Alexandru Lapusneanul de C.Negruzzi Introducere
(incadrare in context, opera literara,
specie, epoca): Opera literara „Alexandru Lapusneanu” de Costache Negruzzi este o nuvela romantica de inspiratie istorica, o capodopera a speciei, aparuta in perioada pasoptista, in primul numar al revistei „Dacia literara” in anul 1840. Nuvela ilustreaza una dintre sursele literaturii romantice , istoria nationala , potrivit recomandarilor lui M.Kogalniceanu din articolul-program al revistei, intitulat „Introductie ”, care constituie cons tituie si manifestul literar al romantismului romanesc. Cuprins: Nuvela (specie si curent literar): Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative, verosimilitatea faptelor prezentate.Personajele sunt relativ putine, caracterizate succint si graviteaza in jurul personajului principal. Nuvela romantica : inspiratia din istoria nationala, tema, conflict, actiune liniara, personaje exceptionale in situatii exceptionale, personaje construite in antiteza(doamna Ruxandra blanda, supusa, influentabila, iar Lapusneanul crud, razbunator, tiran), culoarea epocii in descrieri cu valoare documentara (descrieri amanuntite ale vestimentatiei si ale obiceiurilor), liniaritatea psihologica in constructia persj, replici memorabile. Nuvela istorica: specie literara cultivata de romantici , care se inspira din trecutul istoric: tema, persj, culoarea epocii. Viziunea despre lume: Autorul valorifica cronicile moldovenesti, aducand nu un model de patriotism, ci un antimodel de conducator ca un avertisment adresat contemporanilor intr-o perioada de efervescenta revolutionara. Raport realitate-fictiune: Autorul preia din opera lui Grigore Ureche imaginea personalitatii domnitorului Alexandru Lapusneanu, scene, fapte, replici(mottoul capitolelor 1 si 4), dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin
viziunea romantica asupra istoriei(pastrarea lui Motoc, Stroici, Spancioc-ilustreaza anumite tipuri umane).
Perspectiva narativa: Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detasat, predominant obiectiv, dar intervine direct prin cateva epitete de caracterizare( „tiran”, „miselul boier”). Naratiunea la pers a3a, focalizare zero, viziune „dindarat”. Tema nuvelei este lupta pentru putere in epoca medievala, in Moldova sec al 16-lea. Evocarea artistica a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, a doua domnie a lui Al. Lapusneanu. Compozitia: 4 capitole care fixeaza momentele subiectului si poarta cate un moto: capitolul 1-„Daca voi nu ma vreti, eu va vreu…”, cap 2-„Ai sa dai sama, Doamna!”, cap 3- „Capul lui Motoc vrem…”, cap 4-„De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”. Incipitul si finalul: sunt foarte concise, obiective. Incipitul rezuma evenimentele care motiveaza revenirea la tron a lui Lapusneanul, iar finalul consemneaza sfarsitul tiranului. Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative, particularitate romantica. Relatii temporale si spatiale: Timpul si spatiul sunt precizate si confera verosimilitate actiunii : Moldova, secolul al 16-lea. Conflictul: Conflictul principal, exterior este de ordin politic: lupta pentru putere dintre domnitor si boieri. Conflicte secundare: intre domnitor si Motoc, intre boieri si popor (capitolul 3). Subiectul: Capitolul 1 cuprinde expozitiunea (intoarcerea lui Lapusneanu la tronul Moldovei in fruntea unei armate turcesti si intalnirea cu solia formata din cei 4 boieri trimisi de Tomsa: Veverita, Motoc, Spancioc, Stroici) si intriga (hotararea domnitorului de a-si relua tronul si dorinta de razbunare fata de boierii tradatori). Capitolul al 2lea: desfasurarea actiunii, cuprinde o serie de evenimente declansate de reluarea tronului de catre Lapusneanul: fuga lui Tomsa in Muntenia, incendierea cetatilor, desfiintarea armatei pamantene, confiscarea averilor boieresti, uciderea unor boieri, inetrventia doamnei Ruxandra pe langa
domnitor pt a inceta cu omorurile si promisiunea pe care acesta i-o face. Capitolul al 3lea: punctul culminant contine mai multe scene romantice cu caracter memorabil: participarea si discursul domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospatul de la palat si uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Motoc de catre multimea revoltata si „leacul de frica pt doamna Ruxandra”. Capitolul al 4lea: deznodamantul este infatisata moartea tiranului prin otravire. Dupa 4 ani de la cumplitele evenimente, Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este calugarit, dupa obiceiul vremii. Doamna Ruxandra accepta sfatul boierilor de a-l otravi deoarece acesta o ameninta cu moartea sa si a fiului ei. Constructia personajelor: este realizata in spiritul esteticii romantice(persj exceptionale in situatii exceptionale), prezentate in antiteza, liniaritatea psihologica, replicile memorabile. Al. Lapusneanul- este personajul principal, romantic, exceptional, tipul tiranului sangeros, crud, disimulat, viclean, avid dupa putere, dar si inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic. Personajul este caracterizat direct de catre narator, de catre alte personaje si indirect prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relatii cu alte persoanej, gesturi, gesturi, atitudine, vestimentatie). Naratorul realizeaza in mod direct portretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentatiei specifice epocii. Caracterizarea directa realizata de alte personaje este succinta: „Crud si cumplit este omul acesta.” (mitropolitul Teofan) „tiran ca tine” (Spancioc). Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidentiaza, in maniera romantica cruzimea personajului si dorina lui de a distruge influenta boierilor: uciderea si schinjuirea lor, distrugerea cetatilor si reducerea numarului ostirilor moldovene. Prin inlantuirea gradata a scenelor din capitolul al treilea, se dezvaluie magistral complexitatea portretului moral al tiranului care pune in aplicatie un plan diabolic. Inteligent, ii atrage pe boieri la curte pentru a-i ucide. Abil, disimulat, se foloseste de momentul slujbei religioase, de vestimentatia si de coroana domneasc, de citate biblice plasate intr-un discurs persuasiv dar mincinos. Crud, ordona soldatilor uciderea boierilor razand in timpul masacrului.
Un alt tablou ce reliefeaza cruditatea, viclenia si sangele rece al personajului este cel in care Lapusneanu il da pe Motoc pe mana multimii. El se foloseste astfel de Motoc pentru a scapa de furia multimii, avand o inteligenta diabolica si o capacitate formidabila de a manipula masele. Relatia dintre Lapusneanu si domnita Ruxandra: este construita pe baza antitezei romantice angelic-demonic. El este tipul domnitorului crud si viclean, ea este tipul femeii blande. Plina de mila fata de suferintele norodului si inspaimantata de justitia divina ea il roaga pe Lapusneanu sa inceteze crimele dar acesta, crud ii promite „un leac de frica”piramida de capete. Desi obiectiv, naratorul il numeste pe Lapusneanul „nenorocitul domn”, „tiranul” iar pe domnita Ruxandra „buna doamna”, „duioasa muma” reliefandu-se antiteza ce sta la baza construirii acestor doua personaje romantice.
Persj colectiv - multimea. Pt prima data in literatura noastra. Actioneaza haotic la inceput, pt ca mai apoi sa ceara intr-un glas capul lui Motoc. Limbaj si stil narativ: Limbajul contine expresii populare, regionalisme fonetice, dar si neologisme”schinteie electrica”. Stilul este sobru,concis, cu echilibru intre termenii arhaici si neologici. Moduri de expunere: Naratiunea si descrierea sunt reduse, predomina dialogul, ce confera textului caracter dramatic. Elemente romantice: tema istoriei, persj exceptionale in imprejurari exceptionale, persj principale alcatuite din contraste, antiteza angelic demonic, culoarea epocii, gesturi spectaculoase. Elemente clasice: echilibrul compozitiei, constructia simetrica, aspectul verosimil al faptelor, stil sobru. Elemente realiste: scena multimii, tehnica detaliului, caracterul pictural al unor scene. Incheiere: A.L. este o nuvela de inspiratie istorica ce ilustreaza principiile ideologice pasoptiste si ale romantismului romanesc. Epoca surprinsa( Moldova, sec 16) este reinviata prin transfigurarea adevarului istoric.
