1919 Tara Mea Regina Maria

Preseiited to the

LiHRARV

oj the

UNIVERSITV OF lORONTO by

I^s.Angela Uragan -Dlma

p

hRIh R^GIMh ROnhNl^ -^Tv

hRh n^h

AVEL SURU. BUCURETI 1!M9

MRIA AEGINA ROMÂNIEI

TARA MEA TRADUCERE DIX ENGLEZETE

DE

N.

lORGA

EDIIA

III

EDITURA LIBRRIEI PAVEL SURU, BUCURETI. -

SIBIIU, 1919

—

TIPARUL TIPOGRAFIEI ARHIDIECEZANE.

ceasta carte a fost scris la epoce deoseblte. Partea întâia a vzut lumina rsboiul se apropia întrûn ceas când simlam de hotarele noastre i, tiind în ce parte ne vom I

|j

c

hotrî,

a

am pregtit o

fi trimise în

aliaii

serie de schie uoare pentru Anglia când ne vom fi declarat

ei.

România de peste mri,

e

puin cunoscut marii

i

doriam

s

fie

împrii

condeiul mieu

vdi unele din frumuseile ei terii mele de natere. Ca intenie nu am pomenit în volumul întâiu nume, cu intenie am trecut atât de repede dela una la alta, cutând ca în cât mai puine cuvinte vrjesc atmosfera esurilor noastre întinse, a nesfâritelor noastre drumuri

acela care va

s

i

pdurilor noastre, a saa pitorescelor noastre biserici i a panicelor noastre mnstiri, a lunilor noastre de cldur i de frig. Mai voiam i aceia : fac a se cunoate sufletul, de o melancolie stranie, al poporului nostru. Intr'un timp cu totul deosebit a fost scris partea a doua. Grozava depresiune a înfrânprfoase, a munilor

telor noastre smerite,

s

1*.

—

4

—

a retragerii, zeea ca o povar asupra noastr a tuturora. Trei sferturi din ara noastr ni fuseser smulse; ca o ceat de oi piernoastre. dute fuseserm gonii din adposturile

serii

i

cât de desndfduit era ncazul intrebaiu pe profesorul lorga ce meu, poporului inpot face pentru sufletele lor în acest ceas de pierdui^, le-au care pe locurile le ^Descrieitunerec. ia fost rspunsul. Âi scris o carte pentru scriei ara naterii Voastre; acuma e vremea împriii, o nenorocire carii & ara pentru una

Simind

s

c a

cuvintele cuiva care credea oamenilor cu condeiul meu, inimile mic le- am fcut o a doua serie de schie,

îndemnat de putea

s

am fcut la

s

i

un ceas când toi rvniau

s-i

aminteasc,

^44

spere...

Li-am spus numai despre ce-mi era tot aa de scump ca i lor, i pot spune in s'au ziU Fiind scrise cetit lorg crticelele mele. acelora inimile la drept de ncaz, ele au mers întreasc pentru cari fuseser scrise, ajutând poporul mieu acea simire de încredere între mine i nimic nu o va putea nimici. pe care ndjduesc Er numai o biat ediie tiprit pe hârtie de rzboia, dar în multe mâni a ajuns... acei din Ardeal, aceia pe Mi s'a spus

c

s

c

c

aa

de care i-am ateptat de îndelung ne-au ateptat ei cartea mea; ceteasc o nou ediie în ara lor,

i

Cândva

s

poate, triesc, voiu scrie

îndelung i cari aa pe noi, ar vrea de aceia se tiprete care e i a noastr.

s

dac Dumnezeu alt

carte,

m ajut

o carte despre

—

5

—

acele scumpe teri care au umplut de dor toate inimile româneti, despre acele teri pentru a cror liberare atâtea viei tinere s'au jertfit, atâta sânge s'a vrsat... Dar întâiu ca în pelerinagiu trebuie le strbat, din loc în loc. Cci pot descrie bine numai lucrurile pe care le- am vzut, lucrurile pe care le-am siniit.

s

Dac odat

la

aceast a treia parte va veni lumin, simt ca i cum sufletele

vre-

celor

au murit pentru idealul nostru ar sta lâng i cum manile lor de umbre mi-ar cluzi condeiul. Ar fi scris pentru cei vii întru pomenirea morilor. cari

minCj simt ca

Dar presentul singur e al nostru ; viitorul zace în manile lui Dumnezeu. i, fiindc acea carte visat nu s'a înfptuit înc, trimet aceste dou crticele frailor notri de peste muni, sperând vor primi cu simpatie ceiace cu atâta

c

iubire s'a scris.

cJiOxx^

I.

Regina unei teri mici! Aceia cari sunt deprini a vedea cârtnuitori ai unor teri mai mari îneleg prea ce înseamn aceasta. înseamn munc i griji i ndejde, i mult trud pentru slab isprav. Dar

puin

larg

e

câmpul,

i,

dac

inima

bun, mare e opera. Când eram tânr, gândiam

munc, munc

are

voie

c

totul

piepti în sus; dar anii cari trecur au adus alt cunotin, o cunotin binecuvântat, i acuma tiu. ara aceasta e mic, e nou, dar e o care mi-e drag. îmi trebuie ca i .altora de aceia ascultai li fie drag; e

ar

s

Mria

8

Regina României

câteva cuvinte despre dânsa. Ingduiti-m zugrvesc câteva icoane, fac câteva schie aa cum le-am vzut cu ochii întiu, apoi cu inima.

s

s

Odat eram pentru acest popor o strin; acuma sunt una dintre ei, i, pen-

c

vin de atât mai mult în stare tru

lor

de

departe,

si vd

am

fost

cu însuirile

bune i cu neajunsurile lor. ara lor e o ar rodnic, o

ar

de

întinse esuri, de grâu învlurat, de codri

adânci, de stâncoi muni, de râuri care în primvar vuiesc de ape spumegate i care vara nu sunt decât lenee uvii de pierdute între pietre. unde e-

O ar

ap

muncesc supt un soare care arde,. o ar neatins de murdria fabricelor, o ar de extreme, unde iernile sunt deghia ranii

i

verile ard

Legtur

ca în cuptor.

intr

La început

Rsrit i Apus.

era o

ar

strin.

murile ei prea prfoase, prea pt esurile ei. A trebuit

s

vedea frumuseile i inima mea.

a-i

fr

Drude ca-

m înv

a-i

simi nevoile cu

ara mea

Puin una din

câte

ei,

puin strina a ajuns a fi i-ar plcea ca p-

i acuma

mântul naterii sale

mânt cu

9'

s vad

ochii Reginei

acestlalt

p-

Iui.

s

Da, puin câte puin am învat îneleg acest popor i. încetul pe încetul, îneleag pe mine. el a învat Acuma ne încredem între noi, i

s

m

cu ajutorul lui Dumnezeu, împreun spre un mai mare viitor.

astfel,

vom merge Iubirea

mea de libertate i de zri mea de aier liber i de c-

întinse, iubirea

rri neclcate m'a dus

plcea

îmi

s

s

la m.ulte descoperiri,

clresc singur

ceasuri în-

ajung la vre-un sat pierdut, ca dau de vre-o biseric în ruine stând între crucile ei rustice pe vre-un mal ori aflu la cutare loc în vremea apusului, când bolt i pmânt erau fie scldate în rou înflcrat. O, apusurile româneti, ce minunate ca

tregi

s

s

m

s

sunt!

Odat clriam de

încet spre

cas.

Ziua fusese arztoare, aierul era greu In nesfârite valuri de aur ars

praf.

Mria

10

Regina României

câmpiile de grâu se întindeau înaintea mea. Nicio aburire de vânt nu mica maturitatea

lor;

seceriului,

preau

mândre

c

c

Cât cuprindeam cu

ateapt

sunt

ceasul

bogia

terii.

de câmpii de grâu, pierzându-se cea albaîntr'o linie palid. str plutia asupra lumii, i cu dânsa o mireasm de rou i de ce coace grâu i 'n zri

ochiul, câmpii

alte

O

smân

se ridica

uor

din

pmânt.

La captul drumului era o fântân, cu cumpna-i lung intind ca un deget uria spre cer. Lâng dânsa o veche cruce de piatr hait într'o parte ca de oboseal, o cruce înnlat odat cu fântâna întru amintirea cutruia care murise.... Pace înfur; calul mieu nu fcea nicio micare: i el era supt farmecul de amurg. De departe, o cireada de bivoli venia încet spre mine pe lungul drum drept: un alaiu urât de bestii care puteau fi aparinut vremurilor înnainte de potop. Unul câte unul înnaintau, acoperii de noroiu, rbdurii, hâinând trupurile lor hâde, purtând masiv capetele lor cu coarne grele, ochii lor goi de înelegere zgâii

m

s

ara mea

11

spre nimic, de i, când i când, ridicându-i feele, preau c-i caut ceva din ceruri. De supt copitele lor se ridicau nouri de praf, întovrindu-li orice pas. Soarele apuind îl prindea, prefcându-1 într'un aprins. Era un vl de lumin întins asupra acestor dobitoace de povar, o glorioas aureol de raze înnaintând cu dânii ctre odihna lor. uitaiu Sttuiu pironit pe loc i la dânii cum treceau pe lâng mine, unul câte unul.... în seara aceia o perdea pare tras de 'nnaintea atâtor a fost taine. Prinsesem înelesul vastei i rodnicei

fum

m

i

c

câmpii.

Douzeci i trei de ani am cheltuit pan acum în aceast ar, fiecare zi aducând bucuria ei sau ncazul ei, lumina ei sau umbra ei; cu fiecare an interesul mieu pentru dânsa s'a fcut mai vast i îneletiu gerea mea s'a adâncit; am ajuns ajut. unde era nevoie de mine ca N'am apuc a povesti de aezmintele terii mele, de politica ei, de nume cunoscute lumii întregi. Alii au fcut acea-

s

m

s

s

Mria

12

sta CU

mai

Regina României

mult

decât

pricepere

numai

s

a

fi

vorbesc de sufletul ei, de atmosfera ei, de tiranii i ostaii ei, de lucruri care m'au fcut iubesc ara aceasta, care au fcut ca inima mea bat odat cu inima ei. M'am purtat printre cei mai umili. Am intrat în csuele lor, li-am pus întrebri, am prins în braele mele pe pruncii lor. Li-am vorbit limba cu stângcie, fcând multe greeli, dar, de i strin, niciri, între erani, n'am întâmp'nat neîncredere ori bnuial. Erau bucuroi s-mi putut.

îmi trebuie

s

s

vorbeasc, bucuroi

s

m

lase

s

întru

csuele lor i în deosebi s-mi vorbeasc de ncazurile lor. Totdeauna de

în

s

ncazurile lor au povesteasc cei srman», dar acetia o fceau cu o demnitate deosebit, vorbind de moarte i de srcie cu o resignare stoic, numrând mormintele copiilor lor

numra

pomii

Sraci acetia.

sdii

sunt,

Prsii

aa cum în

altcineva ar

jurul casei.

netiutori sunt eranii sunt i plini de eresuri,

noble în Tnâ lor. Sunt mâncare i multmii cu puin,

dar este o mare

cumptai

la

puine sunt nevoile

lor,

dorinele lor sunt

ara mea

mrgenite; dar un

mare

vis

dragoste fiecare din

13

ei

în

îl

hrnete

inima

s

sa:

cu el

s

fie stpân pe pmânt, dorete aib în sama lui ogorul pe care-l lucreaz; dorete s-1 poat numi al su. Aceasta mi-a

spus fiecare din

venic

al

i

ei

ei

toi

tuturor cuvintelor

era cântecul

;

lor.

*

«

«

Când am vzut întâiu un sat românesc, cu colibele-i mrunte ascunse între pomi, singurele coluri verzi pe nemrgenitele câmpii, abia familii

întregi

c

de puteam

pot locui în

crede case aa de

mici.

Preau casele pe care le schiam în copilrie, cu o la mijloc, o ferestruic de amândou prile i fum mergând undeva în rotocoale din coperiul buhos. Adesea aceste coperiuri par prea grele pentru asemenea csue; par le zdrobesc, i uile date în lturi li dau o înf-

u

c

iare de parc

ar striga

dup

ajutor.

Seara femeile stau torcând din furc pe praguri, pe când turmele vin spre cas tropotind moale prin praf i dulii latr furios, umplând de zarva lor tot vzduhul.

Mria

14

Regina României

Niciri n'am vzut atâia duli ca îngrea încercare pensat românesc, tru cine clrete pe un cal neastâmprat. Cât e noaptea de mare, cânii latr Nu se opresc nicio clip; îngânându-se. e un zgomot nedesprit de noaptea ro-

—

tr'un

maneasc.

s

Totdeauna mi-a plcut Am fcut aa anului, i nu e lun care

tele acestea. al

cutreier sa-

în

s

orice timp

nu-i aib

farmecul.

Primvara, sunt pe jumtate îngropate pomi, o Mare spumegând de flori albe, din mijlocul crora coperiurile rotunde ale colibelor rsar ca nite nouri mari

'n

cenuii. Oalie, gâti i purcelui se joac ici i colo pe praguri; zambile timpurii i ppdii galbene cresc' în voie prin curile nemturate, unde oale de forme ciudate i luminoase buci de scoare rupte zac în

pitoreasc neorânduial.

Printre toate acestea copiii cu negri se gsesc pe jumtate goi în

cit

libertate.

leg

cum

Niciodat n'am familii

aa

fost în stare

s

de îmbielugate,

ochi feri-

îne-

fr

ara mea

s

15»

mai pomenesc psrile

i

atâia

prie-

teni cu patru picioare, pot afla loc în cele

dou mrunte cmrue

din care se alc-

tuiesc aceste colibe.

de zpad; grmgioar învsunt rotunzite, aa

Iarna, satele sunt acoperite

fiece

csu

(^

o alb

luit; toate colurile încât coliba pare fie

d

s

împachetat

Nu-i nimeni osteneala nmeii. Zpada rmâne unde sniuele

sar peste ridicaturile

în

vat.

s înlture a ei,

drumuri tot aa de învlurate ca de furtun!

czut;,

fcând o Mare

btut

eranul român nu e niciodat grbit. Timpul n'are niciun rost în socoteala lui de via. Deprins cu zri nemrgenite, el nu ateapt ajung într'o zi la captul drumului.

s

Vara, carle, iarna sniile se mic, de-a lungul acestor nesfârite drumuri, încet, supus, cu o neobosit rbdare. Trase de cai mruni, slabi, snii'e de lemn trec peste zpada neegai; eranul

st pe jumtate ascuns între grmezile de lemne i cpiele de fân ori de coceni,.

Mria

16

dup cum

duce una

ori

alta

Bun de zugrvit

altul.

la

Regina României

dela un loc asprul lui

în

aa bun de zugrvit vara în alb, cu plria larg 'n margeni, culcat cu mulmire pe grâul cldit, pe când boii lui rbdurii se trudesc înnainte, prând a fi tot aa de nepstori ca i stpânul lor la lungimea drumului. Ceslabi, vânjoi, cu nuii boii acetia, coarnele lung arcuite; ochii li sunt frumoi, cu o cuttur aproape ca a omului. de-a lungul acestor drumuri carle eranilor se trudesc, unul dup altul, capt, prin norii de praf. Dac în ir noaptea le apuc pe drum, boii sunt desjugai, carle trase lâng pân ce zorsrind amintesc tiranilor rile mai ajung la int. sunt multe pote pan cojoc, e tot

cmaa

lui

—

i

fr

an s

c

Când plou, praful se face noroiu; drumul se face atunci numai o ap! România nu e o ar de colori tari. E o ciudat unitate în zrile-i largi, în drumurile-i prfoase, în eranii ei îmbrcai în alb, în carle ei aspre de lemn.

Pan i în

boii

i

cenuiu sau

>cât

s

se

fac

par a se fi contopit coloare murg, aa înuna cu acel soiu de viscaii

în

ara mea

negur

toare

ce

IT

zace asupra tuturor In-

crurilor.

Numai

apusurile prefac

toate

aceste

îiuane de umbr într'o neateptat minune de coloare, revrsând asupra pmântulul i cerurilor valuri de aur minunat. Am vzut cli de fân schimbându-se în piramide aprinse, râuri în panglici de foc i fee sarbede, obosite aprinzându-s€ ea de o miraculoas strlucire.

Un sului,

ceas fugar, ceasul acesta al apudar totdeauna el nvlete asupr-mi

ca o venic fgduial trimeas de Dumnezeu din ceruri. Poate c, iarna i toamna, aceste apusuri sunt mai glorioase, când pmântul e obosit, când munca lui de un an e isprvit sau când ci doarme supt strlucrtoru-i giulgiu de zpad, pzind în sânul

su

recolta ce va

s

vie.

Cu totul altfel decât satele de la câmp sunt cele din munte. Csuele sunt mai puin srccioase» nu aa de mici, coperiurile de stuh sunt înlocuite cu cele de tabl, care strlucesc 2

Mana

18

Regina României

Mai bogate i mai soare. vemintele eranilor; colorile sunt mai vii, i adesea o grdini plin de flori încunjur casa. cerToamna e vremea potrivit ca muncele toamna, sate din aceste cetezi când copacii sunt o înflcrat strlucire» când anul ce trage de moarte arunc o ultim sforare de frumuse înnainte înving frigul i zpada. De multe ori am fost primit din inim în aceste stucene, eranii ieindu-mi înnainte cu manile pline de flori. La cel

ca argintul

în

felurite sunt

s

;

s

d'intâiu

semn de apropiere

cete de

clrei

m

rustici

1

a trsurii mele,

vin în

goan

ca

s

întâmpine, sltând grbit pe cluii lor ori ramuri înflorite i chiuind de bucurie. Se in hojma de trsur, ridicând nori de praf. Ca i stpânii lor, caii mruni sunt nebuni de aprini; totul e zvon, coloare, micare; slbatec alearg bucuria pe pmânt. Clopotele satului sun, glasurile lor sunt pline de voioie i ele-i strig bine-ai venit! Cete de femei îmbrcate vesel i de copii se revars din case, zburlii, purtând stegulee

;

ara mea

dup

ce i-au

mene

19

s

prdat grdinile ca

sa-

calea Reginei lor. Biserica se afl 'n de obte în mijlocul satului; acolo Doamna trebuie sai lase trsura, i, încunjurat de o mulime iute, fericit, e dus spre sfântul lca, în

flori

unde preotul o primete în

la

u

cu crucea

mân. Ori încotro se duce, mulimea o înnu e stângcie, nu e sfial,

tovrete; dar nu e ranii

îmbulzeal ori strivire. ermân plini de demnitate; sunt glgioi în bucuria lor.

nici

români

rare ori

ei

Li trebuie

si aud

s

se uite Ia cineva, s-1 ating, glasul: dar nu arat mirare i

curiositate,

De

numai puin.

cele

mai

multe ori expresia feei lor rmâne serioas, i copiii lor se uit lung la om, cu fee grave i ochi mari plini de expresie.

Numai clreii aceia zgomot în voioia

a face

Sunt curioase ciudate.

România

e noroc

s

în

goan

datini la erani,

o

ajung

lor.

eresuri

ar

de secet, ajungi cu ploaie: e semn de fiind

2'

20

•'

Mana

Re({ina

României

ndejde de burt

bielug, de rodnicie, e recolt, bogie.

—

Une

ori,

când mergeam prin

sate,

e-

ap

rancele puneau donie mari pline de înnaintea pragului; un vas plin e semn de noroc. Ele vars chiar înnaintea piciorului cuiva, tot din pricina acestui straniu eres, apa e belug, i,, când vine faa luminar între ei, trebuie se fac

ap

c

s

i

cinste în tot felul.

Am

vzut

fete înnalte, frumoase,

sm

ind

ie-

din casele lor ca întâmpine cu cofe pline ochi pe cap: la apropierea mea, stteau pe loc, stropii lunecându-li pe ca arate bine vasele sunt cu ade-

vrat

fa

c

s

pline.

E

s

bine întâlneti un car plin de grâu sau de fân carei iese 'n cale; dar un car deert e semn sigur de nenoroc. De multe ori, pe unde am fost, locuitorii s'au strâns în jurul mieu, srutându-mi manile, marginea hainei mele, czând în genunchi parc ar fi voit s-mi srute piciorul, i mai mult decât odat ei mi-au adus pe copiii lor cari-i fceau cruce înnaintea mea ca i cum fi fost

a

o icoan

într'o biseric.

ara mea

21

înroi

te

m'am

aa

fr

s

primeti un omagiu, dar pe încetul

La început era greu a

aceste manifestaii loumilit, pe jumtate iale; pe jumtate mândr, înnaintam printre ei, fericit aflu în mijlocul lor.

deprins

cu

c

m

Ar ce

fi

cu

am vzut,

tre acest

neputin

sv

descriu tot

auzit ori simit pe

cale

în-

popor simplu, cu inima cald;

atâtea priveliti vii, atâtea scene mictoare au rmas întiprite în inima mea. rtcit prin sate pierdute în locuri uitate, pe esuri fierbini; m'am pan la umile csue cuibrite laolalt pe

Am

crat

Am

ajuns la plcute scoaste de muni. lauri mrunte ascunse între brazi uriai. Pe ermuri de Mare pierdute am descoperit stucene unde Turci locuiau în singu-

ratec rzleire; lâng Dunrea larg am rtcit

printre târguri puintele,

locuite

de

pescari rui, al cror tip se deosebete aa de mult de al eranului român. De la întâia vedere recunoti neamul lor: uriai înnali, cu brbi frumoase i ochi albatri, cu cmile roi ce se vd cât de colo.

Mria Regina Româmet

22

Mai

ales în

Dobrogea aceste naii

îmbulzesc: pe lâng Turci. Ttari. Rui, pe alocurea triesc panic unii lâng alii. lurite

se

Am

fost intr'un

sat

fe-

Români.

i Nemi,

dm Dobrogea

care era în parte românesc, în parte ru sesc, în parte nemesc, în parte turcesc mers de Ia un capt la altul, cerce tând atâtea csue, intrând în fiecare bi seric, isprvindu-mi încunjurul la mica moschee rustic, tapisat cu covoare vetejite, i acolo, într'o mulime de Turci de rând, am ascultat slujba lor ciudat, din care n'am îneles nimic. femeie care nu e voalat n'ar^ drept între în sfânta incint; dar un nume regal deschide atâtea ui, i atâtea regule severe se calc în bucuria de a primi un oaspe aa de ne-

Am

O

s

obinuit.

arztoare zi de var am venit orel locuit aproape numai de Impriam bani mruni între sraci fr sprijin i purtam de ici

într'o

într'un

Turci.

i

cei

m

Era acuma rândul poporaiei musulmane; de aceia cercetam locurile cele mai nenorocite, cu manile pline de bani. colo.

ara mea

Aa

23

de mare bucuria la venirea mea, încât scopul cel adevrat al M'am visitei mele a fost aproape uitat. gsit încunjurat de un roiu de femei aprinse, în ha'ne ciudate, ciripind o limb Ii-a

fost

neîneleas mie. îmi ziceau

m :

Sultan, i fiecare-i simia

pipi; puneau degetele nevoia d^ a pe hainele mele, atingeau pe spate, ba o bahadârc btrân m'a apucat de brbie. duceau din colib 'n colib,

m

M

din curte

'n

de tovarii

curte.

miei,

M'am gsit desprit rtcind într'o lume pe

M

care n'o mai cunoscusem pân atunci. târau cu ele printr'un labirint de mici colibe cldite din lut, de grdini ridicul de mici, de

ogrgioare

dosite,

întru în locuinele lor,

sm

s

fcându-m

s

pun mâna

pe

copiii lor, aez pe scaunele lor. Ca un zbor de cioare se certau i se bteau dup mine, puindu-mi întrebri, copleindu-m cu bune urri, la care nu puteam rspunde decât cu o micare din umere i zâmbete. Femeile musulmane mai srace nu sunt de fapt voalate. Ele poart largi ndragi de bumbac i peste dânii un fel de mantie ,pe care i-o tot in supt nas. Cro-

^

Mria

Regina României

acestor mantii

iala

li

d

acea

linie inde*^-

scnpibil, aa de plcut ochiului i care aparine numai Rsritului. colorile ce aleg ele sunt totdeauna armonioase; afar de aceasta, ele sunt în concordan cu împrejurimea lor de soare i de praf.

i

meile

Fe-

acestea

poart ciudate

—

colori

al-

bastreterse i mauve, chiar i negruJ hamelor lor nu e cu adevrat negru, ci a

luat nuane ruginii, care se amestec plcut cu mediul în floarea noroiului în care

locuiesc.

Când

se

îmbrac pentru drumuri mai de obte negru, cu

lungi, portul lor e în

o

pânz alb ca zpada pe capetele fel înfurat încât ascunde toat

aa

lor fata

afar de ochi. Nespus de pitoresce i de tainice sunt aceste întunecate figuri când vin ctre tine atingând uor preii i purtând în de obte un greu în mâni; este în ele ceva biblic, ceva care duce pe om îndrt spre

b

vremuri foarte deprtate. In

acea cald

care vorbesc,

diminea de var de am cutat s scap o drp

de nvlitoarele mele

din

caleâfar

de

ara mea

aa mic

prietenoase, tr'o

colib

încât

25»

s m pot furia în-

u

a carii

era larg des-

chis. Ispitit irezistibil de

am strbtut

în tainia

de

umbra-i tainic,, lut,

gsindu-m

aproape desvârit întunerec.

La captul cellalt o ferestuic lsa strbat o slab raz de lumin. Bojbindu-mi drumul, dduiu de un ptucean de zdrene i pe acest culcu al miseriei descoperiiu o femeie btrân-btrân, aa de btrân, încât ar fi putut: fi trit pe vremea zinelor i a vrjitoarelor, Vremi ce nu mai au a face ca într'un

s

—

s

vlmagul i

zvonul de astzi. .Aplecându asupra ei, m'am

m

uitat

boit, i

toate povetile tinereii mele c-mi rsar înnainte, toate istoriile pe care, în copilrie, încântat, le ascultasem, istorii pe care nu le uii niciîn faa-i

prur

odat... De-asupr-i, atârnând de un cuiu ruginit la îndemâna ei, era o oal de lut neagr, de o form ciudat. Toate în jurul bahadârcei acesteia erau în floarea pmântului faa ei, locuina ei, zdrenele care o acoperiau, locul pe care sta. Sin:

Mana Regina României

26

gura pat de lumin un miel alb, culcat

în

fr

la

aceast taini era s-1 supre cineva

picioarele patului.

Puind ceva bnui între cârligatele-i degete osoase, am lsat pe aceast ciu

dat fiin btrân

în sama tovarului ei întorcându-m la lumina avuiu simul c, o clip, mi-a fost

zpada,

alb ca

soarelui,

s

i,

dat rtcesc prin veacuri spre zilele de odinioar.

fr numr

De

ar

Ia început Romnia a fost o nvlirilor. Un stpân tiranic dup altul i-a pus manile grele asupra acestui popor; el a fost deprins a fi stpânit, ap-

supus

sat,

s

maltratat.

se afirme,

Rare

s-i

ori

i-a

fost

ridice capul,

îngduit

s

fie

ne-

atârnat, fericit ori liber; totui, în ciuda luptelor i a robiei, n'a fost un neam sortit

s^ piar. biruit orice asprime a sorii, a înfruntat orice miserie, a biruit orice subjugare, i n'a putut fi strivit la moarte

A

dar de

aici

a ieit

nu e vesel. Cântecele

c

pan

;

poporul romanesc

lor sunt triste, încete dansurile lor, petrecerile lor rare ori aprinse.

ara mea

27

aud tare glasurile Io-. In zilele de serbtoare îmbrac hainele cele mai vesele

rar se

i, strâni laolalt în

dnuiesc

drumului,

praful

grupe sau

în

în

cercuri

neobosii, ceasuri întregi; dar

nici

ei

largi,

atunci

nu sunt voioi sau glgioi, ci solemni i plini de demnitate, prând a i face cheful cumptat, fr patim, fr grab. Cântecele lor sunt plângeri îndelungi ce cânt pe fluierile lor plâng sfârit aspiraia lor i dorul care se pare

;

fr

ariile

a

rmânea venic nemulmit,

a

nu

cu-

prinde nici ndejde, nici îndeplinire. *

aceia sunt puine case abia de este vre-un castel ori vre-un mare monument rmas din trecut. De ce nevoie se cldeasc frumoase case dac în fiecare zi dumanul

Tot pentru

foarte vechi

:

s

s nvleasc asupra terii i s ard pân la pmânt! Una ori dou ciudate vechi cldiri s'au

putea totul

pstrat din acele vremuri de nvlire: solide, înnalte zidiri cu un cerdac deschis, tocmai în vârf alctuit din puternici stâlpi scuri, i, ici colo în imensa adâncime a zidu-

Mria Regina Român

28

rilor,

ei

pând. Ceti pe jumtate de obiceiu cam

ferestuici cu locuri de

primitive, pe

jumtate

case terneti, ele

rzlee i nu vzut în alte

turnuri,

stau

samn

cu nimic din ce

am

teri.

Am

trit într'una din aceste ciudate Cerdacul, care fusese odinioar o întritur, s'a prefcut acum într'un simplu balcon, i din mijlocul stâlpilor stârcii o plcut vedere se putea cpta asupra dealurilor i esului. Odile de dedesupt erau mici, joase, neregulate, cu ziduri mari groase; o scar de lemn dreapt ca una de funie ducea la aceste încperi. pe din afar i pe din luntru zidirea era dat cu var, i atât de primitiv- era construcia, încât cptase încase.

i

i

c

cânttoarea înfiare ar fi fost modelat cu degetul unui olar. Nu erau unghiuri tioase, ci ceva rotunzit i neegal la coluri pe care nici o cas nu-1 poate avea. Totul era încununat de un acoperi lat de indil, cenuiu, cu lumini de argint.

Dar înnainte de ale acestei teri trecut.

stiri

toate

vechile

mn-

au pstrat comori d'n

ara mea

2^

Chiar de la început, aceste coluri rzlee de frumuse m'au atras mai mult decât orice; nedescriptibil e farmecul pe care-1 arunc asupr-mi, aproape neîneleas desftarea cu care-mi umplu sufletul!

Ca i

în

multe

alte teri,

clugrii

s

i

aleag maicele din România tiu cum cele mai încânttoare locuri pentru lcaurile lor de pace. cltorit dela unul din ele la altul, descoperind multe tesaure ascunse, cercetând pe cele mai bogate i pe cele mai srace, pe cele de un acces uor i pe cele ascunse departe în vi de munte, unde piciorul cltorului numai arare ori

Am

rtcete. La unele am putut ajunge numai clare,

urcându-m

peste dealuri

i

vi, peste

psuri pietroase, urmat de cete de erani în veminte albe, pe clui zburlii, ciufulii, dar având piciorul sigur ca al caprei de munte. Odat într'amurg, dupce o zi întreag clrisem peste muni, dduiu pe neateptate peste unul din aceste deprtate lcauri, cu preii albi, de un pitoresc stra-

Mria Rc(ina României

30

niu,

pe jumtate ascuns între brazi

i

nerabili fagi cu trunchiurile ca uriai

odat

împietrii, uriai cari în cel din

vede-

urm

în

spasm de agonie îi frâng manile zadarnic desperare. La apropierea mea clopotele începur

s

sune, glasurile lor clare

al

lor

i rsuntoare

proclamându-i bucuria ctre

ceruri.

Trecuiu pe supt portalul acoperit în curtea încunjurat de ziduri. Innainte de cobor, am fost încunjua fi putut rat de un negru roiu de maice schiând smerite gesturi de salutare, fcându-i '

S

m

ghenunchi i apsându-i de jos, apucându-mi manile ori pri din îmbrcmintea mea, pe care le srutau, pe când strigâu i murmurau, optind vre o rugciune. Uimit de aa o întâmpinare, am fost luat de supîoar de maica starit, o venerabil btrân tremurând, a carii fa era aa de încreit de vârst ca un câmp brzdat de plug. Pe jumtate ducându-m, pe jumtate conduse acându-se de sprijinul mieu, prin ua deschis a bisericii. Din vreme în vreme-mi sruta pe furi umrul i în-

cruce,

czând

frunile pe

în

pietrile

m

ara mea

31'

tfun fel de smerit extas apsa faa-i btrân, btrân, de a mea. Toate celelalte maice se îngrmdiau dup noi ca un stol de psri cu penele negre, vlurile lor întunecate plutind în vânt, iar clopotele sunând într'una, în zvon de bucurie. In lcaul umbrit fcliile aprinse erau

ca roiuri de muti luminoase într'o pdure întunecat. Clugriele se aezar de-a lungul zidurilor, vemintele lor negre fcânduse una cu umbra, aa încât numai feele lor reieiau, fcute i mai eterate prin tremurtoarea lumin a candelei.

—

a

c

era bucuros spune frumos cântecul lor, îns n'ar fi tocmai adevrat. Nu ca în Rusia, cântarea în bisericile româneti e departe de a fi melodioas: ele bâzâiau pe nas cântri trgnate, adesea repetate, de loc armoniaib cuvânt de-a oase i care nu par ajunge vre odat la capt. Dar, oarecum, în seara aceia, în pierduta mnstire de munte, departe de ca-

Cântau,

s

sele oamenilor, acolo, în paraclisul cu ta-

vanul

jos, plin

de aceste

figuri

îmbrcate

Mria

32

Regina României

doliu, ale cror fee severe erau îngereti în mistica lumin, sunetele stranii care se ridicau spre bolt nu erau ne ia

'n

Era ceva btrânesc în ele, ceva legtur cu zugrvelile î icoanele oarecum barbare, ceva care prea a rtcit, venind din vremi trepan cute, în lumea mai zbuciumat de locul lor.

arhaic, primitiv, în

c

astzi.

.

Mai pompoase erau primirile de care învrednicit în mnstirile mai mari. Acolo toi clugrii veniau în alaiu întâmpine: o procesiune de fiini cu veminte negre i brbi lungi, de apa-

m am

s

m

ren

auster. întunecai la fa. Luându-m de bra printele stare ducea solemn prin biserica bogat împodobit, pe când o sum de copilai aruncau flori cum treceam. de aspre reNu sunt peste

m

msur

gulele

mnstireti

în

România. Uile

m-

deschise vizitatorilor; în zilele mai demult erau case de adpost pentru drumeii ce cltoriau din Ioc în loc. nstirilor

sunt

Sfintele ziduri -zile

celor

ce

ddeau gzduire

treceau

pe acolo;

de

trei

aceasta

ara mea

31

«ra vechia datin; i acuma în multe locuri clugrii i maicele au voie s-i închirieze csuele la cei ce simt nevoie de odihn pe o var. Aceasta îns e cu putin numai unde mnstirile sunt adevrate mici sate, unde, mai mult sau mai puin, fiecare locuitor are csua lui!

Sunt

dou

feluri

de mnstiri

în acea-

st ar; ori o mare zidire, unde clugrii i maicele sunt unii supt acela coperi, o sum de case mici adunate pe un spaiu larg în jurul bisericii centrale.

ori

Numai cele d'intâiu sunt interesante din punct de vedere al arhitecturii, i unele din cele pe care le-am cercetat sunt de o perfecie aleas în proporie

i form.

Mai presus de toate celelalte una din mnstiri atrage spre sine, cci cu adevrat e de neînvins farmecul ei. O mnstire, alb, singuratec, ascuns departe în regiuni de pduri mai

aceste

verzi

i

Perfect

zpada

m

mai dulci ca oricare altele în ar. e forma bisericii sale, albe ca rândurile de stâlpi care-i încunjur 8

Mria Regina României

34

Un farmec i o tain o înn'am mai simit aiurea. Sobre-i sunt sculpturile, dar o armonie de nedescris îi face liniile frumoase, i o pace ca aceia strbate locul, încât aici am simit fi gsit cu adevrat casa de pare linitita curte.

fur, cum

c a

odihnei...

Oriunde merg, acolo clugriele primesc cu o mictoare bucurie, pe

m ju-

c

mirate poate cineva care e aa se îngrijeasc de un loc aa de de sus duc adesea acolo, oricând pot, simplu. cci a aruncat un straniu farmec asupr-mi,

mtate

s

M

i

adesea trebuie

s

m

întorc

iari

la

preii ei albi. Cldirea alctuiete un dreptunghiu în

jurul

bisericii,

trei

laturi

din care, sunt

alctuite de o îndoit colonad, un rând peste altul, cel de sus formând un cerdac deschis mergând de jur împrejurul întregului. In dosul acestor stâlpi sunt chiliile maicelor: mici boli, odi mici, date cu var, nmile i tcute Larg e biserica, nobil în linii, bogat în sculptur, având în frunte un vast pridvor acoperit care se sprijin pe stâlpi

de piatr bogat sculptai. Ca i

interiorul

:

"'

WE^"^^'^-* cldirii,

«rTara

mea

35

acest pridvor e împodobit întreg

fr

art, de un de o concepie coloarea armonioase, i desemn vremii. fiind îmblânzit de mâna In luntru, biserica e înnalf, întunecoas, mistic, zugrvit întreag cu sfini ciudai la fa, cari se uit fix la tine ca sunt tulburai din sini cum s'ar mira gurateca lor tcere i pace. Multe comori zac între aceste ziduri vechi icoane, lespezi de mormânt în ruin, o catapeteasm minunat spat, aurit i zugrvit cu o neasmnat îndemânare, toate colorile fiind vetejite i armonisate Timpul. de meterul tuturor artelor, In coluri de umbr candele greu btute cu ciocanul, atârnând de lanuri de sus, rspândesc o lumin tainic asupra icoanelor îmbrcate cu argint pe care l-au lustruit atâtea evlavioase srutri. De fapt

cu

fresce,

arhaic,

c

—

s

se un sfânt lca. îndemnând sufletul mai presus de lucrurile pmântului

ridice

acestuia...

Ultima lture a ptratului e închis la mijloc, care de un zid înnait, cu o se deschide asupra unei înguste crri ce duce spre o a doua biseric, mai mic, tot

u

Mria

36

aa

de perfect

mare din curtea

Regina României

form

i

ca interioar.

în

zidirea

mar

Aici se înidilic, încunjurat

groap

maicele: un col de ziduri zguduite, pe care le in holalt, cu lungile lor brae spinoase, tufe de trandafiri slbateci, acoperii cu gingae flori. Crucile de lemn cu ciudate forme care înseamn mormintele stau în mijlocul înnaltei ierbi, învlurate i a venerabililor meri pe cari vrâsta pare aplece milos

s

ctr

i

dorm supt brazd

cele ce

la

picioa-

rele lor.

De

jur

împrejur,

pduri de

dealuri joase, undulând; ca fond

la

fag

pe

acestea,

munii: albatri, înnegurai, cu neputin de atins, alctuind o barier împotriva lumii din afar.

Un

.

loc de

frumuse, un

loc de

odihn,

de frumu set rsar înnaintea ochilor mici când gândes: la aceste ascunse case de rugNenumrate sunt acelea pe care ciune.

un loc de pace... Multe

rituri

m

în cele patru coluri ale terii, îmi întorc pasul spre ele ori de

le-am cercetat

i iari

câte ori pot.

Ar

fi

greu de spus care sunt cele mai comunitile monahale sau

interesante:

ara mea

37

mnstirile; i unele i altele sunt de o potriv de interesante, de o potriv de gingae. îmi aduc aminte de o mnstioar cuibrit la picioarele unui munte amenintor, încunjurat de pduri de brad, întunecoase

i

tainice.

Drumul

într'acolo

era întortochiat, pietros, greu de fcut, dar locul el însui era un mic raiu de linite, încunjurat de livezi, verde i odihnitor ca un vis de pace. Ciudai clugri btrâni îl locuiau pustnici tcui, îngropai departe de lume,

:

stafii

de

irea

lor,

umbr, aproape

sinitri în rzlecu ochii lor cari au luat cuttura locuitorilor de pduri nedeprinî se mai uite în ochii oamenilor. zgomot ei urmau oriunde mergeam, cu capetele plecate, dar urmrindum cu privirea de supt sprincenele stufoase, manile fiindu-li ascunse în largile mâneci ce atârnau: pare umbre întunecate îmi pândeau fiece pas. M'am întors de am privit în feele lor obscure: cât de departe preau a fi! Cine erau ei? Care li era povestea? Care fusese copilria lor, speranele lor, iubirile

s

Fr

m

c


38

lor? In cea mai mare parte, cred eu, erau numai fiini umile, ignorante, ideale

fr

fr

visiuni îndeprtate de mai mai vaste, înnaUe lucruri. Unii erau aa de btrâni, aa de gârbovi, încât nui mai puteau ridica frunile priveasc sus spre cer; brbile lor lungi, sure, luaser înfiarea muchilor pe cresc pe copacii czui.

s

Dar unul era printre ei, înnalt i drept, cu faa palid, 'uscat ca a unui sfânt. Nu tiam numele lui, nimic din trecutul lui, dar avea o nobil, i mi s'a prut în ochii lui puteam ceti visuri care nu erau

c

fa

numai

visurile acestui

pmânt.

rile

Nu pot vorbi, vai! de toate mnstice am vzut, dar de una trebuie s

pomenesc, cci

ior

în

adevr

e

un

rar

col-

de lume.

Ascuns

în

gura unei peteri, pierdut

slbitec regiune dî munte, este o bisericu ciudat, aa de mic, dar aa de mic, încât trebuie s-i pleci capul

in

c

cea mai

si

s

pragul; pare fie o jucrie, cad acolo de vre-o de uria i uitat. E numai un paraclis de lemn, mic, supirel, pzit de puini albi clugri btrâni, fiine aa de vechi i de

lsat

treci

s

mân

ara mea

39

gârbove, încât par a fi prins muchiu ca pietrele ce zac totdeauna în acelai loc... Niciun drum nu duce la acest lca; caui calea pan acolo pe jos trebuie sau clare, peste prpstii de munte i peste stânci piezie. Acolo zace, la intrarea întunecoas a peterii, singuratec, sur i veche, ca o tain ascun:s ce ateapt a fi descoperit. Dincolo de bisericu prpastia se în-

si

i

întortochiat, mergând în misteriosul întunerec, drept în inima pmântului. Când ajungi la capt, se aude un gâlgâit de ap: un izvor, rece ca ghiaa. iese aici bolborosind din adânc, curat i rcoritor ca izvoarele din grdinile Ede-

tinde, întunecat

nului.

Am cari

vin

aflat

s

fie

de îndrgostii

cununai

la

cu

patim

aceast biseric,

ciuda asprimilor drumului, în ciuda barierelor posomorâte, aa încât fie unii în

s

pe

via

în acest loc

deprtat unde muli-

mile nu se pot aduna. Pe calea la aceast biseric, nu departe de gura peterii, st un mic cimitir singuratec, plin de cruci de lemn. Aici clugrii cari i-au isprvit viaa singura-

Mria

40

Regina României

tec sunt aezai

venicastând ca spectri în potriva stâncii goale. Soarele verilor le cojete, vânturile toamnei Je bat i adesea zpezile iernii Ie dau la pmânt. Dar, primvara, viorelele timpurii i dedieii gingai se adun în jurul lor, în

spre

sfârit

odihn. întunecate sunt aceste

grmdindu-se

mirositoare

în

cruci,

mnunche

Ia

picioare.

Mi n'ar

acesta.

se pare trist

fi

s

c,

fii

în ciuda singurtii, îngropat într'un loc ca

.

«

Odat clriam

*

prin

zpada

ce

se

Calea ce urmam, ca toate drumurile romaneti, era lung, lung, nesfârit de lung, pierzându-se în deprtare, fcându-se una cu bolta fr coloare. Era o zi de depresiune, o zi de desghe, când lumea e cum îi mai ru. Jur împrejurul mieu câmpiile netede se întindeau ateptând ceva care nu venia. topia.

Peisagiul

prea

n'aib margeni

fr cere 4rist

via,

aps

;

fr

s

fie

fr

orizont,

monoton uniform,

lumin,

fr

veselie.

asupra pmântului,

odihn.

s

totul era

tcere

Ti

ara mea

4tj

lsat în voie i capul plecat mieu prin noroiu. Nu mergeam niciri anume; un fel de toropeal sau nepsare venise asupra noastr, în consunan cu melancolia zilei. cea umed atârna ca un vl veted chiar de-asupra pmântului; nu era o cea deas, ci flutura ca un abur. Deodat auziiu un sunet jalnic venind spre mine din deprtare, ceva cum nu mai auzisem înnainte. Trgând frâul, sttuiu pe loc la mar-

Cu

frâul

înnotam cu

calul

O

s

ce o vd. era procesia care, ca un vis straniu, venia spre mine din cea. Innotând prin zpada în topire înnaintau doi bieai purtând între ei o tav

ginea drumului,

De

fapt

mirându-m

neateptat

rotund supire pe

dup

ei

care se afla o coliv; venia un preot btrân cu crucea

în mân, îmbrcat pompos în podoabe vetede: roii, de aur i albastre. Vemântui greu era tot stropit i murdrit, prul lui cel lung i barba nepieptnat erau de un cenuiu murdar, ca i drumul pe care mergea. Un btrân trist, neavând alt expresie decât a miseriei pe palida-i.

fa

czut.


-42

dup el urma un car aspru de de boi ale cror nasuri atinaproape pmântul; rsuflarea lor

îndat iemn,

tras

greau

fcea nourai

o nerbdtoare

nelin'te.

Din acest car se auzise sunetul cel Ce putea fie? Atunci de-odat

s

trist.

am

jurul capetelor, prin cari

în

ochii luciau cu

îneles!

Un

sicriu

era pus în mijlocul sttea un numr de b-

neted

carului; în juru-i

gemând i plângând, ridicându-i trist, care rsuna

trâne,

glasurile într'un cântec

ca o bocire prin aier. .zburlit

i

valurile lor

Pârul

lor

alb era

negre fluturau

în jur

ca smocuri de fum.

Dup trâni,

car

cântând

mergeau patru igani

b-

jalnice pe vioarele

lor

arii

iptoare, pe când

glasurile femeilor luau

pe alt scar. Niciodat n'am un bocet mai trist, nici un zgomot

refrenul auzit

mai lugubru. îndat dup igani venia ceat de rude descule, iind lumânri

•o

aprinse în mâni. Flcrile ubrede preau aproape ruinate ard aa de slab în melancolica lumin a zilei. Trecând, aceste fiini obosite ridicar •fee palide, privindu-m cu ochii jalnici

c

.

.

ara mea

43

cari nu artau nicio mirare. Prin ceaa întunecoas preau a fi tot atâtea stafii, venite de niciri, mergând spre nu tim ce int. Ca umbra trecur i se pierdur. Dar, prin ceaa ce se strânsese, bocetul urmreasc, statornic, se întorcea s

m

chip ciudat, ca strigt, din sicriaul în

Mult timp

i cum lui,

dup

mortul

dup

ce

ar

ajutor.

aceast

fi'

.

stranie

vedenie dispruse, am stat privind la drumulunde urmele picioarelor lor rmseser întiprite pe zpada topit. Fusese totul numai o halucinaie, creat de melancolia zilei?

La

întorsul calului

umbr rsrind pe drum.

mare

Ce putea

la

s

se înfi o o distan scurt fie? Era o zi de

mi

apariii? greutate fcuiu calul de acel Io:; zu cred triste

Nu

vd

fr

stafii!

.

s se apropie c une ori caii

.

Apropiindu-m, am bgat de sam aceia ce înspimântase calul meu nu era decât o înnalt cruce de piatr. Monumental, acoperit de muchiu i misterioas, sttea singuric, asemenea cu un strjer ce ine venic paz asupra

c


44

drumului. mari

turi

De pe braele-i rstignite piccdeau pe pmânt ca lacrimi-

grele

Plângea oare crucea btrân, plângea o singuratec îngropare trecuse

pentru

c

pe acest drum?.

.

* In

*

s

vorbesc puin de aceste ciudate cruci vechi pe care, pe toate drumurile ce le-am strbtut, le-am întâlnit, în orice parte a terii. acum n'am dat bine de rostul lor, dar mis dragi: ele par aa de bine în consunant cu caracterul întru câtva melancolic al terii In de obte ele stau la marginea drumului, une on în singurtate impuntoare, une ori în grupe; une ori sunt din piatr ciudat spat; une ori sunt de lemn, crud Trebuie

Pan

zugrvite de figuri de sfini arhaici. îndoial aceste pioase monumente au fost înnlate ca însemne locurile unde s'a petrecut ceva: poate moartea vreunui erou sau numai omorul unui singuratec cltor care nu era menit s. ajung la captul drumului su.

Fr

s

.

.

ara mea

45

mai multe ori stau lâng puuri, purtând numele acelora cari, gândindu-se la drumeii setoi, au ridicat aceste mijloace de adpat în locuri deprtate. Ciudate la fptur, ele atrag ochiul de departe; eranul îi descopere fruntea înnaintea lor, optind o rugciune pentru mori. La rscruci, am dat une ori peste dânsele strânse câte zece supt un coperi; când se afl îa aa de mare numr, sunt cioplite din lemn. Formele i mrimea lor sunt felurite: unele, sunt grozav de înnalte i de zdravene, acoperite original cu indil; adesea desemnul lor e încurcat, i mai multe cruci, ieind una din alta, fac o alctuire curioas, zugrvit peste tot cu colorile cele mai tari, pe carele soarele i ploaia rpede le îndulcesc spre o pl-

De

cele

cut

armonie. Ocrotite de multe cruciulie

cruci rotunde

i i

tovarele se

lor

mai mari,

grmdesc

cruci ptrate,

alturi:

cruci care

drepte, cruci care par a sunt supirele se pleca smerit spre pmânt. Pe drumuri singuratece aceste dovezi Tustice de credin au un farmec ciudat. .

Mria Regina KomAniei

46

Te

miri ce dorini s'aii ridicat când ele au fost puse acolo de mâni evlavioase i de inimi care credeau. Dar, mai presus de toate, crucile de ispitesc. piatr spat Le-am descoperit în tot felul de locuri: unele sunt de o rar frumuse, acoperite cu inscripii care erpuiesc în minunate desemnuri. dat de ele pe câmpii pustii, pe margeni de drumuri prfoase, la captul pdurilor întunecate, pe singuratece cline de munte. Le-am aflat pe ape pierdute .

.

m

Am

lâng Mare, unde porumbeii rotiau în jurul lor,

valurilor

desmierdându-le

se

uor

cu vârful aripilor. Multe leghi de cale am clrit ca am alt punct de vedere asupra acestor ele-mi umsimbole misterioase, pentru plu sufletul totdeauna cu o puternic dorin de linite; ele sunt aa de solemn impresionante, aa de tcute, aa de lini-

s

c

tite.

.

Una mai

ales mi-a fost

Sttea singur singuric

scump

inimii.

singurtate demn, pe un câmp gol, privind amenintor Ia un smoc de scai cari-i suciau tulpinele spinoase în umbra braelor ei. într'o

ara mea

47'

povestea, nici de ce pzia fude singuratec pare sese acolo de la însui faptul vremii. Obosit de zadarnica veghere, se apleca uor într'o parte, i în amurg umbra- sstraniu cu umbra unui om.

tiam

Nu-i

la

aa

un loc

c

;

i

mna

Nimic

nu

e

mictor

mai

decât cimitirele de sate umile, cu atât mai mult

pitoresc

cu cât sunt mai

;

desfteaz

ochiul

artistului.

Adesea sunt puse împrejurul bisericii dar une ori se afl chiar de-oparte. Totdeauna le caut, plcându-mi s^ de

sat,

rtcesc tindu-m

poetica

prin

aa

de zvonul

i

toase.

De

lor

desolaie,

sim-

de departe, aa de departe graba lumii noastre zgomo-

sigur

c

aceste mici locuri de în-

mormântare nu sunt pzite i mai

îngrijite ca-

bun

rânduial. Gropile sunt împrtiate între buruieni i urzici, une ori scai cresc aa de des lâng cruci,, vederii. Dar,, le ascund pe jumtate

în teri

cu

c

primvara, pan nu e nalt iarba, am gpe unele din ele aproape îngropate în.

sit


-48

ppdii i

stânjinei alergând nebunete peste tot locul. Crucile umbroase se uit de sus la toat aceast bogie de colori»

parec s'ar mira c poate Dumnezeu însui a împodobit gropile lor prsite. eranul român e protivnic oricrii silini fr folos. Ce trebuie s se întâmple, se întâmpl, ce trebuie s cad, cade. Deci, dac o cruce se rupe, de ce s ctm a las'o s zac!, iarba o va acoo ridica,

—

peri, florile se

In

vor

grmdi

în

locul

ei.

dimineaa de Vinerea Mare rtciam

printr'unul din aceste cimitire de sat. Spre aproape fiecare mormirarea mea gsiiu

c

mânt

era luminat cu o supire fclioar, a carii flacr ardea palid, incapabil de a se întrece cu lumina soarelui. Lâng aceste luminie spectrale erau buci de oal pline

cu cenue înc puintel aprins, care trimitea rotocoale fine de fum albastru în linititul aier de primvar. In aceast zi

de

jale,

ilor

lor,

cei

vii

dup

vin

s. fac onoare mor-

datin,

în

consunan

cu

Legea lor. Ciudat privelite, de fapt toate aceste jTiici flcri nesigure între mormintele 'n

ara mea ruin. Adesea locul

49

gsiam o candel

unde orice

rmi

înfipt în

mormântului tears; dar sttea a

însui fusese cu totul supt acolo arzând vitejete, amintindu-i chiar acest deget de pmânt o inim a fost

c

pus

spre odihn.

O btrân o gsiiu în

dimineaa aceia

lâng una din acele fclii, o fclie aa de umil i de supire c abia putea s rmâie dreapt; dar mama btrân o pzia cu braele încruciate parc

stând locului

— ar

fi

îndeplinit în

tcere vre-un

rit.

Apropiindu-m de dânsa, m'am

uitat

s

vd cât de mare era mormântul ce pzia, dar nu putuiu descoperi nici un fel de mormânt. Galbena lumini sta umil lâng un mnunchiu de dediei. Tot ceia ce fusese cândva un mormânt fusese de mult fcut una cu pmântul. Pânza din jurul capului btrânei era alb, alb ca înfloriii cirei cari ddeau veselie acestei

albe erau

i

grdinii a lui Dumnezeu; care creteau lâng pri-

florile

nosul de dragoste al btrânei. «Cine e îngropat aici?>, întrebaiu. «Unul dintre ai mei», rspunse ea. «Era fetia fetei mele; acum se odihnete >.

—

—


50

—

De

ce nu se mai vede mormântul?», mi-a fost întâia întrebare. din umeri, Drept orice rspuns

ddu

i ochii întunecai se uitar în desvârit resignare era ceia

o

miei;

ai

ce

cetiam

în adâncurile lor.

—

s

mai ii De ce curat da'c preotul satului lui

s

pasc

M

între

un

d

mormânt

voie boilor

morminte?»

uitaiu la ea cu mirare.

Nu

se

poate opri o neorânduial ca aceasta?»

ddu

iari

s

poat care aceasta ?»

Iari ddu din s poat opri?

care i ea

«Unde e omul neorânduial ca

din umeri. opri

o

Unde e omul umeri. aib Vita trebuie <

s

s pasc». Vzuiu c socoate unde

aceasta ca un lucru firesc i acela ce zcea supt pmânt putea fi cu adevrat nepstor la aceste copite care treceau sus, atâta vreme cât

c

de Vinerea Mare este cine s-i aduc aminte i aprind o fclie asupra inimii

s

sale In

noaptea de Vinerea Mare, se

fac

lungi slujbe în orice biseric sau paraclis

din

ar.

ara mea Pline de farmec mistic sunt

51

i

aceste

adunri de erani în jurul umilelor case de rugciune ale lor. Brbai, femei i copii se strâng laolalt, fiecare purtând o fclie. Cei ce nu afl loc înnuntru stau afar, în

mulimi rbdtoare. Cu adevrat o frumoas privelite. Din fiecare fereastr de biseric lumina

se revars, pe când triste cântece plutesc ctre cei ce ateapt dincolo de ziduri. In fruntea lcaului sfânt sute de mici flcri btute de vânt, care lumineaz feele celor ce, în extas, ascult sunetele slujbei ce se

svârete

înluntru. Datina cere ca în nopile de Vinerea fie aduse de închintori, flori Mare flori care se aeaz cu evlavie pe o icoan brodat a lui Hristos rstignitul, ce st pe o

s

mas

în mijlocul bisericii. Fiecare credincios aduce ce poate: un

mnunchiu de verdea, o ramur de flori, mân de zambile fcând noaptea dulce

o

lor, sau numai câteva simple strânse la marginea drumului, cei viorele d'intiu dragi soli ai primverii. Când slujba s'a sfârit, în lungi iruri închintorii se întorc pe acas, fiecare i

de mireazma

4*


52

toi laolalt ferindu-i cu grij fcliile, e cu noroc pentru le aduc aprinse înnapoi acas. Nu mai strlucete acum lumin din feretile bisericii; totul e cufundat în întuneric, -biserica însi se desface ca o uria mass de umbr de-asupra bolii. Dar cimitirul de alturi e o grdin de lumini! Au czut oare toate stelele mângâie pe cei ce zac din ceruri ca supt brazd? Ori sânt numai luminiele care ard vitejete, ard necontenit pentru

c

s

s

cei

mori ?

.

.

*

*

Sânt unele minunate

ar, impuntoare rabile, pline

cldiri,

de comori cu

biserici vechi în

bogate îngrijire

i

venepstrate

din trecut.

Le-am

visitat

pe toate

bisericile ace-

cercetând asupra istoriei lor, admirând proporiile lor perfecte, examinând de lea,

aproape scumpele

lor broderii, sculpturile

candelele lor de argint, crucile lor smluite. Evangheliile lor legate 'n aur. Dar, în ciuda frumuseii lor, niciuna din zidirile mai mari nu atrage aa de puternic ca aceste bisericue de sat pe lor,

m

ara mea

53

care le-am vizitat pan i în cele mai deprtate coluri ale terii. e mai ales bogat parte din e o parte în aceste gingae mici cldiri care-mi e foarte drag. Nicio cale ferat

ar

O

;

nu

profaneaz

vile

ei

îmbuntire modern ei

farmec. Aici

frumuse

mâna

nicio

linitite;

n'a distrus

simplul

civilisaiei n'a stricat

original

niciun pictor binevoitor n'a atins vestejitele fresce de pe

nicio

prei.

vechii

Un col

;

de

pmânt

i-a

fiind greu de neschimbat, nedespoiat. Securea n'a dat jos glorioasele-i pduri, speculatorul întreprinztor n'a cldit

pstrat personalitatea: a

atins

rmas

hâde

nici locuri de distracie; oteluri, întiinare monstruoas nu desfigu-

nicio

reaz

verzile-i

De

livezi,

i

clinele-i

roditoare.

mai mrunte bisericue au fost pstrate. Stau rspândite în locuri cu totul de neateptat: crate pe vârfuri de dealuri prpstuite, ascunse în vi împdurite, adesea oglindindu-i gingaele siluete în râuri ce curg la basa lor. Innali brazi, ce se vd de departe, aceia

cele

ca strji înnaintea pridvoarelor, sânt semnele ce arat locurile unde stau. înfipi


54

Bisericuele din urma lor sânt

aa

de

miti-

deprtare se vd numai copacii. Aceti brazi preau c- mi fac semn fgduind voiu gsi comori ascunse

tele,

încât din

c

la

picioarele

întunecai,

inut

lor;

din

unde

ei

desfac lmurit, pentru e un sânt de fag, nu

se

c

peisagiu,

pdurile

de brad.

Adesea am cltorit

leghi ca

s ajung

peste crri pietroase, peste terenuri de mocirl, prin râulee pline de zvon i de capt, i nicipeste povârniuri

la ele,

fr

odat n'am

înelat; întunecatele strji nu m'au chemat niciodat în zdar. Cele mai drgue mici ziduri le-am descoperit în aceste locuri cu totul rzlee. Unele erau total de lemn, de o coloare cald, ca pânea neagr de curând scoas din cuptor, coperiurile lor enorme dându-li înfiarea de uriae muinoaie crescând In

în

de

fost

pmânt obte

rodnic.

este

o

clopotni

de-

asupra, dar la unele clopotnia st de sine în fruntea bisericii, i e de cele mai multe ori

de o

De

fptur

delicios de

nedescris iea lemnul vechiu.

e

E

ginga.

coloarea pe care o totdeauna în armonie

ara mea

55

fondul, cu împrejurimile; fie pe o livad verde, ori în faa unor brazi întu-

CU

necoi, fie primvara, pe jumtate ascuns dup meri în plin înflorire, fie toamna, când copacii cari o încunjur sânt toi

numai aur i rugin i rou. Pdurea e adânc întunecat, cu lumini sure care sânt une-ori ca argintul. Muchiu verde cptuete adesea deschizturile dintre ramuri, dând întregului o moale înfiare de catifea care mulmete ochiul.

Inluntru, aceste lcauri rustice sânt o jucrie a modelelor mai mari; toate sânt mrunte, orânduite în dar acelai chip. La bisericile ortodoxe altarul

copii ca

e desprit de restul cldirii printr'un prete spat i zugrvit care atinge aproape

i e în de obte încununat cu cruce enorm. La partea de jos a acestor despriri sânt chipurile sfinilor celor mai venerai. Sânt trei uie în aceti prei; în vremea unei pri din slujb aceste ui rmân închise. acoperiul

o

Femeile

n'au

dreptul

s

ptrund

în

Sfânta Sfintelor dincolo de catapeteasm. *

Mria

56

Regina României

Frumoase icoane am gsit eu adesea aceste bisericui vechi, aduse aici îndoial din altele mai mari, când aa numite îmbuntiri izgoniau dintre zidurile înnoite comorile vechimii, care erau pri-

fr

în

de 'acum înnainte cioase ori prea terse. vite

ca

prea

îmi aduc bine aminte cum într'o sear, ce m'am suit pe un drum capt, ajuns în sfârit la piciorul brazilor cari-mi

dup am

src-

fr

fceau semn de departe i cum am ua deschis a sfântului lca în

atins clipa

chiar când soarele scpata. Ziua fusese umed, dar acest ceas din înaintea întunerecului îi încerca frumuseta ca rscumpere pentru posomo-

urm

s

mai timpurii. Stenii, gâcindu-mi gândul, trimiseser un eran btrân deschid biserica. La apropierea mea, sunetul unui clopot ajunse, zvonindu-i salutarea în aierul de sear. râri

s

m

Ultimele raze

ale

soarelui

u.

atingeau

cldirea când fuiu la Ca nite flcri ce joac, ele strbtuser înnuntru, rspândind glorioasa lor lumin asupra aurii

ara mea

57

umilului cuprins, încunjurând chipurile sfinilor cu luminoase aureole. Era o privelite minunat!

Pe prag sttea un eran btrân, în alb, cu manile pline de ramuri înflorite,

s

plec

tot

de cire când se

pe care mi le întinse srute margenea rochiei mele.

Inluntru, degetele iubitoare ale btrânului aprinseser multe lumini, i aceleai flori fuseser puse pios în jurul celei

mai

sfinte din icoane, aceia

credincios biseric.

trebuie

Lumina ele

preau

putin

s'o

pe care orice

srute

intrând In

soarelui biruia lumânrile, dar

s

fgduiasc

a-i

urm dup

când marele printe se va odihn... Stând într'un col fi dus spre de umbr, lsaiu minunata pace a lcaului s-mi strbat sufletul, lsaiu farîncunjure ca un mecul sfintei case vl de odihn. Soarele dispruse; acum luminiele gloria

s

m

tari puncte de lumin împotriva nvlitorului întunerec.

reieiau,

Greu

îmi

er

cu adevrat

s

m smulg

de acolo; dar timpul, care nu respect emoiile omeneti, mergea înainte!


68

Afar, lâng sta ca o

enorm

între ramurile

plin

i

o cruce de

piatr cu capul pierdut ale unui pom în era aproape aa de

staie,

zpad

de

Crucea

floare.

înnalt cât

u,

biserica...

Felurite de fapt sânt formele acestor biserici

erneti.

Când nu

ca acelea pe care ele sânt mai mult

de cpetenie jin,

sunt de lemn,

tocmai le-am date cu var,

fiind solizii

stâloi

descris, linia

cari

lor

spri-

fa, pridvorul. Abia de va fi o româneasc fr acest pridvor; caracter întregului, e izvorul de c-

în

biseric el

d

petenie al împodobirii. Uneori stâlpii au frumoase cpiele spate; uneori sunt numai zdraveni sprijinitori, dai cu var ca

i

restul bisericii.

Gingae care vre-un

cu adevrat sunt cldirile pe

meter cu inima smerit

zugrvit de sus

pân

le-a

jos cu sfini slabi

Am

faa, în strlucite vetminte. vzut mai ciudate podoabe de acest fel: întregi procesiuni de figuri arhaice în atitudini apene, ilustrând întâmplri din sfintele lor viei. Atunci i stâlpii din sunt la

cele

fa

ara mea

59

.

adesea cu drgue desemnuri, de aproape cu broderii persane, în vechi colori albastre i roii i brune. Coperiurile sunt totdeauna de indil, cu largi streini ce înnainteaz, de cea mai caracteristic form. Am vzut o biseric în mijlocul unui câmp de porumb. Coperiul czuse în> luntru, preii erau crpai, pe alocurea czând în ruin, înnalt floarea soarelui

zugrvii,

smnând

se iiia la feretile-i

srile-i bolilor devrat,

fcuser

fr

cercevele

cuiburile

între

i p-

grinzile

drâmate. Era de plâns, cu apriveti aa o desolare; dar niciodat n'arh vzut o mai magic priei

s

velite.

Preii erau înc acoperii cu

fresce,

aproape nevtmate; catapeteasma bogat spat arta înc semne de auritur; abia erau stricate multele-i chipuri de sfini. Zdravenii stâlpi cari despriau o parte de alta stteau tari i neatini, afar numai pe alocuri înveliul lor de tencuial czuse. Unic în adevr era farmecul acestei ruine. Albastra bolt de de-asupra-i era coperi, i solemnii sfini se uitau de sus colorile fiind

c

Maria Regina României

60

de pe ziduri ca i cum ei ar de ce nu s'a ridicat vre-o

fi

mân

întrebat priete-

noas ca s ocroteasc frageda lor frumuse, de vifor i ploaie. Nu .tiu de ce o comoar ca aceasta a fost lsat s cad în buci, — poate

c

s

nu e vreme se caute de vechi ruine ar unde aa de mult e de fcut! adevr, biserica era de o rar putere

într'o

In

expus astfel luminii zilei suprtor era gândul c, de nu va fi rpede acoperit, drguele fresce vor cde fascinaie, dar

dea cu totul. Era un chip

al Maicei Domnului care deosibi mi-a atras atenia; se uita la mine din fondul ei de aur cu ochi mari,

în

patetici. Isus,

Pe genunchii

apn

ridicat,

binecuvântare;

sttea Pruncul cu o mân întins spre

copilul

fa

ei

era

slbu, cu o

palid i ochii cu mult prea mari pentru aceast fa. Nu puteam smulge din acest loc de închinare prsit: iari i iari o cercetam de jur împrejur, sorbind în sufletul mieu icoana ei. La urm am lsat-o, dar de multe ori m'am întors ca prind o ultim privelite. ciudat

m

s

ara mea

61

Floarea soarelui sttea în grupe înnalte, cu capetele plecate spre biseric de parc voia se uite înnuntru; un sbor de porumbei albi ca zpada se rotiau în juru-i, aripile lor pat scânteind în lumin. Aceasta am vzut-o la urm; zidurile ruinate i, plutind asupra lor, aceti porumbei albi ca zpada.

s

fr

s

Mi-ar plcea mai mult vorbesc despre aceste bisericue. Pentru mine acest subiect e plin de nesfârit farmec; dar sunt multe lucruri de care trebuie mai spun, aa încât cu prere de ru în-

s

m

torc la alte scene. Cei mai singurateci locuitori ai României sânt ciobanii, mai singurateci i

decât clugrii în chiliile lor, cci clugrii se strâng în congregaii, pe când ciobanii petrec luni întregi singuri numai cu cânii lor pe pustii vârfuri de munte. Adesea rtcind clare pe culmi am dat de aceti paznici tcui, sprijinii pe bâtele lor, aa de linitii de ar fi putut

s

fie

chipuri cioplite în piatr.

Marea bolt albastr

era

a lor,

i

mi-


62

nunata vedere asupra zrilor

fr

de mar-

geni; ai lor norii schimbtori plutind une ori peste capetele lor, alte ori ridicndu-se ca un abur din prpstiile de la picoarele lor: ale lor erau i tcerea i apusurile»

rsritul natele

i

lor

i

de munte cu minu-

floricelele

Dar

nuane.

i

ploaia,

era i neptruns

tot a lor

de cea; a lor era singurtatea nemângâiat de glas omenesc. furtuna,

zilele

fr

cuvinte,

Aceti singurateci locuitori ai munteajung aproape de o coloare cu stâncile i cu pmântul de care sunt încunjurai. Poart mantii enorme, fcute dm pieile oilor turmei, czute pe cale. Aceste vetminte buboase li dau o înfiare slbatec, ce nu cu nimic din ce-am vzut vre-odat; i bieaii poart aceste extraordinare veminte, care-i acopr de sus pan jos, ferindui de ploaie i de vânt i chiar de prea arztoarele raze ale soarelui. Singurul lor adpost sânt bordeie, pe jurntate supt pmânt, ale cror acoperiuri sânt fcute din brazde, aa încât la o distan mic abia de le poi deosebi. Aici, în tovria dulilor lor, ei petrec lungile luni de var, pân ce frigul lui

samn

ara mea

toamnei înnapoi

trimite pe

îi

la

dânii

63-

i

turmele lor

câmp.

Sunt fpturi cu aspre cutturi aceti aproape tot aa de nepieptnai li fi ca i dulii lor. Singurtatea pare ciobani,

s

ptruns

fr

simpierdut obiceiul de ai opri asupra feei oamenilor. Grea primejdie pentru drumei sânt aceti duli slbateci, i adesea stpânii lor se uit la nvala ce dau nenorocitului în

patie, ca

intrus,

rarea

ochi, cari te privesc

i cum

fr s

ei

ar

fi

mite un deget

întru

ap-

lui.

c

adesea un suflet de pre De sigur se poate gâsi între aceti strjeri ai muntelui înnalt. El va povesti atunci lucruri vrednice

de

învtoarea vor

fi

cci natura va fi fost glasurile slbtciunilor

auzit, lui,

intrat în

inima

lui.

Mai puin nesociabil

e pstorul care-i mai verzi. Nu e atâta de singuratec; chiar când nu triete cu un tovar, el primete vizitele trectorilor; expresia lui e mai puin posomorât, ochii mai puin aspri, i ariile ce cânt din fluier au o not mai dulce.

mân

turma pe

puni

^

Mria

Regina României

Aici cojocul e înlturat, dar atitudinea ciobanului e pretutindeni aceiai: ori pe vârfuri pustii de munte, ori pe grase p-

uni lâng limpede râu, ori pe arztoarele esuri ale Dobrogii, unde cale de mai multe leghi împrejur nu se vede nici un

copac, ciobanul st, uneori ceasuri întregi, cu amândou manile supt brbie, rzimat în bât. Nu ine sam de vreme, se uit int înnaintea lui, i ceasurile trec încet peste capul lui.

Odat am avut o curioas impresie. Clriam pe nite dune fr sfârit lâng Mare.

Nimic nu

m

putea încânta decât ce se întindea înnaintea mea: Marea era de o linite moart, cu o oglind de albastru stropit de puncte peisagiul

smnând

luminoase; nisipul ermului era alb i scânteietor; valuri de cldur se ridicau din pmânt, arzându-mi faa; lumea întreag

prea

c

gâfâie.

Eu singur

m

micm

pe aceast imensitate; ale mele erau bolta,

Marea i

nisipul.

Cu toat cldura înnbuitoare,

c

mieu slta voios, fericit simte moale supt copite. Aveam simul printr'un pustiu.

calul

nisipul

c merg

ara mea

65

De-odat calul se împotrivi, sfori din tremur supt nrile lrgite; îl simiiu trupul; se rsri pe tot mine; sudoarea-i opri subit i, învârtindu-se pe neateptate înnainteze. Nu se împrejur, nu mai voi putea vedea nimic decât un ir de movile de nisip joase, încovoindu-se, i ici i colo având un smoc de iarb, tare ori o rdcin de levent maritim plecat supt covâritoarea cldur. Dar i eu aveam un sim era un nestpânit, ciudata impresie

c

s

c

lucru care sufla,

sui

s'ar

fi

ca

i cum pmântul

sbtut supt

putea

s

calului.

Ce

fie?

în ciuda împotrivirii înainte,

nostru.

piciorul

Oarecum împrtiam temerea

în-

s

calului,

porniiu

când la fiecare se întoarc împrejur.

iind strâns

frâul,

clip încerca Atunci vzuiu aprând în zare ceva straniu: o linie misterioas care unduia pe«îte una din movile, ceva care avea sufla, via. Avuiu neteda percepie ba chiar c-i trgea suflarea. De-odat un om rsri de undeva i sttu, o pat neagr, în faa cldurii bol-

c

ilor ce

er

preau

un cioban.

a cloci lumea.

Omul acela i rostul

Atunci pricepui

5

Mria

66

acelei

linii

erâ turma

Regina României

se

ce

mica aa de

ciudat:

lui.

Copleite de cldura toropitoare, se strânseser la olalt, toarse înluntru, cutând alta.

lor

cu

capetele

adpost una

Neaflând uurare, gâfâiau

oile în-

dela

suferina

tcut.

Ciobanul sttii nemicat, privindu-m o nepsare împietrit. niciodat pân atunci i nici Cred odat dup aceia n'am avut un mai ptrunztor sim de nesuferit cldur... drept, cu

c

Oriunde i-am întâlnit, pe muni ori câmpie, pe puni verzi ori în pustiuri sterpe, aceti tcui pstori mi s'au prut a fi adevrat întrupare a singurtii, a tainei, a lucrurilor nespuse. Prin singuratecele lor veghi între slei s'au rost, de sigur btciunile întors la o mai de aproape înelegere a au descoperit stranii taine, naturii; poate pe care nimeni din noi nu le tie! Toamna i la începutul primverii, turmele înnapoi la munte, pstorii îi li afli cznindu-se încet pe drumurile mari: în

fr

c

mân

c

ara MKa

67

mas tcut

cu un conductor btut de omul i oaia de aceiai coloare de praf: obosii la mers, stori, supui, tiind drumul lor nu este înc

O

vifore în frunte,

c

la

capt. Trectoare vedenii

ale

slbtciei, um-

bre întoarse din singurti, despre care nu tim nimic. Oamenii cu feele duse pe gânduri i ochi ce departe, oile cu capetele plecate vin ctre tine de departe, trec, se deprteaz i au disprut, lsând

vd

în

urma

lor

mrunte pe le

pe cale mii i mii de urme care vântul sau ploaia rpede

terge... • «

Este un

*

neam rtcitor, cunoscut

ar, un neam

în

de tain, crui obârie a n'a fost niciodat stabilit limpede, un neam care i în zilele noaorice

încunjurat

nomad,

micându-se necontenit, din loc în loc. Oriunde rtcesc, iganii sunt privii cu neîncredere i bnuial; sunt tiui ca hoi; feele lor negre i dinii scânteietori atrag i rsping totdeodat. Este un farmec nume în ei, i totui strini sunt oriunde merg. stre

e

micânduse

fr

5*.

Mria

68

Mâna

cui

ori

este asupra

sunt binevenii,

mite de

Regina României

neîncetat

fr

colo, colo,

de

neodihnii cltori,

niciri trebuie

lor;

s

nu se

cas, despreuii, pe faa p-

fapt,

mântului.-

Totui sunt locuri în România unde aceti igani s'au aezat în margenea satelor ori târgurilor. Aici, în mijlocul

i

a neorânduielii,

în

colibe gata

jumtate

s

murdriei de nedescris sunt adunai laolalt

ei

cad i

în

bordeie, pe copii ce se

încunjurai de de duli slbateci, Tainiele lor sânt acoperite cu ce au putut prinde: tinichele vechi, scânduri rupte, zdrene, bulzi de pmânt, buci rupte de scoare; murdria nu sânt cuvinte pentru a abjecta miserie în care ce-i încunjur, goi,

ciorovoesc

i

înfi

roiesc.

Niciodat n'am putut descoperi dac totdeauna aceiai igani triesc în aceste locuri ori dac, dup un timp, unii se duc, lsând tainiele lor fr nume altor drumei, cari se aeaz pe o vreme i apoi

s

mai vie. pleac, fcând loc celorce vor uneori aceste Sânt aplecat a crede slauri sânt locuri de adpost, unde hor-

c

;

ara nea

69

dele rtcitoare caut ocrotire iarna, când nu se mai viscole i geruri aspre fac poat merge pe drumurile mari. Dar i vara am vzut familii prsindu-se prin aceste mahalale sordide. Nesfârit mai pitoresce sunt taberele de igani. Acest neam ciudat îi înfige corturile în tot felul de locuri. Pe câmpii întinse întrebuinate ca pune, pe malul râurilor, adesea pe ostroave în mijlocul albiei apelor sau în margenea pdurilor. Pe cale vin, nu în trsuri acoperite, cum îi vedem în teri mai blânde, ci în

s

car

stricate, trase

de cai

slabi,

mori de foame, uneori de de rbdtori mgari cenuii.

tate

Pe aceste

pe

jum-

catâri ori

amestec de scoare, de acoperiuri de cort, de oale, de tigi i de alte multe, întregi familii îi afl locul mame i copii, bunice i monegi, bieai li pese de i tineri mai de vârst, nenorocitele dobitoace care mai c-i dau sufletul de atâta povar. Se opresc unde pot, uneori unde li se impune, cci multe locuri sunt oprite, aib pe pungaii i nimeni nu dorete acetia prea aproape de cas. nedescriptibil

care, în mijlocul unui

de

prjini,

fr s

s


70

Pentru mine aceste tabere au fost totdeauna un nesfârit izvor de interes. Oricând am zrit de departe siluetele cormerg acolo, turilor igneti, n'am lipsit numr între aceti i am cules impresii strini vagabonzi. Adesea am ateptat se descarce carle; cu mult zgomot i mult gâlceava, parii de cort sunt înfipi în pmânt, zdrene descolorate de tot felul sânt întinse asupra lor, fiecare familie ridicând coperiul supt care va ocroti o clip venicai neodihn.

s

fr

De

atâtea

printre corturile

s

atâtea ori am rtcit acestor horde flecare i

i

certree de ceritori, asediat de sutele de mâni oachee care cereau gologani, încunjurat de fee întunecate cu ochii strlucitori i dini albi ca zpada. Pe jumtate umili, pe jumtate arogani, ei calicesc bani, rzând între acestea i dând din umeri, scormonindu-mi hainele, strecurându i manile în buzunarele mele; une ori

mi se prea aproape

un

roiu de albine.

Când eram

c

clare, mai

c

m'a

nvlit

m^ ddeau

pe cal, copleindum cu stranii binecuvântri, care adesea sunau ca blstme sau imprecaii.

jos de

ara mea

71

Dar O dorin pe care o strigau dup mine era totdeauna primit recunosctor de inima mea: era dorina de «noroc bun» pentru cal. Fiind nomazi, ei preuesc valoarea unui cal liun, i de oarece totdeauna meu mi-a fost prieten, o astfel de in-

calul

m

vocaie nu

putea lsa

nemicat;

în

smnat

acelea gologanii ce i-am mai buprintre ei erau dai cu o

zilele

mân

curoas. Cele mai frumoase

tipuri leam descoperit în mijlocul acestui popor; la orice vrâst ei sunt neînchipuit de pitoresci, ba chiar aa de mult încât une ori preau

c

s'au pregtit cu

Am

gândul

la

efect.

vzut bahadârce

culcate în corturile lor, plecate asupra oalelor în fierbere, mestecând mâncri misterioase cu

buci btrân

bee

de

Andersen

din ori

Nicio vrjitoare de zine ale lui «Nopile arabe» nu

rupte.

povetile

din întrecere cu

poate sta la btrâne fpturi

aceste ciudate

înfurate în zdrene vetede care odat au fost strlucitoare, dar care acum erau tot aa de murdare i de vechi ca i fiinele btrâne pe care numai pe jumtate le acoperiau.

Mria

72

Regina României

Falnice fii de stof erau rsucite turbane în jurul capetelor lor i de subt ele uvie de pr sur atârnau în nepieptnat neorânduial peste ochi. In de obte o lulea de lut alb era înfipt în colul gurii lor, cci i brbai i femei fumeaz de fapt, fumul strbate atmosfera în jurul lor, mirosul tabacului amestecându-se cu acela mai strbttor al focurilor aprinse cât e tabra de mare. Aceste btrâne vrjitoare sunt membrii respectai ai triburilor. Blstmurile ce strig fac rânduial între tineri, arunc o oarecare team între copiii ce se ceart ca

;

glgios,

cari

alearg aproape

goi,

cerind

cu zgomot, fcând tumbe în praf, rostogolindu-se în picioarele trectorului. Aceti pungai sânt o grea încercare pentru rbdarea cuiva, dar în acelai timp un izvor de nesfârit desftare pentru ochi, cci neobinuit de frumoi sânt unii din aceti mici slbateci, jimbai, urltori, în floarea pmântului; mici statui de bronz cu capete cree, buhoase, cu ochii mari încunjurai

de

uvie indescriptibile, une ori aa de i de cârlionate, de par a pene

lungi

negre

fi

la

pleoapele

lor.

ara mea

73'

cma

rupt îi acoîntâmpltor, o prea puin, ori braele lor sunt bgate în haine cu mult prea largi, mâmanile lor, necile fluturând infirm pe dându-li înfiarea unor momâi chemate la via. Niciodat nu sânt mai încânpere

ttori decât când sar în sus cum i-a fcut Dumnezeu, având ca singur podoab un ir de mrgele strlucitoare la gât. Aceti mici vagabonzi în floarea pmântului vor alerga pote întregi dup trsur sau calul cuiva, caHcind bnui cu palmele întinse, tânguindu-i necontenit aceiai plângere. Foarte frumoase sunt mai ales fetele tinere: drepte, de o statur deplin, cu olduri strâmte i gingae mâni i picioare. Orice zdreani sucesc în jurul trupului plin de graie se preface într'o podoab care le prinde. Se vor acoperi cu orice lucru de pre discalificat pe care-1 vor culege pe drum. Une ori preioase vechi buci de broderie îi vor isprvi zilele pe trupurile acestor atrgtoare fiini, crescându-li farmecul, dându-li înfiarea unor regine ceritoare. Cingtori strlucitoare ce se învârt în jurul oldurilor i


74

in laolalt toate aceste zdrene, dând purttoarei lor înfiarea Egiptenelor .ani cum le vedem zugrvite în frescele de pe preii templelor. Supt falnicele cârpe pe care le leag de capetele lor atârn uvie de pr de amândou prile feei, uvie care boiului lor

—

sunt împodobite cu tot felul de bani, cu bucele de sticl colorat i de metal ori cu farmece de o ciudat înfiare sau cu medalii sfinte care se ciocnesc la

micrile

lor. In jurul gâtului lor atârn lungi iruri de strlucitoare mrgele care scânteie i lucesc pe pieile lor de coloarea

bronzului. Fetele

arat puin sfial. Sunt zgomotoase i îndrznee, neruinate ceritoare, crora puin li pas dac prin

cmile

acestea

lor rupte gât

mtate goale

Cu tine,

cu

sturnat,

la

i

sân iese pe

ju-

razele soarelui.

dini albi strlucitori ele râd la manile 'n olduri, cu capul ro lulea alb înfipt îndrzne în

colul gurii. Nedescris

de graioase sunt fetele acestea când vin la tabr seara, ducând mari cofe de lemn pe cap. Ele înnain-

ara mea

75

departe, drepte, cu pai sltai legnate, pe când apa arunc stropi mari pe obrazul lor. Soarele apuind la înfiarea de umbre ce spatele lor li vin de foarte departe din pustiu, unde

ieaz de

i

d

crrile

n'au

nici început,

nici

sfârit...

Brbaii nu sunt mai puin pitoresci decât femeile: sunt acoperii cu zdrene murdare, i mai adesea desculi. Dar am întâlnit triburi mai puin sordide, în care brbaii purtau cizme înnalte, bernevici cu mânecile largi atârÎTtfoiai i nând. Ei aparineau seminiilor mai prospere, oamenii având o mai bun înfiare deosebit, cu prul lung în cârlioni atârnând de amândou laturile feei: fpturi, cutturi urâte, de sigur, dar neînchipuit de frumoi totui. Muli igani sunt cldrari de meteug, dar din instinct sunt hoi. Lsându-i caute de corturi, brbaii vor femeile

cmi

s

porni ctre sate, pentru a spoi oale i tigi; dese ori îi întâlneti pe mai muli în sir purtând strlucitoare vase de aram 'n spate.

odat

Se strâmb o

a întinde

la

tine

mân

i nu uit

ceritoare.

nici

Mria

76

Regina României

morala i Alii au studiat datinele, drumurile iganilor; eu m'am uitat la ei numai cu un ochiu de artist, i în acest chip ei sunt un nesfârit izvor de bucurie. <

De

neînchipuit e harmalaia

când tabra se ridic.

i

zvonul

Parii corturilor sânt

smuli din pmânt, pctoii cai cari au cutat ceva hran în iarba veted dm margenea drumului, sunt prini de copii zgomotoi, cari au munc uoar, cci nenorocitele vieti sunt împiedecate i nu pot scpa. Cu resignare ei se las legai de car; parii corturilor, scoarele, oalele

i tigile sunt înc odat mutate de pe pmânt în vehiculele care le vor duce în alt loc, i astfel tot înnainte, fr sfârit... Babele sunt aezate în fa, supt tot buclucul acesta, i cu dânsele copiii prea mici ca mearg, btrânii slabi, nevolnicii i cei prea obosii ca se târasc

s

s

pe drumul greu.

Am velite.

vzut odat o încânttoare Pe

spatele

unui

pri-

rbdtor mgar

fuseser legai numeroi pari de corturi cum putea si duc un dobitoc aa de

ara mea

77

mic, rmâne pentru mine o tain. Intre aceti pari se fixaser câiva copilai goi, ai cror ochi negri se uitau la mine uimii de supt smocurile de cârlioni crei ne-

pieptnai.

Mgarul

se

mica

din loc în loc

ps-

când, parii grei se ciocneau unul de altul, atingând pmântul i stârnind mici nori de praf ca fumul. Nici o grij nu se putea ceti pe faa micuilor; acest mijloc de transport era îndoial lucru obinuit. Preau mici maimue oachee aduse din clime mai

fr

calde...

Am întâlnit

adesea prechi de btrâni mergând laolalt, brbai i femei gârbovii de vrâst, obosii, prfoi, acoperii de zdrene, cu lulele în gur pctoi vagabonzi, dar totdeauna perfect pitoresci. ;

Fr

s

mergeau spoiasc în cci brbaii purtau în spate neapratele oale de aram, pe când bahaîndoial,

vre-un

sat,

dârcele aveau saci grei prini de umeri i gros în mân. De-a lungul obraun jilor lor de coloarea pmântului atârnau moale uvii cenuii, care se micau în

b

Mria

78

Regina României

mersul lor. Mi se prea c le-a mai fi vzut adesea mai nainte; mi se prea c

recunosc ochii

pan i

lor,

ghiocul,

privirea lor obosit,

semnul

gâcitorului,

ba pe

care fem*eile-l purtau atârnând de o sfoar lor; dar de sigur nu erau la cingtorile decât exemplare din numrul cel mare al adcltorilor din acest neam cari, post i obosii de mers, rtcesc necon-

fr

tenit

pe pmânt... «

Mai ales un meteug e al iganilor. Sunt muzicani nscui, i vioara e instrumentul s'o

fac

lor;

i

cel

mai mic copil e

în stare

a cânta. Unii sunt lutari de pro-

grupe de trei i patru merg din totdeauna unde e muzic de nevoir, cântând rbdtor, neobosit, ceasuri întregi, în soare sau în ploaie, noapte i zi, la nuni, la îngropri ori la serbtori. Când sunt cu taraful, aceti trubaduri rtcitori au i alte instrumente pe lâng vioar. Alute de o form ciudat bine cunoscute la Români supt numele de cobz, i un flaut alctuit din mai multe guri, flautul clasic întrebuinat în vremi trecute de tata Pan cel btrân.

fesie.

In

sat în sat,

ara mea

79'

De cele mai multe ori, btrâni vagabonzi cu ochii melancolici i spinrile gârbove, cari sunt deprini a se umili i ale cror slabe mâni oachee au obiceiul de a ceri. Lsându-i zdrenele pitoreti, aceti lutari rtcitori au adoptat hidoase haine vechi, pe care alii le-au aruncat. Sunt nesfârit mai puin artoi în acest vemânt au pierdut acel farmec nedefinit carei-i încunjur de obiceiu, nu mai sunt decât biei btrâni îmbrcai în zdrene urâte i nu mai alctuiesc o desftare pentru ochi. Totui sunt bine vzui, cci muzica lor e dulce i melancolic, strident i slbatec; e un dor straniu în fiecare not i, cu cât sunt strunele mai vesele, cu atât mai mult eti aplecat ;

s

plângi!

Un neexplicabil strigt de patim care cere, zace în melodia lor: e oare o amintire a unor teri deprtate, care odat erau ale lor i pe care nu le-au vzut niciodat? Ori numai expresia venicei nostalgii care-i odihn din loc

mân fr

în

loc ?

Intr'o sear de var am întâlnit un tânr igan care venia ctre mine din pra-

80

Mria

Regina României

drumului. Aezat cu picioarele goale, pe spinarea unui mgar, cu vioara supt brbie, atenie pentru el alta, cânta orice cânta bolii de sus, stelelor care veniau una câte una, uitân du-se cu o palid mirare la acest singura tec vagabond, al cui era tot drumul.. era firea lui Cânta pentru cânte cânta inimii lui care înc nu se trezise cânta sufletului lui pe care nu-1 putea

ful

blbnind

fr

;

c

s

ptrunde. *

*

orae, iganii sunt întrebuinai ca gseti în grupe oriunde se face o cas: brbai, femei i copii aducând cu ei neorânduiala lor fr nume i pitoreasca lor murdrie. Seara, când, dup ce i-au împlinit In

zidari.

Ii

lucrul, îi gtesc cina, stând în jurul oalei care aburete, zdrenele lor de colori felurite ajung strlucitoare supt razele soarelui apuind.

Adesea un mgar rpnos e legat nu departe, i, într'un paner, între vase de metal amestecate, de toate mrimile i formele, zace un copil adormit înfurat în ceva cârpe rupte.

ara mea

8î

Mgarul

îi poart povara rbdtor, gonind mutele cu coada lui puin.

frumoase igncue ducând vase de lemn pline albe ca zpada, puritatea crinilor

In luna crinilor,

merg pe de

florile

ulii,

fiind în straniu contrast cu feele lor arse

de soare.

In

lungi, mirositoare

mnunche

vând aceste flori trectorilor. La fiecare col afli, sau culcate în atitudini pitoreti, pe pmânt, sau stând drepte supt umbrosul unghiu al unui coperi, frumoase

—

fpturi cu feele oachee bucuros deschizându-se în zâmbete care fac ca ochii lor

s

negri luceasc Figuri pline

cient,

înc

s

i

dinii albi

s fulgere.

de o mândrie inconsfee la care trebuie te uii i te mai uii. cci ele cuprind toat

s

-taina

atâtor drumuri pe care picioarele lor

le-au

lsat

în

urm! <

toat

Vremea seceriului arat România în gloria ei, acea vreme când munca

omului îi afl rsplata, când, dup ce pmântul a dat ce poate mai mult, brbat, femeie i copil merg adune bogia

s

•care face

ara ce

este.

6


82

Une lusie,

cci

de

ori,

fapt,

e

un ceas de desi-

ploaia, grindina ori seceta stric

adesea opera grea a omului. Uneori pmântul n'a rspuns celor mai scumpe spe-

rane

ale

road

lui.

lui,

n'a

fost

în

stare

s

dea-

Am

cunoscut ani când, luni întregit n'a czut o pictur de ploaie, când, ca acei din vechime, cercetam îndelung cerul norul mare cât mâna cu aprinsa ndejde omului se va întinde i se va revrsa în ploaia aa de stranic necesar, dar norul» trecea i nu da ploaia ce fgduise; ani când tot ce fusese încredinat adâncurilor pmântului se vestejia i usca pentru dela April la Septemvrie nu czuse o pictur, aa încât grmezi de nenorocite vite periau de lipsa punii pe care

c

c

s

pasc. Grozave

luni de încordat nelinite^ speran, care prea s-ti de ateptare usuce sângele în vine, precum pmântul era uscat de nevoia ploii. Râurile nu mai aveau ap; ara bielugului ajunsese o de suspine, praful acoperind, parec, toate cu un giulgiu de

fr

ar

lips...

ara mea

83

Dar mari sânt, de fapt, anii de îmbielugare, când silina omului rodete. In oceane de aur copt st grâul supt imensa a soarelui, mândru de bog-

fa

ia

glorioas speran îndeplinit. i, din aceast vast câmpie de rodnicie, mâna omului e aceia care culege Iui,

spicele coapte, care leag snopii, care strânge grunele. An de an, a trebuit

s

m minunez s m minunez

de rbdarea muncii omului, de extraordinara-i cucerire asupra pmântului. In cete, eranii lucreaz din zori pân m apus, le pese de cldura ce se zbate czând asupra capetelor lor.

fr s

Cm-

ile ca zpada ale brbailor contrasteaz cu orurile colorate ale femeilor, care

p-

teaz câmpia ars cu vii petece de albastru, rou I portocaliu, pentruc la vremea seceriului nimeni nu cei foarte

fiind

rmâne fr lucru, — i nedestoi'nici

btrâni singuri

lsai în Din ceas

urm în

spre a pzi casa. ceas neîncetat muncesc,

pânce amiaza-i adun pentru frugala hran de

în

jurul

mmlig

carlor'

i ceap!

Priveliti de munc, de sntoas sforare de simpl mulmire! Cât de adeseori n'am'

Mria Regina Rumâniei

g4

cu emoie, dându-mi sam ce scump ar! a ajuns a fi inimii mele aceast i pe casele pzesc veghetori Duli mici ca aceia dintre copii cari sânt prea vechicule acestor umbra lucreze; în

privit,

s

o scurt odihn de un ceas, lâng boulenii lor cenuii, cari in placid mulmire rumeg, pe când razele soarelui plugarii îi iau

enorme. Lecozile dela o lture la nei ei îi care, prea mult alta, îndeprtând mutele coastele lor slabe în treab, se adun pe

se resfrâng,

în coarnele lor

mic

lâng ochii uoare întoarceri mresc micrile

ori

lor mari, vistori. Cu ale capetelor lor, ei ur-

stpânilor, tiind bine reluat, trebui

s U

c

[la

silina lor va acas. ceasul apusului, când plugarii merg întrebuinNumai pe moii bogate se

i

mainele, i atunci mai mult pentru e btutul grâului; aproape tot seceriul fcut cu mâna. Mici grupe de plugari monstrului de fier, activi se adun în jurul poate auzi de al crui glas zbârnâitor se

eaz

necontenit se ridic 'grmada aur de grâu pân ce st, o piramid de ars, supt marea bolt albastr.

departe,

i

Intr'amurg eranii se întorc pe acas.

ara mea

CU

85

umr, mergând lâng

secerile pe

lor pline vârf cu strlucitoare paie

carale

blane.

De-a lungul drumului scârie carele acestea, într'o

praful

cea

de

rmâne

lumea cu un

uor

fr

vânt acoperind înveli de tain, care

praf.

serile

In

atârnat

plutete peste oameni zarea, îmblânzind toate

în

aier,

i

vite,

curind

colorile, îndulcind

orice contururi. Adesea soarele apuind aprinde aceast cea; atunci atmosfera se face straniu de luminoas, ca i cum un foc grozav ar fi arzând undeva în dosul valurilor de fum. E de nedescris ceasul acela: plin de fru-

niuse,

de nesfârita credincios îndeplinite, ceasul când paii tuturora se întorc spre cas. se întorc spre odihn. In ir de capt se urmeaz carle trase de acei boi cenuii cu minunatele coarne; vin dealungul drumului parc s'ar mica într'un vis care trece încet într'un plin

de pace, plin

mulmire a operei

—

fr

nor de praf i dispare. Dar praful rmâne atârnat ca un vl tras asupra unei vedenii care nu mai este.

une

Recolta porumbului vine mai târziu; Octombre eranii tot mai adun

ori în


86

rodul copt.

Zilele sânt scurte,

i,

seara,

câmpia întins i atârn ca fumul supt bolta luminoas. melancolie de nedescris plutete asupra

umezeal

se ridic din

O

luminii; melancolia lucrurilor care au ajuns la

capt.

i acum adoarm

O

mare sforare pare îndeplinit, anul nu mai are ce face decât

s

încet...

Dar nimic nu e mai glorios decât toamna romaneasc. Natura vrea se îmbrace într'o ultim mantie de frumuse

s

înainte de a se mrturisi intarea iernii.

învins de înna-

Bolta se face adânc albastr; tot ce se ridic spre dânsa pare capete o valoare. Copacii se îmbrac în culori minunate, une ori ca aurul, alte ori ca rugina, câte odat roii ca focul. Intre porumbul nalt cât omul, uriaa floare a soarelui st plecându-i capul, apsat de greutatea roatei cu semine; ca nite stele prodigioase, petalele-i ca ofranul strlucesc pe fundul bolii de azur. vzut câmpii întregi cu aceste plante uriae, adevrate otiri de flori în chipul soarelui, triumftor galbene supt

s

Am

nou

ara mea

87

lumini pe care îndrznesc s'o se pare c-i întorc faa ruinat, cu trista contiin nu sânt decât o biat copie a aceluia cruia-i poart numele. Se face uleiu din seminele acestor flori; de aceia eranii le cultiv aa de mult. •razele marii

Dar adesea mi

^mite.

c

umbra acestor uriai am în cerc împrejurul grmezilor de porumb, al crui fruct îl cuAdesea

în

vzut erani aezai

r

calii,

de frunze.

In piramide pitice porto-

grunele coapte

câmpilor

vesteji,

i

zac risipite în largul coloarea lor glorioas

atrage ochiul de departe. Adesea nfrmile femeilor sânt de aceiai coloare. îmi plac aceste pete înfocate de coloare în mijlocul imensitilor aride ale câmpilor culei; cu dragoste ochiul arti-

oprete

stului se

fr

s

le

priveasc

i numai

voie se întoarce dela ele. privelite frumoas e i aceia a eztorilor erneti, sau în uri largi ori curi, pentru a desface gruntele porumbului din tiulete. Sunt prilejuri de mare

O

i)ucurie,

munc

când

se

tinerii se

amestec

adun, când

voios,

râs

i

când se pove-

^

Mria Regina

Roinânrei

stesc lungi poveti i se cânt cântece de dragoste. Babele stau la un loc, torcând' sau esând, cu capetele tremurtoare asupra sfaturilor, tcute, cu ochiul asupra flcilor

i fetelor, cari, îmbrcai cu ce au mai bun, cu o floare ochioas dup ureche, se privesc pe supt ascuns, i glumesc, i se srut, i sânt fericii. Btrânul lutar igan sau trubadur vagabond nu lipsete niciodat dela aceste De unde-o fi, e sigur întâlniri vine.

c

despreuit, o figur, ontâcind, sordid, cu vioara sau cobza lui subioar. Dar muzica lui e minunat i face ca toate perpelit,

inimile

s

râd,

ori

s

joace, ori

s

plâng.

A evoca prea multe scene;

prea multe înnaintea minii mele. N'am rsar vedenii nici

vreme,

nici talent.

Deci trebuie

deprtez cu prere de ru i popor simplu la munca lui i

s

s

m

acest la jocul lui, ia bucuriile i la ncazurile lui, la speranele i la temerile lui. li las la casele lor,.

—

panice odat,

sând asupra

lor.

—

las

un vl de praf

ap-

T

^=-^^ '

'^^

'

^^'

'

^^

'-^^

'

"^

'

^^ ^'

'

'

"-^ =

'

""^

-^^

'

'^'

^^-

'

' ''^-=^

"^^

"

vflr

€^'

II.

Nu era

un

departe de locul unde triam eu mare câmp gol, unde soldaii

fceau

exerciiu,

i aproape

clare

si vd

la

O prins

zilnic

mergeam

lucru.

curioas legtur de simpatie m'a de la început chiar de aceast

viteaz oaste mic, ajuns acum a fi a Avuiu simul puternic niciodat n'am fost pentru ostaii miei o strin,, ei ineau la mine; i cu voie bun

c

mea.

c

clriam

printre rândurile

curoas

c

via

lor,

de-alungul

c

bucuroas sunt cu ei, buin calul în frâu, bucuroas

regimentelor,

M

fr

purtam mine! mijlocul lor; n'aveam nevoie în vorbe, nici de lmuriri; zimbiam este

ochii lor

în

m

urmreau

cu

priviri

c

sfial

nici la

ei,

de

i

de prie-

90


tineasc mulmire, dinii albi fulgerându-li între buze când aclamau. Am fost în mijlocul lor când soarele strlucia în toat puterea lui asupra câmpilor uscai i pârlii; prin ploaie i furtun

am

i

fost în mijlocul lor

cdea; multe

zpada am clrit

supt

leghi de cale

flancul lor prin valuri de noroiu

ce în

fr nume...

I-am auzit câte-odat râzând, i i-am vzut i cum joac. obositoare maruri m'am uitat la ei îndelung cum se întorceau într'amurg, cântau laolalt, cu flori

Dup

vetede la ureche. Adesea mi-am drumului, ca s-i

oprit calul în

vd

ridicau picioarele lor

Un •la

ei

:

trecând,

m

i

marginea praful ce-1

învluia unde stm.

de magnetism trecea dela mine înelegeau pe mine i pe dânii

fel

m

înelegeam eu. In de obte, soldaii sunt dresai la automatism, ca nite ppui care trebuie se uite, lucreze întocmai simt, aa... Dar pentru mine ei erau oameni, oameni cari i aveau casele i micuele lor; fiecarei avea speranele lui, avea un lucru pe care ii cerea inima, un lucru de care doria; lucrul acela îl simiam eu, i de îi

^

s

s

—

ara mea

Ql

aceia, când treceam printre dânii, aclamaiile lor mergeau mine, crei înele-

dup

c

ca oameni, i pricepeam fceau aa pentru ineau la mine, nu pentru li se dduse porunc fac aa.

geam

c

c

Multe

a

s

avea eu de spus despre o-

staii miei; mult am avut a face cu dânii i mai mult decât un prieten am numrat în rândurile lor.

Când eram tânr de tot, btrânul Rege m'a fcut colonel onorific al' unui regiment de roiori, fost foarte simitoare

— cinste

i

la care am care mi-a dat unele

din ceasurile cele mai plcute ale vieii. In atâtea maruri, mi-am urmrit regimentul, în atâtea manevre l-am cutat peste dealuri i vi, clrind leghi întregi pân l-am gsit, undeva, într'o poziie ascuns, i, cum ddeau cu ochii de mine, soldaii mei salutau cu strigte bucuroase, rûine sensaii în via miau umplut sufletul de o emoie aa de adevrat ca urrile îndreptate spre mine de roiorii miei viteji.

m

ori

Niciodat nu m'am simit mai mândr mai fericit decât clrind prin rându-


4>2

ascultând aclamaiile lor, simind eram una au simire pentru mine, cu ei, gata i de aceia ca, la o întâmplare, împart viaa lor aspr, riscurile lor, pri-

rile

lor,

c

c s

i

mejdiile lor. o tiau i ei, o intuiie oarecare Ii-o spunea, i de aceia trecea între noi ceva puternic i adevrat, ceva mai mult decât omagiul convenional ce se datoria Doamnei lor. Reginei lor. Dintr'o foarte deprtat am venit eu! Dar am tiut cum s-i iubesc i s-i îneleg pe ostai. Eram mândr clresc în fruntea lor; parc aveam o convingere

ar

s

puternic

în

s-i conduc

mea

inima la

datorie,

sufla curaj, ambiie,

moarte

s'ar

m

Nu mulmire

i

c a în stare c li-a putea inc dup mine i fi

la

duce...

s

putere,

mrturisesc aprinsa da acest sentiment de ce mi-o de putere amestecat cu bucuria

de a

tânr i

fi

sfiesc

voinic

Cei ce n'au încercat

i sntoas! aa ceva nu pot

cunoate aceast mândr sensaie. Bucuria de a-i simi soarele deasupra capului de a-i ti un cal bun ca sprijin, unit cu contiina toate inimile se întorc spre tine, fiindc ai tinere i via i lumea ii

c

drag

93

Tara mea

c

s

numai fiindc spun puteam clri ca un osta i mi simiam

Nu

vreau

inim brbteasc btnd puternic în piept, îndeplineasc da-firea mea nu era gata s toriile femeii.

cunoscut i cellalt curaj, care e de nevoie la cptâile celor ce mor; am pot împrdovedesc avut prilej între ncaz, ti cu alii î zile de boal i scene între care doar iubirea i mila s-i

Am

c

s

aib

locul.

Nu-mi erau dragi ostaii miei numai desfurate 'n în zile de przi i steaguri inima de umpleau îmi când vânt, în zile mândrie i plcere, ci i în zilele de întunerec i de grea încercare, când aripa morii viteji flutura asupra lor i când i cei mai

tiau ce

este jertfa. *

*

am fost cu ostaii miei, când o încercare a înduplecat vigoarea lor,

Da,

crud

Am

fost cu «nergia lor i speranele lor. turm o ca laolalt, strâni ei când erau de cap, fcea holera-i într'un lagr, unde

smulgând vieile lor tinere aa cum o tun smulge puternicii stejari.

fur-

94

Mria

Am gun,

Regina României

împrit cu

când

ei

ceilali ca printr'o

ei

aceste

zile

desprii de

erau

dung

de suroamenii-

de foc pe care

puini cutezau s'o treac. Am mers Ia ei pentruc muli se feriau de dânii, am mers la ei pentruc muli se temeau...

s

Erau închii, ca nite prisonieri, ca nu poat întinde o molim fatal terii

celeilalte.

l

înelegând groaza numelui de holer

pentru inimile cele mai viteze, dându-mi seam de mizeria, de singurtatea, de chinul i suferina ostailor miei i de cât de puini erau aceia cari voiasc a rmânea cu dânii, m'am crezut datoare fiu eu aceia care rmân i am simit

s

c

s

s

acuma

sosise

s

vremea

li

dovedesc

mea, s-mi chem un curaj care tiam bine nu-mi va lipsi niciodat când ceasul primejdiei va fi btut. Fric mie ? O, nu, nu Nu-mi era fric, i de aceea-mi era mai uor decât cum li iubirea

c

!

se

prea

altora în ce-i privete, dar, fiind

sntoas i

plin de via, deprins cu frumoase i curate în jurul micu, carnea i sângele mi se cutremurau in' stmctiv la gândul trebue întru în lucruri

c

s

ara mea

s vd

aa de groaznic i de triste la privire. Oarecare ajutor am putut

atingere

aa

95--

c

s

lucrun li

aduc,

pentru pân la venirea mea iNimeni nu fusese pregtit pentru acest crud biciu al lui Dumnezeu pe care ostaii miei îl aduseser cu ei din ara duman. Totul se inuse gata pentru rni lipsia.

accidente, dar, dac lumea-i aduce aminte, Românii notri n'au întâlnit la 1913 o împotrivire înarmat, ci au fost atacai de spectrala boal care ddea jos omul în câteva ceasuri, bgând groaz în rânduri i oroare între cei cari trebuiau poarte grija. Molima s'a întins cu o aa li de înspimânttoare iueal, încât muli, prini de panic, fugiser. strâns lâng mine medici i surori de caritate; cum era firesc, prezena mea acolo unde infecia era mai mare mi-a dat încredere i a dovedit primejdia nu

i

s

Am

c

s

putea fie aa de mare. Îndat am fost încunjurat de inimi credincioase, gata de orice jertf, i lupta ce am purtat a fost o lupt bun, de i piedecile împotriva noastr erau mari.

M aezasem

într'o

tabr lâng Du-

-06

Mria

Regina României

nare. pe calea ce trebuia s'o mea întorcânduse din tara

ieie

oastea

duman.

Era numai un câmp gol, unde se ridicaser lungi brtci de lemn, fr niciun confort, ima lâng alta. Întunecate erau acele colibi de lemn, joase i pustii, cldite pe pmântul gol]

crru

an

cu o ca un la mijloc, i, cum' ploua din bielug, crruele se fceau noroiu i de pe asprele coperiuri de lemn apa curgea în pâraie, udând paiele pe care ostaii mei erau întini. Unul lâng altul stteau murind, murind vitejii miei ostai tineri, cari aa de veseli se duseser, cu

speran

în

inimile

lor.

La început oriice lipsea, i ploua înluntru din toate prile. Dar în curând

avur

i cearafuri i medici din câteva devotate surori de caritate, care pas cu pas se luptau cu boala crud, care stteau în umil jertfire zi i destul,

paturi

i

noapte

lâng

paturile

Intre alii,

câiva

celor în suferin. indieni îi

medici

oferiser mrinimos ajutorul. Veniser din Turcia,

unde fcuser,

bun. Deprini asistena

lor era

i

acolo,

cu o astfel de

isprav

epidemie, foarte preioas, pentru

ara mea

Q7

c

muli puteau fi salvai dac li se ddea îndat o îngrijire necontenit i neobosit.

Aa

rpede e cursul acestei boli, încât combai chiar la cel d'intiu semn al ei. Aceti medici indieni au rmas cu noi cât timp am avut nevoie de dânii, i ni aducem aminte recunosctori de

e esenial s'o

de ajutorul ce niau dat cu neobosit energie pan ce am biruit. Afar de aceasta era pentru mine îndeosebi mictor pot vorbi englezete într'un loc aa de neateptat! Soul mieu, care avea comanda asupra

s

tuturor trupelor, venia zilnic ce fceam noi. Prezena lui

mare

încurajare,

i

s

inspecteze

ni-a

fost

o

toi bolnavii notri sa-

c

lui ca un semn nu s'a lsat la o parte nimic din ce putea le fie de folos. fiul meu er cu mine, fiul meu cel mai mare; el mi-a fost mâna dreapt, tovarul de munc, energia lui tânr întrând în aciune unde zimbetele mele nu ajungeau. Multe zile am rmas în mijlocul soldailor mei. i Dumnezeu mi a îngduit pot fi de vre-un ajutor; zile de stranic trud, zile de întunerec, când ce ve-

lutau sosirea

i

s

s

7


08

deam

erau lucruri pe care niciodat nu le uit. voiu mai putea In vremea aceasta m'am apropiat foarte mult de inimile ostailor miei. Ei tiau nu m'am ferit de ei când muli se temeau; am rmas cu ei aa încât ei tiau nu fie tratai ca nu se simt prsii, nite lepdturi, când aa de crud li a fost

s

c

c s

s

partea.

s

le Pe deplin fuiu în stare atunci strina nu mai er strin, dovedesc ci cu toat inima i sufletul întreg, dintre

c

ai

una!

lor

O, bieii mei ostai tineri! I am vzut cu umflatele fee vinete, cu ochii czui în cap, sângerai, spectrali, i-am vzut în

spasme groaznice, când orice ajutor omeam vzut apeni i mui nesc li lipsia, când îi sfâriser ultima lupt; am stat lâng paturile chinului lor, rugându tcut pentru umilele lor viei fragede. Cele i

m

dintâiu

când,

zimbete

dup

iari pe

zile

ale

lor eu

de tortur,

încetul spre

ei

le-am cules, se strecurau

via.

Nici în mormintele lor teau simî, astfel, uitai. lâng ele, acolo unde ar fi

Am

ei

nu se pu-

îngenunchiat îngenunchiat

ara mea

mamele

lor,

99

i

soiile, copiii lor,

movilit pustie

reasm, ca i

am smnat

pe fiecare de mi-

flori

ce cresc în jurul caselor pe care nu le vor mai vedea. Noi ca ei fie aruncai n'am vrut în groapa comun, ci am dorit ca fiecare fie însemnat cu din tinerele lor trupuri florile

s

s lsm

s

crucea

lui.

Zilnic cercetam de jur împrejur coli-

bele mele, odat, de dou, de trei ori, cum cerea, ne voia. Uneori soarele ardea de nesuferit deasupra capetelor noastre, prefcând adposturile de lemn în sobe înclzite peste msur, din care ieiau desgusttoare duhori de boal, amestecate cu mirosul antisepticelor, în aburi pe cari cu greu puteai înfruni. Dar i mai rele au fost zilele de ploaie: pmântul nostru românesc fiind bogat, tot lagrul s'a prefcut într'un râu de noroiu curgtor! Prin coperiurile crpate ale colibelor noastre picurau reci pârâiae în pa-

s

i

turile

pân h

depresiune trebuia

acestea de îndoiesc silinele

celor în suferin; înnotam prin noroiu. In

i

zimbetele...

smi

zilt-le

genunchi


100

Simiam lmurit cum cdea curajul odat cu cderea barometrului.

fiecruia

Cu cât mai grea aprea sarcina noastr; cu cât mai imposibil sperana; cu cât se fcea maî desperat lupt cu moartea! Cci cu adevrat cruda boal prea turb cu creterea umezelii i murdriei. In zilele acestea aveam gri' smi fie fie florile manile de dou ori ma< pline, ce aduceam cele mai frumoase ce puteam gsi. Mictoare er plcerea betegilor mei i pentru cea mai umil crengu; feluminau ca prin miele lor nenorocite i nune, i ceice erau prea slabi ca

c

s

e

s

ridice capetele îi întindeau spre

murtoarele

measc i Li

deget^,

cel

nerbdtori

mai mic

foc

li-ar

fi

tre-

s

pri-

dar.

aduceam i lmâi i

acrioare, cci nestins

mine

li

ars în gâtlej.

odat cutn sugeau lmâiele

s

er N'o

bomboane parc

setea,

s

uit

nici-

acelea, întinzând

manile ca mai aib! Celor ce erau mai bine acuma ni er îngduit a li da vin, i mare bucurie er când apream în prag cu braele pline de sticle, altele fiind aduse în urma mea de aceia cari cu credin întovriau în

m

ara mea

101

toate aceste drumuri.

De

cci cu binevenit, veniam niciodat.

manile

sigur

c

eram nu

goale

Dar era una din aceste colibe unde zceau gemând cei mai greu bolnavi dintre toi i creia îi ziceam «gura iadului»: a într între preii ei de lemn era parc ai

fi

pjitruns în cuprinsul vre-unui vis grozav.

De

nu puteam face

decât stau cu manile încruciate, ridicându-mi cugetul în fierbinte rugciune ctre Dumnezeu! întunecate scene de miserie a noastr,

s

fapt aici

alta

i acum rtcesc prin mintea mea, vedenii de moarte i de spectral suferin, la care nici iubirea nici tiina n'ajut la nimic.

muritorii, care

Dar am i amintiri de

Am duse

o

alte amintiri din aceste zile,

spe

mai puin jalnic.

vzut multe regimente

întorcân-

ara strin, nebune de bucurie când piciorul atingea din nou pmântul din

de natere.

Veneau peste Dunre, pe poduri de Stteam pe ermul care era pentru

luntri.


102

s

dânii «acas>, i am fost cei dintâiu primim bucuria lor cea mare. chiotele lor, nebuna lor desftare. I-am vzut trântindu-se

jos,

rostogolindu-se în praf, cci

praful acela tot

ara

lor era,

ara

Cruni erau i obosii de din

ei în

i

inimii lor! unii

cale,

zdrene, dar toi cântau; rsunau

cerurile de cântecele bucuriei lor.

Inima

mea rspundea

acestor

mani-

când veniau în cete d^ bucuroi, parc-mi era

festaii de entusiasm,

lâng

mine,

aa

un prieten al meu de aproape. N'a fost dat la multe princese i refie într'o atingere aa de apropiat gine cu ostile lor, dar, tocmai pentruc aceasta mic, i cei de pe tron iau parte e o este în Poate la fapta cea adevrat. face pot fi de firea mea ceva care ajutor când se cere neaprat curaj i enersunt de gie; atunci puterile mele pare dou ori pe atâtea i forele mele nu se isprvesc niciodat. Cât vor fi fost ele de grozave, binecuvintez acele z'le de molim deslnuit, cci m'au dus mai aproape de cum putea face orice alta de inima vin poporului meu. Lor li se prea eu la dânii Ia un ceas ca acela er o

fiecare

s

ar

m

s

c

c

cs

ara mea

103

silin dincolo de ce se poate atepta de la o princes! Ce tiau ei pân atunci decât dragoste sunt eu în stare, decât ajunsesem a fi una cu ei în inim i în suflet... *

*

*

Aa

de decorativ nu e soldatul român, dar e hotrît, e gata ajute, e cumptat, ba e i vesel la locul lui. N'are nevoie de mult confort; poate merge mult în cldur i în frig. Mulmit cu puin, se poate hrni cu o bucat i poate dormi cu capu în de manta la un col de an. Oachei erani mruni, cu ochii negri, nu aa de artoi, nu prea bine rânduii la îmbrcminte, nu prea cochei dar, iat, eu sunt sigur nu e cu mai buni oteni decât România. Soldatul e

s

mmlig

;

c

aici

neobosit,

e

rbdtor,

ar

e

credincios;

merge pân cade; ara lui, Regele lui, cpetenia lui se pot rzimâ pe el, siguri nu va lipsi dela datoria lui. Cu mândrie scriu aceste cuvinte, i mândr sunt aducându-mi aminte c, din ziua întâia a venirii mele între ei, prieten el

c

li-am fost!

Mria

104

Regina României

Deoarece aceste pagini au ca scene

vzute de

fost scrise

ochii Reginei lor, bu-

curos le-a sfâri cu o vedenie a ostailor mei pe care mi-o aduc aminte într'un amurg. Tot în vremea aceia de holer.

Dou

sptmâni le petrecusem între ei, i fusesem chemat într'un sat departe, unde locuiaveau nevoie de ajutor. Soarele apunea pe Dunre; cer i ap erau aprinse de un rou înfocat. Multe regimente cantonaser pe malul râului i înc mai multe de ceia parte a drumului, pe câmpul gol. Din cauza molimei trupele acestea fuseser inute în bivuacuri, grea încercare pentru oamenii nerbdtori de torii

—

a se

Ca

gsi iari Drumul îmi

piramide

la

casele

lor.

era între cele

dou

tabere.

desfceau pe bolta înflcrat; o linite ca de minune se aternuse asupra lumii cum înnaintâ vehiculul mieu spre soarele apuind. Ziua fusese cald, aprig lupta cu moartea; eram obosit, cam deprimat; i de aceia slava cerului era ca o minunat vdire dup atâtea priveliti dureroase. De pitice,

corturile se

c

m

departe îns ostaii m'au vzut apropiiu; din amândou laturile ei alergau

1^5

ara mea

bonetele spre mine, chiuind, aruncându-i treceam. cum calea îmbulzindu-mi în sus,

sor de cantate, picioare, h alb. Ridicândum în mâna ca rspuns la salutare.

Eram îmbrcat numai în fcuiu cu

Nu

li

ca

puteam vedea

fetele,

cci soa-

chiotele, rele-mi era în ochi, dar li auzeam li pare tiam venire; strigtele de mea prietenia simt vd,

c

m

bun

bine pentru dânii....

Aa

c

c

..

+

i

trecuiu prin mijlocul lor, motorul departe de vederea lor ,

,

mieu ducându-m

spre alte spre alte drumuri de suferin, glasuri de suspine i lacrimi, dar sunetul mi-a el prsiâ, i ale ostailor miei nu rmas totdeauna ca o binecuvântare ce

m

pstrez 18

în

August

adâncul însui 1Q16.

al

inimii mele!...

Partea a

Il-â.

am scris câteva foi memari care mia dat naterea. vad ara Simiam nevoia ca ara aceia care e a mea acuma prin ocinii cuiva care simt a învat s'o iubeasc adânc i ei. adânc farmecul mare de dinNu numai în acea colo de Mri schiele mele uoare au întîmpinat bun primire, i de aceia în aceast vreme de triste naional m'am îndemnat ieau condeiul, i anume ca înc odat pentru a vorbi despre locurile ce mi-au Vara trecut

nite

rii

celei

s

s

ar

s

fost dragi aice. trezirea primverii un dor nemrpe care nu-1 pot stpâni, îmi umple

Cu genit,

sufletul. lele

Ca

feretii

prinsul care

s

caut

prin

descopere un col

zbre-

din cerul


110

care-i e

mai cunoscut,

m

încerc

a

deo-

sebi mai limpede vedenii din locurile care din inima aceasta s'au rupt. Scoas din slaurile mele, ele-mi rsar

mai scumpe decât oricând, acele locuri de unde cu sabie i foc am fost surgunit. Ele au ajuns pentru mine Raiul pierdut spre care toi tindem cu dor. De aceia m'am gândit c, în aceste zile de încercare, mcar condeiul mieu ar putea îndrepte, pe câiva din cei ce suntei ca mine, înnapoi spre locuri de care tânjii. Sarcina ce am luat-o asupr-mi va fi

sv

dulce, i, dac poate vorbele vor atinge sufletul, unii vei înadesea mi s'a prut amintii cerca a scrie cu însui sângele inimii.

i amar i

mele

v

s v

c

1.

s

vorDac sânt mai mult aplecat besc de munte, de câmp i de esuri dedescriu sate, bicât de orae i ulii i serici i locuri singuratece, e poate i pentru artistul din mine m'a fcut întâiu a iubi aceast ar. Dar totdeauna ctre cei umili, ctre erani m'am simit mai puternic în-

s

c

ara mea

111

i obiceiurile lor, bucui jalea lor m'au micat uimitor. Simiam o dorin de a-i cunoate

dreptat, datinele riile

fr

nepentru a-i înelege, de a fi primit lor. încredere în mijlocul îmi era drag de spaiile largi în care locuiau, de mireasma bunului pmânt în care-i înfigeau plugul i am îneles astfel i poezia prafului care li acoperia munca, neîncetatele lor silini spre un ideal înfurat în umbr, pe care nul înelegeau ;

înc

deplin.

Nimic nu

este în

ara aceasta româ-

neasc pe care s nu-1 fi iubit eu. Mai adânc i decât copiii nscui pe brazda ei m'am împrtit eu sufletete cu esurile cu nesfâritele-i drumuri, cu apude soare, cu pajitele-i umede de rou zorilor, cu pdurile-i adânci i câmpii de grâu copt luminând ca aurul. Mia fost drag i de spinul uria care în vre-un loc

ei întinse,

surile

i museea sterp

fr

mele

de singure încât

lumii,

i am

gloria

ultim

ceruri

folos a epoaselor

In cursul rtcirilor

aa

spre

pietros întindea

stat

am

preau acolo

a soarelui

lui

ajuns a

de

pân

fi

la locuri

la

am se

fru-

brae.

captul privit

coborî

Mria

112

Regina României

spre odihn, i mi-a plcut de singurtatea din jurul mieu. Mia plcut de bolta aprins a cerurilor, de strania melancolie a nopii ce cade, de mirosul roui ce se ridica din ierburi, de vlul prafului ce atârn asupra lumii. Miau fost dragi toate, adânc i cu

adevrat dragi!

Acuma

cea mai mare parte din ce am rmâie în manile celor cari-i

avut, a trebuit

vor

fi

fiind

s

stpâni

aspri

i

fr

mil,

ale

celor cari vor fi gsind mijloc de a scoate sânge i din pietre. Dar Dumnezeu vrea fie numai o încerde sigur ca aceasta trinicie, ce s'a trimis asupr-ni care înelegem mai bine cât am iubit acea ca

s

s

ar

fr

i

ce

scump

ni-a fost.

N'aveam nevoie s se rup de la mine s-mi dau sama cât mi se legase de ca

inim acest pmânt; totui dela fereastra adpostului mieu, orice icoan ce zcea adormit în sufletumi, mi se înnal înnainte, limpede, minunat. Ci aa sunt de multe, încât abia de tiu pe care s'o schiez mai întâiu.... Dar, cum gândurile mi se întorc aa de firete mai degrab decât oriunde la

ara mea

Iii

unde mi-am lsat micuul cel din stau o clip i aa de mult iubit, •ca spun despre casa care aa de •clduros m'a adpostit atîia ani. ilocul

s

adânc

s v

Drag cas acum.

De

o

m

a Cotrocenilor

întorc la voi, Cotrocenilor,

s v gsesc ?

Cu

voi ori tremurând

C

goal eti

tare

bucurie

înc de

mi-ai

fost

cum

m veivzut

tot ce

dragi

primi

ai

voi,

?

Co-

ftrocenilor! Iarna, rele

s

vedeam

din pat

cum rsare

soa-

asupra oraului. Deprins, cum eram, scol din vreme, aceast serbtoare

m

a colorii a mea era în fiecare diminea, împotriva înfocatei ei strluciri copacii goi îi rchirau ramurile, negre i de tot stolul ciorilor. în

La anume clipe se ridicau toate dintr'o dat, trgând mictoare

vzduh

ilinii

de negru pe bolta portocalie.

m

trezeau psrile cu chistrâmbiele casrmilor chemândum la primblarea mea clare din fiecare zi. O, cum Ie cunoteam de bine •pe aceste trâmbii toate, de puteam spune

Primvara,

cuitul

dup

lor

ori

sunetul lor deosebit care er regiîn mar. In tinerea mea,

mentul ce pornia

Mina Regrna RoBâaiei

114

regimentul care era

o anume bucata

al

ca

mieu cânta totdeauna Întiineze

s

m

c

îmi iese in cale. Sunetele acelea din Cotroceni! Pe toate le tiu, i, de aud acum de-odatâ ceva care samân cu ele, imi bate inima i lacrimi imi rsar pe gene. Primvara i în vara timpurie nopile

el

rsunau de chemarea trâmbielor:

le

umplea

i

deprtatul ltrat al câinilor; iar de Pati auziam glasuri de fete cântând in cor

i

apoi de
s

—

vd

s

ara mea locul aceluja

care crescuse... Anul trecut,

micuul Mircea... veniau

115

mine. Altele erau

i

tot

cu

flori în

mân

la

florile

dup

vreme

;

întâiu

apoi ghiocelul, ori un subirel topora alb pe urm vin curpenii de pdure, luminoi ca soarele, apoi latimpuriile

viorele,

;

lelele

pân

i

stânjineii,

liliacul

i

ce miezul verii îmi aducea

trandafirii, crinii albi

zpada, cu strpungtoare mireasm i mari aproape cât i copilul care-i aducea ca

spre mine. Dar astea

sau dus, s'au cam dus... Mircea zace în mormântul lui rece, i ostai cari nu sunt ostaii notri stau de sentinel la ua casei noastre...

Q)trocenii

ascuns

erau

odat o mnstire

pduri, care o despriau cu totul de ora. Btrâna-i biseric tot st dreapt la mijlocul curii, încun jurat de castani, cari, când sunt în floare, par împodobii cu mii de fclii înfipte 'n ramurile lor. Iar, toamna, frunzele li se prefac în scump aur, pe când iarna arborii se sprijin goi i înfiorai de zidurile lcaului. 'n

8*

Mria

116

Regina României

Nicio restauraie

greit

n'a profanat neatins, pstrându-i farmecul de odinioar, dar, din nenorocire, când s'a rezidit casa din juru-i, nimeni n'a avut gândul de a o face la ioc dup frumoasele modele ale btrânelor

stilul

bisericii.

St înc

mnstiri din alte pri ale terii. Simiau nevoie s ni cldeasc un nebnuind mcar c Domnia ^ palat >,

venit din locuri aa de deprtate va fi cândva cea mai înfocat admiratoare a unui stil pe care muli l-au uitat, de pe urma importaiilor mai nou din strintate.

Astfel arhitectura casei n'are frumuafar de o mic parte pe care, târziu,

se, am adugit-o noi. De i am cheltuit

multe ceasuri feriacoperi, unde atâia ani mi-a fost casa, acum dorurile mele toate spre biseric merg, unde zace însângerat o parte din însi inima mea. cite

supt acest

Inluntrul tainicei tceri a lcaului mult mai decât un oaspete nobil i-a aflat

odihn. Nobili oaspei ale cror nume sunt spate pe vechile lespezi sepulcrale. Dar, pe

lâng

acele morminte, este acolo

ara mea

117

O piatr pe care nici un nume nui Mic i nespus de singuratec este

scris.

acela ce zace acolo, ateptând întoarcerea celor ce n'au avut timp s-i sape numele în

marmor. Cândva ne vom întoarce; inscripie se va pune acolo,

—

atunci

dup

o

vechea

i

nu vor trebui multe cuvinte cci numai patru ani, aa de scuri, a fost el oaspete pe acest pmânt când Dumnezeu 1-a chemat aiurea, în mai feridatin,

cite inuturi.

este

Chiar lâng mormântul o piatr pe care scrie:

cel

fr

nume

«In floarea tinereailor, în vrîsta voicumplita moarte au rpit din cinstea

niciei,

Constandin, odrasla cea aleas a Radului biv Vel Sptar. Oh jale tânguioas! Din rodul cantacuzinesc trgândui nemurirea, aici cu cinste astrucat, ca pentru pomenire. Douzeci i doi de ani fiind, pre a lui maic a lsat ptimind. Leatul cel de la Hristos o mie boieriei

pre

tinerel

sute trei întregi i doaozeci. Lsând suspinuri multe neamului su, i maic-sa intristciune mare i lacrmi de a pururea,

apte

fr încetare. Hristoase Dumnezeule, vars-i

Î18


milostivirea de-i

odihnete

Tu mântuirea; 1729

dându-i

sufletul,

.

Duioase vorbe, pline vechilor dureri, de pot sta

de

rsunetul

deocamdat i

pentru celalalt mormânt, unde numele nu e. Pe unul îl chema Constantin, Mircea era celallt; unul i-a atins al douzeci i doilea an, cinci veri n'au trecut peste cretetul celuiallt dar aceiai e durerea , veac de din în veac; oricât de îndelung i oricât de scurt a fost dinuirea, nu cu anii se poate suferina.

—

mam

i

msur

i

In

primvara

aduce flori; grdina; se vor va

aceasta, în

zdar

Mircea nu-mi ni va înflori

vesteji curpenii,

lalelele

vor rspândi trandafirii; locurile iubite nu vor duce crini pe mormântul care nume nu are. Tot vor cânta privighitorile, i miresme vor pluti iari în aier, dar trâmbiile ce vor suna, nu vor mai fi ale se vor trece,

se

otirii noastre.

i de aceia spune Scriptura,
soare

,

>.

ara mea

IIQ

Pentru ochiul celui indiferent, este 'numai puin frumuse în câmpiile din jurul Bucuretilor. Ele sunt uniform plane,

prfoase,

fr

i când se topete nu-s decât mari lacuri ori

arbori,

2pada, adesea

de mocirl. Nu dintr'odat

in

în

verzi

am învat eu s le sam. Venisem doar dintr'o ar de puni i de copaci largi în ramuri,

i

seaca goliciune a acestor câmpi mi-a îmi greu dintru'ntâiu li-o sufr. era dor de pajiti, însetat eram de umbr. Jncetul pe încetul mi s'au deschis ochii frumusei de care la început nu tiam. in în sam neîndurrile vremii, am cltorit în lungul i largul lor, în ioate anotimpurile. Nu-mi psa nici de cea, nici de vânt, nici de ploaie; i nici puteau inea acas, nici viscolele nu fierbintele soare de var. Îmi plcea rtcesc departe de descopr locuri pe -drumurile btute, •care puini le-nu fost vzut vre-odat. Iarna,

s

•fost

s

vd

Fr s

m

s s

treceam

în

saltul

calului

peste

întinderi

nemrginite de zpad, când cer i pmânt rse fceau una, când nu preau a mai fi

Mria

120

nici

Regina României

hotare, nici zri,

pierdut de

alb,

ci

care tot

numai o nesfârire mergea i mergea-

i

mergea. Copitele calului mieu lsau o uoarj urm dup mine, i adesea-mi prea ru profanez astfel sfinenia giulgiului de atât de adânc era în omt pat. juru-mi tcerea, c-mi apsa pe cap ca opovar, copleia cu puterea ei i aproape fcea tem. Când i când un zbor de cioare plutiau jos supt boli, i croncnitul lor fcea i mai puternic singurtatea ctre care cltorisem, departe aa de mult de locuinile oamenilor. lungi luni de iarn, mare-mi era bucuria de primvara ce se trezia. tiam unde se pot afla cele mai timpuriidintre flori drum lung clrit fi pentru a culege cei d'intâiu clopoei galbeni, pentru a avea bucuria vre unui covor albastru de viorele într'o pdure ht ht departe; îmi era drag de cea d'intâiu nlucire ceoas de verde pe slcii, i cunoteam locuri singuratece unde ele stteau în cete,, lsând ca plângtoarele lor crengi se târasc peste apele cu mers iute, crescute de zpezile în topire. tiam de cutare-

c

fr

i

m m

s

m

Dup

;

a

s

ara mea

121

la mal de râu, aa de btrân rustic de se ineau abia'n încheieturile lor pre'i de lemn. Sta cu totul pierdut în mijlocul unui cimitir smnat cu cruci joase de piatr, ieind din pmînt nite uriae buruieni necunoscute. ca Vechiu era lcaul, vechi erau i crucile nume, dar clopoeii galbeni mai mult i vinei ce se luau la lupt între ele erau tineri de a primverii tinere. Stteam privind îndelung smerita frumuse a locului, i sufletul mi se straniu la farmecul atâtor mândrei nemevoie teugite, temându-m totui piar i întrebându-m cu erau menite mirare dac acei ce ridicaser lcaul îi

bisericu

i de

fr

mic

s

c

fr

dduser sam cumva c liniile lui neasmnat de gingâe i aezarea bucurie pentru ochiul

erau lui

o

artistului.

In ani mai noi, adesea am cutat bisericua aceasta în ruine; dar ea nu mai era pe faa pmântului, cum cele frumoase sunt din nenorocire menite dispar,

s

cci vremea merge înnainte i nui pas de lucruri a cror osând e s se fac buci i s piar, i mai ales de asemenea smerite lucruri ascunse departe,

în

locuri

Mria

'i22

Reg[ina

României

cror nume abia de-1 cunoate cineva. Ca atâtea altele, bisericua e acum numai o amintire ce-i are locul în inima mea, cu amintirile altor lucruri care i ele s'au "fcut buci i nu mai sunt.... ale

Am

mai avut vedenia atâtor sate cu copaci roditori în cea mai deplin înflorire. gloria ramurilor lor pline de flori întinzându-se pe fondul luminoasei bolti, magice ziduri albe peste nesfârita bolt

Vd de

albastru...

Intr'o zi-mi

aduc aminte

s

din sat în sat numai

sorb

c în

am mers sufletul

mieu acea minunat încântare de alb i de vânt. Psrile cântau, se auz<â glasul 'mieilor,

ce

vzduhul er

cdeau

mari de

Un

plutind

plin

de

foile florilor

pretutindeni

ca

fulgi

zpad.

cioban veni încet, sltre, ducân•du-i înnainte oile. Ca un nor în micare mergea cu el un ceos vl de praf, aa incât trecii de mine cum trece un vis, cu 'dulii lâng dânsul i cu mgruul sur purtând desagii goi pe spate i solemn «mânând pe cele din urm.

ara mea

123

Se apropia atunci de mine o

iganc

btrân, pitoresc i murdar, cu toiagul în mân, înfurat în zdrene, chioptând i despletit. Btrân ca dealurile era iganca, dar sordida ei siluet pstra înc •ciudate contururi de frumuse. O lulea de

colul gurii; ea o ciolfioas în ndejdea capete un ban. Baba trecîi, i alii venir la rând pe drum; car trase de boi cenuii ca piatra, plugari mergând la munca lor i copilai cari cântau i râdeau i erau bucuroi. rsri acum, purtându-i pruncu'n brae, un bieel târându se lâng dânsa, iar îndat dup aceia un flcu cu dinii strlucitori pe spinarea calului ea. Pe drumul cu praf alb ei îi întindeau irul, bolta zimbind asupra lor, i de jur împrejur arborii erau în floare i în fielut

alb-i era înfipt

se rânji

la

urm i

în

întinse

s

mân

O mam

fr

care

ramur psrile cântau. i inima-mi fericit.

Lumea

era

-tânr,

Dar oale acestea mai

dus!....

s'au dus... S'au ca

Mria

124

Regina României

III.

Toate ruinele au pentru mine un farmec deosebit. Cum le vd de departe^ totdeauna caut rsbat la ele, cât de ru fie drumul. Cunosc una, nu departe de Bucureti, care a pstrat linii de cea mai mare frumuse btrâna mnstire Comana. Zidit între 1601 i 1611 de Radu erban Voevod, biserica, înnoit, pstreaz înc osmintele acestui Domn, care a fost urma vrednic al lui Mihai Viteazul. Ca i acest mare înnainta, în Ardeal i-a dat el luptele. A cunoscut amarul înfrângerii i a murit în exil, dar cenua s'a adus tocmai din catedrala Sfântului tefan la Viena ca zac în rsîeaa mnstire pe care o înlase la un erm de ap, pe loc aa de singuratec. Acuma e o ruin, ale carii nobile linii se ridic pe neateptate spre ceruri; masiv i drpnat zace ca un balaur adormit într'un inut de lacuri i mlatini. Un râu cu undele încete se mldie supt temeliile ei, i marea zidire îi oglindete vechea frumuse în apele ce par a se opri o clip din mersul lor ca cuprind/

s

s

:

—

i

s

s

ara mea •CU

btrânele de Domn.

iubire

lca

125

odat mândru

ziduri,

Aproape uitat

e calea ce duce acolo. zpezilor topitul e aa de adânc noroiul, încât numai carle cu boi dac îi încearc norocul pe acolo, i aceasta adauge înc la melancolica tain a locurilor.

Dup

Am

fost acolo într'un

de var; vzduhul era

amurg înflcrat

aa

c

de linitit, asupra capetelor noastre, de odihnite încât rsfrângerea zidurilor prea o alt cldire rsturnat în ele. Vechii prei i malul pleuv .pe care stau, erau în aceia coloare; nici un copac, nici un pâlc de umbr departe împrejur, dar în râul de jos doi boi albicenuii cu puternice coarne intraser pentru a-i potoli setea de sear. Stpânul lor sttea de se odihnia lâng dânii, în multmire lin la apusul soarelui; munca zilei "i-o fcuser; pace i uitare se lsaser asupra acestui col de lume tihnit.

prea

atârnat iar apele atât

M'am crat prin toate prile ruinei, strecurându-m prin crpturile zidurilor, tircând pe rpezi povârniuri, înfruntând


126

scri de lemn, putrede,

pân am

ajuns în lui supirei. e o adevrat comoar de art veche. Pe jumtate czute sunt treptele care duc -la dânsele, înluntrul zidirii în chip de turn care-i alctuete baza, dar din mijlocul stâlpilor se deschide o nemrgenit vedere asupra râului i a multelor mlatini de dincolo, care se pierd în deprtarea nelmurit a esurilor. Primvara, aceste mlatini se aprind de irisaii ca aurul, nenumrate ri slbatece se slluiesc prin trestii, ispitind foiorul, deschis, care, cu stâlpii

vântorul. «

Biserica,

din

luntrul

refcut, pierzându-i

astfel

farmecul, dar vechile ziduri

pân

curii,

a

fost

frumusea i ce o încunjur

minunatele proporii ale clPe alocurea îndirilor din acele vremuri. doitul pridvor de stâlpi, unul de asupra intrerupereceluilalt, s'a pstrat înc dar prin alte pri mândrele construcii de odinioar nu mai sunt decât, un mal, dr inform de crmizi i pietre; ierburi, flori slbatece i mrcini leau luat în stpânire, natura acoperind milostiv cu

au

azi

fr

ara mea

îrumusea

ei

s

nemeteugit

lsat cad lui i bielugul a

127*

în ei

ceia ce

omul

praf; astfel neîngrijirea

de drnicie au prefcut într'un col.

drâmturi îngrmdite

aceste

de vraj. De proporii urâte, vpsit în cenuiu i fudul, biserica, odat de un gust ales, stric, vai!,

o armonie,

care,

altfel,

ar

fi

desvârit.

Inluntru, nimic interesant decât lespedea veche care înseamn locul erban îi doarme veunde Radu-

Vod

nicul

somn.

Deunzi o btlie mare

s'a dat de de la Comana. La priveliti de moarte, de zbucium rsboinic i suferin a cutat de sus mnstirea mândr pe vremuri, ruinat i plin de groaz înnaintea nscocirilor de astzi ale

jur împrejurul ruinelor

omului.

i

rmâne acum din draga veche mnstire? Au nimicit oare bombele culce

ultima ei frumse, care ca un vis ce se pierde se inea numai pe jumtate de vremile noastre? Czut-a foiorul pe stâlpi, cea mai scump podoab a zidirii,, împreun cu atâtea altele care s'au pr-

turii

"128


buit câi

fii

rsboi mai neîndurtor ca

acest

în

toate ?

Cu sfâiere de inim de mame care plâng au

m

întreb

murit sin-

i nemângiai

supt umbra zidurilor înroit sângele lor apa care aa de panic oglindia faa rnit de vremi a lcaului? Aceiai pe care în sar ceia vzut-o înroit de ultima demult am de strlucire a soarelui, aceiai care prea ca un adaus al fantasiei unui pictor la o icoan de pace i tihn... guri

ei.

A

ap

ap

din mormântul su, Raduglasul unor tunuri cum pe departe nu erau în zilele lui i i-a rupt el oare odihna? Sau poate singur în mijlocul haosului a zâmbit de un zâmbet cuminte înaintea sgomotelor folos ale acestei lumi, el care a gsit dincolo de Marea un adevr pe care nimeni doar o vedenie mai din noi nul tie? grozav decât toate bombele nvlitorului atâtea rn'o fi rupt i patul unde tciri a crezut în sfârit s-i afle Auzit-a,

Vod

erban

fr

Umbr

C

dup

Vod

rpausul întrebri

fr

mana astzi între sunt ale noastre...

rspuns înc, locurile

Cocare nu mat fiind

ara mea

i

e

acum vremea când

129

stânjinei gal-

auresc rtcirile multe ale apelor; dar nu vine una s-mi spuie cum e chipul pe care astzi râul cu mers încet îl •oglindete în apai care deunzi în alt rou s'a aprins decât de-al soarelui murind. 'beni

Nu

Comana este un loc Clual crui numel tie orice Român >grenii, lâng apa Argeului. Cci aici în departe de

:

de mult trecute Mihai Viteazul a câtigat btlia-i asupra Turcilor. Povestea spune apriat vitejia însi a marelui voinic a dobândit biruina: cu securea în s'a aruncat el îrt vlmag, rspândind groaza prin rândurile dumanului. Munteni, Unguri, Ardeleni, ba pân •i Cazaci erau sub porunca viteazului Mihai, i toi boierii rii luptau lâng dânsul. Jn aceast neuitat btlie muli Turci de ranguri mari i-au perdut viaa, între alii Paa de Caramania, iar Marele-Vizir Sinan care era mai mare peste dânii, a fost rnit i doborât jos de pe cal. Dar o alt lupt, cu atât mai uciga,

-zilele

c

mân

s'a

dat

ieri

în

jurul

Clugrenilor. N'au y

Mria

130

Regina României

înc vreme istoricii s povesteasc^ amnuntul frmântrilor sângeroase care zac înc ascunse în tain i în durere., avut

nici vitejii

nu putem spune astzi câi dintre notri i-au lsat vieaa pe locul

acesta.

O

cruce veche st aici, înnegrit i de vremi, de proporii uriae:, sumbra ei frumuse m'a chemat adesea s-i privesc laturile pline de slove spate. Sunt rânduri scrise de sus pân jos, pe o parte i pe alta, i cuvinte pe braeledar nu s'a scris înc i porstignirii,

btut

—

vestea btliei ce

am

dat-o noi

la

Clu-

i

eu nu tiu cine va fi s'o scrie, nici în ce cuvinte, dar un lucru, pe acela tiu; povestea pe care un neam întreg' îl aici cu sânge i cu lacrimi... însemnat-o a

greni.

IV.

Peste

dealuri

i vi,

peste

câmpi.

pduri i esuri. peste tot ce am iubit i am pierdut, Primvara va fi smnând acum înflorit ei mantie plin de fgduini. i pe locurile pe unde au czut viteji va fi rsrind iarba, înc mai verde pmântul a fost hrnit poate pentru

c

ara mea

131

acolo cu atâta sânge. Aproape aurii în strvezia lor tinere, cele d'intâiu fragede frunze vor fi umplând gradinele noastre prsite cu farmecul frumuseelor ce in doar o singur zi. Flori, flori multe vor fi

ieind la lumin pretutindeni, cci nu fi smuls doar pe toate, din rdcin,

le-or

dumanii! Cât de mult sai lor

asupra

terii

noastre,

fi

dat

i

tot

drum

urii

nu vor

fi

de a-i desfura opri floarea de un rou desvîrit, nici lalelele de a ini ca flcri ctre soare. Greoiul lor picior nu va fi putut striveasc toat frumuseta de pe lume; distrugerea lor trebue aib un capt; vre-un col va fi fost cruat, i cutare panice locuri Primvara aduce tot vor mai fi crezând cu dânsa obinuita-i solie de bucurie! putut

stînjineii

s

s

c

Este o

grdin

de care

mi-i dor,

una

care mie drag, o grdin în care i rînnainte de a fi a mea obinuiam tcesc. Lungilc-i crri umbroase, pote-

s

crescute cu iarb, apele-i adormite aveau pentru mine atracia lucrurilor din vise. bucuram în singurtatea ei, în cile-

i

M

Mria

132

Regina României

m

umadâncurilor frunzoase care pleau de simul odihnei. Un boier btrân pe care nu l-am întâlnit niciodat era stpânul grdinii; când era tânr, îi plcuse locul, i va fi visat vre-un vis aici, în taina copacilor umbroi! veche cas trist se înnal în mijlocul grdinii, una ce-mi prea stpânit de ciudate amintiri care o umplu de întunerec. Când boierul acela btrân a mia lsat casa si grdina: el murit, vraja

'

O

de gândul c-mi era drag de fie a singurtatea ei, a vrut mai bine alii temea i se mea. Copii n'avea, nu vor îndrgi locul scump tinereelor sale. Astfel parcul cu frumoii lui copaci vechi i cu crrile crescute cu iarb al mieu ajunse a fi, cea d'intiu bucic de pmânt pe care în numele mieu însumi lam stpânit! Un sim de mândrie-mi cuprinse sufletul, i cu el minunate vedenii de frumuse. Vzuiu grdina prefcându-se pe încetul într'un raiu de colori venic-schimbtoare. Fiecare anotimp cu floarea lui, aa de larg sdit, încât locuri întregi

îndemnat

s

c

s

fie

numai

flori.

ara mea

133

s

rtcit prin fi Mi-ar fi plcut câmpii roii cu stânjinei de toate nuanele, pân i pe cu atâta bielug

c

smnai crri lor

s

s'ar

fi

Întrecut a crete în strlucirea

glorioas. Cât despre trandafiri, erau fie

atâia, încât i- ar

fi

întins crengile

pân

de-asupra apelor, trcând malurile cu pete largi de rou. Maci ca focul în mândre pâlcuri ar fi chemat ochiul de departe, i mai de vreme zarnacadele de numr ar fi acoperit margenea pdurii, dând închipuirea unei zpezi trzii, pe când curpenii de aur ar fi umplut crângul cu o strpline de flori

fr

lucire

ca

i cum pmântul

tot ar

fi

fost

aternut cu lumin. Cât despre casa cea veche, faada ei fie schimbat într'o mai dulce era simplicitate, cci, de i prsit într'o grdin npustit de buruieni departe de vuietul lumii, cutase a-i da un aier de importan pe care nu o avea cu adevrat. Aveam de gând s-i armonisez liniile, îndeprtând toate sforrile de fals decoraie, prefcând-o într'o locuin simpl, alb, cinstit, aa cum în mai vechi veacuri datina cldeasc aceast ar. era

s

s


134

Joas, larg i zdravn, aa mi-o vedeam eu, plin de tihn, urâtu-i coDeri subire fiind înlocuit cu altul de indil, cu streinile larg întinse. *

Plnuisem i

tainice

grdinie cp-

cu piatr i încunjurate de ziduri ca nite curi de mnstire. Le i vedeam pline de flori în jurul adâncilor iazuri, reci i recoritoare în cldurile de var. Planurile-mi erau toate gata, zilnic plecam asupra lor, cldind vis peste vis. Dar nu începeam lucrul mieu, i venic

tuite

m

vorba mea rzboiu».

i

era

Va

aceasta:

fi

dup

hrâniam eu cu drag, poate puin egoiste. Eram desvolt iubirea grdinritului printre steni, orânduind premii pentru cei ce vor cultiva mai credincios vegetale i fructe. visuri

alte

i

mai practice

s

M pmântul

s

împrumut pri din mieu, dac se vor arta harnici i destoinici la lucru. Smeritul mieu Co-

gândiam

pceni, aa un col de

mititel

...

este,

era

fie

s

unde orice

munca manilor

s

rsboiu

cum

civilizaie,

bucurat de aceasta era

fi

li

dup

ajung

om

sale.

rsboiu...,

s'ar

Dar i

dup

ara mea

135

Acuma, grdina mi-a

fost

smuls,

i

nu mai rmân decît visurile... Cu gîndul rtcesc ling dragile mele slcii pletoase i în jos prin pdurice la podul ernesc apei. Acolo rmân cu ochii care i duce pân dincolo de margenile vederii tulburile valuri.

de pe malul

Argeul

la

Aud miilor .î

glasurile privighitorilor,

de albine.

linite.

îmi

Eu

stau

zumzetul

Pace este pretutindeni, singur cu visurile mele...

aduc aminte o noapte cu puini

urm, o cald noapte de var, adevrat noapte româneasc, rsunând de ltratul deprtat al cânilor. Eu cu alt ani

în

cineva din ai miei apei ne uitm

s

razele

Argeul

la

malul

argintat de

lunii.

De •era

ne coborâsem la

un

lumea,

i

cenuiu ca tot

aa i

al

porumbelului

bolta

însi.

Ca

stteau slciile în iruri, întingându-i crcile lungi în apa care curgea încreindu se peste rdcinile lor. Palid de paliditatea morilor, privia 'de sus luna la tcerea noastr. Deprins stafii

cu

vraja

în

care totdeauna

ea cuprinde

^36

iMaria

Regina României

oamenilor,

inimile

rspândia, linitit ;lumina ei asupra noastr,, venic a unor simiri la care

nepstoare, privitoare

nu

însi

iea

Cu

.

înalta

cerul

nicio

parte.

ochi de foc se uitau stelele

ei

cu

rspândire

de

puncte

lumin.

de

la

mai

smânândt

raze,

Noapte de

i

frumuse, noapte de

pace... ce departe-mi era gândul de vedeniile rzboiului... S'au schimbat toate..., toate s'au' schimbat. Ce rmâne acum din grdina

mea? Parc tiu

eu!

turburat tcerea adormit în iarb de sunetele luptei? Mândrii ei copaci btrâni au fost ei rupi în buci de boml-a

fost

bele dumanilor? S'au cutremurat apele-i adormite de vuietul cel mare al btliei? Cci aceasta o tiu: chiar pe drumul ce trece pe lâng grdina mea singuratec s'au aruncat ostile de nvlire asupra oraului nostru.

Topindu

primvara, ce icoan vdit zpezile iernii?' S'a prefcut în pustiu adpostul visului mieu? Ori prin vre-o neauzit minune a fost cruat de furtun? Ce tiu eu! de

pustiire

M

se cu

vor

fi

voiu întoarce

odat

în

tainica-i-

ara mea

umbr,

m

137'

voiu mai cobori Ia apele ce aud în crâng curg încet în hotarul ei, ca privesc din cântând privighitoarea i nou supt luna de argint Argeul ce curge alturi? îmi voiu mai smâna eu florile, imi voiu îndrepta casa pentru a face din grdina mea un col de pace i progres?' Ori toate vor fi fost numai un vis pe care ca atâtea alte lucruri îl va fi înghiit în adâncurile ei traged'a cea mare? Ce

s s

tiu eu? fi gândind aa de casele ce prsit, de grdinile ce leau iubit, de visurile ce le-au visat, minunându-se pe urm dac lucrurile se vor face din nou

Câi vor

ie-au

ce au fost, trebuie ca

Dar

dac

s

inimile vor avea tria ce

ridice

atâta tiu

:

iari

Dac

ne întoarcem vre-odat

la

ce a czut... ni

e

scris

s

vetrele noastre

prsite, vom fi ca o ceat de drucari, trecând un râu mare, s'au splat de atâtea care le împiedecau paii i le fceau ochii orbi. Vom înelege mai bine cele

mei,

preul lucrurilor ce am avut, le vom iubi mai bine, fie i în ruinele în care le-am gsi. Greu e de sigur cldeti din nou, dar ce lucru binecuvântat este dac o facem

s


133

CU manile

curite de

suferinei

focul

i

c

prin care am trecut! Eu socot încercarea cea mare care a venit asupra noastr ne-a ridicat la o culme de privighere, artându-ni o cale mai larg i

jertfei

mai curat.

Aa s ndjduim, pentruc doar mic din loc i de

dina munii avem i

s

îi

.

noi

Creaceia

Credina!

Pânâ nu închid acest

-s vorbesc de o sear var,

chiar

înnainte

capitol, vreau neuitat, sear de de declaraia rz-

boiului.

Dei cldura er copleitoare, Regele i cu mine rmsesem în ora, neputând prsi Capitala noastr în clipa când nori de furtun se strângeau tot mai negri la hotarele noastre. Un sentiment greu de intunerec se întindea peste toate, inimile inima erau nelinitite; tulburi, sufletele. Regelui nu era cea mai puin tulburat din toate. Erau zile de ateptare în tremur de aripa rsboiului inim. tiam bine

i

c

plutia

acum

în

preajma

terii

noastre,

;

ara mea ca

doi

simind

13Q

prini cu grij ctam spre zri,

c

c

apropie Ceasul Ursitei, poate opri acum furtuna se sfarme asupra terii noastre odihn erau nopile Regelui somnul fugia de dânsul, sufletu-i era sfâ Era acesta oare mo iat de îndoeal. trage sabia, va f mentul cel bun? oare pentru binele rii? Cuvântul ce are taie toate spuie, cuvânt care trebuia legturile lui cu ce i-a fost drag odat, cuvântul acesta va duce oare poporul lui

nimic nu care era

Fr

se

mai

s

—

Dac

s

s

împlinirea Visului de Aur? Aceasta era problema înalt ca munii care-i pzia patul noaptea, sarcina grea ca lumea care-i apsa pieptul i pe care la

avea s'o duc, oriunde mergea, împreun cu dânsul... facem zilele acestea de nelCa murire chinuitoare mai puin ucigae, propuneam drumuri lungi spre sear, la ceasul când soarele se apleca spre Apus. Amândoi aveam un dor ciudat rmergem departe în adâncul Teri', lomulte atingem multe, tcim pe ci curi, parc ni-ar fi fost fric de a nu le mai vedea, - toate acele locuri pe care

s

s

s

s

Mria

Î40

Ie

Regina României

descoperiserm

în

fericitele zile ale

ti-

nereei noastre. Ne amintiam aici de o biseric, dincolo de o ruin, de stucene pe mal de aoe, de esuri ce unduiau pân la rmuri dunrene, de lungi drumuri capt strbtând atâtea aezri, de umbroase coluri, de panice lunci unde ciobanii îi pziau turmele. Toate ni erau nesfârit de scumpe, i îndoit de scumpe la ceasul când aa de aproape simiam primejdia. In sar aceia de care-mi aduc aminte cldura era apstoare, de te înbuia aproape, nici o suflare de vânt în aier. Praful ridicat de noi i de carle ce întâlniam, atârna ca un vl de-asupra pmântului; peisagiul întreg era acoperit astfel de cea ca un pastel de pe care praful colorilor a czut pe jumtate. Era în vzduh ceva care gâfia, care

fr

se sbâtea, în consunan linitea inimilor noastre,

deplin cu nece se simiau

apsate de emoii prea amestecate ca se

poat

rosti

în

Ne ar i

cuvinte.

marea dragoste oentru rana chinuitoare a lucrurilor

s

vie.

s

durea de de nesiguce

erau

ara mea

141

eranii îi strângeau seceriul, carle veniau ctr noi, unul dup altul, prin

rsrind

praf, ca stafii

pline

pân

sus cu

dintr'un vis, unele

tremurtoare

piramizi

cu ptlgele roii ca focul, lucii i strlucind ca nite uriae pietre scumpe. Copilai stteau pe proapul scâriitor, pocnind bucuroi din bice, pe când brbai i femei mergeau alturi cu feele pârlite de statornica trud sub arsura soarelui. In ir de capt veniau spre noi, rbdurii i panici, icoan de

de paiu

aurit,

altele

fr

—

belug i mulmire.

Maina noastr mânca o

leghe

dup

i, totui nesfârit ni se întindea dru-

alta,

murile în lungimea lor prfoas. Prea c vânam vremea însi. Nu vorbiam un cuvânt, dar ochii notri sorbiau orice vedenie

drag, i

sufletele noastre erau

de lucrurile ce

am

iubit.

lacome

Innainte, tot îna-

amurgul de aur; înnainte, tot înnaapusul soarelui... spre inte Umbrele se fceau tot mai lungi; siminte în

eam

noaptea de var tot mai aproape; niciodat praful nu apsase mai des aierul nemicat. Se rotocolea asupra pmântului, atârna din ceruri ascunzând zarea; înf-


142

ura

i pomi, apsa plmânii, orbia înnbuia gâturile, de nu puteam r-

vite

ochii,

sufla. Dar înainte, tot înainte ca grbiam, tot înainte spre apusul

Drum

fantastic,

în

delir

soarelui.

drumul acela prin

apsarea unui ru, de o potriv cu prevestirea care

praful care avea în sine ca vis

ne chinuia

sufletele.

De odat

prin

ceata

care

fcea

din

lumea întreag o tain, soarele se vdi, mare i stranic de aproape. Un bulz de foc uria, grozav i amenintor, ca o vedenie din visurile frigurilor.

Ne-am

o clip

în alergarea noaprivim roia-i frumufantastic, copleii de o aa de stra-

str

oprit

tot înnainte,

se

nie privelite,

—

s

când iat

c

din

praf

Soare de un glas se ridica lâng noi: semn de lupt». rsboiu, soare de sânge, Cine vorbise? Gândurile noastre singure? Ori glas de om?

—

Neam

uitat prin

valul prafului.

Un

preajma noastr, artând soarele cu degetul Iui care tremura: «Soare de rsboiu am simit btrânul spusese tare însui gândul ce era în noi... teran

btrân

sta în

>

i

c

ara mea

143

V.

Deocamdat virea de

Ia

trebuie

s-mi

întorc pri-

esuri ctre înnlimi, ctre ve-

deniile marilor

muni posomorâi

în

um-

bra crora Regele vostru de pân ieri i-a cldit cuibul. Sinaia! Numele i-e plin de sunetul frumuseei, de sunetul bucuriilor i al durerilor mai apropiate. Sinaia.' Locul pe care Regele Carol 1-a creat, locul pe care î-a iubit i de care era mândru, locul în care s'a svârit.

Odat

numai un stucean lâng o sindin Carpai unde obinuia Domnul terii capete adpost înnaintea arielor verii, e acuma un înflo-

guratec

mnstire

s

ritor orel, plin de vile i în care atâia i-au înnlat plcute locuine. Ispitit de strlucirea codrilor ei, de puritatea aerului ei de înlimi, de gloria culmilor ei stâncoase, Suveranul României s'a hotrât s-i zideasc acolo castelul. i el i-a avut visul, dar un vis pe care 1-a îndeplinit încetul cu încetul, în ani îndelungai.

Sinaia e frumoas vara, cu grdinile strlucitoare de flori, mai întinse i mai trufae în colori dec^t oriunde aiurea. Dar nu mai puin mândr este ea toamna, ei

Mria

144

Regina României

când pdurile de

nuane de

fagi

îmbrac

fantastice

aur.

tcut i solemn, ea doarme acoperi alb de zpad, aa de în scânteiereai uniform, încât

Iarna,

supt un

orbitor abia de-i poate urmri ochiul strlucirea. Rsrind din tot acest alb nesfârit, brazii stau ca uriai, purtând rbdtori pe umerii lor o povar ce ar strivi pe oricari alii,

i numai

cei

mai

tinerei,

prea mare li este sarcina, se pleac intel înnainte, îndoindu-i vârfurile.

Pdurile

sunt,

când pu-

primvara, o minunat

biseric înnalt de frunze strvezii. Adesea am rtcit clare sub fermecatul amestec de aur i verde al foilor ce abia se desfac din muguri. Psrile cântau. Jos era un singur covor de smarald, ptat de brebenei i palide viorele vinete, adunânduse cu miile supt copitele calului mieu.

s

clresc peCum îmi plcea mie esuri larg întinse, tot aa îmi plcea sui muchi de muni, silindu-mi castrblul pe crri pe care puini le-au tut vre-odat. M'am crat pe drumuri prpstuite, care nu erau decât urme de

ste

s

ara mea

145

•pdurari, i am ajuns la locuri de o aa de strasluau suflarea^ Tiic singurtate, de pare Nu tiu dac mi-a fost mai drag de codrii cei mari primvara, vara sau toamna,

cmi

au fost plini de o ei nu se poate asmna cu fi cunoscut aiurea. nimic ce Nicio secure nu lovise puternicii lor i, când furtuna ddea jos un brazi, 'trunchiu, el zcea unde czuse, putrezind în bielugul pmântului, temelie glorioas

cci

totdeauna

mreie

care

a

a florilor ce vor veni. departe de

nvala

sfrâmate. Mia plcut de dimineile de toamn, •când munii înali alctuiau un fond de albastru închis pentru desfrâul de galben ,palid, de armiu i rugin, când bolta era atât de curat. încât prea un steag fluturând asupra cerurilor într'o zi de bucurie naional i când pdurea de-asupra ^ciupercilor asupra puterii lui

era aurie,

i

Mândr

tot aurit jo^.

era

simirea de a putea în galop prin toat colorii, departe, de

merge drept înnainte aceast serbtoare a

parte de locuinile oamenilor, departe în singurtatea unde eram singur cu natura :i

singur cu Dumnezeu! ij


lAt

De O mreie mai auster mele

pe

erau dru^

culmi de

munte, când^ dup lungi ceasuri de sui drept, atingeam vârful i puteam uit de sus la lumi pe care mi se prea le-am cucerit, de câte silini fcusem ca biruiu înmurile

s

m

c

s

nlimi Mi

ca acestea. s'a întâmplat s-mi pierd drumul prin nouri i clresc ceasuri întregi minunându-m unde eram, a vedea înnaintea mea alta decît fantastice cldiri

s

fr

de neguri. Bucuroas eram de simul singurtii desvârite, în cunotin atât de aproape îmi erau bolile încât cu neputin mi-ar fi fost nu le vd. Mâ

c

s

simiam ca omul

d'întiu pierdut în lumi care nu-i cptaser înc liniile lor hotrîte. Ceaa care plutia în jurul mieu prea aburi ce nu s'ar fi inut nici de cer, nici de pmânt, apoi deodat se ridica, i treziam uitândum la priveliti cunoscute, care se întindeau atât de departe a fi supt picioarele mele, încât visuri de care slab îi mai aduci aminte când te trezeti din somn. cel

m

smnau

Une teci,

ori

sriau

la

lâtrând turbat în

mine duli slbajurul calului, i t-

ara mea

147

pstor de care am vorbit adesea se deodat, ieind din nori ca vreo fptur preistoric aparinând slbtciu-

cutul

tot uita nilor.

îmi aduc aminte de un drum ciudat, cînd norii erau mai jos decât mine i c-

ltoriam

m

încet

între

dou

lumi.

Tocmai

urcasem aproape de ceruri, dar jos lumea oamenilor era ascuns vederii mele de o deas perdea de negur. Singur eram. la o parte de cei ce triesc, necunoscute pmânturi desfurându-se tot înnainte la dreapta mea, la stânga mea, în nesfârite valuri, cît îmi vedeau ochii. Bolta deasupra era un nesfîrit coviltir de albastru, dar în adânc erau oameni cari-i fcuser case, cari trudiau sus colo

i

iubiau i urau; în adâncuri, acolo toate erau înfurate în aburi. Silindumi calul care tremura, drept ia margenea prpstiei, am aruncat o privire în fund. Un sim de spaim m'a copleit: lumea în care trisem se prefcuse într'o imens cldare din care aburi uriai se ridicau ca fumul... Calul sforia i se invârtia împrejur.

Mana Regina României

148

prea neînchipuit, grozav tainic era lumea aceia de dedesupt.

prins de fric:

i

de care mi a fost Sinaia muntelui, a a râului în spume, a farmecelor

Aceasta e Sinaia

'

Sinaia

drae,

mea!

pdurii, primvar, a gloriilor de toamn, de lumea clopoeilor albatri învlurai, a uri-

aelor deprtri, a puternicelor stînci care sfideaz pe oameni, a tcutelor adâncuri pline de umbr i de întunerec; lume de frumuset adevrat lume a lui Dumnezeu Dar era i alt Sinaie, uurateca Si-

—

!

naie

cuttoare de

moase,

de

plrii

plceri, de rochii fru-

i de

ghete moderne.

s

adune în cete, mai bucuroas de vorba zadarnic i de scandalul strzilor de unde plecase decât de singurtile cele mari unde Sinaia care n'avea decât grija

se

Dumnezeu

era aproape. Une ori obinuiam la Sinaia aceasta, zimbind de micile ei plceri în care se desfta, amestecându-m uneori între cei în venic serbtoare cari veniau de jos din

s

m cobor i

ora

psntru câte o

zi.

Aveam un sim de

ara mea

149

blând înelegere fat de

dânii, pricepând bucuria lor de a respira aierul curat al muntelui i nu-i despreuiam, dar cu adevrat ei nu tiau nimic din tainica lume

M suprau

care e a mea. hîrtiuele cu care

numai grozav pângriau potecile mele

de pdure, cci omul, cu felul lui de a-i petrece vremea, adesea pte?z opera cu-

rat

a naturii.

Dar

mândr

i o

era

Rege

btrînului

pe

care

a

treia

Carol,

Sinaia Sinaie bucat cu ani, Sinaia

Sinaie,

marca

o fcuse el a muli

bucat dea lungul

care era mândria lui, bucuria i odihna lui. De obiceiuri sobre, îngduindu-i lui însui numai puine plceri, el gsise o oprire din lucru în acest singur era mai drag pe lume. Acesta /oc care era lcaul inimii lui: atâta o îndrgise,

uoar

i

jncât

numai

dintr'însa ca iiind

grele

greu

cu

s în

mearg zilele

cureti

Ia

pe an Sinaia,

se

d'n

smulge Cltoriile

putea

aiurea.

tinereii

odat n'a fcut parte Tiic uor dintr'un loc

Odat

se

lui,

acei

el

nici-

cari se

într'altul.

strmuta de'a Bu-

i acolo rmânea pân

'

150


ce în Noemvrie se întorcea iari în ora, afar numai dac vre-un drum undeva nu-1

silia

s

prseasc

pentru vre-o câteva

iubitul lui castei

sptmâni.

In cei douzeci i doi de ani câi i-am trit împreun, am vzut castelul din Sinaia schimbându-se la mai mult decât odat. Necontenit Regele nscocia vre-o îmbuntire, cu bucuria cu care printele se bucur de sporul copilului su. Ceasuri întregi era el în stare rtceasc prin mândrele încperi unde an de an grmdise comori nepreuite. Picturi

fa

s

de maetri vechi, mobile btrâne, preioase vase, covoare rsritene i arme de felul cel mai rar. via i-o cheltuise ca strâng toate aceste nepreuite lucruri, cci era un om care tria pentru alii, cheltuind numai puin pentru

O

s

el

însui. Regîna

cldeasc

c

acela

lui

btrân

îi

tot

îndemn

s

cci este un eres: carei isprvete casa moare în necontenit,

anul când a isprvit-o.

Tot comorile pe care

aa

de scumpe ca i castelul i de multe feluri erau grdinile le sdise i odurea dincolo de

ara mea

15t

s

nul fi Nu era drum pe care ieit nu fi era teras care nu tras el, din gîndul lui, nu era fîntîn pe care el n'o fi plnuit. Mai de mult fceam preumblri lungi împreun, i multe crri le-am descoperit noi suindu-ne i coborândune pe povârniuri de muni. In anii mai târzii, când sntatea-i era zdrobit, se primble pe teras ori se mulumia

dânsele.

s

s

s

mergând

încet,

btrânete

de-a lungul po-

lecilor din apropierea caselor. ideile mele mai libere de

Dup

via,

(Regele btrân avea puin înelegere a simului adevrat al vieii de ar; pentru lucrurile neprevzute, pentru capricii ori gusturi mai deosebite el n'avea înelegere plcându-i mai bine de ce se fcea în fiecare zi exact în aceia ordine. Era un fel de mreie solemn în datinele dela

m supra m

puintel cîte odat ciuda splendorii luîn încunjurau aveam unecrurilor care trebui s-mi destind ori ca un sim zbor intr'o mai vast lume, aripele i

Sinaia, care

tinerea mea;

s

în

c a

unde mai mult drum Ca una care niciodat n'am avut plcere pentru restricii.

cu

zri

mai

largi,

s'ar deschide fmtasiei!


152

când o viea mai simpl s ar fimai bine cu gusturile mele. Cuîns în vârst, cretea cât înnaintam rjbdarea mea ca i înelegerea, i astfel' m'am deprins preuiesc valoarea acelor lucruri care adesea obosiser la începute Am ptruns mai deplin în ceia ce interesa. ot btrânul cuminte; atâtea cunotini puteai cît'gi dela experiena lui, dac judecata lui era une ori strin de felul mieu mai aprins de a înelege lucrurile, multe le-am învat din vorbele lui, i înc mai multe din pilda ce mi-a datOi N'a fost niciodat un om mai auster, mai simplu, mai gând de sine, trind' pentru opera lui. Un sfânt nar fi trit o viea de mai mare abnegaie. Nu eram totdeauna de aceiai prere, dar fiecare an ne împrieteniam mai mult. erau

zile

potrivit

s

m

s

u

fr

Când

m

gândesc

la

btrânul

Rege

Carol, totdeauna la Smaia ii caut întiu. gândurile mele: acolo, între lucrurile care-i erau dragi. se îngduise numai o mica Reginei parte în chibzuirea planurilor castelului; ideia ei de via fiind înfocat romantic> er consultat rare ori în ce privete luci

ara mea ruri cari

i

c

piatr. ea,

aveau

De

s

fie

fcute din

fapt mi s'a

Carmen

153-^

Sylva, n'a

crmid

prut totdeauna avut vreodat o

sumptuoasa mreie a zidirii prea o apas, cci alte vedenii, mai dulci i mai simple, rmseser în ochiul ei de poet. Ea visa de zilele când er tânr i plin de visuri, când îi adusese copila ca triasc în smerita mnstire alb de pe culme. Castelul, în frumusea lui necontenit crescut, n'a înlocuit niciodat pentru dânsa acele deprtate zile când o iubire

real pentru

castel;

c

s

bucurie de

Acum

mam s'au

tria

trecut

în

inima

toate!...

ei!

Mreul

Carol a czut în manile dumanilor, care respect, cred eu, pentru i el a fost unul din seminia lor... Dela moartea lui n'am mai locuit noi într'ânsul ca unii cari ne ineam strâns de datinele casei noastre mai mici i mai vesele; trei deprinzi buie doar câiva ani pân în lcauri alii viaa pe care leau prsit, i nu într'o zi te învei a tri împreun cu spiritele celor cari au fost. Acuma îns dumanul o ne ajute castel al Regelui

1

c

s

s


154

s

întindem pod peste zile, între trecut, prezent i viitor, iar celelalte stau în manile lui Dumnezeu.

—

s

Ursita a îngduit Regelui Carol îji casa pe care a iubit-o. Obosit i uneori desgustat, el a putut se întind linitit în patul su, a închis ochii

moar

s

spre somn i nu s'a mai trezit, prsind pentru totdeauna aceast lume de osteneli i turburare, în care nu avuse decât un singur ideal: gloria terii sale i binele poporului su. îmi aduc aminte de faa lui în dimi-

neaa

aceia când

zcea mort

în pat.

Palid,

dar extraordinar de neschimbat, era tocmai cum fusese în totdeauna, numai cât, când am venit lâng dânsul, pentru întia oar n'am primit prietenosul zîmbet de bun El se odihnea: fapta deplinit, i, la un ceas când

venire.

su

lui

era

în-

i poporul

el

nu mai puteau urmri acelai vis, marele a închis ochii i a pstrat venica

Rege i

tcere, lsând altora

s

deslege ultima

în-

trebare, singura care se luase din manile Iul

fa

M'am

btrân

uitat lung la frumoasa-i stând acolo în linitea de mari

ara mea

mur, deprtând

133

mai mult de noi ciT le pe care obinuia spuie. Nu era în faa lui nicio mustrare, numai un linitit sentiment al sfâritului, o îndeprtare de greutile i problemele care nu mai aveau a face cu locurile în vintele

tot

s

înelepte

care

el se dusese. Sinaia a plâns toat ziua în care creatorul ei a fost dus pentru totdeauna din casa lui. Cerul era acoperit, copacii picurau de ploaie...; încet pe un afet de tun îl coborau de pe munte. Steagul în trei colori, pe care-1 onorase, îi înfur sicriul i deasupra sttea severa coroan de oel pe care o câtigase pe câmpul de lupt...

Sinaia se va

musea verii

fi

trezind

acum

mai fraged verde când am vzut-o mai

celui

dar,

er îngropat s-i ascund

în

zpad, parc

la

în

ar

fru-

prim-

al

urm, fi

vrut

gloria în coviltir.

Era puin înnainte de cdei'ea Bucuretilor. Îmi murise copilul, i, în cea d'in-

tiu agonie a loc

în

du-m

loc,

s

durerii mele,

cercetând

pe

am mers rnii,

gsesc mângâiere

la

din sârguin-

suferina


156

mea

prin aceia

c

i puin îndemn în

i

patim. Auzisem în

aduceam

celor cari

puin ndejde i

gsiau

se

ei

c erau câiva rnii

alte locuri

dea

la Sinaia lungul drumului, i,,

cu toat asprimea vremii, într'o diminea de Novembre am pornit spre muni, ajungând acolo cu mult greutate, cci, dup ce luptasem anevoie prin noroiu nume, maina a fost prins la jumtate de cale într'un stranic vifor de zpad, a mai spune toat calea era cuprins de mii de

m

fr

fr

c

care o zugrumau. ajuns în sfârit adânc, încât abia. de au putut sui muntele cei doi cai iui. De sus de pe culmi, bubuitul tunului se auzia la intervale regulate, întovrire sinistr la gândurile mele melancolice. Indoindu se sub greutatea zpezii, ramurile îmi atingeau aspru capul, cum treceam. Neschimbat supt înveliul de iarn,, transporturi

militare

Numai în sanie am acas; omtul er aa de

castelul Regelui

panic.

Carol

Indiferent

fa

mândrie

fusese....

c

doarme

de lupta care se sttea parc ar fi a-

purta în vale jos, el senin întoarcerea

teptat

prea

acelora

a

cror

;

ara mea

Apsat

157

de ncazul pe

m

care-l

duceam

simiam ca un pretutindeni cu mine, spectru care cerceteaz adposturile tineree! sale. Toate erau aa de grozav simiam aa de de familiare, numai eu •crud schimbat! Când la pragul uii mele deschid, n'am vzut pe nimeni care mi se prea sunt numai o parte dintr'un vis ciudat prin mijlocul cruia trecea glasul tunului care chema spre o solie :grozav, pe care numai pe jumtate o înelegeam. Servitori ncjii, cari abia m'au recunoscut, aa de puin se ateptau gsasc stând ca un drume înnaintea u'i mele însei, mi au dat în sfârit drumul, întorcând cheia cu mâni ce tremurau. Casa era cum fusese totdeauna; nimic nu fusese luat, dar o groaznic linite se întindea asupra tuturor acestor lucruri care fuseser cândva voioase. De ce venisem eu oare? Ce ndjduisem

m

smi

c

s

mai gsesc

?

Ce

într'un loc care

cas

folos

va

fi

s

m

s

te

întorci astfel

curând predat,

într'o

prea plin de amintiri despre lucruri

care au fost odinioar?

Ca un strin m'am strecurat prin ganguri cu vuetul pailor miei înii în

urm

Mria

158

Regina României

uitat de departe prin odi, am pride pe fereti, am deschis fiecare Tcere pretutindeni, tcere, dar nicio urm de neîngrijire. In odaia care-mi era mai aproape, am sttut o clip; mi-am apsat inima cu mâna: parc auziam un glas subire, drag mie odat, i un picior mrunel care-mi venea în cale!

m'am

u.

vit

i de-odat s'a fcut iar var. In flori prefcuse zpada de afar, i acolo, supt fereasta mea, micuul se juca în bucurie nevinovat. Pe cap purta o înnalt coroan de pene, o mic secure de lupt se prea lui o inea în mân, cum e un Indian Rou, groaznic, care cu striatace coliba gte de îndemn nvlia se

c

i

s

în nit,

lui

care

cum

stteam supt

i

copaci. venia iute spre mine,

scapr

necontedin

ochii

un zimbet de mândrie copi-

lreasc, iar de pe buzele roii se desprindeau aceste cuvinte: Mircea vine la

mama;

vine la mama». Atâta via era în vedenia mea, încât a trebuit trec degetele mele pe era un lupleoape ca s-mi dau sam cru din trecut! Ceva care niciodat, nici-

s

c

ara mea

15Q

s

odat

mai fie iari. Orice lucru n'o se poate întoarce..., orice lucru... Numai nu aceia cari au murit!... de sus de pe muni tunurile ameninau, ameninau cu glasul lor.

i

m

m

Intorcându-m, am i numai poate

de tot ce

fugit

s

fusese

fie

!...

Am

pornit-o repede pe scri, afar din cas, departe, departe! ,. Mai bine între

rnii i mori decât

umbl

stafii

!

Departe,

în casa pe unde departe Departe !

de acel picioru care suna clcând pe rana deschis din inima mea, departe de raza acelui zimbet de copil pe dini albi ca zpada; departe, departe la cei ncjii... Locul mieu nu mai era aici... Toate acestea erau ale trecutului, ale vremurilor de pace i de mulmire... Acuma era r-

rzboiu!

zboiu,

i mau

s

de de-asupra culmilor tunurile

m

amenine, i glasul

ur-

lor era

glasul Peirii. VI.

Dup

ce

am

vorbit

Regele Carol a trit, a simt acum nevoia de a

de locul unde

iubit

m

i

a

lucrat,

întoarce spre


160

linititul

col de frumuse pe care 1-a lui venic, locul unde

ales pentru odihna

zace alturi de aceia care ia fost tovar lungul drum al vierii. Ca i cei cari erau s-1 urmeze, Regele Carol a iubit adânc vechile monu-

.pe

mente ale terii Domniei lui, el

sale. In zilele

d'intâiu

ale

îndat care mai mari comori de art i s'a

erau cele pus pe lucru pstra, a le

a descoperit

s

restaureze pentru a

le

scpa

astfel

de

cderea

le

în

ruine.

Mare clre în tinereea lui, fcea distane nesfârite clare, mijloc de cltorie care adese ori. în zilele când oselele erau rare, forma singura cale pentru a atinge locuri deprtate. Alte ori mergea ceasuri întregi peste dealuri i vi într'o caret tras de opt sau zece din clueii voinici ai

terii

acesteia.

Cât de dese

ori

nu mi-a povestit de

asemenea rtciri, când cerceta cele mai deprtate coluri ale acestui pmânt! Atunci scânteiau, descripiile lui ajungeau vioaie, un zimbet lumin gravitatea obinuit a feei sale, aa de drag îi era amintirea acelor zile de cltorie i desochii

îi

—

ara mea

161

scoperire în ara în care venise pentrtr a o iubi. îmi vorbise de primiri pitoreti în de-

prtate mnstiri de munte, unde clugrie sau clugri îl primiser cu veselul sunet al clopotelor, când, peste covoare cu colori vii, esute de manile lor însei, îl

s

duseser

pentru ca în bisericile lor nesfârite cântri în cinstea lui, în timp ce ranii din satele vecine se adunau din toate prile ca s-i dea flori i s-i srute manile, cum trecea. Arta cum cete de clrei din sate, clui, alergau clri s-1 întâlaspri pe neasc, cu steaguri în mân. Sltând cu strigte de bucurie lâng careta lui, ei îl acopereau de praf, pe când surugiul lui însui biciuia din rsputeri caii cei muli întreac pe dai în sama-i, încercând cei ce se luptau alturi ca s-i ias înnainte. îi aducea aminte cum a trecut prin punte, cum a fost scuturat vad râuri i-i plceau pe drumuri abia începute, amintiri, dânsele vorbind de cum aceste vorbete omul de bucurii ce se in de un trecut pierdut pentru totdeauna.

aud

s

fr

Când i

—

eu,

mai

târziu,

am

cerceii


162

multe din chiar aceste locuri deprtate de drumurile mari, îmi veniau în minte cuvintele lui, i-mi înfiam acele .scene care fuseser scumpe zilelor tinereei sale. Cu cât înnaintez în via, cu cât mai mult simt preul emoiilor i sensaiilor care învie sufletul, cu atât mai adânc se face înelegerea mea pentru lucrurile pe care le-au simit alii. Iubind aceast ar, cum o iubesc, îmi dau sama, recunosctoare, de faptul el, care a fost înnaintaul nostru, nia artat calea. Firete fiecare vrâst îi are gustul admire i preei, i cineva poate uiasc fapta altuia a fi pe deplin îneles cu metodele prin care ea a fost îndeplinit, in zilele noastre, de pild, ni pstrm vechile monuplace mai bine tat

c

c

s

s

fr

s

mente

în

fiin decât

s

le

cldim

din

nou

piatr cu piatr, cum s'a fcut cu unica bisericu de la Curtea- de Arge, reconstruit în desvârirea ei preche de Andre Lecomte. Eu, care-s o înfocat închintoare a tuturor lucrurilor vechi, sunt de prere

fr

ara mea

c

nicio

reconstituire

163

a unei zidiri

mân-

cate de vremi, oricât de priceput s'ar face,

cu oricât rbdare i cunotin de lucruri, nu poate înlocui farmecul zidurilor pe care veacurile le-au atins cu buzele lor. Este ceva în patima veacurilor pe care no poate atinge nicio îmbuntire modern; o armonizare de linii i coloare, o dulce rotunzire a unghiurilor, o îmblânzire a tot ce e crud, pe care numai vrâsta o poate produce. cldire care a stat în curs de ani numr se face una cu pmântul pe se ie de care se sprijine, i ea pare însei lucrurile crescute din mijlocul na-

fr

O

s

s

rsrit

pmânt

fr

ajutor ca pomii i plantele ce o încunjur, potrivindu-i chip i coloare dup cer i loc. Adesea am încercat lmuresc eu însumi de ce o zidire veche, chiar fiind în ruin, o mulmire aa de desvârit ochiului, i am ajuns la închetocmai din cauza acestei armoierea nizri între natur i zidire i a îndulcirii acesteia neimitabile a conturului i unghiurilor. Sunt prea hotrâte coluri în casele turii,

de om,

fi

s

fi

din

prins

rdcin

s

m

d

c

ir


164

de curând cldite,

—

i

de aceia o bise-

ric restaurat, cât de frumos nu

m

i

pstrez

mulmete toat

s

fie

niciodat pe

fcut, deplin,

dorului pentru erau înnainte de a fi drese i fcute din nou. coala noastr cea nou este schimbm cât se poate mai puin din pstrm cu scumptate edificiul btrân, fiecare veche piatr sau crmid. a împiedeca zidurile cele vechi de a cdea, vechile

zidiri

setea

cum

s

s

a

pzi

frescele

Cutm

originale

de umezeal

i

dar totui ni place mai bine nu terpstrm patina btrîneei, gem opera îndeplinit de praful veacurilor, care, cu un meteug neimitabil, face, cum am spus, mai blând ceia ce odinioar mai puin arva fi fost crud i mult

mucegaiu,

s

s

monios.

Dar Andre Lecomte, cu o rbdare studiat documentele de odicântrit serios, de ajunsese a nesfârit de învat în ce privete stilul,

nebiruit,

nioar. fi

forma

a

Ie-a

i

gustul, apoi,

când

tot sufletul

s

era plin de ceia ce avea de gând dea jos lucrurile vechi se apuca

s

ridice

îi

fac,

i

s

pe cele nou, cu o perfecie extra-

*

ara mea ordinar,

165

nepstrând nimic din

dar

edi-

original.

ficiul

Cei mai învierunati protivnici

ai

lui

c

Lecomte n'ar zice nu ajunsese a fi un deplin miestru în meteugul Iui. Nu era linie, nu era podoab, nu era amnunt, care nu fi fost studiat adânc i adânc meditat; el întrebuina numai materialele

s

cele

mai preioase

i

mai

adevrate;

fie-

care parte, i din luntru, i din afar, era adus la îndeplinire cu o subtil pricepere, dar pretutindeni ce era vechiu fusese înlocuit prin ceva nou!

Eu n'am vzut niciodat biserica de Curtea-de-Arge cum fusese înnainte de restaurarea ei. Se spune în jurul ei sttea o btrân mnstire, din care nu rmân urme decât în vechi stampe de la la

c

începutul veacului trecut. Acuma biserica se înnal în desvârirea ei singuratec, juvaier rsritean de alb, albastru i aur,

pe un fond de umbroase dealuri. De sigur o cldire minunat i straniu de frumoas, dar tiu pe muli cari jlesc forma de

odinioar... Regele

ineau

Ia

Carol

acest sfânt

i

Regina Elisaveta lca mai mult decât

Mria

166

Regina României

din ar: totdeauna vorbiau ca de locul în care doriau

la oricare altul

de dânsul fie

s

aezai pentru odihn, cândva. Acuma se odihnesc unul lâng

altul

acolo, aceti doi tovari, aceti doi muncitori din greu, aceti înnaintai cari au trecut prin multe furtuni

i

vicisitudini ale

De dânii

cu adevrat se pot spune cuvintele Scripturii: «Zilele vieii noastre sunt de trei ori douzeci, i zece; dar, ajung dac omul e aa de tare încât i la de patru ori douzeci de ani, puterea lui nu mai este decât munc i ncaz, i curând trece din via, i ne-am dus». Btrânul rege Carol a fost cel d'intâiu aezat în lcaul care a fost pentru dânsul comoara ostenelilor. Nu s'a spat o bolt supt biseric, ci sicriul su a fost lsat numai supt lespezile de marmur, chiar lâng aceia cari au fost întii ctitori ai lcaului în al XVl-lea veac; Neagoe Basarab i, poate, soia sa Milita. S'a orânduit a se face o piatr pentru mormântul Regelui Carol, o piatr în stilul acelor vechi lespezi care înseamn unde se odihnesc Voivozii mori cu atâia ani în urm. Modelul era gata, dar rzboiul vieii.

s

ara mea

mare care a împiedecat trebuia spat,

167

se învieruna pretutindeni

cel

s

se

aa

încât flori singure

aduc marmura

ce

arat

unde Marele Rege zace. acum numai cununile puse de duman îi acopr mormântul, cci Curteade-Arge, cu atâtea alte, comori, a czut locul

Vai,

în

manile lor lacome!

Adesea m'am minunat eu ce vor fi simit cei doi adormii în mormintele lor când sunetul otirilor nvlitoare li-a turburat linitea, sunetul otirilor oamenilor chiar cari odinioar fuseser frai i veniser acum distrug toat opera celor cari se odihnesc! ndjduim somnul li va fi fost aa de adânc, aa de venic pacea lor, încât nici vuietul btliei care se înfuria de jur împrejurul scumpei lor

s

biserici

S

n'a

Dumnezeu,

putut

c

s

în mila lui,

li

i-a

turbure

lsat

odihna.

s închid

vzut o aa de încruat lupta pe care vrâsta lor nu iar mai fi îngduit s'o poat sprijini. Au închis ochii la vreme, lsând pe cei mai tineri i mai tari întâmpine furtuna care, lor, li-ar fi zdrobit ochii înnainte

tunecat

zi

i

de a

fi

li-a

s

inimile.

Mria

168

Regina României

Adese ori binecuvintez pe Cel de sus, a îngduit celei ce a fost Carmen Sylva întâlneasc din nou pe soul ei

care

s

de a bate ceasul fatal. de deplin credea ea în nezguduita putere a neamului ei, în dreptul dat lui Dumnezeu de a fi stpân al lumii,

"înnainte

Aa

încât

în

adevr

prea

crud

iar

fi

fost

lovitura s'a dat totui s treasc un an de frumuse, dând din bielug la toi cei în nevoie, cum fusese totdeauna bucuria ei. I

Incunjurat bila

mari,

ei

ea

de

atâia

btrâne i a

pus

astfel

cari

venerau

no-

cldura unei cununa unei lungi

inimi

mrea

viei de munc i abnegaie. O figur de demnitate i mil, aa a rmas ea în mintea celor cari au cercetat-o, i în adpostul ce-i alesese pentru sine lâng mormântul soului ei. Femeie de o puternic pasiune în tot ce iubia i ura, având atâta entuziasm cât acei cari încep abia viaa, mare muncitoare, gânditoare mare, ea avea adesea nevinovia copilului. Impresionabil i idealist înfocat, ea nu vedea totdeauna lucrurile sau oamenii potrivit cu adevratul

ara mea lor pre,

celor

i

cari

169

de aceia adese ori cdea prada speculeze prea marea tiau

s

buntate a inimii sale. Tria pentru alii. Mânai

s

era totdeauna asculte, ochiul

s

s

gata dea, urechea verse lacrimi pentru durerea altuia.

Era

într'însa

ceva din furtunile naturii;

avântul ei era tot aa de vijelios ca i desperarea ei trecând de la o emoie la alta, ea tara pe alii dup dânsa, înflcrânduli închipuirea, turburându-li gîndul. ;

Adesea eram un,

s

ispitit

s

o

asmn

cu

râu mare, ale crui ape aveau nevoie fie

putere

aezate în prea puin

albia

—

lor,

i

ermurit

imens risipind

mult din ceia ce ar fi putut fi întrebuinat mai cu folos. Prea plin de fanastfel

prea înalt în cursul su îi era pentru aceast lume de proz a oamenilor. Adesea îi cheltuia ce avea mai bun pentru oameni nevrednici, pier-

tazie,

sufletul

zândui

cuvintele

nu erau

în

le

stare,

urechile

în

nici

a

le

celor

cari

preui, nici a

pricepe.

De

sus

pan

era în anul din

o vd cum impuntoare

jos în negru,

urm

al vieii,


170

figur plin de demnitate, care avea în ea ceva din vremea veche i aproape de legend. Abia ai fi crezut face parte din vrâsta noastr de maini i materialism. Dei dândui mai mult odihn de la moartea btrânului Rege, ea tot strbtea

c

pind

odaia

ca într'o

cuc, aa cum

îi

fusese pasul în toi anii vieii sale. Simiai trist, obosit i aproape oarb, era în ea un izvor de via care se inea de lucrurile venice, o fântân de tinere pe care nici ncazul, nici anii n'o putuser seca. Legat, în toat viaa ei, de un to-

c, dei btrân,

var i

auster i sever, fusese necontenit silit a-i înfrâna impetuozitatea, a-i preface ideile i gusturile dup normele aceluia cu care tria. Regele ca i Regina erau amândoi harnici, muncitori, dar el

rbdare,

avea

Carmen Sylva

dorin

de

metod i era

lucru,

întreprindere

orice

pauz

plan, pe când numai impuls i aprins

gata

fr

s cea

se arunce

mai

în

uoar

de meditaie. dup o lung via de abnegaie, ea i-a pierdut în urm cluzul i domnul, era însi tocmai la captul dru-

Când,

ara mea mului

cu puterea

171

i sntatea

zdrobite; ea nu mai tia fac dintr'o libertate pe care n'o ce mai putea întrebuina. ei,

deprins cu legturile

ei,

s

Cu mictoare ea

luaser locul

am

fost

acela,

spre

întors

s'a

c

de

i

în s'a

i-am

simplicitate de suflet cei

mai

luptele vieii.

dat

s

putut

fie

tineri

cari-i

Mulmitori

între noi anul

arta

iubire,

grij

urm

i

atenie, încunjurândui zilele din cu tot ce-i putea da mângiere sau plcere.

s

se în

li era drag biserica unde doria odihneasc odat lâng Regele Carol, fiecare diminea mergea la mormîntul

pe cînd preoii cântau sfânta slujb. Ca un chip spat în marmur neagr sttea ea în largul je lâng mormântul acoperit cu flori, deschizând larg ochii vedere, nedeosebind nimic si aproape lui,

fr

din lucrurile în jurul ei, ci urmrind numai vedeniile lungii viei ce avuse pe pmânt;

odihnit acum, cu manile încruciate pe piept, ateptându-i sfâritul... Credincioas înfocat, ea privia moartea ca o zi de izbvire. Palatul episcopal unde dorise ai


172

locuina,

face

drag mai presus

ajunse

îi

de toate.

Ea sdi

trandafiri în jurul lui

i

începu

s

viseze de tot binele ce era fac locuitorilor de acolo. Ca una care niciodat n'avuse voie a-i face planurile ei, era ca desun copil care, gsind de-odat o chis, sare în lumina razelor care-i orbesc

s*

u

ochii.

Cu Strâni

iubire în

micat-i urmriam

jurul ei

lâng

ascultam

visurile cci,

cum

ea

larga-i

ideile.

vatr,

îi

btrân i obosit

visa de

minunile ce ar voi fac. Captivândune prin farmecul glasului ei venic tânr, ea ne ispitia ce-i urmm vedeniile de poet, în cldia palatele din nouri, unul mai presus de altul, tot mai sus, tot mai frumos, cci nimic nu-i era cu neputin i nimic prea vast! Cu adevrat de mirare era sufletul ei, care o ducea dincolo de toate suprrile, într'o lume unde nu mai fiinau piedeci, margeni sau hotare. lung via de prsire a speranelor i iluziilor n'o învase se îndoiasc de piard încreputerea ei însi i nici derea în inimile oamenilor. era,

tot

s

s

i

msur

O

s

s

ara mea

173

Tot o vd aezat lîng foc, în cu btrânul stare al lcaului, amândoi în jeuri cu speteze înnalte; dou impu-

fa

ntoare erau s'o

figuri

risipite

vad

în

era

veminte

jurul

în

dator

s

negre.

Cri

i

oricine v^nia lucreze ceva, cci

ei,

s

cu manile încruciate nu putea sufere pe nimeni. Ori o vd în nopile cu lun stând supt portal i privind la liniile de vis ale bisericii, pe care o argintia mistica radiare a lunii. Cu manile pe piept, ea îi rostia extazul, spuind adesea necontenit aceleai cuvinte, chemându-ne i pe noi ca împrtim cu dânsa aceiai bucurie peste fire. Inima ei venic tânr se rspândia, anii nu mai aveau greutatea lor, într'un nesfârit val de rapsodie poetic cuvintele se revrsau din buzele i iari pornia ei, cldeasc necon-

s

s

ei din vzduh, fcuse niciodat a

tenit palatele

ruire n'o în

silinile

iari

de

a

le

începe

a

cror n-

se descuraja

din

nou i

din nou.

Parc ar fi fost ispitit de glasul poetului ei, luna îi tot lungia razele pan atingeau locul unde sttea ea inând pe asculttori supt farmecul închipuirii sale;


174

razele lunecau pe vemintele ei, îi srutau manile, se opriau ca o binecuvântare pe

zpada prului ei, umplând ochii ei întunecai înc odat de lumina tinereii. iari o vd cum sta în prag margeni ateptând sosirea noastr. era bucuria ei de oaspei i, când te

i

Fr

parc

primia,

niciun

alt

musafir n'ar

fi

fost

mai binevenit decât tine. Aruncândui braele înnainte cu un larg pasionat,

gest

briarea

aa mama

ei:

închipue

pe

gându-i

copiii

ea te înfur în împutea cineva s-i

ar

noastr

râna

Era

strân-

ea ceva. de o sete venic, o flacr ardea în sufletul ei, pe care nimic din apele vieii nu o stîng! fusese în stare la

piept.

în

s

Aa vd care a

eu

fost întâia

pe

femeia aceia

voastr Regin.

dac

mare

inea

erau ceasuri când de voi, având alte gânduri i alte visuri. Inima ei era vast i plin de furtuni, iar acum se odihnete. Lung ia fost drumul, tragedia prea c-i urmrete paii. «Caracterul este ursita. Nu-i psa de lucruri panice i

mult

prea

la

voi, chiar

c

>

se desparte

ara mea pe

sine

sufere

i

line;

ce

175

însi de

se vedea ca pe una aceia atrgea suferina

ctre dânsa adesea prefcând în ncaz ce fie o bucurie! ar fi putut Acuma se odihnete supt povara florilor pe care mâni de duman le-au presrat pe mormântul ei. Unul lâng

s

zac în locul acela Regele btrân i btrâna Regin; tcui zac în locul acela, având cununile dumanilor pe morminaltul

tele lor...

s

fie asemenea Eu nu tiu ce poate simirea celor ce se odihnesc supt prietenilor de ieri cari au venit florile îns ca un râu negru înnece toat opera manilor tale. Dar mi se pare povara aceasta trebue fie nesuferit i în faptul nopii trupurile lor trebue arunce acele cununi ce se ridice ca înnbu, acele cununi care sunt muiate în sângele voinicilor czui, fii ai lor de odinioar...

cu

s

c s

s

c

s

i

VII.

Atâtea amintiri se strâng mea, atâtea icoane, de nu tiu

m

opresc.

în

mintea

la

care

s

Mria

176

Regina României

Drag ar! Te vd felurit,

i scump-mi

m

în

strlucireai

este fiecare vedenie,

s vd

locurile întorc pe orice cale ca;e s'au inut de inima mea, locurile pe le chem înnaintea acelora care doresc cari ca i mine sunt surgunii pe o bucat de vreme din ele. esurile voastre, pdurile voastre, munii votri, dealurile i vile voastre. lungii^ voastre drumuri, cu car înde-a lungul lor în rbcete, care se luncile voastre sfârit. dtor ir

s

Vd

Vd

mic

fr

Vd

vd

pline de farmec lâng râuri i ape, verdeaa ierbii supt slciile unde nenum-

s

Vd

iganii rzlei aezându-i corturile în amurg, când fumul dela focurile lor se ridic în albastre fichiuri spre cerul de un rou ratele

turme

vin

pasc.

auriu.

Vd

ceaa de

praf

care în linitite

var

plutete asupra lumii negur înnlânîntins ca o seceriului btrâlagune. du-se din singuratece drum, nele cruci de piatr la coluri de

amurguri

de

Vd

strji

pzind rbdtor anume

locuri ori

asemenea cu pustnici foarte btrâni cari nu mai au nimic a face cu fiii oamenilor.

ara mea

Vd

177

pe plugari întorcându-se dela scldate în munca lor cu albele sudoare, pe când copilai în haine trcate alearg lâng dânii prin praf, iar deasupra tuturora bolta desfur colorile ei cele mai minunate înnainte de a se lsa spre odihn. Aud necontenita btaie a cânilor

cmi

rspunzândui,

chemri, ltrând

într'una

cu

pân

struitoare departe în

noapte. Prin uile deschise ale csuelor focul vetrelor, ca de vraj în strlucirea lui roie. pe erani strâni în jurul lor, umbre care se odihnesc dup ce fapta zilei a fost îndeplinit.

vd

Vd

Simt strbttoarea mireasm a pduca în vremile când în amurg strbteam clare umbra lor, i vd covorul de vinete flori slbatece care acopr cu farmec pasnicile lor luminiuri. Aud în ramuri freamt de aripi turburat de înnaintarea mea neateptat. Simt ptrunztoarea pace din amurg, cînd acei cari au muncit se întorc încet la lcaurile lor... Îmi place mai bine gândesc la esurile din var, când li este mai mare bogia, când auriile mri de grâu se întind în bielugul coacerii supt imensa rilor,

s

m

12


178

fa

rspuns i rsplat pentru credincios îndeplinit. Dar mai dragi îmi sunt pdurile primvara, când frunzele lor sunt strvezii ca vitraliile unei catedrale, când viorelele i dedieii acopr pmântul cu mii de stele, ori toamna când colorile lor sunt mai minunate decât în orice vis ai unui poet... Vedenii dup vedenii se desfur înainte-mi acuma când scriu. La fiecare îmi place opresc; vrea zu grvesc un nesfârit ir de icoane; dar trebuie aleg în mijlocul lor pe una sau tcesc pe alta, ca capt, neosoarelui,

a

opera

m

s

s

prindu-m Mare .

s

nici

s

a

fr

ia

râu, nici

la

vale, nici la

.

Marea, Marea! De es, de deal, de odihmunte, am vorbit; lsaim nesc o clip pe malurile ei, ale Mrii! Ca una care am fost nscut într'o insul, Marea pstreaz pentru mine o atracie pe care nimic n'o poate întrece. Drag mi este orice înfiare a ei; cu însui sufletul dintr'ânsa sunt deprins. Pe corbii cu pânze am plutit pe valurile ei, cu puterea aburilor am strbtut-o, am

s

m

;

ara mea

17Q

înnotat în apele Mrii. Drag îmi e plângerea ei venic, vuietul undelor ei porse sfarme nite împotriva ermurilo'^ ca de dânsele.

s

Iubitul

port

mic

al

Constanei mi-a

odat plcere i mândrie, între multe ncazuri amare, i pierderea lui a fost una

fost

din cele mai dureroase pentru noi. Doar numai printr'ânsul aveam atingere cu nesfâritele ape spre care tinde orice ar.

Una care nu atinge niciri Marea triete numai pe jumtate! Constana nu e mare sau escepional de larg, alturat cu alte porturi, dar nou ni a fost de însemntate deosebit; cu interes, cu mulmire ne-am uitat

zi

de

zi la

creterea

ei.

Ii

cunoteam

corbiile, ofierii, marinarii; îi cunoteam sunetul fiecrui semna), rostul fiecrui steag i în cele mai încurcate coluri am strle cercetm; pe vreme linitit btut ca i în vijelie am pornit de acolo spre luciu. vedem Marea noastr mulmire era

s

s

cum într i pleac interes era

s

vasele,

i un venic

descoperim ce steag poart

pe dânsele.

Btrâna Regin

Elisaveta

împrtia 12*


180

iubirea

noastr pentru Constanta.

Un

mic

pavilion fusese ridicat pentru dânsa în jos de ora, pe d'g, unde cheltuia în anii din

urm

odihnit mulmire. mai st în picioare cea iubit unde i eu am trit în atâtea rânduri. Apele se bteau de temegoelanzii zburau în nori albi în liile ei, multe din

M csua

zilele

întreb

ei

în

dac

jurul coperiului, soarele

fcea

s

scapere

scântei din geamuri, i în zilele de furtun vântul urla, dând târcoale zidurilor.

îmbrcat toat

în alb, btrâna Retotdeauna pe teras, într'un je comod, cercetând cu ochii obosii zrile largi, pe când un dor tot aa de larg ca i dânsele îi umplea sufletul prea totdeauna neîmpcat. acela care

gin

putea

fi

vzut

Vuietul Mrii îi întovria gândul, i alse preau bele pânze plutind pe ape sufletul atâtea iluzii care-i prsiau una câte una... Noaptea, ea se ridica de mai multe salute corbiile în pleori din pat ca care ori întâmpine pe cele care-i fceau intrarea în port. Marinarii cunoteau bine figura ei alb ca zpada, i Constana era mândr de iubirea pe care io pstra ea. i

s

s

ara mea

181

Purtând grija unei viei mai active, eu nu stteam necontenit în acela loc ca cercetez cu ochii Marea. Pe vastele luam întinderi de nisip lâng Mamaia clare la întrecere cu vântul, silind adesea

s

m

s

între adânc în ap, împotrivirea calului pân ce valurile iniau asupra mea ca desasupra unei stânci singuratece. ftam în furia lor nepotolit, i adesea era pentru mine o adevrat veselie însi forfotitoarea spum alb în care stteam, înfiorat, calul sforia, cutând scape, pe când zborul de goelanzi albi ne încunjura, ipând în jurul capetelor noastre. In zilele de mare linite apa era albastr ca floarea de cicoare, vast câmp de azur pe care razele se sfrâmau într'o scânteietoare de diamant.

M

s

mas

Aa

de lung e ermul dela Mamaia, de nu i-am ajuns niciodat la capt; se tot întindea înaintea mea ca un nesfârit drum de argint. Atâtea crue îi învârtiau încet roatele pe ermul acesta, mânate de neamurile amestecate ce locuiesc în Dobrogea; Turci cu largi turbane i supuse fee rb-


182

datoare.

Rui brboi

cu

ochii

fcând o pat din cmile Komâni oachei, aducându-i vânzare

ora.

la

Se

cruele cu o roat lori

ale

lor

albatri, stacojii,

lucrurile

de

tot trudiau prin nisip în

ap,

veselele co-

vemântului ernesc resfrângân-

du se cât erau de lungi în Mare. cu aa de vaste Dobrogea e o întinderi, cu drumuri aa de nemrgenite, încât caii, firete, trebuie s-i aib un rost

ar

mare, i de aceia se. întâlnesc atâia dintre de frumoi în acest col al ei deosebit bine clii i focoi. Soaterii, zdraveni, în prul lor luciu, bine minunam ochi cari cunosc de netedele lor forme, de oldurile lor puternice, de frumoasele lor picioare sprin-

rele se

îngrijit.

rsfrângea

Cu

m

Ptrunztoare

priviri de preuire arun eranii la calul mieu pur-sang în plin galop; fiecarei întorcea capul cas admire cum putea merge. urmeze i De atâtea ori am schimbat zimbete de fireasc simpatie cu aceti necunoscui mie. Mai mult decât odat am întâlnit lungi iruri de crue care purtau femeile Turcilor, înfurate în hainele lor întunecate, se care-i descopeiiau o clip faa ca

tene.

cau

i

s

s

i

ara mea

1S3

necunoscut lor, care putea clri pe un cal frumos. Ca o ceat de psri ciudate, albastre, negre i sure stteau laolalt în cuiburile lor ce se scuturau gemând, i asupra tuturor acestor icoane soarele-i cobora privirile întiprind feluritele lor colori neobinuite în mintea mea, pe când Marea plângea venicajlanie, splând malul cu îndrtnicile-i silini de a scpa odat din lanuri. capt Fierbini, vântoase, pustii i cum sunt, esurile Dobrogii au un farmec de melancolie pentru acei cari le cunosc bine. Noi toi aveam o deosebit grije pentru firea lor neobinuit i rtciam prin multe unghere, descoperind cele mai neauzite stucene, fcute din lut, cu sprintenul turn al moscheilor ânind ca sgeata

uite la femeia liber,

fr

spre cer.

De

Dobrogii cltorului, care nu tie nici odat ce chipuri poate întâlni, nici la ce neateptate locuini poate

in

felurii ce sunt, locuitorii

necontenit

viu

interesul

ajunge.

Am Ruii

strbtut în sate deprtate, unde sect bizar îi cldiser m-

dintr'o

Mria

184

Regina României

nstiri singuratece, la care btrânii obtii ca preoi. Mi-au dat pane i sare, pitele lor fiind întunecate, acre i ciudat împodobite cu neînelese desemnuri m'au dus înnaintea icoanelor lor grosolan zusrut chipurile sfinilor la grvite, ca închin se mai mult. cari curioas impresie mi-a rmas din aceste adunturi de case uitate de lume: o impresie de praf i de salcâmi înflorii, de clopote ce sun i de mulimi trcate, slujiau

;

s

O

cele mai puin potrivite între amestec de bordeie de pmânt i de bisericue încunjurate de umbr, de csue albe, cinchite, de câni ce latr i de cai cari trezesc zvârlind din picioare nouri de praf. Un drum larg trece de obiceiu prin satele acestea; sure, uscate i crpate de cldur, casele se întind pe amândou

cu feele

ele.

Un

laturile în

câmi

cari

mijlocul dumbrvilor acelor salsunt singurul copac în stare a

rdcini prin locuri aa de seci i ap. In luna când sunt înflorii, aierul e numai un balzam care îmbat; copleii de greutatea florilor lor, arborii se pleac prinde

fr

supt ploaia alb.

ara mea

185

Mult îmi place mie Turcul tcut pe care-1 întâlneti în

cele

ma»i

multe locuri

din Dobrogea, care te primete puind mâna întâiu pe inim, apoi pe frunte, care se uit lung la tine cu o lin,

bunvoin

fr

fr

o curiozitate, nici o mirare care st pe pragul casei i nu pare vreodat aib ceva de fcut; prietenos, simpatic i pitoresc, mie de sigur mi-ar nici

s

prea ru s^l vd c a disprut. La o distan respectuoas, lumea lui femeiasc st în aceiai atitudine, cinchit ca nite cioare de-a lungul pretelui, privind de departe scene în care nu cuteaz iea partea; dar, dac te apropii de dânsele, ele te întâmpin cu o zgfomotoas

s-i

plcere,

încunjurându-te cu strigte care de adânc din gât, de nu le poate prinde o ureche european. Dar copiii se amestec laolalt cu cercettorii i merg dup tine oriunde te miti; mai ales sunt încânttoare fetiele cu alvarii lor largi de bumbac, cu codiele lor supirele i iese

aa

unghiile vpsite frumos în rou. Satele prin aceste pri sunt rare

departe unele de altele, poate cele mai nesfârite

i

drumurile

sunt

din

dru-

toate

Mria

186

Regina României

murile româneti, i de pe cea mai mic înnlime le poi vedea unduind fr capt ca un arpe uria fr cap i fr coad.

Uneori în margenea lor sunt ogoare, dar adeseori ele se tot înir prin pustieti sterpe, spinoase, pietroase i seci. Ins, la anume timpuri din an, florile Dobrogii sunt felurite i alctuesc o plcere pentru ochi.

Pe aceste drumuri nesfârite de ori al

am strbtut

în acel

nostru numai de

rmân

inut

puin

atâtea care fusese

vreme; i

dou

amintire ca în deosebi atrgtoare i pline de farmec. Unul a fost orelul Balcic i cellalt îngusta peninsul Caliacra, un col singuratec de pmânt înnaintând în Mare. Balcicul este un târguor pitoresc, despre care ai zice se rostogolete în locuri îmi

în

c

valuri.

In

grupe murdare csuele lui turpe povârniurile rpezi, ca

ceti se

car

i cum

ele

ar sta

s

lunece

pe încetul,

atrase de apele de desupt.

O port

în

laturile,

strad prpstuit scoboar la un miniatur; stânci pe amândou stânci

de

piatr

cenuie,

ciudat

ara mea rotunzit, alctuiesc un

187

mic golf

în

care

orelul zace în panic rzleire. Numai odat am fost acolo, dar am o amintire vie a înfirii lui neobinuite, a mulimii îngrmdite de fee din toate speele, a locuinelor ei mrunte, încânttor suite Lina în capul celeilalte,

c

aa

încât

p-

reau numai cu greutate stau sprijinite pe nite coaste atât de rpezi i rupte. La Caliacra am ajuns în amurg; soarele se cobora de o parte în Mare, pe când de cealalt se ridica luna, un corn subire, rsfrângându-i venica paliditate pe unda în micare. Aici pmântul cade în ziduri drepte ca stâncile, dar zidurile acestea sunt de pmânt, nu de piatr. Sunt roii la coloare

s

i, în lumina soarelui ce scdea, prea de vreun foc din luntru, care fcea

ard

din ele o frumoas mai poate uita.

privelite

ce

nu se

Pmântul e pietros, flori necunoscute rsrind din mijlocul bolovanilor i acoperind locurile goale dintre dânii

cu co-

via. O crâru duce prin aceast lume stâncoas la un far, care, în loare

i

singuratec mândrie, privete de sus larga

Mria

188

Regina României

întindere a Mrii.

In pretele de desupt îngropat într'o peter îngust, unde cu greu puteai ajungi. singur fclie st acolo aprins lâng mormântul Sfântului, i aceleai mâni îi trezesc lumina care, în timpul nopii, dau via lampei ce st ca un semn pentru cei ce pornesc pe valuri. Locul acela, ceasul, singurtatea au lsat o adânc întiprire asupra sufletului mieu. Visam cldesc o cul alb ca zpada, tocmai sus pe cel mai deprtat col de pmânt, acolo unde uscatul nu mai era decât un cap îngust, splat pe

cutare

Sfânt

era

s

O

s

amîndou laturile de ap. Parc vedeam forma

ei fr pat rsrind pe venic schimbtorul albastru al bolii i al Mrii, închipuire de apusuri i

de soare care ar fi partea mea în acest loc i de nopi când valurile ar fi o tain de argînt supt recea lucire a lunii. închipuiam privind de sus într'un cerdac cu stâlpi la miile de goelanzi

rsrituri

M

învârtejindu-se

amestec de ori,

în

în

aripi

jurul

zidurilor

albe pe bolta de

mele, safir,

noaptea, ca nite umbre micându-se fuga lor nesfârit i umplând întune-

ara mea cu

recul

strigtele

lor

189

slbatec de

triste

care s'ar amesteca în glasul vântului!

Deocamdat, stând pe o stânc, cu faa ctre neastâmprul venic al Mrii, triam în aceast iluzie, tiind totui bine

c

unul

era

visezi

furiat în Alt

loc

Constana lui

acele visuri pe care

din

frumusea

sear, când inima ta. ..

într'o

de

plin

este insula

poesie

chiar

creia

le

s'a

lâng

se zice: a

i

Ovidiu.

c

Legenda poetul

crturarilor pretinde surgunit care cunoscuse tot felul

Curtea împratului August, a venit s-i mângâie inima în acest ostrov acoperit de slcii i uitat de Dumnezeu, care nu e decât o frâmi de pmânt pierdut în mijlocul unui lac întins pe care-1 desparte de Mare numai o îngust linie de nisip. Un loc singuratec mai trist decât acesta nici în visuri nu se poate înfia: slciile mari, care au

de

cinste

Ia

prins

rdcin

gura

podoab,

vast

în

trâmul

iar

lui,

singura

îi

sunt sin-

frumusea o

privire asupra valurilor.

Am

adus pe Carmen Sylva

în

acest


190

loc în

unde un poet

urm. de

fcute

praf.

s

a v'sat, cu atâta

glorii

trecute

Cu adevrat

vreme

i de ambiii niciri

n'ar

fi

cugete mai amar asupra nesi guranei trecerii la Curte i asupra zdar niciei ndejdii omeneti; aici de fapt sur gunul era desvârit i întreg. Regina cu prul alb rtcia pe cra clcat rile pe care se presupune omul acela marele în veacuri trecute, cercând s-i închipuie cum vor fi fost gândurile unuia care de pe culmea faimei sale fusese aruncat departe de orice cinste, putut

el

c

uoar

i

dragoste. Inchipu'rea ei de înflcrat cldia din nou trecutul; ochii plini de lacrimi ea tria din

trecere

cu

nou

a'êluia al crui noroc îl înnecase de crud Soarta. mare roat de lemn, pe care crescuse ieder era odat întrebuinat pentru a aduce ap. Chiar acuma, în putreziciune înceat, st în mijlocul ostrovului, dând o neobinuit înfiare de prsire roata îndoial locului acestuia. este de dunzi numai, dar, aa prsit i plin de mustrare cum este, ea te-ar face crezi se ine de o vreme când

ncazul

aa

O

Fr

s

c

c

ara mea

IQl

insula, care st acum trist i uitat supt toanele schimbtoare ale bolilor, a fost însi casa nemângiatului poet. Pescari vin din când în când pe lacul plin de ierburi, prinzându-?i luntrile negre printre burueni i aprinzând uneori foc pe maluri. Dar afar de acestea sufletul lui Ovidiu poate rtci supt umbroasele slcii s-1 tulbure glas de om... In zilele lui Ovidiu, Constana purta

fr

numele de Tomi, i era o cetate însemnat, în legtur strîns cu coastele Asiei Mici. Mai târziu un episcop sttea aici, i unul din irul lor, loan din Tonr, a fost un scriitor latin cunoscut la începutul evului mediu. Din aceast Tomi au plezi la Roma clugri cari aveau despre rosturile Mântuitorului preri deosebite de ale Bisericii din Bizan si cari mergeau la Scaunul credinei drepte pentru a cere acolo se recunoasc ade-

cat într'o

s

vrul dogmei

lor celei

nou;

Sfântul

P-

nu voi s-i aud, silit la aceasta i de plângerile Împratului rsritean de care atârnau, dar atunci monahii de la Marea Neagr avur cutezana spuie vor chema poporul roman el însui ca rinte

c

s


1Q2

s

îneleag

cugetul

lor

i

s

i

apere de

prigoniri.

Numele de astzi

al

oraului, de

Con

.stana, din Constantia veacului al IVlea, i-a venit poate prin Constans, împrat din Rsrit care a cldit-o din nou în acest veac, i, în al Vl-lea ea era cunoscut înc drept un centru însemnat al provin-

Scythia Minor, stpânit de lustinian. Mai târziu e pomenit numai întâmpltor de Genovezi în portulanele lor maritime, ca o schel de oprire. ciei

inutul din

jurul

Constanei,

creia

Chiustenge, e bogat în ruine antice, dintre care unele au fost desgroTurcii

îi

pate abia

Una

zic

dunzi. din localitile cele mai

însem-

rm-

nate care au fost descoperite sunt iele unei ceti cu poeticul nume

de de curând scoas la lumin între Constana i gurile Dunrii. fi fost un important Istros trebuie port de Mare; puternice cheiuri de marmur au fost scoase din pmânt acum de curând acolo, dar astzi locul e desprit de Mare printr'o vast întindere de pmânt. Istros,

s

ara mea

jga

încetul pe încetul, un om cu pricepere scoate aici interesante temelii vechi de puternice ziduri, de temple i

bi. o

lume mtreag de veche

adevrat

pentru aceia crora

rscoleasc

Am

civilizaie, bucurie

m

place

li

s

trecut.

cercetat

—

Istros

aprins

într'o

zi

—

de toamn drum lung, foarte lung ca ating o vast întindere de pmânt cu o supire linie de Mare tot mai departe, un loc nisipos, mltinos, pe alocurea ridicaturi, acoperit trist de o

s

fr

ciudat buruian

mic

roie,

p-

care o

teaz ici i colo cu pete mari de sânge bala de poesie melancolic, singuratec ters, expus nemilostiv tului,

fr

case,

fr

j

pomi

soarelui la

i

patru

vânleghi

deprtare de jur împrejur, ci numai dune de nisip invlurându-se tot înnainte pân ^ la Mare. In cldura arztoare m'am crat pe

rume,

cluzit

care a pornit

de entusiastul

om

de

tiin

s fac spturile în acest loc.

Eu nu sunt o mare cunosctoare a vechilor pietre, cunotinele mele tiinifice nu sunt adânci, dar închipuirii mele vioaie n place s-i cldeasc din nou lucrurile 13

Mria

194

Regina României

palm un vas un pahar sfrâmat, pe care cine tie

care au fost, i, când in în ori

fiin omeneasc

întrebuinat cu sârguiesc a trezi înaintea ochilor mei pe acel care le a fcut, le-a stpânit, a but din ele, simind din nou mirarea cum de triesc veacuri întregi lucrurile neînsufleite mai mult decât aceia cari li-au dat o form

ce

mii de ani în urmn,

le

m

a

c

Istros! Pare numele are în el un sunet de veche splendoare, un ecou care în deosebi farmec urechea. pânze mari plutind spre dânsul pe Marea albastr, la ceasuri când soarele cade. pânze de toate colorile i de toate formele, ca nite

Vd

psri

fantastice care vâslesc încet d'n întorcându-se spre cuiburile lor. Nu tiu care au fost comorile pe care le-au adus ele în port, dar îmi place visez c'n umbra ruginit a pânzelor acestora erau îngrmdite în movile grâne aurii i portocale pe bord, oameni cu fata întuaripi

s

c

din Rcare nevestele i fetele bogailor negustori îi înfurau frumusea care numai prea repede va ajunge lucru al trecutului! îmi

necat aduceau scumpe mtsuri srit

cu

colori

strlucitoare

în

ara mea

_195

place sâ-mi închipuiu strzile pline de mi-

care

orel,

ale înfloritorului

vlmagul

de colori i zvonul, strigtele vesele la vederea corbiilor, paii muli grbindu-se spre

cheiuri,

atâtea

glasuri,

râsete

tari,

porunci i, pretutindeni, copii cu picioarele goa'e. cu ochii mari privind mirai aib nimic de fcut; iar, noaptea, îmi

s

fr

s

m

gândesc la matrozii cari cânt place ciudate când se odihnesc dup ce arii fapta zilei a fost îndeplinit. Dar toate acestea sunt numai vedenii de artist! Cci eu nu tiu mai la nimic despre Istros, ci numai ruinele ce am vzut: câteva zdravene ziduri pe care lea acoperit pmântul, câteva coloane

urm

czute

dintr'o biseric ori

templu de odi-

temelia bilor romane, câte un mândru bloc de marmur care a trebuit fac parte din cheiu i ici i colo un hârb de pmânt pe care l-am inut în manile mele, câteva de sticl pe mi îns?îi care le-am cules de pe pmânt i care stteau în palma mea irizate, minunate i fragede ca aripa sfrâmat a unui fluture...

nioar,

s

ncue

*

* 13'.


196

Unul din monumentele cele mai bine cunoscute, care s'a gsit nu departe de Constana, e Adamclisi sau Biserica lui Adam, «a Omului», un uria monument valoare artistic deosede marmur bit, dar de proporii enorme, ridicat în amintirea cuceririi lui Traian asupra Da-

fr

Pietrele

cilor.

lui

sculptate,

cum

e

obi-

asemenea monumente, înfieaz tipuri de lupttori, Daci i Sarmai, cari svîresc eroice fapte de rsboiu. Era o mare zidire rotund încununat de o gi gantic plato i de un coif. cam groceiul în

solane din punct de vedere

al

artei,

dar

s

fi trezit multe destul de interesante ca discuii cu privire la însemnarea ei i epoca în care a fost ridicat. Profesorul german

c

Furtvvngler era de prere ar fi fost un monument din veacul al IV-lea, ridicat în amintirea unei biruini asupra Goilor.

Dar

admis. nmbra impun-

teoria aceasta n'a fost

O

cetate

crescu

în

sebite

monument, i liniile ei pot fi deoînc, precum i temelia marii ba-

silice,

care trebue

torului

moas

zidire

s

fi

mai nou.

fost

cândva o

fru-

ara mea

1Q7

Ca una care n'am fost la AdamClisi, nu pot decât trec rpede asupra descrierii unui loc pe care nu iam avut

s

supt ochii miei chiar, spre un alt punct de

m

i s grbesc lâng Mare, unde

spturi de drumuri au -^cos dunzi la iveal alte monumente care se in toate de acele vechi vremuri: orelul Mangalia. Acuma un locuor încurcat i prsit, ea a fost odat un port de Mare în zilele btrâne. Mai puin înfloritor decât Istros,

era

cunoscut nume'e de

i

Kallatis.

s'au desgropat ruine vechi, de temple sau biserici, de case

aici

rmie care

totui o localitate însemnat, acele zile de demult supt

în

odat

trebuie

s

fi

fost bogate.

Urne

de o ginga fptur i vase pentru ap au ieit la lumin, precum i enorme oale de pmânt, masive i impuntoare, care de bun sam se întrebuinau pe vremuri pentru a pstra untdelemnul; ba s'au gsit chiar mici figuri de teracot, asemenea cu acelea din Tanagra, de i mai puin bine

i artistic lucrate. Un Muzeu mic lîng Mare adpo-

stete ce

s'a

gsit mai de pre: numai un


1Q8

s'ab început;

dintr'odat

!

cci nu se poate Dar simte fiecine

ar

face totul

c

aceast

Dobrogii cuprinde înc ascunse care într'o zi vor comori atâtea scoase de asupra; dac în zilele noafi o facem aceasta, stre ni va fi îngduit se va vedea pe urm! Mangalia este un ora dobrogean caracteristic: aduntur de case de piatr joase, cu acoperiuri de olane în neorânduial, ea se deir pe un pmânt neegal, pan jos pe erm, care este es i sfârit, mrgenit de partea uscatului cu

ciudat

a

s

fr

pierd în

lacuri ce se

zare.

Lacurile

ace-

stea au izvoare sulfuroase, i unele bi rustice au fost ridicate în apropierea unuia din ele, cci apele au însemnate puteri de

însntoare. M'am purtat cu

luntrea

ceasuri

în-

pe acest lac care se sucete i se învârtete. E când îngust, când lat, i tregi

capt

atâtea

înfiri

deosebite, încât

la

c

este o aduntur de laînceput crezi curi deosebite; dar la un capt nu ajungi niciodat, ci luntrea poate luneca necontenit

fr

oprire ori piedec.

Sterpe

i

goalei

sînt

ermurile. amin-

ara mea

199

tind cuiva de povetile din Vechiul Tei ai închipui pe fiul stament, i mai bolt risipitor pzindui porcii supt o

c

de nemiloas Ici

i

ari. un smochin pitic rsare smochin pe care vântul ce

colo

dintre pietre, nu se oprete

niciodat,

nu-1

las

s

se

ci rmîne stropit asupra pmântului, ca i cum el ar cuta dureros cu crengile lui ca erpii un sprijin

ridice la

în

vreo înnlime,

mijlocul

pietrelor

rostogolite.

O

în-

treag lume de tain singuratec prsit i uitat de Dumnezeu, trezind în minte icoana pustiilor ce încunjur Marea Moart. Chiar lâng malul Mrii se înnal o btrân moar de lemn cenuiu, linia ei cinchit ridicându-se singuratec i rbdtoare pe fondul bolii. In zilele de linite e numai o cutie de lemn putred

viea i

fr

fr

înelegere, dar, când bate furtuna, viaa se trezete în roata ei, i atunci pare o uria floare a soarelui coloare, sucindu-se i învârtindu-se neodihnit. Pentru în aceste inuturi de lâng coast, roile morilor de vânt nu sunt din aspru lemn mort, ci alctuite din nenumrate mici pânze ca aripile,

fr

c


200

dând

întregii

cldiri

iare de via i

o încânttoare înfenergie. Este ceva aceste mari roi mi-

aproape fantastic în ctoare alctuite din atâtea buci; sunt aa de largi, încât moara ea însi se pierde aproape cu totul, i nu se mai vede decât enorma floare rotund învârse tinduse într'una, par'c iar plcea mite i ar faceo din însi voia ei

s

I

Astfel, uneori, prin

însi

fr meteug

simplicitatea lor

oamenilor ajung o bucurie pentru ochii acelora cari pot treci pe vad. Uor pare în adevr lâng lucruri i nu le vezi, dar este un i se fi dat dar binecuvântat al zeilor ochii prin mijlocul crora orice frumucare trece o poi sorbi în sufleuneltele

s

s

s

s

s

se tul

ale

tu.

Am galia

la

la

Man-

Priviam

spre

vzut odat ermul de ceasul

apusului.

Mare; lumea era aipit de Mnitea nopii apropiate; numai Marea se zbtea la picioarele mele în venica ei frmântare neînduplecat. La spatele mele soarele

cdea

tot

mai

jos,

aprinzând o strlncire în

nvala

lor.

razele

lui

mmunat

urm

din valurilor

întunecat era fiecare um-

ara mea

201

br, dar asupra fiecreia sttea cununa spumei roii-aurii supt srutrile soarelui ce muria. O uria privelite de trectoare glorie pe acest deprtat erm jos, menit ie numai câteva clipe pline de strlucire ca piar în umbr i ajung doar un lucru al trecutului, dar, în acela timp, înc^ o icoan adaus la atâtea pe care mintea mea de artist nu le poate

s

s

s

uita niciodat.

Apoi amurgul

veni,

i

toate se

fcur

cenuii; noaptea înnainta, tergând supt paii ei orice coloare. Dihanie ciudat, moara de vânt sttea singur de mal, cu odihn în roata

fr

întunecat, via, ateptând apropiatul ei ceas de munc...

lucru

ei,

îns

dup

una alta, icoanele felucoastei noastre de acolo se ridic înnaintea ochilor minii mele, i prea multe Astfel

rite

le

ale

vd

cd

s

fiu

în

stare a vorbi

de ele

de toate.

Une

era numai o trectoare sensaie, pe care o crease lumina sau umbrn, uneori numai o neateptat vedere de fru-

muse

ori

descoperit

între

pietrele

rosto-

Mria

202

golite sau

Une

ori

Rejîna României

rpede tears de norii prafului. numai un mnunchiu de si

era

pe un povârni, sau un scaiu uria sucindu i spinoasMe cotoare, o siluet uoar pe nemrgenirea bolii, sau poate i vre-un cimitir turcesc prsit, care nu mai era decât un câmp singuratec acoperit de buci neregulate de piatr, strânse una lâng alta ca nite strji obosite pe care nimeni nu va veni le schimbe în veghea lor. Une ori era vre-un apus strlucitor colorând cerul întreg cu flcri de sânge, sau o furtun care rsria asupra Mrii încreind apele, biciuind valurile pân la culmi de mânioas spum neagr, ori o îngânare de vuiet dup vijelie, când toat lumea era de plumb, când pmânt i mare preau stoarse în odihna dup lupt. batece

flori

vinete

s

Ca într'un vis de departe îmi aduc aminte de o noapte cu lun. Ziua îmi fusese turburat, ncazul venise asupra mea

într'o

i ea însi dica

form neateptat,

i, ca

i cum

simit împreun cu mine. Marea era rscolit, i faa ei care se risuspine era ca o in'm mare, în ar

fi

ara mea

rupt de însei uita

durere.

203

Asupra

nelinitii

mele

i

asupra neodihnei apelor luna se de sus, nemicat în gloria ei de

argint.

l

mi- a

înflorata

merg

s

venit pofta scânteietoare

mass

într'o

luntre

mrunt

plutesc

de ap, departe,

pe

s de-

parte ctre Mare, înnaintând pe crarea de argint însemnat de lun asupra undelor.

Cu adevrat

fantastic a fost aceast barca suindu-se pe creasta fiecrui asalt pentru a se cufunda,

cltorie

parc

pe

valuri,

s

nunea

mai fi voit se ridice din de ap^ coaj de nuc pe gecare se ridica. Nicio lumin la

cârm,

niciun hotar, nicio îndreptare, nicio

n'ar

adâncul

ei

margine, ci numai de desupt, fermectoarele ape frmântate, spumegtoare, vuind, cu un fel de irizare opac i greoaie; de asupra, vasta imensitate a cerului, deprtat, palid i senin, o cupol de un cenuiu ters, cu luna atârnat în mijloc, ca o uimitoare candel, i luntrea mea cea mic mergând înnainte, tot înnainte pe drumul însemnat de raze... aa mi a fost mie drag Marea!

i


204

VIII.

Dac nu suntei obosii de rtcirile mele de la es la Munte, din muncele la Mare, v'a duce puintel colo jos, pe ermul Dunrii, acel râu mare i nobil care este una din mândriile Terii. Apele nu-i sunt chiar aa de albastre cum spune cântecul, dar sunt largi i curg mre,

ducând atâtea corbii, rostogolinlâng atâtea sate i atâtea orae. Am plutit în toat întinderea ei, cât se ine de o singur aiâ, de Ia Porilede-Ficr pân în acea ciudat regiune plan du-se pe

care este gurile ei. Un inut de lacuri i de mlatini i de ape venice, de canaluri i de trestii i de btrâne slcii, un inut care pe alocurea face pe cineva se gândeasc Ia ce va fi fost lumea înnainte ca apele i, fie desprite de uscat. pentru aceast nebiruit ispit pe care o simt totdeauna fa de slbatece locuri, singuratece i întinse, mai mult coluri de acestea m'am pus eu Ie înfiez. Nicio hart precis a acestor ape încurcate n'a rmas în mintea mea, dar o vd întreag în icoane, cum îmi este obi-

s

s

s

ceiul.

Vd

scânteieri iui ale locurilor care

ara mea

205

mi-au umplut ochii de bucurie, nesfârite de ape, joc de lumin i umbr. linia cutrui copac stând rzle ca

întinderi

Vd

—

ori o neun suflet pierdut, în negur, sfârit turm de bivoli clcând într'un de pmânt, singfur ir pe-o îngust

uvi

botocnoase rsf'-ângându-se

trupurile lor

ori vd un cal alb apa de desupt, ce rtcete, pru-i rsfrângând lumina soarelui ca faa mrgritarului, - - vd atâtea mlatini acoperite cu nuferi care-i se deschid larg stelele ca zpada ca umple de vedenia bolilor.

în

s

In iahtul nostru

locul

fr

Dunrii

fericite,

s

ca

a

stm

am

plutit

ne opri

numai

prin mij-

în locuri

acolo

mai

unde

lumea era aa de linitit de preai a fi ajuns la captul ei. gândesc la acestea, o simCând ire de vistoare mulmire vine asupra mi i pentru o bucal de vreme alung orice gând de btlie i de lupt, orice tiin

m

c

despre aceia i aici s'a înfuriat tunul, pentru o clip aceste locuri ca i atâtea altele nu mai sunt ale noastre, ca rtcesc mcar în gând de-a lungul acestor canale sure verzii, mrgenite de sure-

c

verzii slcii.

s


206

De

fapt aceasta este o

stpânele

ele sunt

aici;

le

lume de slcii;

gseti

cu miile;

place s creasc inând la rveneal, unde n'ar prinde rdcin nici un alt copac. Pe vremuri din an când ara încunli

jurtoare

este

înnecat,

stau,

ele

ca

s

aa, pân la genunchi în ap, de nu se mai vede nimic din trunchiu.

zic li

mea

Luntrea prin

întregi

slc'i,

pân

în la

umbra

lacuri

fost vâslit ceasuri canale mrgenite de frunziului tremurtor, de largi, încât a

aceste

aa

smnau

cu Marea. Pretutindeni slci', btrâni strjeri, pzitori ai acestor ape singuratece, veghetori tcui ai anotimpurilor care trec, sura linie de nomol pe trunchiurile lor

artând

ridicarea

i cderea

valurilor.

De

alctuire i vechi de z'le, ele par i strâng manile ciolnoase într'o desndejde împietrit deasupra apelor care venic curg asupra

multe

feluri

în

noduroasa

lor

c

picioarelor lor. In

toate

atitudinile,

ele

se

apleac

asupra acestor ape, parc ar cuta rs frângerea însi pe care micarea curentului necontenit o turbur. Unele se în-

I

ara mea tind larg ca nite stejari,

207

adpostind atâtea

altele se lefiesc ca nite uriai ce dorm, iar cutare trunchiu czut, ciudat croit i stângaciu, cu o dihanie d'innaintea potopului, ascuns în noroiu. Când vîntul trece peste frunzele lor, ele se fac asemenea cu arnor de toamn, dar gintul, cu vre-un

cuiburi în ramurile

Jor,

samn

odat

cu amurgul se transfoarm într'o de stafii care s'au coborît veghezf" asupra locurilor unde tcerea clocete. E i o lume de fpturi înnaripate, cci toate felurile de psri se slluesc în mijlocul acestor bli. Când apele sunt înnalte, poi strbate cu luntrea prin umbra pdurilor innecate, care în anume timpuri sunt pline de viaa psurilor cei cldesc cuiburile: rae slbatece i pes-

s

oaste

crui, cocori

suri,

albi

i

bruni;

psrele

cu pene scumpe, solemni vulturi tcui i psri de prad de toate felurjle. Babie stângace, cu mersul încet, se cuibresc în nmol alturi cu lebede slbatece, care la lsarea serii plutesc din aripi încete de-asupra bolilor, aducând înnapoi în minte basmele lui Andersen.


208

Lunecând din aceste cana'uri nesfârumbra plin de tain a pdurilor ite în

înnomolite, adesea stor colonii

tuntur

a

am

tulburat pacea aceCea dintâiu devântorului face se

înnaripate.

putii

s

psrile cu miile din cuiburile lor, umplând vzduhul cu btaia aripilor i

ridice

Atmosîntreag se face vie de pe urma bietelor fiine înspimântate care se învârt i se sucesc pe sus, fugând încoace i încolo în spaim fr nume, lume a tcerii al carii sfânt farmec a fost sfrâmat pe neateptate de apropierea omului. Canalurile mrgenite de slcii duc, precum am mai sous, spre întinse lacuri acoperite în parte de papur i de nuferi, iar în parte, fiind aa de întinse, asemenea cu Marea. Razelmul este cel mai larg din aceste lacuri: când vântul din cutare parte sufl, faa lui este aa de aspr, încât luntrile mai mici nu îndrznesc si înfrunte vafricosul sunet al ipetelor ce scot. fera

—

apele acestea pescarii au alocurea Statul a organizat pescrii cu cele mai bune rezul-

lurile,

in toate

prad bogat. Pe

c

petele este nepe lâng aceea preuit ca hran pentru sraci.

tate,

ara mea

209

cea mai mare parte, pescarii sunt Lipoveni, Rui dintr'o anume sect. Molâi uriai cu prul blan, au un tip care nu se schimb niciodat; pretutindeni îi cuIn

dup

noti uor brbile

ochii

dup

albatri,

lor

i dup c-

lor în floarea mierii

vd

pretutindeni mile lor roii care se fluturând ca nite maci gigantici în luntrile lor negre cu fundul lat.

mai aduc aminte de o primire minunat de pitoresc undeva, prin aceste pri pline de vis ale Dunrii. îmi

odat

cu seara unui lac. Soarele se apropia de margenea zrii; departe un rând albstriu de muncele mrgenia cerul; o moscheie alb ca zpada, cu sprintenui turn sârguinduse ctr ceruri, se rzima de fondul tabloului ca duhul unei cldiri; enigmatic i plin de tain ca o rugciune în linitea serii. Cu miile eranii vâsliser în luntrile lor ca ne întâmpine. Râul prea viu de atâta lume! i, cum eranii se îmIahtul nostru s^ oprise

în

panicele ape

largi

ca

ale

s

brcaser

smna

colorile

în

cu

o

grdin

cele

de

mai flori

vii,

apa

enorme 14


210

care se strângeau cu toatele spre acelai punct. Era un vuiet de glasuri, o fluturare de luminoase nframe, strigte de bucurie

i zgomot i un zumzet

al

aârii

sufle-

teti.

Luntrile erau vesel împodobite cu flori, unele dintre care czuser în ap, i aceasta le

ducea înnainte pe

valurile

ei,

tcut,

hoete. Iahtul nostru se oprise;

de

luntri

se

grmdi

spre

brbai, de femei i de

mrunta flot noi,

copii

plin de

de

felurite

neamuri, dar mai ales Lipoveni, ale cror femei poart cele mai strlucitoare cituri pe care le-au esut vre o dat rzboaiele. Asupra acestei priveliti pline de atâta coloare, de voie bun i de bucurie ?e întindea putern cui aur al soarelui apuind, care lumina toate cu o strlucire aproape de spaim, în puterea ei. Pe urm, deodat, din toat acea-^t fluturare, micare,

o luntre se desfcu, având la o figur curioas. Innalt, cârm într'un lung vemânt negru, un om cu crucea în mân, un om cu prui lung, care strlucia ca un metal brunat în Iu-

îmbulzire,

în picioare

ara mea

mina ce

211

O

uimitoare figur care pieria. putut ias dintr'o legend. o figur care se inea de Cartea sfinilor. Pe el plutia ctr noi în luntrea 'ui cu fundul lat, i lumina prea la ales pe dânsul anume, opr'nduse cu dragoste asupra lui; tot mai aproape venia, iind sus crucea care strlucia i scânteia ca un juvaier magic în mâna lui. A:east ciudît fiin atinse iahtul nostru: el nu vorbia vreo limb ce am fi putut înelege, dar îmi întinse crucea ar

s

fi

—

ap

s

o

srutm,

c

binecuvântându-ne

întru

cu dulci cuvinte ruseti. Crucea fie un strlucitor nu mai sâmna acum juvaier, dar i de aproape prul acestui om era minunat; în valuri mari se desfura pe umeri o bogie de aur lucios: nici înnainte, nici pe urm n'am mai vzut plete cu atâta strlucire în ele. Ori încotro se ducea, mergeau cu roii, cântând dânsul doi erani în fiecare imnuri; adânci i sonore li erau glasurile, ridicânduse solemn spre ceruri. Unul ducea o cuie pe care o mica încoace i încolo, cellalt apsa pe inim o Biblie, o Biblie cu paftale de argint... aceasta

s

i

cmi

ir


212

Soarele scdea pe încetul, umbrele celor trei ciudai oaspei se întindeau lungi i negre cum e cerneala de-alungul copertei. Pe amândou malurile râului, ca nite strji uriae, slciile sure-verzii stteau de paz...

am fcut multe inadunat neterse priveliti, pe care niciodat nu le voiu uita. Supt copaci, unde umbra era mai deas, unde taina plutia, ca un lucru de simi, dar nul vezi, crepe care teau ciudate flori, înnalte, de o coloare ca a soarelui; din sumbre adâncimi iniau stele de aur tinzând lacome ctre lumina care cu scumptate se strecura lume fermecat, o lume prin ramuri. de tcere, în care frumusea domnia singur, aproape de temut, în pacea ei ai Din

cursii,

i

iahtul nostru

acolo

fa

am

1

O

pit.

Nesfârite erau aceste pduri de slcii în

ap, cci

ceasuri

întregi

luntrea

mea

luneca prin umbra care prea venic; cântecul psrilor plutia cu mine, amestecându-se cu muzica din oapta frunzelor, i pretutindeni, în ap, aceste înalte flori

ara mea

213

—

florile lor pline galbene, tinind în cete, rdcinile zceau tocde lumin, pe când mai în fund, ascunse în nomol. luntrea-mi într în lacuri Pe largi, din cea mai adânc umbr într'o aa

urm

de mare strlucire, încât era aproape o durere pentru ochii, în vaste întinderi de ap, tiate ici i colo de înguste limbi de uscat, în care arbori uriai se

i aceti

înrdcina-

erau locuina regacu aripile roietece, cari-i lilor vulturi puseser scaun în ramurile cele mai înnalte, tcui domni ai vzduhului i spaiului. Aceti singurateci monarhi ai lumilor fermecau mai mult decât toate; de

ser,

ap

arbori

m

s

a

m

uit la fi întregi putut dânii, marea lor austeritate inându supt un farmec uria. Era ceva în zborul lor, ceva în felul cum îi destindeau aripile mari, lsând s-i duc aierul vre-o silin sau micare din partea lor, care mi prea mie însi întruparea graiei, puterii i maiestii unite, -- fiind aa de tcut, aa de uor, aa de extraordinar de puternic.

ceasuri

m

fr

îmi aduc aminte

c

am vzut

o

reche dintre aceti Voevozi înnaripai,

pal


214

cror

cuib atârna

adânc

între cele

ca

mai

un

col de umbrei

înnalte

ramuri ale

unui copac uria.

Copacul acela era pe moarte; sttea fr frunze, un schelet înnlbit de ploi, întinzândui fantasticele brae pe albastrul bolii, pe când rsfrângerea lui îl crea din nou în ape ca un al doilea trunchiu, crescând cu vârful în jos.

De

jur împrejur

ap, numai ap: uvia

de uscat pe care sttea copacul cel btrân era aa de îngust, încât de departe nu se mai vedea de loc. Tulburat de apropierea noastr pe neateptate, prechea înnaripat se ridicase din cuib i tia cercuri largi de jur-

fr

copacului prpdit, dar vre-un semn de fric în afar. Micrile lor rmâneau pline de maiestate, i totodat era în ei ceva blând i catide calm, ceva care se felat, ceva inea de înnlimile venice ori de zrile hotare în care frica n'are îneles i vremea nu se mai socotete. Cum luneca luntrea mea, vzuiu cele dou mari psri aezându-se pe captul cel mai deprtat al unei crengi uscate, i linitea lor se fcu de odat asemenea împrejurul

grab

ori

mre

fr

I

ara mea CU linitea statuilor;

dou

215

figuri heraldice

de maiestate, turnate în bronz. Intr'o nemicare desvârit tronau, privind fix clipire, capetele zarea cu ochii lor amândou întoarse spre acelai punct,

fr

—

mree ale singurtii, în mândr tcere plin de veghe, regali pustnici ai

fpturi

slbtciei...

Pe alte înguste limbi de uscat, cruate de nvala apelor, am vzut cete de vite sure care preau a cltori pe faa apelor una dup alta, pretutindeni urmate de rsfrângerea lor, care mergea pe acelai drum, ceat de stafii la picioarele lor. Nedeprinse cu nvala omului, îi ridicau ne priveasc trecând, pe când capetele soarele smulgea scântei din imensele lor coarne, larg desfurate. vzut ostroave verzi, acoperite pe care le tiau întinderi de iarb cu slcii îmbielugat, din care ciobani slabi, nepieptnai, îi mânau turmele, îmbrcai ei sainii în cojoace mari, cari-i fceau niene cu oile pe care le pziau; fiine omeneti pe jumtate slbatece, ai cror vad decât deprtrile ochi nu preau

s

Am

s

s


216

la

care se

tot

morâte, tcute,

pas,

uit venic, fiine posocrora nici de frig nu li

nici^ de cldur. Stând drepi ca

amândou înnalte,

ei

statuile, cu manile încruciate pe captul toiegelor se uitau lung mirare sau

fr

curiositate la strinii cari

singurtate

într'o

guri

ai

carii

dduser

busna

stpâni erau

sin-

ei.

Uimitor de ursuzi erau aceti ciobani, cu faa

tbcit

de intimperii, cu pletele plrii de pâsl, abia rspund dac-i întrebai, de pierdut i pofta i puterea

încâlcite supt largile

binevoind

preau

s

s fi

de a vorbi. Oile erau mai prietenoase decât paznicii lor; se întâmpla adesea c, având încredere în gândul mieu bun, ele îmi prindeau iarba din mân, pe când omul slbtciilor se uita lung ursuz, anost neschimbându-i niciodat i botos, atitudinea, de parc ar fi crescut

—

—

apn

din

pmânt. Noaptea,

ciobanii acetia se strâng în jurul luminii focurilor. De departe am

vzut umbra feelor i încolo înnaintea

lor trecând încoace flcrilor. Buci de

ara mea

217

cântece melancolice, grele de dor, plutiau asupra apelor spre locul unde stteam pe bord, i-mi umpleau sufletul de o dorin grea de purtat ctre o via mai liber i mai simpl iar privighetorile rspundeau din toate prile cu triumftoarele lor glasuri pline de iub're, ridicânduse ;

tot mai sus, de cântecul lor.

sus,

parc-i inea

Noaptea

i

pân rsuna vzduhul suflarea

s

tremurau sus, unde nu minunându se de acea le atinge nimen', not stranie de dor nestins care se lupt asculte,

în tot ceia

stelele

ce

cânt pmântul!

Alt

bucurie pentru mine erau nuferii cari creteau cu miile în aceste lacuri uitate de lume. Flori de basm, albe, pat i tainice, deschideau stelele lor mari înmiit întru venica închinare a soarelui. Dar, în zilele nouroase, ei rmâneau strâni, închii, plini de ciud, nevdind nimic din frumusea lor norilor cari ascundeau de la dânii lumina cea mare de care doriau. Noaptea, pe lun plin, nici nu-i vedeai. Soarele fiind acela pe care-1 iubiau, i dea farmecul în braele ei nu voiau vre-unei alte lumini, ascunzând auster pe-

fr

s


218

talele lor

de se

zpada

ca

fceau una cu

într'un

snop verde,

frunzele late pe care

plutesc. dini

i-i gsiam pretutindeni, ca nite grde farmec fcute de Firea singur:

tcute i tinuite, locuri de desvârire ca în vis, pe care le cuprindeam numai într'o clip ce zbura i apoi

între trestii

pieriau,

dup

ce

fcuser

s

ptrund

în

mieu vedenii nou de frumuse i pace, pe care zgomotul i ostenelile oamenilor nu le pot turbura. sufletul

Adesea prsiam

iahtul nostru pentru

lungi excursii înluntrul terii, trecând prin sate cu totul necunoscute, cu nume care-mi atrgeau urechea prin neobinuitul lor sunet turcesc: Anadolchioiu, Casapchioiu, Sofuliar, Caramnrat, Bairam Dede i aa mai departe, ca cercetm departe de

—

cale

mnstiri

în

s

care

clugrie i clugri

desprire de lume. via, aceste inuturi, altfel asemenea obti sfinite gsiau mijlocul de a-i alege locuri în care toat frumuse prea se fi adunat, fcând din terii triau

i

în

singuratec

fr

în

s

— ara mea

219

aceste lcauri de închinciune mici ostroave de verdea i umbr. Nu se poate spune bucuria i vioiciunea cu care eram întâmpinai Ia sosirea neateptat Ia vre-una din aceste mnstiri Din toate prile, ca psri negre maicile alergau prsindu-i csuele, clopotele erau puse în micare, flori se cu legeau i, cu multe dovezi de mulmire cu mult zgomot i cu deosebit ceremonie eram dui îndat la biseric, unde se a prindeau lumânrile, i bâzâitul nesfârit al cântrilor începeau în cinstea noastr monotone melodii nasale îngânate în col uri întunecate de clugriele însi. îmi aduc aminte de primirea într'o mnstire care poart numele straniu de Cilic-Dere i unde maicile românce i rusoaice triesc alturi. Un loc ht departe, la care am ajuns dup un drum lung pe întortochiate osele prfoase, prin multe sate dea lungul lacurilor i mlatinilor, loc plin de umbr în scorbura unui deal. In timpuri de primvar, revrsrile nimiciser multe din mruntele lode cuine ale sfintelor femei, i in mijlocul

ap

vuietului de triste

tânguiri

am

fost

dui

Mria

220

noi se

la

Regina României

unde csuele joase grmezi de drâmturi

locul dezastrului,

prefcuser,

în

Grdinie voioase înfloriau totui acopere cu de jur împrejur, încercând

risipite.

s

colorile lor tristele

ruine.

Maicile îi frângeau mâinile, lmurind vorbre nenorocirea lor, dar bucuria sosirii noastre era balsam pentru ncazul lor, cci necontenit îi întrerupeau tânguirile cu cuvinte de extatic muimire. Aceast vi-

sit neateptat era aproape plata suferinilor de mai înnainte!

Am

fost

dui

astfel

cu solemnitate

la

o mare biseric nou de piatr, care sttea singuratec într'o mreie cam rzlea. greoaie cldire înnlat pe un povârni gol de deal i zidit în aa chip încât supt lcaul de deasupra era al doilea, ca in form de cript, dar mai larg i mai înnalt. Nu pot s-mi aduc aminte de ce s'a cheltuit atâta grij pentru o biseric într'un loc aa de deprtat. Pentru mine aceast impuntoare cldire nu prea avea farmec prea era nou i avea înfiarea unui îmbulzitor pe care nu 1-a primit înc tot ce încunjur. Clugriele erau îns mândre de ce mare li era b serica, de i se plan-

O

:

1

ara mea

c

geau

i

teze

221

n'au fonduri cu care

s

complec-

interiorul.

Mult mai drag-mi era bisericua la am fost întâiu; un paraclis de lemn, de o cldire primitiv, lunguie, jos, cu un coperi greoiu i cu cupole, vpsite în verde aprins peste tot, iar înluntru prea mult împodobit cu icoane indigntor de crude în colori, cci maicile ele însele f-

care

cuser

acele

ca unele cuprinsul

chipuri sfinte,

aezaser o coal

ce

mn-

în

stirii.

Trebuie

se

s

adevrat

drgu

în

dobire.

O

recunosc în acest

c nu

era frumuera ceva

lca, dar

silinile cam barbare de împoîntreag oaste de sfini de treab

ca la ei acas; cei în deosebi venerai purtau vesele podoabe de flori i de perdelue de horbot, ori beteala pe care o pun pe cap miresele peste vlul de cununie i pe care o druiesc apoi sfântului la care in mai mult. Din coluri de întunerec aceste chipuri zugrvite se uitau la mine ptrunztor. zgomot, ca nite umbre negre, clugriele se tot purtau, aprinzând lungi fclii supiri înnîintea sfintelor moate, pe când

erau

Fr

aici

Mria

222

Regina României

unele din surori bondniau sfârit. trile lor

monoton

cân-

fr

O doamn

venerabil era staria: o Rusoaic, vorbind limba noastr curgtor, dar cu dulci intonaii strine. Caucul ei

slave

crei

sunt

smna cu acela

pe care-l poart clugriele la noi, dar de o croial mai potrivit; un lung vl negru se lsa din

el

pân

ire, avea ni

vorbia

jos la pmânt. Nalt i supmicri demne, plecându-se când i fcând evlavioase cruci de

câte ori rostia numele noastre. Printr'o grdin voioas de flori

de

toamn,

alb

ca

zpada, unde o

fr gust, atepta

ea ne duse

la

aprinse

locuina

cmru

ei

tapn,

sosirea tuturc^r oaspeilor,

numai. Aici, cu multe plecciuni care erau aproape îngenuncheri clugrie, ale cror picioare lunecau zgomot, ni-au dat îndtinatele dulcei cu ap i pe urm cafeaua care aburia în cecue, dar, când am spus a venit ceasul despririi, protestri ncjite se ridicar, primitoarele femei încercând mii de chipuri spre a ne opri. Ni s'.iu adus flori trandafiri, astre i busuioc cu mirosul dulce, lucrri cu acul, ginga fcute, dar în colori prea

rari

—

,

fr

c

—

ara mea

ru

22S

Ba ni s'au druit i scoare clugriele însei. Dar ceia ce a pus vârful la toate a fost o icoan cu îngrijire zugrvit: Maica Domnului pe un potrivite.

lucrate de

fond de aur, într'un

vemânt

albastru ca

Marea; stranic de mari îi erau ochii, cari se uitau la mine ca i cum cu durere s'ar fi înspimântat e supus astfel criticei

c

pmânt. Astfel bogat împovrai am cptat voie în sfârit s plecm, întovrii de celor de pe

atâtea binecuvântri, femeile în rochii negre

aezându-se

rmas

în

bun. Pe

rând lung

urm

ca

s

o pornirm

ni

spuie

înnnooi,

pe lungile drumuri prfoase, spre iahtul nostru de pe Dunre. Ori pe unde treceam, eranii îi împodobiser porile i uorii, precum i carle, podurile de lemn, luntrile i pân i stâlpii de telegraf cu mnunche uriae de crie galbene, aa de strlucitoare ca soarele: înc de departe coloarea lor triumftoare prindea ochii. N'cim vzut niciodat o împodobire

erneasc menii

s

fcuser

mai desvârit,

fr

ca

oa-

avut contiina lucrului; ei ce puteau mai bine, nedându-i fi

Mria

•224

sam

Regina

României

c

putea fi aa de drgu ceia ce îndepliniser cele mai mari silinti ale lor. Din când în când ni opriau vechiculul înfieze buchete luminoase, pline ca de mireasma grdinielor din jurul caselor mrunte. Odat ni s'a pus cu sila în mâni de floarea-soare'ui de un fel o

s

grmad

deosebit,

foarte

mare i

grea.

ca

nite

crisanteme uriat,e, care ar fi crescut anume pentru vre-o expoziie; ca nite largi discuri de lumin, mi-au stat pe genunchi tot timpul pân m'am întors acas. Soarele apunea ceasul care mi-e i când ajunserm la luntrea mai drag, noastr, apa era roie ca un lac de sânge. Apoi iahtul ne-a dus înnainte în amurg, trecând pe lâng bnci de nisip argintii-

—

—

de slcii; ghiolcind se mica apa, de pe amândou malurile glas de privighetoare ne întovria cum înnaintam prin noapte i întunerec, în tcere i pace... De aceast Dunre mi a fost drag verzi

i

mie...

IX.

Dup mnstire mnstiri

ce v'am dus Ia acea deprtat din Dobrogea, vederea altei se ridic iresistibil înnaintea

ara mea ochilor miei,

muse

225

o mnstire de o rar frucu totul deosebit a

într'o parte

terii.

In

cel d'intâiu

volum

din

«ara mea»,

am

descris atâtea din aceste sfinte lcauri de închinare, aa încât n'a voi obosesc urechile repetând, dar un dor pe

s

m

târte spre vile care nu-1 pot birui Vâlcii. Din toate muturile frumoase ale pmântului nostru, acesta e cel mai scump mieu de acum. Icoana pe care stau o zugrvesc este cea mai plcut i în acelai timp cea mai ciudat pe care au vzulo ochii vorbele nu mi vor fi în tem miei; stare a reproduce farmecul ei. In aceste Dri de muscele ale Vâlcii, omul i Natura au lucrat mân în mân, de deprtate sunt cu o unire rar. acesle panice locuri de vârtejul vieii de astzi, încât prefaceri prozaice n'au strbtut înc pentru a-i distruge frumusea; farmecul ia rmas neatins: de aceia a pstrat ceva din zilele de odinioar. sufletului

s

m

c

Aa

ce se gsesc pretutindeni vi pduroase sunt zidiri din

Bisericile în

aceste

cea mai

bun

epoc,

atunci când aproape 15


226

incontient fiecare linie pe care o înfptuia omul era o linie de frumuse. Pân i cel mai mrunt paraclis are proporii de care i-e drag; une ori aa de ciudate i neateptate sunt formele zidirii, de stai înnaintea ei uimit minunându-te de ce oamenii din zilele noastre nu mai pot face comori de cldiri aa de desvârite. Era poate în vremurile acelea credina cu mult mai mare? Mai simpl era inima? inspiraia mai strâns legat cu rugciunea ? Ori-care ar fi lmurirea, arhitecii din zilele noastre au pierdut acea art, acea art incontient, umplând i lcaul cel mai umil de o frumuse care înnal

i

sufletul

Din

ctre Dumnezeu. fericire este

acuma o puternic

mica^ê în ara noastr pentru a ne întoarce înnapoi la acele forme deprtate, o micare pe care o îndemn cu vorba i cu fapta. Ce e frumos nu trebuie moar! Naturalismul vrâstei noastre nu trebuie îngduit s-1 calce în picioare! Ca într'o oaz de odihn tr^^buie se poat întoarce sufletul nostru chinuit dela munca i zbuciumul lui la aceste vedenii care-1

s

s

împrospteaz.

ara mea

Un

vis

de

prile acestea

drglie panic

ale Vâlcii, spre care

pot opri niciodat de a

cum cltorul

227

m

sunt

nu

m

întoarce, pre-

la un izvor de bea. rcorire din care a apucat Aici eranii i-au pstrat vemântul lor îndtinat; fetele tot mai lucreaz iile pe care la cstorie le vor duce în casele lor cele nou, i care vor trece apoi la fete i la fetele fetelor, comori care se in de cas de alungul mai multor generaii, fie casa aceia. cât de umil Plini de demnitate sunt eranii aceia; cel mai srac chiar nu tie ce înseamn

se întoarce

s

s

a ceri.

Par

s-i

fi

gsit

mulmirea

în

stu-

cenele lor cuibrite supt copacii umbros»,

pe povârniul muncelelor împdurite. Caadesea foarte împrtiate, i vezi une ori csue cucuiate într'o singuratec atitudine pitoresc pe margenile codrului, pe malul râului ce spumeg sau pe alocuri pierdute pe un vârf de deal, ca o oaie sele sunt

care

i

a pierdut turma.

Cele mai înclate sunt acoperite cu indil argintie-sur, dar cele mai umile sunt covârite de uriaele acoperiuri de 15*.


228

paie,

aproape mai

înnalte

decât cldirea

însi.

ea

Acestea îmi plac mie mai mult; sunt de nespus de mrunte i primitive, încât îmi aduc aminte de povetile de zine din copilria mea, i totdeauna atept bizar vd vre o vrjitoare btrân deschizând ua ca între cu mân strain asupra ochih^r în lumina soarelui.... atât

m

s

s

Neobosii i

fr

grab

eranii coste-

caut de lucru în tcere; feele sunt rbdtoare, micrile pline de o demîi

livi

li

nitate de care nui dau sam. Femeile care stau torcând pe prag se ridic la trecerea ta: drepte i un cuvânt, ele stau acoperindu-i buzele obosite cu mâna, nobile figuri de smerit munc, mame ale plângere multor copii, purtându-i

fr

fr

greaua soart.

Une ori, gâcind cine sunt eu, aceste femei îngenunchiau înnaintea pragului, închinându se cu fruntea pânâ la praful drua obicemului, îndoial o iurilor rsritene ori a zilelor când, trup

rmi

fr

i

suflet,

ilor

omul

era

în

stpânirea

boga-

terii.

Aceste gesturi umile m'au deconcer-

!

ara mea

229

s

totdeauna doriam întind le ridic de jos, prânlai a î tratat ca un fel de divinitate care s'a coborât pe pmânt

tat

totdeauna

:

pare-c mâna i du-mise e greu

c

A

s s

despre aceste vi i despre csuele albe lâng biserici si lâ^g pdurile umbroase, despre înnaltele ferege car^ cresc pe acolo i despre florile care se învlmesc nebune pe câmp; aa de neobinuit de dâgi au fost inimii mele, încât îmi trebuie o sinu lin uria pentru a- mi da sam mai pot rsbate la dânsele scum! Când aveam nevoie de odihn i de recreaie, totdeauna într'acolo se ducea tot povesti

despre locuitorii

lor,

c

dela sine piciorul mieu Ba ale'êsem chiar un ioc pe margenea unei pduri de fagi, unde ferega crete cât statul omului, lâng o mnstire cu zidurile albe ca aripa de înger, un loc în care

s

cândva ndjduiesc fiu aezat întru tot pare somnul ar odihn, cci mi se dulce supt aceti arbori: dintre orice 'o fi curi ale t^rii, este acela care-mi e mai drag. Întâmplri crude au rupt dela noi acest loc, dar simt va veni ziua când

c

c


230

m

voiu

din

nou

întoarce.... în

umbra

s

Nu se poate nu calc codrilor acelora!

Dar astzi n'am de gând

s

descriu aceasta mai iubit de cât toate, cci aiurea am mai vorbit de dânsa; astzi, în ciuda dorului care-mi voiu umple sufletul la gândul ei, nu voiu întru în sfântul cuprins, nu opri sui pe crarea dintre brazi care duce la poarta de intrare; ca una care am fost scoas din raiu, voiu trece pe lâng în-

Hurezul,

mnstirea

m m

s

naltele ziduri

tcute cu un

s v

suspin...

astzi cu mine la mnstirea Polovraci. Nu e departe de frumosul Hurez cu înnaltele ziduri albe, dar se ascunde în alt vale, la captul unui podi ridicat, larg desfurare de loc drept care se sfârete de odat într'un ir de muni ridicându-se ca o aprare cldit de manile uriailor. Un drum plcut duce acolo. Trecând peste deal i vale, el strbate minunate pduri de fag^, pline de ferege i de clopoei de pdure, cari-i pleac fragedele capete în suflarea uoarA a vântului. Bfrâne cruci de lemn mrgenesc

Vreau

ieau

ara mea

*231

ciudate la fptur i de înnlime deosebit, ele sunt împodobite cu strlucitoare icoane pe care vremea ce trece, rpede le terge. Singuratece i btute de furtuni, ele stau, fiecare ascunzând în inima-i veche povestea cldirii ei, pe care nu o împrtete acelor cari grabnic trec pe lâng dânsa. Dar vântul, ei îi tie în-

calea

;

elesul, vântul, ploaia

ce

li

fr

au smuls

mil

în jos,

la

i

tainele,

viscolul, care,

adesea

pmânt, unde

neajutate, ca nite ostai

s

nimeni n'a alergat Mi-e drag de aceste

cari

dup

trântesc zac apoi cu faa le

i

czui, pe

ridice.

cruci

btrâne,

mictoare icoane, care înseamn în deoele îmi resebi înfiarea terii noastre vars în suflet o stranie simire de reveren, pentru c inimile care ieau dus aici :

trebuie

s

vre-un

pcat

fi

fost inimi credincioase,

care

s

li

se

fiin iubit pentru care vre-un

drume

având

tearg, vreo

s

plâng,

ori

plecat departe, pe care cu

gândul si ocroteasc... Multe inimi credincioase trebuie

dea

s

lungul drumurilor Vâlcii, se cci pe fiecare din ele întâlneti aceste cruci, stând ca nite strmoi obosii ale fi

purtat


232

cror nume au

fost

uitate

de generaiile

de acuma.

cut

Nicio aezare nu poate fi mai plMânstioara decât a Polovracilor.

veche e cuibrit chiar la picioarele munca o pasre uria ascuns între pomi. i aici, ca i la Hurez, zidurile sunt înnalte i albe, dar cldirea e mai srac, mai umil, de i bis*^rica în cuprinsul ei nu e în nicio privin mai nuin frumoas: forma i stilul sunt tot aa de perfecte, zugrveala tot aa de potrivit i de bogat. Aici, în locul brazilor întunecai, o crare de cirei ce duce la clopotnia ne ilor

supt care treci o intrare curtea din luntru. :

joas

boltit, în

dat când am fost acolo, cireii floare, i atât de des înfloriser,

Ultima erau în

pomii preau cA se pleac supt o povar de zoad. O adevrat armonie încât

în alb: flori albe, ziduri albe încunjurând o biseric alb ca laptele; deasupra capului largi nouri albi plutind pe bolt, subt pi cioare un covor alb de clopoei, i, stre-

curândumi

privirea prin

ua

bisericii,

z-

riam înluntrul lcaului o ceat de erani

ara mea

233

albe veminte, stând în deosebite atitudini ale închinrii. Umbra-i înfur, dar în

a brbailor i maramele albe de pe caoul femeilor rsriau ca nite pete largi de lumin încât Nimeni nu-mi atepta sosirea.

îmbrcmintea alb

s

Aa

m

strecor nevzut în biputut seric, i atunci am fost martur a ciudatei priveliti pe care stau v'o spun.

am

s

Era o zi de serbtoare, i se fcea de slujb, pe care, la început, mulimea împiedeca o vd. eranii erau în haine de Duminec, brbai i femei, purtând asprele veminte de lân alb care deosebesc inutul: maramele de pe capul pat ca i femeilor erau tot aa de zpada czut de curând. Biserica este una din cele mai drgue pe care le tiu. Nite proporii desvârite; frescele ei vetejite de vreme n'au fo^t pângrite prin vre-o încercare de prefacere i, cu toate sunt crpate i terse pe alocuri, se afl, de alminteri, în stare bun; de o coloare cumptat^ ele se desfac p^î un întunecat fond de albastru; tâmpla înnalt care ascunde altarul f un model de

un

fel

m

s

fr

c

Mria

234

Regina României

sptur,

cu scumptate aurit, în care se prind preioase icoane vechi de sfini, deasupra crora în vârf se ridic o cruce mare zugrvit, de o form aleas, pe ju-

mtate încunjurat de umbr. Tocmai sus, o bolt larg, din care uriaul chip al lui Hristos

pe fond

de aur

privete,

într'o

înfiare de demnitate blând, dar cu neputin de atins, mâna lui fiind ridicat într'o venic micare a binecuvântrii. Pe prei,

în

dosul catapetesmei, un de mucenici rsar încet

de sfini i din umbr, chipuri de schivnici slabi, cari se adun lâng jeul Maicei Domnului. Feele lor sunt înglbenite, dar aureolele numr li fac un strlucitor fond de alaiu

fr

fa

Numai

sunt întregi; chipurile din din mulime sunt indicai numai prin acele cercuri luminoase care se ridic unul asupra altuia ca nite pai ducând aur.

ceilali

spre Dumnezeu. Pe genunchii Maicii Sale st copilul i drept, ca un idol micu, cu Isus, de mari, într'o melanochii peste de coloarea cerii. colic Toate figurile colii bizantine au a-

apn

msur

fa

ceste

fee de schivnici

fr

sânge;

ve-

ara mea

235

mintele lor sunt zugrvite cu o deosebit grij i acopr trupurile lor supiate în falduri cu de-amnuntul îndoii, dar capede autele sunt împovrate peste reolele pe care venic sunt osândii le poarte ca semn de sfinit mreie. Cuvintele nu pot zugrvi minunata armonie a acestor luntrun de biserici pe care veacurile le-au îmblânzit pân la colori înjumtite, i în ziua aceia mulimea care se adunase înnaintea tâmplei de aur dela Polovraci n'avea n'mic din trivialitatea gloatelor care în de obte se in de paii

msur

regali,

ci

era

numai o

s

umil aduntur

de erani, ale cror datini aveau în ele însele ceva aproape medieval, potrivindu-se bine cu atmosfera, din alte vremuri, a bisericii.

Câtva timp sttuiu

în

dosul mulimii

credincioilor, sorbind în sufletul mieu farmecul celor ce încunjurau. Muli dintre erani ineau fclii în manile lor; flcrile care tremurau încununau lumânlicriri palide pe aureolele rile, aruncau de aur ale sfinilor i ddeau o înfiare eterat feelor multe, care erau îndreptate

m


236

toate în aceiai pTte. spre ceva care dela

vzut. Rzbtând prin mulime, pe scrile nltarului am zrit o femeie stând pe un pat portativ: o femeie cu faa de stafie, galben ca pergamentul, o femeie tânr cu un aa de slbit trup, de prea un le toat viaa semna se fi strâns în ochi, cari, mari i p!mi de vedenii, se uitau speriai la preot, pe când aceasta început nu putea

fi

s

—

i

ei rugciuni. Preotul era aproape un uria, cu un patrafir lung fluturând pe vemântul rou cu flori de aur îi deprtase patrafirul cusut cu fir pentru a-1 pune asupra capului f'-meii, i greutaten stofei era aa de mare.

rostia încet asupra

c

zdrobete trupul fraged. de prea Câteva btrâne în veminte albe îngenunchiaser lâng dânsa, boscorodind rugciuni cu ascuite glasuri de plângere, btând lespezile cu fruntea i aruncându-se adesea asupra trupului nenorocitei in suferine, de parc ar fi vrut smulg.l dela dânsa boala cea crud care, în afar de lumina ochilor, o fcuse asemenea cu

s

morii...

Un

cerc de credincioi sttea în jurul

ara mea

237

grup straniu, i, cu o nelinite cuprindea cu totul, ei priviau cu care luare aminte faa femeii. In albe, toi ineau fclii în mân; tcui i palizi, fie un sobor de stafii... i ei ar fi putut Glasul preotului se ridicn mai sus de bocetele femeilor, umplând biserica de acestui i

cmi

s

focul lui:

ca în

zilele

poruncete duhului

Bibliei,

celui

prea

c

ru s prseasc

aa de grozav îl chinuia. ca de un farmec, m'am uitat

trupul pe care

mut

o bucat de vreme la aceast ceremonie neobinuit, apoi, smulgându-m, am trecut, prin poarta deschis a bisericii, în lumina soarelui de dincolo, i mi s'a prut ca i cum de odat m'a fi trezit dintr'un vis urât...

X.

mnstirile noastre, un care tot întorc, cu deosebit plcere voiu povesti o scen, straniu miVorbind de

subiect

m

la

ctoare, a

carii

martur am

Venisem pentru puine turile

care mi erau dragi,

fost cândva. în

inu-

i triam

într'o

zile

ciudat cas veche asemenea cu un turn, lâng mnstirea Hurezului. Cea mai mare


238

parte din timpul mieu o cheltuiam în sfinitul cuprins al mnstirii, umblând prin ei comori, sorbind în mine farmecul ei strin de lume, cldind vis peste vis: dorina mea era necontenit aceia de a face cândva pentru mine o cas în acest

vechile

Io: de pace.

Tovara mea

statornic era maica femeie btrân, stare, o învtur, dar istea, care nu cmoscuse niciodat ce este viaa în afar de zidurile stirii: în copilrie înc ea fusese crescut în mijlocul sfintei obti, înnlându-se necontenit pân la situaia pe care o avea pas cu pas, de-a lungul atâtor acuma, ani teri de rbdare, de uitare de sine i de rugciune. Acuma era numai o btrân obosit, cu un trup slbit de mulcear cu och'i tele ponturi, i o d"^ stâni se aprmdea de bucurie la venirea mea. Ori încotro duceam, umbla dup mine, atârnându-se de braul mieu i adesea apsând capu-i crunt de umrul mieu. cu ochii triti plini de lumina iubirii. Ici colo ea mergea dup mine cu pai runi: nu erau scri prea grele de suit, nici drum prea lung, nici soare prea fier-

fr

mn-

—

fa

m

m-

ara mea

239

dac numai

inâna mea era în mâna nou, anii se rostogoliau în urm, piciorul ei uita toat oboseala, uimindu-se cât de mult preuiesc lucrurile crora ea trise totdeauna, în mijlocul pân ce deprinderea cu dânsele îi distrusese strlucirea, i le zimbea cu indulde câte ori cdeam în aextaz înnaintea lor, scuturândui capul btrân cu acea resignaie pe care o are cine a biruit i bucuria i ncazul. Totui iubirea mea pentru frumoasa ei locuina o mgulia: ea prindea limb, aa încât încetul cu încetul culegeam de la dânsa, una câte una, amintiri din trecut. De i Doticnindu-se i lipsite de meteug, cuvintele ei chemau înnaintea ochilor miei icoane veted^, icoane ca povetile btrâne esute pe tapierii pe care anii cari au trecut le-au acoperit cu praf. Asupra unora din aceste icoane ea se opria înde'ung cu iubire, cuvintele ei binte. ei.

Intineria din

gen

ajungând mai plme de îneles, aa încât aveam trectoare vedenii ale acelor zile care nu mai erau, vedenii ca nite nprasnice scprri de lumin într'un gang întunecos a crui cheie a ruginit.

Mria

240

Regina României

Un nume

îmi rsuna necontenit din povestia: al Mamului, deprtata tot care în a fost crescut. mnstire Amintirile ei despre acest loc erau piine de o frumuse care cret'â cu deprtarea în care se scufundau. Strlucirea tinereii se opria înc asupra acestor amintiri ale ei, care nu erau mai puin vioaie pentruc tears fusese tinerea ei, cci tinerea este tinerea, pune-o unde vrei, într'o grdin de palat sau între zidurile mnstirii, i lumina ei are o strlucire pe care n^ci disciplina monastic nu poate o distrug. Glasul i se fcea dulce când vorbia de acest loc, i atât de ispiumpleau titoare icoane trezia el, incât de dorina de a vedea acest vechiu lca

ce

s

m

pe care toi afar de dânsa

preau al

fi

uitat.

i

de-odat am format planul de a mine vechea inim plin de dor,

lua cu

dând

btrânei starie înc odat de a clca pe crrile tinereii sale.

astfel

prilejul

Astfel, într'o

de soare, ea a glorii

dela

de var plin caute trecutele

diminea

plecat

Mamul.

s

ara mea

241

c

niciodat pân atunci fePoate meia aceasta închis departe de lume nu fusese într'un automobil; deprtrile erau pentru dânsa o nebiruit greutate pe care nici nu gândise o poat supune. Zilele

s

ei

erau

hotrâse

pomin

Ursita, ar

fi

cerc

într'un

fixate

aa

anumit:

i numai întâmplri de

s

putut

o

duc

aiurea!

Dureros de nerbdtoare era btrâna mai vad odat ce-i plcuse; cu atâare încordat, care ar fi prut comic, nu patim într'ânsa, sttea ea în fi fost atâta trsura nvlitoare, care în ea însi era un lucru mai presus de înelegerea ei.

s

s

s

Cum

era cu puiin tana, înghiind leghe

bimi

dup

altfel

leghe

de

dis-

într'o

singur zi! Dar aa de mare era nelinitea de a ajunge od^t la locul visurilor sale, încât cu eroism îi stpânia toat nervositatca fa «ê iueala neobii

nuit, ochii intmd zarea cu un Hor atât de mare încât se apropia de frica însi. Dea lungul esurilor fugiam, prin pduri umbroase, dmcolo de panice sate prin n<âtea

vi; calea era lung i

tochiat, m?rgenit curi de lemn, care

ici

i

întor-

colo cu înnalle

preau aproape

jignite 16


242

puc

pe lâng cânpsrile dânseie; bolta era albastr, grlumin de tau, flori de var umpleau i btrâna clugri dinile csuelor, ctre adpostul grbia, tot se se grbia.

de iueala cu care treceam

—

tinereii sale! Nici prin

gând s-mi treac de ce aflm la captul drumului. Nimeni era Mamul. dintre noi nu fusese vre odat la era mai nu mnstirea Se tia doar

s

c

dela locuit i c, împreun cu biserica cea Hurez, biserica de acolo se inea de mai bun epoc a arhitecturii. Vile se tot lrgiau când coboram de peisaîul prin muncele; încetu' pe încetul câmpurilor a vedere prefcea într'o se

desfurându-se m plin rodire de var, vast privelite de ce bielug, plin de ateptarea seceriului

mari

esul

cât

s

tot,

Tot mai largi drumurile, care puin înse fceau mai prfoase i mai

era

vie.

i aierul îi pierduse lîmpeziciunea, spaiul. ne tot aruncam înnainte, înghiind

grijite:

Btrâna totul în

clugri

msura

în

fcu tcut cu ne apropiam de

se

care

inta noastr; manile le inea încletate, de încordat, încât iar obrazul era aa

I

ara mea

243

s

aproape îi fcea ru o vezi; simiai c-i btea inima, o mare bucurie i o fric mare erau asupra ei... Apoi, deodat, în deprtare, conturul

c

—

unei biserici i, în jurul ei, ziduri, care i de departe aveau înfiare desndjduit a lucrurilor

prsite care cad în ruin... ne oprirm i, plini de a-

In sfârit

teptare,

prsirm

automobilele

noastre.

Un sentiment de desiluzie s'a strecurat asupra sufletului mieu. Locul unde sttea biserica era lipsit de farmec, mai ales când îl alturai cu frumoasa mnstire Hurez, de unde venisem. Puine câmpii neorânduite de porumb ptau ici colo drumul, împreun cu înnalte floarea soarelui, ale scânteietoare preau c atrag raz de lumin; drumul mare trechiar pe lâng cldire: nici copaci,

cror fee fiecare

cea nici

grdm

miele

n'o încunjurau, ci numai rputernicelor ziduri ce se drâmau.

Floarea soarelui singur fcea ce putea ca

s

umple de lumin iVlâna

rase în

mur, i

btrânei mâna mea. piciorul

ei

locul.

clugrie

O

simiiu

se poticni

se strecu-

cum

tre-

de o gr;o'


244

mad

de moluz, care înnmolia arcada pe supt care treceam. Ne aflam

crpat

în cuorinsul odinioar sfinit, privind de departe la biseric; în jurul nostru totul era ruin. Lcaul singûr sttea mândru i tare, schivnic nobil h care de atâia ani nimeni nu venise. graiu er;i btrâna stare, o

acuma

Fr

emoie neobinuit strângândui

grumazii.

Se ui'alung în jurul ei, ochiu-i obosit rtcind de la o grmad de drâmturi Ia alta i rrinunându-se nelmurit ce a putut

s

se petreac.

Unde

sunt casele de odinioar? Numai zidurile mari! Unde sunt grdinile He care-i aducea aminte? Ce se petrecuse? Visa?... Ii erau aa de învad tuneciti ochii, de nu mai putea lucrurile care fuseser odinioar? Sunete slabe de ncaz se strecurau d'n buzele ei, pe când degetele strângeau convulsiv pe ale mele: cu pai cari deoduse dat începuser a fi ovitori, ea descodin col în col, tot ateptând pere ce venise aa de departe caute. Nimic! Toat gloria se dusese! Toat frumusea! Numai pe alocurea z'durile înnalte inuser piept vremii i neîngrijirii

s

m

s s

ara mea

omului

;

i zcea din care

c

du-se

245

tria lor czuse buci muuroaie acoperite cu iarb, rsria floarea-soarelui, minunân-

în altele, în

e în

stare

s

priveasc într'un

c

e destui aa de tainic, dar mândr poat face o rugciune de înnalt ca acuma în cuprinsul odat cu atâta grij pzit de toi nvlitorii... Printr'una din sparturile zidului un dovleac îi trimisese lugerul uria, care coperia pietrele czute cu frunze de fantastice dimen^îuni; florile în chio de potir erau aurii-ealbene; c^ un lung arpe verde

loc

s

fcuse drumul

în curte.

rod încreit, rotund se

întrecea

cotorul puternic îi

Uriau

i

coloare cu strlucirea florii soarelui. Uitând toate celelalte, lsiu ca ochiul mieu se opreasc o clip asupra acestei armonii de colori galbene: sufletul mieu era multmit de ce vedeam, cci în

s

pretutindeni, în toate locurile, creterea unei plante sau flori bucur de mi-e greu s'o spun prin cuvinte. atingere la mâneca mea m'a adus înnapoi spre ncazul ce era lângâ mine. Nu-mi pot gsi casa >, murmurA btrâna. Totui aici am trit eu odinioar!

m

O uoar


246

A

fo^ît CU adevrat aa de departe în trecut! Era un loc atât de frumos, dar atât de frumos! De ce s'a drâmat aa?> iari începurm de jur împrejur plimbarea noastr patetic, zadarnic trudindu-ne cldim din nou trecutul. Locuinele odat drgue, vruite alb, erau lipsite de coperi, stând pe loc ca nite schelete ale cror guri rânjite ar fi uile; buruieni coperiau toate; ele creteau înluntrul cmrilor care erau puse

i

s

fr

mil

împotriva

mari

fcuser

vântului

s

i

a

ploii

;

scai

plesneasc podolele, i,

din vârful zidurilor crpate, mici flori galbene ni fceau din cnp în bucuria lor nesocotit. Nu era nimic în aceste

mre

cci doar

^rau prea de curând fi cptat vre o demnitate; ddeau ca numa' dovada jalnic a unei neînelegeri patente. Simiai lipsa de privighere, lipsa de dragoste erau rspunztoare pentru aceast ruin, c, aa rustice cum furseser, chiliile maicilor ar fi putut i din pricepea mâie. Ceva aceasta o btrâna stare, i cu atât mai amar se fcea durerea. «S'a dus cu totul-, mormi ea. Tot ruine,

ele

s

c

s

i

ara mea dus! S'a schimbat,

s'a

247

Nu

s'a stricat!

mai

i

inima mea simtia cu o înelegere aproape dureroas adânca

e locul ce a fost!...» ei

desperare. Acum îmi

ei, mai ales totdeauna

s

la

c

prea ru

am

adus-o

cci nimicisem vedenii din tinereele

aici,

c

m

eu

însumi m'am temut

dup

întorc

ani

muli

locurile care mi-au fost dragi...

Cea din urm ndejde a noastr acum biserica, i, deci, lsând ruinele stei

lor soarte, ni

era tri-

întoarserm paii ctre

biseric.

Fusese o nobil cldire, cu linii i proporii armonioase, de i strict însemnat de neîngrijire; varul era plesnit i murdrit pe alocuri, feretile sparte, coperiurile cu neputin de dres i totui

—

mândr i trufa

sttea ea

în mijlocul încunjurimii de drâmturi, ca un monarh btrân care a trit mai mult decât neamul

su. Tot trâna

agându

se de

mâna mea, b-

calc odat cu mine

unde atâia gciuni ale

ani ei

în

urm

se suiser

praful

lcaului

cele dintâiu ru-

ctre Dumnezeu.

Mria

248

Regina României

Aveam o nelinite în ce privete ceia ce s'ar putea gsi înluntru, temându-m copleeasc ca nu cumva noi desiluzii de lâng mine. smerita Ce am gsit, a fost haosul Sfinita ordme a lucrurilor fusese rvit; obiectele mari i mici erau Îm-

s

tovar

prtiate într'o neorânduial fr bun cuviin, icoanele cele mai vrednice de închinare fuseser smulse din cadrele lor i îngrmdite în coluri întunecoase, cu faa la prete ori zcând în praful podelelor. Uile care duc la altarul tinuit erau c!5scate, ca i cum pai profanatori nu s'ar fi

în

sfiit

nici

starea

ei

de Sfânta Sfintelor. Biserica de acum prea fi fost des-

s

poiat de înelesul

ei

mistic

pus

i

s

fi

fost

crud înnaintea ochilor profan», ca viaa unui om ale crui adâncuri mai ascunse au fost de odat aruncate ca prad setei de cunoatere a mulimii. Un vuiet de mânie mut prea se suie din zidurile ptate, din uile altarului date m lturi, chia'- din stâlpii de lemn crora nimic nu putea li rpeasc demnitatea, columne puternice care ineau sus casa lui Dumnezeu, în ciuda neîngrijirii omului.

c

s

:

ara mea

24Q

Fr

cuvânt, copleit de durere, staprivind îndelung la acest haos pe care nu era în stare s-1 deslueasc. Frângându-i manile, ea spunea într'una: «Drag, drag, ce au fcut!» i tot dela capt: «Ce au fcut' ce au fcut!»

rea

sta

Apoi, de la un capt la altul al biea se âra cu picioarele obosite, cu aceiai frângere de mâni zadarnic dessericii

perata, tot

grmdite

s

fie

gte

la

cutând

între

lucrurile

sfinte

fr

cine t'e cum, ca vre unul locul su, i la fiecare pas stri-

nou

în

cuvinte

pe

amesteca împreun. N'am mers dup dânsa,

gândindu-m

care ci

ncazul

m'am

le

tot uitat

nimicnicia visurilor omeneti, pe când ochi-mi se bucurau de impuntoarele proporii a ceia ce a la

ea

trist,

trebuit

s

fie

la

cândva o biseric frumoas.

Dar încetul cu încetul mi-am dat sama btrâna mea tovar caut un lucru anume pe care nu putea afla, cci plângerile ei se prefcuser într o tânguire «unde e? unde e?>. Acestea erau cuvintele, i iari: unde e?>, repetat în to-

c

1

nuri sfâietoare.

Mria

250

Regina României

Luându-i mâna în mâna mea, am în trebat-o ce tot caut. -Pe sfântul Nicolae Era cel mai vrednic i-a fost rspunsul. de închinare din toi, i tot sfântului Ni colae îi spuneam rugciunile mele, iar el fiind cel mai cuminte, le asculta mai bine.. Imi era drag, i acum niciri nui pot afla tot înnainte mergea cu pa chipul». mruni, cutândul mai departe. De odat czu în genunchi i un ton de extaz ptrunse prin jlania ei; «iat-1! iatl!:. Prosternându se înnaintea unui chip pe care-1 scotocise din cutare unghiu de umbr, o vzuiu scoând nframa din sân i tergând cu grije tot praful de pe faa mult dorit, apo', ciocnind pmântul cu fruntea de trei ori, îi fcu mai multe cruci una dup alta. optind rugciuni pe <

i

puteam urmri, i, înc odat fruntea de lespezile de jos cu evlavioas înfocare, ea srut chipul celui mai vrednic de închinare dintre sfini. M'e, ea i aducea prinosul care nu

le

btându-i

Fr s

unei icoane de un adevrat pre artistic; aceasta o vzuiu îndat ce ajunseiu la locul unde îngenunchiase. Dar pe dânsa

ara mea

micase frumuseta

n'o

fa

fina

251

zugrvelii, nici chiar

veche pe fond de

catele colori ale

draperiilor

cute ochiului,

aceia ce

ci

aur, nici deli-

de pl-

atât

sruta era

tine-

speranele ei i, împreun cu ele, dragile zile de pe vremuri! Aici, în biserica prsit, de care alii nu se îngrijiser, pentru o clip btrâna se fcuse din nou tânr, tânr, pe când cu buze de iubire ea sruta tot ce fusese odinioar

rea

ei,

..

XI.

Rbdtori m'ai urmat în multele mele prin ara drag mie. V'am dus

rtciri din

de

es la

munte,

la

de

Dunre

larga

munte

la la

Marc,

la

muncelele

Vâlcii,

unde am zbovii în linititele mnstiri de scumpe inimii mele, i acum simt

aa

c

s

trebuie închid aceste pagini, de i atâtea vedenii înc plutesc înnamtea ochitot scrie necontenit, cci bolor miei.

A

gat i plin de minuni este ara mea pitoresc, poetic, strbtut de un ptrunztor farmec i îndoit de scump la acest ceas de restrite. sesc, îmi

Dar, ca

dau sama

c

s

nu

v

deocamdat

obo-

trebuie


252

s las condeiul, pstrând fletului mieu alte icoane voiu c vre-odat vi

îns

înnuntrul supe care poate zugrvi, acum

!e

nu.

Toate lucrurile de care am vorbit în aceast carte sunt dm acelea de care suntem desprii acum prin o crud soart, ne'ntoarcem: dintre acelea unde dorim locuina ce a trebuit prsim, câmpii în care secer dumanul. inuturi pe care

s

urm;

s

de a prsi de fapt, vreau vorbesc de oraul care ni-a deschis braele în rtcirea noastr de drumei cari cu jale au plecat de la vetrele lor. Mult am cerut de la dânsul, dar el a fost mrinimos i ne a luat la sânul lui, de i muli dintre noi nu l-am inut în sam în zilele de bielug i pace. laul! Numele acesta are un sunet deosebit în urechile noastre! Mai ales le-am lsat în

v

când primejdii ne privesc în fa.

Când toii,

înnainte

s

clipa

laul

dar,

a

—

trebui

s

nou i

fugim din Bucureti,

oraul unde odat el însui o fost

de Scaun,

nemai auzite

alergarm cu

mândr

cetate

care fusese jertfit gloriei alteia

ara mea

i

s

measc, dar Duinele

lui

253

adposteasc pe care de-odat avu aceia cari o ignoraser atâia ani. laul ne prifcu tot ce era cu putin ca

s

greu încercate! laul! Ora de

ora scump odat centrul floritor,

iar

soart schimbtoare, inimi moldoveneti,

oricrii

cu din

îngrijit

anii

în

mijloace au fost

dragoste

urm

i

în-

foarte ne-

trind numai din plecaser chiar i aceia la cari inuse mai mult. Numele lui a pstrat dulceaa lucrurilor odat îndrgite, ca numele unei femei pe vremuri foarte

glijat,

amintiri'e

prsit,

sale,

dup

ce

pentru frumusea ei, dar pe care trecând au dat-o uitrii cu r.tâtea

iubite anii

altele.

Aezat pe mai multe

dealuri,

verdea i

între

grdini, încunjurat de regiuni f:e roditoare, laul are toate motivele mândru de situaia sa pe care multe orae ar invidia o. Bisericile lui sunt nenumrate i. vzut de departe într'un amurg, când ceaa plutete ca un vl de-asupra neajunsurilor sale, laul pare o cetate fer-

s

i

mecat cupolele

din

de

mijlocul

multe

creia

feluri

ale

turnurile

i

lcaurilor


254

înnalt ca stafiile gloriilor trecute care nimic nu poate le tearg. Dar în toate vremurile aezarea geografic a laului a fost nenorocit, i de aceia a cunoscut invasia în toate formele i, odat cu invasia, schimbarea i dezas-

sale se

s

T3e

foametea i teama. de felurite au fost fasele soartei sale, aa de multipli stpânii cari îi însemnau drepturi asupra oraului, urmându-se unul pe altul cu o aa de ameitoare rpeziciune, încât, cetind vechii letopiseti, mintea se încurc i e greu penurmeze o aa de întru cel nedeprins poveste. Dar, stând noi astzi înnaintea unor împrejurri mari i grozave, arunc o privire în urm, nu pot decât asmuind ziua de astzi cu ziua de ieri i minunându-m cum acest ora nenorocit a fost necontenit supus la toate formele de dezastru. Totui el dinuete i se afl în via, nesupus de restrite, i

trul,

focul,

Aa

s

vlmit

s

nicio prefacere n'a fost în stare

de

la

neamul

Am laului ca

al

s

si smulg

este.

triesc în trecutul îneleg mai bine starea lui,

încercat

s

crui

ara mea

255

m'ar duce prea departe de ar fi înir tot acest trecut. La intrarea oraului pe drumul Nicolinii, se afl o înnalt cruce de piatr. Btrân, înnegrit i venerabil, ea pare fie un strjer pzind asupra siguranei cetii, strjer în inima cruia dorm anume vechi poveti. Adesea m'am mirat eu ce împrejurri o fi amintind; acum tiu: numai de puine zile tiu. pot o ieau dar

azi,

si

s

i

numai ca o

bun

prevestire

s c trecutul

vdit tocmai acum. Ea poart numele lui Feren i înseamn un loc unde zac îngropai dumani cari au czut în lupt. crucii acestea mi-a fost

Intre anii lui

Mihai

striaci,

cari se

tarele noastre,

i 1717, în Domnia Racovi, Germanii auluptau cu Turcii lâng ho-

1716

Vod

fcur

nvliri

în

Moldova,

mn-

stpânire pentru un timp stirile Neamului i Cainului. Unele din trupele lor, cluzite de trdtori prin Valea Oituzului, strbtur pan la lai, dar fur btute i rspinse; muli fur prini într'o ciocnire sângeroas, între Cetuia întrit i mnstirea Frumoasa. Trupurile celor czui, cu capeluând

în


256

ten'a lor,

Feren, fur îngropate lâng Nico-

pmânt

-i au pus

lina,

fcut movil

peste dânsele,

zice letopiseul,

>,

au cercat s-i ei i îngropai

vând ara

i

i au

acei cari

au fost ucii

i

un loc cu dumanul. i acum crucea veche st de straj sus deasupra oraului, faa ei mâncat de vreme întoars spre soare rsare. Astfel la

.

i

port

la

dumanul,

A In

unei ceti poate spre ruinea lui!

tiut laul

Domnia

(1626

lui

— 1629)

i acum

fi

gonit

dumani, de

altfel.

le

si

ali

Miron-Vod Barnovschi

a fost

o iarn grozav, care

pomenete

se

iarna

ca

lui

Bar-

novschi»; lumea murii pe ulii de frig i lupi veniser de foame, i se spune pân la margênea oraului. Câiva ani Lupu, mai târziu, supt foametea prpdia laul, i povestea umbl oamenii, neavând ce mnânce, se hrniau din papura mlatinilor de lâng^ ora, aa încât acest stpânitor a cptat porecla de Papur în iarna anilor 1684 5 a fost foamete, i se mai p.lstreaz întunecate povestiri despre ace-

c

tefni Vod

c

s

—

ste vremuri.

Vod

.

i

ara mea

257

Stpânirea lui Miliail Grigore Sturdza (1834 49) a fost însemnat prin mai multe nenorociri. De dou ori laul a fost ars pe alocurea, aproape pân la pmânt; la 1849 holera a fcut crude pustiiri între locuitori, i grozava epidemie a fost urmat de o iarn ucigtor de aspr, apoi de foamete i de mizerie de tot felul, cci tie toat lumea «o nenorocire nu vine niciodat singur».

—

c

Dar i oaspei mai puin tiu a

fi

jalnici

se

venit între zidurile laului.

In anul 1711, Petru cel mare a fost primit aici cu mare i cinste felurit de Dimitrie-Vod Cantemir, care a fost cunoscut în largul lumii prin scrierile sale. Cu acest prilej, spune letopiseul, boerii moldoveni au gustat întâiul «vin

pomp

de

la

Franuji»,

Stanislav

—

adec: ampanie.

Leszczynski,

regele Polooaspete aici în Iai; venind cu gândul de a întâlni pe regele Carol al XlMea Suedezul, el a trit deocamdat în casa unui boier. Când Domnul terii afl despre sosirea lui, el niei,

a

fost

i

el

odat

17


258

fcu toat

mre

cinstea regelui strin i-1

aez

Curile de la Trei-Ierarhi. Mai de mult, Sultanul Mohamed al IVlea, care se lupta cu Polonii, într în Iai. unde-i fcu alaiul cu pomp mare, fiind întimpinat dup cuviin de Gheorghe Vod Duca, a crui primire a fost regal. Dar oraul a fost greu jignit de porunca sultanului ca un muezzin cânte rugciuni turceti din clopotnia de la Sf. Nicolae, una din cele mai iubite biserici ieene, i de aceia mult vreme biserica a fost privit ca spurcat i n'a mai putut pentru slujb înnainte de fi întrebuinat a fi din nou sfinit. La 1769 Ecaterina-cea-Mare a luat în stpânire Moldova, i generalul Rumienov a fost aezat ca guvernator. Ocupaia ruseasc a inut cinci ani. Favoritul cel mai inimos al Ecaterinei, Patiomchin, în

s

a murit în lai,

su

a

fost

i

expus

se

pomenete

solemn

în

c

trupul

frumoasea

veche biseric a Goliei. Supt Domnia lui Origore Alexandru Ghica, Austria a pus deodat mâna asu-

fr

s

pra Bucovinei, ca poarta protest din potriv, Turcia a

vreun

;

ridice

fcut o

^9

ara mea

convenie cu

Austria, prin care ceda o parte din aceste provincii asupra crora avea numai un drept de ocrotire. Orice protest din partea Moldovei a fost zadarnic, i Grigore a pltit cu capul silinile ce fcuse pentru a scpa interesele terii sale.

Vod

De la 1828 la 1834, Ruii mai ocupar odat Moldova, i laul a fost cârmuit de contele Chiselev, un organisator priceput, a crui plecare definitiv au i avut de ce s'o priveasc oraul cu prere de ru. Intre 1849 i 1856 iari Ruii îl luar în stpânire, apoi Turcii i Austriecii. Vicisitudinile ieene au fost, cum se poate vedea, capt, pan ce, la urm, în ziua de 5 lanuar 1859 st. v., Alexandru loan Cuza a fost ales într'un singur glas Domn al Moldovei i în aceiai lun

fr

ajunse în

i Domn

sfârit,

al

astfel

erii-Româneti, unind,

amândou prile

terii

supt un singur sceptru. Odat, la 1600, marele erou naional Mihai Viteazul îndeplinise i el acest vis, dar numai pentru scurta vreme de cinci luni! Cuza-Vod a domnit întâi cu dou Guverne; unul în lai, altul în Bucureti. La urm. Bucuretii au fost alei ca ree17V

Mria

260

dina,

Regina României

Domnul i Guvernul aezându-se ora. De acum înnainte

definitiv în acest

s

laul avea

crescând

priveasc la însemntatea pe când el însui era

altuia,

a

s-i plâng trecuta glorie. Domnia Cuza-Vod a inut epte ani.

lsat lui

Am

schiat numai, aspru, câteva din ursite ?le laului, prinzând vre-o sicâte-o poveste ici i colo, urmare ori de rânduial, — acelin de stea nefiind decât pagini uor schiate, o carte de icoane, plin de vedeniile locumai mari pretenii: de rilor iubite, voiu îndeprta de trecut aceia acum ajung la laul cel de astzi... ca Tristele întâmplri ale toamnei trecute visuri de au smuls laul din aipiteie Iui, Strzile care de atâia ani erau trecut. i de tcute, au fost iaaa de prsite ri pline de mulimi grbite, casele lui, dintre care atâtea fuseser de mult închise, avur s-i deschid larg uile ca primeasc oaspei de nu poat în-

schimbtoarele

fr

fr

m

s

i

s

s

cpea. Pacea-i prfoas

a

în

cele patru

acelora

cari,

vânturi trebuind

de

s

i

fost

scuturat

tuturor plece din Capiafluxul

tal, veniser tii pe care

i

la

o

ara mea

261

adDOst

între zidurile ce-

dduser

în

sama

uitrii

prerilor de ru.

Aproape brutal

a

fost

aceast

n-

vlire, care nu ia plcut cu totul laului; el ar fi vrut mai bine o monopolizare mai puin violent a singurtii sale; dar dorintile nu i-au fost întrebate, ci el afostînda-

pur

torit,

i

mijloacele cari

simplu,

puine i

nu mai aveau casele

Oraul

cel

linitit a

ceput o oarecare ce

aa

s-i încoarde cât s gzduiasc pe

s

fie

putea aceia

lor însei.

simit dintru

în-

amrciune ncjit; de

luat astfel în stpânire,

dup

ce

de mult timp fusese trecut cu vede-

s

fie rea? De ce pavagiul lui ubred zguduit de mii de automobile? De ce aceia cari-1 lsaser a se ruina de odat se aezau ca stpâni, atunci când în zilele de b'elug nimeni nu se gândise la dânsul? Pe de alt parte, cei ce prsiser Capitala se simiau ca pribegi în acestlalt ora, i numai pe încetul s'au impcat cu ce hotrâse soarta. eu am gsit dintru'ntiu e greu aez într'un centru nou în astfel de împrejurri, cu o aa de covâritoare

i

s

m

c


262

lsasem unul

durere în inim: nu-mi

dintre

mei acolo.., când nu m'am mai putut întoarce?... i apoi primejdia nu trecuse; dumanul era pe urma noastr; armata aliaii notri nu s<^ tia ni se retrgea, mai munceti, câi sunt. Fcea oare luând lucrurile dela capt? Ce-am fi cldureze? Ori silinele noastre dit, era înnoite iari aveau cad în manile nvlitorilor? Tragice ceasuri! Ceasuri de îndoial i suferin, ceasuri de crud stare în cumpn, când silina prea zadarnic i când ai

s

s

s

ascu'am urechile, ascultând ce înnainta, al dezastrului, i inimile noastre bteau, sufletele ni erau noi toi

la

ni

piciorul,

împovrate de groaz!

i totui cei cu ncazul nu puteau atepta; flmânzii cereau hran, goii îmbrcminte, rniii îngrijire, cei fr adpost un acoperemânt de asupra capetelor! Cu slbatecul bubuit al tunurilor în urechi, avurm ne apucm de munca noastr, rmâie. a privi Ia greuti, ori de era ori ba ce clâdiam trebuia se fac! Astfel puin câte puin munc grea ajut pe fiecare s-i biruie ncazul, s-i în-

s

fr

:

s

s

ara mea

263

coarde nervii pentru o silin care zilnic prea din nou este mai presus de pu-

c

terea

Iui.

Nu

voiu înira tot ce lipsia, tot ce creat în împrejurri pe care abia de aflu cuvinte le descriu. Grozvia ultimei noastre ierni e spat cu litere de foc în mintea fiecruia. Era trud piepti, i adesea ori sperane nedesvârit, dar acei cari plângeau ca-

avea

s

fie

s

fr

sele

lor pierdute

simiau neplcut

i

acei

cari,

la

aa o nvlire

început, la o ase-

îi biruir ncazul i suprrile în silinile spre bine ale tuturora.

menea vreme,

Cunoscusem laul

în

ali

ani

—

în

—

pace. Venisem aici une ori, prea arareori de i nu din vina mea; i totdeauna oraul primise loial, cu maani

de

m

de mare bucurie. Acuma venisem la Iai, cu inima rupt, Regin cutând adpost, ca atâia alii, pribeag dela vatra mea, i laul m'a primit în ceasul meu de suferin i m'a ajutat, ajungând astfel puin câte puin casa mea. Totdeauna avusem simiri duioase nifestaii

— mam

Mria

264

Regina României

fa

de ora, cci, în zilele celei d'intâiu mele tineree, când am venit ca tânr mritat în aceast ar, se svonise noi, tinerii, ne vom aeza în a doua Capital a terii. laul o doria, i, dup cea

a

c

a singurtii lui pitofcut bucuroas locuina între Dar btrânii Suverani aveau

d'intâiu cercetare

reti, mi

a

zidurile

lui.

fi

nevoie de noi; atât de mult dori^êr ei de copii, încât nu puteau primi gândul de a tri noi departe de dânii. Astfel laul ne-a vzut rar, dar totdeauna cu bucurie! îmi aduc aminte ci:m strlucia soarele întâia oar când am venit la lai îmi aduc aminte de feele voioase care înesau strzile pentru a ni ura bun venire, de aclamri, de florile, de multele ce ni se aruncau în trsur. Îmi flori aduc aminte aveam numai optsprezece ani i eram plin de speran... Când am venit în urm, era cu totul altfel! In doliu eram, si nici lumin de soare, nici flori, nici vestle strigte de bun venire, ci numai fee cercettoare, pline de nelinite, i niciun alt sunet decât al deprtatelor tunuri care ni sunau osânda!

c

Fr s

fiu

anunat, m'am

furiat în

ara mea

ora

—

fr

265

fr i

cas, pribeag, vatr, iarna mai mic copil al meu... se apropia, i ceva asemenea cu desndejdea zcea la rdcinile inimii mele. Dar nebiruit se ridica din nou sperana, sfioas întâi, dar pe fiecare zi mai puternic, încetul pe încetul biruind lacrimi, ncaz i prere de ru. O laule! Vom uita noi vre-odat lunile ce au trecut cheltuindu-se în cu-

fr

cel

—

prinsul

crora

tu! De li-au

nedescris sunt suferinele

fost martore strzile tale

;

z-

pada sttea ca munii lâng castle tale, Cete de ceritori îi bteau pietrele, i atâia dintre ei, biruii de nevoie, se culcau pe dânsele ca moar. Te-am vzut, icoan a mizeriei, zguduit de groaz, tremurând de frig; i în cele mai întunecate i nenorocite coluri ale tale am rsbâtut, cutând pe cei în nevoie de ajutor, dând tot ce Duteam. Dar era totdeauna prea puin; toat iubirea mea i toat mila mea puteau uureze numai o prticic din restritea ce o întâmpinam la fiecare pas! Cu adevrat sumbr i era înfiarea Simiai în acele luni de iarn, o, laule!

s

s


266

cum

fiece

cas adpostete suferin

cuns; crude

taine

colo de orice

zid.

preau

c

Mâncarea

i mai puine lemne;

as-

plutesc dinera

puin,

spitalele erau

pline

cu vârf, aa încât cei ce nu se îndreptaser cu totul trebuiau fac loc altora, ale cror nevoi preau a fi mai grabnice,

s

i de

aceia fee strzile tale.

Ca nite

aa

de palide rtciau pe

notri neîndestultor hrnii rtciau dela un adpost la altul, adesea neputând gsi niciri unde s-i plece capetele chinuite de friguri. Munciam, ne trudiam, încercam facem minuni, dar mijloacele de transport stafii,

soldaii

s

erau neîndestultoare, comunicaia era întrerupt; pretutindeni zpada sttea ca nite bariere crude care ne împedecau ajungem unde voiam!... a venit o clip grozav, când nu se gsiau scânduri destule pentru a face sicrie morilor! O, jalea acestor îngropri care se furiau pe strzi! Câte nu le-am întâlnit!... Un btrân cal alb înhmat la ceva nume, asemenea cu o cutie de coloarea nopii, hodorogind, înnapoi i înnainte calul rtcia pe zpada plin de gropi

s

i

fr

—

I

ara mea

267

de zi mai obosit, mai ciolnos, mai asemenea cu o stafie. i atâia dintre cel alb zi

aceia cari întâlniau acest macabru vehicul îi întorceau feele, nebiruind s-i poarte vederea, pe când deasup'-a cioarele în-

negriau bolile cu fuga lor sinistr...

cutam

Uneori

s

ies

din

ora

ca

s

pri, dar necontenit ddeau îndrt, împiedecân-

ajut restritea în alte

viscolele

du-m

m

de a ajunge satele pe care por-

s

nisem le caut. Trist întorceam acas, dar nu fi privit marile pustieti ajunse crri, pline de trupurile cailor acum mori, cu apenele picioare întinse, i în zri colibe de miserie ascunse în zpad. mai departe, unde nu puteam i tiam ptrunde, erau alte nenorociri, pe care eram însetat de a le ajuta, dar trebuia

fr s fr

m

c

s

sama Soartei i pretutindeni fceau osp de serbtoare numai

las în

le

corbii

aveau ce

!

:

s

mnânce

din destul... a fost iarna, singura iarn ce am petrecut în lai; dar, sfârit cum era, i tot a ajuns la un capt...

ei

Aa

fr


268

De dou

ori

scump, pentruc dorisem

cu atâta foc de dânsa, primvara a rsrit în sfârit strlucitoare asupra resi atunci, o laule, ce tritii noastre, deosebit i- a fost înfiarea, i, pentru ncazul ce împrisem cu tine, de odat niam dat sama ce aproape de inimile noastre ajunsesei! Intr'o clip, te-ai fcut frumoas, o

—

cetate

a

lacrimilor!

Grdinile

tale

s'au

care mi se aduceau în mnunche mari de aceia cari doriau nu plâng prea mult grdinile ce pierdusem.

umplut de

flori

Smocuri

s

de

liliac

imi

fceau semn

peste ziduri roase de vreme, nnri straturi

de stânjinei vinei invoioau i colul cel mai umil; oriunde mergeam, necontenit flori mi se aruncau în trsur; pân i tramvaiele aveau mnunche de flori albastre prinse de felinarele lor; nu era om care treac a inea o floare în mân... Ca un vis râu ce se împrtie, se

s

fr

pierdur în zare ceasurile întunecate; i mai nenorocii, cei mai prsii simiau tot mai poate fi o ndejde! Nu mai oviau soldaii notri pe strzi, drumei rtcitori cari n'aveau unde cei

c

ara mea

269

merge; pasul li se fcuse mai uor, mai puin împovrat, pân ce iari ei clcar pmântul ca nite oteni ce cred în biruin, ca nite eroi gata de lupt i de izbând... Dei opera mea nu era mai puin grea, ea se fcuse mai dulce: zrile se deschiseser, zpada se topise; acum eram liber cltoresc în larg departe. Atunci, dragi cu adevrat mi s'au fcut împreju-

s

rimile tale, laule.

Am

descoperit frumu-

sea pretutindene. Undultoarele tale dealuri erau acum o strlucire verde, fraged i minunat; plm de viaa cea nou era pmântul cel bun al lui Dumnezeu; moartea

s

prea

—

înfrânt dar într'un col linitit tiam o m\e de cruci i mai bine care purtau mrturie grozvia trefi

fost

c

cut nu

fusese un vis!

Srman

pdurice de cruci, fiecare mormintele a zece oameni, umil i neîndestultoare pomenire a celor movile cari pltiser vama rzboiului, supt goale cruci nenumrate, pe care în le acopr cu dulcile flori zdar cutnm luminoase ale primverii. Dar prea erau multe crucile, de nici nu le puteam numra Copleit stm înaintea lor cu capul

însemnând

—

s

!


270

plecat...

i

c

tiam

era

numai un mic

c

în toate patru din acele cruci, unghiurile terii erau locurile tcute unde aceste semne aspre de lemn nu purtau mcar numele celor mori

numr

cimitire ascunse de jur împrejurul oraului, unde câmp a trebuit se adauge câmpului, locul între vechile împrejmuiri ajungând a fi prea îngust.

Cunosc multe

s

Atâtea drumuri pioase le-am fcut la aceste grdini de pace i, stând între movilele nume, cu lacrimi în ochi am privit spre oraul înfurat în valuri de cea, cugetând la cellalt mormânt mic pe care a trebuit s-1 prsesc dincolo cu atâtea altele! Fierbini rugciuni am optit pen-

fr

—

mamelor care niciodat nu-i vor mai vedea înnapoi... Dar liliacul era în floare, psrile cântau, i viaa

tru aceti

fii

czui

nou rsria pân i

ai

din gropile morilor... *

*

*

Totul se fcuse mai lesnicios de când

zpada nu mai trgea o barier între noi i lumea din afar. Eram acum prisonieri scpai din lanuri; ceva ca o bucurie sfânt umplea

sufletele

noastre,

care

fu-

ara mea

271

aa de ncjite, i mult isprav savaria. De fapt ne trudiam împotriva aa de întinsei epidemii de tifus o seser

se

•

parte dm tara noastr era nvlit, grozavii ne urmriau pas cu

mvara semn

c

asttel

i

alte pas. dar Pri-

biruise iarna;

Viaa trebue

i nu

s

era oare un biruie Moartea^

mergea mai uor la lucru umplea fiecare inim! Cu adevrat era o înviere, i toi munciau laolalt ca s'o fac mai deplin, :;)i

l

fiecare

încredere

nou

dup

mijloacele ce avea fiecare. orice sar, când îmi isprvisem munca, fceam mi se puie eaua pe cal l clriam departe printre dealurile ce incunjur laul, mergând ceasuri In

s

întregi

pe crri necunoscute pân la locuri de pace înverzit, minunate, în cu toate grozviile ce vzusem. Fiece frumuse nou era ca un balsam pentru inima mea plin de ncaz, dar ea trezia în mine un dor grozav de casa ce am pierduto» de o emoie aproape 1 line dureroas erau aceste ceasuri de amurg în tcut

fa

împrtire cu învierea pmântului: simiam o pace mare i tot odat o nemsurat triste: Dumnezeu fcuse lumea


272

aa

de frumoas,

i omul

o prefcuse

în-

tr'un Iad ca acesta!

pe aceste înnlimi învlurate, zgomot, de munc i suferin, de departe am recunoscut iari pmântul cum la vlmagul pe care omul fcut Firea, Aici,

fr

i

l-a

spat pe fa. O, strlucirea amurgurilor de-asupra

acestor coluri linitite! vârire era un rspuns

Neatinsa lor cola atâtea întrebri dragi mie peste

—

care mi apsau sufletul, fcut aceste cât se poate spune, mi s'au cu noua odat vdiser se mi inuturi ce anului. a trezire la ndejde Mai târziu, când terenul se fcu prea

automobil mi-am i prelungit rtcirile de amurg în lung desco nou în larg. Necontenit locuri al su periam, fiecare plin de un farmec tare pentru

clrie,

în

pduri deosebit; încânttoare sate. adânci de arpline de umbr, râuri ca panglici acoperite cu gint erpuind prin câmpii îndulcitoare

vechi fiecare

cea,

singuratece

mnstiri ascunse stior copiii mi

teni; manile

oriunde

nu-mi

mergeam,

erau

fee

între

se

biserici,

pom'.

fceau

In

prie-

niciodat goale, bucuroase de a

ara mea

273

m

m

întimpinau, i atâtea binevedea cuvântri fcuser calea mai dulce. Zi de z', vedeam smntura care la început era ca o livad de iarb verde, fcându-se tot mai înnalt, ca se coac supt cldura în cretere a soarelui, pân ce a venit ziua când câmpii de grâu acoperiau în strlucit bielug dealurile joase cu noianele de aur învlurat. Cu zilele tot mai lungi, i drumurile mele se lungir, i tot mai prietenoase mi se preau aceste inuturi. Am prins le am adânc iubite. Un lucru ce nu-1 mai vzusem uimia uriaele ogoare de floarea soarelui, stângeni întregi de aceste uriae flori, o Mare aprins de coloare, care nu cu nimic alta. Le am aflat în multe locuri: mireasma lor de aromia aierul, pe când feele lor late preau caute venic marea lumin care Ii-a dat numele strlucitoare petrecere a colorii, care desfta ochiul meu de artist.

s

s

m

:

smna

rin

s

:

Am fcut i alt descoperire: laul oraul crinilor! A venit vremea când locul acesta care pân dunzi fusese o era

18


274

lume de întunerec i de ncaz se prefîntr'o s^rdin mare, unde aceast floare a florilor stpânia împrtete. cuse

Pretutindeni îl aflam, în smocuri înalte de alb neptat, dând o înfiare sfinit i celui mai srac colior i o stranie demnitate celei mai umile csue, când mândrele lor tulpine se plecau uor supt desmierdarea vântului. Cum crinii mi-au fost totdeauna floarea cea mai iubit, acest bielug de frumuera o vdire deosebit trimeas pentru fie oraul inimii mele, i ca mai drag de-odat odile mele care în iarn fuseser aa de pustii, se prefcur într'o dumbrav plin de mireazm a florii pe care am îndrgit-o mai mult! Frumusea are o ciudat putere asupra inimii omului; îl ajut treac peste multe dureri, cluzindu prin aceast «vale de lacrimiv ctre tainele lui Dumnezeu. Când pe neprevestite dau de un strat de crini carii înnal mândra strlucire

se

s

s

1

dintr'un

vine

s

Mânii

pmânt crpat i cad

în

aceleia

setos,

s

genunchi i Mari care face

minuni, in asemenea clipe, pare

parc-mi

m

închin

astfel

de

c de-odat

ara mea îneleg

taina

adevrurilor

275

ascunse

sunt în de-obte prea adânci ca

ceap

s

care

le

pri-

omeneti. In asemenea ceaînsemne suri nicio triste nu mai pare ceva, ndejdea rsare în triumf; chiar i mormintele îi pierd groaza, i nesfârita lui Dumnezeu mil se întinde ca o bineinimile

s

cuvântare asupra pmântului...

Dar stângaciu pot vorbi eu de asemenea minuni, cuvintele mele sunt prea

emoia sufletului nu poate fi cuprins în graiu de om Totui adesea o vdire a Frumuseei mi a ridicat inima, mai presus de ncaz, spre o mai adânc înelegere care se afl supt praful de care ochiul omului se orbete. Nu pot spune limpede în ce fel! Dar în asemenea clipe slabe,

!

c

suferina e învvedenie limun popor care a tiut pede am simit cum sufere, are i dreptul la viat. Niciun foc nu ca focul jertfei

am

priceput subit cel mare, i ca

torul

c

s

nicio în

într'o

cur

flacr nu

se

suie mai

;

pân

drept

inima Dumnezeirii!

De

aceia,

niciodat care

o ara mea,

iau

nu

te

gândi

fost încercrile, 18*.

nici

Mria Regina

276

care pot

s

s

mai

României,

fie.

Prin

ara mea

flacr

trebuie

treac oelul înainte de a fi o bun sabie tare. Fie i nezguduit credina i susine-i sperana; mai mare eti prin suferinile tale

i

prin felul

cum

le ai

pur-

mai vrednic eti de biruin! Sufletele eroilor notri mori i-au fcut drum spre faim; izbânda pmântat,

teasc n'are îneles decât numai dac cinstea rii st înnalt ca o culme. i, dac tu, micuule Mircea, m'ai

prsii

la ceasul de întunerec, a fost poate pentru afle pe aa ca acei eroi czui unul dintre copiii miei care si întâmpine în cerurile largi de sus ale lui Dumnezeu! Mai sunt înc destule ceasuri care ne despart de biruin, dar jertfe aa de mari i suferini aa de grele nu pot fi toate în zdar. ara i poporul mieu au trecut prin foc, i eroismul lor, care se face necontenit din nou, va aduce ziua când, micuule Mircea, întorcându-m, sunt sieur, din pribegie, voiu îngenunchia în extasul recunotinei i voiu sruta piatra

s

mormântului

Amin

vostru...

Cri

aprute

în

Editura Librriei

PAVEL SURU BUCURETI, CALEA VICTORIEI Koniflm\.-i, Gânduri mea rzboiului

Maria Regina

i

85

=

Icoane din vre-

5.~

Lei

Maria r
S.-

10.—

cronio N. lorga, Sate

i Mnstiri

în

România, pe

liArtie

IO.—

cronio

ctre Oastea Trii Viaa Mântuitorului. l)r. I*. Barbu, isus CtirisloSy U. Soricu, Doinele mele din zile de lupt

.

2.—

„

2.50

Diaconul N. M. l'opescu, Prin linatul Timioarei.

,

L Agârbiceanu, Cuvinte

1.

COLARE N. lorgn, Istoria

U. lorga,

Lumii, „

.

azi, clasa

N. I()rga. Istoria

lll-a

476— 1G48. de]ln

i

ci.

Ludovic

i

II

al

a

Via

'

,.

IV-lea pftn

a Vll-a

Românilor, pentru clasa IV-a

i

a

Vlll-a V. I.

(Jr.

Borgovan'j, Istoria Pedagogiei

Ciciiica,

Praktischc Grammatik dcr Runidinsi iu n fiir den Srhul und Sclhstunter-

Sprachc ric/il

I

J

O

AUG

1

7 1988

PLEASE DO NOT REMOVE

CARDS OR

SLIPS

UNIVERSITY OF

FROM THIS POCKET

TORONTO LIBRARY

1919 Tara Mea Regina Maria

Recommend Documents