Raportul juridic cu element de extraneitate.
Este posibil aadar ca într-un conflict conflict de interese, s intervin anumite a numite elemente care s-i confere un caracter internaional. Natura internaional a acestuia este dat de ceea ce în dreptul internaional privat se numete element strin sau de extraneitate. În tiina dreptului, elementul strin a fost definit ca fiind o împrejurare de fapt datorit creia un raport juridic este legat de mai multe ri, i în consecin, de mai multe sisteme de drept ori legi aparinând unor unor state diferite. Extraneitatea nu este un element de structur al raportului juridic în sensul teoriei generale a dreptului, care s se adauge celor proprii oricrui raport juridic, (subiectele, coninutul i obiectul), ci, un posibil atribut al oricruia dintre ele. Pentru a-l socoti ca fiind internaional, pe un raport juridic trebuie s fie grefat un anume element de extraneitate, care car e pentru acel raport are o importan deosebit, cum ar fi domiciliul sau sediul uneia uneia dintre pri în strintate, ori obligaia ca marfa negociat (ca obiect material al contractului) s ajung la destinaie în sau din strintate. strintat e. Elementul de extraneitate poate fi aadar grefat pe una dintre urmtoarele componente componente ale raportului juridic: 1.- subiectele raportului juridic sau numai unul dintre ele are cetenia sau naionalitatea unei ri strine ori este lipsit de cetenie, sau îi are domiciliul, respectiv sediul, în strintate. Nimic nu s-ar opune ca unul dintre subiecte s fie însui statul. Niciodat îns ambele subiecte nu pot fi dou state, pentru c într-o asemenea situaie ne-am ne-am afla în sfera unor raporturi de drept internaional public; 2.- obiectul material al raportului juridic este situat într-o ar strin; 3.- locul în care s-a consumat faptul care a generat, a modificat sau a stins raportul juridic este în strintate. Pentru aceast ipotez, distingem distingem mai multe eventualiti: a).- actul juridic a fost încheiat în strintate (locus actus, locus contractus) ; b).- faptul cauzator de prejudiciu ori locul ivirii acestuia este în strintate (locus delicti commissi); c).- locul decesului unei persoane de cetenie român este în strintate ; d).- locul de care prile leag executarea unui act juridic este într-o ar strin (locus executionis sau locus solutionis) e).- locul întocmirii înscrisului constatator (instrumentum probationis), este în alt ar decât cea în care ca re s-a realizat consensul prilor. Fa de elementele care car e configureaz noiunea de extraneitate, ce este proprie raportului de drept internaional privat, pot fi individualizate principalele caractere ale a cestui raport juridic i anume: 1.- Raportul juridic cu un element de extraneitate se stabilete între persoane fizice sau i persoane juridice. 2.- El este o relaie ce conine obligatoriu obligatoriu un element de extraneitate datorit cruia are legtur cu mai multe sisteme sist eme de drept. 3.- Raportul juridic cu element de extraneitate, care formeaz obiectul de reglementare al normelor de drept internaional privat, este, în sens larg, un raport de drept civil. Aceasta se datoreaz faptului c obiectul de reglementare a ramurii dreptului internaional internaional privat român îl constituie în primul rând raporturile ra porturile de drept civil cu element ele ment strin. Tot dreptului internaional privat îi aparin i raporturile cu un element de extraneitate din dr eptul familiei, familiei, din dreptul comerului sau din dreptul muncii, ramuri fa de care dreptul civil are poziia de drept comun. Dar simpla constatare a împrejurrii c pe un raport juridic este grefat un element de extraneitate nu este suficient pentru a distinge toate consecinele pe care a ceasta le poart cu
sine: este necesar a se recunoate i care lege strin anume trebuie luat în considerare sau aplicat pentru a se produce acele efecte pe care prile unui contract de pild, le-au urmrit prin negocierea lui. Fiind susceptibil de derulare în timp, raportul juridic cu element de extraneitate poate fi surprins în mai multe secvene i anume: - în momentul naterii raportului juridic; - în momentul realizrii efectelor actului juridic; - în momentul executrii în strintate a unei hotrâri judectoreti. Pentru calificarea acestor ipostaze, se impun precizrile de mai jos. A. În momentul naterii raportului juridic sunt posibile anumite situaii în care trebuie avut în vedere legea strin astfel: 1. dac ambele pri au aceeai cetenie sau domiciliu (persoane fizice), ori aceeai naionalitate (persoane juridice), s-ar putea pune problema legii rii în car e s-a realizat acordul de voin sau actul juridic (negotium), ori a celei în care s-a întocmit înscrisul doveditor. Numai dac a fost încheiat cu respectarea prescripiilor uneia dintre aceste legi, o asemenea convenie ori un atare act îi vor produce pe deplin efectele, chiar i într-o ar strin prilor contractante. 2. dac prile sunt de cetenie ori naionaliti diferite, trebuie observate sistemele naionale de drept referitoare la capacitatea de a contracta. Este aadar posibil aplicarea legii personale a fiecreia dintre pri (lex personalis) , i aceasta în dou feluri: - legea rii al crei cetean este partea, lex patriae; - legea rii în care persoana îi are domiciliul sau reedina, lex domicilii. În ceea ce privete persoanele juridice, dispoziiunile referitoare la capacitat ea juridic sunt cârmuite de legea rii unde acestea îi au sediul principal, deci legea naionalitii. Fa de considerentele expuse mai sus, se impune precizarea c orice persoan este capabil în raporturile juridice de drept internaional privat, dac ea este considerat capabil potrivit legii sale personale. Remarca are o deosebit însemntate practic deoarece se impune ca o condiie esenial în angajarea unui raport juridic cu o persoan strin. Trebuie aadar tiut cu precizie dac o persoan are, potrivit legii sale naionale, capacitatea juridic necesar încheierii actului juridic prin care îi asum drepturi i obligaii. B. În momentul realizrii efectelor raportului juridic, (firete numai dac prile nu-i execut de bun voie obligaiile reciproce), se pot ivi de asemenea dou categorii de probleme. O prim chestiune este aceea de a se determina care dintre instanele naionale ar avea competena de a soluiona conflictul de interese ivit. Odat determinat naionalitatea instanei, trebuie tiut i ce lege va aplica aceasta în litigiul dedus judecii sale, cci ea poate fi pus în situaia de a alege între propria sa lege i legea unei alte ri. C. În momentul executrii în strintate a unei hotrâri judectoreti trebuie distins dup cum este necesar doar recunoaterea acesteia sau chiar punerea în executare silit. O hotrâre judecatoreasc îi produce efectele într-o ar strin numai dac în soluionarea pricinii judectorii au aplicat legea a crei aciune era atras într-unul dintre momentele naterii sau realizrii efectelor raportului juridic. Pe de alt parte, dac hotrârea nu este executat de bun voie, autoritile execuionale nu pot da via ''poruncii'' legii venit prin glasul unei instane strine. Aa fiind, executarea hotrârii trebuie încuviinat de o instan naional, care-i d fora trebuincioas potrivit legii sale ± exequatur.
