VIVIAN STUART
Iarn` \n Canare
ALCRIS
Capitolul 1 Azi-diminea]`, când plecase din Las Palmas, Lucie fusese foarte \ncrez`toare. Acum \ns`, \n vreme ce taxiul p`r`sise [oseaua [i cobora spre coast` str`b`tând aleea \ngust` [i denivelat`, care ducea spre casa lui Joel Barron, era din ce \n ce mai nesigur`. Nu cumva o va crede venit` s`-l spioneze? Dac` i-ar fi cunoscut toate scopurile, cu siguran]` ar fi ajuns la aceast` concluzie. |n aparen]`, era doar o vizit` de curtoazie, f`cut` \n numele domnului Thornton, angrosistul londonez de bijuterii. – Vezi dac`-l po]i convinge s` termine mai repede noile modele, o instruise el. |ntreab`-l când vor fi gata. Sau mai bine nu. Joel nu suport` s` lucreze contratimp, dar mi-ar pl`cea totu[i s` [tiu cu aproxima]ie data. Clien]ii m` preseaz`. |[i d`dea seama c` Joel Barron, faimosul argintar, prefera s` lucreze \n lini[te, dup` propriile metode, dar \l \n]elegea [i pe domnul Thornton. Era \ncântat` s`-l cunoasc` pe me[terul aflat la apogeul carierei, al c`rui nume era o garan]ie a calit`]ii. La scar` mult mai mic`, Lucie se specializase \n ornamente de argint pentru costuma]ii de epoc` sau moderne, uneori garnisite cu pietre pre]ioase, iar domnul Thornton avusese amabilitatea de a-i g`si clien]i. Taxiul se opri, iar [oferul \i ar`t` o poart` dubl` de fier forjat, deasupra c`reia se putea citi: „Villa Toledo“. Era exact adresa pe care o primise de la domnul Thornton.
6
VIVIAN STUART
Pl`ti, urm`ri ma[ina care se \ndep`rta, apoi deschise precaut` unul dintre canaturile por]ii. O alee pavat` ducea pân` la vila zugr`vit` \n roz. U[a de la intrare era deschis`. Lucie sun`, dar nu r`spunse nimeni. De[i abia dac` era ora unsprezece, casa [i gr`dina p`reau cufundate \ntr-o siest` lini[tit` de dup`-amiaz`. |n sfâr[it, ap`ru o femeie. – Dori]i ceva? \ntreb` ea e a \n spaniol`. – Da – adic`, \l caut pe señor Barron. Este acas`? – Domnul Barron? Nu. – Dar st` aici, spuse Lucie, Joel Barron. Me[terul argintar – lucreaz` cu argentino … – Ah, da! R`spunse femeia. Acum, nu aici. O studie din cap pân` \n picioare. Englezoaic`? Vrei g`se[ti? – Da. – So]ie? Sor`? – Ah, nu, zâmbi Lucie. Avem doar leg`turi de afaceri. Ceea ce nu era \ntru totul adev`rat, fiindc` nu se mai \ntâlniser`. Urm` o nou` pauz`, \n care femeia o privi st`ruitor. – Atunci, dau adresa. Vino. O lu` \nainte, conducând-o \ntr-un salona[ mic. Scoase o bucat` de hârtie mototolit` din birou, o netezi [i i-o \ntinse ca s-o copieze. – Villa Sirena … Molino de la Torre … Ventura, silabisi Lucie, \n vreme ce nota adresa. V` mul]umesc. Ventura este departe? Mai \ntâi, femeia p`ru s` nu \n]eleag`, apoi râse. – Mergi cu avion sau vapor. – Ah! |nseamn` c` este pe alt` insul`, se ar`t` ea alarmat`. – Nu cuno[ti Insulele Canare? – Nu prea. Am ajuns \n Las Palmas acum dou` zile. – Atunci trebuie vizitezi toate insulele noastre. – V` mul]umesc, doamn`, spuse Lucie, ridicându-se s` plece. Va trebui s`-mi revizuiesc planurile. – Te \ntorci Las Palmas? Ai ma[in`? Abia \n clipa aceea, Lucie pricepu de cât` lips` de prevedere d`duse dovad` l`sându-l pe taximetrist s` plece. El se oferise s-o a[tepte, dar \i r`spunsese c` nu [tia cât va dura vizita.
IARN~ |N CANARE
7
– Nu, n-am. Pute]i chema un taxi? – Nu, aici nu taxiuri, \[i ]uguie buzele femeia. Dar stai pu]in – poate te duce Pablo. A[teapt` s` \ntreb. – Mul]umesc. – Vrei un pahar de vin? Lucie accept` b`utura cu recuno[tin]`. Sim]ea nevoia, ca s` fac` fa]` noii situa]ii. |n primul rând, trebuia s` se \ntoarc` la Las Palmas. O auzea pe femeie vorbind la telefon [i spera c` reu[ise s` se fac` \n]eleas`. Cuno[tin]ele ei de spaniol` erau superficiale, iar engleza celeilalte era greu de urm`rit. Apoi str`ina reveni. – Pablo aici \n jum'ate or`, anun]` ea. Spui la mine cum te cheam`. Pe urm`, dac` señor Barron – pocni din degete c`utând cuvântul – colerico … – Sup`rat? suger` Lucie. – Si, si – sup`rat. Atunci spun c` e[ti prieten` din Anglia. – Lucie Durrant. Am s`-l scriu, \mpreun` cu adresa mea din Las Palmas. Se \ntreba de ce s-ar fi putut enerva domnul Barron, dar poate c` femeia \i cuno[tea mai bine temperamentul. Peste vreo jum`tate de ceas, un b`rbat \[i f`cu apari]ia pe alee, strigând c` era gata, iar femeia o conduse pe Lucie pân` la poart`, unde a[tepta o furgonet`. Deci asta era ma[ina! Ce prostie din parte-i s` dea drumul taxiului, dar regretele erau tardive. Se sui lâng` Pablo, sim]ind imediat miros puternic de legume proaspete, venit de la l`di]ele din spate. Pablo conduse \n lini[te pân` \n periferiile Las Palmasului. Se opri la podul Triana. – E bine aici? \ntreb` el. – Da, mul]umesc. Este OK. |i \nmân` o sum` egal` cu ce pl`tise la taxi, iar el examin` bancnotele [i declar`: – Prea mult! – Nu, p`streaz`-i. Bafta ta. Pablo ridic` din umeri [i vâr\ banii \n buzunar, cu convingerea vizibil` c` to]i englezii erau nu doar milionari, ci [i pleca]i cu pluta.
8
VIVIAN STUART
Aici, \n apropierea pie]ei aglomerate, \i fu u[or s` g`seasc` un taxi care s-o duc` la hotel, iar dup`-amiaz` recapitul` \n lini[te situa]ia. Evident, Joel Barron nu-i d`duse noua adres` domnului Thornton. Lucie se gândi la posibilitatea de a-i trimite o scrisoare, sau de a-i telefona, pentru a ob]ine informa]iile dorite de angrosist. Dar exista [i o \ns`rcinare care impunea o vizit` personal`. – Dac` te duci \n Canare, Lucie, spusese domnul Thornton, când aflase despre planul ei, nevast`-mea te roag` s`-i faci o vizit` lui Joel [i s` vezi cum o duc copiii fratelui lui. – Copiii fratelui? – Da. O fat` de vreo nou` ani [i un un b`iat de cinci, cred. Mama lor a murit anul trecut, iar tat`l, frate cu Joel, este tocmai \n Singapore. A[a c` l-a rugat pe Joel s`-i ia la el, \n Canare. Spunea c` nu vrea s`-i lase pe mâna celor dou` m`tu[i r`mase domni[oare b`trâne. – Dar ce a[ putea face? ceruse ea l`muriri. N-am nici o c`dere s`-mi vâr nasul. – Nu. Sigur c` nu. Dar ]i-ai face o impresie. Dac` sunt bine educa]i. |n ce fel de cas` st` Joel [i dac` e potrivit` pentru g`zduirea unor copii. Doamna Thornton ]i-ar r`mâne profund recunosc`toare. Lucie c`zuse pe gânduri, \ntrebându-se de ce nu le f`cea chiar doamna o scurt` vizit` [i \n ce fel se \nrudea cu copiii. |n cele din urm` acceptase \ns`rcinarea f`r` elan. – Dar s` nu n u m` \nvinov`]i]i dac` nu reu[esc. |n clipa de fa]`, era constrâns` s`-l viziteze pe Joel [i s` aprecieze atmosfera \n care-[i cre[tea nepo]ii. La recep]ie, studie orarele zborurilor spre Ventura [i constat` c` exista o curs` zilnic`. – Dar se pare c` nu m` voi putea \ntoarce \n aceea[i zi? \l \ntreb` ea pe func]ionar. – Nu, dar pute]i reveni a doua zi. – |n cazul `sta, am nevoie de o camer` pentru o singur` noapte. Recep]ionerul promise s`-i fac` rezerv`ri atât la avion, cât [i la un mic hotel ieftin.
IARN~ |N CANARE
9
– O zi este insuficient`, señorita, zâmbi el. Va trebui s` mai merge]i o dat` s` vizita]i \ntreaga insul`. – Da, sper s-o fac, aprob` ea. e a. Deocamdat` \ns`, e doar o c`l`torie de afaceri. |n diminea]a urm`toare, dup` un zbor scurt, ajunse pe aeroportul insulei [i lu` un taxi spre ceea ce spera s` fie adresa actual` a domnului Barron. De ast` dat`, fu mai prev`z`toare [i-l rug` pe [ofer s-o a[tepte, c`ci vila Sirena era o cas` izolat`, situat` aproape de litoral, \nconjurat` de o gr`din` ne\ngrijit`. |[i f`cu loc printre tufele de hibiscus [i m`slini; tulpinile lungi de bougainvillea \i atingeau fa]a. Se bucur` când vegeta]ia se mai r`ri [i vila \i ap`ru \naintea ochilor. O fat` scutura un covora[ [i se ar`t` surprins` de sosirea Luciei. – Domnul Barron? \ncepu Lucie. Pot s` vorbesc cu dumnealui? – Lucreaz`, r`spunse fata \n spaniol`. |l cunoa[te]i? – Nu prea, r`spunse Lucie \n englez`. Apoi, str`duindu-se s` pronun]e cât mai corect, ad`ug` \n spaniol`: sunt domni[oara Durrant, din Anglia. Am venit \ntr-o vizit` de afaceri. Fata o privi \ndelung. Porni spre cas`, f`cându-i semn Luciei s-o urmeze. – A[tepta]i, v` rog, spuse ea, l`sând-o singur` \n salonul spa]ios [i dezordonat. Lucie privi \mprejur – câteva fotolii, o mas` rotund` acoperit` cu vrafuri de reviste engleze[ti, fran]uze[ti, spaniole sau germane. Ochii \i fur` imediat atra[i de vitrina care ad`postea mai multe obiecte de argint`rie. Se ridic` s` examineze mostrele des`vâr[itei indemân`ri pentru care era renumit Joel Barron. Erau câteva piese de prezentare, platouri sau cupe, dar [i minunate ceainice sau ibrice de cafea, flacoane pentru esen]e [i tacâmuri. I-ar fi pl`cut s` le poat` cânt`ri \n mâini, s` le mângâie suprafe]ele exterioare strunjite sau gravate, s` le simt` [lefuirea m`t`soas` a interioarelor. Minutele treceau [i nici urm` de domnul Barron sau de fat`. Lucie \[i \ncord` auzul \n \ncercarea de a descoperi un semn al existen]ei copiilor, dar totul era cufundat \n lini[te.
10
VIVIAN STUART
Apoi auzi afar` o voce b`rb`teasc`, b`rb`teasc`, vorbind mânios \n limba limba spaniol`, iar \n clipa urm`toare un tân`r bronzat cu ochi alba[tri, ostili, p`trunse \n \nc`pere. – Da? Domni[oara … – Durrant. Lucie Durrant, complet` ea. – Ei bine, pentru moment sunt extrem de ocupat, a[a c` dac` ai s` binevoie[ti s`-mi spui despre ce e vorba – dar te avertizez de la \nceput c` nu primesc comenzi ocazionale de la turi[ti. – Nu, domnule Barron, nu-i vorba de a[a ceva. Vin din partea domnului Thornton, de la Londra. – Ah! exclam` el, \ncruntându-se. {i ce dore[te? – Realiza]i ni[te schi]e pentru dumnealui dumnealui [i ar vrea s` [tie \n ce stadiu se afl`. – Ia loc, domni[oar` … Derwent … – Durrant, \l corect` ea. – Durrant, fie … [i explic`-mi de ce te-a trimis Thornton pân` aici, când ar fi putut s` rezolve problema cu o simpl` scrisoare? Lucie alese un scaun cu sp`tar drept. – Spunea c` v-a scris de câteva ori, dar nu i-a]i r`spuns. Poate c` nu nu are decât vechea adres`, cea de lâng` Las Palmas. – Da, desigur, râse domnul Barron. Mutarea asta i-a p`c`lit pe mul]i. Femeia care locuie[te acolo mi-a promis c`-mi va trimite coresponden]a, dar n-o prea face. {i n-am s` pretind c` suf`r. – Ieri am trecut pe acolo [i mi-a dat noua adres`, astfel c` am sosit azi-diminea]`, cu avionul. El trase un scaun [i se a[ez` \n fa]a ei. – Asta \nseamn` c` stai \n Las Palmas? E[ti \n vacan]`? – Oarecum. Am venit venit \n Canare [i cu gândul la afaceri. Sunt creatoare creatoare de bijuterii, mai ales accesorii pentru \mbr`c`minte, iar domnul Thornton \mi este client. Când a aflat c` urma s` vin aici s` \ncerc s` vând ni[te modele, m-a rugat s` v` fac o vizit`. – |n]eleg. E[ti dotat` cu asemenea putere de convingere \ncât se a[teapt` s` ob]ii un r`spuns \mpotriva dorin]ei mele?
IARN~ |N CANARE
11
– |n nici un caz, scutur` ea din cap, zâmbind. – Modestie! aprecie el admirativ. |n cazul `sta, am s`-]i r`spund cinstit. Vrei s` [tii dac` lucrarea este gata? M` tem c` nu. Am fost prea ocupat. – Domnul Thornton \n]elege asta, desigur. Nu dore[te decât s`-i da]i un termen aproximativ – dac` se poate. El se ridic` [i se apropie, privind-o de sus, \ntr-un fel care-i provoc` frisoane de team`. |[i spuse c` nu era u[or s` faci afaceri cu acest b`rbat. Era un om dificil. – Nu pot pot lucra lucra dup` orar. Se \ndep`rt` \ndep`rt` de ea, ea, cu mâinile \n buzunarele buzunarele blugilor. Thornton este numai unul dintre clien]ii mei. Trebuie s` stea la rând. Se plimba \n jurul mesei. Dar poate c` l-am f`cut s` a[tepte suficient. Uite ce-i, domni[oar` Derwent … Durrant, po]i s`-i comunici c` am s` m` apuc de treab` peste o s`pt`mân` sau dou`. A[a e corect? – Totu[i, domnul Thornton ar dori s` [tie cu aproxima]ie data când ve]i termina, insist` ea. O privi lung, cu un amestec de ostilitate [i de admira]ie. – E[ti o tân`r` extrem de tenace, nu-i a[a? Apoi izbucni \n râs. Bine. Am s` \ncep cât mai repede, dar \i voi transmite o dat` aproximativ` abia dup` ce ajung la jum`tatea lucr`rii. N-ai cum s` [tii ce poate interveni. Ei, te satisface acest r`spuns? – Mul]umesc, da. Am s`-i scriu domnului Thornton. – Cât r`mâi \n Canare? – Depinde de cât \mi vor ajunge banii [i de eventuala vânzare a modelelor aduse. |ntâi \ncerc \n Las Palmas, apoi m` gândeam s` ajung [i \n Tenerife. El privi ostentativ la ceas. Lucie \[i aminti de taxiul care o a[tepta. Domnul Barron voia s` scape de ea, de[i nu reu[ise s` \mplineasc` decât jum`tate din \ns`rcin`ri. Trebuia Trebuia s` g`seasc` o cale cale de a aduce \n discu]ie subiectul copiilor. – V` sunt recunosc`toare c` m-a]i primit, domnule Barron, spuse ea, ridicându-se. {tiu bine c` sunte]i foarte ocupat, a[a c` … O conduse pân` la u[`, alta decât cea pe unde venise.
12
VIVIAN STUART
– Cum ai venit? \ntreb` el. – Am luat un taxi direct de la aeroport. {oferul m` a[teapt`. – La aeroport? Dar n-ai n -ai cum s` te \ntorci ast`zi. – |ntr-adev`r. La noapte am s` stau la hotel. – |n]eleg. Atunci, ai face bine s` te gr`be[ti, fiindc` taxiul te va costa o avere. Râse strâmb. Adaug`-l la decontul b`trânului Thornton. – Domnule Barron, \[i lu` ea inima \n din]i, sper s` nu v` sup`ra]i, dar ar mai fi o chestiune. – Da? Tonul nu era deloc \ncurajator, iar agresivitatea vizibil` \i topi tot curajul. Murmur`, f`r` s`-l priveasc`: – Copiii. Domnul Thornton ar fi dorit s` afle dac` … – Ah, iat`-ne ajun[i [i aici. Adev`rul este este c` ai fost trimis` pentru pentru a m` spiona pu]in. Restul era doar o acoperire. Ei bine, ce-i cu copiii? – Având Având \n ved veder eree c` le sun sunte] te]ii tut tutore ore,, do domnu mnull Tho Thornt rnton on ar do doriri s` afl aflee … – … dac`-i mai am? Dac` nu cumva i-am aruncat \n mare, sau dac` nu i-am vândut ca sclavi? Acum pricep, domni[oar` Durrant, de ce st`teai cu urechile ciulite. A[teptai vreun râs fericit, sau zvon de glasuri tinere. – Poate c`-i adev`rat, zâmbi ea. Probabil c` ast`zi sunt pleca]i pe undeva. – A[a-i. Dar cred c` ar fi bine s` l`murim lucrurile. R`mâi la prânz? Am s` dau liber taxiului. – Nu l-am pl`tit, obiect` ea. {i pe urm`, cum m` mai \ntorc \n ora[? – O s` rezolv`m rezolv`m asta mai târziu. Se \ndep`rt` pe o alee mult mai larg` decât cea pe care venise ea [i o l`s` singur`, nemul]umit` de lipsa de tact cu care atacase subiectul. Devenise un oaspete nepoftit. El se \ntoarse repede. – {tiu c` nu-i treaba treaba mea … \ncepu Lucie, Lucie, pe un ton de scuz`, scuz`, \ns` el o \ntrerupse cu un gest. – Mai târziu. |n primul rând, trebuie s`-i spun Bernardei s` prepare prânzul. Scuz`-m`. Când se \ntoarse, \i ar`t` o mas` de lemn, a[ezat` afar` sub una din ferestre.
IARN~ |N CANARE
13
– Va fi gata \n câteva minute. Bernarda se ocup` de gospod`rie – \n felul ei cam superficial. Dar ne descurc`m. Lucie zâmbi, dar r`mase t`cut`. Reu[ise s` se relaxeze pu]in [i-l l`s` s` abordeze problema a[a cum credea de cuviin]`. |n loc s` intre \n subiect, Joel \i ceru am`nunte despre munca ei. – Sunt \ncep`toare, admise ea. Sigur, Sigur, am absolvit absolvit o [coal` [coal` de art`, dar \mi dau seama câte mai am de \nv`]at. – Ai succes cu vânz`rile? – Nu \nc`, scutur` ea din cap. Am primit câteva comenzi pentru o expozi]ie organizat` de domnul Thornton [i am expus unele piese la raioanele de consigna]ie ale unor magazine din Londra. – Atunci din ce tr`ie[ti? Presupun c` te ajut` p`rin]ii. – Nu. Tata a murit murit când eram mic`, iar mama mama s-a rec`s`torit acum trei ani. S-a stabilit \n Sco]ia. So]ul este fermier [i mi-a spus verde-n fa]` c`, dac` nu vin s` lucrez la ferm`, n-am ce s` caut acolo. A[a c` stau la Londra, \ntr-un apartament \nchiriat \n comun cu alte trei fete. – {i vrei s`-]i \ncerci norocul \n Canare. – P`i, trebuie s` stau undeva [i mi-am zis c` o iarn` [i o prim`var` petrecute \n ]`rile calde n-are cum s`-mi strice. Am ceva bani mo[teni]i de la bunica [i acum, c` am \mplinit dou`zeci [i unu de ani, \i pot folosi. Se poate spune c` sunt \n c`utarea norocului. – Deci, ai \mplinit dou`zeci [i unu? Nu-i ar`]i. Se \ntoarse spre ea, studiindu-i figura palid`, cu pome]i \nal]i, nasul drept [i gura frumoas`, apoi ochii cenu[iu-\nchis [i p`rul de un castaniu cald sub influen]a razelor de soare. Lucie sim]i c` ro[e[te [i-i evit` ochii cercet`tori. Era mai tân`r decât se a[teptase. |[i imaginase c` un artist cu asemenea faim` ar fi trebuit s` aib` peste patruzeci de ani, dar domnul Barron n-avea mai mult de treizeci. Ochii \i fur` atra[i de mâinile lui puternice, capabile s` modeleze argintul, s`-l st`pâneasc` [i s`-l prelucreze cu m`iestrie [i delicate]e. Bernarda veni s`-i anun]e c` masa era gata, iar Lucie \l urm` pe domnul Barron \ntr-o \nc`pere cu ferestre largi, care d`deau spre o
14
VIVIAN STUART
por]iune mai \ngrijit` a gr`dinii. Pe masa lung` din lemn de mahon erau puse dou` tacâmuri, iar Bernarda aduse gust`rile: pe[te m`runt, legume condimentate [i sos picant. Mare parte din pere]i era acoperit` cu tablouri: peisaje, portrete, naturi moarte [i câteva lucr`ri abstracte. – Sunte]i [i pictor? \ntrb` \ntrb` ea, observând c` avea de-a face cu originale. – Nu eu. Prietenul meu Hallam. St` aici [i are un atelier. De fapt, mutarea mea a fost ideea lui. S-a oferit s` \mpart` acoperi[ul cu mine. Mi-a atras aten]ia asupra izol`rii [i a faptului c` putem lucra amândoi \n lini[te. |n Las Palmas, oamenii m` tot deranjau cu solicit`ri neserioase: „un ceainic identic cu al m`tu[ii Matilda“. Uneori, un \ntreg grup de turi[ti se oprea prin apropiere [i trimiteau pe cineva cu rug`mintea de a le permite s`-mi viziteze atelierul. La \nceput, am cedat de câteva ori, dar pe urm`, nici o [ans`. Se \ntrerupse, l`sând-o pe Bernarda s` serveasc` friptura cu sos prea condimentat. – Sper s` nu ]i se par` prea piperat`, spuse el, \n vreme ce-i umplea paharul cu vin. Lucie gust`, tem`toare. – Nu, e perfect. Are o arom` neobi[nuit`. – Hallam [i cu mine lucr`m foarte spornic aici. Nu ne jen`m unul pe cel`lalt [i avem o companie pl`cut` la \ndemân`. – Dar copiii? Se simt bine? – Eram sigur c` n-ai s` la[i subiectul s` lâncezeasc` prea mult! rânji el. Jessica [i Daniel iubesc locul `sta. Gr`dina se \ntinde pân` la malul m`rii. Se joac` lâng` ap` sau \n piscin`. – Desigur, este ideal! Ezit` pu]in [i ad`ug`: dar \n privin]a educa]iei? – Depinde ce \n]elegi prin „educa]ie“, nu-i a[a? Au ocazia s` \nve]e lucrurile cele mai importante \n via]`. O s` aib` suficient` vreme de manuale [colare [i de algebr`. Ea d`du din cap [i zâmbi, ne[tiind ce ar mai fi putut spune. Situa]ia era exact a[a cum se temuse domnul Thornton – copiii nu cuno[teu disciplina, erau l`sa]i de capul lor [i probabil c` vor avea un handicap la \nceperea [colii.
IARN~ |N CANARE
15
– Nici o grij`, continu` domnul Baron. |n ce-l prive[te pe Daniel, Jessica este un amestec de profesor, [ef [i infirmier`. – Ce vârst` au? – Nu [tiu sigur. Cred c` Jessica are vreo [apte ani, iar Daniel are probabil patru … a[a cred. – Jessica are nou` [i Daniel cinci, \l corect` ea. A[a mi-a spus domnul Thornton. – P`i, doamna Thornton Thorn ton trebuie s` le [tie vârstele. vârs tele. Nu [tiu ce pove[ti ai auzit … c` i-am \ndep`rtat pe copii de rudele mai respectabile. Adev`rul este c` Howard, tat`l lor, considera c` acolo ar fi crescut \n constrângere. M`tu[ile alea b`trâne – ah, sunt ni[te dr`g`la[e dup` p`rerea tuturor – au crescut-o pe mama copiilor, iar Christine era atât de r`sf`]at` [i cocolit` \ncât, atunci atu nci când a ajuns pe propriile picioare, nu avea nici un pic de experien]` de via]`, parc` ar fi tr`it \n jungl`. Când l-a cunoscut pe Howard, fratele meu, care venise \ntr-o permisie, l-a v`zut ca pe un salvator. S-au \n]eles destul de bine, dar nu mul]umit` m`tu[ilor. |l considerau un fel de lup, care le-a r`pit mielu[eaua nepre]uit`. O vreme, domnul Barron r`mase t`cut. Lucie \nclina s`-i dea dreptate fratelui. Totu[i, nu pricepea ce leg`tur` avea doamna Thornton cu toate astea. – Doamna Thornton este rud` cu Christine? \ntreb` ea. – A[a pretinde, izbucni Joel Barron. Un fel de veri[oar` de gradul doi. doi. Cred c` m`tu[ile au convins-o s` treac` de partea lor dup` moartea Christinei. – Tat`l va mai lipsi mult? – Cel pu]in \nc` un an. Pe urm`, dac` va fi obligat s` plece iar, o s` le g`seasc` o [coal` bun`, cu internat. – S`rmanii prichindei, murmur` Lucie. O s` pice ca musca \n lapte. Nu voise s` scape ultimele cuvinte cu voce tare. Domnul Barron o privi [i p`ru s` renun]e la conversa]ia politicoas`. – Acum te temi c` n-au parte de educa]ie, iar \n clipa urm`toare le plângi de mil` c` vor fi obliga]i s` mearg` la [coal`.
16
VIVIAN STUART
– Ah, nu, se gr`bi ea s`-l asigure. Nu-i preocuparea preocuparea mea. Sunt doar un fel de mesager. Terminar` de mâncat, iar Joel o sun` pe Bernarda s` strâng` masa. – Urmeaz`-m`, \i spuse Luciei, am s`-]i ar`t gr`dina. Aceast` por]iune era mult mai \ngrijit`. Un mic bazin ornamental era \nconjurat de o teras` pavat` cu dale de piatr`. Pe margine cre[teau tufe de fucsia [i cactu[i \nflori]i. Palisandrul din col] era \nc` ne\nflorit, fiindc` abia \ncepuse octombrie. – |mi dau seama c` m-am apropiat de cas` dintr-o direc]ie gre[it`, recunoscu Lucie. Aleea aceea era foarte \ngust` [i n`p`dit` de vegeta]ie. – Se mai \ntâmpl`! Uneori, ne t`iem drum prin jungl`, când de fapt exist` o alt` cale mult mai accesibil` spre ]elurile pe care ni le-am propus. Fu surprins` de tonul folosit [i se \ntreb` dac` gândise cu voce tare, sau dorea ca ea s` priceap` cine [tie ce \n]eles ascuns. Gr`dina se termina cu un zid scund, care o separa de litoralul nisipos, punctat de stânci negre. Mai departe, marea turcoaz se \ntindea pân` la coastele Africii. S-ar fi putut imagina un loc mai bun de joac`? – N-a[ vrea s` v` r`pesc prea mult timp, domnule Barron. Cred c` ar cam fi vremea s` m` \ntorc \n ora[. – Desigur. E[ti mul]umit` de cele aflate? – P`i, da. A[a cred. Pot s`-i dau domnului Thornton r`spunsurile cerute, privind afacerile, iar … – … copiii sunt ni[te modele de conduit`, se poart` frumos, sunt sp`la]i [i au h`inu]e curate? – Pot s`-l asigur c` n-are de ce s`-[i fac` griji privind bun`starea lor. – Ce te face s` ai \ncredere \n mine? |[i lu` inima \n din]i [i-l privi \n fa]`, observând expresia lui u[or ironic`. – Sunt convins` c` ve]i avea grij` de de copiii fratelui, declar` declar` ea, lini[tit`. – Cred c-ar fi mai bine s`-i [i cuno[ti. Ce zici? – Când? vru ea s` [tie. – Mâine, dac`-]i convine. Azi au ie[it. Hallam picteaz` un peisaj [i i-a luat cu el.
IARN~ |N CANARE
17
|i st`tea pe buze propunerea s`-i vad` \n seara aceea, dar renun]`, gândindu-se c` cei mici puteau veni foarte obosi]i. – Bine, r`spunse ea \n cele din urm`. – Am s` te conduc pân` la Corvario. Am \n]eles c` stai la hotel. Lucie sim]ea oarecare vinov`]ie fiindc`-i r`pea din timp, dar \[i aminti c` el d`duse drumul taxiului, invitând-o la mas`. La intrarea \n hotel, \i mul]umi pentru transport. – Atunci, mâine la ce or`? E bine zece? \ntreb` el. – Foarte bine. – Unul dintre noi – Hallam sau eu – va veni s` te ia. N-o s` ai nevoie de taxi. Trânti portiera [i demar`, \nainte ca ea s` poat` r`spunde. Traversând holul, \[i aminti c` trebuia s` renun]e la biletul rezervat pentru a doua zi [i c` va avea nevoie de camera de hotel \nc` o noapte. Dup` ce anun]` la recep]ie schimb`rile de program, se \ntoarse [i ie[i din hotel. P`trunse \ntr-un pasaj larg, m`rginit de case cu un singur nivel. La col], se \n`l]a o biseric` \nconjurat` de un zid \nalt, \ntrerupt din loc \n loc de sc`ri. Dup` vreo cinci minute de mers, ajunse, printr-o str`du]` \ngust`, la un bazar aglomerat. Majoritatea tarabelor erau goale, fiindc` era deja ora cinci. |ntoars` la hotel, dup` cin`, \ncepu o scrisoare pentru domnul Thornton, \n care-i relata rezultatul \ntâlnirii cu domnul Barron. Deocamdat`, nu pomeni \nc` despre copii. A doua zi, la zece diminea]a, ie[i \n fa]a hotelului [i, dup` vreo cinci minute, o ma[in` opri la trotuar. Un b`rbat blond cobor\ [i se apropie. – Domni[oara Durrant? Sunt Hallam Dayne. Joel m-a trimis. – Da, mul]umesc. Sunt gata. |n vreme ce conducea, el spuse: – Probabil c` ]i-am dat peste cap toate aranjamentele. Ieri, i-am luat cu mine pe cei mici, a[a c` nu i-ai putut cunoa[te. |n mod clar, Joel \i explicase situa]ia. Lucie murmur` c` nu conta. |n sine, regreta c` a[a zisa „inspec]ie“ se prelungise. Ar fi vrut s` vad` copiii [i s`-i \mp`rt`[easc` domnului Thornton propriile impresii, f`r` mult tam-tam.
18
VIVIAN STUART
La vila Sirena, domnul Barron se afla \n gr`din`, \mpreun` cu nepo]ii. – Iat`-i [i pe \ngera[i, spuse el. Jessica, aceasta este domni[oara Durrant. Feti]a s`ri de pe banc` [i-i \ntinse mâna, cu o atitudine matur`. – Bun` ziua. Vei fi guvernanta noastr`? |ntrebarea o lu` pe Lucie prin surprindere. – Ah, nu. Nu-i cazul. – Acesta este fratele meu, Daniel. Ridic`-te-n picioare, Daniel, [i fii politicos, \l instrui ea. Lucie se supuse formalit`]ii, ascultând cuvintele murmurate de timidul b`ie]el. – Te las s`-i cuno cuno[ti [ti mai bine pe cop copii, ii, dom domni[o ni[oar` ar` Dur Durrant rant,, decl declar` ar` Joel Joel.. Dac`-]i spun pove[ti incredibile despre unchiul lor cel r`u, s` nu-i crezi. Domnul Barron se \ndep`rt`, \ns` Hallam r`mase locului. – N-ai dori o r`coritoare? Vin? Cafea? – Cafea, v` rog. – Pentru mine oranjad`, iar pentru Daniel lapte, comand` Jessica. – Da doamn`! Imediat, doamn`! {i Hallam intr` \n cas`, zâmbindu-i Luciei. Chiar dac` \i venea greu s` porneasc` o conversa]ie, Jessica nu avu nici o ezitare. – E[ti englezoaic`? Bine c` nu e[ti din America. – Englezoaic`, aprob` Lucie. – {i cu ce te ocupi \n Anglia? – Fac bijuterii – pandantive, br`]`ri, inele. – Ah, se \ncr \ncrunt` unt` Jessi Jessica, ca, din cauz cauzaa asta ai venit venit.. S` lucre lucrezi zi cu unchiul Joel. – Nu! exclam` Lucie, uimit` de presupunere. Nu, am venit \n insule s` \ncerc s`-mi vând crea]iile [i poate s` ob]in câteva comenzi. Hallam Dayne reveni cu o tav` plin` [i Lucie se bucur` de \ntrerupere. – Crezi c` vei reu[i? Adic`, s` vinzi? \ntreb` el. – R`mâne de v`zut. Domnul Thornton credea c`-i o idee bun`. El lu` loc [i \[i trase aproape cea[ca de cafea.
IARN~ |N CANARE
19
– M` gândeam c` e o concuren]` destul de important` – mult` marf`, marf`, bijuterii [i alte bagatele, provenind din Spania [i Italia. Lucie \[i spuse c` tonul [i cuvintele alese demonstrau trufie. – N-am de gând s` intru \n competi]ie cu stili[tii spanioli. Am propriile modele, unele engleze[ti, altele egiptene sau persane. – Bine\n]eles, aprob` el. Atunci, \]i doresc noroc. Jessica [i Daniel \ncepuser` s` dea semne de ner`bdare. |[i terminar` b`uturile [i o traser` de mân`. – Vino! Trebuie s`-]i ar`t`m gr`dina, spuse Jessica. Lucie zâmbi [i se l`s` condus` spre bazin [i teras`, f`r` s` le dest`inuie c` le vizitase [i ieri, cu unchiul Joel. Dup` masa de prânz, copiii fur` trimi[i la culcare, iar Hallam se retrase \n atelier. Joel \i ceru Luciei un verdict dup` „inspec]ie“. – Ah, cred c` Jessica [i Daniel sunt \ncânt`tori, se entuziasm` entuziasm` ea. Bine \ngriji]i [i cu siguran]` s`n`to[i. – Dar n-au parte de o adev`rat` educa]ie? z\mbi el, ridicând o sprâncean`. – E[ti cel mai \n m`sur` s` aprecieze. Nu mi s-a cerut s`-i testez la citit sau la aritmetic`. – Nu? Eram convins c` a[a ai fost instruit`. – Acum, dup` ce i-am cunoscut, sunt de acord c` o duc bine aici. Deocamdat`, cel pu]in. – Deci, s` \n]eleg c` raportul va fi favorabil. – Desigur. Am A m s`-i scriu domnului Thornton \ndat` ce voi ajunge \n Las Palmas. – Atunci, pot s` respir u[urat, oft` el ironic. Ea râse, dar nu r`spunse. – Unde sunt mostrele alea de bijuterii? – Nu le am la mine. Sunt depuse \n seiful hotelului, \n Las Palmas. – Pricep. Mi-a trecut prin minte c`, dac` le-ai fi avut la dumneata, te puteam recomanda unor cunoscu]i de aici. Te-a[ fi sc`pat de alerg`tur`. – Foarte amabil din partea dumitale, domnule Barron. Desigur, am o mostr` – pandantivul pe care-l port.
20
VIVIAN STUART
– L-am observat. Se aplec` pu]in s` examineze pl`cu]a de argint gravat` cu ciulini [i flori de liliac, prins` cu un l`n]i[or lung. Atât schi]a cât [i execu]ia \]i apar]in? vru el s` [tie. – Da. Cre[tetul lui se afla acum \n dreptul ochilor, iar ea deveni con[tient` de firele de p`r aspru [i de parfumul slab de briantin`. Ar fi fost mai bine s`-[i scoat` pandantivul de la gât. – Crede Credeam am c` lucre lucrezi, zi, r`sun r`sun`` o voce femin feminin`, in`, iar Joel Barro Barronn \[i ridic` fruntea brusc, dând drumul bijuteriei de parc` i-ar fi ars degetele. Lucie v`zu o tân`r` de \n`l]ime medie, cu minunate tr`s`turi spaniole. Purta o rochie ciclamen-deschis cu croial` elegant de simpl`, care-i stârni invidia. – {i dup` cum vezi, n-o fac. Domnul Barron f`cu prezent`rile. Señorita del Rey – domni[oara Durrant, din Anglia. – Englezoaic`? A[adar, e[ti \n vacan]`? – Par]ial, aprob` Lucie. Am [i unele afaceri. Nou-venita se a[ez` pe scaunul eliberat de Joel. – Ah, afaceri! Asta m` plictise[te. Treburile te vor re]ine aici mult` vreme? – Nu. Stau \n Las Palmas. – De fapt, a venit s`-i vad` pe copii, interveni Joel. – Ah, s`-i ia acas`? Lucie observ` imediat ner`bdarea cu care fusese pus` \ntrebarea. – Nici vorb`, râse Joel. Voia s`-i vad` la rug`mintea unei rude din Anglia. Tân`ra \i arunc` un zâmbet fermec`tor. – Dar, dac` exist` … nu, n-are nici o importan]`. – Cred c` ar fi vremea s` plec, declar` Lucie, ridicându-se. – Dar, \n nici un caz nu trebuie s` pleci \nc`! protest` protest` domni[oara del Rey, cu o conven]ional` lips` de sinceritate. – Ei bine, probabil c` \ntâi vei dori s`-i mai vezi o dat` pe cei mici, nu-i a[a, domni[oar` Durrant? \ntreb` Joel.
IARN~ |N CANARE
21
– Nu vreu s` le deranjez siesta. – Mai stai pu]in [i unul dintre noi te va conduce pân` la Corvario. – Sunt cu ma[ina, suger` domni[oara del Rey. A[ putea-o duce la – unde dore[te. Ah, s` renun]`m la formalisme. Care este numele dumitale de botez, domni[oar` Durrant? M` cheam` Rosanna. – Dac` la[i deoparte \nc` vreo jum`tate de duzin` de prenume, interveni Joel Barron. – Acesta este obiceiul la spanioli. – M` numesc Lucie. Mereu avusese senza]ia c` era un nume lipsit de vigoare, palid fa]` de altele ca Theodora, Vanessa, sau Katrina. Acela[i lucru sim]ea acum, \n fa]a acestei tinere pe care o chema Rosanna, sigur` pe sine [i \nfloritoare ca o adev`rat` roz`. – Nu, Rosanna, hot`r\ Joel, Lucie – domni[oara Durrant – nu pleac` \nc`. Copiii vor fi dezam`gi]i dac` n-au s-o mai vad`. Lucie se rea[ez`. Joel le propuse câte o cafea [i intr` s` transmit` comanda. R`maser` t`cute o vreme. Lucie tocmai voia s` remarce engleza des`vâr[it` a celeilalte, când Rosanna se aplec` pu]in, studiindu-i atent` pandantivul. – Da, acum \n]eleg, râse ea. Când am intrat, p`rea c` Joel ar fi suferit un necaz, iar tu \ncercai s`-l consolezi. |mi dau seama c` se uita la minunatul t`u pandantiv. |n mod vizibil, atitudinea lui Joel Barron p`ruse ambigu`, dar nu vedea de ce domni[oara del Rey men]ionase faptul. – N-ai mai fost \n Canare, pân` acum? – Nu. Este prima oar`, r`spunse Lucie. – {i cât r`mâi aici? – Depinde. Era con[tient` de \ncerc`rile celeilalte [i \n acela[i timp nehot`rât` asupra propriilor planuri de viitor, a[a c` evit` un r`spuns clar. Probabil vreo lun`, sau dou`. Trebuie s` vizitez [i celelalte insule [i vreau s` ajung [i \n Tenerife. Era vizibil interesul Rosannei privind c`l`toriile de afaceri pe care urma s` le \ntreprind` Lucie. Joel se \ntoarse, \nso]it de Bernarda care
22
VIVIAN STUART
aducea o tav` cu cafea [i fursecuri. Aproape imediat, \[i f`cu apari]ia [i Hallam Dayne, salutând-o pe Rosanna. – Este vecina noastr`, explic` el. Locuie[te \n vila coco]at` pe marginea falezei, având o pozi]ie avantajat` fa]` de noi. Are vedere asupra casei noastre, pe când noi n-o putem vedea pe a ei decât de pe teras`. – Ave]i teras`? \ntreb` Lucie. – Da. De mai multe ori, am vrut s` fac o gr`din` acolo sus, dar niciodat` n-am pus \n practic` ideea. – A]i putea construi o piscin`, suger` Rosanna. – Ca s` se inunde \ntreaga cas` la prima fisurare? Fereasc` domnul. Oricum, ce rost ar avea o piscin`, când marea este la \ndemân`? Dintr-o dat`, se auzir` glasurile copiilor. Jessica [i Daniel se treziser` [i ie[ir` din cas` alergând. V`zând-o pe Rosanna del Rey, Jessica murmur` un buenos dias, ad`ug` o formul` de polite]e [i \[i mut` aten]ia asupra Luciei. – Când ai s` mai vii? \ntreb` \ ntreb` ea. Mâine? – Ah, nu. Trebuie s` m` \ntorc la Las Palmas. – Atunci, s`pt`mâna viitoare? Lucie scutur` din cap, zâmbind. – N-o mai bate la cap pe domni[oara Durrant, interveni Joel Barron. Are alte planuri. Hallam se oferi s-o duc` la Corvario, iar Joel o conduse pân` la ma[in`. – S`pt`mâna viitoare, am s` s` trec prin Las Palmas. Dac`-mi Dac`-mi la[i adresa, voi veni s` v`d mostrele. – |]i mul]umesc, domnule Baron. Ar fi foarte amabil din partea dumitale. – Am s` te anun] la telefon \n ce zi voi veni. F`cu o pauz`, privind-o scrut`tor. Dar dac` am s`-]i aduc critici, sau dac`-]i voi spune c` n-ai [anse s` vinzi aici, cum ai s` reac]ionezi? – Normal, cred, replic` ea. Ar trebui s` m` bucur c` mi s-au deschis ochii asupra pierderii de vreme. {oferul se ar`t` mai pu]in vorb`re], iar Lucie consider` c` nu era cazul s`-i tulbure reveria. El trecu de hotel [i abia apoi spuse:
IARN~ |N CANARE
23
– Scuze. M` gândeam la altceva. |ntoarse pe o alee secundar` [i opri \n fa]a hotelului. – Ne vom mai vedea, domni[oar` Durrant? – Probabil c` nu. Dar poate c` am s` mai trec prin Ventura, dac` voi reu[i s` vând ceva. – |n acest caz, anun]`-ne [i vom lua prânzul sau cina \mpreun`. Mult noroc! |l urm`ri cum se \ndep`rta, ne[tiind dac` s` cread` \n sinceritatea ur`rii. Se hot`r\ s` exploreze str`zile din centru \nainte de cin`, s` priveasc` vitrinele [i s` \ncerce s`-[i estimeze [ansele. Câteva magazine expuneau piese excelente, dar nemarcate; \n pr`v`liile cu suveniruri existau o mul]ime de br`]`ri de duzin` [i coliere la pre]uri tentante pentru turi[ti, cu care n-ar fi avut cum s` concureze. Mai târziu, dup` cin`, termin` scrisoarea adresat` domnului Thornton, ar`tându-i c` Jessica [i Daniel se sim]eau foarte bine \n Canare [i c` doamna Thornton n-avea nici un motiv de \ngrijorare. – Dar cu [coala cum stau? i se p`ru c`-l aude au de pe domnul Thornton. Rumeg` problema [i \n cele din urm` ad`ug` c` domnul Barron inten]iona s` se ocupe [i de acest aspect. Cuvintele erau ambigue. Inten]ionat? Când – dup` ce se vor fi transformat \n ceea ce domnul Thornton numise „ni[te mici s`lbatici ignoran]i“? Lucie ridic` din umeri. Se ]inuse de cuvânt [i ceea ce urma nu mai era treaba ei. A doua zi, zbur` \napoi spre Las Palmas [i trecu la propriile afaceri, vizitând magazine angro [i de specialitate. Dup` patru-cinci zile, fu \ncântat` de realiz`ri. Ob]inuse mai mult de o duzin` de comenzi, iar unii comercian]i se ar`taser` interesa]i de mostrele ei originale, de bro[e [i de pandantive. Când primi telefonul domnului Barron, aproape c` nu-[i mai \nc`pea \n piele de entuziasm. O anun]a c` va veni a doua zi [i \ntreb`: – Ai avut spor? – Mai mult decât speram, r`spunse ea.
24
VIVIAN STUART
Când se \ntâlnir`, Lucie \l urm` la o mas` ferit` din holul hotelului. |n vreme ce scotea la iveal` mostrele \nvelite \n catifea negr`, \i urm`ri figura. Probabil c` expresia lui era mai clar` decât cuvintele. Nu-i vedea ochii, dar observ` mi[carea reflex` a sprâncenelor, \n vreme ce el examina ni[te butoni din fir de argint \mpletit. – Cum ]i-a venit ideea pentru `[tia? De la fulgii de ciocolat`? – Nu, râse ea. La \nceput, m` gândisem la scoar]a striat` de copac – dar au ie[it altfel. Fulgi de ciocolat` din argint. – |h\, murmur` murmur` el, ca pentru sine. Faci Faci doar doar schi]ele, schi]ele, sau sau le [i realizezi? realizezi? – Sunt propriul meu om la toate. N-ai nici o satisfac]ie dac` nu termini singur toat` lucrarea. |mi dau seama – ad`ug` ea, e a, amintindu-[i c` se g`sea \n fa]a unui mare artist – c` tehnica mea las` \nc` de dorit, dar \nv`] mereu. El examin` fiecare pies`, ar`tându-i din când \n când cum ar fi putut \mbun`t`]i fie modelul fie finisajul. Apoi i le \napoie, iar ea le \nveli din nou \n ambalajul de catifea, punându-le la loc \n cutii. – Cred c` merit`m amândoi s` lu`m masa. O a[tept` s` \nmâneze cutiile de carton func]ionarului de la recep]ie [i s` primeasc` chitan]a de seif. V`d c` e[ti prev`z`toare, coment` el zâmbitor. – Nu c` ar fi cine [tie ce valoroase, de[i materia prim` este destul de scump`. Dar f`r` mostre, n-a[ mai avea ce ar`ta. O duse s` ia prânzul la Pueblo Canario, vestitul sat de vacan]`, situat \ntr-un parc, \n spatele hotelului Santa Catalina. – Ai apucat s` explorezi aceast` parte a ora[ului? – Nu \nc`. Mi-am pierdut toat` vremea \ncercând s` g`sesc clien]i. – Dar [tiai c` se organizeaz` spectacole tradi]ionale de dou` ori pe s`pt`mân`? – Ah, da. {i m-am decis s` vin aici duminic`. Am auzit c` sunt ni[te costume minunate. Dup` mas`, Joel suger` c` ar fi pl`cut s` se mute afar`. – O s` bem cafeaua acolo, \i spuse el chelnerului. Dup` ce se a[ezar` \ntr-unul din separeurile maure, Joel i se adres`: domni[oar` Durrant, m-am tot gândit la vizita dumitale.
IARN~ |N CANARE
25
– Da? – M` \ntrebam – adic` … ei bine, te rog s`-mi spui – cam cât crezi c` vei r`mâne \n Canare? – C\t am s` pot. A[a cum am mai spus, pân` voi termina banii. – {i ai vreun angajament care s`-]i solicite prezen]a \n Anglia? An glia? – Nici unul, recunoscu ea, dup` o scurt` ezitare. Nim`nui nu i-ar fi p`sat dac` se hot`ra s` r`mân` definitiv \n Canare. Colegele de apartament \i [i g`siser` o \nlocuitoare. Doar mama s-ar fi putut \ngrijora, dac` nu i-ar fi scris din când \n când. – |n acest caz, am o propunere. De când ne-ai vizitat, Jessica Jessica [i Daniel te tot pomenesc. M` \ntreab` \n fiecare zi când o s` mai vii. – |mi pare r`u c` i-am tulburat. – {i pe Bernarda a afectat-o vizita. Este tân`r` [i doritoare s` guste via]a de la ora[. Vrea s` lucreze \n Las Palmas, sau m`car \ntr-un loc ceva mai vesel decât ascunz`toarea noastr` izolat` din Molino de la Torre. Copiii i-au spus c` te-au pl`cut mai mult pe tine, a[a c` s-a decis s` ne p`r`seasc`. – Ah, nu! n u! exclam` Lucie. – Ei bine, probabil c` o s-o putem \nlocui, dar asta nu va rezolva problema. Ridic` fruntea [i o privi direct \n ochi. Ajung acum la rug`minte – ce ar fi, domni[oar` Durrant, s` vii s` stai cu noi? Propunerea o l`s` cu gura c`scat`. Sim]ea privirea insistent` a ochilor alba[tri [i pricepu c` el a[tepta un r`spuns. – Nu cred c` ar fi posibil, spuse ea, scuturând din cap [i ferindu-[i ochii. Nu-s chiar s`lbatic`, dar n-a[ putea ajuta cine [tie cât. Pe urm`, ce s-ar \ntâmpla cu munca mea? – Nu te invit s` iei locul menajerei, menajerei, zâmbi el. el. Vom angaja o femeie. Te rog s` vii de dragul copiilor. Am \n]eles c` au nevoie de mai mult decât le-a[ putea da eu, sau o fat` ca Bernarda. |n ce prive[te munca, e[ti binevenit` s`-mi utilizezi atelierul oricând vei dori. Lucie r`mase t`cut` din nou. Apoi, \ntreb`: – Deci, te intereseaz` o guvernant` pentru cei mici? – Nu chiar, oft` el. |]i respect mult independen]a. Vei fi musafira noastr` permanent`. Partea financiar` o s-o rezolv`m de comun acord.
26
VIVIAN STUART
– O domni[oar` de companie, murmur` Lucie. – Vrei s` te gânde[ti la propunere? Vino pentru o lun` sau dou` [i vom vedea cum merg lucrurile. Apoi, dac` n-o s`-]i plac`, e[ti liber` s` te \ntorci \n Anglia, sau s`-]i continui c`l`toria prin insule. – Dar, domnule Baron, a[ vrea s` vizitez insulele acum, obiect` ea. ~sta e motivul pentru care am venit. – Nimic n-o s` te \mpiedice s` lipse[ti câteva zile. Avantajul este c`, \ntre c`l`toriile de afaceri, vei putea lucra – schi]a sau realiza alte bijuterii, care s` le \nlocuiasc` pe cele vândute. – Ce va spune domnul Dayne? |n]eleg c` este vila lui. – Hallam va fi \ncântat. De fapt, par]ial, a fost ideea lui. – Cât` vreme am ca s` m` hot`r`sc? vru ea s` [tie. – Nu m` a[tept s` iei o decizie b`tând din palme. S` spunem … o s`pt`mân`? |n felul `sta, ai timp s` ajungi cu mostrele [i \n Tenerife. Am s`-]i dau o list` de posibili cump`r`tori, dac` vrei. – Nu prea [tiu ce s` spun. |[i plec` privirea. Este o ofert` complet nea[teptat` – nici nu-mi trecea prin minte. – Atunci, gânde[te-te câteva zile. Dac` e[ti de acord, vino [i vom stabili toate detaliile. Vila este o cas` foarte pl`cut`, dar [i foarte retras`. Nu exist` o via]` social`, cu excep]ia locatarilor. Doar un mic port pesc`resc, la vreo jum`tate de mil`, cu câteva case. Asta-i tot. – Dar climatul este minunat, iar litoralul [i aerul nu sunt poluate, ad`ug` ea. – Am l`sat am`nuntele astea pe seama pliantelor turistice, râse el. La plecare, privind vitrinele magazinelor de por]elanuri, ale libr`riilor [i tarabele cu nimicuri tradi]ionale, p`rea c` Joel Barron uitase de subiect, fiindc` vorbi despre alte lucruri: peisajele de v`zut \n Gran Canaria [i Tenerife, mul]imea de festivaluri locale etc. Probabil c` \ncerca s` scoat` \n eviden]` avantajele. Când o l`s` \n fa]a hotelului, \i spuse c` urma s`-[i petreac` noaptea la ni[te prieteni. – Abia mâine sear` m` \nto \ntorc rc acas`. Cânt` Cânt`re[te re[te avant avantajele ajele [i dezavantajele propunerii [i anun]`-m`. Voi avea grij` s` nu le promit nimic copiilor.
IARN~ |N CANARE
27
Tot restul zilei, \ntoarse problema pe toate fe]ele. Ce ar fi avut de pierdut dac` accepta acea ofert` ap`rut` din senin? Ar A r fi fost un privilegiu s`-l poat` vedea la lucru pe Joel Barron, o [ans` ce nu trebuia pierdut`. Copiii erau dr`g`la[i, desigur, [i nu existase nici o sugestie de [antaj. Cum st`teau lucrurile cu Hallam Dayne? R`m`sese cu impresia c`-i privea de sus crea]iile, iar ca persoan` o considera total lipsit` de interes. Nu lu` nici o hot`râre. |n urm`toarele patru zile, \[i impuse s` nu se mai gândeasc` la problem` [i \[i continu` c`l`toriile de afaceri. Zbur` \n Tenerife [i colind` Santa Cruz, vizitând o parte din adresele primite de la domnul Barron. Reveni la Las Palmas [i \[i not` cu grij` comenzile \n carnet. Totu[i, \n minte \i st`ruia permanent \ntrebarea: s` accepte invita]ia [i s` r`mân` la Ventura m`car câteva luni? Fe]ele copiilor \i reveneau \n memorie. Joel Barron va avea mereu grij` de bun`starea lor, dar poate c` asta nu era suficient. |i iubea, \n felul lui, dar \n acest moment copiii aveau nevoie de o femeie, care s` participe la jocurile lor copil`re[ti, s` râd` cu ei, s`-i mângâie [i s`-i dezmierde. |n]elese c` decizia fusese deja luat`.
Capitolul 2 Pe timpul scurtului zbor spre Ventura, Lucie reflect` \n continuare la \n]elepciunea pasului pe care era gata s`-l fac`. Pân` acum, \n ultimele zile, fusese prea ocupat`. |[i cump`rase câteva rochii, o pereche de pantaloni marin`re[ti [i o hain`, spunându-[i c` \n Las Palmas exista o mai mare varietate sortimental`; \ndeplinise formalit`]ile necesare pentru a p`r`si hotelul [i se ocupase de rezervarea biletului de avion spre Ventura; \i scrisese domnului domnului Thornton, dându-i noua adres`. Toate astea o \mpiedicaser` s` analizeze \n am`nunt situa]ia \n care urma s` se g`seasc` la vila Sirena. Acum Acu m era era pre preaa târz târziu iu pen pentru tru eve eventu ntuale ale reg regret rete. e. Dom Domnul nul Bar Barron ron o a[te a[tepta pta la aterizare, a[a cum \i promisese. R`spunsul lui fusese o telegram` concis`: „vino miercuri – stop – te a[tept la aeroport – stop“. Nici o semn`tur`. Nici o formul` de polite]e. Poate c`-[i regreta deja gestul impulsiv. Totu[i, fu de ajuns s`-l vad` la ie[irea din vam` ca s`-i vin` inima la loc. Rela]iile dintre ei erau cu totul altele. Urma s`-i fie musafir – mai \nainte, nu avusese decât statut de cuno[tin]` \ntâmpl`toare. – Cum ai c`l`torit? \ntreb` el, \n vreme ce pornea motorul. – Foarte pl`cut. |i ar`t` câteva atrac]ii turistice locale, iar ea admir` peisajul nisipos punctat de palmieri [i ocazional de c`su]e albe, cu acoperi[ plat. Ici [i colo, pe marginea drumului, se vedeau \ngr`m`diri de peri pitici.
IARN~ |N CANARE
29
|[i spuse c` nu trebuia s` cread` \n existen]a altor motive care s`-l fi \mpins s-o invite. N-avea rost s` interpreteze \ntâmpinarea c`lduroas` [i zâmbetul lui ca dovezi c` o pl`cea. La vil`, Jessica [i Daniel o a[teptau la poart`. – I-am spus lui Daniel c` c` ai s` te \ntorci s` s` stai cu noi, se l`ud` l`ud` Jessica. – {i iat`-m`, r`spunse Lucie, \mbr`]i[ându-i pe amândoi. O luar` \nainte s`-i arate camera, iar Joel \i urm`, ducând valizele. – Sper s`-]i plac`, spuse el. – Ah, este \ncânt`toare. Una din ferestre, cu un mic balcon, d`dea spre mare, iar cealalt` oferea un peisaj colinar. Pere]ii, zugr`vi]i \n verde-apos, contrastau cu nuan]ele maroniu-ro[cate ale mobilei de mahon. |ntr-un col] se afla un dulap mare. Pardoseala de gresie era acoperit` cu carpete \n culori pastelate. – Pot s` te ajut la despachetat? \ntreb` Jessica, plin` de zel. – Mi s-a spu spuss c` c` masa masa va fi gat gataa \n \n vreo vreo jum jum`ta `tate te de cea ceas,s, dec declar lar`` Joel Joel,, din din prag, a[a c` vino, \ndat` ce termini – [i nu-i l`sa pe cei mici s` te bat` la cap. – S-o batem la cap! murmur` Jessica, cu profund dispre]. Nu facem a[a ceva, unchiule Joel! |ns` el plecase deja. deja. Baia este al`turi, \i spuse ea Luciei. Camera noastr` e vizavi. Lui Daniel \i e team` s` stea singur. Dar când va \mplini [ase ani n-o s` se mai team` s` doarm` singur. – Nici acum nu mi-e fric`, protest` Daniel. Jesica \i arunc` o privire \n care se amesteca grija fr`]easc` [i ne\ncrederea fa]` de declara]ia lui. Apoi, reveni la ideea de a o ajuta pe Lucie, umblând de colo pân` colo cu umera[ele, aranjând pantofii \n dul`pior [i vorbind toat` vremea despre unchiul Joel [i unchiul Hallam, ca [i despre Bernarda, fata care tocmai plecase. – Era dr`gu]`, dar nu ne l`sa s` intr`m \n buc`t`rie. – Poate c`-i era fric` s` nu v` arde]i, sau s` nu v` op`ri]i cu ap` clocotit`. – Nici vorb`, declar` declar` Jessica. Spunea c` nu vrea s` se \mpiedice mereu mereu de noi, dar dup` mine – f`cu o pauz` de efect – cred c` nu voia s` vedem ce pune \n mâncare.
30
VIVIAN STUART
– P`i, toate buc`t`resele au re]etele lor secrete, râse Lucie. – Ne-a fost destul de greu s` ne obi[nuim cu mâncarea, oft` Jessica. |n Anglia, aveam o mul]ime de lucruri bune: torturi de ciocolat`, fursecuri, jeleuri [i uneori pl`cint` cu prune. – {i aici, cu ce le-a]i \nlocuit? – Banane, \[i \ncre]i ea nasul, dezgustat`. – Uneori, primim pepene, interveni in terveni Daniel, [i-mi place. – Mai târziu, poate poate c` o s` v` fac ni[te [arlote cu fructe, fructe, promise Lucie. Ce spune]i? – Sun` bine, aprob` Jessica. Uite, aici este baia. |ntoarse cheia \n broasc` [i trase z`vorul. Lucie nu se a[teptase la instala]ii sofisticate la o cas` atât de izolat`. Pere]ii acoperi]i cu faian]` turcoaz se asortau cu panourile cabinei de du[; prosoapele de pe suporturile nichelate aveau aceea[i culoare; covora[ul castaniu completa senza]ia de lux. Pe peretele opus, era vizibil` u[a ce d`dea spre camera copiilor. – Ce bine c` avem baia la mijloc, spuse Lucie. Jessica se duse la chiuvet` [i se sp`l` pe mâini. Apoi, \l \ndemn` pe Daniel s` fac` la fel, \nainte de mas`. Copiii o conduser` pe Lucie \n sufragerie, unde-i a[tepta domnul Barron, pu]in impacientat. – Sper c` nu i-ai l`sat s` te toace cu vorb`ria. – N-a fost cazul, zâmbi Lucie. M-au ajutat s` m` familiarizez cu locul. O femeie matur` aduse mâncarea, iar Lucie presupuse c` era noua menajer`. Hallam nu-[i f`cu apari]ia, iar când Jessica \i remarc` absen]a, Joel Barron le spuse c` obi[nuia s` sar` peste mese când lucra, \nlocuindu-le cu o sticl` de vin. – Dar azi nu n u lucreaz`, insist` Jessica. S-a dus \n port. – De unde [tii c` nu s-a \ntors? \ntreb` Joel, privind-o insistent. – P`i, a plecat plecat pu]in \nainte de venirea voastr`. Zicea c` n-are de gând s` fac` parte din … comitetul de primire – orice ar \nsemna asta. – N-a N-arr tre trebui bui s` bâr bârfe[ fe[ti, ti, Jes Jesica ica,, \i f`c f`cuu obs observ erva]i a]iee unc unchi hiul, ul, iar feti]a ro[i.
IARN~ |N CANARE
31
Dorind s` abat` discu]ia, Lucie se gr`bi s` pun` o \ntrebare despre port. – Este Est e situat situ at la vreo jum`tate ju m`tate de mil` de aici, aici , r`spunse r`sp unse Joel. Este un un port micu], pesc`resc, dar ne este foarte folositor. Unul dintre pescari ne aprovizioneaz` cu pe[te proasp`t [i, \n timpul liber, se ocup` de gr`din`. – Adic`, Alberto, interveni Jessica, care-[i revenise deja. E simpatic, dar vorbe[te o spaniol` ciudat`. – E un dia dialect lect \ng \ngrozi rozitor tor,, expl explic` ic` Joel râz râzând. ând. NuNu-ll \n] \n]ele elegg \ntotdeauna, dar are grij` [i de barca noastr`. – Ah, ave]i o ambarca]iune? Cât este de mare? Pusese \ntrebarea de dragul discu]iei, nu fiindc` s-ar fi priceput. – E o [alup` cu motor [i cabin`. Este proprietate comun`, a lui Hallam [i a mea. Dar inten]ion`m s` ne lu`m un iaht. – Când ne purt`m bine, se izmeni Jessica, avem voie s` ne plimb`m cu barca. – |n]eleg, e un fel de recompens` special`. – P`i, mereu suntem avertiza]i, replic` replic` fata. „Nu face asta, nu face aia!“ A[a c` trebuie s` fim foarte cumin]i. – Doamne fere[te! exclam` Joel. Rar se \ntâmpl` s` treac` o zi f`r` s` fim obliga]i s`-i scoatem la o rait` prin golf. O amenin]` cu degetul pe Jessica. Fii atent`, domni[oar`, data viitoare s-ar putea s` r`mâi acas`. Jessica zâmbi dezarmant, dar t`cu. De la vârsta asta fraged`, pricepuse deja c` exist` ocazii când nu-i indicat s` profi]i de privilegiul femenin al ultimului cuvânt. Dup`-amiaz`, Lucie r`mase singur` \n camer`. Copiii fuseser` trimi[i s` stea \n pat, fie c` dormeau sau nu. Joel se retr`sese \n atelier [i señora Matana, menajera, se bucura de o meritat` siest`, dup` o diminea]` de g`tit [i muncit prin cas`. Deocamdat`, Lucie era \ncântat` de primire, cu excep]ia motivului absen]ei lui Hallam Dayne de la mas`. Dac` Jessica nu prea pricepuse expresia, Lucie [tia exact ce voise s` spun` el cu „comitetul de primire“. |[i spuse c` trebuia s` fie foarte grijulie cu domnul Dayne, \ntrucât el era proprietarul vilei.
32
VIVIAN STUART
La cin`, totu[i, nelini[tile ei se risipir`. Domnul Dayne o salut` cât se poate de amical, scuzându-se pentru absen]a din timpul zilei. – Am ie[it cu barca, explic` el. |n ultima vreme a avut unele defec]iuni, a[a c` i-am f`cut o prob`. Lucie observ` expresia de surpriz` ap`rut` pe figura lui Joel [i pricepu c` el nu [tiuse nimic. – Trebuie s-o scoatem la plimbare [i pe domni[oara Durrant, cândva, cândva, dac` nu cumva \i este fric`, sau sufer` de r`u de mare. – |mi plac b`rcile, b`rcile, dar n-am ie[it niciodat` niciodat` pe mare agitat`, replic` replic` ea. – Pe aici, rar avem parte de valuri, o asigur` Joel. Uneori, mai vin furtuni, sau vânturi puternice, dar per total marea este calm`. – Un lucru putem face, interveni Hallam, zâmbind. S` renun]`m la formalism, la „domni[oara Durrant“ [i „domnul Barron“. Sper c` nu te superi dac` am s`-]i spun Lucie? – Nici vorb`. |n gând, deja trecuse la numele lor de botez, iar pe viitor ar fi fost greu de evitat un eventual familiarism ofensator. A doua zi, copiii o escortar` pân` la s`tucul Molino del Torre. V`zu portul, un mic chei, lâng` care se leg`nau lene[e câteva b`rci pesc`re[ti. – Iat` I at` [i barca noastr` noastr`!! ar`t` a r`t` Daniel Daniel.. Vino V ino s-o vezi. O trase t rase de mân` de-a lungul cheiului denivelat. Lucie privi \n jos la [alupa acoperit` cu o hus`. – Frumoas` barc`, aprecie ea. Cum se nume[te? – La Sirena, r`spunse Jessica. Are numele `sta fiindc` apar]ine casei noastre, Villa Sirena. Daniel se apleca riscant peste marginea cheiului. – Fii atent, Daniel! Lucie f`cu un pas spre el [i \l prinse de mân`. Ai s` cazi \n ap`! – A p`]it-o de câteva ori, coment` Jessica. Mereu trebuie s`-l pescuiasc` cineva. – {tii s` \no]i? \l \ntreb` ea. – Aproape! r`spunse el indignat. Adic`, nu prea. – |ncearc` s` pluteasc`, pluteasc`, dar se duce la fund. E prea gras! spuse spuse Jessica, f`când o grimas`.
IARN~ |N CANARE
33
– Va trebui s` te \nv`]`m, suger` Lucie. – {tii s` \no]i, s` te scufunzi [i s` schiezi pe ap`? se interes` Jessica. – Nu chiar a[a. |not destul de bine, dar nu m` prea pricep la scufundat [i n-am \ncercat niciodat` s` fac schi nautic. – S`-l vezi pe unchiul Hallam. E grozav. Se ]ine pe schiuri cu o singur` mân`. |mpreun`, explorar` [i restul s`tucului, precum [i hanul, \n fa]a c`ruia existau câteva mese. – Aici st` Alberto, spuse Jesica, ar`tându-i o c`su]` alb`, pe ai c`rei pere]i erau \ntinse la uscat ni[te plase de pescuit portocalii. Trecur` mai multe zile. Lucie se sim]ea de parc` ar fi f`cut parte dintre turi[tii veni]i s`-[i petreac` iarna \n insule. Venise \n octombrie, a[a c` prinsese \ntreg sezonul. Acum, \n noiembrie, \ncepu s` se \ntrebe cum ar fi putut s` rezolve comenzile primite, astfel \ncât s` nu piard` vânz`rile de Cr`ciun.. – Aveam inten]ia inten]ia s` accept cât mai multe comenzi, comenzi, i se dest`inui dest`inui ea lui Joel. Apoi Apoi m-a[ m-a[ fi dus acas` acas` s` le execut execut [i a[ fi revenit s` le aduc. {i tot a[a. – Navet`! Ei bine, ]i-am mai spus c` e[ti binevenit` s` lucrezi \n atelierul meu. – {tiu, dar nu vreau s` deranjez [i – afar` de asta – n-am scule [i nici materie prim`. – Hm. Joel c`zu pe gânduri. }i-a[ putea furniza [i scule [i materialele necesare. De fapt, vrei s` spui c` preferi s` lucrezi singur`. – Nu-s decât o novice, declar` ea, ro[ind, [i comit multe gre[eli. A[ putea lucra \n dormitor. Astfel, nu ]i-a[ mai sta \n cale. El o privi cu aten]ie, provocându-i o accelerare a pulsului. – Cum vrei, spuse dintr-o dat` [i se \ndep`rt` pe alee. Lucie se sup`r` pe propria reac]ie. Joel voise s-o ajute, iar ea respinsese oferta. Urc` \n dormitor [i c`ut` un col]i[or unde s`-[i amenajeze un spa]iu de lucru. Loc era suficient. N-avea nevoie decât de o m`su]`. |n minte \i st`ruia o avertizare de pericol. Se sim]ea atras` de Joel [i \i respecta arta; o tratase cu bun`tate [i generozitate, dar ea [tia c` nu are voie s` spere la o rela]ie mai intim`.
34
VIVIAN STUART
Dincolo de orice posibil` reprocitate a sentimentelor din partea lui, nu era \nc` preg`tit` pentru o leg`tur` mai profund`. Ultima experien]` \n domeniu \i t`iase cheful de-a mai \ncerca. Nici m`car domnul Thornton n-avusese habar c` ea avea [i alte motive s` p`r`seasc` Anglia. |ncerca s` dea uit`rii acele momente nepl`cute, tr`darea pe care o suferise. Una din colegele de apartement ghicise, dar Lucie se mul]umise s` zâmbeasc` [i nu-i d`duse detalii. – Unchiul Joel ne scoate la plimbare cu barca, o inform` Jessica, a doua zi. – Foarte bine. Diminea]` sau dup`-amiaz`? – Dup` Du p` ce ne n e facem f acem sies siesta. ta. Dimin Diminea]a ea]a nu poate poate,, fiindc f iindc`` lucrea l ucreaz` z` \n \n [opron. Ochii feti]ei se l`rgir` \ntr-un acces de groaz` simulat`. Ooh! N-avem voie s`-l deranj`m acolo. – |n [opron? Probabil c` acolo-i atelierul. – Da, [tiu. Cioc`ne[te toat` ziua, chicoti Jessica. St`m afar` [i râdem, dar f`r` s` ne aud`. – Foarte bine, râse Lucie. Dac` v-ar auzi, ar putea strica lucrarea. La ce or` pleca]i? – Pe la patru, cred. S` fii preg`tit`. – De ce? Sunt invitat`? – Bine\n] Bine\n]eles eles.. Mi-a Mi-a atras atras aten aten]ia ]ia s` nu uit s-o s-o anun] anun] pe Lucie Lucie.. Acum Acum nu-]i nu-]i mai spune „domni[oara Durrant“, nu-i a[a? – P`i, nu. Dar [i voi face]i la fel. – „Domni[oara Durrant“ suna ca o profesoar` fioroas`. Cuvântul „profesoar`“ \i aminti c` nu f`cuse \nc` nimic pentru educa]ia celor mici. La \nceput, declarase c` nu voia s` fie considerat` guvernant`. |ntre timp, ajunsese la concluzia c` o or` de \nv`]`tur` pe zi n-avea cum s` le strice. Totu[i, nu putea s` instituie noul program f`r` aprobarea lui Joel. Subiectul trebuia atacat cu mult` diploma]ie. La prânz, Hallam \[i f`cu apari]ia, dar nu [i Joel. – Lucreaz` Lucreaz`,, explic` explic` Hallam. Hallam. Se pare pare c` cei doi pici au insistat s` ias` cu barca dup`-amiaz`, a[a c` s`rmanul unchi este nevoit s` sar` peste prânz. Jessica \l privi cu candoare ultragiat`.
IARN~ |N CANARE
35
– Señora Matana i-a dus mâncarea la [opron. Am v`zut-o. Era [i o sticl` de vin. – Nimic nu se poate \ntâmpla \ntâmpla pe aici f`r` [tirea ta. E[ti n`scut` s` devii spion. – Spion? \ntreb` Daniel. Cine e spion? |mi plac pove[tile cu spioni. Lucie \i rug` s` lase spionajul [i s`-[i termine masa. Mai târziu, a[ezat` pe un [ezlong din gr`din`, citea o carte \mprumutat` de la Joel. Din când \n când, auzea zgomotele venite din atelier [i zâmbea, amintindu-[i de spusele Jessic`i. Probabil c` a]ipise [i se trezi cu Hallam al`turi. – Iart`-m` c` te-am deranjat, \[i ceru el scuze. – Nu dormeam, sus]inu ea, \n ciuda expresiei de ne\ncredere de pe chipul lui. – Chiar te intereseaz` prelucrarea argintului? |ntrebarea o surprinse. Se ridic` [i r`spunse: – Bine\n]eles! De ce \ntrebi? El zâmbi lene[, dar ea nu-i urm`ri gura ci ochii, duri ca ni[tre pietre pre]ioase. – Ah, fetele obi[nuiesc s` adopte o meserie doar fiindc` sunt interesate de rezultatul final. Nu le prea intereseaz` procesele intermediare. – Crezi c` m-am apucat de f`cut bijuterii doar fiindc` \mi place s` le port? – Ei bine, \[i aprinse el o ]igar`, e posibil s` fi ales ales convins` fiind c` ai talent [i cu ideea c` sunt mai pu]ini concuren]i, dar puteai la fel de bine s` te apuci de design vestimentar sau de gazet`rie. – Nu \n]eleg, spuse spuse ea scuturându-[i pletele. pletele. Am vrut s` realizez piese de argint Uneori, folosesc [i monturi de pietre pre]ioase [i \mi face pl`cere tot procesul de produc]ie. Nu doar rezultatul final. – |nseamn` c` te deosebe[ti pu]in de majoritatea femeilor. Avea senza]ia c` \ncerca s-o ademeneasc`, dar nu-i pricepea scopul. – Ca pictor, sunt sigur` c` nu te intereseaz` doar tabloul terminat. Probabil c`-]i place s` aplici straturile de vopsea, s` vezi cum \ncep s` se materializeze ideile.
36
VIVIAN STUART
– Desigur. Dar am dou`zeci [i [ase de ani [i, de la [aisprezece, nu fac nimic altceva. Asta este via]a mea – [i la fel stau lucrurile [i cu Joel. – {i dup` tine, tine, sunt o simpl` diletant`, care-[i pierde pierde vremea pân` … Se opri brusc. – Pân` la m`riti[, voiai s` spui, râse el \nceti[or. – Din preocup`rile mele actuale nu face parte [i c`s`toria, declar` ea cu r`ceal`. – Oare! murmur` el. Dar nu te considera ofensat`. Joel [i cu mine obi[nuim s` vorbim deschis [i sper c` vei face la fel. – Poate c` am \nv`]at s`-mi ]in gura – de obicei, ad`ug` ea, amintindu-[i de ie[irea pe care tocmai o avusese. – {i nu te sim]i jignit`? Tonul lui potolit l`sa s` se \n]eleag` c`, de fapt, nici nu conta. – Nu, sigur c` nu, \l asigur` ea. – |n cazul cazul `sta, n-ai vrea s`-mi vizitezi atelierul? N-o s`-]i ar`t tot ce am lucrat [i nici pânzele neterminate. Lucie se uit` la ceas. Era patru f`r` zece. – Ei bine … acum? – Da. De ce nu? – Poate o putem l`sa pe alt` dat`. Am promis s`-i \nso]esc pe copii \n plimbarea cu barca. Expresia fe]ei lui se schimb` imediat. Acum reflecta o surpriz` batjocoritoare. – Ah, nu-mi d`dusem seama – atunci trebuie s` mergi, f`r` discu]ie. Joel nu lanseaz` invita]ii cu u[urin]`. Sper c` nu te-am re]inut. Du-te [i distreaz`-te. Porni spre vil`, l`sând-o profund \ncurcat`, ne[tiind cât de mult \l ofensase. Regreta c`-i refuzase invita]ia, mai ales c` toat` lumea o avertizase s` nu intre \n atelierul lui. Aparent, nici el nu n u era prea darnic cu asemenea favoruri. Cu toate astea, Lucie avea senza]ia nepl`cut` c` \i [tiuse programul. |i f`cuse propunerea doar ca s-o pun` \n fa]a unei dileme. Poate c` nu voise decât s-o \ntârzie, \n a[a fel \ncât Joel s` se enerveze c` a fost l`sat s` a[tepte.
IARN~ |N CANARE
37
Nu mai era timp de analizat lucrurile. Se gr`bi s` urce, sperând s` nu dea ochii cu Hallam, [i \mbr`c` \ntr-o pereche de pantaloni de pânz` [i un pulover. Jesica [i Daniel ie[iser` deja pe verand`, ner`bd`tori. – |mi place cum \]i st`, coment` admirativ Jessica. – O ]inut` nu numai frumoas`, dar [i potrivit` ocaziei, aprecie Joel, al`turându-li-se. Haide]i. |nainte, ga[ca vesel`! Plecar` pe plaj`, evitând \ngr`m`dirile de cactu[i. Spre dreapta, se vedea drumul, m`rginit de câ]iva palmieri, iar mai departe, un vârf apar]inând catenei muntoase centrale. Forma curioas` a acestui pisc \i mai atr`sese aten]ia. Versan]ii erau scobi]i de parc` o ghiar` uria[` s-ar fi jucat acolo pe vremea când roca fierbinte era \nc` maleabil`. – Are origine vulcanic`? \l \ntreb` pe Joel, care mergea al`turi. – Es Este te vu vulc lcan anic ic la or orig igin inee [i a fo fost st re remo mode dela latt de ma maii mu multltee er erup up]i]ii,i, da dar r [an]urile alea sunt datorate eroziunii. Peisajul Peisajul a fost modificat de de vânt [i de ploi. O luar` pe poteca ce cobora pân` la malul m`rii, [i traversar` promontoriul care ad`postea portul [i s`tucul Molino de la Torre. Dup` ce Joel verific` nivelul uleiului [i al motorinei, pasagerii se urcar` la bord [i pornir` spre larg. P`rul [aten al Luciei flutura \n vânt, a[a c` \l leg` cu o e[arf`. La ie[irea din port, barca se cl`tin` câteva clipe, sub influen]a valurilor laterale. Jessica [i Daniel erau \n culmea \ncânt`rii, dar Lucie se \ntreb` dac` nu gre[ise mâncând prea mult. Dar dup` ce schimbar` direc]ia, La Sirena reveni la o \naintare lin`, despicând valurile f`r` efort, iar Lucie uit` de teama de a nu se face de râs. – Am putea merge la Corvario, dac` vrei, propuse Joel. – Da, da, v` rog! insist` Jessica. – Tu, Tu , domni[oar`, ai s` a[tep]i s` fii \ntrebat`, o admonest` Joel. Ce p`rere ai, Lucie? – Da, mi-ar pl`cea, dac`-]i convine. Nu-i prea departe? – Nu. Uneori, prefer s` merg acolo cu barca, \n loc s` iau ma[ina. Execut` o \ntoarcere cu aproape o sut` optzeci de grade, apoi \ncepu s`-i arate Luciei locurile interesante de pe coast`.
38
VIVIAN STUART
– Uite vila noastr`! n oastr`! strig` Jessica. Peste câteva clipe, Joel \i indic` o alt` vil`, coco]at` pe faleza stâncoas`. – {i acolo st` Rosanna. Casa p`rea \n pericol s` alunece \n mare. De când venise la vila Sirena, Rosanna nu mai trecuse pe acolo – cel pu]in nu \n prezen]a Luciei. Se \ntreb` dac` spaniola obi[nuia s`-i viziteze, sau prefera atmosfera mai trepidant` a ora[ului. Se apropiau de port, a[a c` Joel reduse viteza [i manevr` spre un loc liber de acostare. – Precis o s` vre]i \nghe]at`, le spuse el copiilor, ajutându-i s` urce pe chei. – Da, te rug`m, veni la unison u nison r`spunsul. |i conduse la o cafenea de pe chei [i comand` \nghe]ate pentru cei mici [i cafele pentru Lucie [i pentru el. – Dac` tot am ajuns aici, a[ putea s` dau o rait` pe la magazinul de la care m` aprovizionez cu materie prim`. Vrei s` ai grij` de Jessica [i de Daniel pân` m` \ntorc? – Desigur, r`spunse Lucie. Mi-ar pl`cea s` v`d [i aceast` parte a ora[ului. Pân` acum, n-am mai ajuns \n port. – N-am s` lipsesc mai mult de jum`tate de or`, a[a c` nu te \ndep`rta prea mult. Ne \ntâlnim la barc`. |l urm`ri cum traversa pia]a. |nalt, cu umeri largi, ar`ta ca un b`rbat care [tie exact \ncotro se \ndreapt` [i ce are de f`cut. |[i zise c` dac` l-ar fi v`zut apropiindu-se, senza]ia ar fi fost mult mai intens`. Dar \[i \nfrân` imagina]ia. Nu [tia destule despre el – de exemplu, dac` fusese c`s`torit vreodat`. Jessica [i Daniel cuno[teau \mprejurimile \n am`nunt [i se ar`tar` gata s`-i arate locurile [i oamenii. – B`trânul de colo doarme toat` ziua, spuse Jessica, indicându-i un pescar \n vârst` care mo]`ia cu capul pe o gr`mad` de plase. – Probabil c` pescuie[te toat` noaptea, iar ziua e obosit. – Ah, nu, o contrazise Jessica. Noaptea, strope[te str`zile cu un furtun.
IARN~ |N CANARE
39
– {i \n cazul `sta are dreptul s` se simt` obosit peste zi. Oricum, de unde [tii ce face noaptea? – L-am \ntrebat. – Probabil \ntr-unul din rarele momente când e treaz? – Dac` nu m` crezi, hai s` vorbim cu el. |l cheam` Juan. – Nu, nu-l nu- l deranja. Sigur c` te cred, se gr`bi ea s` adauge. Daniel r`m`sese cu gura c`scat` \n fa]a unui b`rbat care vindea mici figurine de lemn, reprezentând animale. |ntinse degetul spre un c`lu] gri, iar Lucie \ntreb` cât costa. |i d`du omului cele câteva pesetas [i-l f`cu fericit pe Daniel. – Nu-i frumos s` ceri lucruri, Daniel, \l dojeni sor`-sa. Apoi se \ntoarse spre Lucie cu aerul ei adult, atât de precoce la o feti]` de nou` ani. Nu-i mai face pe plac, Lucie, sau ai s` r`mâi f`r` bani. Oricum, cred c` ai pl`tit prea mult. Unchiul Joel spune c` niciodat` n iciodat` nu trebuie s` dai mai mult de jum`tate din cât cer vânz`torii. – Nu m` prea pricep s` m` târguiesc, admise Lucie. Dup` ce afl` toate ciud`]eniile cheiului [i aleilor, despre cele dou` hanuri rivale [i despre diferitele ambarca]ii ancorate, Lucie \[i spuse c` era vremea s` se \ntoarc` la barc`. – Doamne! Unchiul Joel ne-o fi a[teptând! A trecut un ceas de când a plecat. Se gr`bir` s` ajung` la locul de acostare, doar ca s` constate c` Joel nu ap`ruse \nc`. Veni dup` câteva minute. – Scuza]i-m` c` v-am f`cut s` a[tepta]i. Am fost re]inut la pr`v`lie mai mult decât credeam [i m-am \ntâlnit cu … – Abia am ajuns [i noi, recunoscu Daniel. N-am a[teptat deloc. – Adev`rat, \nt`ri Lucie. – Bine. Se urc` la bord [i-i ajut` [i pe ei. |ntoarse barca [i abia apoi \[i relu` ideea. M-am \ntâlnit cu Rosanna. |]i | ]i aduci aminte – domni[oara del Rey. Lucie aprob` din cap. Ne-a invitat la cin`, mâine sear`. Lucie crezu c` invita]ia se referea la el [i la Hallam [i nu se mai gândi la problem` pân` a doua zi, când Joel \i spuse:
40
VIVIAN STUART
– Crezi c` cei mici se vor descurca? Ne vom \ntoarce târziu. – Nici o problem`. Am s` fiu aici. – Ba nu, credeam c` ai \n]eles c` ai fost inclus` \n invita]ia Rosannei. – Nu. – P`i, ai face bine s` vii cu noi, fiindc` altfel s-ar sim]i jignit`. S` fii gata pe la opt. – Nu-mi place s`-i las singuri pe copii. – Atunci roag-o pe doamna Matana s` r`mân` cu ei pân` ne \ntoarcem. Promite-i ni[te bani \n plus. Señora Matana locuia \n sat [i venea zilnic s` g`teasc` [i s` fac` ordine. De obicei, se \ntorcea acas` dup` masa de sear`. Lucie se \ndoia c` va accepta s` stea mai mult, neanun]at` din vreme. Femeia corpolent` tocmai prepara cina. |ntr-o spaniol` greoaie, Lucie \i explic` situa]ia. – Pân` la ce or`? vru ea s` [tie. – Nu sunt sigur`. Nu foarte târziu. Poate pân` pe la unsprezece. Era con[tient` c` probabil spusese un neadev`r, fiindc` aflase c` obiceiul spaniol era ca cina s` \nceap` târziu, iar distrac]ia s` se prelungeasc` mult dup` miezul nop]ii. Doamna Matana fu de acord. – Domnul Barron sau domnul Dayne o s` te duc` acas` cu ma[ina, ad`ug` Lucie, sperând ca m`car promisiunea asta s` se adevereasc`. – Si, Si, Si, señorita. Poate pute]i trimite un mesaj mesaj la mine acas`, acas`, ca s` s` [tie. [tie. – Desigur. Spune-mi adresa. – Calle Verde, Verde, num`rul opt. O s` v` spun` feti]a cum se ajunge acolo. Dar Jessica declar`: – N-ai cum s-o g`se[ti, pân` nu vei cunoa[te mai bine satul. Este o str`du]`. Vrei s` vin cu tine? – Bun` idee, fu Lucie de acord. – Mai bine \l lu`m [i pe Daniel. Dac` nu-s aici s` am grij` de el, aproape sigur va face vreo boroboa]`. Pe când cei trei apucau pe scurt`tur`, printre coline, Lucie se \ntreb` dac` nu cumva atitudinea proteguitoare a Jessic`i tindea s` sufoce
IARN~ |N CANARE
41
personalitatea b`iatului. Adoptase ceva din comportamentul celor dou` m`tu[i b`trâne, de care-i sc`pase Joel. Cei doi aveau nevoie de prieteni de aceea[i vârst`. F`r` ajutorul Jessic`i, Lucie n-ar fi descoperit niciodat` c`su]a. Calle Verde nu era decât o alee \ngust` [i \nclinat`, printre dou` case. – Parc` ar fi o gaur` \n zid, nu-i a[a? spuse Jessica. Pe la jum`tatea aleii, un pasaj se deschidea spre dreapta, iar num`rul opt era \nghesuit \ntr-un col]. O feti]` de cinci-[ase ani r`spunse la u[`, iar Lucie se preg`tea s` transmit` transmit` mesajul, când Jessica Jessica \ntreb` \n spaniol`: – Mama ta este acas`? Spune-i s` vin`. Peste câteva clipe, la u[` veni o femeie tân`r`. – Doamna Matana – \ncepu Lucie, dar asta o alarm` pe femeie, care se gândi imediat la vreun accident suferit de mama ei. Dup` câteva minute de explica]ii, situa]ia se clarific`. Ajuns` la o distan]` de unde nu mai putea fi auzit`, Lucie \[i permise un oftat de u[urare. – V`d c` o s` fiu obligat` s` \nv`] limba. Tu cum ai reu[it, Jessica? – Mai discut cu Alberto, când lucreaz` \n gr`din`, iar uneori unchiul Joel \mi vorbe[te \n spaniol`, ca s` \nv`]. Spune c` este grozav grozav dac` \nve]i dou` limbi pân` cre[ti mare. – |ntr-adev`r. Trebuie s` m` aju]i, Jessica. Deocamdat`, nu [tiu decât câteva cuvinte. Când ajunser` acas`, Jessica \[i manifest` curiozitatea cu privire la invita]ia primit` de Lucie. – Rosanna – adic` domni[oara del Rey; n-avem n- avem voie s`-i spunem pe nume – probabil c` te place, Lucie. – Nu ne-am \ntâlnit decât o singur` dat`, a[a c` n-are cum s`-[i fi format o p`rere. – De noi, nu-i place. Spune c` suntem suntem un handicap handicap.. Ce \nseamn` asta? – Un dezavantaj. – Da, \ntr-adev`r. Zice c` unchiul Joel n-ar fi trebuit s` ne ia. – Cred c` el e cel mai \n m`sur` s` aprecieze, declar` diplomatic Lucie. Acum, trebuie s` m` preg`tesc. Nu voia s` \ncurajeze bârfa pe seama Rosannei, sau a celor doi b`rba]i.
42
VIVIAN STUART
– O s`-mi ar`]i rochia, \nainte de plecare? – Desigur. Garderoba ei pentru ocazii era foarte restrâns`. Venise \n Canare f`r` s` se gândeasc` la evenimente mondene. Avea o singur` fust` lung` de sear`, cu un imprimeu \n nuan]e subtile de purpuriu [i mov, cu o centur` lat`, o bluz` cu mâneci lungi [i butoni, de culoarea lavandei. Le luase cu ea doar fiindc` erau realizate dintr-un material sub]ire [i purtau semn`tura unui faimos designer. P`rul castaniu \i ajungea pân` la umeri [i se ondula spre vârfuri. Fu extrem de grijulie cu fardurile, apelând doar la o u[oar` umbr` pe pleoape [i la o nuan]` deschis` de ruj. |n cele din urm`, complet` preg`tirile cu un parfum nu prea scump, cump`rat din Las Palmas. – O, ce frumos miro[i, coment` Daniel, \n vreme ce Lucie se l`sa admirat` de cei mici. – Frumoas` ]inut`, remarc` Jessica, studiind-o de sus pân` jos. Când am s` pot purta [i eu o astfel de fust`? – Peste câ]iva ani, r`spunse Lucie, s`rutând-o. Nu-]i dori s` te maturizezi prea devreme. Când se al`tur` b`rba]ilor, lâng` ma[in`, fu bucuroas` c` purta cea mai bun` ]inut`. Amândoi aveau papion [i smoching. Evident, cina la Rosanna constituia un eveniment. Citi aprobare \n ochii lui Joel [i se sim]i mul]umit`. Hallam o privi rece [i spuse: – Ai face bine s` stai \n spate. N-a[ vrea ca fusta aia s` se \ncurce \n schimb`torul de viteze. Apoi se urc` la volan. Joel \i deschise portiera [i fu cât pe ce s-o urmeze, dar se r`zgândi [i se a[ez` lâng` Hallam. Lucie prinse \n retrovizor un zâmbet trec`tor al lui Hallam. Apoi tr`s`turile lui revenir` la normal [i plecar`. Dup` scurt` vreme, o luar` la dreapta pe un drum \n serpentine, ceva mai larg decât o potec`. – De obicei, nu mergem cu ma[ina, \i explic` Joel, \ntorcându-se \ntorcându-se spre ea. Exist` o potec` de pe plaj`, dar e destul de abrupt`, nepotrivit` pentru ]inuta de sear`.
IARN~ |N CANARE
43
Imediat ce fur` \ntâmpina]i \n holul spa]ios al vilei, Lucie \n]elese c` ea nu fusese de fapt invitat`. Ochii negri ai focoasei spaniole tr`dar` realitatea, cu toate c` Rosanna \[i reveni rapid [i o primi cu efuziune u[or exagerat`. Tot curajul Luciei se topi. Oare s` fi \n]eles gre[it Joel, sau o f`cuse deliberat, din cine [tie ce motive personale? Mama Rosannei, señora del Rey, era replica mai vârstnic` a fiicei. Avea p`rul negru, f`r` nici un fir alb, era ceva mai \mplinit`, iar tr`s`turile p`reau mai mature. Avea aceea[i privire sclipitoare [i de efect. La aperitiv, Lucie fu invitat` s` stea lâng` doamna del Rey, care vorbea o englez` decent`, chiar dac` nu la fel de fluent ca fiic`-sa. – E[ti aici – cât de mult? \ntreb` ea. – Doar de vreo dou` s`pt`mâni. – Nu, vreau s` spun – pân` când? Cât mai stai? Lucie pricepu c` femeia nu era la curent cu noua ei situa]ie. – F`r` termen – adic` adic` pentru mai mult` mult` vreme. Toat` iarna, probabil. Poate c` la var` am s` m` \ntorc acas`. Doamna f`cu semn c` \n]elegea, chiar dac` nu aproba. – Ai un c`min \n Anglia? Mam`, tat`? Lucie \i explic` pe scurt situa]ia de acas`, precum [i faptul c` venise \n Ventura s` lucreze, pe lâng` pozi]ia de guvernant` pe care o acceptase. – Ah, Joel are asistent? – O, nu, sunt departe de m`iestria lui. M-am specializat \n piese mai pu]in importante, \n bijuterii. Ochii doamnei se \nviorar`. – Asta \nseamn` c` ai mul]i bani. Bijuteriile sunt foarte pre]uite. – Nu \nc`, replic` Lucie. Mai am multe de \nv`]a \nv`]att [i crea]ii crea]iile le mele nu-s a[a de de scump scumpe. e. Rosanna d`du semnul mut`rii \n sufragerie, unde cinci tacâmuri fuseser` aranjate \n jurul mesei rotunde. Lucie st`tea \ntre doamna del Rey [i Hallam, \n vreme ce Rossanna se a[ezase strategic \ntre cei doi b`rba]i.
44
VIVIAN STUART
Din când \n când, Hallam \i adresa câte o remarc`, dar \n general conversa]ia era monopolizat` de Rosanna. Lucie se \ntreb` dac` nu cumva vreunul dintre b`rba]i era \ndr`gostit de Rosanna. Sau poate amândoi? Doamna del Rey o supuse unui interogatoriu privind gospod`ria lui Joel [i din din când \n când când apel` apel` chiar chiar la la el, pentru l`muriri \n limba limba spaniol`. spaniol`. Luciei i se p`ru c` masa nu se mai termina, având \n continuare senza]ia c` nu fusese invitat`. Totu[i, spre sfâr[itul serii, \ncepu s` \ntrevad` [i alt` posibilitate. Trecuser` to]i \n salon. Ferestrele largi d`deau spre ocean. Dup` un timp, Rosanna ie[ise pe terasa \ngust`, terminat` cu o balustrad` de beton, cerându-i lui Joel s-o \nso]easc`. Hallam [i doamna del Rey jucau c`r]i, tachinându-se reciproc, mai ales \n spaniol`. Lucie r`mase singur` o vreme, sim]indu-se str`in`. Brusc, Hallam se \ntoarse spre ea. – Lucie, nu trebuie s` pari atât de trist`, de[i te-am cam neglijat. Vino Vino s` vorbe[ti cu noi. Se ridicase s-o conduc` [i-i cuprinse mijlocul cu un bra]. Chiar \n clipa aceea, Joel revenea \n \nc`pere, \mpreun` cu Rosanna. Lucie sim]i c` ro[e[te. Gesturile libertine ale lui Hallam puteau s` n-aib` nici o semnifica]ie, dar nu voia ca Joel s`-[i imagineze c` s-ar fi pretat la un asemenea flirt. |n clipa aceea, \ntrev`zu adev`ratul scop al \ntregii seri. Fusese invitat` ca s` fie evaluat`. Cele dou` del Rey doreau s` afle mai multe lucruri despre ea [i dac` [ederea ei \mpreun` cu Hallam [i Joel reprezenta vreun pericol. Probabil c` interpretase gre[it surpriza ini]ial` a Rosannei, din cauz` c` nu se cuno[teau suficient. Era mult trecut de miezul nop]ii când p`r`sir` re[edin]a del Rey. Lucie spera c` señora Matana n-avea s` fie prea sup`rat` din cauza orei târzii. Joel conducea, iar Hallam se a[ezase pe bancheta din spate, lâng` Lucie. Ajun[i acas`, el cobor\ primul, aruncând peste um`r:
IARN~ |N CANARE
45
– |i spun femeii c` am venit [i o conduci pân` la Molino. Doamna Matana dormea profund pe un scaun de la buc`t`rie. Hallam o trezi [i o conduse pân` la ma[in`. – Gracias, murmur` Lucie. Muchas gracias. Când Hallam se \ntoarse, Lucie se afla la piciorul sc`rii. – Noapte bun`, \i ur` ea. El o ajunse din urm` [i-[i petrecu iar bra]ul \n jurul taliei ei. Lucie \ncerc` s` scape urcând mai repede. |n fa]a u[ii, se trase \ntr-o parte. – Trebuie s` v`d ce fac cei mici. – El o prinse de um`r [i o s`rut` pe tâmpl`. – Ai fost \ncânt`toare ast` sear`, Lucie. – |]i mul]umesc, [opti ea [i se gr`bi s` intre \n dormitorul copiilor, \nchizând u[a \n urm`. Jessica se foi la zgomotul f`cut de u[`. – Nu-i nimic, [opti Lucie, aprinzând lumina. Dar feti]a se \ntoarse pe partea cealalt` [i adormi imediat. Lucie a[tept`. Dac` o lua prin baia comun`, n-ar mai fi fost obligat` s` ias` pe hol. Nu voia s` se \ntâlneasc` iar cu Hallam. Spre norocul ei, u[ile nu fuseser` z`vorâte. Se a[ez` pe pat, cu privirea pierdut` \n gol. Atitudinea lui Hallam o nedumerea. Pân` acum, fusese aproape f`]i[ \mpotriva ideilor ei, considerând-o \n c`utarea unei partide potrivite. {i totu[i, ast`-sear`, \n dou` rânduri, se ar`tase atras de ea ca femeie. De ce? Oare fiindc` o v`zuse pentru prima oar` g`tit`? |[i studie \n oglind` fusta lung` [i bluza cam frivol`. Se ridic` [i \ncepu s` se dezbrace. Poate c` deducea prea mult dintr-o simpl` atingere [i un s`rut de noapte bun`, pe obraz. |[i aminti c` Hallam era pictor – [i prin urmare, sensibil la aspecul exterior. Peste câteva minute, auzi motorul ma[inii. Joel se \ntorsese. Piept`nându-se [i privindu-se \n oglind`, fu obligat` s` admit` c` ar fi preferat ca avansurile s` fi venit din partea lui.
Capitolul 3 De când locuia la vila Sirena, Lucie g`sea c` serile erau cele mai pu]in pl`cute p`r]i ale zilei. Dup` cin`, când copiii erau trimi[i la culcare, b`rba]ii r`mâneau \n salon, cu ferestrele deschise spre teras`, iar Lucie avea senza]ia c` este \n plus, c` deranjeaz`. Se \ndoia c` Joel [i Hallam puteau vorbi la fel de liber \n prezen]a ei. Din când \n când, unul din ei se ducea \n sat sau la Corvario, probabil ca s`-[i viziteze prietenii, numai c` situa]ia nu se ameliora cu nimic. Nu se sim]ea \n largul ei, indiferent cine r`mânea acas`, de[i din motive diferite. |n partea cealalt` a casei, exista un alt salon, aparent nu prea folosit. Ezita s` se izoleze acolo, a[a c` adesea singura ie[ire era s` se retrag` \n camer`, s` citeasc`. Acum, \n seara ulterioar` vizitei la re[edin]a del Rey, disconfortul p`rea s` se fi accentuat. Privirile lui Hallam, ironice, provocatoare, o f`ceau s` se uite \n alt` parte. Cufundat` \n propriile gânduri, fu brusc trezit` la realitate de vocea lui Joel. – Lucie! Ai auzit? – |mi pare r`u, Joel, tres`ri ea. M` gândeam la altceva. – |n mod vizibil, era pierdut` \n lumea minunat` a viselor, murmur` Hallam.
IARN~ |N CANARE
47
– Lucie … \ncepu iar Joel, dar se opri. – Da? – S-ar p`rea c` am \nc`lcat – adic` eu [i Hallam – convenien]ele locale. Doamna del Rey [i Rosanna ne-au atras aten]ia c` nu se cuvine s` st`m sub acela[i acoperi[ cu o tân`r` compatrioat`. – Adic`, vre]i s` plec? se alarm` Lucie. – |n nici un caz, replic` Joel gr`bit. Era vorba doar … – Ceea ce vrea s` spun`, interveni Hallam, este c`, \n ochii localnicilor, n-ar trebui s` dormi aici f`r` o \nso]itoare care s` te protejeze de cei doi b`rba]i periculo[i. – Ah, nu n u mi-a trecut prin minte. – S-ar p`rea c` am devenit subiectul favorit de bârf` al satului, continu` Hallam. – Dar Bernarda nu-[i nu -[i petrecea nop]ile tot aici? \[i aminti ea de tân`ta care tocmai plecase. – Ba da, r`spunse Joel, dar nimeni n-a obiectat, nici chiar Bernarda. – Evident, satul n-o considera pe Bernarda \n pericol din cauza noastr`, coment` Hallam, râzând. Nu se putea spune c` ar fi fost vreo frumuse]e r`pitoare. Lucie pricepu aluzia, de[i n-o interesau complimentele f`cute de Hallam. – {i ce pot pot s` fac? \nteb` ea. Era vremea s` vorbeasc` vorbeasc` deschis. |ntrucât cei doi nu se gr`bir` s` r`spund`, Lucie continu`: a[ putea s` g`sesc o camer` cu chirie \n sat [i s` m` duc acolo seara. Dar cum r`mâne cu cei mici? Ar sta singuri, dac` ie[i]i amândoi \n ora[. – Ah, nu ne gândiser`m la o solu]ie atât de drastic`, spuse Joel. Nu, Hallam a avut o idee care s-ar putea s` func]ioneze. Ea \[i \ntoarse privirea spre pictor, deja circumspect`. – Am o veri[oar`, \ncepu Hallam. Are o vârst` potrivit` [i e v`duv`. Tr`ie[te \ntr-un c`min, lâng` Nottingham. Oricum voiam s-o invit pe Georgiana pentru o vacan]` prelungit` de Cr`ciun. I-am [i spus, când am fost ultima dat` la Londra. Probabil c` ar fi \ncântat` s` vin` mai devreme [i s` stea mai mult. S-ar putea s` fie doar o m`sur` temporar`, dar ai s` vezi, Lucie, cum v` \n]elege]i.
48
VIVIAN STUART
Avantajele \i devenir` imediat clare. Prezen]a veri[oarei veri[oarei ar fi desfiin]at regretabilul triunghi care se formase. Mai mult, \nc` o persoan` \n cas`, ar fi dat ocazia copiilor s` se \nve]e cu mai multe interac]iuni sociale, iar experien]a unei femei mature ar fi fost nepre]uit` \n cazul unei eventuale \mboln`viri. – Georgiana este o persoan` persoan` foarte sociabil`, continu` continu` Hallam. A avut o gospod`rie proprie, pân` i-a murit so]ul, acum câ]iva ani. Te poate suplini foarte bine. Astfel, vei avea timp s` [i lucrezi. Privind spre Joel, constat` c` figura lui exprima stânjeneal` [i \ncurajare, combinate cu altceva, prea vag pentru a fi definit. – Pân` acum, n-ai apucat s` lucrezi deloc, argument` el. – Va trebui s` m` apuc cât de curând, dac` vreau s`-mi pot onora comenzile. – Ei bine? \ntreb` Hallam. Ce p`rere ai, Lucie? – Cred c`-i o idee excelent`. Când crezi c` ar putea veni? – Dac`-i telegrafiez imediat, spuse el gânditor, cred c` ar putea sosi peste vreo s`pt`mân`. S-ar putea s` aib` unele treburi de aranjat, s`-[i pun` la punct pa[aportul [i altele asemenea. Oricum, am s` \ncerc s-o conving s` se gr`beasc`. – Abia a[tept s-o cunosc, declar` Lucie, zâmbind. Sunt convins` c` o s` ne \n]elegem de minune. Era o profe]ie f`r` temei, dar se afla \n casa lui Hallam [i numai el putea s` decid` cine va sta acolo. – |ntre timp, spuse el, apropiindu-se, va trebui s`-]i la[i reputa]ia pe mâna unui argintar care aproape sigur a emigrat \n insule ca s` scape de creditori [i a unui pictor – ei bine, toat` lumea [tie de ce-s \n stare, cu vie]ile dezordonate [i escapadele lor destr`b`late. Se aplec` [i o ciupi de obraz. Apoi i se adres` lui Joel: m` duc \n sat. Lucie observ` c` Joel \l privea \ncruntat [i sever. Sim]i un fior. S` fi fost un semn de gelozie? Joel se mul]umi s` dea din cap [i-i propuse Luciei: – Parc` voiai s`-mi vezi [i restul colec]iei de argint`rie. Fu rândul lui Hallam s`-[i privesc` prietenul cu surprindere. Lucie n-ar fi \ndr`znit \ndr`znit s` interpreteze interpreteze invita]ia invita]ia ca pe o replic` replic` la atitudinea atitudinea degajat-afectuoas` a celuilalt, dar Hallam o f`cu.
IARN~ |N CANARE
49
|n orice caz, se sim]i \ncântat` de favorul pe care i-l f`cea Joel. El deschise un dulap [i scoase câteva piese ce st`teau m`rturie pentru iscusin]a lui ne\ntrecut`. Mai multe seturi de tacâmuri [i pocale; ce[cu]e de cafea [i sfe[nice; câteva platouri. Pip`i pocalele cu picior, admirând fine]ea m`t`soas` a finisajului interior, precum [i cizelarea motivelor exterioare. – |]i dai seama c` nu tot ce-i aici a fost f`cut de mine. Acesta, de exemplu, este o copie a unui potir roman, datând din timpul regen]ei, iar `sta e un decantor, probabil victorian. Lucie sc`p` o exclama]ie de \ncântare, datorat atât designului elegant, cât [i ornamenta]iei bogate \n argint suflat cu aur [i plac`rilor cu filde[ [i lapislazuli. – N-am mai v`zut ceva atât de frumos, se entuziasm` ea, \napoind obiectul de team` s` nu-i tremure mâna [i s`-l scape. – Aceste micu]e vaze au fost foarte la mod` cu câ]iva ani \n urm`. |i \ntinse un recipient fin, \nalt de vreo dou`zeci [i cinci de centimetri. Erau cump`rate drept cadouri de nunt`, dar moda s-a schimbat. Acum se caut` plac`ri cromate. – Astea au un u[or stil Lalique, coment` ea. – Numai un cunosc`tor [i-ar fi dat seama. Zâmbetul lui apreciativ \i \nc`lzi inima. – Are un caracter mai pu]in \nsp`imânt`tor ca originalele Lalique. La prima vedere, observi doar frumuse]ea liniilor. |ns` aproape imediat consta]i c` \nf`]i[eaz` [erpi [i alte bestii devoratoare. Joel se sprijini de sp`tar [i \ncepu s` râd`. – Se vede c` l-ai studiat! Poate c` impresia se datoreaz` vremurilor \n care a tr`it. La sfâr[itul secolului al nou`sprezecelea, scara de valori se modifica, iar el a realizat o ruptur` fa]` de tradi]ia cam demodat` – ornamenta]ia [i decora]iile suprapuse care ascundeau uneori forma obiectului. Pentru prima oar`, compania lui Joel \i f`cea pl`cere. Aveau un subiect comun de discu]ie [i orice stânjeneal` disp`ruse. Fusese necesar` lipsa ironicului Hallam, pentru ca ea [i Joel s` descopere senza]ia de armonie, chiar dac` trec`toare.
50
VIVIAN STUART
Cu atât mai mult, fu vexat` de faptul c` propriile ei vorbe au provocat destr`marea acelei atmosfere. El tocmai terminase s`-i arate colec]ia [i scosese un caiet cu schi]e pe care le \ntocmise de-a lungul timpului. St`teau la mas` unul lâng` cel`lalt, r`sfoind caietul. |ncercând s`-i arate o schi]`, mâna lui o atinse pe a ei, iar Lucie fu str`b`tut` de un fior incon[tient [i se retrase pu]in. Apoi, dup` ce el \nchise caietul [i-l [i-l puse la loc \n dulap, ea se pomeni pomeni spunând acele vorbe negândite. – |]i mul]umesc, Joel, fiindc` m-ai l`sat s`-]i admir colec]ia. Cândva, dup` ce voi fi acumulat suficient` experien]`, poate c` am s`-]i pot ar`ta [i eu crea]iile proprii. Acum ar fi mai bine s` m` retrag \n camera mea – dac` Hallam ne g`se[te aici f`r` o doamn` de companie, o s` … Se opri \ncurcat`, \nro[indu-se violent. Joel se \ntoarse pe c`lcâie [i se sprijini de dulapul \nalt. Ochii alba[tri o fixar` cu aceea[i privire ostil` pe care o observase la prima lor \ntâlnire. – Hallam? |n]eleg. P`rerea lui e important` important` pentru tine. |ntr-adev`r, ai face mai bine s` pleci, Lucie. Noapte bun`. |i deschise u[a, iar ea ie[i cu fruntea sus, murmurând: noapte bun`, Joel. Dar se sim]ea dezolat`. Ajuns` \n camera ei, se l`s` s` cad` pe un fotoliu, ru[inat` [i umilit`. Cum de-i venise s` r`spl`teasc` bun`tatea [i \n]elegerea pe care i le ar`tase cu o asemenea remarc` frivol`, pe care [i o [col`ri]` ar fi ezitat s-o foloseasc`? Acum avea s` cred` c` imediat imediat ce se afla afla singur` cu un b`rbat se purta ca o cochet`. Apoi, \i veni \n minte alt aspect. Joel ar fi putut s` cread` c` se \ndr`gostise de pictor. Un adev`rat dezastru – de[i, gândindu-se bine, nu era mai mare decât dac` [i-ar fi dat seama de adev`r: c` se sim]ea atras` chiar de el. Ce rol avea Rosanna \n toate astea? |i era foarte clar c` lui Joel [i lui Hallam le p`sa de p`rerile familiei del Rey. Seara trecut`, fusese dus` acolo pentru o inspec]ie [i dintr-o dat` devenise imperativ` prezen]a \nc` unei femei.
IARN~ |N CANARE
51
|ntr-un fel, se putea sim]i flatat`. |ndat` ce Lucie devenise locatar cu statut semipermanent al vilei Sirena, doamna del Rey \ncercase s` impun` un aranjament mai tradi]ional. Probabil c` cele dou` del Rey voiau s` evite orice scandal care ar fi putut afecta reputa]ia oric`ruia dintre b`rba]i. Asta demonstra c` nutreau speran]a unei viitoare \rudiri. Cu Joel, sau cu Hallam? Suspin`, convins` c` era vorba de Joel. Nici faptul c` era considerat` o posibil` amenin]are pentru planurile lor n-o mai putea scoate din acel abis de nefericire. A doua zi, \[i revenise pu]in, [tiind c` trebuia s` reintre \n rutina vie]ii la vil`. Dup` vreo or` petrecut` cu Jessica [i Daniel pe plaj`, \[i spuse c` venise vremea s` se ocupe [i de bijuterii. |[i adun` toate comenzile [i schi]ele [i b`tu timid la u[a atelierului lui Joel, un [opron aflat la câ]iva metri \n spatele casei. – Spuneai c` … a[ putea s` lucrez aici, spuse ea, ezitant. – Da, da, desigur. Intr` [i \nchide u[a. N-a[ N-a[ vrea ca toate hârtiile astea s` fie r`v`[ite de vânt. St`tea la birou [i p`rea s` lucreze la un nou desen. Era timpul s` lucrezi ceva, continu` el, pe acela[i ton aspru. |n]elesul era clar: n-o invitase pe insula Ventura doar s` ]in` loc de guvernant`. Voise s-o [i ajute pe plan profesional. – |ntr-adev`r, am fost cam lene[`, lene[`, recunoscu ea. Dar am s` recuperez recuperez timpul pierdut. Discutar` despre materialele [i uneltele de care urma s` aib` nevoie. Apropierea de el era profund tulbur`toare. Figura lui se afla la câ]iva centimetri de a ei. F`r` \ndoial`, \n locul lui, Hallam n-ar fi ezitat s`-i depun` o s`rutare pe obraz. Dar Joel era altfel [i oricum era deja prins \ntr-o leg`tur` sentimental`. Totu[i, \n vreme ce aduna foi]ele de argint [i aliaj, firele de diverse grosimi, Lucie \[i d`du seama c` nu mai \ncercase niciodat` o senza]ie atât de puternic`, nici m`car \n fa]a celuilalt b`rbat din via]a ei, cel care pretinsese c-o iubea pentru ca apoi s-o deposedeze de toat` a[teptata fericire. Dar trebuia s` se fereasc` atât de trecut cât [i de viitor. Va tr`i \n prezent [i se va l`sa pe mâna unui maestru.
52
VIVIAN STUART
– Schi]ele pentru domnul Thornton sunt aproape gata, declar` el. – Ah, bine. Va fi \ncântat s` le primeasc`. Pân` la masa de prânz, se concentr` asupra unei br`]`ri, compus` din pl`cu]e alungite de argint, purtând fiecare câte un semn zodiacal. Absorbit` de lucru, nici nu observ` ie[irea lui Joel din atelier. Pe bancul de lucru l`sase un sfe[nic neterminat. Tot acolo, se g`sea [i o figurin` reprezentând un cal, de asemenea neterminat`. Avea vreo dou`zeci [i cinci de centimetri lungime, botul ridicat mândru, iar coada fluturând \n vânt. Oare Joel plecase deranjat de prezen]a ei? La prânz, nu-[i f`cu apari]ia, iar Hallam \i dezv`lui c` plecase la Corvario. – Ce ai f`cut? vru s` [tie Jessica. – O br`]ar`. – Pot s-o v`d? – Nu, pân` n-o termin. – |mi faci [i mie una? – Da, dac` vrei, dar nu acum. Am o mul]ime de comenzi. comenzi. Am s` creez ceva special pentru tine, mai târziu. Fe]i[oara Jessic`i se lumin` de pl`cere. – Dar pentru mine? \ntreb` Daniel. – B`ie]ii nu poart` bijuterii, interveni Jessica. – Ba da. {i b`rba]ii poart` … lucruri, se \nc`p`]ân` Daniel. Unchiul Hallam are o cruce cu l`n]i[or. – Ce pici impos imposibil! ibil! izbuc izbucni ni \n râs Halam Halam.. Cum s` p`str p`strezi ezi un secret? Se \ntoarse spre Daniel, pref`cându-se sup`rat. Un b`rbat nu trebuie s`-l dea de gol pe altul. }i-ar conveni dac` i-a[ spune Luciei toate secretele tale? – N-am nici un secret. – Ai pu]in` r`bdare, \l amenin]` Hallam cu un deget. Vei Vei avea destule taine pe care nu vei dori s` le afle fetele. – Problema lui este c` nu-i \n stare s`-[i ]in` gura, declar` Jessica, utilizând obi[nuitul ei stil fermec`tor de pompos. Eu …
IARN~ |N CANARE
53
– Aaa … [tim c` e[ti personificarea discre]iei, o \ntrerupse Hallam. Nu-]i mai aduci aminte când … dar nu conteaz`. De ast` dat`, te iert. Se \ntoarse spre Lucie. Ai grij`, n`zdr`vanii `[tia o s`-]i descopere orice secret [i o s`-l spun` \n gura mare oricui va vrea s` asculte. – Nu sunt gur`-spart`, protest` Jessica. – E[ti, dr`gu]o, dar n-o [tii \nc`. Iar ceilal]i se las` fermeca]i de inocen]a ta copil`reasc`. |n mod evident, copiii \l pl`ceau pe Hallam la fel de mult ca pe Joel [i se sim]eau chiar mai \n largul lor cu acesta. Hallam era un „unchi“ \n plus, dispus s` se joace cu ei, care nu sim]ea responsabilitatea situa]iei de tutore. Dup`-amiaz`, \n vreme ce Hallam p`rea s` se fi retras \n atelier, iar copiii se duseser` la culcare, Lucie \ncepu s` caute o m`su]` pe care s-o poat` folosi pentru a lucra \n propria camer`. Cu grij` s` nu deranjeze siesta zgomotoas` a doamnei Matana, intr` \n buc`t`rie. Nu g`si nici o mobil` potrivit`, disponibil`. Era clar c` nu putea lua una din atelierul lui Joel, dar \[i aminti c` Alberto, pescarul gr`dinar, avea un [opron mic, \n care p`stra scule [i articole de gr`din`rit. U[a era \ncuiat` [i Lucie se \ntoarse s` plece, cu inten]ia de a-l aborda pe Alberto cu prima ocazie. |ns` ochii \i c`zur` pe balamaua ruginit`. Reu[i destul de u[or s-o desfac` suficient cât s` s` se poat` strecura \n`untru. |n \ntuneric, se \mpiedic` de ni[te ghivece de flori, dar \n final reu[i s` disting` dou` m`su]e depozitate. Cea de deasupra era din fier forjat, vopsit` \n alb. Cealalt` era mai lung`, de lemn [i p`rea s` nu fi fost utilizat` de mult` vreme. Se \ndoia c` ar fi reu[it s-o scoat` prin deschiz`tura u[ii, a[a c` nu-i r`mânea decât s` apeleze la Alberto. Ie[i din [opron [i puse la loc balamaua [ubred`. Pantalonii ei crem [i bluza ro[u cu alb, se murd`riser`, a[a c` porni spre cas`, cu inten]ia de a se schimba. Joel tocmai cobora din ma[in` [i o privi cu surpriz`. – Ai c`zut \n straturile de flori? \ntreb` el zâmbind. – Nu chiar. Am cam cotrob`it prin [opronul din gr`din`. C`utam … se opri stânjent`.
54
VIVIAN STUART
– Alberto va fi \ncântat s`-i dai o mân` de ajutor, dac` asta voiai. Par]ial, proprietatea noastr` are aspect de jungl`. – C`utam o m`su]` – m` gândeam s` lucrez \n camera mea. – Dac` asta dore[ti, sunt sigur c` vom g`si ceva potrivit. – N-a[ vrea s` stric o mobil` bun`, declar` ea, \nro[indu-se. Privea \n jos [i abia când t`cerea deveni stânjenitoare \ndr`zni s`-[i ridice ochii. Expresia fe]ei lui era indiferent`. – Credeam … mi-am spus c` ar fi o idee bun`, se \ncurc` ea. |mi \nchipui c` nu-]i place s` fii deranjat \n atelier. Probabil c` te irit` s` … – Cine a spus c` a[ fi iritat? vru el s` [tie. Dac` te-am l`sat s` lucrezi acolo, \nseamn` c` ar trebui s` accep]i [i s` evi]i concluziile gre[ite. Era gata s`-i zâmbeasc` [i s`-i spun` c` va accepta cu pl`cere, dar el i-o lu` \nainte. – Totu[i, dac` vrei vrei s` lucrezi de una singur` – [i-mi devine tot mai clar c` de fapt te deranjez – procedeaz` a[a cum crezi. Tonul folosit era aspru. – N-am vrut s` … – Am s`-l rog pe Alberto s`-]i g`seasc` o m`su]` potrivit`, o \ntrerupse el, de[i s-ar putea s` mai dureze vreo dou` zile. Va trebui s` ai r`bdare. – Bine. Mul]umesc. Mul]umesc. Dac` se poate poate dispensa dispensa de cea pe care am v`zut-o v`zut-o \n [opron, am s-o cur`]. – O s-o spele Alberto. Se Se \ntoarse brusc s` plece, dar dar se r`zgândi. Cum Cum ai p`truns \n [opron? Alberto a trecut pe aici? – Am intrat prin efrac]ie, ro[i ea din nou. U[a era \nchis`, dar balamaua abia se ]inea [i am for]at-o. – |n cazul acesta, va trebui s-o repar`m. Nu trebuie s` te l`s`m s`-]i distrugi astfel hainele. – M` duc s` m` schimb, se gr`bi ea s` spun` [i fugi spre intrarea principal`. Ajuns` la piciorul sc`rii, se \ntoarse [i-l v`zu lâng` ma[in`, dar nu reu[i s`-[i dea seama cu siguran]` dac` \ntr-adev`r râdea. Poate avea alt motiv. Ajuns` \n camer`, camer`, se dojeni iar pentru felul stângaci \n care care se purtase \n fa]a lui Joel. |ncercând s`-l scuteasc` de prezen]a ei, nu reu[ise decât s`-i dea impresia c` nu se putea concentra \n prezen]a lui.
IARN~ |N CANARE
55
Trase pe ea o pereche de pantaloni de pânz` [i o bluz` curat`. |[i aranj` p`rul, spunându-[i c` era poate mai bine s` lucreze separat. |n felul `sta, Joel n-ar fi avut cum s`-[i dea seama de senza]iile care-i asaltau inima \n prezen]a lui. Arunc` o privire \n camera copiilor [i constat` c`-[i puseser` costumele de baie. – Vino cu noi, o rug` Jessica. Mergem la plaj` cu unchiul Hallam. – Bravo vou`! – }i-ai pus costumul? – Nu. N-am [tiut c` pleca]i. Dar m` \ntorc [i m` schimb imediat. Nu dureaz` mai mult de câteva minute. Coborând, \i g`si pe copii [i pe Hallam, a[teptând-o \n hol. El purta un halat de baie vesel colorat, ceea ce demonstra c` avea de gând s` \noate. Idilic loc, \[i spuse ea, a[ezat` pe un bolovan, la malul apei. N-aveai decât s` ie[i \n gr`din`, s` cobori câteva trepte s`pate \n stânc` [i te g`seai pe plaj`, sub soarele str`lucitor, \n fa]a oceanului. Ap` cât vedeai cu ochii! Conform spuselor lui Hallam, \n locul acela, adâncimea la mal era mic`, numai bun` pentru copii. La oarecare distan]`, dincolo de o \nv`lm`[eal` de bolovani, panta se accentua. – Te sf`tuiesc s` nu te aventurezi acolo, dac` nu e[ti o \not`toare grozav`. – Abia m` ]in la suprafa]`, recunoscu ea. – Copiii [tiu c` n-au voie acolo, dar e mai bine s`-i supraveghezi. Dup` un timp, \l v`zu pe Daniel ezitând pe lâng` mal, acolo unde se sp`rgeau valurile. – Hai, Daniel, spuse Lucie, stropindu-l, am s` te ajut. |l ]inu \ntins la suprafa]a apei [i \i ar`t` cum s`-[i mi[te picioarele [i mâinile. Nu te teme, n-am s`-]i dau drumul. |l sus]inea pe dedesubt cu o mân`, apoi \[i retrase progresiv sprijinul. El f`cu mai multe mi[c`ri de \not, \nainte de a realiza. Apoi se scufund` brusc, \nghi]ind ap`, dar ea \l ridic` la suprafa]`. – Ai v`zut? Po]i s` \no]i singur. Data viitoare vei \ncerca s` faci dou`sprezece mi[c`ri f`r` ajutorul meu.
56
VIVIAN STUART
– Am s` m` scufund pân` la fundul m`rii, se plânse Daniel. – Ba nu, \l contrazise ea. Acum, afar`! Ajunge pentru o zi. O strig` [i pe Jessica. – Promit s` te las iar, mai târziu. Spre uimirea ei, Hallam disp`ruse. Apoi \l auzi strigând-o. Ridic` privirea [i-l v`zu cam la jum`tatea potecii s`pate \n falez`. – Lucie! |i fac o vizit` Rosannei. Jessica Jess ica veni veni stropi stropind nd totul totul \mpr \mprejur ejur [i \ncepu \ncepu s` se se [tearg` [tearg` cu proso prosopul. pul. – Poteca aia duce la vila domni[oarei del Rey? – Da. E foarte abrupt` – plin` de stânci. N-avem voie s` urc`m. Unchiul Joel spune c`-i prea primejdios! De-a lungul potecii, cât se vedea, nu exista balustrad`. Probabil c` mai sus, lâng` vil`, poteca era mai amenajat`. Jessica se \ntinse pe prosop, iar Lucie se a[ez` al`turi. Se gândea la pl`cerea de a-]i petrece astfel dup`-amiaza; mâine, devreme, avea s` se apuce de lucru. |[i va face un program [i-l va respecta. |ntoarse ochii spre locul unde, cu câteva clipe \n urm`, Daniel aduna pietricele \ntr-o g`letu[`. Copilul disp`ruse. – Daniel! strig` ea. Apoi \l depist` c`]`rându-se pe poteca interzis`. Alerg` \n direc]ia lui, dar se opri, fiindu-i team` s` nu-l sperie [i s` cad`. – Daniel! spuse cu glas st`pânit. Coboar` imediat. Ai explorat destul. |ns` b`iatul \i zâmbi sigur pe sine – Nu-i nimic, [tiu drumul. Unchiul Hallam a luat-o pe aici. – A[a e, scumpule, dar poteca este prea abrupt` pentru tine. |ncepu s` urce, \n vreme ce pietrele ascu]ite \i zgâriau picioarele. Ca s` se groz`veasc`, Daniel urc` mai sus, pân` ajunse la o lespede de piatr`. – |ntâi, vino la mine, Lucie, [i pe urm` o s` cobor. Când ajunse la locul cu pricina, v`zu c` sem`na cu o platform`. Mai departe, poteca urca spre vila del Rey, dar era la fel de lipsit` de protec]ie. – O s` st`m pu]in aici, pân` \mi recap`t suflul, suflul, spuse Lucie. Apoi vom cobor\. N-ar fi trebuit s` te coco]i. Te rog s` n-o mai faci, Daniel. M-ai speriat. El chicoti, dar se a[ez` al`turi.
IARN~ |N CANARE
57
De undeva de deasupra, probabil din gr`dina vilei, se auzir` glasuri vesele [i vocea lui Hallam, spunând: – De ce \]i faci griji pentru o persoan` atât de banal`? – Nu-i deloc banal`, se auzi glasul Rosannei. Este foarte atr`g`toare. Când a venit aici, am fost … Restul vorbelor ei se pierdur`. – Nu mi se pare pare atr`g`toare, declar` declar` Hallam. Nu-]i ajunge ajunge nici pân` la glezn`. Crede-m` … oricum, am chemat-o pe veri[oara mea. Toate lucrurile se vor … Ridicându-se brusc de pe stânc`, Lucie \l gr`bi pe b`iat: – Haide, trebuie s` plec`m, Daniel. El ar fi vrut s` mai stea, dar Lucie insist`, tr`gându-l aproape cu for]a. Pentru moment, se concentra la opera]iunea de a-l cobor\ \n siguran]` pân` pe plaj`, dar o dat` ajun[i, \ncepu s` se gândeasc` la cele auzite. Nu tr`sese cu urechea, dar asta n-o ajuta cu nimic. |n]elegea c` un artist ca Hallam o putea considera banal`. Totu[i, nu se d`duse \n l`turi s` flirteze cu ea. Sau poate c` i se p`ruse bun` strategia de a-i acorda aten]ie din când \n când. Fetele neatractive erau fericite cu o s`rutare pe obraz [i un zâmbet, pe când frumuse]ile solicitau prea mult` aten]ie. – Cred c`-i timpul s` mergem acas`, le spuse ea copiilor. Lu` prosoapele, g`letu[a plin` a lui Daniel [i-[i \mbr`c` pantalonii [i bluza. Jesica \l lu` \n primire pe b`iat: – Urât din partea ta – puteai s` mori! S`rmana Lucie a fost nevoit` s` alerge dup` tine. De ce trebuie s` faci mereu câte o r`utate? Daniel primi morala cu un zâmbet dezarmant [i o rupse la fug` spre vil`. |n ciuda faptului c` se dovedise atât de neascult`tor, Lucie nu putu decât s` râd`. |nc` de la vârsta asta fraged`, \ncepuse s` aplice tehnica masculin` de a evita criticile femeilor, rupând-o la fug`. Dup` ce copiii se sp`lar` [i intrar` \n buc`t`rie pentru cin`, Lucie avu mai mult timp. |i trecu prin minte c` s-ar fi putut ca Hallam s` doreasc` s` fie auzit. Poate [tiuse c` ea era aproape; strigase destul de tare dup` Daniel, iar b`iatul r`spunsese \n gura mare. Voise s`-i demonstreze c` nu era afectat \n nici un fel de [armul ei. Poate c` trecuse pe la Rosanna s-o anun]e despre noul aranjament:
58
VIVIAN STUART
venirea a[teptat` a veri[oarei lui. |n mod normal, voia s` le asigure pe doamne c` vor avea grij` de respectarea convenien]elor, dar [i s` le conving` c` Lucie n-avea nici o [ans`, ca rival` a Rosannei. – „Nici pân` la glezn`“, izbucni ea \n râs, amintindu-[i vorbele lui Hallam. Imposibil s` concureze cu magnetismul emanat de cealalt`. Apoi, râsul i se stinse pe buze. Oare Hallam era cel vizat de tân`ra spaniol`? |ncetul cu \ncetul, Lucie se sim]i cuprins` de speran]`. Dac` Joel era liber, dac` n-o iubea pe Rosanna, atunci viitorul \ncepea s` promit` perspective ame]itoare! |[i reveni cu greutate [i se preg`ti s` coboare la cin`. Pe mas` era un singur tacâm. Aparent, nici unul dintre b`rba]i nu era a[teptat, iar señora Matana p`rea ner`bd`toare s` termine cu servitul [i s` plece. – Dac` te gr`be[ti, m` ofer s` sp`l vasele [i s` strâng, \i spuse Lucie. Femeia \i mul]umi. Da, spera s` poat` pleca mai devreme. A[tepta vizita fiului ei. Sp`lând vasele la buc`t`rie, Lucie reflect` din nou la evenimentele zilei. Oricum ai fi luat-o, se dovedise o zi memorabil`: lucrase cot la cot cu Joel pentru prima oar`; apoi, vorbele ei necugetate; incidentul de pe plaj` [i fragmentele de conversa]ie dintre Rosanna [i Hallam. |n cele din urm`, propriile ei speran]e, potolite de lipsa ambilor b`rba]i la vremea cinei. |[i spuse c` probabil fusese mai bine a[a. I-ar fi fost dificil s` le \nfrunte privirile la mas` [i aproape imposibil s`-]i petreac` restul serii \mpreun` cu ei, controlându-[i spusele [i chiar privirea. Poate c` situa]ia avea s` se amelioreze dup` venirea veri[oarei lui Hallam.
Capitolul 4 |ndat` ce cobor\, dup` micul dejun, Joel o anun]` c` Alberto venise [i c` era gata s`-i dea o mân` de ajutor. – |]i mul]umesc. Dup` p`trunderea prin efrac]ie \n [opron, trebuia s` salveze aparen]ele, ]inând seama c` Joel p`rea ferm hot`rât s`-i fac` rost de o mas` [i s` nu-i mai tolereze prezen]a \n atelier. Alberto, un b`rbat mai vârstnic, u[or cocârjat, cu ten m`sliniu [i p`r negru, o salut` cu un „buenos dias“. Joel \i explic` rapid problema, \n spaniol`. U[a [opronului era deschis`, iar ea \i ar`t` m`su]a pe care o ochise. Alberto o a[ez` afar`, pe alee, iar Joel \i examin` picioarele. – Cam [ubred`, dar probabil c` c` o s` stea destul destul de bine. Ce p`rere p`rere ai? o \ntreb` el pe Lucie. – Perfect`, aprob` ea entuziast. Observ` din nou privirea lui amuzat`. – Bine, atunci atunci Alberto o s-o cure]e. cure]e. |i vorbi din nou gr`dinarului. Apoi examin` balamaua rupt`. – O s-o repar`m, sau vom lua una nou`. Cu astfel de u[`, oricine poate s` p`trund` [i s`-]i fure plantele nepre]uite. |i arunc` o privire Luciei, dar ea g`si cu cale s` zâmbeasc` [i s` tac` mâlc. Hallam li se al`tur`. Dup` ce afl` care era scopul m`su]ei, i se adres` Luciei:
60
VIVIAN STUART
– Credeam Credeam c` vei lucra cu Joel. Ce v-a apucat? Pierde]i Pierde]i vremea vremea bârfind, sau se teme c` ai s`-i furi ideile? Lucie se ab]inu, de[i insinu`rile lui Hallam o \nfuriaser`. Dac` ar fi fost singuri, poate c` ar fi reac]ionat, spunându-i c`, atât ea cât [i Joel, aveau prea mult respect pentru munca celuilalt ca s` se preteze la furt, sau s` piard` timpul. Joel se mul]umi s` râd`. – Nu ]ine cont de vorbele lui, Lucie. |i place s` tachineze. Apoi, plec` spre atelier, l`sând-o cu Hallam. Dup` o scurt` ezitare, Lucie vru s` se retrag` \n cas`. – Lucie! o strig` el. Mai stai pu]in! Ea se opri, dar nu reveni lâng` el. – De ce ai plecat ieri de pe plaj`? Când m-am \ntors de la Rosanna, disp`ruser`]i to]i. – Venise vremea s`-i duc pe copii acas`. N-avea nici un sens s` te a[tept`m. Nu voia s`-i dea satisfac]ia de a [ti c` vorbele lui \i ajunseser` la urechi. Omise s`-i povesteasc` despre n`zdr`v`nia lui Daniel. – Tratezi cu mare seriozitate \ndatoririle fa]` de copii, nu-i a[a? Schimbarea brusc` a subiectului o lu` pe nepreg`tite. – Am venit aici ca s` m` asigur c` primesc aten]ia cuvenit`, dar nu sunt nici \ngrijitoare nici guvernant`. – Trebuie s` trimi]i rapoarte asupra st`rii lor? – Sigur c` nu. I-am scris domnului Thornton dup` cea dintâi vizit`. Dac` se mai \ntâmpl` s` mai vorbesc despre Jessica sau Daniel \n scrisori, aceste men]iuni n-au caracter de raport. Se opri [i-l privi \n ochi. Ai impresia c`-l spionez pe Joel \n calitatea lui de tutore? – Nici vorb`! râse Hallam. Ce idee! Ei bine, pe viitor, dup` ce va veni [i veri[oara mea, vei avea mult mai mult timp. O s`-]i ia de pe umeri bun` parte din povar`. Dup` o scurt` pauz`, Lucie vorbi deschis. – Sun` ca o aluzie la faptul c` ar trebui s`-mi fac bagajele. – Vai de mine, Lucie, dar te gr`be[ti s` ajungi la cele mai stranii concluzii. Plecarea ta este ultimul lucru pe care l-a[ dori. Copiii sunt mor]i dup` tine [i …
IARN~ |N CANARE
61
– … [i la fel va sim]i [i Georgiana, continu` ea propozi]ia. Desigur, el avea s`-[i dea seama c` era o capcan` – c` \ncerca s`-l fac` s` spun` „[i eu la fel“. Era prea versat – obi[nuit s` descifreze felul cum lucra o minte feminin` – ca s` se lase prins. |i arunc` un zâmbet capabil s`-i topeasc` \ntreaga animozitate, dac` Lucie ar fi nutrit cel mai vag sentiment pentru el. – Hai, vino s`-]i ar`t atelierul. Ast`zi, nu mai ai nici o scuz`. Joel s-a izolat s` lucreze, iar masa ta nu e \nc` gata. Se l`s` condus` \n sanctuarul lui. |nc`perea era spa]ioas`, cu ferestre dând spre est [i nord. Draperiile [i obloanele puteau bloca razele soarelui matinal. Cele dou` trepiede erau ocupate cu câte un tablou neterminat, acoperit cu câte o pânz`, iar Lucie evit` s` pun` \ntreb`ri despre ele, cunoscând reticen]a pictorilor \n aceast` privin]`. Tablourile erau atârnate pe pere]i sau stivuite pe pardoseal`; unele erau deja \nr`mate, iar Lucie depist` imediat câteva portrete ale Rosannei del Rey. Unul o prezenta zâmbind cu afectat` modestie, \mbr`cat` \n costum tradi]ional spaniol, surprins` \ntr-o atitudine gânditoare, ]inând \n mân` o floare; existau \nc` cel pu]in [ase replici. Peisajele nu se rezumau la scene din Ventura. Unele proveneau din Vene]ia, Roma, Monaco, sau din ora[e spaniole. – Am lucrat destul de mult \nainte s` m` stabilesc aici, explic` el. Dar nu r`mân niciodat` prea mult` vreme \n acela[i loc. Am cump`rat vila asta fiindc` era ieftin` [i mi-a convenit pentru moment, dar pân` la urm` voi pleca iar – \n Grecia, \n Turcia, sau \n Persia – spre una din nenum`ratele loca]ii demne de a fi imortalizate. Lucie se plimba prin atelier, examinând picturile, admirând contrastele puternice, sau delicatele jocuri de nuan]e. Hallam se dovedea un pictor excelent. Existau [i câteva nuduri, iar ea b`nui c` f`ceau parte din lucr`rile de \nceput. N-o vedea pe Rosanna capabil` s` pozeze dezbr`cat`. – |ntr |ntr-un -un fel, v` invi invidiez diez – pe tine [i pe Joel, decla declar` r` Halla Hallam, m, dup` un timp.
62
VIVIAN STUART
– De ce? – Fiindc` pute]i lucra oriunde – \ntr-un [opron pr`fuit, \ntr-un subsol, sau \ntr-un pod; pe vreme \nsorit` sau pe ploaie. Nu conteaz` ]ara sau ora[ul, atâta vreme cât ave]i suficient` lumin`. La pictori, lucrurile stau altfel. Cu excep]ia portretelor [i poate a tablourilor abstracte, trebuie s` ie[im din cas` [i s` c`ut`m subiecte. – Nu-i a[a c` unii lucreaz` lucreaz` \n studio, pornind de la fotografii color color sau diapozitive? – |ntr-adev`r, zâmbi el sarcastic. Dar aceia nu-s pictori. Când vei avea timp, mi-ar pl`cea s` te pictez, Lucie. Stai pu]in nemi[cat`. |ncepu s`-i studieze contururile [i tr`s`turile fe]ei, \n timp ce ea se sim]ea pu]in cam stânjenit`. Hallam lu` un bloc de desen [i \ncepu s`-i schi]eze chipul \n linii groase de c`rbune. – Hm, cred c` va ie[i ceva. – Deocamdat`, nu prea am timp. Trebuie s` onorez câteva comenzi. – Desigur. Oricum, o s` m` duc \n Anglia, s-o aduc pe Georgiana. A[a c`, vom amâna totul pân` la \ntoarcere. – |nseamn` c` ai primit ve[ti. A acceptat s` vin`? – Sunt sigur, dar n-am \nc` o promisiune ferm`. Probabil Probabil c` mâine voi primi telegrama de r`spuns. Când p`r`si studioul, al`turându-se copiilor \n gr`din`, se bucur` c` sc`pase de insisten]ele lui Hallam. Ceda de obicei \n fa]a opiniilor [i sugestiilor lui, nu fiindc` ar fi avut aceea[i p`rere, ci pentru c` o provoca mereu s`-l contrazic`. Joel era altfel. Chiar dac`-i lipsea agerimea lui Hallam, asta devenea un avantaj, fiindc` puteai fi sigur c` este de \ncredere – c` se va achita de orice sarcin` asumat`. Adev`rat, domnul Thornton avusese motive s` se plâng` de \ntârziere, dar Joel nu putea fi pus s` lucreze la norm`. Dup` prânz, când se \ntoarse \n camer`, g`si m`su]a de lucru a[ezat` lâng` fereastr`, acoperit` cu o bucat` de postav gros. Pe ea, erau \n[iruite o mul]ime de unelte: ciocan, d`l]i, pensete, cle[ti de sârm`, precum [i bijuteriile pe care le l`sase neterminate, aproape o folie \ntreag` [i câteva buc`]i de fir de argint.
IARN~ |N CANARE
63
Zâmbi trist, nesigur` dac` Joel voise s` scape de ea cât mai repede, sau \ncerca doar s-o sprijine s`-[i pun` la punct propriul col] de lucru. Spera c` a doua supozi]ie reprezenta adev`rul. Ca s` uite de ciud`]eniile celor doi b`rba]i, se apuc` de lucru. Termin` trei dintre br`]`rile cu semne zodiacale, le a[ez` \n cutiu]e [i le depozit` \n dulapul imens, care p`rea dispropor]ionat fa]` de garderoba ei restrâns`. Ajuns` \n Las Palmas ca s` predea bijuteriile, va profita s`-[i cumpere câteva rochii. La cin`, Hallam anun]` c` primise r`spunsul Georgianei [i c` era \ncântat` de idee. – Cum o cheam`? \ntreb` Lucie. Care-i este numele complet? – Geor Georgian gianaa este arhi arhisuf suficie icient. nt. De fapt fapt,, se nume nume[te [te doam doamna na Frensham. Joel reu[ise s` termine schi]ele [i aranj` ca Hallam s` i le \nmâneze personal bijutierului. – N-ai nici un comision, Lucie? se oferi pictorul peste câteva zile. Lucie se gândi câteva clipe. – Ar fi ceva. |n | n apartamentul unde am stat, am l`sat o trus` cu scule. Pe atunci, voiam s` m` \ntorc \n Anglia dup` terminarea iernii. }i-a[ r`mâne datoare dac` ai vrea s` mi le aduci. Am s`-]i dau adresa. – Cu pl`cere, replic` el, cu o asemenea cordialitate \ncât ea regret` c`-i pusese la \ndoial` sinceritatea. Dac` \]i mai aminte[ti de ceva \nainte s` plec, anun]`-m` [i voi face tot posibilul s` te \ndatorez. Mai târziu, Lucie st`tea pe o banc`, lâng` bazin. Hallam veni agale [i se l`s` s` cad` pe un scaun. – Cum mai merge lucrul? – Foarte bine. Am terminat terminat câteva br`]`ri, br`]`ri, o bro[` [i ni[te ni[te pandantive. Trebuie s` m` apuc de cercei. – Hm. Când lucrezi singur, treaba merge mai repede. O dat`, am \ncercat s` \mpart atelierul cu un coleg, la Londra, dar n-a mers. Am ajuns s` ne c`lc`m pe nervi. |mi place s` sporov`iesc \n vreme ce pictez, iar el prefera lini[tea absolut`.
64
VIVIAN STUART
– La argintari, nu prea poate fi vorba de lini[te, râse Lucie. Facem tot felul de zgomote, cu excep]ia clipelor când \mpletim l`n]i[oare. – |mpleti]i? – Este o vorb` – \n[iruim zale. – M` gândeam, spuse el, aprinzându-[i aprinzându-[i o ]igar`, crezi c` mâine mâine ai avea vreme s`-mi pozezi? – Mâine? repet` ea, \ncercând s` câ[tige timp. Sim]ea un posibil pericol. – Da, mâine. Oricât e[ti de ocupat`, sunt sigur c`-mi po]i dedica o diminea]`. Ai avantajul c` po]i lucra [i la lumin` artificial`, pe când eu … |[i aminti purtarea lui amabil` [i pricepu c` nu-l poate refuza. |[i spuse c` ar fi trebuit s` se simt` onorat`. – Da, desigur. La ce or` [i cum s` m` \mbrac? Hallam zâmbi mul]umit. – Bun` \ntrebare. Parc` ai o bluz` galben` de m`tase? |n rest, nu m` intereseaz` – fust` pantaloni, orice. Va fi un bust. – {i ora? – S` spunem, nou` [i jum`tate. – Voi veni, promise ea. El se ridic` brusc [i porni spre vil`. Oare câte [edin]e de pozat aveau s`-i fie necesare? Spera s` nu-i r`peasc` prea mult timp. Dup` masa de sear`, Lucie r`mase o vreme \n salon. B`rba]ii fumau [i sporov`iau. Nu particip` la conversa]ie, ocupat` s` repare o rochi]` a Jessic`i. – Mâine, m` duc pân` la Corvario, Lucie, spuse Joel, la un moment dat. Vrei s` vii? Jessica [i Daniel pot s` r`mân` cu menajera [i vom prânzi \n ora[. Lucie \[i ]inu respira]ia. Vizavi, Hallam o privea zâmbind, cu ochii \ntredeschi[i. Ce bine ar fi fost ca invita]ia s` vin` mai devreme! – |mi pare r`u, Joel, dar dar … Hallam m-a rugat rugat s`-i pozez mâine, spuse ea ezitant. Pe figura lui ap`ru o expresie controlat` de resemnare. De parc` [i-ar fi mascat adev`ratele sentimente sub o aparent` indiferen]`.
IARN~ |N CANARE
65
– Ah, bine. O l`s`m balt`. – Scuz`-m`, Joel. Glasul lui Hallam simula sinceritatea. M-am gândit c`, pân` s` plec \n Anglia, o zi sau dou`, mi-a[ putea umple u mple vremea cu un portret. Nu pot lucra la peisaje exterioare fiindc` lumina e foarte schimb`toare. Dac` ]ii neap`rat, am s` g`sesc altceva de f`cut. Cu câteva vorbe, reu[ise s-o reduc` la statutul de umplutur` printre alte chestiuni mai importante [i-i f`cuse imposibil` lui Joel orice insisten]`. |[i aminti prima lui invita]ie, f`cut` probabil [tiind c` fusese invitat` s` ias` cu barca. Lucie era furioas`. Probabil c` [i de ast` dat` [tiuse despre planurile lui Joel [i ac]ionase \nainte. |[i dorea s` declare c` ar fi preferat s` accepte invita]ia \n ora[, dar ar fi fost o mitoc`nie [i n-ar fi reu[it decât s`-l stânjeneasc` pe Joel. Poate c` trebuia s` se simt` flatat` de asemenea oferte simultane. |n diminea]a urm`toare, \ntârzie zece minute cu bun` [tiin]a. |[i ceru scuze de form`, dar citi \n privirea lui c`-i pricepuse motivele. Era \nc` ocupat cu preg`tirile: combinarea vopselelor pe palet`, a[ezarea c`rbunelui de desen la \ndemân`. – M` gândeam c` s-ar putea s` m` fi l`sat balt` [i s` fi plecat cu Joel, spuse el, f`r` s-o priveasc`. – Nu te cred, spuse ea calm. – Sper c` nu regre]i ocazia pierdut`. – F`r` \ndoial` voi supravie]ui, replic` ea. |i rectific` pozi]ia [i ad`ug`: – Las` mâinile \n poal`. Le \ncordezi [i se modific` pozi]ia umerilor. Lucie se supuse. Apoi \i ridic` b`rbia, iar ea v`zu c` situa]ia \l amuza teribil. Se preg`ti pentru un eventual s`rut neglijent, dar acesta nu veni. |ncepu s` lucreze cu o concentrare surprinz`toare. |i schi]` chipul pe pânz`, \n c`rbune, privind-o rar. – Obi[nuiesc s` vorbesc mult \n vreme ce pictez, dar nu-mi da da aten]ie [i nu-mi r`spunde, o avertiz` el. – Nici o grij`. – Iat`! }i-ai schimbat expresia gurii. Ea \[i ceru iertare \n gând [i continu` s` priveasc` punctul indicat. Dup` o vreme, el spuse ar]`gos:
66
VIVIAN STUART
– Trebuie s` te gânde[ti la lucruri mai pl`cute, Lucie. Te \ncrun]i [i clipe[ti mereu. |ncep s` cred c` era mai bine s` fi plecat cu Joel. |ncerc` s` revin` la atitudinea lipsit` de \ncordare, dar el l`s` jos paleta [i penelul. – Vom lua o pauz` pauz`.. Plimb`Plimb`-te te prin prin camer` camer` ca s`-]i s`-]i relax relaxezi ezi muscul musculatura atura.. Ie[i din \nc`pere [i reveni repede, aducând cafele pe o tav`. Ea privea pe ferestr` la colinele dinspre nord, pe pantele c`rora se vedeau culturi \n terase [i din loc \n loc c`su]e albe, sau vreun palmier singuratic. – Peisajul `sta nu ]i se pare demn de a fi imortalizat? \ntreb` ea, \ntorcându-se s` ia ce[cu]a. – |ntr-un fel, r`spunse el, ]uguindu-[i buzele. Dar Dar cum ]i-am mai spus, nu-mi place s` stau mult \n acela[i loc. Cel mult un an sau doi, pe urm` simt nevoie de culori diferite, de alt` lumin`, de alte personaje. Luci zâmbi la gândul c` probabil avea nevoie [i de fete noi, pe care s` le s`rute [i \n compania c`rora s`-[i petreac` timpul \n mod pl`cut. |n ora urm`tore, lucrul progres` mai bine. Hallam \i d`dea scurte pauze [i p`rea satisf`cut de rezultat – Bun! spuse el, \n cele din urm`. Suficient pentru ast`zi. Luci se ridic` [i se \ntinse, iar el se opri din cur`]atul pensulelor pentru a o urm`ri. – A[a ar trebui s` pozezi, rânji el. – Nu-a[ rezista prea mult. Dup` o vreme, continu`: ai nevoie de mine [i mâine? Ochii lui c`prui reflectau amuzament, iar sprâncenele se ridicar` a nel`murire. – Trebuie s` \ntreb: la ce te referi? Lucie se sup`r` pe propria neglijen]` \n exprimare. – Adic`, vrei s`-]i pozez [i mâine? – Ah, \n]eleg, murmur` el, \ntorcându-se la pensule. Nu, Lucie, draga draga mea, e[ti liber` s` faci ce vrei. Nu putem continua pân` nu se usuc` par]ial vopselele. Joel nu ap`ru la prânz, dar era de a[teptat. Totu[i, r`mase surprins` când Hallam o anun]` \nainte de cin`:
IARN~ |N CANARE
67
– Ast`-sear`, ies \n ora[, Lucie. Am invitat-o pe Rosanna la restaurant. Te descurci singur`? – Sigur c` da. Señora Matana va mai sta un timp. – Joel s-ar putea s` nu se \ntoarc` prea devreme. O dat` ajuns \n Corvario, se \ntâlne[te cu vechi amici [i pierd o groaz` de vreme la cafenea. Peste câteva minute, \i auzi ma[ina [i-[i zise c` acum era foarte clar. Dac` diminea]a o pierduse cu ea, acum era rândul Rosannei. |n]elese [i c` Joel n-avea cum s`-[i petreac` seara cu Rosanna, iar revela]ia \i provoc` o senza]ie de fericire. – Vin Vinoo s` ne cit cite[t e[tii \n pat pat,, o rug rug`` Jes Jessic sica, a, afl aflând ând c` Hal Hallam lam ie[ ie[ise ise \n ora[. – Bine, accept` Lucie. Dar numai câteva minute. Pe urm`, trebuie s` m` duc la mas`; n-o pot obliga pe doamna Matana s` a[tepte. Vrea s` plece acas`. – Adu-]i farfuria aici, suger` Jessica. Lucie se \nduplec` [i-i d`du drumul señorei Matana, promi]ând c` va sp`la vasele \n locul ei. Citea de mai mult de jum`tate de or`, iar Daniel adormise deja, când auzi o b`taie u[oar` \n u[`. – Lucie, sunt Joel. Deschise u[a \n grab`. – Am v`zut lumin`, explic` el, [i mi-am \nchipuit c` e[ti aici. Se apropie de patul Jessic`i [i se \ncrunt`. Ar trebui s` fii deja adormit`, domni[oar`. {i Lucie merit` câteva clipe de relaxare, seara. Jessica se cuib`ri \n a[ternut [i \nchise ochii, cu o figur` inocent`. – Vrei s`-mi dai un pupic, unchiule Joel? El o s`rut` [i o ciupi afectuos de n`suc. Când Lucie, la rândul ei, se aplec` s-o s`rute, Jesica se repezi [i o cuprinse cu bra]ele dup` gât. – Draga mea Lucie, chiar trebuie s` pleci? – Da, scumpo. Noapte bun`. Se desprinse din \mbr`]i[are [i-l urm` pe Joel.
68
VIVIAN STUART
– Ai mâncat? \ntreb` ea. S`-]i aduc ceva? – Nu. Nu mi-e foame. S` coborâm [i s` bem ceva. Din hol, pe partea opus` salonului, exista o \nc`pere mai mic`, cu mobil` pu]in` – pe post de camer` de joac` a copiilor. La exterior, fusese construit` o verand` \nchis`, dând spre terasa larg`. Masa cu t`blie de marmur` [i cele câteva [ezlonguri, ar`tau c` fusese gândit` ca loc de petrecere a timpului \n serile prea reci pentru a sta afar`, dar prea calde pentru interiorul casei. Aici o conduse Joel, dup` ce umplu dou` pahare. Se tol`ni pe un [ezlong [i o \ntreb`: – Ai avut o zi bun`? Cum a mers pozatul? – Nu [tiu [ tiu sigu sigur,r, chicot c hicotii ea. e a. Mai M ai bine l-ai \ntr \ntreba eba pe Hallam H allam.. Cred Cr ed c` n-am jucat prea bine rolul de model. – E[ti prea prea deschis`? Figura ta reflect` reflect` de obicei obicei ce-]i trece trece prin minte, minte, iar un model adev`rat trebuie s`-[i reprime gândurile. Era recunosc`toare pentru lumina slab` de pe verand`, dat` de cele câteva lampioane \n form` de scoic`. Altfel, Joel i-ar fi putut observa expresia alarmat`. B`u o \nghi]itur` de vin, \nainte de a r`spunde: – Pe viitor, viitor, va trebui s` \ncerc s` nu mai fiu a[a transparent`, s` nu m` m` dau de gol. Deja se sim]ea \ngrijorat` de ceea ce putuse el s`-i citeasc` pe chip. – Dup` ce sose[te veri[oara lui Hallam, aceast` Georgiana, vei avea mai mult timp s` lucrezi. – M` gândeam – cu permisiunea ta, desigur – m-a[ putea ocupa de educa]ia [colar` a copiilor, la nivel elementar. L-a[ putea \nv`]a pe Daniel s` citeasc`, iar pe Jessica s` socoteasc`. Cu timpul, le-a[ preda [i no]iuni de geografie. – Am luat hot`rârea s` nu te transform`m \n guvernant`, Lucie, r`spunse el, dup` o pauz` lung`. Deja ai devenit un soi de d`dac`. – Fiindc` mi-a f`cut pl`cere. Nimeni nu m-a obligat. – Cu excep]ia Jessic`i [i a lui Daniel, o contrazise el, ducându-se s` umple paharele. Probabil c` ei sunt cei mai puternici \n casa asta. Trebuie s` ai grij`, draga mea Lucie, s` nu devii sclava lor.
IARN~ |N CANARE
69
– Nici un pericol, \n aceast` privin]`. O \nduio[ase apelativul folosit de Joel, „draga mea“. De[i, nu avea nici o semnifica]ie – era doar un fel de a spune. – Dar tu? \ntreb` ea. Cum ai petrecut? – Pentru mine, a fost o zi frustrant`. Ma[ina s-a stricat la câteva mile de Corvario [i am continuat drumul cu autostopul. Nimic din materialele comandate nu sosise – fie a \ntârziat \n târziat vaporul, fie s-au \ncurcat comenzile. Apoi, nu i-am mai g`sit pe cei cu care voiam s` m` \ntâlnesc \n tâlnesc – din cauza \ntârzierii. \nt ârzierii. Oft`. Ei bine, trebuie s` accep]i asemenea \ntâmpl`ri, dac` dac` stai aici. – E un u n loc \ncânt`tor, murmur` ea. – Hm. Uneori, am impresia c`-i exagerat de pl`cut. Prim`vara etern` ajunge s` te leneveasc`. Adev`rat, aici nu-s a[a de mul]i turi[ti ca \n Las Palmas sau Tenerife. Totu[i, atmosfera te duce cu gândul la vacan]`, iar asta e r`u pentru munc`. – {i eu am avut senza]ia asta. Mi-am pierdut vremea [i am tot amânat s` m` apuc de lucru. – La Londra, aveam un atelier micu] [i urât [i câ]iva angaja]i pentru treburile mai grele. Apoi, am tr`it senza]ia c` via]a trece [i tot ce pot spera este un atelier mai mare [i mân` de lucru mai numeroas`. A[ fi ajuns un fel de produc`tor industrial. Am plecat la Tenerife [i apoi la Las Palmas, \ntr-o vacan]`, [i mi s-a n`z`rit s` r`mân aici. Thornton [i al]ii ca el mi-au spus c`-i o prostie. D`deam cu piciorul unei cariere de succes ca s` devin un artizan izolat. Mi-au prezis c` am s` ajung s` culeg gunoaie de pe plaj`. – Deocamdat`, n-au avut dreptate, spuse ea. Lucrezi din greu. – Am f`cut destul de multe, cumva. Sunt indecis, \nc`. Nu-mi Nu-mi place s` tot repet acelea[i comenzi, dar pe de alt` parte, nici produc]ia \n serie nu m` atrage. – N-ai putea s` angajezi pe cineva care s` se ocupe de comenzile repetate? \ntreb` ea. Cineva din Anglia? Dac` ar avea schi]ele tale la dispozi]ie, n-ar prea avea cum s` gre[easc`. – N-ar merge, pufni el. Doar dac` i-a[ supraveghea munca \n fiecare stadiu. Iar s` aduc aici pe cineva competent este aproape imposibil. Ventura nu-i suprapopulat` cu argintari califica]i.
70
VIVIAN STUART
– Nu, \n]eleg. Lucie se \ntreb` dac` nu cumva era supus` unui test. Bucuria o sufoc`, dar se estomp` aproape imediat. Ea nu-l putea asista; fusese instruit` \n cu totul alt domeniu. Totu[i, cuno[tea \n mare meseria, de[i \i lipseau deprinderile practice. Nu voia s`-[i ofere serviciile – ini]iativa trebuia s` vin` din partea lui, f`r` ocoli[uri. Schimbar` subiectul – c`r]i, muzic`, amintiri din Anglia. El \i povesti despre o excursie \n Spania, \n cursul c`reia vizitase Castilia, despre locurile pe care le v`zuse, iar când se uit` la ceas, Lucie fu surprins` s` constate c` trecuse bini[or de miezul nop]ii. El \i observ` gestul, [i spuse: – Da, Lucie. S-a f`cut cam târziu. A venit vremea s` ne retragem. retragem. Dup` o scurt` pauz`, continu`: E[ti o bun` ascult`toare. Mi-am petrecut toat` seara vorbind f`r` [ir [i m-ai l`sat s` continuu f`r` \ntreruperi. Hm, m` simt mai bine acum. Ea se \nvior` sub influen]a complimentului nea[teptat. Joel se ridic` [i stinse lampioanele de pe verand`. – Stai pe loc, pân` aprind lumina din din camer`. Lucie mai f`cu vreo doi pa[i [i se \mpiedic` de un picior de scaun. Sim]i sprijinul mâinii lui [i fu str`b`tut` de un fior. – Ce p`rere ai despre ideea cu lec]iile? |ntrebarea avea rolul de a-i permite s`-[i revin`. – Lec]iile? Ah, da, faci cum crezi – numai s` nu-]i n u-]i ia prea mult timp. {tii cumva unde s-a dus Hallam? Am impresia c` nu s-a \ntors \nc`. – Spunea c` o s` ia cina la un local mic de pe coast` – nu [tiu cum se nume[te. – Nu singur, garantez, glumi el, zâmbind [treng`re[te. Lucie ezit`, nedorind s` joace rol de bârfitoare. – Probabil, cu Rosanna? zâmbi el din nou. Ea aprob` din cap [i v`zu pe chipul lui aceea[i expresie st`pânit`. Era nec`jit` c`-i provocase durere, confirmând ceea ce el ghicise deja. Totu[i, cum altfel s` r`spund` unei \ntreb`ri directe? {i-ar fi dorit s` cunoasc` mai bine rela]iile celor doi b`rba]i cu Rosanna. S` fi fost rivali? Oare Hallam \ncerca s` creeze o bre[` \ntre Joel [i vecin`? Sau poate Hallam era cel preferat de Rosanna [i nemul]umirea lui Joel se datora \nfrângerii?
IARN~ |N CANARE
71
Se foi mult` vreme \n a[ternut, f`r` s` ajung` la o concluzie satisf`c`toare. Desigur, \ntreb`rile nu aveau rost. Se afla \n Ventura pentru o perioad` limitat`, iar dup` plecare, probabil c` n-avea s` mai afle cum au evoluat lucrurile. |n viitor, era foarte posibil s` g`seasc` un mic anun] \n ziar, anun]ând c`s`toria domni[oarei del Rey cu binecunoscutul argintar Joel Barron – sau poate, cu promi]`torul artist plastic Hallam Dayne. |nainte de a adormi, gândul care \i ridic` moralul era c`, m`car ast`-sear`, Joel reu[ise s` se simt` mai bine \n compania ei; c` pentru câteva ceasuri, uitase de griji. Pe de alt` parte, [i ea se bucurase de prezen]a lui prietenoas`. N-avea ce s` cear` sau s` a[tepte mai mult. Totu[i, \ncepuse s` tânjeasc` dup` dragostea lui. {i-o \nchipuia la fel de intens` [i durabil` ca propriile ei sentimente. {tia c` nu-i genul de b`rbat dispus s` risipeasc` la \ntâmplare mângâieri [i s`rut`ri. La el, afec]iunea trebuia s` fie profund`. Era acum capabil` s` recunoasc`: Vincent, cel`lalt b`rbat din via]a ei, nu fusese capabil niciodat` s` trezeasc` \n ea acela[i fel de emo]ii. Când sim]ise c` lumea i se dezintegreaz` \naintea ochilor, crezuse c` nu va mai cunoa[te iubirea, dar acum era convins` de contrariu. Nefericirea din trecut nu fusese decât o vag` umbr` trec`toare. Dar dac` va fi obligat` s`-[i \n`bu[e noul sentiment, vindecarea va dura mult mai mult.
Capitolul 5 Cu o zi \nainte de programata plecare a lui Hallam \n Anglia, Lucie \i \nmân` o cutie cu bijuterii pentru domnul Thornton. – Nu-i necesar s` spun` imediat dac` vrea s` le cumpere. Poate s` se gândeasc` [i s`-mi scrie mai târziu, \l instrui ea. – N-am s` uit de l`di]a cu scule, promise el. – Ce scule? \ntreb` Joel, Joel, dintr-o dat` atent. Am tot tot ce-]i trebuie. De ce nu mi-ai cerut? Hallam afi[a o atitudine nep`s`toare. – Am crezut c` ar fi preferabil preferabil s` folosesc propriile propriile mele unelte, s` nu risc s` le deteriorez pe ale tale [i \ntrucât Hallam trece prin Londra … – Independent`, ca de obicei, concluzion` el, ridicând din umeri. – Nu-i nici un deranj, interveni Hallam. |mi face pl`cere s`-i fac un mic serviciu Luciei. Acum juca rolul prietenului gata oricând s` ajute, \n contrast cu atitudinea urâcioas` a lui Joel. Lucie deschisese gura s` r`spund`, dar se r`zgândi. Hallam nu-i mai ceruse alt` [edin]` de pozat [i era convins` c` prima fusese o manevr` menit` s` \ncurce planul lui Joel de a o invita la mas`, \n Corvario. Mai mult, \[i crea o scuz` pentru eventuale [edin]e viitoare de pozat. Mai târziu, \n lipsa lui Joel, Hallam \i spuse:
IARN~ |N CANARE
73
– |n]eleg |n]eleg c` trebuie s` transmit transmit [i un raport raport favorabi favorabill cu cu privire privire la copii. – Ce raport? \ntreb` ea, de[i pricepuse aluzia. – Familiei Thornton. Vrei s`-l laud pe Joel, nu-i a[a? a[a? S` le spun c`-i un tutore minunat [i c` n-au de ce s` se \ngrijoreze. – Desigur, replic` ea cu r`ceal`. Dar ei [tiu asta. – Atunci, de ce te-au mai trimis s` investighezi? – Lucrurile n-au stat chiar a[a, r`spunse ea. Pe doamna Thornton n-o preocupa decât problema educ`rii copiilor. – |n cazul `sta, pot s-o s-o asigur c` te ocupi chiar chiar tu de acest aspect [i nu trebuie s`-[i fac` sânge r`u. |ncerc` s` treac` u[or peste sarcasmele lui, pentru a nu-i da satisfac]ie. – Vorbe[ti de parc` a[ fi guvernant`. Nu fac decât s`-i ajut la citit [i la socotit. Ochii lui sclipir`, \n vreme ce \i cuprindea mijlocul cu bra]ul [i o s`ruta pe obraz. – Dulce Lucie, murmur` el. |mi dau seama imediat când te superi pe mine. N-am mai v`zut ochi c`prui din care s` ]â[neasc` scânteieri verzi. O eliber`, iar ea reu[i s` zâmbeasc`. – Asta fiindc` nu prea te iau \n serios. – Dar pe Joel? Pe el cum \l prive[ti? prive[ti? O amenin]` cu degetul. degetul. Te pun \n gard`, s-ar putea s`-l crezi mai demn de \ncredere, dar \n dragoste, e focul \ntruchipat. – Z`u! Lucie \l \nfrunta cu o impertinen]` neobi[nuit` pentru ea. – |ntr-adev`r, da. |ns` orice vâlv`taie se stinge repede. Ah, dac` dore[te, poate fi \ncânt`tor, dar nu te l`sa \n[elat`. – |]i |]i mul]ume mul]umesc sc pentr pentruu avertis avertisment ment,, spuse spuse ea degajat degajat,, \ndep`r \ndep`rtându tându-se. -se. Am s` ]in minte. Se bucura s` scape de prezen]a lui Hallam. Urma s` lipseasc` vreo s`pt`mân`, \n func]ie de cât de repede putea fi gata Georgiana. Spera s`-[i poat` organiza [i o expozi]ie personal` pentru anul viitor [i voia s` se delecteze cu spectacolele londoneze de teatru [i de oper`, a[a c` [i-ar fi putut prelungi absen]a.
74
VIVIAN STUART
– N-am s` am vreme s` m` perpelesc fiindc` m-ai respins, \i spuse, s`rutând-o t`r`g`nat \n loc de r`mas-bun. Sunt pus pe hoin`real`. S-ar putea s`-mi caut unele foste prietene, de[i probabil c` sunt deja c`s`torite [i au copii. – Ce ai fi vrut? interveni Joel \n derâdere. S`-]i a[tepte \ntoarcerea pân` ce le-ar fi ap`rut argint \n p`r, ca \n Peer Gynt? De când primise \nvoire s` se ocupe de \nv`]`tura copiilor, Lucie instaurase un program flexibil. |n fiecare diminea]`, mergeau pe plaj`, iar lec]iile de \not erau urmate de exerci]ii de citire. Dificultatea de a g`si c`r]i potrivite scopului fusese temporar rezolvat` de c`tre Joel, care-i procurase ni[te c`r]i de copii \n limba spaniol` [i le tradusese. – O s`-l rug`m pe Hallam s` ne aduc` vreo câteva din Anglia. |ntre timp, Jessica [i Daniel pot \nv`]a s` citeasc` [i \n spaniol`. Lucie râsese de optimismul previziunii. – Poate c` nu-i r`u s` porne[ti \n via]` [tiind dou` limbi, dar nu pot fi obliga]i. Acum, pronun]a cu r`bdare cuvintele dificile pentru Daniel [i o asculta pe mult mai avansata Jessica, absorbit` deja de intrigile pove[tilor. Uneori, pe la jum`tatea dimine]ii, Joel l`sa lucrul [i li se al`tura, aducând o caraf` cu suc de fructe. Pentru Lucie, aceste dimine]i constituiau un mod foarte pl`cut de petrecere a timpului. Dup`-amiezile r`mânea \n propria camer`, lucrând l`n]i[oare, cioc`nind [i r`sucind metalul pentru bro[e, montând pietricele semipre]ioase. Urma o perioad` de relaxare, petrecut` \n compania celor mici, pân` erau chema]i la masa de sear`. Serile erau \ns` favoritele ei. Nu fiindc` Joel ar fi fost mereu prezent, ci deoarece, atunci când luau masa \mpreun`, se putea bucura de conversa]ia lui. Apoi, de obicei, spunea c` trebuie s` r`spund` la coresponden]` sau s` citesc` documenta]ii, dar din când \n când i se al`tura pe „veranda crepuscular`“, cum \ncepuser` s`-i spun`. Aceast` rutin` zilnic` \i d`dea d`dea senza]ia c` ar fifi fost c`s`tori]i. |ncepuse s` se \ntrebe cât va mai rezista s`-i arate aceast` amici]ie pur`. Era mereu
IARN~ |N CANARE
75
atent` s` nu scape un gest sau o vorb` care s` rup` fragilul echilibru atins \n rela]ia cu b`rbatul c`ruia \i d`ruise deja inima, dar care habar n-avea de respectivul dar. Apoi, dintr-o dat`, pl`cuta rutin` disp`ru. |ntr-una din dimine]i, Joel cobor\ pe plaj` mai devreme ca de obicei, purtând un costum de baie. |not` pân` \n larg, dar se \ntoarse [i \ncepu s` se joace cu copii la ap` pu]in adânc`. – Ia s` vedem cât de bine \no]i, Daniel. Hai s` facem o \ntrecere! – Ru[ine! exclam` Lucie. Nu este \nc` gata s` participe la concursuri. Hai Daniel, arat`-i unchiului Joel cum faci pluta pe spate. |n atmosfera de veselie [i \ncântare, Daniel se pierdu cu firea. Dup` un \nceput promi]`tor se scufund`, chicotind. – |ntotdeauna, se \ndoaie de mijloc, coment` Jessica. Uit`-te la mine, unchiule Joel. Pot s` \not pân` departe. Se lans` imediat, lop`tând din bra]e \n direc]ia Africii. – Nu te \ndep`rta prea mult, strig` Lucie, alarmat`. |ntoarce-te! Dar Jessica nu p`rea s` fi auzit. Lucie porni \n urm`rirea fetei, dar fu rapid \ntrecut` de Joel. Când o v`zu \n siguran]`, adus` la mal de unchi, Lucie se opri. – Te-ai \ndep`rtat prea mult! Trebuie s` ai grij` s` \no]i \ntotdeauna paralel cu ]`rmul. M-ai \n]eles? Acum, Jessica era numai zâmbete, dar se vedea c` atunci când \[i d`duse seama c` nu mai atinge nisipul cu picioarele trecuse prin clipe de panic`. – Dar pot s` \not foarte bine, nu-i a[a? argument` ea. – Ch Chiar iar pr prea ea bi bine, ne, ap apre recie cie Jo Joel. el. E[t E[tii pr prea ea mi mic` c` s` te ave aventu nture rezi zi \n lar larg. g. Dat Dataa viitoa vii toare, re, s-a s-arr pute puteaa s` s` nu ma maii fiu fiu de fa] fa]`, `, a[a c` s-o asc ascul] ul]ii mer mereu eu pe pe Lucie Lucie.. – Dar Daniel unde-i? se impacient` Lucie. |l v`zur` imediat, plutind lini[tit pe spate, f`r` pic de efort, cu ochii spre cerul albastru, \naintând cu rare b`t`i laterale de bra]e. – Ia te uit`! exclama Joel. Chiar face pluta! – {[t! \l temper` Lucie. Prea târziu, fiindc` b`iatul \ntoarse capul capul [i se scufund` iar.
76
VIVIAN STUART
– Haide, gata! Afar` cu voi! spuse Lucie. – Am \n]eles, doamn`, r`spunse Joel, pe un ton de glum`. – Ah, nu m` refeream la tine, se scuz` ea, dar Joel o prinse de mân`, cu cealalt` o \nh`]` pe Jessica [i ie[ir` pe mal, unde avur` surpriza de a o g`si pe Rosanna. – V-am auzit f`când g`l`gie [i am sim]it impulsul s` particip la petrecerea voastr`. Purta un slip negru cu portocaliu, iar umerii \i erau \nveli]i de un prosop verde. Era minunat bronzat`. – Daniel poate s` \noate, spuse mândr` Jessica. – Desigur, replic` Rosanna. To]i copiii englezi \nva]` s` \noate, de[i apa este foarte rece \n ]ara lor. – Dar aici e cald`, continu` Jessica. Nu-]i place s` \no]i? – Gata cu \ntreb`rile, drag`, o \nfrân` Lucie. Nu-i politicos. – Joel [i Hallam – [i nu numai ei – au \ncercat s` m` \nve]e, dar \n mare nu m` simt la largul meu. |mi place s` m` b`l`cesc \n piscin`. Lucie descifr` u[oara not` de fanfaronad` din interven]ia Jessic`i. La maturitate, avea s` devin` un pericol pentru celelalte femei. – A plecat Hallam \n Anglia? \l \ntreb` Rosanna pe Joel. – Da. De aproape o s`pt`mân`. Nu [tiai? – Nimeni nu m` ]ine la curent. – Scuz`-m`, credeam c` ai aflat, spuse Joel, scuturându-[i nisipul din espadrile, \nainte de a se \nc`l]a. – Am lipsit câteva zile. Am fost \ntr-o croazier` cu velierul fratelui meu, explic` ea. – |]i aminte[ti iahtul acela luxos pe care l-am v`zut \n port la Corvario, Corvario, \ntreb` el \ntorcându-se spre Lucie. – Da, minunat vas. – Apar]ine familiei del Rey. Am fost invita]i de câteva ori la prânz sau la cin` [i ne-am dat silin]a s` ap`rem ca ie[i]i din cutie. Se \ntoarse spre Rosanna. Data viitoare, o s-o lu`m [i pe Lucie, dac` se poate – s` vad` cum arat` o ambarca]ie de lux. Rosanna o privi cu r`ceal`.
IARN~ |N CANARE
77
– Da, desigur. Am putea aranja ceva, dup` ce se \ntoarce Hallam cu noua menajer`. Lucie admira u[urin]a cu care cealalt` reu[ise s` descalifice femeile din casa lui Joel. Georgiana era „noua menajer`“, ceea ce \nsemna c` ea era privit` drept guvernant` a copiilor. Rosana \[i aranj` prosopul pe umeri [i se ridic`. – Acum, trebuie s` plec, Joel. Dac` dore[ti, e[ti binevenit la prânz. – Am o ]inut` necore necorespunz` spunz`toare, toare, obiect` el. Dar am s` te conduc pe poteca aia periculoas`. E riscant s` mergi singur`. De ce n-o amenaja]i? Rosanna \i arunc` un zâmbet n`ucitor. – P`i, atunci n-am mai beneficia de cavaleri care s` ne escorteze. – Lucie, te ocupi singur` de copii? |ntrebarea era complet inutil`. Felul posesiv \n care Rosanna \i lu` bra]ul avu darul s`-i provoace gelozie. Nici \n proprii ochi nu mai reu[ea s` ascund` sentimentele pentru Joel [i orice gest al lui de curtoazie fa]` de alt` femeie, \nsemna o lovitur` de pumnal \n inima ei. |n dimine]ile urm`toare, Rosanna g`si cu cale s` le ]in` companie pe plaj`, aparent indiferent dac` Joel era sau nu acolo. Se a[eza pe prosopul de baie [i se pr`jea la soare cu ochii \nchi[i, semn c` nu dorea s` fie deranjat`. Lucie nu vedea vreun motiv pentru care s` st`vileasc` joaca g`l`gioas` a copiilor. Rosanna ar fi avut unde s` fac` plaj` dac` o deranja zgomotul. {i oricum, por]iunea aceea de ]`rm se afla \n dreptul vilei Sirena, a[a c` locatarii aveau prioritate. Cu toate astea, \ntr-o zi, când Jessica [i Daniel \ncepuser` s` se certe, ni[te nisip stârnit de ei ateriz` pe figura Rosannei, iar Lucie \[i ceru imediat scuze. – |mi pare nespus de r`u. Jessica, trebuie s`-]i ceri iertare. {i tu, Daniel. Sunte]i vinova]i! – |mi pare r`u dac` te-am deranjat, deranjat, se conform` Jessica, pe pe un ton de om matur. Daniel privea hlizindu-se, dar reu[i s` \ngaime un:
78
VIVIAN STUART
– Scuze! \nainte de a o lua la fug` din nou. Rosanna se ridic`, cur`]ându-[i obrajii cu un [erve]el, apoi se privi \ntr-o oglinjoar` – f`r` \ndoial`, mereu la \ndemân`, \[i spuse Lucie cu mali]ie. – ~ia doi sunt cam s`lbatici, observ` Rosanna, dup` ce Jessica se \ndep`rtase destul s` n-o mai poat` auzi. Ar trebui trimi[i la internat, \n Anglia. – Când va veni vremea, r`spunse Lucie. – Nu pricep cum de s-a pricopsit Joel cu familia fratelui lui. Sigur c` mai exist` [i alte rude. – Nu [tiu nimic, replic` Lucie. Lucie. N-avea chef s`-i dea informa]ii. Probabil c` oricum [tia destul de bine care era situa]ia copiilor. – F`r` \ndoial`, lucrurile se vor ameliora dup` venirea noii menajere, continu` Rosanna. – Nu vine \ntr-o astfel de calitate, obiect` Lucie. Doamna Frensham este veri[oara lui Hallam. S-ar putea s` preia o parte din responsabilit`]i. |n momentul acesta, señora Matana face fa]` cu greu. Figura Rosannei se anim` dintr-o dat`. – |nseamn` c` abia a[tep]i s` vin`. Vei sc`pa de copii [i vei avea vreme s` te ocupi de bijuterii. O s` fii liber` s` te \ntorci \n Anglia, sau s` mergi oriunde vrei. Lucie sim]i un amestec de amuzament [i iritare. – Vom tr`i [i vom vedea cum se prezint` doamna Frensham. – Bine\n]eles. E \n vârst`? – Nici tân`r` nici n ici b`trân`, din câte am auzit. – Nu te deranjeaz` venirea ei? – De ce m-ar deranja? |n]eleg c` a fost chemat` la sugestia ta – sau a mamei tale – pentru perioada \n care locuiesc aici. Lucru de \n]eles, dac` ne gândim c` exist` doi b`rba]i tineri care trebuie proteja]i. – Ah, nu-i asta. Era vorba de reputa]ia ta. Sarcasmul fin al Luciei fusese irosit degeaba. – S-ar zice c` n-ave]i o p`rere prea bun` despre Joel [i Hallam. – Din partea mea, spuse Rosana ridicând din umeri, nu conteaz`, dar mama era \ngrijorat`.
IARN~ |N CANARE
79
– Pentru tine? tine? Pentru Joel? Joel? Sau pentru pentru mine? se gr`bi Lucie Lucie cu replica. replica. Rosanna o privi fix, apoi \ntoarse capul. – |n primul pr imul rând, pentr pentruu tine tin e – dar d ar situa] si tua]ia ia este e ste mai ma i complica comp licat`. t`. Se \ntoarse din nou, cu un aer confiden]ial – Joel este foarte \ndr`gostit de mine. Iar mama crede c` e important s` fie p`strat` o aparen]` discret`. – Cât` vreme a stat Bernarda la vil`? \ntreb` \n treb` Lucie. – Bern Bernarda arda?? ridi ridic` c` din umer umerii Rosa Rosanna nna.. Deci Deci,, a[a o chem chema? a? Haba Habar r n-am. De la venirea lui Hallam, s-au succedat mai multe fete \n cas`. Lucie abia reu[i s`-[i \n`bu[e replica surprins` „de la venirea lui Hallam?“. A[a st`teau lucrurile! Aparent nu contase, atâta vreme cât acolo nu locuise decât Hallam, dar acum, asupra lui Joel planau suspiciuni. Anxietatea manifest` a celor dou` \nsemna oare c` Rosanna [i Joel se iubeau? – Da, pricep c` n-a]i ]inut cont decât de interesul meu, spuse ea. Ni[te localnice nu se compar` cu o englezoaic`. De asemenea, probabil c` te temi pentru Joel. Ai s` te m`ri]i cu el? Aruncase \ntrebarea sperând s-o ia prin surprindere, surprindere, dar Rosanna nici nici nu clipi. – Desigur, te intereseaz` posibilitatea asta. Era o constatare, nu o \ntrebare. Trebuie luate o mul]ime de decizii \nainte de a se ajunge la logodn`. Poate c` \n Anglia v` pripi]i, dar aici lucrurile stau altfel. Am trei fra]i, to]i c`s`tori]i – tata a murit acum cinci ani – [i având \n vedere c` am mo[tenit o parte din avere, va trebui s` le ob]in consim]`mântul \nainte de c`s`torie. Lucie r`mase t`cut`, gândindu-se la dificult`]ile pe care le avea de \nfruntat Joel – sau oricare alt pretendent. – Mai trebuie ]inut cont de faptul c` Joel nu-i spaniol, continu` Rosanna, de[i acesta nu-i un obstacol. |n zilele noastre, fetele de aici se pot m`rita cu str`ini. Zâmbi cât se poate de amical. Dup` cum vezi, de[i exist` dificult`]i, sper`m c` se vor rezolva favorabil. Lucie r`mase cugetând la semnifica]ia pluralului „sper`m“. Fie se referea la ele dou`, fie la Rosanna [i Joel.
80
VIVIAN STUART
Spaniola g`si c` era momentul s`-[i strâng` prosoapele, lo]iunile [i cremele [i s` p`r`seasc` plaja. |n vreme ce-[i aduna lucrurile, sc`p` o exclama]ie: – Fir-ar! Lucie constat` uimit` c` un jet de ulei de plaj` se \mpr`[tiase peste cartea deschis` din care le citise copiilor. – Ah, \mi cer scuze, spuse Rosanna, \ncercând s` [tearg` paginile [i deteriorându-le [i mai mult. Probabil c` a c`zut dopul. Lucie salv` c`r]ulia din mâinile Rosannei. – O \ntâmplare nefericit`, aprecie ea. – E distrus`? – Nu [tiu. Am s` m` ocup de ea dup` ce intr`m \n cas`. Era convins` c` nu fusese un accident. Cartea st`tuse departe de cosmeticalele Rosannei. Probabil c` se r`zbuna astfel pentru incidentul cu nisipul, de mai devreme. Sau putea fi un avertisment adresat Luciei, s` nu mai pun` \ntreb`ri? – Trebuie s`-mi permi]i s` pl`tesc stric`ciunea. – Era o carte de la bibliotec`. Joel a adus-o s`pt`mâna s`pt`mâna trecut` din Las Palmas. – |n]eleg. Dac` o s` fac` fac` scandal, Joel o s` le dea bani. N-a fost vina ta ta [i nu trebuie s` ie[i \n pierdere, Lucie. Dup` plecarea Rosannei, de ast` dat` neescortat`, dar perfect capabil` s` urce periculoasa potec` spre vil`, Luciei \i revenir` \n minte ultimele cuvinte: „… nu trebuie s` ie[i \n pierdere, Lucie.“ Dac` situa]ia evolua cum se a[tepta Rosanna, cu siguran]` Lucie ar fi fost pierz`toare. |ndat` ce v`zu cartea deteriorat`, Jessica spuse: – A f`cut-o dinadins! – U[urel, dr`gu]o. Nu trebuie s` acuzi. A fost un accident, sus]inu Lucie. |n ochii alba[tri ai Jessic`i se citea ne\ncredere. Cred c` pot s-o cur`]. Dup`-amiaz`, \[i petrecu mai mult de o or` \ncercând s` \ndep`rteze petele, \ndreptând paginile cu fierul de c`lcat, folosind argil` ca s`
IARN~ |N CANARE
81
elimine toate urmele de ulei. Cum s`-i explice lui Joel? N-avea cum s` dea vina pe Rosanna. Pe viitor, va va trebui s` aib` mai mult` grij` de c`r]ile luate luate pe plaj`. Mintea nu-i st`tea la lucru. T`ie gre[it dou` folii de argint, fiind obligat` s` improvizeze forma final`. Era cu moralul la p`mânt, iar lipsa lui Joel de la cin` \i agrav` starea. Doamna Matana o inform` c` el plecase \n sat [i avea s` se \ntoarc` târziu. Conform obiceiului, Lucie se oferi s` termine treaba, astfel \ncât menajera s` poat` pleca acas` mai devreme. Tocmai termina de sp`lat vasele, când ap`ru Joel. – Bun`! Te faci util`? – Mi s-a p`rut c` n-are rost s-o mai ]in pe señora Matana, r`spunse Lucie, \ntorcându-se cu supiera \n mân`. Am s`-i ]in locul [i am s`-]i servesc cina. – Drag` Lucie! murmur` el. Nu [tiu ce ne-am face f`r` tine. Spre oroarea ei, sim]i c`-i scap` supiera din mân` [i o v`zu cum se face cioburi pe pardoseal`. Apoi, izbucni \n lacrimi. – Nu plânge, Lucie, drag` Lucie, [opti el. Era un por]elan ordinar. – {tiu, suspin` ea. Sunt o proast`. Nu-i putea m`rturisi c` lacrimile fusesr` stârnite de vorbele lui mângâietoare, de felul cum i se adresase: „drag` Lucie“. Culese câteva fragmente [i \ntre timp reu[i s` se st`pâneasc`. – A[a A[a-i-i mai bin bine, e, decl declar` ar` el. Apo Apoi,i, o prin prinse se de ume umeriri cu blâ blânde] nde]e. e. N-are rost s` ver[i lacrimi pentru un blid spart! Se aplec` [i o s`rut` u[or pe buze. Pe urm`, p`ru s-o dea la o parte [i \[i vâr\ mâinile \n buzunare, m`surând buc`t`ria cu pasul. R`mas` lâng` chiuvet`, \l auzi ca prin vis: – Ce-ai spune de o plimbare cu barca, mâine? Ne-am putea lua zi liber` [i am vizita una dintre plajele bune. De când ai venit, practic n-ai apucat s` cuno[ti decât o mic` parte din insul`. – Ar fi minunat, r`spunse ea, [tergându-[i ultimele lacrimi. Ce bine c` po]i planifica excursii [i e[ti aproape sigur c` vei avea vreme bun`. |n Anglia, trebuie s` a[tep]i s` vezi dac` nu cumva plou`. Sporov`i \n
82
VIVIAN STUART
continuare, \ncercând s` ascund` bucuria pe care i-o provoca perspectiva de a petrece \mpreun` o zi \ntreag`. Rosanna va cobor\ degeaba pe plaj`. Oare? Gândul c` el o invitase deja [i pe Rosanna c`zu ca un du[ rece. – Copiilor o s` le fac` mare pl`cere. Jessica [i Daniel erau oricând gata pentru o astfel de plimbare. Diminea]a devreme, Lucie intr` \n camera lor [i-i trezi s` le dea vestea. Jessica \ncepu s`-i dea ordine fratelui ei, hot`rând cu ce s` se \mbrace, ca o adev`rat` mam`. – O s` lu`m [i pulovere, pentru cazul c` bate vânt rece. Unchiul Joel a spus ceva despre mâncare? se \ntoarse ea spre Lucie. – Nu. Ce s` spun`? – Uneori, lu`m mâncare mâncare cu noi [i preg`tim masa la bord, r`spunse ea vesel`. Are un gust minunat. – Am s`-l \ntreb, promise Lucie. |[i termin` micul dejun [i cobor\ s`-i spun` [i señorei Matana despre planurile zilei. Pe masa din buc`t`rie, erau preg`tite mai multe pachete, con]inând alimente. – Le lu`m cu noi? – Si, si, señorita. Dar mai sunt [i altele – a[teapt`. Pachetele deja f`cute erau suficiente pentru o duzin` de pasageri, iar Joel c`r` co[ul pân` la port [i-l urc` u rc` \n barc`. Apoi cobor\ din nou. – Sta]i aici. Trebuie s`-l g`sesc pe Alberto. Lucie r`mase s`-i supravegheze pe copii, s` nu cad` peste bord [i s` strice c`l`toria \nainte de a fi \nceput. Era \ncântat` mai ales din cauz` c` Rosanna nu p`rea s` fie invitat`. Dup` vreo dou`zeci de minute, Joel ap`ru ducând un pe[te mare, \nvelit \ntr-o rogojin`. – Te pricepi la g`tit, Lucie? – Depinde, r`spunse ea cu precau]ie, privind \nsp`imântat` la pe[te. – Nu-]i face griji. M` pricep destul de bine la f`cut gr`tar. – |ntr-o zi, când am mâncat pe plaj`, ai ars tot pe[tele, \i atrase aten]ia Jessica.
IARN~ |N CANARE
83
– Z`u, replic` el, adoptând o expresie de fals` p`rere de r`u. E[ti un enfant terrible, Jessica! N-am voie s` m` dau mare, ca s-o impresionez pe Lucie? – {tiu ce ai spus, s`ri fata. Ai zis \n francez` c`-s un copil teribil. – Am s`-]i g`sesc porecle \n german` sau greac`, o amenin]` el, eliberând [alupa de la chei. Se \ndep`rtar` de ]`rm atât cât Lucie s` poat` admira conturul [i culorile coastei. Mun]ii care traversau insula ca o coloan` vertebral` se estompau \ntr-o cea]` mov, r`s`rnd din verdele lanurilor de porumb sau din nuan]ele mai \nchise ale planta]iilor de bananieri. – Or`[elul `la este Blackpool. – Blackpool? râse Lucie. Unde sunt promenada [i vestitul turn? – De fapt, se cheam` Pozo Negro, adic` Blackpool, \n traducere. Jessica Jes sica [i Dani Daniel el aru arunca ncaser` ser` und undi]e i]ele, le, iar Luc Lucie ie st`t st`tea ea la pup pupa, a, bucurându-se de briza r`coroas` [i de apropierea lui Joel. Din când \n când, schimbau câteva vorbe f`r` importan]`. Era alt Joel, lipsit de griji, vesel. Apar Ap ari]i]ia ia un unui ui fa farr de pe co coas ast` t` \l de dete term rmin in`` s` câ cârm rmea easc sc`` ma maii spre larg. – Aici, sunt o mul]ime de stânci ascunse sub suprafa suprafa]a ]a apei, \i explic` el. – Am prins un pe[te, strig` Daniel, dar când ridic` undi]a, \n cârlig era doar o fâ[ie lung` de alge marine. – Nenoroc! \l consol` Joel. Mai \ncearc`. Stai pu]in s`-]i pun momeal` \n ac. B`iatul \l ascult` [i apoi arunc` din nou undi]a. – Nu prea cred c` exist` pe[ti pe[ti \n marea asta, se plânse Jessica. Daniel, po]i s` iei [i undi]a mea. M-am plictisit de pescuit. – Vai, vai! o lu` peste picior unchiul. Nu trebuie s` te dai b`tut`, Jessica. N-ai pic de tenacitate, de persisten]`. – Cam grele cuvinte. {tiu ce \nseamn`, adic` n-am r`bdare. – N-am nici o [ans` \n fa]a acestei micu]e orori, oft` el.
84
VIVIAN STUART
– Lucie nu-mi spune niciodat` a[a, protest` feti]a. – Fiindc`-i prea politicoas` Ambarca]ia vir` spre spre o plaj` enorm`, de mai multe mile, mile, m`rginind un golf vast. Pe mal se z`reau câteva c`su]e [i vreo dou` hoteluri moderne, \nconjurate de palmieri. – O s` tragem barca pe nisipul plajei. Deocamdat`, aici nu exist` port. Ni[te intreprinz`tori o s` amenajeze cândva locul, schimbându-l \n bine, sau poate \n r`u. S`ri peste bord \n apa de jum`tate de metru, trase [alupa ceva mai sus, apoi \i duse pe copii pân` la plaj` [i reveni s-o transporte [i pe Lucie. |n vreme ce bra]ul lui \i cuprindea mijlocul, ea sim]i c` i se moaie genunchii, dar \[i reveni rapid. Dup` ce asigur` [alupa, Joel urc` la bord s` ia co[ul. Apoi aduse pe[tele [i ustensilele de gr`tar. Merser` de-a lungul plajei pân` g`sir` un loc mai ap`rat de briza slab`. – Nu-i nime nimeni ni prin preaj preajm`, m`, obser observ` v` Lucie Lucie.. |n dep`r dep`rtare, tare, \n apropierea hotelurilor, se z`reau vreo câteva siluete. – |ntr-adev`r. Din cauza asta \mi place aici. C`ut` r`coritoare pentru copii [i apoi \nchise din nou co[ul. – S` vedem dac`-mi mai amintesc ceva din experien]a de cerceta[, murmur` el, \ncepând s` adune vreascuri pentru foc. Jessica [i Daniel \l ajutar`. Lucie \[i scoase sandalele [i-[i suflec` pantalonii pân` la genunchi. Dup` moartea tat`lui, nu prea avuseser` bani pentru vacan]e. Din când \n când, mai f`cuse câte o s`pt`mân` la verii din St. Albans, sau câteva zile la Brighton. Dup` terminarea [colii, \[i petrecuse vacan]ele \n Cornwall sau la lacuri, dar nu mai avusese parte de asemenea mici escapade specific familiale. |n vreme ce focul se \nte]ea, Joel t`ie pe[tele \n felii groase. G`sise o piatr` plat` [i folosea cu \ndemânare cu]itul vân`toresc. Scoase gr`tarul [i i-l \nmân` Luciei.
IARN~ |N CANARE
85
– A[az`-l peste jar … a[a. Jessica [i Daniel ajutau dup` puteri, preg`tind farfuriile, sau suflând \n foc. – N-ai mai gustat asemenea pe[te, remarc` Joel, lingându-[i degetele, dup` ce prima tran[` fu gata. – Excelent, se entuziasm` ea. Ce fel de pe[te este acesta? – I-am uitat denumirea. Pe aici, exist` un sortiment bogat, unii de care nici n-am auzit \n Anglia. Dar ce conteaz` numele? Mai ia! – Nu mai pot, râse ea. Joel deschise o a doua sticl` de vin ro[u [i umplu din nou paharele. Dup` gr`tar, urmar` pr`jiturele cu brânz`, banane [i portocale. – Ne-a r`mas destul pentru \nc` o mas`, aprecie Joel, când toat` lumea se declar` ghiftuit`. O s` mânc`m mai târziu, dar pe[tele este mai bun pr`jit proasp`t. – Alberto l-a pescuit azi-noapte? – A[a pretinde, dar nu pot fi sigur c` nu l-a cump`rat de la alt pescar, ca s` mi-l revând` cu un mic profit. Nu se duce la pescuit decât atunci când \i convine. La fel procedeaz` [i cu gr`dina noastr` – vine când are chef. Trebuie s`-l conving s` mai cure]e jungla aia din spatele vilei. Lucie \[i aminti cuvintele lui de la prima \ntâlnire: „Toat` vremea ne chinuim s` r`zbatem printr-o jungl`, f`r` s` b`nuim c` spre orice direc]ie exist` [i drumuri b`t`torite. Oare avea s` g`seasc` vreun astfel de drum, sau urma s` se zbat` mereu \ntr-o jungl` de nesiguran]` [i indecizie – printre clipe de \ncântare urmate de deprim`ri [i erori de interpretare? Doar obliga]i, copiii se a[ezar` pentru o scurt` siest`. – Parc` am fi acas`, protest` Jessica, moroc`noas`. – Numai o or`. Pe urm`, pute]i face orice dori]i, promise Joel. Dar acum v` culca]i un ceas. E un ordin. – Am s` m` culc dac` v` culca]i [i voi. Lucie \i f`cu pe plac, r`mânând cu ochii pe cer [i cu gândul la \ntâmpl`rile zilei.
86
VIVIAN STUART
– |ntâi, s`-mi g`sesc ]igara. Jesica se cuib`ri confortabil, privi spre Lucie [i-i f`cu cu ochiul. Lucie \nchise pleoapele [i se l`s` prad` unei st`ri de reverie, \ntre somn [i trezie, când imaginile ]i se perind` prin fa]a ochilor min]ii, scenele apar [i dispar, dar e[ti totu[i con[tient de natura \nconjur`toare, de valurile care se rostogolesc la mal, de ciripitul unei p`s`ri, de zvonul \ndep`rtat al unor voci. Totu[i, probabil c` adormise, fiindc` atunci când deschise ochii, copiii se jucau cu Joel, la oarecare distan]`. Apoi, el veni s` se a[eze lâng` ea. – Au prea mult` energie pentru mine, murmur` Joel. Probabil c` \mb`trânesc. – La nici treizeci de ani? se aventur` ea s` ghiceasc`. – Mai am doi ani pân` schimb prefixul, dar ei m` fac s` m` simt b`trân. Oft` adânc [i r`mase nemi[cat o vreme. Apoi, se ridic` \n capul oaselor, cuprinzându-[i genunchii cu bra]ele. Din buzunarul de la piept, scoase o tigar` [i chibrituri. Lucie \i supraveghea din când \n când pe cei mici, s` nu se \ndep`rteze prea mult. |ntre timp, privirea \i z`bovea asupra lui Joel, admirându-i forma maxilarului, nasul drept, p`rul zburlit de pe frunte. Brusc, el se \ntoarse [i o surprinse. Zâmbi nesigur`, con[tient` de ro[ea]a care-i n`v`lise \n obraji. – Crezi c` ai s` te \n]e \n]elegi legi cu Geor Georgian giana? a? \ntr \ntreb` eb` el. Adic` Adic`,, sper c` n-ai s` te sim]i \nl`turat`. – Ah, nu, \n nici un caz. Cel pu]in, din câte povestea Hallam … – Hm, Hallam, Hallam, murmur` Joel. Nu e foarte u[or s`-l \n]elegi. }i se pare pare un individ dificil? – Nu, declar` ea, mai repede decât voise. Mi-a f`cut pl`cere compania lui. Joel t`cu o vreme, iar Lucie \ncepu s` regrete entuziasmul exagerat exagerat al spuselor ei. Totu[i, n-avea cum s`-i explice ne\ncrederea pe care i-o provoca Hallam.
IARN~ |N CANARE
87
– E un tip destul de atr`g`tor, vorbi Joel, ca pentru sine. Se \ntoarse brusc. Sper c` nu te-ai \ndr`gostit de el, nu-i a[a? Sub privirea lui scrut`toare, reu[i cu greu s`-[i ascund` adev`ratele sentimente. – Nu, sigur c` nu! Nici nu mi-ar trece prin minte! Cum spuneai, e un tip atr`g`tor – poate chiar foarte, pentru unele femei – dar nu [i pentru mine. Sim]ea c` vorbe[te prea repede [i prea mult. – Probabil c` au ezistat b`rba]i \n via]a ta, \[i continu` el ideea. Ce vârst` spuneai c` ai? Parc` Parc` dou`zeci [i unu? Nu-mi vine s` cred c` n-ai mai avut nici o rela]ie sentimental`. Privirea ei se pierdu \n zare. – Am avut o … experien]`, recunoscu ea, \ntr-un târziu. Poate c` ar fi reu[it s` treac` peste ultimele amintiri nepl`cute ale acelei afaceri povestindu-i lui Joel. Astfel, ar pricepe c` nu era o femeie disperat`, \n c`utare de aventuri trec`toare. – Te ascult, o \ndemn` el, dar fur` \ntrerup]i de Jessica [i Daniel, care veniser` s` se tol`neasc` al`turi. – Mi-e sete, anun]` Daniel. |n | n vreme ce-i umplea paharul de plastic, Lucie nu [tia dac` s` se bucure sau nu de \ntrerupere. |n restul zilei, nu mai avur` decât rare momente de singur`tate, iar ea \[i spuse c` probabil nu mai avea dispozi]ia s`-i asculte povestea. Aveau suficient` mâncare, dar Joel suger` c` s-ar putea duce la un ceai, \n restaurantul hotelului. – Nu, parc` n-a[ vrea s` m` \ntorc \n lumea civilizat`. S-ar pierde din farmecul acestei zile. Mai târziu, urcar` din nou la bordul [alupei [i navigar` spre nord, de-a lungul coastei. |n lumina \nser`rii, culmile muntoase c`p`taser` contururi mai bine definite, de parc` apar]ineau unui decor bidimensional. Apropiindu-se de micul port Molino de la Tore, Joel spuse:
88
VIVIAN STUART
– Cred c` a[ putea s` e[uez pe plaj`, chiar chiar \n fa]a vilei. vilei. Am mai f`cut-o f`cut-o [i astfel am sc`pa de c`ratul echipamentului din port pân` acas`. Trecu de intrarea \n port, apoi coti u[or. Ajunser` cu bine pe uscat, dar \n clipa aceea se auzi o voce, venind de pe stânci. Lucie o v`zu pe Rosanna, undeva pe la mijlocul potecii ce ducea la vila ei. Acum, toat` lumea avea s` afle despre escapada lor [i cine luase parte la ea. – V-a]i distrat bine? \ntreb` Rosanna. – Da, foarte bine, replic` Joel, revenind la opera]iunea de asigurare a ambarca]iei. Lucie cobor\, de ast` dat` neajutat`, fiindc` nu dorea s` atrag` aten]ia Rosannei. Copiii parcurseser` deja mica distan]` care-i desp`r]ea de gardul vilei. Lucie [i Joel \i urmar` f`r` grab` pe poteca pietruit`. – {i chiar a fost o zi reu[it`, Lucie? – Ah, da, a fost minunat. Mi-a pl`cut fiecare clip`. |n voce \i r`suna entuziasmul [i nu g`si cu cale s`-l ascund`. Totu[i, observ` c`, \ndat` dup` cin`, Joel se scuz` [i se retrase. – Trebuie s` termin ni[te schi]e, declar` el, iar ea \l l`s` singur \n salon. Mai târziu, pe hol, trecu pe lâng` el, e l, \n vreme ce vorbea la telefon. Din câteva frânturi de replici, deduse c`-i povestea Rosannei despre excursie. Se \ntreb` dac` el ar mai fi g`sit necesar` explica]ia \n cazul c` Rosanna nu i-ar fi surprins la \ntoarcere.
Capitolul 6 A[a cum prof profe]is e]isee Hall Hallam, am, doam doamna na Fren Frensham sham deve deveni ni imed imediat iat Georgiana, pentru toat` lumea. Ba chiar mai pe scurt: Georgie. Avea \n jur de cincizeci cincizeci [i cinci de de ani [i o constitu]ie rubicond`, iar p`rul, cândva cândva de un ro[u str`lucitor, era acum aproape c`runt. Ochii alba[tri sclipeau de bun` dispozi]ie [i umor. – A fost o \ncântare s` primesc invita]ia lui Hallam, de a-mi petrece aici Cr`ciunul. Dar când m-a rugat s` vin mai iute [i s` stau mai mult, nu mi-a venit s` cred ce noroc d`dea peste mine. Lucie avusese grij` de preg`tirea camerei \n care urma s` stea Georgiana, pe acela[i hol, vizavi de a ei. Era zugr`vit` \ntr-o nuan]` cald` de oranj [i avea mobil` veche, de culoare crem. Georgiana r`mase \ncântat` de \nc`pere. – Casa mea era confortabil` [i primitoare, dar dup` moartea so]ului – acum trei ani ani – n-am mai avut avut mijloace mijloace s-o \ntre]in. \ntre]in. A[a c`, am vândut-o vândut-o [i am constituit o rent` viager`. – Dar la c`min te sim]i bine? vru s` [tie Lucie. – E confortabil. Dar dup` o vreme devine cam dezolant. Aceea[i rutin` zilnic` – chiar acelea[i feluri de mâncare, prin rota]ie. Râse. Când [tii dinainte c` \n prima mar]i din lun` ai s` prime[ti la cin` cotlete de
90
VIVIAN STUART
miel cu garnitur` de fasole, urmate de tart` cu melas`, ai vrea s` scapi, s` te duci undeva s` m`nânci homari, sau chiar s` ie[i la un picnic cu pâine, brânz` [i mur`turi. – Aici, n-o s` se \ntâmple a[a ceva. De fapt, uneori habar n-am ce m`nânc, dar señora Matana este foarte priceput`, iar mie-mi plac felurile exotice. Abia trecuse o s`pt`mân` de la sosirea ei, când Georgiana \i suger` Luciei c` ar fi fost timpul s` \nceap` preg`tirile de Cr`ciun. – A \nceput deja decembrie. – {tiu. N-am s` apuc s` termin nici jum`tate din lucr`rile comandate. Zilele urm`toare, va trebui s` ajung \n Las Palmas. O s` \ncerc`m s` le preg`tim copiilor o s`rb`toare ca \n Anglia. – Las Palmas, murmur` Georgiana. Ce nume magic! Cite[ti despre asemenea locuri, vezi fotografii cu hoteluri, plaje [i promenade. Probabil c` e un ora[ minunat. Crezi c` o s` pot merge acolo cândva, mai târziu? – Sunt convins` c` vom aranja cumva, o asigur` Lucie. |n cursul zilei, i se revel` o posibilitate. Mai \ntâi \l atac` pe Joel, cu precau]ie. – Copiii ar avea nevoie de ni[te haine, \ncepu ea. M` gândeam c` putem \mpu[ca doi iepuri, dac`-i iau cu mine când m` voi duce s` predau comenzile. R`spunsul \ntârzie atât de mult, \ncât se temu s` nu-i fi \ncurcat alte planuri. Joel o privea cu un zâmbet slab, având pe chip o expresie impenetrabil`. – Cum crezi c` ne descurcam – eu [i Hallam – \nainte \n ainte de venirea ta? – Foa Foarte rte bin bine, e, la niv nivel el de bur burlaci laci,, râs râsee ea. M`ca M`carr o s` vivi-ii lu` lu`m m de pe cap. – |n situa]ia asta am r`mâne r`mâne f`r` nici o responsabilitate, rican` el. Da, bine, face]i cum dori]i. Dac`-mi spui când, am s` v` fac rezerv`ri la avion [i la hotel. – |]i mul]umesc, Joel! – Asta \mi aminte[te c` familia Thornton \[i va petrece vacan]a \n Tenerife, dup` s`rb`tori. Mai mult ca sigur, doamna o s` vrea s` ne fac`
IARN~ |N CANARE
91
o scurt` vizit`, a[a c` n-ar fi r`u s`-i dichise[ti pu]in pe Jessica [i pe Daniel. Altfel, o s`-mi mearg` duhul c` sunt zgârcit [i c`-i las s` umble umble \n zdren]e. – Vom avea grij` s` mont`m un spectacol pe cinste, zâmbi Lucie – dac` nu cumva apar pe nea[teptate [i ne g`sesc pe to]i la plaj`. Georgiana fu \ncântat` de veste. – |n ultimi trei ani, n-am mai avut parte de atâtea emo]ii. |i sunt recunosc`toare lui Hallam c` m-a invitat. Se apuc` s` cerceteze h`inu]ele copiilor, s` le repare pe cele care meritau efortul [i s` le arunce pe cele prea uzate. |nv`]ase [i câteva vorbe \n spaniol`, de la señora Matana [i de la Jessica, care-[i d`dea aere de profesoar`. |n vreme ce Lucie tr`gea tare s` termine comenzile, Georgiana lu` asupr`-[i lec]iile de citit [i socotit. Cu dou` zile \naintea pl`nuitei deplas`ri la Las Palmas, Hallam \i suger` s` fac` o a doua [edin]` de pozat. – Acum, sunt ni]el cam ocupat`. N-am putea s-o l`s`m pân` ne \ntoarcem din Las Palmas? – Pân` atunci, o s`-mi pierd interesul, declar` el solemn. Toate femeile reac]ioneaz` la fel – la \nceput sunt flatate, iar apoi se plictisesc. – Nu, Hal Hallam, lam, nu-i vor vorba ba de pli plictis ctiseal` eal`.. Dar Dar poim poimâine âine ne duce ducem m \n \n Gran Gran Canaria – of, bine, fie. |i observ` expresia posac`. Când? Acum, sau mâine? Lucie nu putea uita c` st` \n casa lui [i c` trebuie s`-[i dea silin]a s` nu-l ofenseze, sau s` provoace ne\n]elegeri \ntre el [i Joel. Rec`p`tându-[i instantaneu buna dispozi]ie, el spuse: – A[a da! Dup`-amiaz` e bine? Lucie accept`. Avea s` recupereze timpul pierdut \n cursul serii, sau poate \n diminea]a urm`toare. Bluza galben` de m`tase pe care o purtase prima dat` era acum bo]it`. Dac` ar fi [tiut, ar fi p`strat-o. |i netezi n etezi gulerul [i mânecile, folosind fierul de c`lcat portabil. Dup` masa de prânz, când intr` \n atelier, \l g`si tol`nit pe canapea. Hallam \ntinse mâna dup` sticla aflat` al`turi [i-i oferi un pahar de vin. – Nu, mul]umesc. Am b`ut destul la prânz. Nu p`rea gr`bit s` se apuce de treab`, iar \ntârzierea avu darul s-o irite pe Lucie.
92
VIVIAN STUART
– Unde s` stau? nu se mai putu ab]ine ea. – |n | n acela[i loc, \i ar`t` el, e l, f`r` s` lase sticla de vin. Apoi se ridic` \n picioare [i \[i \ntinse bra]ele deasupra capului. Lucie nu-i d`du aten]ie. Cuno[tea silueta lui sub]ire, mai elegant` decât constitu]ia m`t`h`loas` a lui Joel; cei doi aveau cam aceea[i \n`l]ime. O vreme, Hallam lucr` intens, uneori vorbind singur. |n cele din urm`, \i permise s` se odihneasc` pu]in. – Cred c` \nc` nu-mi dai voie s` v`d cum iese, spuse ea, mi[cându-[i umerii \nainte [i \napoi, pentru relaxare. – Nu, \ntr-adev`r. – Din cauz` c` pictorilor nu le place s`-[i arate opera \nainte de a fi gata, sau fiindc` te temi c` modelul ar putea fi [ocat? – Ambele. Pictorul nu vrea s`-[i alunge modelul prea repede, oricât de jignitoare ar fi opera. Dup` vreo zece minute, ridic` din nou paleta [i pensula. |i arunc` o serie de ocheade scrut`toare. – Crezi c` ar fi posibil ca decolteul s` dezv`luie ceva mai mult? Lucie privi \n jos spre bluza deschis` la gât. Ezita s` desfac` \nc` un nasture. – Nu mai fi a[a obositor de delicat`. N-ai mai sta sta pe gânduri dac` ]i-ar fi cerut-o Joel. – Joel n-ar face a[a ceva, se r`sti ea, dar se supuse. Ei, e[ti mul]umit? – Drag` Lucie, nu te mai ambala atât pentru nimicuri. }i-ai deranjat gulerul. L`s` jos paleta [i se apropie s`-i aranjeze decolteul. Ea sim]i pe piept atingerea u[oar` a mâinilor lui, dar asta nu-i provoc` o cre[tere a pulsului, de[i se \nro[i. Se gândi, plin` de resentiment, c` dac` Hallam ar fi avut cât de cât sensibilitate, ar fi trebuit s` renun]e la aceast` [edin]` de pozat. Mai trecu o jum`tate de or`. – Deci, l-ai convins pe Joel s` te duc` duc` la Las Palmas cu [alupa, atac` el un nou subiect. – Cu barca? fu ea surprins`. Nici vorb`, credeam c` o s` mergem cu avionul.
IARN~ |N CANARE
93
– Atunci, se cheam` c` ]i-am adus o veste bun`. {i-a spus probabil c` nu trebuie s` v` lase de capul vostru \n Las Palmas. – Nu ne-a ne- a anun]at, [opti ea [i nu mai reu[i s`-[i ascund` mânia. – Ce minunat` schimbare de expresie! exclam` Hallam. Acum dou` secunde, erai plictisit`, iar ochii aveau o lucire sticloas`. A ajuns o informa]ie m`runt` ca s` se schimbe tot. }ine-o a[a, Lucie! Pentru o clip`, crezu c` era posibil ca Hallam s` fi \ncercat doar s` o scape de plictiseala de pe chip. – Este adev`rat? vru ea s` afle. Sau e doar o stratagem` ca s` m` \nvesele[ti. |[i alesese prost cuvintele, iar el nu \ntârzie s` profite de ocazie. – Deci, compania lui Joel are darul s` te \nveseleasc`? Nu-i r`spunse, temându-se s` n-o atrag` \n capcan` [i s`-i smulg` alte m`rturisiri. – Mai mult decât dac` v-a[ fi \nso]it? insist` el. – Este un avantaj s`-l avem al`turi pe Joel, când c`ut`m h`inu]e pentru copii, r`spunse ea, cât mai sobru. – Numai la atâta lucru e bun, se strâmb` el, batjocoritor. Un Un fel de de cec la purt`tor? Nu, drag` Lucie, n-ai s` m` duci de nas. |mi pare r`u pentru tine. Se feri s`-l \ntrebe de unde provenea p`rerea de r`u. Dar el continu` oricum: Se potrivesc foarte bine. Ambii sunt nemilo[i [i preten]io[i, dar se vor descurca. Rosanna va fi \ncântat` de [ansa de a deveni so]ia unui artist nonconformist. Joel va fi fericit s` se afi[eze cu ea. N-o s` r`mân` aici toat` via]a. Rosanna tânje[te s` c`l`toreasc` – vrea s` vad` Parisul, New Yorkul, Buenos Airesul. Joel \i va satisface n`zuin]ele. Fiecare vorb` a lui o r`nea. Probabil c` [tiuse \nc` de la \nceput c` Joel nu-i era destinat, dar se compl`cuse \n visul frumos. De ce s`-i spulbere ]es`tura fragil` a speran]elor? T`cu, pretinzând c` nu fusese decât un monolog al lui Hallam. El \ns` \n s` continu` pe aceea[i tem`, de parc` ar fi \ncercat s-o scoat` din s`rite cu orice pre]. – Câ Când nd ai aj ajun unss ai aici, ci, cr cred ed c` nn-av avea eaii ha habar bar \n ce te vâ vâriri.. |n |ntr tree timp, lucra mai departe. E[ti dulce [i deosebit de atr`g`toare, dar
94
VIVIAN STUART
e[ti prea moale – cel pu]in, pentru un b`rbat ca Joel. M` \ndoiesc s`-[i fi dat seama c` pusese[i ochii pe el. Se a[tepta la o ie[ire violent`, cu ochi sc`p`r`tori [i insulte pe buze, a[a c`-i refuz` satisfac]ia. Se mul]umi s` zâmbeasc`, renun]ând la atitudinea de model pentru a-i \nfrunta privirea. – Probabil c` m` crezi total lipsit` de de experien]` de via]`. Am venit cu un singur scop \n minte [i care n-avea de-a face cu seducerea ta sau a lui. – Atunci, de ce ai r`mas [i dup` ce ai constatat c` cei mici nu erau deloc neglija]i? – Fiindc` m-a rugat Joel. – {i ai fost destul de naiv` nai v` s` crezi c` se \ndr`gostise de tine? – Nici vorb`! Aveam alte motive personale de a sta departe de Anglia, un timp. – Z`u? Interesant. De ce s`-i povesteasc` lui Hallam? Trecutul ei nu-l privea. P`str` t`cerea. – Pot ghici, relu` el. Vreo poveste de iubire terminat` r`u. – Bine c` nu-]i \nchipui c` fugeam de poli]ie, spuse ea cu sarcasm. – Nu, iubit` Lucie, nu corespunzi profilului. – Sigur c` nu, sunt prea moale. A[ fi r`mas pe loc, acceptându-mi condamnarea. – {i b`rbatul – de ce n-ai luptat pentru a-l câ[tiga? – S` lupt? Era c`s`torit. c`s`torit. Vorbele \i fuseser` smulse cu for]a [i le regret` imediat. – Ah, ce nenoroc, drag` Lucie! exclam` el; l`s` din mân` pensula [i se apropie. |mi pare r`u, n-am vrut s` r`scolesc amintiri sup`r`toare. |nc` mai doare? Se opri al`turi [i puse o mân` pe um`rul ei. – Lac Lacrim rimile ile s-a s-auu usc uscat at de mul mult` t` vre vreme. me. Acu Acum m nu mai sim simtt am`r`ciune. }i-am spus doar ca s` te fac s` pricepi c` n-am venit aici \n c`utarea unui so]. Nu sunt \nc` preg`tit` s` m` angajez \ntr-o rela]ie sentimental`. – Poveste[te-mi, o \ndemn` el, iar tonul era a[a de \n]eleg`tor \n]eleg`tor \ncât fu gata-gata s` se lase p`c`lit`.
IARN~ |N CANARE
95
– N-am ce. Multe fete au p`]it-o \naintea mea. Credeam c` n-are cum s` mi se \ntâmple a[a ceva. Nici m`car nu se desp`r]ise de so]ie. Tr`iau foarte ferici]i \mpreun`. F`cea naveta \ntre Londra [i Edinburgh – \n capital`, \mp`r]ind un apartament cu doi camarazi, iar \n Sco]ia, locuind acas`. Era comis-voiajor [i c`l`torea mult. Lipsea câte o s`pt`mân`. Acela[i lucru l-ar fi putut spune [i nevast`-sa – când venea la Londra. Râse. Nu-]i face griji pentru mine, Hallam. Acum sunt perfect capabil` s` rezist oric`rui b`rbat. M-am lovit de pragul de sus. – Nu trebuie s`-]i strici via]a din cauza acestei \ntâmpl`ri, scutur` el din cap. – N-am inten]ia! replic` ea. Poate c` vei pricepe acum c` nu-s o amenin]are pentru tine – [i nici pentru Joel. Se ridic` dintr-o dat`. Ei bine, deocamdat` s-ar p`rea c` am terminat cu pozatul. Dac` nu te superi, a[ vrea s` plec. Am de lucru foarte mult, \nainte de a pleca la Las Palmas. Se retrase \n propria camer` [i r`mase la fereastr`, cu privirea pierdut`. Avea senza]ia c` f`cuse o prostie, \ncrezându-se \n Hallam. Nu putea fi convins` c`-[i va ]ine gura. Mai târziu, i-ar putea r`st`lm`ci cuvintele, ca s-o pun` \ntr-o lumin` nefavorabil`. Totu[i, r`ul fusese f`cut. Cu pu]in timp \n urm`, fusese gata s`-i m`rturiseasc` lui Joel adev`rul, dar circumstan]ele o \mpiedicaser`, iar acum Hallam \i cuno[tea secretul. Oftând, se resemn` [i \ncepu s` se gândeasc` la apropiata c`l`torie. Singurul motiv de bucurie era [tirea c` Joel urma s`-i conduc`. |n timpul cinei, Joel o anun]` c`-[i schimbaser` planurile [i c` urma s`-i transporte cu barca. – Nu c` a[ vrea s` fac economie, dar e mult mai bine a[a. – {i pentru pentru mine e preferabil, anun]` Jessica. Oricine poate s` mearg` cu avionul, dar noi avem [alup`. Putem s` st`m [i s` dormim la bord? – Nu prea cred, râse Joel. N-avem loc to]i. – Dar am mai f`cut-o, insist` ea. }ii minte când Daniel [i cu mine am dormit \n cu[ete?
96
VIVIAN STUART
– Sunt pl`c pl`cute ute pentr pentruu copii, copii, dar cam strâm strâmte te pentr pentruu adul]i adul]i,, \i\i expli explic` c` el. C`l`toria cu [alupa era o noutate absolut` pentru Georgiana [i prima or` [i-o petrecu \n cabin`. – Cât dureaz` drumul? o \ntreb` ea pe Lucie. – Cu vaporul, vreo cinci ceasuri, dar cu Joel o s` \njum`t`]im timpul. V`zându-i tenul cam p`mântiu, \ncerc` s-o \ncurajeze. – Mi-e team` c` nu-s bun` de marinar, murmur` Georgiana, dar ie[i pe punte \ndat` ce-l auzi pe Daniel anun]ând c` se vedea p`mântul. – De parc` nu s-ar fi v`zut \nc` de la \nceput, coment` Joel. Dup` mintea lor, ai putea s` crezi c` am colindat tot Atlanticul. – Ei bine, m` simt mai bine dac` dac` am senza]ia c` nu mai avem mult de mers, replic` ea. Aveau rezerv`ri la un hotel situat aproape de port, vizavi de un parc. – Cred c` o s`-]i convin` – e aproape de str`zile comerciale comerciale din Trina, de ora[ul vechi [i de cele mai interesante puncte turistice. G`sind \n camer` un buchet de garoafe, o sticl` de vin [i o fructier` plin`, Georgiana sc`p` o exclama]ie de \ncântare. Pe o bucat` de carton st`tea scris: „Complimente din partea conducerii“. – Ah, ce primire splendid`! Dup` mas`, copiii \[i manifestar` ner`bdarea de a explora p`rcule]ul de al`turi, o suprafa]` p`trat` de teren, cu iarb` [i copaci, \ncluzând [i un loc amenajat pentru cei mici. – |ntâi siesta [i pe urm` pute]i s` v` juca]i, le t`ie elanul Lucie. O s` ie[im to]i. – Unchiului Joel nu-i place place s` mearg` la cump`r`turi, dezv`lui dezv`lui Jessica. Zice c`-i un fel de hoin`real` [i c`-l obose[te. – Unchiul n-o s` hoin`reasc` \mpreun` \mpreun` cu noi. Are de rezolvat lucruri mai importante. – Nici mie nu-mi n u-mi prea place, interveni Daniel. M` plictisesc. – Dac` mai continua]i cu nazurile, am s`-l rog pe Joel s` v` arunce \n mare, amenin]` ea. Ast`zi, nu cump`r`m nimic. Dar Georgiana [i cu mine o s` trecem \n revist` magazinele, astfel \ncât s` nu mai pierdem vremea mâine.
IARN~ |N CANARE
97
– Bine, hai Daniel. Tonul resemnat al Jessic`i era cât se poate de amuzant. Oricum, de mult` vreme n-am mai primit haine noi. – Cu atât mai mult, trebuie s`-]i lu`m haine pe placul t`u. Dup` retragerea copiilor, Georgiana [i Lucie descoperir` c` hotelul avea piscin` [i gr`din`, amenajate pe acoperi[. Se tol`nir` pe [ezlonguri, iar Lucie \ncepu s` studieze harta ora[ului. |[i \nsemn` locurile unde trebuia livrat` marfa, ca s` nu piard` vremea c`utându-le. – Am mai multe adrese din Trina [i a[ putea vizita vreo dou` chiar \n dup`-amiaza asta, \i spuse Georgianei. – Dac` vrei s` te duci singur`, o s`-i supraveghez pe copii, se oferi Georgiana. – Bine. Ne \ntâlnim \n pia]a de lâng` catedral`. Uite-o aici. La ce or`? Cinci [i jum`tate, sau mai bine [ase? A[a, ai avea vreme s` studiezi vitrinele magazinelor. |[i alese pandantivele, br`]`rile [i inelele ce trebuia predate, verific` din nou adresele [i plec`. |nainte de a p`r`si Ventura, avusese grij` s` \ntocmeasc` facturi, fiindc` Joel o sf`tuise s` nu lase bijuteriile decât contra bani sau cecuri. – Nu te l`sa fraier fraierit` it` cu promisiu promisiuni ni de onorar onoraree ulterio ulterioar`. ar`. Trebui Trebuiee s`-]i cumperi materiale [i nimeni n-o s`-]i dea f`r` bani. |ns` nu \ntâmpin` nici o dificultate. To]i comercian]ii, spanioli, indieni sirieni, turci sau marocani, se ar`tar` \ncânta]i de colaborare. La fiecare comand` primit`, f`cuse [i câteva piese suplimentare. Dup` \ncheierea turului, se gr`bi s`-i g`seasc` pe copii [i pe Georgiana la Plaza. Era foarte mul]umit` de realiz`rile zilei. |n ultimele s`pt`mâni, experimentase noi forme pentru pandantive [i cercei, mai ales animale marine sau pe[ti. |ntotdeauna, o fascinaser` c`lu]ii de mare, cu codi]ele lor arcuite [i delicate. |nc` de la prima \ncercare, primise felicit`rile lui Joel. – N-am s` fac decât câteva buc`]i. Nu [tiu dac` o s` aib` c`utare. – O s` se vând` ca pâinea cald`. Ah, vei \ncepe s`-mi periclitezi pozi]ia. Constat c` mi-am g`sit un rival pe m`sur`.
98
VIVIAN STUART
Pre]uirea ar`tat`, precum [i pref`cuta team` de concuren]` constituiau cea mai \ncânt`toare muzic` pentru urechile ei. Acum putea s`-i spun` nu numai c` vânduse tot stocul, dar [i c` primise comenzi suplimentare. – Sunt foarte fericit`, \i m`rturisi ea Georgianei. M-am umplut de bani, iar un individ mi-a d`ruit pe deasupra [i o sticl` cu vin de banane, ca bonus. Ce facem cu ea? O bem? – E bun? \ntreb` Jessica, dornic` s` \ncerce orice noutate. – Are un parfum grozav, grozav, r`spunse Lucie, \mb`tat` \mb`tat` de propriul propriul succes. Dar nu-i frumos s` bei \n locuri publice. O s-o bem acas`. La cin`, primi [i felicit`rile lui Joel. – |n curând, ai s` pui bazele unei afaceri manufacturiere. |ns` ai grij` s` nu fii \n[elat`. Când ai s` treci pe la ceilal]i comercian]i, fii mai re]inut`, las`-te mai greu convins`. Astfel, probabil c` vei reu[i s` sal]i pre]urile bini[or. Lucie râse. Marelui artist \i era u[or s-o sf`tuiasc` s` a[tepte cre[terea pre]urilor. Pentru ea, succesul se m`sura la un nivel mult mai umil. Timpul p`rea s` zboare. |ncercase s` scape de toate \ntâlnirile de afaceri \n primele trei zile, inclusiv c`l`toria la Tenerife, pentru ca apoi s` se poat` al`tura Georgianei [i copiilor la distrac]ie. Pe timpul zilei, Joel avea alte preocup`ri, dar seara, când maturii se \ntruneau la cin`, dup` culcarea copiilor, cei trei schimbau impresii. Apoi, Joel le scotea la câte un café-bar. |ntr-o noapte, merseser` merseser` la un club simandicos. Alt` dat`, vizitaser` hotelul Doramas Park [i b`ur` vin pe terasa elegant`, \nconjura]i de b`rba]i [i femei foarte bine \mbr`ca]i. Dar cel mai mult \i pl`cu Santa Catalina Park, situat lâng` docuri, \n inima ora[ului. Acolo, sub acoperi[ul format din crengi de copac, o mul]ime cosmopolit` se relaxa la mesele cu umbrel`, sau se plimba pe aleile m`rginite cu r`saduri de arbu[ti [i palmieri. Locul pulsa de activitate. Marinari japonezi se \nghionteau cu cei italieni, femei hindu, \mbr`cate tradi]ional, se plimbau gra]ios printre turi[ti scandinavi. Pe laturi, se \n[irau cafenele, care ofereau \n permanen]` gust`ri [i r`coritoare; Lucie se \ntreba dac` acei chelneri mai aveau [i vreme de somn.
IARN~ |N CANARE
99
– Oare nu \nchid nici o dat`? \l \ntreb` pe Joel. – Nu, atâta vreme cât mai exist` clien]i, rânji el. Cred c` \nchid pe la dou`-trei noaptea [i redeschid \n diminea]a urm`toare. Existau chio[curi de ziare [i reviste, vânz`tori de suveniruri [i standuri cu m`run]i[uri; din când \n când, prin mul]ime se strecurau femei purtând co[uri de flori. Duminic` la amiaz`, toat` trupa merse la Pueblo Canario, satul de vacan]`, exemplu tipic de arhitectur` insular`. Lucie \[i aminti c` acolo o dusese Joel la prânz, cu ocazia primei ei vizite \n Las Palmas, prezentându-i surprinz`toarea ofert` de a r`mâne la Ventura [i de a se ocupa de educa]ia celor mici. Atunci, n-avusese cum s` prevad` c` peste pu]in timp avea s` se \ndr`gosteasc` de el atât de profund, c` va fi gata s` renun]e la orice ambi]ii personale pentru [ansa vag` de a tr`i [i munci al`turi de el. Joel avusese pruden]a de a rezerva o mas`, de unde putur` urm`ri nestingheri]i dansatorii, acea parad` de costume [i cântece populare. Pentru Georgiana, spectacolul era o noutate absolut`. – Niciodat` nu m-am distrat a[a de bine, spuse ea. Jessica [i Daniel \[i aminteau c` mai vizitaser` locul. – Dar era seara, explic` fata, iar Daniel a adormit. – Ba nu, protest` cel \n cauz`. Doar \nchisesem ochii. – Ei bine, chiar dac` a]i mai fost aici, probabil c` ve]i vedea [i auzi dansuri [i cântece noi, interveni Joel. – Vai ce frumoase costume! se extazie Georgiana. Se apuc` s`-[i schi]eze ]inutele \n jurnal. – Se g`sesc vederi color, o inform` Joel. – Foarte bine, fiindc` vreau s` ]in minte toate astea. P`cat c` n-am luat aparatul de fotografiat. – Pot s`-]i dau ni[te instantanee f`cute de mine, se oferi el. Acompaniamentul consta din chitare, tamburine [i castaniete, \ns` unele fete foloseau [i un instrument local, numit timple. – Sun` ca o chitar` havaian`, observ` Lucie. – Vreau [i eu una, ceru Daniel.
100
VIVIAN STUART
– Dar nu [tii s` cân]i, protest` Jessica. – Am s` \nv`]. Pot s` cânt. Apoi, dansul [i cântecele se terminar`. Daniel \i trase spre una din tarabe. – Uite un magazin unde se g`sesc chitare din alea, b`tu el [aua s` priceap` iapa. – Ce spui Jessica, s`-i cump`r`m o timple? – Dac` a[a o s` tac`, ced` Jessica. De[i nu prea cred. Joel fu cel care alese instrumentul, zdr`ng`nind ni[te melodii aproximative. – Poate c` n-ar fi r`u s` lu`m una [i pentru unchiul Joel, \l lu` ea peste picior. Privirea lui amuzat` \i opri respira]ia. Luat` pe nepreg`tite, ochii ei m`rturiseau mai mult decât ar fi vrut. – Jessica, ce ]i-ar pl`cea? \ntreb` ea. – Asta e dr`gu]`, spuse ea, ar`tând spre o p`pu[ic` \mbr`cat` \n costum tradi]ional. Dar sunt cam mare pentru p`pu[i. Lucie schimb` o privire cu Georgiana, dar se mul]umi s` spun` cu tact: – De fapt, nu-s p`pu[i, draga mea. Sunt suveniruri care s`-]i aminteasc` de dansatorii din Canare. Urm`toarele zile, Joel \[i g`si timp s`-i \nso]easc` prin \mprejurimi. Jessica [i Daniel se ar`tar` foarte interesa]i de gr`dina zoologic`, situat` \n Doramas Park [i-i \ndemnar` s-o viziteze de mai multe ori. La Casa lui Columb, o cl`dire veche ad`postind documente, globuri geografice, fotografii [i modele la scar` ale navelor expedi]iei, descoperir` o pereche de papagali exotici. Copiii r`maser` \ncânta]i de sunetele cu care p`s`rile \i \ntâmpinau pe vizitatori. Lucie fu din nou cuprins` de senza]ia de familie \n vacan]`. Nu-i venise veni se greu s` se ata[e ata[eze ze de copii copii.. Acum, cu Geor Georgian gianaa \n rol de m`tu[`, nu se putea \mpiedica s`-[i imagineze c` Joel era so]ul [i tat`l familiei.
IARN~ |N CANARE
101
– Des Desear ear`, `, sun suntem tem inv invita ita]i]i la ni ni[te [te pri priete eteni ni,, le spu spuse se el \nt \ntr-o r-o dup`-amia dup` -amiaz`, z`, \naint \naintee de cin`, cu dou`-tr dou`-trei ei zile zile \nainte \nainte de \ncheiere \ncheiereaa vacan]ei. Locuiesc \ntr-o vil` magnific`, \n cartierul vechi, Vegueta. Lucie apelase la noile achizi]ii vestimentare; o bluz` de nailon cu mâneci bufante [i o fust` lung` de m`tase ciclamen. Trebuia s` \ncerce s` nu-l fac` de râs \n fa]a amicilor, \ns` f`r` s` exagereze. Când coborâr` din taxi, Lucie deslu[i chiar [i la lumina lunii minunata fa]ad` a casei, cu balcoane de lemn \n dreptul ferestrelor de la etaj. Pe unul din col]uri se desena un balcon mai mare, sus]inând un scut cu armorii, f`r` dubii blazonul familiei. Trecând de poarta din fier forjat, p`trunser` \ntr-o curte splendid`. Lumini mascate, puneau \n valoare desi[uri de hibiscus [i alte plante decorative, \nconjurând o mic` artezian`; aluni planta]i la col]urile casei sus]ineau \nflorescen]e de bougainvillea. – Ce loc minunat! coment` Georgiana. Din strad`, nici ni ci nu b`nuie[ti ce splendoare se ascunde aici. Joel le conduse pe femei printr-una dintre arcadele maure. Intrar` \ntr-o \nc`pere foarte spa]ioas`. Era slab luminat`, iar Lucie avu senza]ia c` erau prezen]i vreo jum`tate de duzin` de oameni. F`când prezent`rile, Joel se opri \n fa]a unei femei a[ezate \ntr-un fotoliu spaniol, cu sp`tar \nalt. – Desigur, pe Rosanna o cuno[ti. Rosanna! Abia acum pricepu Lucie c` fusese prezentat` unor membri ai familiei del Rey. Manuel, Camaro, Leandro erau nume de botez, iar Joel nu g`sise cu cale s` adauge [i numele de familie. Erau prezente [i alte câteva femei, care le salutar` pe vizitatoare, dar Lucie se lini[ti abia când se a[ezar`. Primi un pahar cu vin [i trebui s` fac` eforturi ca s`-[i ascund` tremurul degetelor. Deci, Joel \[i petrecuse atâte vremne \n Las Palmas doar fiindc` Rosanna se afla aici. Ce proast` fusese s` cread` c`-l atr`sese compania ei! Vai, când se va \nv`]a minte?
102
VIVIAN STUART
Tot restul serii, fu cople[it` de dezolare. Mai mul]i dintre invita]i discutar` cu ea [i cu Georgiana, dar Joel r`mase la cel`lalt cap`t al \nc`perii, lâng` Rosanna. Lucie deduse c` vila apar]inea celui mai mare dintre fra]ii Rosannei. Mai erau prezen]i \nc` doi fra]i, cu so]iile. Se discuta despre o petrecere la bordul iahtului, a doua zi, iar Lucie accept` invita]ia de a prânzi la bord. La \ntoarcere, \n taxi, nu mai avu puterea s` participe la discu]ia ini]iat` de Georgiana, care-[i exprima admira]ia pentru cas`, pentru patio, pentru mobila des`vâr[it` [i pentru oamenii pe care-i cunoscuse. O durea c`, f`r` s` [tie, Joel o ridicase pe aripile speran]ei, pentru ca apoi s-o lase s` se cufunde \n abisuri de am`r`ciune. Acum, era obligat` s` se \ntâlneasc` iar cu Rosanna [i cu restul familiei. Joel ar fi trebuit s-o previn`. Mai târziu, \[i spuse c` el n-avusese de unde s` [tie cât` suferin]` \i provocase. Dormi prost, iar la micul dejun, Georgiana o privi \ntreb`tor. |i trecu prin minte s` pretind` c` era bolnav`, ca s` evite invita]ia la prânz, dar decise c` trebuia s` \nfrunte situa]ia cu tot calmul de care era \n stare. Daniel se ar`t` \ncântat de invita]ie, dar Jessica adopt` o atitudine resemnat`. – Ah, A h, da, e un u n iaht frumos, dar nu te sim]i la largul t`u. N-ai voie s` zgârii vopseaua [i trebuie s`-]i aminte[ti s` pui la loc pernele. Nu spui decât „si, señora del Rey“, sau „no señora del Rey“. Pun pariu c` nu ]ine a[a de tare s` ne aib` la bord. Nu-i place s` ne vad`. Numai c` unchiul Joel n-ar accepta s` ne lase undeva. Aprecierea prozaic` a situa]iei [i \ncrederea de nezdruncinat \n unchi avur` un efect tonic asupra Luciei. – O s` ne \mbr`c`m frumos [i o s`-i ar`t`m domni[oarei del Rey c` suntem obi[nui]i cu asemenea evenimente. Georgiana o privi \ncurajator, iar Lucie se \ntreb` cât de multe ghicise. Cu toate astea, pe iahtul Mirabelle, Lucie se sim]i mai bine decât s-ar fi a[teptat. Din clipa când fur` condu[i la bord [i pân` aproape de miezul nop]ii, când aceea[i barc` \i aduse \napoi la chei, reu[i s`-[i ascund` descurajarea sub o masc` vesel`.
IARN~ |N CANARE
103
Pun]ile erau foarte spa]ioase. Sub o prelat` \n dungi, fuseser` a[ezate mese lungi, pe care tronau sticle [i pahare, precum [i castronele cu creve]i, molu[te, felii de ardei [i de castravete, precum [i legume cu sos picant – exista o varietate practic infinit` de aperitive. – E[ti tentat s` te saturi cu asemenea gust`ri, \i spuse ea Georgianei, urm`rindu-l din priviri pe Daniel, care se servea cu a treia por]ie. Destul, Daniel, te rog, \l opri ea. Altfel, n-ai s` mai ai loc pentru ce urmeaz`. |n general, Rosanna o ignor` cu totul, excep]ie f`când câteva remarce politicoase. Dar o \ncol]i pe Georgiana. De la oarecare distan]`, admir` trioul: Rosanna, tol`nit` pe un [ezlong imaculat, Georgiana a[ezat` al`turi, iar la picioarele lor Joel, stând pe o gr`mad` de perne. Era cu spatele spre Lucie, a[a c` nu-i putea vedea expresia, dar atitudinea lui sugera interes fa]` de spusele Rosannei. Masa dur` mult. |n salonul decorat cu picturi murale reprezentând vechi galioane spaniole, mai mult de o duzin` de oameni se a[ezaser` \n jurul mesei ovale. Erau invita]i mai mul]i tineri pe care nu-i cunoscuse [i de[i \nso]itoarele lor erau dr`gu]e, nici una nu se putea compara cu Rosanna. Dup` terminarea mesei, convivii se \mpr`[tiar` peste tot, c`utând locuri unde s` se poat` \ntinde [i mo]`i. Existau [i câteva hamacuri, iar Jessica [i Daniel nu avur` nevoie de nici un \ndemn s`-[i fac` siesta \n ele. Se formaser` grupule]e de dou`-trei persoane, care st`teau de vorb` sau citeau. Señora Anna-Maria, so]ia celui de-al doilea frate, o invit` pe Lucie s` viziteze vasul. |n afar` de salonul \n \ n care luaser` masa, mai existau câteva, precum [i o \nc`pere destinat` copiilor. Cabinele – foarte spa]ioase – erau mobilate cu gust [i decorate \n culori minunate – albastru-safir, verde-pal, sau combina]ii de magenta [i crem. B`ile erau incredibil de luxoase, pardosite cu marmur`, cu pere]i \mbr`ca]i \n faian]` [i lumina]ie subtil`, l`sând impresia c` te afli deja pe fundul oceannului. – Petrece]i mult` vreme la bord? se interes` Lucie. – Nu prea, zâmbi Anna-Maria. Iahtul \i apar]ine lui Manuel. El este capul familiei. So]ul meu, Camaro, este al doilea ca vârst`. Locuim \n
104
VIVIAN STUART
Tenerife, \ns` uneori venim s` st`m \n vila din Las Palmas sau pe iaht. De obicei, asta se \ntâmpl` când trebuie luate decizii privitoare la familie. Exist` mai multe propriet`]i comune ale celor trei fra]i [i trebuie ]inut seama [i de viitoarea dot` a Rosannei. Da, zestrea. Lucie observase, asear` [i \n cursul diminea]ii, lejeritatea cu care fra]ii Rosannei \l acceptau pe Joel. |[i aminti declara]ia ei, c` fra]ii vor avea un cuvânt de spus \n alegerea viitorului so]. |n mod clar, \n privin]a lui Joel n-aveau s` existe obiec]iuni. – Am impresia c` am v`zut iahtul \n portul Corvario, nu-i a[a? – Uneori, mergem s-o vizit`m pe doamna del Rey, \n Ventura. – Da, casa mea – adic`, \n care locuiesc – se g`se[te al`turi de vila Rosannei, \n Molino de la Tore. Se a[teptase ca vizita s` se \ncheie pe sear`, dar Joel nu d`dea nici un semn c` ar vrea s` plece. Evident, nu se temea c` ar putea s` deranjeze. Sup`rat` pe propria nemul]umire, admise c` era absolut normal s` nu renun]e u[or la compania Rosannei. Pe la cinci, un steward aduse cafea [i fursecuri, iar apoi câ]iva b`rba]i se antrenar` \n jocurile copiilor. Joel ap`ru dintr-o dat` lâng` um`rul ei. – Ce p`rere ai despre o partid` de discuri. Vom juca perechi. – N-am mai \ncercat, m`rturisi ea, nedorind s` se fac` de râs \n fa]a Rosannei. – E foarte simplu. Chiar [i Daniel e maestru. Rosanna nu vru s` participe, motivând c` era prea obositor, a[a c` oponen]ii lor fur` o tân`r` [i un b`rbat pe nume Pedro. Dup` câteva stâng`cii, Lucie prinse [pilul [i reu[ir` s` câ[tige destul de u[or. – |]i place? \ntreb` el, dup` ce se a[ezar` pe ni[te [ezlonguri, lâng` balustrad`. – Sigur c` da. Nu apuci \n fiecare zi s` te ba]i pe burt` cu cei boga]i, r`spunse ea cu dezinvoltur`. Aruncându-i o privire, observ` c` figura lui prietenoas` \[i schimbase brusc expresia, \n vreme ce trecea \n revist` pe cei prezen]i pe punte. Ce-l deranjase oare? Pentru a-[i masca anxietatea, se gr`bi s` \ntrebe: vizita se va \ncheia curând?
IARN~ |N CANARE
105
– De ce? Nu vrei s` mai stai? Replica abrupt` \i provoc` un fior. – Ba da, \ns` credeam c` … – Suntem invita]i [i la cin`. Lucie \[i privi pantalonii albi de pânz` [i bluza roz. Cum s` participe la o cin` formal`, la bordul unui iaht de lux, astfel \mbr`cat`? – Nu-]i face griji \n privin]a hainelor, o lini[ti el. Aici, nimeni ni meni nu se va \mbr`ca \n costum de sear`. Dar Rosanna se g`ti cu o rochie de sear` foarte decoltat`, din brocart rubiniu, care-i punea \n valoare tenul tenu l bronzat [i formele savuroase. P`rul negru era adunat \ntr-un coc \nalt, prins cu un pieptene ornamental. Purta un colier cu rubine [i topaze, precum [i o br`]ar` groas` de aur, \ncrustat` cu briliante [i rubine. Printre ceilal]i, Rosana p`rea o minune exotic` \n mijlocul unui buchet de flori de câmp. Cele dou` femei care nu f`ceau parte din familie o admirau cu invidie aproape ostil`, dar se ab]inur` de la vreun comentariu. Spre sfâr[itul cinei, Rosanna se adres` Luciei, a[ezat` la cap`tul opus al mesei. – Ce reprezint` pandantivul acela? – E un c`lu] de mare, spuse ea, atingându-l cu degetul. Am f`cut vreo duzin`, ad`ug` ea sfid`tor. – Cât` pricepere! Este din argint? Devenea clar motivul pentru care Rosanna se \mbr`case astfel. Ostenta]ia vestimentar` i se adresa doar lui Joel [i era menit` s` scoat` \n eviden]` diferen]ele dintre ea [i nesemnificativa Lucie, care \[i câ[tiga existen]a vânzând mici bijuterii f`r` valore. – Nu-i argint pur, desigur, r`spunse Lucie, doar un aliaj – N-ai de unde s` [tii cum lucr`m noi, interveni Joel pe nea[teptate. Au trecut vremurile când str`bunii t`i spanioli aveau la dispozi]ie tot aurul pe care l-ar fi putut dori. Ast`zi, ne mul]umim s` prelucr`m diverse aliaje, dându-le o form` artistic`, iar valoarea se datoreaz` muncii noastre [i nu metalului. Zâmbetul care arcui buzele Rosannei nu era reflectat [i de ochi.
106
VIVIAN STUART
– Desigur. F`r` \ndoial`, ai ajutat-o s` creeze acele mici … animale. – Habar n-ai, drag` Rosana, replic` Joel. Lucie observ` c` toate celelalte conversa]ii \ncetaser`. C`lu]ii de mare sunt pe[ti, nu animale, iar ideea i-a apar]inut \n exclusivitate. |n curând, ai s` renun]i la colierul `la cu pietre pre]ioase, \nlocuindu-l cu una dintre crea]iile Luciei, prins` pe o panglic`. Se vând peste tot ca pâinea cald` [i fiecare fat` o s` vrea s` fie la mod`. Lucie fu \ncântat` de interven]ie. Pe la miezul nop]ii, când [alupa \i duse la mal, avu parte de noi motive de bucurie. Pe când a[teptau o ma[in`, Joel spuse: – M` \ntreb pe cine \ncerca s` impresioneze. N-am N-am mai v`zut-o a[a de g`tit` pe iaht. Nimeni nu procedeaz` astfel. – Poate c` voia s-o impresioneze pe Lucie cu bijuteriile, \ncerc` Georgiana o explica]ie. Dac` [i-ar fi pierdut nimicurile scumpe, i-ar fi fost o bun` \nv`]`tur` de minte. Joel [i Lucie izbucnir` i zbucnir` \n râs [i imediat ap`ru un taxi. R`mase cu ochii pe tavan, \n \ntuneric, mult` vreme, reflectând la \ntâmpl`rile serii. Poate c` era un gând iscat de propriile dorin]e, dar n-ar fi fost posibil ca Joel s` nu fie chiar a[a de amorezat de Rosanna? Rosanna? Dar [i a[a, nu avea de ce s` cread` c` ar fi fost dispus s` se \ndr`gosteasc` de ea, sau de oricine altcineva. Totu[i, ce bine era s` descoperi c` rivala nu e perfect`! |n ciuda celor afirmate de Hallam, Rosanna nu-l cucerise \nc` pe Joel.
Capitolul 7 Per total, c`l`toria la Las Palmas fusese pl`cut` [i util`. Lucie reu[ise s` predea toate comenzile [i primise multe altele; \mpreun` cu Georgiana, cump`rase h`inu]e noi pentru copii, precum [i un set de c`r]i de [coal`, h`r]i [i ni[te jocuri de puzzle. Georgiana r`m`sese \ncântat` de ora[ [i de cupoanele de material pe care le cump`rase, m`tase tailandez`, brocart, ]es`turi sintetice, menite s` devin` rochii, cândva. – Ar fi bine dac` a[ pune mâna pe o ma[in` de cusut, \i spusese Luciei. A[ putea s` croiesc tot felul de haine pentru copii [i pentru mine. |ntotdeauna mi-a pl`cut s`-mi confec]ionez singur` \mbr`c`mintea. {i Joel avusese \ntâlniri de afaceri [i achizi]ionase materie prim` [i echipamente pentru atelier. Dac` se gândea bine, existaser` [i câteva motive de dezam`gire, de[i nu insuportabile – ca o zi ploioas` \n miezul unui interval \nsorit de dou` s`pt`mâni. |ntr-un fel, o bucura \ntoarcerea acas` – a[a considera acum vila Sirena. Georgiana era de mare ajutor, ocupându-se de cei mici când Lucie lucra, r`sf`]ându-i cu jeleuri [i pr`jiturele, pentru care señora Matana n-ar mai fi avut vreme. |nv`]` s` preg`teasc` [i unele din felurile spaniole, sau specialit`]i locale.
108
VIVIAN STUART
– Se pricepe, remarc` menajera, \ntr-o \ntr-o zi când Georgiana \i dusese pe copii la plaj` pentru obi[nuitele [edin]e combinate de citit [i \not. – M` bucur c` a venit, replic` Lucie. Femeia mai vârstnic` p`rea s` mai aib` ceva de spus. |[i lu` inima \n din]i [i continu`: – Señora din Anglia r`mâne aici mai mult` vreme? – Ah, a[a sper. – Dac` r`mâne – asta \nseamn` c` eu trebuie s` plec? \[i expuse ea \ngrijorarea. – Nu, nici nu poate fi vorba, o asigur` Lucie. Avem nevoie de dumneata. Georgiana vrea doar s`-]i mai u[ureze munca. Lacrimi de u[urare \ncepur` s` [iroiasc` din ochii femeii. – Gracias, señorita, gracias. Sunt nevoit` s` lucrez, fiindc` so]ul meu este boln`vicios. Are dureri de [ale de la pescuit. – Vrei s` spui c` s-a accidentat când era la pescuit? – Da. Acum [ase luni. A c`zut [i nu mai poate merge ca lumea. – Fiica dumitale \l \ngrije[te? – Da, dar are doi copii. B`rbatul ei a murit. – Vai, ce trist! – El [i camaradul lui s-au \necat \n timpul unei furtuni. Lucie oft`, ap`sat` de situa]ia disperat` a acestei familii care tr`ia din banii câ[tiga]i de señora Matana. G`si cu cale s-o asigure \nc` o dat` pe femeie c` Georgiana nu venise s`-i ia locul. – Vom avea mereu nevoie de dumneata. Nu ne-am descurca f`r`. S` nu-]i fie fric`. Conversa]ia fusese purtat` \ntr-un amestec de limbi, c`ci menajera reu[ise deja s` \nve]e câteva cuvinte engleze[ti. Totu[i, dup` plecarea ei, Lucie c`zu pe gânduri. Casa \i apar]inea lui Hallam [i numai el avea dreptul s` angajeze personal. S-ar fi putut ca el s` considere indicat s` se dispenseze de serviciile doamnei Matana. Nu-i venea s` cread` \ntr-o astfel de eventualitate, fiindc` \ntr-o locuin]` de dimensiunile vilei Sirena, era greu de f`cut curat. |n al doilea rând, Hallam nu se ar`tase zgârcit [i f`r` \ndoial` c` [i Joel contribuia la \ntre]inerea gospod`riei.
IARN~ |N CANARE
109
Discu]ia cu menajera i-l readusese \n minte pe Hallam. P`rea s` fi revenit la obi[nuita sa exuberan]`, dar Lucie avea senza]ia c`-[i reprima cu greu triumful din ochi, de fiecare dat` când o privea. Deocamdat`, \nc` nu-i ceruse s` mai pozeze, dar ea avusese grij` s` spele [i s` calce bluza de m`tase galben`. Avea de gând s-o p`streze pentru cazul c` el ar fi dorit s` termine portretul. {i ca prin telepatie, Hallam \i ceru s`-i pozeze \n ziua urm`toare. Intrând \n atelier, \[i alung` din minte toate nepl`cerile trecute [i \ncerc` s`-[i men]in` o expresie placid`. Totu[i, el nu se ar`t` satisf`cut. – Parc` ai fi \nlemnit. – Iart`-m`. Ce trebuie s` fac? – Gânde[te-te la ceva stimulant, izbucni el. – Voi \ncerca, promise ea. Apoi, avu un gând diavolesc. Cum ar fi s` se trezeasc` \n bra]ele lui Joel, primindu-i s`rut`rile [i auzindu-i [oaptele de dragoste? – A[aA [a-ii mult m ult mai bin bine, e, apr apreci eciee Hall H allam, am, dup dup`` ce c e lucr l ucrase ase o vrem v remee \n \n t`cere, cur`]ând pensulele, amestecând culorile [i mâzg`lind energic pânza neterminat`. Gândindu-te la Joel, expresia ]i s-a ameliorat mult. – Cine spune c` m` gândeam la Joel? \l \nfrunt` ea. – Taci. N-am nevoie de cuvinte. Un \ndr`gostit \[i d` seama imediat când iubita se gânde[te la rival. – Gelos? Ce motiv ai avea? O vreme, nu-i r`spunse, ci doar o privi \ncruntat, aplicând tr`s`turi viguroase de pensul`. – Nu vreau s`-]i frângi inima din cauza lui Joel. – Sunt vindecat` de boala asta, min]i ea. – Ah, m` bucur s` aud. |n cazul acesta, poate c` voi descoperi descoperi [i o cât de mic` pre]uire pentru mine. – Te flatezi singur, Hallam. |ncerca s` nu lase discu]ia s` evolueze \ntr-o direc]ie periculoas`. Cine spune c` trebuie s` m` \ndr`gostesc de unul dintre voi?
110
VIVIAN STUART
– P`i, nimeni. {i totu[i, când o fat` \ntoarce spatele unui b`rbat, e foarte posibil s` dea peste altul. Fu rândul ei s` tac`. Ce punea la cale Hallam? Ce voia s`-i spun`? – Cred, drag` Lucie, c` am pornit-o cu stângul. – Adic`? – Când m-am mutat aici, Rosanna s-a dat peste cap s`-mi arate cât de binevenit eram. Petreceam mult` vreme \mpreun`, navigam printre insule, uneori mergeam la Las Palmas s` bem vin, s` mânc`m [i s` dans`m. Am pictat-o de câteva ori. M` sim]eam foarte bine. Apoi, m-am \ntâlnit cu Joel – ne cuno[team din Anglia – [i, ca fraierul, l-am invitat s` stea cu mine. – De ce crezi c` a fost o prostie? – Fiindc` Rosanna [i-a mutat \ndat` \ntreaga aten]ie asupra lui [i am fost l`sat pe dinafar`. – Pricep. Dar tocmai tu mi-ai atras aten]ia cât de bine se potrivesc, \i aminti ea. – A[a o fi, dar nu-mi convine. Când Joel m-a anun]at c` vrea s` te roage s` te ocupi de cei mici, ideea mi-a surâs. Mi-am zis c` n-are decât s` pun` ochii pe tine, iar eu am s-o recap`t pe Rosanna. – Deci, n-am fost decât un pion? zâmbi ea. – Nu chiar. Oricum, lucrurile n-au mers a[a. Joel nu s-a \ndr`gostit nebune[te de tine, a[a c` mi-am spus c`, dac` nu e[ti destul de captivant` pentru el, ar merita s`-]i dau mai mult` aten]ie. – Mul]umesc pentru compliment, replic` ea. Cât` arogan]`! – Of, nu te sim]i ofensat`. N-a fost o remarc` dispre]uitoare. Am \nceput prin a te trata cu r`ceal`, dar dup` o vreme am fost atras de blestemata ta independen]`, de ie[irile temperamentale [i chiar de aspectul t`u – c`ruia nimeni nu-i poate g`si cusur – bine, bine, nu te repezi s` \nfigi pumnale \n mine! – [tii bine c` nu e[ti o frumuse]e r`pitoare. Totu[i, cu timpul, am \nceput s` apreciez figura ta serioas` [i succesiunea de expresii pe care le red`. – Materie prim` a pictorilor, pictorilor, aprecie ea. Apoi Apoi \l \ntreb`: chiar o iubeai iubeai pe Rosanna?
IARN~ |N CANARE
111
– Hm, nu mai sunt atât de sigur. O vreme, am fost nebun dup` ea, dar acum nu m` mai intereseaz`. L`s` jos pensula [i veni spre ea, cu bra]ele larg deschise. Lucie, draga mea, ne-am putea distra. O cuprinse, dar ea nu r`spunse la \mbr`]i[are. O s`rut` cu pasiune, dar ea r`mase la fel de rigid`. Se a[ez` al`turi [i o strânse la piept f`r` pic de tandre]e. Cu prima ocazie, \l \mpinse. – Nu, Hallam. Se ridic` \n picioare, cu toat` demnitatea. Nu pe mine vrei s` m` s`ru]i. Sunt doar la \ndemân`. – Iubito, nu spune a[a ceva! R`m`sese a[ezat, cu o expresie prosteasc` pe chip. Mi-e[ti drag`. – Drag`! repet` ea, râzând. Nu m` iube[ti. Nici m`car m`car nu pretinzi. Nici Nici nu ]i-ar trece prin cap s` te c`s`tore[ti cu mine … – Ah, \nsur`toarea \ nsur`toarea – asta-i cu totul altceva. – N-ai s` faci gre[eala asta. – Nu, mult` vreme de acum \nainte, recunoscu el. Dar mi-ai spus c` nu-]i dore[ti un so]. – |ntr-adev`r. – Mincinoaso! Nici chiar pe Joel? – Nu vreau s` m` pripesc, explic` ea, \nro[indu-se u[or. – Atunci, \ntre timp, fii dr`gu]` cu mine, \ncerc` el s-o \nduplece. – Dac` a[ fi pretins c` sunt dispus` s`-mi umplu vremea cu tine, te-ai fi sim]it jignit, zâmbi Lucie. Hallam se ridic` [i se \ntoarse la [evalet. – E[ti o fat` pe cinste, tare ca fierul – [i eu care te credeam ginga[`. Ei bine, merita o \ncercare. |n timp ce el \[i cur`]a pensula, Lucie \ncerc` s` arunce o privire pânzei de pe [evalet, dar Hallam fu mai rapid [i acoperi tabloul. – Nu trage cu ochiul. Ai s`-l vezi când va fi gata. P`r`sind atelierul, se \ntâlni cu Georgiana, care ie[ea din camera lui Daniel. |l convinsese s` doarm` singur, \n camera vecin`. – Jessica ar trebui s` aib` o camer` numai a ei, iar Daniel nu mai este un copila[.
112
VIVIAN STUART
|n mod surprinz`tor, b`iatul fusese de acord, [tiind c` Georgiana urma s` fie \n camera de al`turi. – Sigur c` nu mai sunt bebelu[, se \nfoiase el. Nu mi-e fric` de \ntuneric. Jessica fusese cât pe ce s`-l contrazic`, dar Lucie o oprise [i, mai târziu, \i ar`tase avantajele noii situa]ii. – Poate c` unchiul Hallam o s`-]i redecoreze camera, sugerase Lucie. Am s`-l \ntreb. Ro[ie la fa]`, Lucie \ncerc` s` se fac` nev`zut`, con[tient` c` avea p`rul \n dezordine. – A]i vorbit cam mult, o abord` Georgiana. Credeam c` pictorii prefer` ca modelele s` tac`. – Lui Hallam \i place s` vorbeasc`. Uneori \i r`spund. Se refugie \n spatele u[ii de la dormitor. Oare auzise Georgiana ceva din conversa]ie – desigur, f`r` inten]ie? Lucie era fericit` c` terminase cu pozatul. Nu dorea s`-l revad` prea curând pe Hallam, dup` \ntâlnirea violent` din dup`-amiaza aceea. Ea [i Georgiana se angrenar` \n preg`tirile pentru Cr`ciun, dintre care unele trebuia ferite de ochii copiilor. – |ncearc` s` fie secretoase, \i spuse Jessica lui Daniel, destul de tare s` poat` fi auzit`. Uneori, oamenii mari ascund cadourile \n dulapuri sau sub pat, ca s` nu le g`sim \nainte de Cr`ciun. – Mul]umesc pentru avertisment, râse Lucie. O s` avem grij`. I se p`ru c` ascunz`toarea perfect` ar fi fost atelierul lui Joel, a[a c` \l abord`: – Copiii [tiu c` n-au ce s` caute acolo, a[a c` poate g`se[ti un loc pentru pachetul `sta. – Bun` idee. Ce-i \n`untru? |ntre timp, continua s` lucreze la arm`sarul de argint, cizelându-i coama. – De parc` speri c` ]i-a[ spune! afect` afect` ea indignare. Cum s` fiu sigur` c` ai s` p`strezi secretul? O ului asprimea care i se citea \n privire.
IARN~ |N CANARE
113
– Nu, n-ai de unde s` [tii. Lucie nu mai g`si nimic de spus. Ie[i din atelier, dar r`mase câteva clipe afar`, \ntrebându-se ce putea determina schimb`rile acelea bru[te de atitudine. Interpretase gre[it mica ei glum`, dar nu avea nici un motiv s`-i r`st`lm`ceasc` inten]iile. Probabil c`-l deranjase \ntreruperea. Probabil c` arm`sarul urma s` devin` cadou pentru Rosanna, iar el nu voia s` se afle. Pe timpul cinei, Joel continu` s` fie inexplicabil de moroc`nos, iar Hallam o privi de câteva ori de parc` \ntre ei ar fi existat o leg`tur` secret`. De fiecare dat`, ea \ntorcea capul \n alt` direc]ie, dar \ntâlnea privirea cercet`toare a lui Joel. Cu o s`pt`mân` \nainte de Cr`ciun, Hallam anun]` c` inten]iona s`[i petrec` s`rb`torile \n Anglia. {tia c` era improbabil, dar Luciei i-ar fi convenit ca el s`-[i prelungeasc` [ederea cel pu]in [ase luni. – Trebuie s` v`d ni[te expozi]ii, le spuse el, [i cinstit s` fiu, cred c` n-a[ suporta atmosfera de aici, cu distrac]ii [i jocuri copil`re[ti. M` \n]elege]i? – Desigur, replic` Georgiana t`ios. Ai gusturi mai sofisticate. – O spui pe un ton acid, pe care nu ]i-l [tiam, coment` el. – Via]a e plin` de surprize, replic` replic` ea. M` surprinde doar c` ai pierdut pierdut atâta vreme aici, \n Ventura. – Ah, dar am constatat c` nu pot lucra \n mijlocul unei mul]imi petrec`re]e [i … – … [i-n prezen]a unor oameni simpli, ca mine [i ca Lucie, complet` ea vesel`. – Lucie nu-i nici pe departe a[a de simpl` cum vrea s` par`. Nu-i a[a? spuse el, \ntorcându-se spre ea. – N-am de unde s` [tiu [tiu.. Depin Depinde de de semni semnifica] fica]ia ia pe care o dai cuvântului „simplu“. Nu m` consider o persoan` excesiv de complicat`. – Dar ai anumite subtilit`]i, declar` el. Mici cute care au darul de a te vâr\ \ntr-un labirint de o complexitate primejdioas`.
114
VIVIAN STUART
– Te ex expr prim imii pr prea ea ad adân âncc pe pent ntru ru ni ni[t [tee pe pers rsoa oane ne si simp mple le ca no noi,i, \ntrerupse Georgiana, râzând. Ia-o din loc [i las`-ne pe noi cu „baba-oarba“, cu pl`cinte de Cr`ciun, cu degetare de argint [i alte distrac]ii nevinovate. Dup` ce el plec` pân` \n sat, cele dou` femei r`maser` t`cute o vreme. Apoi, Georgiana rupse t`cerea: – Nu vreau s`-mi vâr nasul, drag` Lucie, dar Hallam te-a deranjat cu ceva? – Nu chiar. Uneori, este cam impulsiv, dar a[a-i el. N-o face \nadins. La el, nu conteaz` câteva s`rut`ri sau \mbr`]i[`ri. – M` tem c` \ntotdeauna a avut atitudinea asta de play-boy, oft` Georgiana. Nu-l v`d c`s`torindu-se [i stabilindu-se undeva. – Prea pu]ini arti[ti accept` asemenea via]`. – De multe ori l-am auzit declarând declarând c` \nsur`toarea e un fel de cu[c`. cu[c`. O so]ie sau o familie nu fac decât s`-]i inhibe n`zuin]ele – sunt vorbele vor bele lui lui.. – Mi-a spus acela[i lucru, râse Lucie. – E vorba de Joel, nu-i a[a? Nu trebuie s`-mi r`spunzi. Lucie se \ntoarse spre femeia matur`. – E clar ca lumina zilei, nu-i n u-i a[a? – Femeile \n]eleg mai bine micile semne care nu atrag aten]ia b`rba]ilor. Apoi continu`: poate c` spaniola aceea nu-i chiar a[a de[teapt` cât se crede. – Ce te face s` spui asta? – Joel nu-i tipul de b`rbat care s` se lase cucerit de frumuse]i orbitoare [i rubedenii bogate. Are nevoie de altceva. De o persoan` ca tine, poate. – Cred c` e o speran]` prea vag`, replic` ea. – S` nu renun]i niciodat` la speran]`, draga mea. Nu cost` nimic [i uneori aduce recompense nesperate. Joel primise sarcina s` fac` rost de un br`du], sau de un copac asem`n`tor.
IARN~ |N CANARE
115
– De unde s` fac rost de a[a ceva? voise el s` [tie. Pe aici, nimeni n-a auzit m`car de obiceiul bradului. – Când ne-am plimbat cu barca de-a lungul ]`rmului, am v`zut o planta]ie la poalele mun]ilor. – P`i, dac` e[ti a[a sigur`, ai face bine s` vii cu mine. Bine c` aici nu exist` tradi]ia asta, c` altfel s-ar distruge toat` planta]ia [i am intra \n conflict cu p`durarii. – Ne trebuie unul mic – cam atât, spuse ea, indicând cu mâna o \n`l]ime egal` cu a ei. Ziua aceea avea s` i se \ntip`reasc` \n memorie, alungându-i o parte din supozi]iile sup`r`toare asupra rela]iei dintre Joel [i Rosanna. Peoiectul fiind \nc` secret pentru copii, Lucie [i Joel plecar` diminea]a devreme, pe ascuns. El o lu` pe alt drum, dar Lucie nu protest`, \ncântat` de situa]ie. |ntrucât Hallam plecase deja, ea \[i rec`p`tase buna dispozi]ie. – N-ai mai fost la Betancuria, spuse el, urmând drumul pe firul unei v`i. Cândva, a fost capitala insulei. Acum, e un or`[el lini[tit, relativ departe de rutele turistice. – Orice insul` ar trebui s` p`streze asemenea locuri nealterate, replic` ea. – Ventura are plaje splendide, majoritatea acoperite de nisip, spre deosebire de celelalte insule vulcanice, a[a c` nu-i decât o chestiune de timp pân` o s` apar` armatele de excursioni[ti, hotelurile [i str`zile comerciale. – S` fie chiar a[a de r`u c` oamenii vor avea ocazia s` vad` asemenea minun`]ii? – Marea majoritate nu apuc` s` vad` [i altceva \n afar` de camer`, piscina hotelului [i barul de zi. Nu-i intereseaz` s` exploreze. Ah, poate c` s-ar aventura \ntr-o excursie cu tr`sura, dar de fapt n-ar vedea nimic. Nu i-ar interesa atmosfera local`. – Cred c` procedez la fel. Dar am avut privilegiul s` stau aici mai mult decât obi[nuitele sejururi.
116
VIVIAN STUART
– Adev`rat, dar nici nu e[ti turistul tipic. Lucie t`cu o vreme, delectându-se cu peisajul, cu palmierii singuratici ca ni[te sentinele pe lâng` casele izolate, cu morile de vânt ridicându-se \n mijlocul câmpurilor. Uneori, treceau pe lâng` vreo c`mil` \nh`mat` la mecanismul de pompare al unei fântâni, sau pe lâng` câte o femeie \n straie negre, largi, mânându-[i m`g`ru[ul \nc`rcat. – Peisajele de aici m` duc cu gândul la scenele biblice, coment` ea. – Probabil c` n-au avut loc prea multe schimb`ri. Intrau \n Betancuria, având case cu terase, o turl` de biseric` p`trat` [i mici gr`dini cu palmieri pitici. Ajungând \n pia]a central`, el \i ar`t` fosta cas` a guvernatorului [i alte cl`diri vechi cu sc`ri exterioare, ducând spre balcoanele de la primul cat. Se oprir` la cafenea s` bea vin local [i primir` [i ni[te buc`]ele de pe[te pr`jit. – Cred c` pe[tele are menirea s`-]i creasc` setea, observ` Lucie. – F`r` \ndoial`. E unul din tertipurile afaceri[tilor. B`tur` cu piciorul câteva str`du]e, apoi \[i reluar` c`l`toria cu ma[ina. Pe versantul unei coline, g`sir` câ]iva brazi, care nu p`reau s` apar]in` unei planta]ii. Joel luase \n portbagaj o casma [i \ncepu s` sape \n jurul r`d`cinii cop`celului ales. Lucie \nf`[ur` r`d`cina \ntr-o cârp` umed`. – Vai de mâinile mele! se plânse Joel. N-am s` mai pot lucra la ibrice, vase [i potire de argint, ca s` nu vorbim de operele \n filigran. – Filigran? N-am [tiut c` te ocupi [i de lucruri atât de minu]ioase. – Ha, \]i \nchipui c` numai tu e[ti capabil` s` me[tere[ti m`run]i[uri elegante! Eu sunt doar un cioc`nar bun s` mânuiasc` barosul de cinci kilograme? – Nu, râse Lucie. Chiar [i barosul trebuie mânuit cu precizie. – Atunci, nu mai considera c` ai monopol asupra flecu[te]elor. – |n]eleg. Acum am un rival pentru piesele piesele de bijuterie. Asta, de când am \nregistrat atâta succes la c`lu]ii de mare. Spune-mi, la ce te-ai oprit ca s`-mi faci concuren]`? Pesc`ru[i? Fluturi? – Am tot dreptul s` p`strez p`strez anumite secrete. secrete. Dac` nici Jessica Jessica n-a scos nimic de la mine, po]i fi convins` c` n-ai s` reu[e[ti s` m` tragi de limb`.
IARN~ |N CANARE
117
– Ai terminat arm`sarul? |ntrebarea \i sc`p` f`r` voia ei. – Acel cal arab te intrig`, intrig`, nu-i a[a? Joel zâmbea, iar ea se sim]i u[urat`. Ce-ar fi dac` ]i-a[ spune c` nu-i treaba ta? Lucie nu mai avusese ocazia de a savura o astfel de zi, cu delicioase schimburi de replici, complet lipsite de constrângeri. Uitase de propriile inhibi]ii, de teama de a nu da \n vileag prea mult. Ca urmare, se purta firesc, ca orice alt` femeie \n compania b`rbatului potrivit. La prânz, se oprir` la un han pierdut \n mun]i, iar calitatea bucatelor n-ar fi f`cut de ru[ine orice restaurant de mare hotel – vinete cu sos picant, o specialitate local`, numit` caldo de pescados, g`tit` dintr-un pe[te foarte gustos. Brânza de capr` [i desertul cu nuga n uga de alune [i cl`tite de m`lai, completar` masa. La plecare, hangiul [i so]ia lui le f`cur` semne cu mâna pân` trecur` de prima cotitur`, a drumului. – |mi plac localnicii, murmur` Lucie mul]umit`, a[ezându-se mai comod pe banchet`. Probabil c` am fost singurii clien]i la mas`, dar ne-au r`sf`]at. – Hm. Sunt ospitalieri [i simpli, ceea ce \nseamn` c` ne-au tratat cu ce aveau mai bun. – Acas`, \n Anglia, trebuia s` fim ferici]i dac` am fi c`p`tat pâine [i brânz`. Sau poate vreo sup` din plic. Joel nu r`spunse, iar ea \l l`s` s` se concentreze asupra drumului [erpuit. Treceau pe lâng` o plaj` de câteva mile, aproape pustie. Coborâr` din ma[in` [i se apropiar` de mal. Se a[ezar` pe ni[te pietre te[ite, iar Joel \[i aprinse una dintre preferatele lui ]ig`ri sub]iri de foi. – Ai vreun plan de viitor – pe termen mai lung? \ntreb` el, pe nea[teptate. Lucie aproape c` a]ipise, sub mângâierea soarelui [i mole[it` de ritmica spargere a valurilor. Clipi [i se trezi. – Pe termen lung? P`i, nu, nu prea. Nu m-am gândit. M-au preocupat comenzile [i noile mostre. Mai devreme sau mai târziu, \mi voi g`si timp [i pentru viitor. Pe moment, am destui bani, dar s-ar putea ca norocul s` fie schimb`tor. |ntotdeauna apar nout`]i [i moda evolueaz`.
118
VIVIAN STUART
– Dar te po]i adapta, cred? – A[a sper, de[i a[ ezita s` fac lucruri de nimic. n imic. – Bine spus, declar` el, zâmbindu-i. zâmbindu-i. Nu trebuie s` ne pret`m la orice, nu-i a[a? Sub privirea lui, inima \ncepu s`-i bat` cu putere [i se ab]inu cu greu s` i se arunce \n bra]e. – M` gândeam – e doar o idee – la un fel de parteneriat slobod. – O tov`r`[ie? |[i \ntoarse capul spre el, surprins`. – Da. Mi-am dat seama c` am putea forma o echip` bun` – m`car pentru o vreme. Acum vreo doi ani, m` b`tea gândul s` lansez o marc` de bijuterii, dar n-am avut cu cine, a[a c` am l`sat-o balt`. Acum, am reconsiderat ideea [i, dac`-]i surâde, am putea intra \n am`nunte. Nu imediat. Mai gânde[te-te. Lucie se ridic` [i inspir` profund. Ce ofert` primise! Un viitor absolut entuziasmant – din punct de vedere economic – [i [ansa de a lucra cu Joel Barron, faimosul designer de argint`rie, de a-[i vedea numele p`trunzând \n elitele breslei. – Minunat` idee, declar` ea, ne\ndr`znind s`-l priveasc` \n ochi. Ar \nsemna s` m` stabilesc definitiv? – Hm, permanent \nseamn` o groaz` de vreme. N-a[ putea promite a[a ceva – nici chiar \n climatul acesta idilic. Mai devreme sau mai târziu, vor ap`rea schimb`ri – Hallam s-ar putea hot`r\ s` se mute \n alt` ]ar`. Pictorii caut` mereu peisaje noi. Noi doi suntem mai noroco[i. Trebuie doar s` d`m form` ideilor [i o putem face aproape oriunde. – Nu conteaz` unde lucrez, \nt`ri ea, \n`bu[ind pornirea de a continua „atâta vreme cât sunt \n preajma ta“. – Dup` cum ]i-am mai spus, po]i oricând s`-mi folose[ti atelierul. Exist` [i alte avantaje, adic` pentru mine – ai putea s` m` reprezin]i, s` mergi la Londra, sau altundeva, s` te \ngrije[ti de expozi]ii, de taxe, s` participi la prânzuri de afaceri. Mi-e greu s` g`sesc timp pentru toate. Nici nu vreau s` pierd vremea \n avioane, taxiuri [i restaurante. Izbucni \n râs. Sun` ca [i când te-a[ trimite s` rezolvi tot ce nu-mi convine, dar nu la asta m` gândeam.
IARN~ |N CANARE
119
– M` crezi capabil` s`-]i ]in locul? Ar fi o responsabilitate enorm`. – Dac` nu te consideram \n stare, nu-]i f`ceam propunerea. propunerea. Thornton e un tip corect, dar are prea multe pe cap. Am nevoie de cineva care se pricepe la argint [i care s` ac]ioneze exclusiv \n numele meu. De asemenea, ai s`-]i po]i expune lucr`rile lâng` ale mele, iar astfel probabil c` ai ob]ine rezultate mai bune decât dac` l-ai delega pe Thornton. |n mintea Luciei se desf`[ura deja o ame]itoare imagine a succesului. – Ah, Joel, sunt entuziasmat`! Figura ei radioas` se afla la numai câ]iva câ]iva centimetri de a lui [i dintr-o dat` Joel se aplec`, \i prinse b`rbia [i o s`rut` pe buze. – Bun! R`mâne stabilit – [i pecetluit cu un s`rut. Se ridic` [i-i \ntinse o mân`. A venit vremea s-o lu`m din loc. |n ma[in`, Lucie se l`s` prad` viselor. Un parteneriat de afaceri putea reprezenta primul pas spre o colaborare mult mai strâns`. Se [i vedea \n rol de reprezentant acreditat al lui Joel, parcurgând meridianele [i r`spândindu-i faima, lucrând cot la cot cu el, fiindu-i confident`. {i poate – când ar fi venit timpul – el ar fi putut pricepe c` reprezenta mai mult decât o colaboratoare. Brusc, \n minte \i ap`ru figura Rosannei. {i dac` Joel o iubea [i o va lua de so]ie? |i era foarte clar c` Rosanna n-ar fi v`zut cu ochi buni parteneriatul lor. Apoi \[i aminti ziua petrecerii de pe iaht. Nu cumva Joel nu corespunsese, din punctul de vedere al fra]ilor Rosannei? Totu[i, n-ar fi sim]it nici o satisfac]ie s`-l [tie cu inima frânt`. Când ajunser` la vila Sirena, Lucie se pierduse complet \n variante [i supozi]ii. Per total, fusese o zi splendid`. N-avea s-o dea uit`rii, orice i-ar fi rezervat viitorul.
Capitolul 8 Ultimele câteva zile \nainte de Cr`ciun, Lucie le petrecu mai mult \n camer`, lucrând la cadourile pentru Georgiana [i Jessica. |ns` absen]a ei trecu neobservat`, \ntrucât [i Georgiana st`tea mai mereu la ma[ina de cusut cump`rat` de ocazie, din Corvario. Jessica [i Daniel r`m`seser` cam de capul lor, dar erau perfect con[tien]i de activit`]ile secrete care se desf`[urau \n cas`. – Toat` lumea se face nev`zut` dup` masa de prânz, observase Jessica. To]i au câte ceva de f`cut pe ascuns. {i tu lucrezi la cadourile de Cr`ciun? \[i \ntrebase ea unchiul. – Bine\n]eles. De ce a[ fi mai cu mo]? Ea zâmbise [treng`re[te, \l cuprinsese pe dup` gât [i continuase: – N-ai vrea s` m` la[i s` intru \n atelier [i s` arunc o privire? – Nu. Oricum, n-ai \n]elege la ce lucrez [i pentru cine. – A[ putea s` ghicesc. – N-a N-aii de decâ cât,t, du dup` p` ce ai s` s`-]-]ii pr prim ime[ e[titi ca cado dour urilile, e, re repl plic icas asee el el.. Ac Acum um,, la las` s`-m -m`` s` m` apuc de treab`. Se eliberase din \mbr`]i[are [i o trimisese la joac`. De pr`jituri se ocupase Georgiana, cu ajutorul Luciei, a[a c` doamna Matana s`-[i poat` petrece Cr`ciunul [i Ajunul \mpreun` cu familia. Femeia r`m`sese mut` de uimire când Georgiana copsese o pl`cint` tradi]ional`.
IARN~ |N CANARE
121
– Când se serve[te, explicase Georgiana, o flamb`m cu rachiu. Avusese grij` s` prepare \nc` o pl`cint` pentru familia menajerei, ce urma s` fie \nso]it` de un co[ cu alimente felurite. – Crezi c` s-ar sim]i ofensa]i dac` le-am trimite ni[te cadouri? \l \ntrebase ea pe Joel. – Nu. Probabil Probabil c` ar fi recunosc`tori, cu condi]ia s` s` nu fie lucruri lucruri prea scumpe, fiindc` sunt foarte mândri, ca to]i spaniolii. Cu o zi \nainte de Ajun, Ajun , Lucie, \nso]it` de copii, duse pachetele la casa din Molino de la Tore. O rochie neagr` [i dou` halate [ic de nailon pentru señora Matana; o rochie \nflorat` de bumbac pentru fiic`; juc`rii pentru cei mici [i tutun de pip` pentru pescarul bolnav. Lucie primi mul]umirile familiei, \n]elegându-le mai mult dup` expresiile fe]elor. Fiica fu entuziasmat` [i de alimentele aduse: un pui, un pe[te mare, un co[ cu legume [i fructe, mai multe conserve, precum [i pl`cinta de Cr`ciun. – Am uitat s`-i lu`m ceva lui Alberto, spuse Jessica. – Nu. Unchiul Joel i-a preg`tit un cadou frumos, o plas` de pescuit nou-nou]` [i tutunul lui preferat. Dup`-amiaz`, Lucie [i Georgiana avur` parte de o scurt` relaxare pe [ezlongurile de pe teras`. – Nu-i ciudat s` te po]i tol`ni astfel la soare? observ` Georgiana. Acas`, chiar \n zilele frumoase, am fi r`mas \n cas`, lâng` foc. – Poat Poatee c` span spanioli ioliii au drept dreptate ate s` evit evitee pr`j pr`jitur iturile ile grel grelee [i mânc`rurile cu carne, replic` Lucie. Se \ntoarse spre Jessica [i \ntreb`: – Cum a]i serbat Cr`ciunul \n al]i ani? – Uneori frumos alteori, nu prea. Era pl`cut când era mami cu noi. Primeam o mul]ime de cadouri [i aveam un br`du] str`lucitor. Pe urm`, erau petreceri – uneori mergeam \n vizit`. – |mi aduc aminte de petreceri, interveni Daniel. Am primit o vioar` – a[a cred … – Era un banjo, \l corect` Jessica. – Fie, un banjo. Alt b`iat mi-a furat-o [i a lovit-o pân` s-a spart. spart. Daniel râse fericit. L-am plesnit peste nas [i a \nceput s` plâng`.
122
VIVIAN STUART
– Ah, toat` lumea crede c` Daniel este molâu, interveni Jessica, dar [tie s` se apere. – Mai povesti]i-ne despre celelalte s`rb`tori de Cr`ciun, \i \ncuraj` Lucie. – O dat`, am fost la m`tu[ile noastre. Sunt foarte, foarte b`trâne. – Au vreo sut` de ani, supralicit` Daniel. – Poate nu chiar atâ]ia. Da' tot au nou`zeci, continu` Jessica. Lucie [i Georgiana [tiau c` dup` toate probabilit`]ile cele dou` m`tu[i erau sexagenare, dar copiilor le p`ruser` teribil de b`trâne. – Se purtau foarte frumos cu noi, dar nu aveam voie s` ne juc`m sau s` facem g`l`gie. Trebuia s` atârn`m fe]e de pern`, \n loc de cior`pei, pentru cadouri [i … Jessica se opri, izbucnind \n râs. Era foarte hazliu. Dup` ce ne culcam [i ne f`ceam c` dormim, intrau \n camer` [i se \mpiedicau de scaune sau de altceva. F`ceau zgomot [i Daniel \ntreba: „cine-i acolo?“, iar eu \mi vâram capul sub pern` s` nu m` aud` râzând. Dup` ce plecau, s`ream din pat, aprindeam lumina [i cercetam cadourile. – Sper c` avea]i grij` s` le pune]i la loc? interveni Georgiana. – Sigur c` da. Diminea]a le mul]umeam [i le spuneam cât suntem de \ncânta]i de cadourile mo[ului. Nu credeam c` Mo[ Cr`ciun coboar` pe horn, dar le spuneam ce voiau s` aud`. – Ei bine, anul `sta, ve]i primi darurile sub … altfel. Lucie evit` la musta]` s` dezv`luie existen]a bradului, deja \mpodobit cu globuri [i beteal`, deocamdat` ascuns \n atelierul lui Joel. |n diminea]a de Cr`ciun, a[ezar` bradul pe „veranda crepuscular`“, unde aveau loc toate pachetele mari. |n vreme ce Joel [i Georgiana f`ceau ultimele retu[uri, avur` grij` s` \nchid` u[a, dar copiii sc`par` curând de supravegherea Luciei [i \ncercar` s` trag` cu ochiul prin geamurile verandei. – Am s` v` leg la ochi, \i avertiz` Lucie, când cân d descoperi stratagema. |i |i lu` de acolo [i \[i spori vigilen]a. Stabilea ultimele detalii ale mesei de Cr`ciun [i insist` ca Jessica [i Daniel s` r`mân` lâng` ea, pân` \i va chema Joel.
IARN~ |N CANARE
123
– Suntem ner`bd`tori s` vedem ce-am primit, se plânse Jessica. – Parc` spuneai c` nu trebuie s` vorbim despre cadouri! o tachin` Daniel. – De Cr`ciun e altceva, replic` sor`-sa, privindu-l trufa[. Apoi,, \n sfâr[ Apoi sfâr[it, it, Joel \i chem` chem`,, iar cei doi o zbugh zbughir`, ir`, urma] urma]ii de Lucie. – |n primul rând, trebuie s` dans`m \n jurul bradului, suger` Georgiana, ca s` avem noroc \n anul care urmeaz`. – ~sta e vreun obicei din Midland? se interes` Joel. Georgiana se mul]umi s` râd` [i \l prinse de mân`. Lucie [i copiii se prinser` \n hor` [i \ncepur` s` zburde \n jurul pomului. Dup` o prim` strof` [i dou` ture \n jurul bradului, Jessica se opri brusc. – Asta-i de ajuns, decise decise ea, privind spre vârf. |mi v`d numele pe unul din pache]elele alea de sus. Degetele Luciei r`m`seser` \n mâna lui Joel, iar el nu p`rea dornic s`-i dea drumul. Georgiana rupea deja ambalajul cadourilor [i le d`dea copiilor. – Iat` unul un ul pentru tine, Lucie. Abia atunci \[i retrase ea mâna. |m urm`toarea jum`tate de ceas, se produse un haos de ambalaje rupte, mul]umiri murmurate ale adul]ilor [i \mbr`]i[`ri din toat` inima ale copiilor. Daniel fusese obligat s` urm`reasc` o panglic` ro[ie lung`, care-l condusese la cutia de carton \n care g`sise o biciclet`. Voise s-o \ncerce imediat, dar pân` la urm` se mul]umise s`-i asurzeasc` pe to]i cu claxonul. Lucie confec]ionase un [irag de agate pentru Georgiana. – Ia uit`-te, u it`-te, Joel! Nu-i minunat` lucr`tura? se entuziasmase femeia. El lu` bijuteria [i o examin` \n am`nunt. – Da, frumoas` pies`. Probabil c` ai pierdut o groaz` de vreme, dar a meritat. Lucie fu \ncântat` de pre]uirea sincer`. |[i jur` s` nu dea niciodat` rasol. Jessica g`si un costum complet de dansatoare din insule, croit \n secret de Georgiana.
124
VIVIAN STUART
– Vai, ce frumos! strig` ea. – Nu-i integral f`cut de mine, recunoscu Georgiana. Georgiana. N-am avut vreme, vreme, dar am cump`rat numai furnituri originale, din Ventura. – Are [i pantofi, constat` Jessica scormonind prin mald`rul de ambalaje. Purta deja cadoul de la Lucie, o br`]ar` din pl`cu]e de argint, gravate cu mici animale, pe[ti, sau p`s`ri. De la Joel, c`p`tase un ceas de mân`. Cele mai multe suspine de recuno[tin]` fur` provocate de cadourile lui Joel pentru cele dou` femei. Decorase ni[te ou` de argint \n stil Faberge. Al Luciei avea smaralde \n nuan]e delicate [i, la ap`sarea unui resort, capacul se ridica [i ap`rea o pas`re cânt`toare. Al Georgianei avea un brâu de dansatoare dansatoare \n costume tradi]ionale. De sub capac ap`reau dou` instrumente muzicale miniaturale, cântând singure. – {tiu c` nu-i Pa[tele, dar mi-am zis c` o s` le considera]i „ou` de Cr`ciun“. – Acum v`d cu ce rival puternic m-am pricopsit. pricopsit. Astea n-au fost f`cute cu barosul de cinci kilograme. Hallam l`sase [i el cadouri, \nainte de a pleca. Cutii cu bomboane de ciocolat` pentru cei mici [i parfumuri scumpe pentru Lucie [i Georgiana. Oricând binevenite, dar f`r` acea contribu]ie personalizat` la care apelaser` to]i ceilal]i. Cele dou` femei se consultaser` \n privin]a cadourilor pe care urmau s` i le fac` lui Joel. – Am s` apelez la tradi]ionala cutie cu trabucuri. Am descoperit ce marc` prefer`. – Nu prea [tiu ce s`-i dau, ezitase Lucie. – Dar ai realizat [i articole de bijuterie pentru b`rba]i, sugerase Georgiana. Butoni – ceva \n genul `sta. Lucie b`nuia c` el are destui butoni, dar se hot`râse totu[i s`-i confec]ioneze o pereche de argint, cu onix [i coral. Chiar el \i procurase onixul, adus din Tenerife.
IARN~ |N CANARE
125
– |ntr-o bun` zi, când vei urca pe muntele Teide, ai s`-]i po]i alege oricâte buc`]i de pe marginea drumului. Deocamdat`, folose[te-le pe astea. {i chiar a[a f`cuse. T`iate [i finisate, pietricelele intraser` \n componen]a pandantivelor, a inelelor, [iragurilor, br`]`rilor, sau butonilor. A[a c` \i \ntinse o cutiu]`, dar nu st`tu s`-i vad` reac]ia sau s`-i primeasc` mul]umirile. Seara, \nainte de cin`, Jessica observ`: – Uite, Lucie, unchiul Joel poart` butonii de la tine. Nu-i a[a c`-s frumo[i? Lucie se \nro[i, \n vreme ce el ridica mâinile ca s`-i pun` \n valoare val oare.. – |mi pla plac, c, spus s pusee el, el , [i dec declar lara]i a]iaa o umpl u mpluu de buc bucuri urie. e. Mul] M ul]ume umesc, sc, Lucie. Sub privirile atente ale Jessic`i, \i cuprinse obrajii [i o s`rut` pe buze. – E prima dat` când o s`ru]i, remarc` ea. – {i poate c` n-o s` fie ultima, replic` el. Lucie \[i spuse c`, de fapt, era a treia oar`. Le num`rase. Totu[i, nu-[i permitea s` spere c` s`rut`rile aveau o semnifica]ie mai profund`; nu promiteau nimic. Copiii aveau permisiunea de a participa la cin`, de[i masa de Cr`ciun avusese loc la vremea prânzului. Se jucar` [i f`cur` pozne pân` sim]ir` c` li se \nchid ochii de oboseal`. Mai târziu, Georgiana [i Lucie se retraser` \mpreun` cu Joel pe „veranda crepuscular`“. Dup` o vreme, Lucie observ` c` Georgiana disp`ruse. Joel continu` s` vorbeasc` despre expozi]ia pe care pl`nuia s-o organizeze la Londra. – Dup` Cr`ciun, când o s` vin` Thornton, am s` discut cu el [i am s` te anun] ce am stabilit. Un lucru o s`-l fac` fericit – e vorba de bun`starea copiilor. Ai avut o influen]` minunat` asupra lor. – N-am f`cut cine [tie ce. ce. Aveau nevoie de cineva suficient de tân`r s` participe la jocurile lor, dar destul de matur s`-i ]in` \n frâu [i s`-i avertizeze \mpotriva primejdiilor.
126
VIVIAN STUART
– Sunt ferici]i cu tine, Lucie, [i n-ai cum s` bagatelizezi realitatea. – Poate c` exist` reciprocitate, murmur` ea. Ora târzie [i lumina vag` de pe verand` \i provocar` o pornire introspectiv`. Când am ajuns aici, de fapt, fugeam de realitate [i … Apoi, pe hol, r`sunar` râsete [i \n clipa urm`toare \[i f`cu apari]ia Rosanna. – Ah, Joel! Pur [i simplu n-am rezistat tenta]iei de a intra ca s`-]i povestesc, de[i e foarte târziu – a, Lucie, e[ti aici … Rosanna se \ntrerupse de parc` ar fi observat o musc`, dar \n]elesul era foarte clar. Lucie lu` paharele goale [i \ntreb` doar: – S`-]i aduc ceva? Vin? Sau … – Nu, mul]umesc. Se Se \ntoarse spre Joel, iar Lucie o auzi spunând: vai, ce cadou minunat! Numai tu te puteai gândi la a[a ceva. Un ou de Pa[te! Când l-am despachetat … Ajungând pe hol, Lucie se sim]i cople[it` de satisfac]ie. Deci, nu-i d`ruise arm`sarul de argint. Poate c` nu reu[ise s`-l termine la timp. Sau preferase s`-[i trateze identic toate cuno[tin]ele feminine. Asta nu-i strica pl`cerea. Avea s`-[i p`streze oul ca pe o comoar`, chiar dac` va fi obligat` s` p`r`seasc` insula [i pe Joel. Oare cât va trece pân` s` afle [i Rosanna c` nu era singura posesoare a unui „ou de Cr`ciun“? Dup` S`rb`tori, Lucie [i Georgiana se preg`tir` pentru vizita domnului [i doamnei Thornton. Georgiana aranjase deja un dormitor. – Am s` aduc un buchet de flori, un co[ cu fructe, ap` mineral` [i o sticl` de vin. Se vor sim]i bineveni]i, nu-i a[a? – De acord. N-ar fi dr`gu] dac` [i hotelurile hotelurile engleze ar proceda la fel? r`spunse Lucie. – Vinul ar putea fi \nlocuit cu whisky sau cidru, continu` Georgiana, amuzându-se. – Sau chiar socat`! complet` Lucie. Amândou` erau vesele. Mai târziu, Lucie \[i spuse c` atmosfera din cas` era mult mai destins` \n lipsa lui Hallam.
IARN~ |N CANARE
127
Joel \i \ntâmpin` pe Thorntoni la aeroport [i-i aduse acas`. Jessica [i Daniel fuseser` avertiza]i s` fie cumin]i. – De ce vom fi inspecta]i? vru s` [tie Jessica. Lucie \i ar`t` c` vizitatorii erau prieteni de-ai tat`lui lor. – |n lipsa lui, vor s` se asigure c` sunte]i bine \ngriji]i. – Inspectori sunt la poli]ie, deduse Daniel. Sunt poli]i[ti? – Nu chiar, vin doar s` v` vad`, chicoti Lucie. – {i ce o s` se \ntâmple dac` n-o s` le fim pe plac, sau dac` vor considera c` nu suntem bine trata]i? – Probabil c` … o s` v` trimit` \napoi, la m`tu[i, spuse Lucie, dup` o scurt` pauz`. – Ah, nu, asta nu! exclam` Jessica. Ideea \i p`rea un fel de condamnare la moarte. {antajul d`du roade miraculoase. De[i, \n mod normal, nu erau ni[te copii obraznici, sau obositori, preferau s`-[i consume energiile pe plaj`, \mbr`ca]i cu haine ponosite, decât s` stea smirn` \n prezen]a adul]ilor. Doamna Thornton, o femeie \nalt`, greoaie, fusese ini]ial sceptic` [i pornit` s` critice. – F`r` \ndoial`, \ndoial`, par s`n`to[i, accept` ea, dar \n ce prive[te educa]ia… educa]ia… scutur` din cap cu p`rere de r`u. – N-am neglijat educa]ia, o asigur` Lucie, iar Georgiana aduse manualele pe care le utilizau. – Hm, murmur` doamna. doamna. Totu[i, continuu s` cred c` ar fi de preferat preferat o [coal` bun`, cel pu]in \n cazul Jessic`i. – Daniel este \nc` prea mic, obiect` Georgiana. Abia Abia \nva]` s` fie ceva mai independent de sor`-sa. O desp`r]ire brusc` s-ar putea dovedi nefast` pentru amândoi. – Posibil, aprecie doamna Thornton cu r`ceal`, dar dumneata n-ai avut copii [i-mi imaginez c` ai o experien]` limitat`. Noi am avut trei. – Cred c` v` \n[ela]i, r`spunse r`spunse Georgiana. Fiica mea a murit la trei ani, iar fiul la cincisprezece, \ntr-o excursie la munte, cu [coala. Cealalt` p`ru descump`nit`.
128
VIVIAN STUART
– |mi pare r`u, nu [tiam. Era vizibil impresionat`. Lucie fu cuprins` de indignare. S`rmana Georgiana! De parc` n-ar fi trecut prin destule tragedii. Trebuia s` suporte [i ignoran]a trufa[` a acestei femei care nici nu se obosise s` cear` informa]ii. Restul vizitei, doamna Thornton adopt` o atitudine ceva mai binevoitoare. Admir` cadourile primite de copii, inclusiv cele trimise de tat`l lor, din Singapore: o minunat` map` de piele pentru Jessica [i un set de cuburi cu ilustra]ii chineze[ti pentru Daniel. – Dar trebu trebuie ie s` vezi [i br`]a br`]ara ra pe care mi-a f`cu f`cut-o t-o Lucie Lucie,, se s e l`ud` l `ud` Jessica, Jess ica, vârân vârândd obie obiectul ctul sub nasu nasull doamn doamnei. ei. Mai târzi târziu, u, am s` m` \mbrac \n costumul tradi]ional pe care mi l-a f`cut Georgiana [i am s` dansez. Spre sear`, Joel \i anun]` c` erau invita]i la o petrecere, la Rosanna. – Vom face gr`tar pe plaj` [i o s` ne distr`m. Lucie nu era \ncântat` de idee, dar nu g`si nici o scuz` plauzibil` pentru a r`mâne acas`. Se dovedi o petrecere foarte populat`, cu o mul]ime de invita]i mi[unând prin camere [i pe terase. Lucie nu mai avusese ocazia s` vad` toat` gr`dina vilei. Descoperi c` terasele erau prev`zute cu ni[te alei semicirculare, protejate de b`taia vântului [i legate \ntre nivele cu sc`ri spiralate, din dale de piatr`. De[i interesante pentru petreceri, probabil c` erau foarte greu de \ntre]inut [i aproape inaccesibile pentru personalul de serviciu. Câteva b`nci [i scaune fuseser` a[ezate pe plaj`, acolo unde urma s` fie montat gr`tarul, iar la l`sarea \ntunericului, Rosanna \i invit` pe to]i s` coboare. Lucie avu grij` s`-i duc` pe copii de-a lungul potecii periculoase. |mprejurul gr`tarului, fuseser` puse mai multe felinare [i scena era memorabil`. Pe fundalul \ntunecat al stâncilor, umbrele fl`c`rilor dansau pe figurile celor prezen]i; str`lucirea ro[iatic` a c`rbunilor \ncin[i se ad`uga mirosului apetisant de carne fript`; râsetele [i strig`tele completau atmosfera. Brusc, Lucie \l sim]i al`turi pe Joel.
IARN~ |N CANARE
129
– Am terminat cu gr`tarul. S` se mai ocupe de el [i al]ii. Ai mâncat? – Chiar prea mult! râse ea. Aici, m` \ngra[ v`zând cu ochii. Curând, am s` fiu obez`. – E[ti suficient de supl`. N-ai motiv de \ngrijorare. Dac` ar fi fost Hallam \n locul lui Joel, ar fi cuprins-o \ndat` cu bra]ul, chipurile s`-i verifice talia. Se bucura c` Joel nu f`cea parte dintre b`rba]ii dispu[i s` flirteze oricând. – Va trebui s`-i aducem pe cei mici cu picioarele picioarele pe p`mânt, spuse spuse el. Vino. O ajut` s` treac` peste zona mai stâncoas` a plajei. |n trecut, Lucie se dovedise destul de ne\ndemânatic` \n vorbe [i fapte, dar era posibil ca, \n materie de dragoste, Joel s` prefere tocmai aceast` lips` de grab`. Trecerea lent` de la amici]ie la un sentiment mai profund. Spera asta din toat` inima [i n-ar fi riscat s` strice armonia gr`bind lucrurile. – Dup` ce \i vom g`si, o s` plec`m acas`. Sunt destul de obosi]i. Jessi Je ssica ca [i Da Dani niel el st` st`tea teauu cu cumin min]i]i lâ lâng` ng` Ge Georg orgia iana na [i fam famili iliaa Thornton. – S` v` lu`m copiii de pe cap? \ntreb` \ntreb` Joel. Astfel, ve]i avea mai mult` libertate s` participa]i la distrac]ie. Lucie [i cu mine mergem acas`. La \nceput, Jessica protest`, dar privirea Luciei o avertiz` s` nu fac` o scen` \n fa]a doamnei Thornton. Oricum, ambii erau foarte obosi]i. |n scurt` vreme, erau \n paturi. – V` \ntoarce]i la gr`tar? \ntreb` Jessica. – P`i, nu. N-ar fi potrivit s` v` l`s`m singuri, declar` ea, de[i nu se gândise la posibilitate. O s` stau la parter. – Bine, murmur` feti]a, aproape adormit`. Stai cu unchiul Joel. Te place. Chiar foarte mult. – Noapte bun`, draga mea, \i ur` Lucie, ner`spunzând la aprecieri. O s`rut` [i ie[i din \nc`pere. Credea c` Joel se \ntorsese pe plaj`, dar fu surprins` s`-l aud` chemând-o: – Sunt afar`! Lucie. Vino aici. St`tea pe terasa ce m`rginea vila spre est, \n cap`tul sudic. Ea se a[ez` pe un scaun. De acolo, printre tufi[uri, se vedea oceanul, argintat` parc`
130
VIVIAN STUART
de lumina lunii. Din când \n când, lini[tea era tulburat` de râsete \ndep`rtate, venind de la petrecerea Rosannei. Joel vorbi primul. – Am discutat cu domnul Thornton [i mi-a prezentat mai multe variante. – Da? – Dup` el, \mi irosesc talentul cu m`run]i[uri, muncind din pl`cere, când a[ putea face o avere. – Din nou ideea lucrului pe band` rulant`? – Nu chiar. Crede c` m-a[ putea stabili undeva, \ntr-un sat lini[tit, deschizând un magazin \n care s` vând o parte din produc]ie, iar \n atelier a[ putea angaja trei-patru asisten]i califica]i. Spunea c` e asaltat de clien]i. |ncerca s`-mi demonstreze c` astfel a[ putea s` \mpac [i capra [i varza. S` sus]in o produc]ie semiindustrial` a propriilor mele schi]e: tacâmuri, servicii de ceai [i de cafea, ibrice etc. {i pe de alt` parte, s`-mi expun crea]iile unicat \n propriul magazin. – {i vei reu[i s` te readaptezi vie]ii dintr-un s`tuc englez, dup` ce ai stat mai mult de un an \n Canare? – ~sta este singurul motiv de ezitare. Thornton spune c`-s \n pericol s` m` complac \n a tr`i din ceea ce-mi arunc` oceanul pe plaj`. Cineva cu mai mult sim] practic ar inunda pia]a [i m-ar putea l`sa la mâna câtorva clien]i care s-ar retrage [i ei \n timp. Voi deveni un fost prosper me[ter argintar, care [i-a neglijat afacerile [i a ajuns \n sap` de lemn. Lucie izbucni \n râs. – }i-a \nf`]i[at viitorul \n culori foarte sumbre. – Hm, da. Pare interesat de viitorul meu, dar nu-mi \n]elege situa]ia. {i pe mine m` preocup` problema, dar orice voi face, trebuie s` ]in seama [i de al]ii. Pu]ini pot pretinde c` se pot izola complet de umanitate. De obicei, ceea ce facem \i afecteaz` [i pe ceilal]i. – Desigur. Nu tr`im \n pustiu. Oare voia s` abandoneze ideea parteneriatului pe care i-l propusese? – Care-i p`rerea ta? – Privind \ntoarcerea \n Anglia? Ar fi \nsemnat ruperea contactelor dintre ei. Ei bine, nu-s \n m`sur` s` am o opinie pertinent`.
IARN~ |N CANARE
131
– Totu[i, vreau s` [tiu ce ce crezi. Plecarea n-ar afecta afecta rela]iile dintre dintre noi. Problema e c` nu-mi vine s` p`r`sesc insula. Singurul motiv plauzibil ar fi fost nepl`cerea desp`r]irii de Rosanna. – Probabil c`, \n locul t`u, mi-ar fi la fel de greu. De fapt, sunt cucerit` de Ventura – ca s` nu vorbim de [ansa de a explora [i alte insule. – N-ai senza]ia c`-]i irose[ti timpul pe o linie moart`? – Nu. Pot lucra aici la fel de bine ca oriunde. oriun de. – |n]eleg. Vorbise gânditor. Nu-i vedea expresia figurii, din cauza \ntunericului. Adic`, nu te pronun]i \n favoarea \ntoarcerii \n Anglia? – N-am spus asta, se gr`bi ea s` rectifice. Este o hot`râre care-]i apar]ine. Ar fi vrut s` adauge: „sunt gata s` te urmez pân` la cap`tul p`mântului“, dar nu \ndr`zni. El se ridic`, \mpingând scaunul cu un gest brutal. – E vremea s` intr`m. – Dar ceilal]i? Georgiana [i familia Thornton? N-ar trebui s`-i a[tept`m? – Nu-i nevoie. n evoie. Vor veni când vor dori. U[a r`mâne deschis`. Se l`s` convins` [i porni spre u[a salonului. Pe când intrau, Joel spuse: – Poate c` nu-i de vin` doar atmosfera atmosfera de aici. Uneori ne poate re]ine [i o persoan`. – Adev`rat. – {i tu sim]i asta? – Da. |ntr-un fel. |[i d`dea seama de \nrâurirea pe care o avea Rosanna asupra lui, dar era adev`rat c` [i ea se sim]ea legat` de locul unde se afla Joel. Vocile [i râsetele ce se auzeau dinspre plaj`, anun]ar` sosirea celorlal]i. Lucie le ie[i \n \ntâmpinare. – Sunt moart` de somn, declar` doamna Thornton. Dar a fost o petrecere pe cinste. Georgiana o trase la o parte. – S` fi v`zut mutra Rosannei Rosa nnei când se l`uda l`u da cu oul primit [i i-am i -am spus c` [i noi am primit câte unul. Credea c` e unicat … [i Georgiana izbucni \n râs.
132
VIVIAN STUART
– |nseamn` c` acum [tie … Lucie se \ntoarse gr`bit`, s` vad` dac` Joel auzise, dar el plecase, \nso]indu-i probabil pe cei doi Thorntoni. Mult mai târziu, Lucie continua s` stea treaz`, \ntorcând pe toate fe]ele ideea lui Joel de a se \ntoarce \n Anglia, de[i admitea faptul c` nu-i prea venea s` p`r`seasc` Ventura – [i pe Rosanna. Totu[i, spusese clar c` dorea ca Lucie s`-i devin` asociat. S` fi sperat c` o va convinge [i pe Rosanna s`-l urmeze? |n cazul acesta, era cam nerealist. Mândria Luciei se revolta \mpotriva unei astfel de solu]ii. Dac` voia, voi a, pute puteaa r`mâ r`mâne ne locu locului lui,, \[i pute puteaa c`u c`uta ta o nou nou`` locu locuin] in]`` pe gus gustul tul inimii. Dar copiii? Despre ei nu suflase nici o vorb`. Poate c` Joel \[i \nchipuia c` ea [i Georgiana vor r`mâne \n Ventura, s` aib` grij` de Jessica [i de Daniel, \n vreme vreme ce el [i Rosanna urmau urmau s` se c`s`toreasc` [i s` plece. Rosanna nu se ferise s` declare mereu c`-i considera pe cei mici un fel de pietre de moar`. Pân` [i Jessica [tia. Cu siguran]`, n-ar fi tolerat s`-[i sacrifice confortul personal de dragul unor copii. |ncerc` s` alunge din minte gândurile st`ruitoare [i s` adoarm`, dar f`r` succes. |i p`rea r`u c` Georgiana dezv`luise secretul ou`lor de Cr`ciun. Rosanna avea s` fie foarte mânioas`.
Capitolul 9 De mai multe ori, Lucie fu tentat` s`-i cear` l`muriri lui Joel \n privin]a planurilor de viitor, dar era foarte ocupat. |[i petrecea mai tot timpul \n atelier, preg`tind exponatele pentru planificata expozi]ie de la Londra. Odat`, când intrase \n [opron cu timiditate s` caute o unealt` special`, el o \ntâmpinase \ntr-o dispozi]ie prea pu]in amabil`. – Dore[ti ceva? – Doar un [pi] mai mic. Arm`sarul de argint se afla pe unul din capetele bancului de lucru [i p`rea terminat – minunat` figurin`, supl`, cu coada [i coama fluturând \n vânt, fixat de postament pe un singur picior, celelalte trei fiind avântate \ntr-un \nceput de s`ritur`. – Este gata? \ntreb` ea. – Da. Ridicase o bucat` de pânz` [i acoperise statueta. Apoi \i aduse unealta cerut`, ad`ugând: sunt foarte ocupat, Lucie, a[a c`, dac` nu te superi … O zbughise din atelir cu cea mai mare vitez`, nel`murit` de motivele atitudinii lui neprietenoase. Toat` rela]ia amical` construit` cu migal` p`rea s` se fi destr`mat dintr-o dat`. Ce determinase schimbarea? Vreun
134
VIVIAN STUART
cuvânt necugetat? |[i cercet` amintirile, dar nu descoperi nici un posibil motiv. Sau poate c`-l deranjase referirea la arm`sar? Hallam se \ntoarse plin de energie [i entuziast. |[i aranjase expozi]ia de prim`var`, se desf`tase la petreceri [i p`rea ner`bd`tor n er`bd`tor s` se apuce de lucru. – Trebuie s-o pictez pe Jessica \n costumul ei popular, promise el, provocând \ncântare copilei. La fiecare [edin]`, Lucie sau Georgiana o ajutau s` se g`teasc`. |ntr-o zi, \n vreme ce preg`tea costumul, Lucie se \mpiedic` de o draperie folosit` de obicei ca fundal [i d`râm` câteva pânze. Se aplec` s` le ridice. Erau câteva peisaje [i vreo dou` nuduri. Apoi \[i d`du seama c` unul dintre nuduri o reprezenta pe Bernarda, fata care avusese grij` de gospod`rie \nainte de sosirea Luciei. Ascunse tabloul \ntre alte dou`, astfel \ncât Jessica s` nu-l vad`, \ntrucât ar fi recunoscut-o imediat pe Bernarda. Oare \i pozase nud, sau doar pentru figur`, a[a cum f`cuse [i ea? |n lumea pictorilor mergea vorba c`-i destul de u[or s` pictezi un portret [i s`-i adaugi un alt trup. Poate c` Bernarda descoperise [mecheria [i din cauza asta plecase. Sau s-o fi s`turat de insisten]ele lui Hallam? Cu prima ocazie, o \ntreb` pe señora Matana despre Bernarda. – Si, si, señorita, cunosc. O fat` nu bun`. – Nu? – Nu. |i plac b`rba]ii. Acum, \n Las Palmas. Acolo, o mul]ime de b`rba]i. Deci, poate c` Bernarda acceptase de bun`voie cererile lui Hallam. La urm`toarea vizit` a Jessic`i \n atelier, Lucie \ncerc` s` descopere vreo dovad` care s`-i confirme teoriile. Dar cel mai mult o interesa propriul portret, numai c` Hallam refuzase mereu s` i-l arate, pretextând c` mai are de f`cut unele retu[uri. – Ai s`-l vezi când o s` fie gata. Trebui s` se declare mul]umit` cu promisiunea. Joel fixase data când urma s` se deplaseze la Londra, \mpreun` cu colec]ia. Arm`sarul de argint fusese \mpachetat, \mpreun` cu un set de
IARN~ |N CANARE
135
piese de [ah, c`nile de cafea Regency [i nou proiectatele tacâmuri. O parte din obiectele mai grele, platouri, pocale [i trofee, fuseser` deja trimise. De[i mai erau doar câteva zile pân` la plecare, Joel nu mai abordase subiectul parteneriatului. Nu reu[ea s`-i descifreze atitudinea, a[a c` l`s` lucrurile s` mearg` de la sine [i a[tept` ca ini]iativa s` vin` din partea lui. De câteva ori fu tentat` s`-i cear` l`muriri, dar nu avu ocazia. Apoi, \ntr-o dup`-amiaz` târzie, Rosanna sun` la u[`. – Am auzit c` Joel pleac` \n Anglia, spuse ea. Trebuie s`-l v`d \nainte de plecare. Este \n atelier? – A[a cred. Lucie o conduse pân` la u[`, dar plec` imediat ce Joel deschise. |[i spuse cu am`r`ciune c` avea tot dreptul la intimitate. |nainte de cin`, Georgiana o anun]` degajat: – Hallam [i Joel nu vor veni la mas`. Hallam spunea c` va ie[i \n ora[, iar Joel are ceva de terminat, dar ar vrea s` te vad` dup` cin`, la debarcader. – Cine, Joel? – Da. Are ceva de discutat cu tine. Reu[i s` termine de mâncat, ascunzându-[i agita]ia. Acum, A cum, aproape \n ultima clip`, avea s-o pun` la curent. Trecu imediat peste \ntârzierea frustrant` [i incertitudinea \n care tr`ise. Totu[i, se feri s`-[i dezv`luie speran]ele [i temerile \n fa]a Georgianei. – Oare se gânde[te la o plimbare cu barca \n miez de noapte? o tachin` Georgiana, zâmbind. – Po Poat ate. e. E lu lun` n` pl plin in`, `, id idea eal` l` pe pent ntru ru na navi viga ga]i]iaa de no noap apte te,, r`spunse ea. – Nu-mi prea place ideea s` te duci singur` \n port, pe \ntuneric. – Absurd! exclam` Lucie. Señora Matana face drumul `sta mereu. – Prea bine, \n cazul `sta, ve]i merge \mpreun`. Lucie \[i ponder` ner`bdarea, a[teptând-o pe femeia mai vârstnic` s`-[i termine treaba, dar \n cele din urm` pornir` spre sat. – De aici v`d barca, o anun]` ea pe menajer`. Luminile sunt aprinse la bord.
136
VIVIAN STUART
Travers` debarcaderul [i s`ri pe punte. U[a cabinei era \nchis`. O deschise [i intr`. Joel st`tea cu spatele, aplecat. Apoi se ridic` [i se \ntoarse, iar ea observ` c` de fapt era Hallam. Din câ]iva pa[i, ajunse \ntre ea [i u[`. – Lucie, draga mea! Ce te aduce aici, la ora asta? – O eroare, murmur` ea. Credeam c` Joel … am venit s` … – Sigur c` ai venit imediat ce te-a chemat Joel. – De ce e[ti aici? \ntreb` ea. – Poate c` [i eu am fost p`c`lit, râse el. M` a[teptam s-o \ntâlnesc pe Rosanna. – Pe barc`? Min]i! N-ar accepta s` vin` aici noaptea. – Nu z`u? N-o cuno[ti. Oricum, cred c` ar fi venit s`-[i ia bun-r`mas. – De ce? E[ti pe cale s` pleci? – Nu, dar am auzit c` inten]ioneaz` s` se m`rite cu un bogat nobil spaniol. Eu [i Joel am fost l`sa]i balt`. Necorespunz`tori, asta suntem. Lucie se relax` o clip`. Dac` era adev`rat, asta ar fi putut explica proasta dispozi]ie a lui Joel. – A[a c`, vezi tu, drag` Lucie, acum ai o [ans` – cu Joel, vreau s` spun. Ai putea s`-l prinzi destul de u[or. Acum e vulnerabil. – N-am nici o inten]ie s`-l prind, se r`sti ea. Se \ntoarse spre u[` [i spuse: te las s-o a[tep]i pe Rosanna – poate vine. – Nu te pripi! Cu o mi[care brusc`, o trase de lâng` u[` [i o cuprinse \n bra]e. Cum ai zis, Rosanna s-ar putea s` nu vin`, iar \n cazul `sta, sunt dispus s` pierd ni[te vreme \n compania ta. – Ba nu! Nu cu cu mine! Se str`duia s`-[i p`streze calmul. Ai face bine s` speli putina, fiindc` s-ar putea s` apar` Joel. – Poate c` n-o s` vin`, ca Rosanna, o zeflemisi Hallam. Poate nici nu [tie c` e[ti aici, a[teptându-l. Lucie \[i eliber` o mân` [i \l plesni peste obraz. – Scorpie! ]ip` el, ducând mâna la falca \nro[it`. |ncercând s` profite de moment, Lucie ]â[ni spre u[`, dar fu prins`. – Deci, acum recurgi la violen]`. Nu credeam c` po]i fi atât de du[m`noas`. Acum, va trebui s` te pedepsesc.
IARN~ |N CANARE
137
– D`-mi drumul, Hallam! Am s` strig [i m` va auzi cineva. – N-ai decât! Nimeni nu-]i va da aten]ie. Dac` vor auzi, vor crede c`-i o petrecere a zurbagiilor de englezi. Disperat`, \nchise ochii. Era vremea ca Joel s`-[i fac` apari]ia. Dar cum s`-i explice situa]ia jenant`? Dac` mesajul fusese fals, trebuia s` g`seasc` o metod` de a sc`pa. M`car dac` ar fi reu[it s` ias` din cabin`! – Mereu ai fost atras` de Joel, nu-i a[a? De când ai venit, ai pus ochii pe el. – {i ce-]i pas`? – |n primul rând, \mi pas` fiindc` ai distrus armonia dintre dintre noi. Ne-ai desp`r]it. – Nu-i adev`rat! Cel care a destr`mat armonia ai fost chiar tu. – |n al doilea, sunt nebun dup` tine, Lucie. La fel cum eram cândva \ndr`gostit de Rosanna. Cât` vreme am fost \n Anglia, m-am tot gândit la tine – n-am mai avut ochi pentru alte femei. – Scute[te-m` de declara]ii! \i arunc` ea \n fa]`, zb`tându-se s` scape. A[a ai procedat cu toate femeile. Nu m` impresionezi. – Atunci, poate am s` te impresionez astfel. O s`rut` pe buze, brutal, \mpingând-o spre cu[et`. Era aproape sufocat` [i nu reu[i s` se mi[te nici dup` ce auzi u[a deschizându-se. Hallam \i d`du drumul, iar ea \l v`zu pe Joel, cu figura \mpietrit`, cu ostilitate \n priviri. – Deci, chiar te a[tepta! spuse Hallam. |mi pare r`u amice, dar am ajuns primul. Lucie se str`dui s` se ridice de pe cu[et`, con[tient` de ]inuta ei dezordonat`. – Joel! \ncepu ea. Te rog … ascult`-m` … Dispre]ul din privirea lui o \ngrozi. – Scuze pentru \ntrerupere. \n trerupere. Nu pricepusem situa]ia – dar n-am s` v` mai deranjez. |ncerc` s` se apropie de Joel, dar bra]ul lui Hallam o prinse [i o re]inu cu u[urin]`.
138
VIVIAN STUART
– Adev`rul este c` nu sunt decât un palid \nlocuitor, spuse Hallam. De fapt, inima Luciei apar]ine altui b`rbat – care este \nsurat, din p`cate. Pe moment, uit` de Joel, \ngrozit` de josnicia dezv`luirii. – Hallam! Cum ai putut … Fu \ntrerupt` de zgomotul u[ii care se \nchidea. – Ei bine, lucruri lucrurile le s-au l`murit l`murit.. Acum, avem pu]in` lini[t lini[tee – dac` nu-[i face apari]ia [i Rosanna, desigur. Lucie sim]ea c` n-are vreme de pierdut. Cu o for]` ie[it` din comun, se smulse [i ie[i pe punte. S`rind pe debarcader, fu cât pe ce s` cad`, dar \[i rec`p`t` echilibrul. Voia s`-l g`seasc` pe Joel, dar nu [tia \ncotro o luase. Privi spre micu]a pia]`, dar \n fa]a cafenelei era o singur` mas` [i nici unul dintre cei prezen]i nu era Joel. Probabil c` se \ntorsese la vil`. |ncepu s` alerge de-a lungul plajei. – Joel! strig` ea. Joel! Luna se ascunsese. Suspinând [i gâfâind, \naint` pe poteca accidentat`. C`zu de dou` ori, dar se ridic` [i-[i continu` cursa. |n sfâr[it, v`zu luminile vilei [i m`ri viteza, rugându-se ca Joel s` fie acolo [i s-o asculte. Pe teras` nu era nimeni. Intr` [i urc` la etaj. Georgiana tocmai ie[ea din dormitorul Jessic`i. – Lucie! Ce s-a \ntâmplat? – Nu-]i pot spune! Intrar` \n camer`, iar Lucie se arunc` pe pat, suspinând amarnic. – Poveste[te-mi, drag`. A fost Joel? insist` Georgiana a[ezându-se lâng` ea. Lucie se mul]umi s` scuture din cap. – Ce-i cu rochia ta? Mâneca e rupt` [i e[ti plin` de praf. Las`-m` s` te ajut. Te rog, schimb`-te! Glasul plin de \n]elegere al Georgianei p`ru s`-i rup` z`gazurile lacrimilor. Cu \n]elepciune, femeia o l`s` s` plâng`. |ntr-un târziu, suspin` profund [i se ridic`, abia acum observând mâneca zdren]uit` de brutalit`]ile lui Hallam. – Hallam era acolo – nu Joel, spuse ea. Cine ]i-a transmis mesajul, Georgiana?
IARN~ |N CANARE
139
– Hallam. – A fost o p`c`leal`, continu` ea. Poate c` n-ar fi fost a[a r`u dac` nu l-ar fi chemat [i pe Joel, ca s` ne g`seasc` \mpreun`. – Dar chiar eu l-am trimis. Georgiana \nchise ochii de ciud`. Ah, ce am f`cut? – Cum adic`? \ntreb` Lucie. – Joel a venit dup` cin` [i m-a rugat s`-i prepar o gustare. Cum [tii, señora Matana plecase pu]in mai devreme, \mpreun` cu tine, a[a c` i-am \ncropit o gustare [i i-am dus-o pe teras`. Dup` ce a mâncat, nu d`dea nici un semn c` ar voi s` plece [i i-am amintit c`-l a[teptai la debarcader. – {i dup` aceea? – Bine\n]eles, crezusem c` a uitat. A p`rut surprins. I-am povestit despre mesajul l`sat de Hallam, pe care ]i-l transmisesem. – Ce nemernic! izbucni Lucie, s` te foloseasc` pentru a m` prinde \n capcan`. Este cea mai josnic` fapt`. Iart`-m`. Totu[i, ]i-e v`r. – N-are importan]` rudenia, se ambal` Georgiana. N-are nici o scuz` [i am s` i-o spun cu prima ocazie. Ce s-a \ntâmplat? – A fost brutal [i [i-a sincronizat perfect ac]iunile, astfel \ncât Joel s` ne surprind`. Am vrut s` fug, dar m-a prins. – Ah, m`car dac` nu i-a[ fi spus lui Joel! [opti Georgiana. Nu ]i-a[ putea face r`u cu bun` [tiin]`. Speram s` v` \ntoarce]i \mpreun`. V` potrivi]i ca so] [i so]ie. – Nu te mai \nvinov`]i, drag` Georgiana. Venise rândul ei s-o consoleze pe cealalt`. N-aveai de unde s` [tii. Ai transmis un mesaj cu bun`-credin]`. Nu puteai b`nui c` Hallam va fi acolo. Se ridic` [i \[i scoase rochia distrus`. Joel m-a privit cu atâta dispre]! N-am s`-i uit niciodat` expresia. – Poate e mai bine c` pleac` poimâine la Londra. Avem nevoie de pu]in` lini[te, dar abia dup` ce am s`-i spun lui Hallam ce cred despre el. – Joel s-a \ntors? \ntreb` Lucie. – Nu l-am v`zut, r`spunse Georgiana. Hai s`-]i prepar o b`utur`, iar apoi s` te culci [i s` ui]i necazurile astea. Diminea]a, lucrurile nu mai par chiar a[a dezastruoase.
140
VIVIAN STUART
Lucie spera din suflet s` fie adev`rat. Desigur, n-avea cum s` decad` mai mult. Totu[i, a doua zi, când deschise ochii, amintirile nop]ii o asaltar` din nou [i se preg`ti s` primeasc` o nou` lovitur`, [i mai devastatoare. Georgiana \i aduse micul dejun, alc`tuit din cafea [i brio[e. |i \nmân` [i o scrisoare. – Joel s-a dus foarte devreme la Las Palmas. – |n]eleg. {i-a gr`bit plecarea. |n gând, ad`ug`: n-a suportat s` mai r`mân` sub acela[i acoperi[ cu mine. Nici m`car \nc` o zi. Georgiana ie[i din camer`, l`sând-o s` \ntoarc` plicul pe toate fe]ele. |n loc de adres`, ap`rea un singur cuvânt: Lucie. Cu degete tremurânde, scoase foaia de hârtie [i citi: „Drag` Lucie, Nu \mi vine u[or s`-]i scriu cele ce urmeaz`. Probabil c` \n]elesesem mai de mult c`-l preferai pe Hallam, de[i mai speram s` \n]elegi c` o asemenea afec]iune nu-i menit` s` dureze. |mi pare r`u c` n-ai fost mai deschis` fa]` de mine. Vorbindu-]i despre planurile de \ntoarcere \n Anglia, \ncercam s`-]i dest`inuiesc adev`ratele mele sentimente. |n noaptea aceea – dup` gr`tar – am \ncercat s`-]i ar`t c` din cauza ta nu-mi surâdea ideea de a p`r`si insulele. |ntrucât p`reai c` preferi s` r`mâi aici, n-am avut t`ria s` \ncerc s` te conving s` m` \nso]e[ti \n Anglia. Când mi-ai dat de \n]eles c` Hallam era motivul pentru care voiai s` r`mâi, am [tiut c` mai devreme sau mai târziu, va trebui s` plec singur. De ce nu mi-ai spus adev`rul? Nu era necesar s` m` atragi pe barc`. Avusesem Avusese m senza]i senza]iaa c` am fi realiz realizat at un partene parteneriat riat profita profitabil bil – \n toate sensurile – fiindc` inten]ionam s` te cer de so]ie. Dar bine\n]eles c` ai tot dreptul s` alegi. Nu-mi r`mâne decât s`-]i urez noroc [i fericire, orice vei face.
IARN~ |N CANARE
141
|mi dau seama c` probabil am gre[it compl`cându-m` \n atmosfera idilic` din insule. Are darul de a te \mpinge spre ata[amente gre[ite. Cândva, va trebui s` m` \ntorc, s`-mi \mpachetez lucrurile. Apoi, vei putea s` m` dai uit`rii. N-am s` te mai deranjez. Joel“ Lucie r`mase \n picioare lâng` fereastr`, cu foaia de hârtie mototolit` \n pumn. De[i avea ochii larg deschi[i, nu vedea nimic din peisaj. Parc` auzea glasul lui Joel, atunci când \i \mp`rt`[ise planurile lui de viitor: „… uneori, te sim]i legat de o persoan`“ [i apoi: „… vreau s` lucrezi cu mine, ca asociat“. |ncetul cu \ncetul, fu cuprins` de mânie. De ce nu fusese mai explicit? O acuzase c` nu-i vorbise pe fa]`, dar se a[teptase ca ea s`-i ghiceasc` inten]iile. Ca to]i b`rba]ii! Se ferise s`-[i asume o atitudine clar`, folosise vorbe cu \n]eles vag. Se \mbr`c` [i reu[i s` se calmeze. |ncepea s` priceap` cât de aproape fusese de fericire. S`-i fi devenit so]ie [i asistent` – ah, ce ocazie dumnezeiasc`! Por]ile raiului se deschiseser` pentru o clip`, doar pentru a-i fi apoi trântite \n nas. Totu[i, nu-l putea \nvinov`]i doar pe Hallam. Se condamna pentru naivitatea cu care se l`sase pe mâna lui. |n mod meschin, profitase de buna-credin]` a Georgianei, dar ar fi trebuit s` fie mai precaut`; ar fi putut s` verifice, \ntrebându-l pe Joel. Netezi foaia de hârtie. Nic`ieri nu vorbea despre iubire. Voia un partener [i era dispus s` se \nsoare cu o femeie care s` aib` calificarea necesar`. Lucie lu` oul de Cr`ciun. Oare câte tinere mai primiser`, de-a lungul vremii, asemenea copii cu monograma J.B. ca daruri de bun-r`mas? |[i d`du seama c` [tia foarte pu]ine despre el. Doamna Thornton insinuase c` frânsese multe inimi la vremea lui [i c` sem`na cu Howard, tat`l copiilor. – Nu m-ar mira mira s` aflu c` se distreaz` distreaz` acum \n compania cine [tie c`rei chinezoaice din Singapore, \i spusese ea.
142
VIVIAN STUART
Dar doamna Thornton era mânat` de prejudec`]i, a[a c` Lucie g`sise cu cale s` nu ]in` seama de acuze. |mpachet` oul [i \l vâr\ \ntr-un sertar. La \ntoarcerea \n Anglia, \i va aminti de perioada aceea [i de speran]ele destr`mate. *** – Hallam spune c` a primit mesajul de la Rosanna, \i dest`inui Georgiana, mai târziu. Cic` ar fi ie[it din atelierul lui Joel [i s-ar fi \ntâlnit cu Hallam \n gr`din` – asta e povestea lui. Lucie o privi p`trunz`tor. S` fi fost o urm` de \ndoial` \n vorbele Georgianei? |n definitiv, \l cuno[tea mult mai bine pe Hallam. – |n] |n]ele eleg. g. Atu Atunci nci,, de ce s-a dus la bar barc`, c`, dac dac`` [ti [tiaa c` va ven venii [i Joel?l? Joe – Asta l-am \ntrebat [i eu, spuse Georgiana, \ncruntându-se. Zicea c` a \n]eles gre[it [i c` se a[tepta s-o \ntâlneasc` pe Rosanna. – A[a mi-a spus asear` – c` o a[tepta pe Rosana. Dar nu l-am crezut atunci, dup` cum n-o fac nici acum. Oricum ar fi, s-o l`s`m balt`. Ancheta n-ar avea nici un rost. Joel a plecat [i am s` fac acela[i lucru, cât de curând. – Dar copiii? obiect` Georgiana. O s` le frângi inimile. – Copiii uit` repede. Mai greu e cu maturii. Georgie, trebuie s` \n]elegi c` nu mai pot r`mâne aici! – Ba nu, deloc! izbucni Georgiana, pe un ton autoritar, neobi[nuit pentru ea. Joel te-a angajat s` ]ii companie copiilor. A f`cut astfel \ncât s`-]i po]i continua activitatea [i te-a ajutat. Iar acum, din cauza unei scene nefericite, vrei s` speli putina ca un câine b`tut. – Poate c` a[a m` simt, replic` Lucie. – R`mâi s`-]i \ndepline[ti \ndatoririle asumate. Oricum, trebuie s` predai mai multe comenzi. – Pot s` le dau gata rapid, declar` Lucie. Cât despre copii, acum acum te au la dispozi]ie. Te iubesc [i vor fi ferici]i lâng` tine.
IARN~ |N CANARE
143
– Asta trebuie s` discu]i cu Joel, la \ntoarcerea lui. – N-a[ suporta \ntâlnirea! Cum s`-l privesc \n ochi dup` cele \ntâmplate? Georgiana \i lu` mâinile cu blânde]e. – Drag` Lucie, trebuie s` \nve]i s` faci fa]` nenorocirilor. N-ai voie s` te la[i doborât`. Cum crezi c` am rezistat dup` ce mi-am pierdut ambii copii – [i apoi b`rbatul? – Da, ai avut parte de suferin]`, murmur` Lucie. – Situa]ia nu se compar`, Joel nu-i mort. Exist` mereu [ansa s` revin`. – Se va \ntoarce, dar nu \n c`utarea mea. – Nu po]i fi sigur`. Dac` te iube[te cu adev`rat – [i eu sunt convins` c` da – atunci nu va ceda \n fa]a unei \n[el`ciuni. Lucie t`cu o vreme. – |]i mul]umesc, Georgie. E[ti E [ti o femeie de isprav`, dar egoismul m` \mpiedic` s` m` gândesc la ceilal]i. De[i Jessica [i Daniel \mi sunt foarte dragi, tot va trebui s` plec.
Capitolul 10 Portretul Jessic`i, \n costumul tradi]ional, era aproape gata, iar Hallam declar` c` mai avea nevoie de o singur` [edin]`. Lucie \l evitase pe cât posibil, iar el p`rea cam ab`tut [i rareori cobora la mas`. Profitând de ocazie, Lucie \ncerc` iar s`-[i g`seasc` propriul portret, dar nu avu timp fiindc` Hallam intr` \n atelier, \ntrebând-o: – Cau]i ceva? – Nu. Ei bine, da – portretul meu. – Ai r`bdare. Ai s`-l vezi la momentul potrivit. potrivit. Acum Acum po]i s` ne la[i f`r` team`. Jessica chicotea: – Mi-am v`zut portretul. portretul. Unchiul Hallam nu mi-a f`cut \nc` picioarele. Doar le-a mâzg`lit. – {i cum ai reu[it? vru el s` [tie. – M-am uitat când nu erai atent. – Dac` nu e[ti cuminte, o amenin]` el \n glum`, am s`-]i las a[a picioarele, ba am s`-]i mâzg`lesc [i mâinile … – … [i fa]a. Ba nu, fiindc` n-ar mai fi un portret. Jessica izbucni izbucni \n râs. – Lini[te, acum. Stai nemi[cat` [i nu mai chicoti. Coborând scara, Lucie reflecta la calit`]ile lui. Copiii \l adorau, se distrau \mpreun`, \l ajuta pe Daniel s` construiasc` folosind abia primitul set de cuburi. |ntr-o zi, \i urm`rise construind un pod, la sugestiile lui Hallam. Nu-l auzise niciodat` vorbindu-le r`stit. Oare numai femeile mature \i provocau ie[iri r`ut`cioase?
IARN~ |N CANARE
145
Ziua urm`toare, Hallam anun]` o prezentare ad-hoc, pentru ora cinci, \n atelier. – Va fi o ocazie special`, a[a c` \ncearc` s` nu-]i ui]i pe undeva buna cre[tere, o avertiz` el pe Jessica. Lucie n-ar fi vrut s` participe, dar dorea cu disperare s`-[i vad` portretul. Hallam adusese \n studio un rând de scaune, inclusiv pentru señora Matana [i Alberto, care fusese special chemat de la \ndatoririle sale de gr`dinar. |n fa]a lor, se afla un [evalet. – Acum, num`rul unu din catalog, anun]` el, expunând un bust al Jessic`i. Hainele erau \n u[oar` dezordine, iar figura exprima toat` \ncântarea ei copil`reasc`. – Unde este câinele r`u? \ntreb` Daniel. Hallam se \ncrunt`, \n râsetele celorlal]i [i ridic` un b`] lung. – Dac` mai chicoti]i, am s` \nchid pr`v`lia. Daniel, catalogul va fi prezentat de mine. – Câinele r`u, câinele r`u, insist` Daniel, pe un ton [optit. Dar urm`toarea pictur` avu darul s`-l amu]easc`. Era chiar el, cu o figur` foarte serioas`. Urm` señora Matana, purtând una din rochiile ei negre, [i apoi Georgiana. – Nu [tiam c` i-ai pozat, [opti Lucie. – Probabil c` a pictat toate mutrele disponibile, zâmbi Georgiana. Apoi v`zur` portretele lui Joel [i Alberto. Urm` tabloul Jessic`i, \mbr`cat` \n costumul popular din Canare. Atât Georgiana cât [i Lucie scoaser` exclama]ii de admira]ie. – E minunat! fu verdictul Georgianei. Jessica fusese surprins` \ntr-o atitudine de dansatoare. Sub enorma p`l`rie de pai, tr`s`turile delicate ale fetei erau pu]in umbrite, dar [i scoase \n eviden]`, totodat`. – Ei bine, cu asta basta, declar` Hallam, privind-o pe Lucie, de parc` ar fi provocat-o s` intervin`. Ah, nu, \l uitasem pe ultimul. Lucie r`mase cu ochii pe pânz`, nevenindu-i s` cread`. S` fi fost chiar ea? Hallam \i spusese de câteva ori c` nu era frumoas`, dar din tablou privea o tân`r` femeie \ncânt`toare.
146
VIVIAN STUART
– Nici un comentariu? – E flatant, spuse Lucie \ncet. – Ah, nu, interveni Georgiana. Seam`n` perfect. – Când ai s` m` mai pictezi, unchiule Hallam? \ntrerupse Jessica lini[tea stânjenitoare. – Nu fi lacom`! Crezi c` nu mai am nimic de de f`cut decât s`-mi risipesc pânzele [i vopselele pe o domni[oric` obraznic`? Hallam \i ciufuli p`rul. Hai, ia-o din loc! Lucie p`r`si atelierul la urm`. Hallam o abord`: – Satisf`cut`? – Este un portret splendid, r`spunse ea potolit. – Credeai c` am alipit un nud la bustul t`u, nu-i a[a? – M` bucur c` n-ai f`cut-o, declar` ea, dup` o scurt` ezitare. – |mi pare r`u pentru ce s-a \ntâmplat \n seara aia. – Hai s` uit`m, propuse ea. Se \ntoarse \n camer`, fiindc` avea de terminat ni[te amulete de argint. Peste câteva zile, pe când era \n gr`din`, Jessica \i aduse un ziar englezesc. – Vorbesc despre unchiul Joel, anun]` ea. La \nceput, literele p`reau s`-i fug` de sub ochi. – Ce scrie? scrie? Tonul ner`bd`tor ner`bd`tor al copilei o aduse aduse la realitate. realitate. Am \n]eles aproape tot, \n afar` de fragmentul `sta. – Am s`-]i citesc. Spune c` unchiul Joel a primit premiul Cellini pentru arm`sarul de argint. }ii minte c` ]i l-a ar`tat o dat`. „Domnul Joel Barron a mai fost premiat [i pentru alte realiz`ri, setul de piese de [ah, sau noile modele de servicii de cafea. A primit multe oferte de achizi]ie pentru exponate [i a promis c` le va analiza, cu excep]ia arm`sarului, care nu-i de vânzare. S-ar putea s`-l d`ruiasc` unui muzeu. Deocamdat`, \ntreaga colec]ie va fi expus` pe rând \n principalele galerii londoneze.“ Mai vorbesc despre figurile notabile care au fost de fa]` la decernarea premiului Cellini. – Ce-i aia? se \ncrunt` Jessica. – Benvenuto Cellini a fost un mare artist italian, un sculptor care lucra \n argint sau \n aur. Premiul care-i poart` numele este cea mai important` distinc]ie pentru un argintar.
IARN~ |N CANARE
147
– Ah, asta-i frumos. Prime[te [i bani? – Nu, draga mea. Doar o medalie cu chipul lui Cellini [i prestigiul cuvenit. Dup` plecarea Jessic`i, Lucie r`mase pe gânduri. Oare avea s`-[i modifice planurile din cauza rezultatelor expozi]iei? Totu[i, planurile respective n-o mai includeau [i deci n-ar fi trebuit s-o intereseze. Georgiana o g`si \n camer`, lucrând la ni[te pandantive. – Sper c` nu te deranjez. Ce p`rere ai avea de o ie[ire la Las Palmas [i poate la Tenerife – doar noi dou` [i copiii? Am proceda ca data trecut`. Câteva zile \n fiecare loc. Dup` ce ]i-ai preda comenzile, am putea \nchiria o ma[in`, ca s` avem libertate de mi[care. – Excelent` idee, spuse ea, ridicând capul. Tuturor ne-ar prii o schimbare de peisaj. |n]elegea c` propunerea venise din inima generoas`, plin` de compasiune a Georgianei. Pentru moment, vila Sirena nu f`cea decât s` i-l aminteasc` mereu pe Joel. De[i purtarea lui Hallam era acum f`r` cusur, prezen]a lui continua s` fie nelini[titoare. Ca s`-[i g`seasc` pacea, singura solu]ie era s` plece ea. Urm`toarele zile, lucr` febril s` termine toate comenzile, \n vreme ce Georgiana se ocupa de rezerv`ri pentru biletele de avion [i pentru hotel. Jessica [i Daniel erau entuziasma]i de nea[teptata distrac]ie. – S`rmanul unchi Hallam! O s` r`mân` singur, murmurase Jessica. – Señora Matana o s` aib` grij` de el, o asigur` Georgiana. – Hm. Feti]a \[i \ncre]i n`sucul. Dar o s`-i fie dor de noi. – Se potrive[te cu recomandarea doctorului, le \ntrerupse Hallam. Câteva s`pt`mâni f`r` g`l`gia voastr` ar face minuni pentru nervii mei distru[i. – Va trebui s` prime[ti [i tu un premiu când ai s` mai mergi mergi \n Anglia, replic` Jessica r`ut`cios. Unchiul Joel a câ[tigat. – Nu m` pot compara cu unchiul Joel, izbucni Hallam \n râs. |ntotdeauna, el va câ[tiga premiile. Eu, de[i m` cred un as, pierd \ntotdeauna la musta]`. |[i a]intise ochii spre Lucie, dar ea se feri s`-i \nfrunte. Era decis` s` nu se mai lase atras` \n conversa]ii poten]ial primejdioase.
148
VIVIAN STUART
Vacan]a pl`nuit` de Georgiana se dovedi un succes, iar Lucie se bucur` deplin de ea. De ast` dat`, nu avur` de f`cut vizite familiei del Rey [i nici nu trebui s` suporte o petrecere la bordul iahtului lor de lux. Georgiana conducea foarte bine [i tote excursiile erau programate ]inând cont de copii, astfel \ncât ace[tia nu apucau s` se plictiseasc`. Peste tot, migdalii erau \nflori]i, acoperind v`ile cu un voal uimitor alb-rozaliu, care l`sa senza]ia c` versan]ii mun]ilor se pierdeau \n cea]`. Dup` ce studiau harta, descopereu rute inedite, demne de a fi explorate; pe coasta de est, printre planta]iile de ro[ii, pân` la sta]iunea Maspalomas; pe drumul ce str`b`tea ]inutul muntos, Tejeda, pe serpentine s`pate \n roca vulcanic`; pe coasta nordic`, str`b`tând a[ez`rile pierdute printre livezi de pruni, cire[i sau piersici. |n Las Palmas, str`du]ele [i gr`dinile erau n`p`dite de florile mov ale palisandrilor [i de cele ro[ii ale tulipierilor africani. Peste tot \nflorise tamariscul [i poinsettia, specifice Insulelor Canare. Petrecur` zile lini[tite pe plaj`, iar Daniel \ncepu s` \noate cu adev`rat. Cel mai mult \i pl`cea s` fac` pluta, iar Jessica \l acuza de „lene absolut`!“ Tenerife era un obiectiv nou pentru toat` lumea, fiindc` Lucie nu avusese niciodat` vreme s` exploreze insula. |ndat` ce sc`p` de comenzi, \i duser` pe copii \n portul Santa Cruz, s` vad` marile transatlantice, precum [i vreo duzin` de diferite alte vapoare. Când urcar` pe vârful \nz`pezit al vulcanului Teide, din centru insulei, Lucie \[i aminti c` pe pantele lui puteau fi g`site fragmente de onix. Adunar` o gr`mad` de buc`]i de onix dur, de un albastru minunat, sau purpurii. Câteva clipe, gândul \i zbur` la Joel. |ntr-o zi, luar` masa la luxosul hotel Mencey, care fusese cândva re[edin]a guvernatorului [i p`stra \nc` o atmosfer` de splendoare maiestuoas`. |ntor[i acas`, aflar` c` Hallam plecase \n Anglia cu o zi \n urm`. – {tiai? o \ntreb` \n treb` Lucie pe Georgiana. – |ntr-un fel. Nu cuno[team ziua, dar \mi spusese c` are de gând s` plece. Trebuie s` se ocupe de expozi]ie [i … `` … nu prea avea chef s` fie de fa]` la \ntoarcerea lui Joel.
IARN~ |N CANARE
149
– {i când vine Joel? – Nu cred c` [i-a fixat o zi. S-ar putea s` treac` mai multe s`pt`mâni. Lucie nu continu` discu]ia, dar se hot`r\ s` dispar` cât mai repede, oricum \nainte de \ntoarcerea lui. – E ciudat c` nici unchiul Hallam nici unchiul Joel nu-s acas`, remarc` Jessica, \ntr-o dup`-amiaz`. Am r`mas numai femei – cu excep]ia lui Daniel, dar el nu-i b`rbat. – Da' ce sunt? Poate m`g`ru[? veni replica prompt` a b`iatului. – Jessica voia s` spun` c` e[ti \nc` tân`r. Trebuie s` mai treac` ni[te ani pân` s` devii b`rbat, \ncerc` Lucie s`-l lini[teasc`, \ns` Daniel se \ndep`rt`, indignat. – Nu m` deranjeaz` femeile, continu` Jessica, pe gânduri. Doar dac` sunt foarte b`trâne – ca m`tu[ile noastre. Mami era foarte dr`gu]` – sem`na pu]in cu tine. Dar era blond` – p`rul ei avea culoarea mierii [i era parfumat. Ochii erau alba[tri, ca ai lui Daniel. Cred c` sem`n mai mult cu tati. El e brunet. Lucie pricepu c` fata gândea cu glas tare. Pentru prima oar`, o auzea vorbind despre mama ei [i sim]i c` sub impresia de maturizare precoce, Jessica era foarte vulnerabil`. – }i-o aminte[ti bine? murmur` ea. – Ah, da. Râdea \ntotdeauna, dar mai ales când era acas` [i tata. Daniel n-o mai ]ine minte, fiindc` era prea mic. Se juca \mpreun` cu noi, ne spunea pove[ti – cam ca tine, Lucie. Lucie zâmbi [i o \mbr`]i[` cu afec]iune. – Ar fi bine dac` te-ai m`rita cu unchiul Joel. Atunci, ai deveni m`tu[ica noastr` [i am putea s` locuim mereu \mpreun`. – Nu prea cred s` se \ntâmple una ca asta, spuse Lucie, ro[ind. – De ce? |l preferi pe unchiul u nchiul Hallam, nu-i a[a? – Nu, sigur c` nu. Dar nu cred c` ne n e vom putea c`s`tori. – Hm, p`cat. Unchiul Joel ]i se potrive[te. |n afar` de asta, cu cu unchiul Hallam s-ar putea s` fii obligat` s` te mu]i departe de noi. Nu mi-ar pl`cea s` pleci [i s` nu te mai v`d niciodat`. Cu un acces de dr`g`l`[enie, Jesica o s`rut` pe obraz [i o zbughi \n gr`din`.
150
VIVIAN STUART
Desp`r]irea de copii urma s` fie dureroas`, \[i spuse Lucie, dar era inevitabil`. – Mâine, suntem invitate s` prânzim la Rosanna, o anun]` Georgiana, la cin`. – Inclusiv copiii? – Da. I-am spus la telefon c` nu-i putem l`sa singuri [i a zis s`-i aducem. Lucie \ncerc` s` descifreze motivele ascunse ale Rosannei, dar pân` la finalul prânzului din sufrageria vilei del Rey nu reu[i. Dup` mas`, ie[ir` pe terasa de lâng` piscin`. La un moment dat, Georgiana o l`s` singur` cu Rosanna, motivând: – Mai bine m` duc s` v`d ce fac Jessica [i Daniel. Rosanna \[i trase scaunul mai aproape de Lucie [i i se adres` pe un ton confiden]ial: – Am citit despre succesele lui Joel, \ncepu ea. Suntem foarte mândri de el. Lucie murmur` c` se bucura mult pentru reu[itele lui. – {i Hallam a plecat \n Anglia? – Trebuie s` participe la ni[te expozi]ii. – Bine\n]eles. Probabil c` le sim]i lipsa? – Am mult de lucru, replic` Lucie. – Era pl`cut s`-i v`d pe cei doi roind \n jurul meu, preocupa]i s`-mi fac` pl`cere, continu` Rosanna lenevos. Hallam obi[nuia s`-mi spun` c` m` iube[te, dar nu-l credeam. Joel nu mi-a spus-o – dar cred c` se \ndr`gostise pu]in de mine. Râse [i scutur` din cap. Desigur, nu m` puteam m`rita cu nici unul dintre ei. – Nu? Lucie \[i \ntoarse privirea spre ea. – Niciodat`. S-ar crea prea multe probleme. probleme. Hallam este pictor, dar dar – Rosanna ridic` din umeri – n-are a face. Cu Joel mi-ar fi pl`cut s` m` m`rit, iar fra]ii mei ar fi avut grij` s` g`seasc` al]i oameni care s` lucreze argintul \n locul lui. N-ar fi trebuit s`-[i mai piard` vremea lucrând cu ciocanul sau modelând. Puteam angaja ni[te oameni.
IARN~ |N CANARE
151
– Dar Joel este un artist \n meseria lui, nu un simplu cioc`nar, r`bufni Lucie. Trebuie s` lucreze cu mâna lui, nu prin intermediul unor angaja]i]i – ca \n fabric` angaja fabric`.. – Poate. Dar cei din familia del Rey nu lucreaz` cu bra]ele. – Nu, sigur c` c` nu, aprob` aprob` Lucie. Vorbel Vorbelee Rosannei Rosannei avuseser` avuseser` darul darul s`-i ridice moralul, dar r`m`sese decis`. Am s` plec … \ncepu Lucie, dar fu \ntrerupt` de un strig`t. S`ri \n picioare. Unul dintre copii … sc`rile acelea periculoase care f`ceau leg`tura \ntre nivele … Pe terasa de dedesubt, o \ntâlni pe Jessica, alb` la fa]`. – Georgie! A c`zut! Lucie \[i continu` cursa [i ajunse lâng` Georgiana, care st`tea pe jos, ]inându-se de glezn`. – Nu-]i face griji, murmur` accidentata. Mi-am scrântit glezna. – Cum s-a \ntâmplat? – Daniel [i cu mine eram jos, \ncepu Jessica, iar Georgie r`m`sese singur`. – Mi-am ag`]at tocul \ntr-o r`d`cin` [i am c`zut, continu` Georgiana. |ntre timp, Rosanna chemase ni[te servitori. |ntrucât Georgiana nu suporta s`-[i lase greutatea pe piciorul respectiv, o luar` pe sus [i o duser` \n cas`. – Am sunat la doctor, spuse Rosanna. Lucie \i zâmbi \n semn de mul]umire. R`nita fusese a[ezat` comod \ntr-unul din saloane [i fusese servit` cu un coniac. – Vreunul dintre copii a f`cut pe grozavul? vru s` afle Lucie. – Ah, nu, nici vorb`. N-a fost vina lor. Cred c`, furat` de peisaj, n-am fost atent` pe unde mergeam. – Va trebui trebui s` punem balustrade, declar` declar` mama Rosannei. Sc`rile alea sunt periculoase. Doctorul din Corvario ap`ru repede. Examin` glezna [i diagnostic` o entors` cu posibil` fractur`. – Cel pu]in o s`pt`mân` n-ai voie s` mergi, declar` el categoric. Voi veni [i mâine. Lucie \i spuse c` trebuia dus` acas`, la vila Sirena.
152
VIVIAN STUART
– Ah, la vila cu celebrit`]i – acolo locuie[te señor Barron, me[terul argintar. Bine, atunci am s-o v`d acolo. Dup` plecarea lui, Rosanna d`du instruc]iuni [oferului s`-i duc` acas` pe musafiri. – O s` v` ajute s-o transporta]i pe doamna Frensham \n camera ei, fiindc` acum nu ave]i nici un b`rbat \n cas`. – Da, e destul de ciudat c` lipsesc amândoi, r`spunse Lucie, mul]umindu-i c`lduros. – |mi pare r`u c` s-a \ntâmplat una ca asta. Dac` mai ave]i nevoie de ajutor, nu ezita]i s` apela]i. Lucie \[i spuse c` probabil se l`sase influen]at` de prejudec`]i [i c` spaniola avea [i tr`s`turi de caracter frumoase. La vila Sirena, Georgiana fu instalat` cât mai comod \n propria camer`. Copiii intrar` cu grij`. – Putem sta? se rug` Jessica. O s` fim cumin]i. – Sigur c` da. Nu-s bolnav`, r`spunse Georgiana. Totu[i, dup` p`rerea Luciei, accidentata avea nevoie de somn pentru a-[i reveni. Pân` a doua zi, la sosirea doctorului, nu avu vreme s` se mai gândeasc` la propriile planuri, dar când acesta declar` c` Georgiana va avea nevoie de cel pu]in zece zile de imobilizare la pat, Lucie fu cuprins` de \ngrijorare. Asta \nsemna c` n-avea cum s` plece. – E un b`trân pis`log, coment` Georgiana. {i-i complet demodat. Se zice c`-i bine s` te mi[ti chiar [i dup` opera]ii importante. O s` m` pun pe picioare mult mai repede. Afar` de asta, pot s` m` odihnesc [i pe sofaua din salon, supraveghindu-i [i pe copii. Se strâmb` spre Jessica. S` nu crede]i c` a]i sc`pat de lec]ii. Vacan]a s-a terminat. – Da, doamn` profesoar` Georgie, Ge orgie, râse Jessica. Lucie [i señora Matana o ajutau \n fiecare zi s` coboare \n sufrageria spa]ioas`, ale c`rei ferestre d`deau spre terasa sudic`. De la venirea Georgianei, cele dou` femei se retr`seser` adesea \n camera aceea pl`cut`. – Când b`rba]ii vor s` r`mân` singuri, n-au decât s` stea \n salonul lor dezordonat. O s` ne sim]im mult mai bine aici. Dar \n mod ciudat, Joel [i Hallam le urmaser` destul de des, dup` masa de sear`.
IARN~ |N CANARE
153
|ntr-o dup`-amiaz`, Lucie st`tea la mas`, asamblând un colier. Jessica citea, iar Daniel se chinuia s` construiasc` un camion de juc`rie. Dinspre hol, veni un zvon de glasuri, iar Lucie ridic` fruntea. Auzul mai fin al copiilor le dezv`luise deja cine venise [i o zbughir` amândoi afar`, strigând: – Unchiul Joel! Unchiul Joel! Lucie sc`p` din mân` cle[tele, se ridic` \n picioare [i c`ut` din priviri o ascunz`toare, dar nu avu vreme s` scape. |n clipa urm`toare, Joel intr` \n camer`, cu Jessica [i Daniel ag`]a]i de bra]e. – A venit! exclam` complet inutil Jessica. – Ce-i cu accidentul de care aud? o \ntreb` el pe Georgiana. Lucie profit` de g`l`gie ca s`-[i recapete st`pânirea de sine. |n aparen]`, \ntâlnirea decurse amical, dar i se p`ru c` detecteaz` o oarecare r`ceal` \n atitudinea nou venitului, o subtil` lips` de amabilitate. Cât despre ea, se rezum` la o polite]e ab`tut`. Totu[i, \ntr-un fel, era o u[urare s`-l [tie acas`, fie [i doar pentru cazurile de urgen]` major`, ca accidentul Georgianei. Toat` lumea se \nghesui s`-l felicite pentru succese. Setul de piese de [ah fusese vândut unui colec]ionar american, iar domnul Thornton era asaltat de comenzi pentru servicii de cafea, tipsii, sau pocale – orice, numai s` poarte monograma J.B. – E[ti pe cale s` faci avere, coment` Georgiana. – Sunt cât pe ce s` devin un lucr`tor pe band` rulant`, replic` el cu o urm` de triste]e. Lucie observ` c` n-o \ntrebase cum st`tea cu lucr`rile ei, dar Georgiana \l inform` din proprie ini]iativ`. – Ne-am luat o vacan]` \n Las Palmas [i Tenerife, iar Lucie a vândut tot ce preg`tise. Reac]ia lui ponderat` o f`cu s` se retrag` cât mai iute \n camer`, pretextând c` trebuie s` termine colierul. |ns` mai târziu, \i fu imposibil s`-l evite. Mai \ntâi ceru cheia de la atelierul lui Hallam [i o invit` s`-l urmeze.
154
VIVIAN STUART
– Ar fi bine s` vii cu mine, Lucie. F`r` tragere de inim`, i nim`, \l a[tept` s` descuie u[a. El ridic` un pachet mare, a[ezat pe scaunul rezervat modelelor. Este pentru tine. – Pentru mine? – Despacheteaz`-l. Pentru asta sunt sun t f`cute ambalajele. O privi cu acel zâmbet care avea darul s`-i moaie genunchii [i s`-i accelereze pulsul. |n pachet se afla portretul pe care i-l f`cuse Hallam. – Credeam c` [i-a luat toate tablourile la Londra, pentru expozi]ie. – Cu siguran]`, nu [i pe `sta. A vrut s`-l prime[ti. Lucie continua s` se uite la pictur`, f`r` s-o vad`. Nu pricepea semnifica]ia gestului lui Hallam. – Lucie, vreau s` s` [tii c` n-am s` stau decât câteva câteva zile, cât va fi necesar s` pun lucrurile la punct. Se \ndep`rtase de ea. Am [i stabilit cu Hallam unele chestiuni. Vreau s` m` \ntorc \n Anglia. – Da. Cum r`mâne cu cei mici? – N-a[ vrea s`-i iau cu mine, deocamdat`. deocamdat`. |nc` nu [tiu unde am s` stau [i nu depinde de mine. Dac` tu [i Georgiana vre]i, a[ prefera s`-i las o vreme cu voi. La toamn`, fratele meu se va \ntoarce [i vom stabili ce-i de f`cut mai departe. – Te rog s` nu contezi pe mine, Joel, spuse ea, l`sând tabloul pe un scaun. M` \ntorc \n Anglia cât se poate de curând – adic`, \ndat` ce Georgiana se pune pe picioare. De fapt, dac` n-ar fi fost accidentul, eram deja plecat`. – |n]eleg, murmur` el, f`r` s-o priveasc`. Pot s` te \ntreb dac` ai planuri definitive de viitor? – Am s`-i cer sfatul domnului Thornton. |[i controla cu dificultate lacrimile. – Copiii [tiu? – Nu. Am preferat s` nu le spun cât` vreme nu era necesar. Ridic` tabloul [i adun` ambalajul rupt. – Hallam te roag` s` ai grij`. Vopselele nu s-au uscat u scat \nc`. – Bine. Mul]umesc.
IARN~ |N CANARE
155
P`r`si atelierul [i se \ntoarse \n camera ei. S` i se fi p`rut doar c` descoper` urme de tandre]e \n vocea lui? De cine depindea alegerea locului unde se va stabili? Desigur, [tia c` Rosanna n-avea nici o inten]ie s` se m`rite cu el. Oare acesta era motivul plec`rii lui? Joel adusese cadouri pentru toat` lumea. Un joc de cuburi pentru Daniel, o caset` de bijuterii pentru Jessica, o po[et` elegant` pentru Georgiana. Darurile ap`rur` chinuitor de \ncet, unul câte unul. Se p`rea c` doar Lucie fusese omis`, iar ea \[i spuse c` nici nu dorea vreun cadou din partea lui. Avea oul de Cr`ciun [i tabloul lui Hallam. Era suficient. Totu[i, fusese ofensat`. Nu mai avea chef de lucru [i \[i petrecea mai tot timpul pe plaj`, cu copiii. Avea s` plece curând, a[a c` voia s` profite la maximum de climatul acela blând. Conform spuselor, Joel nu le st`tea \n cale. Ori \[i \mpacheta sculele din atelier, ori era plecat la Corvario. Uneori, ie[ea cu barca. Poate c` nici el nu dorea s` plece de pe insul`. – Deci, Joel ne p`r`se[te poimâine, remarc` Georgiana, \n vreme ce se aflau pe plaj`, la mic` distan]` de vil`. – Da? – Gre[e[ti, ar`tându-te atât de \nc`p`]ânat`, drag` Lucie. – |nc`p`]ânat`? Nu e cazul. Am propria via]` [i m` voi \ntoarce \n Anglia cât mai repede. – A fost o simpl` ne\n]elegere. – Ba, ceva mai mult, o corect` Lucie. – Daniel! Daniel! r`sunar` stig`tele Jessic`i. Se apropie de cele dou` femei [i declar`: e un b`ie]el cam obositor! Parc` ar fi intrat \n p`mânt. |ndat`, Lucie s`ri \n picioare. – Unde era când l-ai v`zut ultima oar`? – |n ap`. F`cea pluta [i stropea \mprejur. – Fugi acas` [i \ncearc` s` dai de unchiul un chiul Joel. Copila pornise \nainte ca Lucie s` termine propozi]ia. – M` duc s` \ncerc s` dau de el, \i spuse apoi Georgianei. – Pr Proba obabi bill c` se jo joac ac`` pri print ntre re stâ stânc nci.i. Nu te av aven entu tura ra pre preaa departe, Lucie!
156
VIVIAN STUART
Marea era lini[tit`. Totu[i, nic`ieri nu se z`rea capul b`iatului. Lucie \not` \napoi spre mal. – Nici un semn? – NN-av avea ea câ când nd s` aj ajun ung` g` pr prea ea de depa part rte, e, sp spus usee Ge Geor orgi gian ana, a, sc scut utur urân ândd di dinn ca cap. p. Joel veni \n goan`, urmat de Jessica. – M` duc dup dup`` barc barc`. `. Put Pute]i e]i s`s`-ll c`ut c`uta]i a]i pe aici aici.. Jes Jessica sica o s` v` ajute. – Vin cu tine, se oferi Lucie. El se opri, ezitând. Dac` \mi refuz` ajutorul, am s` [tiu c` nu mai am nici o [ans` de \mp`care, \[i spuse ea. – Dar e[ti ud`. u d`. Nu po]i … – Am un prosop gros. – Bine, pune-l pe tine [i hai s` mergem. Când Lucie ajunse la barc`, el pornea deja motorul. Ea s`ri la bord. De[i se \nf`[urase \n prosop, când ie[ir` din rada portului, soarele [i vântul o zvântar` mult mai repede. La oarecare distan]`, se vedea o b`rcu]`. Joel se \ndrept` spre ea. – A]i v`zut vreun b`ie]el? Cei doi b`rba]i scuturar` din cap, iar Joel porni mai departe. – Curen]ii l-ar fi dus \n direc]ia asta, doar dac` n-a intrat \n panic`. Lucie tremura toat`. Ce s-ar fi putut \ntâmpla dac` Daniel descoperea c`-i prea departe de ]`rm? Se ruga s` fie undeva pe mal, \n siguran]`, ascunzându-se. Dup` ce execut` un cerc larg, Joel \ntoarse barca spre portul Molino de la Tore. O ambarca]ie pesc`reasc` tocmai intra \n rad` [i un b`rbat le f`cea semne, dar era prea departe pentru a auzi ce spune. La chei, vreo jum`tate de duzin` de oameni se adunaser` lâng` o barc`. Apoi auzir` câteva vorbe \n spaniol`, iar Joel \i traduse: e bine. L-a g`sit cineva. S`ri pe chei f`r` s` mai lege barca. |ncercând s`-l urmeze, Lucie se dezechilibr`, c`zu [i le[in`. Se trezi \ntr-o ma[in`, ]inându-l strâns pe Daniel, \nvelit \n p`turi. La vil`, se gr`bi s` se \mbrace, fiindc` purta \nc` prosopul [i costumul de baie.
IARN~ |N CANARE
157
Foarte sp`[it, Daniel fu vârât \n pat imediat, iar Lucie afl` ce se \ntâmplase. – A fost v`zut de ni[te pescari care se \ntorceau \n port, spuse Joel. Oamenii ziceau c` nu d`dea semne de panic`. F`cea pluta [i \nota din când \n când. – Nu-[i d`duse seama cât de departe ajunsese, fiindc` altfel s-ar fi speriat, ad`ug` Georgiana. – Pescarii l-au scos din ap`, l-au \nvelit cu ni[te p`turi [i tocmai ajunseser` la mal, când am sosit noi. Dar ce ai p`]it? Când m-am \ntors cu Daniel, erai cât pe ce s` cazi \n ap`. – Am le[inat … de \ngrijorare, cred. A fost numai vina mea. Ar fi trebuit s` stau cu ochii pe el. – Nu te mai \nvinov`]i, interveni Georgiana. Am [i eu o parte de vin`, iar Daniel trebuia s` fie mai atent. – Cam greu, când plute[ti pe spate, râse Joel. Lucie ced` nervos, iar lacrimile \ncepur` s` i se scurg` pe obraji. Se \ntoarse, \ncercând s` se refugieze \n propria camer`, \ns` Joel fu mai rapid. O cuprinse \n bra]e [i o mângâie, a[teptând s` se calmeze. Apoi o s`rut` cu pasiune. – De ce m-ai ]inut departe atâta timp? [opti el. Ridicând privirea, Lucie v`zu c` Georgiana disp`ruse discret. – Credeam c` nu vrei s` ai de-a face cu mine. – Pe dracu! M-am \ndr`gostit de tine aproape imediat dup` ce ai venit. }i-ai }i- ai manifestat independen]a, iar eu am respectat-o. Ai ridicat un zid \ntre noi. – Dar Rosanna? Mi s-a p`rut c` erai … – Rosanna? Cum ]i-a venit o asemenea idee? Probabil de la Hallam, râse Joel. Rosanna del Rey nu s-ar c`s`tori cu un b`rbat care munce[te. |ns` m` \ngrijora Hallam. Nu mi-am dat seama dac`-l iube[ti sau nu … – Niciodat`. M-am dus la barc` doar fiindc` … – {tiu, o \ntrerupse el. Scrisoarea mea a fost un gest la[. Ar fi trebuit s` te ascult, dar eram prea furios. – Hai s` uit`m, vrei? |n clipele urm`toare, afl` cu adev`rat cât de minunate erau \mbr`]i[`rile lui Joel. Nici eu n-am n- am fost sigur`. Credeam c` m-ai accepta doar ca asociat [i asta era prea pu]in pentru mine.
158
VIVIAN STUART
– Iubito! |mpreun`, o s` realiz`m lucruri extraordinare. extraordinare. Vei avea toat` libertatea s` alegi. Vino cu mine. Am ceva s`-]i ar`t. Ajun[i \n atelier, el dezveli arm`sarul de argint. – L-am adus \nap \napoi, oi, de[i ar fi trebu trebuitit s` r`mân r`mân`` la expoz expozi]ie i]ie.. E pentru tine. – Pentru mine? Deci, `sta era motivul pentru care nu-i adusese nici un cadou la revenirea de la Londra! Se sim]ea cople[it`. – Nu-l merit, [opti ea. – Ba este insuficient. La cin`, pe figura Georgianei se putea citi o satisfac]ie senin`. Jessica primise \nvoirea s` ia cina cu ei, iar arm`sarul de argint trona \n mijlocul mesei. – Frumos cal! aprecie Jessica. – Este al Luciei. Eram hot`rât s` nu m` despart de el pân` nu va fi acceptat s` m` ia de b`rbat. – P`i, P`i, \n \n cazu cazull `sta `sta,, ar ar treb trebui ui s`s`-ll iei iei \nap \napoi. oi. |nc |nc`` nu nu m-ai m-ai cer cerut ut de nev nevast ast`. `. – Ce strategie de a smulge o cerere \n c`s`torie! La sfâr[itul mesei, Jessica veni lâng` Lucie. – M` bucur grozav c` ai s` fii m`tu[ica mea. – Da, tu [i Daniel o s`-mi pute]i spune „tu[a Lucie“. – |n nici un caz! |ntotdeauna, ai s` r`mâi Lucie. Se \ncrunt` [i continu`: dar v-a trebuit cam mult pân` s` v` hot`râ]i. Daniel [i cu mine eram convin[i c` lucrurile vor merge mult mai repede. – Iart`-ne \ntârzierea, o rug` Lucie cu fals` umilin]` [i o s`rut`. Mai târziu, Joel [i Lucie st`teau pe „veranda crepuscular`“ [i-[i f`ceau planuri de viitor. – Am v`zut o cas` dr`gu]` \n Dorset. Veche, dar modernizat`. Exist` [i un [opron \n care se poate amenaja atelierul. |n satul din apropiere am putea deschide un fel de magazin de prezentare, cum sugera Thornton. Va trebui s` vezi locul. – De ce ai c`utat o cas`, Joel? – {tiam c` va trebui s` plec de aici, \n caz c` m` respingeai, dar nici nu puteam cump`ra o cas` f`r` tine. Se ghemui \n bra]ele lui, sim]indu-se ca \n paradis.
IARN~ |N CANARE
159
– Hallam vrea s` vând` vila, continu` el. |i place s` nu fie \ngr`dit. M-am gândit c` n-ar fi r`u s` cump`r [i o mic` proprietate aici, \ntr-una din insule. Am folosi-o \n vacan]e, sau am sc`pa de vremea din Anglia, pe timp de iarn`. – Copiii ar fi \ncânta]i! Ce se \ntâmpl` cu Georgiana? Ge orgiana? – Am vorbit deja deja cu ea. I-ar conveni s` se stabileasc` stabileasc` aici [i s` aib` grij` de c`su]a noastr` de vacan]`. Bine\n]eles, uneori ar veni \n vizit` \n Anglia. Nu te-ar deranja? – O iubesc iubesc – [i copiii copiii de de asemenea. asemenea. Casa Casa noastr` noastr` – oriunde oriunde ar fi – \i va va fi mereu deschis`. – M` bucur. Se aplec` [i o s`rut` pe vârful nasului. La toamn`, vor \ncepe [coala [i ai s`-l cuno[ti pe Haward, fratele meu. Desigur, trebuie s`-l anun] c` m` \nsor. Ie[ir` pe teras` [i admirar` lumina lunii reflectat` de mare. Cu un fior, Luci \[i aminti de \ntâmplarea de mai devreme, cu Daniel. Acum, Joel era al`turi, cuprinzându-i umerii cu bra]ul, iar viitorul nu p`rea s` mai poat` ascunde dezastre. – Georgiana e de vin`, spuse el dintr-o dat`. Mi-a spus c` atunci când doi oameni par s` fie desp`r]i]i de un zid de ghea]`, singura solu]ie este ca unul dintre ei s`-l ocoleasc`. Avea dreptate. – Dac` n-ar fi fost ea, n-am fi dep`[it bariera. – Dar n-o s` ne mai desp`r]im? \ntreb` el. – Niciodat`. Iubirea tope[te orice aisberg. |n lumina lunii, arm`sarul de argint p`rea s`-[i ia zborul. – |]i mul]umesc, mul]u mesc, Joel, Joel , [opti ea. Sunt Su nt norocoas` noroc oas` s` v` am pe amândoi amâ ndoi – pe tine [i statueta.
Sfâr[it
