Neurologie
Boala Parkinson Parkinson - referat -
este este o afec afecțiune iune cronic cronică, ă, degene degenerat rativă ivă,, care care afecte afectează ază sist sistem emul ul ne nervo rvos. s. Boal Boalaa surv survin inee în urma urma dist distru ruge gerii rii sau sau de dege gene neră rări riii lent lentee și progresive a neuronilor care produc dopamina (substan ța neurotransmi țătoare respons responsabi abilă lă cu capacita capacitatea tea organi organismu smului lui de a- și contro controla la mi șcările cările). ). Dop Dopam amina ina acționeaz ioneazăă ca un mesage mesagerr chimic chimic care trimite trimite semnale semnale altor altor părți ale creieru creierului lui,, jucnd un rol important important în controlul mi șcărilor si echilibrului. !u este o afecțiune contagioasă sau cu transmitere genetică " de și factorii genetici pot avea un rol în dezvoltarea sa. #l #l ți factori pot include procesul procesul accelerat sau sau prem premat atur ur de îmbă îmbătr trn nir iree si inte intera racc țiuni iunile le indu induse se de me medi dica came ment ntee ( sau sau substa substannțe to$ice to$ice ).). %imptomele bolii apar odată ce nivelul dopaminei din creier creier scade cu circa &' &' față de va valo lori rile le no norm rmal ale, e, prin princi cipa pala la arie arie afec afecta tată tă - ,,su ,,subs bsta tann ția nigr nigra a (subs (substa tannța ne neag agra ra)) fiin fiindd situ situat atăă prof profun und, d, în subs substa tann ța cere cerebr bral ală. ă. *ntr *ntruc uct t zo zona na afecta afectată tă joacă joacă un rol importa important nt în control controlul ul mi șcărilor cărilor,, pacien pacien ții prezin prezintă tă gesturi gesturi rigide, sacadate și incontrolabile, tremor și instabilitate posturală. !u toți pacienții au acelea și simptome, în acela și stadiu al bolii. Boala se mani ma nife fest stăă foar foarte te diferit diferit de la un indi indivi vidd la altul. altul. +ul ți pa paci cien en ți care care sufe suferă ră de arinson se simt bine ani întregi pnă ce simptomele devin supărătoare. n semn precoce care poate indica (fără a fi obligatoriu) boala arinson, este tremorul invizibil al minilor " un tremor interior, fără vreo manifestare vizibilă. acien acien/ii /ii se plng plng adesea adesea de tensiu tensiune ne muscul musculară ară durero dureroasă asă unilat unilatera erală, lă, confun confundat datăă uneori uneori cu ,,acuz ,,acuzee reumat reumatice ice. . #cest #cestee simpto simptome me apar apar în regiun regiunile ile umăr0b umăr0bra/ ra/ sau pelvis pelvis0co 0coaps apsă. ă. #l/ii l/ii descri descriuu obo obosea seală lă severă severă,, diminu diminuare areaa for/ei for/ei musculare, scăderea randamentului util adesea asociate cu reducerea capacită/ilor mentale 1i fizice . 2ele trei semne cardinale ale bolii arinson sunt3 tremorul de repaus, rigidi rigiditat tatea ea si bradi bradiine inezia zia.. Dintre Dintre aceste acestea, a, dou douăă sunt sunt esen esen țiale iale pentru pentru stabil stabilire ireaa diagnosticului. 4nstabilitatea posturală este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei după 5 ani de evolu ție a bolii. *n faza precoce a bolii, simptomele Boala Boala Parkinso Parkinson n
6
se manifestă numai pe o jumatate a corpului, e$tinzndu-se apoi și la cealaltă jumatate. Gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor
constituie primul simptom și se manifestă în special în repaus și în perioadele de stres. 7remorul este diminuat în timpul mișcărilor și dispare în somn, este accentuat de stres și de oboseală. 7remorul devine mai pu țin evident pe măsura evoluției bolii. Rigiditatea musculară și durerea continuă. nul dintre cele mai comune semne apărute la debutul bolii este reducerea balansării bra țului afectat în timpul mersului datorită rigiditații musculare. 8igiditatea poate afecta musculatura membrelor inferioare, a feței, gtului sau a altei păr ți a corpului și poate duce la oboseală musculară și la anchilozare. 8igiditatea se referă la cre șterea rezisten ței la mobilizarea pasivă a mușchilor și este mai evidentă la mi șcările voluntare ale membrului contralateral. #stfel, apar " dificultați de vorbire3 reducerea volumului vocii, dificultă ți la articularea cuvintelor, răgușeală, variații ale tonalită ții, vorbire șoptită cu voce monotonă, manifestări determinate de rigiditatea mu șchilor faciali9 - blocajul motor " dificulta ți în ini țierea și e$ecutarea unor mișcări simple, cum ar fi pășirea peste prag, ridicarea paharului - adesea, pacienții cu boala arinson se opresc într-o atitudine ,,înghe țată " fiind incapabili de a iniția orice mișcare9 Bradikinezia se referă la lentoarea mișcărilor, dar include și scăderea mișcărilor spontane și scăderea amplitudinii mi șcărilor. Bradiinezia este vizibilă prin micrografie (scris de mnă mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea mi șcărilor mimice), clipit rar și hipofonie (voce diminuată). Slăbirea mu șchilor feței și a gâtului . :orbirea și înghițirea pot deveni mai dificile și persoanele respective se pot îneca, tu și sau pot pierde salivă pe la colțurile gurii. :orbirea este una monotonă și șoptită. ierderea capacită ții de contracție a mușchilor feței poate duce la o e$presie facială fi$ă, a șa numita ;mască arinsoniană;. ificultăți !n deplasare și !n menț inerea echilibrului (instabilitate posturală). ersoanele cu boala arinson pot face pa și mărun ți, trndu- și picioarele, acestea fiind foarte apropiate și se pot înclina pu țin în fa ță din talie (poziția grbovită), de asemenea e$istă probleme cu întoarcerile din timpul mersului. Balansul și problemele de echilibru pot duce și la căzături. 7otu și, aceste probleme apar, de obicei, mai trziu în evolu ția bolii. "nstabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru și coordonare. #pariția sa este o etapă importantă în evolu ția bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil tratabilă și este o sursă comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii. &
survine tardiv în evoluția bolii arinson și afectează 6< - =' din pacienți. +emoria recentă este afectată. #lte semne pot fi3 - tulburări ale somnului (insomnie sau somnolență diurnă)9 - crampe musculare și afectarea articulațiilor9 - depresie " datorată modificărilor chimice survenite la nivelul creierului9 - dificultăți la deglutiție9 - sialoree9 - incontinență urinară și constipație, datorită alterării func ției intestinului și vezicii9 - confuzie, pierderea memoriei9 - sentimentul de nesiguranță și an$ietate9 - probleme apărute în controlul involuntar sau automatic al unor func ții ale organismului cum ar fi3 creșterea transpirației, scăderea tensiunii arteriale cnd persoanele stau in poziție ortostatică (hipotensiunea ortostatică) și disfunc ții se$uale, aceste simptome pot să fie date și de tratamentul folosit în boala arinson9 - dermatită seboreică9 - modificări ale personalității. 7ulburările legate de boala arinson apar cel mai adesea între <' si >' ani9 vrsta medie de apariție a bolii este de <> ani. 2ontrar unei păreri larg răspndite, boala arinson nu îi afectează numai pe vrstnici. De și vrsta medie la care este stabilit diagnosticul este de ?' de ani, una din &' de persoane încep să aibă simptome parinsoniene încă dinainte de a împlini @' de ani. Diagnosticul este clinic, confirmat de prezența semnelor caracteristice, folosind scale de evaluare si urmarind dinamica pacientului. 4storicul bolii cuprinde întrebări legate de antecedentele de traumatisme craniene, accident vascular cerebral, hidrocefalie, e$punerea la to$ine sau antecedente de afec țiuni neurologice degenerative precum și prezen ța simptomelor. emenț a
$ratamentul !n boala Parkinson
Deși nu e$istă un tratament curativ pentru boala arinson, simptomele sale pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar și prin modificarea stilului de via ță. *n general, simptomele pot fi controlate cu succes dacă tratamentul este adaptat evoluției bolii. Aa început, pacienții cu boala arinson pot să nu aibă nevoie de tratament medicamentos, dacă simptomele sunt u șoare. +edicul va putea amna momentul prescrierii tratamentului pnă cnd simptomele bolii devin supărătoare și interferă în activitatea zilnică. %etodele de tratament aditionale cum ar fi e&erciț iile fizice, fizioterapia și terapia ocupaț ională pot fi de ajutor în toate stadiile bolii arinson, fiind foarte importante în menținerea tonusului, mobilității și independen ței. =
Suportul emoțional și educaț ia medicală
sunt importante pe întregul
parcurs evolutiv al bolii. e măsură ce boala evoluează, simptomele devin din ce in ce mai supărătoare, afecțiunea trecnd prin diferitele stadii evolutive. Doctorul va supraveghea evoluția, fiecărui pacient în parte, și va modifica tratamentul în funcție de apariția unor noi simptome. *ntruct simptomele bolii arinson se datorează unui deficit de dopamină la nivel cerebral, cele mai multe medicamente au fost denumite dopaminergice, fiind concepute să substituie deficitul de dopamină, să copieze sau să ,,mimeze actiunea acesteia. Din schemele de tratament posibile pentru această boală, o componentă esențială este le'odopa ()-dopa*, care, după ce ajunge în creier, este transformată în dopamină. *n organism, levodopa este metabolizată de enzime, proces care determină reducerea cantității de medicament care ajunge acolo unde este necesară, adică în creier. %edicamentele oferă un bun control simptomatic timp de @ " ? ani. După acest interval, invaliditatea progresează în ciuda tratamentelor, iar numero și pacienți dezvoltă complica ții motorii pe termen lung. #lte cauze ale invalidita ții în stadiile tardive ale bolii arinson sunt instabilitatea posturală (tulburările de echilibru) si demența. 7oate medicamentele folosite în tratamentul arinsonului pot avea efecte adverse neplăcute. n regim medicamentos ideal este acela care controlează simptomele bolii și efectele adverse sunt bine tolerate de pacient. ot apărea o serie de complicații în urma unui tratament îndelungat în boala arinson, care pot include3 - modificări spontane în răspunsul pacientului la medica ție - spasme sau convulsii. - imposibilitatea de a se mi șca - scăderea tonusului muscular - apatie - somnolența diurnă - ,,atacuri de somnCC $ratamentul chirurgical poate fi luat în considerare atunci cnd medicamentele nu mai pot controla simptomele bolii sau cnd efectele adverse sunt destul de severe și afectează activitațile de zi cu zi ale pacientului, e$istnd urmatoarele op/iuni chirurgicale3 - stimularea cerebrală profundă - infuzie continuă, în doze mici, a unor medicamente, pentru a diminua efectele secundare ale acestora - transplant (mezencefal, celule stem )
@
4ntervenția chirurgicală nu reprezintă o rezolvare pentru cei cu boala arinson. De obicei, după aceasta, medica ția este încă necesară, dar interven ția chirurgicală poate reduce numărul și dozele de medicamente necesare controlării simptomelor bolii. 7oate acestea duc la reducerea efectelor adverse cauzate de medicamente și în acela și timp se obține și un control al bolii.
<
