6. MODELE psihopatologice

Modelele teoretico – explicative în psihopatologie ______________________ __________________________________ _______________________ _______________________ _______________________ ____________ _

MODELE TEORETICO - EXPLICATIVE ÎN PSIHOP PSIHO PATOLOGIE TOLOGI E

Finalităţile urmărite în procesul învăţării: 1. clar clarif ific icar area ea conc concep epte telor lor spec specif ific icee ale ale fiec fiecăr ărui ui mo mode dell teor teoreti etico co – explicativ 2. cunoa cunoat ter erea ea expl explic icaţi aţiil ilor or spec specif ific icee privi privind nd etiol etiologa oga tul!u tul!ură rări rilo lor r psihice din perspectiva diverselor modele teoretico – explicative ". identi identifi fica care reaa me meca cani nism smel elor or de apăr apărar aree în cont context extul ul un unor or acţi acţiuni uni specifice #. descif descifrar rarea ea mecanisme mecanismelor lor de apărar apăraree mo! mo!ili$ ili$ate ate în diverse diverse tul!urări tul!urări psihice psihopatologicăă este un sistem de Un model explicativ sau o paradigmă psihopatologic referinţă teoretic conceptual i explicativ% care permite organi$area informaţiei disponi!ile privind de!utul i de$voltarea unei tul!urări psihice. &n model este o orientare generală în domeniul psihopatologiei% care permite emiterea unor supo$iţii su po$iţii privind factorii care determină comportamentul uman% formularea unor ipote$e privind de$voltarea unei tul!urări i a unor prescripţii privind tratarea sau a!ordarea psihoterapeutică a acesteia. 'l constituie un context în care vor fi integrate noile informaţii. (a!elul care urmea$ă pre$intă într)o formă sintetică factorii cau$ali% termenii descriptivi i formulele de tratament propuse de fiecare dintre cele cinci modele psihopatologice ma*ore. Tabel 3 . +rincipalele modele psihopatologice1

Model Medical

/om /ompo porrta) ta)

Factori cau$ali Factori genetici% organici% !iochimici. ,eficienţe structurale i funcţionale la nivelul sistemului nervos. -oli trauma) tice% infecţioase etc. 0nv nvăţ ăţar aree de de$a $ada dapt ptat ativ ivăă

Factori descriptivi (ratament imptome% Medicaţie% sindroame% !oli spitali$are% neurochirurgie% tratament de oc% etc. /omp /ompor orta tam men entt

,eco ,econd ndiţ iţio ionnare% are%

1

endall +./.% amenn /. 314456 – Abnormal Psychology% oughton Mifflin /ompan7% -oston% pag. "2 8#

Modelele teoretico – explicative în psihopatologie ______________________ __________________________________ _______________________ _______________________ _______________________ ____________ _

mental

excesiv sau defectuos. 9nfluenţa mediului i a comportamen) tului celor din *ur

/ognitiv

9nterpretări de de$adap) tative asupra propriei persoane asupra celorlalţi i a lumii

+sih sihanaliti itic

/on onfflicte psi psihic hice interne

&manist

0nstrăinarea de sine% alienarea% frustrarea% imagine de sine falsă

desensi!ili$are% stingerea comporta) mentului de$adap)tativ% reînvăţarea comportamentului /redinţe Modificarea iraţionale% gnduri interpretărilor ilogice% cogniţii pacientului asupra negative propriei persoane a celorlalţi i a lumii Fixarea +sihanali$ă% personalităţii într) investigarea un stadiu de conflictelor de$voltare% emoţionale anxietate% defensă a!isale% interpretare ,e$organi$are% ;estructurarea i imagine de sine reconstrucţia falsă% stimă de imaginii de sine% sine scă$ută acceptare de sine

Modelul biomedical

Modelul !iomedical sugerea$ă că simptomele unei tul!urări psihice sunt cau$at cau$atee de factor factorii !iologic !iologici%i% afecţiu afecţiuni ni ale creier creierului ului%% infecţ infecţii% ii% de$ech de$echili! ili!re re !iochimice sau predispo$iţii genetice.

Deficienţe structurale şi funcţionale funcţionale la nivelul sistemului nervos ,eficie ,eficienţe nţele le anatomo anatomofun funcţi cţional onalee la nivelul nivelul creier creierului ului ocupă ocupă un loc cent centra rall în cadr cadrul ul aces acestu tuii mo mode del. l. ,o ,oii fact factor orii ma ma*o *ori ri sunt sunt cons consid ider eraţ aţii ca suscepti!ili de a induce o tul!urare psihică i anume: structura creierului i neurotransmiţătorii. /reierul constituie fără îndoială cea mai complexă parte a organismului. -ilioane de celule nervoase 3neuroni6 i de celule gliale constituie arhitectonica creie creierulu rului.i. Fiecar Fiecaree compon componentă entă struct structura urală lă a sistem sistemului ului nervos nervos i fiecar fiecaree regiune a scoarţei *oacă un rol !ine definit în funcţionarea fi$ică i psihică a organismului. Form Formaţ aţiu iunil nilee nerv nervoa oase se din regiu regiune neaa su!co su!cort rtic ical alăă cons constit tituie uie staţ staţii ii intermediare între diferitele regiuni ale 

Modelele teoretico – explicative în psihopatologie _____________________________________________________________________

nivelul său sunt plasaţi numeroi centrii unor reflexe somato)motorii i vegetative de importanţă vitală care coordonea$ă activitatea organelor interne.  -ul!ul situat la terminaţia măduvei spinale este prima formaţiune a trunchiului cere!ral care coordonea$ă reflexele respiratorii% cardiovasculare% motorii% secretorii digestive% de degludiţie i de vomă.  +untea cere!rală sau protu!eranţa leagă !ul!ul de me$encefal. =a nivelul său sunt plasaţi mai mulţi centri implicaţi în reali$area funcţiilor sen$oriale superioare. 3reflexul de clipire% reflexul auditivă) oculogir% care orientea$ă privirea în direcţia de unde provine sunetul% reflexele lacrimare% de masticaţie% de sugere.6  Me$encefalul% care cuprinde pedunculii cvadrigemeni i tu!erculii cvadrigemeni% reglea$ă reflexele pupilare i de acomodare la distanţă a vă$ului% reflexele statice i de echili!ru i contri!uie% în legătură cu formaţiunile superioare% la declanarea i menţinerea stării de veghe i de somn.  istemul reticular activator ascendent 3;??6 situat parţial la nivelul !ul!ului% dar în mare parte la nivelul trunchiului cere!ral contri!uie% prin impulsuri nespecifice% la menţinerea tonusului funcţional al scoarţei cere!ral fiind implicat în instalarea stării de vigilenţă i constituind o premisă esenţială a întregii activităţi psihice 

superioare% care implică procesarea informaţiilor complexe% învăţare% raţionament% memorie etc. =a nivelul cortexului se pot identifica: paleocortexul% segmentul cel mai vechi din punct de vedere filogenetic i neocortexul% care are o structură extrem de complexă la om. +aleocortexul coincide oarecum cu sistemul lim!ic i rinencefalul 3definit astfel deoarece la nivelul său au fost identificaţi o serie de centri ai mirosului6. istemul lim!ic are un rol deose!it în funcţionarea fi$ică i psihică a organismului. 'l constituie centrul superior de integrare a funcţiilor somatice vegetative% fiind implicat în reactivitatea emoţională glo!ală. coarţa cere!rală constituie formaţiunea cea mai complexă a creierului. =a nivelul său pot fi identificate $one de proiecţie corticală primară a diferitelor funcţii sen$oriale sau motorii% $one secundare de asociaţie% în care domină neuronii plurimodali i $one terţiare% foarte întinse% care sunt constituite din neuroni asociativi i plurimodali cu rol în prelucrarea i integrarea superioară a informaţiei. ,in punct de vedere structural fiecare emisferă este !ră$dată de două anţuri mai importante ) sci$ura lui 7lvius% care încon*oară marginea laterală i anţul central 3;olando6 ) în raport cu care se delimitea$ă lo!ii cere!rali: lo!ul frontal% lo!ii temporali% lo!ul parietal% lo!ul occipital. Fiecare lo! are un rol foarte important în funcţionarea psihică. =o!ul frontal este implicat în reglarea activităţii motorii dar i a activităţii cognitive% lo!ii temporali este implicat în procesarea lim!a*ului dar i în activitatea perceptivă i cea mne$ică% lo!ul parietal conţine cortexul somatosen$orial% care procesea$ă informaţii privind durerea% presiunea i temperatura corpului% motricitate% iar lo!ul occipital coordonea$ă activitatea vi$uală. 3figura #)1@% pag 1#> eligman6 0n mod evident% orice deficienţă structurală la nivelul acestor formaţiuni induce tul!urări la nivelul activităţilor psihice coordonate de la aceste niveluri. /au$ele deficienţelor pot fi multiple: anomalii congenitale% expunere prenatală la toxine 3drog% alcool% poluanţi sau virusuri6 traumatisme la natere sau ulterioare. /ercetări recente în cadrul modelului medical sugerea$ă drept cau$ă a tul!urărilor psihice% alătură de deficienţele structurale% disfuncţii la nivelul neurotransmiţătorilor. @ de neurotransmiţători% care deservesc diverse regiuni ale creierului. &nii dintre acetia sunt consideraţi ca foarte importanţi in psihopatologie% mai ales în de$voltarea depresiei. (ul!urările la nivelul transmiterii influxului nervos pot fi determinate de cantitatea de neurotransmiţători% de celulele receptoare% de pre$enţa sau a!senţa neuronilor care inhi!ă contactul neuronal% de interrelaţiile dintre diferiţi neurotransmiţători. /omportamentul poate fi de asemenea afectat atunci cnd factorii de mediu 3factori stresori6 inhi!ă transmiterea sinaptică sau cnd medicamentaţia folosită pentru a trata simptome ale unei maladii psihice deran*ea$ă procesul de transmitere neuronală. &nele răspunsuri comportamentale implică o serie de reacţii fi$ice care sunt coordonate de sistemul nervos autonom. ?cesta reglea$ă în general 8A


tre!uinţele i răspunsurile emoţionale primare ale organismului% ca i reacţiile fi$iologice care le acompania$ă. istemul nervos autonom are două ramuri: sistemul nervos autonom simpatic i sistemul nervos autonom parasimpatic. istemul nervos autonom simpatic media$ă răspunsurile organismului la stres% intensifică !ătăile inimii% crete presiunea sanguină i pregătete organismul pentru acţiune. (oate aceste procese sunt acompaniate de o descărcare masivă de adrenalină. /nd ameninţarea a trecut sau o anumită tre!uinţă a scă$ut în intensitate prin satisfacerea ei% intervine sistemul nervos autonom parasimpatic care calmea$ă activitatea nervoasă a sistemului autonom i acţionea$ă în sensul conservării resurselor i resta!ilirii echili!rului homeostatic. 'l încetinete !ătăile inimii% scade presiunea sanguină i pregătete organismul pentru repaus. ?tunci cnd creierul percepe un eveniment ca stresant% la nivelul sistemului nervos autonom se declanea$ă o serie de acţiuni. Mai înti hipotalamusul eli!erea$ă hormoni care vor stimula porţiuni ale glandei pituitare care% la rndul său% eli!erea$ă hormoni ce sunt transportaţi pe cale sanguină pnă la glandele adrenale% unde activea$ă secreţia unui hormon numit corti$ol. /orti$olul crete disponi!ilităţile energetice i modulea$ă emoţiile. B explo$ie de energie generată de descărcarea !ruscă de adrenalină intensifică reacţiile organismului i dacă sistemul nervos autonom parasimpatic nu reuete să tempere$e sistemul se pot produce reacţii emoţionale neateptate care afectea$ă att individul ct i relaţiile interpersonale. 3'x. descărcările neateptate i violente de afecte în tul!urarea de personalitate impulsivă% în furorul maniacal sau raptusul depresiv sau atacurile de panică cu tot cortegiul lor de simptome somatice6

Factorii genetici 'xistenţa unei predispo$iţii genetice în etiologia !olilor psihice este incontesta!ilă. ?ceasta ar explica de ce unii oameni reacţionea$ă diferenţiat în circumstanţe de viaţă identice% ameninţătoare sau traumati$ante. /ercetările efectuate pe gemenii mono$igoţi i di$igoţi au demonstrat că la gemenii mono$igoţi% cu o $estre genetică identică% pro!a!ilitatea de a de$volta aceeai tul!urare psihică motenită de la unul din părinţi este mai mare dect la di$igoţi. +onderea factorilor genetici în etiologia tul!urărilor psihice este diferită în funcţie de tul!urare. ,ar% chiar i în ca$ul schi$ofreniei% tul!urare cu etiologie predominant endogenă% factorii genetici nu au aceeai pondere în toate ca$urile diagnosticate. ,acă tul!urarea ar fi în întregime genetică% am!ii mem!rii ai unei perechi de gemeni mono$igoţi ar tre!ui să ai!ă acelai diagnostic i să de$volte o tul!urare de aceeai severitate. tudiile clinice au demonstrat că în realitate lucrurile nu stau aa ceea ce demonstra$ă că factorii de mediu 3influenţe socioculturale i stres6 interfaţea$ă răspunsurile organismului. Modelul vulnera!ilitate – stres 3diathesis stress model6 sugerea$ă o interacţiune activă între factorii genetici i alte predispo$iţii de natură !iologică pe de o parte i influenţele de mediu i stres pe de altă parte. Culnera!ilitatea poate să fie generală% adică o predispo$iţie pentru orice tul!urare psihică sau specifică% adică o predispo$iţie pentru o anumită tul!urare psihică. 85


/onform acestui model% vulnera!ilitatea i stresul sunt complementare.
Valoarea şi limitele modelului medical 0n mod cert modelul medical a contri!uit la clarificarea etiologiei unor tul!urări de sorginte endogenă. /ercetările experimentale au favori$at de$voltarea farmacologiei psihiatrice cu re$ultate dovedite mai ales în schi$ofrenie i depresii. ,ar% fără a)i nega valoarea incontesta!ilă% acest model nu tre!uie a!soluti$at. Bdată descoperit un factor genetic sau !iologic implicat într)o tul!urare psihică el tre!uie considerat ca unul dintre factorii cau$ali dar nu singurul. ?)l a!soluti$a înseamnă a ignora alţi factori precum istoria i experienţa de viaţă a individului% pre$enţa i influenţa conflictelor interpersonale a interpretărilor cognitive eronate sau a circumstanţelor de viaţă nefavora!ile tatutul tiinţific al factorilor !iologici ca agenţi cau$ali ai diferitelor tul!urări psihice este departe de a fi sta!ilit. 9dentificarea unor diferenţe privind chimismul cere!ral sau alţi factori !iologici între persoane cu tul!urări psihice i populaţia generală nu înseamnă neapărat că aceste diferenţe sunt cau$e i nu cumva efecte ale acestor tul!urări. ,e asemenea% succesul farmacologiei psihiatrice în tratarea unor tul!urări psihice nu constituie o garanţie în sine că aceste tul!urări s)ar datora unor cau$e !iologice. pre exemplu este !ine tiut că se poate trata cu succes fe!ra utili$nd aspirină% fără a putea afirma că fe!ra s)ar datora unui Ddeficit de aspirinăE în organism. Modelul psihodinamic

84


(eoriile psihodinamice au la !a$ă psihanali$a fondată de . Freud% care pune accentul pe rolul incontientului în determinarea comportamentului uman. ?ceasta se !a$ea$ă pe patru principii fundamentale: 1. Principiul determinismului . /onform acestui principiu evenimentele mintale nu se produc întmplător% la voia ha$ardului% ci se înscriu într)un lanţ de cau$alitate. 'le re$ultă din experienţe anterioare din viaţa individului. +rin metode adecvate de investigare se pot sta!ili legăturile% în mare parte incontiente% dintre experienţele mintale curente i evenimentele care le)au determinat. 2. Principiul topografic. /onţinuturile mintale inaccepta!ile% care generea$ă anxietate i suferinţă sunt împinse în incontient% printr)un proces numit represie. everitatea unor fenomene mintale depinde de ct de adnc sunt plasate în incontient i% respectiv% de ct de dificil este accesul la contienti$are ". Principiul dinamic se referă la interacţiunea dintre impulsurile li!idinale i cele agresive. 'ste importantă distincţia dintre instinctele umane 3drive% în original6 i cele animale. 9nstinctul la animal este un răspuns stereotip% de cele mai multe ori avnd rolul de a asigura supravieţuirea. 'le se raportea$ă la stimuli cu valoare !iologică. 9nstinctul la om este o stare de excitaţie centrală% ca răspuns la un stimul care generea$ă o activitate mintală cu scopul de a reduce tensiunea i a o!ţine o gratificaţie% ceea ce duce la resta!ilirea echili!rului aceasta este vi$iunea homeostatică a personalităţii. 0ntruct nu pot fi evitate satisfacerile tre!uinţelor corporale aa cum pot fi% de exemplu% evitaţi stimulii externi% viata psihică este un ciclu perpetum de acţiuni de reducere a tensiunilor prin satisfacerea tre!uinţelor. /u alte cuvinte% partea dinamică a teoriilor psihodinamice se referă la faptul că ori de cte ori se produce o coli$iune între forţe interne% dorinţe înnăscute% motive% impulsuri% se produc cu necesitate anumite schim!ări. /nd aceste conflicte sunt re$olvate cu succes% ele produc cretere i vigoare. /nd aceste conflicte sunt doar parţial sau total nere$olvate ele generea$ă anxietate i nefericire% împotrivă cărora individul încearcă să se apere #. Principiul genetic postulea$ă că la originea conflictelor% trăsăturilor de caracter i a simptomelor nevrotice se află anumite evenimente i fantasme din copilărie. ,e cele mai multe ori acestea rămn incontiente. 9ntuiţia lui Freud asupra privind rolul evenimentelor din mica copilărie asupra personalităţii i a comportamentului de mai tr$iu a fost confirmată de etologiti în studiile lor privind alte forme de viaţă 3=oren$% 14>261. /onform teoriei lui . Freud personali$atea umană este structurată din trei tipuri de forţe: Sine (Id)% Eu i Supraeu.  Sinele este sursa tuturor instinctelor. ?cestea sunt înnăscute i pot fi de două tipuri opuse: instincte ale vieţii% care sunt impulsuri constructive i constituie li!idoul% Genergia de !a$ă a vieţiiE i 1

apud. /orsini ;.H.% Iedding ,. 314546 – urrent psychotherpies % F.'. +eacocJ +u!lishers% 9nc.% pg. "@ A@


instincte ale morţii% care sunt distructive i tind către agresiune% destructurare i eventual moarte. inele este orientat spre satisfacerea tre!uintelor% fiind guvernat de principiul plăcerii% care cere o gratificaţie imediată% o reducere a tensiunii% evitarea suferintei si căutarea plăcerii. 9d)ul este o structură primitivă% insistentă% egoistă% amorală% nesă!uită asemenea unui copil alintat care spune Geu vreau ceea ce vreau i cnd vreauE. ,ei inele poate genera imagini mintale i fante$ii privind satisfacerea dorinţelor% el nu poate determina acţiuni realiste pentru satisfacerea tre!uinţelor. 0n consecinţă% după primele cteva luni de viaţă se de$voltă cea de)a doua parte a personalităţii i anume 'ul  Eul (ego) operea$ă conform principiului realitătii. copul lui nu este de a $ădărnici satisfacerea impulsurilor% ci de a media între cerinţele imperioase ale 9d)ului i realitatea lumii externe% identificnd modalitătile adecvate i socialmente accepta!ile de reducere a tensiunii. copul de !a$ă al 'ului este de a satisface cerinţele 9d)ului% dar în aa fel înct să asigure !unăstarea i supravieţuirea psihologică a individului i să minimi$e$e consecinţele negative. 'l testea$ă realitatea pentru a determina dacă exprimarea unor impulsuri este sigură sau periculoasă. ,acă 'ul nu poate satisface imediat cerintele inelui% el încearcă să le amne sau să le reoriente$e în concordantă cu cerintele realitătii. 0n consecinţă 'ul este instanţa executivă a personalităţii% care media$ă prin compromis între ine si realitate. +e măsură ce copilul crete i învaţă treptat regulile din familie i societate privind ceea ce este !ine i ce este rău% se de$voltă ultima instanţă a personalităţii% upraeul (Superego) ) repre$intă %%constiinta moralăKK a  Supraeul personalităţii% care înglo!ea$ă un set de imperative% valori morale i ta!u)uri% în !ună măsură inconstiente% pe care individul le introiectea$ă în copilărie. 'l este expresia supremă a contiinţei% fiind preocupat de ce este !ine i ce este rău% deci va acţiona în scopul atingerii pefectiunii morale% nu pentru o!ţinerea plăcerii 3ca inele6 i nici pentru a atinge scopuri realiste 3ca 'ul6. copul său fundamental nu este de a satisface% ci de a inhi!a cerintele inelui. /u toate acestea% +rocesele upraeului pot fi la fel de iraţionale ca i procesele inelui% niciodată preocupate sau tiind prea mult despre realitate. 'l poate reprima în mod a!u$iv nu doar comportamente permisi!ile ci i gndul la aceste comportamente. ,acă o persoană dominată de procesele 9d)ului poate părea impulsivă i imorală% o persoană dominată de upraeu poate fi rigidă i moralistă% hipersensivilă i incapa!ilă să se !ucure de confort psihic i plăcere. /ele trei instanţe ale personalităţii interacţionea$ă i creea$ă condiţiile funcţionării psihice normale sau anormale. inele presea$ă în directia satisfacerii% 'ul încearcă să amne sau să reconvertească acţiunea în mod realist% iar upraeul vine peste toate acestea% moralitatea% neacceptnd compromisuri i funcţionnd ca un ar!itru moral% adesea foarte dur. 0n această structură conflictuală% 'ul este prins la mi*loc% între trei amenintări diferite: ale A1


inelui% ale realitătii i ale upraeului. ;e$ultatul inevita!il al acestei lupte permanente% atunci cnd 'ul este presat excesiv% este de$voltarea anxiet!ţii . Freud a definit anxietatea ca pe o stare emoţională neplăcută i a diferenţiat trei tipuri de anxietate: o!iectivă% morală i nevrotică. 0n anxietatea obiectiv! sursa emoţiei neplăcute este în lumea din afara individului. 'a este similară cu ceea ce în mod o!inuit numim frică. 0n general serveste unui scop po$itiv de autoapărare% orientnd comportamentul spre evitarea pericolului. 0n anxietatea moral! upraeul este sursa îngri*orării individului de a nu fi făcut ceva inaccepta!il i de a nu fi pedepsit. ,eci ea re$ultă din conflictul dintre ine si upraeu i ia forma unei sen$aţii de teamă i vină fată de propria constiintă. Anxietate nevrotic! îi are sursele în copilărie într)un conflict între gratificatia instinctuală si realitate. 'a este expresia îngri*orării privind consecinţele propriilor impulsuri. 9nitial este constientă% dar ulterior este împinsă în inconstient. /nd conflictul este att de puternic înct determină persoana să se simtă copleită% nefericită i incapa!ilă de a reacţiona% anxietatea crete. Lradul de anxietate pe care o resimte o persoană depinde de anticiparea consecinţelor unor impulsuri pentru sine însăi. 'xperienţa anxietăţii i chiar a anticipării anxietăţii este o experienţă neplăcută pe care individul încearcă să o re$olve imediat% utili$nd strategii de coping sau de apărare. ,eoarece mecanismele de apărare pe care le utili$ea$ă indivi$ii sunt deose!it de relevante pentru evoluţia stării sale psihice% ele vor fi a!ordate separat% la finalul acestui capitol.

Valoarea şi limitele modelului psihodinamic (eoria psihodinamică este o a!ordare comprehensivă a personalităţii umane. 0n perspectivă istorică% psihanali$a este primul demers sistematic care încearcă să explice maniera în care procesele psihologice pot influenţa funcţionarea mintală i tul!urările psihice. +oate cea mai importantă idee este aceea potrivită căreia procesele psihologice care fundamentea$ă comportamentul normal i anormal sunt aceleai. ,oar modul de re$olvare a conflictelor i natura defenselor sunt cele care diferenţia$ă comportamentul normal de cel anormal. ,e asemenea% Freud este primul teoretician care anali$ea$ă rolul incontientului în dinamica fenomenelor mintale% contri!uind astfel la înţelegerea naturii umane i a comportamentului. ,ouă mari contri!uţii tre!uie% de asemenea consemnate: unor metode pentru investigarea proceselor  ,e$voltarea psihodinamice i tratarea tul!urărilor mintale. &tili$area acestor tehnici% precum metoda asociaţilor li!ere sau anali$a viselor% i)au permis lui Freud să explice maniera în care motivele incontiente i mecanismele de apărare afectea$ă comportamentul% ca i importanţa evenimentelor din mica copilărie pentru de$voltarea normală sau anormală a personalităţii.  Freud a demonstrat că anumite fenomene anormale re$ultă din încercarea de a reacţiona la pro!leme dificile cu care se confruntă A2


individul i nu sunt altceva dect o exagerare a mecanismelor ego) defensive. (eoria psihodinamică a facut o!iectul unor numeroase critici din partea altor coli i curente care au a!ordat personalitatea% dar chiar i din interiorul propriei sale paradigme. ,ouă importante critici la adresa teoriei psihodinamice pot fi semnalate:  =imitările tiinţifice care decurg din raportărilor personale asupra propriei experienţe% ce constituie pentru psihanaliti sursa primară de informaţie.  =ipsa unor validări tiinţifice a supo$iţiilor explicative% ca i a eficacităţii psihoterapiei. ,e asemenea teoria psihanalitică a fost criticată pentru ca a supraevaluat rolul instinctelor sexuale% pentru pesimismul sau chiar fatalismul său în a!ordarea naturii umane i pentru exagerarea rolului incontientului în determinarea comportamentului. (ocmai de aceea teoriile psihodinamice moderne% cunoscute ca fiind neopsihanaliste% se preocupă mai puţin de procesele intrapersonale i acordă o importanţă mai mare proceselor interpersonale. ,e exemplu% acordă o mai mică importanţă conflictelor intre ine – 'u – upraeu i accentuaea$ă mai mult asupra relaţiilor precoce între mamă i copil% care vor influenţa relaţiile interpersonale ulterioare. Mecanismele de apărare şi valoarea lor adaptativă

D Mecanismele de apărare sunt procese psihologice automate care protejează individul împotriva anxietăţii şi în faţa conştientizării unor stresori interni sau externi.” (DM !"#

/onceptul Gmecanism de apărareE este un concept de sorginte psihanalitică% fondat de Freud i de$voltat ulterior de fiica sa% ? Freud. 0n 14"8% ? Freud pu!lică lucrarea G'ul i mecanismele de apărareE% prima lucrare pe acestă temă. -a$ndu)se pe contri!uţiile tatălui său% autoarea desemnea$ă două din ţintele mecanismelor de apărare: pulsiunile inelui i afectele legate de aceste pulsiuni. +ulsiunile inelui nu sunt dispuse să rămnă incontiente. 'le încearcă să pătrundă în contiinţă pentru a fi satisfăcute i de aici re$ultă conflictele dintre 'u i pulsiuni. /ea de)a doua ţintă o constituie afectele legate de pulsiuni – iu!irea% gelo$ia% durerea – pe care 'ul încearcă să le ţină su! control. +rin urmare% mecanismele de apărare încearcă să reducă anxietatea generată de conflictul dintre pulsiuni i 'u i de afectele asociate acestora. ;euita unei apărări tre!uie anali$ată din punctul de vedere al 'ului i nu după criterii de adaptare la lumea externă. 0n concepţia psihanalitică originară o apărarea este reuită dacă dispare contienti$area pulsiunii% putnd avea consecinţe nefaste pentru sănătate. <erior teoria mecanismelor de apărare a fost de$voltată de numeroi autori. Caillant 3144"6 consideră că anumite apărări pot fi adaptative ele facilitea$ă deopotrivă hoomeosta$ia psihică i adaptarea su!iectului la lumea încon*urătoare. A"


,M 9C pre$intă Gaxa funcţionării defensiveE% organi$ată pe ase niveluri% primul nivel reunind mecanisme de apărare înalt adaptative% iar cel de) al doilea fiind un nivel de GcompromisE% ale cărui mecanisme asigură temporar o adaptare parţială. &rmătoarele niveluri cuprind mecanisme mai mult sau mai puţi de$adaptative. Mecanismele de apărare sunt procese adaptative automate% adesea incontiente% care vi$ea$ă: 1. "e#olvarea conflictelor mintale ă presupunem că aţi cumpărat !ilete la un concert foarte important pentru d)vs care va avea loc *oi% iar marţi sunteţi anunţat că nu se ţine un curs% care va fi recuperat *oi după amia$ă. /u siguranţă în acest ca$ vă veţi confrunta cu un puternic conflict mintal. /um veţi re$olva acest conflict Ceţi încerca să vă convingeţi că sunteţi un student !un i că vă puteţi permite să lipsiţi de la un curs 3doar alţii lipsesc frecvent6 Marţi seara% după anunţ% veţi a*unge acasă nervos Dfără motivE i vă veţi certa cu fratele mai mic care face întotdeauna de$ordine în cameră Ceţi spune profesorului că nu este permis să pună un curs în timpul d)vs li!er au poate îl veţi a!orda i îi veţi explica că v)aţi făcut un program înainte de această schim!are i vă veţi cere scu$e că nu puteţi veni la curs ?cestea sunt doar cteva din modalităţile contiente sau incontiente în care poate fi re$olvat acest conflict mintal. 2. Prote$area stimei de sine . ?ţi a!solvit facultatea ca ef de promoţie i vă pre$entaţi la un concurs pentru ocuparea unui post împreună cu un alt coleg care a avut în facultate performanţe medii. urprin$ător% la final este declarat admis colegul d)vs. -ineînţeles că vestea a că$ut ca un trăsnet i stima de sine a dvs. este profund $druncinată. /um veţi proceda pentru a vă autoprote*a Că veţi spune poate D'i% se pare că el a avut o a!ordare mai pragmatică.

Că veţi ironi$a pentru temerile pe care le simţiţi Că veţi spune că nu sunt dect nite crengi uscate sau poate vntul. au veţi simţi o durere de cap i nite palpitaţii inexplica!ile% ca expresie somatică a stărilor emoţionale  ?a cum s)a putut desprinde din exemplele anterioare% mecanismele de apărare media$ă reacţiile individului la conflicte emoţionale sau la agenţi stresori ce tind să pertur!e echili!rul emoţional% asigurnd o adaptare mai mult sau mai puţin eficientă. =und în considerare efectele adaptative% ,M 9C clasifică i plasea$ă mecanismele de apărare pe o axă a funcionării defensive! organi$ată pe ase Dniveluri de apărareE. I" #ivelul $nalt adaptativ" %cest nivel asigură o adaptare optimă i oferă

maximum de gratificaţie% fiind asociat cu contienti$area trăirilor% gndurilor i consecinţelor lor. 0n acelai timp asigură un echili!ru optim între diverse motive aflate în conflict. Mecanismele da apărare plasate la acest nivel sunt: 1. Anticiparea presupune o confruntare contientă cu conflictele emoţionale% experimentnd în avans sau anticipnd consecinţele evenimentelor% acţiunilor sau reacţiilor i evalund în avans diferite alternative de răspuns sau soluţii posi!ile. 2. Afilierea presupune orientarea spre alţii pentru a o!ţine spri*in sau suport. ?ceasta implica capacitatea de a)i de$vălui propriile pro!leme unei persoane semnificative i nu tendinţa de a)l face pe altul responsa!il pentru propriile pro!leme. ". Altruismul constă în capacitatea de a re$olva conflictele emoţionale acordnd a*utor altuia. Lratificaţia re$ultă din răspunsul celuilalt. #. Umorul implică o oarecare detaare i anali$ă Dla receE a propriilor conflicte% accentund aspectele amu$ante ale acestora sau ironi$ndu) le. >. Auto%afirmarea 3self asertion6 constă în capacitatea de exprimare a gndurilor sau emoţiilor într)un mod care nu este agresiv% coercitiv sau manipulativ. 8. Auto%observarea 3self o!servation6 implică capacitatea de reflecţie asupra propriilor trăiri% gnduri sau comportamente. A. &ublimarea presupune diri*area i investirea posi!ilelor trăiri sau impulsuri neadaptative în activităţi socialmente accepta!ile. 3ex. un student care resimte trăiri ostile faţă de profesor sau de unii dintre colegi su!limea$ă aceste tensiuni anga*ndu)se activ în de$!ateri6 5. "efularea 3repression6 este unul dintre cele mai comune mecanisme de apărare. 'a constă în înlăturarea din contiinţă a dorinţelor% gndurilor sau trăirilor pertur!atoare% care sunt în mod automat împinse în incontient. 'x. incapacitatea de a)i reaminti motivele unei acţiuni cu consecinţe de$agrea!ile sau detaliile unui accident de circulaţie care a provocat trăiri afective intense II" #ivelul inhibiiilor mintale 3nivelul de compromis6. Funcţionarea defensivă la acest nivel păstrea$ă în afara contiinţei potenţialele idei% trăiri% A>


amintiri% dorinţe sau frici ameninţătoare. Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: 1. Deplasarea ) constă în re$olvarea conflictelor emoţionale prin transferarea unei trăiri sau unui răspuns de pe un o!iect pe altul% de o!icei mai puţin ameninţător. 'x. Ci s)a întmplat vreodată să trntiţi ua atunci cnd eraţi nervos pe altcineva sau să ţipaţi la o persoană atunci cnd de fapt eraţi furioasă pe alta ,acă da% atunci aţi recurs la deplasarea trăirilor de pe un o!iect pe altul. e întmplă adesea ca părinţii să descarce asupra copiilor toate tensiunile i frustraţiile acumulate la serviciu sau în alt context% pentru că ei tolerea$ă de regulă mai uor aceste trăiri dect adulţii 2. Disocierea presupune exteriori$area unui conflict intern prin intermediul unui simptom asociat sen$orio)motor% de contiinţă% memorie sau percepţie de sine. +rin disociere se produce de fapt o separare a unui conflict emoţional de restul contiinţei. ?ccesul contient la conflictul emoţional este !locat% ceea ce permite persoanei să se apere sau să evite experimentarea unui impact emoţional sau trăirea suferinţei. 3'x. B femeie găsită pe stradă cu hainele în de$ordine manifestă amne$ie privind identitatea sa. 'xaminarea sa la spital relevă faptul că a fost recent victima unui viol. /onflictul emoţional legat de viol este !locat contienti$ării% ceea ce a determinat amne$ia psihogenă6 ". 'ntelectuali#area presupune utili$area excesivă a unor discursuri a!stracte sau generali$ări% pentru a *ustifica% a controla sau a minimali$a trăirile pertur!atoare. 3'x. o persoană !olnavă de o !oală incura!ilă care citete tot ce)i pică în mnă despre !oala sa pentru a)i reduce anxietatea6 #. '#olarea afectelor constă în separarea ideilor de trăirile originale asociate cu acestea. 9ndividul pierde contactul cu trăirile asociate unui eveniment traumatic% dar rămne contient de aspectele cognitive ale acestuia 3poate oferi detalii descriptive ale evenimentului6. 3'x. un oncolog poate a!orda ca$ul unui pacient terminal cu rigoare tiinţifică detandu)se de trăirile emoţionale în legătură cu prognosticul acestuia6. >. Formaţiunea reactional! 3reaction formation6 constă în adoptarea incontientă a unui comportament opus celui care ar reflecta adevăratele sentimente i intenţii ale persoanei. 3'x. un ginere care aduce flori soacrei faţă de care resimte un puternic resentiment6 8. (egarea tr!irilor 3undoing6 constă în folosirea unor cuvinte sau comportamente destinate să nege sau să aducă corecturi sim!olice unor gnduri% trăiri sau acţiuni anterioare inaccepta!ile. 3'x. un tnăr pianist după un concert ratat poate afirma Ddupă părea unora% în ansam!lu% prestaţia mea a fost accepta!ilă.E6 III" #ivelul perturbării minore a imaginii de sine este caracteri$at printr)o distorsiune a imaginii de sine% ce poate fi utili$ată pentru a pre$erva i regla stima de sine. Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: A8


1. Devalori#area sau autodevalori#area constau în atri!uirea unor calităţi negative exagerate altora sau sie însui. 2. 'deali#area ce constă în atri!uirea unor calităţi po$itive exagerate altora sau sie însui. ". )mnipotenţa ce presupune autoatri!uirea unor puteri sau a!ilităţi speciale% superioare. I&" #ivelul negării ' care constă în păstrarea în afara contiinţei a unor stresori neplăcuţi sau inaccepta!ili% impulsuri% idei% afecte sau responsa!ilităţi cu% sau în afara atri!uirii neadecvate a acestora unor cau$e externe. Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: 1. (egarea implică refu$ul individului de a contienti$a unele aspecte ameninţătoare ale realităţii externe sau ale experienţei su!iective. 3'x. o tnără% care nu vrea să recunoască că maria*ul său este falimentar% îi spune soţului ei% care s)a înstrăinat% că toate cuplurile trec prin asemenea cri$e i că nu are nici o îndoială că totul va fi !ine sau un adolescent care este anga*at într)o viaţă sexuală de$ordonată% care neagă riscul unei posi!ile contaminării cu 9C folosind !inecunoscuta formulă Dasta nu mi se poate întmpla tocmai mie6 (ermenul de Dnegare psihoticăE se folosete atunci cnd individul demonstrea$ă o incapacitate de testare a realităţii 3ex. negarea unor organe interne6. ,ei negarea este considerată ca o defensă de$adaptativă% ea poate avea totui efecte adaptative dacă este folosită o perioadă scurtă de timp într)o situaţie dureroasă. 3'x. B femeie care a fost informată că soţul ei a murit în străinătate poate folosi negarea ca o măsură de protecţie temporară% pnă cnd intră într)un alt stadiu al durerii. 0n acest ca$ negarea nu produce o destructurare a personalităţii6 2. Proiecţia *mecanismul ţapului isp!şitor+ presupune atri!uirea inadecvată a propriilor impulsuri% trăiri sau gnduri inaccepta!ile altor persoane. +ersoana re*ectea$ă o serie de caracteristici proprii% nedorite pe care le atri!uie altora. 'a poate să acu$e pe altcineva pentru greelile sau deficienţele sale care sunt inaccepta!ile pentru sine 3'x. &n !ăr!at care într$ie la serviciu i spuneEsoţia mea a uitat să pună ceasul să sune asearăE6. +roiecţia se exprimă cel mai adesea prin expresii precum Dtu mai convins să fac aaE sau Duite ce m)ai pus să facE ". "aţionali#area constă în ascunderea adevăratelor motivaţii ale gndurilor acţiunilor sau trăirilor% prin ela!orarea unor explicaţii i *ustificări linititoare% dar incorecte. 'ste în general utili$ată pentru a menţine stima de sine% a preveni sentimentele de vinovăţie sau a o!ţine apro!are socială 3'x. B adolescentă care nu a fost invitată de prietenul său la un concert îi spune unei prietene D/osmin a vrut foarte mult să mergem împreună la concert% dar i)a fost milă de /orina că este singură i a invitat)o pe eaE.6 &" #ivelul perturbării maore a imaginii de sine . Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: AA


1. Fanta#area autist! care este utili$ată ca un su!stitut pentru relaţii umane% acţiuni efective i re$olvarea pro!lemelor. 2. 'dentificarea proiectiv! constă% asemenea proiecţiei% în a atri!ui în mod inadecvat altuia propriile gnduri% trăiri% impulsuri. ,ar% spre deose!ire de proiecţie% individul nu de$avuea$ă în întregime ceea ce respinge. 0n schim! el rămne contient de propriile sale impulsuri pe care le atri!uie altuia pentru a *ustifica reacţiile sale faţă de acea persoană. ". 'ncongruenţa imaginii de sine sau a imaginii altora 3splitting of self)image or image of others6 constă în defalcarea unor stări afective neplăcute i slă!iciuni pentru a integra elemente po$itive sau negative într)o imagine de sine coerentă &" #ivelul aciunii se caracteri$ea$ă printr)o funcţionare defensivă la stresori interni sau externi% prin acţiune sau i$olare. Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: 1. Acţiunea defensiv! 3acting out6 constă în a reacţiona la stress prin acţiuni spontane fără deli!erare sau reflecţie. 2. '#olarea apatic! constă în refu$ul acţiunii i a!andonarea în faţa o!stacolelor. ". "evendic!rile şi respingerea a$utorului 3help)re*ecting complaining6 presupune acu$e i cereri repetate de a*utor% care deghi$ea$ă trăirea unor sentimente de ostilitate sau repro faţă de ceilalţi% pentru ca ulterior aceste trăiri să fie exprimate prin respingerea sugestiilor% sfaturilor sau a*utorului pe care ceilalţi îl oferă. /ererile sau plngerile pot implica pro!leme fi$ice% simptome psihice sau pro!leme de viaţă. #. Agresiunea pasiv! 3passive aggression6 constă în a lupta împotriva stresului prin exprimarea unei agresiuni indirecte i nonasertive faţă de ceilalţi. ?ceasta este o faţadă ce ascunde re$istenţă% resentiment% ostilitate. ?gresiunea pasivă apare adesea ca răspuns la cerinţele de acţiune independentă i performanţă sau la lipsa gratificaţiilor% dar ea poate fi adaptativă pentru indivi$i aflaţi în po$iţii de su!ordonare care nu au oca$ia să)i exprime mai deschis asertivitatea. &I" #ivelul dereglării defensive este caracteri$at prin eecul sistemului defensiv în faţa stresului% conducnd la o rupere pronunţată de realitatea o!iectivă i pre$enţa unor tul!urări psihice ma*ore. Mecanismele de apărare plasate la acest nivel sunt: 1. Proiecţia delirant! care conduce la delir de persecuţie. 2. (egarea psihotic! care conduce la delir de negaţie ". Distorsiunea psihotic! care conduce la schi$ofrenie. 0n afara mecanismelor de apărare cuprinse în axa funcţionării defensive mai pot fi evidenţiate i altele: 3Mental health nursing6 1. ompensarea ) tendinţa de a ascunde o ina!litate reală sau imaginară sau o deficienţă printr)un comportament menit a salva stima de sine. 'x. o persoană neatractivă din punct de vedere fi$ic A5


2.

".

#.

>.

8.

A.

5.

alege o îm!răcăminte modernă% stilată i scumpă pentru a atrage atenţia "eprimarea, înnă!uirea 3uppresion6 constă în înlăturarea contientă i voluntară a gndurilor sau trăirilor neplăcute dar cu posi!ilitatea de a le reactuali$a în mod voluntar. ?ceastă excludere intenţionată din contiinţă se mai numete i uitare voluntară. 'x. D? prefera să nu vor!im despre asta acum.E ,upă o discuţie aprinsă cu eful secretara hotărăte Dîmi voi lua o vacanţă de cteva $ile cu siguranţă cnd mă întorc îmi voi găsi pro!lemele aa cum le las.E &ubstituţia constă în tendinţa de a găsi alt scop atunci cnd cel actual este !locat sau inlocuirea unor emoţii% impulsuri atitudini prin altele mai accepta!ile 3'x. o elevă care după !acalaureat consideră că nu este suficient de !ine pregătită pentru a da la medicină i alege să se înscrie la /olegiul medical.6 ?cest mecanism este folosit pentru a reduce frustraţia i a permite trăirea unui sentiment de satisfacţie sau succes. "estituţia constă în minimali$area sau ignorarea unei acţiuni anterioare intolera!ile% pentru a reduce sentimentul de vinovăţie 3'x. &n tnăr aduce flori logodnicei sale după o ceartă cruntă în $iua anterioară. B mamă îi trimite fiul în camera lui pentru a)l pedepsi pentru că a spart o va$ă dar% pentru că se simte vinovată hotărăte să îl lase mai mult timp la televi$or seara.6 'dentificarea este folosită în încercarea de a fi ca cineva% în condiţiile lipsei de încredere în sine i a unei insuficiente maturi$ări socioafective. +oate fi adesea pusă în evidenţa în perioada adolescenţei% cnd ma*oritatea modelelor cu care tind să se identifice adolescenţi sunt actori sau cntăreţi. "egresia constă în reîntoarcerea la un nivel de funcţionare anterior% care reduce anxietatea i permite persoanei să se simtă mai conforta!il. 3'x. B femeie de #A de ani se poartă cu soţul în pu!lic ca la 2@ de ani. &n copil de > ani% care a învăţat să folosească toaleta devine incontinent în perioada în care părinţii săi sunt în divorţ.6 onversia constă în transferarea unui conflict mintal într)un simptom fi$ic% în scopul scăderii tensiunii sau anxietăţii 3ex. o puternică durere de cap poate să exprime o puternică frustraţie6 'ntroiecţia constă în autoatri!uirea unor calităţi aparţinnd altor persoane. 'ste vor!a nu doar de o preluare sim!olică a unor trăsături de personalitate ale unei persoane% ci i de o asumare a ideilor% o!iceiurilor% atitudinilor acesteia. 3'x. acele persoane care se cred
-ehaviorismul este o orientare psihologică care a dominat psihologia aproape >@ de ani% în încercarea de a descoperi în la!orator legile generale ale învăţării. A4


(rei premise fundamentea$ă teoria !ehavioristă:  $m%ientalismul – orice organism% inclusiv cel uman% este modelat de mediu prin sistemul de întăriri 3recompensă i pedeapsă6  &xperimentalismul – prin experiment putem determina ce stimul din mediu a determinat un anumit comportament 3reacţie6 dacă comportamentul respectiv este întărit el persistă% dacă întărirea încetea$ă el tinde să se stingă.  'ptimismul – constă în credinţa că oamenii îi pot schim!a comportamentul atunci cnd acţionăm asupra condiţiilor de mediu care l)au determinat. ,ei învăţarea i mecanismele sale au fost studiate timp îndelungat% aplicarea legilor învăţării în înţelegerea i modificarea comportamentelor de$adaptative este de dată mai recentă. /ele " premise pre$entate anterior pot fi aplicate direct comportamentului anormal. 0n primul rnd att comportamentul normal ct i cel anormal sunt re$ultatul învăţării. ,eci manifestările psihopatologice sunt deprinderi de$adaptative învăţate. +e cale experimentală putem identifica ce aspecte ale mediului au determinat aceste comportamente anormale% iar apoi vom interveni asupra cau$ei pentru a stinge reacţiile nedorite. ?ceasta este esenţa psihoterapiei comportamentale. ,ar care sunt mecanismele i procesele învăţării. -ehavioritii consideră că există trei forme de învăţare: condiţionarea clasică% condiţionarea operantă i învăţarea o!servaţională. ondiţionarea clasic! ' 3+avlov% Iatson6 consideră învăţarea ca un lanţ de reflexe necondiţionate% ca urmare a coincidenţei în timp a 2 sau mai mulţi stimuli ce acţionea$ă asupra organismului% dintre care unul este necondiţionat iar altul indiferent pe scoarţă se formea$ă două focare de excitaţie care% prin iradiere% formea$ă o legătură temporală. 0n consecinţă% un stimul neutru din punct de vedere !iologic asociat cu un stimul necondiţionat tinde% după un timp% să provoace aceeai reacţie de răspuns. Modelul are aplica!ilitate în special în ceea ce privete asocierea stimulilor emoţionali 3emoţii po$itive sau negative6 cu stimuli anterior neutri. 0n acord cu acest principiu stimulul neutru tinde% după un timp% să declane$e reacţia emoţională necondiţionată. B situaţie ameninţătoare produce frică în afara oricărei învăţări% deci situaţia periculoasă este stimul necondiţionat 3<6% iar reacţia de răspuns – frica ) este o reacţie necondiţionată 3;<6. 0n acest ca$% asocierea < ;< se produce în mod na) tural. &n stimul neutru% nepericulos nu produce frică. ,ar% stimulul neutru% asociat frecvent cu situaţia periculoasă 3<6% devine stimul condiţionat 3/6% legat el însui de răspunsul necondiţionat 3;<6 ) frica. ,upă un timp% situaţia nepericuloasă 3/6 poate produce ea însăi frică % care devine astfel răspuns condiţionat. 9lustrativ în acest sens este cele!rul experiment al lui ;a7ner i Iatson care l)a avut drept su!iect pe ?l!ert% un !ăieţa de 11 luni% care a fost condiţionat să de$volte o reacţie de frică la un o!olan al!% prin asocierea animalului cu un $gomot puternic. 9niţial micului ?l!ert i)a fost pre$entat o!olanul al! i s)a constatat că acesta nu se teme de animal. /hiar în momentul cnd copilul încerca să atingă animalul experimentatorul a produs un 5@


$gomot puternic care l)a speriat pe ?l!ert i l)a făcut să îi retragă mna. /nd copilul s)a îndreptat din nou spre animal $gomotul s)a produs iarăi. ,upă cteva asocieri succesive copilul a început să se teamă de o!olan. 0n această situaţie% $gomotul puternic a constituit stimulul necondiţionat 3<6 care s)a asociat cu reacţia de retragere i frică 3;<6. ,upă asocierea stimulului necondiţionat cu stimulul anterior neutru 3o!olanul6% simpla pre$enţă a animalului 3/6 a generat reacţia de retragere i frică 3;/6. ,eci% prin condiţionare% ?l!ert a achi$iţionat o reacţie emoţională la un stimul care anterior nu producea această reacţie. /ondiţionarea nu se reali$ea$ă doar experimental. 'a constituie un mecanism prin care fiecare dintre noi învăţăm frica% atracţia sau alte reacţii emoţionale. endall relatea$ă ca$ul unui copil de cteva luni% internat de mama sa în spital pentru un tratament. 0n momentul internării copilul era încă alăptat. +ersonalul spitalului cere mamei să întrerupă alăptarea% cerere re$ona!ilă în condiţiile spitali$ării% mama nefiind internată. ?sistenta încearcă să hrănească copilul cu !i!eronul% dar acesta nu)l primete% reacţie explica!ilă în condiţiile în care copilul se află într)un mediu nou i străin i este lipsit de pre$enţa protectoare a mamei. +entru a)l hrăni se recurge la un tu! ce este introdus în gura copilului i care% prin caracterul său străin% generea$ă din partea copilului o reacţie aversivă. 0n mod repetat% pre$entarea !i!eronului pe care copilul îl refu$ă este urmată de introducerea tu!ului pentru hrănire. ,upă un timp% !i!eronul% iniţial un stimul neutru% devine stimul condiţionat i generea$ă o reacţie aversivă 3;/6. ,in fericire% principiul condiţionării poate fi aplicat i în scop terapeutic. ?socierea !i!eronului cu o mu$ică plăcută care destinde copilul 3iniţial pre$entată singură pentru a genera o reacţie necondiţionată de destindere i relaxare6 a stins reacţia de respingere% iar !i!eronul a fost acceptat de copil. Modelul condiţionării clasice a fost utili$at pentru a explica o serie de tul!urări psihopatologice% în special fo!iile. ondiionarea instrumentală sugerea$ă drept premisă faptul că învăţarea 3înţeleasă ca o asociere  ) ;6 depinde de consecinţele comportamentului% respectiv de pre$enţa sau a!senţa întăririi 3po$itive sau negative6 după producerea acestuia. /nd un răspuns comportamental are consecinţe satisfăcătoare crete pro!a!ilitatea ca acest comportament să se repete în viitor i invers% cnd este urmat de consecinţe negative este pro!a!il ca frecvenţa sa de apariţie să scadă. 'ste ceea ce 'dOard (horndiJe numea Dlegea efectuluiE. -.F.Jinner introduce ulterior Dprincipiul întăririiE pentru a explica mecanismul prin care efectele comportamentului pot crete pro!a!ilitatea repetării acestuia. /nd un comportament este urmat de consecinţe po$itive 3satisfacţie% recompensă% laudă6 pro!a!ilitatea repetării lui crete. +e această cale a întăririi po$itive pot fi învăţate att comportamente de$ira!ile ct i comportamente de$adaptative. ,e exemplu cnd un copil este lăudat de profesor pentru un progres reali$at la o anumită disciplină este pro!a!il ca în viitor performanţele copilului să crească. ,ar% în aceeai manieră i prin acelai mecanism% un copil 51


căruia părinţii i)au cumpărat o *ucărie pentru a)l face să se oprească din ţipat într)un maga$in Dva învăţaE că un astfel de comportament $gomotos i inde$ira!il produce recompensă. /nd un comportament este urmat de consecinţe negative 3insatisfacţie% frustrare% !lam% pedeapsă6 pro!a!ilitatea repetării lui scade. +e această cale a întăririi negative pot fi învăţate% de asemenea% att comportamente adaptative ct i comportamente de$adaptative. &n copil care este pedepsit pentru o faptă rea tinde să evite această faptă. ,ar% dacă este pedepsit prea des% sau a!u$iv el îi poate pierde încrederea în sine% se demorali$ea$ă% refu$ă să se mai implice în orice activitate i poate deveni depresiv. 0ntăriririle po$itive susţin comportamentul% dar nu sunt necesare prea multe întăriri. ,e fapt comportamentele care sunt urmate de întăriri parţiale sau sunt întărite din cnd în cnd devin mai persistente dect comportamentele întărite continuu. 'ste ca$ul D*ucătorilor patologiciE de *ocuri de noroc la care ctigurile oca$ionale funcţionea$ă ca întăriri parţiale i fac mai persistent comportamentul de$adaptativ 3în ciuda mulţilor !ani pierduţi6. 0n ceea ce privete întăririle negative acestea pot provoca două tipuri de răspunsuri: răspunsul de stopare a comportamentului care produce consecinţe negative sau răspunsul de evitare a acestuia. &n exemplu ne este !ine cunoscut tuturor. ?tunci cnd ceasul deteptător sună dimineaţa mulţi dintre noi avem tendinţa de a apăsa !utonul care întrerupe soneria 3răspuns de stopare6. ,ar acest !uton va întrerupe soneria pentru 1@ minute după care aceasta va începe din nou să sune. ?deseori aţipim i ne tre$im cu un minut înainte de acest nou semnal pentru a apăsa !utonul de întrerupere încă o dată răspuns de evitare6. ,in fericire acest comportament nu produce consecinţe dramatice. ,ar% oamenii pot învăţa i comportamente de evitare de$adaptative. ,e exemplu o adolescentă ridiculi$ată într)un grup de colegi va evita pro!a!il compania acestora sau% în ca$uri mai severe% va evita orice context social. ;ăspunsurile de evitare oferă o explicaţie remarca!ilă pentru diverse tul!urări anxioase% pentru fo!ia socială sau pentru tul!urarea de personalitate evitantă. ?ceste comportamente sunt% din nefericire% foarte persistente în timp. -nv!ţarea observaţional! sau modelarea sau învăţarea prin imitare este procesul de învăţare a unui comportament prin o!servarea comportamentului altora. /el care a studiat această formă de învăţare este ?l!ert -andura% psiholog la tanford &niversit7. ?ceastă formă de învăţare decurge în afara oricărei întăriri. Multe comportamente din repertoriul nostru de răspunsuri comportamentale au fost achi$iţionate prin imitare: activităţi fi$ice% cognitive% modalităţi de exprimare% strategii de lucru% emoţii% atitudini% etc. 'xperimentele iniţiate de -andura sugerea$ă că agresivitatea poate fi re$ultatul o!servării i imitării unor persoane agresive din antura*. 0nvăţarea o!servaţională stă la !a$a teoriei nv!ţ!rii sociale 3-andura% 14586% care sugerea$ă că un comportament este% în egală măsură% produsul stimulilor din mediu% dar i a unor influenţe genetice% ca i a unor procese cognitive interne. /ontextul social al unui individ este important pentru că el furni$ea$ă oportunităţi pentru ca anumite comportamente să fie o!servate i imitate. ,ar atunci cnd anumite tul!urări psihice se manifestă în familie este 52


greu de separat efectele factorilor genetici de efectele mediului familial. 'ste greu de spus în ce măsură un comportament schi$oid% caracteri$at prin suspiciune i răceală afectivă are o etiologie genetică sau este re$ultatul imitării unuia dintre părinţi sau efectul unor influenţe educaţionale.

Valoarea şi limitele modelului comportamentalist ,emersul !ehaviorist a dat natere multor cercetări i experimente care au avut drept scop explicarea tul!urărilor psihice% dar i identificarea unor metode specifice pentru tratarea acestora. ,eoarece este centrat pe mediul în care trăiete individul i pe experienţa sa de învăţare% modelul comportamentalist are în vedere anali$a influenţei factorilor sociali i culturali ca i a influenţelor de gen sau de natură etnică. 'xplicarea în termeni de învăţare a tul!urărilor psihice este adesea criticată ca fiind suprasimplificatoare i nerealistă. pre ex. a explica comportamentul agresiv doar în termeni de acte agresive învăţate înseamnă a ignora influenţa unor factori genetici% familiali i sociali% care favori$ea$ă manifestarea violenţei% înseamnă deci a simplifica acest fenomen extrem de complex. ,ivi$area comportamentelor umane în unităţi mici care pot fi a!ordate experimental i măsurate% dei asigură caracterul tiinţific al cercetării% pierde din vedere complexitatea psihicului uman i multiplele sale determinări. B altă critică ce se aduce frecvent modelului !ehaviorist este generată de însăi esenţa acestui model% care construiete Do psihologie fără contiinţăE. 'xplicnd totul% inclusiv comportamentele de$adaptative% în termeni de învăţare i ca efect al influenţelor de mediu se ignoră total aspectele neo!serva!ile ale comportamentului% motivaţiile sale interne% influenţa factorilor cognitiv% modularea comportamentului în funcţie de structura personalităţii etc. Modelul cognitivist

Modelul cognitivist este unul din cele mai ela!orate modele% cu o fundamentare teoretică coerentă i solidă% fiind în mare măsură adoptat de clinicieni. I*voare teoretice +  ,ilo*ofia fenomenologică şi filo*ofia stoicilor greci . 'pictet% sclav a



5"

lui Marc ?urelian i profesor de filo$ofie a acestuia% a su!liniat importanţa semnificaţiilor pe care oamenii le acordă evenimentelor i faptelor pe care le trăiesc% mai ales dacă acestea sunt negative. /onsideră că oamenii nu sunt influenţaţi de lucruri% ci de interpretarea pe care le)o dau. oncepia psihanalitică a lui %dler! care consideră că fiecare ins are propria lui concepţie despre lumea o!iectivă. timulii cu care ne confruntăm sunt imediat organi$aţi i conceptuali$aţi în mintea noastră% deci le acordăm un sens în funcţie de propria noastră experienţă anterioară. ?ceastă %%repre$entare construităKK a realităţii o!iective a fost numită c-mp fenomenologic% construct ce ne permite


să explicăm de ce în faţa aceluiai eveniment% diferite persoane reacţionea$ă în mod diferit.  .sihologia cognitivă care încearcă aplicarea teoriilor cognitiviste în etiopatogenia tul!urărilor afective i postulea$ă că tul!urarea psihică se datorea$ă: ) incapacităţii insului de a re$olva pro!lemele cu care se confruntă ) incapacităţii de a face faţă unor pro!leme noi i solicitante. ?plicat în psihopatologie% modelul cognitivist consideră că funcţionarea cognitivă influenţea$ă i determină tul!urările emoţionale i comportamentale. +ercepţiile eronate ale situaţiilor sociale% tendinţa de a evalua situaţiile în termeni negativi fără a dispune de date suficiente% sau o!inuinţa de autoculpa!ili$are constituie disfuncţii la nivelul proceselor cognitive.

ogniţia % element central al teoriei şi terapiei cognitive /ogniţia are semnificaţia unui ansam!lu de concepte% a unui mod de a pune pro!lemele i de a interpreta faptele. ,efiniţiile sunt destul de am!igue unele pre$entnd impreci$ii i erori fundamentale% motiv pentru care este prefera!il să fie definite prin categoriile sale specifice: structurile cognitive% conţinuturile cognitive% procesele cognitive i produsele cognitive. &tructurile cognitive se referă la organi$area internă a informaţiei. 'le pot fi: structuri cognitive de suprafaţă% care corespund la ceea ce este gndit i comunicat% i structuri cognitive de profun$ime% care corespund sistemelor de semnificaţii acordate evenimentelor. ,e ex. cei mai dintre noi se gndesc la cini ca la nite animale de casă foarte ataate de om i îi evaluea$ă în funcţie de rasă% de comportament% de ceea ce tiu să facă etc. ,ar% persoanele care se tem de cini îi evaluea$ă doar după o singură dimensiune – ct de feroci pot fi – i din acest motiv devin anxioase atunci cnd acetia se apropie de ei. ?!ordnd această pro!lemă din perspectiva modelului cognitivist% astfel de structuri cognitive influenţea$ă perceperea situaţiilor% a po$iţiei individului într) o asemenea situaţie i a pro!a!ilităţii ca un anumit eveniment să se producă. /onţinuturile cognitive constituie materialul actual pe care o persoană îl procesea$ă% inclu$nd i autover!ali$ările. DBare ce se va întmplaE% D/e ar tre!ui să fac acumE% D/um ies din această încurcăturăE sau Dde ce tre!uie să mi se întmple asta tocmai mieE – sunt cteva exemple privind autover!ali$ările unei persoane anxioase. +rocesele cognitive sunt operaţii prin care sistemul primete% stochea$ă% transformă i transmite informaţii. B persoană anxioasă are un mod specific de a procesa informaţiile% le interpretea$ă distorsionat sau cu referire la propria persoană% chiar dacă este vor!a de o conversaţie neutră. B replică de tipul Dtinerii din $iua de astă$i sunt cam superficialiE desprinsă din conversaţia efului de !irou cu o altă persoană este interpretată de o tnără secretară anxioasă astfel Deful crede că sunt superficială i delăsătoare PE +rodusele cognitive sunt conclu$iile pe care o persoană le formulea$ă ca urmare a unui eveniment. 'le include atri!uirile i modul în care sunt explicate cau$ele unui anumit comportament. ,e ex. pe !a$a interpretării pre$entate 5#


anterior secretară poate trage conclu$ia că nu este apreciată% că nu prea are anse de evoluţie în carieră i pune toate acestea pe seama lipsei de calităţi personale% conclu$ie falsă care se !a$ea$ă pe o interpretare distorsionată a realităţii.

/eoriile cognitive asupra tulbur!rilor emoţionale 9nterpretarea cognitivistă a tul!urărilor psihice a condus la două teorii: teoria raţional%emoţional! a lui ?l!ert 'llis 314826 i teoria cognitiv! asupra depresiei a lui ?aron -ecJ 3148A6. 'llis consideră că un comportament de$adaptativ survine atunci cnd o persoană acţionea$ă pe !a$a unor pre$umţii inadecvate sau credinţe iraţionale, cum ar fi ideea că Dcineva tre!uie să fie în permanenţă competent% să se comporte adecvat i să fie respectat pentru a se simţi mulţumitE 9niţial 'llis identifică 11 credinţe iraţionale care pertur!ă funcţionarea cognitivă a individului nu att prin lipsa lor de realism ct prin caracterul imperativ i rigid Dtre!uie să am întotdeauna succes pentru a o!ţine apro!area celorlalţiE. ,in acest punct de vedere% afirmă 'llis% nu un eveniment în sine cau$ea$ă distres i produce disfuncţii psihologice% ci maniera în care persoana interpretea$ă evenimentul. +ostulatul de !a$ă al acestei teorii este exprimat în modelul ?)-) /% conform căruia anumite credinţe iraţionale 3%eliefs6 despre anumite evenimente sau situaţii 3activating event 6 determină anumite consecinţe emoţionale 3conseuences6. ,ei indivi$ii sunt contienţi de răspunsul lor emoţional% rareori contienti$ea$ă credinţele care îl media$ă. ,acă aceste credinţe sunt inadecvate sau iraţionale este forte pro!a!il să se producă un comportament de$adaptativ. ?. (. -ecJ% psihanalist de formaţie% a o!servat că în psihanali$ă su!iecţii nu fac nici o autoevaluare a proceselor cognitive% concentrndu)se doar asupra fantasmelor pe care le de$voltă i a demonstrat că la depresiv anumite asociaţii de idei dau natere unor afecte disproporţionate. +ro!lemele psihologice Dnu sunt% în mod necesar produsul unor forţe misterioase i impenetra!ile ci pot re$ulta din procese !anale cum ar fi o învăţare defectuoasă% inferenţe incorecte pe !a$a unor informaţii inadecvate% sau dificultatea de a face distincţia între real i imaginarE 3ovacs Q -ecJ% 14A56 1. +e !a$a acestor premise ?. -ecJ a de$voltat o teorie coerentă asupra depresiei i pe !a$a ei% o terapie care a fost împărtăită apoi de foarte mulţi clinicieni. ,in perspectiva teoriei cognitive manifestările depresive sunt distorsiuni ale *udecăţii insului asupra evenimentelor i situaţiilor psiho)stresante" -ecJ consideră că factorii cognitivi sunt primari în etiologia tul!urărilor depresive% în timp ce fenomenele afective sunt secundare i derivate din aceste cogniţii distorsionate. ,istorsiuni în interpretarea realităţii apar mai ales cnd structurile cognitive ale insului înglo!ea$ă evenimentele negative trăite în copilărie. ,eseori educaţia parentală este att de puternic structurată înct poate influenţa paradigmele de anali$ă pe care insul o face în realitate% genernd în această 1

endall +./.% amenn /. 314456 – ?!normal +s7cholog7% oughton Mifflin /ompan7% -oston% pag. #A 5>


situaţie o interpretare eronată a evenimentelor i consecutiv o tul!urare afectivă. -ecJ sugerea$ă că% pe !a$a acestor grile de anali$ă% individul continuă să distorsione$e realitatea prin erori caracteristici în percepţia i interpretarea situaţiilor de viaţă% în evaluarea atri!utelor personale i a relaţiilor interpersonale. ?ceste trăsături definesc modelul cognitiv al depresiei . 0n depresie% gndirea este centrată pe experienţele unor pierderi ma*ore% pe anticiparea unor consecinţe negative în viitor i pe sentimentul de a fi inadecvat. ?ceasta este ceea ce -ecJ numete triada cognitiv! negativ!. ,eoarece aceste percepţii distorsionea$ă realitatea într)o manieră fatalistă% -ecJ le numete distorsiuni negative.

Valoarea şi limitele modelului cognitivist . ,ei modelul unidirecţional ?)-)/) al lui 'llis a fost considerat simplist practica clinică i)a oferit un suport empiric% prin identificarea unor corelaţii între pre$enţa unei varietăţi de simptome i tul!urări psihice pe de o parte i existenţa unor credinţe iraţionale pe de altă parte. 0n ceea ce privete modelul cognitiv asupra depresiei principala critică a constat în faptul că aceasta ignoră influenţa factorilor !iologici i interpersonali% considernd gndirea ca un fapt în sine i nu ca o parte componentă a unui sistem complex în care omul este integrat. ,e asemenea s)a considerat că nu este clară o legătură cau$ală între factorii cognitivi i tul!urarea depresivă. 'ste posi!il ca disfuncţiile cognitive să fie mai degra!ă consecinţele dect cau$ele tul!urării. ?ceste critici i)au determinat pe unii cercetători să studie$e rolul distorsiunilor cognitive ca factori de vulnera!ilitate. Modelul umanist ' existenialist

+recursorii demersului umanist au fost Iilliam Hames% Lordon ?llport% ?!raham MasloO% Lardner Murph7% /arl ;oders i Frit$ +earls. +remisa teoretică a modelului umanist este ideea că în fiecare persoană există o forţă activă ce tinde spre autoactuali$are. ?utoactuali$area este o tendinţă inerentă de împlinire i reali$are a potenţialului uman. +reocupările umanitilor sunt focali$ate asupra experienţei i percepţiilor contiente ale oamenilor% asupra eli!erării lor de presupuneri i atitudini de$adaptative% în vederea de$voltării propriilor potenţialităţi% ceea ce presupune mai degra!ă de$voltare i actuali$are de sine% dect vindecarea !olilor sau ameliorarea lor. +erspectiva umanistă a fost influenţată att de perspectiva psihodinamică% ct i de cea comportamentalistă% de care s)a delimitat în mod semnificativ. &manitii consideră că a!ordarea comportamentalistă este o extrem de simplificatoare% pier$nd din vedere complexitatea psihologică a individului% iar perspectiva psihodinamică ia în considerare doar natura negativă i pesimistă a omului 3puterea instinctelor incontiente i iraţionale6. +rin contrast% ei susţin !unătatea înnăscută a fiinţei umane% se concentrea$ă mai mult pe procesele contiente i pe pre$ent% dect pe procesele incontiente i pe 58


trecut% iar conceptul cheie este Gcapacitatea de autoactuali$are i autodirecţionareE. Modelul umanist se aseamănă într)o oarecare măsură cu modelul cognitivist% deoarece am!ele au în vedere procesele contiente i controlul voluntar. (otui% cele două modele se deose!esc în raport cu rolul acordat motivaţiei în comportament. &manitii consideră că oamenii sunt motivaţi să acceadă la niveluri înalte la nivelul creterii% experienţei i existenţei proprii. ,acă aceste niveluri nu sunt atinse se instalea$ă anxietatea i depresia. 0n cadrul acestui model pot fi decelate două po$iţii relativ distincte: perspectiva umanistă i perspectiva existenţialistă. &manitii consideră că indivi$ii sunt motivaţi de creterea po$itivă% spre reali$area personală% perfecţiune i unicitate% adică de tendinţa de autoactuali$are. 'i pot reali$a această cretere dacă recunosc cu onestitate att slă!iciunile% ct i punctele tari i îi sta!ilesc valori personale pe care le respectă. /onsidernd că nevoile personale se schim!ă mereu% umanitii pun accentul pe timpul pre$ent. 'i sugerea$ă% de asemenea% că autoactuali$area duce într)un mod natural la gri*a pentru !inele altora i la un comportament care exprimă dragostea% cura*ul% spontaneitatea i independenţa 3MasloO% 14A@6. 0n ceea ce privete sănătatea% umanitii îi acordă o importanţă foarte mare% considernd că stresul apare atunci cnd există o discrepanţă între sinele curent sau nivelul nostru de funcţionare actual i sinele ideal sau sinele actuali$at. 'xistenţialitii îi fondea$ă teoria pe două premise:  Bamenii sunt contienţi de propria lor existenţă i recunosc faptul că oricnd îi pot întrerupe viaţa  Bamenii sunt li!eri să aleagă% aadar ei sunt responsa!ili pentru propria lor viaţă. ;epre$entanţii acestui curent sunt de acord că fiinţele umane tre!uie să trăiască din plin% autentic% pentru a fi normali din punct de vedere psihic% dar nu cred că oamenii au o înclinaţie nativă pentru a trăi constructiv. 'i consideră că încă de la natere avem o li!ertate totală% numai că este important să facem faţă existenţei noastre i să dăm sens vieţii noastre% nerefu$nd nici o responsa!ilitate. ?ceia care aleg să Gse ascundăE de responsa!ilităţi i alegeri vor avea ca re$ultat sentimentul de nea*utorare i slă!iciune% ducnd o viaţă inautentică. /ri$a existenţială este o altă temă căreia existenţialitii îi acordă o mare atenţie. (oţi oamenii trec prin astfel decri$e atunci cnd tre!uie să ia o deci$ie cu privire la direcţia în care tre!uie să meargă. 'i pot opta între cura*ul de Ga fiE sau tendinţa de a renunţa la luptă% adică de atrece în lumea lui Ga nu fiE. +o$iţia existenţialitilor este mai puţin optimistă dect a umanitilor. &manitii văd oamenii ca pe nite fiinţe care doresc să se de$volte pnă la nivelul cel mai înalt% în timp ce existenţialitii văd oamenii ca luptndu)se cu realitatea% cu viaţa i moartea% cu Ga fiE sau Ga nu fiE. +unctele de vedere ale umanitilor i existenţialitilor datea$ă din *urul anului 14#@% cnd /arl ;ogers% considerat un pionier al perspectivei umaniste% a de$voltat terapia centrată pe client. 5A

Modelele teoretico – explicative în psihopatologie _____________________________________________________________________ .rincipii explicative ale modelului umanist'existenialist asupra psihopatologiei

,in perspectivă umanistă% patologia psihic! re#ult! din blocarea sau distorsionarea de#volt!rii personale şi a tendinţelor naturale c!tre s!n!tate fi#ic! şi mintal!. ?ceste !loca*e sunt% de o!icei% re$ultatul acţiunii mai multor factori:  Folosirea exagerată a mecanismelor de apărare ale 'ului% astfel înct individul pierde progresiv contactul cu realitatea  /ondiţiile sociale nefavora!ile i o învăţare defectuoasă  tresul excesiv. ?normalitatea este vă$ută ca un eec în de$voltarea potenţialului extraordinar de care dispune fiinţa umană% ca un !loca* sau o distorsiune a tendinţelor naturale% dect ca o !oală sau o devianţă. MasloO 31482% 14846 i)a exprimat îngri*orarea în legătură cu eecul inutil al attor oameni normali în împlinirea potenţialului lor uman. /onform lui /arl ;ogers% începutul disfuncţiei se produce în copilărie. ,e$voltarea personalităţii este dependentă de mediul în care trăiete copilul i de apresierile pe care le primete de la alte persoane semnificative 3părinţi% prieteni% profesori6. ,acă în copilărie copilul primete evaluări po$itive necondiţionate 3este apreciat pentru ce este i ce face i nu pentru măsura în care se conformea$ă ateptărilor sociale6% el va deveni o personalitate matură% cu o imagine de sine realistă. 'l îi va cunoate valoarea i calităţile% chiar dacă recunoate că nu este perfect. ?semenea persoane vor reui să)i actuali$e$e potenţialul uman. ,in nefericire% unii copii sunt făcuţi să simtă că nu merită evaluări po$itive. 'i resimt faptul că nu pot fi iu!iţi sau acceptaţi dect dacă se conformea$ă la anumite standarde% sau condiţii impuse din afară. ,acă un copil va primi evaluări po$itive condiţionate de atingerea acestor standarde sau de conformarea la valorile sociale% el va de$volta o imagine de sine distorsionată% incongruentă cu potenţialul său de autoactuali$are. +entru a menţine o imagine de sine po$itivă% aceti oameni tre!uie să se evalue$e în mod selectiv% negnd sau distorsionnd gndurile sau acţiunile care nu concordă cu condiţiile de acceptare. 'i nu tiu ce simt cu adevărat% de ce au nevoie sau ce valori sau scopuri ar fi semnificative pentru ei. 0i vor cheltui întreaga energie pentru a)i păstra o imagine de sine po$itivă% nemaiavnd suficientă energie pentru autoactuali$are. +rin urmare% cau$a comportamentului patologic este incongruenţa dintre conceptul de sine i potenţialul inerent al persoanei. (eoreticienii umaniti i existenţialiti au încercat i explicarea principalelor tul!urări psihice din perspectiva teoriei lor. Anxietatea se manifestă atunci cnd există o discrepanţă între sinele curent i sinele ideal. +entru a)i susţine această explicaţie umanitii au folosit re$ultatele mai multor investigaţii în care solicitau su!iecţilor să răspundă la un test de personalitate de două ori: o dată pentru a arăta cum sunt ei în realitate i o dată pentru a indica cum ar dori sau cum cred că ar tre!ui să fie. /onclu$ia este că anxietatea provine din eecul de a fi atins actuali$area sinelui. +ersoana 55


normală% sănătoasă este cea care s)a distanţat de rolurile create de ateptările celorlalţi% adică acea persoană care nu se pre$intă ca fiind ceea ce nu este. 'xistenţialitii consideră că anxietatea provine din responsa!ilitatea indivi$ilor de a lua deci$ii. 0n ceea ce privete depresia% umanitii consideră că aceasta se instalea$ă atunci cnd individul reali$ea$ă că nu se va micora niciodată discrepanţa dintre sinele ideal i sinele real% ceea ce îl conduce la renunţare% la a!andon. 'xistenţialitii consideră că indivi$ii care nu mai fac alegeri% nu mai iau deci$ii i nu îi mai asumă responsa!ilităţi încetea$ă de a mai fi persoane reale% de a mai exista. 'ste o mosrte sim!olică% care atunci cnd este recunoscută duce la depresie. &manitii i existenţialitii s)au concentrat mai mult asupra anxietăţii i depresiei% dar dau o explicaţie i schi#ofreniei % chiar dacă aceasta este relativ utopică. &nii teoreticieni consideră că comportamentul schi$ofrenicilor este anormal% deoarece diferă de comportamentul ma*orităţii oamenilor. 0n realitate% spun ei% ceea ce pare normal este de fapt anormal% deoarece presiunile sociale au forţat ma*oritatea oamenilor să adopte un comportament fals i să devină asemenea unor ro!oţi care execută ordinele societăţii. +ersoanele schi$ofrenice ar fi de fapt persoanele care nu au ascultat aceste ordine i s)au retras în ei pentru a se regăsi. 0n schi$ofrenie% indivi$ii renunţă la mascarada sănătăţii psihice i pornesc către desoperirea inelui real. 0n căutarea acestui sine% aceti indivi$i pot avea un comportament neo!inuit% dar% din punctul de vedere al umanitilor i existenţialitilor% acest comportament nu este mai nepotrivit dect cel impus de societate. ?stfel că schi$ofrenicii sunt mai aproape de a)i găsă adevăratul ine dect ceilalţi oameni% dar sunt consideraţi anormali deoarece nu fac parte din ma*oritate. Caloarea i limitele modelului umanist ) existenţialist ,emersul umanist)existenţialist este dificil de evaluat% în primul rnd pentru că exprimă mai degra!ă o po$iţie filo$ofică% dect una medicală. &na din trăsăturile cele mai importante este po$iţia faţă de pro!lemele individului% ca i încrederea în resursele acestuia de a surmonta pro!lemele cu care se confruntă. /oncepţia umanistă a fundamentat o orientare terapeutică centrată pe client i pe pro!lemele sale actuale% care s)a dovedit a fi foarte eficientă% mai ales în situaţile de de$adaptare sau impas existenţial. ,e asemenea% a iinfluenţat de$voltarea unor grupuri de întlnire% care facilitea$ă de$voltarea a!ilităţilor clientului de a se înţelege pe sine i de a reacţiona la nivelul întregului săi potenţial. +e de altă parte% o serie de critici au foat formulate% att la adresa concepţiei teoretice% ct i la adresa terapiei. 0n ceea ce privete concepţia teoretică se afirmă că cele mai multe concepte nu pot fi măsurate% în consecinţă teoria nu poate fi testată din punct de vedere tiinţific. ,e asemenea% li se reproea$ă umanitilor că nu au de$voltat o 54


teorie comprehensi!ilă a comportamentului anormal% concentrndu)se asupra anxietăţii i depresiei% dar ignornd tul!urările mai specifice i mai grave. +sihoterapiile umanist)existenţialiste au fost criticate de unii specialiti pentru lipsa de unitate în ceea ce privete procedeele i tehnicile terapeutice% ct i pentru caracterul vag al relaţiei terapeut)pacient. +arti$anii acestei orientări consideră din contră că tocmai aceste trăsături le conferă forţă i vitalitate. (erapiile prea sistematice reduc fiinţa umană la o a!stracţiune% negnd unicitatea individului.

Test de autoevaluare

1. Formulaţi trei idei fundamentale pentru fiecare model teoretico – explicativ. 2. ?nali$aţi comparativ explicaţiile fiecărui model privind anxietatea ". ?nali$aţi comparativ i corelativ demersurile terapeutice de$voltate de fiecare dintre cele cinci concepţii teoretice #. 9dentificaţi mecanismele de apărare folosite în următoarele situaţii:  Mariei i s)a spus că soţul ei are cancer. 'a cere medicului să repete unele pro!e de la!orator% deoarece crede că la!oranţii au făcut o greală.  0ntre!ată fiind dacă dorete să vor!ească despre !oala soţului ei% Maria spune: Ga dori să nu vor!esc despre asta acumE.  ,omnul R a murit după o scurtă suferinţă. 0ntre!ată despre înmormntare doamna R spune Gnu pot să)mi amintesc nimic despre înmormntare% cu excepţia faptului că au fost mulţi oameni acoloE.  =ucian i)a lăsat părul lung% i)a pus cercei în ureche i cntă la chitară% asemenea unuia dintre idolii lui de la +rodig7  9oana nu arată foarte !ine. 'ste grăsuţă i are un ten mai pătat% dar este îm!răcată întotdeauna după ultima modă.  B persoană care tocmai a fost internată la anatoriul de la +redeal spune Geu de fapt nu sunt !olnavă% am venit aici doar ca să mă odihnescE.  9on% care fumea$ă de la 12 ani% îl sfătuiete pe fratele său mai mic să nu fume$e% pentru că fumatul dăunea$ă sănătăţii.  ?lexandra a terminat =iceul anitar i a fost reparti$ată la pitalul Hudeţean% la secţia /hirurgie. 'a adresea$ă o cerere directorului% solicitnd un loc de muncă la B;= sau la la!orator.  ,omnul 9onescu a avut o $i proastă la serviciu. 'l vine acasă i îi reproea$ă soţiei că niciodată mncarea nu este gata la timp.  =ivia este în echipa de !aschet a unui clu!% dar are performanţe su! medie. 'a hotărăte să părăsească echipa i îi spune prietenei 4@


ei: Gam plecat din cau$a antrenoarei ori de cte ori greea cineva% ea ţipa la mineE.  ,omnul popescu a avut un accident în drum spre serviciu. /nd îi povestete secretarei ce s)a întmplat% aceasta exclamă: Gsunteţi ct se poate de calm nu v)a tul!urat deloc accidentulE  Ligi% pnă nu demult !ătăuul clasei% s)a schim!at considera!il. ?stă$i este unul din cei mai !uni fot!aliti ai clu!ului local  Mihai a devenit !rusc morocănos i !om!ăne într)una pentru că prietena lui nu vrea să)l însoţească la un meci de !ox  ,oamna R reproea$ă copiilor de$ordinea din cameră i !ate căţelul care îi sare pe picioare. 'ste foarte nervoasă pentru că dimineaţă a avut o ceartă serioasă cu efa sa.  B tnără femeie resimte adesea dureri în piept i sen$aţia că îi amorţesc minile% după ce se ceartă cu soţul  &n tnăr căruia îi place să meargă în vite$ă cu maina îi spune îi spune prietenului său Gmaina asta reacţionea$ă mai !ine la vite$ă mai mareE  B femeie de #> de ani începe să se îm!race foarte tinerete% ca o adolescentă% după divorţul de soţul său

41

6. MODELE psihopatologice

Recommend Documents