,
eficienţă,
stabilitate,
portabilitate) şi care să satisfacă rapid cerinţele organizaţiei prin reutilizarea unor elemente preexistente. Componentele sunt necesare pentru a realiza corespondenţa dintre fiecare clasă şi limbajul de implementare şi codul sursă cele mai potrivite. Pentru a genera cod, folosind un instrument de tip CASE, pentru o anumită clasă, respectiva clasă trebuie asignată uneia sau mai multor componente. Un model poate conţine una sau mai multe componente implementate în diferite limbaje de programare, însă o clasă poate fi asignată numai componentelor care au acelaşi limbaj de implementare. Prin diagrama componentelor se descriu componentele software, codul sursă şi codul binar al acestora, programele executabile, şi dependenţele dintre aceste componente. Totodată, o diagramă de componente descrie şi interfeţele componentelor COM importate, care sunt reprezentate prin clase având stereotipul „interface”. În diagrama de mai jos sunt descrise componentele implicate în pachetul Sistem Vânzări Directe.
Anexa 4 pag 2 144
Diagrama de desfăşurare surprinde imaginea statică a configuraţiei hardware şi a componentelor software necesare pentru rularea aplicaţiei.
<> S e r vi c ii C a r t i C re d it
S e r vi c i i S to c IP r o d u s
<> S e r vi c ii C a s a M a rc at < < S t a n d a rd E X E > > C l ie n t V a n z a r iD ir e c t e
_ IA u t o r i z a r e C a r tiC re d it
_ IM a n a g e m e n t C a s a M a rc a t
IS t o c P r o d u s _ IC a s a M a r c at
<> S e r vi c i iV a n z a ri _ IL in ie V a n z a r e
_ IT r a n z a c t ie V a n z a re
<> S e r vi c i iU t il i z a t o ri
_ IA u t o r i z a r e U t il iz a t o r
_ IC le r k
_ IS e r t a r C a s a M a rc a t <> S e r vi c i iV a n z a ri D ir e c te _ _ IC r e d i t C a r dS canner
_ IS c a n n e _r CISac a n n e r C o _ _ IB a r C o d e S canner r tiC re d it d u r iB a r e
145
Anexa 4 pag 3 S-au considerat a fi necesare următoarele resurse reprezentate în diagrama de mai jos: - pentru întreg sistemul dezvoltat: 1. Server de baze de date 2. Server de aplicaţii 3. Reţea de tip WAN 4. Server Depozit - pentru sistemul Vânzări Directe (cerinţe pentru fiecare magazin) 1. Server VD 2. Client VD (zero sau mai mulţi pentru fiecare magazin) 3. Cititor de coduri de bare, Cititor de cărţi de credit, Imprimantă chitanţe pentru fiecare Client VD - pentru sistemul Comert Electronic 1. server de Web 2. Reţea Internet 3. Client Browser (zero sau mai mulţi)
146
Anexa 4 pag 4 Modelul structural-funcţional a unui obicet de afecere electronică
Client B rowser
< < network > > Internet
S erver W eb
Corp. A pplication S erver
Corp. Databas e S erver
< < network> > W AN
S erver Depoz it
0..n c lienti internet
S erver V D 0..n m agaz ine
S tatieLuc ruA nja gat
Client V D
Cititor Coduri B are
CititorCartiCr edit
0..n satii de lucru angajati
0..n c lienti pe m agazin
Im prim anta Chitante
147
Anexa 5 Computere personale la 100 de locuitori în Republica Moldova comparativ cu alte ţări Conform rezultatelor UIT, în anul 2005 după numărul de computere personale la 100 de locuitori, Republica Moldova se plasează pe locul 71 din 206 ţări ale lumii, deţinînd în Europa locul 32.
Sursa: Uniunea Internaţională a telecomunicaţiilor, 2006
148
Anexa 6 INSTITUŢII ALE PIEŢEI VIRTUALE n/o
Denumirea
Site
Acces
1.
Anunturi on-line
http://www.999.md
da
2.
Anunturi on-line
http://www.555.md
da
3.
Makler on-line
http://www.makler.md
da
4.
Locuri de munca on-line
http://www.joblist.md
da
5.
http://moldovajob.ournet.md
da
http//www.camib.com
da
7.
Locuri de munca on-line Camib. Suport Informational si Servicii Marketing Federaţia Naţională Agroinform
www.agravista.md
da
8.
Banca de Economii
www.bem.md
da
9.
Euro Credit Bank
http://www.telebank.md
da
10.
Studioul on-line
http: //ournet. md/~studio
da
11.
Comercializare automobile şi servicii auto
http://www.drive.md
da
12.
MDinto.biz - Portalul Businessului in Moldova
http://www.mdinto.biz
13.
PCMarket.MD
http://pcmarket.md/gift.php
14.
CD Riscom
http://cd.riscom.com
15.
CD.from.md
http://cd.from.md
da
16.
Benefis
http://www.benefisshop.com
da
17.
Lumea ceasurilor
http://www.watch.md
da
18.
Produse on-line
http://www.produse.com
da
19.
Flowers2moldova.com
http://www.flowers2moldova.com
da
20.
Banca Sociala
http://www.socbank.md/
da
21.
Bank Ipotechnyi
http://www.ipotekabank.com
da
22.
Banca Nationala a Moldovei
http://www.bnm.org/
da
23.
Econom
http://www.econom.md/
da
24.
Energbank
http://www.energbank.com/
da
25.
Eximbank
http://www.eximbank.com
da
26.
Fincombank
http://www.fincombank.com/
da
27.
Mobiasbanca
http://www.mobiasbank.com/
da
28.
Moldincombanc
http://www.moldindconbank.com/
da
29.
Moldova Agroindbank
http://www.maib.md/
da
30.
Trans-Dniester Republican Bank
http://www.cbpmr.net/
da
31.
Unibank
http://www.unibank.md/
da
32.
Universalbank
http://www.universalbank.md/
da
33.
VictoriaBank
http://www.victoriabank.md/
34.
Valerie
http://www.valerie.moldsat.md
35.
PayPal Moldova
http://mcc.md/zeppelinaus/index.html
36.
AutoDatabase
http://www.automarket.md
da
37.
imobiliare.md
http://www.imobiliare.md/
da
38.
Ergolemn
http://www.mobila.md/
da
39.
Hotels.md
http://www.hotels.md/
da
40.
Flowers delivery in Chisinau, Moldova
http://www.flowerstomd.com
da
41.
Online Shopping
http://www.shoponline.md/
da
42.
Multievo
http://www.multievo.md/
da
43.
AcasaShop
http://www.acasashop.md/
da
6.
da nu se acceseeaz ă da
da nu se acceseeaz ă da
149
Anexa 7 Comerţul electronic: creştere pe fondul crizei Cît priveşte, insă, creşterea procentuala, observam că, în 2008, in timp ce numarul de site-uri active din categoria Afaceri/Comerţ a crescut cu doar 21,35%, cel din categoria Comerţ electronic a crescut cu 40,25%. Evoluţia numarului de vizitatori pentru cele doua categorii ofera cateva informaţii interesante: - in primele luni din 2008, numarul de vizitatori inregistraţi de ambele categorii a avut o tendinta descendenta; - categoria Afaceri/Comert a cunoscut o descreştere abrupta şi, in perioada aprilie 2008 - august 2008, numarul de vizitatori ai celor doua categorii a fost aproximativ egal; - la finalul lunii august, cînd mass-media au inceput sa vorbeasca despre criza financiara mondiala, ambele categorii au cunoscut o tendinţa ascendenta in prvinţa numarului de vizitatori. Cresterea categoriei Comerţ electronic a fost mai susţinuta, aceasta depăsind, pentru prima data, categoria Afaceri/Comerţ; - în octombrie, luna in care criza financiară a devenit subiectul predilect în mass-media, in timp ce numarul de vizitatori al categoriei Comerţ electronic a continuat să crească, cel din categoria Afaceri/Comerş a intrat din nou intr-o curba descendentă; - deşi evoluţia din luna decembrie poate fi explicată prin comportamentul pe care utilizatorii îl au de obicei în această perioadă a anului, evoluţia celor doua categorii în ultima perioadă a anului 2008 indică un interes crescând faţa de site-urile din categoria Comerţ electronic.
150
Sursă: articol semnat de Underclick News ; sursa Trafic.ro
151
