ADERAREA ROMÂNIEI LA UE ŞI TAXELE VAMALE
Covaci Mirela Ilişca Gr. 13
ADERAREA ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ Aderarea României la UE a avut loc la 1 Ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 şi confirmată la Bruxelles pe 18 Iunie 2004. Raportul de ţară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 Ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru Romania şi Bulgaria. Cele doua ţări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumunster din Luxemburg.
ISTORIE Romania a fost prima ţară din Europa centrala si de est care a avut relaţii oficiale cu Comunitate Europeană.În ianuarie 1974 , o inţelegere a inclus România in SistemulGeneralizat de Preferinţe al Comunitaţii, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunosterea de facto a Comunitatii Economice Europene, prin semnarea acordului privind crearea de Comisiei mixte România – CEE, concomitent, fiind semnat şi Acordul asupra Produselor Industriale. Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeana datează din 1990, urmând ca în 1991 sa fie semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare. Acordul European a intrat in funcţiune în februarie 1995.Prevederile comerciale au fost puse in aplicare începand din 1993 printr-un “Acord Interimar”. România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, impreuna cu Declaratia de la Snagov, un document semnat de toate cele 14 partide politice important ale României, în care acestea işi exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană.
In iulie 1997, Comisia si-a publicat “Opinia asupra Solicitării României de a Deveni Membră a Uniunii Europene”. ÎN anul următor a fost intocmit un “Raport privind Progesele României în Procesul de Aderare la Uniunea Europeana”În următorul, raport publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România cu solutia inbunatatirii situatiei copiilor instituţionalizaţi şi pregatirea unei strategii economice pe termen mediu). Dupa decizia Cconsiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu Romania au început la 15 februarie 2000. Obiectivul României a fost de a opţine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summit-ul de la Salonic din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeana sprijină accest obiectiv. În Raportul de ţară din 2003,întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentară europeană în grupul popularilor crestindemocraţi, se menţioneazaă că “ Finaliyarea negocierilor de aderare la sfârşitul lui 2004 şi integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă doua probleme structurale endemice: eradicarea corupţiei şi punerea în aplicare a reformei”.Recomandările destinate autorităţilor române privesc: măsurile anticorupţiei,independenţă şi funcţionarea sistemului judiciar,libertatea presei, stoparea abuzurilor poliţiei. Amendamentul 19 al aceluiasi raport a dat cele mai multe emoţii la Bucuresti, deoarece în aceasta se propunea iniţial suspendarea negocierilor cu Romînia. “ Paramentul European cere Comisiei o analiză detaliată şi o monitorizare permanentă a problememlor menţionate în raport şi raportarea acestora catre parlament . Prin urmare , recomandă Comisiei şi Consiliului să reorienteze strategia de aderare a României, pentru a îndruma aceasta ţară catre un stat de de drept .Cere Comisiei să stabileasca de urgenţă un plan pentru o monitorizare mai bună şi mai eficientă a implementarii acelei părti a legislaţiei europene deja adoptate de România,in special in cea ce priveste justiţia si afacerile interne”,se arată in amendament.
După dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câstig de cauză, însa s-au realizat câteva schimbări care au moderat
tonul acestuia. România a reacţionat prin realizarea unui plan de acţiune pentru anii dinaintea aderării. Pâna la sfârsitul anului ţi pe parcursul anului 2004, Uniunea Europeana a dat semnale bune în privinţa României iar la summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniuni lărgite, România a primit asigurări că face parte din primul val al extinderii alături de Bulgaria şi celelalte 10 state care au aderat la 1 mai la Uniune şi că Uniunea Europeană are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007,conform planului.Comisarului european pentru extindere, Gunter Verheugen, a exprimat de multe ori in vizitele sale dorinţa Uniuni de a vedea România cât mai repede ca membru cu drepturi depline al acesteia.
Ceremonia de semnare a Tratatului de aderare s-a desfaşurat pe 25 aprilie 2005 in Luxemburg. România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summit-ului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumunster din Luxemburg, urmând ca cele 2 ţări sa adere la 1 ianuarie 2007, cu excepţia cazului în care sunt raportate încălcări grave ale acordului stabilite, caz în care aderare va fi amânată cu 1 an, până la 1
ianuarie 2008 (clauze de salvgardare). Comisia Comunitaţilor Europene a publicat în octombrie 2005 un nou raport de ţară, privind progresele înregistrate de România in perspectiva aderari la UE. Potrivit acestuia, România continuă să indeplinescă atât criteriile politice pentru a deveni Stat Membru cat si criteriul unei economii de piaţă funcţionare. Raportul afirmă că “ o punere în practică serioasă a programului propriu de reforme structurale îi va permite să facă faţă presiunilor concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul UE”.Raportul mai precizeaza
că România a făcut progrese semnificative în alinierea legislaţiei interne la legislaţia UE şi va fi capabilă să-şi îndeplinească obligaţiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul preconizat al aderării, dacă va accelera pregătirile într-o serie de domenii şi se va concentra pe consolidarea capacităţiilor administrative in ansamblul ei.
Opinia publică În general, în România, opinia publică este favorabilă integrarii europene.Potrivit Eurobarometrului 64,desfăşurat in toamna anului 2005, încrederea românilor în Uniunea Europeană, deşi încă cea mai mare între statele membre sau în curs de aderare, este tot mai apropiată de cea a altor state membre: 64 % faţa de 62% în Portugalia si Grecia.
Statutul României în Uniune State care nu au impus restricţii(sau au renunţat la restricţiile) pe piaţa de muncă cetaţeniilor români şi bulgari. După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat in curs de aderare, obţinând statutul de observator
activ la nivelul tuturor instituţiilor europene şi al grupurilor de lucru ale acestora statutul de observator activ a permis României sa îşi exprime punctul de vedere, fără drept de vot ,in procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putând astfel influenţa aceste decizii si promovânduşi interesele naţionale.
România a participat ca observator activ in urmatoarele instituţii ale Uniunii Europene: Parlamentul
European,
Consiliul
European,
Consiliul
Uniunii Europene,
Consiliul
Reprentanţiilor Permanenţi – COREPER I şi II,
Grupuriile Comitetele
de lucru ale Consiliului, şi grafului de lucru ale Comisiei Europene,
Comitetului
Regiunilor şi Consiliului Economic si Social.
După aderarea României a trecut de la statutul de observator activ la cel membru cu drepturi depline.România a devenit a şaptea ţară din UE după numărul de locuitori. Ţara desemnează 35 de deputaţi pentru Parlamentul European, dar numărul acestora va scădea printr-o reorganizare a locurilor din Parlament stipulată în Tratatul de la Nisa. Limba română a devenit una dintre limbile oficiale ale Uniunii (a şaptea după numărul de vorbitori, în concurenţă stânsă cu limba neerlandeză), urmând ca oricare cetăţean al UE să se poată adresa instituţiilor în această limbă. Denumirea de Uniune Europeană în limba română, a primit statut oficial.
EFECTE ASUPRA VIITORULUI UNIUNII Amplasarea geopolitică a României va influenţa politica UE cu privire la relaţiile cu Europa de Est, Orientul Mijlociu, Turcia şi Asia. Prin iniţiativa de cooperare în S-E Europei (SECI), România are oportunitate de a-şi demonstra supremaţia în regiune. Integrarea în UE a influenţat şi relaţiile regionale ale României. În consecinţă, România a impus un regim de vize pentru câteva state est europene precum Republica Moldova, Serbia, Muntenegru, Rusia, Ucraina, Belarus şi Turcia. Oficialii consideră că ţara face parte atât din Europa Centrală cât şi din Balcani. Acest lucru reflectă ambiţiile dualiste ale guvernului român, care doreşte îmbunătăţirea euroatlantice a ţării, concomitent cu aderarea unei zone de stabilitate la Marea Neagră.
TAXELE VAMALE Taxele vamale sunt definite ca fiind acele prelevări băneşti, percepute de către stat în momentul în care lucrurile trec graniţele ţării, respectiv în vederea importului, exportului sau tranzitului. Depăşind politica fiscală, ele s-au dovedit a fi instrumente eficiente şi în alte domenii. În condiţiile economiei noastre, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a exportului, de lărgire a cooperării economice cu alte state. Prin taxele vamale se asigură folosirea avantajelor participării
României la diviziunea internaţională a muncii, intensificarea pe baze reciproc avantajoase a schimburilor economice şi tehnico-ştiinţifice cu alte ţări. Taxele vamale au un rol activ în asigurarea cu materii prime şi alte produse deficitare. Astfel, pentru produsele exportate nu se datorează taxe vamale, iar sistemul vamal este astfel conceput încât să stimuleze importurile, cu precădere spre materii prime şi materiale necesare economiei naţionale.
Ţinând seama de poziţia sa geografică şi de interesele pentru dezvoltarea exportului, România utilizează numai taxele vamale de import. Aceste taxe sunt stabilite şi percepute în conformitate cu Tariful vamal de import. Taxele vamale sunt prevăzute în Tariful vamal de import al României şi sunt exprimate în procente, diferenţiate pe
mărfuri sau grupe de mărfuri. Nivelul taxelor vamale, precum şi durata în timp a perceperii acestora sunt probleme de o deosebită importanţă în teoria şi practica politicii comerciale. Nivelul taxei vamale depinde de nevoia de protecţie, taxa fiind cu atât mai ridicată, cu cât condiţiile de producţie pe piaţa internă sunt mai defavorabile, faţă de cele ale exportatorilor străini. La stabilirea nivelului taxei vamale se are în vedere, ca elemente de bază, diferenţele dintre preţurile externe şi cele interne. În concluzie, putem spune că taxele vamale exprimă, prin structura şi nivelul lor, interesele specifice de politică comercială ale fiecărei ţări.
Natura juridică, funcţiile, efectele taxelor vamale Referitor la natura juridică a taxei vamale putem spune că a fost precizată cu ajutorul trăsăturilor generale pe care le prezintă această formă a veniturilor. Ele permit încadrarea lor în categoria impozitelor. Articolul 66 alin. (2) C. vam. prevede că „taxa vamală este exprimată în procente şi se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor exprimate în lei”. Taxele vamale formează o a doua categorie de venituri bugetare şi reprezintă, mai pe scurt, plata efectuată de persoanele fizice şi juridice pentru serviciile prestate acestora de instituţiile publice.188 Inspecţia fiscalăTrăsăturile taxelor vamale reies din definiţia de mai sus: - taxele reprezintă plată neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de diverse organe sau instituţii publice; - taxele au rolul de a acoperi cheltuielile necesare serviciilor solicitate; aceste servicii sau lucrări sunt efectuate în mod direct şi imediat persoanelor solicitante de către organele sau instituţiile de stat specializate; - subiectul plăţilor este precis determinat din momentul când acesta solicită efectuarea activităţii de către organul sau instituţia de stat. Taxele vamale fiind reglementare în virtutea necesităţii fondului bănesc al statului sunt, din punct de vedere juridic, obligaţii financiar bugetare.
.
Caracterul obligatoriu al taxelor vamale este prevăzut în formulare expresă
Funcţiile îndeplinite de taxele vamale sunt de: A. instrument fiscal; B. instrument de politică comercială. Funcţia taxei vamale ca instrument fiscal. Taxa vamală apare iniţial sub forma unui instrument simplu de politică fiscală în scopul formării veniturilor statului. Astăzi, acest caracter este mult atenuat, dar taxa vamală a rămas un important instrument fiscal. Din punct de vedere al politicii fiscale, taxa vamală este acordată în special în calitatea sa de impozit perceput asupra tranzacţiilor cu produse care trec frontiera (export, import sau tranzit), calitate în care, perceperea este avantajoasă pentru un stat, întrucât, ca impozit fiscal, taxa vamală majorează veniturile bugetare. Funcţia taxei vamale ca instrument de politică comercială. Noţiunea de politică comercială include ansamblul măsurilor cu caracter administrativ, politic, juridic, fiscal, valutar şi de altă natură, prin intermediul cărora statele promovează relaţiile comerciale internaţionale, interesele naţionale fundamentale, de perspectivă sau de scurtă durată.
1.
Taxele vamale percepute asupra importului produselor produc efecte complexe care se înscriu în sfera financiară, economică şi comercială.
În principal, efectele taxelor vamale sunt următoarele: a. efect asupra venitului bugetar de formare a veniturilor statului;
b. efect asupra consumului intern; c. efect de redistribuire a veniturilor dintre diferite categorii de participanţi la activitatea economică; d. efect asupra raportului de schimb al ţării; e. efect de protejare a economiei naţionale sau producţiei interne; f. efecte de competitivitate; g. efecte asupra veniturilor diferitelor categorii sociale; h. efecte asupra balanţei de plăţi; i. efecte asupra costurilor.
Clasificarea taxelor vamale Taxele vamale cunosc mai multe clasificări în funcţie de criteriul folosit. După scopul urmărit de către stat: - taxe vamale fiscale; - taxe vamale protecţioniste.
După obiectul impunerii: - taxe vamale de import; - taxe vamale de export; - taxe vamale de tranzit. După modul de fixare: - taxe vamale autonome; - taxe vamale convenţionale; - taxe vamale preferenţiale; - taxe vamale de retorsiune. După modul de percepere: - taxe vamale ad valorem; - taxe vamale specifice; - taxe vamale mixte.
Tariful vamal de import al României Tariful vamal – principal instrument de politică comercială Practica comerţului internaţional a consacrat tariful vamal ca principal instrument pentru reglementarea schimburilor comerciale externe, potrivit intereselor economice naţionale ale statelor. Această practică a fost legiferată în art. XI al Acordului General asupra Tarifelor Vamale şi Comerţului (GATT) prin care se stabileşte că părţile contractante la acest acord nu vor institui şi nu vor susţine alte restricţii la import în afara taxelor vamale. Totalitatea taxelor vamale într-un stat sunt cuprinse în tariful vamal.Astfel spus, taxele vamale de import se determină pe baza tarifului vamal de import al României, care se aprobă prin lege.Deci putem spune că tariful vamal de import este principalul instrument de politică comercială. Actualul Tarif vamal de import al României este aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/1993, aprobată prin Legea nr. 102/1994. La elaborarea Tarifului vamal de import se are în vedere că taxele vamale să fie mai mici sau cel mult egale cu
nivelul specificat în anexele Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ, a Acordului internaţional privind carnea de bovină şi a Acordului internaţional privind produsele lactate. Acestea au fost încheiate la Marrakech, la 15 aprilie 1994, aprobat prin Legea nr. 133/1994.
Deci, tariful vamal este actul normativ prin care statul reglementează taxele vamale de import. Înţelegerea şi aplicarea corectă a tarifului vamal necesită clasificarea mărfurilor, taxelor vamale precum şi definirea valorii în vamă, originii mărfurilor şi teritoriului vamal. Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale şi taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupe de produse. Taxa vamală este exprimată în procente şi se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor exprimate în lei. Nomenclatura combinată de denumire şi codificare a mărfurilor, utilizată pentru elaborarea Tarifului vamal de import al României, este detalierea codurilor de 6 cifre ale Nomenclaturii Sistemului Armonizat în coduri formate de 8 cifre.
BIBLIOGRAFIE
Mihai Berinde,Adriana Giurgiu - Aderarea României la UE, Editura Universităţii din Oradea, 2007
Ion Niţă - Integrarea României în Uniunea Europeană, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006
Dan Drosu Şaguna – Drept fiscal, Ediţia 3, Editura C. H. Beck
Ioan Vădăsan – Instituţiile şi economia Uniunii Europene, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006
