ACCIDENTELE RUTIERE
Accidentele rutiere constituie una din cele mai frecvente cauze de morbiditate i mortalitate pe plan mondial, fiind considerate ca o adevrat "boal a civilizaiei moderne", sau dup unii autori ca o "epidemie traumatic" din ce în ce mai greu de stpânit. Conform unor date statistice citate în literatura de specialitate, decesele prin accidente de circulaie însumeaz anual peste 100.000 de victime. În ara noastr mortalitatea prin accidente rutiere a înregistrat o cretere alarmant dup decembrie 1989. Astfel, în 1990 numrul deceselor prin accidente rutiere a fost de 2,5 ori mai mare comparativ cu anul 1989. Acest aspect îngrijortor se explic în principal prin creterea marcat a numrului de autovehicule, în special autoturisme, datorit facilitii introducerii în ar a unor autovehicule de provenien strin, în special din rile Europei Occidentale. În cadrul unui studiu efectuat la IML Cluj, C luj, decesele prin accidente rutiere au reprezentat r eprezentat aproape un sfert din totalul morilor violente, situându-se pe primul loc ca i cauz de moarte violent. Accidentul rutier este un fenomen complex determinat de mai muli factori - uman, tehnic, natural (meteorologic) - cu repercursiuni negative de ordin medical, social, economic i juridic. Factorul uman are rolul determinant în cele mai multe accidente rutiere. În majoritatea
cazurilor accidentul este consecina nerespectrii normelor de securitate a circulaiei pe drumurile publice, imputabil atât conductorului auto cât i pietonilor. Referitor la conductorul auto cauzele cele mai frecvente ale accidentelor rutiere sunt excesul de vitez, nerespectarea normelor privind acordarea prioritii, depiri nepermise, conducere sub influena alcoolului, starea de oboseal, consum de psiholeptice, lipsa de experien i aptitudine, deficiene de atenie distributiv, tulburri de auz i acuitate vizual, tulburri psihosomatice cu influen asupra reflexelor. Alcoolul constituie una din cauzele majore. Alcoolul intervine în determinismul accidentului rutier prin scderea ateniei i promptitudinii de reacie în faa unei situaii date. În afara conductorilor auto, în producerea accidentelor rutiere un rol foarte important îl dein pietonii prin traversri în locuri nepermise, starea de ebrietate, lipsa de supraveghere a copiilor, etc. Factorul autovehicul intervine în producerea accidentelor rutiere prin deficienele
tehnice ale sistemului de frânare, direciei, defectele pneurilor, la sistemul de iluminare i semnalizare. În acest context un rol important în prevenirea accidentelor de circulaie îl are verificarea tehnic periodic. Cel de-al treilea factor care intervine în determinismul accidentelor rutiere este starea oselei prin deficiene de construcie, gropi, factori ocazionali (mâzg, polei), lipsa unei semnalizri corespunztoare a diferitelor pericole pe drumurile publice (drum accidentat,
1
posibilitatea de derapare, curbe periculoase, etc.) pentru avizarea din timp a conductorilor auto. În majoritatea cazurilor, în producerea accidentelor rutiere sunt implicate autovehicule, dar pot fi produse i de alte tipuri de vehicule: biciclete, motociclete, vehicule cu traciune animal, etc. Accidentele
de circulaie produse de autovehicule
În accidentele de circulaie produse de autovehicule, gravitatea leziunilor este condiionat în principal de viteza de deplasare a autovehiculului i de particularitile autovehiculului implicat. În accidentele rutiere produse de autovehicule pot fi implicai pe de o parte pietonii i pe de alt parte persoanele din autovehicul.
Accidentarea pietonilor
În producerea leziunilor la pietoni intervin 3 factori: o for care este energia cinetic a autovehiculului; o rezisten care este rezistena pe care o opune victima; un punct de aplicare al forei care depinde de tipul autovehiculului. În funcie de aceti factori, în producerea leziunilor la pietoni putem întâlni mecanisme variate. În cazul autovehiculelor mari i grele cu partea din fa vertical sau aproape vertical (autobuze, unele autocamioane, troleibuze), aplicarea forei se face deasupra centrului de greutate al victimei. În aceast situaie corpul este proiectat înainte pe osea i adeseori se asociaz clcarea victimei de ctre vehicul.
În cazul autoturismelor punctul de aplicare al forei este în general sub centrul de greutate al victimei. În aceast situaie partea inferioar a corpului este proiectat spre direcia de deplasare a autovehiculului, în timp ce partea superioar basculeaz în spate, lovindu-se de capot, parbriz sau alte pri ale vehiculului. Dac ocul este foarte violent victima este proiectat în aer i va cdea la o anumit distan pe sol. În unele cazuri victima este agat de vehicul i târât pe distane variabile pe planul de rulare . Mecanismele d e p ro d ucere a leziunilor în accidentarea pietonilor se pot
clasifica (dup Moraru) în:
M ecanisme
M ecanisme
M ecanisme
-
simple:
lovire; compresiune; târâre. asociate ( asocieri
de dou mecanisme simple ):
lovire-proiectare; lovire-cdere; clcare-târâre; clcare-comprimare; complexe ( asocieri
de mai mult de dou mecanisme simple ):
lovire-proiectare-clcare; lovire-proiectare-târâre; 2
-
lovire-proiectare-comprimare; lovire-proiectare-clcare-comprimare; lovire-proiectare-clcare-târâre; etc. A. Mecanisme simple a. L ovirea neasociat cu alte mecanisme (proiectare, cdere) este foarte rar întâlnit. Apare când viteza autovehiculului este foarte mic. Leziunile sunt de intensitate mic (echimoze, hematoame, excoriaii, plgi contuze) fiind localizate la locul de impact. b . C o mpresiunea poate avea dou aspecte distincte: clcarea cu roata; comprimarea între prile joase ale autovehiculului i sol. Acest mecanism se asociaz de obicei cu lovirea i proiectarea. Clcarea simpl se poate întâlni în situaia în care victima este culcat pe carosabil (stare de ebrietate, suicid). Gravitatea leziunilor depinde de greutatea autovehiculului, garda la sol i viteza de deplasare. sunt leziuni grave care duc foarte frecvent la moarte. Constau în fracturi cominutive la diferite nivele i zdrobiri de organe. În clcarea capului apare zdrobirea craniului i coninutului. În clcare se pot întâlni urme de roi pe îmbrcminte i uneori echimoze tegumentare care pot reproduce desenul cauciucului autovehiculului (profilurile de pe planul de rulare al anvelopei). Aceste aspecte au un rol foarte important în identificarea autovehiculului în cazurile de fug de la locul accidentului. Clcarea de o roat blocat prin frânare produce leziuni grave care pot merge pân la amputarea unei extremiti. j Leziunile prin comprimare între prile joase ale autovehiculului i sol sunt de asemenea grave, situate pe dou planuri opuse ale corpului. Constau în fracturi multiple i rupturi de organe. Aspectul leziunilor prin mecanismul de compresiune variaz în funcie de zona corporal interesat. j
Leziunile
prin clcare
determin, în caz de autovehicule uoare, fracturi meridionale care traverseaz întreaga baz cu dehiscena maxim în regiunea mijlocie. Autovehiculele grele produc fracturi multieschiloase care intereseaz calota, baza i masivul facial. Leziunile craniene se asociaz cu leziuni meningo-cerebrale grave. În compresiunea toracelui apar fracturi costale extinse în dou planuri, uni sau bilaterale, adesea cu deplasare. Sunt asociate frecvent cu leziuni pleuro-pulmonare i hemopneumotorace consecutiv. În compresiuni puternice se pot produce rupturi cardiace, uneori de aspect exploziv i rupturi ale vaselor mari. C ompresiunea abdominal determin rupturi, adesea de aspect exploziv, de ficat, splin, rinichi. Se pot produce rupturi de diafragm cu ptrunderea organelor abdominale în cavitatea toracic. În compresiunea bazinului apar fracturi duble sacro-iliace i de ramuri pubiene, uni sau bilaterale, asociate uneori cu leziuni ale organelor pelvine. c. Târârea neasociat cu alte mecanisme este rar întâlnit. Se produce prin agarea victimei de o parte a autovehiculului i târârea ei pe o distan variabil, cu frecarea de sol. Leziunile de târâre constau din placarde excoriate, excoriaii liniare, paralele, cu aspectul unor dungi de frecare, a cror direcie este invers direciei de mers a
C ompresiunea
capului
3
autovehiculului. Uneori apar denudri mari de tegumente pe prile descoperite, scalpri pariale i leziuni ale prilor proeminente ale oaselor. B.
Mecanisme asociate Mecanismele asociate sunt cele mai frecvent întâlnite în accidentele rutiere. Dintre mecanismele asociate cel mai des întâlnit este cel de lovire-proiectare. a.
M ecanismul
de lovire-proiectare presupune lovirea victimei de ctre un
autovehicul în micare, urmat de aruncarea i proiectarea acesteia pe planul dur al oselei. S e produce când viteza autovehiculului este mai mare de 40-50 km/or. Leziunile pot fi grupate în dou categorii: - leziuni de lovire; - leziuni de proiectare. Leziunile de lovire (de impact direct) sunt reprezentate de echimoze, excoriaii, hematoame, plgi contuze, rupturi musculare, fracturi, localizate la zona de impact. Gravitatea leziunilor depinde de fora de lovire (dependent la rândul ei de viteza autovehiculului), suprafaa de impact i zona lovit. Lovirile pe suprafee mari dau în general leziuni mai puin grave decât cele pe suprafee mici. Lovirea se produce cel mai des cu partea din fa a autovehiculului (bara de protecie, marginea capotei de la motor, rama de la far) i mai rar cu prile laterale (lada autocamioanelor, oglinda retrovizoare, partea lateral a aripilor, etc.). În unele cazuri apar leziuni care reproduc anumite particulariti ale zonei care lovete. De exemplu: echimoze i excoriaii care reproduc forma ramei de la far sau desenul mtii de la radiator. Leziunile de lovire se localizeaz mai frecvent pe planul posterior i lateral al corpului. Nivelul leziunilor depinde de tipul autovehiculului. Autovehiculele mici i mijlocii produc leziuni de lovire la un nivel relativ jos, situate de obicei sub regiunea lombar. De exemplu prin lovire cu bara de protecie a autoturismelor apar leziuni la nivelul gambelor, deseori cu fracturi transversale ale ambelor oase (tibie i peroneu); prin lovire cu marginea capotei de la motor apar leziuni la nivelul coapselor i bazinului. În cazul autovehiculelor mari cu faa vertical sau aproximativ vertical, leziunile de lovire se întind pe suprafa mare, fiind mai des localizate la nivelul trunchiului, membrelor superioare i capului. Uneori se produc leziuni profunde constând în infiltrate hemoragice i rupturi musculare cu integritatea tegumentelor. Pentru a fi evideniate se practic seciuni multiple ale pielii la diferite nivele (membre, spate, etc). Pe hainele i corpul victimei pot rmâne la locul de impact corpi strini, provenii de pe autovehiculul care a lovit (fragmente de vopsea, de material plastic). Toate aceste elemente sunt foarte utile pentru identificarea autovehiculului în accidentele cu fuga de la locul accidentului. Pe de alt parte, pe partea de autovehicul care a lovit se pot gsi urme biologice (pete de sânge, fire de pr, fragmente tisulare) sau fragmente textile provenite din îmbrcminte. Leziunile
de proiectare
sunt de regul mai grave decât cele de lovire, având
urmtoarele caracteristici: - întindere pe o suprafa mare a corpului; - leziuni externe de mic intensitate, contrastând cu leziunile osoase i viscerale grave; - frecvena mare a leziunilor cranio-cerebrale, care prin gravitatea lor constituie de cele mai multe ori cauza morii. 4
În lovirile joase produse de autoturisme, la viteze de deplasare sub 40-50 km/or, lovirea este urmat de bascularea victimei pe capot i apoi de proiectare pe sol. În aceste situaii apar trei focare lezionale: leziuni de lovire, leziuni de basculare i izbire de capot i leziuni de proiectare pe planul de rulare. Localizarea leziunilor de proiectare în raport cu cele de lovire depinde de nivelul la care se produce lovirea de ctre autovehicul: - în lovirile înalte, situate deasupra centrului de greutate al victimei, leziunile de proiectare se situeaz în planul opus leziunilor de lovire; - când lovirea este joas, sub centrul de greutate al victimei, leziunile de proiectare apar pe acelai plan cu cele de lovire. Redm în tabelul de mai jos principalele elemente de difereniere a leziunilor de lovire de cele de proiectare, în mecanismul de lovire ± proiectare:
Leziuni de lovire în funcie de tipul autovehiculului impact În funcie de tipul Nivelul leziunii autovehiculului Planul posterior i unul din S uprafaa corpului planurile laterale mai frecvent S uprafaa
de
Variat,
interesat
Leziuni
externe
Leziuni
interne
Variate,
în funcie de suprafaa de lovire: - leziuni grave în loviri pe suprafee mici; - leziuni superficiale în loviri pe suprafee mari. Reduse, de gravitate mic
Leziuni de proiectare Întotdeauna mare La orice nivel, dar mai frecvent la nivelul capului - Pe planul opus leziunilor de lovire, în loviri deasupra centrului de greutate - Pe acelai plan cu leziunile de lovire în loviri sub centrul de greutate De obicei puin grave, în contradicie cu leziunile interne
Intense, grave
Aspecte lezionale topografice î n mecanismul de lovire - proiectare y
Leziunile
cranio-cerebrale se produc de obicei în cadrul proiectrii i mai rar
prin lovirea direct de ctre autovehicul. Leziunile prin lovire sunt produse în special de ctre autovehicule mari, cu partea frontal vertical sau aproape vertical. Când se produc fracturi craniene, atât prin lovire cât i prin proiectare, cele mai grave sunt cele prin mecanismul de proiectare. Fracturile produse în urma proiectrii sunt cel mai adesea fracturi de bolt cranian iradiate la baz, luând adeseori aspectul unor fracturi meridionale care traverseaz baza cu dehiscen maxim în regiunea mijlocie, imitând aspectul lezional al fracturilor produse prin compresiune. În mecanismul de proiectare întâlnim relativ frecvent fracturi izolate de baz cranian. Fracturile craniene cu înfundare sunt mai rare i se pot întâlni în proiectarea pe sol cu neregulariti (cu proeminene) sau prin lovire cu o parte proeminent cu suprafa redus a autovehiculului. În proiectri puternice cu impact pe vertex poate s apar fractur mediat de baz de craniu cu traiect circular în jurul gurii occipitale cu telescoparea intracranian a coloanei cervicale, asociat adeseori cu fractura clivusului. Leziunile meningo-cerebrale se
5
produc de obicei prin proiectare i sunt de cele mai multe ori de gravitate mare, constituind adeseori cauza morii. Aceste leziuni au caracter bipolar, caracteristic mecanismului de dezacceleraie, fiind prezente atât în zona de impact, cât i în focarul de contralovitur. În proiectri puternice, hematoamele extradurale sunt rar întâlnite datorit evoluiei rapide spre moarte. y F racturile oaselor masivului facial se întâlnesc frecvent în proiectarea pe plan anterior. y F racturile coloanei vertebrale se produc atât prin lovire (localizarea acestora depinzând de nivelul impactului), cât i prin proiectare (acestea interesând mai frecvent coloana cervical). y F racturile costale se produc în special prin proiectare i se localizeaz mai des pe linia axilar anterioar i parasternal. În proiectri puternice apar fracturi costale întinse, bilaterale, simetrice, asemntoare cu cele produse prin compresiune. Fracturile costale prin lovire direct apar mai rar i sunt de obicei limitate. y F racturile de bazin se întâlnesc în lovirile puternice i în cazul proiectrilor cu for mare. y F racturile membrelor se produc atât prin lovire când se localizeaz mai ales la membrele inferioare, cât i prin proiectare, situaie în care apar mai frecvent la membrele superioare. y Leziunile viscerale apar frecvent în acest mecanism, fiind de obicei consecina proiectrii. În proiectri în plan anterior apar rupturi de ficat i splin. Rupturile de rinichi apar în loviri puternice în regiunea dorso-lombar. b .
M ecanismul
de lovire - cdere este mult mai rar întâlnit i apare când viteza
autovehiculului este redus. Leziunile sunt asemntoare celor din mecanismul de lovire proiectare, dar sunt mult mai puin întinse. Leziunile de lovire sunt reprezentate de echimoze, hematoame i rar de rupturi musculare i fracturi. Leziunile de cdere constau în echimoze, excoriaii, plgi contuze, localizate pe prile proeminente i rareori în fracturi. Leziunile cranio-cerebrale sunt foarte rare i puin grave.
C. Mecanisme complexe Mecanismele complexe sunt destul de frecvent întâlnite în accidentarea pietonilor. Atunci când pe lâng lovire i proiectare se asociaz comprimarea, clcarea, târârea sau rostogolirea, leziunile iniiale de lovire sau proiectare nu mai pot fi recunoscute.
Leziunile produse în cadrul mecanismelor complexe se caracterizeaz în principal prin multipolaritate, gravitate mare, prezena obligatorie a leziunilor osoase plurifocale, imposibilitatea individualizrii fiecrei leziuni în parte în raport cu mecanismul de producere. persoanelor din autovehicul Accidentarea persoanelor din autovehicul se realizeaz cel mai frecvent prin coliziunea între dou autovehicule sau între un autovehicul i un obstacol. Impactul se produce cel mai des cu partea din fa a autoveiculului i mai rar posterior i lateral. Cele mai grave sunt impactele în plan frontal. Adesea coliziunea este urmat de rsturnarea i uneori rostogolirea autovehiculului. Rsturnarea fr impact produce în general leziuni mai puin grave. Prin coliziune se produce o dezacceleraie brusc cu proiectarea ocupanilor de pe locurile lor i lovirea de pereii interiori ai autovehiculului. În unele cazuri ocupanii pot fi proiectai în afara autovehiculului (prin parbriz, prin deschiderea portierelor), lovindu-se de diferite obstacole i realizându-se o succesiune de impacte. În general, proiectarea din autovehicul, produce leziuni mai grave decât proiectarea în
A c c i d e n t a r e a
6
interior. În urma dezacceleraiei brute se declaneaz energii enorme, responsabile de producerea leziunilor. Gravitatea leziunilor depinde în primul rând de viteza autovehiculului. Echivalentul cinetic al dezacceleraiei brute prin coliziune este cderea de la înlime. Experimental s-a demonstrat c la o coliziune a unui autovehicul care ruleaz cu viteza de 75 Km/or efectele dezacceleraiei sunt similare unei cderi de la circa 22 m înlime. În plus în dezacceleraia brusc se produce o cretere marcat a greutii aparente a organelor care explic frecvena mare a rupturilor viscerale. Leziunile ocupanilor se pot produce prin dou mecanisme principale:
M ecanismul
direct , respectiv prin lovire de interiorul autovehiculului sau prin
M ecanismul
indirect , prin dezaccelerare brusc, care modific greutatea
proiectare în afara autovehiculului.
dinamic a organelor interne i poziia lor anatomic. Cele mai tipice leziuni prin mecanism indirect sunt reprezentate de leziunile coloanei cervicale cu leziuni medulare prin hiperflexia sau hiperextensia brusc a coloanei vertebrale, hematomul subdural prin ruperea venelor cortico-meningee datorit micrilor vibratorii imprimate craniului, rupturi ale pedicolului splenic i hepatic, dezinseraii de mezenter. Leziunile persoanelor din autovehicul difer în funcie de locul ocupat, cunoaterea acestor leziuni fiind important pentru a determina locul ocupat de fiecare în autovehicul în momentul accidentului i pentru stabilirea persoanei care a condus. prezint în primul rând leziuni toraco-abdominale produse prin impactul cu volanul, constând în fracturi costale i de stern cu înfundare, adeseori asociate cu rupturi pulmonare, de cord, vase mari i uneori de ficat i splin. Se mai pot întâlni fracturi ale membrelor inferioare localizate la nivelul gambelor, genunchilor (rotulei) i mai rar la nivelul colului femural i al cavitii cotiloide a coxalului. În lipsa centurii de siguran sau în caz de autovehicule cu volan telescopic se pot întâlni leziuni cranio-cerebrale, asociate cu leziuni ale masivului facial, produse prin izbire de parbriz sau de stâlpul parbrizului. y Leziunile cele mai grave le sufer ocupantul locului din fa de lâng conductorul auto denumit i "locul mortului". Acesta prezint leziuni cranio-cerebrale grave asociate cu leziuni faciale produse prin izbirea de parbriz sau de stâlpul acestuia, traumatism toraco-abdominal cu fracturi costale, rupturi de plmâni, inim, vase mari, ficat, splin, rinichi i fracturi de gambe i genunchi produse prin izbire de bord. Adeseori apar leziuni prin proiectare prin parbrizul spart. Leziunile conductorului auto i ale ocupantului de lâng acesta pot fi atenuate prin utilizarea centurii de siguran i prin dotarea autovehiculelor cu sistem airbag. y Ocupanii din spate sufer în general leziuni mai uoare. Leziunile se produc prin izbirea de sptarul scaunului din fa sau de pereii autovehiculului. În impacte puternice pot aprea leziuni grave prin izbirea de stâlpii laterali. Uneori ocupanii din spate pot fi proiectai în afara autovehiculului prin deschiderea portierelor sau chiar prin parbriz. În situaia opririi brute a autovehiculului (dezacceleraie) sau lovirii brute a unor autovehicule staionate (acceleraie) frecvent apar leziuni vertebro-medulare prin hiperflexie (în dezacceleraie) sau hiperextensie (în acceleraie) localizate la nivelul coloanei cervicale. În aceste împrejurri rsunetul lezional maxim este la nivelul segmentelor balante, cum este jonciunea cranio-spinal cu producerea leziunilor de "whiplash" (în lovitura de bici) prin hiperflexie i hiperextensie combinat. Aceste leziuni pot fi prevenite prin utilizarea t etierelor. y
Conductorul auto
7
leziunile i moartea produse de autovehicule sunt mai frecvent accidentale i foarte rar sinucideri. Omorul este deosebit de rar. Uneori victima accidentului rutier este îndeprtat de la faa locului fiind aruncat în ap, pe linia ferat, etc. pentru inducerea în eroare a organelor de cercetare penal. Sub aspect judiciar
E xpertiza
medico-legal în accidentele de circulaie
Expertiza medico-legal în accidentele rutiere trebuie s parcurg mai multe etape: a) Ex amenul la faa locului este efectuat în general de ctre organele de cercetare penal, medicul legist fiind rareori solicitat s participe la aceast examinare. Se cerceteaz poziia cadavrului, prezena urmelor biologice i localizarea acestora, urmele de frânare etc. b ) Ex amenul victimei are ca scop stabilirea leziunilor traumatice, a mecanismului de producere a acestora, a cauzei medicale a morii i a raportului de cauzalitate între accidentul rutier i deces, precum i a influenei alcoolice prin determinarea alcoolemiei. c) Ex amenul îmbrcminii victimei este foarte important, îndeosebi în caz de accidente cu fug de la locul accidentului. Pe haine se pot decela uneori urme lsate de roi, fragmente de material plastic, bucele de parbriz, fragmente de vopsea etc., toate aceste elemente fiind foarte importante pentru identificarea autovehiculului implicat în producerea accidentului. d) Ex amenul conductorului auto are ca scop principal stabilirea gradului de influen alcoolic prin recoltarea de probe biologice i examen clinic. Totodat, examenul conductorului auto urmrete stabilirea leziunilor traumatice, a afeciunilor organice preexistente, precum i a eventualelor tulburri psihice care ar putea fi puse în legtur cu producerea accidentului. e) Ex amenul autovehiculului const în primul rând într-o expertiz tehnic pentru punerea în eviden a deficienelor tehnice care pot avea rol determinant sau favorizant în producerea accidentelor. De asemenea, aceast examinare are rolul de a decela urmele biologice (pete de sânge, fragmente tisulare, fire de pr), precum i a unor fragmente textile provenite din îmbrcmintea victimei. A. Leziunile i moartea produse de tren În practica medico-legal leziunile i moartea produse de tren pot ridica probleme deosebite, deoarece pot imita mecanisme lezionale variate.
Lovirea de ctre tren realizeaz leziuni multiple care se explic printr-o succesiune rapid a mai multor mecanisme de producere: lovire, proiectare, clcare, târâre, cu izbire de terasament. se face pe o suprafa mare, cu leziuni extinse, predominant craniene i toracice. Lovirea este urmat de proiectare la distane mari în afara terasamentului sau pe calea ferat, când este urmat de clcarea victimei cu secionarea corpului. Lovirea
aspecte variate constând în secionri de membre, gât, trunchi. Marginile secionate sunt anfractuoase, cu zone smulse, rupte, murdrite de pmânt i ulei. Adeseori segmentele secionate sunt meninute unite între ele prin puni de piele pergamentat. Foarte des victima este agat i târât pe distane mari. În aceast situaie, Leziunile
prin clcare au
8
prin izbirea de neregularitile terasamentului se pot produce forme bizare de traumatism cranio-cerebral, care pot imita lovirea cu corpuri dure sau chiar cu instrumente despictoare. Un aspect particular al leziunilor produse de tren este reprezentat de lipsa infiltratelor sanguine în marginile secionate. De obicei infiltratele sanguine se gsesc la o oarecare distan, sub forma unor infiltrate reduse discontinue, în musculatur sau de-a lungul tecilor i aponevrozelor. În general leziunile produse de tren sunt foarte grave, moartea producându-se rapid. Expertiza medico-legal în moartea produs de tren implic în primul rând un examen la faa locului, unde de obicei se întâlnesc pete reduse de sânge, datorit rapiditii instalrii decesului. Ca o regul general, în cursul autopsiei medico-legale se impune o refacere integral a fiecrei regiuni anatomice cu examinarea amnunit a aspectului morfologic al leziunilor, pentru a putea exclude eventuale leziuni traumatice anterioare celor produse de tren. O importan deosebit o are evidenierea infiltratelor sanguine (reacia vital), care aa cum s-a artat se gsesc de obicei la distan de marginile secionate. leziunile i moartea produse de tren pot fi sinucideri sau accidente. Uneori întâlnim încercri de disimulare a unui omor prin aruncarea cadavrului pe calea ferat. Sub aspect judiciar
B.
Accidentele aviatice Accidentele de avion sunt în continu cretere, fiind determinate în principal de deficiene tehnice, greeli de pilotaj, condiii meteorologice neprevzute. Aceste accidente se soldeaz de obicei cu numeroase victime. Expertiza medico-legal vizeaz în primul rând, ca în orice accident colectiv, identificarea victimelor i stabilirea cauzei morii i apoi stabilirea mecanismului de producere a accidentului. Identificarea cadavrelor este adesea foarte dificil, fiind vorba de cadavre carbonizate, fragmentate.
I.OBIECTUL INFRACIUNII 1)
R ealitatea accidentului
- cercetarea corespondenei leziunilor cu tipul de vehicul; - cutarea leziunilor de tip ³marker´ pe hainele sau pe corpul victimei (urme de pneu, far, etc.); - cutarea urmelor biologice pe vehicul (urme de sânge, pr), mai ales pe planeul acestuia i diferenierea lor de urme biologice produse prin clcarea animalelor; - constatarea deformrilor vehiculului, concordante cu leziunile de pe cadavru (deformarea barei din fa concord cu fractura gambelor victimei); - urmele de la locul faptei: obiecte ale victimei, cioburi de far, resturi de vopsea, etc. 2)
Diferenierea leziunilor produse de vehicul sau de alte cauze
Pietoni: 9
- descrierea amnunit a leziunilor ± localizare, numr, form, întindere, profunzime, margini, unghiuri, vecinti; - corespondena între nivelul leziunilor i nivelul prii vehiculului ce a intrat în impact (far, bar, radiator); - alte leziuni posibile: - proiectare pe caldarâm (aspect de abraziune); - clcare (amprent de pneu); - proiectare în alte corpuri dure (arbori, poduri, alte vehicule); - accidente de tren ± dificil de difereniat. Ocupanii vehiculului ± coresponden între leziuni i proeminenele din interiorul vehiculului. 3)
Condiii de producere a leziunilor
a. Impacte simple: - echimoze sau plgi contuze pe o parte a corpului; - plgi plesnite acolo unde pielea e întins pe os (cap, faa anterioar a gambelor); b. Impacte urmate de cdere: - pe un plan al corpului leziuni produse de vehicul i pe alt plan, de obicei opus, leziuni de cdere; - frecvent, leziuni de abraziune în zonele descoperite ale corpului. c. Impacte urmate de proiectare: - pe un plan leziuni de lovire, iar pe alt plan leziuni de proiectare, mai puin localizate sau chiar difuze, prin rostogolirea corpului. d. Clcare: - amprenta pneului, excoriaii i fracturi subiacente pe planul de clcare; - intruziuni de pietricele sau asperiti ale oselei pe planul de compresie, precum i fracturi subiacente, dar mai puin grave; - distrucii tisulare masive, în clcarea de tren. e. Tamponri: - leziuni mai ales pe planul anterior al corpului; - leziuni pe proeminenele corpului (frunte, nas, brbie, genunchi, membre superioare); - la ofer, leziuni ale toracelui anterior, prin lovire de volan. f.Cderi din vehicule în mers: - leziuni atipice, difuz localizate. ATENIE! ± pot exista afeciuni patologice (infarct miocardic acut, accidente vasculare cerebrale) ce pot preceda sau succede accidentul rutier. 4)
Felul morii
- moartea prin accidente rutiere este totdeauna violent; - uneori, putem vorbi de o moarte violent secundar, când leziunile produse nu ar fi fost mortale la o persoan indemn, dar pe fondul unei afeciuni preexistente a victimei ele au produs decesul; - clcare dup moarte - lipsa reaciilor vitale de clcare traneaz diagnosticul. 5)
Cauza morii
Se bazeaz pe cea mai grav modificare morfo-funcional constatat la autopsie i incompatibil cu viaa ± cel mai frecvent: - traumatisme cranio-cerebrale; - hemoragii interne prin rupturi de organe sau vase mari. Cauza morii poate fi: 10
- imediat ± prin traumatisme grave ce intereseaz organe vitale; - mediat ± survine de obicei în spital, prin leziuni primare sau secundare (ex: complicaii septice, etc.); - tardiv ± la distan (ex: traumatismul produce un anevrism care, în timp, se rupe la efort minim); - cauze excepionale: - asfixie cu oxid de carbon prin obstruarea evii de eapament; - înec prin cderea vehiculului în ap; - asfixie mecanic prin comprimare sub vehiculul rsturnat; - carbonizare, când vehiculul ia foc; - moarte subit la volan, cu pierderea controlului vehiculului. 6)
Data producerii leziunilor
În funcie de aspectul semnelor de violen: - culoarea echimozelor; - infiltratele hemoragice; - formarea crustei pe excoriaii; - gradul de consolidare a fracturilor. 7)
Data morii
În funcie de:
- lividitile cadaverice; - rigiditatea cadaveric; - rcirea cadavrului; - pergamentri, opacifierea corneei; - putrefacie. 8)
Gravitatea leziunilor
La ocupanii vehiculului: - de obicei, gravitatea provine din leziunile axiale ale corpului: - cap - traumatisme cranio-cerebrale; - rahisul cervical - hiperflexie-hiperextensie; - mediastin - pneumotorax, rupturi de vase mari; - oferul ± leziuni toracice grave prin lovirea de volan; - ocupantul din dreapta ± leziuni cranio-cerebrale prin lovire de parbriz, rama parbrizului sau proiectare în exterior; - ocupanii din spate ± leziuni cranio-cerebrale prin ejectarea din vehicul. La pietoni: - traumatisme cranio-cerebrale grave prin basculare pe vehicul; - lovire de obiecte din mediu prin proiectarea în décor; - clcare pe osea. 9)
Diferenierea leziunilor vitale de cele postmortem
Necesar în:
11
- simularea unor crime prin aezarea cadavrului pe osea; - succesiunea de impacte cu mai multe vehicule. Se constat: - prezena sau absena infiltratelor sangvine la nivelul plgilor sau excoriaiilor (cel mai vizibil); - în accidentele de tren, reacii vitale mai ales în zonele de prim impact; în celelalte zone, i uneori în totalitatea cadavrului, reaciile vitale pot lipsi datorit pierderilor rapide de sânge. II.
LATURA OBIECTIV
1) Identificarea vehiculului ce a lovit
a. b. -
c. d.
Examenul la faa locului: victima ± aspect, îmbrcminte, poziie, vârst, sex, obiecte din jur, pete de sânge, etc.; vehicul (dac este cunoscut) ± poziie, zon de impact; factori externi ± mediu, anotimp, precipitaii, întuneric. Autopsia victimei: examen extern amnunit, în permanent conexiune cu examenul la faa locului; examen intern: - determinarea cauzei morii; - prelevare de fragmente din zonele suspecte cu reacii vitale; - prelevare de sânge i urin pentru dozarea alcoolemiei i alcooluriei. Examenul vehiculului: în sarcina laboratorului criminalistic; identificarea prii de vehicul intrat în impact; prelevri de pete de sânge, fire de pr i orice fragment de material strin (vopsea, sticl) ce pot ajuta la identificarea vehiculului. În cazurile de fug de la locul faptei este imperativ identificarea tipului de vehicul:
Lovire de ctre autoturisme: -
fracturi ale gambelor datorate primului impact; înlimea focarului de fractur egal cu înlimea barei vehiculului; leziuni cranio-cerebrale prin lovire de parbriz sau de rama parbrizului, în faza de basculare pe capot; excoriaii i echimoze pe toate planurile corpului, prin proiectare pe osea; leziuni interne toracice i abdominale de gravitate medie, moartea datorându-se traumatismului cranio-cerebral; frecvent, la locul faptei sunt urme de sticl, vopsea, spoiler de plastic rupt; vehiculul are urme evidente de impact.
Lovire de ctre vehicule mari (camioane, autobuze): - fracturi grave de bazin, coloan vertebral toraco-lombar i fracturi costale multiple; - leziuni organice grave pe planul de impact, cauzate i de fragmentele osoase fracturate; - pe planul opus impactului, leziuni de gravitate mic (excoriaii, echimoze), prin proiectarea victimei pe sol;
12
-
traumatismul cranio-cerebral constituie cauza de moarte mult mai rar decât în lovirea de ctre un autoturism; la locul faptei se gsesc foarte rar urme de sticl sau vopsea; deformrile vehiculului sunt minime.
2) Cauza leziunilor ± se confund cu cauza accidentului -vârsta tânr ± cauz de accidente prin ³gustul pentru risc´, lipsa de experien, lipsa anticiprii consecinelor, lipsa simului de rspundere; -personalitatea ± ³omul conduce aa cum triete´. Vehiculul este o cutie de rezonan a propriului psihic; -reaciile afective ± mai ales la femei, pot duce la accidente; -oboseala exogen ± generat de monotonia drumului sau a motorului; -oboseala endogen ± conducere excesiv, diabet, boli cronice de ficat; -pierderile de contien de scurt durat ± de natur cardiac, cerebral, epileptic; -diabetul zaharat ± stri de ameeal sau somnolen; -consumul de medicamente ± mai ales sedative, tranchilizante, ce cresc timpul de reacie; -tulburrile de auz ± afecteaz promptitudinea de reacie în situaii limit; -tulburrile de vedere ± tulburri de apreciere a distanei, alterarea vederii nocturne, confundarea culorilor. În accidentele de avion: -greeli de pilotaj ± tulburri de apreciere a distanelor, manevre brute, vertij; -defeciuni tehnice. 3)
Numrul i succesiunea leziunilor
În accidentele unde exist leziuni multiple, numrul impactelor este uor de inventariat. Alteori, când leziunile sunt intens distructive (accidente de tren), fragmentele corporale sunt antrenate pe distane mari. Succesiunea leziunilor este important în: - loviri succesive de mai multe vehicule; - agresiuni urmate de accident rutier. Diagnosticul se bazeaz pe: - intensitatea diferit a reaciilor vitale; - forma leziunilor dup partea de vehicul ce a intrat în impact i suprafaa de proiectare; - timpul scurs între lovirile succesive; - poziia victimei la faa locului, în raport cu leziunile constatate. 4)
Diferenierea leziunilor mortale de cele nemortale
- necesare în traumatismele succesive; - apreciat prin gradul de interesare a organelor vitale; - pentru leziunile nemortale se apreciaz timpul de îngrijiri medicale chiar dac victima a decedat, aceasta servind la calificarea penal a faptelor. 5) Mecanismul de producere a leziunilor
Ocupanii vehiculului: - conductor auto: - lovirea capului de parbriz sau de rama parbrizului; - lovirea toracelui de volan; 13
- lovirea membrelor inferioare blocate pe sistemele de comand. - ocupantul din dreapta:
-
-
- lovirea capului de parbriz; - lovirea gâtului de bord; - lovirea genunchilor de bord; - ejectare din vehicul prin parbriz, cu lovire de elementele din mediu (copaci, carosabil). ocupanii din spate: - lovire de capul celor din fa; - lovirea membrelor de scaunele din fa; - ejectare din vehicul prin parbriz sau portierele laterale. leziuni particulare: - fracturi costale i leziuni toracice profunde datorit centurii de siguran; - asfixie datorit air-bag-ului; - fracturi de coloan cervical prin hiperflexie/hiperextensie, în ciocnirile frontale; - decapitare sau leziuni cranio-faciale prin penetrarea în vehicul de obiecte ascuite din alte mijloace de transport (trunchiuri de lemn, evi); - strivirea corpului în comprimri ale vehiculului.
Pietoni aduli: -
-
lovirea sub centrul de greutate (la nivelul gambelor), specific autoturismelor, se succede în trei timpi: - lovire, cu fracturi de gambe sau coapse; - basculare pe capota vehiculului, cu lovirea capului de parbriz sau de rama acestuia; - proiectare în mediul exterior, cu lovire de corpurile din jur (copaci, alte vehicule, sol). lovire la nivelul centrului de greutate (bazin): - proiectare, cu leziuni primare sub form de fracturi la locul de impact, urmat de lovirea de corpuri din mediul înconjurtor. - lovire deasupra centrului de greutate (umr, torace): - proiectare în fa, urmat de clcare de ctre vehicul.
Pietoni copii: - lovire urmat de proiectare la distane mari sau chiar clcare, dac impactul se produce deasupra centrului de greutate. 6)
III.
Legtura de cauzalitate î ntre accident i deces
direct ± când leziunile, grave, au dus sigur i necondiionat la deces; indirect ± când între accident i deces se interpun cauze interne (afeciuni preexistente ale victimei, traumatisme anterioare) sau externe (asisten medical deficitar); inexistent ± când victima era decedat anterior accidentului rutier. SUBIECTUL INFRACIUNII
1) Identificarea victimei:
-
mai ales în accidente de tren sau avion, când leziunile distructive sunt importante; se face prin: - portretul vorbit; - identificare dactiloscopic; - identificare odontologic; 14
2)
identificare genetic.
Identificarea vehiculului:
-
se face prin: - corelarea deformrilor vehiculului cu leziunile victimei; - urme biologice pe vehicul; - date de anchet; - fragmente lsate la locul accidentului (far spart, vopsea). ATENIE! ± uneori este necesar stabilirea persoanei ce a condus vehiculul. Leziunile toracice sunt specifice oferului!
3)
R elaia victim-vehicul:
-
este important în stabilirea culpei fiecruia i se obine prin coroborarea tuturor datelor ce rezult din anchet, autopsie, probe biologice, expertize tehnice, etc.
4)
R esponsabilitatea conductorului auto
a. Expertiza psihiatric: - evaluarea unor afeciuni psihice antecedente sau survenite pe parcurs, incompatibile cu conducerea unui vehicul. b. Evaluarea strii de sntate: - afeciuni organice incompatibile cu conducerea unui vehicul. c. Evaluarea consumului de alcool ± se face pe baza: - examenului clinic: - data i ora accidentului; - data i ora consumului de alcool; - felul i cantitatea de alcool ingerat; - greutatea corporal; - dac a mâncat, vomitat sau a luat medicamente între timp; - culoarea feei, pulsul, temperatura corporal; - mirosul aerului expirat; - reacia pupilar; - semnele ataxiei (Romberg, pstrarea echilibrului la întoarcerea brusc din mers, ridicarea unor obiecte mici, proba indexului); - comportarea, vorbirea, orientarea temporo-spaial; - atenia, memoria; - semne de violen. - recoltarea probei de sânge: - data, ora i cantitatea recoltat; - sering de unic folosin; - dezinfectare cu ser fiziologic (NU cu alcool!); - cantitatea minim = 5 cmc sânge; - fluorur de sodiu sau alt anticoagulant; - sticlua se sigileaz i se trimite la laborator împreun cu fia de examinare clinic; - se recolteaz dou probe succesive la interval de o or una de alta, pentru aprecierea fazei de absorbie i de eliminare a alcoolului. - efectele alcoolului în funcie de alcoolemie: - sub 30 mg% = scderea capacitii executrii de micri complexe (ex: conducerea mainii); 15
IV.
30 ± 50 mg% = deteriorarea absolut a capacitii de a conduce autoturismul; 50 ± 100 mg% = apar semne obiective: logoree, pierdere progresiv a inhibiiilor, voce puternic, perturbri senzoriale; 100 ± 150 mg% = vorbire incoerent, instabilitate motorie, posibil greuri; 150 ± 200 mg% = beie evident, greuri, prostraie; 200 ± 300 mg% = stupor, vom, posibil com; 300 ± 350 mg% = stupor sau com, pericol de aspirare a secreiilor prin vom; peste 350 mg% = deces prin paralizia centrilor respiratori. LATURA SUBIECTIV
1) Forma medico-legal de moarte î ntr-un accident de trafic
-
-
accident ± cel mai frecvent; uneori, crim disimulat: - lsarea cadavrului pe strad în sperana clcrii de ctre un vehicul sau chiar clcrii d e ctre criminal; - legarea persoanei în com de inele de cale ferat; - provocarea unui accident rutier prin uciderea unui ocupant al vehiculului; sinucidere: - aezarea pe inele de cale ferat; - provocarea unui accident rutier; - aruncarea în faa unui vehicul în micare.
ATENIE! ± FRECVENT, CADAVRU NEIDENTIFICAT GSIT ÎN STRAD. Este vorba de o agresiune, accident rutier sau combinarea celor dou mecanisme?
Etape: 1) 2) 3) -
Identificarea victimei: reconstituirea traseului, anturajului i a eventualelor conflicte anterioare decesului. La faa locului: poziia victimei pe osea; eventuale urme de frânare sau fragmente de parbriz, far sau vopsea; dâre de sânge pe o distan mai mare presupun agresarea victimei în alt loc, urmat de deplasarea acesteia; urme de ulei sau benzin pe hainele victimei; urme de târâre pe haine i corp, rupturi ale hainelor, aspect ifonat al acestora; în agresiuni, în general, spaiul din jurul cadavrului este ³curat´, în timp ce în accidentele rutiere, victima i hainele au aspect dezordonat, iar în jur asfaltul este murdrit cu praf, pietricele, sticl, vopsea, desprinse de pe vehicul; foarte important este examinarea proeminenelor din apropierea locului unde a fost gsit victima (poduri, gropi, anuri, pietre, garduri), ce ar fi putut produce leziunile acesteia prin cderi repetate. Autopsia: aspect mai impresionant al victimei în accidentele rutiere; multiple leziuni externe pe prile proeminente i fracturi la nivelul membrelor inferioare în accidentele rutiere, în timp ce în agresiuni, leziunile sunt mai puin numeroase, dar situate în zone vitale; 16
-
în accidentele rutiere, multitudine i diversitate de leziuni interne (fracturi costale, rupturi hepatice, pulmonare). Cu cât vehiculul este mai greu, cu atât leziunile sunt mai impresionante; - uneori, leziuni numai pe traiectul de clcare cu roata (fracturi, rupturi de organe); - leziuni corporale cu aspect de ³marker´ de la radiator, faruri, proeminene ale vehiculului; - alcoolemia victimei (în stare de beie, posibil cderi repetate). Frecvent, accidentele rutiere îmbrac un aspect total atipic, ceea ce face foarte dificil diferenierea unei agresiuni de un accident rutier. ATENIE! ± UNEORI, ACCIDENTULUI
VICTIMA
POATE FI ÎNTINS PE OSEA ÎN MOMENTUL
Identificarea vehiculului: 1) -
Clcare de ctre autoturisme: lipsesc leziunile la nivelul gambelor prin lovirea de bara vehiculului; în lovirile de autoturisme, corpul este acroat i rostogolit pe sub vehicul; leziunile sunt situate pe toate planurile prin rostogolire, sub form de excoriaii, echimoze, plgi, fracturi ale extremitilor; - leziunile de gravitate sunt situate pe unul sau dou nivele, pe traiectul de trecere al roilor peste corp. Leziunile produse determin afectarea organelor interne, dar aceast afectare nu este important, nedeterminând distrugeri tisulare masive sau deformri prin strivire (autoturismul are greutate mic); - urme de sânge, fire de pr, haine pe partea inferioar a vehiculului; - distrugerea prii anterioare a vehiculului, în partea inferioar i sub bara de protecie, fr distrugerea farurilor, radiatorului sau capotei. 2) Clcare de ctre vehicule mari: - cel mai frecvent, clcare cu trecerea roilor peste victim, fr rostogolirea acesteia; - distrugeri tisulare masive sau deformri ale corpului prin strivire, pe traseul de trecere al roilor; - pe restul corpului, tegumentele au aspect curat, fr multitudinea de leziuni prin rostogolire întâlnite în clcrile de ctre autoturisme; - frecvent, lipsa urmelor biologice pe partea inferioar a vehiculului; - deformri minime sau inexistente datorit înlimii vehiculului i duritii caroseriei.
17
