A Doua Sansa Secundar Istorie Elev 1

MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII Proiect Phare „Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate” Programul „A doua șansă”

MIHA MIHAII ST STAM AMAT ATES ESCU CU

ISTORIE Modulul 1 Orientarea în timp și spaţiu istoric Ghidul elevului

Această primă ediţie (pilot) este finanţată de Uniunea Europeană.

Aceste materiale – publicate în cadrul Proiectului Phare „Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate” 2003 – au fost realizate de o echipă de experţi ai Ministerului Educaţiei și Cercetării, pentru a fi folosite în primul an de aplicare experimentală a programului educaţional revizuit „A doua șansă” – învăţământ secundar inferior. Membrii echipei care a elaborat materialele sunt: Lucia Copoeru, coordonatoarea componentei „A doua șansă”– învăţământ secundar inferior Dorina Kudor, autoare „Limba și literatura română” Carmen Costina, autoare „Limba engleză” Ariana-Stanca Văcăreţu, autoare „Matematică” Nicolae Pellegrini, autor „Matematică” Luminiţa Chicinaș, autoare „Știinţe” Ioana Mihacea, autoare „Știinţe” Mihai Stamatescu, autor „Istorie” dr. Horaţiu Popa-Bota, autor „Geografie” dr. Doina-Olga Ștefănescu, autoare „Cultură civică” Paul Vermeulen, expert U.E., componenta „Elaborare curriculum și materiale educaţionale” Ghidul este realizat în conformitate cu programa școlară pentru disciplina Istorie din cadrul programului „A doua șansă” – învăţământ secundar inferior, inferior, aprobată de Ministerul Educaţiei și Cercetării prin Ordinul nr. 5375/29.12.2005 și este distribuit gratuit cursanţilor înscriși în acest program educaţional. Toate materialele din cadrul programului educaţional „A doua șansă” vor fi modificate, conform sugestiilor de îmbunătăţire formulate în urma utilizării lor în școală. În acest sens, trimiteţi comentariile și sugestiile dumneavoastră pe adresa [email protected]

Coordonator editorial: Laura Codreanu Design copertă, layout: Elemér Könczey Design și dtp: András Tánczos Ilustraţii: Levente Szekeres Corectură: Mirabela Mitrică Acest material este publicat în scopuri educaţionale, non-profit, pentru a fi folosit în primul an de aplicare experimentală a programului educaţional „A doua șansă” – învăţământ secundar inferior. Autorii s-au străduit să intre în legătură cu proprietarii imaginilor pentru a obţine permisiunea de a le folosi în această ediţie. Îi rugăm pe aceia pe care nu i-am putut contacta să ia legătura cu noi la [email protected] .

Această publicaţie face parte din Programul Phare 2003 „Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate”, componenta „A doua șansă”. Editorul materialului: Ministerul Educaţiei și Cercetării Data publicării: februarie 2006 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

© Ministerul Educaţiei și Cercetării

Aceste materiale – publicate în cadrul Proiectului Phare „Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate” 2003 – au fost realizate de o echipă de experţi ai Ministerului Educaţiei și Cercetării, pentru a fi folosite în primul an de aplicare experimentală a programului educaţional revizuit „A doua șansă” – învăţământ secundar inferior. Membrii echipei care a elaborat materialele sunt: Lucia Copoeru, coordonatoarea componentei „A doua șansă”– învăţământ secundar inferior Dorina Kudor, autoare „Limba și literatura română” Carmen Costina, autoare „Limba engleză” Ariana-Stanca Văcăreţu, autoare „Matematică” Nicolae Pellegrini, autor „Matematică” Luminiţa Chicinaș, autoare „Știinţe” Ioana Mihacea, autoare „Știinţe” Mihai Stamatescu, autor „Istorie” dr. Horaţiu Popa-Bota, autor „Geografie” dr. Doina-Olga Ștefănescu, autoare „Cultură civică” Paul Vermeulen, expert U.E., componenta „Elaborare curriculum și materiale educaţionale” Ghidul este realizat în conformitate cu programa școlară pentru disciplina Istorie din cadrul programului „A doua șansă” – învăţământ secundar inferior, inferior, aprobată de Ministerul Educaţiei și Cercetării prin Ordinul nr. 5375/29.12.2005 și este distribuit gratuit cursanţilor înscriși în acest program educaţional. Toate materialele din cadrul programului educaţional „A doua șansă” vor fi modificate, conform sugestiilor de îmbunătăţire formulate în urma utilizării lor în școală. În acest sens, trimiteţi comentariile și sugestiile dumneavoastră pe adresa [email protected]

Coordonator editorial: Laura Codreanu Design copertă, layout: Elemér Könczey Design și dtp: András Tánczos Ilustraţii: Levente Szekeres Corectură: Mirabela Mitrică Acest material este publicat în scopuri educaţionale, non-profit, pentru a fi folosit în primul an de aplicare experimentală a programului educaţional „A doua șansă” – învăţământ secundar inferior. Autorii s-au străduit să intre în legătură cu proprietarii imaginilor pentru a obţine permisiunea de a le folosi în această ediţie. Îi rugăm pe aceia pe care nu i-am putut contacta să ia legătura cu noi la [email protected] .

Această publicaţie face parte din Programul Phare 2003 „Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate”, componenta „A doua șansă”. Editorul materialului: Ministerul Educaţiei și Cercetării Data publicării: februarie 2006 Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

© Ministerul Educaţiei și Cercetării

Cuprins Introducer Introduceree . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 Capitolul Capitolul I. Timpul Timpul istoric istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

1. 2. 3. 4. 5.

Mãsurarea Mãsurarea timpul timpului ui istoric istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Epocile Epocile istorice istorice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Durate Duratele le timpul timpului ui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Sursel Surselee istori istorice ce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Limbajul Limbajul istoric istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Evaluare capitol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

Capitolul II. Spaþiul istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

Lumea Lumea cunoscutã cunoscutã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Aºezãr Aºezãrile ile uman umanee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Cãlãto Cãlãtorii rii ºi desc descope operir ririi geograf geografice ice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Spaþii Spaþii culturale culturale ºi ºi de civilizaþi civilizaþiee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Geografie Geografie istoricã istoricã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Civilizaþi Civilizaþiaa ºi cultura cultura europeanã europeanã – fundamen fundamente te istorice istorice . . 30 Simboluri Simboluri sociale sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Evaluare capitol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

Index de termeni termeni istoric istoricii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR

3

ISTORIE

Introducere Bine ai venit între paginile acestei cãrþi! Aceasta nu este o carte de istorie obiºnuitã. Nu este o poveste cu eroi, regi sau rãzboaie. Vei învãþa despre astfel de lucruri în anii care urmeazã. Aceasta e doar o carte care te ajutã sã înþelegi istoria pe care ai vrea sã o citeºti singur, din cãrþile de istorie pe care þi le alegi singur. Aceastã carte te ajutã sã înþelegi istoria recentã, cea pe care ai trãit-o anii trecuþi sau chiar zilele trecute. Sau istoria pe care þi-o povestesc pãrinþii, bunicii sau cunoscuþii. Titlul Istorie este însoþit de un subtitlu: Orientare în timp ºi spaþiu istoric. În 12 lecþii vei învãþa cum se mãsoarã timpul istoric, ce este cronologia ºi care sunt epocile istorice. Vei descoperi cã lumea cunoscutã de oameni nu a fost întotdeauna cea pe care o cunoaºtem astãzi, ci mult mai micã. Cum au descoperit oamenii alte teritorii, cum ºi-au construit aºezãrile, cum au trãit, de ce s-au îmbolnãvit, ce plante au cultivat ºi cum ºi-au organizat viaþa sunt întrebãri la care vei gãsi rãspunsul în cele 12 lecþii. Cel mai important lucru pe care îl vei învãþa este acela de a face anumite lucruri singur, fãrã ajutorul profesorului sau al colegilor: sã ordonezi fapte ºi întâmplãri prin care au trecut oamenii, sã le aºezi în ordine logicã, descoperind cauzele ºi efectele lor, sã foloseºti unitãþile de mãsurã ale timpului, sã observi legãturile dintre mediul geografic ºi viaþa oamenilor, sã citeºti o hartã ºi sã descoperi informaþii care te intereseazã într-un text scris. De ce ai nevoie de toate lucrurile acestea în viaþa de toate zilele? Ca sã ºtii unde ar fi cel mai bine sã-þi construieºti o casã, ca sã nu fii pãcãlit de alþii atunci când, de exemplu, þi se înregistreazã timpul lucrat într-o foaie de pontaj sau în cartea de muncã, sã te orientezi pe o hartã atunci când pleci în vacanþã, sã poþi spune exact ce îþi doreºti ºi cei din jur sã înþeleagã ce vrei, sã înþelegi ºtirile din ziare sau de la televizor. Asta înseamnã orientare, comunicare ºi eficienþã în viaþa ta personalã. Înseamnã sã fii tu însuþi! Succes!

4

ISTORIE • GHIDUL ELEVULUI

În cuprinsul Ghidului elevului pentru istorie vei gãsi: – instrucþiuni de folosire a Ghidului (adicã exact lucrurile pe care le citeºti acum); – 12 lecþii grupate în douã capitole (primul capitol are 5 lecþii, al doilea capitol are 7 lecþii); – o paginã de evaluare la sfârºitul fiecãrui capitol (te va ajuta sã vezi cât de multe lucruri ai învãþat); – un index de concepte ºi termeni istorici. Cum foloseºti cartea?

Poþi folosi Ghidul elevului singur, colaborând cu alþi colegi sau cu ajutorul profesorului. Ca sã te descurci singur trebuie sã ºtii cã: • Fiecare lecþie are douã pagini. • În fiecare lecþie vei gãsi mai multe rubrici. Priveºte reprezentarea de mai jos ºi descoperã singur conþinutul acestora: 1. Titlul lecþiei 2. Aminteºte-þi!

– Este o introducere în subiectul lecþiei; – Îþi cere sã-þi aduci aminte de lucruri pe care le-ai învãþat, leai trãit, sau sã povesteºti evenimente la care ai participat; – Uneori trebuie sã te gândeºti la ce-ai simþit atunci când ai auzit o poveste sau când ai trãit-o; – Toate aste lucruri se povestesc în cuvinte simple ºi cu sinceritate.

3. Descoperã

– Îþi oferã informaþii ºi cunoºtinþe esenþiale despre tema lecþiei.

4. Info

– Rubrica este marcatã de un fundal gri ºi de un simbol în partea draptã. – Se regãseºte de mai multe ori pe parcursul unei lecþii ºi conþine informaþii de bazã.

5. ªtiaþi cã?

– Îþi oferã informaþii mai puþin cunoscute ºi curiozitãþi despre viaþa oamenilor; – Te ajutã sã înþelegi mai bine viaþa realã a oamenilor de-a lungul istoriei; – Rubrica se regãseºte de mai multe ori în cuprinsul unei lecþii.

6. Aplicaþie

– Te învaþã sã te descurci singur; – Sunt exerciþii, teme de lucru ºi de reflecþie cu privire la subiectul lecþiei; – Rãspunsul îl gãseºti uneori în Info sau ªtiaþi cã? – Te ajutã sã te pregãteºti pentru evaluãrile de pe parcurs sau pentru a trece cu succes testele de evaluare finalã; – Te învaþã cã istoria nu este o ºtiinþã abstractã, ci o ºtiinþã despre viaþa oamenilor obiºnuiþi; – Rubrica se regãseºte de mai multe ori în cuprinsul unei lecþii.

7. De reþinut

– Sunt enunþuri esenþiale despre tema studiatã; – Reprezintã un foarte scurt rezumat al ideilor principale din lecþie; e bine sã le þii minte!

8. Imaginile

– Te introduc în atmosfera epocii studiate, a evenimentului pe care îl ilustreazã sau a temei; – E bine sã le priveºti ºi sã le înþelegi mesajul. 9. Hãrþile

– Te ajutã sã înþelegi spaþiul la care se referã tema lecþiei; – Te învaþã sã te orientezi în spaþiu; – Cuprind informaþii utile pentru subiectul lecþiei.


5

Ce probleme pot sã aparã în utilizarea Ghidului? 1. Sã nu înþelegi cuvinte, termeni sau concepte utilizate în lecþie Soluþii: – La sfârºitul Ghidului (pagina 35) gãseºti un Index de termeni istorici cu ajutorul cãruia poþi identifica în ghid

teme ºi subiecte care te intereseazã; – Poþi gãsi orice termen explicat într-un dicþionar de termeni istorici sau în DEX; poþi apela la ajutorul profesorului. 2. Sã nu poþi rezolva unele cerinþe din Aplicaþie Soluþii:

– Citeºte încã o datã întrebarea! – Citeºte încã o datã textele unde se aflã rãspunsul! – Asigurã-te cã ai înþeles toate cuvintele din întrebare sau din texte! – Cere ajutorul profesorului! 3. Când rezolvi o cerinþã sau un exerciþiu împreunã cu alþi colegi formând o echipã, pot apãrea puncte de vedere diferite despre rãspunsuri, rezolvãri, formulãri sau idei. Soluþii:

– Negociaþi un punct de vedere comun! – Încearcã sã-þi impui punctul de vedere folosind argumente logice! – Acceptã ideea cã un coleg poate avea un rãspuns mai bun ca al tãu sau o soluþie mai potrivitã pentru problema respectivã! – Nu vã certaþi, e doar un exerciþiu! – Nu-þi pierde rãbdarea ºi calmul! – Fii politicos! – Nu reclama profesorului neînþelegerile voastre! Rezolvaþi-vã singuri problemele! 4. Dacã nu poþi rezolva cu nici un chip un exerciþiu ºi nu vrei sã ceri ajutorul nimãnui... Soluþie:

– Treci peste problema respectivã! Nimeni nu ºtie sã rezolve toate problemele din lume. Ai încredere în tine: cu timpul, le vei rezolva pe toate cu calm ºi îndemânare! Un sfat!

Nu trebuie sã te sperii de istorie. Ea nu înseamnã doar ani, personalitãþi, evenimente care trebuie memorate. Istoria poate fi frumoasã dacã reuºeºti sã descoperi oamenii din spatele evenimentelor. Sunt oameni obiºnuiþi care au dorit sã se implice în anumite evenimente (mult mai mult decât o facem noi, ceilalþi) sau care au avut ºansa sã participe la evenimente istorice. ªi tu poþi deveni actor al istoriei! Sau poþi fi martor al unor evenimente despre care vei citi peste ani într-o carte de istorie! Sau poþi povesti copiilor ºi nepoþilor tãi despre evenimente importante pe care le-ai trãit! Implicã-te, participã, nu-i lãsa doar pe alþii sã conducã! Fii un cetãþean demn ºi responsabil! Îþi doresc sã ajungi în cãrþile de istorie!

6


Timpul istoric

I

• Lecţia 1: Măsurarea timpului istoric Vei afla ce înseamnă timpul istoric. • Lecţia 2: Epocile istorice Vei descoperi cum a fost împărţit timpul istoric pentru a fi mai ușor de studiat. • Lecţia 3: Duratele timpului Vei afla care este diferenţa dintre un eveniment și un proces istoric. • Lecţia 4: Sursele istorice Vei învăţa că istoria se scrie pe bază de dovezi și argumente. • Lecţia 5: Limbajul istoric Vei putea să înţelegi istoria și să te faci înţeles folosind limbajul potrivit.


7

TIMPUL ISTORIC

Măsurarea timpului istoric

1

Amintește-ţi! • Crezi cã dacã tu întârzii la ºcoalã se poate schimba cursul evenimentelor din ziua respectivã? • Crezi cã proverbul „nu lãsa pe mâine ce poþi face azi” are vreo legãturã cu desfãºurarea evenimentelor istorice?

Descoperă! Istoria se ocupã de trecut, iar trecutul înseamnã timp. Putem spune, deci, cã obiectul de studiu al istoriei este timpul. Istoria poate sã prezinte evenimente care s-au petrecut în acelaºi timp într-un un spaþiu foarte exntins (pe un continent sau la nivel mondial) sau sã studieze o comunitate, o regiune, o instituþie, o þarã de la originile acesteia pânã în prezent. Scurgerea timpului i-a preocupat dintotdeauna pe oameni. Succesiunea zi – noapte ;i succesiunea anotimpurilor au fost observate de primii oameni, care au pus aceste constatãri în relaþie cu evoluþia unor aºtri de pe cer. Aºa au apãrut calendarele.

I.

Aplicaþie Citeºte textele ºi identificã regulile de mãsurare a timpului apãrute o datã cu primele civilizaþii.

„Observând constelaþiile cerului, egiptenii au stabilit un calendar în care anul avea 365 de zile. Anul era împãrþit în trei anotimpuri agricole (revãrsarea, acoperirea ºi anotimpul uscat). Era vorba despre relaþia oamenilor cu fluviul Nil, pe malurile cãruia se aflã Egiptul. Un an avea 12 luni a câte 30 de zile. Acest calendar, cu mici modificãri, a devenit calendarul gregorian utilizat astãzi de noi. Pentru mãsurarea timpului, egiptenii foloseau cadrane solare ºi clepsidre.” „Evreii au pornit numãrãtoarea anilor de la Creaþia lumii: 3761 îH; grecii considerau începutul lumii ca fiind anul în care s-au desfãºurat primele Jocuri olimpice: 776 îH; romanii socoteau anii de la întemeierea Romei: 753 îH; creºtinii au început numãrãtoarea din anul naºterii lui Iisus Hristos, considerat anul 1; era musulmanã începe în anul 622 dH, atunci când Mahomed s-a refugiat de la Mecca la Medina.” „Mayaºii, populaþie din America Centralã, aveau un calendar în care anul era împãrþit în 18 luni a câte 20 de zile, la sfârºitul anului adãugându-se 5 zile pentru petreceri ºi sãrbãtori. Calculele mayaºilor dãdeau o eroare de 17 secunde faþã de calendarele noastre de astãzi.” (Ovidiu Drîmba, Istoria culturii ºi civilizaþiei ) ªtiaþi cã?

Monumentul de la Stonehenge a fost construit acum 3500-4000 de ani. A fost probabil templu ºi calendar solar.

• Ritmul zilei era legat de lumina soarelui, de mersul soarelui pe cer sau de clopotele mãnãstirii, care bãteau din 3 în 3 ore. • Pentru þãrani, negustori, meºteºugari ziua începea la rãsãritul soarelui. • Meºteºugarii nu aveau voie sã lucreze noaptea. • Pentru meºteºugari, munca era ritmatã de bãtaia unui clopot care anunþa: începutul zilei de muncã, întreruperea lucrului pentru masã, reluarea lucrului, încetarea zilei de muncã.

8


II. 1.

Aplicaþie

Numeºte cel puþin 3 motive pentru care era interzisã munca de noapte a meºteºugarilor. 2. Cum este marcatã astãzi ziua de lucru la ºcoalã sau într-o fabricã? Dar în agriculturã? 3. De ce crezi cã oamenii au nevoie de semnale care sã le indice ritmul de lucru? Pentru istoricii moderni, scurgerea timpului ºi înregistrarea evenimentelor se face prin intermediul cronologiilor. Cronologia se ocupã cu stabilirea datelor istorice. Pentru a fi mai uºor de exprimat, timpul a fost împãrþit în unitãþi de timp istoric: – Anul – are 365/366 de zile – Deceniul – are 10 ani – Secolul – are 100 de ani – Mileniul – are 1000 de ani

III. 1.

Aplicaþie

Când începe era creºtinã (adicã numãrãtoarea anilor pentru creºtini)? 2. Câte milenii s-au scurs de la naºterea lui Hristos? Dar câte secole? Dar câte decenii? Evenimentele petrecute înainte de naºterea lui Hristos sunt marcate cu simbolul îH. De exemplu, anul întemeierii Romei este 753 îH. De regulã, anii din era creºtinã nu mai sunt însoþiþi de indicative. Uneori se foloseºte indicativul dH. Exemplu: cucerirea Romei de cãtre barbari: 476 dH. Înaintea erei creºtine, ordinea datelor istorice este descrescãtoare, iar dupã naºterea lui Hristos anii se înregistreazã în ordine crescãtoare.

IV . 1.

Aplicaþie

Aºezaþi în ordine cronologicã evenimentele din lista urmãtoare: a. cucerirea Romei de cãtre barbari: 476; b. întemeierea oraºului Constantinopol: 330; c. întemeierea Romei: 753 îH; d. creºtinismul a devenit religie oficialã în Imperiul roman: 313; e. moartea regelui Burebista: 44 îH.

2. În ce secol se aflã datele istorice urmãtoare:

– – – – –

1453: Cucerirea Constantinopolului de cãtre turci; 1492: descoperirea Americii; 1789: Revoluþia francezã; 1918: încheierea primului rãzboi mondial; 476: cucerirea Romei de cãtre barbari.

3. Dacã secolul II începe în anul 101, în ce secol este anul 1601 (moartea lui Mihai

Viteazul)? Dar anul 1600 (anul unirii Þãrilor Române în timpul lui Mihai Viteazul)?

4. Dacã deceniul 4 începe în anul 31, în ce deceniu se aflã anul 71? 5. Plaseazã pe axa cronologicã a timpului urmãtoarele date istorice: 476, 1492, 3000îH,

1789, 753 îH.

De reţinut • Mãsurarea timpului a fost dintotdeauna o preocupare a oamenilor. • Încã din cele mai vechi timpuri, oamenii au realizat calendare foarte precise urmãrind evoluþia aºtrilor de pe cer. • Anul, deceniul, secolul ºi mileniul sunt unitãþi de mãsurã ale timpului folosite de cãtre istorici pentru a ordona evenimentele ºi procesele istorice.


9

TIMPUL ISTORIC

Epocile istorice

2

Amintește-ţi! • Câte ere, epoci sau perioade istorice cunoºti pânã acum? • Cum crezi cã s-ar putea numi epoca în care trãim?

Descoperă! Pentru a-ºi uºura munca ºi pentru a face istoria mai uºor de înþeles pentru cei care o învaþã sau o citesc din plãcere, istoricii au divizat trecutul în perioade sau epoci istorice. Ele se diferenþiazã unele de altele prin elementele comune care caracterizeazã perioade mai lungi de timp ºi care sunt diferite de la o epocã la alta. Fiecare epocã este delimitatã de urmãtoarea prin evenimente foarte importante care au influenþat evoluþia ulterioarã a societãþii. Acest lucru nu înseamnã cã o epocã s-a încheiat brusc datoritã unui eveniment. Ele sunt alese în mod simbolic ºi sunt, în general, acceptate de cãtre toþi istoricii. De regulã, evenimentele care au marcat istoria universalã nu coincid cu cele care sunt acceptate în istoria naþionalã ca limite ale unei perioade istorice. Istoria universalã este divizatã în cinci mari epoci. Iatã cum ar putea fi ele reprezentate pe axa timpului.

ªtiaþi cã?

• În jurul anului 3000 îH a fost inventatã scrierea. • Primele tipuri de scriere au fost cuneiformele în Mesopotamia, hieroglifele în Egipt ºi scrierea chinezã. • Alfabetul a fost inventat mai târziu în lumea fenicianã. • Ulterior au apãrut alfabetul grec, alfabetul roman ºi alfabetul chirilic folosit de slavi.

I. 1.

Aplicaþie

De ce crezi cã a fost atât de importantã inventarea scrierii? Formuleazã douã argumente. 2. Cum crezi cã îºi transmiteau oamenii cunoºtinþele de la o generaþie la alta înainte de inventarea scrierii? 3. Dacã te uiþi cu atenþie pe axa timpului, vei constata cã preistoria a fost cea mai lungã perioadã din istoria umanitãþii. De ce? De ce perioadele care urmeazã sunt din ce în ce mai scurte? ªtiaþi cã?

• În jurul anului 3000 îH a fost descoperitã prelucrarea metalelor. • Primele oraºe au apãrut o datã cu inventarea scrierii ºi apariþia metalurgiei. • Metalul a inaugurat o nouã epocã în istoria umanitãþii.

II. 1.

Aplicaþie

Care crezi cã erau materialele utilizate de om înainte de descoperirea prelucrãrii metalelor? 2. Numeºte obiecte pe care oamenii le-au realizat din metal ºi care au schimbat viaþa oamenilor în jurul anului 3000 îH. 3. Ce alte materiale au inventat ºi utilizeazã oamenii în perioada contemporanã?

10


Cuneiforme

În anul 476, Imperiul roman a fost cucerit de cãtre popoarele barbare de origine germanicã, conduse de Odoacru. Cucerirea Romei este consideratã o datã istoricã importantã, ea marcând sfârºitul Antichitãþii ºi începutul Evului Mediu. La începutul acestei perioade s-au format popoarele europene care existã ºi astãzi. Ele pot fi ordonate în mai multe grupe dupã originea lor: popoare romanice sau latine, popoare germanice, popoare slave, popoare de origine asiaticã.

III. 1.

Aplicaþie

Ai putea da exemple de popoare care fac parte din fiecare grupã menþionatã? 2. Ce origine are poporul român? 3. Ce popoare vecine au românii? Care crezi cã este originea lor? ªtiaþi cã?

• În Evul Mediu, cunoºtinþele tehnologice ale oamenilor au avansat foarte lent. • În aceastã perioadã s-au format principalele state ale Europei. • Perioada Evului Mediu se mai numeºte ºi perioada feudalã sau a feudalismului.

IV . 1.

Aplicaþie

Priveºte imaginea alãturatã ºi povesteºte cum aveau loc muncile câmpului în Evul Mediu. 2. Crezi cã mai existã azi locuri unde agricultura se practicã la fel ca în Evul Mediu? În anul 1492, Cristofor Columb a descoperit un nou continent, necunoscut pânã atunci europenilor, care a fost numit America. Evenimentul a schimbat atât de tare lumea europeanã încât a fost ales sã desemneze trecerea de la Evul Mediu la Epoca Modernã. ªtiaþi cã?

• Epoca contemporanã începe în istoria universalã odatã cu Revoluþia francezã de la 1789. • În istoria României, începutul epocii contemporane se socoteºte a fi anul 1918, atunci când s-a format România Mare, la sfârºitul primului rãzboi mondial.

V . 1.

Muncile câmpului în Evul Mediu

Aplicaþie

Cât de repede crezi cã poþi transmite o informaþie din locul în care te afli pânã în Japonia? Cu ce mijloace poþi face asta? 2. Unde ºi cum poþi afla rapid o informaþie care te intereseazã? 3. Cautã în textul de mai jos drepturi ºi libertãþi ale cetãþeanului pe care le avem în prezent ºi care sunt considerate drepturi naturale. „I. Oamenii se nasc ºi rãmân liberi ºi egali în drepturi. IV. Libertatea constã în a putea face tot ceea ce nu dãuneazã altuia. VII. Nici un om nu poate fi acuzat, arestat sau deþinut decât în cazurile stabilite prin lege. IX. Orice om este presupus inocent ºi nevinovat pânã în momentul în care un tribunal l-a declarat vinovat. X. Nimeni nu poate fi tras la rãspundere pentru opiniile sale dacã prin manifestarea lor nu contravine ordinii publice stabilite prin lege. XI. Comunicarea liberã a gândurilor ºi opiniilor este unul din drepturile cele mai de preþ ale omului.” (Extras din Declaraþia drepturilor omului ºi cetãþeanului, 1789)

De reţinut • Împãrþirea timpului istoric în epoci istorice este convenþionalã ºi s-a realizat pentru a uºura înþelegerea ºi învãþarea istoriei. • Epocile istorice sunt delimitate de evenimente alese în mod simbolic. • Fiecare epocã are anumite caracteristici a cãror cunoaºtere ne ajutã sã ne orientãm în istorie.


11

TIMPUL ISTORIC

Duratele timpului

3

Amintește-ţi! • Care a fost cel mai fericit eveniment din viaþa ta? Îl poþi data cu precizie? Poþi sã descrii locul în care a avut loc? • Îþi aminteºti vreun eveniment important din viaþa bunicilor?

Descoperă! Un eveniment este o faptã, o întâmplare foarte importantã din viaþa unui om, a unei instituþii, din viaþa unei comunitãþi, a unei þãri, sau care a avut loc la nivel mondial. Evenimentele sunt importante pentru cã influenþeazã cursul istoriei, rãmân în memoria oamenilor, sunt înregistrate de istorici, puse în legãturã unele cu altele, devenind astfel istorie. Nu toate evenimentele sunt apreciate la fel de cãtre toþi oamenii. Existã evenimente care pentru unii sunt mai importante, pentru alþii mai puþin importante.

I. 1.

Toate evenimentele pot fi datate precis: anul, luna, ziua, chiar ora la care au avut loc. Ele fac parte din ceea ce se numeºte „durata scurtã” a istoriei. Evenimentele au loc datoritã unor cauze, care pot fi multiple, pe care le putem identifica sau pe care nu le putem reconstitui cu precizie. Fiecare eveniment are o desfãºurare ºi este urmat de consecinþe. Unele consecinþe sunt imediate, altele le putem observa pe termen lung. Evenimentele se influenþeazã unele pe altele ºi pot deveni cauze sau consecinþe ale altor evenimente.

Aplicaþie

Precizeazã importanþa evenimentelor urmãtoare (evenimente personale, ale unei comunitãþi, naþionale, europene, mondiale): – descoperirea Americii (1492); – moartea lui ªtefan cel Mare (1502); – cucerirea Romei de cãtre barbari (476); – ziua localitãþii în care trãieºti; – naºterea profetului Mahomed (610); – ziua ta de naºtere.

2. Care dintre enunþurile urmãtoare sunt cauze ºi care sunt

consecinþe în raport cu evenimentul de la 1 septembrie 1939, atacarea Poloniei de cãtre Germania ºi izbucnirea celui de-al doilea rãzboi mondial? – dorinþa lui Hitler de a cuceri Europa; – aproape toate statele lumii au intrat în rãzboi; – în acest rãzboi au murit 50 de milioane de oameni; – în 1945 a fost aruncatã prima bombã atomicã la Hiroshima; – Hitler considera cã germanii sunt o rasã superioarã ºi cã toþi ceilalþi oameni sunt inferiori.

Atentatele de la 11 septembrie 2001

ªtiaþi cã?

• Evenimentul de la 11 septembrie 2001, când clãdirile de la World Trade Center au fost lovite de avioane ºi s-au prãbuºit, a schimbat istoria contemporanã a omenirii. • Evenimentul de la 21 iunie 1969, când primii oameni au pãºit pe Lunã, a fost un pas foarte important în istoria ºtiinþei ºi a zborurilor cosmice. Primii paºi ai omului pe lunã

12


• Evenimentele din 21-22 decembrie 1989, din România, au schimbat fundamental istoria acestei þãri. Istoricii adunã date ºi informaþii despre oameni, locuri, instituþii, þãri etc, le aºeazã în legãturã unele cu altele ºi observã cã în perioade lungi de timp (decenii sau secole) au loc schimbãri care nu pot fi observate imediat ce s-a petrecut un eveniment. Aceste evoluþii într-un timp lung se numesc procese istorice ºi fac parte din „durata lungã” a timpului istoric. Un proces istoric poate fi sesizat, observat sau analizat doar dupã ce

II.

s-a încheiat, deoarece el este alcãtuit dintr-o mulþime de date istorice ºi transformãri ale societãþii, care se adunã cu mare dificultate. De aceea, procesele istorice pot fi încadrate cu greu între date fixe. Vom întâlni în istorie, cu privire la procesele istorice, elemente de cronologie aproximativã: inventarea metalurgiei a avut loc în jurul anului 3 000 îH; formarea popoarelor europene a avut loc între secolele III – IX etc.

Aplicaþie

Revoluþia industrialã este un proces istoric care a avut loc între secolele XVII-XIX. El a însemnat trecerea de la munca manualã la cea cu ajutorul maºinilor unelte. – De ce crezi cã rãspândirea maºinilor ºi dezvoltarea industriei s-a realizat atât de greu? – Numeºte douã consecinþe ale revoluþiei industriale în viaþa oamenilor. – Crezi cã revoluþia industrialã a avut vreo consecinþã asupra educaþiei, timpului liber al oamenilor, familiei, dezvoltãrii oraºelor, modului de desfãºurare a rãzboaielor sau relaþiilor dintre state?

III. 1.

Aplicaþie

Citeºte textul urmãtor ºi precizeazã dacã rãspândirea creºtinismului în Europa a fost un eveniment sau un proces istoric. Cautã în text 3 argumente care demonstreazã cã Biserica creºtinã s-a impus în viaþa oamenilor! „Odatã cu creºtinismul, Dumnezeu a apãrut ca o fiinþã unicã, uriaºã, universalã. Biserica a devenit o instituþie care îi adãpostea deopotrivã pe cei bogaþi ºi pe cei sãraci, pe bãrbaþi ºi pe femei. Oamenilor li se reaminteºte permanent cã Dumnezeu existã: Biserica devine locul principal de întâlnire al oamenilor, clopotele bisericii anunþã ritmul muncilor zilnice, sãrbãtorile religioase, însoþite de procesiuni ºi ceremonii, sunt foarte numeroase, momentele importante ale vieþii – naºterea, cãsãtoria, moartea – sunt marcate la bisericã.” (Fustel de Coulanges, Cetatea anticã)

2. Distinge, din lista urmãtoare, elemente istorice care aparþin „duratei scurte” a timpului

istoric ºi altele care aparþin „duratei lungi”. – romanizarea (modul în care romanii au impus popoarelor cucerite limba, cultura ºi civilizaþia latinã); – Marea Unire de la 1 Decembrie 1918; – formarea statelor la începutul Evului Mediu; – colonizarea (luarea în stãpânire de cãtre unele state europene a noilor teritorii descoperite la sfârºitul Evului Mediu); – descoperirea Americii; – revoluþia industrialã; – primul rãzboi mondial.

De reţinut • Istoria este alcãtuitã din evenimente ºi procese istorice. • Evenimentele istorice pot fi datate cu precizie ºi reprezintã aºa numita „duratã scurtã a timpului”. • Procesele istorice aparþin „duratei lungi a timpului istoric", au loc pe perioade lungi de timp, uneori câteva secole, ºi nu pot fi încadrate precis în limite de timp.


13

TIMPUL ISTORIC

Sursele istorice

4

Amintește-ţi! • Ai acasã un obiect vechi? Ce informaþii poate sã-þi ofere? Ce poþi spune despre materialul din care a fost fãcut, despre cum a fost lucrat, despre utilitatea lui, despre vechimea lui? • Dar o fotografie veche a pãrinþilor sau chiar a bunicilor? Cum erau îmbrãcaþi, ce podoabe purtau, cu ce ocazie a fost fãcutã? Erau fericiþi sau triºti? • Analizeazã certificatul de naºtere al pãrinþilor sau un act de proprietate. Cine l-a eliberat, când, ce informaþii oferã despre deþinãtor, despre bunuri materiale? • Poþi sã relatezi o întâmplare, o poveste imaginarã în care sã incluzi informaþiile oferite de una din sursele istorice de mai sus?

Descoperă! Istoria se reconstituie pe baza unor surse istorice. Toate informaþiile (evenimente, procese istorice) cuprinse într-o carte de istorie se bazeazã pe dovezi oferite de diverse izvoare istorice. Sursele sau izvoarele istorice pot sã ofere informaþii despre oameni, bunuri materiale, evenimente, fenomene naturale, diverse activitãþi, obiceiuri, tradiþii ºi multe altele. Orice document scris sau obiect poate constitui o sursã istoricã cu ajutorul cãreia poate fi reconstituitã imaginea unei societãþi. ªtiaþi cã?

• Sursle istorice sunt de douã feluri: izvoare nescrise (unelte, arme, podoabe, locuinþe, morminte etc) ºi izvoare scrise (inscripþii, monede, documente, hãrþi, scrieri istorice sau literare). • Izvoarele istorice scrise au apãrut acum 5 000 de ani, odatã cu inventarea scrierii. • Preistoria se reconstituie numai pe baza unor izvoare istorice nescrise. • ªtiinþa care se ocupã cu cercetarea izvoarelor istorice aflate în pãmânt se numeºte arheologie. • Sursele istorice se gãsesc în muzee, biblioteci sau arhive.

I.

14

Aplicaþie

Precizeazã cãrui tip de surse istorice îi aparþin izvoarele urmãtoare:


II. 1.

Aplicaþie

Ce informaþii îþi poate oferi o bancnotã? 2. Dar o sticlã de apã mineralã? 3. Þine un jurnal timp de o lunã, în care sã consemnezi toate evenimentele care au loc la ºcoalã ºi care crezi cã meritã sã fie amintite într-o istorie a ºcolii din acest an. Comparã informaþiile tale cu cele ale colegilor. De ce lucrurile consemnate de voi sunt diferite? Care este adevãrul? Relatãrile oamenilor, consemnate în scris (jurnale, memorii, scrisori etc), cu privire la diverse evenimente din viaþa personalã sau din viaþa unei comunitãþi, reprezintã surse istorice importante pentru istoric. Chiar dacã exprimã un punct de vedere personal, aceste izvoare pot sã ofere o imagine a modului în care gândeau oamenii la un moment dat, a sentimentelor lor faþã de diverse evenimente. Relatarea oralã a unor evenimente de cãtre persoane implicate în acele evenimente, de cãtre martori neimplicaþi, sau povestirile unor persoane care au fost doar contemporane cu evenimentele sunt ºi ele surse de informare ale istoricului.

III. 1.

Fiecare dintre aceste tipuri de surse trebuie supusã unei analize care poate cuprinde urmãtoarele întrebãri: – Cine este autorul sursei ºi în ce scop a elaborat-o? – Autorul a fost implicat, a fost martor sau doar povesteºte despre evenimente? – Ce interese avea autorul sursei: politice, economice, financiare? Apãra interesele unui grup? – Ce profesie are autorul care a redactat sursa? – Autorul avea interesul sã falsifice adevãrul sau sã nu-l spunã în întregime? – Ce vârstã ºi ce experienþã de viaþã are cel care a redactat sursa?

Aplicaþie

Analizeazã textele urmãtoare ºi precizeazã: – Ce fel de surse istorice sunt cele douã texte? – Care este poziþia autorilor faþã de etnia rromilor în fiecare dintre aceste texte? „Þiganii nomazi ºi seminomazi trebuie sã fie internaþi în lagãre de muncã forþatã. Acolo sã li se schimbe hainele, sã fie raºi, tunºi ºi sterilizaþi. Pentru a se acoperi cheltuielile cu întreþinerea lor, trebuie puºi la muncã forþatã. Cu prima generaþie am scãpa de ei. Cei stabili vor fi sterilizaþi la domiciliu, pentru ca în cursul unei generaþii sã fie curãþit locul ºi de ei.” (Program de exterminare a þiganilor din 1941 ) „Dupã 1989 asistãm la un fenomen nou în cadrul populaþiei de romi din România. Romii au început sã se manifeste în viaþa publicã, sã îºi afirme interesele specifice ºi dreptul la o viaþã demnã ºi la respect din partea celorlalþi cetãþeni. S-au format organizaþii civice ºi politice ale romilor, inclusiv câteva partide politice. În mod evident suntem martorii unei miºcãri de afirmare a romilor ca etnie.” (Viorel Achim, Þiganii în istoria României )

2. Alege un ziar sau urmãreºte un buletin de ºtiri la televiziune ºi descoperã:

– – – – – –

o informaþie din domeniul economic; o informaþie despre politica externã; o informaþie sportivã; o informaþie despre politica internã; o informaþie despre protecþia mediului; o informaþie care prezintã o încãlcare a drepturilor omului.

De reţinut • Sursele istorice reprezintã dovezile pe baza cãrora se reconstituie trecutul. • Sursele istorice scrise au apãrut odatã cu inventarea scrierii ºi ele înseamnã începutul istoriei. • Sursele istorice nescrise transmit informaþii care pot fi identificate cu ajutorul imaginaþiei istoricului.


15

TIMPUL ISTORIC

Limbajul istoric

5

Amintește-ţi! • Trimite o scrisoare de 30-40 de cuvinte colegului de bancã, prin care sã-l convingi cã trecerea de la Antichitate la Evul Mediu a fost un proces istoric. Utilizeazã urmãtoarele noþiuni: „durata lungã”, „eveniment“, „barbari“, „formarea popoarelor“. • Reformuleazã acest text fãrã sã foloseºti termenii indicaþi.

Descoperă! Limbajul istoric de specialitate nu este deosebit de limbajul pe care îl folosim în viaþa cotidianã. Cuvintele sau expresiile utilizate pentru a descrie o epocã, un proces istoric sau un eveniment fac parte din vocabularul obiºnuit. Cel mai important lucru este sã folosim noþiunile potrivite în anumite contexte, astfel încât exprimarea noastrã sã fie cât mai aproape de adevãr. Nu putem, sã transferãm înþelesul unor noþiuni din prezent la activitãþi, evenimente sau procese istorice desfãºurate cu foarte mult timp în urmã.

I.

Aplicaþie

Citeºte textul urmãtor ºi identificã noþiuni care nu pot fi folosite pentru a caracteriza activitãþile umane din antichitatea greacã. „Industria din antichitatea greacã producea arme ºi unelte de metal, podoabe din aur ºi argint, obiecte de ceramicã, haine din materiale supraelastice. Meºteºugarii luau împrumuturi de la bãnci pentru a putea creºte producþia. Comerþul era global la nivelul Mãrii Mediterane. Locuitorii din oraºele greceºti luptau pentru apãrarea drepturilor omului. Pericle a fost primarul Atenei.“ Comentariu ajutãtor:

a. Într-adevãr, în lumea greacã se produceau numeroase tipuri de produse, dar temenul industrie este specific lumii moderne, când apar maºinile care înlocuiesc munca manualã. b. Materialele supraelestice s-au inventat în secolul XX. c. Bãncile, ca instituþii de credit, au apãrut în secolul XVIII. În antichitate, creditul era cunoscut sub numele de cãmãtãrie. d. Grecii controlau tot comerþul din Marea Mediteranã, dar termenul „global” se aplicã azi pentru a desemna globalizarea economiei sau a comunicaþiilor la nivel mondial. e. Grecii credeau în democraþie, egalitate ºi libertate, dar noþiunea de drepturile omului a apãrut în secolul al XVIII-lea. f. Pericle a fost conducãtorul Atenei. Noþiunea de primar aparþine epocii contemporane. ªtiaþi cã?

• Putem descoperi semnificaþia sau înþelesul noþiunilor ºi termenilor istorici cu ajutorul dicþionarelor de specialitate sau al DEX-ului. • Utilizarea greºitã a termenilor de specialitate poate da naºtere la confuzii, unele amuzante, altele cu consecinþe grave pentru reconstituirea adevãrului istoric.

II. 1.

16

Aplicaþie

Citeºte textul ºi alcãtuieºte un mic dicþionar cu termenii pe care i-ai gãsit explicaþi acolo. „Atena a fost o cetate în care regimul politic era democratic. Democraþia atenianã se baza pe libertatea ºi egalitatea cetãþenilor. Negustorii ºi meºteºugarii formau demosul, adicã cetãþenii Atenei. Ei erau poporul. Împotriva celor care doreau sã uzurpe democraþia


atenianã exista procedura ostracismului, adicã exilarea în alte cetãþi greceºti. Toate aceste reguli erau prevãzute într-o constituþie. Pericle a fost cel mai important conducãtor al Atenei în secolul V îH. Sparta era un stat militarist în care singura preocupare a locuitorilor era rãzboiul.“

III. 1.

Aplicaþie

Completeazã spaþiile libere din textul urmãtor cu noþiunile potrivite. Forma gramaticalã a noþiunilor ºi a termenilor nu este cea cerutã de text. Revoluþia din decembrie 1989 a dus la cãderea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Regimul politic din România a devenit unul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . România este o . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . condusã de un . . . . . . . . . . . . . . . .Parlamentul României este alcãtuit din douã camere: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ºi . . . . . . . . . . . . . . . . . . Economia româneascã se aflã într-o perioadã de . . . . . . . . . . . . . România a fost acceptatã în . . . . . . . . . . ºi urmeazã sã devinã membrã a . . . . . . . . . . . . . ............. Noþiuni: NATO, democraþie, Republicã, Uniunea Europeanã, preºedinte, Adunarea Deputaþilor, regim comunist, Senat, tranziþie.

2. Alcãtuieºte câte un enunþ cu fiecare din urmãtoarele noþiuni:

– – – – – –

Evul Mediu Proces istoric Democraþie Preºedinte Descoperirea Americii Revoluþia francezã

3. Imaginea alãturatã reprezintã expresia terorismului contemporan.

Gãseºte trei termeni care exprimã sentimentele tale faþã de aceastã imagine.

Atentatele teroriste de la Madrid (2004)

4. Citeºte textul, analizeazã explicaþia termenilor ºi apreciazã dacã economia din timpul regimului

comunist a fost un element pozitiv sau negativ pentru dezvoltarea liberã a personalitãþii umane. „În economie s-a trecut la adoptarea modelului economiei de comandã. În toate þãrile comuniste s-au format comisii ale planificãrii de stat. Economia de stat planificatã a avut ca bazã naþionalizarea principalelor mijloace de producþie. Economia fiecãrei naþiuni a fost orientatã spre industrializare forþatã. Proprietatea privatã asupra pãmântului a fost desfiinþatã ºi înlocuitã cu gospodãriile colective. Temeiul ideologic al colectivizãrii era credinþa cã þãrãnimea constituie prin definiþie o clasã reacþionarã.” (Vladimir Tismãnenu, Reinventarea politicului )

Dicþionar: – economie de comandã: economie condusã dupã reguli aplicate în funcþie de interesele

politice ale partidului comunist; – planificare de stat: economie planificatã ºi controlatã de cãtre stat; – naþionalizare: trecerea tuturor proprietãþilor particulare în proprietatea statului; – industrializare forþatã: industrializare realizatã într-un ritm alert ºi la dimensiuni care nu þin seama de resursele de materii prime ºi de pieþele de desfacere; – colectivizare: confiscarea pãmânturilor aflate în proprietatea privatã a þãranilor ºi trecerea lor în proprietate colectivã; – gospodãrii colective: formã de organizare a activitãþilor agricole dupã colectivizare; – clasã reacþionarã: categorie socialã care se credea cã luptã împotriva comunismului.

De reţinut • Cunoaºterea limbajului istoric sau a limbajului de specialitate ne ajutã sã înþelegem mesajele pe care le transmit sursele istorice, cãrþile de istorie, ziarele, televiziunile etc. • Noþiunile ºi conceptele istorice pot fi desluºite cu ajutorul dicþionarelor sau din contextul în care ele se gãsesc.


17

TIMPUL ISTORIC

Evaluare capitol

I

1. Citeºte lista de evenimente de mai jos ºi rãspunde la urmãtoarele cerinþe:

– Ordoneazã evenimentele pe o axã cronologicã. – Ordoneazã evenimentele într-un tabel cronologic dupã urmãtorul model: Anul

Evenimentul

– În ce secol a avut loc fiecare dintre evenimentele menþionate? – În ce epocã istoricã au avut loc primele cinci evenimente din listã? • 330: întemeierea oraºului Constantinopol; • 753 îH: întemeierea Romei; • 1492: descoperirea Americii; • 1866: prima Constituþie din România; • 1945: sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial; • 313: creºtinismul a devenit religie oficialã a Imperiului roman; • 1918: încheierea primului rãzboi mondial; • 1600: prima unire a Þãrilor Române în timpul lui Mihai Viteazul; • 106: cucerirea Daciei de cãtre romani; • 776 îH: au loc primele Jocuri Olimpice; • 1475: ªtefan cel Mare a câºtigat bãtãlia de la Vaslui; • 1453: constantinopolul a fost cucerit de cãtre Mahomed al II-lea. 5. Aºeazã evenimentele enumerate mai jos în funcþie de nivelul impactului pe care l-au avut

sau îl au: Impact la nivel… personal Sãrbãtoarea liliacului  Ziua de naºtere a preºedintelui României  9 Mai - Ziua Europei  1 Decembrie - Ziua naþionalã a României  1 Mai - Ziua internaþionalã a muncii  15 august - Ziua marinei  5 octombrie - Ziua mondialã a educaþiei  Ziua ta de naºtere  1948 - Înfiinþarea Consiliului Europei 

local         

naþional european mondial         

        

        

6. Care dintre enunþurile de mai jos reprezintã evenimente istorice ºi care sunt procese

istorice? Bifleazã rãspunsul corect! – – – – – – – – –

Formarea poporului român Cucerirea Daciei de cãtre romani Industrializarea Globalizarea Moartea lui Mihai Viteazul Începutul primului rãzboi mondial Migraþia popoarelor Cucerirea Constantinopolului de cãtre turci Rãspândirea creºtinismului

Eveniment istoric

Proces istoric

        

        

7. Alcãtuieºte câte douã enunþuri cu fiecare dintre cuvintele urmãtoare: globalizare,

societate informaþionalã, Uniunea Europeanã, democraþie, economie de piaþã.

8. Formuleazã un text de 20 de rânduri, folosind urmãtoarele noþiuni: terorism, atentat,

drepturile omului.

18


Spaţiul istoric

II

Magellan a demonstrat că pământul este rotund

• Lecţia 6: Lumea cunoscută Vei învăţa să reconstruiești lumea așa cum au făcut-o cei de dinaintea ta. • Lecţia 7: Așezările umane Vei privi în jurul tău și vei înţelege cum trăiesc oamenii. • Lecţia 8: Călătorii și descoperiri geografice Vei redescoperi lumea odată cu marii călători ai lumii. • Lecţia 9: Geografie istorică Vei afla că viaţa oamenilor este influenţată de mediul natural: relief, climă, plante, boli. • Lecţia 10: Spaţii culturale și de civilizaţie Vei înţelege ce înseamnă diversitatea oamenilor și a culturilor. • Lecţia 11: Cultura și civilizaţia europeană – fundamente istorice Vei redescoperi Europa. • Lecţia 12: Simboluri sociale Vei descoperi că trăiești într-o lume simbolică creată de oameni. PROGRAMUL „A DOUA ȘANSĂ” • NIVEL SECUNDAR INFERIOR

19

SPAŢIUL ISTORIC

Lumea cunoscută

6

Amintește-ţi! • Care sunt epocile istorice? • În ce epocã þi-ar fi plãcut sã trãieºti? • Cum ai vrea sã arate mediul din jurul tãu?

Descoperă! Spaþiul istoric reprezintã toatã întinderea de pãmânt pe care omul a cunoscut-o ºi a luat-o

în stapânire de-a lungul timpului. În spaþiul istoric au avut loc fapte, evenimente, procese istorice care sunt legate de viaþa oamenilor. Un spaþiu istoric se analizeazã observând mai mulþi factori: mediul natural, oamenii, istoria locurilor respective, economia, nivelul tehnologiei, bogãþia etc.

I.

Aplicaþie

Alcãtuieºte o fiºã cu descrierea spaþiului din jurul tãu: mediul natural, oamenii (etnii, obiceiuri, numãr, activitãþi economice), istoria localitãþii tale. În perioada preistoricã, oamenii au început sã cunoascã spaþiul pe mãsurã ce se deplasau în cãutarea hranei, la vânãtoare, la pescuit sau la cules. Oamenii erau nomazi ºi rãmâneau pe un teritoriu doar atâta timp cât acolo gãseau de mâncare sau materii prime pentru fabricarea unor unelte ºi arme. Ei trãiau în adãposturi provizorii: colibe fãcute din crengi, adãposturi naturale sau peºteri. În neolitic, oamenii au devenit sedentari, adicã ºi-au construit locuinþe stabile. Lo-

II.

cuinþa era un spaþiu bine delimitat în care familia se simþea în siguranþã ºi era protejatã de pericole sau de frig. Mai multe locuinþe construite în acelaºi loc formau un sat. Cauzele principale ale aºezãrii oamenilor în sate au fost: practicarea agriculturii, creºterea animalelor ºi practicarea meºteºugurilor. Oamenii au devenit astfel producãtori de hranã, de obiecte casnice, de arme, viaþa lor fiind organizatã în jurul locuinþei. Ei se deplasau doar atunci când mergeau la vânãtoare sau la rãzboi.

Aplicaþie

Cum crezi cã ar trebui sã arate mediul natural pentru ca oamenii sã întemeieze o aºezare? ªtiaþi cã?

• Meºteºugul prelucrãrii metalelor a fost descoperit acum 5000 de ani, la începutul Antichitãþii. • Meºteºugarii erau mai bogaþi decât agricultorii, mai bine organizaþi, þineau evidenþe ºi înregistrau evenimentele importante folosind scrierea. • Primele cetãþi sau oraºe au fost construite de meºteºugari.

III.

20

Aplicaþie

În interiorul oraºului se putea intra prin patru porþi, care erau orientate spre cele patru puncte cardinale. Oamenii organizau astfel spaþiul dupã anumite reguli. Fiecare poartã reprezenta un anotimp sau elemente din viaþa oamenilor. Priveºte schiþa alãturatã: cum explici asocierea dintre punctele cardinale, anotimpuri ºi vârsta oamenilor?


Roma-Colosseum

În Evul Mediu, oraºele erau construite în jurul a douã axe perpendiculare orientate spre punctele cardinale. În centrul oraºului se aflau crucea, biserica, piaþa. În jurul acestor axe se gãseau atelierele meºteºugarilor ºi locuinþele. Ele erau înconjurate cu ziduri de piatrã. În epoca medievalã, lumea cunoscutã era mult mai întinsã decât în antichitate. Cei mai mulþi oameni nu plecau însã niciodatã din satul sau din oraºul în care trãiau. Ei aflau informaþii despre alþi oameni din relatãrile negustorilor, ale soldaþilor, ale pelerinilor, misionarilor ºi cãlãtorilor. Aceºtia povesteau despre obiceiuri, sãrbãtori ºi locuri necunoscute care inspirau curiozitate, dar ºi teamã.

IV . 1.

Aplicaþie

Priveºte harta ºi identificã teritoriile cunoscute de cãtre europeni în Evul Mediu. 2. Cum este organizatã localitatea ta astãzi? Deseneazã o hartã care sã cuprindã principalele strãzi ºi construcþiile importante. Acum trei sute de ani, oraºele au început sã fie mai bine organizate decât în epocile anterioare. Ele erau construite cu ajutorul unor arhitecþi care ordonau spaþiul oraºelor dupã reguli geometrice, astfel încât teritoriul sã fie folosit raþional ºi echilibrat. Numãrul locuitorilor din oraºe a crescut. La marginea oraºelor a apãrut o centurã de cartiere de locuinþe, fabrici, cãi de comunicaþie. Lumea cunoscutã cuprindea trei continente: Europa, Asia ºi America. De asemenea, în secolul al XIX-lea a început explorarea Africii. În zilele noastre, întreg spatiul terestru a fost luat în stãpânire de cãtre oameni. Mai mult, omul a început sã cãlãtoreascã spre Lunã, spre alte planete sau în spaþiul cosmic. ªtiaþi cã?

• Pânã în secolul al XIX-lea oamenii au parcurs spaþiul pe apã (cu plute, bãrci sau corãbii) ºi pe uscat (pe jos, cu cãruþa, cãlare). • Distanþele erau mãsurate în zile, dupã felul în care se deplasau oamenii: „o zi de mers pe jos” = aproximativ 30 - 40 km; „o zi de mers cãlare” = aproximativ 60 - 70 km. • În secolul al XIX-lea au apãrut trenul, tramvaiul, maºina. • În secolul XX a apãrut avionul.

Teritorii cunoscute în Evul Mediu (marcate cu gri)

Teritorii cunoscute în jurul anului 1800 (marcate cu alb)

De reţinut • Spaþiul istoric înseamnã mediul natural cunoscut ºi stãpânit de oameni. • Oamenii au construit aºezãri pe care le-au organizat în funcþie de numãrul locuitorilor ºi de nevoile acestora. • Viteza de parcurgere a spaþiului a crescut doar în ultimele douã secole


21

SPAŢIUL ISTORIC

Așezările umane

7

Amintește-ţi! • Când au apãrut primele aºezãri umane stabile? • Când au apãrut primele oraºe?

Descoperă! Satul ºi oraºul au fost întotdeauna douã lumi diferite. Între oraº ºi sat au existat legãturi economice, sociale ºi culturale. Þãranii au aprovizionat oraºele cu produse agricole ºi au cumpãrat de la oraº produse realizate de meºteºugari, iar mai târziu în fabrici. Aproape toate oraºele au fost populate de-a lungul timpului cu oameni veniþi de la þarã. Populaþia oraºelor a crescut mai ales în ultimii 200 de ani.

I. 1.

Aplicaþie

Explicã de ce crezi cã populaþia oraºelor a crescut între anii 1600 – 1800? Populaþia unor oraºe exprimatã în mii de locuitori Oraºul/anul 1600 1700

Londra Paris Amsterdam Madrid Viena Moscova Lisabona

200 300 54 65 50 80 130

575 500 200 140 114 130 180

1750

675 570 210 160 175 130 185

2. Priveºte harta ºi alcãtuieºte o listã cu mari oraºe ale Europei.

Veneþia

II.

22

Aplicaþie

Citeºte textele urmãtoare ºi descrie viaþa oraºelor de acum 200 de ani. „Frecventatã la zile fixe, piaþa este un centru natural al vieþii sociale. Aici îþi mai vezi cunoºtinþele, cazi la învoialã sau închei o tovãrãºie, aici încep înjurãturile, aici se trece de la vorbã la bãtaie; aici se nasc incidentele ºi apoi procesele la care se dezvãluie complicitãþi, aici intervine straja, pe aici circulã noutãþile politice ºi tot felul de alte noutãþi.” (Fernand Braudel, Jocurile schimbului, 1967)


„Cei mai mulþi dintre cerºetori nu au case; ei îºi gãsesc adãpost peste noapte prin grote ºi staule, prin case dãrãpãnate sau alte locuri, ai cãror proprietari, având drept capital un felinar ºi o mânã de paie, îi lasã sã le foloseascã. Îi vezi culcaþi ca niºte animale dezgustãtoare, fãrã deosebire de vârstã sau de sex; nu e greu sã îþi închipui toate ticãloºiile care urmeazã ºi toatã liota de plozi care se zãmislesc pe acolo.” (Relatare din anul 1783 despre oraºul Napoli) Locuitorii oraºului (meºteºugari, negustori, notari, medici, farmaciºti, preoþi, profesori) se numeau „burghezi” ºi erau consideraþi prin definiþie „oameni onorabili ºi cinstiþi”. Marile oraºe s-au dezvoltat în centrul unor reþele de comunicaþie sau la malul unei ape: Madridul în centrul Spaniei, unde se încruciºeazã toate marile axe comerciale, Londra situatã pe Tamisa, Veneþia ºi Genova la Marea Mediteranã. Oraºele au devenit cu timpul atât de puternice încât au influenþat dezvoltarea statelor. Astfel, Londra, Parisul, Madridul, Moscova, Constantinopolul au devenit capitalele unor state la fel de puternice.

III. 1.

Aplicaþie

Numeºte statele care aveau capitala în oraºele numite mai sus. 2. De ce crezi cã se spune despre oraº cã este „un spaþiu al libertãþii”? Alte oraºe, cum sunt cele din lumea germanã (Köln, Augsburg, Frankfurt, Mainz) sau cele italiene (Veneþia, Genova, Florenþa, Milano), datoritã faptului cã aveau interese diferite ºi erau foarte puternice, au blocat multã vreme formarea unor state. De altfel, Germania ºi Italia s-au format abia în secolul al XIX-lea. Puterea unui oraº se întemeia pe bogãþia sa materialã (bani, ateliere meºteºugãreºti, mijloace de transport etc), pe modul în care era organizat, pe educaþia locuitorilor, pe influenþa sa în regiunea din jur.

IV . 1.

Capitalele moderne din secolul al XVIII-lea aveau trotuare, felinare pentru iluminatul public, aducþiune a apei potabile, grãdini ºi parcuri. În provincie, viaþa locuitorilor se concentra în jurul unor mari oraºe. Oraºele se dezvoltau dupã planuri neregulate, iar strãzile erau extrem de întortocheate. Porcii se creºteau slobozi pe strãzi, care erau atât de murdare ºi de mocirloase încât trebuiau trecute pe picioroange sau pe poduri de lemn.

Aplicaþie

Numeºte câteva mari oraºe de provincie din România care reprezintã centre economice ºi culturale importante în regiunea în care se aflã. Formuleazã 3 argumente pentru fiecare oraº menþionat. 2. Consideri cã localitatea în care trãieºti (sat sau oraº) este un centru de influenþã în regiune? Argumenteazã rãspunsul! Ce crezi cã îi lipseºte pentru a fi o aºezare puternicã?

V .

Aplicaþie

Priveºte imaginile din acestã paginã ºi recunoaºte epoca în care au fost construite aceste oraºe. Argumenteazã rãspunsul.

De reţinut • Factorii de putere ai unei aºezãri sunt bogaþia sa materialã, modul de organizare ºi funcþionare a instituþiilor ºi educaþia locuitorilor. • Oraºul, în comparaþie cu lumea ruralã, este un spaþiu al libertãþii ºi al culturii. • Educaþia, manierele elegante ºi comportamentul civic deosebesc în mod fundamental lumea urbanã de cea ruralã. • Capitalele au fost întotdeauna centre politice, economice ºi culturale, reprezentând un model pentru provincie.


23

SPAŢIUL ISTORIC

Călătorii și descoperiri geografice

8

Amintește-ţi! Povesteºte colegilor tãi despre ultima ta cãlãtorie importantã mai lungã de 500 de km. De ce ai fãcut-o? Ce oraºe importante ai vãzut? Ce cursuri de apã ai trecut? Ai întâlnit oameni cu obiceiuri diferite de ale tale? Ai remarcat construcþii importante? Ce mijloace de transport ai folosit? Ai mâncat lucruri diferite decât cele de acasã? Ce limbã vorbeau locuitorii pe care i-ai întâlnit, ce religie aveau?

Descoperă! În evul mediu, oamenii ºi-au imaginat pãmântul ca un disc plat înconjurat de ape. Primele hãrþi au apãrut în secolul al IX-lea, ele fiind folosite mai ales de navigatori ºi fiind, în acelaºi timp, destul de imprecise. Pânã acum aproximativ 150 de ani, cãlãtoriile pe distanþe lungi erau costisitoare ºi periculoase. Pericolele erau reprezentate de sãlbãticiunile care atacau oamenii – mai ales lupii – ºi bandele de tâlhari. Cu toate acestea, oameni de toate categoriile cãlãtoreau: regi ºi nobili, episcopi, cãlugãri ºi pelerini, negustori ºi þãrani, misionari ºi curieri, cerºetori, vagabonzi ºi hoþi.

I. 1.

Aplicaþie

Ce a schimbat acum 150 de ani modul de a cãlãtori al oamenilor? 2. Ce categorii de oameni cãlãtoresc astãzi pe distanþe mai lungi de 500 de km? În secolul al IX-lea europenii au venit în contact cu alte civilizaþii: cea islamicã, cea indianã. Din aceste locuri foarte îndepãrtate ei au început sã aducã mãtãsuri, stofe foarte fine, covoare, mirodenii, arme ºi podoabe de lux, necunoscute pânã atunci în Europa.

II.

Aplicaþie

Citeºte textul ºi descoperã invenþii care au ajuns în Europa venind din lumea orientalã. „Hârtia a venit în Europa de foarte departe, din China, fiind transmisã prin intermediul þãrilor islamice. Hârtia nu avea nici trãinicia, nici frumuseþea pergamentului fãcut din piele de oaie, dar era foarte ieftinã ºi avea o suprafaþã foarte netedã. Încã din secolul al IX-lea chinezii descoperã praful de puºcã, iar primele arme de foc dateazã din secolul al XI-lea. De aici, aceastã invenþie ajunge în Europa, unde pe la 1314 apare primul tun. Tunurile erau folosite la asediul cetãþilor ºi în luptele navale. Artileria navalã este hotãrâtoare în cucerirea ºi stãpânirea mãrilor. Prin secolul al XVI-lea a fost inventatã archebuza, care era greu de manevrat, dar era foarte eficientã. „Regina armelor” rãmâne însã suliþa, chiar ºi la începutul secolului al XVII-lea, când se inventeazã muscheta. Armatele aveau un suliþaº la doi muºchetari. (Fernand Braudel, Structurile cotidianului )

Cristofor Columb

La sfârºitul secolului al XV-lea, europenii au încercat sã gãseascã noi drumuri spre India, care era cea mai importantã sursã de bogãþie. Regii Spaniei ºi ai Portugaliei, douã puteri maritime ale vremii, au fost primii care au finanþat cãlãtorii pe mare în acest scop. Statele lor au profitat apoi de pe urma marilor descoperi geografice.

24


ªtiaþi cã?

• Primul cãlãtor european care a strãbãtut Asia ºi a transmis informaþii despre aceastã lume necunoscutã a fost Marco Polo, în secolul al XIII-lea. • Portughezul Bartolomeo Diaz a descoperit Capul Bunei Speranþe. • Vasco da Gama a descoperit un nou drum pe mare spre India. • În anul 1492, genovezul Cristofor Columb, în numele regelui Spaniei, a descoperit Cuba, Jamaica ºi Haiti, insule din America Centralã, fiind convins cã a ajuns în India. • Numele de America a fost atribuit noului continent dupã numele navigatorului Amerigo Vespucci. • Fernando Magelan a fãcut primul înconjur al lumii (1519 – 1522), dovedind astfel cã pãmântul este rotund.

III.

Aplicaþie

IV .

Aplicaþie

Foloseºte un atlas istoric ºi urmãreºte pe hartã traseele urmate de navigatorii spanioli ºi portughezi! Spaniolii au descoperit în America o civilizaþie care, pe alocuri, era superioarã celei europene. Citeºte textele ºi rãspunde la urmãtoarele întrebãri: – Descoperã trei elemente de civilizaþie care i-au surprins pe spanioli. – Cum explici comportamentul spaniolilor faþã de localnici? Cum te-ai comporta dacã ai descoperi o nouã civilizaþie? „Târgul de la Tenohtitlan este o piaþã mare, în întregime înconjuratã de portice. Chiar dacã spaniolii ar fi zidit-o, ºi tot n-ar fi fost mai bine construitã. Pentru cã este frig, în palatul lui Monctezuma fiecare farfurie ºi fiecare ceaºcã erau aduse pe un mic brasero cu tãciuni, ca nimic sã nu se rãceascã. Pentru a împiedica rãspândirea murdãriei, ei obiºnuiau sã construiascã de-a lungul tuturor drumurilor adãposturi din trestie, din paie sau din ierburi, unde fãrã a fi vãzut de trecãtori, intrai dacã simþeai nevoie sã te uºurezi. Nicãieri în lume nu s-ar putea þese asemenea veºminte, cu atât de multe culori naturale, atât de diferite ºi de bine lucrate. Acest oraº era cel mai frumos lucru din lume.”

„Ajunºi în sat dupã acest dejun pe iarbã, spaniolilor le vine o nouã idee: sã verifice dacã sãbiile sunt la fel de tãioase precum par. Un spaniol scoate deodatã sabia (pe care putem crede cã pusese stãpânire diavolul) ºi pe loc ceilalþi o sutã îi urmeazã exemplul ºi se pun pe scos maþe, pe spintecat oi ºi miei, bãrbaþi ºi femei, copii ºi bãtrâni, care stãteau jos liniºtiþi, uitându-se cu mirare la caii spaniolilor. Într-o clipitã nu a mai rãmas nici un supravieþuitor între toþi cei care se aflau acolo. Intrând atunci în coliba mare, care era alãturi, cãci totul se petrecuse la intrare, spaniolii încep sã ucidã – cu vârful ºi cu tãiºul sãbiilor – pe toþi cei care erau înãuntru, încât sângele ºiroia din toate pãrþile de parcã ar fi fost ucisã o turmã de vaci.” (Las Casas, Istoria Indiilor )

Spaniolii ºi portughezii au desoperit în America Centralã ºi de Sud trei civilizaþii necunoscute europenilor pânã atunci: mayaºii, aztecii ºi incaºii. Contactul cu acestea s-a soldat cu dispariþia acestor popoare datoritã violenþei ºi superioritãþii armelor cuceritorilor.

V .

Aplicaþie Cautã în textele citite pânã acum urmãri ale descoperirilor geografice.

În afara urmãrilor descoperite de tine, aceste cãlãtorii au dus la rãspândirea creºtinismului catolic, au deschis drumul comerþului cu sclavi ºi au deplasat centrul de greutate al civilizaþiei din Marea Mediteranã în Oceanul Atlantic. În America de Sud au fost descoperite plante noi care au fost aduse în Europa ºi care astãzi fac parte din alimentaþia noastrã de bazã: porumbul, cartoful, roºiile, vinetele, dovleacul, fasolea, tutunul ºi altele.

De reţinut • Cãlãtoria joacã un rol foarte important în viaþa oamenilor. • Descoperirile geografice au fost un salt uriaº în istoria civilizaþiei umane.


25

TITLUL CAPITOLULUI SPAŢIUL ISTORIC

Spaţii culturale și de civilizaţie

9

Amintește-ţi! • Despre ce teritorii ale lumii ai întâlnit informaþii pânã acum? • Ai întâlnit oameni care provin din alte spaþii culturale decât cel românesc? • Ai accepta sã te cãsãtoreºti cu un chinez? Dar cu un arab? Dar cu un francez? Dar cu un african? De ce DA? De ce NU?

Descoperă! Noi trãim în România, iar România se aflã în Europa, ceea ce înseamnã cã românii sunt europeni. Europa este un continent ale cãrui graniþe sunt Oceanul Atlantic la Vest ºi Munþii Urali la Est. În Sud, Europa este despãrþitã de Africa prin Marea Mediteranã. Pe acest continent s-a dezvoltat de-a lungul istoriei o culturã ºi o civilizaþie distinctã de alte culturi sau civilizaþii. Europenii se diferenþiazã de alte civilizaþii prin legile ºi regulile de viaþã asemãnãtoare, prin obiceiuri ºi tradiþii, prin religia creºtinã, prin interesele comune pe care le-au avut de-a lungul timpului, prin valorile pe care le-au apãrat.

I. 2.

Aplicaþie

Drepturile omului, democraþia ºi economia de piaþã sunt astãzi trei valori foarte importante pentru civilizaþia europeanã. Citeºte textul de mai jos ºi identificã drepturi fundamentale ale omului. „Art. 1: Toate statele au obligaþia de a respecta drepturile omului. Art. 3: Nimeni nu are dreptul sã rãneascã sau sã tortureze pe altcineva. Chiar ºi în detenþie demnitatea umanã trebuie respectatã. Art. 5: Toate persoanele au dreptul la libertate. Art. 7: Nici o pedeapsã nu poate fi aplicatã fãrã un temei legal. Art. 8: Toate persoanele au dreptul la respectarea vieþii private ºi de familie, a domiciliului ºi a corespondenþei lor. Art. 9: Fiecãrei persoane îi este garantatã libertatea de gândire, de conºtiinþã ºi de religie. Art. 10: Fiecare are dreptul sã spunã ºi sã scrie ceea ce gândeºte, sã primeascã sau sã transmitã informaþii. Acest drept include libertatea presei. Art. 14: Fiecare se bucurã de aceste drepturi indiferent de culoarea pielii, sex, limbã, convingeri politice, religioase sau origine.” (Texte adaptate din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, 1950) ªtiaþi cã?

• Europa este împãrþitã simbolic în trei mari zone: Europa Occidentalã, Europa Centralã ºi Europa Rãsãriteanã. • Diferenþele dintre cele trei zone ale Europei þin de evoluþiile istorice ale þãrilor din aceste spaþii. • Cea mai dezvoltatã civilizaþie a fost întotdeauna cea din Europa Occidentalã. • Zona Balcanicã face parte din Europa Rãsãriteanã ºi este un spaþiu distinct al Europei. Alte spaþii de civilizaþie vecine Europei sau mai îndepãrtate sunt: lumea islamicã (cunoscutã ºi sub numele de Orientul Apropiat), Orientul Îndepãrtat sau Extremul Orient (regiune din care fac parte India, China ºi Japonia), America de Nord (SUA ºi Canada), America Centralã (Mexicul), America de Sud (Argentina, Brazilia), Africa ºi Australia. De-a lungul istoriei, relaþiile dintre oameni atât de diferiþi în ceea ce priveºte concepþia despre viaþã sau religia au fost, în general, paºnice. Rãzboaiele au izbucnit doar atunci când au existat interese contradictorii cu privire la teritorii, resurse economice sau din motive religioase.

26


Relaþia cu un om necunoscut, cu un strãin sau cu un om care are alte obiceiuri a produs întotdeauna teamã. În Europa, spre exemplu, în evul mediu, oamenii se temeau cel mai tare de turci ºi de musulmani în general. Ei erau consideraþi o ameninþare la adresa civilizaþiei europene. Împotriva lor, la iniþiativa Bisericii catolice, au fost pornite cruciadele care au produs numeroase victime omeneºti. Alt motiv de teamã au fost evreii, care aveau o religie diferitã, religia iudaicã, erau foarte preocupaþi de educaþia copiilor lor ºi practicau doar meserii din care se puteau acumula bogãþii foarte mari. Fiecare spaþiu de civilizaþie se distinge de celelalte prin câteva elemente. Cunoaºterea acestora ne ajutã sã înþelegem aceste lumi diferite de a noastrã, sã comunicãm ºi sã colaborãm cu aceºti oameni. Acceptarea ºi înþelegerea diversitãþii, toleranþa reciprocã sunt elemente care i-au ajutat întotdeauna pe oameni sã convieþuiascã paºnic.

II.

Aplicaþie

Citeºte textele de mai jos ºi identificã elemente care difenþiazã sau aseamãnã civilizaþiile între ele. Care crezi cã sunt cauzele diferenþelor dintre obiceiuri ºi tradiþii? „În India anticã, femeia se bucura de o consideraþie deosebitã. Chiar dacã nu avea acces la educaþie, ea nu putea fi alungatã de soþ decât dacã era nesupusã, avea purtãri rele, era beþivã, rea sau risipitoare. Chiar ºi atunci îºi pãstra zestrea ca proprietate personalã. Ea conducea toate treburile casei ºi participa alãturi de soþ la sãrbãtori ºi festivitãþi. În lumea musulmanã, femeia este obligatã ca atunci când iese din casã sã poarte un vãl care sã-i acopere faþa. Ea duce o viaþã izolatã chiar ºi în casã, unde nu are voie sã se arate decât în faþa soþului ºi a copiilor. Nu i se permite sã poarte bijuterii, nu poate folosi farduri sau parfumuri, doarme pe jos ºi mãnâncã o datã pe zi. În societatea egipteanã anticã, femeia deþinea o poziþie de demnitate egalã cu a bãrbatului. I se respecta dreptul de zestre ºi era numitã stãpâna casei. Femeia era egalã cu bãrbatul în faþa legii. Unele femei au îndeplinit funcþia de preotese ale templelor sau chiar regine. Femeia în China nu avea drept de proprietate, chiar dacã la cãsãtorie aducea ca zestre bijuterii, mãtãsuri, haine scumpe, mobile de preþ. În schimb, ea era egala bãrbatului, având un rol important în familie ºi în viaþa economicã. Între nobili se întâlneau femei instruite care au ocupat funcþii administrative sau au fost chiar regente. La Atena, în antichitate, situaþia femeii era cu totul diferitã. Un mare filosof spunea cã: femeia trebuie sã vadã cât mai puþin, sã audã cât mai puþin ºi sã punã cât mai puþine întrebãri. Sã aibã grijã de casã ºi sã dea ascultare soþului ei.” (Ovidiu Drîmba, Istoria culturii ºi civilizaþiei )

III.

Aplicaþie

Priveºte cele douã imagini ºi comparã valorile care caracterizeazã cele douã societãþi.

De reţinut • Un spaþiu de culturã ºi de civilizaþie se defineºte prin tradiþii, obiceiuri, reguli de viaþã comune sau asemãnãtoare, religie comunã, interese ºi ocupaþii economice, valori comune. • Existã o diversitate a culturilor ºi a spaþiilor de civilizaþie. • Comunicarea, dialogul, colaborarea între oameni aparþinând unor culturi diferite au la bazã cunoaºterea ºi înþelegerea culturii celuilalt. • De-a lungul istoriei au existat numeroase conflicte datorate neînþelegerilor culturale dintre oameni.


27

TITLUL CAPITOLULUI SPAŢIUL ISTORIC

Geografie istorică 10 Amintește-ţi! • Cum influenþeazã mediul geografic dezvoltarea aºezãrilor umane? • Comparã aºezarea caselor dintr-un sat de munte cu cea a caselor dintr-un sat de câmpie.

Descoperă! Viaþa oamenilor a fost întotdeauna influenþatã de mediul în care au trãit. Clima ºi relieful au influenþat ocupaþiile, vestimentaþia, tradiþiile ºi sãrbãtorile, hrana etc. Existã în istorie situaþii în care viaþa de zi cu zi a fost profund marcatã de plantele pe care oamenii le-au cultivat ºi cu ajutorul cãrora ºi-a asigurat hrana. Aceste plante se numesc „plante de civilizaþie” deoarece evoluþia economicã, socialã, politicã ºi culturalã a unor societãþi a fost influenþatã de cultivarea acestora. • • • •

Pentru lumea europeanã, „planta de civilizaþie” a fost grâul, cultivat alãturi de alte cereale: orz, secarã, ovãz. Grâul nu are un randament prea bun ºi aºa se explicã numeroasele perioade de foamete din istoria Europei. Pânã în secolul al XVIII-lea, când au fost aduse în Europa plantele descoperite în America, sporul demografic a fost mic, oamenii au fost mãcinaþi de boli ºi epidemii, iar dezvoltarea a fost foarte lentã.

ªtiaþi cã?

Cultivarea cu randament a grâului presupune rotaþia anualã a culturilor sau asolamentul. Terenurile lãsate necultivate erau folosite ca pãºuni ºi astfel s-a dezvoltat creºterea animalelor. Existenþa turmelor a asigurat îngrãºãmântul de care are nevoie terenul unde se cultivã grâul. Transhumanþa este un mod de viaþã specific civilizaþiei grâului.

În Extremul Orient, planta de civilizaþie a fost orezul. Orezul s-a rãspândit în China, India ºi Japonia, unde se cultiva în terenuri inundate. Activitãþile agricole trebuiau sã fie foarte bine organizate.

I.

Aplicaþie Citeºte textul ºi explicã:

– De ce era nevoie de controlul statului asupra orezãriilor? – Crezi cã existã vreo legãturã între cultivarea orezului ºi creºterea demograficã uriaºã din aceste zone ale lumii? – De ce era nevoie de disciplinã în organizarea societãþilor cultivatoare de orez? „O enormã concentrare de muncã, de capital uman, de adaptare. Asta presupune cultivarea orezului. Nimic, de altminteri, nu ar rãmâne la locul sãu dacã marile linii ale acestui sistem de irigaþie nu ar fi solid legate împreunã, supravegheate de sus. Ceea ce implicã o societate solidã, autoritatea unui stat, ºi, fãrã întrerupere, munci de amploare…Orezãriile au antrenat o populare deasã a zonelor unde au prosperat ºi o disciplinã socialã severã.” (Fernand Braudel, Structurile cotidianului ) ªtiaþi cã?

• Orezãriile oferã 2-3 recolte pe an. • Populaþia chinezã s-a concentrat în zonele unde putea fi cultivat orezul, iar zonele muntoase au rãmas nelocuite ºi pustii. • Creºterea animalelor, exploatãrile forestiere, consumul de carne, lapte, brânzã erau lucruri aproape necunoscute chinezilor.

28


A treia plantã de civilizaþie a lumii a fost porumbul. El a fost suportul de hranã al civilizaþiilor descoperite de navigatorii spanioli ºi portughezi în America. Randamentul culturilor de porumb este net superior grâului sau orezului, iar efortul de cultivare este foarte mic în comparaþie cu cultura grâului ºi mai ales cu orezul. Acest fapt este o posibilã explicaþie pentru dezvoltarea civilizaþiilor din America Centralã ºi de Sud. ªtiaþi cã?

• Porumbul s-a rãspândit în Europa în secolul al XVII-lea, iar cartoful în secolul urmãtor. • Aºa numitele „plante americane” (porumbul ºi cartoful în mod special) au schimbat decisiv peisajul agricol al Europei, contribuind la îmbunãtãþirea alimentaþiei ºi la creºterea demograficã. • Þãranii francezi au refuzat iniþial sã consume cartoful pentru cã era o „plantã murdarã”. În afara plantelor ºi a animalelor care au influenþat viaþa oamenilor, bolile ºi epidemiile, datorate contactului între diferite civilizaþii, au fost un factor important al dezvoltãrii istorice. ªtiaþi cã?

• Epidemia de ciumã dintre anii 1347 - 1348 a decimat aproape jumãtate din populaþia Europei de la acea vreme. • O altã boalã care a afectat masiv Europa pânã în secolul al XVI-lea a fost lepra. • Sifilisul este o boalã venericã adusã din America. • În Þãrile Române, cea mai cunoscutã epidemie de ciumã dateazã din anul 1813 ºi este cunoscutã sub numele de „ciuma lui Caragea”, domnitorul din acea vreme. • La Bucureºti au murit în acel an aproape 30 000 de locuitori din cei 80 000.

II.

Aplicaþie Citeºte textul ºi rãspunde la urmãtoarele întrebãri:

– Cum crezi cã s-a rãspândit ciuma din Extremul Orient în Europa? – De ce era considerat Constantinopolul un focar de unde epidemiile se rãspândeau în restul Europei? – Care sunt cauzele rãspândirii atât de rapide a bolilor? – Crezi cã aceste epidemii au influenþat cursul istoriei? – Care erau bolile cele mai frecvente în evul mediu? Câte dintre ele mai existã azi? – Enumerã 3 factori care au fãcut posibilã dispariþia acestor boli în zilele noastre. „Oraºele din Orient sunt lovite de ciumã mai des decât celelalte. La Constantinopol, la porþile primejdioase ale Asiei, se aflã marele focar al epidemiilor de unde acestea se rãspândesc spre Occident. Veneþia, între 1575-1577, a fost devastatã de o epidemie de ciumã atât de cumplitã, încât 50 000 de persoane au pierit. A murit toatã conducerea oraºului, încât a fost nevoie de alþi cârmuitori. În aceeaºi perioadã la Messina au fost 40 000 de morþi. La Milano au murit 100 000 de oameni, iar la Marsilia, în 1581, au rãmas în viaþã doar 5000.

Aceste cifre indicã faptul cã în acea epocã oamenii aveau puþine cunoºtinþe despre igienã ºi medicinã. Ele se acordã cu povestirile frecvente despre strãzile presãrate de morþi ºi cãruþa cotidianã în care erau îngrãmãdite cadavrele, atât de numeroase cã nu mai puteau fi îngropate. În secolul al XVI-lea oraºele nu sunt victime doar ale ciumei. Le bântuie bolile venerice, frigurile, tusea convulsivã, dizenteria, tifosul.” (Fernand Braudel, Mediterana ºi lumea mediteraneeanã în epoca lui Filip al II-lea )

De reţinut • Plantele de civilizaþie (grâul - Europa, orezul - Asia, porumbul - America) au influenþat civilizaþiile din aceste spaþii pânã la începutul epocii moderne. • Bolile ºi epidemiile au produs schimbãri majore în situaþia demograficã a populaþiei pânã la începutul epocii moderne. • Dezvoltarea medicinei, a preocupãrilor pentru igienã ºi pentru protecþia mediului au favorizat þinerea sub control a epidemiilor ºi a bolilor.


29

SPAŢIUL ISTORIC

Civilizaţia și cultura europeană – fundamente istorice

11

Amintește-ţi! Cunoºti aceste simboluri? Ce reprezintã fiecare dintre ele?

Steagul Uniunii Europene

Descoperă!

Moneda Euro

9 Mai – Ziua Europei

Ludwig van Beethoven compozitorul „Odei Bucuriei“, imnul Uniunii Europene

Civilizaþia europeanã are aproape 2000 de ani. Popoarele europene contemporane s-au format la sfârºitul Antichitãþii. Timp de 1500 de ani, elementul de unitate al Europei a fost creºtinismul. Valorile creºtine – credinþa în Dumnezeu, egalitatea oamenilor în faþa lui Dumnezeu, dragostea faþã de aproapele tãu – erau recunoscute de toate popoarele Europei, chiar dacã acestea erau catolice, ortodoxe sau protestante. Diferenþele dintre catolici, ortodocºi ºi protestanþi au fost rezultatul modului în care oamenii au conceput organizarea Bisericii. Altfel, cu toþii se aflau în aceeaºi relaþie cu Dumnezeu.

I. 1.

Aplicaþie

Numeºte trei diferenþe între cultul creºtin catolic ºi cel ortodox, pe care le-ai observat singur.

2. Citeºte textele ºi descoperã 4 asemãnãri între organizarea mãnãstirilor ortodoxe ºi a celor

catolice. Primele mãnãstiri ortodoxe au apãrut în Imperiul Bizantin încã din secolul al V-lea. Viaþa într-o mãnãstire era reglementatã prin reguli foarte stricte: cãlugãrii desfãºurau o vastã activitate intelectualã: erau pictori, copiau manuscrise vechi, compuneau imnuri bisericeºti, scriau despre vieþile sfinþilor sau relatau evenimente istorice. În afara mãnãstirii se ocupau cu opere de caritate sau de misionarism. În anul 529, Benedict din Norcia a fondat mãnãstirea Montecasino (Italia). El a stabilit principiile vieþii monahale prin celebrele reguli „benedictine”: pietatea, supunerea, castitatea, sãrãcia, umilinþa, caritatea ºi o viaþã dusã în comunitate. Ordinul benedictin a contribuit la conservarea culturii antice prin copierea manuscriselor în mãnãstiri. La începutul Epocii Moderne, europenii au redescoperit cultura ºi civilizaþia anticã greco-romanã. Ei au preluat valorile acestei culturi: acþiunea întemeiatã pe raþiune, cunoaºterea ºtiinþificã, democraþia în politicã ºi frumosul în artã. Perioada numitã Renaºtere a dat Europei o nouã imagine. Omul a devenit subiectul tuturor preocupãrilor în literaturã, ºtiinþã, artã, educaþie sau politicã.

30


William Shakespeare Reprezentant al literaturii Renaºterii, autor al celebrei expresii „A fi sau a nu fi?”, care exprimã îndoiala, dar ºi încrederea în raþiunea umanã. Leonardo da Vinci A fost scriitor, arhitect, pictor, sculptor, om de ºtiinþã. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt Gioconda ºi Cina cea de tainã

La sfârºitul Epocii Moderne, valorile europene contemporane erau deja cristalizate: democraþia ºi statul de drept, economia de piaþã, drepturile omului, valorile creºtine. În zilele noastre, Europa tinde sã devinã o civilizaþie unitarã prin valorile sale materiale ºi spirituale. Pe de altã parte, europenii protejeazã ºi respectã minoritãþile, tradiþiile, obiceiurile ºi cultura localã, limbile, simbolurile ºi sãrbãtorile naþionale, drepturile individuale ale oamenilor. De-a lungul istoriei, pe teritoriul Europei s-au stabilit popoare a cãror religie este islamismul (turcii, bosniacii, albanezii). Toleranþa religioasã reciprocã între creºtini ºi musulmani, precum ºi acceptarea valorilor democratice, sunt elementele esenþiale ale construcþiei unitãþii europene.

II. 1.

Aplicaþie

Aminteºte-þi din lecþia anterioarã care sunt zonele de civilizaþie din Europa. Din care zonã de civilizaþie face parte România? 2. Crezi cã în viitor diferenþele dintre aceste zone se vor menþine? De ce? 3. Transcrie tabelul de mai jos pe caiet ºi completeazã elementele care aseamãnã ºi diferenþiazã popoarele europene. Elemente care aseamãnã popoarele europene

Elemente care diferenþiazã popoarele europene

De reţinut • Civilizaþia europeanã are aproximativ 2000 de ani. • Fundamentele istorice ale civilizaþiei europene sunt: valorile creºtine (credinþa în Dumnezeu, egalitatea oamenilor în faþa lui Dumnezeu, dragostea faþã de aproapele tãu), cultura greco-romanã (acþiunea întemeiatã pe raþiune, cunoaºterea ºtiinþificã, democraþia în politicã ºi frumosul în artã), statul de drept, economia de piaþã, drepturile omului. • Pe teritoriul Europei s-au stabilit de-a lungul timpului popoare care au alte tradiþii ºi obiceiuri decât europenii ºi alte religii decât cea creºtinã. • Bogãþia Europei constã în diversitatea popoarelor, a religiilor ºi a valorilor care sunt respectate pe continent.


31

SPAŢIUL ISTORIC

Simboluri sociale 12 Amintește-ţi! Priveºte aceste imagini. Recunoºti simbolurile, personalitãþile-simbol sau construcþiile-simbol din aceste imagini? Numeºte-le!

Descoperă! Oamenii sunt înconjuraþi peste tot de sim boluri: însemne ale unor instituþii, personalitãþi care simbolizeazã idei sau care sunt valori în diverse domenii, construcþii care sunt simboluri ale unor oraºe ºi multe altele. Cunoaºterea simbolurilor ne ajutã sã ne integrãm în mediul social, sã comunicãm ºi sã înþelegem lumea în care trãim. Spre exemplu, semnele de circulaþie sunt semne-simbol identice în toatã lumea. Imagineazã-þi ce s-ar întâmpla dacã ele ar fi diferite de la o þarã la alta? Cât de greu ne este sã circulãm în Anglia pe partea dreaptã! Fiecare popor vorbeºte o limbã anume. Cum comunicã oamenii între ei? Învãþând limba celuilalt. Existã limbi care dominã în comunicarea mondialã: în secolul al XIXlea, limba cea mai rãspânditã în Europa era limba francezã. Azi, limba englezã este lim ba calculatoarelor, a comunicãrii politice, a comunicãrii în sport etc.

În cadrul religiei islamice existã obiceiuri ºi tradiþii care, creºtinilor spre exemplu, le sunt necunoscute. De aceea, uneori, nu-i înþelegem pe musulmani, nu înþelegem deciziile sau acþiunile lor. Toate exemplele de mai sus vorbesc despre reguli, semne, obiceiuri care au fost create de oameni, sunt diferite de la un grup uman la altul ºi au o valoare simbolicã. Ele nu aparþin lumii naturale, ci sunt rezultatul creaþiei umane. Între elementele cu valoare simbolicã pe care le întâlnim ºi le folosim zilnic se aflã: vestimentaþia ºi podoabele, gesturile, limbajul ºi scrierea, tradiþiile ºi obiceiurile (care pot aparþine unor grupuri, pot fi regionale, naþionale, religioase etc, ºi sunt marcate de reguli simbolice, jocurile), semnele specifice unor profesiuni, activitãþi sau ocupaþii.

ªtiaþi cã?

• Existã douã tipuri de comportament uman care determinã organizarea simbolurilor: comportamentul de reproducere ºi comportamentul de agresiune.

32


• Comportamentul de reproducere înseamnã tendinþa indivizilor de a intra într-o relaþie cu persoane de sex opus. • Comportamentul de agresiune înseamnã tendinþa indivizilor de a obþine o poziþie dominantã faþã de ceilalþi: o funcþie, bogãþie, un examen etc.

I. 1.

Aplicaþie

Te-ai îmbrãcat vreodatã pentru a ieºi în evidenþã sau pentru a plãcea unei persoane de sex opus? Care au fost elementele prin care ai încercat sã obþii aceste poziþii?

2. Ce podoabe cu valoare simbolicã poartã, de regulã, oamenii? 3. Numeºte gesturi prin care îþi poþi exprima public prietenia faþã de o persoanã. 4. Precizeazã trei profesii pe care le poþi identifica dupã costumul pe care îl poartã

practicanþii lor.

5. Ce semnificaþie au gesturile ºi semnele urmãtoare:

– un om îºi face cruce pe stradã; – culoarea roºie a semaforului; – fluierul arbitrului într-un joc; – douã degete (arãtãtor ºi mijlociu) ridicate; celelalte strânse în pumn; – degetul mare ridicat/degetul mare coborât; – sirena poliþiei? Completeazã aceastã listã cu alte trei semne, sunete sau gesturi simbolice pe care le recunoºti în mediul în care trãieºti.

6. Cunoºti mâncãruri care au valoare simbolicã? Dã exemple! 7. Alcãtuieºte un portofoliu cu imagini ale unor personalitãþi sau monumente de arhitecturã

cu valoare simbolicã pentru lumea contemporanã. Argumenteazã fiecare alegere fãcutã!

8. Crezi cã þi-ar fi de folos cunoaºterea obiceiurilor ºi a tradiþiilor altor popoare? De ce? 9. Citeºte textele urmãtoare. Recunoaºte zona din care provin ºi fã un inventar al

simbolurilor prezentate.

„Riturile «marelui pelerinaj» sunt numeroase ºi complicate. Bãrbaþii veneau îmbrãcaþi în veºmânt alb fãrã cusãturã, compus din douã bucãþi separate, înfãºurate pe corp; iar femeile, complet în alb, pe cap cu o basma fãrã vãl. Pelerinii fãceau înconjurul Kaabei de ºapte ori, de fiecare datã sãrutau piatra sfântã, beau din apa sãratã ºi amarã a fântânii din incinta moscheei, apoi se rugau la alte douã locuri sfinte situate pe douã coline din apropiere.” „Foarte complicat era costumul femeii: kimonouri multiple, pânã la 20, îmbrãcate

unul peste altul; pantaloni lungi târându-se pe jos, un cordon lat ajungând pânã sub sâni ºi legat la spate, în diferite feluri – potrivit vârstei ºi poziþiei sale sociale, – totul în culori acordate cu florile dominante ale anotimpului respectiv. În casã se intra fãrã încãlþãminte, numai în ºosete de bumbac sau de mãtase. Noaptea, atât femeile cât ºi bãrbaþii dormeau îmbrãcaþi ca în timpul zilei, scoþându-ºi doar pantalonii ºi veºmintele mai groase.” (Ovidiu Drimba, Istoria culturii ºi civilizaþiei )

De reţinut • Oamenii trãiesc într-o lume de simboluri. • Cunoaºterea simbolurilor ne ajutã sã înþelegem diversitatea oamenilor ºi a culturilor. • Respectarea simbolurilor altor oameni înseamnã respectul pentru diversitate ºi pentru ceilalþi oameni.


33

SPAŢIUL ISTORIC

Evaluare capitol

II

1. Alege din lista urmãtoare factorii naturali care influenþeazã evoluþia civilizaþiei umane:

– clima; – descoperirile din domeniul medicinei; – jocurile inventate de oameni; – relieful. Formuleazã câte douã argumente care sã motiveze alegerea fãcutã.

2. Numeºte douã oraºe europene a cãror dezvoltare a fost puternic influenþatã de mediul

geografic în care sunt situate. Argumenteazã-þi alegerea într-un text de 20 de rânduri.

3. Alcãtuieºte un portofoliu despre localitatea în care trãieºti, care sã cuprindã: harta

aºezãrii, descrierea localitãþii, imagini, personalitãþi, descrierea unor monumente, a unor activitãþi specifice, conflicte în care comunitatea a fost implicatã de-a lungul istoriei, sãrbãtori ºi tradiþii, evenimente locale etc.

4. Descrie vestimentaþia, hrana ºi ocupaþiile oamenilor care trãiesc în urmãtoarele regiuni:

Deºertul Sahara, Africa Ecuatorialã, Europa Centralã, Antarctica.

5. Citeºte textele de mai jos ºi numeºte spaþiile de civilizaþie prezentate:

„Funcþionarul integru este o ciudãþenie a Occidentului modern; în Roma anticã toþi subalternii sunt jefuiþi de ºeful lor, ca ºi în imperiul turc sau chinezesc, unde nu miºca nimic fãrã bacºiº. În armata romanã ostaºii dãdeau un bacºiº tradiþional ofiþerilor pentru scutire de serviciu, astfel încât un sfert din efective se ducea la plimbare sau se lãfãia chiar la cazarmã.” (Philippe Ariés, Georges Duby, Istoria vieþii private) „Congresul nu va elabora nici o lege care sã declare o anumitã religie ca oficialã sau sã interzicã practicarea liberã a vreunei religii; sau care sã reducã libertatea cuvântului sau a presei; sau dreptul poporului la întrunire paºnicã sau la a adresa guvernului petiþii solicitând repararea nedreptãþilor” (Cele zece amendamente, în Texte fundamentale ale democraþiei americane) „General Ion Antonescu Conducãtor al Statului ºi Preºedinte al Consiliului de Miniºtri Am decretat ºi decretãm: Art. 1: Toate întreprinderile civile sau comerciale, de orice naturã, aparþinând persoanelor fizice sau juridice, cu sau fãrã scop lucrativ, precum ºi asociaþiile ºi fundaþiile de orice fel nu vor putea avea în serviciul lor salariaþi evrei. Art. 2: Toate instituþiile prevãzute la articolul precedent sunt obligate sã concedieze salariaþii evrei pânã la 31 decembrie 1941.” (Comisia Internaþionalã pentru Studierea Holocaustului, Documente) 6. Alcãtuieºte o listã cu toate informaþiile pe

care þi le oferã harta alãturatã.

34


Index de termeni istorici

i

A alfabet chirilic – 10 antichitate – 10

axa cronologicã – 9 azteci – 25

B burghez – 22

Biserica catolicã – 27

C clasã reacþionarã – 17 colectivizare – 17 colonie – 25

cruciade – 27 cuneiforme – 10

democraþie – 17, 26 demografie – 29 descoperiri geografice – 24

diversitate – 27 drepturile omului – 11, 26, 27

epocã (perioadã) istoricã – 10 economie de comandã – 17 economie de piaþã – 26

ev mediu (epoca medievalã) – 10 Extremul Orient – 26

globalizare (mondializare) – 11

gospodãrii colective – 17

D E G H hieroglife – 10

I imperiu colonial – 25 incaºi – 25

industrializare forþatã – 17 islam – 32

L lumea islamicã – 23


35

A Doua Sansa Secundar Istorie Elev 1

Recommend Documents