Alexandru Davila - Vlaicu-Voda Balada Stramosilor.pdf

ALEXANDRU

DAVILA

VLAICU-VOD{

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev Edi\ia, tabel cronologic =i referin\e istorico-literare de Constantin Mohanu Ilustra\ii de Alex Ussov Textele din edi\ia de fa\[ sunt reproduse dup[: Alexanru Davila, Vlaicu-Vod[, Bucure=ti, Editura Minerva, 1979. REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Liviu Rebreanu, N. Davidescu, Constantin Ciopraga, Mihai Vasiliu, G. C[linescu, Tiheriu Avramescu, Dumitru Micu, Mircea Popa, Ovidiu Papadima, Victor Eftimiu, Paul I. Prodan, Constantin I. Nottara, Ion Manolescu, Al. Piru, Ion Negoi\escu

Editura „Litera Interna\ional“ O. P. 61; C.P. 21, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax (021) 3303502; e-mail: [email protected] Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu nr. 2, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax (3732) 292 932, 294 110, fax 294 061; e-mail: [email protected] Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2003 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Lectori: Tudor Palladi, Petru Ghencea Tehnoredactare: Lorina G]ncu Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u. Comanda nr. 30... CZU 821.135. 1 .... BDescrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Davila, Alexandru Vlaicu-Vod[ / Alexandru Davila (Bibl. =colarului, col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i cop. / Vladimir Zmeev; serie nou[, nr. ...). B.: Litera Int., Ch.: Litera, 2003 (Combinatul Poligrafic). 3.. [p]. ISBN 9975-74-... — ISBN 973-... 821.135. 1 (478)-1

ISBN 9975-74-554-7 ISBN 973-7916-56-5

© LITERA INTERNA|IONAL, 2003 © LITERA, 2003

12 februarie Se na=te, la Gole=ti, A=exandru Davila, fiu al generalului doctor Carol Davila =i al Anei, n[scut[ Racovi\[, nepoata lui Dinicu Golescu.

1869-1872 Începe =coala primar[ la Gole=ti; înv[\[torul îi apropie pe =colari de texte literare valoroase ca Baladele, Doinele =i L[crimioarele lui V. Alecsandri =i Cântarea României de Alecu Russo. În familie mama sa îl cre=te „]n evlavia neamului românesc“, cum va m[rturisi mai târziu Alexandru Davila.

1872-1874 Continu[ instruc\iunea la +coala literar[ cu limba de predare german[ din Bucure=ti =i urmeaz[ clasele gimnaziale la Institutul particular

„V. A. Urechia“ din Bucure=ti. În capital[ cunoa=te pe V. Alecsandri, +t. O. Iosif =i pe pictorul N. Grigorescu. În 1874 î=i pierde mama, „victim[ a unui accident nenorocit“.

1876-1879 Urmeaz[ cursurile liceului „Saint Louis“ din Paris. În 1877, când izbucne=te R[zboiul de Independen\[, Alexandru Davila,

împreun[ cu Vintil[, C. A. Rosetti, Dinu Graur =i Lambru Vasilescu cer s[ se înroleze voluntari, dar cererea le este respins[ de ministrul de R[zboi, pe motiv c[ sunt prea tineri. Printre colegii lui Alexandru Davila de la Paris se num[r[ doi francezi de care se simte atras: George Feidean – viitorul comediograf =i Jacques de Ferandy – viitorul societar al Comediei Franceze. În capitala Fran\ei cunoa=te pe tinerii români veni\i la studii aici: Nicu Xenopol, N. Filipescu, Take Ionescu, dr. I. Contacuzino, V. Mor\un – viitoare personalit[\i ale vie\ii politice, culturale =i =tiin\ifice române=ti.

1879 Mama scriitorului

1862

martie Dintr-o neglijen\[ la teza de latin[ este respins la examenul de bacalaureat, ratând astfel înscrierea la =coala

5 decembrie Se c[s[tore=te cu Ortansa Keminger de Lippa, fost[ elev[ a sa la Azilul „Elena Doamna“. Vor avea doi copii: Citta, n[scut în 1886 =i Teodor, n[scut în 1888.

militar[ Saint-Cyr, cum inten\iona. Îl cunoa=te acum pe poetul Paul Verlaine, la cafeneaua „La Source“ de pe bulevardul Saint-Michel.

1880 Scrie, în limba francez[, prima sa poezie: Au peuplier de la maison (Plopul casei), dedicat[ plopului din fa\a casei din Cotroceni în care locuia. Februarie Se prezint[ din nou la examenul de bacalaureat, pe care îl trece f[r[ probleme.

1881 Alexandru Davila este numit ata=at supranumerar la Ministerul de Externe.

1882-1883 Este ata=at la lega\iile României din Bruxelles =i Roma.

1883

1888

1884 Renun\[ la cariera diplomatic[; este numit inspector de poli\ie în Bucure=ti. 22 martie Este prezent la teatrul Na\ional unde au loc premiera piesei Fântâna Blanduziei de V. Alecsandri. 13 noiembrie Asist[ la prima prezentare de la Teatrul Na\ional a piesei O scrisoare pierdut[ de I. L. Caragiale. Moare tat[l s[u, Carol Davila, care a organizat medicina militar[ româneasc[, mai ales în timpul R[zboiului de Independen\[ din 1877–1878.

Revine la Bucure=ti; este numit secretar 1885 al ministrului de Externe D. A. Sturza. Public[ Este =i profesor de poezii în Revista limba francez[ la literar[ a lui Azilul „Elena Doamna“ Alexandru din Bucure=ti. Regizeaz[ Macedonski =i =i piese de teatru care se colaboreaz[ la Epoca reprezentau în fa\a =i Independen\a român[ cu cronici teatrale. familiei regale.

noiembrie Alexandru Davila este numit subprefect de Tulcea. Divor\eaz[ de Ortansa Keminger, aceea din cauza c[reia se va sinucide Alexandru Odobescu. Scrie în limba francez[ poeziile: La lune, A une mondaine, A un amie.

1888-1889 Colaboreaz[ asiduu cu articole =i cronici dramatice la revista Literautur[ =i art[ român[. Începe s[ \in[ un „Jurnal intim“ scris în limba francez[. La Gole=ti scrie poezia Visul. În martie 1889 c[l[tore=te la Budapesta.

1897 A fost „mult timp bolnav“ – a=a cum declara sora lui – Felicia Racovi\[.

1900 Solicit[ Direc\iunii Generale a Teatrului

1901 În casa lui Ulpiu Hodos, din strada Dionisie, Alexandru Davila cite=te piesa sa Vlaicu-Vod[, prima parte dintr-o trilogie, Mirciada, =i care urma s[ mai cuprind[ înc[ dou[ piese intitulate Dan-Vod[ =i Mircea cel B[trân. Au fost de fa\[ Petre Gr[di=teanu, Iacob Negruzzi, D. Ol[nescuAscanio =i al\ii. Celelalte dou[ piese n-au fost definitivate, astfel c[ Alexandru Davila r[mâne în lietarura român[ doar prin Vlaicu-Vod[, considerat îns[ o „capodoper[“.

1902 12 februarie În ziua în care Alexandru Davila,

împlinea 40 de ani, pe scena teatrului Na\ional din Bucure=ti se reprezint[ pentru prima dat[ Vlaicu-Vod[, din distribu\ie f[când parte actori de prestigiu: Constantin I. Nottara (Vlaicu-Vod[), Argatha Bârsescu (Doamna Clara), Aristide Demedriade (Mircea Basarab), Zaharia Bârsan (Pârc[labul cur\ii), I. Dumitrescu (Rumân Grue), Tony Bulandra (solul sârbesc) =. a. La Editura Socec din Bucure=ti se tip[re=te prima edi\ie din Vlaicu-Vod[, dram[ în 5 acte, în versuri. În S[m[n[torul publuc[ poeziile: Revedere, Pas[re sfioas[ =i inimitabila Balada str[mo=ilor.

1904-1905 1 februarie Realizeaz[ pantomima-balet Basmul cu domni\a în

vis. Este numit director al Teatrului Na\ional, func\ie în care r[mâne pân[ în 12 martie 1908. Cultura aleas[, bunul gust =i energia de care d[ dovad[ îl ajut[ pe noul director s[ imprime o linie nou[, benefic[, primei scene române=ti, în ciuda unor atacuri dezl[n\uite la început de revistele Teatrul, S[pt[mâna =i ziarele Voin\a na\ional[ =i Epoca.

1905-1906 Pe lâng[ opere clasice din repertoriul universal de Plaut, Molière, Shakespeare, Al. Dumas–fiul, noul director trece în reperztoriu lucr[ri dramatice reprezentate

Viitorul dramaturg cu tat[l s[u, generalul Carol Davila

concesionarea, pe timp de trei ani, a Operei, obligându-se „a da pe fiecare an câte o ofert[ absolut nou[ pentru publicul bucure=tean =i câte trei opere din repertoriu cântate în întregimea lor în limba româneasc[“, dar nu i se aprob[. 24 martie Se reprezint[ prima sa pies[ de teatru, scris[ în francez[, Le cotillon (Fusta).

1906-1907 Stagiunea se deschide cu piesa Despot-Vod[ de V. Alecsandri.

1907 Public[ poemul epic Ileana Cosinzeana.

1907-1908 Teatrul Na\ional î=i deschide stagiunea cu R[zvan =i Vidra de P. B. Hasdeu.

1908 12 martie Datorit[ manifesta\iilor studen\e=ti împotriva unor reprezentan\i de gal[ în limba francez[ pe scena Teatrului Na\ional, Alexandru Davila este obligat s[-=i dea demisia din func\ia de director al Teatrului Na\ional =i director general al teatrelor. Bilan\ul celor trei ani de directorat este str[lucit: a ridicat num[rul reprezentan\iilor pe stagiune de la o sut[ la trei sute =i a întreit bugetul teatrului.

Ar.Demetriade ]n rolul lui Vlaicu-Vod[

de autori români: O scrisoare pierdut[ =i N[pasta de I. L. Caragiale, R[zvan =i Vidra de B. P. Hasdeu, Despot-Vod[ de V. Alecsandri.

În locul lui este numit Pompiliu Eliade.

1909 iunie Apare edi\ia a doua din Vlaicu-Vod[. Alexandru Davila înfiin\eaz[ o companie dramatic[ „Davila“, cu statut propriu, prima trup[ de teatru particular[, liber[ de „sacra protec\ie oficial[“, alc[tuit[ din Maia Giurgea, Marioara Voiculescu, Romald Bulfinsky, Niculescu-Buz[u, Tony Bulandra =i Lucia SturdzaBulandra. Compania va fiin\a pân[ în mai 1912. 12 septembrie Se inaugureaz[ prima stagiune a Companiei dramatice „Davila“ cu prologul Începem! de I. L. Caragiale =i cu piesa

Stane de piatr[ de H. Sudermann; din distribu\ie, al[turi de însu=i Al. Davila, fac parte eminen\i actori: Ana Luca, Jeny Metaxa-Doro, N. Ranner, Romald Bulfinsky, Marioara Voiculescu, G. Storin, Tony Bulandra, Ion Manolescu. Septembrie Particip[ la =edin\a de constituire a Societ[\ii Scriitorilor Români \inut[ în amfiteatrul liceului „Gheorghe Laz[r“, fiind unul din membrii fondatori ai Societ[\ii.

1910 Alexandru =i Nicolae Xenopol îi propun s[ fac[ parte din comitetul de redac\ie al revistei |ara nou[. Într-un articol, publicat în revista Scena, Liviu Rebreanu arat[, la un an de la înfiin\area Companiei dramatice „Davila“, meritele incontestabile ale spectacolelor reprezentate, „cele mai des[vâr=ite dintre câte s-au pomenit vreodat[ pe scena româneasc[“.

1912 16 octombrie Din ini\iativa lui N. D. Cocea =i a lui

Al. Davila începe s[ apar[ revista Rampa, care, cu unele întreruperi, continu[ pân[ în 1948. Noiembrie-decembrie Al. Davila public[ în revista Scena primul act din drama istoric[ Suta=ul Traian, r[mas[ neterminat[.

1912 mai Se destram[ Compania dramatic[ „Davila“ prin reîntoarcerea celor mai valoro=i actori la Teatrul Na\ional. Ia fiin\[ Compania dramatic[ „Voiculescu-Bulandra“. 18 octombrie Alexandru Davila este numit pentru a doua oar[ în func\ie de director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti =i director general al teatrelor, func\ie în care va r[mâne pân[ în ianuarie 1914. Pe lâng[ Teatrul Na\ional din Bucure=ti, se înfiin\eaz[ – cu concursul lui Al. Davila – un atelier de decoruri pentru toate teatrele na\ionale din \ar[ =i se ini\iaz[ cursuri de dans, cor, figura\ie.

4 ianuarie P[r[se=te func\ia de director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti =i director general al teatrelor. Continu[ s[ lucreze la Suta=ul Traian, dar piesa istoric[ r[mâne neterminat[.

1913

1915

Se declan=eaz[ polemica privind paternitatea piesei

Vlaicu-Vod[, pe care unii scriitori =i oameni de treatru i-o atribuie – pe nedrept – lui Alexandru Odobescu. Decembrie Alexandru Davila, dorind s[ introduc[ un spirit novator, modern, în teatrul românesc, expune un proiect de modificare a Legii teatrelor. Neg[sind ecou nici la confra\i, nici la to\i actorii, î=i înainteaz[ demisia din func\iile avute.

1914

5 aprilie Cade victim[ unui atentat: în urma

loviturilor de cu\it primite în cap, Al. Davila r[mâne paralizat pân[ la sfâr=itul vie\ii, în îngrijirea surorei lui Elena =i într-o situa\ie material[ precar[. Direc\ia general [ a teatrelor îi acord[ un premiu pentru munca depus[ în anii când a de\inut func\ia de director.

1917 Public[ Duda =i Mura, o scenet[ subintitulat[ hot[, în care pune fa\[ în fa\[ un \[ran invalid de r[zboi, Mura, r[mas singur, =i Duda, „o poam[ de boier“. În revista Scena public[ Scrisori c[tre actorul X, reluate în volumul Din torsul zilelor.

1918 În aceea=i revist[ Scena public[ Vorbe de clac[, o povestire dialogat[ în versuri, „un fel de „pies[ într-un singur act“, precum =i Balada dactililor =i Colind[ de prim[var[.

1921 Îi apare edi\ia a III-a din Vlaicu-Vod[.

1923 Traduce piesa Ulcica spart[ de scriitorul german Heinrich von Kleist. Colaboreaz[ cu

primul volum Din torsul zilelor. E o culegere de articole, un material imens, de o mare valoare documentar[ =i literar[. Sunt amintiri despre familia regal[, despre frunta=ii vie\ii culturale (începând cu o minunat[ evocare a lui Paul Verlaine) de care nimeni nu se va putea lipsi atunci când va dori s[ evoce o epoc[, de acum disp[rut[. Toate scrise într-un stil ce une=te truculen\a cu preciziunea, într-un mod care deosebe=te pe artistul de ras[“.

1929 articole la revista clujean[ Cultura poporului.

1925 Îi scrie filologului Ovid Densusianu: „Problema alfabetului românesc m[ preocup[ de vreo 20 de ani. Îndr[znesc s[ v[ prezint studiul meu“. Studiul apare în revista Cultura poporului =i va fi inclus în Torsul zilelor, vol. I (1928). Apare edi\ia a IV-a din Vlaicu-Vod[.

19 iunie Lui Alexandru Davila i se acord[ 1928 Premiul na\ional pentru literatur[, La Craiova, la Editura în valoare de Oltenia, îi apare 100.000 lei. Din torsul zilelor, 19 octombrie vol. I, II (volumul III Se stinge din via\[ la se tip[re=te postum). Bucure=ti, în spital, Scrierea – mozaic de datorit[ unei uremii amintiri, evoc[ri, provocate de o boal[ de eseuri =i articole – rinichi de care sufera prezint[ o importan\[ mai de mult. Este deosebit[ pentru înmormântat la istoria teatrului =i Cimitirul literaturii române Militar, fiind de la început de condus pe ultimul secol XX. drum de actori, oameni La apari\ia de teatru =i scriitori. primului volum, Au rostit cuvinte Camil Petrescu scria însufle\ite de adio entuziasmat: „+i iat[ c[ actorul Aristide acum, dup[ mai bine de Demetriade, un sfert de veac, apare, Vasile Enescu =.a. la Editura Oltenia,

ς

LAICU-VODÃ

ALEXANDRU

DAVILA

PRECUVÂNTARE 1 (la ed. V)

"

O produc\ie a închipuirii omene=ti nu trebuie zis[ definitiv[ cât mai e în via\[ autorul ei. Deci, nici acest al cincilea avatar al lui Vlaicu nu trebuie considerat ca fiind cel de pe urm[. Dup[ numeroase îndrept[ri =i prescurt[ri, acesta este îns[, pân[ una-alta, textul pe care a= dori s[-l întrebuin\eze teatrele care ar juca aceast[ pies[. Experien\a mea de dou[zeci =i =apte de ani mi-a dovedit c[ un spectacol nu trebuie, în zilele noastre, s[ dep[=easc[ vreo trei ore, cu antracte cu tot. Consecvent acestei p[reri, am prescurtat piesa mea într-astfel încât s[ nu ocupe scena mai mult de vreo trei ore. Nu m-am atins de caracterele personagiilor, ci numai de tiradele lor. Îndrept[rile au avut de \int[ unele versuri =i tranzi\ii. Nu am suprimat, îndeosebi, nici un cuvânt vechi pentru c[ aceste cuvinte sunt, cred eu, la locul lor. Limba folosit[ de mine este aceea a poporului românesc, nu exist[ în Vlaicu-vod[ cuvinte sau locu\ii care s[ nu fie întrebuin\ate în vreun col\i=or al României. Aprilie 1929

1

A. DAVILA

Aceast[ Precuvântare înso\e=te =i edi\iile III, IV (n. ed.)

Mamã

POMENIRII TALE

V L A I C U - V O D {

Care mai presus de toate Datina str[bun[ prosl[vind-o, Ne-ai s[dit în suflete credin\a Întru reînvierea neamului Acest rod al înv[\[mântului t[u îl închin

#

ALEXANDRU

DAVILA

PERSONAGIILE

$

VLAICU-VOD{, domnul \[rii RUMÂN GRUE, credinciosul lui MIRCEA BASARAB, nepotul domnului COSTEA MU+AT BANUL MIKED SP{TARUL DRAGOMIR GROZA MOLDOVEANUL PREACUVIOSUL NICODIM PALA ITALIANUL BARONUL KALIANY VLAD DOBCEANUL MANEA ALDEA ALGIU ROMÂN HERESCU MURGU BALDOVIN PÂRC{LABUL CUR|II

SOLUL SÂRBESC MO+ NEAGU UN C{U+EL ÎNTÂIUL BOIER AL DOILEA BOIER AL TREILEA BOIER ÎNTÂIUL MO+NEAN AL DOILEA MO+NEAN UN BOIER B{TRÂN CLARA-DOAMNA, mama vitreg[ a lui vod[ =i mama bun[ a domni\ei Anca DOMNI|A ANCA, fiica doamnei Clara =i sor[, despre tat[, cu vod[ SANDA UN COPIL DE CAS{ BOIERI – OSTA+I – MO+ – NENI etc.

Ac\iunea se petrece pe la 1370, la Curtea de Arge=.

) ctul 1

Scena I PALA, MO+ NEAGU

(Scena r[mâne câtva goal[: apoi apare, din stânga, mo= Neagu c[utând cu luare-aminte. El face semn în culis[, de se arat[ =i Pala. Ei înainteaz[ în scen[ =i se asigur[ c[ sunt singuri.)

MO+ NEAGU

Am ajuns, jupâne Pala. PA L A

Ca de vr[ji

Drace! Locu-i fioros MO+ NEAGU

Sau vrajbe. Iat[ =i stejarul scorburos. PA L A

De minune.

V L A I C U - V O D {

Teatrul reprezint[ o poian[ muntoas[ =i s[lbatic[ de unde se vede valea Arge=ului. La mijloc, spre fund, tulpina scorburoas[ a unui vechi stejar tr[snit. La dreapta o stânc[ mare, concav[. Bu=teni, buturugi etc. E o sear[ luminoas[. Lumina lunii bate în mijlocul poienii.

%

MO+ NEAGU

Dar, jupâne, ierte-mi-se o-ntrebare: Ce pânde=ti aci? PA L A

Habar n-am. MO+ NEAGU

Ba nu, z[u? PA L A

He! mi se pare

DAVILA

C[ te joci de-a h[mi=liul 1 MO+ NEAGU

ALEXANDRU

H[mi=liu, eu? N-am nici gând. Ce s[ aflu de la tine ce nu =tiu de mult? PA L A

De când? MO+ NEAGU

&

De când casc la curte ochii. Decât s[ m[ râzi, mai bine Te-ai încrede =i m-ai crede. PA L A

Ce s[ cred? MO+ NEAGU

Ce se cuvine, Vino... Ia prive=te-n vale, despre târg. PA L A

Ei? ce e? 1

H[mi=liu însemneaz[ =iret (n.a.).

MO+ NEAGU

Vezi Dou[ umbre, a=a strânse una de-alta, d[ s[ crezi C-ar fi numai una. PA L A

+i-apoi? MO+ NEAGU

Dar sunt dou[: e domni\a Anca =i cu Mircea-domnul. Ce spui? MO+ NEAGU

Amândoi din vi\a

Basarabilor. PA L A

Prea bine. Dar ce cat[? MO+ NEAGU

Se iubesc. PA L A

Ce? Nepotul cu m[tu=a? MO+ NEAGU

Ce e drept c[ se-nrudesc. PA L A

+i apoi? MO+ NEAGU

P[i … ei sunt \inta.

V L A I C U - V O D {

PA L A

'

PA L A

Care \int[? MO+ NEAGU

Vezi, jupâne C[ ei vin încoa, chiar unde stai la pând[? PA L A (pricepând)

DAVILA

M[ rumâne, Or e=ti h[mi=liu ca vulpea, sau grozav e=ti de n[tâng! He! ce-i pas[ doamnei Clara c[ doi bie\i copii se strâng, Noaptea,-n bra\e! MO+ NEAGU

ALEXANDRU

(dup[ gândire)

Oh! atuncea, =tiu pe cine… PA L A

Z[u? Pe cine? MO+ NEAGU



(îngrijorat)

Pe boieri… PA L A (nep[s[tor)

O fi. MO+ NEAGU

St[pâne, oh! Atunci amar de tine! Pentru dân=ii e=ti vr[jma=ul, veneticul, un l[tin; C[, de=i de mult în \ar[, ai r[mas ce e=ti: str[in. E=tri str[in, jupâne Pala. Mii de patimi asmu\ite Stau la pând[, te-nconjoar[; =i boierii au cu\ite Ce ucid, de=i sub hain[ tu por\i zale de o\el.

– Za sub\ire de Milano, împletit[ m[run\el. – Paz[ bun[-n a=a vremuri pentru omul doamnei Clara, Care,-n ciuda Ohridimei, catolicizeaz[ \ara. PA L A

Mo=ule, tu \ii cu d[n=ii! Eu! C[ doar[ nu-s român! Sunt maghiar, ca Clara-doamna. +i-apoi, tu-mi e=ti bun st[pân. Dar î\i zic: f[ ochii-n patru; de boieri s[-\i fie team[: E-n primejdie iscoada când e taina mai de seam[. Am aflat =i eu destule despre ce-a=tep\i aci. PA L A

Ce? MO+ NEAGU

He! multe! Tu e=ti mândru c[ te vei învrednici S[ spui, mâine, Clarei-doamnii ce-au f[cut aci boierii; Mândr[ e =i Clara-doamna, azi – când frânele puterii Par pe mâini a-i fi l[sate de nevrednicul voivod – ; Mândr[ =i papi=t[=imea c[ se-nfige prin norod; +i e mândru Kaliany – ce-=i închipuie, nerodul, C[ el toate le-nstruneaz[, sfatul, doamna =i voivodul – To\i-îs mândri, to\i-îs falnici. Vod[ singur e smerit. Dar smerenia-i e umbr[, ce de pizm[ l-a ferit. El mereu în ea se-afund[ =i, cucernic, pururi tace; Dar din umbr[ =i t[cere vod[ face =i desface. Îi ajunge – ca s[ \in[ toate-n mâna sa de fier – S[-l priceap[ Rumân Grue – Grue, ce nu-i nici boier – Ce cutreier[ domnia =i, pe-ascuns, orânduie=te Ce, pe-ascuns, gânde=te vod[, =i, pe-ascuns, îi porunce=te.

V L A I C U - V O D {

MO+ NEAGU



+i, de-s frâne =i z[bale între voi – voi to\i – =i el, I-a lui frâna; iar a voastr[, doar z[baua de o\el. – Astfel se rostesc b[trânii din adâncul cuget[rii; Îns[ voi nu le da\i seam[ =i toci\i r[bdarea \[rii +i-a lui vod[.

ALEXANDRU

DAVILA

PA L A

Taci, mo=nege. Vlad, cucernicul voivod Este domn f[r[ domnie =i voivod f[r[ norod. N-are oaste, n-are curte, abia streji – o mângâiere Ca s[-=i dea m[car cu g`ndul c-are o umbr[ de putere, – Desp[r\it, prin Clara-doamna, de nebunii ce l-au pus S[ se lupte cu cr[imea =i biserica de-Apus, – +i, de=i cu vitejie cucerise F[g[ra=ul, +i, de=i arsese Alba, drept r[splat[ c[ vr[jma=ul Îi prinsese robi suror[ =i cumnat, pe Stra=imir, Totu=i – de când oropsit e vel-sp[tarul Dragomir – Vlaicu, ca-ntr-un vis, pierdut-a judecata lui s[rac[; +i, de-i domn, e c[ se-ndur[ doamna, buna lui d[dac[. El nu e nimic. Iar Grue – crede-m[, c[ bine =tiu – Îi j[le=te ca pe-o bab[ v[duv[ de timpuriu; +i, de umbl[ prin domnie, asta numai ca s[-i spun[ De-i bel=ug sau s[r[cie, or de-i vremea rea sau bun[. MO+ NEAGU

Fie! Dar boierii mi=c[; s-ar putea s[ nu mai vrea S[-i fr[mânte sub c[lcâie, pururi, o muiere rea. De-l târ[=ti prin b[t[tur[, vorba ceea, rupi z[bl[ul, Închisorile sunt pline =i-ntr-o zi... PA L A

Avem c[l[ul! Du-te-acum. Fii f[r[ grij[; mi-am pus zaua de o\el.

+i-apoi, scorbura e mare =i m-oi face mititel (Mo= Neagu îl ajut[ s[ intre în scorbur[.)

MO+ NEAGU

Dumnezeu s[ te p[zeasc[. PA L A

Aud =oapte... Haide, du-te. (Mo= Neagu iese repede prin dreapta. Pala ascult[ pu\in, apoi:)

Ce-o fi? Ura sau iubirea? E iubirea... trece iute. (Se ascunde în scorbur[.)

Scena II PALA, ascuns, MIRCEA, ANCA, îmbr[\i=a\i, venind din stâng[, urma\i de SANDA.

ANCA

Prea ne dep[rt[m de curte, azi... Ce crâng întunecat. Parc[ nici un om pe-aicea de cu veacuri n-a c[lcat. Un covor de mu=chi se-ntinde sub picioare. Sim\i? Ai crede C[ t[râmul [sta rece raza soarelui nu-l vede... Mi-e r[coare. MIRCEA

St[-mi aproape, mai aproape, draga mea, Inima-mi s[ te-nf[=oare cu iubirea ce e-n ea. Cât de dulce mi-e=ti când tremuri =i te strângi de mine, când

V L A I C U - V O D {

(Mai ascult[, c[tând spre stânga.)

!

|i se ml[die de pieptu-mi trupu=orul t[u pl[pând. Anco, mâna ta m[ arde, de=i-i rece... De ce oare? N-o lua, nu: ci pe buze, =i, deschis[ ca o floare, Pune-mi-o; tu, s[ m[ farmeci cu parfumul ei, =i, eu, C-un s[rut pe veci într-însa, s[-mi a=tern tot dorul meu. Apoi, tu, s[-l pui la sânu-\i inima s[ \i-o p[trunz[. Ad[ mâna, ad-o.

ALEXANDRU

DAVILA

ANCA

"

Du-m[ mai la lun[. – Ce de frunz[! Îns[ nici o vietate. Uite, singur[ s[ fiu, Mi se pare c[, de fric[, a= muri-n a=a pustiu. Dar cu tine mi-e pustiul plin de farmec, nu mi-e team[ De nimica =i de nimeni... MIRCEA

Ad[ mâna. ANCA

C[ te cheam[ Mircea Basarab, c[-n tine e mai cald =i mai vioi, Decât în to\i Basarabii, sângeie ce curge-n noi. MIRCEA

Fie. Dar la ce mi-s bune sânge, neam, str[buni =i nume? Nu. Iubirea ta mi-e totul. Anca mea, pe-aceast[ lume. Uite, ast[zi chiar, boierii, cu mo= Costea-n capul lor, Vreau s[ \in[, nu =tiu unde, o-ntrunire, un sobor, Ca s[ fac[, nu =tiu care, vitejie boiereasc[. Mearg[ ei. La ce mi-e slava? Anca mea s[ m[ iubeasc[! +i de mi s-ar da domnia – dac-aceasta s-ar putea! – Eu m-a= lep[da de dânsa ca s[ fiu cu Anca mea.

ANCA

Dac[ s-ar putea? Ce vorb[?... Dac[ s-ar putea? Cum oare? Str[mo=easca noastr[ cas[ nu e cas[ domnitoare? MIRCEA (nest[pânindu-=i ciuda, l[mure=te)

Eu, nepot mezin, domnia n-o s-o am... Dar am ce dai, Ce nu poate da coroana cu tot mândrul s[u alai, Am iubirea ta, iubirea! Ad[ mâna. Stai... îndat[... Dar, în lips[ de domnie, po\i ajunge ban... MIRCEA

Vreodat[...

Ad[ mâna ta. ANCA

+i banul e cât un voivod. MIRCEA

Nu =tiu. Vino s[ =edem al[turi, ca la sânu-mi s[ te \iu. ANCA (mergând spre un bu=tean, la dreapta)

Ba, nu este tot atâta, c[ci pe ban îl st[pâne=te Vod[, pe când peste vod[ numai Dumnezeu domne=te. MIRCEA (a=ezându-se pe bu=tean, cu Anca)

Eu sunt dar cât e =i vod[ de st[pân în tronul s[u, C[ci domnit îs doar de tine =i te am de Dumnezeu.

V L A I C U - V O D {

ANCA

#

ANCA

Oh! prea mult! MIRCEA

Nu, nu! Sunt robul l[n\uit de-a ta voin\[, Bunul plac al t[u în via\[ fi-va singura-mi credin\[. Precum chipul t[u icoana c[tre care-oi închina Orice rug[ pân’ce ceasul adormirii va suna, ANCA

ALEXANDRU

DAVILA

Mirele meu!

$

MIRCEA

Vai! nu înc[! Nu, nu-\i sunt pe fa\[ mire! Ce va zice doamna Clara de ginga=a-ne iubire? Când de mine pomene=te, spune c[ nu-s înc[ bun Nici de cu=ma b[rb[teasc[, nici de numele str[bun. +i de ce? C[ fug de curte, c[-n ogoi m[ joc de-a hoina +i c[-n loc de liturghie pui s[ mi se cânte doina. Ei! =i-apoi? Dar în r[zboaie, la Vidin, la F[g[ra=, Când era mai crunt[ lupta, fost-am coad[ sau frunta=? ANCA

Ba erai în fruntea oastei. Flamura basarabeasc[ Tu, se zice, c-ai înfipt-o-n Alba Iulia cr[iasc[. MIRCEA

Da! +i unchiul meu, pe-atuncea, m[ iubea, pe când acum E pornit asupr[-mi, Anco, m[-ndoiesc de vod[. ANCA

Cum?

MIRCEA

Cine =tie ce n[dejde pune el pe alba-\i frunte? Pentru ce-nfr[\ire nou[ mâna ta i-ar fi o punte? Ce menire î\i vor \ie, inim[ care iube=ti, Îmbin[rile sucite ale râvnelor domne=ti? Dar-ar vrea s[ te m[rite cu-altul!... ANCA

N[luciri nebune. +i, de-altminteri, tu =tii bine c[ nicicând nu m-a= supune Te-ai împotrivi? ANCA

Oh! Mirceo, te-ndoiesti! MIRCEA

Iertare-ti cer! M-a= putea-ndoi, vreodat[, de luceaf[rul din cer! De-adierile p[durii, de blânde\ea lunii line, +i de soare, =i de ziu[, =i de noapte... nu de tine! Ad[ mâna ta. (Anca i-o d[, el o s[rut[ lung. O t[cere.)

ANCA

Ascult[. Frate-meu, oricum, e bun. El nu vrea nefericirea sor[-si. Ce zici? S[-i spun Tot. Da? MIRCEA (cu obrazul în mâna ei)

Da.

V L A I C U - V O D {

MIRCEA

%

ANCA

O s[ priceap[ c[ nu-i vorba de-o iubire Trec[toare, ci adânc[. C[ nu-ncape-mpotrivire. Da? MIRCEA (ca mai sus)

Da. ANCA

ALEXANDRU

DAVILA

La-nceput va zice nu; dar îl voi dezmierda Dulce, dulce, de va zice mai la urm[ =i el da. Da?

&

MIRCEA (aidoma)

Da. ANCA

+i la urma urmei vei vedea c[ =i coroana Poate da iubirea, d[nsa care-\i va fi dat pe Ana. Da? MIRCEA (tot a=a)

Da. ANCA

Mirceo, dar mai spune câte-o vorb[? MIRCEA

Cum s[ spun? Mi-ai pus mâna peste gur[ c[ s[ tac… =i m[ supun. ANCA

Dragul meu! (Se arunc[ la sânul lui. Amândoi r[mân îmbr[\i=a\i, ca în extaz.)

Scena III ACEIA+I, SANDA, care de la începutul scenei \ine laturile =i acum vine repede din stânga.

SANDA

Se-aude zgomot... Vine lume dinspre vale. ANCA (tres[rind)

Doamne, ce s[ fie? MIRCEA

Nimeni. Oameni care-=i v[d de cale. Stai la s`nul meu. ANCA

Dar dac[ vin aci? MIRCEA

Eh! ca =i noi. Se iubesc =i trag la codru, cum f[cur[m amândoi. Vino. SANDA

Ba nu, doamne Mirceo. Cei de vin au alte gânduri; To\i b[rba\i cu arme lucii. M-am uitat cum rânduri-rânduri Au ie=it din târg prin toate p[r\ile, ca pe furi=; Apoi o luar[-ncoace ca s[ intre-n tuf[ri=. Sânt aproape-acum. (}n timpul acesta Mircea s-a sculat de pe bu=tean, \inând pe Anca, s-a încredin\at c[ spada îi e al[turi, =i a ascultat.)

V L A I C U - V O D {

(oprind-o)

'

ANCA

Mi-e fric[!... MIRCEA (zâmbind)

Cum? |i-e fric[ lâng[ mine? ANCA (asemenea)

Iart[-m[. SANDA

ALEXANDRU

DAVILA

(ar[tând în fund spre dreapta)

!

Pe-aici desi=ul e cât de stufos. MIRCEA

Prea bine,

S[ ne-ad[postim într-însul. (C[tre Anca:)

Ca-ntr-un cuib ne-om pituli +i ast[ mant[ larg[ tainic pe-amândoi ne va-nveli, +i nimic nu vom mai spune. Nu? ANCA

Nu. MIRCEA

De te-oi strânge, nu vei zice nu?

+i pu\in mai tare

ANCA

Nu. MIRCEA

Dar o s[rutare... (Anca face semn cu un zâmbet, c[ ba da. Dispar printre stânci, pe unde a ie=it Sanda.)

PA L A (Scoate bini=or trupul din scorbur[ =i se încredin\eaz[ c[ e singur.)

Uf! mi-ajunge! (Se aud pa=i.)

Vin boierii... voi avea ce asculta.

Scena IV PALA, ascuns, GROZA MOLDOVEANUL, COSTEA MU+AT, IGUMENUL NOCODIM, VLAD DOBCEANUL, MANEA, BALDOVIN, ROMÂN HERESCU, ALDEA ALGIU, MURGU C{U+ELUL, BOIERI, HOTNOGI, MO+NENI, OSTA+I etc.

C O S T E A M U + AT

Bun venit, boieri =i oameni. (C[tre Nicodim:)

M[ închin, Sfin\ia-ta Dar cu noi nu v[d pe domnul Mircea. GROZA

N-avusesem vreme S[-i spun locul întâlnirii, =i când trimisei s[-l cheme, Adineaurea, plecase. Dar ne-ajunge, la un sfat, S[ vii tu, jupâne Costeo, capul neamului Mu=at. (Aprobare din partea tuturora.)

V L A I C U - V O D {

(El reintr[ în scorbur[, încep a sosi, câte trei-patru, din dreapta =i din st`nga, boieri, hotnogi, c[u=ei, mo=neni, osta=i de tot soiul, care se recunosc, î=i dau mâna =i formeaz[ grupuri în planul al doilea, în întâiul plan se înainteaz[ apoi, din dreapta. Nicodim cu Groza, iar din stânga, Costea Mu=at cu Vlad etc.)

!

COSTEA (c[tre Groza)

Mul\umesc, jupâne Grozo. (C[tre ceilal\i:)

Voi c[ta dar a v[ spune Pentru ce norodul vostru potrivit-am s[ se-adune Azi, aci, =i-n tain[. – Gândul, cerul ni-l va cerceta C[ci cu noi e, Nicodime, sfânt igumen, rasa ta. Mai întâi, blagoslove=te.

ALEXANDRU

DAVILA

(To\i se-nchin[ sub blagoslovirea lui Nicodim, apoi Costea urmeaz[ c[tre Groza:)

!

De-acum, spune, Grozo frate. GROZA (dup[ o t[cere)

Suferin\ele Moldovei ce s[ vi le mai arate Glasul nostru! La\cu-vod[, un mi=el, un renegat, C[tre Ludovic =i c[tre papa Urban s-a legat S[ se-nchine lor, cr[imei cu domnia =i norodul, Iar papimei cu credin\a. Dar boierii =i sinodul, Credincio=i în legea sfânt[ =i-n Ohrida1-mp[rt[=i\i, R[zvr[tindu-se, vai! fur[ birui\i, m[cel[ri\i. – Doamne, Dumnezeul nostru, câte suflete curate C[tre tine-atunci zburat-au de pe ruguri! COSTEA (strângându-i mâna)

Grozo frate!

Ora= din sudul Serbiei, pe marginea lacului Ohrida. În veacul XIV era re=edin\a patriarhului ortodox =i, prin urmare, centrul religiei ortodoxe (n. a.). 1

Eu sc[pai. Pribeag prin lume, f[r[ pâine, f[r[ rost, La câminurile voastre am aflat un ad[post. Pentru \ara mea. Moldova, pentru legea cre=tineasc[, Mi-a\i întins, cu-n ea fr[\ia, mâna voastr[ româneasc[, Dar =i-aci, la obâr=ia neamului, ca =i la noi. +i-a l[\it papist[=imea necuratul ei puhoi. Vlaicu-vod[, care-n vremuri, harnic, priceput, cucernic, C[tre datina str[bun[, c[tre Domnu-atotputernic, A obl[duit mo=ia pentru slava ei =i-a lui, Azi, e robul doamnei Clara, prin urmare-al craiului. Ea domne=te; =i printr-însa-n \ara voastr[ româneasc[, Au ajuns, de-o parte, craiul, de-alta, papa s[ domneasc[. COSTEA

Da, a=a ce, da: la toamn[, patru ani s-or împlini De când Vlad, voivodul nostru, a-ncetat a mai domni... Ah! nu pot uita ce iute s-a-nvârtit a soartei roat[ Vod[ Vlad ducea r[zboiu-n Transilvania sculat[ Pretutindeni era \ara cur[\at[ de vr[jma=; Ha\egu-l \inea sp[tarul, Vlad era la F[g[ra=, Iar voivodul Nicolae, frate-s[u, cu-o mic[ oaste, Urm[rea pe Miklo=-hertzeg în Ardeal cu spada-n coaste... Ce s-a petrecut atuncea nu se =tie. VLAD

Ba =tiu eu:

O tr[dare. TO|I

Da, a=a e.

V L A I C U - V O D {

GROZA

!!

COSTEA (C[tre Vlad)

E-ndr[zne\ cuvântul t[u! C[ tr[darea n-a fost chipu, prin nimica dovedit[…

ALEXANDRU

DAVILA

VLAD

!"

Oh! nedovedit[ înc[ poate-o fi, dar e v[dit[: Doamna Clara, prin porunc[ grabnic[, chem[-napoi Toate cetele – aproape – ce-n Ardeal erau cu noi; +i, cum starea o=tii noastre o =tia, f[r[-ndoial[, Miklo=, chiar în acea noapte, peste noi d[du n[val[ Tab[ra ne fu cuprins[ =i voivodul omorât! Doamna, cum afl[, cr[imii se-nchin[ numaidecât! +i, ca vod[ s[ nu poat[ pacea s[ nu i-o-nt[reasc[ Se gr[bi s-a=eze-n Arge= sol =i oaste ungureasc[. TO|I

Da, a=a e. VLAD

Toate-acestea, mi se pare, se numesc O tr[dare. NICODIM

Da, tr[dare, îns[ eu învinuiesc De tr[dare =i pe vod[, nu numai pe doamna Clara, C[ci cu voia lui tr[darea de trei ani închin[ \ara. Ma=terea e vinovat[ c[ cr[imei ne-a-nchinat; Îng[duitorul vod[, îns[, e mai vinovat: Prin t[cerea-i, ne-njose=te. ALDEA

+i, când plânge biata \ar[. El se zice c[, cu Grue, strânge-n cula-i o comoara.

BALDOVIN

Iar noi suntem prada doamnei. VLAD

Casele ne sunt pustii +i boierii drep\i la cuget umplu beciuri =i chilii... MURGU (întrerupând)

Pe când solul Kaliany, îmbr[cat cu-a sa solie, Pân[-n sfatul \[rii poart[ ungureasca-i fudulie. Ah! ne-ajunge! TO|I

Da, ne-ajunge! NICODIM

Trebuie cu to\ii-aci S[ jur[m în roiul \[rii trântorii a-i nimici. Mai întâi, pe vod[ Vlaicu s[-l d[m jos. COSTEA

Oh! nu, p[rinte! A ne r[scula cu arme, chiar =i pentru cele sfinte, Ar fi s[ lovim domnia, ar fi mâna s[ ne-o d[m Cu vr[jma=ul din afar[; =i, cu dânsul, s[ surp[m Tot un lucru sfânt, coroana, scaunul, altarul \[rii Cula-n care st[ de veghe sufletul neatârn[rii. Pas lui vod[! Nu pot crede c[ un om a=a vânjos S[ se schimbe-a=a de iute =i s[ cad[-a=a de jos! Nu se poate: se preface. Tace, rabd[, dar pânde=te +i a=teapt[ – cu credin\[ – ceasul tainic ce sose=te. Ca s[-=i numere p[rta=ii, Vlad, adânc =i nep[truns

V L A I C U - V O D {

VLAD

!#

Vrea s[ vad[ cine-i prinde gândul, pentru to\i ascuns! Iac[ ce z[re=te-n vod[ judecata mea. NICODIM

Oh! mie Mi se pare ca te-n=al[ vechea ta prietenie Pentru dânsul. Dar, s[ zicem. – Ce r[mâne de f[cut?

ALEXANDRU

DAVILA

GROZA

!$

Lucrul e u=or: pe fa\[, noi s[-i facem cunoscut C-a\i îmbr[\i=at cu to\ii cererea Moldovei mele; Pentru datin[ =i lege c[ tr[im; =i, pentru ele, C[ vom =ti, la trebuin\[, ridica, =i voi =i noi, Steag de r[zvr[tire-n \ar[ =i,-n afar[, de r[zboi. Pricepându-v[ pornirea, vod[ Vlad o s[-n\eleag[. C[-ntre voi =i doamna Clara, ceasul a sosit s-aleag[: Sau avem acelea=i râvne, =i vom fi p[rta=ii lui, Ori, de nu, el e vr[=ma=ul datinii =i-al neamului. NICODIM

Dac[ Vlad e cum l-arat[ cele spuse-aci de tine, Grozo, cererea Moldovei o va-ntâmpina cu bine. GROZA

Da, sunt sigur. +i fiindc[ cugetul ne e curat, C[ e ceasul ca s[ rupem taina ce ne-a-nf[=urat, C[ voim ca steagul nostru sfânt s[ fâlfâie la soare, C[,-n sfâr=it, e timp ca râvna palo=ul s[ ne-o m[soare S[ jur[m aci credin\[, boieri, c[pitani, norod, Celui ce-am ales Moldovei =i o=tirilor voivod. COSTEA

Un fl[c[u iubit de vod[ =i,-n mo=ie, cu renume Domnul Mircea.

VOCI

Domnul Mircea? VLAD

Mircea? NICODIM

Mircea? COSTEA

El anume.

(O scurt[ t[cere.)

ALDEA

E viteaz. V L A I C U - V O D {

MANEA

E blând. C{U+ELUL

E darnic. MURGU

E frumos.

!%

VLAD

E drept. ÎNTÂIUL MO+NEAN

E bun

Cu rumânii RUMÂN HERESCU

Nu se face ap[ sângele str[bun. BALDOVIN

E de=tept. VLAD

E suflet mare, care zilnic se m[re=te.

AL 2-LEA MO+NEAN

Salcia de ani se surp[, iar stejarul se-nt[re=te. GROZA

S[ jur[m lui Mircea-vod[ ascultare! TO|I

O jur[m!

Ura! Ura! COSTEA

ALEXANDRU

DAVILA

(dup[ ce i-a potolit cu gestul)

!&

Dragi prieteni, noi, de-acum, s[ ne-nturn[m În ora=. Umbla\i cu grij[; nu purcede\i în gr[mad[: C[uta\i, pe cât se poate, nimenea s[ nu v[ vad[!... VLAD (întrerupând)

Fii pe pace. COSTEA (c[tre Nicodim)

Sfinte preot, d[-ne alduirea ta. (To\i se descoper[ =i se închin[)

NICODIM (dup[ ce îi binecuvânteaz[)

Domnul e cu voi! COSTEA (c[tre cei din scen[)

S[ mergem. (Ei încep a ie=i prin diferite p[r\i, grupuri-grupuri. Groza, mai la urm[, iese, dup[ Costea =i Nicodim, prin stânga. Manea =i Vlad ies, prin dreapta, urma\i =i preceda\i de al\ii.)

MANEA (c[tre Vlad, ie=ind la dreapta)

Vere, cine se-a=tepta Ieri, când Mircea b[tea hoina =i gonea cu noi ogoiul, C-ast[-sear[ va fi vod[? VLAD (ie=ind)

A=a, vere. MURGU (c[tre Groza, ie=ind, la stânga)

GROZA (ie=ind)

+i din matc[ am ie=it. (Scena se gole=te cu încetul. O t[cere. Deodat[, un c[u=el, trecând pe lâng[ stejarul tr[snit, z[re=te pe Pala, ascuns în scorbur[.)

C{U+ELUL (z[rind pe Pala)

Ho!... Cine-i?... Stai. VOCI

Ce e? Cum? C{U+ELUL (apucând pe Pala)

Ie=i din tulpin[, diavole, c-aci te tai! (Se lupt[ cu Pala, care vrea s[ fug[. Al\ii îi vin în ajutor.)

V L A I C U - V O D {

De-acum roiul

Are matc[.

!'

GROZA (înturnându-se repede)

Ce-i acolo? C{U+ELUL (din fund)

Un om care se-ascundea într-o tulpin[ Scorburoas[. GROZA

O iscoad[!

ALEXANDRU

DAVILA

C{U+ELUL

"

Chiar! (Scena s-a umplut repede din nou. În fund, mai mul\i oameni au scos pe Pala din scorbur[ =i-l înconjoar[.)

COSTEA

Scoate\i-l la lumin[. (Cei din fund se urnesc, \inând în scen[ pe Pala care se zbucium[.)

ÎNTÂIUL MO+NEAN (din acel grup)

|ine-l bine! C{U+ELUL (\inând pe Pala de coate)

Stai cuminte, drace, c[ te… AL 2-LEA MO+NEAN

Dosul!

S[ nu dea

C{U+ELUL (îngenunchind pe Pala sub lun[)

A=! (To\i se apropie s[-l priveasc[.)

E Pala!

GROZA COSTEA

Pala? Doamna Clara ne pândea! NICODIM VLAD

Suntem tr[da\i! GROZA

Se poate. S[ vedem. Pala, r[spunde: Ai venit aici trimis de doamna Clara? PA L A

V L A I C U - V O D {

Da.

"

(îngenuncheat)

Da. GROZA

+tia locul de întrunire?

De unde

PA L A

Nu mi-a spus. GROZA

Ah! Spune drept. E primejdie de moarte dac[ min\i!

PA L A

Nu mint. GROZA

A=tept. PA L A

Mi-a zis s[ m[ ascund aicea, într-acel stejar anume; +i s-ascult. GROZA

+i-apoi? Urmeaz[. PA L A

ALEXANDRU

DAVILA

C-o s[ vin[ mult[ lume.

"

GROZA

Cine? PA L A

N-a spus. GROZA

Min\i! PA L A

N-a spus-o! M[ jur!... GROZA

Fie. Dar =tia. PA L A

Nu =tia! M[ jur pe mama! GROZA (îmbucurat de r[spuns, dar insistând)

Nu?... Nu!...

PA L A

Nici nu-nchipuia. GROZA

Bine! (La semnul lui Groza, boierii se trag la stânga =i formeaz[ un grup. Ei se chibzuiesc. To\i îl aprob[, afar[ de Costea Mu=at, care se înfioar[. În timpul acesta, ceilal\i formeaz[ alt grup, mai la dreapta, cu Pala în mijlocul lor. O t[cere.)

PA L A

Las[-m[... de ce m[ strângi a=a?... m[ doare mâna. ÎNTÂIUL MO+NEAN

E iscoada unguroaicei, m[re! AL 2-LEA MO+NEAN

Ne pândea b[trâna. C{U+ELUL

Bine c[ ne c[zu-n gheare. ÎNTÂIUL MO+NEAN

C[ ne =tie taina.

De noi bine, de el r[u,

AL 2-LEA MO+NEAN

Cine =tie multe... ÎNTÂIUL MO+NEAN

A=a z[u!

V L A I C U - V O D {

(c[tre c[u=elul care-l \ine)

"!

GROZA

ALEXANDRU

DAVILA

(]naintând în mijloc)

Asculta\i-m[ cu to\ii, c[ci primejdia e mare +i ne-atinge deopotriv[. Deopotriv[, prin urmare, Se cuvine s[ ne lege sfatul ce vom \ine-aci, Am jurat vr[jma=ii legii nemilos a-i nimici; Am jurat pe vod[ Mircea la Suceava c[-l vom duce; Am jurat c-aceste bra\e ridica-vor sfânta cruce, – Sfântul prapure-al Ohridei du=m[nit de papista=i – +i c[ blânda-i umbr[ fi-va umbra mor\ii pe vr[jma=i. Ah! cumplite sunt acestea!... Sângeros e jur[mântul Ce d[ toate biruin\ei; biruitului, mormântul! Zis fu îns[... Vorba noastr[ vântul n-apuc[ s-o ia, +i du=manul cel mai crâncen, doamna, calea ne-o t[ia! Dar iscoada-i, de-ast[ dat[, însu=i cerul ne-a predat-o. Taina noastr[, pân-acum, doamna Clara n-a aflat-o, – Chiar aci v-o spuse însu=i acest om nesocotit – Mâine îns[, chiar de mâine...

""

PA L A (aparte)

Singur eu m-am osândit! GROZA

Spune\i voi, de-acum, ce soart[ va avea du=manul vostru. VOCI

Moartea! Moartea! PA L A

Doamne sfinte!

COSTEA

Nu! pe Dumnezeul nostru, Buni prieteni, nu-l ucide\i. E o vin[, v[ zic eu, +i o vin[ în cântarul ve=niciei trage greu. Nu se cade ca-n menirea ce croit-o-ne-am senin[ S[ ne fie spada roas[ de-a p[catului rugin[. Piaz[ rea e ca r[zboiul drept =i sfânt, ce l-am jurat, S[-l începem cu v[rsarea sângelui nevinovat. Asculta\i-m[ pe mine, b[trâne\ea mea p[trunde Viitorul... GROZA

COSTEA

S[-l închidem… VLAD

Ce fel? Unde? COSTEA

În vreo temni\[, departe. GROZA

Mai departe e-n p[mânt. NICODIM

Pentru tine, cea mai bun[ temni\[ e un mormânt. COSTEA

Nu-l ucide\i!... VLAD

Pe noi, mâine, ne cru\a-vor papista=ii?

V L A I C U - V O D {

Dar el, mâine…

"#

COSTEA

Un copil!... GROZA

El e vr[jma=ul; nu se caut[ vr[jma=ii Dup[ vârst[. COSTEA

Vai! de mil[!... VOCI

ALEXANDRU

DAVILA

Moarte! Moarte!

"$

COSTEA

Inimi crunte, Pata sângelui acesta s[ nu cad[ pe-a mea frunte! G R O Z A =i V O C I

Moarte! Moarte! (Mai mul\i se n[pustesc, împreun[ cu Groza, spre grupul lui Pala =i scot pumnalele. Costea, înconjurat de Nicodim =i de câ\iva boieri, stau la stânga.)

PA L A (sfâ=ietor)

Sta\i! O vorb[! Numai una! (N[v[litorii se opresc în îndoial[. Pala, târându-se pe genunchi.)

Voi, b[rba\i, Nu se poate s[ ucide\i un copil! Nu v[-ndura\i, Nu-i a=a? Voi doar la lupt[ scoate\i palo=ul!... (C[u=elul ridic[ bra\ul. Pala îi îmbr[\i=eaz[ genunchii.)

Stai!

GROZA (p[=ind)

Haide! PA L A (îmbr[\i=ând genunchii lui Groza)

Nu lovi! S[ fac o cruce mai întâi... O, Doamne! Vai de Mine! Ce s[ zic... (Groza face un gest. Pala, zvârcolindu-se, se întoarce în jurul lui Groza.)

(+i Groza =i to\i privitorii par înduio=a\i =i-=i întorc fe\ele!)

GROZA (hot[rându-se, se întoarce spre Pala.)

Haide! (Dar Pala, care îl observ[, sare deodat[ în picioare, îl îmbrânce=te =i alearg[ spre dreapta, sco\ând spada =i sperghia.)

PA L A (s[rind în picioare)

Ajutor!

Ajutor! GROZA (îmbrâncit)

Oh! ... Ah! ... n[pârc[! VLAD

Taie-i drumul!

V L A I C U - V O D {

Nu înc[! Nu, nu! E p[cat s[ mor… Sunt un biet copil! Oh! mil[! mil[!

"%

C{U+ELUL

Stai la spate! ALDEA

Nu l[sa! (To\i se reped, cu palo=ele în mân[. Pala, neavând pe unde s[ ias[, se sprijine=te de o stânc[ mare =i d[ fa\[ cu agresorii, care îl atac[ viu. Lupt[.)

COSTEA (din stânga)

DAVILA

Oh! Ce ru=ine!... GROZA (din dreapta)

ALEXANDRU

D[-i! VLAD (tot în dreapta)

Love=te!

"&

BALDOVIN (tot în dreapta)

Cum se bate! C{U+ELUL (tot în dreapta)

Z[u, e dracul! COSTEA (în stânga)

…Zece oameni pe-un copil

GROZA (atacând)

Dar e vr[jit,

Ori c[ poart[ zale! C{U+ELUL (c[utând s[ loveasc[)

Fierul, când am dat, a scâr\âit. (E un scurt r[gaz: agresorii pândesc.)

PA L A (strig[)

GROZA (în dreapta)

Ce-a zis, pe cine

Cheam[? Mircea?... (to\i se opresc, mira\i.)

V L A I C U - V O D {

Doamne Mirceo! Doamne Mirceo!… ajutor!

"'

PA L A (din r[sputeri)

Doamne Mirceo!... MIRCEA (de la dreapta, apropiindu-se)

Nu te l[sa! |in'te bine! (Uimi\i, agresorii lui Pala stau locului. Mircea apare în dosul stâncii, cu spada în m`n[. Agresorii fug înspre grupul din st`nga.)

Scena V ACEIA+I, MIRCEA

MIRCEA

Ah! tâlharilor! COSTEA

E Mircea! C{U+ELUL

Domnul Mircea!

ALEXANDRU

DAVILA

(To\i se dau înapoi, adâpostindu-se în umbr[.)

#

MIRCEA (p[=ind sub lun[)

Da, sunt eu,

Mircea Basarab!.. V-ajunge? PA L A

(c[zând în genunchi lui Mircea =i s[rutându-i mâna)

Doamne! COSTEA (aparte)

Bun e Dumnezeu! MIRCEA (c[tre Pala)

E=ti r[nit? PA L A

Nu, nu... dar moartea, ce-a trecut a=a d-aproape, Mi-a l[sat un frig în suflet =i o cea\[ pe pleoape.

MIRCEA

Biet copil!... Dar nu te teme, sunt cu tine. (C[tre ceilal\i, care se ascund de el:)

Ah! tâlhari! Uciga=i prea mici la suflet pentru drumurile mari! Hai! Scote\i-v[ cu\itul, sprijini\i-v[ din um[r, N[pusti\i-v[!... Ce dracu, suntem numai doi la num[r. COSTEA (p[=ind la lumin[)

MIRCEA

Nu m[-n=el? Aceast[ voce?... Nu se poate am[gire! El, Mu=at, cu uciga=ii de copii... e peste fire... (Înainteaz[ =i-l prive=te de aproape.)

Tu, cu-ace=ti tâlhari? (Îi prive=te cu de-am[nuntul, =i-i recunoa=te.)

O, Doamne! Dar ce v[d nu pot s[ cred! Cum? Dr[gan, Algiu, v[rul Vlad – nepotul lui Miked – Tu, p[rinte Nicodime, sfânt igumen al Vodi\ei, Baldovin, Român Herescu, Manea, Murgu, floarea vi\ei Boiere=ti?... Dar ce-nsemneaz[! (Vede pe Groza, =i pricepe ce lume e aci.)

Groza... tu!... GROZA

M[ria-ta +tii c[-n întrunirea-aceasta noi aveam a cerceta Cum s[ nimicim vr[jma=ii ce robesc, într-o urzeal[, |ara mea =i \ara voastr[. Deci, aci, f[r[ sfial[

V L A I C U - V O D {

Fii sl[vit, voivode Mirceo, care te-ai înduplecat S[ fere=ti ai t[i prieteni d-o ru=ine =-un p[cat.

#

Dezvelitu-ne-am tot gândul; când, deodat[ la sfâr=it, Am g[sit într-o tulpin[ p-acest Pala pitulit. De iscoada doamnei Clara taina ne era =tiut[; Mâine, o afla =i dânsa... Ce s[ fac? V[zui pierdut[ Cauza Moldovei mele, =i, de-a pururi nimicit Scopul falnic pentru care f[r[ tihn[ am muncit. Atunci eu – eu singur îns[ f[r[ alt[ chibzuire, Ne\inând de nimeni seam[, luând orce-nvinuire P-al meu suflet – judecat-am de prielnic un omor Ce era spre mântuirea unei \[ri =-unui popor.

ALEXANDRU

DAVILA

MIRCEA

#

Ah! jupâne, e prea mult[ ur[-n dorul t[u de \ar[ Dac[ =i nevinovatul e s[ poarte-a ei povar[. Fii mai milostiv! – Prieteni, de m[ crede\i vom uita Dopotriv[ orce vin[ =i necaz. COSTEA (Închin`ndu-se)

M[ria-ta... MIRCEA (]ntrerupându-l)

Ce? Mai auzii aceast[-ntitulare. C[tre cine O rosti\i? COSTEA

C[tre M[ria-ta. MIRCEA

Cum asta, c[tre mine? COSTEA

Te-am ales aci cu to\ii ca-n r[zboinicul izod Spre Moldova, ei =i nou[, Doamne, s[ ne fii Voivod.

MIRCEA

Eu! COSTEA

+i to\i aci cu mine, vod[ Mirceo, \i se-nchin[. MIRCEA

Eu, voivod! Voivodul vostru!... COSTEA

Da. Pe fruntea ta senin[ Mândr[ stem[ a Moldovei sus =i falnic va luci. MIRCEA (aparte)

O coroan[!... Mie!… GROZA

Suntem to\i ai t[i, =i to\i, aci, Am jurat c[ te vom duce p-aste bra\e la domnie. MIRCEA (aparte)

Domn! GROZA

…ca neamul s[ ni-l aperi de-a papimei du=m[nie. MIRCEA (aparte)

Ah! la ce-ncerc[ri grozave, Doamne, pui tu robii t[i!... Sau s[ pierd iubirea Anchii – ca du=man al mamei ei – Sau coroana... Vai, coroana!... Nu m[ ispiti, st[pâne!...

V L A I C U - V O D {

GROZA

#!

Anca! Anca!... Oh!... domnia... slava \[rilor române! Fiica ei!.. COSTEA

Stai la-ndoial[, Doamne? MIRCEA

Oh! Ce cere\i voi… NICODIM

Cerem s[ sluje=ti credin\a, st[pânindu-ne pe noi.

ALEXANDRU

DAVILA

MIRCEA

#"

(aparte)

Domn! GROZA

Isprava e u=oar[, c[ci Moldova se fr[mânt[. De la Arge= la Suceava r[suna-va vorba sfânt[ Ca un tr[snet! Într-o clip[, de poporul r[sculat! S[vâr=i-se-va r[zboiul, f[r[ lupt[... la palat. MIRCEA (aparte)

Anca mea! GROZA

Dar acea vorb[-naripat[ =i grozav[ Ce-ar rede=tepta iubirea de mo=ie =i de slav[, Dormitând pe fund de inimi, care zac sub jugul greu Ce alt glas o poate spune, ce alt glas decât al t[u? MIRCEA (aparte)

Domn! Eu, domn!

COSTEA

Prime=te! GROZA

Doamne!... MIRCEA

Ah! isprava e prea mare Pentru-un suflet a=a tân[r, ce pe lume-abia r[sare +i d-acum, abia, paharul vie\ii a-nceput s[-l bea... Nu... Moldova-i prea departe... Nu m[ las de \ara mea. Oh!… NICODIM

Dar cauza Moldovei e chiar cauza credin\ei! Când, acolo, p[gânimea toarn[-n sufletul fiin\ei Duhul r[u ce ofile=te =i r[zbe=te un popor Mai cumplit ca ciuma neagr[ =i r[zboiul arz[tor, Tot cre=tinul va s-alerge, s-o loveasc[, s-o stârpeasc[. +tii tu cum întinde papa peste vi\a omeneasc[ Legea lui? Azi, într-o \ar[, vin c[lug[ri minori\i, Carii trec, cer=ind o pâine, blânzi, cucernici =i smeri\i; Dar, ca mâine sosesc al\ii, care cump[r[ o =ur[: Trece-o lun[, trece dou[, =i ce-auzi? c-o pref[cur[ Într-un schit de lemn, cu clopot, strane, tâmpl[ =i altar. Iar, de trece-un an, r[sare, cu =an\ mare la hotar, De sub =ura de nuiele, o statornic[ cl[dire; Un castel de zid de piatr[ sub obraz de mân[stire, Spad[ lat[ sub o ras[, coif de fier sub un potcap, Cum e Roma, cum e papa, cu-ntreita-i mitr[-n cap. Mo=tenirea lui Sân Petru el întreag[-a mo=tenit-o: Cheia raiului cu-o mân[, cu-alta spada i-a primit-o,

V L A I C U - V O D {

GROZA

##

ALEXANDRU

DAVILA

+i, d-atunci, domnia lumii o cuprinde an cu an; El e patriah =i rege, e duhovnic =i o=tean: Ca duhovnic, preacucernic, el dar suflete culege; Dar, când a cules destule, papa se preschimb[-n rege; Blând =i milostiv s-arat[ – d-a=a r[u nu te p[ze=ti – +i-ntr-o bun[ diminea\[, ca-n Moldova, te treze=ti C-un pristav citind prostimii ce-l ascult[ cu de-a sila: „Io Ladislas sin Bogdan, voivod =i domn cu mila Lui Dumnezeu, de duhul de sus pov[\uit, Voind ca tot norodul s[ fie mântuit, Îi poruncesc s[ fac[ ca mine poc[in\[ +i-ntreg s[-mbr[\i=eze catolica credin\[“.

#$

GROZA

Vai! A=a e! MIRCEA (aparte)

Cât[ slav[! GROZA

+i vr[=ma=ul ce pe noi Ne r[zbe=te ast[zi, mâine, mâine va lovi =i-n voi. (O t[cere. To\i a=teapt[ r[spunsul lui Mircea, cufundat pe gânduri.)

COSTEA (aparte)

Ce fel! I se d[ domnia =i r[mâne la-ndoial[? NICODIM

Doamne Mirceo! MIRCEA (tresare – Dureros)

Ah! prieteni!

COSTEA

Ce? Un viitor de fal[ |i se pune dinainte, =i s-a=terne drum m[re\ C[tre scaun =i coroan[... MIRCEA (izbucnind)

Pe ce pre\! Oh! Pe ce pre\! COSTEA

Cum? COSTEA (p[=ind spre el)

Nevrednic e=ti de slav[: slava nu se pre\uie=te. MIRCEA (aparte)

Oh! TO|I

Nu! A=a e! COSTEA

Vino. Grozo! GROZA (aparte)

Vai! ursita nu voie=te! (Boierii, plini de mânie, ies cu încetul dup[ Costea, aruncând priviri dispre\uitoare lui Mircea, care r[mâne singur, ca un stâlp, în mijlocul scenei, cu Pala la picioarele lui.)

V L A I C U - V O D {

(To\i se privesc uimi\i, o t[cere.)

#%

MIRCEA (se uit[ în jurul s[u, se vede singur)

Ce!… S-au dus? Oh! GROZA (care a r[mas mai la urm[, se întoarn[ deodat[)

Doamne Mirceo, spune-mi mie, cel pu\in Pentru ce?... De sunt cuvinte bune care te re\in, Spune-le. MIRCEA DAVILA

(în prada luptei)

Nu pot!…

ALEXANDRU

GROZA

O vorb[. MIRCEA

Nu!... Nu pot!

#&

GROZA

Zice-voi =i eu ca CosteaU

Nu po\i?… Ei bine,

MIRCEA (aparte)

Vai! GROZA

Ne-am pus n[dejdea-n tine, Dar ne-am în=elat: orcine nu-i f[cut pentru-a domni. MIRCEA

Grozo!

GROZA

Ceasul care trece nicicând nu va mai veni. MIRCEA

Doamne, n-asculta! GROZA (Iese repede dup[ ceilal\i. Mircea, singur, izbucne=te.)

Oh! oh! oh! Viziune de m[rire, Ce mai poate fi pe lume dac[ tu dispari! PA L A

Iubire! (Anca se arunc[ în bra\ele lui Mircea, care o dezmiard[ ma=inal, cu sufletul aiurea. Cortina cade.)

V L A I C U - V O D {

(ar[tând pe Anca, care se ive=te în dreapta)

#'

) ctul

ALEXANDRU

DAVILA

11

$

O poiat[ în curte. În fund, la stânga, u=[ mare, d`nd în afar[, pe o prisp[ larg[ cu parapet de piatr[ sculptat[ str[veziu. La dreapta, tot în fund, un larg pridvor boltit =i sus\inut de coloane sculptate, prin care se v[d clopotni\ele bisericii domne=ti =i târgul. La stânga =i la dreapta, u=i, dând în apartamentele domnului =i ale doamnei, în scen[, dou[ je\uri mari =i bogate, a=ezate la dreapta =i la stânga. Pe pere\i, panoplii de arme; pe lespezi covoare.

Scena I VOD{, BANUL MIKED, GRUE

(Vod[ =ade pe je\ul din stânga. Banul Miked, în picioare, în mijlocul scenei. Lâng[ u=a din stânga, Grue.)

VOD{

Da, da! te-n\eleg, Mikede. Vis m[resc e s[ domneasc[ Basarabii peste-ntregul neam de limb[ româneasc[! Vis m[re\!… Ah! vis!… Dar La\cu? Eh?… Dar craiul Ludovic? Ei se \in de mân[, bane; =i nu-i lucru de nimic S[ ne r[zboim cu La\cu când acesta poart[-n teac[, Greul palo= al cr[imei.

MIKED

VOD{ (pref[cut, dup[ ce a schimbat o privire cu Grue)

Ah! c[ bine zici, Mikede! Vezi, d-aceea-n al t[u cuget orice bun român se-ncrede; Eu, ca domn ce \in puterea de la \ar[, sunt dator S[ lovesc în cine schimb[ al puterii sfânt izvor. Da – da, bane!... Doamna Clara =i baronul Kaliany Ne vor da dreptate. MIKED

Dân=ii? Oh! VOD{

Cum?... Ah! pricep! S[rmanii! Ei nu v[d, orbi\i de \elul =i de patimele lor, Nodul înnodat de datini între scaun =i popor; +i-=i închipuiesc c-ajunge greutatea unui palo= – De str[in – ca s[ despart[ un popor de domnu-i neao=! Nu-i a=a? Nu prins-am bine gândul t[u?

V L A I C U - V O D {

Ba, m[ria-ta, nu. Iac[ Tocmai ce pe vod[ La\cu-l doborâ-va-n \ara lui, C[ci voivodul e al \[rii, îns[ alt al nim[nui; Deci pe dânsa, pe virtutea-i, domnul neao= se cuvine Scaunul s[-l sprijineasc[, nu pe palo=e str[ine. Vod[ La\cu nu e numai un p[gân =-un renegat Tr[d[tor al \[rii sale =-al credin\ei apostat – E nevrednic; c[ci el mut[ a domniei obâr=ie, Str[mo=easca leg[tur[ dintre scaun =i mo=ie. Orice frunte-ncoronat[ cat[ dar a-l vr[jm[=i +i minciuna ce-l mai \ine cu-al lui sânge-a n[bu=i. E un drept =-o datorie.

$

MIKED (dând greutate cuvintelor)

M[ria-ta

Ne cite=ti în suflet. VOD{

ALEXANDRU

DAVILA

(serios =i privind adânc pe Miked)

$

Cartea sufletelor?... De-i c[ta, Pentru-o foaie luminoas[ – cum e=ti tu, iubite bane, Câte altele mânjite de-ale r[ului prihane; Câte, sub viclene straturi de spoial[, =i-au ascuns Cine =tie ce p[cate din trecutul nep[truns; Câte, ca acele frunze ce se strâng de sunt atinse, Ghemuiesc, în mii de cute, vechi dureri în veci aprinse; Câte, vai! se =terg în via\[ de-al restri=tei aprig vânt – Cum se =terg de pa=ii gloatei slovele de pe-un mormânt – Când altele, sub scoar\a ferecat[ bine-nchise, Poart[ – cât o lume-ntreag[, patimi, râvne, doruri, vise. (O t[cere; vod[ cat[ pe sub gene la Miked.)

Ah! mi-e dor de surioar[, de s[rmanul meu cumnat: Robi de-atâta timp, la Gomneh! MIKED

Cred c[ vor sosi-n banat

În curând.

VOD{ (aruncând o privire de în\elegere c[tre Grue)

Ah!... Când? MIKED

Vreo dou[ zile, trei.

VOD{

Vreo dou[ zile, Trei!… Ce bun[ veste, bane!… Câte ceasuri negre mi le +terge, din durerea vie\ii, glasul t[u!… Sosirea lor Va fi zi de s[rb[toare pentru bunul meu popor. Vreau s[-i fac lui Kaliany cinste mare, d-ast[ dat[, C[ s[ mul\umesc cr[imii c[ mi-e sora-napoiat[… MIKED

Solul n-are nici-o =tire c[ ostaticii robi\i – Chez[=ia lui la Gomneh – sunt din Gomneh slobozi\i. +i nu cred c[ veselia i-ar fi mare, azi, s[ =tie C-a r[mas chiar el ostatic f[r[ nici o chez[=ie. VOD{ (ca mai sus =i pref[cându-se c[ nu în\elege)

N-are =tire? MIKED (amintind un fapt =tiut)

Trecând Oltul, s-a-necat un v[t[=el, Dinadins pornit din Gomneh cu o carte c[tre el. VOD{ (ca mai sus)

Da, da, da! mi-aduc aminte... Ce ciudat[ întâmplare. MIKED (zâmbind ironic)

Întâmplare, da.

V L A I C U - V O D {

(mirându-se =i dumirindu-l)

$!

VOD{

Desigur! Bietul om, fiind c[lare, S-a încrezut în… (schimbând cu Grue o privire)

...nu =tiu cine, c[ se poate trece-n not, +i s-a pr[bu=it, s[rmanul, vai de el, cu cal cu tot. (Dup[ o pauz[:)

ALEXANDRU

DAVILA

Bun român e Oltul, care pe str[ini îi du=m[ne=te; Oltul scade pentru-ai no=tri, pentru al\ii, Oltul cre=te +i mai greu pot trece Oltul, spumegând în calea lor, Decât Dun[rea, ce valul =i-l a=terne tutulor.

$"

(U=or, ca =i în treac[t:)

De la Dun[re ce veste? MIKED

C[ sose=te o solie De la kralul Simion Stare\ care cere de so\ie Pe domni\a Anca. VOD{ (dup[ ce iar[=i a schimbat o privire cu Grue)

Bane, ce zici? MIKED (cu convingere)

Zic, M[ria-ta, C[ n-a= fi de mine vrednic de n-a= binecuvânta Duhul plin de prevedere ce mo=ia ne-o p[ze=te; Pe ostaticii din Gomneh, pe sub mân[-i dobânde=te; +-astfel, dezb[rat de Ungur, împotriva-i a luat – Pe sub mân[ – sprijin sigur de la noul aliat, Ca M[ria-ta s[ poat[, mai voinic decât vr[jma=ul, S[ p[streze cucerita \ar[ nou[, F[g[ra=ul.

VOD{ (c[tând c[tre Grue =i ironic)

Întâmplare! MIKED

Fie mâna întâmpl[rii, dac[ vrei, Îns[ \ara pe-a ta mân[ s[ruta-va mâna ei. (Îi d[ în genunchi =i îi s[rut[ mâna.)

VOD{

Nu: te-n=eli, Mikede, Nou[ trud[, îns[ slava Cerului blajin ce, pururi, ne-a purtat =i ne purta-va Pe noi, orbi =i slu\i, pe drumul, de pr[p[stii m[rginit, Spre sfâr=itul cel de tain[ pentru care ne-a menit. Aibi încredere-n ursita \[rii tale. Iar, pe mine, Sf[tuie=te-m[, Mikede!... Ce m-a= face f[r[ tine! MIKED

Sfaturi?... N-ai nevoie. Alta vrei s[ afli-n robul t[u: O credin\[ mut[, oarb[ – ca de sfânt în Dumnezeu – Întru noapte de t[cere unde gânduri chibzuite Urzesc \[rii viitorul dup[ datini prosl[vite. Afl-o dar în al meu suflet, scris[ ca simbolul sfânt +i ne=tears[... ca de gloat[ slovele de pe-un mormânt. VOD{ (st[pânindu-=i bucuria)

Da – da, tu te-ncrezi în mine. Dar m[ judeci prea destoinic. Uite: Dragomir sp[tarul zice c[ sunt mai r[zboinic Decât el. Ciudat[ treab[: fiecare m[ vede\i D[ruit cu-o însu=ire ce voi singuri o ave\i...

V L A I C U - V O D {

(dup[ ce a zâmbit, bucuros, c[tre Grue)

$#

V[-n=ela\i, =i tu, =i dânsul... +i dovada cea mai bun[ E c[ Dragomir, cum vine, goarna de r[zboi r[sun[ Iar c[ tu, când stai la curte, tace goarna de r[zboi Nu-i a=a? De pild[, ast[zi, de-ar fi Dragomir cu noi, El cu Groza =i cu Costea s-ar uni f[r[-ndoial[... Pe când tu, pe cât se vede, nu le dai nici-o-nvoial[... MIKED (nedumerit)

Eu?

ALEXANDRU

DAVILA

VOD{

$$

Cu drept cuvânt... |i-e team[, ba de palo=ul cr[iesc. Ba de La\cu, ba de doamna, ba de solul unguresc Ce ne-nfrunt[ chiar aicea c-un hotnog de sa=i c[lare, Ba – =i mai ales – de oastea ce st[ gata la hotare Sub voivodul Miklo=-hertzeg din Ardeal spre-a ne robi, De cumva cu Kaliany sau cu-al lui ne-am învr[jbi. MIKED (nepricepând)

Ce ne pas[? N-avem sprijin, dac-o fi pe r[zboire, De la Stare\ ce-n Nicopol strânge chiar de-acum o=tire? +i trimite deocamdat[, ca nunta=i, cu solul lui, Peste-o mie c[lârime, to\i boierii... VOD{ (care a aruncat ochii la Grue)

Ce spui? Ce spui? Ah! s[rmanul Kaliany! L-au r[mas cu fudulia. Ce solie! O solie mai m[rea\[ ca solia Ungureasc[, ca solia ce-a trimis-o Ludovic!.... Ce zici, bane? Kaliany va r[mâne de nimic!

MIKED

Zic, M[ria-ta, c-a=a e! C-ar fi o dreptate dreapt[ S[-l vedetn pe Kaliany coborându-se cu-o treapt[ De pe scara-nrâuririi, ce-a suit-o mult prea sus, +-apunând, vremelnic soare, întru ve=nicul apus; C[ e vreme... =i de sfatul boieresc s[ \inem seam[; +i c[, dac[ azi se cade de ceva s[-mi fie team[, Nu-i de doamna, nu-i de La\cu, nu-i de palo=ul cr[iesc, Ci de fierberea ce cre=te, cre=te-n trupul boieresc! +i-n vederea slavei tale, =i-n folosul legii sfinte, Spun c[-i bine boierimea spre Moldova s[ s-avânte. Nu-i a=a? VOD{

O fi, Mikede... Dar, de-s temeri de r[zboi, Nu-i mai bine boierimea s[ r[mân[-aici cu noi? MIKED (nemaipricepând nimic)

Nu sunt temeri. VOD{

Nu, desigur... Pân-acuma goarna tace. Dar vreau lini=te, Mikede – cum o vrei =i tu – vreau pace, Nu vreau z[ng[nit de arme care poate-ar de=tepta, Dincolo de mun\i, du=manul ce pânde=te \ara ta... Pace! Pace! MIKED (ahtiat)

Dar gânde=te c[ sunt cugetele-aprinse, C[, privind la noi, boierii stau cu palo=ele-ncinse,

V L A I C U - V O D {

(pricepând, în sfâr=it)



%$ +i, de vrajb[ de se teme domnul, mai pu\in e r[u S[ se certe cu str[inii decât cu norodul s[u. VOD{

Ai dreptate... cu str[inii... în Ardeal, sub mun\ii \[rii, Palatinul st[ la pând[... =i, de m-or l[sa boierii, Cari pleac[ la Moldova, n-am pe nimeni... MIKED (întrerupând)

ALEXANDRU

DAVILA

Ba mai sunt Cei ce zac în beciuri, Doamne, p-un prepus, f[r[ cuvânt.

$&

VOD{

Sunt vr[jma=ii doamnei Clara. MIKED (insistând)

Dar robii M[riei-tale, Cari… la un semn, î=i schimb[ lan\urile lor în zale +i din turma prih[nit[ de robi jalnici =i smeri\i, Se prefac în ceat[ mândr[ de osta=i nebirui\i. VOD{ (care a c[tat c[tre Grue)

Crezi? MIKED (insistând =i mai mult)

Ei te-n\eleg! =i-n tine pun întreaga lor credin\[! VOD{

Da… se poate… De-o fi astfel, ar fi, bane, cu putin\[ S[-nvoiesc =i eu avântul… Spune-le c-a= învoi…

UN COPIL DE CAS{ (intrând din dreapta)

Clara-doamna. VOD{ (sculându-se repede, bucuros c[ nu e silit s[ se pronun\e)

Ah! (Cat[ la Miked care pricepe =i se închin[). (V[zând c[ Miked a=teapt[ sfâr=itul vorbei, el st[ pu\in la îndoial[, =-apoi, ca =i cum n-ar da nici o greutate celor ce zice:)

Spune-le ce vei voi. (Miked se închin[ din nou, mul\umit, =i iese prin fund, pe când vod[ îi zâmbe=te prietenos. Îndat[ ce a ie=it Miked, vod[ î=i pierde înf[\i=area smerit[ =i izbucne=te, vorbind c[tre Grue.)

Oh! trei zile! înc[ pe-astea, Doamne, d[ruie=te-mi-le Cu r[bdarea ce-am avut-o pân-acum!... înc[ trei zile Zac[-n neguri de orbire duhul lor ademenit! În trei zile mântui \ara, Grue, =i sunt mântuit! (Se deschide u=a din dreapta. Vod[ î=i reia înf[\i=area smerit[ =i alearg[ înaintea doamnei Clara, care intr[ ca un vârtej.)

Scena II VOD{, DOAMNA CLARA, GRUE

VOD{

Doamna noastr[, ce nevoie?…

V L A I C U - V O D {

Da. Du-te.

$'

CLARA

ALEXANDRU

DAVILA

(întrerupându-l)

%

Da; nevoie! zis-ai bine! Am ajuns s[ am nevoie d-ap[rare, ca oricine! Eu, ce-am împ[r\it cu vod[ Alexandru, tat[l t[u, Cârmuirea, pentru care f[urit e duhul meu; Eu, ce port =i pentru tine mândra stem[ basarab[ – Grea povar[, pentru care biata-\i frunte e prea slab[ Eu, ce sunt spre mântuirea \a =-a-ntregului norod. Eu, de vi\[ palatin[, eu, so\ie de voivod, Eu, eu, pav[za domniei, sufletul ce duce \ara, Eu, puterea, eu, st[pâna, în sfâr=it, eu, doamna Clara, Am ajuns de râsul lumii, =-al boierilor, =-al t[u, Înfruntat[, dos[dit[, o batjocur[, eu! eu! VOD{

Nu-n\eleg... CLARA

E o ru=ine! Nu-n\elegi; E o ru=ine S-ajung eu s[ cer un sprijin, fie chiar =i de la tine! Tu e=ti domnul, e=ti voivodul, fie; datina o vrea; Dar, puterea, cârmuirea, eu le \in în mâna mea, VOD{

Cine \i-o t[g[duie=te? CLARA

Cine? Cine? Z[u, m[ mir! Sfatul t[u: Miked acuma, alt[dat[ Dragomir. Oropsitu-l-ai pe-acela c[ voia r[zboi cu craiul, Dar adusu-l-ai pe-acesta înapoi, cu tot alaiul, +i-acum el îmi e-mpotriv[; orice fac, ce chibzuiesc, El desface =i preschimb[ parc[ nu mai cârmuiesc. Ce-am ajuns! S[ stau la vorb[ cu Miked!... Miked!...

VOD{ (care a c[tat pe sub gene la Grue)

E banul

Severinului... CLARA

Ce-mi pas[! Clara-doamna-s eu! VOD{

S[rmanul!

Ce-a f[cut?

Ce? Nu mai \ine seama de porunca mea. Cum! S[-i poruncesc un lucru, îns[mi eu, =i s[ nu vrea S[ m-asculte, el? VOD{

Ce lucru? CLARA

Orice lucru! Ce-are-a face? VOD{

Dar anume? CLARA (a=ezându-=e pe je\ul din dreapta)

Azi, de pild[, poruncit-am – c-a=a-mi place S[ s-arunce-n lan\uri Groza, Manea, Vlad acei boieri Ce s-au încercat pe Pala s[-l ucid[-n codru, ieri, +i ce aflu? C[ departe de poruncile primite, Banul sprijin[ el însu=i uneltirile urzite Împotriva mea, =i-a papii, =i-a lui La\cu, ba =i-a ta De chiar uciga=ii-aceia, c[rora, cred eu, le-ar sta Mult mai bine, de e vorba codrul verde s[ le plac[, S[-=i anine-n el n[deldea, leg[na\i de câte-o crac[.

V L A I C U - V O D {

CLARA

%

VOD{

Oh! prea mare-ar fi pedeapsa pentru lucru-a=a de mic Au avut de gând, a=a e; dar n-au f[ptuit nimic.

ALEXANDRU

DAVILA

CLARA

%

Când nesocotirea sap[ scaunul, obl[duirea, Vinovate-s, deopotriv[, gândul =i înf[ptuirea. Nu-n\elegi a=a domnia, dar a=a o-n\eleg eu, E de-ajuns. +i v[d, de-altminteri, c[ Miked, din sfatul t[u Mi-a dispre\uit porunca – nu t[g[dui – v[d bine. Dar mai am alt sprijin, Vlade, dac[ nu te am pe tine: Kaliany-mi \ine parte =i, cu c[l[re\ii lui, Vrerea mea mi-o voi impune împotriva ori=icui!... +i te plâng, s[rmane Vod[, dac[,-n loc de-o aliat[, Vrei s[ vezi în Clara-doamna o st[pân[ ne’ndurat[! VOD{ (care e cât pe-aci s[ izbucneasc[, vede gestul potolitor al lui Grue =i st[pânindu-se)

C[ te vreau pe veci st[pân[,-nalt[ doamn[, tot nu =tii? Sunt mai vârstnic decât tine, totu=i mum[ vreau s[-mi fii Ce m-a= face eu, s[rmanul, de nu te-a= avea pe tine S[ m[ luminezi în calea-mi – cu vederile-\i senine; S[ duci grija cârmuirii =i s[ por\i, pe fruntea ta, Sarcina coroanei mele, ce nu pot, nu pot purta! Dac[ sunt voivodul \[rii dup[ datina str[bun[, Dac[ dânsa, cu de-a sila, cu-a ei fal[ m[-ncunun[, Dac[ am vreun drept anume ce de dânsa mi-este dat, Nu le \in asupra-mi, mam[, fal[, drept =i voivodat, Decât numai ca o slug[ a puterii domnitoare, Decât pentru-a \i le-a=terne \ie, \ie, la picioare. (Se îngenunche lâng[ je\ul Clarei.)

CLARA

Te voi crede cu-o dovad[: vreau s[ fie pedepsi\i To\i acei netrebnici: mâine, vreau s[ fie oropsi\i. VOD{ (înjghebând un plan ca s[ nu execute voin\ele Clarei)

To\i? CLARA

Da, to\i. VOD{

CLARA

To\i cu Groza =i-au dat mâna, to\i lui Groza i se-nchin[; To\i sunt vinova\i. VOD{ (sculându-se)

A=a e, to\i sunt vinova\i... Câ\i sunt? CLARA

Dou[zeci, treizeci. VOD{ (ca vorbindu-=i singur)

Ah! drace!... prea mul\i. CLARA

Nu e un cuvânt: Kaliany ne d[ sa=ii lui, ce fac cât nou[ sute…

V L A I C U - V O D {

Dar numai Groza Moldoveanul e de vin[.

%!

VOD{

Da... Dar =i treizeci de neamuri credincioase, pref[cute În du=mani de moarte… CLARA (cu nep[sare)

+-apoi! VOD{

ALEXANDRU

DAVILA

(ca dup[ chibzuire)

Mam[, uite ce zic eu: S[ lovim azi numai capul; ceata, f[r[ capul s[u, Se va-mpr[=tia, =i-n urm[, i-om lovi pe to\i, de-a rândul, Ast[zi unul, mâine altul, f[r[ s[ le vie gândul S[ s-adune, s[ r[scoale… CLARA (sculându-se =i mergând spre u=[)

%"

Fie dar, =i de-ast[ dat[.

Da, acest cuvânt e bun:

VOD{

Unde mergi? CLARA

Solului cum s[ purcead[.

M[ duc s[-i spun

VOD{ (grabnic)

Nu, nu! Las[-m[ pe mine, Mi-ai cerut dovad[, mam[, vreau s-o dau cum se cuvine

Vreau s[ =tie toat[ curtea – astfel cred eu nemerit – C[ de sunt voivod, sunt totu=i robul t[u – =i rob smerit, C[ oricine-n tine zvârl[ cu dosad[ =i ocar[ M[ love=te =i pe mine, =i cu mine-ntreaga \ar[; +i de-un sprijin de-ai nevoie tu, c[ nu-l vei cere-oricui! C[ci e dreptul meu acesta =i c[ nu-l dau nim[nui. Aibi încredere. La urma urmei, Kaliany poate... CLARA (cu glas blajin =i ademenitor)

VOD{

Care cereri? CLARA

Multe… Nu l-am fost rugat S[ nu capete – de pild[ – de la craiul s[u izbava Celor z[logi\i? VOD{ (c[tând la Grue)

A=a e! CLARA

Cred c[ solul c[p[ta-va S[ ni-l dezrobeasc[ craiul. Dac[ vrei, voi c[uta. S[ se fac[ cât de iute. VOD{

Dac[ vreau? CLARA

St[-n mâna ta.

V L A I C U - V O D {

Fie... +-apoi nu se cade d[-i tot cerem câte toate; De când e la curtea noastr[, tot mereu l-am sup[rat: Cereri! Cereri!

%#

VOD{

Cum a=a? CLARA

Cum? Foarte lesne: d[ =i tu, cum ceri ]ntruna. VOD{

Ce s[ dau? CLARA

Din câte cere Ludovic, m[car d[-i una. VOD{

ALEXANDRU

DAVILA

(pref[cut)

%$

Una? Da-le-i-a= pe toate dac[ s-ar milostivi, Pe Cristina =i pe so\ul ei, în sfâr=it, a-i izb[vi! F[ tu toate cum e bine, mam[, c[ ne-apuc[ toamna. Vrei? UN COPIL DE CAS{ (din fund)

Baronul Kaliany spune c[-l a=teapt[ doamna. VOD{ (voind s[ se retrag[)

Mam[, eu… CLARA

Ba nu. Baronul vine foarte bine, z[u. (C[tre copil, care iese dup[ ce se-nchin[:)

S[ pofteasc[. (C[tre Vod[:)

Î\i va spune el ce vrea st[pânul s[u.

Scena III ACEIA+I, KALIANY în armur[.

KALIANY (din fund)

Doamn[, ceata mea e gata. CLARA (ie=indu-i înainte =i aducându-l în scen[)

KALIANY (privind cu dispre\ la vod[)

Nu e cu putin\[. VOD{ (stapânindu-se =i apropiindu-se de el, m[gulitor)

Oh! ce str[lucite zale! ce coif mândru! ce pieptar Minunat! b[tut cu aur! Dar ce brâu! Ah!... brâu-i rar! O m[tase... KALIANY (m[gulit)

E netoars[; numai tras[-n jurubi\e +i \esut[ cu beteal[ de argint în patru i\e. VOD{

De minune!

V L A I C U - V O D {

Nu mai e de trebuin\[. Vod[ vrea sa pedepseasc[ însu=i.

%%

CLARA (schimbând vorba; c[tre Kaliany)

Vod[ tocmai îmi spunea, când ai intrat, C[ s-ar învoi la toate dac[ craiul împ[rat Ne-ar înapoia copiii; cear[ pre\ul cât de mare. (C[tre Vod[:)

Nu-i a=a? VOD{ (strâns cu u=a)

Da, da...

ALEXANDRU

DAVILA

CLARA

%&

Ce cere craiul drept r[scump[rare? S[-i dai voie s[ cl[deasc[ un castel la Severin; +i-mpotriva-i s[ nu sprijini pe... voivodul din Vidin. VOD{

Vrei pe Stra=imir, pe so\ul sorii mele, fiicei tale, S[ nu-l sprijin?... CLARA

Nu, fire=te. KALIANY

Fiecare cu-ale sale. Stra=imir e robul nostru, pentru c[ s-a r[sculat Împotriva noastr[. Iac[. Nu fiindc[ e cumnat Cu M[ria-ta. Dar, ast[zi, libertatea =i Vidinul Vrei s[ i le dai; prea bine, noi î\i cerem Severinul. E un schimb. CLARA

Un schimb, fire=te.

VOD{

Da, un schimb, atâta tot. KALIANY

D[ hrisovul =i... sunt liberi. VOD{ (z[rind o u=e de sc[pare)

Bine zici!... Dar, vezi, nu pot S[-l dau singur… e =i sfatul... trebuie înt[ritura. KALIANY VOD{

Ai dreptate!... Adun sfatul. KALIANY

+i vom isc[li?… VOD{

Când vrei! KALIANY

Ast[zi? VOD{

Nu. Nici azi, nici mâine… (Privind la Grue:)

Peste dou[ zile, trei. (C[tre doamna, amintind chibzuiala dintre ei:)

Am de lucru azi… KALIANY (care =tie despre ce e vorba)

A=a e!

V L A I C U - V O D {

C[l[re\ii mei sunt gata! +i le =ade bine-armura

%'

VOD{ (s[rutând mâna doamnei, apoi c[tre Kaliany)

Zile, trei...

Mam[... Da, da, peste dou[

(Vod[ iese prin stânga, sprijinindu-se pe Grue =i zâmbind îndoielnic.)

Scena IV CLARA-DOAMNA, KALIANY

ALEXANDRU

DAVILA

CLARA

&

De-acum, Vlaicu ni s-a dat, pe via\[, nou[. KALIANY

Despre mine, Severinul, în sfâr=it, l-am dobândit. Dar smerenia lui Vod[ m-a mirat. CLARA

E osândit, Neavând în sine duhul ce prevede =i ce mân[, De-al\ii pururea s[ fie, ca orbe\ii, dus de mân[. KALIANY

Împotriv[-ne aceia pân-acuma l-au condus. CLARA

Îns[ nu-l vor mai conduce. KALIANY

Cred =i eu. Dar ei l-au pus, Doamn[, pân[ una-alta, s[ dea mâna de-ncuscrire – Deci, de-o alian\[ strâmt[-ntemeiat[ pe-nrudire – Cu voivodul Simon Stare\.

CLARA

Cine-a n[scocit aceasta?

Simon Stare\? Ce fel! Cum?

KALIANY

Î\i spun, doamn[, c[-i pe drum O solie de la kralul Simon Stare\ ca s[ cear[ De so\ie pe domni\a Anca. CLARA

Fiica mea? Asear[, Am primit în=tiin\are c[ din Ni= a =i pornit Dinadinsul sol de kralul Simon împuternicit. CLARA

Oh!… +i crezi s[ aib[ vod[ cuno=tin\[?... KALIANY

Nu =tiu bine! Dar de-acestea s[ se fac[ f[r[ =tirea lui, nu-mi vine, Z[u, a crede. CLARA

Ai dreptate!... Oh! dar dac[ m-a-n=elat Vlaicu, Vlaicu, într-atât, ca singur el s[ fi luat, +i-n ascuns, a=a m[sur[, de-a=a mare greutate, Care leag[ neamul nostru, care leag[ dou[ state... De se pune-n curmezi=ul drumului ce eu urmez, Îl, îl... Nu =tiu!... sunt în stare s[-l... Oh! Oh! Dar aiurez! El?... N-ar îndr[zni! Ah! bietul om!... n-ar îndr[zni!

V L A I C U - V O D {

KALIANY

&

KALIANY

Solia

Totu=i, a pornit. CLARA

Dar f[r[ =tirea lui. F[\[rnicia Prea i-ar fi grozav de-adânc[ =i de el m-a= îngrozi, Dac[-n stare-ar fi de-acestea, neclipind, a ne urzi. Nu e cu putin\[, nu e!

ALEXANDRU

DAVILA

KALIANY

&

Poate n-are =tire... dar[... Stare\ cere pe domni\a. CLARA

De-asta nu m[ tem. S-o cear[ Cât o vrea. Am eu mijlocul care va z[d[rnici Toat[ uneltirea. (Chemând c[tre dreapta:)

Pala! (C[tre Kalyany:)

Vei vedea. (C[tre Pala, care a intrat din dreapta:)

Pe domni\a Anca.

S[ chemi aci

(Pala iese. C[tre Kaliany:)

Fiica mea e fiica mea. Va face Ce voi zice. Tu... d[ drumul cetei tale. Fii pe pace; Dac[ Vlaicu-nnoad[ firul, m[ pricep eu s[-l deznod. Vino mai târziu, când curtea se prime=te de voivod. (Kaliany se ]nchin[ =i iese prin fund.)

Scena V CLARA-DOAMNA, DOMNI|A ANCA

CLARA (singur[)

Ah! de-i vorba pe tr[dare, Vlaicule, ia bine seam[: Esti b[rbat =i sunt femeie!… ANCA (intrând din dreapta, îngrijorat[)

CLARA (a=ezându-se pe je\ul din stânga)

Da, mezina mea iubit[. Vino-ncoa s[ te s[rut. +ezi-aci... (Anca, lini=tindu-se, se a=eaz[ pe o pern[ la genunchii ei.)

O! niciodat[ Anca mea nu mi-a p[rut Mai învoalt[, mai frumoas[, mai ginga=[, mai zglobie Decât azi... De ochii-\i gale=i – ca de zarea conabie Zorile de zile bune dezb[rându-se de-abis – Tainic, \i s-anin[ gândul leg[nând în el un vis... Nu-\i abate ochii; taina ce-mi ascunzi e prea u=oar[! Visul fraged ce se scald[-ntr-o privire de fecioar[ E a vie\ii îmboldire, e avântul c[tre zbor Al oric[rui suflet tân[r tres[rind de-ntâiul dor. Nu-i a=a, copil[? ANCA (iar[=i îngrijorat[)

Mam[...

V L A I C U - V O D {

Pus-ai sa m[ cheme, mam[?

&!

CLARA

Te ro=e=ti? Na, nu!… Zâmbe=te Mamei tale care =tie c[ iube=ti. ANCA (speriat[)

Oh! Nu! CLARA

ALEXANDRU

DAVILA

(ademenitoare)

&"

Iube=te, Dac[ inima \i-o cere, Anca mea. Iubirea ta Este dreptul tinere\ii; =i nu eu a= c[uta Nici s[-mpiedic prim[vara s[ dea florii înflorirea, Nici s[-mpiedic tinere\ea s[ dea inimii iubirea. ANCA (fericit[)

Drag[ mam[! CLARA

Da, iube=te, d[-\i iubirii sânul t[u, |i-ai ales un mire vrednic de-al t[u suflet =i de-al meu. ANCA

Mam[! mam[! =tii? CLARA

Da, toate. Vezi, mi-ar fi p[rut mai bine A=a veste s[ n-o aflu decât numai de la tine. +i-o încredere mai mare s[ te v[d c[ mi-o p[strezi; Dar, a=a m[-nvesele=te – =i mai mult chiar decât crezi, Anco – c[ iube=ti pe Mircea, încât, uit, de bucurie, C[ nu te-ai gândit iubirea-\i, mai întâi, s[ mi-o spui mie.

ANCA

Iart[-m[, m[icu\[ drag[, iart[-m[! Noi ne temeam S[ nu vrei... CLARA (ademenitoare)

De ce?... Ancu\o, doar pe tine te mai am S[-mi alini mâhnirea vie\ii pr[v[lind spre b[trâne\e... Voi, s[ sta\i aci cu mine; calda voastr[ tinere\e Sufletul s[ mi-l dogoare. Vrei? ANCA

Oh! Cât de bun[ e=ti! Cât te vom iubi, cu Mircea, mam[! CLARA

Bine; tu-l iube=ti,

Dar el, te iube=te? ANCA

Mircea? Oh! decât orice pe lume! Decât scaun =i coroan[, decât slav[ =i renume, Tot mai mult... CLARA (mul\umit[ =i r[mânând pe gânduri)

Prea bine. ANCA (dup[ o t[cere)

Mam[!... e la u=[... CLARA (nepricepând îndat[)

Cine? Da?

V L A I C U - V O D {

(dezmierdând-o)

&#

ANCA

E-ngrijat... nu =tie... CLARA (zâmbind)

Cheam[-l. ANCA (s[rindu-i de gât)

Oh! cât te vom dezmierda!

Vino: mama ne une=te.

Scena VI

ALEXANDRU

DAVILA

(Ea alearg[ la u=a din dreapta, o deschide =i cheam[:)

ACEIA+I, MIRCEA

&$

(intr[ repede =i îmbr[\i=eaz[ pe Anca:)

MIRCEA

Anco! (apoi alearg[ la doamna Clara =i i se închin[:)

Doamn[... Oh! nu: mam[! CLARA (s[rutându-l pe frunte)

Mam[, da, copile drag[. Când iubirea ta m[ cheam[, Mam[ vreau s[-\i fiu. Asear[, fost-ai vrednic Basarab |inând piept celor puternici, \inând parte celui slab. Mi-ai pl[cut întotdeauna, de=i, îns[, câteodat[, Mi-ai p[rut u=or la suflet =i de-o fire cam ciudat[, Prea nep[s[tor de toate, prea pornit pe desf[t[ri, +i nesocotind menirea ce dau eu acestei \[ri.

Dar, e=ti tân[r, nalt la suflet =i \i-e inima cinstit[. Cu-nsu=iri de-acestea, via\a po\i s-o afli fericit[ +i m[rea\[ chiar, cu vremea, c[l[uz[ de m[ iei. Deci, iubi\i-v[, voi; restul m[ prive=te, dragii mei. (Îi s[rut[ pe amândoi =i iese prin dreapta, întov[r[=it[ de ei pân[ la u=[.)

Scena VII MIRCEA, ANCA

ANCA

De-acum, iubite, sunt a ta. MIRCEA

E cu putin\[? E nevrednic[ de tine p[c[toasa mea credin\[. ANCA

Pentru ce? MIRCEA

Oh! simt nevoia s[ \i-o fi m[rturisit, |ie, vina ce-ast[ noapte duhul mi l-a ispitit: Te iubesc, o =tii, Ancu\o; f[r[ margini mi-e iubirea. Acest sim\imânt îmi umple, îmi p[trunde toat[ firea +i n-a= fi crezut, vreodat[, s[ mai aib[ pieptul meu Loc de vreo sim\ire nou[ fiind plin de dorul t[u! Dar, asear[, când sub ochii-mi se f[cu s[ lic[reasc[ Vr[jile coroanei – culmea pentr-o frunte omeneasc[ – Mi-a pierit vederea, judecata mi s-a-ntunecat: O ispit[, vai! Ancu\o, sufletul mi l-a mu=cat:

V L A I C U - V O D {

MIRCEA

Anca mea!

&%

Mi-am uitat iubirea, te-am uitat pe tine, da, pe tine, +i-am f[cut alt vis!... O clip[! doar o clip[!... Mi-e ru=ine De-acea clip[!... ANCA

ALEXANDRU

DAVILA

Oh! nu, Mirceo! Visul t[u a fost m[re\ Când ai pre\uit iubirea pe-un a=a de mare pre\. De n-ai dat-o-n ast[-noapte pentru scaun =i coroan[, Mie vii s[-mi ceri iertare?... \ie, eu s[-\i fac dojana? Nu! nu! De e vin[-acilea =i de va s[ fii iertat, E de slava ta, de care pentru-amor te-ai lep[dat... +i, de-ai fi, tu, Basarabe, azi s[ sim\i aci ru=ine E c[ mai presus de slav[, Mirceo, tu m-ai pus pe mine.

&&

MIRCEA

Anco! Anco! ANCA

Da, iubite; mult mai mult azi te iubesc, De tot pre\ul jertfei tale cat[ s[ te r[spl[tesc. MIRCEA

Oh! oh! farmec al iubirii, vraj[ plin[ de lumin[, Ce fac dintr-un r[u un bine, =i o slav[ dintr-o vin[ (Ei stau un moment strâns îmbr[\i=a\i în t[cere. Dar u=a din fund se deschide.)

UN COPIL DE CAS{ (anun\ând)

Curtea. (Mircea =i Anca se despart ca din vis =i se duc spre pridvor.)

Scena VIII (Intr[ curtea. Boierii sunt în straie bogate =i nearma\i. Ei formeaz[ grupuri, se închin[ unii la al\ii, î=i dau mâna =i par bucuro=i a-=i împ[rt[=i o =tire. Mai la urm[ intr[ Groza cu Vlad =i ceilal\i. Mai apoi, Costea =i fiii s[i. Un boier, z[rind pe Groza, se înainteaz[ repede spre el, urmat de al\ii.)

Ah! jupâne Grozo, din adânc te fericesc De-nvoiala dobândit[ de la vod[; =i, doresc S[ m[ numeri =i pe mine în o=tirea boiereasc[ Ce, sub Costea, la Moldova, duce legea str[mo=easc[. Am arca=i treizeci =i ghioage =i mai multe. AL 2-LEA BOIER

Ceata mea E c[lare, poart[ suli\i, =i, de lente de curea Însolzite-n fier =i-aram[, buzdugane n[strugite Cu mâner de corn. AL 3-LEA BOIER

Jupâne, eu î\i dau securi c[lite Doar în ap[ ne’nceput[, ap[ vie de izvor. Nu e pav[z[ s[ nu se sfarme sub ciocnirea lor Când fl[c[ii mei le-arunc[, h[ulind! UN BOIER B{TRÂN

Eu, zece care Cu opt junci – hr[ni\i în paji=ti, buni de jug =i de mâncare – +i-nc[rcate toate zece cu m[lai1 =i grâu b[trân. De n-ar fi înghe\at-o vârsta, ti-a= da inima din sân. 1

Pe atunci, meiul se numea m[lai (n. a.)

V L A I C U - V O D {

ÎNTÂIUL BOIER

&'

(Groza d[ mâna cu ei, rând pe rând, mul\umindu-le. (Intrând) Costea, to\i îl înconjoar[, îl fericesc etc. Ei formeaz[ un grup c[tre fund, în acest timp intr[, din dreapta, Clara-doamna, Kaliany, Pala, jupânese etc.)

UN COPIL DE CAS{ (anun\ând)

Doamna Clara. (Curtea se închin[, dar boierii din grupul lui Costea arunc[ priviri de ur[ asupra noilor veni\i.)

ALEXANDRU

DAVILA

KALIANY

'

(intrând cu doamna)

Sa cu Stare\.

Vod[ pune temei mare pe-ncuscrirea CLARA

(ar[tându-i pe Mircea, care face cu Anca un grup pe pridvor)

Uite colo. Ca s[ d[râm cl[direa Ce-o zide=te un f[\arnic pe-un atât de-adânc temei, E de-ajuns s[ se-n\eleag[ dou[ inimi de femei, Anca =i cu mine: dânsa cu iubirea, eu cu ura, +i cl[direa =i temeiul se rostogolesc de-a dura. Ce-ai de zis? KALIANY

E de minune. CLARA (a=ezându-se pe j[\ul din dreapta)

Ah! de-ncearc[ Vod[ Vlad Împotriv[-mi s[ ridice ziduri, zidurile cad;

+i, sub pietrele =i colbul din cl[dirile surpate, S-or afla, cândva, voivodul =i coroana, sf[râmate. (O scurt[ t[cere ca de a=teptare. Se deschide u=a din stânga.)

UN COPIL DE CAS{

Vod[.

(de la u=a din stâng[) (Intr[ vod[ urmat de Miked =i de to\i marii dreg[tori.)

VOD{ (Curtea se închin[. Vod[ merge la je\ul unde =ade Clara doamna =i îi s[rut[ mâna.)

Doamna noastr[... CLARA

Fiul meu…

VOD{ (dup[ ce s-a a=ezat pe je\ul din stânga, c[tre curte, voind s[ dea impresia c[ nu se ocup[ de politica extern[)

Aflu, dragi boieri, c[ iestimp a dat bunul Dumnezeu An m[nos în \ara noastr[; c[ p[tulele sunt pline De bucate; c[-n podgorii, viile se-arat[-n bine; C[,-n sfâr=it, livezi =i lanuri – din senin cum =i din plug – Slav[ domnului, sunt toate bucurie =i bel=ug. A=a spune Grue. CLARA (atacând)

Dac[ \ara e pe veselie, D[ prilej =i cur\ii tale ast[zi vesel[ s[ fie.

V L A I C U - V O D {

Bun venit cu to\ii!

'

VOD{

Bucuros. CLARA

Domni\a Anca, fiica mea =i sora ta Preaiubit[, este-acum în vârst[ de-a se m[rita, +i, de vrei s[ fie ast[zi zi de mare mul\umire, Îi vom da domni\ei Anca pe alesul ei de mire... (Schimbând tonul.)

Te uime=ti? VOD{

ALEXANDRU

DAVILA

(surprins)

'

He… da… desigur… Doamne! cum n-a= fi uimit? A=a =tire… dat[ astfel… în veleag… CLARA (c[utând s[ for\eze mâna lui Vod[)

Fii lini=tit. De n-ar fi ales copila mire vrednic de-o domni\[, L[star mândru ce r[sare din chiar mândra voastr[ vi\[, +i de nu ne-ar fi el nou[ cum îi e =i dân=ii drag, N-a= fi dat eu, Clara-doamna, a=a =tire... în vileag. (Încet c[tre Kaliany, care st[ la stâng[ je\ului ei:)

Oh! aveai dreptate: vezi-l cât e de uimit. (C[tre Vod[, cu insisten\[:)

Ei bine, Nu m[-ntrebi pe cine-ales-a fiica mea? VOD{ (în sil[)

Ba da. Pe cine?

CLARA (ar[tând pe Mircea, care s-a înaintat)

Iat[-l. VOD{

Mircea?! CLARA

Da, el însu=i! El, viteazul t[u nepot, C[ruia cu drag i-a= zice fiul meu. VOD{

Vai! Vai! De-un ciot S[ se poticneasc[, Doamne, viitorul \[rii! ANCA (care a venit în dreapta je\ului mamei sale)

Mam[,

De ce tace Vod[? CLARA (tare =i cu inten\ie)

Vod[ tace c[, de bun[ seam[, N-are nici o-mpotrivire la c[s[toria ta. (C[tre Vod[, insistând)

Nu-i a=a? VOD{ (încol\it)

Ba... chiar a=a e... Totu=i, muma va ierta Dac[ fratele, ce-n suflet e cuprins de bucurie, Vrea s[ cear[ de la vod[, pentru-a=a c[s[torie, O p[rere chibzuit[.

V L A I C U - V O D {

(aparte)

'!

CLARA (izbucnind)

Dar ce ai de chibzuit? Mircea pe-Anca o iube=te =i de ea el e iubit; El e Basarab ca tine: ce mai vrei? VOD{

E cinste mare Ce râvne=te el. N-ajunge s[ goneasc[ de-a c[lare Cerbul, lupul sau mistre\ul, sau s[ s[geteze-n zbor Vulturul, sau s[-ncolteasc[ ur=ii-n vizuina lor;

ALEXANDRU

DAVILA

(Mircea face un pas, vod[ cuvânteaz[ c[tre el:)

'"

Nici n-ajunge, când vr[jma=ul pune ochii pe mo=ie, S[-ncingi palo=ul pe zale =i s[ lup\i cu b[rb[\ie Nu, n-ajung acestea toate ca s[ fii, vreodat[, – drept S[ ridici pân[ la dânsa dorul tân[r ce-ai în pept; Anca nu e numai sora mea =i fiica doamnei Clara; E a \[rii, =i pe dânsa n-o m[rit[ decât \ara; Numai \ara va alege Anchii ginerele ei; +i-l vrea domn! Fii domn tu însu\i, so\ul ei s[ fii de vrei. ANCA (îndurerat[)

Mam[! Mam[! CLARA (încet)

Kaliany, vezi-l cum se dezvele=te! MIRCEA (care, c[tând în juru-i, a aflat îmb[rb[tare în ochii tovar[=ilor s[i; c[tre Vod[:)

Dac[ \ara, muma Anchii, ce prin gura ta vorbe=te. Vrea pe fruntea mea de mire o coroan[ ca a ta,

O voi dobândi, ca Anca s[-mi ajute-a o purta. M[-mboldeai adese-n vremuri s[ vreau slav[ =i m[rire Eu nu le voiam, c[-n mine nu-nc[pea decât iubire. Dar iubirea – ce visasem într-al fericirii somn – E prea sus de mine? Fie: pentru ea m-oi face domn. Costea, Groza, Vlad, Algiu, mândr[ ceat[ boiereasc[, M[ mai vre\i în capul vostru? BOIERII (cari l-au înconjurat pe Mircea)

S[ tr[iasc[! S[ tr[iasc[

Mircea-vod[!

V L A I C U - V O D {

VOD{ (uimit)

Mircea-vod[? GROZA (c[tre Vod[)

Da! Pristana ce ne-ai dat D[ Moldovei domn pe Mircea =i lui Mircea voivodat. CLARA (uimit[, =i ea, c[tre Kaliany)

Cum? Ce zice? BOIERII

S[ tr[iasc[ Mircea-vod[! KALIANY (seme\)

Ce tr[dare! CLARA

Le d[duse =i pristan[, Kaliany!

'#

KALIANY (p[=ind înainte)

Prin urmare Vlaicu Basarab-Voivodul – ce alian\[ a jurat Cu voivodul din Moldova =i sl[vitul împ[rat Ludovic, st[pânul nostru – azi, pe fa\[ îi tr[deaz[? +i, la curtea sa din Arge=, pe rebeli îi înarmeaz[? VOD{ (aparte)

Oh! Trei zile!

ALEXANDRU

DAVILA

KALIANY

'$

S[ se =tie! (Boierii, care au ascultat întâi, cu surprindere, cuvintele lui Kaliany, încep a murmura =i privesc solul cu amenin\are. Dar, la glasul lui Vod[, surprinderea =i amenin\area se schimb[ în uimire, apoi într-o dezn[d[jduire adânc[.)

VOD{ (pref[cut, ca ie=ind dintr-un vis)

Ce-auzii?... Ce vor?... Ce spun? Mi s-a turburat auzul? Sau visez? Or sunt nebun? M[-n=elai sau zisu-mi-s-a c-a= fi prist[nit izodul Cu menire s[ r[stoarne la Moldova pe voivodul La\cu, bunul meu prieten? Cum c[ – însumi eu – am dat O asemenea-nvoial[? Cum c[, deci, eu am tr[dat? +i aceasta mi se spune chiar în fa\[! Ce-ndr[zneal[! Cine-a zis c-am dat eu, Vod[, o asemenea-nvoial[? Cine? Vreau s[ =tiu. GROZA

M[ria-ta...

VOD{ (pref[cut =i executându-=i planul)

Tu, Grozo? Cine? Tu? Dar de unde n[scocirea-aceasta? Cum î\i ab[tu S[ te-ncerci – cu mine fa\[ – s[ strecori a=a minciun[? GROZA

Doamne... VOD{

Ca rostit[ astfel lumea s[ \i-o ia de bun[ +i s[ creaz[ c[-n izodul – ce sub mân[-l unelteai – Însu=i pe voivodul \[rii de tovar[= îl aveai Astfel c[, primit la curte de miloasa-mi îndurare, M[ f[ceai încet cu-ncetul o unealt[ de tr[dare! Oh! ce viclenie! GROZA

Doamne... VOD{ (idem)

Taci, î\i spun c[ ai min\it Când ai zis c[ vreo pristan[ \ie eu \i-am slobozit. GROZA

Dar n-am zis c[ chiar din gura îns[=i a M[riei-tale… VOD{ (idem)

Ah! dai înd[r[t acuma? Încol\it, g[se=ti cu cale S-arunci vina ta pe altul?...

V L A I C U - V O D {

(idem)

'%

GROZA

Doamne... VOD{ (idem)

ALEXANDRU

DAVILA

Dar nu vreau s[ =tiu. Nu-i sc[pare-n mi=elie: e=ti de vin[ =i te \iu. Pârc[labe, str[juieste-l! Vreau de ob=te s[ se vad[ Cum Vlad Basarab-voivodul pedepse=te o dosad[. Du-l în temni\a din cul[ ce, prin u=a de stejar, D[-n odaia mea. Acolo îi voi fi chiar eu strejar.

'&

(Groza, înso\it de pârc[lab =i înconjurat de streji, iese prin stânga. Vod[ urmeaz[ c[tre Mircea =i ceilal\i, idem:)

Iar[ tu =i voi, tovar[=i ai dosadei f[ptuite, +i tovar[=i mai cu seam[ în zavistii ticluite, Împotriva unui vod[ mie aliat cinstit, Ar fi drept de Moldoveanul s[ nu v[ fi desp[r\it, Ca, precum pornea\i cu dânsul uneltirile rebele, S[ purta\i tot împreun[, ast[zi, lan\urile mele. Dar din ruga doamnei noastre – sufletul îi e prea bun – Uit =i iert! Ca fiu cucernic, dar, se cade s[ v-o spun, Nu ca domn. (El prive=te toat[ curtea, de jur împrejurul s[u, apoi p[=e=te cu smerenie c[tre Clara-doamna:)

De-acuma, doamn[, spune, \i-este potolit[ Sup[rarea? =i de fiul t[u smerit e=ti mul\umit[? CLARA (cu o ironie pe care n-o poate st[pâni)

Te-ai \inut de vorb[, Vlade; e=ti bun fiu. (Vod[ îi s[rut[ mâna =i porne=te spre stânga.)

VOD{

Boierii mei,

Pace vou[! (C[tre Miked:)

Vino, bane. (Miked s-apropie de el, mirat: dar Vod[ îi zâmbe=te prietenos. Apoi, pe când curtea se închin[, el iese sprijinit pe Miked =i urmat de marii dreg[tori, =i zice, ca în aparte, dar =i pentru Miked:)

Oh! trei zile! }nc[ trei!…

ANCA

Mam[!...

CLARA (dezmierdând-o)

Anca mea, n-ai grij[ de nimica. (Dup[ ce Anca a ie=it prin dreapta:)

Kaliany, Vino s[ croim de lucru =arpelui de Vlad. (Iese cu Kaliany tot prin dreapta. Curtenii încep a porni spre fund, l[sând locului grupul lui Mircea, ab[tut =i încremenit.) ÎNTÂIUL BOIER (privind acel grup)

S[rmanii! Într-o clip[ se d[râm[, ca din tr[snet, visul lor! AL 2-LEA BOIER

Ce vis mândru!

V L A I C U - V O D {

(Cum a ie=it Vod[, o mi=care ca de u=urare se face printre curteni. Anca, pe care o-n[bu=a plânsul, se arunc[ la sânul mamei sale.)

''

UN BOIER B{TRÂN

Niciodat[ n-a fost astfel Vod[. ÎNTÂIUL BOIER

Mor De necaz c[ sfatul doamnei iar[=i l-a r[pus. UN BOIER B{TRÂN

He! vere, Vai de omul ce z[bunul =i-l împarte cu-o muiere!

ALEXANDRU

DAVILA

(Curtenii ies cu to\ii. Grupul lui Mircea a r[mas neclintit.)



Scena IX (R[ma=i singuri, conjura\ii se întreab[ din ochi. Dup[ o t[cere)

NICODIM (încet)

Vod[ Vlad tr[deaz[ legea. MANEA (idem)

Neamul! VLAD (idem)

|ara! ALGIU (idem)

Dreptul la credin\[ noastr[.

+i-a pierdut

VLAD (idem)

Papista=ilor.

El pe Groza l-a vândut NICODIM (idem)

+i, mâine, asculta-vom, cu de-a sila: „Io, Vlad sin Alexandru, voievod =i domn cu mila…“ MIRCEA

Jur[mântul ce-mpotriva La\cului, ieri, l-a\i jurat, Îl ve\i \ine =i-mpotriva Vlaicului? TO|I (afar[ de Costea =i cu glas în[bu=it)

Ne’nduplecat! MIRCEA (idem)

Haidem dar. COSTEA (oprindu-i =i idem)

Oh! nu, prieteni. Ieri juram o r[zboire Sfânt[; iar ce face\i, ast[zi, e cumplit[ r[zvr[tire... MIRCEA (întrerupându-l, idem)

Am jurat.

(C[tre ceilal\i:)

Veni\i la mine, ast[-sear[.

V L A I C U - V O D {

(întrerupându-l, tot încet)



BOIERII (idem, afar[ de Costea)

Vom veni! MIRCEA (idem)

Pe disear[. COSTEA (idem)

Mirceo!...

ALEXANDRU

DAVILA

(Mircea îi r[spunde prin un gest hot[rât =i iese prin fund, urmat de to\i boierii.)



COSTEA (încearc[ z[darnic s[-l înduplece, apoi, r[mas singur, în aparte)

Doamne, de-am =tiut îmb[trâni În cucernia credin\ei =i cu sufletul pe fa\[, M[ fere=te de-o ispit[, m[-narmeaz[ cu-o pova\[ S[ nu fiu nici lor, nici \[rii, nici lui Vod[ tr[d[tor, +i s[-i scap de-o crim[, Doamne, =i pe domn de ura lor.

Cortina cade

) ctul Scena reprezint[ odaia lui Mircea, în casa lui. În fund, la st`nga, o fereastr[ adânc[ în ogiv[ bizantin[, cu pervaz în coloane de marmor[, =i desp[r\it[ în dou[ printr-o coloan[, în planul al doilea, pe peretele din st`nga, o icoan[ mare cu iconostas =i epitrafil mascând o u=[ secret[. La dreapta, în fund, u=a od[ii, în fa\[, c[tre stâng[, un je\, c[tre dreapta o mas[, scaune etc.

Scena I MIRCEA, PALA

(E apusul soarelui. Mircea =ade pe un je\, lâng[ mas[, cu capul în mâini. Pala =ade pe r[z[m[toarea ferestrei. El are de gât o l[ut[.)

PA L A (dup[ ce a privit lung la Mircea)

Doamne Mirceo! MIRCEA (f[r[ a mi=ca)

Ce? PA L A

St[pâne, a-nserat. Cu blânda noapte, Se streco[r[-n orice suflet ale mângâierii =oapte;

V L A I C U - V O D {

111

!

ALEXANDRU

DAVILA

Singur, sufletu-\i respinge, restihnit de-amar =i chin, Rou[ r[coroas[-a nop\ii, alinarea din senin. Vin-aci, lâng[ fereastr[. Uite: dincolo de zare, Unde se love=te cerul cu p[mântul în hotare, Din ce-a fost o zi întreag[, mai m[re\, mai lucitor. Dintr-un soare, ce r[mâne? Mohorâtul unui nor Dup[-o clip[ de-ntristare firea-=i uit[ mândrul astru; Stele mii r[sar cu-ncetul, ochi ai cerului albastru. +i spun lumii c[ sunt toate cum sunt a=trii trec[tori: Ce se stinge-n murgul serii re’nviaz[ c[tre zori. F[ =i tu cum face firea, întristarea \i-o curmeaz[; Sufletul în noi e soare: de se stinge, re’nviaz[.

"

MIRCEA

E r[nit, al meu, de moarte. Cu-o scânteie l-au aprins Lic[riri am[gitoare, cu-o suflare mi l-au stins. M-au urcat pe culmea slavei, într-un rai de str[lucire, +i m-au pr[bu=it în sorburi de-ntuneric =i-am[gire, De=teptându-m[ deodat[ din al fericirii somn, Au trezit în mine-o râvn[ ne’mp[cat[: a fi Domn! A domni, a fi puternic de-o putere uimitoare; A privi o lume-ntreag[ jos, departe, sub picioare; A fi omul f[r[ seam[n într-o \ar[ =i-un popor; A fi sufletul, =i gândul, =i voin\a tutulor; A meni orice m[rire, a porni orice isprav[; A fi d[t[tor de lege, =i de datini, =i de slav[; A nu fi robit de nimeni =i pe to\i a-i st[pâni; A voi, a putea toate, a fi totul... a domni!... Domn! Domn! În\elegi?... Ce groaznic mu=c[ râvna de m[rire!... Eram vrednic de-a=a râvn[, vrednic de a=a menire. Oh! Cu Anca mea iubit[ cât am fost de fericit! Dar mi-au luat-o, mi-au r[pit-o, =i deodat[-au vestejit

Floarea sufletului tân[r ce-nflorea la-al slavei soare +i se r[corea cu roua dragostei, s[rmana floare! Dibuind p[=esc acuma de-al orbirii sorb cuprins: Steaua dragostei =i-al slavei soare de pe cer s-au stins, C[l[uze! C[l[uze!... (El cade cu capul pe mâini, înecat de plâns.)

Aibi n[dejde. Dup[ ploaie Mult mai limpede-i seninul, stelele mult mai vioaie; +i luceaf[rul, ce-acuma \i s-ascunde sub un nor, Poate r[s[ri, pe cerul limpezit, mai lucitor. Fii b[rbat. Domni\a Anca te iube=te. Cine =tie, Dac[ fr[mânt[ri de-acestea nu-s izvor de bucurie? MIRCEA

Oh! de-ar fi! PA L A

Cu vremea, poate, Vod[ se va-ndupleca... MIRCEA (tres[rind)

Vod[!... }l ur[sc pe Vod[ ce nu =tie ridica Pururea t[cuta-i voce, pururea smerita-i frunte Decât c[tre cei cucernici ce nu cat[ s[-l înfrunte. Îl ur[sc pe Vod[!... +i, deoarece mi-a-nveninat – Cu f[tarnica-i sfidare de-a fi domn încoronat – Cuget, inim[ =i râvn[, vreau putere, vreau m[rire! Da, oricum, prin orice mijloc, prin tr[d[ri, prin r[zvr[tire, Vreau domnia, da, oriunde; vreau coroana, pe-a oricui Vod[ sprijinind pe La\cu, vreau de-acum coroana lui.

V L A I C U - V O D {

PA L A

#

PA L A (dup[ o t[cere)

Fie. Sunt al t[u, st[pâne. F[ ce vei voi cu mine; |i-s dator cu via\a; numai ea m[ va pl[ti de tine. (D[-n genunchi =i s[rut[ mâna lui Mircea, care îi zâmbe=te dureros. Dar u=a secret[, din st`nga se deschide-ncet. Anca se arat[, prive=te un moment în camer[, apoi se coboar[ în scen[.)

ALEXANDRU

DAVILA

Scena II

$

ANCA

Mircea! MIRCEA (tres[rind)

Anco! (El alearg[ la dânsa =i o ia în bra\e. Pala se duce de se a=eaz[ iar[=i la fereastr[.)

ANCA (]mbr[\i=at[)

Da, iubite, strânge-m[ la piept, c[ sunt R[t[cit[ de durere =i c[ groaznicul p[mânt Mi-e pustiu, =i c[ mi-e fric[, fulg u=or furat de duhuri, Vai! s[ n-am de ce m[ prinde, bântuit[ prin v[zduhuri, Dar te aflu, simt în tine reaz[mul obi=nuit, +i, ca iedera, m[ ml[dii pe stejarul meu tr[snit. MIRCEA

Anca mea! (O a=eaz[ pe je\ul din stânga =i se îngenunche la picioarele ei.)

ANCA (dezmierdându-l)

Oh! drag[ Mirceo, ne fu dat de sus cu bine Inimile noastre pururi una pe-alta s[ se-aline. Sunt a ta pe-ntotdeauna! MIRCEA

Anca mea! ANCA

S[ ne iubim

Toat[ via\a! (în extaz)

Da! (O lung[ t[cere. Dar un gând str[bate mintea lui Mircea.)

Dar Vod[! ANCA

Ce ne pas[! (Mircea s-a desp[r\it de Anca, pornit pe g[nduri. Ea se scoal[, îl urmeaz[, se alipe=te de el.)

S[ fugim!... Vino... Vom fugi departe, toat[ noaptea, ori=iunde, Pân[ când în codrii tainici dragostea ne-o vom ascunde!… Vino?... MIRCEA (aparte, luptând)

Doamne sfinte!

V L A I C U - V O D {

MIRCEA

%

ANCA

Vino, vino s[ fugim de-aci...

Vino!

MIRCEA

ALEXANDRU

DAVILA

(dezb[rându-se de ea)

&

Anco! taci!... c[ mintea-ncepe-a mi se r[t[ci!... Simt c[ se ridic[-n mine nu =tiu ce str[veche zgur[; Peste lacu-mi de iubire a plouat potop de ur[: +i vârtejul – ce chiar ast[zi pe-amândoi ne-a-mpresurat – Lacul limpede =i-albastru pân[-n fund l-a turburat; Simt în mine o nevoie, simt un dor de r[zbunare Împotriva-acelui suflet, f[r[ nici-o mil[, care Mi l-a chinuit, Ancu\[, mi l-a p[lmuit pe-al meu. (El cade pe je\ul de lâng[ mas[, cu capul în mâini.)

ANCA (dezmierdându-l)

Mirceo, uit[!... MIRCEA (dep[rtând-o)

Ah! ce-ar zice curtea, lumea, dac[ eu, Basarab, primind în fa\[ a=a groaznic[ dosad[, D-o cumplit[ z[c[=eal[ lumii-ntregi n-a= da dovad[!... Oh! s-ar zice c[ nu-s vrednic de-al meu nume, de-al meu neam!... Vreau o r[zbunare, Anco! – cum o fi – dar o s-o am. ANCA (ginga=[ din voin\[)

Cum o fi?... Iubite, uite, r[zbunarea eu \i-oi da-o: Vod[ Vlad nu-\i învoie=te de so\ie pe-Anca? Ia-o.

|i-e al[turi, te iube=te, chiar în ciuda lui te vrea; Ia-o, =i-\i iei totodat[ r[zbunarea ta cu ea. Nu-i a=a? MIRCEA

Oh! Anco! Anco! ANCA

Las[-\i inima, iubite, S[ vorbeasc[ tare-n sfatul gândurilor în[sprite; S[ rosteasc[ dânsa vorba cea din urm[. Nu! Nu vreau Sub ascuns s[-mi iau so\ia ce-s în drept, f[\i=, s-o iau. ANCA

Vai! MIRCEA

M-a= învoi-ndeob=te, însumi eu, cu-a=a ru=ine! Însumi eu mi-a= face-o singur, de-a= primi s[ fug cu tine. ANCA

Mirceo, vai!... MIRCEA

Nu! Nu! copil[. De-a=a scârb[ m-oi feri, Nu te d[, de voie bun[ Vod[?... Te voi cuceri! Dar s[ fur ce-mi este dreptul, s[ te fur c[ nu-mi e=ti dat[! Nu! Nu vreau. Aceast[ fapt[ pe-amândoi ar fi o pat[. ANCA (îngenunchind lâng[ je\)

Mirceo! fie-\i mil[...

V L A I C U - V O D {

MIRCEA

'

MIRCEA (zdruncinat)

Anco, taci!... ANCA

Oh! nu m[ mai iube=ti? MIRCEA (luându-i mâinile =i atr[gând-o)

Cum ai zis? Eu...

ALEXANDRU

DAVILA

ANCA



Mi-a spus Costea; altele de-acum râvne=ti!.. MIRCEA

Taci! oh! taci!... Nu c[ta vin[ într-o r[zvr[tire dreapt[. ANCA

Nu m[ mai iube=ti!... MIRCEA (l[sând-o de mâini)

Oh! Doamne! (El î=i ascunde capul în mâini. Anca zace plecat[ pe bra\ul je\ului =i plânge. O t[cere. Deodat[, Pala, care i-a privit cu înduio=are, începe a cânta, \inându-=i hangul pe l[ut[.)

PA L A (c`ntând)

Iarba rea, cum n[p[de=te Câmpul de mohor, Câmpul tot îl otr[ve=te, Florile de mor,

Râvna-n gheare cum apuc[ Sufletul u=or, Sufletul îl =i usuc[ Recele-i fior. (Mircea =i Anca, auzind cântecul, au ridicat capetele, dar Mircea se-ntunec[ =i mai mult.)

ANCA (observându-l, aparte)

Sun[, dulce viers, de=teapt[ Biata-i inim[-amor\it[ de prea multele dureri. PA L A V L A I C U - V O D {

(urmând)

Las[ palo=, las[ zale. Celor ce le vor; Ia, cu mândra-\i, alt[ cale: Calea codrilor. De e soarele-n m[rire, – Soarele-arz[tor – Sub spr`nceana ei sub\ire E o stea: amor.



(Mircea r[mâne neclintit, cu capul pe bra\e. Anca îl prive=te, palpitând de n[dejde: apoi dezn[d[jduit[.)

ANCA

Mirceo! Mirceo! n-auzi glasul dorului!... MIRCEA (zbuciumându-se)

Vai! Vai!

(El se lupta cu sine=i; în sfâr=it se hot[r[=te, se scoal[ =i trece pe dinaintea Anchii, îngenuncheaz[ lâng[ je\.)

Ce ceri

De la mine nu se poate, nu! (C[tre Pala:)

Cântarea \i-e istea\[ Dar mi-e dor de r[zbunare =i vreau sprijin, nu pova\[. ANCA (care s-a sculat =i-=i st[pâne=te durerea)

Oh! r[nitu-m-ai în suflet, Mirceo. MIRCEA

ALEXANDRU

DAVILA

(aparte, tres[rind)

Doamne! ANCA

Dar prea mult Te iubesc, ca-n mine glasul z[c[=elii s[-l ascult. Nu. M[ duc... R[mâi cu bine... MIRCEA (turburat)



Anco! ANCA (mergând spre u=a secret[)

Fie pe-a ta voie: Anca ta-\i va da =i sprijin de-i avea de el nevoie. MIRCEA (f[când un pas dup[ ea, oprindu-se)

Anca mea! ANCA (lâng[ u=[)

M[ duc.

MIRCEA (aruncându-se la picioarele ei)

Ancu\o!.. iart[-m[! ANCA (fericit[)

Oh! (Ea se-ntoarce c[tre el, îl s[rut[ pe frunte, a=teptând urmarea primului imbold; dar el nu face nimic ca s-o re\in[.)

Te-am iertat... Te-am iertat... m[ duc... Oh! Mirceo!

Scena III MIRCEA, PALA

(Mircea, adânc mi=cat, st[ o clip[ la-îndoial[, apoi se scoal[ din genunchi, face un pas c[tre u=[, ca =i cum ar urma pe Anca, îns[ iar[=i se-ndoie=te, se opre=te =i caut[ s[-=i adune gândurile.)

PA L A (care-l observ[)

Cel din urm[ s[rutat. MIRCEA (trezindu-se)

Cum!... Te-n=eli, te-n=eli. Nu. Anca m[ iube=te, m[-n\elege, +tie c[ ne e mândria sfânt[, dar cumplit[ lege; +i-Anca – crede-m[, copile – mirele nu =i-ar ierta,

V L A I C U - V O D {

(Înâbu=ind-o lacr[mile, iese repede.)

!

Dac[ dânsul de-a mândriei sfânt[ lege =i-ar uita. Crede-m[. PA L A

Te cred. Cred îns[ c[ acela ce iube=te Într-adev[r, iubirii sale ori=ice jertfe=te. MIRCEA

Vrei s[ zici... PA L A

ALEXANDRU

DAVILA

S-a stins amorul! Spun c[ nu o mai iube=ti Pe domni\a Anca.

"

MIRCEA

Pala, aiurezi! PA L A

Oh! nu! MIRCEA

Ba e=ti Un copil. Iubesc pe Anca cu-o mai stra=nic[ dorin\[! Nu mi-e dat[? Voi avea-o; dar prin drept de biruin\[ – Vei vedea! (Se aud, pa=i în afar[.)

Ascult[... Pa=ii, ce se-apropie u=or, Îmi aduc îndeplinirea necurmatului meu dor; Sunt iubi\ii mei tovar[=i ce-mi vor da, dintr-o lovire, O coroan[ =i pe Anca, slava mea =i-a ei iubire.

Scena IV ACEIA+I, NICODIM, VLAD, MANEA, BALDOVIN, ROMÂN HERESCU, MURGU, ALDEA ALGIU

MIRCEA (alergând înaintea lor)

Bun sosit, iubi\i prieteni. NICODIM

Doamne Mirceo, bun g[sit.

VLAD

I\i aducem =tiri urâte. MIRCEA

Care =tiri? VLAD

Am auzit C[,-nchina‘ pân‘ la ru=ine, azi, de ma=tera maghiar[, Vod[,-n loc s[ se r[scoale, i s-a dat mai mult pe ghear[; C-a-nvoit lui Kaliany, f[r[ =tire, f[r[ sfat, S[ cl[deasc[ cet[\uie pentru unguri în Banat; +i-n sfâr=it, c[, din îndemnul Clarei, s-a rostit c[-i vreme S[ goleasc[ prin secure temni\ele unde geme Floarea boierimii. Groza, vai de el! cu via\a-i chiar, Poate s[ pl[teasc[ doru-i pentru \ar[ =i altar. MANEA

Suntem to\i lovi\i într-însul.

V L A I C U - V O D {

(Ei intr[, î=i dau mâna cu Mircea =i se coboar[-n scen[.)

#

NICODIM

To\i,... +i-ntreaga ohridime,

Legea noastr[

VLAD

Împrejurul nostru mi=uie-o mul\ime De iscoade, de streji mute ce-o sim\im, în orice loc, Sfredelindu-ne din spate sufletul cu ochi de foc. ROMÂN HERESCU

Vezi cât de pu\ini venir[m.

ALEXANDRU

DAVILA

BALDOVIN

$

Mul\i se \in închi=i în cas[. ROMÂN HERESCU

Straja cur\ii e-ndoit[. MURGU

În ograda ei se-ndeas[ Dou[ sut[=ii c[lare, înarmate de r[zboi. NICODIM

Doamna st[ p[zind pe Vod[. VLAD

Iar[ solul pe-amândoi. BALDOVIN

R[ul e c-au prins de veste. MANEA

C[ ni se cunoa=te gândul.

MURGU

+i ca n-aveam sor\i de-acuma decât s[ ne-ajung[ rândul S[-l urm[m pe bietul Groza în uitarea vreunui beci... VLAD

Ce c[l[ul va deschide, c[l[uza pentru veci. NICODIM

St[m în mâna lor. ROMÂN HERESCU

MANEA

Nu-i sc[pare

Altfel. VLAD

Ne-or suna =i ceasuri bune. MANEA (urmând)

C[ci pe r[zbunare Dac[-o fi pornit[ doamna, oh! de noi, amar =i r[u. VLAD

Da, suntem pierdu\i! MIRCEA (uimit de ce aude, izbucnind)

Oh! doamne!... +i cu ochii pe c[l[u, Ca cireada de t[iere, ca l[starul de p[dure, Noi, b[rba\i, privim cum rândul ne sose=te la secure! Ce fel? Voi, viteji de vi\[, boieri între boieri,

V L A I C U - V O D {

Doar fuga ne r[mâne.

%

Voi, ce sufletele voastre le-mb[ta\i cu slav[ ieri, Voi! ce prapurele legii vrea\i s[-l în[l\a\i la soare, Ce zicea\i c[ râvna voastr[ palo=ul s[ v-o m[soare... Ah! v-o spun aci, menirea cu mândria v-a-ncetat Vou[, ce m[rea\a-i \int[ =i pe Groza l-a\i uitat, Vou[, ce privi\i o fiar[ cum de soarta voastr[-=i râde Vou[, ieri cumetrii mor\ii, z[luzi\i acum de-un gâde, C[ruia-n tocmeala-n care capul vi-l r[scump[ra\i. Drept z[log, ca s[ mai rabde, pe-al lui Groza l-arunca\i. NICODIM

ALEXANDRU

DAVILA

Doamne! VLAD

Doamne! MIRCEA

Ah! v[ pare c[ mi-e vorba prea sireav[: Nu, z[u! mai pu\in, desigur, decât fapta v[-i mâr=av[. NICODIM

&

Doamne!... MIRCEA

Oh! l[sa\i încalte s[ v[ spun ce-a\i f[ptuit, Doar s[ v[ ro=i\i de vorb[ dac[ fapta v-a priit. Da, pe Groza voi, voi singuri, mor\ii-l arunca\i în prad[, Voi lovi\i menirea noastr[ cu ru=ine =i dosad[, Voi, nu Vod[, de credin\[ =i de neam v-a\i lep[dat, Voi, nu Vod[, voi, nu Vod[, sângele vi l-a\i tr[dat! Dar nu eu!... Un glas în mine îmi =opte=te datoria +i-acel glas – de nu s-aude de-orice suflet – e mândria! +i mândria porunce=te, celor ce-o aud cu dor, S[ priveasc[-n fa\[ moartea când în joc e \ara lor.

(Doamna Clara se ive=te pe pragul u=ii =i ascult[ ce urmeaz[, neobservat[ de nimeni, decât de Pala, c[ruia îi face semn s[ tac[.)

Ascultând acea porunc[, eu m[ pun în r[zvr[tire Cu voivodul cel nemernic ce ne mân[ la peire, Ce – smerit, viclean, f[\arnic, închinându-se oricui – E-o primejdie de-a pururi pentru noi =i \ara lui. Voi, pleca\i-v[ dar capul =i fugi\i! Eu vreau prieteni Neclinti\i, cum stau sub soare =i sub tr[snet mândrii cetini! Sus mi-e fruntea-n zile line, sus =i-n zile de nevoi. +ti-voi, fa\[ de restri=te, s[ fiu singur. DOAMNA CLARA

ACEIA+I, DOAMNA CLARA

V L A I C U - V O D {

Vom fi doi.

NICODIM

'

Scena V

Doamna Clara? VLAD

Doamna Clara! CLARA (înaintând)

Ce-i aceast[ turburare? Oare-s de prisos acolo unde voi v[ strânge\i? Oare Când pe noi to\i ne apas[ a lui Vod[ mân[ grea, Doar primejdie v-anun\[ printre voi venirea mea? VLAD

Doamn[…

CLARA

Haide, haide! Domnul Mircea v[-ndemna prea bine, +i potrivnicii lui Vod[ sunt tovar[=i, azi, cu mine. NICODIM

Cu M[ria-ta?

ALEXANDRU

DAVILA

CLARA

 

Cu mine, da, cu mine! C-am jurat S[ nu las s[ surpe nimeni lucru mare ce-am durat; O puternic[ domnie, pe m[rire-ntemeiat[, Care-n viitoru-i mândru-i c[l[uz[ luminat[, S[-ndrumeze lini=titul mers al dragei noastre \[ri Pururi pe-ale prop[=irii lungi =i netede c[r[ri, Ast[zi rodul muncii mele, f[tul ce-am crescut din fa=[, Într-o clip[ s[-l r[puie Vlaicu, inima pizma=[? N-oi r[bda!... Nici voi, boieri ai \[rii, nu pute\i r[bda Îndrumarea p[c[toas[ ce se-ncearc[ \[rii-a da Duhu-mpov[iat de ciud[, sorbul de tic[lo=ie, Vlaicu-Vod[, domnul nostru din a cerului urgie. (V[zând boierii uimi\i, dar nicidecum înfl[c[ra\i de zisele sale, doamna r[mâne-ncremenit[.)

Ce fel? Nu r[spunde\i?... VLAD (dumerit în sfâr=it)

Doamn[... NICODIM (idem)

Doamn[, \i-o m[rturisesc, Nu credeam, lovind în vod[, azi al[turea s[ fim Cu M[ria-ta, ce-n locu-i cârmuie=ti de-o vreme \ara.

CLARA

Cum! NICODIM

La spetele lui Vod[ noi vedeam pe doamna Clara. CLARA (aparte)

Ah! nemernicii, mi=eii!... VLAD

CLARA (uimit[, dar reculegându-se)

Sfatul s[u? Ah! e destoinic =i ne face treab[ bun[ Când îl sprijin[ pe Vlaicul în pornirea lui nebun[ De-a se r[zboi-mpotriva celui mare cu cel mic, De-a fi aliat cu sârbii =i certat cu Ludovic. NICODIM (surprins =i z[rind, în sfâr=it, adev[rul)

Vod[ Vlaicu face-aceasta? CLARA

Da: pe Groza de-l jertfe=te B[nuielilor ce-n Gomneh =i-n Suceava-ncep a cre=te; Totu=i, el se d[ cu Stare\ =i, în duhu-i f[r[ =ir, Uit[ c[ zac robi la Gomneh fiica mea =i Stra=imir: Uit[ c[, din mun\i, voivodul Milo=-hertzeg cat[-n zare Un prilej, bun, r[u – ce-i pas[ – din hotar s[ se coboare, Ca, la rândul ei, o=tirea-i, n[v[lind =i ea la noi, S[ se joace-aceeasi hor[ ce-n Ardeal jucat-a\i voi;

V L A I C U - V O D {

Doamn[, Vod[ n-ar fi r[u, Dac-ar asculta de p[sul \[rii, el =i sfatul s[u.

 

Vod[ uit[ tot. Dar \ara, îndrumat[ la pieire, Cat[ s[-i curmeze calea fie chiar prin r[zvr[tire, Da, da! steagul r[zvr[tirii îl desf[=ur azi =i eu; Vod[ e vr[jma=ul vostru, el e =i vr[jma=ul meu; To\i cunoa=tem p[sul \[rii =i de-aceea v[ zic iar[=i C[ protivnicii lui Vod[ sunt cu mine azi tovar[=i, Precum eu cu ei. NICODIM (dup[ o t[cere)

ALEXANDRU

DAVILA

Pe Vod[, doamn[, nu-l învinuim Decât doar c[ nu ne-ajut[ \ara s[ ne-o mântuim De str[ini =i de catolici.



CLARA (aparte)

Câine! Oh! te-oi \ine minte +i pe tine. Dar... r[bdare! (Tare:)

Te-n\eleg, preasfânt p[rinte: Sunt catolic[, a=a e, =i pe fa\[, nu pe-ascuns; Dar str[in[ nu sunt \[rii, dovedit-o-am de-ajuns; +i i-o dovedesc =i-acuma, când lui Mircea-mi dau copila. (Apasând pe cuvinte:)

Ce... dupu-un str[in vrea Vlaicu s-o m[rite cu de-a sila. MIRCEA

Ce? Ce-ai zis? CLARA

Am zis c[ Vlaicu vrea s[ dea dup[-un str[in. Pe domni\a Anca.

MIRCEA (aparte)

Doamne! Teasul e de-acuma plin. VLAD

Doamn[, =tirea-aceasta poate s[ nu fie… CLARA

Dovedit[? Ba e lucru sigur. Anca e de mult f[g[duit[ Craiului sârbesc. (buim[cit)

Lui Stare\? CLARA

Da! =i, crede\i ce v[ spui, Vlad le-a chibzuit pe toate f[r[ =tirea nim[nui Zilele-astea, mâine poate, e-a=teptat[ o solie Care pe-Anca o va cere pentru Stare\ de so\ie. MIRCEA

Zici c[ mâine?… CLARA

Chiar =i mâine. Trebuie s[ fi trecut Dun[rea de ieri solia. (Boierii se în\eleg din ochi, în\eleg în sfâr=it, dar par nedumeri\i.)

MIRCEA

Oh!... Dar ce e de f[cut!...

V L A I C U - V O D {

VLAD

 !

ALEXANDRU

DAVILA

CLARA

 "

Ce e de f[cut? O, doamne! Mai nimic. Ce-ntrebare! Mai nimica, z[u! Ca dân=ii, s[ te-ar[\i c[ ai r[bdare; +i, c[zând adânc pe gânduri, s[ respingi =i tu, ca ei, Sprijinul ce \i-l trimite Anca prin chiar muma ei. Ce s[ faci? Ca dân=ii, rabd[ s[ v[ piarz[ Vlad mo=ia! Ce s[ faci? Ca dân=ii, uit[-\i numele =i vitejia; Ce s[ faci? S[rut[ mâna omului pizma= =i r[u Care sfâ=ie deodat[ dou[ suflete-ntr-al t[u! Ce s[ faci? Când Vlaicu \ara =i iubirea \i-o sugrum[, S[ te pleci ca s[ se vad[ o femeie – dar o mum[ – Dintr-atâ\i boieri de frunte singur[ cum va lupta Ca s[-\i apere, voivode, \ara =i iubirea ta. MIRCEA

Taci! oh! taci! (C[tre boieri:)

Boieri, prieteni, n-auzi\i, nu v[ tresare Sufletul de-a=a restri=te? Doamne! Cum! +i Groza-n fiare, +i zdrobita noastr[ râvn[, =i surpatul nostru vis, +i durerea mea, vai! toate, toate de nimica vi-s? Aldeo, Murgule, Române, vere Vlade, Baldovine, Nici o mân[, vai! nici una nu se-ntinde c[tre mine? VLAD (hot[rându-se =i întinzându-i mâna)

Mirceo, iart[-ne. MIRCEA (luându-i-o)

Oh! Vlade.

VLAD (l[murind sim\imântul tuturor)

Duhul nostru, zbuciumat De-alte gânduri ca de-asear[ ni-l fr[mânt[ necurmat, Nu lu[ seam[ c[-ntre oameni cum suntem, de boierie. Nu domne=te mai m[rea\[ =i mai sfânt[ datorie Decât sprijinul, de-a pururi de credin\[, c[tre-acel Ce ni-l cere, când restri=tea d[ n[val[ peste el, Sunt cu doamna =i cu tine, pentru Groza =i domni\a. ALDEA (idem)

MANEA (idem)

+i eu! ROMÂN HERESCU (idem)

Cu to\ii, to\i boierii... BALDOVIN (idem)

Toat[ via\a! NICODIM

Oh! boieri, dar nu se cade, pe-un prilej a=a u=or, S[ d[m prad[ r[zvr[tirii o domnie =i-un popor. R[zvr[tirea, grea furtun[, cat[-n norii ei s[ poarte Râvne mari =i-nalte \inte – slav[ ve=nic[ sau moarte! +i nu te-ar ierta mo=ia. (C[tre Mircea:)

Ba te-ar \ine chiar de r[u De i-ai sângera ogorul numai pentru p[sul t[u.

V L A I C U - V O D {

Sunt =i eu!

 #

MIRCEA

Nicodime! CLARA (pentru a sl[bi efectul produs de aceste vorbe asupra boierilor. C[tre Nicodim)

Sufletul \i-l lini=te=te, bun p[rinte. R[zvr[tirea noastr[ vede \inte-nalte, scopuri sfinte; Ea e lupta mântuirii pentru noi =i \ara ta, +i-unei frun\i f[r[-njosire ea coroana i-o va da. NICODIM

ALEXANDRU

DAVILA

|ie poate.

 $

CLARA

Ba lui Mircea. MIRCEA

Mie! CLARA

Da. NICODIM

Lui Mircea! CLARA (c[tre Mircea)

|ie, Suflet netemut de nimeni, de=i plin de b[rb[\ie, +i pe care z[c[=eala-l face cel mai ne’ndurat Din vr[jma=ii ce lui Vlaicu ast[zi ur[ i-au jurat. VLAD

Ai dreptate. S[ tr[iasc[ vod[ Mircea!

BOIERII (afar[ de Nicodim)

S[ tr[iasc[

Vod[ Mircea! Ura! MIRCEA (aparte)

Pururea sl[vit[!

Doamne! Fie voia ta cereasc[ VLAD

(inchinându-se doamnei Clara)

NICODIM (aparte)

Ah! n[pârc[! Cum strecoar[ sub coroan[ capul s[u! MIRCEA (]nchinându-se =i el d-nei Clara)

Mam[, care-mi dai cu-o vorb[ fericire =i coroan[, Î\i închin pe totdeauna sufletu-mi ca la icoan[. BOIERII (c[tre Clara)

Cinste \ie! Cinste \ie! CLARA (ademenitoare)

Cinste vou[, v[ zic eu, De v[-i tare hot[rârea pe cât ceasul e de greu. Oh! da, cinste cui se-ndrum[ hot[rât într-o voin\[. Pironind în \int[ ochii, credincios în biruin\[, Cinste lui! +i cinste vou[ dac[ – hot[rât – voi\i +i voin\a voastr[-n \int[ c-un pumnal o pironi\i.

V L A I C U - V O D {

Doamn[, sunt, de-acum, urma=ul t[u.

 %

NICODIM (aparte)

Unde tinde! ALDEA (c[tre Clara)

Porunce=te! Vom voi CLARA

ALEXANDRU

DAVILA

(se reculege în t[cerea îngrijorat[ a tuturor, apoi)

Boieri, nu-i vreme De pierdut. Nu-cape vorb[ de r[scoal[: Vlad se teme De ceva, se preg[te=te. L-am r[zbi desigur, =tiu... Dar e Groza... Dar e Anca... Am ajunge prea târziu! Nu, nu. S[ nu pierdem vreme: noaptea care ne-mpresoar[ Fie cea din urm[ pentru Vlaicu. VLAD (buim[cit)

 &

Ce fel?... Vrei... CLARA (dezvelindu-=i gândul)

S[ moar[. (Boierii se indigneaz[, dar ascund indignarea fa\[ de Clara-doamna.)

MIRCEA (]ngrozit)

Un omor! CLARA

Împrejurarea porunce=te.

MIRCEA (=i mai îngrozit)

Un omor! CLARA

Un omor, de fericire, de domnie d[t[tor; Un omor ce va deschide \[rii calea ei m[rea\[. Un omor ce pentru-atâ\ia fi-va d[t[tor de via\[. Asculta\i. V[ duc, eu însumi, pân[-n chiar odaia lui, Printr-o trecere deschis[, f[r[ =tirea nim[nui, De-Alexandru, r[posatul Vod[, pentru el =i mine. Am t[cut aceast[ tain[ Vlaicului =i-mi prinde bine. Pe când doarme, voi cu-ncetul s[ v-apropia\i de domn: Nu-l mai de=tepta\i: cu mil[, da\i-l ve=nicului somn; Iar[ zorile de ziu[, mâine, mul\umit[ vou[, Ar[ta-vor într-o slav[ \[rii o domnie nou[. (Boierii se-nfioar[ de-a=a fapt[. O t[cere.)

VLAD (exprimând sentimentul tuturor)

Slav[ ro=ie de sânge. NICODIM

Mohorâte zori de zi Sub a c[ror raze, mâine, \ara ni se va trezi. VLAD

Nu e treab[ boiereasc[ s[ ucizi un om ce doarme. MURGU

Purt[m palo=e, =i-acestea, doamna noastr[, nu sunt arme De-uciga=i.

V L A I C U - V O D {

(pledând)

 '

VLAD

Dar porunce=te! =i, cu to\ii, ne-nvoim Pe vr[jma=, în lupt[ dreapt[, fa\[-n fa\[, s[-l lovim. Boiereste! CLARA (batjocoritoare)

Oh! minune! Duhuri mândre =i senine, Suflete neprih[nite! De omor v[ e ru=ine. Când omorul se îndreapt[ c[tre-o via\[ de b[rbat, Îns[ ucide\i, în codru, f[r[ grij[ de p[cat, Un copil!

ALEXANDRU

DAVILA

(Arat[ pe Pala.)

!

NICODIM

Copil? Nu, doamn[; o n[pârc[ doar, menit[, Când c[lcâiul vrea s[-l mu=te, de c[lcii a fi strivit[. CLARA (ag[\ându-se de o ultim[ n[dejde)

Mirceo, tu nu spui nimica? MIRCEA (muncindu-se sub întrebarea mut[ a tutulor)

Doamn[, gata sunt s[ mor. Dar nu vreau nici fericirea, nici domnia pe-un omor. NICODIM

Bine, doamne Mirceo, bine! CLARA (decep\ionat[, izbucnind)

Tu, m-ascult[, Basarabe! Pentru frânele puterii mâinile \i-s înc[ slabe. (C[tre ceilal\i:)

Iar voi, suflete pl[pânde, voi viteji? Ni=te mi=ei! (C[tre Pala, încet, ca s[ nu fie auzit[ de ceilal\i:)

Vino, Pala. Tu vei face ce nu =tiu s[ fac[ ei. (Iese urmat[ de Pala.)

Scena IV ACEIA+I, afar[ de DOAMNA CLARA =i de PALA.

NICODIM

Dragi boieri, în ce gre=eal[, vai! c[deam =i noi =i \ara! To\i a\i în\eles ce \int[ urm[re=te doamna Clara; C[, s[tul, ca noi, e Vod[ de robie, =i c[ vrea, În sfâr=it, s[ sfarme jugul ce de mult îl dobora. Dânsa l-a sim\it. +i-aicea, dezvelindu-=i fiara gândul, Ne-nvr[jbea ca, doar[ noi pe Vod[ ucigându-l, Ea s-apuce iar domnia, ea cu Kaliany-al ei, Pe când noi s[ fim, cu to\ii, robi la dânsa, robi la ei! VLAD

Ai dreptate. MURGU

Ai dreptate. (Mircea, care mai n[d[jduia un ajutor din partea tovar[=ilor s[i, merge dezn[d[jduit la je\ul din stâng[ =i cade pe el, doborât de durere.)

NICODIM (zârindu-l, se apropie de el)

Doamne Mirceo, vai! s[rmane Suflet, vas luptând în valuri pe o mare de prihane, Oh! nu te-ndoi de via\[, nici de bunul Dumnezeu

V L A I C U - V O D {

(rupând t[cerea uimit[ a tutulor)

!

Ce chemarea-\i dureroas[ \i-o aude, f[tul meu. S[ ne ducem to\i la Vod[ s[ ne spovedim la dânsul Toat[ vina, tot p[catul. El se va-ndura de plânsul Nostru drept, =i plin de jale, =i din inim[ rostit: +i te va ierta, pe tine, c[ci ai fost nedrept[\it, +i pe noi, c[ci remu=carea e destul de grea povar[, +i c[ toat[ vina noastr[ e =i-a lui: e dor de \ar[. ALDEA

Ai dreptate. MURGU

ALEXANDRU

DAVILA

Da.

!

VLAD

S[ mergem to\i, ca-n vremuri de nevoi! MANEA

S[ ne-asculte. ROMÂN £HERESCU¤

S[ ne ierte. (Boierii încep a porni spre u=[.)

VLAD (observând c[ Mircea a r[mas pe je\ înapoindu-se la el)

Mirceo, tu nu vii cu noi? (Mircea îi face semn c[ nu, c[ s[-l lase.)

E=ti îndurerat! N-ai grij[ de nimic... R[mâi cu bine… (Iese dup[ ceilal\i.)

Scena VII MIRCEA, singur, apoi ANCA, PÂRC{LABUL, PALA, STREJ I

MIRCEA (dup[ o lung[ t[cere)

Oh! durere! De-acum toate sunt sfâr=ite pentru mine... (El cade cu capul pe mas[ plângând încet. Dar u=a secret[ se deschide cu grij[, Anca apare, se asigur[ c[ Mircea e singur, se apropie de el, =i, cu degetul pe buze, îl cheam[.)

ANCA V L A I C U - V O D {

Mirceo! MIRCEA (]mbr[\i=ând-o)

Anca! Tu! ANCA (ar[tând spre u=a secret[)

T[cere!... Oh! de-acolo-am auzit Tot! tot! tot!... S[ vezi, c[zusem... lâng[ u=[... M-a trezit Glasul mamei! Mamei mele!... Oh! Ce-a zis!... Ce groz[vie!... Dar tu n-ai voit, iubite, sufletu-\i curat s[ fie Prih[nit! Oh! Mircea, Mircea! MIRCEA (strângând-o în bra\e)

Anco! Anco! ANCA

S[ fugim,

!!

MIRCEA (luându-=i manta =i cu=ma)

Da. ANCA (]mbrobodindu-se cu un v[l ce-l avea pe umeri)

S[ nu fiu a lui Stare\.

.

MIRCEA (terminându-=i preg[tirile)

Da. DAVILA

(aruncându-se din nou la pieptul lui)

ALEXANDRU

ANCA

MIRCEA

Cât o s[ ne iubim. Da! departe de-ast[ curte. ANCA

+i departe de-orice jale.

!"

MIRCEA

Vino. (Ei pornesc spre u=[. Aceasta se deschide =i intr[ pârc[labul cur\ii, urmat de numeroase streji care ocup[ fundul scenei.)

PÂRC{LABUL

Mirceo Basarab, în numele M[riei-sale Domnului, pred[-te.

ANCA (însp[imântat[)

Mircea! Mircea! (Cade le=inat[ în bra\ele lui Mircea, care o depune bini=or pe je\ul din stânga.)

MIRCEA (]ngenunchind lâng[ je\)

Oh! a= vrea s[ mor. (care s-a furi=at printre streji, vine pe din dosul je\ului =i, sus\inând capul Anchii, î=i arat[ sperghia =i zice încetinel lui Mircea)

Mergi în tihn[: pân[-n ziu[, vei fi domn st[pânitor. (Mircea îi face semn c[ a-n\eles, o las[ pe Anca în grija lui =i iese, urmat de pârc[lab, pe când cortina cade.)

V L A I C U - V O D {

PA L A

!#

) ctul

ALEXANDRU

DAVILA

18

!$

Odaia lui Vod[. În fund, fereastra mare îndoit[, ca cea din actul al treilea, dar mai larg[ =i mai bogat[. La stânga, în planul al treilea, patul domnesc, ridicat cu o treapt[, cu uranisc purtat de coloane de lemn toarse, =i perdele mari coborând pân[ pe lespezi. El e cu latura la peretele din fund, dar nelipit. Lâng[ c[p[tâi =i în[untru uraniscului, icoan[, cu iconostas, epitrafil, candel[ mare =i bogat[. La piciorul uraniscului, flamura basarabeasc[ albastr[; în mijlocul ei, pe fund ro=u, trei capete de arabi privind c[tre stânga. La dreapta, în fa\a patului, o u=[ mare. În planul întâi, la stânga, o u=[ mic[ de stejar ferecat[. C[tre dreapta, în planul întâi, un je\ mare cu o stran[. Alte je\uri mici în odaie, din care unul în[untrul uraniscului. Pere\ii sunt pardosi\i, la în[l\ime de om, cu pardoseal[ de stejar vechi, lustruit. Deasupra, covoare. Tavanul, cu grinzile vede\e, e bogat zugr[vit, în dreapta =i în stânga ferestrei, trofee de arme. Prin fereastr[ se vede biserica domneasc[, luminat[ de lun[, =i mai departe târgul. E noapte; tor\e ard în sfe=nice de fier b[tute în pere\i deasupra pardoselei. În col\urile din fund, lampadare cu tor\e aprinse.

Scena I VOD{, BANUL MIKED, NICODIM, VLAD, MANEA, BALDOVIN, ROMÂN HERESCU, MURGU, ALDEA ALGIU

(La ridicarea cortinei, vod[ =ade pe je\ul de sub uranisc, cufundat pe gânduri. Miked, în picioare lâng[ el. Ceilal\i în genunchi, afar[ de Nicodim, privesc îngrijora\i la fa\a încruntat[ a lui Vod[.)

NICODIM (rupând t[cerea)

Doamne, nu te-nduri? MIKED (dup[ o nou[ t[cere)

St[pâne, la genunchii t[i prive=te Vinovatul, ce cu lacrimi de p[cat se spovede=te: Iart[, Doamne, precum iart[ cerul, care-a poruncit Tat[lui s[-i fie mil[ de copilul r[t[cit. MURGU

VLAD

Iart[-ne de groaznica orbire Unde dorul slavei tale =i a neamului iubire Ne-au împins. MANEA

Oh! fie-\i mil[! ROMÂN HERESCU

Oh! îndur[-te de noi! (Vod[ ridic[ capul. To\i întind spre el bra\ele rug[toare.)

VOD{

Voi v-a\i îndoit de mine: s[ nu m[-ndoiesc de voi? VLAD

Nu! pe sfântul ochi al lumii care sufletul ni-l vede!

V L A I C U - V O D {

Iart[-ne, st[pâne!

!%

NICODIM

Nu! pe însu=i acest suflet ce de-acum în tine crede Ca-n Isus mântuitorul! BALDOVIN

F[ din noi de-acum ce vrei… ALDEA ALGIU

Îi îmbr[\i=[m genunchii! NICODIM

ALEXANDRU

DAVILA

Suntem robii, robii t[i. VOD{ (pe gânduri, =i, ca =i cum ar vorbi pentru sine)

Ea s-a\â\e r[zvr[tirea! Ea s[ vrea s[ m[ doboare Din domnie! VLAD

Da, st[pâne.

!&

VOD{ (idem)

...Ea s[ vrea s[ m[ omoare. NICODIM

Ne-am cutremurat. VOD{ (idem)

...Pe mine, care-i sunt aproape fiu. MIKED

E-nfior[toare fapta ce pov[\uia.

VOD{ (idem)

S[ fiu Omorât de chiar aceea care-mi \ine loc de mum[! NICODIM

Mum[ ea? Oh! nu: o fiar[ ce chiar puii =i-i sugrum[ De turbare. VOD{ (idem)

VLAD

Oh! st[pâne! VOD{

Ce dispre\! (Îng[imând, ca pentru sine, p[rerea emis[ de Clara la act.. II.)

Când nesocotirea sap[ scaunul, obl[duirea, Vinovate-s deopotriv[ gândul =i înf[ptuirea. NICODIM

Da, M[ria-ta, a=a e. VOD{ (privindu-i adânc)

Da, a=a e, v-o spun eu. NICODIM

Noi ne poc[im...

V L A I C U - V O D {

Ce e domnul? O p[pu=[ f[r[ pre\. Sparge\i-o: ne-om face alta!

!'

VOD{

Dar dânsa e-mpietrit[-n gândul r[u. (Sculându-se.)

Deci v[ iert pe voi. VLAD

Oh! Doamne... VOD{

Crâncen[ pedeaps[!

Dar pe dânsa o a=teapt[

ALEXANDRU

DAVILA

NICODIM

"

(milostiv)

Doamne! VOD{ (coborând de sub uranisc)

Ce fel? Oare n-ar fi dreapt[? NICODIM

Dreapt[-ar fi chiar capul nostru, Doamne, dac[ l-ar lovi. VOD{

Da. Dar poc[in\a voastr[ vreau, m[re\, a o sl[vi; Voi ve\i pedepsi. VLAD

Noi, Doamne? VOD{

Voi!... Ah! ma=ter[ hain[, Îns[=i tu ales-ai pentru mine grâul de neghin[. (Scoate de la brâu o cheie, merge la u=a ferecat[ =i o arat[ boierior.)

În aceast[ cul[ neagr[ bob cu bob am adunat Rodul bun, întru iubirea de mo=ie sem[nat +i cernut la ciurul aprig al credin\ei prigonite. De-acum, ias[ la iveal[: vremile sunt împlinite. (Deschide u=a.)

Hei! vitejii mei prieteni, v-am adus tovar[=i noi! (Cei din cul[ ies, liberi =i înarma\i, iar cei din scen[ îi recunosc =i alearg[ c[tre ei.)

MURGU

Golea! Cre\u! VLAD

Mo= Iva=cu! NICODIM

Groza! GROZA (ie=ind din cul[)

+i Miked cu noi? (Ei se îmbr[\i=eaz[ cu lacrimi.)

VOD{ (zâmbind)

Ce zici, bane, se ghicise taina mea, când, bunioar[, Se zvonea c-aici, în cul[, adunasem o comoar[? MIKED

Doamne, e=ti adânc =i mare.

V L A I C U - V O D {

ALDEA ALGIU

"

VOD{

Împotriva celor r[i Ei m[ ap[r[ pe mine, zi =i noapte, eu pe ei. NICODIM

Fii blagoslovit în veacuri, p[zitor al celor sfinte: Crucea, neamul =i mo=ia. VOD{ (sco\ându-=i cu=ma)

ALEXANDRU

DAVILA

+i cu Dumnezeu-nainte! (El se închin[ c[tre icoane. To\i urmeaz[ pilda. Dar u=a se deschide. Intr[ Grue. E plin de pulbere, cu p[rul lipit de sudoare pe frunte. Vod[, cum îl vede, alearg[ la el =i îl aduce-n scen[.)

Grue!... Cetele sunt gata? (Grue face semn c[ da.)

Dragomir? (Grue arat[ cu capul u=a.)

"

A =i sosit? (Grue face semn c[ da.)

Adu-mi-l încoa. (Grue iese.)

Ce oameni! Ah! de-acum sunt lini=tit. Dragi boieri, ne lipsea unul dintre-atâ\i viteji de seam[, Cel mai stra=nic. El alearg[ când nevoia \[rii-l cheam[. (Arat[ u=a, pe care intr[ un c[lug[r catolic.)

NICODIM

Un catolic!

VLAD

Un c[lug[r minorit! (Vod[ merge la c[lug[r =i-i descopere capul.)

MIKED

E Dragomir! VOD{

Iar v-a\i îndoit de mine! Iart[-i. Vezi, =i eu m[ mir. De porunca ce mi-ai dat-o mie, cuvioasa slug[ A Ohridei, s[-mi vâr capul sub acest otrep de glug[. VOD{ (luându-l de mân[)

Nici o slav[, nici un nume nu deschide-atâtea por\i, Azi, la curtea mea, ca zdrean\a ce cu-atâta scârb[ por\i. Leap[d-o de-acum. E semnul s[ se lepede =i \ara De smerenia sub care se-ascundea de doamna Clara. +i, f[\i=, de mâine iar[=i, vel-sp[tare, vom purta Gluga noastr[ cea de zale. DRAGOMIR (s[rutându-i mâna)

S[ tr[ie=ti, M[ria-ta! (Intr[ Grue care spune ceva încet lui Vod[.)

VOD{ (încet)

Anca?... Vine s[ se roage pentru... O a=tept. S[ vie. (Iese Grue. C[tre boieri, ar[tându-le cula.)

V L A I C U - V O D {

DRAGOMIR

"!

Voi intra\i aci, prieteni. Dar veghea\i! (Ei fac un gest de întrebare.)

Eh! cine =tie Ce pr[p[stii bl`nda noapte-acoper[ cu v[lul s[u... (Boierii intr[-n cul[. Vod[ împinge doar u=a dup[ ei. Apoi merge de se a=eaz[ pe je\, =i cade pe gânduri. Dup[ un timp, Grue deschide u=a, se asigur[ c[ Vod[ e singur, introduce pe Anca =i iese.)

Scena II DAVILA

(Anca în costumul =i cu v[lul de la actul al treilea, st[ pu\in, î=i dezvele=te capul, apoi dureros.)

ALEXANDRU

VOD{, ANCA

ANCA

""

Vlade! VOD{ (tres[rind)

Anco! (repede la dânsa si o îmbr[\i=eaz[)

Surioar[! ANCA

Vlade! VOD{ (a=ezând-o lâng[ el)

Pentru Dumnezeu! Ce ai? De ce plângi, Ancu\a mea? Vorbe=te. Nu mai plânge, Copili\a mea iubit[. Uite, pieptul mi se frânge,

Când te v[d plângând. Hai! spune, spune. Sunt nelini=tit, Ce \i s-a întâmplat? ANCA

Vai! Mircea... VOD{ (sculându-se violent)

Mircea!... E un r[zvr[tit. ANCA

VOD{

Ce fel, tu? Ce glum[! ANCA

Da! Sunt pricina, pricepe, sunt pornirea ce-l îndrum[ Pe c[i rele. VOD{

Tu, Ancu\o? ANCA

Mircea nu s-ar fi-nvr[jbit Pân[ la r[scoal[, Vlade, dac[ nu m-ar fi iubit. VOD{

Va s[ zic[, cu cât Mircea te-ar iubi mai mult pe tine, S-ar c[dea s[ m[ urasc[ mai neînduplecat!... Prea bine! ANCA

Oh! îndur[-te de mine, cel pu\in: sunt sora ta.

V L A I C U - V O D {

Eu sunt singur[ de vin[, Vlade.

"#

VOD{

S[ m[-ndur? Dar ce pot face pentru tine? ANCA

Po\i ierta. VOD{

Tu nu mi-ai gre=it. ANCA

ALEXANDRU

DAVILA

(articulând cu greu)

"$

+i, totu=i, fiind singur[ de vin[, La porunca ta domneasc[ vin s[ m[ supun, senin[, Dac[-acest p[cat al nostru singur[ l-a= isp[=i; Dac[, singur[, pe drumul chinurilor a= p[=i. VOD{

Cum s[-l isp[=e=ti? ANCA

Prin jertf[! Mi se spune, ast[-sear[, C[ sose=te o solie de la Stare\ s[ m[ cear[... VOD{

Anco! ANCA

Fie! fi-voi pre\ul... M[-nvoiesc, da!... M[-nvoiesc, Numai, numai ca pe dânsul, ca pe Mircea s[-l feresc De urgia ta, ce-l mân[ – cine =tie? – la pieire! – Nu c[-i vinovat, s[rmanul, dar c[ l-am ales de mire! – VOD{ (îmbucurat de întors[tura ce iau lucrurile)

Fie dar. N-aibi grij[, Anco, nu-l ajunge nici un r[u…

ANCA (fericit[, întrerupând)

Vlade. Oh!… VOD{ (terminându-=i fraza)

Pe cât[ vreme nu mai e alesul t[u. ANCA (dezn[d[jduit[, dar mai încercând o rug[)

VOD{ (ne\inând seama de ruga Anchii, insultând)

Nu mai e! +i, vreau s-o afle de la tine. S[ nu-i spui Nici c[ iei pe Stare\, nici c[ nu mai e=ti mireasa lui. ANCA

Nu!... Dar ce? VOD{

Nu! Spune-i numai c[... iertarea dobândit[ |i se datore=te \ie, surioara mea iubit[. ANCA

Mie, da. VOD{

C[ci a=a crime nici un domn nu le-ar ierta! +i, nici eu, decât ca frate-nduplecat de ruga ta. Nu-i a=a? ANCA

A=a e.

V L A I C U - V O D {

Da, da, nu mai e! A=a e. Oh! ce-a= da s[ fie iar[=i Ce mi-a fost întotdeauna, bunul, dragul meu tovar[=!

"%

VOD{

Grue! – Sterge-\i ochii, Anco. (C[tre Grue care intr[:)

Ne pe domnul Mircea.

Cheam[ –

(Grue iese. C[tre Anca:)

+terge-\i ochii. Eh! de bun[ seam[, Nu s-ar crede c[ lui Mircea o s[-i dai o veste rea? ANCA

ALEXANDRU

DAVILA

Nu e rea. Dar ce m[-neac[, Vlade, e durerea mea. VOD{ (înduio=at)

St[pâne=te-\i-o. Pe marea vie\ii, când te duce vântul, Fie-ti cârma cugetarea de \i-e pânz[ sim\imintul. +i, cu cât mai aprig vântul umfl[ valul furtunos, Mai cu grij[ strânge pânza, cârma \ine-o mai vânjos.

"&

Scena III ACEIA+I, MIRCEA introdus de GRUE

(Mircea intr[ mândru, dar st[ locului v[zând pe Anca.)

MIRCEA (aparte)

Anca! VOD{ (dup[ ce face semn lui Grue s[ nu ias[)

Haide, Anco, spune-i ce f[cut-ai pentru dânsul.

ANCA (cu inten\ie)

Mirceo, m-am rugat de vod[ s[ te ierte. Vezi-mi plânsul +i-n\elege cât ne cost[ pe-amândoi gre=ala ta. VOD{ (încet, cu imputare)

Anco! ANCA

Nu =tii ce-ndurare... Anco! ANCA

Mirceo, nu uita! VOD{ (trecând)

Tu n-ai =ir în cuvântare. Ian ascult[. Eu i-oi spune Lucrul neted =i b[iatul a pricepe de minune. (aparte, însp[imântat[)

Oh! ce zice... MIRCEA

Doamne... Anca... VOD{

Anca, Mircea, a venit S[ se roage pentru tine, pe-o c[rare rea pornit. Te-am iertat. (Cu inten\ie:)

V L A I C U - V O D {

VOD{

"'

Dar mai sunt al\ii pentru care ruga-i blând[ În zadar mi-or fi-nchinat[ ca s[-i scape de osând[. ANCA (aparte, pricepând)

Dumnezeule puternic! Mama!

ALEXANDRU

DAVILA

VOD{

#

Mirceo, te-am iertat Dup[ ruga ei, =i pentru c[ \i-e sufletul curat. El te-a deslu=it c[ fapta bun[, chiar ner[spl[tit[, E o mândr[ bog[\ie ce de cer e socotit[; El \i-a dat acea pova\[ s[ respingi un ajutor Care-ndrum[ z[c[=eala spre tr[dare =i omor. ANCA (ca mai sus)

Mam[! VOD{

Totu=i, mul\ume=te-i Anchii. MIRCEA (îngenunchind pe loc)

Oh! ce bucurie Sufletul îmi înviaz[, Anco, mul\umit[ \ie Pentru slava, ce d[ cerul, fericirea, ce tu dai, +i ce se sfâr=eau cu via\a-mi, dac[ tu nu mi-o sc[pai. MIRCEA

Via\a, slava, fericirea! Oh! cât te pl[tesc! VOD{ (încet, cu inten\ie)

Ai de dobândit iertarea =i-altui osândit.

Ia seama!

ANCA (asemenea)

Oh! mama.

Mama! Dar ce mai pot face? VOD{ (asemenea)

Alt nimic decât s[ faci Ce-ai f[g[duit. Atâta tot!… ANCA (asemenea)

VOD{ (asemenea, termin`ndu-=i fraza)

...=i s[ taci! MIRCEA (aparte)

Ce =optesc?

#

VOD{ (încet c[tre Anca)

E vinovat[! ANCA

Vlade! VOD{ (tare, ducând-o spre u=[)

Draga mea copil[,

E târziu. ANCA (dureros)

Oh! Mircea! Mircea!

V L A I C U - V O D {

Oh! mama!

VOD{ (]ncet)

Ah! ia seama! ANCA (încet)

Fie-\i mil[! VOD{ (încet)

ALEXANDRU

DAVILA

Pe-amândoi de-acum ne leag[ un acela=i jur[mânt! Cum te por\i, m[ port. ANCA (arunc[ ochii la Mircea, apoi ie=ind)

Vai!... Fie! VOD{ (aparte)

Se va \ine de cuvânt.

#

Scena IV VOD{, MIRCEA, GRUE (la u=[)

VOD{

Mirceo, mergi cu bine. MIRCEA

Doamne, nu m-am încrezut în tine. Bun[tatea-\i îndoit[-mi face vina.

VOD{

Mergi cu bine. Vina ta \i-o isp[=i-va poc[in\a, f[tul meu: Ce se iart[, s[ se uite – vorb[ de la Dumnezeu. MIRCEA

Oh! m-am în=elat amarnic! Dar îmi voi pl[ti gre=ala F[r[ preget. Doamna Clara, unchiule, i-a dat lui Pala Sarcina s[ f[ptuiasc[ ce-ntâi mie mi-a propus: Este-o u=[, doar de dânsa cunoscut[, cum a spus, +i pe unde poate-n tain[ s[ r[zbeasc[ pân’ la tine (Vod[, zâmbind, face semn c[ =tie.)

VOD{ (tres[rind uimit)

Cum? La noapte? Ast[-noapte? MIRCEA

Zis-am bine! Pala însu=i, adineauri, lucrul mi l-a povestit. VOD{ (ner[bd[tor, s[ afle)

Da, =i... ce fel? MIRCEA

C[ la noapte, când va fi tot lini=tit Doamna, chiar aci, la patul t[u, pe Pala îl va duce S[ te-njunghie. VOD{

Bine.

Ah! fiar[! Dar m[ jur pe sfânta cruce...

V L A I C U - V O D {

Deci la noapte...

#!

(Vod[ zâmbe=te încruntat, st[ pu\in la îndoial[, apoi merge la u=a culei =i o deschide. Se v[d boierii din ea.)

Uite, Mirceo, unde stau ap[r[torii mei. Intr[-aci. De-acum e=ti vrednic s[ te numeri printre ei. Mergi. (Mircea, care s-a sfiit mai întâi, recunoa=te pe cei din cul[ =i alearg[ la ei. El e primit cu un vuiet bucuros. Vod[ se mai gânde=te pu\in, apoi:)

ALEXANDRU

DAVILA

Mikede, Dragomire, voi veni\i încoa. De sfatul Vostru-avem nevoie.

#"

(Cei doi sfetnici intr[ în scen[. U=a culei se închide.)

Scena V VOD{, MIKED, DRAGOMIR, GRUE

(Vod[ se a=eaz[ pe je\ =i cade pe gânduri)

DRAGOMIR

Doamne?... VOD{

În ce primejdie e statul. MIKED

În primejdie? VOD{ (înjghebând un plan)

Mikede, cam ce ceas o fi?

MIKED (c[tând pe fereastr[)

Mai sunt Dou[ ceasuri pân’ la miaz[ noapte. VOD{

Dou[? MIKED

Da. VOD{ (pe gânduri)

M[-ncrunt,

(Dup[ o t[cere, c[tre Miked:)

Doamna Clara?

Ce crezi? Oare-o fi culcat[ MIKED

Nu cred, Doamne, i-e fereastra luminat[. VOD{ (dup[ o t[cere, c[tre Grue)

Grue, roag-o s[ pofteasc[ pân-aci. (Iese Grue. Vod[ urmeaz[, aparte, hot[rându-=i planul.)

Da, s-o-ndârjesc Dezvelindu-mi, c[tre dânsa, gândul tot, s-o hot[resc S[ n-amâne nici o clip[ moartea mea... +i se va prinde Singur[, aci, la noapte, chiar în cursa ce-mi întinde... De n-ar b[nui!... De unde? (Tare, mai mult c[tre Dragomir.)

Doamnei, dragi boierii mei, Înainte de-a purcede la înl[turarea ei

V L A I C U - V O D {

Când gândesc cu ce-ndr[zneal[...

##

De la cârmuirea \[rii, mi se pare c[ e bine, L[murit, dar f[r[ ur[, s[-i vorbim cum se cuvine. S[ p[str[m cu grij[ legea domnului Isus Cristos Care vrea ca vinovatul, cu cât e mai p[c[tos, Cu atât mai mult s[ afle mângâiere =i iubire, Ca de sine s[-=i îndrume sufletul spre poc[ire. Îi ve\i spune p[sul \[rii, p[sul vostru, p[sul meu... +i, de n-o =ti s[-n\eleag[, fie ce-o vrea Dumnezeu!

ALEXANDRU

DAVILA

DRAGOMIR

#$

Dar-ar Domnul s-o patrunz[ milostiva-\i bun[tate! Dar mi-e team[ c[-i e duhul prea cuprins de r[utate. Totu=i, ne-om rosti cucernic, Doamne, mai ales c[-n ea V[duva lui Alexandru-vod[ pururi vom vedea. VOD{

Da, pe tat[l meu, sl[vitul, mult iubitu-l-ai, sp[tare +i cules-a\i împreun[ dafini mul\i...

Scena VI ACEIA+I, CLARA-DOAMNA

CLARA (intrând îngrijat[)

Ce împrejurare Grabnic[ te face, Vlade, s[ m[ chemi; a=a târziu La un ceas când... (Vod[ i-a ie=it înainte. Ea vede pe Dragomir.)

Ah! Sp[tarul? Tu în Arge=? Pe cât =tiu Oropsitu-te-am în valea Dâmbovi\ei. Cu ce voie Vii la curte? (Dragomir d[ s[ r[spund[, dar Vod[ îl opre=te din gest.)

VOD{ (aparte)

N-are nici o b[nuial[. (Tare, c[tre Clara:)

Am nevoie, Doamn[, într-o-mprejurare unde scaunul e-n joc, Unde poate s[ se-arunce \ara-n sabie =i foc, S[ ne sf[tuim tuspatru, f[r[ ciud[, f[r[ ur[, Ca s[ iau cea mai cuminte =i mai rodnic[ m[sur[. CLARA

VOD{

Mai mult. E-n primejdie chiar \ara. CLARA (aparte, a=ezându-se pe je\)

Ce-or mai fi urzit! (Tare, c[tre vod[:)

Te-ascult. VOD{

Doamn[, sunt aproape patru ani de când r[zboiul Cu cr[imea ungureasc[ s[vâr=itu-s-a în toiul Biruin\elor române repurtate pe deplin Din Vidin la Alba Mare, din Ardeal la Severin. +i de când, într-o unire, cei de-o limb[ =i de-un sânge S-au silit, luptând al[turi, jugul craiului a-l frânge. Biruiser[m. Vr[jma=ul, pretutindeni fug[rit Ne l[sa st[pâni la dânsul pe \inutul cucerit, +i cu iarna, când de ob=te, orice lupt[-i amânat[, M[ f[leam s[-mi v[d, statornic, st[pânirea-ntemeiat[, Pe când tu la Curtea-de-Arge= cârmuiai în locul meu,

V L A I C U - V O D {

Ce cuvinte sunt acestea? Scaunul în joc?

#%

Totul m-ajuta; deodat[, iac[ vine ceasul r[u: Mul\i din c[pitanii o=tii din Ardeal, sub Nicolae, Frate-meu, îl p[r[sir[, chiar în ziua de b[taie, Luând cetele. Aceasta, din porunca ta în scris. Doamn[, oastea-i fu zdrobit[-n acea zi, =i el ucis. CLARA (îngrijorat[ de dezgroparea acestei vechi afaceri)

Dar, \i-am spus c[ vream la Alba s[ trimit...

ALEXANDRU

DAVILA

VOD{

#&

Mi-ai spus, a=a e, Dar =i-acuma plânge neamul pe voivodul Nicolae +i-i s[rut[ piatra în mon[stirea de la Câmpulung!... Din aceast[ biruin\[, o=tile cr[ie=ti ajung (urmându-=i vorbirea de mai sus)

La hotarul \[rii noastre! F[r-a m[-ntreba pe mine, Domnul, ai trimis solie ca cr[imei s[ se-nchine +i s[ milogeasc[ pacea ce ea îns[=i milogea! În acela=i timp, o=tirea, ce prin \ar[ se strângea, Tu o slobozeai, în locu-i, chiar la curtea mea domneasc[, Stabileai pe Kaliany cu o=tire ungureasc[! +i m[ p[r[seai pe mine, oropsit, la F[g[ra=, +i, biruitor, dat prad[ biruitului vr[jma=!... Dar puterile maghiare, din noroc, erau sleite De r[zboaiele din urm[ pân[-n Bosnia pornite; Astfel c[, sc[pai din gheara mor\ii. Pacea se f[cu! Iar cr[imea, F[g[ra=ul, totu=i, mi-l recunoscu!... „Din atare r[zboire, din atare vitejie, Din avântul cel mai stra=nic repezit de-o vijelie, Ce foloase mândre tras-ai?“ strig[ mor\ii din mormânt.

– Ce? Mi-am închinat mo=ia pe-o pr[jin[ de p[mânt!... Da, de-atunci, de tine, doamn[, e mo=ia mea-nchinat[! Kaliany-aci domne=te! =i chiar sora mi-e l[sat[, Ca ostatic de credin\a-mi =i z[log de via\a lui. Iac[ ce-a ajuns domnia! Mi se cade s[ \i-o spui: De-o a=a c[l[uzire \ara noastr[ e s[tul[! C[ci a fost hr[nit[ pururi cu mândrie, nu cu hul[, +i c-a înv[\at din datini date de str[mo=ii mei Numai Domnului din ceruri s[ închin coroana ei. Iac[ zis[ vorb[ mare: datin[! Dar ce e, Vlade, Datin[ ce-ntr-una-n fa\[ mi-arunca\i? Eh! mi se cade S[ vorbesc de ea =i mie; am p[scut-o de ajuns Dou[zeci de ani ca toat[ taina s[ i-o fi p[truns. Ce e datina? O lege! zi o lege str[mo=easc[! Bun[-n vremuri, dar ce poate s[ nu se mai potriveasc[ Celor ce cu prop[=irea s-au n[scut în vremea lor. Dânsa-i o c[tu=[ pus[ prop[=irii de picior. Am f[cut, v[ zic, prea bine, în m[noasa-mi cârmuire, Când am rupt acea c[tu=[ pentru-a \[rii prop[=ire! Voi, în grani\ele voastre de cu veacuri îngr[di\i, C[ schimbatu-s-a la fa\[ lumea nici c[ b[nui\i +i-n voi în=iv[ privind-o v-a\i închipuit, fire=te, C[, de st[ pe loc românul, niminea nu prop[=e=te. Dar eu vreau, din adormirea-i, \ara voastr[ s-o de=tept, C[tre-apus, unde-i =tiin\a =i lumina, s[ v-o-ndrept. Sufletu-i p[tat de schismu, duhu-i de-nd[r[tnicie, Prin botezul mântuirii s[ le sp[l pentru vecie. Eh, ce-mi pas[, când e vorba de-un folos a=a m[re\, Dac[ vi se pare vou[ c[-l pl[tesc prea mare pre\ +i când cump[r F[g[ra=ul, un ducat atât de mare,

V L A I C U - V O D {

CLARA

#'

Dac[ v[ tocmi\i pe-o vorb[, vorb[ seac[, o-nchinare!... +i-apoi, de-i s[tul[ \ara de c[l[uzirea mea, Fie. Fac ce vreau; p[streze-=i legea datinei, de vrea; +i hr[neasc[-=i-o cu fal[, =i adape-=i-o cu jale, Dar s-o \in[ mai departe, =i s[ nu mi-o pun[-n cale, C-o sf[râm.

ALEXANDRU

DAVILA

MIKED

$

Nu se sf[râm[ veacurile ce-au trecut! +i cu veacurile-acelea datina ni s-a f[cut. Doamn[, datina str[bun[, e mai mult decât o lege. Domnul ce-=i cunoa=te \ara, din chiar traiul ei culege Obiceiuri de tot felul, trebuin\e de-orce soi, N[zuin\e, doruri, vise, ure, patime, nevoi. El le cerne, le fr[mânt[, le tope=te, le strecoar[. +i le toarn[, ca-ntr-o matc[, în cuvântu-i c[tre \ar[. Din aceste vorbe-nalte ale domnilor români, Timp de veacuri, neamul \ese datina de la b[trâni. Pruncul, de la sân o soarbe-n fiecare strop de lapte; Leag[nul, în care doarme, i-o =opte=te-n blânde =oapte; I-o mai spune vechiul basm de bunica povestit; Doina lung i-o cânt[-n frunz[ când e vârsta de iubit; Arcul, ghioaga din perete pururi i-o aduc aminte; O cite=te-n pomenirea de pe lespezi de morminte. +i, sub pajera cu cruce, dezmierdându-=i visul s[u, Sufletul i-o face una cu credin\a-n Dumnezeu! CLARA

Fie. Dar, la urma urmei, ce voi\i? VOD{

Ascult[, mam[, |ara, ce te roag[, ast[zi, dar ce, mâine...

CLARA

Mi se pare c[ amenin\i!

Ah! ia seama.

VOD{

Nu amenin\, dar î\i zic C[ prea mare e povara urii ca s-o mai ridic. Uite, Dragomir e solul celor oropsi\i... CLARA

E vrednic

De a=a solie! (violent)

Doamn[!... VOD{ (întrerupându-l)

Ei m[ roag[, preacucernic, S[-\i înduplec z[c[=eala! =i, cu dân=ii, s[ te-mpac, S[ deschizi aceast[ cul[ unde cei mai mândri zac. Iart[-i. St[pâne=te, mam[, prin blânde\e: ar fi vreme; Pieritoare-i cârmuirea când sub dânsa \ara geme. CLARA

Las’ s[ geam[, dac[ geme dup[ ni=te oameni r[i! Sunt du=manii \[rii, Vlade, cei ce sunt du=manii mei. Iac[ legea cârmuirii, c[l[uza judec[rii. DRAGOMIR

S[-i spun eu M[rii tale cari sunt du=manii \[rii Doamn[, =i, prin care semne, -n neamul nostru românesc, Credincio=ii si vr[jma=ii \[rii se deosibesc.

V L A I C U - V O D {

DRAGOMIR

$

DAVILA ALEXANDRU

$

Uit[-te la mine, doamn[: pe-acest piept, pe-aceast[ frunte, Urma r[nilor, în slove serbede, alt’ dat[ crunte, Spune, celor de pe-acuma, c[ sp[tarul Dragomir +i-a v[zut de datorie patruzeci de ani în =ir; C[ hotarele domniei sunt de spada-i rotunjite, +i c[ orce biruin\e sunt pe trupu-i r[bojite! Patruzeci de ani, albastrul astfel flamuri azurii Cu credin\a noastr[,-n slava cerului îl primenii! Patruzeci de ani, al[turi cu-al\ii – \ara =i-azi îi plânge – Letopise\ul mo=iei scrisu-l-am cu-al nostru sânge! Iat[ ce-au f[cut cu mine, timp de patruzeci de ani, Cei ce legea cârmuirii îi nume=te azi du=mani. CLARA (sculându-se)

E prea mult! DRAGOMIR (violent)

Nu înc[, doamn[. CLARA

Oh! DRAGOMIR

Nu! Iat-acum spuza De drept-credincio=i adus[, pân[-n sfat, de c[l[uza Judec[rii. CLARA

Ah! sp[tare, înc[-o dat[, e prea mult! Dep[=e=ti orce m[sur[! – Tu taci, Vladel

VOD{

Eu ascult,

Mam[. CLARA (a=ezându-se la loc pe je\)

Mam[? Fiu netrebnic!... Fie, dar voi \ine minte. De-ar fi s[ le ui\i vreodat[ n-a= rosti a=a cuvinte! Dar î\i spun ce am pe suflet =i m[ jur pe Dumnezeu C[ nu-ncape nici minciun[, nici tr[dare-n gândul meu. M[ uimesc acele soiuri de boieri ce te-nconjoar[! Nu e unul s[ nu fie prip[=it de din afar[! Unguri, mai cu seam[, lifte de-orice fel, to\i papista=i, To\i str[ini de noi, iar legii noastre cei mai cruzi vr[jma=i. Sunt de=tep\i, a=a e, doamn[: dar cu mintea lor istea\[, Ei întind pe noi o larg[ mreaj[, deas[ ca o cea\[, Ce supune la robie, doamne Vlade, neamul t[u, N[bu=ându-i sim\ul pentru \ar[, domn =i Dumnezeu. Ei vor ranguri, avu\ie; încruntat[ sau smerit[, Mâna lor despoaie \ara ca pe-o \ar[ cucerit[. +i ce treburi de isprav[ au f[cut în via\a lor Ca românul s[-i primeasc[, osp[tos =i-ndur[tor? Unii, slugi f[r[ credin\[, condotieri, a lumii spum[, Au pr[dat, cu foc =i sânge, pentru bani, chiar \ara mum[. Al\ii, tr[d[tori ca Iuda – s[-\i numesc pe-acei vicleni? +i-au vândut, prin ranguri, neamul, fra\ii lor, pe ardeleni +i cu-ace=ti ere\i de curte ai voi s[ fii st[pân[

V L A I C U - V O D {

DRAGOMIR

$!

Pe-acei mândri =oimi de plaiuri =i-n chiar \ara lor român[? Las[-te de-a=a n[dejde: din acest al s[u p[mânt, La vr[jma=i nu d[ românul decât locul de mormânt. CLARA

Începând printr-o dosad[ nici c[ se putea, sp[tare, S[ n-alunece vorbirea-\i pân[ la o-amenin\are. Dar ce-mi pas[! Nu mi-e team[! Fac ce vreau: voi cârmui Cu ere\ii! +i, zadarnic, =oimii t[i m-or pizmui. De r[mâi cu dân=ii, doamn[, cârma \i-o lu[m din mân[. CLARA

ALEXANDRU

DAVILA

DRAGOMIR

Îndr[zne\e! Cum? În fa\[... Ui\i c[ sunt aci st[pân[! Cine s[ cuteze?...

$"

DRAGOMIR

(s[rind în picioare =i izbucnind)

|ara, din boier pân[-n popor. CLARA

Vlade, taci =i-acuma? VOD{ (care-=i vede planul izbutind)

Doamn[, eu sunt de p[rerea lor. CLARA (încremenind mai întâi; apoi, într-un hohot de biruin\[)

Ah! de mult te-n\elesesem! În sfâr=it te dai pe fa\[! Îndr[zneala lor mâr=av[ \ie \i-a cerut pova\[!

+i nu m-ai chemat aicea sfatul spre-a mi-l asculta, Ci, ca doi mi=ei s[-=i verse ciuda pe st[pân[ ta. R[zbunare de nevrednic!... R[zvr[tire de f[\arnic! Dar te-oi face r[zvr[tirea s[ \i-o isp[=e=ti amarnic. (C[tre cei doi sfetnici:)

Voi, la temni\[! MIKED

Ui\i, doamn[, ce \i-am spus adeseori. C[ sunt nume ce sparg ziduri =i nu-ncap în închisori. (scoas[ din fire, pare c[-n[bu=e o clip[, apoi)

Hei! strejeri! VOD{

Degeaba, doamn[, i-ai chema: tu =tii prea bine C[, de-afar[, nu se-aude ce se face-aci la mine. CLARA (pentru sine)

Ah! de-afar[ nu se-aude... Minunat! (Tare:)

M-oi duce dar S[ chem îns[mi eu de-afar[ strejile... VOD{

Tot în zadar Nimeni nu va pune mâna, doamn[, f[r[ mi=elie. Pe-un boier ce l-al meu scaun e trimis cu o solie.

V L A I C U - V O D {

CLARA

$#

CLARA (voind s[ mearg[ spre u=[)

Nimeni din ai t[i: tu îns[... VOD{ (t[indu-i calea =i categoric)

El în tihn[ va pleca. Cine-ar îndr[zni porunca mea de domn a o c[lca!

ALEXANDRU

DAVILA

(Doamna se d[ înapoi, uimit[. Vod[ urmeaz[, c[tre Dragomir, apropiindu-se de el:)

$$

C[tre cei ce te trimis-au pleac[ dar cu vorbe bune, Vel-sp[tare, de la mine, domnul \[rii, =i le spune C[ se va deschide cula, mâine chiar, în zori de zi! (încet, ducându-l la u=[:)

Sai c[lare, d[ n[val[ cur\ii cum de-i auzi Clopotul cel mare... (Ei vorbesc încet =i Dragomir iese.)

CLARA (aparte)

Mâine? Cât de scurt[, tot e lung[ – De ajuns – aceast[ noapte... ceasul r[u ca s[ te-ajung[! VOD{ (coborând)

Bane, mâine diminea\[, sfatul îl vei aduna Când de sfânta liturghie clopotele vor suna. (Miked se-nchin[ =i iese.)

Doamn[, e aproape miezul nop\ii. S[ c[ut[m odihn[ Ca de treburile \[rii, mâine, s[ vedem în tihn[.

CLARA

Mâine? VOD{

Da! +i pân[ mâine-n zori, uitasem s[ \i-o spui. Nici-o poart[-a cur\ii nu se va deschide nim[nui. Grue, asta mi-e lozinca. (Grue iese, o clip[, =i reintr[)

Bine, Vlade, foarte bine! Însu\i tu porni=i r[zboiul între mine =i-ntre tine: Însu\i, pre\ al luptei noastre, arunca=i toiagul t[u; Însu\i, hot[rându-mi ura, înarmat-ai bra\ul meu! În acest loca= de unde nici un zgomot nu r[sun[ – În afar[! noapte bun[, doamne Vlade, noapte bun[. (Iese, la un semn al lui Vod[, Grue o urmeaz[.)

Scena VII VOD{, BOIERII, apoi GRUE

VOD{ (spre u=a pe unde a ie=it Clara)

Ah! te-a=tept! într-o capcan[ bine-ntins[ vei pica! (Merge la u=a culei =i o deschide.)

Asculta\i, boieri. (To\i intr[ în scen[ =i înconjoar[ pe Vod[.)

La noapte, doamna Clara va-ncerca S[-=i îndeplineasc[ crima. Maneo, =-înc[ trei cu tine – Aldea, Murgu =i Herescu – ve\i r[mâne-aci, cu mine.

V L A I C U - V O D {

CLARA



%$ Iac[ u=a. (Le arat[ o parte de foi din pardoseala p[retelui din dreapta.)

Vlad s-o-nchiz[, când aci vor fi p[truns Uciga=ii. (C[tre ceilal\i:)

Voi fi\i gata dac[ nu vom fi de-ajuns. Ei?

(Boierii pornesc spre cul[, Vod[ vede pe Grue, care intr[ =i alearg[ la ei.)

ALEXANDRU

DAVILA

(Ei vorbesc pu\in încet.)

$&

Prea bine! (C[tre boieri:)

Doamna Clara \ine sfat la ea, cu Pala. (C[tre Grue, care îi îndepline=te porunca:)

Stinge tot. (C[tre boierii care, cât spadele goale, î=i iau posturile =i ascund sub perdelele uraniscului; Vlad lâng[ u=a tainic[ din dreapta.)

De-acum, t[cere!... s[ nu dea cu b[nuiala C[ nu sunt cu totul singur. (To\i dispar. Scena r[mâne luminat[ numai de candela icoanei de la capul patului domnesc =i de str[lucirea cerului prin fereastra din fund. Vod[ duce pe Grue în[untrul uraniscului, lâng[ iconostas.)

Tu aci.

Grue, credinciosul meu,

(Grue îi s[rut[ mâna. Vod[ mai prive=te o dat[ în preajma sa, apoi se întoarce c[tre icoan[, î=i scoate cu=ma.)

De-acum, st[pâne, lumineaz[ robul t[u.

Tat[l nostru cel din ceruri ce prive=ti cu bun[tate Sufletul p[truns aievea de cereasca ta dreptate, Dac[-n cump[na de fa\[ în ispit[ am c[zut +i-n al legii p[s =i-al \[rii pe-al meu numai l-am v[zut; Dac[ crima preg[tit[ înc[ nu-i a=a de mare, Ca,-n sfâr=it, s[-ndrituiasc[ dorul meu de r[zbunare, Dac[, c[tre ei =i tine, însumi am p[c[tuit Într-atât c[ chiar cu crima s[ le-o fi îndrituit; Dac[ rea mi-e judecata, dac[ fapta lor e bun[. Atunci, las[, Doamne drepte, junghiul lor s[ m[ r[pun[, Îns[ – dac[ datoria mi-am f[cut-o pe p[mânt; Dac[ m-am \inut, apururi, de cerescul t[u cuvânt; Dac-am suferit destul[ umilire =i ocar[ Pentru sfânta ta credin\[, pentru-aceast[ blând[ \ar[; Dac[ vremea e-mplinit[, dac[ ceasul a sunat, Capul s[-l ridic deasupra celor ce l-au închinat – Atunci, Doanme-atotputernic, fie-mi =i-ast[zi de izbav[ Pentru-a \[rii, a domniei =i-a credin\ei tale slav[... (Urmeaz[ o lung[ t[cere. Apoi u=a tainic[ se deschide încet. Intr[ doamna Clara, Pala =i al\i doi uciga=i; ei se apropie cu grij[ de patul domnesc, doamna trage perdeaua, uciga=ii dau s[ n[v[leasc[, dar încremenesc v[zând pe Vod[ în genunchi, cu ochii pe icoan[. Doamna îi asmute, smulge pumnalul din mâna unuia din ei =i se repede; dar Grue îi sare înainte =i o duce de bra\ul înarmat pe când boierii se n[p[stuiesc asupra uciga=ilor. Cortina cade repede astfel ca s[ nu se poat[ vedea deslu=it m[celul ce urmeaz[.)

V L A I C U - V O D {

(Vod[ intr[ sub uranisc =i se îngenunche pe iconostas. Grue trage perdeaua. Dup[ o t[cere, se aude glasul lui Vod[, rugându-se:)

$'

ALEXANDRU

DAVILA

N.B. În ultimul timp, unii spectatori mi s-au plâns c[ întunericul din scen[ nu le-a permis s[ vad[ am[nuntele ac\iunii mimate dup[ sfâr=itul rug[ciunii lui Vod[. Dib[cia regizorilor const[ în a se folosi de riv[l\i =i de ramp[ astfel încât s[ fie lumin[ destul[ pentru ca spectatorul s[ nu piard[ nimic din aceast[ scen[ mut[. A nu se uita c[ teatrul nu d[ realitatea, ci iluzia realit[\ii. A.D. (n.a.).

%

) ctul 8

Acela=i decor ca în actul al doilea. Afar[ îns[ e noapte. Tor\ele =i lampadarele din sal[ sunt aprinse.

VOD{, MIRCEA, MU+AT, GROZA, VLAD, MANEA, ALDEA, ROMÂN HERESCU, MURGU, BALDOVIN, PÂRC{LABUL CUR|II

(Lume mult[ purtând arme: boieri, c[pitani, streji etc. Pe prispa din afar[ se v[d câ\iva crainici =i pristavi domne=ti. La ridicarea cortinii se aud sunând clopotele de pe la biserici. Vod[, îmbr[cat cu mantia domneasc[, st[ pe gânduri, în je\ul de la dreapta. Deodat[ se aud trâmbi\e. Vod[ cat[ spre u=[ cu grij[. Intr[ Dragomir, Miked, boieri în arme.)

DRAGOMIR

Doamne, fostu-\i-a porunca-ndeplinit[ cu-nlesnire. C[ci, de cele petrecute, nimeni n-avea nici o =tire. Kaliany, cu hotnogul s[u c[lare, s-a predat +i, sub pajera domneasc[, armele le-a lep[dat. Iar vr[jma=ii t[i =i-ai no=tri duc la rândul lor povara Lan\urilor f[urite pentru noi de doamna Clara. Clopotele =i pristavii spun uimitului norod Din ce curs[ mi=eleasc[ a sc[pat al lui voivod. Gloata-ntreag[ cere moartea, moartea f[r[ judecat[, A t`lharilor de cari a=a crim[ fu-ncercat[.

V L A I C U - V O D {

Scena I

%

VOD{

Ei =i-au isp[=it-o-ndat[. MIKED

Dar nu to\i. VOD{

Voi pedepsi! Oh! =i pentru dânsa ceasul isp[=irii va sosi.

ALEXANDRU

DAVILA

MIKED

%

Cred. Dar pentru ce la curte slobod[ =i-acum s[ fie Oare, înc[ se mai cade c[tre ea m[rinimie? Doamne, pune-o-n neputin\[ de-a mai face-o fapt[ rea: Strejuie=te-o. VOD{ (cu inten\ie)

Las-o, bane, s[ se piarz[, dac[ vrea. (Sfetnicii se-nchin[ dumeri\i. O t[cere. Sunetul clopotelor a încetat treptat.)

Aduce\i-mi pe baronul Kaliany. (Pârc[labul iese de îndepline=te porunca. Intr[ Kaliany dezarmat, între dou[ streji. Pârc[labul îi poart[ spada.)

Scena II ACEIA+I, KALIANY

(El se înainteaz[ c[tre vod[ care sade pe j[\, cufundat pe gânduri. La apostrofa lui, Vod[ ridic[ capul =i-l prive=te lini=tit.)

KALIANY

BOIERII (amenin\[tori)

Ah! (Vod[ le impune t[cere cu gestul; apoi îi face semn solului s[ urmeze.)

KALIANY

Oh! mie nu mi-e team[ de necazul cur\ii tale; Ap[rat sunt de solia-mi ca de nestr[punse zale! +i resping orice-ap[rare, fie clipa cât de grea, Cât[ vreme am pe-aceea ce mi-o d[ solia mea. (Acela=i joc de scen[ ca mai sus din partea cur\ii =i a lui Vod[.)

VOD{ (dup[ o t[cere)

+tiu c-ai dep[=it adesea dreptul dat de o solie; C-ai c[tat, aci, s[ zdruncini scaunul din temelie; C[ te-ai dus chiar pân[-acolo s[ dai mân[ de-ajutor Uciga=ilor ce-asupr[-mi încercat-au un omor; +tiu c[ crime sunt acestea, =i c-ar fi dreptate dreapt[

V L A I C U - V O D {

Doamne Vlade, Mi se pare c[ la curtea-\i nu se =tie ce se cade Unui sol tr[mis de craiul, unui sol imperial, C[tre tine, Basarabe – domn, ce-i drept, dar domn vasal.

%!

DAVILA ALEXANDRU

%"

S[ te dau, ca pe-un nemernic, prad[ gâdelui ce-a=teapt[! +tiu, dar nu vreau!... Pân[-n ziu[ de la curte vei ie=i... În trei zile cat[ bine peste grani\[-a p[=i. Singur vei pleca, c[ci singur e=ti sub pav[za soliei; Ceilal\i sunt z[log la mine, de credin\a-mp[r[\iei. Tu la Ludovic vei merge: îi vei spune craiului C[ n-a fost – =i nu e – Vod[ Vlad vasalul lui; C[ nu mai domne=te sluga lui în |ara Româneasc[. Ci eu, care-am ars, în vremuri, Alba Iulia cr[iasc[; C-amândoi ne-om în\elege dup[ placul meu =ial lui: De-o vrea pace, pace fie; iar de-o vrea r[zboi, s[-i spui C-am aflat la el ducaturi, \[ri m[noase, scumpe scule +i c[,-n \ara mea str[bun[, mai sunt Gherghite 1 destule. (C[tre pârc[lab:)

Da\i-i spada... (C[tre Kaliany:) 1 a. Ludovic I, Laio= în ungure=te (1326 – 1382) zis cel Mare, e succesorul tat[lui s[u, Carol Robert, care, voind s[ cucereasc[ Valahia (Muntenia), î=i v[zuse armatele zdrobite la Gherghi\a (întâia treime a veacului XIV) de c[tre Alexandru-Vod[ Basarab, tat[l lui Vladislav IV Basarab (Vlaicu-Vod[). Rege al Ungariei în 1342, Ludovic fu proclamat împ[rat în 1370, dup[ anexarea Bosniei, Her\egovinei =i Dalma\iei. Voind s[ cucereasc[ =i Muntenia, el nu a fost mai fericit decât tat[l s[u, deoarece armatele cr[imii fur[ învinse de Vlaicu-Vod[ c[ruia, pentru a ob\ine pace, îi recunoscu ducatul F[g[ra=. b. Mul\i cititori – unii erau chiar istoriografi – m-au întrebat: – Ce e Gherghi\a ? – E numele unei victorii splendide a românilor contra cr[imii, în întâia treime a veacului XIV. Faptul atâtor întreb[ri dovede=te c[ nu se mai în\elege ast[zi aluzia f[cut[ de vod[ la un eveniment pe atunci cu-

Mergi. La curte pân[ mâine vei =edea. (Kaliany iese. C[tre Dragomir:)

Pân’ la F[g[ra= s[-l duc[ un suta=, din streaja mea.

Scena III VOD{ (c[tre pârc[labul cur\ii, luându-l deoparte)

Când porne=te-ntâia ceat[ de robi\i la mân[stire? Cum s-o face ziu[. VOD{

Dânsa... =tie?

noscut bine de toat[ lumea =i, prin urmare, =i de Kaliany (probabil, în via\[, când se d[duse b[t[lia de la Gherghi\a). S[ l[murim dar aceast[ aluzie. Gherghi\a era o mân[stire cl[dit[ pe piscul Carpa\ilor, în codri, cam în actualul jude\ Jiu. în aceast[ localitate s-a înf[ptuit, de c[tre Alexandru-Vod[ Basarab, tat[l lui Vlaicu, cea mai crâncen[ înfrângere a ungurilor. (Actualul sp[tar Dragomir luase =i el parte la aceast[ b[t[lie.) Acolo a pierit mai toat[ nobilimea ungar[ din armata cr[iasc[, marele cancelar al Ungariei =i al\i doi prin\i palatini. Vod[ Alexandru, pentru a pomeni locul acestei lupte glorioase, ridic[ din stânci de piatr[, nu departe de mân[stire – =i cu fa\a spre Ungaria – trei stâlpi de piatr[, pe care erau s[pate numele celor trei prin\i palatini. Istoriograful ungur Engel (pe la sfâr=itul veacului XVIII, deci aproape 5 veacuri mai târziu) poveste=te c[ a v[zut însu=i ace=ti stâlpi, mânca\i de rugina vremii. Mân[stirea Gherghi\a îns[ fusese mistuit[ de un incendiu. Vezi +incai (n. a.)

V L A I C U - V O D {

PÂRC{LABUL

%#

PÂRC{LABUL

I s-a dat de =tire Ca de-o tain[ ce din gura-\i un prieten ar fi prins. VOD{

Bine, bine. (Se duce pe pridvorul din fund.)

Ce de facle! Parc[ târgul s-a aprins. (Boierii, care au f[cut loc lui Vod[, se cobor în grupuri)

ALEXANDRU

DAVILA

MANEA

%$

(C[tre Vlad Dobceanul)

De ieri pân-acuma, vere, ce de fapte! VLAD

Ce de fapte Înc[ pot s[ se iveasc[ în acest sfâr=it de noapte! BALDOVIN (în alt grup, al[turi de Mircea)

Bietul Pala. Vezi! Ieri moartea nu degeaba l-a-ncercat. Ast[zi l-a lovit. ROMÂN HERESCU

A=a e. MURGU

Ce frumos cânta! ALDEA

P[cat.

MIRCEA (aparte)

Da, p[cat! Oh, simt în suflet c[ al meu p[catul este; Eu l-am omorât. BALDOVIN

Dar dac[ vod[ nu prindea de veste, Hei? A=a-i c[ unguroaica-l ucidea prea frumu=el? MURGU

Chiar a=a, b[tu-o-ar focul! Eu nu m[ pricep defel De-a ie=it din v[lm[=eal[ teaf[r[... ALDEA

Ba, mie-mi vine, C[ de-o ajungea vreun palo=, vod[ mi-l \inea de bine. BALDOVIN

De! mai =tii? MIRCEA (aparte)

Oh, au dreptate! Vod[ Vlad î=i r[zbuna. +i tr[darea mea pe doamna-n gheara mor\ii o mâna! Ea pe Anca mi-o d[duse. Dac[ Vod[ m[ în=al[!... Câte chinuri într-un suflet!… Îndoial[, îndoial[!… (Se aude din afar[ mugetul mul\imii, un zgomot de lupta. Grue intr[ repede =i vorbe=te cu Vod[.)

V L A I C U - V O D {

BALDOVIN

%%

VLAD (în grupul s[u)

Ian-ascult[! MANEA

Ce se-ntâmpl[? VLAD

Parc[ e ora=u-n foc! (Vod[ s-a coborît în mijlocul scenei =i a vorbit animat cu pârc[labul.)

ALEXANDRU

DAVILA

VOD{

%&

(încet pârc[labului)

În\elege-m[! PÂRC{LABUL

Da, Doamne. VOD{

Fie-\i mâna cu noroc! (Pârc[labul iese grabnic. Vod[, urmeaz[ tare c[tre Dragomir:)

Tu, la tab[r[: hotnogul de-o mi=ca m[car din deget... F[r[ mil[! în aceast[ noapte mila e un preget. (Dragomir iese, urmat de câ\iva c[pitani. Vod[ vorbe=te c[tre cei de fa\[, deslu=ind ce se petrece.)

Ni=te venetici de-ai doamnei, streji, c[lug[ri slujitori, Cari-ncearc[ s[ sloboad[ capii lor din închisori. (Boierii fac o mi=care ca cum ar fi gata s[ dea piept: vod[ îi potole=te cu gestul.)

Pentru cine vrea s[ intre, u=a temni\ei se las[ Larg deschis[; dar, se-nchide, pentru cine vrea s[ ias[. N-ave\i grij[: pârc[labul e om me=ter la nevoi. +i, la urm[, Grue spune c[ norodul e cu noi. (El se urc[, cu Grue, spre pridvor =i cat[ mereu în afar[ cu ner[bdare. Boierii r[mân în planul întâi.)

BALDOVIN

Vod[, z[u, m[ bate gândul c[ le-a-ntins înc-o capcan[. ROMÂN HERESCU

ALDEA

Ce c[l[u? Eh! =tiu eu cine-o s[ le fac[ de prohod: N-a umblat degeaba Grue toat[ noaptea prin norod. MIRCEA (aparte)

V L A I C U - V O D {

Prada de c[l[u, fârtate, se alege pe sprâncean[.

%'

Vai! ce groaz[! MURGU

Grue [sta =tie multe. VLAD

Multe face. MANEA

Îl =i pre\uie=te vod[. BOIERUL B{TRÂN

C[-l pricepe =i c[ tace, tace...

Scena IV ACEIA+I, ANCA urmat[ de SANDA

(Anca intr[ într-o fug[ din dreapta. Vede pe Vod[ =i se arunc[ la picioarele lui.)

VOD{ (ridicând-o)

Anca? Ce te-aduce? MIRCEA (aparte)

ALEXANDRU

DAVILA

Anca?

&

ANCA

S[ fii bun pân’la sfâr=it;

Mama!

VOD{ (f[cându-se c[ nu în\elege)

Mama ta? ANCA

Oh! Vlade, cât de crâncen \i-a gre=it, Iart-o, scap-o! – Pentru mine, pentru dragostea fierbinte Ce \i-o port. VOD{

S[ scap pe doamna? De ce lucru? ANCA

Doamne sfinte! E-n primejdie de moarte! Ce? Nu =tii? Nu \i s-a spus?

VOD{

Nu, nimica. ANCA

De la curte a fugit, în târg s-a dus... VOD{

Ce? ANCA

Da, cu câ\iva tovar[=i... Dar norodul, în vâlvoare, I-a recunoscut! +i-acuma... Oh! n-auzi!... O s[-i omoare!... VOD{

Unde? Ce fel? ANCA

Nu =tiu! Scap-o, scap-o pentru Dumnezeu! VOD{

I s-a-ntors în mân[ fierul ce-ndreptase-n pieptul meu. Fie! (C[tre boieri:)

Alerga\i!... Cu via\a, înc-o dat[, s[-mi r[mân[ Dar datoare. (Boierii s-au repezit, dar se întâlnesc în u=[ cu pârc[labul.)

Pârc[labul! PÂRC{LABUL

Doamne, mi-au sc[pat din mân[. Câ\iva temniceri, de doamna, cum se vede, cump[ra\i,

V L A I C U - V O D {

(Afar[, strig[te de biruin\[ =i r[cnete de moarte.)

&

La porunca-i, slobozir[, papista=ii-ntemni\a\i; Dar norodul, ce-auzise clopotele, se-adunase; Îi v[zu, d[du n[val[ cu topoare =i cu coase, Astfel c[ r[zvr[titorii, de mul\ime fug[ri\i, Erau pân’ la cel din urm[, când sosii, m[cel[ri\i. ANCA (sfâ=ietor)

Mama! Doamne sfinte! mama! VOD{ (mângâind-o)

ALEXANDRU

DAVILA

Surioar[.

&

PÂRC{LABUL

Doamna Clara

A sc[pat cu via\[. ANCA (tres[rind de bucurie)

Mama? VOD{ (pe jum[tate mul\umit de aceasta)

Ah?... Mi-ai ridicat povara Dup[ suflet, pârc[labe. Da. +i... ce fel a sc[pat? PÂRC{LABUL

Mul\umit[ îns[=i urii ce norodul i-a jurat; El n-a sfâ=iat-o-ndat[, c[ci voia s-o arz[ vie, Rugul se =i ridicase, se-aprindea... ANCA

Ce groz[vie!

PÂRC{LABUL

Într-o clip[ doamna Clara r[sticnit[ fu pe el. Dar, deodat[, prin mul\ime, n[v[li un c[u=el, Str[b[tu la rug, din fl[c[ri smulse jertfa le=inat[, +i, pe când d[deau str[jerii piept cu gloatanver=unat[, El, amenin\at cu moartea de norodul r[sculat, Izbuti s-ad[posteasc[ via\a doamnei în palat. (Arat[ spre fund.)

ANCA VOD{

Da. Du-te. (Anca iese repede prin fund. Vod[ =ade pe je\ =i se cufund[ pe gânduri. Dar se face o mi=care în fundul s[lii: boierii se dau înd[r[t uimi\i =i apare în u=[ doamna Clara, despletit[, cu straiele în dezordine, rupte =i p[tate de tin[, sprijinit[ pe Anca =i urmat[ de câteva femei. Ea înainteaz[ în t[cere pân[ la je\ul lui Vod[. Într-un grup, unde se discut[, Aldea exclam[, ar[tând pe pârc[labul.)

ALDEA

N-a brodit-o.

El; m[ prind c[, de-ast[ dat[, BALDOVIN

De ce, vere? ALDEA

C[ nu trebuia sc[pat[.

V L A I C U - V O D {

Oh! alerg la ea.

&!

Scena V ACEIA+I, DOAMNA CLARA etc.

CLARA

Doamne, Vlade, m[ prive=te. VOD{ (s[rind în picioare)

Doamna Clara! Tu aci! CLARA

ALEXANDRU

DAVILA

A m[ mai lupta cu tine nu m-oi înd[r[tnici.

&"

VOD{

Uciga=a! CLARA

Da. Ascult[. Suntem dou[ inimi crunte Noi, =i-acelea=i gânduri negre ni se zugr[vesc pe frunte. Milostiv te crede lumea, dar nu eu, c[ci te ghicesc. Nu mai sunt primejdioas[, deci am voie s[ tr[iesc. VOD{

Sfânt se face orice mijloc pentru-a \[rii ap[rare! +i, c[ \ara mi-am sc[pat-o jur aci p[catul mare: (Curtea î=i manifest[ zgomotos bucuria. Când zgomotul se lini=te=te, Vod[ continu[, adresindu-se Clarei:)

Uciga=[! Tu cu junghiul încerca=i a m[ lovi, Eu, m[ fac c[l[u, de-e vorba neamul a mi-l izb[vi! (Curtea î=i manifest[ zgomotos aprobarea.)

CLARA (într-un r[cnet)

Vorbe late! Vorbe late! (C[tre Vod[:)

(Pentru a curma o scen[ între mum[-sa =i frate-s[u, scen[ dureroas[ pentru ea, Anca trage =i pe Clara spre ie=ire.)

Iac[ ruga ce voi face pururi Domnului ceresc Din tot sufletul cu care te ur[sc, da, te ur[sc. (Iese prin dreapta, cu Anca =i urma=ele lor. Boierii, învr[jbi\i, se n[pustesc înspre u=[.)

V L A I C U - V O D {

Oh! f[\arnic! tot f[\arnic, Dar o s[ te-ajung[, Doamne Vlade, ceasul cel amarnic! To\i, ca mine-n ast[ noapte, Vlade nu vor fi tr[da\i: To\i, to\i, f[r[ s[ loveasc[ n-o s[ cad[-njunghia\i. Unul va fi mai destoinic, va str[bate pân’ la tine +i... Atunci î\i vei aduce-aminte, poate, =i de mine.

&#

Scena VI ACEIA+I, afar[ de DOAMNA CLARA, ANCA etc.

VOD{ (opre=te boierii; apoi c[tre pârc[lab)

Pârc[labe, =tii porunca, te prive=te: mâine sear[, Vreau s[ =tiu c-a fost închis[ la Snagov aceast[ fiar[! (Intr[ Dragomir. Vod[ merge la el cu aer de-ntrebare.)

DRAGOMIR

Parte-n beciuri, parte...

VOD{

Bine – Costeo, Grozo, dragii mei... Merge\i la Moldova sor[ pentru mântuirea ei; Ce-a\i v[zut c-aci f[cut-am, noi, în |ara Româneasc[, O ve\i face voi acolo, pentru legea cre=tineasc[, Pentru sfântul drept al \[rii, pentru neamul ei str[bun, C[ci e sfânt[ râvna voastr[ =i nu-ng[duie r[sbun 1

ALEXANDRU

DAVILA

COSTEA

&$

Fii sl[vit, în duhu-\i ager ce-n adânca-i prevedere, Doamne, pentru neamul nostru preg[tit-a o-nviere. Dar, în cump[na de fa\[, când te bat a=a nevoi, Nu se cade vr[jm[=ia s-o lovim întâi la noi? VOD{

Mergi în tihn[ la Suceava; s[ n-ai grij[ despre mine; Pentru Miklo= palatinul am eu tot ce se cuvine. Te trude=te papista=a cu grozavul ei blestem? Zic[! Dumnezeu n-ascult[ de p[gâni, deci nu m[ tem. Nu mai sunt, aci, în juru-mi, decât suflete curate. Las[. Biruie=te-acolo precum eu aci, Mu=ate. COSTEA

Voi c[t[ m[rea\a-\i pild[ s-o urmez. Dar ce voivod. Ai menit Moldovei? VOD{

Preg[te=te-ntâi acest izod! +i, când totul va fi gata, fii pe pace, \i-l voi spune. Scris cu s, r[sbun e un substantiv care însemneaz[ întârziere, r[spuns, p[suial[ (n. a.). 1

(Vod[ las[ pe Costea =i merge spre fund, unde vorbe=te cu Grue =i cu Dragomir. Costea se închin[ =i merge spre boieri, care-l înconjoar[ =i-l felicit[, ca =i pe Groza.)

MIRCEA

Se code=te... nu r[spunde la-ntrebarea ce i-o pune Costea? Pentru ce? M[-nseal[! Da, m[-n=eal[! I-am sc[pat Via\a =i m[-n=eal[! Pentru ce? De ce sunt vinovat? S[-mi r[zbun? S[ mal îng[dui? Pân[ când? Oh! ce r[mâne De f[cut?... Blestemul doamnei?... Lumineaz[-m[, st[pâne, Lumineaz[-m[! (Se aude sunet de bucium la poarta cur\ii.)

VLAD (ascultând buciumul de afar[ )

Ascult[! MANEA

Glas de bucium a sunat! VLAD

Cine-o fi? MURGU

În toiul nop\ii! ROMÂN HERESCU

+i la curte! VLAD

E ciudat.

V L A I C U - V O D {

(aparte)

&%

VOD{ (care s-a coborât cu Grue)

L-a g[sit pristavul nostru, Grue. UN COPIL DE CAS{ (intrând)

Doamne, o solie De la kraiul Simon Stare\, aliatul t[u. VOD{

S[ vie. (aparte)

Ah! voi =ti dar adev[rul! Îndoiala va-nceta!

ALEXANDRU

DAVILA

MIRCEA

(La un semn al lui Vod[, boierii se grupeaz[ în jurul je\ului în dreapta, pe care se a=eaz[ el. Intr[ solul sârbesc.)

&&

Scena VII ACEIA+I, SOLUL SÂRBESC

(El intr[ cu urma=ii s[i, vine pân[ în fa\a lut Vod[, =i i se îngenunche.)

VOD{

Bun sosit la curtea noastr[. SOLUL

S[ tr[ie=ti, M[ria ta! VOD{

Scoal[. Sufletul mi-e dornic s[ te-asculte. Cuvânteaz[.

Preasl[vitul Simon Stare\, kraiul nostru, î\i ureaz[, Pentru tine, mare doamne! cum si pentru neamul t[u, Zile line =i m[noase întru bunul Dumnezeu. Dup[ ce-ascult[ scrisoare-\i îndelung porni a plânge, Dar, apoi, d[du porunc[ oaste grabnic a se strânge Ca s-alerge, f[r[ preget, la iubitul s[u vecin +i s[-i cure\e mo=ia de p[gân =i de str[in. „Merge\i – zise el – r[pune\i ungureasca vr[jm[=ie, Ca =i el s[ trag[ spada pentru dulcea mea mo=ie – C[ci n[prasnicul a\ine pururi calea ori=icui – De cumva cumplita soart[ mi-ar lovi-o ca pe-a lui.“ Astfel se rosti voivodul. +i dorind, prin înrudire, Mai des[vâr=it a strânge o statornic[ unire – Care-n chiar urma=ii vo=tri roduri ve=nic va purta – El î\i cere de so\ie pe domni\a, sora ta. MIRCEA (aparte)

Oh! de-acum atârn[ soarta de-un cuvânt! Ce va r[spunde? VOD{

Cuvântarea ta, jupâne, în adâncul meu p[trunde, Inima-mi e-nduio=at[ când, în clipa cea mai grea, V[d cum dragostea lui Stare\ înf[=oar[ \ara mea. M[gulit sunt eu pe Simon s[-l aud zicându-mi frate! Iar mo=ia mea va \ine ca, la rându-i, s[ se-arate Credincioas[, dac[ soarta =i pe el l-ar prigoni: M[gulit[-i =i domni\a, sora mea, de-a se uni Cu b[rbatul care pune, pe-a ei frunte fecioreasc[ Cu cununa de so\ie =i coroana sa domneasc[. Mâine, te-oi primi, cu fal[ =i mai cuvenit alai Ca-nvoiala mea domni\a s-o-nt[reasc[ din viu grai.

V L A I C U - V O D {

SOLUL

&'

MIRCEA (aparte)

Totul s-a sfâr=it! VOD{

Acum, drag[ oaspe, mergi cu bine. SOLUL

S[ tr[ie=ti, m[rite doamne! MIRCEA

Ba s[ moar[! +i, prin mine… (Solul iese cu urma=ii s[i.)

ALEXANDRU

DAVILA

(aparte)

ACEIA+I, afar[ de SOLUL SÂRBESC

'

VOD{

Scena VIII

Pârc[labe, vreau poporul meu s[ fie-n=tiin\at De unirea =i-nrudirea care-aci s-au încheiat Ca s[ pomeneasc[ \ara, ca pe-o zi de praznic mare, Ziua când din letopise\ =i-a =ters anii de-nchinare, Iar eu m-oi ruga la Domnul =i-i voi mul\umi smerit, C[ de mâna uciga=[-n ast[-noapte m-a ferit. În biserica domneasc[ s[ m[-nconjure norodul; Nicodim va zice slujba. (Senza\ie. Boierii, comentând, formeaz[ grupuri.)

MIRCEA (aparte)

El î\i va sluji prohodul.

MANEA (în grupul din extrema stâng[)

Veste bun[ pentru \ar[. VLAD

Pentru \ar[, a=a e. Pentru domnul Mircea, îns[, nu prea. MANEA

Dar de ce? VLAD

MANEA

+i? C O S T E A M U + AT

Iubirea E putere foarte mare. Prin ea ni se schimb[ firea: Dintr-un om cinstit, s-ajunge cine =tie ce punga=; Din boier înalt la suflet, un mi=el, un uciga=; Vezi, amorul z[p[ce=te. Câteodat[ ne înva\[ S[ facem o nebunie, cel pu\in o boroboa\[. (Pârc[labul a ie=it cu crainicii =i pristavii. Vod[, sprijinit de Grue, se urc[ pe pridvor prin care se vede cerul în[lbit de zorile zilei. Mircea îi urm[re=te mi=c[rile, strecurându-se printre grupuri.)

VOD{ (pe pridvor)

Grue, vechiul meu tovar[=, pav[za =i bra\ul meu, Iac[ zorile ce-n neguri le z[ream doar tu =i eu. (S-aud afar[ trâmbi\ele crainicilor. Ca însufle\it:)

V L A I C U - V O D {

C[ iube=te pe domni\a Anca.

'

Mi-am redobândit coroana, iar sunt domnul \[rii mele Uite cum se =terg, p[lite, de pe bolt[, mii de stele, Când de zori s-anun\[ firii soarele biruitor, Astfel, când se-nal\[ fruntea mea de domn st[pânitor, Pier în preajma mea du=manii, mi se lumineaz[ zarea! Tot se-nchin[, se-ngenuche, tot, tot, tot. MIRCEA (s[rind la el, cu pumnalul ridicat)

ALEXANDRU

DAVILA

Ui\i r[zbunarea! (El se n[puste=te asupra lui Vod[, Dar Grue, care-i observ[ apuc[turile de la începutul actului =i-l pânde=te din ochi, se repede înaintea lui. Se produce o v[lm[=eal[, boierii s[rind din toate p[r\ile.)

VOD{

Ah! Mi=elul! VLAD

'

Stai! MANEA

P[ze=te! MURGU

Doamne Mirceo! BALDOVIN

Nu l[sa! ROMÂN HERESCU

|ine-l bine!

COSTEA

Tic[losul! (Boierii au apucat =i dezarmat pe Mircea. Vod[ se coboar[ în scen[, înconjurat de câ\iva.)

GROZA

E r[nit M[ria-sa! VOD{

Nu, nu sunt r[nit! MIKED

COSTEA

Mâinile \i-s pline. VOD{

Da, adev[rat! De unde? Eu nu sunt r[nit. Dar cine, Cine? C[uta\i!... (Boierii se privesc =i Vod[, întorcându-se spre fund, vede pe Grue, care coboar[ spre el, împleticindu-se.)

Ah! Grue! Grue! El! El! (Vod[ alearg[ la Grue, îl prime=te-n bra\e =i vine în fa\[, sprijinindu-l.)

E=ti r[nit,

Grue? Vorbe=te...

(Grue face o sfor\are, dar se pr[v[le=te la p[mânt.)

Grue! (Vod[ se-ngenunche, sus\inându-l.)

Doamne! Cum a-ng[lbenit!

V L A I C U - V O D {

Dar iat[ sânge.

'!

Oh! mi l-a ucis, desigur! Grue! (Îl ridic[ în bra\e. Grue face o mi=care de durere.)

Da, te doare...

Stai! a=a!

(Îl a=eaz[ bini=or cu capul pe genunchiul s[u. Grue îi caut[ mâna.)

Ce vrei? (Grue, care i-a luat mâna, o duce la gur[ =i o s[rut[ lung.)

ALEXANDRU

DAVILA

R[spunde, e mai bine?

'"

(Grue r[stoarn[ capul, se întinde, î=i d[ sufletul.)

Grue! Moare! Moare!... Grue! Doamne sfinte! moare! Grue! (Îl ridic[-n bra\e, îl pip[ie.)

Mort! e mort! Oh! de=ert va fi de-acuma sufletul ce-n mine port! Oh! oh! Grue! Vai de mine! Grue!... Doamne, mi se frânge Inima! Oh! Oh!... (To\i cei de fa\[ dau în genunchi.)

MIKED (care a-ngenuncheat lâng[ mort)

St[pâne... VOD{

Plângi, Mikede? Oh! va plânge Ob=tea-ntreag[-a \[rii noastre, din român pân’ la boier, Când va =ti ce suflet mare napoiatu-s-a la cer.

(Vod[ se scoal[ din genunchi, î=i scoate dulama de domn =i o azvârle pe trupul lui Grue.)

Bane, Vreau s[ i se fac[ pogribanie domneasc[, Iat[-i giulgiul.

Grue! Grue! ca pe veci s[ pomeneasc[ Datina mo=iei tale dragostea ce i-ai purtat, Fi-vei la piciorul stranei domnilor înmormântat. C[ci în tine, biet Român Grue, fost-au întrupate Însu=irile de suflet în popor adânc s[pate! +i, prin tine,-n el g[sit-am, când restri=tea m[ lovea, Singurul statornic reaz[m ce-am avut în \ara mea. (Boierii fac c[tre Vod[ un gest de mâhnire: el le r[spunde:)

Da! c[ci v-a citit în suflet inima-mi îndurerat[: To\i v-a\i îndoit de mine, to\i m-a\i renegat vreodat[. Pentru to\i, cândva, coco=ul lui sin Petru a cântat... Numai el, poporul, fostu-mi-a statornic ne’ncetat, El, ce sufere, ce tace, ce iube=te =i ce crede F[r[-a cerceta, în Domnul pus de datin[, Mikede! +i ce, pururi, cade jertf[ când, în vremuri de nevoi, Dezbinarea se strecoar[ sângeroas[ printre noi! Grue, Grue! Vai! s[rmanul! (Î=i întoarce ochii =i vede pe Mircea între streji. Într-un imbold î=i trage palo=ul =i se repede la el r[cnind:)

Câine! (Miked, Dragomir =i al\ii îl re\in. To\i s-au sculat în picioare. El atunci se st[pâne=te, î=i pune palo=ul în teac[.)

V L A I C U - V O D {

(Câ\iva boieri ridic[ trupul lui Grue =i ies cu el prin stânga. Vod[, cu bra\ele întinse, cuvânteaz[:)

'#

Da, ave\i dreptate: A=a crime nu se cade s[ r[mân[ ne’nfierate, Nici s[ piar[ osânditul de-a=a palo= fulgerând, Ci de funia menit[ uciga=ilor de rând. (Mircea face un gest de revolt[.)

Ah! te doare, te r[ne=te, \i-e osânda grea =i crud[ Nu? Dar spune, suflet negru, cuget buim[cit de ciud[, Ca s[ f[ptuie=ti aceasta, ce duh r[u te-a prididit? Spune! MIRCEA

ALEXANDRU

DAVILA

Vrednic sunt de moarte, dar s[ mor nedos[dit.

'$

VOD{

Moartea? Z[u! Pentru-a=a crime crezi c[ e-ndestul[toare? MIRCEA

Chinuri? Nu m[ tem, în mine, chinuri port cotropitoare, Le-am c[tat t[m[duire-n r[zbunare-asupra ta, Dar de ele numai moartea, blânda moarte, m-a ierta. VOD{ (Pauz[. Apoi cu exaltare.)

Chinuri? Tu vorbe=ti de chinuri? Chin, a inimii b[taie? Chin? O clip[ de n[dejde, o-mboldire, o v[paie Ce s-aprinde cu-o privire, ce cu-o lacrim[ s-a stins +i din care numai rodul f[r[ vlag[ iese-nvins! Chinuri! Dar de=teapt[-\i mintea, dar te uit[-n neagra zare! De e=ti om, f[-\i ochii roat[ peste \ara =i hotare. Chinuri!... Dar prive=te sânul bietei noastre de mo=ii. Num[r[, de po\i, pe dânsul urmele de vr[jm[=ii; Prin palaturi, prin colibe, jos, la =esuri, sus la munte!

MIKED

Doamne! DRAGOMIR

Doamne! MIRCEA

Mi-e ru=ine. MIKED

Poc[in\a este cazna sufletului. VOD{ (îndurerat, ca pentru sine)

Grue!

V L A I C U - V O D {

Despicate de cu veacuri, r[nile-i sunt înc[ crunte! Sabie =i foc, din vale, din deal, sabie =i foc! Ani de groaz[ =i de sânge mul\i!... de lini=te deloc! Ve=nic lupta pentru lege, ve=nic lupta pentru nume, Mor fl[c[ii înainte de mo=negi =i chiar de mume! Ro=ul focului pe ceruri, ro=ul sângelui pe-ogor; Dac[ mor de fier sau par[, chiar ei nu o =tiu, dar mor: +i, murind, s[rut[ sânul \[rii mume, c[ci îl doare Plânsul ei b[trân pe-obrajii înc[-a unui fiu ce-i moare! +i sunt veacuri de când unii dup[ al\ii anii fug +i de când aceast[ \ar[ nu e, vai! decât un rug Unde mucenicii no=tri, muritori într-o credin\[, Mo=tenire-=i las[ vlaga =i n[dejdea-n biruin\[! Rug pe care se tot urc[, nes[tui, mo=tenitori, Ucenicii biruin\ei amânate-atâtea ori!... Iat[ chinurile noastre, =i cu ele, doruri, vise, Pe mo=ia str[mo=easc[-n lung =i lat, cu sânge scrise! Iat[ chinurile mele, ale unui domn român, Basarab, de sine vrednic =i de numele-i b[trân, Pe când tu, tu... Ce v[d... plânge

'%

DRAGOMIR

Cine

N-a p[c[tuit...! COSTEA

E tân[r. VOD{ (idem)

Grue! Vai! MIRCEA

ALEXANDRU

DAVILA

(sculându-se)

'&

M[ria-ta, Sunt nevrednic, =i nevrednic fi-voi chiar de m-ai ierta! Dar s[-ng[duie m[rirea sufletului t[u, st[pâne, S[ m[ urc =i eu pe rugul vitejiilor române! De rugina mi=eliei s[ nu-mi fie gergul ros! S[ nu mi se sting[ via\a, cât o fi, f[r’de folos! S[ sim\esc, =i eu, ca tine, chinurile \[rii mele! R[nile-i de veci deschise, lacrimile-mi s[ le spele! +i s[ mor ca mor\ii no=tri, dup[ pilda ce au dat, Plâns de tine, cum e Grue, =i de Dumnezeu iertat. VOD{ (idem)

Grue, vai! MIKED

M[rite doamne, miluie=te-atâta jale. COSTEA

Duhul lui v[zu lumina.

DRAGOMIR

S-a robit M[riei-tale.

(To\i întind mâini rug[toare. Vod[ face un gest solemn de t[cere.)

To\i v-a\i îndoit de mine... (C[tre Mircea:)

S[ te crez? MIRCEA

Pe Dumnezeu… VOD{

Nu, taci! (Tainic, luându-l la o parte.)

Mi-ai ucis pe Grue, pav[za =i bra\ul meu! M[ pricepi! Fii... ce-a fost Grue! (Joc de scen[. Mircea face un gest ca =i cum ar întreba: „Eu? Vod[ r[spunde din cap: „Da“)

''

MIRCEA

Te-n\eleg =i jur! G L O AT A (afar[)

Vod[ Vlaicu!

V L A I C U - V O D {

(întrerupându-l)

Tr[iasc[

(Vod[, sprijinit de Mircea, îndemnat de Dragomir =i de Miked, merge cu ei la pridvor =i se arat[ poporului. Se face t[cere.)

VOD{

S[ tr[iasc[ |ara noastr[ Româneasc[! G L O AT A (afar[)

S[ tr[iasc[! s[ tr[iasc[! Ura! VOD{

ALEXANDRU

DAVILA

Drag norodul meu, |ine datina str[bun[ ca credin\a-n Dumnezeu! E nemernic cine-o uit[! Datina e leg[tura Sfânt[ dintre domn =i tine...



G L O AT A (afar[)

Ura! Ura! Ura! Ura!

Cortina cade în timpul uralelor.

) ddenda Dormi\i în morminte t[cute, Sub d`mburi s[dite cu flori, Sub p`nza curatei ninsori, Sub umbrele lini=tei mute... P[zit[ de paznici pio=i, Sunte\i a mo=iei comoar[; V[ fie \[r`na u=oar[! Ne-aducem aminte, str[mo=i! Voivozi, logofe\i, bani =i vornici, Sp[tari, p`rc[labi =i cluceri, |[rani, ori mo=neni, ori boieri, De-a neamului datin[ dornici, Cu to\i deopotriv[ v`njo=i Stropit-a\i cu-a s`ngelui rou[ Mo=iile voastre-am`ndou[... Ne-aducem aminte, str[mo=i! Cu Gherghi\a, Baia, Rovine, Nicopol, Grumaji, R[sboieni, Cu vadul din Calug[reni, Cu ro=iile brani=ti Cosmine Crestat-a\i prin veci neguro=i R[boj ]n istoria lung[! Crest[ =i „Curcanul“ o dung[! Ne-aducem aminte, str[mo=i!

V L A I C U - V O D {

Balada strãmoºilor



DAVILA ALEXANDRU



Ne-aducem, ne-aducem aminte! C[ci piatra cu cruce =i corb E cartea din care se sorb Credin\a-n menirile sfinte L[sate de mor\ii faimo=i, +i dragostea – dulce povar[ – De lege, de domn =i de \ar[... Ne-aducem aminte, str[mo=i! +i dac[ pe lespedea fr`nt[ Pomelnicul vostru s-a =ters De vremi =i de-al gloan\elor mers, Culesu-l-a doina =i-l c`nt[ B[tr`nilor codri, pleto=i, Ce scutur[-n orice dumbrav[ Un fream[t de-a mun\ilor slav[... Ne-aducem aminte, str[mo=i! }nchinare Iveasc[-se dar pe mo=ie Zori bl`nde sau timpi fioro=i, Rom`ne, lozinca s[-\i fie: Ne-aducem aminte, str[mo=i!

REBREANU: +i într-adev[r Vlaicu-Vod[ întrune=te toate cerin\ele unei drame menite sa r[mân[ calit[\i literare =i calit[\i dramatice. Autorul acestei drame e un adev[rat poet care prin imagini noi =i bogate, prin cuvinte expresive =tie s[ zugr[veasc[ oameni, fapte, locuri, timpuri. Limba lui e o comoar[ pe care doar la Odobescu o mai întâlnim, împerecherea neologismelor cu arhaismele d[ o culoare delicat[ =i, în acela=i timp, d[ putere de expresivitate frazei, împerecherile acestea, desigur, le g[sim =i în Odobescu, dar dl Davila a =tiut s[ le înmul\easc[ =i s[ le rafineze. Un patetism sincer, firesc, înal\[ parc[ =i valoarea cuvintelor, =i a frazelor. Tiradele, chiar cele mai lungi, sunt cl[dite cu o art[ de compozi\ie deplin[, cu o putere de convingere rar[, a=a c[ efectul lor e puternic, în[l\[tor. Emo\ia artistic[ cuprinde pe spectator =i-l \ine toat[ vremea cât aude vorbele în\elepte/române=ti ale figurilor de pe scen[. +i pe urm[ sentin\ele cumin\i, neao=e, care sunt pres[rate aproape în fiecare replic[. Versul de =aisprezece silabe întrebuin\at de dl Davila îns[ mi se pare cam obositor atât pentru actor, cât =i pentru spectator, de=i acest vers are avantajul de-a putea exprima mai precis patetismul unei tirade, de pild[, în schimbul acestui avantagiu, îns[, r[mâne cam col\uros, lipsit de ml[diere =i neputând sublinia varia\ia de sentimente ce se cuprind într-o dram[. Dar =i ca teatru Vlaicu-Vod[ are calit[\i excep\ionale. Autorul este un om de teatru care =tie s[ construiasc[ drama, care =tie s[ mânuiasc[ efectele. Fiecare act, fiecare scen[ în sine e un tot întreg. Poate chiar c[ ocupându-se prea mult de detalii a neglijat totalitatea dramei. Dup[ actul de expunere, care este un adev[rat cap de oper[, actul al doilea lânce-

V L A I C U - V O D {

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

!

DAVILA ALEXANDRU

"

ze=te. Conflictul se înnoad[ anevoie =i cam me=te=ugit. +i mai ales eroul principal, Vlaicu, nu prea are caracteristica unui erou. Vlaicu e bun, e nobil, iubitor de \ar[, de neam, de credin\[ str[mo=easc[. Singurul lui cusur este doamna Clara, adic[ sl[biciunea. Un astfel de domn nu prea e erou, fiindc[ emanciparea lui de subt st[pânirea mumei sale nu e o fapt[ eroic[. Vlaicu este poate cusurul de c[petenie al dramei dlui Davila, precum efectele sunt iar[=i calit[\ile ei teatrale de c[petenie. Cu toate observa\iile, mai mult sau mai pu\in însemnate, Vlaicu-Vod[ r[mâne o podoab[ a literaturii noastre dramatice prin patetismul cald =i comunicativ, prin frumuse\ea limbii =i a versurilor, prin puterea de evocare a unei epoci fr[mântate, prin m[iestria de am[nunt cu care e construit[, prin efectele dramatice =i prin patriotismul cald =i cuminte ce transpir[ dintr-însa. Ca atare, Vlaicu-Vod[ nu numai merit[, dar trebuie s[ figureze totdeauna în repertoriul Teatrului Na\ional al[turi de dramele lui Alecsandri, Caragiale, Hasdeu =i ale dlui Delavrancea. Liviu REBREANU, Vlaicu-Vod[, în Rampa, anul III, nr. 532, 8 octombrie 1913, p.2. DAVIDESCU: Vlaicu-Vod[ e o lucrare clasic[. Are, cu alte cuvinte, durabilitatea necesar[ cu care s[ înfrunte vremurile =i p[streaz[, în acela=i timp, =i caracterele specifice ale teatrului românesc în vremea când a fost scris[, întâlnim, astfel, voievodul, divanul, boierimea =i du=manul din afar[; dozarea acestor elemente strict istorice =i punerea lor fa\[ în fa\[ \ine de talent, pentru a scoate ceva viabil. D-l Alexandru Davila a evitat tonul declamatoriu al lucr[rilor similare, pentru a p[stra un conflict =i demn, =i eroic, =i artistic. Vlaicu-Vod[ e, astfel, un simbol al râvnei de mai bine; piesa e na\ional[ pentru c[ e \esut[ pe un mediu românesc, =i pentru c[ e cugetat[ =i vorbit[ române=te, =i e patriotic[ f[r[ s[ fie discurs de întrunire public[. Ar fi putut fi astfel nimerit[ s[ deschid[ o stagiune la un Teatru Na\ional. Are, îns[, în acest sens =i p[catul de-a fi prea mult cunoscut[ de publi-

cul dornic de lucruri bune. Împrejur[rile speciale prin care trece ast[zi neamul românesc sunt, totu=i, de natur[ s[ treac[ =i peste acest inconvenient =i, f[când din aceast[ reprezenta\ie o s[rb[toare, s[ g[seasc[ noi rezonan\e, sensuri speciale =i simboluri apropiate vremurilor, într-o lucrare admirabil[ în trecut numai pentru valoarea ei artistic[. Arta cea bun[ e întotdeauna susceptibil[ s[ primeasc[ asemenea l[rgiri =i adapt[ri. Ceea ce admir[m noi ast[zi într-o veche oper[ sunt, desigur, lucruri la care nici contemporanii =i nici autorul nu s-au gândit în vremea când a c[p[tat fiin\[.

PRODAN: Aceast[ unic[, dar definitiv[ lucrare dramatic[ a dlui Davila, în jurul c[reia s-a \esut pe vremuri o legend[, d[inuie=te =i ast[zi, dup[ aproape dou[zeci de ani de la prima ei reprezentare, în str[lucirea tuturor calit[\ilor ei literare =i teatrale. Fiecare reluare a lui Vlaicu-Vod[ este un nou prilej pentru spectatori de a admira frumuse\ea limbii, cu care atorul =i-a fr[mântat ac\iunea, intensitatea =i grandoarea conflictului dramatic, pitorescul tablourilor, sonoritatea =i avântul versurilor. Într-o limb[ curat[ ca apa izvorului de munte, sonor[ ca o melodie de vraj[, colorat[ ca o priveli=te de \ar[ în asfin\itul târziu al soarelui, dl Alexandru Davila a oglindit în toat[ splendoarea lui acest trecut îndep[rtat =i m[re\, evocând dintr-un fragment de istorie o întreag[ epoc[ =i dintrun suflet de domn un fragment de via\[ zbuciumat[. Versurile dlui Alexandru Davila îmbrac[, sub str[lucirea lor, o ac\iune bine închegat[, sus\inut[, interesant[ =i-n tot =i-n am[nunte, cu conflicte dramatice puternice, care de=teapt[ =i re\in interesul de la început pân[ la urm[. Vlaicu-Vod[ este un domn =i un simbol. Este domnul care =i-a iubit \ara pân[ la sacrificiu, =i este simbolul ortodoxismului – acest pivot al rezisten\ei române=ti de totdeauna, în lupta aprig[ =i neobosit[ cu toate curentele religioase ce c[utau s[-i ia locul.

V L A I C U - V O D {

N. DAVIDESCU, Vlaicu-Vod[, în Steagul, anul V, art. 460, 10 septembrie 1919, p.1.

#

ALEXANDRU

DAVILA

Aceast[ „lege“ str[mo=easc[ a fost balsamul alin[tor al suferin\elor, lumina c[l[uzitoare, sfânta putere care a \inut pe loc =i a îmb[rb[tat un popor peste care au trecut atâtea valuri de primejdii =i de suferin\e. Lupta aceasta dintre ortodoxism, reprezentat prin VlaicuVod[, =i catolicism, simbolizat prin doamna Clara, =i triumful celui dintâi sunt canavaua pe care =i-a brodat dl Davila ac\iunea, cadrul întunecat al trecutului nostru, el însu=i o vast[ scen[ de teatru, stropit[ cu sânge =i lacr[mi, izvor de exemple în[l\[toare =i de înv[\[minte pentru noi =i pentru urma=i. Iat[ de ce piesa dlui Alexandru Davila a întrunit sufragiile unanime =i ocup[ în literatura dramatic[ româneasc[ unul din locurile de întâietate.

$

Paul I. PRODAN, Al. Davila, în Viitorul, anul XV, nr. 4650, 8 septembrie 1923, p.1. CONSTANTINESCU: Un om care =i-a închinat via\a teatrului; s-a str[duit pentru r[spândirea lui în public, dovedind gust, competen\[ =i munc[ st[ruitoare, atunci când a trecut pe la direc\ia Teatrului Na\ional; apoi =i-a întocmit pe proprie r[spundere un ansamblu de actori, continuând s[ infiltreze în mase iubirea pentru arta dramatic[. În literatur[, dl Alexandru Davila, pe lâng[ încerc[ri ce n-au reu=it s[ ias[ din umbr[, e autorul unei singure drame istorice; ap[rând brusc în lumea scriitoriceasc[, la o vârst[ matur[, prin Vlaicu-Vod[, a stârnit o furtun[ de discu\ii în jurul autenticit[\ii piesei. Vagi indica\ii de istorie literar[, nedumerirea publici=tilor în fa\a unui debut atât de tardiv =i totu=i definitiv, urzelile unui mic scandal beletristic au ridicat controverse =i discu\ii =i au pus la îndoial[ paternitatea operei dlui Davila, atribuit[ r[posatului Odobescu. Dar atât probele pur literare, cât =i am[nuntele istorice au fost spulberate ca netemeinice; dl Davila a r[mas autorul necontestat al celei mai bune drame romantice române=ti, al[turi de fermec[torul Delavrancea. În Vlaicu-Vod[ ac\iunea î=i concentreaz[ razele spre focarul interesului ob=tesc: lupta dintre doamna Clara =i Vlaicu,

V L A I C U - V O D {

sprijinit de boieri =i popor e lupta românismului cotropit de valurile politicii catolice. Vlaicu, întrupare a spiritului diplomatic muntean, format din simulare, voin\[ dârz[, dar re\inut[, din umilin\[ aparent[ =i hot[râre oportunist[, e simbol =i exponent psihic al neamului; de el sunt lega\i boierii, de el e strâns unit[ masa popular[ – trei for\e ce întrupeaz[ ideea suprem[ a intereselor na\ionale. Conflictul dramatic nu e între individualit[\i izolate, ci între factori împleti\i într-o for\[ colectiv[. Tragedia se subtilizeaz[ astfel în regiunea mai abstract[ a categoriilor generale; conflictul personal e un element subordonat conflictului general. De aceea, spuneam c[ Vlaicu e un simbol, un individ ce rezum[ tipic o colectivitate =i cel mai realizat estetice=te dintre personagii. Energii mecanice aproape – Miked, taciturnul absolut Grue, Groza, Nicodim =i tot anturajul cur\ii – î=i primesc via\a prin radierea de la general la particular, din leg[tura insolubil[ între ei =i stâlpul de granit al ideii na\ionale, în\eleptul Vlaicu, veghetorul neamului. De cealalt[ parte a balan\ei: doamna Clara, Kaliany, Pala, Mircea (o unealt[ în mâinile ambi\ioasei catolice) totalizeaz[ categoria opus[ dintre cei doi factori ai conflictului. Clara, Kaliany =i Pala însumeaz[ for\a catolicismului venetic în lupt[ cu ortodoxismul =i neamul românesc; uni\i prin ideea central[ ce reprezint[, sunt individualit[\i estetice mai =terse: doamna Clara e prea retoric realizat[, Kaliany e un manechin, iar Pala o unealt[, ca =i Mircea, frânt în fragmente neorganice, risipit ca existen\[ personal[ =i subsumat ambi\iei doamnei Clara, energie viril[ =i inteligen\[ politic[ deosebit[; dar prin insuficien\a creatoare, atât individual, cât =i colectiv, factorul dramatic ce reprezint[ catolicismul e întunecat de siguran\a prin care dl Davila zugr[ve=te opozi\ia na\ional[. Simetric construit, lucid în scopul artistic pe care-l urm[re=te, poate chiar prea lucid, v[dind o inteligen\[ artistic[ remarcabil[, de=i nu =i un mare temperament dramatic, Vlaicu-Vod[, prin ideea întrupat[ în domnul \[rii =i prin

%

viabilitatea caracterului s[u, cu toat[ conven\ionala idealizare a personagiilor, r[mâne cea mai valoroas[ dram[ istoric[ în repertoriul atât de s[rac al teatrului nostru. Prin frumuse\ea versului, elegan\a limbii =i unele lapidare întors[turi aforistice ale stilului, este o oper[ literar[ de o deosebit[ distinc\ie, cu mult superioar[ verbalismului declamatoriu al lui Hasdeu =i Vasile Alecsandri.

ALEXANDRU

DAVILA

Pompiliu CONSTANTINESCU, Alexandru Davila, în Mi=carea literar[, anul II, nr. 49, 17 octombrie 1925, p.1.

&

NOTTARA: Activitatea =i energia lui Davila £sunt¤ o pilduire pentru arti=tii care fac teatru pe socoteala lor =i pentru companiile ce se formeaz[. F[r[ ini\iativa lui Davila poate c[ impresa particular[ ar fi r[mas mult[ vreme f[r[ succes. Numai Davila, prin impulsul lui pilduitor, a dat curaj =i energie companiilor de teatru ce s-au alc[tuit în urm[ =i cari azi realizeaz[ cele mai frumoase izbânzi de art[ =i de bani. Davila se duce acum la odihna de veci înso\it de recuno=tin\a actorilor români care au tras de la dânsul cele mai mari foloase de art[. +i oricât de me=ter este timpul care =terge totul pe p[mânt, nu va putea s[ =tearg[-amintirea din mintea actorilor de acum =i a celor ce vor veni c[ a fost Davila mare îndrum[tor în arta teatral[ =i mare f[uritor de energii. Constantin I. NOTTARA, Alexandru Davila, în Rampa, anul XIV, nr. 3528, 24 octombrie 1929, p. 3. LOVINESCU: Piesa unic[ a lui Al. Davila (1860 – 1929) Vlaicu-Vod[ (1902), dram[ istoric[ în cinci acte, n-a avut numai norocul succesului =i al confirm[rii lui în repetate rânduri, ci =i al unei consacr[ri de pies[ clasic[, încep[toare de stagiuni, ctitor[ aproape a unei epoci de teatru în forme, de altfel inactuale =i intrate în istorie, dar scoas[ în r[stimpuri cu solemnitate la lumina rampei ca o zestre na\ional[. Vod[ a creat, oarecum, tipul cel mai nobil =i mai reu=it al aramei istorice na\ionale =i na\ionaliste, esen\ial patriotic[, înversuri de evident[ factur[ romantic[, prin care se

V L A I C U - V O D {

vede bine c[ a trecut mai ales Victor Hugo =i poate chiar =i Edmond Rostand. Drame de felul acesta s-au mai scris =i una chiar, R[zvan =i Vidra, s-a impus =i repertoriului cu acela=i caracter de specific na\ional, solemn =i inaugural, romantic =i supra-romantic. Vlaicu-Vod[ o dep[=e=te îns[ =i o înlocuie=te cu drept cuvânt în rolul ei festiv, creând categoria teatrului istoric cu caracter politic, punct de plecare al unei întregi dramaturgii bazate pe conflictul dintre boieri =i Domn, cu comploturi tenebroase =i cu r[smeri\e =i cumplite prigoane. Conflictul r[spunde, negre=it, unei realit[\i istorice neîndoioase, fixat[ mai mult în epic[ în Alexandru L[pu=neanul al lui Costache Negruzzi sau în Doamna Chiajna =i în Mircea cel R[u ale lui Al. Odobescu. Modelul creat în teatru nu a fost apoi urmat în teatru de toat[ dramaturgia noastr[ istoric[ – a lui Delavrancea, Mihail Sorbul, N. Iorga, Mircea Dem. R[dulescu, Victor Eftimiu, A. de Herz etc. – centrat[, pe un identic conflict între Vod[ =i zavistnicii lui sfetnici. Nu vezi trei b[rbo=i într-un col\ al scenei f[r[ s[ nu fie la mijloc un complot împotriva Domnului. Afar[ de arhetipul conflictului, ca s[ zicem a=a politic, în Vlaicu-Vod[ se mai g[se=te =i sâmburele unei ciocniri religioase, al luptei între catolicism =i ortodoxism, reluat apoi =i în alte drame istorice (de pild[ Ringala lui Victor Eftimiu). Caracteristica piesei lui Al. Davila nu este îns[ numai de a se fi bazat pe acest conflict politic =i religios între Domn si boieri – ci =i pe altul, mai esen\ial, între Vlaicu-Vod[ =i mama lui vitreg[ Doamna Clara, cu alte cuvinte de a fi creat o pies[ de caracter, psihologic[. Lupta între mam[ =i fiu se d[, fire=te, tot pentru mobilul religios, Vlaicu reprezentând ortodoxismul =i Doamna Clara catolicismul – dar mijloacele de care se servesc =i unul =i altul sunt temperamentale =i cu totul deosebite. Ciocnirea având loc între doi oameni de natur[ diametral opus[, pe lâng[ caracterul s[u na\ional =i patriotic, drama ia =i un caracter psihologic, adic[ unul mult mai însemnat. Nu poate fi deosebire sufleteasc[ mai mare decât e între Vlaicu-Vod[ =i Doamna Clara – =i în acest contrast, ca =i în absolutul fiec[ruia din caractere în parte se str[vede îns[=i structura romantic[ a autorului lipsit[ de nuan\e. Vlaicu-Vod[ e un

'

DAVILA ALEXANDRU



=iret integral „închis în cugetarea lui ca într-o cetate“ – care, sub smerenie, umilin\[, milogeal[ chiar, sub înfruntarea celor mai cumplite jigniri, ascunde o voin\[ sigur[, viziunea limpede a unui scop, înt[rirea ortodoxismului, rezisten\a împotriva încerc[rilor de catolicizare. E negre=it un caracter, o stânc[ zugr[vit[ de un pictor în decor de teatru, ca s[ poat[ fi luat[ drept mu=chi verde sau perin[ de c[p[tâi. Doamna Clara, dimpotriv[, e o mulier impotens, dar linia înainta=elor, a aprigei, crudei =i nes[\ioasei de domnie Chiajna, a ambi\ioasei Vidra, femeie devenit[ =i ea arhetip în literatura noastr[: „femeia politic[“. Urm[rind =i ea planuri politice =i religioase, e dintr-o bucat[, stânc[ nev[psit[ în catifea, ci plin[ de col\uri; mam[ vitreg[ a unui domnitor slab =i pref[cut, care îl strive=te sub greutatea ei de fost[ so\ie de Domn cu o trufie de cuvinte atât de nedibace încât ne îndoim de sim\ul ei politic. Eu... eu... =i iar[=i eu... Cu o psihologie atât de masiv[ =i f[r[ ml[dieri ea nu vrea s[ st[pâneasc[ prin =iretenie, ci prin silnicie =i prin afirma\ia voin\ei... Ca s[ d[m un exemplu al contrastului romantic pân[ la imposibil între cele dou[ caractere vom cita un singur crâmpei de dialog între Doamna Clara =i Vlaicu-Vod[. Iat[ ce spune ea: Azi, de pild[, poruncit-am, c-a=a-mi place £...¤ Voi impune-a mea voin\[ împotriva ori=icui +i te plâng, s[rmane Vod[, dac[-n loc d-o aliat[ Vrei s[ vezi în Clara Doamna o st[pân[ ne’ndurat[. Iar Vlaicu îi r[spunde: C[ te vreau pe veci st[pân[-nalt[ Doamn[, tot nu =tii? Sunt mai vârstnic decât tine, totu=i mum[ vreau s[-mi fii. Vreau s[ =tie toat[ curtea – astfel cred eu nemerit – C[ de sunt voivod, sunt totu=i robul t[u =i rob smerit.

Un insuportabil exces de trufie în fa\a unui egal exces de smerenie fie ea =i ipocrit[. Cu un astfel de temperament mândru, îngâmfat =i, în definitiv, nerod, ac\iunea Doamnei Clara nu putea fi decât incoherent[, c[ci nu înseamn[ altceva trecerea ei momentan[ de partea boierilor, pe care-i prigonise totdeauna, numai ca s[ z[d[rniceasc[ planurile lui

Vlaicu, îndemnul f[cut lui Mircea de a-l ucide pe Vlaicu =i, la urm[, propria ei încercare de a-l omor]. Prins[ =i iertat[, tot ea izbucne=te:

ceea ce o confirm[ într-o psihologie global[. Cu totul sup[r[tor este chipul lui Mircea, conceput =i el unitar ca tip al u=uraticului =i din punctul de vedere al romantismului simplificator, dar =i chiar al sentimentului na\ional... În totalitatea ei Vlaicu-Vod[ este o dram[ solid[, romantic[ conceput[ pe unitate psihologic[ =i romantic scris[, adic[ pe baze de tirade compacte, în genere patriotice, tradi\ionaliste (tirada datinei a b[trânului sp[tar Dragomir – în care „datina“ devine un fel de fatalitate, într-o epoc[ poate prea îndep[rtat[) într-o limb[ l[udat[ de întreaga critic[ a timpului ca neao=[, energic[, esen\ial dramatic[ =i în versuri de mare poezie =i frumuse\e; acum, ea ne apare artificial[ (în parte nici nu putea fi decât conven\ional[) mustind de neologisme pres[rate cu câteva cuvinte arhaice, senten\ioas[, pe alocuri, dar în versuri pline de asperit[\i, de col\uri necioplite =i de foarte mult[ umplutur[. E. LOVINESCU, Al. Davila, în Istoria literaturii române contemporane, 1900–1937, Bucure=ti, Editura Socec, 1937, p. 321–325. C{LINESCU: Unica dram[ a lui Davila, Vlaicu-Vod[, b[nuit[ odat[, f[r[ dovezi, a fi sustras[ din cartoanele lui Al. Odobescu, e o capodoper[. Ea analizeaz[ scenic =i cu o maturitate tehnic[ des[vâr=it[ arta de guvernare a unui domn. Eroul nu este numai un om de voin\[ =i un fin diplomat, ci =i un voievod român, pus adic[ în ni=te condi\iuni politice tragice, în care e nevoie de stimula\ie =i mai ales de r[bdare =i de înfrânare a mândriei. Vlaicu-Vod[ e în mâinile mamei sale vitrege, Clara, o unguroiac[, ce-l \ine vasal regelui Ludovic. Domnul ar rupe jugul, îns[ sora =i cumnatul s[u stau ostatici la crai. El izbute=te, jucând umilin\a, s[

V L A I C U - V O D {

Zici c[ m-ai iertat! Nu, Vlade, n-am de ce s[-\i mul\umesc! Iac[ ruga ce voi face pururi Domnului ceresc, Din tot sufletul cu care te ur[sc, da, te ur[sc!



ALEXANDRU

DAVILA

recapete rudele z[logite, cu riscul inerent oric[rei dib[cii, de a fi suspect tuturor, boierilor, familiei, Clarei. La un moment dat, to\i se unesc împotriv[-i s[-l doboare. Cu mari suferin\e, dup[ ce jucase pe ascult[torul de doamna Clara, fa\[ de boieri, spre a risipi b[nuielile, =i pe conspiratorul cu boierii împotriva doamnei, sosind ceasul hot[rât, când ostaticii sunt în afar[ de orice primejdie, Vlaicu se d[ pe fa\[ =i-=i exprim[ aprigul punct de vedere. Vlaicu e întruparea principelui lui Machiavel pe p[mânt românesc. El nu e a=a cum v[d mul\i pe conduc[torul machiavelic, aruncând asupr[-i ve=mântul Rena=terii, cinic, mizantrop, ipocrit. Vlaicu e, dimpotriv[, un voievod trist de mizeriile patriei, unit în conspira\ie cu boierii, gata el însu=i de orice jertf[.



G. C{LINESCU, Al. Davila, ]n Istoria literaturii române de la origini pân[ în prezent, Bucure=ti, Funda\ia Regal[ pentru Literatur[ =i Art[, 1941, p. 579-580. C{LINESCU: Pe scenele teatrelor noastre se joac[ VlaicuVod[, capodopera dramatic[ a lui Alexandru Davila, de la na=terea c[ruia (12 februarie 1862) s-au împlinit o sut[ de ani. Pare de necrezut! Îmi st[ruie înc[ înaintea ochilor figura lui osoas[ =i tân[r[ din epoca sa de glorie, dup[ care au urmat ani tri=ti. S[rac, paralitic, propunea ministrului Artelor s[-i cumpere, pentru trei sute de mii de lei, toate drepturile asupra piesei sale. Î=i compara, în privin\a mijloacelor de trai, soarta cu a lui Eminescu: „Ast[zi, ca =i Eminescu, dac[ n-a= avea ajutoare de la familie, a= fi =i eu un muritor de foame“. Voia s[-=i procure un fotoliu mecanic pe rotile. Imaginea lui Eminescu poate veni =i de acolo c[ Alexandru Davila =i-a scris, pe cât se spune, cele mai frumoase scene ale piesei la Dumbr[veni, unde G. Eminovici, tat[l poetului, fusese vechil. Se credea atunci c[ poetul Luceaf[rului s-ar fi n[scut în acel loc =i în 1904, la cincisprezece ani de la moartea lui, fu a=ezat în parc un bust ie=it de sub dalta lui Oscar Spaethe.

G. C{LINESCU, Al. Davila, „Vlaicu-Vod[“, în Contemporanul, nr. 8 (802), 23 februatie 1962, p.1. AVRAMESCU: Rezultat[ ca urmare a unui lung =i anevoios proces de elaborare (lui Victor Eftimiu Davila îi m[rturisea c[ a scris piesa la început în alexandrine, rescriind-o apoi în versuri de 15–16 silabe), drama istoric[ Vlaicu-Vod[ constituie un model de construc\ie dramatic[. Gradarea cu pricepere a ac\iunii duce la ob\inerea unei tensiuni permanente, ultimele dou[ acte fiind, mai mult decât celelalte, ilustrative în acest sens. Colaborarea dintre poet =i omul de teatru a dus la crearea unei piese care a rezistat verdictului implacabil al timpului. Con=tient de faptul c[ unele tirade sunt exagerat de lungi, c[ exist[ replici inutile, omul de teatru a impus dramaturgului, de la întâia la a cincea edi\ie, numeroase interven\ii în sensul elimin[rilor. Cu aceast[ ocazie au fost l[sate

V L A I C U - V O D {

De=i informa\ia istoric[ a lui Davila a fost în mod fatal insuficient[, intui\ia întregului, cu contradic\iile erei feudale, este în Vlaicu-Vod[ admirabil[. Epoca a fost grandioas[, oamenii, tr[ind într-un peisaj mergând de la v[ile cu ape în rostogolire pân[ la mun\ii cu trec[tori abrupte =i întuneca\i de p[duri virgine, au sufletul marilor întemeietori de state. Din câteva cnezate =i un voievodat, se înjgheab[ deodat[ un principat care, sub marele Basarab, fiul lui Tihomir, are, la Curtea de Arge=, o biseric[ domneasc[ m[rea\[, loc de înmormântare al celuilalt Radu, fiul Vlaicului, senior în ve=minte superbe (tunic[ de m[tase purpurie, împodobit[ cu trei zone de pasmanterie cu m[rg[ritare, încheiat[ cu treizeci de nasturi de aur =i cing[toare prins[ printr-o pafta de aur, înf[\i=ând un castel medieval). N-avem de-a face cu o \ar[ patriarhal[, ci cu una împ[r\it[ în dou[ clase, =erbii =i seniorii, ace=tia din urm[ somptuo=i, urmând tipul de via\[ al feudalilor din Occidentul imediat, încuscrindu-se cu craii =i palatinii vecini, devenind la nevoie vasali regelui Ungariei, rupând leg[turile de dependen\[ la întâiul prilej, reluându-le la strâmtoare. Politica e f[cut[ din închin[ri =i r[zvr[tiri, logodna =i pr[v[lirea copacilor din mun\i asupra n[v[litorilor fiind acte extreme.

!

DAVILA ALEXANDRU

"

la o parte versuri valoroase, dar în ansamblu piesa a avut de câ=tigat. Scrise cu un deosebit sim\ al limbii române, versurile deosebit de expresive ale dramei Vlaicu-Vod[, folosind cu m[sur[ arhaismele =i, rar, o topic[ arhaizant[, cap[t[ uneori durit[\i metalice, dar sunt capabile de a îmbr[ca, în ve=minte potrivite, sentimentele cele mai duioase ori reflec\ii în\elepte ca urm[torul apel la ra\iune rostit de Vlaicu: „...Pe marea vie\ii, când te duce vântul, / Fie-\i cârm[ cugetarea de \i-e pânz[ sim\[mântul, / +i, cu cât mai aprig vântul umfl[ valul furtunos, / Mai cu grij[ strânge p`nza, cârma \ine-o mai vânjos.“ Aplaudat[ c[lduros la premier[, dar respins[ un an mai târziu de la premiul Academiei, drama istoric[ Vlaicu-Vod[ s-a bucurat de-a lungul anilor de succese statornice. În 1918, o anchet[ a revistei Scena dovedea c[ Davila este dramaturgul român contemporan preferat; în seara de 27 septembrie 1925 Teatrul Na\ional din Bucure=ti reprezenta pentru a suta oar[ piesa Vlaicu-Vod[, iar pentru realizarea acestei drame Alexandru Davila primea cu întârziere, în 1929, în preajma mor\ii, recunoa=terea oficial[: Premiul na\ional pentru poezie, al[turi de Liviu Rebreanu care ob\inea premiul rezervat prozei. Tiheriu AVRAMESCU, Prefa\[ la Al. Davila, Vlaicu-Vod[, Bucure=ti. E.S.P.L.A., 1960, p. XVII–XVIII). MANOLESCU: Alexandru Davila a fost, net[g[duit, un om excep\ional. Avea o cultur[ general[ pu\in obi=nuit[. Cuno=tea perfect istoria noastr[, ca =i istoria =i literatura francez[. L-am auzit discutând cu oameni de specialitate =i punctul lui de vedere triumfa totdeauna, pentru c[ era sprijinit pe argumente temeinice =i pe cuno=tin\e ce nu puteau fi contestate. Avea teatrul în sânge, în toat[ fiin\a lui. Urm[rise cu pasiune mi=carea teatral[ din Germania, Fran\a =i Italia. La Paris, lucrase în preajma lui Antoine, marele director =i regizor, care a înnoit arta dramatic[ francez[, introducând regia =i interpretarea realist[. Antoine cu al s[u Théâtre libre a deschis un drum nou. Asistând la repeti\iile acestui teatru, Ale-

xandru Davila a avut, desigur, multe de înv[\at, dar nu a copiat =i nu a imitat nimic. El analiza =i diseca piesa =i psihologia fiec[rui personaj cu o putere de p[trundere excep\ional[, iar indica\iile pe care ni le d[dea nou[, actorilor, erau totdeauna juste. Era uneori de o înc[p[\ânare care mergea pân[ la absurd, =i avea câteodat[ ie=iri violente, dar apoi se reculegea =i devenea în\eleg[tor. Se vede c[ asta e meteahna regizorilor, bineîn\eles, a celor buni.

EFTIMIU: Drama lui Davila începe printr-un act întunecat, oarecum greoi: complotul din p[dure al boierilor. De la actul al doilea, îns[, ac\iunea porne=te s[ se strâng[, s[ se lumineze, s[ se întraripeze. Pe m[sur[ ce înaint[m în desf[=urarea evenimentelor, atât versul cât =i intriga se limpezesc, se fac mai sprintene, cuceritoare. Interesul merge crescând, ca s[ culmineze în ultimele dou[ acte: uneltirile criminale ale Clarei =i isp[=irea ei. Alexandru Davila =i-a scris poemul istoric cu me=te=ugul unui adev[rat om de teatru, dup[ regulile clasice; ale dramaturgiei eroico-romantice. El însu=i mi-a m[rturisit c[ a luat de model pe Victor Hugo, al c[rui suflu, ale c[rui tirade îmbrac[, în Vlaicu-Vod[, o form[ autohton[ de avânt. O lucrare solid închegat[ dup[ un plan bine chibzuit =i realizat[ de un me=ter arhitect. Prin purtarea conflictului, prin intensitatea crescând[ a ac\iunii, prin me=te=ugita împ[r\ire a actelor, prin evolu\ia gradat[ a personajelor =i armonioasa distribu\ie a scenelor capitale =i a celor de leg[tur[, piesa lui Davila r[mâne un model de construc\ie dramatic[. Teatrul are mai mult[ leg[tur[ cu arhitectura decât cu literatura. Reguli care sunt mai mult ale inginerului decât ale poetului prezideaz[ la elaborarea =i des[vâr=irea unui edificiu scenic. F[r[ aceast[ arm[tur[, neconsolidat cu fierul =i betonul armat al tehnicii, edificiul e amenin\at cu pr[bu=irea, oricâte frumuse\i literare l-ar împodobi. Prin masiva lui execu\ie, Vlaicu-Vod[ a înfruntat vremea.

V L A I C U - V O D {

Ion MANOLESCU, Compania Davila – 1909–1911, în vol. Amintiri, Bucure=ti, Editura Meridiane, 1962, p. 96.

#

E uimitoare aceast[ siguran\[ a spiritului =i a mâinii, la un om care n-a scris decât o singur[ pies[! £...¤ O singur[ dat[ mi-a vorbit, ocolind calomnia, despre felul cum a lucrat la Vlaicu-Vod[: L-am scris întâi în alexandrine (stihuri de 14 =i 13 silabe). Pe urm[ l-am reluat în forma actual[ (16 =i 15 silabe). În prima elaborare, aveam unele versuri mai concise, mai directe. De pild[ rândul: „C[ci sunt nume ce sparg ziduri =i nu-ncap în închisori“

era mai scurt, mai dinamic în prima versiune!

ALEXANDRU

DAVILA

„Sunt nume ce sparg ziduri =i-n temni\e nu-ncap!“

$

Într-adev[r, alexandrinul n[scocit de truverul medieval Alexandre e mai sprinten, mai teatral. Vasile Alecsandri =i-a scris poemele dramatice pe aceast[ m[sur[. În a doua form[ a lui Vlaicu-Vod[, Alexandru Davila a folosit versul mai lene=, mai muzical, mai românesc, versul dublat al baladei populare, în care Grigore Alexandrescu a turnat splendida-i poezie Umbra lui Mircea la Cozia: „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate“,

iar Eminescu, nemuritoarea Scrisoare a III-a: „S-a-mbr[cat în zale lucii cavalerii de la Malta, Papa cu-a lui trei coroane puse una peste alta“ etc. Victor EFTIMIU, Vlaicu-Vod[, în vol. Oameni de treatru, Bucure=ti, Editura Meridiane, 1965, p.177–l80. VASILIU: Continuând rodnica activitate regizoral[ desf[=urata la Teatrul Na\ional în timpul directoratului s[u, Davila a practicat în mod consecvent în compania lui o concep\ie regizoral[ modern[, bazat[ pe interpretarea realist[ a textului dramatic =i pe alc[tuirea unui ansamblu omogen =i valoros, în cadrul c[ruia promovarea tineretului actoricesc se f[cea mereu sim\it[, cu grij[, dar =i cu exigen\a cuvenit[. £…¤ Aten\ia deosebit[ pe care regizorul Alexandru Davila o acord[ lucrului cu tinierii actori s-a manifestat în tot timpul existen\ei companiei, nu numai prin promovarea lor cu în-

V L A I C U - V O D {

dr[zneal[ în fruntea distribu\iilor, dar =i prin preg[tirea minu\ioas[ a fiec[rui rol: studiul textului, construire a rolului în conformitate cu adev[rul vie\ii, tonul =i gustul natural, firesc, mi=carea în scen[ în raport cu viziunea general[ a spectacolului =i cu pozi\ia celorlal\i interpre\i, nuan\area fin[ a inten\iilor =i indica\iilor autorului, prezen\a plastic[ în acord deplin cu realizarea scenografic[ a spectacolului. £…¤ Apari\ie fulger[toare în desf[=urarea atâtor decenii de istorie a teatrului nostru, Compania Davila n-a fost totu=i produsul întâmpl[tor al unei efervescen\e creatoare strict subiective. Crearea Companiei Davila poate s[ par[ la prima vedere rodul unei ambi\ii atât de caracteristice f[uritorului ei sau al unor situa\ii de moment ale grupului de arti=ti care au constituit-o. În realitate, apari\ia Companiei Davila exprim[ – între limitele ei – realitatea înnoitoare n[scut[ în teatrul nostru cu universalul I. L. Caragiale =i este un element constitutiv al întregii opere reformatoare a lui Alexandru Davila. Între Compania Davila =i cele dou[ directorate ale lui Alexandru Davila (mai ales primul) la Teatrul Na\ional exist[ o tr[s[tur[ de unire, a=a cum toate aceste trei etape în activitatea organizatoric-teatral[ a lui Davila reprezint[ la rândul lor, laolalt[, o etap[ în ansamblul operei înnoitoare a marelui om de teatru: drama Vlaicu-Vod[, scrierile de critic[ =i teorie dramatic[, directoratele la Teatrul Na\ional =i Compania Davila. Dar în afar[ de aceast[ calitate, de element de continuitate în opera lui Davila, compania sa dramatic[ a realizat câteva cuceriri concrete, care merit[ s[ fie subliniate: Compania Davila a promovat consecvent o art[ dramatic[, regizoral[ =i scenografic[ realist[; a creat un colectiv puternic, valoros =i omogen, în care a fost dezvoltat la maximum sim\ul ansamblului armonios =i care a n[scut o tradi\ie s[n[toas[ =i rodnic[ pentru dezvoltarea ulterioar[ a teatrului românesc – prin r[spândirea stilului de munc[ respectiv („ca la Davila“) în parte la Teatrul Na\ional, dar mai ales în Compania Bulandra; a pus la dispozi\ia publicului din provincie spectacole în acelea=i condi\ii ca în capital[, în cadrul unor turnee foarte obositoare pentru colectivul companiei, dar tot atât de folositoare pentru reabi-

%

litarea artei dramatice. }n multe col\uri ale \[rii Compania Davila a demonstrat îns[, mai presus de orice, c[ pe lâng[ arta oficial[ a vremii, dirijat[ de clasele conduc[toare reac\ionare în direc\ia intereselor lor, exista posibilitatea dezvolt[rii unei arte dramatice consecvent realiste, cu tradi\ii vechi =i s[n[toase, deschiz[toare de largi perspective; Compania Davila a fost prima forma\ie teatral[ româneasc[ independent[, organizat[ pe baze moderne.

ALEXANDRU

DAVILA

Mihai VASILIU, Alexandru Davila, Bucure=ti, 1965, p. 153–157.

&

MICU: Piesa Vlaicu-Vod[ evoc[ un episod al luptelor seculare duse de poporul român pentru ap[rarea independen\ei sale. Ac\iunea se petrece – cum indic[ autorul – „pe la 1370, la Curtea de Arge=, a=adar într-un moment imediat urm[tor întemeierii |[rii Române=ti. Despre domnitorul acelui timp, Vladislav, zis =i Vlaicu, istoria ofer[ date de-ajuns de sumare. Se =tie c[ a domnit între 1364 =i (probabil) 1374, c[ a întemeiat primele mân[stiri, c[ s-a b[tut – cel dintâi în istoria \[rilor române=ti – cu turcii (1367 sau 1368), intrând, de asemenea, în conflicte armate cu Ludovic, regele Ungariei, care se voia suzeran al Munteniei, c[ a dus în general o politic[ de în\elegere cu vecinii, mai ales cu aceia de religie ortodox[, spre a rezista astfel tendin\elor anexioniste ale statului feudal maghiar, catolic, împotrivirea fa\[ de propaganda catolic[, folosit[ de agen\ii papei =i ai regelui Ungariei ca mijloc de a r[pi |[rii Române=ti independen\a, este ceea ce re\ine Alexandru Davila din activitatea lui Vlaicu, înf[\i=ând-o ca expresie a patriotismului acestui domnitor. Subiectul piesei este crea\ia dramaturgului, rodul fic\iunii sale. Ipotetice, situa\iile create reflect[ negre=it atmosfera epocii, starea de spirit a boierimii autohtone, spiritul ce a c[l[uzit ac\iunea lui Vladislav. £…¤ Completând cu imagina\ia faptele atestate de documente istorice, scriitorul a produs o pies[ axat[ pe un conflict acut, generator de tensiune dramatic[, conflict ce se define=te din primul act =i care evolueaz[ crescând, absorbind toate detaliile ac\iunii ce dobânde=te astfel for\[, dinamism. £…¤

V L A I C U - V O D {

Desf[=urarea de-ajuns de complicatei =i totu=i închegatei ac\iuni a piesei pune în lumin[ o diversitate de personaje dintre care îndeosebi Vlaicu =i doamna Clara dobândesc contururi individuale precise. Tip al domnitorului patriot, Vlaicu devine o individualitate de neuitat prin marile lui calit[\i diplomatice. Experien\a pe t[râmul diploma\iei a creatorului s[u a fost din plin fructificat[ în pies[. Compunându-=i o masc[ de „fiu“ preasupus, „smerit“, Vlaicu ascult[ cu pref[cut[ evlavie tot ce mama sa vitreg[ debiteaz[ emfatic, dar face numai ce vrea. £…¤ C[l[uzit în toate ac\iunile sale de un calcul rece, sacrificând ra\iunii de stat sentimentele – atât pe ale sale, cât =i pe ale celor apropia\i –, Vlaicu duce luciditatea politic[, atunci când nu se poate altfel, pân[ la cruzime, justificarea moral[ a tuturor actelor sale fiind sim\ul de r[spundere pentru destinele \[rii. El împiedic[ realizarea iubirii curate dintre Mircea =i Anca, pentru c[ a=a pretind interesele superioare ale statului, încuscrindu-se cu kralul, înt[re=te ortodoxia împotriva regatului feudal catolic al Ungariei, înt[re=te capacitatea de ap[rare a |[rii Române=ti. Dragostei de \ar[ îi sunt subordonate toate \elurile, toate ambi\iile lui Vlaicu. Sentimentul patriotic iradiaz[ în întreaga conduit[ a voievodului; el înaripeaz[ cuvintele sale. £...¤ Dac[ în Vlaicu dramaturgul a creat un caracter pe care cu greu l-am putea integra într-o serie tipologic[, cel pu\in în cuprinsul literaturii române, doamna Clara îmbog[\e=te o galerie de figuri feminine voluntare, ca Vidra lui Hasdeu, doamna Chiajna a lui Odobescu, c[rora aveau s[ li se adauge Ringala lui Victor Eftimiu, Vitoria Lipan a lui Sadoveanu =.a. Asemenea acestora, eroina piesei lui Davila este o femeie energic[, dârz[, în stare s[-=i urm[reasc[ scopurile cu perseveren\[, neintimidându-se în fa\a obstacolelor. £...¤ Piesa, în cuprinsul c[reia se contureaz[ personajele puternic reliefate, veridice, a c[rei ac\iune se desf[=oar[ într-un ritm dramatic sus\inut, scris[ într-o limb[ miezoas[, plin[ de prospe\ime =i vigoare, cu evitarea abuzului de arhaisme,

'

sup[r[toare fiind doar anumite inversiuni nefire=ti de-ajuns de dese, din p[cate „ne cru\a-vor papista=ii?“, „pe vod[ La\cu-l doborâ-va-n \ara lui“, „ne purta-va“ etc., drama Vlaicu-Vod[ se a=az[ printre cele mai de seam[ realiz[ri ale dramaturgiei române=ti de inspira\ie istoric[.

ALEXANDRU

DAVILA

Dumitru MICU, Al. Davila în Început de secol. 1900–1916. Curente =i scriitori, Bucure=ti, Editura Minerva, 1970, p. 533–538.



MICU: Modalit[\i artistice tradi\ionale (nu neap[rat cele încurajate de c[tre grup[rile =i publica\iile s[m[n[toristpoporaniste) au marcat, la începutul secolului nostru, aproape întregul peisaj al crea\iei dramatice. Asist[m, în primul rând, la un mare avânt al dramei istorice de inspira\ie autohton[. Al[turi de aceasta, prolifereaz[ „feeria na\ional[“, teatrul cu figura\ie mitologic[, drama social[, comedia de moravuri, drama psihologic[. Al. Davila (1862–1929) =i-a înscris numele în istoria literaturii gra\ie unei piese, Vlaicu Vod[ (1902), mult pre\uit[ în epoc[, precum =i mai târziu, =i pe drept cuvânt, tocmai datorit[ faptului c[, într-o bun[ \inut[ literar[, d[ expresie sentimentului na\ional. Evocând un episod din lupta secular[ pentru ap[rarea independen\ei de stat: rezisten\a domnitorului Vlaicu al Munteniei (sec. XIV) la ac\iunea de catolicizare prin care regele Ungariei urm[rea s[-=i impun[ suzeranitatea, scrierea portretizeaz[ în eroul central un tip al domnitorului patriot, care, neputând deocamdat[ r[pune pe du=manii \[rii prin for\a armelor, face uz de arma unei rafinate diploma\ii, a c[rei modalitate este simularea obedien\ei perfecte. Dumitru MICU, Al. Davila, în Scurt[ istorie a literaturii române, I. De la începuturi pân[ la primul r[zboi mondial, Bucure=ti, Editura Iriana, 1994, p. 358. CIOPRAGA: Luptele pentru putere din cadrul feudalismului au atras aten\ia în multe literaturi, dramaturgii g[sind în ele situa\ii tari. Conflicte violente, otr[viri =i asasinate caracterizeaz[ feudalismul englez, agitata istorie a st[tule\elor italiene, existen\a ducatelor ruse=ti. Din cronicile lui Holin-

V L A I C U - V O D {

shed, Shakespeare a extras sugestii pentru o trilogie istoric[ având în primul plan pe monstruosul Richard al III-lea. Citabile ulterior sunt drame de tipul Wallenstein de Schiller, Boris Godunov de Pu=kin, Ryi Blas de Victor Hugo. VlaicuVod[ de Alexandru Davila se integreaz[ în tradi\ia Asachi, Hasdeu (R[zvan =i Vidra), Alecsandri (Despot-Vod[), privirile mergând îns[ mai departe în trecut, momentul în care apare capodopera fiind favorabil evoc[rilor istorice. Jucat[ întâi la Teatrul Na\ional din Bucure=ti, la 12 februarie 1902 (zi în care autorul împlinea patruzeci de ani), drama r[spundea unei necesit[\i. Impresia fu excep\ional[. £...¤ Dintr-o proiectat[ trilogie dramatic[, Mirciada (care trebuia s[ includ[ piesele Vlaicu-Vod[, Dan-Vod[, Mircea cel B[trân), singura pies[ încheiat[ e Vlaicu-Vod[. Un act în versuri dintr-o alt[ dram[, Suta=ul Troian, tip[rit târziu (în Scena., an I, nr. 34–43, 1911), dezvolt[ episoade din secolul al cincisprezecelea, agitat de lupte intense între D[ne=ti =i Dr[cule=ti. Înainte de a fi o dram[ istoric[, Vlaicu-Vod[ e o dram[ de con=tiin\[, cu un erou central complicat, ale c[rui reac\ii suflete=ti cuprind avansuri =i retract[ri prudente. Tactica prive=te aici un conflict politic-diplomatic, într-o epoc[ de urzeli, la un secol dup[ întemeierea |[rii Române=ti. La Curtea de Arge=, „pe la 1370“, se duce o lupt[ subteran[ pentru acapararea puterii. Un episod similar, din istoria Moldovei, fusese schi\at de Eminescu, într-o dram[ neterminat[, Bogdan Drago=. Istorice=te, despre doamna Clara se cunosc extrem de pu\ine lucruri, distan\a în timp l[sând liber[ fic\iunea. Fost[ a doua so\ie a lui Alexandru Basarab =i mam[ a domni\ei Anca, Clara, descendent[ din con\ii de Doboka, vrea s[ de\in[ puterea absolut[. Perspicace, Vlaicu, fiu vitreg, se men\ine într-o necesar[ defensiv[. Lupta politic[ are =i un substrat religios, c[ci, sus\in[toare a politicii maghiare =i maghiar[ ea îns[=i, Clara urm[re=te aservirea Valahiei regelui Ludovic de Anjou =i intereselor catolice. Fapt istoric sigur, papa Urban al V-lea elogia zelul catolic al bigotei Clara. Lui Vlaicu, papa îi propunea la 1370 trecerea la catolicism, îns[, conciliat de c[lug[rul Nicodim de la Tismana, domnul refuz[. Portretul psihologic al lui Vlaicu se



DAVILA ALEXANDRU

contureaz[ în func\ie de evenimente, v[zute din unghiuri multiple, într-o fin[ alternan\[ de clar-obscur. Dramaturgul î=i pune, evident, problema reconstituirii istorice, schi\ând atmosfera epocii =i tendin\ele politicosociale caracteristice. Piesa încânt[ îns[ sub alt aspect, acela al construc\iei personajelor centrale, fizionomiile captând curiozitatea pe plan etic-psihologic. Pentru c[ sora =i cumnatul lui Vlaicu sunt ostatici la craiul Ludovic, domnitorul de la Arge= trebuie s[ ac\ioneze cu un tact infailibil. Ini\ial, personajul titular evolueaz[ în umbra Clarei, în aparen\[ docil, reflexiv, re\inut, în fond perseverent, inflexibil, tenace. Construit pe principiul contrastului romantic, el e într-o continu[ c[utare a echilibrului, vizând neutralizarea influen\ei antina\ionale reprezentate de Clara, secondat[ de baronul Kaliany (observator la Arge= din partea regelui maghiar). Conduita echivoc[ implic[ riscuri. Simulând obedien\a fa\[ de Clara, Vlaicu reu=e=te s[ elibereze pe ostatecii încredin\a\i lui Ludovic, dar succesul atrage suspiciuni, domnui fiind b[nuit de tr[darea intereselor \[rii. De aici, coali\ia boierilor, hot[râ\i s[-l detroneze, =i conspira\ia împotriva doamnei Clara. Comparat[ cu Vlaicu, fizionomia Clarei poart[ la început semnele unei personalit[\i despotice – de lady Macbeth, de Vidra lui Hasdeu, de Chiajna lui Odobescu. Limbajul trufa= comunic[ direct ambi\ia politic[ =i orgoliul egolatru: „Eu vreau, eu poruncesc...“ rezum[ un stil de conduit[. „Azi, de pild[, poruncit-am, c-a=a-mi place...“ Fenomen rar în ordine feminin[, Clara reprezint[ un tip de posesiune. Vlaicu ac\ioneaz[ în t[cere, interiorizat, Clara irumpe, manifestându-se exploziv. Tiradele retorice, în timpul unei confrunt[ri cu fiul vitreg, se dilat[ în crescendo, versul sonor cu dou[ cezuri atingând o for\a remarcabil[. £...¤ Vlaicu are imaginea clar[ a limitelor boierimii, reflec\iile sale demonstrând o luciditate de gânditor ultragiat: „To\i v-a\i îndoit de mine, to\i m-a\i renegat vreodat[“. Banul Miked, sp[tarul Dragomir, Costea Mu=at sunt totu=i excep\ii, cel dintâi – adresându-se Clarei – rostind un cuvânt scânteietor, elogiul datinei. De mare efect scenic, monologul nu e o apologie a formelor conservatoare, prin datin[ în\ele-

gându-se, în spirit complex, unitatea de sentiment, ideea de continuitate istoric[: „Nu se sf[râm[ veacurile ce-au trecut! / +i cu veacurile-acelea datina ni s-a f[cut. / Doamn[, datina str[bun[ e mai mult decât o lege. / Domnul ce-=i cunoa=te \ara, din chiar traiul ei culege / Obiceiuri de tot felul, trebuin\e de-orice soi, / N[zuin\e, doruri, vise, ure, patime, nevoi.

Prin Vlaicu-Vod[, locul pe scena teatrului românesc, dominat pân[ atunci de starurile supradimensionale ale unor eroi de tip romantic, ale unor mari neîn\ele=i în ac\iunile lor de o îndr[zneal[ =i o grandoare sfidând realitatea, îl ia omul de stat: omul pentru care binele \[rii este mai presus de fericirea lui personal[ =i de orgoliul propriu; omul care î=i chibzuie=te toate ac\iunile cu luciditate =i le preg[te=te cu r[bdare pân[ în cele mai mici am[nunte; omul care rabd[ îndelung toate umilin\ele, pân[ la a fi dispre\uit =i a ajunge în conflict cu cei mai credincio=i boieri ai s[i, iubindu-=i \ara ca =i el, dar nev[zând atât de departe; omul care jertfe=te fericirea în iubire a nepotului =i a sorei lui, în numele ra\iunii de stat. Pentru a sublinia mai bine realismul lui Vlaicu =i în acela=i timp desp[r\irea lui, ca autor, de drama romantic[, Davila îl a=az[ pe domn în antitez[ cu Mircea, singurul român care nu îl în\elege pân[ la sfâr=it, de=i ar fi trebuit s[-i fie cel mai aproape, prin acela=i sânge al Basarabilor, care trebuia s[ vorbeasc[ =i în el. Antiteza este cu atât mai dramatic[, cu cât acest tân[r focos, care ajunge s[ renun\e la tronul Moldovei =i s[ încerce uciderea unchiului s[u, nu e altul decât cel ce va fi Mircea cel B[trân, domnul care a continuat =i a dus spre împlinire viziunea politic[ atribuit[ aici de Davila lui Vlaicu. În felul acesta, Davila a închegat construc\ia unei drame de o mare intensitate de via\[ scenic[. Conflictul e complex =i crâncen. Domnul e singur, în realismul politicii lui de stat bizuindu-se cu des[vâr=ire pe for\a peren[ a „datinei“ =i pe unicul credincios la modul absolut, Grue, simbolizând poporul =i virtu\ile lui de în\elepciune, statornicie =i t[rie. Spri-

V L A I C U - V O D {

Constantin CIOPRAGA, Literaturi române între 1900 =i 1918, Ia=i, Editura Junimea, 1970, p.603–607.

!

DAVILA ALEXANDRU

"

jinit pe aceast[ for\[ imens[, inflexibil[ în sobrietatea ei, Vlaicu ac\ioneaz[ înv[\ând de la omul din popor s[ tac[, s[ rabde, s[ a=tepte momentul prielnic. £...¤ Construc\ia primei drame a ciclului – singura finisat[ – e monolitic[. Personajul care umple scena de la început pân[ la sfâr=it, uria=, este Vlaicu. Asupra lui se concentreaz[ aten\ia autorului, preocupat nu numai s[-l nuan\eze caracterologic, dar =i s[-l proiecteze pe fundalul istoriei cu cât mai multe valori de simbol. Vlaicu, astfel, în drama lui Davila, nu e numai un prilej de evocare a trecutului, dar =i un stimulent patetic pentru medita\ii asupra prezentului =i viitorului \[rii. Davila a evitat recuzita ieftin[ a dramei romantice: deghiz[rile provocatoare de confuzii funeste între personaje, cupele cu otrav[, frecven\a monologului. De=i ac\iunea se desf[=oar[ mai mult noaptea, nu e nimic tenebros în atmosfer[. Totul are claritatea ra\iunii ferme a personajului central. Un vers sonor =i plin, f[r[ a fi retoric; un lexic robust, pres[rat cu „neao=ismele“ atât de dragi lui Davila, în toate scrierile lui române=ti, de ast[ dat[ f[r[ exagerare; excursuri calde despre datin[, despre popor, despre datoria omului politic de-a-=i înfrânge sentimentele întregesc fericit tehnica teatral[ excep\ional[ a acestei capodopere. Ovidiu PAPADIMA, Alexandru Davila, „Vlaicu-Vod[“, în Istoria teatrului în România, vol. II, Editura Academiei, 1971, p. 200–203. POPA: Vlaicu-Vod[ ar avea întrucâtva soarta Cânt[rii României: au existat =i vor mai exista desigur istorici literari care se vor ocupa de paternitatea dramei, =i vor mai fi unii care se vor str[dui s[ afle cât îi apar\ine lui Alexandru Odobescu =i care este aportul lui Alexandru Davila, dac[ drama era mai bine s[ fi fost numit[ Doamna Clara dup[ Odobescu, sau Vlaicu-Vod[ dup[ Davila. Dar aceste lucruri ne preocup[ prea pu\in; ne intereseaz[ în schimb faptul c[ piesa exist[ ca un moment al literaturii dramatice române=ti. Privit[ în sine, piesa are pu\ine cusururi; privit[ într-o raportare istoric[, ea are unele – dac[ se \ine seama de un

V L A I C U - V O D {

plan universal – ce pot fi îns[ lesne convertite în calit[\i pentru existen\a na\ional[ a literaturii. Piesa a fost jucat[ pentru prima dat[ la 12 februarie 1902 pe scena Teatrului Na\ional din Bucure=ti, unde desigur c[ au venit spectatori purtând fracuri =i jobene, pantofi de lac =i un anumit tip de rochii lungi; aceast[ dram[ apare dup[ ultimele produc\ii ale unor Ibsen =i Strindberg, =i cam în aceea=i vreme cu piesele de apogeu ale unor Hauptmann, Maeterlinck, Shaw sau Cehov. Ea are prin urmare neajunsul de a fi ap[rut cu trei sau patru veacuri mai târziu decât trebuia =i suntem obliga\i s[ recunoa=tem c[ întârzierea e totu=i relativ mare. S[ nu ne mire deci c[ piesa lui Davila prezint[ un caracter limitat într-o epoc[ de modernizare general[ a lumii =i de refuz sau de subminare parodic[ a teatrului istoric; dar nu ne putem împiedica s[ ne par[ r[u totu=i c[ problemele de care se ocup[ dramaturgul sunt acum în aparen\[ probleme strict na\ionale, mai ales c[ acelea=i probleme ar fi fost în vremea unor Calderon, Corneille sau Shakespeare definitorii pentru întreaga umanitate =i chiar pentru univers. £...¤ Piesa uzeaz[ de versuri tradi\ionale, rimele definind conventionalitatea academic[, chiar dac[ versul =chioap[t[ uneori. Este corect întrebuin\at[ =i tehnica de constituire a replicilor mai multor personaje într-un singur vers. Nu lipsesc, evident, tiradele atât de iubite de romantici; Davila are îns[ grij[ ca ele s[ nu fie prea lungi pentru a deveni ridicole. Tirada lui nu presupune în genere un mare efort pentru rostire =i nici prea multe sentimente profunde pe care de altfel procedeul, ca poz[ prin limbaj, le-ar discredita. Trebuie precizat, în definitiv, c[ prin tehnica dramatic[, Davila este un epigon academist într-o vreme când teatrul folose=te din ce în ce mai hot[rât multiple mijloace pentru propria deconven\ionalizare. Pu\in apreciat[ la început, destul de unilateral acceptat[ mai târziu, piesa lui Davila poate fi considerat[ deci o comedie dramatic[ în maniera celor scrise de Calderon sau Lope de Vega. Altfel, Vlaicu-Vod[ are pentru momentul apari\iei un caracter simbolic, reactulizând problema resurec\iei na\ionale. Dac[ ne amintim c[ în aceea=i vreme î=i publica

#

Goga cele mai importante poeme, =i c[ Sadoveanu tip[rea +oimii, putem în\elege mai bine func\ia piesei lui Davila. Vrem sa afirm[m c[, pentru contemporani, Davila reprezint[ în cadrul muntenesc ceea ce este Goga pentru Transilvania =i Sadoveanu pentru Moldova.

ALEXANDRU

DAVILA

Mircea POPA, Postfa\[ la Alexandru Davila, Vlaicu-Vod[, Bucure=ti, Editura Minerva, 1978, colec\ia „Arcade“, p.187, 200–201.

$

PIRU: Lui Alexandru Davila (1862–1929), care public[ în S[man[torul balada Str[mo=ii, i se datore=te cea mai bun[ dram[ istoric[ româneasc[, Vlaicu-Vod[ (1902). Ac\iunea se petrece în al =aselea an al domniei lui Vlaicu, fiul lui Nicolae Alexandru Basarab, în 1370, la Curtea de Arge=. Doamna Clara, mama vitreg[ a lui Vlaicu, nobil[ marchiz[ catolic[, ob\inând rolul de regent[, urm[re=te s[ aserveasc[ interesele statului român regatului maghiar. Ea aduce la curte pe baronul Kaliany, reprezentant al regelui ungur Ludovic, =i încearc[ s[ ob\in[ consim\[mântul lui Vlaicu de a înfiin\a un episcopat catolic la Severin. Pentru a câ=tiga timp, Vlaicu las[ pe doamna Clara s[ cread[ c[ accept[ înfiin\area episcopatului catolic =i-=i salveaz[ astfel sora =i cumnatul z[logi\i regelui Ludovic. Apoi, când ostatecii sunt adu=i în \ar[, î=i schimb[ brusc atitudinea, dându-=i opozi\ia pe fa\[. Boierii trec de partea sa =i doamna Clara se decide s[-l suprime, dar Vlaicu e prevenit de nepotul s[u Mircea =i ap[rat de omul s[u de încredere Rumân Grue. Doamna Clara e închis[ la Snagov =i Mircea sper[ s[ ob\in[ de la Vlaicu mâna sorei sale, fiica doamnei Clara, Anca. Îns[ Vlaicu a promis pe Anca \arului sârb Simion Stari\. Crezându-se tr[dat, Mircea vrea s[ înjunghie pe Vlaicu, dar lovitura o prime=te Rumân Grue. Vod[ vrea s[ dea uciga=ului o pedeaps[ umilitoare, Mircea cere o moarte vrednic[ de chinurile lui suflete=ti. Dup[ ce într-un discurs patetic îi arat[ micimea acestor chinuri fa\[ de suferin\ele \[rii =i ale domnitorului ei, Vlaicu îl iart[ =i-l nume=te în locul lui Rumân Grue. Voievodul nu e numai un prin\ machiavelic, disimulat =i abil, dar =i un patriot ardent, gata oricând el însu=i de sacrificiu în numele

intereselor \[rii. Versul trohaic de 16 silabe (metrul Scrisorilor lui Eminescu) are o curgere natural[, impecabil[: Chinuri!… Dar prive=te sânul bietei noastre de mo=ii, Num[r[, de po\i, pe dânsul urmele de vr[jm[=ii... Iat[ chinurile noastre, =i cu ele, doruri, vise, Pe mo=ia str[mo=easc[-n lung =i-n lat cu sânge scrise!

NEGOI|ESCU: Originalitatea lui Al. Davila const[ în faptul c[, anti-romantic, el nu a conceput o dram[ de personalit[\i, de confrunt[ri în principal individual-umane, ci de situa\ii politice; la precursorii lui, situa\iile politice alc[tuiau doar fundalul. Conflictul dintre tân[rul voievod =i mama lui vitreg[, doamna Clara, mai mult decât pe tema puterii în sine, se dezvolt[ din scopurile pe care le vizeaz[ puterea: Doamna vrea s[ asigure influen\a regelui Ungariei asupra principatului valah, spre a catoliciza pe români sau invers, iar principele lupt[ pentru independen\[ în cadrul tradi\iei ortodoxe. O lupt[ care se manifest[ mai mult prin disimul[ri reciproce =i nu conduce pe protagoni=ti la tragedie. La rândul lor, boierii, adesea mistifica\i de disimularea „diplomatic[“ a voievodului, oscileaz[ mereu, când de partea, când contra domnului, care =i el e mereu dispus s[-=i ierte adversarii, s[ =i-i câ=tige ca alia\i. Ion NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, volumul I (1800– l945), Bucure=ti, Editura Minerva, 1991, p. 144.

V L A I C U - V O D {

Alexandru PIRU, Istoria literaturii române de la început pân[ la azi, Bucure=ti, Editura Univers, 1981, p. 222–223.

%

5 umar Tabel cronologic 7 VLAICU-VOD{ 13 Addenda Balada str[mo=ilor 201 Referin\e istorico-literare 203

În atenþia librarilor ºi vânzãtorilor cu amãnuntul: Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii Scriitorilor din România nr. 2511.1-171.1/ROL, deschis la B.C.R., Filiala sector 1, Bucureºti