Cititorul din pestera Rui Zink - prezentarea cartii -
Poves Poveste teaa se petr petrec ecee in urma urma cu mai mai bine bine de 30 de ani, ani, cand cand pari parint ntii ii unui unui adolescent adolescent de 14 ani divorteaza. divorteaza. Baiatul Baiatul se vede abandonat abandonat in mainile mainile vietii si se regaseste in alcatuirea unei benzi de infractori din “zona cheiului, langa estuar, unde fluviul si marea se intalnesc ca sa-si incheie socotelile cu viata.” “Tara copilariei mele era o miniatura intr-o sfera de sticla, din cele care produc zapada de polistiren daca le scuturam, dar in care, daca nu le scuturam, nu se intampla nimic.” Intr-una din zile, in targul unde deobicei isi cauta prada, baiatul asista la aparitia garzii regale, care urmarea un infractor extrem ex trem de periculos. Baiatul isi motiveaza turnura destinului sau astfel:“Toata lumea fura ceva de la cineva: bani, idei, munca, timp, viata chiar. Numai sufletul nu se fura, pentru ca el poate fi doar cumparat (sau, mai bine zis, vandut) de catre insusi stapanul sau, ceea ce de altfel multi dintre noi fac cu destula placere si, as spune eu, la un pret suficient de modic.” Situatia creata de aparitia garzilor regale il determina pe baiat sa incerce sa atraga atentia acestora, caci el considera ca “tineretea are intotdeauna mania enervanta de a se ridica in varful picoarelor”, iar “in delasarea parintilor p arintilor mei, inca pierduti in camera cu oglinzi a ranchiunii lor, imi pica tare greu sa fiu dispretuit pana si de garda regala. […] daca hot cautau, de ce sa nu ma fi cautat pe mine? Sa fiu eu oare mai putin important decat ceilalti?” Totusi, constatand gravitatea situatiei, baiatul se sperie si incearca sa isi gaseasca un loc unde sa se afle la adapost de trupele regelui. In graba si neatentia sa cade in gol deasupra apei. “Am dat cat am putut din brate incercand cu disperare sa-mi regasesc echilibrul, dar la nimic nu mi-au servit efemerele aripi.” Salvat Salvat ca printr printr-o -o minune minune,, baiatu baiatull se agata agata de o frangh franghie ie a unei ambarcat ambarcatiun iuni, i, ajungand astfel la bordul navei, unde se ascunde tocmai in cambuza. Este descoperit apoi de catre echipajul vasului, care hotaraste sa il pastreze pe tanar ca ajutor in caz de nevoie. Baiatul este desemnat sa se urce pe platforma gabiei si sa evalueze orizontul. Dupa cateva zile, pasagerul clandestin este considerat ca parte a echipajului. Intr-una Intr-una din aceste zile, baiatul descopera descopera in cala zeci de saci in care se gaseau o multime de carti. Nedumerit de acest lucru, el il intreaba pe unul dintre marinari de motivul existentei cartiilor, iar acesta ii dezvaluie povestea lui Anibalector, un montru despre care se credea ca se hraneste cu carti si in cautarea caruia capitanul vasului se afla de multa vreme. Un evenim eveniment ent neaste neastepta ptatt ii ofera ofera baiatu baiatului lui prilej prilejul ul sa cunoasc cunoascaa in amanun amanuntt povestea monstrului. Intr-una din zile, harta capitanului este dusa de vant peste bord, in apa, iar tanarul pasager sare numaidecat sa o recupereze. Drept rasplata
1
capitanul ii arata harta si ii spune scopul expeditiei sale marine, si anume capturarea lui Anibalector. Un alt eveniment determinant al aventurii tanarului are loc in zilele urmatoare, cand o furtuna impresionanta prin forta si grandoarea sa, il duce pe baiat aproape de pierire. “Furtuna ne-a luat prin surprindere – a sosit abrupt ca o intoarcere a paginii. Mai mult decat cenusiu, cerul era vanat. Marea insasi era vanata (…). Timpul a parut sa incremeneasca, eu stateam agatat de franghie si am rams neinfricat, intelegand, dar fara sa inteleg, ca peretele acela lunecos era cel mai mare talaz pe care aveau sa-l vada vreodata ochii mei. “Si, cand l-am simtit infasurandu-se lent in jurul meu, ca o gigantica anaconda, cu tot timpul de pe lume ca sa ne stranga in inelele ei mortale, am inteles ca poate era ultima mea viziune inainte de moarte: o mare purpurie, verticala, contrazicand legile gravitatiei. Din clipa aceea parca am fost supt printr-o spirala a timpului, printr-o mie si una de circumvolutiuni, o gaura neagra. De doua ori reusisemm sa scap de setea nesatula a apelor – prima oara pe chei, agatat de o franghie; a doua oara, salvand harta confenctionata din piele de om.” “Ma trezesc intr`o pestera imensa, din bolta careia picura siruri de stalactite, preschimbate in matanii de ceara, in care se reflecta lumina lunii, pesemne, plina. Pestera, sau grota, pare o catedrala preistorica. Totusi, remarc cu groaza, pe jos se afla ceva foarte diferit de ceea ce ar fi de asteptat intr-un sanctuar: sute, poate mii de oseminte.” Astfel baiatul il intalneste in pestera pe temutul Anibalector, care il invata pe tanar ca: “Cititul inseamna sa faci lucrurile sa se intample in capul tau” si ca “dupa unii, lumea incapea toata intr-o singura litera.” Mai mult decat atat, monstrul ii demonstreaza baiatului importanta cartiilor si ii dezvaluie secretele cele mai tainice cuprinse in fiecare cuvant asternut cu multa atentie in paginile albe ale manuscriselor. Anibalector ii promite musafirului sau ca nu ii va face rau atata timp cat acesta va fi de acord sa citeasca cartiile care se aflau in pestera si sa le comenteze impreuna. Astfel cei doi discuta despre romane si poeme, care il captiveaza pe baiat in cel mai profound mod posibil. De ce s-ar cadea ca eu sa incetez a fi eu numai pentru ca-l aud pe altul cum gandeste? Si cum as putea eu sa incetez a fi eu, chiar daca as vrea? Sa se fi inventat oare deja chirurgia plastica pentru spirit? Totusi, e adevarat ca cititorul trebuie sa stie sa incerce a vorbi limba cartii. A vorbi limba cartii si a se abandona in voia melodiei ei, a se lasa dus de curent, in loc sa-si risipeasca fortele vaslind contra mareei. Nu zic ca trebuie sa ne supunem, dar trebuie sa fim disponibili. Cartea, prin faptul ca este scrisa, a facut deja un pas mare catre noi: e un dar. Acum ne revine noua sa multumim pentru amabilitate si sa facem un pas catre carte.” “Cititul e ca patinatul, se invata prin practica, ii prinzi gustul tocmai exersand acest gust. Textul e o tesatura si tesatura e un text. Impletirea unor fire diferite – ritm, sens, cuvinte – pentru a alcatui un covor de cuvinte, un covor cu un desen care poate sa fie mai mult sau mai putin laborious, incurcat, stimulator, misterios.”
2
“Uneori vocea naratorului are nevoie de spatiu, nu se multumeste cu o fraza marunta, nu toti trebuie sa fie telegrafici, uneori fraza vrea sa se intinda, sa calatoreasca, sa vada pana unde poate merge, transformata in canoe coborand pe suvoaie sau nimerind intr-o cascada si contorsionandu-se toata ca sa nu se loveasca de pietre, sau vocea devine un talaz care se aude treptat pana ce bubuie, si tuna, si explodeaza, ca o orchestra cantand un vals din care la inceput aproape ca nu se aude nimic, putin cate putin, intra instrumentele, si urca, urca, si simtim o surescitare, aniticipam ca ceva se va petrece, dar inca nu suntem acolo, naratorul incetineste povestirea intentionat, ne face sa suferim, ne obliga sa ne stapanim, promite ca la capatul calatoriei exista ceva rasplatitor(…). Intelege ca uneori paginile unei carti trebuie chiar sa faca topogan cu vorbele si daca te opui, te ineci, singura solutie e sa te lasi absorbit de vartejul cuvintelor.” “Sa spunem ca, la fel ca in dragoste, lectura e o intalnire intre doua pesoane imperfecte care se pot completa la perfectiune.” Afland toate aceste lucruri minunate de la Anibalector, baiatul incepe sa il considere pe acesta nu numai un mentor spiritual, ci si un prieten cat se poate de adevarat. Intr-una din zile, echipajul vasului pe care se aflase baiatul il ademeneste pe Anibalector pe plaja pustie cu ajutorul unui morman de carti noi noute. Animalul cade in capcana oamenilor marii si este capturat fiind dus in captivitate intr-o gradina zoologica, unde i se atribuie o cusca special construita pentru ca monstrul sa nu poata evada. Aflat in captivitate, Anibalector refuza sa vorbeasca in public si chiar sa citeasca mult adoratele lui carti. Baiatul intelege tristetea prietenului sau si intr-o noapte se hotaraste sa il elibereze. Afland intentiile tanarului, animalul se elibereaza de unul singur, demonstrandu-si inca o data impresionanta forta si, multumindu-i micului sau prieten, fuge inapoi in pustiu. “Drept pedeapsa m-au obligat sa fiu scriitor, soarta pe care n-o doresc nici celui mai mare dusman. E mai rau decat inchisoarea pe viata! Ne petrecem timpul asezati la o masa, in fata hartiei albe sau a calculatorului gri si scriem istorii pe care, pe deasupra, nu le citeste aproape nimeni, daca nu sunt adaptate pentru cinema sau televiziune. E ceva foarte frustrant, va spun eu. Si pe urma, cateodata, ca acum, sunt invitat sa ma duc prin scoli si biblioteci. E ca si cum astazi gradinile zoologice ar fi invers, de tip safari-rezervatie: eu sunt cel care, intr-o libertate aparenta, ma duc sa-i vizitez pe elevi in custile lor.”
3
Rezumat: •
•
•
•
•
•
•
•
Povestea se petrece in urma cu mai bine de 30 de ani, cand parintii unui adolescent de 14 ani divorteaza. Baiatul se vede abandonat in mainile vietii si se regaseste in alcatuirea unei benzi de infractori. Intr-una din zile, incercand sa se fuga de garziile regale, care cautau un infractor renumit, el se ascunde pe o corabie. Dupa catva timp, baiatul este descoperit de catre marinari si ramane pe vas, avand in slujba sa evaluarea orizontului de pe platforma gabiei. Mai tarziu afla ca scopul expeditiei marine este de fapt capturarea lui Anibalector, un montru despre care se credea ca se hraneste cu carti si in cautarea caruia capitanul vasului se afla de multa vreme. In urma unei puternice furtuni pe mare, baiatul se trezeste intr-o pestera enorma, unde il intalneste pe Anibalector, care ii promite ca daca ii va tine companie discutand pe baza cartiilor citite, il va lasa in viata. Baiatul afla o multime de lucruri interesante si captivante pe care le descopera prin intermediul cartiilor si incepe sa il indrageasca pe Anibalector. Intr-o zi, insa Anibalector este capturat si dus in captivitate intr-o gradina zoologica, unde refuza sa vorbeasca in public si chiar sa citeasca carti. Baiatul isi elibereaza prietenul, care fuge in pustietate, si drept pedeapsa este condamnat sa devina scriitor.
4
