•CNJ iir>
-CD ''CD
rO =
00
i—^ co
'\OHOH-\D
POEZII
POPULARE
ALE ROMÂNILOR
^^^^P BIBLIOTECA SCRIITORILOR ROMÂNI
Y.
ALECSANDRI
POEZII
POPULARE
ALE ROMÂNILOR cu însemnri de pe ediiile ANTERIOARE I MANUSCRIPTE DE
EM. GÂRLEANU
EDIIE POPULAR
«MINERVA», i
editur.
— Strada
Institut
de arte grafice
— Bulevardul Edgar-Quinet,
1908
Academiei. 3 4,
Bucureti
^
V.
ALECSANDRI.
Digitized by the Internet Archive in
2011 with funding from University of Toronto
http://www.archive.org/details/poeziipopularealOOalec
:
NOT,
la
ediia „MINERVA". ctre
Poeziile populare culese de
V. Alecsandri,
au aprut
mai' întâi rzlee, dar foarte puine, prin câteva calendare ale
Aa «Pâunaul Codrilor» îl gsim în «Almanahul de învtur i petrecere» pe anal 1848. Cea dintâi culegere care vremei.
s
împlineasc o carte a ieit îns în anul 1852 : «Balade, ai îndreptate de V. Alecsandri. Partea I. Iai. Tipografia «Buciumului Român», 1852». Aceast ediie cuprinde cunoscuta prefa, care a întovrit i ediia definitiv de mai dunate
târziu
«Românul
Volumaul de 100
e
nscut
poet!... etc.
pagini, cuprinde 14 balade
^)
adogate
la
sfârit cu note.
Baladele erau nota ce
1848
(v.
i
«îndreptate»,
întovria
i
dup
cum spunea mai dinainte, în Almanahul de pe
balada «Punaului»
pag. 21. Edit. «Minerva».)
pri
s
urmeze o a doua, ceeace se întâmpl, peste un an, dei Alecsandri plecase la Paris. El însrcineaz îns pe T. Codrescu, cu îngrtjirea tiprirei. Lipsa lui Celei dintâi
Alecsandri Ace^t lucru
V)
i
îns pgubete volumaul de notele îl i arat Codrescu în câteva rânduri,
Mioara, Blestemul,
Turturica
i
trebuia
Codreanul,
trebuitoare. la începutul
Român Grue Grozovanul. Balaurul, Pâunaul Codrilor, Inelul
Cucul, Tonia Alimo, Sârb-Srac,
nâframa, Mihu Copilul, alga, Bujor, Erculean.
— Note.
PREFA
VI
crii
Volumaul poart acela
9-
17 balade
în 1853, cu
titlu
ca cel dintâi,
ia
aprat
'-).
complet, adogat cu: Doine, Hore cum a aprut volumul, «tiprit din Basarabia. cu spesele Azilului Elena Doamna >, e una din cele mai frumoase cri ce au ieit vreodat din tipografiile româneti. El e întitulat: Poezii Populare ale Românilor. Adunate i întocmite de Vasile Alecsandri. Bucureti. Tip. Lucrtorilor Asociai, 1866». împins de ctre un simimânt duios, marele poet druiete culegerea Azilului de copii gsii «Elena Doamna», adogând c, i poeziile populare «sunt copiii gsii ai geniului româIn 1866, culegerea ese
A
i Cântece
<<
nesc».
îns
Ediia cuprinde note
se tipresc de
în josul fiecrei
ast dat. cu
cu multe deosebiri de
text,
fa
multe
de cele
buci.
Poeziile
schimbri de limb, tiprite cu atâia ani
mai nainte. Ediia din 1866 e foarte rar astzi. Dar poeziile populare, în forma dat de Alecsandri, care nu trebue luat drept un simplu folclorist, ci drept un purttor mai departe al geniului
—
poetic popular,
i
care,
frgezimea slbatec a
dac
spiraie atât de larg, a
i
senintatea geniului
cute, citite
fletului
i
i
in unele locuri a tirbit poate din
acestei poezii primitive
adogat îns
su
în
dar de o
in-
multe altele duioia
curat românesc,
— trebuesc
cunos-
rscitite, întrebuinate ca o reînprosptare a su-
a inspiraiei româneti.
aceast carte. Ediia Minerva cuprinde: Balade (cântecele btrâneti), Doi-
Intru acest scop, apare din nou
y NB. D-t V. Alecsandri aflându-se acum în Paris, i lipsindu-i acolo documentrile istorice trebuincioase pentru scrierea notelor ce se cuvin acestor nou Balade, suntem silii a public partea II a cântecelor btrâneti, note. Putem îns fgdui d-l V. Alecsandri. le va compune dup întoarcerea sa în ar, i le va tipri odat cu a treia colecie de Balade ce pregtete, pentru complectarea acestor interesante publicaii. T. CODRESCU. '^) Negru-Vod i Manoli sau Mnstirea Argeului, Mihne-Vod i Radu Calomfirescu, Movila lui Burcel. Bogdan, tefni-Vod, Constandin Bran-
fr
covanu,
Mogo
c
Vornicul,
Novac
i fata Cadiului, Novac i Corbul, Vidra, i sracul. Nluca, Luna i soarele.
Kira, Doica, Holera, Badiul, Bogatul
I
nele.
Horele
i
;
VI
I'REFAA
Cântecele din Basarabia.
In retiprirea lor
i
„însemnri", Unele buci,
in s'a avut in vedere ediiile din 1852, 53, s'au dat cele mai înseninate deosebiri de text.
ca: Bogdan (Balade P. 1-1852), Badiul, Novac i Corbul, (Balade P. 11-1853) care in 1866 ^u eit cu mari schimbri, au fost reproduse întregi, la «însemnri». In afar de aceasta i toate deosebirile de text, aflate în Maediia Minerva nuscrisul No. 814 al Academiei, care cuprinde mai toate po-
d
S'a mai adogat bucile inedite, gsite în macum e balada: Fata Banului de Haeg, Hore ca: Mierlit i Sjiia {v. pg. 233) i câteva Doine. S'a mai dat
eziile populare.
nuscris,
i
i
Stelia {v. p. 144) retiprit din Calendarul lui Codrescu, de pe anul 1855, de ctre revista Ft-Frumos, An. I, din Bârlad. S'a desfiinat „Suplimentul" balada
Mârgeril
:
din Edi.
1866,
trecându-se poeziile la locul lor:
Magdu
la
rzle. Surorile, Cântecul orbului la doine Mir ceti i Hora Uniri la hore, i s'au lsat în
Balade; Fratele
Hora de
la
acest capitol al crii, supt titlul Cântece, cântecele de
de
nunt i
leagn,
colinzile.
In manuscriptul No.
819 al Academiei, aflându-se o însemnat româneti» datorit ma-
culegere de ^
s'au tiprit într'un
Adaos
la sfâritul volumului.
Ediia Minervei, fiind o ediie popular, ne-am mrginit a numai deosebirile din manuscripte i ediiile anterioare, lsându-se la o parte alte schimbri de text cum sunt chiar acele din suplimentul revistei «România Literary> din 1855, în care Alecsandri i-a tiprit cea mai mare parte din Doine i Hore.
d
Em. Gârleanu. Bucureti, 19 Martie 1908.
MRIEI SALE DOAMNEI ELENA Prea
înlat Doamn,
într'un ir de mai muli ani m'am ocupat cu adunarea i coordonarea Poeziilor poporale din rile Româneti i am parvenit a form o culegere preioas de balade, de legende i de felurite cântece improvizate de poporul român în orele sale de suferin sau de veselie, de cdere sau de mrire.
O
parte din acele pietre scumpe a comoarii geniului româlumin i traduse în limbile francez,
nesc au fost scoase la
englez
i german.
Fiind pretutindeni bine primite
i
admirate,
ele au deteptat luarea aminte a oamenilor erudii i au contribuit mult a atrage simpatii meritate asupra naiei noastre
aâi secoli uitat i prsit pe marginile Orientului. Complectând acum, pe cât mi-a fost prin putin, colecia contribue însui geniul popoînceput i dorind a face ca copii-gsii ce poart numele Inlrului în folosul Azilului de imei Voastre, iau îndrzneala a drui acestui aezmânt manuscrisul meu de poezii culese din gura poporului. Ele cuprind glasurile intime ale sufletului su, i merit de a fi unite cu glasurile de recunotin i de binecuvântare ce rsun împrejurul numelui Inlimei Voastre. Ele sunt copiii-gsii ai geniului românesc, i dar au dreptul a se bucur de îmde
s
briarea
Am
înaltei Protectoare
onoare a
a Azilului Elena.
mai adânc respect Inlimei Voastre
fi cu cel
al
prea plecat V.
Octomvre, 1862.
i
supus servitor,
Alecsandri
'
SCRISOAREA MRIEI SALE DOAMNEI Domnul meu, Nu
voi
s
întârziii
mai mult a
v
mulumi
pentru huna
i
mrinimoasa cugetare ce afi avut. Am citit cu plcere scrisoarea prin care îmi dedicai complecta ediie a poeziilor namulumesc ca Român i ca ionale culese de D-voastr.
V
Doamtf. Ca Român, cci ai alturat numele meu
la
aceast lucrare
patriotic, la aceste cântece scpate de uitare, rioaselor voastre cercetri, istoria
i
i
simimintele rei.
mulumit
se-
care amintesc bucuriile, durerile,
Fr
a ridic ceva din caracterul
naiv al expresiei poporale, ai mldiat cu o rar fericire forma acestor încercri inteitoare. De acum înainte aceste foi rspândite ale trecutului nostru, sunt aezate pe o carte frumoas, i oricât de modest ai fi la partea ce vi se cuvine. Românii nu vor despri niciodat de Doine, Balade i Lcrmioare nu-
mele poetulului care a aruncat o strlucire atât de vie asupra literaturii naionale. ai dat ca desvârit promulumesc Ca Doamn,
v
c
ocuprei voastre de mai muli ani, la Azilul Elena ce am fundat pentru pruncii gsii. Aceast lucrare este o comoar adevrat pentru bieii mei micui adpostii, i o primete cu recunotin. Vroesc ca ediiile ce se vor face i se vor vinde în folosul Azilului Elena fie demne de geniul poetic al Românilor.
prietate rodul
s
Voiu
comand dou,
din care una, ediie de lux, pentru ad-
miratorii frumuseilor poeziei poporale
cu caractere, fiind
menit a
;
cealalt, ediie tiprit
se vinde cu
preul
cel
mai
mic,
XI
prp:faa
va
servi a dace cântecele naionale ale României, în sânul
ilor, în sale, în
mnstiri, de unde le-ai
mun-
cules cu pietate.
în Azilul Elena acele poezii se vor pstr, puse pe muzic, vor legn inerile fiine adpostite Micii copilai ai Azilului meu le vor cânt, i atunci
Dar mai mult cci în
ele,
el.
voiu fi îndeplinit acea ginga cugetare din scrisoarea voastr de a dedic pruncilor gsii din România aceste poezii pe care le
numii «Copiii-gsii ai geniului românesc». Domnul meu, cu expresia recunotinei pe acea
Primii,
stimei mele particulare.
Elena. Bucureti, 10 Octomvrie 1862.
a
CÂNTECE BTRÂNETI *
V. Ai.i:isAxi>ni.
—
LEGENDE.
l'oL-zii jio|ialare.
— BALADE.
POEZîA POPORALA') nscut i)oet de natur cu o
Românul
e
înzestrat
simitoare,
i
în
cânt frumoas
îi
eroii.
popor
acestui
istoria,
poezie.
mai interesant de
fi
în
cuprinsul
i
prind toate pornirile inimei
Comori nepreuite de de
istorice,
mai cu
seam
seamn
în
veselia, de-1 minuneaz cânt durerile i mulumirile, îi i astfel sufletul su e un isvor
îi
el
Nimic dar nu poate
tie
crezeri
de glorie pentru
M
în
trei
de no-
înalte,
strmoeti i originalitate i fr
de datini
scoas clase
la
lumin
deosebite
compun
ca un
titlu
:
btrâneti sau Balade,
manuscriptu! 814
România de
în
fi
cu-
ele
su.
strine, poeziile noastre poporale
demn de a naia Român
Aceste poezii se împart 1^ Cânticele
cci
simiri duioase, de idei superstiioase,
de frumusei poetice pline de
literaturile
cât a studia carac-
cânticelor sale,
toate razele geniului
o avere naional,
in
inim
cu o
melodii armonioase
dorul, de-1 coprinde
mrea,
fapt
nesfârit de
terul
în
improvizate.
muncete
vre-o
i
strlucit
închipuire
îi revars tainele sufletului
el
poezii
De-1
cânt
!
al
Academiei (Balade i Cântice poporale,
V. Alecsandri)
la
început, se
culese
gsete i urmtoarele: Note
asupra ortografiei adoptate pentru publicarea poeziei poporale : «Poeziile cuprinse în acest volum Hind culese din gura poporului, sunt dedicate naiei române ca o dreapt averea sa. Prin urmare, am adoptat pentru publicarea lor ortografia cea mai
tini în care se
gsete neamul
simpl i mai potrivit cu gradul de cunoromânesc. Filologii radicali
suflai de pretenii gramaticale, vor scoate negreit ipete acestei ortografii,
îns bunul sim
înlesnitor de a scrie
i
al
i pedanii
rguite
la
bur-
vederea
românului va primi bucuros un sistem
a înelege limba
strmoeasc
fr
a
fi
silit
s
tie
nu
e a â
tr z
f i
\.
Ai.i:csAM)i;i
2° Doine, 30 Hore.
mici poemuri
Baladele sunt
asupra întâmplrilor
i
istorice
mree.
asupra faptelor
Doinele cuprind toate cânticele de doruri, de iubire
i de
jale.
Horele sunt cânticele de veselie ale poporului.
Pe lâng
caracter
afl unile
mai
aceste se
care au un
cânt
Florile dalbe, Plugul etc. ce se
i
al
numite
cântice
precum
religios,
Naterea
:
ajunurile
în
Colinde
lui Hristos,
Crciunului
anului nou.
Toate aceste
poezii,
fr
sunt ascunse de secoli
dat
întregi,
poporului. Ele sunt espuse a se perde datorie
de a
le
cuta i
a
le
cercat
s
i
sigur,
fr
ca nite petre ;
de
feri
prin
nume de
autori,
scumpe în sânul urmare e o sfânt
noeanul
i
timpului
al
uitrei.
Datoria aceasta persoane,
iar
deosebite cltorii noastre, o
rei
am
seam
mai cu prin
munii i
mare parte din
vârind coordonarea dreapt avere a ei.
o îndeplinesc. Ajutat de câteva
de
le
lor,
A.
d.
am adunat
Russo.
poeziile poporale,
închin
în
âi acuma s-
câmpiile înfloiite ale
prin
mele ca
patriei
mai
cea
Moldova 18521).
s
poat i franuzete, pentru-ca româneti. Iat dar alfabetul simplificat ce s'a întrebuinat aici. italienete, spaniolete, latinete
a
—
k— 1<--ca
K— b-b c
-
s
eh — ss—
d-d e—
•
1—1
m — ra n
—
0—0 p-p V
—
f—
t—
g-g h^h
u— iu
i
—
4-î -j
^)Nota.
ou — V--
\"
X—
cs
z
Xote cent
—
— Ace:;slâ
—
Glsuitoarea
.
K
.se
exprim
citi scrierile
prin a
cu
ac-
â.
Glsuitoarea
Consoana M aceast sedil desuptul
literei
«(^
se
exprim prin / cu accent — exprim prin w sau / cu sedila(), se
î.
nefiind alta
de cât un mic s pus de-
t.
Consoana 41 se exprim prin 5S sau 5 cu sedil. aceast sedil nefiind de cât un s mic pus dedesupt. Glsuitoarea //, se întrebuineaz numai la plural, ei aii fcut eu far, ei facil. de pild el a fcut Consoana z se exprim cu litera z sau
—
:
de aceste
regule
limbei noastre,
prefa
am
—
carele (sic) sânt
cerute de
geniul
adoptat ortografia italian.
a fost tiprit în
broura
i.a baladelor.
—
l
2.
MIORIA Pe-un picior de plaiu, Pe-o gur de raiu,
De
lat vin
Gura nu-i mai
cale,
în
Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobnei. Unu'i Moldovan Unu'i Ungurean unui Vrâncean.
i i
cu
cel
Drgu
—
se
Ei se
sftuir
^'''')
s
mai brbai
i
C
Iarba nu'i «
mai mai
— Miori
voi.
câne
brbtesc
-)
mai fresc,
l'apus de soare
s
mi te-omoare
Baciul Ungurean cu cel Vrâncean!
i !..
— Oi
bârsan,
De
nzdrvan
eti de-a
'2 •==)
In
^'') fi s mor câmp de mohor.
tace,
i
lui
place.
Ca
i
Cu lân plvi De trei zile 'ncoace nu'i
cel
Vreau
Dar cea Miori
Gura
de
chiam 'un
Cel mai
învai
câni
!
'ncoace
La negru Zvoi, C-i iarb de noi
Ii
mi'l
cai
oile
Stpâne, stpâne,
omoare Pe cel Moldovan C'i mai ortoman, 'are oi mai multe Mândre i cornute,
i i
1)
i umbr
Pe la-apus de soare
Ca
Mioar? Drguule bace
D-i
Vrâncean, vorbir,
Mri,
tace!
Ori iarba nu-i place. Ori eti bolnvioar
Ungurean
Iar cel
Lae, buclajB, trei zile 'ncoace
lae,
S
spui
s
lui
Vrâncean
Ungurean
Aici pe
m
îngroape aproape
! ;
!
o
V.
In strunga
S In
de
Micu
oi,
brâul de lân. Din ochi lcrmând. Pe câmpii alergând, De toi întrebând la toi zicând
dosul stânii
S-rai aud Aste
s
Iar la
cânii.
le
spui,
cap
s-mi
Fluerp de Mult
i
pui
drag!
Fluera de os, Mult zice duios! Fluera de soc, Mult zice cu foc
Mândru ciobnel Tras printr'un
Feioara
Spuma
Vântul când a bate Prin ele-a
:
Cine-au cunoscut Cine'mi-au vzut
fag.
zice cu
btrân
Cu
cu voi
tot
fiu
ALEOANUUl
laptelui
Mustcioara
rzbate
Spicul grâului
Periorul
Pe mine m'or plânge
Pana corbului;
lacrimi de sânge! Iar tu de omor
S S
C
nu le
Cu-o
A
C
la
Ochiorii
S
C
mândr Crias,
Soarele
i
Preoi,
Pe-o
S
luna
munii
C
^•'')
A
mari.
i
stele
Iar
mii,
raiu.
spui,
drgu,
nunta mea czut o stea, la
Cam
avut nuntai
Brazi
i pltinai,
Paseri, lutari,
Psrele
fclii
dac-i zri
Dac-i
nu
de
micu
Preoi, munii mari,
Paseri, lutari,
Psrele
gur
Iar la cea
stea;'^^")
Mi-au inut cununa. Brazi i pltinai I-am avut nuntai,
•
Cu-o fat de Craiu
'*''')
nunta mea o
!...
i'i spune curat m'am însurat
însurat
A czut
lui
Tu, Mioara mea. te 'nduri de ea
spui lor. spui curat
lumei mireas;
;
lui
Mura câmpului
le
m'am
;
lui
'oile- s'or strânge
Cu
inel ?
lui
Si
stele
mii fclii!...
întâlni
NOTE. '
• )
Unii-i Unii-i
i
Moldovean Ungurean
iinii-i
Adic:
Vrncean
unu-i de pe valea Moldovei, unul din munii Vrancei i unul din Ardeal. Din netiin, poporul nostru confund ades numele de Ardelean cu cel de Ungurean, cci el înc nu a ajuns a cunoate întinderea pmântului locuit de Români. El nu tie dincolo de toate hotarele Moldovei i a Valachiei, peste Carpai i pân la Tisa. peste Dunre i pân în centrul
c
l'OKZn I'OFUI.AUK
Macedoniei, peste pâraele Milcovul i Moina, i peste râul Prutului se afl frai de ai lui, cu acelai port, aceleai obiceiuri, aceleai credini, aceeai limb, acela trecut de glorie i de suferini, precum i acela viitor! '-'
*)
Bârsa, în Ardeal. •^'••)
Românul
Oi Bârsan i de-a fi s mor
mare plecare a crede în soart El îi împarte viaa in zile în ore ce aduc cu ele fericire sau nenorocire. Astfel întâmplrile lumei îl gsesc totdeauna pregtit a primi lovirile lor cci el se aâ i-a fost scris ! aa i-a fost zodia! întrete în credina mângetoare bune i
aa
are
!
zile rele,
i-a fost
s
c
:
fie! etc. ^
'-"^
)
O mândr creas A lumei mireas.
Ea domnete ca o regin asupra omenirei i e tot-odat mireasa omul e logodit cu moartea din minutul ce el intr în via. Românul iubete imaginele poetice, de pild Un om bun, e bun ca sânul mamei, sau e bun de pus pe ran.
.Moartea lumei. Tot
!
:
Un voinic, e Puna de codru. Un tânr cu prul alb, e nins in luna Mai. Femeea frumoas e rupt din soare... etc. ^
--^ )
A czut
o stea
Ac
au mare înrâurire asupra închipuirei românului. El crede tot umul are câte o stea în ceruri ce este tainic legat de soarta lui. steaua omului se întunec când el este ameninat de vre-o curs, i cade în vzduh când el se apropie de finitul vieii. Pentru dânsul un om însemnat e nscut Stelele
cu stea
în
frunte.
Sunt stele care, dup crederea poporului se arat ca prevestiri de mari întâmplri pe pmânt, precum unele stele roii ca de sânge ce apar înaintea râzboaelor... etc. '^)
^
Cununa de nunt Soarele
i Luna in
Mi-au inut cununa
care se pune pe fruntea mirilor în ceremonia cununiei. aici locul nunilor mari.
iN'SEMNÂRI
M .Miori, Mioar?
'^)
[Balade. P.
I.
1852)
:
Cel mai voinicesc Cel mai brbtesc. (Balade. P.
1852.)
I.
II.
NLUCA Frunz
verde alunic Mircea sue pe potic
i
^''•) !
s
beu, «Copilit, stai Rcori-te-ar Dumnezeu
—
'ntâlnete o fetic
Ce purt cofi'n mân Cu ap dela fântân :
Ba,
Cm
bdi,
ba,
s
m
!
nu vreu tem de dragul meu.
El mi-a zis
feresc
;
:
ALECSAMUîI
V.
De
S nu descântat De baba cea blestemat. S nu aib vre-o nluc,
strini ce-i întâlnesc,
C
fie
ap
de nu le-i sete Ci de srutri de fete, Nu te teme, fata mea el de s'a mânia
—
C
Cu baltagul Cu pmânt
—
l'oiu
l'oiu
!
'
duc-s'ar
în pustiu
),
Mircea
Dar
lovi.
duc!»
vale se ducea cruce nu'i fcea. 'n
el
ap
Peste nu sufla Ci la ea nval dâ. Înghiea, bietul, odat i'l loviâ dorul de fat.
înveli.
Alergi în valea cu sulcin
-)
C-i gsi o cof plin Scoas chiar cu mâna mea, Descleca i o bea, Bea-o toat dac-i vrea Da-i cruce mai înti sufl pe faa ei -•)
higliiiâ de
f
apuca
i'l
;
Inghiiâ
^)
i
i
iar
dou reci
de
cdea mort
ori
fiori.
trei
ori
intre flori
!
NOTE. Frunz
''• )
Vezi nota în balada
verde al unic
Codreanul.
lui
-• )
i
sufl pe faa
ei
Românul a pstrat multe obiceiuri i crezeri din timpul pgânizmului, a se gândi la libaiile pierzând simul mitologic acelor datini. Aa, el vechilor Romani, crede e de augur bun a sufla în faa apei sau al vi-
fr
c
vrs
o parte din butur pân a nu duce nului dintr'un vas. i chiar a alunge nlucile vasul la gur. Acest soiu de libaie, el o face pentru-ca morilor ce zbor prin lume i se amestec in faptele oamenilor. Asemenea este în o datin veche de a pune câte o mic moned în mâna fiecrui a se gândi mort, când este a-1 înmormânta, i aceasta poporul o face la antica obol a lui Caron.
s
ar
fr
ÎNSEMNRI în vale la fântân. -')Nu te teme, fata mea, las de a beâ Cci e apa mult mai dulce
M Mergi
i
m
Când o puic mi-o aduce.
i
e
rcoroas
mult mai
Când de mâna
M In balada
ta e scoas. (Mnscr. Acdm).
«Balade», partea
urmeaz
I,
lai, 18.72,
:
De baba cea blstmat». Mircea fetii mulumea. L;t
Ci
S S
;
gsea
la
ea
nval
dâ
i-nghieâ numai odat i simea dorul de fat i'nghieâ de dou ori
i
cdea
reci fiori a treia oar mort la iz.voar,
C-n.Q-hii.se o In
;
apuc
i'nghieâ Da-i f cruce i o sufl nu fie vr'o nluc nu fie descântaii
se ducea,
Dar el cruce nu fcea. Pe de-asupra nu sufl
i-1
astfel
fântân
Cofa plin o
nluc duc
pustiu duc-s'ar,
!
POEZII roPULAKE
III.
CUCUL I TURTURICA C, zu, m'oiu preface Azimioar 'n vatr
CUCUL.
Dulce turturic,
Dalb j)sric
Cu
i
1
s
Hai
ne iubim, ne drgostim
La
nouri, la soare,
in
frunzi la rcoare.
S
De
La stele, la lun Cântând împreun
^).
TURTURICA.
Pentru dumneata Eu n'a zice ba Dar zic i zic ba Pentru maica ta
udat.
lacrimi
de foc uscat toi lepdat.
CUCUL.
Oricum
te-i
preface
Tot nu i-oiu dâ pace i eu m'oiu face Un mic vtrrel.
C
Frumos, subirel ^) i 'n foc oiu intr
;
frmectoare,
^'''')
iubi
i
^)
De
te-oiu
te-oiu
srut.
te-oiu coperi.
foc te-oiu feri
^)
încât chiar de sil
Dac
Ea mi-a bnui De te-oiu prea m'a farmec
i De
C-i bnuitoare
i
De
Tu
i
nu de mil me-i îndrgi ne vom iubi.
desmierdâ.
TURTURICA.
CUCUL.
Eu n'a
Drag
turturic,
Pasre dlbic. Nu-mi
i
S
fii
dumnic,
c
ne "ndeamn frunza ne cheam ne drgostim ne iubim ^)
\'ara
i s
C-i bnuitoare
i De Ca
i TURTURICA.
Ba, cucuie, ba. te-oiu ascult.
Nu
D'mi
zice ba Pentru dumneata. Dar cumplit mi-e team De cumplita-i mam^)
tu
bun
pace
C
frmectoare. cât m'a mustra te-oiu
mi-a
desmierdâ
bnui
te-oiu prea iubi,
M'oiu face mai bine, scap de tine. Ca Trestioar 'n balt Subire si 'nalt.
s
:
10
AI.IX'SAXniM
Cu gândul la Iconi mic
CUCUL.
Ori-cum
te-i
preface,
biseric..
Intr'o
Tot nu Ji-oiu dâ pace i eu m'oiu face Un mic ciobna Din fluer doina, 'oiu ctâ prin balt
C O
trestie
CUCUL.
Ori-cum
Pe
loc te-oi
La
'n
i
vedea
Un mic dscla
teâ tine-oiu cânt
srut
cel sfânt loca. pe la icoane, Oiu duce plocoane, m'oiu închin
').
i i
TURTURICA.
De
le-oiu
Pân
Nu
Iar
te-oiu asculta,
când te-oiu zri
Astfel i-oiu
Pestriorule,
Drguorule,
S
c
mi-ar fi bine cu tine. Dar maic-ta'i rea. decât cu ea M'oiu face mai bine fiu
pic
duminic.
gri «Sfânt iconic, F-te psric Ca s ne iubim ne drgostim La nouri, la soare,
Porumbacule, Frumuelule,
S
sruta
luni care
Ba, cucuie, ba,
tiu
preface
C
nalt,
cât te-oiu
te-oiu
te-i
Tot nu i-oi dâ pace. i eu m-oiu face ^)
i
i i
tine
tot
In
i
La In
frunzi la rcoare. la lun împreun
stele,
veci
!
NOTE. Turturica figureaz adesea în cântecele poporale ca simbol de iubire i de credin. Cucul, asemenea in crederea Românului, e o pasre misterioas ce are tainice legturi cu soarta omului. Glasul su menete a bine când rsun de-a dreapta auzului, i. din potriv, menete â ru când r-
sun
în stânga. i---)
Ci jannciatoare
Poporul crede in puterea farmecilor, i atribue babelor tiina vrjitoriilor de unde vine i vorba In ochii lui, un om cu <^babi calul dracului». mintea distras este un om frmecat, un tânr aprins de iubire e frmecat de.vre-o bab Cloan ce i-a «fcut cu ulcica». Acel nenorocit este expus a încleca pe o prjin i a se duce prin vzduh dup glasul farmectoarei care, btând cu o de alun peste o ulcic din vatr, chiam necontenit pe iubitul ei. Sunt oameni care pretind au vzut asemenea clrei fantastici trecând
—
c
vrgu
c
ca sgeata prin aer.
Nimica nu-i poate opri din cltoria it în
pmânt.
lor,
decât numai înfigerea unui cu-
n
l'UEZll l'OPUJ.AKIi
Vrjitoarele tiu a face de dragoste cu oase de lilieci prini în ajunul Crciunului i îngropai de vii într'un furnicar. Din scheletul liliacului nu rmâne decât un cârligel i o lopic. Cel întâi serv a atrage pe cine i-e drag, iar lopâica a deprta pe cine i-e urât. Vrjitoarele au putere a încheg apa, a lega ploile, a ghici soarta oamenilor trgând în 41 bobi de porumb, a vindec de feluri de boalc prin desne'nceputâ. cântece i prin Descântecile sunt foarte numeroase i unele din ele prea originale, precum acelea de mucarea erpilor, de deochiu, de sgetturâ, de lele. de urât. etc. Iat ca exemplu acel de deochiu i acel de lele
ap
:
De
Descântece de
deccliin
Voi
Fugi deochi Dintre ochi
Câ te-ajunge-o vac neagr
Cu
S
coarnele
s
te
Acolo
pieri
V
Ca ziua de ieri Ca rou de floare Ca spuma la soare.
In
capul cel deochiat luminat Curat, de boal scpat. ©chii cei vtmtori de foc sgettori Invlii fie cu perdele albe Iar
S
S
prin vzduh^ zburai Pe iarb lunecai i pe valuri clcai. ducei în locuri deprtate
Ce
mare
deprtare.
s
ducei
Eii
i s
Mic
CUCUL.
în gura vântului lovii de toarta pmântului. din mân, trup, picior. perii sus într'un nor.
Da-i omului sntate
obraze dalbe.
C
Urmeaz
i
tot nu-i
Dalb psric.
Drag
Fi-mi tu ibovnic Pân' duminic. '-) mustr. ea '^] Vezi nota 1.
^)
i
m
aa C oiu In cea
'->)
De
mi
Pân'
te-oiu sufl te-oiu srut, tot nu-i
scp
De-ami
Drag ^)
Dar
fi
ibovnic
turturic zic
i
!
zic
Pentru maic-ta.
b
fi
:
ibovnic
turturic. face
Blând diacona m'oiu smeri
Dumic vtrra... arde-ma. De foc te-oiu feri
i i i
!
scp
Câ i eu nî'oiu Dumic dscla
In foc
^)
bate
;
")
De-am
turturic
v
sabie de foc
însemnri ')
pustietate.
trestie,
Unde popa nu toac Unde fata nu joac.
Sv
i s
la
balt,
V
rmâe
nu mai priveasc
oamenilor
Stpânele vântului Doamnele pmântului
sparg.
te-asvârle peste
In pustiu, în
mestrelor
Ielelor
Dumane
Iele
;
tot veni
biseric
luni care pica
duminic
!
i
m'oiu închin
i
tot nu-i
i
te-oiu srut':.
De-ami
Drag
fi
scp ibovnic
turturic.
(Balade P.
I.
IS52).
:
12
ALECiSANJJia
IV.
BALAURUL La mijlocul drumului, La puul porumbului
Pe de 'ntregul
i
i-i chiar ochiul arpelui, arpe lung cu solzii verzi, Nici s-1 vezi nici s-1 visezi. Cel Balaur >din pcate înghiise jumtate Trup cu 'arme ferecate, Trupuor de voinicel Ce strig mereu din el :
C C
ortomane
C
veniâ.
C
Las
!
!»
trupul tinerei.
—
Tae-m, nu
Nu
las
m
2)
m
C
curm pe jumtate din pcate arpele se svârcoliâ i cu apte limbi gria: «Ortomane
earpele sug- mi -te /» Cel viteaz de Ortoman Isbiâ negrul Dobrogean
i
cu pala lui cea
nou ^)
Pe Balaur tia 'n dou. Apoi trupul înghiit. Plin
de
rane,' otrvit.
cârc Sus, la stân El în
i
trupul tinerel
De
te
Hoomane
tine^)
erpuli,
teâ, de prada mea, Ist copil chiar din pruncie Maica sa mi Ta dat mie ades îl blestema i-i zicea când îl culca ^) Cidc-te, alin-te ^)
mri, veniâ
S-mi rscumpr
mine
Dini de cri, un palo de oel,
Am
Pe Balaur de 'ntâlni Un viteaz de Ortoman Pe-un cal negru Dobrogean «Mi Balaur! striga el,
Las
fugi de
:
m'ajunge la ciolane Sai, bdi, de scoate m'apuc fiori de moarte Iat "n lungul drumului. La puul porumbului
m
i
nu-i bine nici de
.
bdi
dii,
C —
\'âzuiu floarea câmpului, Dar nu-i floarea câmpului
«Sai,
te
i"'')
în
'1
lapte
ridic. se
urc
mi-1 sclda,
cur
venin îl cu via '1 druia. Apoi, mri, cât tria Frai de cruce se prindea 'mpreun voinicea Pe Balauri de stârpea
i
^ *)
i
!
!
Batei negrul
NoT
K.
Românii au multe crezeri în privirea erpilor, unele întcmciete pe ispit. nscute din închipuire. Aa gsim în povetile i în baladele lor nite liini fantastice sub nume de Balauri cari au trup de arpe i graiu omenesc, i cari, când se lupt cu vitejii Fei-frumoi, se lovesc cu ei în buzdugane, iar când alung vre-o prad, o alung cu o falca 'n cer i cu una
altele
!
—
!
J'OHZU
POPULAUK
în pmânt. Ins ei sunt totdeauna învini de ctre Fei-frnmoi i tiai în multe buci care cearc a se împreun pân ce asfinete soarele. Acei Balauri se rudesc cu Dragonii popoarelor Apusului. Ca i acestii, ei sunt pzitori de comoare i de fete mândre de împrai, rpite de dânii.
c
Românii cred înc erpilor, rubinuri.
i
c
scumpe
pietrele
^)
formeaz
se
S-mi rscumpr
spuma
din
adevrate comoare de
lor sunt
cuiburile
brilianturi
gurei
i
de
din pcate.
c
de fie-care earpe ucis. Dumnezeu eart Superstiia poporal pretinde un pcat. Sunt câteva zile în an, începând dela sfântul Petru, în care se zice es erpii la drum. Atunci se face mare ucidere de aceste reptiluri. Unii erpi îns au privilegiul de a fi respectai, de pild acei de cas. Ei, ca i barzele de pe acoperiul casii, i ca rândunelile de sub streain, sunt oaspei neatini, fiin„ aprai de legea sfânt a ospeiei ce domnete din vechime la Români.
c
-'^)
A
Frai de cruce
se prindea.
o datin antic ce impune datorina de a'i Legtura acestei frii se fcea prin amestecarea sângelui. Când doi brbai se decideau a se înfri, trebuiau s-i fac ei pe braul drept câte o tetur în form de cruce i s uneasc sân;;ele lor. Acest obicei mistic, care în epoca de astzi e mai de tot czut, se ine ne-
d
se prinde frai de cruce e
viaa unul pentru
altul.
tradiii de pe timpul cruciadelor, tainele introducerei Hri'stianismului la Români.
Romanii
ve(?!ii
îmblânziau
i'i
înc aveau mare
primiau
mas
la •'• )
i
respect pentru erpii de cas, pe care
de-i
hrniau cu
(N. A.
Mnscr. Acdm.).
Însemnri 1)
Pân" ce nu
-)
erpuli
te
pe
"nghit
Nani, nani, copilit,
Draga mamii porumbi Asemenea i surorile lor din Italia cânt un soiu de Nani, nani co\)\\\oy joj-^ precum se poate afla din strofa urmtoare ce se cânt la Crciun i^ ^""''"^'^ dormi nel mio seno g^rmi, o mio fior Nazareno hi mio cuor culla sar. !...
*
v^'"P'-""^l
Blurel Nu -nghii pe .
bietul frate
:
'i
n jumtate (Balade P. 1. 1852)
taiu trupu
zicea când i-i y
culca i-1 ^)
:
tine.
Dini de cri
C
îi
lapte.
scald
in lapte mi-l
rul otrvii
Laptele vindec de
poate chiar de
sau
greit de oare-care
.
culc
îl
legn
Fa a
le-
adormi copiii lor cu câni armonioase în care cu-
tece dulci
«A^flrti,
«rt«i»
•
rsun ades
duioas desmierdare, de pild
la
Nina. nana, na
(Balade P.
erpele sug-mi-te Femeile românce au obiceiu
vântul
i
:
Culc-te, alin-te
gnâ i
•
:
Nani, nani; copila, Dragul mamii îngera!...
ca o
^jlute
!
I.
1852)
I.
18o2)
paloul scotea
Pe balaur
îl
te
;
Copilandrul mî-1 scotea n cârc mi-l ridic
i i '
la
stân
'"
lapte-- etc
mi-l
ducea
[Balade P.
ir
\'.
ALKC'.SANJi!:)
V.
ERCULEAN
Sora cea mai mare S'a dus în spre mare, Sora cea mezin
Pe mal, in grdin, Sora cea mai mic i mai slbatic S'a dus, mri, dus Pe Cerna în sus. ^'') Ear în urma lor
Muli
voinici cu dor
S'au luat cântând 'au venit plângând.
Eat-un Cpitan Cpitan Râmlean,
-'")
C
mi se ivete Pe mal se oprete, Cu Cerna grete :
«Ner
rsun
De
Plecat-au în zori Trei surori la flori. ^)
«Ei, fat, din piatr
S
C
i
sunt
goal toat
Sora cea mai mare S'a dus ctr mare Pe Dunre 'n jos La un plai frumos. Sora cea mezin S'a dus din grdin Peste nou muni. In codri cruni. Sora cea mai mic
i
mai slbatic Plânge colo 'n stânc
adânc».
de soare... soarbe oare ? n'ai nici o fric, slbatic,
Fat
C S i i
te-oiu luâ 'n
bra
mai prind
via
te-oiu
mi
De
coperi
te-oiu feri
vânt
De-a
la
i de
soare,
lor srutare.
— Bdi,
bdi,
De'i sunt drguli.
De
vrei
S-i
vrei
s
m
iei.
scoate din stânc,
umbr es la
adânc,
lumin
Cu inima plin». Ercul Erculean,
Cpitan Râmlean, Calc peste peatr 'ndat i iat Lumei se arat O dalb de fat Alb, goal toat. Vie i frumoas. Dulce, rcoroas. Cu pr aurit,
c
Cpitan Râmlean,
Pe umeri leit. Cât o i zrete
îi repede calul
Soarele s'oprete,
Ercul Erculean,
piatr
— S
Din
^')
—
es din
m tem
Plecate din zori.
umbr
s
Soie de
limpezie^)
!
Cum
Nu m'a
M
La
vd odat
te
—
de-mi spune mie Despre trei surori Stai
malul,
'ajunge 'ntr'un zbor La stânca cu dor,
l'OK/ll
i i
De
faa-i s'aprinde
Cpitan Râmlean
apuc
Mi-o
bra
'n
via, la piept
'ncet
;
i-i face 'n rcoare Departe de soare Cuib de floricele
Erculean
cel
la
'o leagn
Ca un srutat Lung i înfocat. Ear
prinde
Mi-o strânge
'ntindc
raza-i se
1')
PCU-rLAKK
Ivite
la
*)
stele.
NOTE. t
Aceast legend pare a cuprinde o alegorie ingenioas i poetic asupra descoperire! apelor minerale de la Mehadia în Banat. Numele de Ercul Erculean raport gândirea la timpurile domnirei Romanilor în Dacia pe când bile astzi cunoscute sub numele de Mehadia purtau numirea latin de Pontes Hercnli i ad media acqiiae sacrae. Chiar acum înc unul din acele isvoare minerale se chiamâ isvorul lui Ercul, zeul puterei, cci apa lui este :
întritoare. So.ra cea mai
mic i mai slbatic ce st ascuns într'o stânc i plânge adânc, reprezint negreit, sub o form alegoric, un isvor limpede i dttor de via. Temerea ei de a fi sorbit de razele soarelui, i cuibul su de floricele aezat la rcoare, înfieaz imagina unui pâru de munte ce curge la umbra pdurilor. '••) Cerna este numele pârului de munte ce curge prin Mehadia i merge de se arunc in Dunrea. Acest cuvânt însemneaz în limba slavon un lucru prin urmare se înelege pentru-ce Ercul Erculean zice pârului negru
umbr
în
:
:
Nerti'\\m\)ez\^t. '^)
In letopisiele
Cpitan Râmlean
noastie cele vechi se
vede numele
Însemnri Pe Cerna,
1)
3) *l
Pe-un
pat, la
:
fr
Pe-un pat soare, Cuib de floricele
vale:
la
Cerno limpezie Ce-au plecat la
-)
de Râmlean dat locui-
Roma.
trilor din
De
flori.
dulci viorele.
rcoare,
(Balade. P.
I.
1852)
VI.
BLESTEMUL Pe
cel
Trece-o
deal,
Voinicelul
i
pe
cel
colnic
prunc 'un
voinic,
hulind
Iar
pe murgul netezind. pruncua suspinând
i
din
guri
zicând:
«la-m, bdi, clare nu mai pot de picioare. Drumu-i greu i grunuros Nu mai pot merge pe jos Puiculi, chip frumos, Eu te-a lua bucuros,
C —
!
!
!
!
)
ALECSANDKI
Dar mi-e murgul
Unde-a Murgul
sprintinel picioare suJDirel.
In
Murgu-i mic i drumu-i greu Abiea duce trupul meu, Trupul cu pcatele,
S S
te duci,
'n
bgat!
te
Dumnezeu meu
'nsori
ori^'-'O
faci
'feciori,
însori
te
!
Ca Ei
s faci numai o fat... s treac ucrând
Când te-ar auzi plângârd, Ea în palme s-i tot car
ctui
S te-ajung dorul meu Unde-a drumul mai greu S bat mea
Ap
'-'')
Tu
fi
turbure
s
samar
s
bei,
Gândind
jalea
te
dinii,
te
bdi,
cu manele
trânteasc, sclinteasc
te
dârlogii
ii
duci Pân'i pica rob la Turci, Cu picioarele 'n butuci
i
s
S i-o frâng. S cu S mi plâng prinii, S de nou Ca s nou S mai odat
luat,
codri m'ai
Dare-ar Domnul fie pe gândul
!
se poticneasc,
Mâna dreapt s-i Mâna stâng
—
i'n ri
s
cretet
In
Mijlocul cu armele.^''') Nu i-e mil i pcat
Dela prini m'ai
calea mai grea
fi
bei
mereu
la blestemul
meu
!
^
NOTE. '•••)
Pistoalele,
paloul sau
curea intuita ce se
Al ij locul cu armele
trupului. -')
S S
purtau înainte într'o ching lata de cuvânt turcesc) i care cuprindea mijlocul
iataf^anul se
numea
sf/^-a/l
te-ajung dorul meu Unde-a fi drumul mai greu
!
bat
jalea mea Unde-a fi calea mai grea te
!
Pentru cine înelege puterea dorului, nu poate fi blestem mai amar de cât acela exprimat cu atâta poezie în strofa aceasta. Dorul ce alung pe cltor i jalea ce ii bate sufletul reprezint imagine de o rar frumuse. •^•^)
S Ca
„Mulimea
te'nsori
s faci
de nou ori nou feciori.
copiilor averea omului' zice
Românul.
c
Partea aceasta a blestemului e cu atât mai crunt ea atinge una din credinele cele mai scumpe Românului, menindu-î nou feciori nepstori de suferinele printelui lor. Românii au mult dragoste pentru copii. Când un copil e singur la casa omului, el este numit unicelul ; când sunt doi ei sunt chemai ochii capului; iar dac moare \re-unul. prinii zic plângând «c l'a îndrgit Dum-
nezeu»
.
+-h In
Gândind
locul acestui vers. unii
la
cântrei
blestemul meu. zic
:
Câte lacrimi am" plâns eu.
rnIM'LA!:,-:
I'OI'ZH
VII.
INELUL
SI
NFRAMA nfram
La
Crior
Fost-au, fost un Tinerel,
mândru
fecior
se uita...
Inima'i se despica «Dragii mei, ostaii mei. !
Puiori viteji de zmei Stai pe loc de osptai !
Cum
e bradul codrilor
Sus, pe vârful munilor.
De soie i-a
luat
copil din cel sat. Copilit Româncu,
Toi vecinilor drgu; Cu chip dulce luminos Cu trup ginga mldios
Cum
e floarea câmpului lumina soarelui. i-au sosit Iat Iui Carte mare de pornit La tabr de ieit. El în suflet s'a mâhnit i din gur a grit «Draga mea, sufletul -meu. ine tu inelul meu, Pune'l în degetul tu.
în
c
:
S —
inelu-a
tii,
drag,
m
rugini c'oiu
S
tii,
muri!''"')
s'a topi
frate,
c'oiu
v
umbr
Paloul
culcai.
Pe-o
muri!»
pFecat uitat
cel rotilat
mas
Indrpt
verde-aruncat».
el
a pornit,
C'un voinic s'a întâlnit, C'un voinic cu calul mic « Noroc bun, tânr voinic! Ce veste, de unde vii? :
—
— Dac De
vrei,
altul
Doamne,
poate-ar
fi
s'o tii.
bine
Dar c ru 'amar de tine Tatl tu s'a sculat. 'ntreag ne-:i clcat Pân' ce mândra i-a aflat, pe dans' a aruncat
i
—
tu
adânc i
lat
!
Na, voinice, calul meu mi-1 duci la tatl meu. De-a 'ntrebâ unde sunt eu, cu m'am dus Tu s-i spui Pe malul apei, în sus.
S
c
i c
'n
copila
ap m'am ce-am
svârlit
iubit».
II.
III.
El pe cal a 'nclecat
pe drum a apucat. el pân' la un loc
Tatl
su
ar' a sculat,
'a
Tu 'ntreg de I'au i copiii i-a aflat
A'lâna 'n sân
Amândoi îmbriai. Pe nsip galben culcai,'^) Amândoi senini la fa
Mers-a
aprins un mare foc In mijlocul codrului, La fântâna corbului. ^) el
i-o
bg
V. Alecsaiidri. I'oozii jioiiularp.
-)
ara
La
i
!
c
Intr'un
lai plângând acas, De Na-i nframa de mtas Pe margini cu aur tras,
Aurul când
la
Eu sunt gata de Acas, c mi-am
O
Când
i
secat
)
18
De preau
mtas
i i
ALKCSAXUIil
A.
c
Atunci Craiul In
;
i-a
sunt
via.
în
Pe biseric plecat. din ea o viioar
i
cit,
s'a
Înflorit,
'nvelit,
biseric i-au dus
Ce
'n
dou
Pe biseric
racle i-au pus,
i
mândre 'mprteti
Racle
Purtând semne latineti. pe dânsul l'a zidit In altar, Ia rsrit, Pe ea 'n tind lasfinit Iar din
el,
din zori
s'a
'n
sear
'ntins
cu bradul s'au coprins
!
^'^
i
Un
mldioar i pân
'n
Tun, Doamne, i trsnete 'n cine desprete
Tun
Dulcea dragoste 'nfocat De-un fecior i de o fat.
!
frate-a ieit
brad verde, ctinat,
NOTE. ^)
Când
S
ineln-a nigi/ii.
tii,
drag,
c'oiii
muri.
povestele, în legendele i în baladele româneti se gsesc o mulime poetice i de imagini rpitoare, precum inelul ce ruginete, i aurul nframei ce se topete în ajunul morei unui om. Pe lâng minunile din poveti palaturi de cristal zidite pe muni de oel, copaci crescui în nouri i purtând în vârful lor cuib de zân, erghelii de cai slbatici ce ies noaptea din sânul mrilor ca pasc poenile codrilor, paseri miestre ce aduc veti de pe cea lume, pajuri uriee ale cror cuiburi sunt in fundul pmântului, zmei ce rpesc fetele de împrai, erpi mari ce stau culcai pe paturi de pietre scumpe, iarba fierului care deschide zvoarele cetilor, iarba arpelui ce învie morii vindecându-le rqnele, poduri de argint, cu copaci de aur în cari cresc mere de rubin i cânt paseri de briliant, etc, etc, gsim mere de aur care, aruncate jos, se prefac în palaturi împrteti, furci de argint care torc singure, piatra de teac a sfintei Micrcure, peria sfintei Joi, i tergarul sfintei Vineri, date de tustrele tânrului Ft-Frumos ca s-i fie de ajutor când l'ar ajunge Zmeii. Piatra de teac aruncat în calea Zmeilor se schimb într'o stânc nalt pân la cer. peria într'un codru des in care nici vâncul nu rsbate, tergarul într'o mare lung i lat ca faa pmântului. Zmeii trebue macine s'ânca, doboare codrii, i soarb apele mrei, pentru-ca ajung pe Ft-Frumos. in
de
idei
pân
:
s
s
s s
s
In numrul semnelor considerate de Români ca prevestiri de moarte, mai stmt i cderea stelelor, cântecul cucuvaei, urletul cânilor, artri de nluce, pocnirea lemnului icoanelor din cas, sttutul cailor pe loc când au a pleca ia
drum,
ele.
-') •^)
Aceast balad
Purtând semne
este din Ardeal (N. A. Balade. P.
Adic
O
inscripie cu litere latine, variant a legendei sun aa
Trecu toat primvara. Trecu pe urm i vara, Inelul nu ruginia. Nici
nframa
latineti.
se roia,
precum
se
1.
1852).
obinuete pe
sarcofagiuri.
:
C'amândoi erau in viea Ea cu lacrime pe fa, Kl cu se
i
arma la rzboi, doreau amândoi
!!
!
POEZII
c
Iat
cu
Mândrulia
i
Dar
întins
când toaca 'n cer toc, Ea prin tabr umbl. Tot pe dragul ei cat,
se scul. Fala alb îi spl, La icoane se 'nchin, 'apoi la inel cat.
drguul
gsea srmanul
i'l
mort,
veted sub un Ea nframa" i-o lu
inelu'i ruginit
«Vai!
U)
Calul sboar ca i vântul De cutreer pmântul,
diminea, neagr cea,
'ntr'o
Intr'o zi
POPULARE
mi-a murit!»
cort.
De trei ori o srut. Capul, faa'i învelea. pe loc moart cdea.
Vorba bine uu sfârea
i
de cale se gtea Pe-un cal ager s'arunc la tabr plec.
i
i
ÎNSF.MNÂRI
M
La fântâna Corbului. El pe iarb s'a întins
)
Ars de dorul
')
cel
nestins
i
din sânu-i plin de team Scoase tainica nfram. Vai de suflet amrât Aurul erâ topit (Muscr. Aed in.)
bun
De De
altul tot ar
Pe
nisip luciu culcai,
tine nici
fi
cum
bun.
nu-i
Cu cosie glbioare
i
cu fee rumeioare... La biseric i-au dus
In racle
mândre
i-au pus.
(Balade. P.
1.
]852J
VIII.
PUNAUL
Pe
cel
deal,
pe
S
colnic
cel
prunc 'un
voinic,
blioar
Puiculi
Eat
i-i
mândru
tot zice
«Cânt C'mi e
tinerel
voinicul
!
:
mândro, cântecul drag ca sufletul.
i,
— Eu, Dar
i
bdi,
codrii
cânt sor rsuna l'oi
pe noi ne-a 'ntâmpinâ
Punaul
codrilor
Voinicul voinicilor
— Auric
!
drgulic!
Nici ai grij, nici ai fric.
S
n'ai
puser-a suna.
c-i întâmpin
Punaul
Voinicel tras prin inel, e
fi
îi
n'ai
Codrii
Cu cosia glbioar, Mult
tu lâng mine. fric pentru mine Cât oi fi eu lâng tine !» Puse prunca a cânt.
Cât
I.
Trece-o
CODRILOR
grij pentru tine
codrilor.
Voinicul voinicilor.
— Cale bun, Româna! — Mulmim, mi Puna,
«
— Mi Mi
bete, beele,
D-ne nou Ca
—
'-)
voinice, voinicele,
s
pe mândra
scapi cu vieaa ta. Ba, eu mândra nu i-oi
d
Pân' ce capul sus mi-a stâ. eu când o am luat ''') \n cosie i-am jurat n'o las de lâng mine
C S
20
i
V.
apr
s'o
ALECSANURl
—
de ori-cine.»
lupt pe
vei
i
II.
bdi
Ba, nu, nu
C
care-a birui.
ori
Ei de brâie s'apucau
Eu cu dânsul m'oi
i
Voiniceii se
la
Când Când
lupt
se luau-*)
iubi..»
isbeau, tare s'opinteau, tare se'nvârteau.
i
mi se 'nvârteau, sus se opinteau.
frate,
dreptate,
nu dovedea, unul nu cdea. Ear beatul cam slbea, Brâul se descingea Punul mi'l strângea
mai mai i mai tare se trânteau. Din doi unul dovedea, Din doi unul jos cdea; Cine mi' dovedea i cu mîndra purcedeâ?
Trupuorul îi frîngeâ « Mândro, mândrulia mea!
Voinicul voinicilor
Ioc
în
în
Si
Nici unul
Jos
nici
c
i
i
Punaul
'')
—
meu
Vin' de'mi strânge brâul
Aprâ-te-ar Dumnezeu C-mi slbesc puterile, Mi se duc averile ^^")
Cine
!
i
!
codrilor !
lupt jos cdea urm-le rmânea?
în
'n
Voinicel tras prin inel, Moare 'n codru singurel!
NOTE. Piira însemneaz punul i
un voinic lânr, misterios ca Pan, zeul codrilor.
mândru i
misierios.
mândru ca
In România plin de urme Romane, nu ar fi de mirare s se fi pstrat numele zeului Pan i s se fi schimbat cu timpul în Puna, precum s'au pstrat numele zeilor pgânismului, Joe, Mercur, Venere, ce se vd figurând în poveti sub chipuri de Sfinte cretine Sfânta Joe, Sfânta Mercure, Sfânta Vinere. Prin urmare e de crezut Punaul din aceast balad nu este altul de cât chiar Pan zeul codrilor. :
c
'•y)
Imagin graioas i fetelor este pilelor,
un
In cosiie i-am jurat.
espresie
foarte poetic.
veciiiu obiceiu ce face parte din
A jur credin în cosiele eztoarele flcilor i a co-
noaptea, pe prispa casei printeti ''')
Ei
la
lupt
se luau.
Romani un exerciiu zilnic i o petrecere lucta. Românii de astzi lupta e un obiceiu care domnete pretutindeni la muni i la câmpii. Ea se urmeaz în deosebite chipuri cu deosebite numiri: de pild, ////;/« voiniceasc, lupta ciobneasca, lupta urs nasc lupta pe dreptate, (adic fr punere de piedic i fr ajutor strin) Cine asist la aceste lupte a flcilor români de la Carpai i de pe malul Dunrei, recunoate bine în ele apucturile i pansele gladiatorilor lii/i Lupta era
la
Asemenea
la
vechii
:'
vechime. '"^
'')
Aii se duc
averile.
Pentru sufletele viteze puterea e cea mai
scump
avere.
;
21
l'OKZU l'OPUI>AKE
înseainAri
:
învtur
«Punaul
Codrilor» sa tiprit întâi in «Almanahul de i petrecere» pe anul 1848. (Iai, Inst. Albinei) cu urmtoarea noti: «Aceast balad popular face parte din colecia cântecilor Poporului puse de curând sub tipar de Român, adunate in Moldova, îndreptate d. V. Alecsandri». '^1 3 Urmeaz aceste 3 versuri tii tu mri ce-am gândit ? S-mi dai mândra de iubit Ear mândrua mi-i privea Ocliiorii-i strlucea Cci în codri m'am urât puic de trit. Inimioara-i se btea. 1)
i
:
Fr
(Mnscr. Acdm.)
IX.
SOARELE I LUNA Umblâ, Umbla,
frate,
mândrul soare
frate,
s
Nou
ai
se 'nsoare
•) '
Pe nou cai Care noaptea pasc
în
raiu
Umblâ cerul i pmântul Ca sgeata i ca vântul, Dar toi
i
caii-i obosiâ
potriv nu-i gâsiâ
Ca sora sa Ileana Ileana Cosinzana, -'•'')
frumoas
ca o floare Intr'o iarn soare '). « Sorioar Ileano Ileano Cosinzeano! Ce-i
fr
—
s
Haidei ne logodim C'amândoi ne potrivim i la plete i la fee i la dalbe frumusee.
Eu am plete strlucite, Tu ai plete aurite, Eu am faa arztoare Tu, faa mângâietoare.
—
Alei! frate luminate,
;
Casa
Dumnezeu».
vrut-a
Soarele se 'ntunecâ, Sus, la Domnul se urca. Domnului se închina
i
din
gur
«Doamne
cuvânta sfinte,
i
printe! Mie timpul mi-a sosit. Timpul de cstorit, i potriv n'am gsit
Ca sora mea Ileana Ileana Cosinzeana».
Domnul
i i
de
sfânt
mân
asculta
prin iaduri mi-1 purta
c Doar c Doar
i
îl
mi-1 luâ
înspimânta
l'ar
prin raiu înc-1 purta l'ar
încânta
;
Apoi Domnul Dumnezeu Cuvânta cu graiul su. Iar când domnul cuvânta. Lumile se detepta i cu drag îl asculta.
Trupuor fr' de pcate, Nu se afl-adevrat
Cerurile strluciâ, Norii din senin pierea: «Soare, soare luminate,
Frai
Trupuor
s
Cat-i
i
se
fi
cununat.
tu de cerul
eu de
tu
pmântul meu
Raiul tu
i
fr' de pcate
l'ai
petrecut
prin iad înc-ai trecut,
:
oo
V.
Ce mai
gândul
zice
— Zice c
sufletul
tu
ALECSANDKI
ls
Se
i
Aleg iadul chiar de viu Numai singur nu fiu,
s
s
"nlâ
Soarele se
?
meu,
'n
sus.
apus mare se scufunda tot spre
La sor
sa Ileana Ileana Cosinzana-).
Ci fiu cu Ileana Ileana Cosinzeana!» Soarele se coboiâ La sora lui se oprea.
Mâna
Mândr nunt
pregtea. Pe Ileana i-o gtea Cu peteal de mireas
Mreana
Cunun
Apoi Domnul Dumnezeu Cuvânta cu graiul su Ear când Domnul cuvânt Lumile se spimântâ
Iar Dumnezeu Sfânt în cer
i
i rochia neesut, Din pietre scumpe btut. Apoi mândri, el i ea La biseric mergea. Dar când nunta se fcea, Vai de
el,
i i
o
Cu
!
Dar
plinâ-o
schimb.
cutremura
se
fr
ochii
s
s v
fii tot
l
zrii desprii.
i noapte plini de dor. Ari de foc nestingtor,
se 'ntindeâ
Zi
pe sus o ridica 'n mare mi-o arunca!
s v alungai s cutrierai Lumile s luminai Venic
Valurile bulbuciâ. Iar ea 'n valuri cum trecea
Mrean de-ur e
apuca
se tupilâ,
i
în
mân
mân-o
'n
Cerul se întunec «Tu, Ileana Cosinzana Sufleel prihan, ^) tu, soare luminate Trupuor fr' de pcate
genunchi cdea. vai de ea Frig de moarte-o cuprindea
Cci
pmânt,
bga
ceruri o arunca
Mrile Munii
Candelile se stingea Clopotele se dogea. Sfinii faa 'i ascundea
Preoi
c
;
amar de ea!
Iar mireasa,
sfânt
cel
pre
valuri
"n
i-n lun
'mprteas,
de
'n
i
Ceriul
I
fceai
NOTE. rmiile
de mitologia antic ce mai exist la Români legenda cele mai poetice. Soarele e un zeu frumos cu pârul Asemene de aur carele, ca Apolon, cutrier cerul pe un car tras de cai. Românii cred, când tunelul vuete, Sfântul Ilie se preumbl cu carul pe bolta de aram a cerului.
Printre soarelui este
una din
—
c
^)
Adic
no
ani,
No
ai...
provincialism din Moldova. -'••)
Ileana Cosinzana.
Ileana Cosinzana este închipuirea cea mai poetic a geniului Românesc ea personific tinerea, frumusea, nevinovia virginal suflet îngeresc, intr'un cuvânt perfecia omenirei sub chipul de copil ginga i rpitoare.
;
;
!
!
i'
i'i»i;/.ii
Mulihie de poveti exist ademenitor.
acele
In
care
in
!
:
lieuna Cosinzana joac prin originalitatea lor
rolii!
basme minunate
cel
mai
a^leseori fan-
tastic. Ileana Cosinzana este reprezin'at cu prul de aur i cu farmec pe soare poi cat, iar pe dânsa dulce la privire. Ea-i atât de strlucit pasrile cânt în calea sa cântecile lor cele mai frumoase, florile se culc in câmpie ca s-i fac covor, balaurii se îmblânzesc i vin de se întind cu drao ia de soie. goste la picioarele ei, i toi fiii de împrai umbl ea are trei îmbrcminte una ca ceriul cu luna Averile ei sunt nesfârite i cu stelele, una ca câmpul cu florile i una ca marea cu spumele aurite
b
c
;
s :
;
de razele soarelui. Ileana Cosinzana personific Moldova cu Românii din IMoldova zic podoabele i avuiile pmântului su, cu Farmecul rpitor care flutur pe
c
câmpiile
sale.
c
aa
ca i zice de o femee e frumoas c;i Ileana Cosinzana este tot când se zice e rupt din soare, adic, e o fiin din ceruri. Intre crile vechi i noui ce sau tiprit pân'acum în rile Româneti, cea mai popular este micul poem al lui Arghir i al iubitei lui, Ileana Cosinzana.
A
c
Însemnri ^)
i
potriv nu
Ca sor-sa
'i
i i
gsea
Ileana.
var
marea
cât
cdea
de-aur se fcea!
Ear soarele 'nglbeneâ
i
c'o videâ
Juctoare, scldtoare, Intr'o ap curgtoare. (Mnscr. Acdrn.) '')
marea- o arunca.
în
Mrean
Ilenua Cosinzeana. Soarele se aprindea Intr'o
în
'n
vzduh
Spre apus
i
'n
mare
La sor-sa
el
se se
înl.
ls
se scufunda Ileana
Candelile se stingea Clopotele se dogea. Stranele se rsturna.
Ileana Cosinzeana.
Turnul se cutremur. Preoii cu toi muea
Trupuor Cu ochii
Vemintele
le
Iar Ileana se
i
(Balade P. f?r'
II.
1853)
de pcate
s v vedei Dar în veci s nu putei In cale s v'ajungei Venic s v alungai Cerul s cutrierai Lumile s luminai
cdea! 'ngroze
de-odat
vai de ea din cer venea De mijloc o cuprindea pe sus o ridic
O mân
i
(Balade P. I 1852)
X.
OIMUL I FLOAREA FRAGULUI Sus, în vârf de brdule, S'a oprit un oimule, El se
uit drept
în
soare
Tot micând din aripioare. Jos
la
Crete
trunchiul bradului floarea fragului ^'^"j.
Ea de soare
se ferete de umbr se lipete. « Floricic dela munte Eu sunt oim oimu de frunte, Ei din umbr, din tulpin.
i
—
S-i vd faa
la
lumin,
;
24
\.
ALECSANDUI
C'au venit pân la mine Miros dulce dela tine, i) Cât am pus în gândul meu Pe-o arip te ieu mi te port prin soare
Ca Eu Tu Eu
i
aripi
menire
rcoare
la
'nfloritoare.
legeni sus, pe vânt,
te
m leagn
C
—
ai
înali la soare,'
pe pmânt. Dute'n cale-i, mergi cu bine Fr' a te gândi la mine,
Pân' te-i face roditoare de mine iubitoare. oimule, duios la graiu, Fiecare cu-al sau traiu.
Tu
te
umbr,
Am
s
i s
s la
e
lumea 'ncptoare
Pentru-o pasere
'o
floare
-'") !
sburtoare
NOTE. V
Jos la trunchiul bradului Crete floarea fragului
seam
In Carpai pdurile sunt pline de fragi ce cresc mai cu la brazilor. Acel soi de fragi sunt lungrei, roii i foarte parfumai. -^
C
e
lumea 'ncptoare
Pentru-o Cugetare poetic
si
rdcina
pasre 'o
floare.
de o filozofie adânc.
ÎNSEMNRI
:
Urmeaz ')
«Miros dulce dela tine Care mult m'a fermecat Minile mi-a îmbtat etc.» (Mnscr. Acdm).
XI.
BRUMRELUL Intr'o
verde
grdini
eade-o dalb
Nici zân din cer picat, Ci sunt floare garofi.
copilit
Pe-aternut de calonfiri, umbr de trandafiri. Trece-un voinicel cu grab. i din fug o întreab « Spune-mi, dalb copilit. Cu rumena ta gurif Eti nevast, ori eti fat, '•') Ori zân din cer picat?
La
:
—
—
Nici
nevast
sunt, nici
fat
Rsrit
'n
grdini
Dar tu, voinicele, spune Eti însurat ori eti june? Eu sunt, drag, Brumrelul, (li rspunse voinicelul). Eu vin seara, pe rcoare
—
De
m
culc pe sân de floare.
i când plec voios cu soare Dup mine floarea moare!».
-•)
;
!
l'OKZll
l'Ul'Ui^ARK
NOTE. i*)
Dup
Eti nevast,
datina antic fetele
cunun
€uin se
ele
ori
poart capul
pun tergare pe
eti fat... gol,
pân
când se
mrit,
iar
de
cap.
Cuvântul nevast trage etimologia sa dela numele zânei Vesta creia fecioarele erau incliinate în timpul Romanilor. Mritându-se, fata ese din rândul vestalelor i înceteaz de a fi supus cultului zânei Vesta. Ea se face nevesta. nevast. -^)
i
când plec voios cu soare mine floarea moare.
Dup
Tablou poetic, alegorie ingenioas de peirea
florilor
btute de brum.
Brumrel este numele lunei lui Octomvrie, când încep a cdea brume mici. Românii dau lunelor numiri potrivite cu timpurile anului de exemplu Ianuarie, se numete Crindariu sau Gerariii, adic începutul Colindelor anului i a gerului. Pevruarie, Faur sau Furar, adic a faurilor de fier cari pregtesc ferele ;
:
aratului.
Mrior
sau Germnar (încolitor). Prier (deschiztor) sau Florria.
Martie, April;
Maiu, Frunzar sau iunie, Iulie,
Prtar
(a erburilor).
Circel (a cireelor). Cuptor (a ferbinelelor).
August. Mslar, (a seceriului). Septemvrie, Ropciune sau Vinicer i Viniel (a vinului). Octomvrie. Brumrel. Noemvrie, Brumar sau Promorar (a brumei mari i a Promoroacei). Decemvrie, Andrea sau Neios (a ninsoarei).
XII.
CIUMA Frunz
verde salb moale,
Adus'a un nor în poale Boala cea mai rea din boale Noru 'n s'a lsat Peste oameni a ploat N'a ploat ploaie curat
ar
Dar cu cium-amestecat! Unde-ajunge pictura Se închid ochii i gura, Ochii nu mai priveasc. Gura nu inai griasc!
s s
Plin-i ara, mult e plin scaei de Unde-s tufe pin potici
De
mrcin
;
Sunt mormânturi de voinici, Unde-s tufele mai dese Mormânturi de jupânese, Unde-s tufele mai rari Mormânturi de fete mari, Unde-s tufele mai vii Tot mormânturi de copii.
Frunz
verde
porumbic
!
20
St
ALEC',sAM>Jtl
\oinicul la
De
potic.
Ciuma
verde topora, dulce copila Care-alung-un flutura. Unu-alearg, unul zboar Ciuma-i prinde i-i omoar Frunz verde acr
Eat-un
i-mi las tu zilele.» Ea-i rspunde: «Dray;ul meu Cal i arme nu voiu eu, Dar pe tine chiar te vreu.» Frunz verde garofi Trece 'n câmp o copilit e
crinul înflorit,
e
bun
de
Baba ciuma cea
;
!
poam
Eat-o bab, eat-o soacr. Cum o vede Ciuma 'ndat la fug spimântat, Culegând în calea Pruncuorii mititei, Nevstuice tinerele,
pgân
apuc strâns de mân. Copilia-i zice: «Cium! Nu-mi fii cium i-mi fii mum; Na-î salba cu florile i-mî las tu zilele.» Ea-i rspunde: «Drguli!
neagr slbuli
o
'''")
D
iubit.
Mi-o
Am
te-a prinde
Frunz
:
Cum Cum
tu. ru.»
cercat la gâtul
Care nu
rea îi ese 'n cale, Voinicul zice cu jale «N'ai calul cu armele
ei
Copilite gingaele, '••
Feciorai cu mintea
crud
i
trud.
brbai
Duc-s'ar Duc-s'ar
îndrt
'-'')
voinici
la
în
pribegie
în
cea pustie,
s
nu mai
!
vie
!
NOTE. Ciuma
ara
în mai multe rânduri, pe timpul când hotarele ei despre Bugeac erau expuse clcrei dumanilor. Dela aezarea carantinilor îns, ea a fost ferit de grozviile acelei cumplite epidemii,
despre
a bântuit
Dunrea i
i*j
Nu-mi
Cium i-mi fii mumo.
fii
Spaima rspândit in ar de rutatea ciumei a nscut mai multe legende proverburi. Cel mai caracteristic din toate este proverbul scos pe seama mamelor neomenoase, i care zice «Cutare c cium nu e mum». Asemenea se zice de un om ru i dumnos «l'a ftat Ciuma-.
i
:
c
Am
'^)
Aluzie
la
o
neagr slbuli.
petele acele negre lsate
de boala Ciumii pe
trupurile victimi-
lor sale. •^)
Un
proverb poporal
Eat-o bab, eat-o soacr
sun
in urmtorul chip Soacr, soacr.
:
Poam acr De
coace cât te-ai coace. dulce nu te-ai face. Ideea satiric cuprins în aceste versuri e destul de aspr. îns imagina ciumii spimântându-se la vederea unei soacre, i fugind din numai a întâlnit-o, face a presupune autorul necunoscut a legendei a avut multe daune din partea mamei nevestii lui. te-ai
Poam
c
c
ar
!
;
!
XIII.
HOLERA — Merg
Jos pe malul Prutului,
La
Vâlcul bea, se veselete
i
grija-i
cu lacrimi
îi
—
:
«Dragul mamei Vâlcule, Mândrule, voinicule!
Tu tot bei i veseleti De holer nici gândeti. Las-mi-te de beie
i
C
— Nu
de dalba veselie, holera-i chiar la Prut
^••)
i
chiar dincoace-au trecut Vâlcul ei se supunea Patru boi la car punea -''') pe cal încleca, Drumul la vale-apucâ,
i
fac Când la
clonat
coase nevzute
trei
Cu ciocan de foc btute Una pentru cei voinici, Una pentru copii mici Una pentru fete mari
Cu
pelea pe trup uscat cu prul despletit Tot cu erpi împleticit ^'). Ea din loc în loc sriâ. Spini în urm-i rsriâ,
i
Earba câmpului ardea i oamenii mori cdea! « Cale bun, mi drume Unde mergi aa sume?
cloan
aa
;
v
Sv Sm
ce râdea,
Unde-alergi curând
omenete
am arme drceti. ^)
-^''-J
neveste cu tergari vreau nici carul cu boi vreau pe toi pe voi* Ci îmflu zilele duc cu dânsele». Vâlcul biet se oeriâ, Holera la el sriâ,
clonat" 'nveninat
— — Cale'ntoars
vreau arme
eu
Am
Nu
negustorie.
cotul Prutului, Prin mijlocul câmpului El zriâ, mri, vedea
O O
!»
C
i
Apucâ'n cltorie
S
zilele
duc cu dânsele. Alei! iazm cltoare, Boal rea 'ucigtoare Na'i calul i armele De-mi lungete zilele. S-mi mai vd copilele C-mi sunt dragi ca soarekv Na-i i carul, na-i i boi, Numai te dîi de la noi
ducea zicea
casa Vâlcului Prutului
m
S
Cu trei fete se'ndrgete, De holer nici gândete, Maic-sa
la
De pe malul Ca s-i ridic
casele Vâlcului,
fa,
?
Oasele i le 'ntindeâ pe Vâlcu'l cuprindea. Gur pe gur punea, Buze pe buze lipiâ,
i
Zilele
i
le
sorbiâ.
Apoi cloana
Cu
i
zilele
iar râdea.
purcedeâ.
Jos
voinicul mort cdea. la cotul Prutului
In
mijlocul câmpului
!
-)
!
:
-S
:
ALECSANDIil
V.
NOTE. Câ
^•)
holera-i chiar la Prut.
De multe rele ce au venit de peste Prut, de când Basarabia e în stpânirea Ruilor, precum holere, locuste, invazii de armate, vântviri scetoase, etc, a eit în vorba «Slut la Prut», i cânticul Prutului care începe astfel «Prutule, râu blestemai, etc.»
ar
Patru boi
-=•)
la
car punea.
Carul a fost adus in Dacia de colonitii Romani. Ei aveau deosebite trsuri. Acea de care se serveau cetenii avui se numea biga. Trsura matroanelor se chem carpentiutn i er cu dou roi, îns la serbrile publice ele se suiau în altele mai mari cu patru roi, numite pilentutn. Afar de aceste Romanii aveau, pentru ar, o trsur carruca. Vizitiul se numiâ carricarius, crucier. ^'' )
Imagin antic.
erpi
Tot cu
Furiile iadului,
dup
împleticit.
mitologia
roman, poart
plete de
erpi. "*''=)
Cu
ciocan de foc btute.
Adeseori se vd în basmele românilor figurând arme i unelte îngerii au în mâna dreapt sabie de foc o calamitate public e biciu de foc; vânturile de Ia apus ce sunt ferbini sunt vânturi de ;
de
foc.
numit foc, etc.
ÎNSEMNRI 1')
Am
coase nevzute Care cosesc mii i sute Nu vreu nici cal pmântean, am calul lui Satan Care 'n sboru-i nu s'oprete trei
C
-)
Zilele
i
le
sorbea
'apoi
i
crunt, grozav râdea, cu ele se ducea
Nevzut
se
fcea.
(Balade P.
Nici în cale-i obosete. vreu car cu patru boi, etc. (Balade P. II. 1853).
II,
1853).
Nu
XIV.
BOGATUL I SRACUL Frunzuli de dudu,
fgdu
') La umbr la Beau sracul i bogatul,^"'') Beau stpânul i argatul. Iar bogatul se mândrea i-n glas mare poruncea: «Mi crâmar,
Mi
fgdar!
Ad-mi
mie vin de-un ban beau cu ist srman». râdea Iar sracul din gur poruncea: «Mi crâmar,
Ca
s
c
i
Mi Ad-mi
fgdar! mie vin de-un
S-1 beau cu bogatul
zlot 0:::\
tot!
!
!
i'dKZii
— Mi
srace,
De
vrei
ce
— Mi
srcil
s-mi
Nu
sil?
în
faci
cmee
n'ai
Nici
nu
Nici
coer
Nici car
s
Ca
cu
ppuoi,
mare'n patru boi
poi
cinsti cu noi.''''") bogate, bogatele ai averi de-acele Nu-mi scoate ochii cu ele. averile de frunte Sunt ca un izvor de munte.
— Mi Dac
C
toporul
nici bine,
mi-i vrjit, otelit.
i
se 'ntoarce 'n vânt
când
el
«Mi
Mi
—
la
pmânt.
crâmar,
fgdar!
Ad-o vadr
de Cotnar^*) de plat n-ai habar sracul când cinstete Vars sânge i pltete!^*).
i
C
fi tu om pisma inim vrjma.
n-ai la
ru
!
mele
Cu tiuul Cad bogaii
C i
bogatele gurii
nu-ti vreu nici
C
Astzi curge i înneac i mâni scade 'apoi s/eac! De ai turme mari de oi Ai i turme de nevoi, pe unde-s turme blânzi Sunt i lupi mereu flmânzi. Mi srace, srcikl Face-mi-a de tine mil
De
bogate,
duman
N'am ce împri cu tine. Tu ai care cu opt boi, Ai coar cu ppuoi. Eu un cal bun de nevoi! Tu ai bani de vânturat, Galbini muli de smnat, Eu am numai un topor Care-mi e bun frior; Dar ce-aduni tu într'o var Eu adun numa 'ntr'o sear
pe tine, turme de oi.
ai
fii
C
Nu-i pune punga cu mine
C
IS)
riii'i;i.Ai;!;
NOTE Beau sâ rarul
1*)
Carul rnesc ce piirl Este dar de presupus
Ia
fr
Romani
amgire
i
lipsii
rale.
carrum se numea i sarracuni. cuvântul de sârac adic neavut au însrcinai cu ducerea carelor, oameni
de avere. -*)
Zlotul e o
bogatul.
c
denumit din învechime pe oamenii cu simbrie
i
niiinele de
moned
Obiceiul de a se
Ad-mi
mie vin dc-un
de convenie, precum
numr
în Zloturi s'au
zlot.
crei valoare e de 30 paperdut mai cu toiul în rile
leul,
a
Româneii. •'")
Ca
s poi
cinsti cu mine.
Cuvântul cinste, de origin slavon a fost ru îneles i întrebuinat pân ca sâ exprime onorul. A se cinsti, vrea zicâ a bea împreun la
s
acum
crâm,
sau
cum
zice francezii se traiter. ^••)
Ad-o vadr
de Cotnar.
Moldova produce vinuri foarte bune care sunt menite a deschide un de mare comer ârii. Unele podgorii, mai ales, precum Adjudul.
izvor
Crucea, Socola, ductelor lor.
:
Panciul, Odobetii,
etc, sunt
vestite
pentru calitatea pro-
ALECSANDRI
:îo
e îns vinul de tefan-Vod.
frunte
Cotnariul -.viile
lui
Vars sânge
>*)
Expresia
Moldovii.
al
i
s
zic
c
ar se cuvine.
vrs
acea podgorie se gsesc
pltete.
«vars sânge» nu însemneaz
meni. Ea vrea dee dreptul cui
In
aici
sudori
de
c sracul
ar fi ucigtor de oalucrând pentru-ca
sânge,
s
Nu e in firea Românului de a face mori de om el nu cunoate simirea rzbunrei, vendetta Italienilor. Crimele cu premeditare sunt foarte rari cele mai multe provin din furia mâniei sau din cauza buturei. în Gelozia înc produce din când-în-când acte criminale. ;
ar
;
Finitul acestui cântec are o jtoarele cuvinte
«Tu
ai
variant care pune
în
sracului
gura
urm-
:
galbeni
la
Tu ai cas i Eu am lunca
chimir,
Eu am un seleaf cu fir, i-n seleaf un iatagan scap de alean. ,Ce
i
m
mas
ai
cea frumoas, ce-aduni tu întro var
Eu adun numa
'ntr'o
sear»
XV.
STEJARUL ^<
—
Frate, frate de stejar!
Las-m s S-mi
—
taiu
un par
Romna
Voios parul dai-la Dac'ai face tu din
S-mi
—
fac
prjin
Frioare
de boi ?
Romna
!
Creanga lung dai-o-a, Ca s'o faci arc de rzboi
fac osie la car.
Frioare
I CORNUL
S'alungi Leii dela noi
Las
el
Buzdugan de voinicel ^••) Ohioag mare nestrugit, Cu piroane intuit
i
cu dânsa de-ai lupta aperi moia ta -•='). Cornule, ce nu tcndoi. te despoi De-o creang
S —
s
•^'").
frioare, vântoare, nu-i timp de plugrie. e timp de vitejie \). jur eu Codri, codri, ucid cu braul meu De tot cornul un duman. De stejar un cpitan».
i
C
te
boii,
d
i
—
S
la
m
NOTE. '' 1
Biiziliman de voinicel.
Buzduganele sunt armele favorite ale vitejilor din balade, precum i ale Zmeilor .i ale Feilor-frumoi din poveti. Zmeii când se întorn Ia casele Jo-, arunc buzduganele din deprtri fabuloase, i aceste dup ce lovesc
:
!
!
l'OEZIl
aeaz
poart, merj^ de se
în
frumoi încope totdeauna cu -•)
l-olTI-AKi:
în cuele dela prei. lovirea buzduganelor.
S
aperi
moia
Lupta
intre
Zmei i Fei-
ta.
!— Mândre timpuri erau acele când ara zint pmântul tuturor, averea rmas de la moi-strmoi, i când codrilor chem pe Români la vitejie
Moia strmoeasc,
patria
•'^•)
S'alungi Leii de
Acest vers las a presupune bieski
i
altor regi
c
la noi.
balada e de pe timpul nvlirilor
lui
So-
Poloni.
ÎNSEMNRI
:
Dalba noastr de moie. (Mnscr. Acdm.).
Ci e timp de vitejie Cci ne cade la robie
i)
repreglasul
XVI.
CLTORUL. Trece-un cltor i cânt, Trece pc-o crare frânt Prin câmpia înflorit, Cu inima vetejit': El se plânge c"n cea lume
Nime tie Nime nu
De
e
de-al
L'auzi
numo,
se îngrijete
mort
Sorioara
su
ori
de trete.
Magdalin
dintr'o
')
Care cânt prin grdin 'apoi zboar mai departe
Lsând
—
inimi înfocate
'').
Surioar mângâioas
Mult eti dulce i frumoas! Ochi-i ard i-i arde faa Ca garoafa dimineaa Când de rou-i încrcat i'n lumin se arat.
— Cltorule mâhnit, obosit Nu i-e — Nu, drgu, de
grdin
i
pe gânduri ea cdcâ de dor se aprindea « Cltorule mâhnit, prin «lume rtcit Tu eti pasre strin
calul
i
?
cum
nici
—
Dar
i
sturat de drum.»
e
Cltorul Nici
c
se opriâ...
mai cltoria
!
NOTE. Exisl o legend a unei clugrie ce a urmat în codri pe un om necui care a fost gsit moart sub poalele Ceahlului. Poate balada
c
noscut,
Cltorului
s
fie
începutul acelei
drame
misterioase."
ÎNSEjMNÂRI ')
O
copil, o giurgin. (.Mnscr.
'-)
Acdm.)
In
meaz
manuscr. astfel
Acadm
pân
la
:
balada ur
sfârii
:
32
V.
ALKCSANDRI
Lsând
Eti frumos,
«Eu de când te-am
Ca garofa dimineaa Când de rou-i încrcat i'n lumin se arat». Cltorul se opri
inimi farmecate. auzit Linitea mi-ani prpdit!
Lâng
S S
mine-aleargâ 'ndat,
vd vd
te
numai odat,
trecând la poart. Chiar de-a fi cad eu moart. te
Nici
s
c
faa
îi arde
mai cltoria.
XVII.
FATA DE BIREU '<
—
F
— Nu
Fat de Bireu pe dorul meii. Ba, bdi, ba,
!
C
—
Mam
la
fii
Când
ea se
Umblând
tot zicea
dup
'un
Tot acest subiect
NOTE —
Cioplitor de sare
la
Ocn.
este cântat în Ardeal cu versurile
;
ÎNSEMNRI Acdni.
urmtoare
:
Când au fost de ctre zi Unul 'altul se trezi. El se scul uerând, Clop de rou scuturând Mândra se scul plângând Tot plângând i blestemând
Pe cea zare de colnic Merge-un tânr de voinic. Pe cea vale înflorit Merge-o fat 'mbobocit. Când au fost de clre sear Ei in drum se'mpreunar
In Mnscr.
plop».
:
Bireu.
1)
oi,
epure chiop
Intr'un vârf de
se tot bocea. îi
miei.
Vulpea cu mrgele Culegând surcele,
trezi,
Prins-a lcrima se blestem.
El
dup
Lupul cu cimpoi
;
'a Ea
fa,
eu te-oiu luâ.
Umblând
sruta Ear a doua zi mi-1
?
Ursul cu cercei
copii».
Fata-1 asculta
i
la
De soia mea. Când se va vedea
!
s-mi
ru!
pâru ? Dumnezeu
plângi
Ca s te iau eu Nu mai plânge,
m'oi înela nu me-i lu. Jur pe mândrul soare Ce sfârit nu are
eu vreu
de Bireu,
ran
Rogi pe
i
C
Fat de
Ce
te-oiu ascult,.
C
— i
urmeaz înc
aceste 2 versuri
Iar în vârful
nucului
Râdea puiul cucului.
:
:
;
POEZII
!
POPULARE
38
XVIII.
MÂNDRA Colo
jos,
pe
lâng
Tisa,
mândra cam descins erbua pân 'n brâu,
Mer«-e Prin
i
ine murgul de
A4urg voinic
i
frâu,
se
i
plimbl
tot zice
poeni guri :
«Busuiocul I-a plivi, *) m'oiu zbovi, tem Dar I-oiu smulge i m-oiu duce Pân dincolo de cruce, La marginea codrului, La stpânul murgului. Tot pe culmea din Muncel, La haiducul voinicel. iee Cine-a vrea ca ^
M
c
s m s m cee,
Mearg-acas
dini va
m
pe când el cerc, Tu, murguule 'n putere, iute ca un zmeu, Dula
Mândra
'n
din
prini
la
în
Iar
Du-m
i)
.
Ea
Mearg-acas Cu inima lui
m
pintenog
Care pate busuioc,
MUNCEL
DIN
stpânul tu»
calu 'nclecâ,
Spre Muncel vesel pleca, Noaptea 'n drum o apuca.
Ea mergea, calea-i perdea
i
'ntr'un râu
Sufletu-i
Srmanul
cdea
adânc
Vai de mândra
de ea
vai
!
sburând zicea copilul
Cum rmâne
Fr pic de Fr mam
meu:
singurel,
mângere, cu durere
-') !
NOTE. 1)
Busuiocul l-a plivi
Fetele românce au obiceiu de a-i pune în pr i în sân snopuri de buaceast plant are o putere frmectoare ce atrage inisuioc. Ele cred inele brbailor. Un cântec poporal zice
c
:
floricea de busuioc
Ce oprete mândru Busuiocul se întrebuineaz
la
ar
'n
loc.
i
în leacuri deosebite,
in
descântede i.i;;?.u
de dragoste.
.'iifriun'jo
ÎNSEMNRI:
.iioJ«!;q olicrj ij'irno/i
'
)
Priponit prin busuioc.
(Mnscr. Acdm.j. ') In Mnscr. Acdm. se afl urmtoarea variant «Frunz verde clocotici :
mândra mea pe-aici «N ist murg i sui pe el «i te las pe Muncel». Mândra calu "nclecâ Spre Muncel vesel plec «Ce
faci
V. Alecsandri.
— Poezii
?
populare.
rr;
isaV
Noaptea 'n drum Cijapnacâiu^î Ea mergea, calea-i pierdea i 'ntru'n râu adânc cdea. Vai de mândra
!
vai
de ea
zburând zicea «Srmanii copiii mei
Sufletu-i
«Cum rmân
ij
dus
ei
-.y^.ji
jp
!
[j;;bD
ailoaov 'jb
singure^-vorj"
«Fr mam cu durere «Fr nici-o mângere
iarnii
ja's^\ -
!
ALECSANDRI
34
XIX.
ROMÂNII DE PE MALURILE «F, La
C
bdi,
ist
Eat
piatra'n zece
mal curând
de-i trece,
suntem de soi român, ^''} Nu suntem de neam pgân.
Despic Dunrea'n dou. facem dragoste nou, Colea'n umbra istor nuci
S
s
mi Pe bra^e-mi facem dragoste
S
Bdi,
te culci
soarele-au apus. Crai nou se ivete sus -*). Mândrul trage din lopat,
Trece Dunrea îndat, Ese'n valea înflorit. Vede puica adormit. S'o detepte-i vine mil C-i ginga, c-i copil. o lase-i vine dor. Care faa de bujor. «Scoal, puic, vezi,
S
dulci.
chip frumos, F-n pdurea cea din dos C-i gsi un pltinel durezi luntre din el, nuele i-i gsi durezi vâsle din ele. -^Face-oiu, puic, cum m'nvei, Face-oiu luntre i lopei despic Dunrea'n dou. Când a ei lun nou».
S S
la
dou
S
m
S
—
vezi
s m s nu crezi.
i
Ai venit ursitul meu? Noroci-te-ar Dumnezeu!
Vin S-i
'n
brae,
vin'
bdi.
dau miere din guri,
Miere de floare de De-i gustâ-o
N o T 1*)
DUNREI
s
tei,
tot cei».
E.
Ca suntem de
soia român.
Pe malul drept al Dunrei sunt multe sate locuite de Români, pribegii Moldova i din Valahia. Asemenea în Epir, Macedonia, Tesalia, Albîriiia i Bosnia se gsesc multe politii i sate în care locuiesc Români cunoscui sub denumirea de Cuo-Vlahi. Muli din ei sunt negustori, iar cea mai mare din
parte pstori. Vezi în România Literar, publicat în Iai, în anul 1855, statistica poporimei Române din Turkia Europei. -*)
Craiu nou se ivete sus.
Când iese Craiu nou pe cer, fetele i flcii Români 11 salut cu strigri de veselie i îi adreseaz rugmini, zicând Craiu nou, Craiu nou, sânâios m'ai gsit, sânâtos sa lai; brbat mai gsit, cu brbat
m
lai... etc
:
fr
s
m
POEZII POFL'LAKE
XX.
MUIERUCA
BRAEU
DIN
ghia
Sloi de
Sub
miez de var. brbatul meu
tufe de Clocote] Zace-un tânr voinicel,
—
Cu mândrua lâng
Ajutâ-i-ar Dumnezeu Eu toi munii am clcat,
el.
Mur-albastr n'am
C —
Nu
Boala
nu pot chiar
mea
nici
c
ghia
Sloiu de
C
picioare.
soare.
la
Oh! drag muierea mea! pot,
d'
s'a
'n
drgu
!
!
«Scoal, scoal mi brbate. Nu mai tot zace pe spate,
mi-am urât zilele A'lutând cptâele Când la cap când la Când la umbr, când
Oh
vrea
duce
—
înclzit.
Muieruc
din Braeu Mur-albastr'i ochiul tu Care ucide ru. ^)
!
m
Sloiu de ghia netopit E chiar inima-i rcit
i
Pân' ce tu nu mi-i aduce
pmântu-i
aflat,
n'am gsit
de mine deslipit!»
Mur-albastr i amar. ÎNSEMNRI ')
Care-mi
tot
:
menete-a ru.
(Mu ser.
Acdin.).
XXI.
D o
L C
A
Pe câmpul Tinekiei, Pe zarele câmpiei
i
trâe
La
Rsrit-au
i
oie. glugi mari cei zrari, opinci
Odat
florile
La
cu zorile ?
i
N'au rsrit florile 'au dus Costea oile
De-au aezat stânele Pe toate movilele. Azi e luni i mâni e mari Pleac Costea la Galai. Se iea sare
La mioare.
i
bolovani
La
cârlani,
La
cei
')
voinici.
Ear
Costea cum mergea Cu Fulga se întâlnea, Fulga cel cu barba neagr Si cu mintea neintreag. Necjit i obosit De trei zile flmânzit. ^) «Alei
S
!
faci
Fulgo, dragul meu, cum i-oiu zice eu
!
a{)
Y.
Mergi
S-i
stâna
la
mea
Laba rupt-i arta:
cu bine
un dar dcla mine, Trei mioare de frigare 'înc una de cldare iei
Ca s-i
ALECSAXDRl
'
de prânzare.» ^) Fulga cel cu barba neagr Dar cu mintea neîntreag, Sus la stân se ducea ^) 'oile cât le vedea, fie
•)
«Doica mea,
Dolcu
Când
dânii
ai srit? eti tu priceput
la
Dac-mi
i
nu te-ari prefcut,
înainte
i
fa!
rnit
Furii laba i-au
la
s
furi
apuci drept
Pe urmele
s
m
duci
oilor
Prin pajitea florilor».
Cârduri, cârduri le rupea, Cu botâul le mâna în
Doica vesel se scula Câmpul de-alung apuca,
Iar
Botul prin
codru la Pandina ''). Costea când se'ntorceâ Alare pagub-i vedea lui, mri, nu-i venea Nici laptele la mulsoare,
C
Nici
caul
la
'nchiegtoarc,
Nici urda la 'nvelitoarc
!
Costea mult nu se 'ngimâ, El dulii toi chiemâ, Un ca dulce desvleâ, Opt-zeci de flii tia, Patru-zeci la pui de câni. '^)
Patru-zeci la câni btrâni.
Toi în grab le mânca Dar sama nici c i-o dâ. Când la urma tuturor Ean c venea 'ncctior chioptând, schellind, Laturile cam iind.
earb
vârând.
Urmele tot mirosind. Urma-i ici, urma-i colea. Doica nici c'o prpdea. Ziua 'ntreag ea mergea i 'ndesear ajungea In codru la Pandina
Ce de foc se lumina. Când în codru se'ndesiâ Bietul Costea ce
zriâ?
Fulga mas c-i gtiâ, Miei de piele c-i jupiâ Care prin frigri frigeâ, Care prin cldri ferbeâ
«Mas bun,
veselie
;
!
!»
Striga Costea cu mânie.
i
Doica se
repeziâ,'')
La Fulga mereu btea,
Doica, haita cea btrân Ce tieâ rândul la stân. Ea veniâ, nu prea veniâ,
Iar
«Doica
Dar cu mintea neîntreag. Când la drum te-am întâlnit Eu, mri, i-am druit
Costea 'i zicea, Unde-mi e averea mea?» Doica 'ncet schellia,
La
fa,
pmânt
se întindea.
Fulga cum o zriâ Crunt de spaim tresriâ. «Alei Fulgo,
Trei mioare de frigare
btrân
i
Tu tii rândul dela stân. Eu pe tine te-am grijit,
i
«Doica
fa,
tu eti
barb neagr
'nc una de cldare Ca s-i fie de prânzare. tu
'n
loc
de
mulmit
Tot cu lapte te-am hrnit.
Ca o fiar flmânzit
Doic
Toat
fa,
cum
de-ai lsat,
Furii stâna de-au
Gemea
prdat?»
Doica, se culca,
stâna mi-ai rpit pe Doica mi-ai rnit Fulgo barb neagr Stai
i
mi
:
L'Oi:/.li
S
i
te
roi'L'LAitE
Iar Doica n'o manc Inima de vânztor
fac cu mintea 'utreag».
cum
judec
sta i-1
'^''")
E
Inimia i-o despic, Dolci o arunc/'^)
venin otrvitor!
^)
i
NOTE. S-i
i'-'j
un dar de
iei
la
mine
Generozitatea este una din calitile Românului. Inima Iui blând i darnic îl îndeamn totdeauna a veni în ajutor celui nevoia Lui îi place a împri bucica lui cu altul de-acolo a nscut datina oaspeiei.
'
;
Inima de vânztor venin otrvitor!
'^•)
E Nerecunotina
este în ochii
omeneti. 'I-am mâncat pâinea
Românului una din
cele
mai urâte patimi
i
sarea, nu pot s-i pltesc cu râu, i nemulumise ia darul, sunt zictoare populare care arat cât de frumoase se afl în inima poporului nostru.
torului
i
Aceast balad a Dolci precum i a Mioriei le-am cules din gura unui baciu, anume Udrta, dela stâna de pe muntele Ceahlu. Acel pstor sun din bucium cu o putere extraordinar, în cât munii se rsunau în mare deprtare. El cânt i din fluer mai multe cântece ciobneti, dar mai cu Doina cu o expresie de înduioare ce aducea lacrmi în ochii celor care îl ascultau. La anul 1842, într'o frumoas sear de var urcându-m la stâna din Cea-
seam
hlu unde auzisem rsunând buciumul
Udrea,
lui
am
asistat la
unul
din
mai sublime spectacole ale naturei, luminat de razele asfinitului soarelui ear dup-ce noaptea preser cerul cu stele, aezai cu Udrea i cu ali pstori împrejurul unui foc, i petrecut pân 'n zori cu cântecele de la munte. Udrea îmi spuse tatl su tia mulime de balade între care cele
m
;
c
acele ale lui Traian
i
ale lui
Aurelian, dar din
nenorocire
el
le
luase cu
dânsul în mormânt.
1)
La mânzrarî
')
(Balade P.
II.
1853)
i
cu mintea neîntreag. Costea cum îl întâlnea II oprea i mi-i zicea •')i-un berbec de cldare Ca s-i fie de gustare. *) Dar cu mintea neîntreag Ca un frate mulumea Ia stân se ducea (Balade. P. II. 1853) -)
:
^)
^)
La stân
le
Patru-zeci
cum st
i-1 judeca
pala i-1 despic Din piept inima'i lu Si Dolci o arunc... (Balade. P.
II.
1853).
Padina.
la
Opt-zeci de flii tia
La duli
i
Cu
i
')
Doica crunt, grozav btea La Fulga se repezea. Fulga 'n spaim rsrea, i pe Costea cum zrea Ciung pârlit se i fcea. Iar Costea la el mergea i din gur-aa'i gria
împrea:
oui de câni, etc. (Balade. P. II 1853) la
^)
Inima de vânztor
i de E
nemulemitor
venin otrvitor. (A4nscr. Acad.)
:
:
3S
!
ALECSANDRI
V.
XXII.
S
A
L.
G A
Sus pe malul Dunrei La perdeaoa cu câni ri A alghii a vdanei Este-o turm de cârlani Pscut de opt ciobani, Turma alghii cea frumoas Ca oimul de inimoas'*).
N'auzii tu buciumând vile rsunând ?
La perdea
culc fata mea. De ciobani nu te 'ngrijiâ C'aa bucium ei cu dor Când le-i dor de casa lor». Soacra bine nu sfâriâ,
în
miezul nopei
Nemerit-au haiducei, Nemerit-au, nvlit-au,
Paloele zngnit-au, Pe ciobani legatu-mi-au, Duli 'mpucatu-i-au. Ear pe baciul cel mai mare II fereca i mai tare
Cu De
coatele la spinare
c
striga
râu
doare
îl
i)
i
Nu
tii, maic, ciobanii Rtcit-au cârlanii, Ori drumul au rtcit.
Ori haiduci i-au nvlit ?» Baba soacra rspundea :
«Mergi
alga
te
ear
c
auziâ
Glas de bucium rsunând, Pân' în suflet rsbtând. «Hei! copii, copii argai! Somnul dulce voi lsai,
înuai
«Cpitan Caracatuci
'un
Vtjel
Punei aua brbtete,
peste haiduci! Peste cinci sute i cinci Tot haiduci de cei voinici. De-ai fcut vr'o dat bine. Fâ-i o mil i cu mine i-mi desleag braele,
m Cpitanul Ru
dor srmanele!» se 'mblânzeâ,
S
cal iute-mi
încalec voinicete».
Ea pe
cal
arunca
se
i
spre Dunre-alergâ Hulind i chiuind.
Buzduganul
învârtind.
Bra|ele-i le slobozia.
Cât haiducii o zriâ Loc de fug nu gsiâ, Ear alga-i urmriâ
Ear
i
baciul
cum scpa,
sân u' i o bga Bucium de aur ctâ ,-•") de trei ori buciuma,
Mâna
'n
i
Vile
se
rsuna,
Frunzele se cltina
La soacr-sa
i
din
gur
ducea aa-i zicea se
«Maic, miculia mea!
din
gur-aa rcniâ
«Ean' ateapt' ateapt'
S
luptm
la
:
ateapt
lupt dreapt
Cpitan Caracatuci, Vtjel peste haiduci, Peste cinci sute
^)
alga 'n somnu-i l'auzeâ. Din somn alga se trezea
;
i
cinci
Tot haiduci de cei voinici! ne'ntâlnim Stai pe loc grim Dou vorbe ne lovim. i'n arme jur pe Dumnezeu
s s
Cm
s
POEZII POPULAUE .
S
'nv
te
Cum Cum
leag
se
prad
Drumul ro
ciobanii.
Ci-c,
se
fcea!
mri
de pe-atunci,
Când vin cete de haiduci. Drumul lor nici c greesc, Nici c, zu, mai nimeresc, La perdeaoa cu câni ri
^*)
Se ducea, ducea, ducea.
nu-i
curgea.
c
cârlanii».
Cpitan Caracatuci Ceta mare de haiduci Nici capul
pâru
Sângele
meu,
eu, ftul
se
39
^
,
întorcea.
alga-i ici, alga-i colea, Capul din fug-i tia!
"^j
A
alghii a vdanei, De pe malul Dunrei.
,
Capu-n urm rmânea, Trupu 'nainte fugia,
NOTE. 1-^
)
Ca oimul de inimoas.
e pasre rpitoare, mai mare decât uliul i mai mic decât vulturul, îns foarte îndrzne i repede în sborul su. El trete în munii Carpai i 'i face cuibul pe stânci înalte. oimul vâneaz pasri mari precum gâte slbatice, cucoare, dropii, etc. la apropierea timcarele trec în cârduri prin Moldova i pribegesc din pului de iarn. Când el zrete un cârd de acele pasri cltoare, îi iea sborul de se înal mult de-asupra lor, apoi se rpede din senin ca o sgeat i lovete pasrile cu osul peptului, încât aceste cad ameite i se ucid sdrobindu-se de stânci. în timpurile de demult, strmoii notri aveau obiceiu de a îmblânzi oimii i a-i deprinde la vânat precum se face i astzi cu coroii, i se vede meteugul lor er foarte vestit, de vreme ce oimii fceau parte din tributul ce se plti sultanilor dup închinarea Moldovii. Acest tribut ce purt numele de dar spre semn de închinare se compunea de 4000 galbeni, 40 epe i 24 oimi. oimul se vede ades figurând în balade ca imagin de vitejie i de rpezime. Un voinic e Cpitan oiman i are ochi oimniei. Un cal sprinten zboar ca oimul. în balada lui Serb-Srac, descrierea alergrei cailor pe câmpul dela Haidar-Paa e fcut in chipul cel mai poetic
oimul
ar
c
:
Alalah Alalah
!
cai
!
cai
Cum micau
arpeti, ttreti,
Ca oimii
copitele
aripele.
|
'*)
Bucium de aur cat.
d
prin buciume. c semnul de rzboi se Domnii porunceau a bucium când oastea român er gata a se încleta la lupt cu dumanul. Este dar de presupus în secolii de înainte buciumul nu erâ mumai o evie de cire, ca acelea ale ciobanilor dela munte, ci un instrument de metal, un soia de trâmbi militar. In letopiseele
noastre se zice
c
^^ j
Ceta mare
de haiduci.
Adic: Cpitan de ceat.
ÎNSEMNRI 1)
La perdea spre miezul nopii Nimerit-au, furii, hoii, Nimerit-au, nvlit-au
:
Putile
'n
plin slobozit-au
Pe ciobani legatu-i-au
Duli împucatu-i-au.
;
!
!
V.
40
Ear pe baciul, pe Urdare L'au ferecat i mai tare. (Mnscr. Acdm.) 2j
ALECSAXDRI
Petii
'n
faa
lor
ei
(Balade. P.
I.
1852)
algi
La perdeaoa
•^)
Sus, pe malul Dunrii. {Balade. P. I. 1852}
Frunzele se cltin Valurile clocotiâ
XXIII.
MIHU COPILUL La dealul Brbat, Pe drumul spat Merge huHnd Merge chiuind Mihu Copila
Mândru Puna,
Puna
de frunte, ^''') Copila de munte.') Merge el cântând, -'") Din cobuz sunând Codrii dismierdând Din cobuz de os Ce sun frumos.
Merge
cel voinic
Pe-un
murguor mic
Pin miezul nopii, Pin codrul Hertii^*) Mult e frunza deas,
Din frunze pocnind, Codrii vechi trezind
i
mereu grind
:
«Hai, murgule, hai.
Pe coast de plai. Ce lai tu drumul 'apuci colnicul? Ori zeaua te-apas, Ori aua te'ndeas.
^*)
Ori frâul cu fluturi Ori scumpele rafturi. Ori armele mele
Ce
De
lucesc ca stele. duci aa greu
Trupuorul meu ? Zeaua nu m'ndeas aua nu m'apas.
—
mm m m
Frâul nu
strânge,
Noaptea 'ntunecoas, i calea petroas Dar când se urca i murgul clca
frânge. Chinga nu apas Dar ce las. i'n drum nu
scapr, Noaptea lumin
Patru-zeci-i-cinci,
Noaptea ca ziua. Merge, mri, merge, 'urma li se terge Pintre frunzi czute Pe crri perdute. Merge tot mereu
De
Piatra
Voinicelul
meu
C
s'ain pe-aici
Cinci-zeci
fr
cinci
haiduci Levini Dui dela prini De când erau mici
La codru
'acum
se
'n
potici.
gsesc
De benchetucsc La valea adânc.
°=-=)
i'iii:/.ii
La muchie de stânc La des pltini, jMrunt aluni La mas de piatr, In patru crpat. ;
Cu sârm legat. Cu slove spat. Cu slove de carte Cu aur suflate.
mas
Iar la
s
Gata
te
Pân
ease-zeci, opt-zeci,
O
Durd
vreau Cine e Mihul
Clii,
tari
"'''")
de vân. în
^)
!
—
s'or
rpezi
C
plai
Las colnicul 'apuc drumul eti cu Mihul pe
de-odat
benchetuete
se veselete.
din când în câncl
rsbtând Un mândru cântic Codrii
Cântic de voinic glas de cobuz Dulce la auz De cobuz de os
'un
!
^)
urm-i team
te ieu
Istor
codru, iat.
Aude sunând
!
Hai, murgule, hai
'n
'n
C lanu
St, încreminete, Pe gânduri pornete
amar de tine amar de mine
C Las C
Iat
i
spate.
Pe coast de
II.
Cum
Ei te-ar auzi
i i i
Dumbrava frumoas Cu iarb 'nverzit, Cu flori înflorit !»
'")
cozile late
Lsate pe
«Hai, Murgule, hai, Pe coast de plai La poeana gras.
ceaf
Voinici fr' de leaf Cu chivere nalte
Cu
Mihu Copilul!»
mân,
Feciori buni de
Flci groi
tie
Las colnicul 'apuc drumul.
-)
dini.
'n
s
Dac
Inim-oelit, i mai are înc Pe'mprejur de stânc Voinicei Levini
Cu armele
?
Murgul ca gândul
late
ghintuit,
sut 'o mie
lase-n cale-mi, vie
frate.
Sbii lungi i
^''''')
muc
învelit.
mi
El are,
ploel Cu buza de-oel.
Istui
Gura lui e mare Dar nu «tare. Câi sunt ei? cinci-zeci,
brâu lungit.
'n
Istue pept lat, Lat 'înfurat,
Nu-i primejdios.
lanu Ungurean Vecliiul hooman. Cu barba sburlit, De rele 'nvechit.
Cu brâu
Groase i vânoase,
Unguru-i flos
^^••)
sade prade
i'di'i i-Ai;i'.
seam
brae groase.
Ce
i
sun iat,
duios.
i iat
:
!
42
V.
C
lanii de-odat Tresare i sare zice-n glas mare, «Voi vitejilor^'-') Haraminilor
i
!
Ean
stai 'ascultati,
'armele-apucai,
C
v grbii, v pornii
Curând S-i ieii
în
i
Pe deal
cale
pe
vale,
La La La La La
potica strâmt,
Cu
ap
pod, la hârtop. lunca de plop.
Cu
S
nu
s
mi-1 stricai mi-l legai.
muieri
stricat,
s-i dai, Drumul s-i lsai !» Ungurii pornesc calea-i
Ear
opresc,
zrete grete
cât
Alihu
:
«Voi Voinicilor Haraminilor, !
i
c
har
pornete"^"')
se învârtete
Toi
risipete. Apoi ear purcede îi
Pin cel codru verde.
Murgul
Voi, Voinicilor
Haraminilor eu Mihu sunt. vreu cânt
C
s v
i
Un mândru
cântic
III
se urca.
Eat, mri, eat Mihu de-o-datâ
C
începe pe loc A zice cu foc, începe uor A zice cu dor Un cântic duios Atât de frumos,
c
se
rsun. adun
^^''')
Codrii se trezesc. Frunzile optesc.
Cine v'a mânat Capul v'a mâncat » nici sfârete,
La
— Lsai flintele Lsai lncele
Munii oimii
îi
le
i
Haraminilor Dai cu lncele, Dai cu flintele.
pe obraz
O palm
i
Noaptea lumina Noaptea ca zioa, lanu cum îl vede Din loc se rpede
puin.
Ear vr'un fermecat,
De
clca.
vr'un viteaz
fi
flori
Ci
el
scprâ.
Cântic de voinic Cum n'ai auzit Cât veac ai trit»,
crarea frânt, fântâna lin
De-a
când
Piatra
!
Pintre frunzi sunând Codrii desmierdând.
Deci voi
i
«Voi, Vitejilor,
eu cam auz glas de cobuz
Un
Alecsanuri
Stelele clipesc
i
'n
cale s'opresc!
Ear Ungurii mult Cu drag îl ascult.
i lanu îndat Ca ne-alt dat Glasu-i îmblânzete. Mihului grete. La mas-1 poftete.
POEZII POPULAKE
«Vin'
tu,
Mihu
mi-i trezete 'astfel le grete «Voi, copiilor
Mihule,
Vin Voinicule benchetuim
S
i
:
Haraminilor Care s'ar afla De va ridica
sâ veselim,
!
'apoi amândoi
Ne-om
48
,
lupta noi doi».
Ei cu toi s'adun se pun La
Buzduganul meu
mas
Cât este de greu,
i i
benchetuesc
Durdulia mea
se veselesc
Cât este de grea zalele mele Cât îmi sunt de grele
i
Plotele ciocnesc^') Vesel chiuesc. ^'-*) Dar când au sfârit
De
Acela
Mas
Cine
Nu
•Ungurii se 'ntrec
La
i
s'apuc.
S
lupta lor
c'a pica
mai scula Ear Ungurii toi Lui lanu nepoi
Cu
!
mi se 'nvârtesc. mi se smucesc mi se trântesc
doi zmei, ca lei
paralei,
i^
lei') •)
C
loc se oprete. Pe lanu sucete. Sus îl opintete Jos înc'l izbete 'n genuchi îl pune
i
In
capu-i
rpune.
Ungurii toi Lui lanu nepoi, Stau încremenii
Iar
De moarte
'ngrozii.
fer ferecate.*^)
C
Eat, mri, eat Mihu de-odat
i i
ridice'n spate
«Voi mieilor Haraminilor! Codrul mi-1 lsai, Jugul apucai nu suntei voi. Nu suntei ca noi Oameni de mândrie^) Buni de vitejie. Ci oameni de gloat Buni de sapa lat.»
Stau de mi-i privesc
Ca Ca
se plec
'n
Armele culcate Cu-aur îmbrcate
s'a
Cum Cum Cum
pmânt
zadar se 'ncerc Nici unul nu poate
pe omor.
e
*)
Numele s-i creasc!»
lanu Ungurean, Mihul Moldovean De-o parte se duc,
C
vie ^''^
de-osptat, Vinul de gustat,
La lupt Crunt-e
s
Cu mine-n frie Ca s vitejeasc
benchetuit,
cum
Mihul
'
zice
cel
'ndat
voinic
Cu degitul mic Armele 'i ridic, Pleac pe potic Cu murgul voios Pin codrul frunzos.
i
'n
urm-i vuete
Codrul clocotete De-un mândru cân
!
44
Y.
AlL.Ii:CSANDI4l
De cobuz de
Cântec de voinic. glas de cobuz Dulce la auz,
De-un
Ce
sun
os
frumos
!
NOTE. ^•)
Puna
de frunte
Copila de munte. In
locul acestor
dou
versuri o variant zice
:
Pâuna Vtjel
de codru de lotru înelesul cuvântului Lotru nu e bine cunoscut. Unii pretind band de hoi.
c însemneaz
-) Din cobuz sunând. Cobuzul
e
un instrument 3-^-)
oriental.
Pin codrul Herii.
codru se gsete în ara d6 sus a Moldovii. El a fost mult timp locaul hoilor celor mai vestii. Asemenea a fost i Strunga, i Teiuul în districtul Romanului, i Bordea lîng Iai, i Lunca Mare etc. Acest
*^^)
Ori zeaua te-apas.
In secolul de mijloc oamenii rzboinici precum i caii lor erau coperili de fer, numite zale prin urmare balada lui Mihu se poate precu ar exista de pe epoca Cruciadelor. supune însui caracterul cavaleresc a eroului baladei ne întrete în aceast idee.
cmi c
;
'^)
De
haiduci Levini.
Levent însemneaz viteaz de soiu. Un voinic poate fie de neam bun. ear un Levent trebue
s
"*)
Sade
Ear
la
de ede, precum
mas apte
s
fie
de
neam
prost,
sade.
de epte, provincializm din Moldova. Asemenea se zice ai în loc de ani. cei în loc de ceri, etc. etc. In unele pri a României pronunarea cuvintelor, de i mai puin corect, e mai dulce i chiar mai armonioas. în loc
^'••)
Durda ghintuit.
Puca filte
are deosebite numiri. In localiti durdâ. ^*)
Românul
în loc
munii despre Ardeal
e
numit
flint
i
'n
Unguru-i flos.
de natur cu un spirit de observare ce l'a fcut a puine cuvinte neamurile strine cu care s'a gsit în relaii. Trebue s adogim ins spiritul su este tot odat înnarmat de un ghimpe satiric ce îi arat vârful în multe din zicerile sale. e înzestrat
caracteriza în
c
9*)
Voi vitejilor, Haraminilor !
înelesul cuvântului Haramin este necimoscut.
!
!
POEZII I'OPl I.ARE
45
•
La harfa pornesc.
i*--)
Dup
letopisiele vechi harfa era în timpul rzboaelor începutul luptei^ ceea-ce numesc Francezii escarmotiches d'avant garde. Oastele aveau «hrâi>' sau «hrai» cari fceau atacul dintâi pentru-ca s-1 sileasc, pe duman, a-i desvli puterile. Oamenii însrcinai cu liara erau alei printre cei mai îndrznei i mai iubitori de lupt, de-acolo vine cuvântul liargos pentru-ca exprime un om gata de ceart. hara er i In balada lui Mihnea-Vod i Radul Calomfirescu se vede un joc voinicesc in soiul acelor cunoscute sub numele frances de toiirnoi. Fraii Buzeti i Cpleti zic lui Radu Calomfirescu
s
c
:
în cale i-am eit C'avem dor de harâit.
Noi
î
Hai
]
i
etc. etc. 11*)
Munii
se
la
la
har
voiniceasc
joac rzboiasc,
etc.
rsun,
uiniii se adun. Codrii se trezesc, Frunzile optesc, Stelele clipesc 'n cale s opresc.
i
Tablou sublim de adevrat poezie. Una din
c
cele
mai încânttoare creaii
a închipuirei. Ar crede cineva poetul ce a improvizat balada lui Mihu este acela care a dat nemuritoarei Mioriei, acela care a prefcut Universul într'un templu pentru nunta pstorului Moldovan cu moartea, zicând
via
:
Soarele
i
Preoi, munii mari
luna j
Mi-au inut cununa. Brazi i pltinai I-am avut nuntai.
Pasri lutari,
!
Psrele
i
|
]
1-*)
mii
stele fclii
Vesel chiuesc.
Chiotul face parte din toate serbrile i veseliile Românului la nuni, mese mari este obiceiu a chiui intr'un ton puternic i prelungit. ;
la
hore, la
i-**)
Ca
lei
paralei.
Fiini fantastice care figureaz ades în povestele poporale. In locul acestor
dou
versuri unii
cântrei
zic
:
Ca doi voinicei Puiori de zmei. Alii
schimb compararea i spun Ca
1**)
:
doi negri tauri
i ca doi balauri. Ca s vitejeasc.
Numele s-i creasc
Cântreul care la începutul baladei numia pe Mihu, -vtjel cânt in locul versurilor de mai sus pe aceste urmtoare Ca s vitejeasc :
i
'n
frunzi
s
hoeasc
c'e
lotni»
!
;
46
ALECKAXDRI
Tot acela zice mai departe
C
nu suntei
:
Vrednici de hoie Ci de sap lat de cea lopat.
voi,
Nu
suntei ca noi Buni de haiducie,
Dup
i
mea balada lui Mihu este de preferat aa cum este aicea i cum mi-a cântat'o un vântor de la Bicaz, pe malul Bistriei, anume tefan Nour. — Eroul baladei, e despoiat de nuanele hoiei, i rmâne ideea
prescris
cu nobila figur a unui cavaler din Secolii de mijloc.
ÎNSEMNRI 1)
Puna
de codru
Vtjel de
^)
(Balade.
P.
s
1852).
I.
Voinicei levini Dui dela prini De când erau mici
Tot unguri voinici. Flci buni de mân Voinici scuri de vân. (Balade. P. ^)
C-i
Cu ,
el
s
pas
nu-i
tie
^)
Armele ciocnesc.
'^)
Ca
Armele 'ncrcate La pmânt culcate.
^)
Buni de haiducie Vrednici de hoie. Ci de sap lat i de cea lopat!
(Balade. P.
;
etc.
(Balade. P.
(Balade. P. doi voinicei Puiori de smei. (Balade. P.
^)
1852).
I.
voinic Mihul
Murgule te las Istor brae groase,
versuri în
De am pal nou Cu-n tiu, sau dou.
mri, c-mi are Sbii lucitoare.
-) El,
•')
Mai urmeaz aceste 3
Mnscr. Acdm. «Dac vor
lotru.
(Balade. P.
1852).
I.
L
1852)
I.
1852).
I.
1852).
I.
1852).
XXIV.
TOMA ALIMO Departe,
frate,
Lâng
departe,
murgu-i priponit,
Departe i nici prea foarte Sus, pe esul Nistrului ^) Pe pmântul Turcului
Cu ruul de argint Btut în negru pmânt-'-') i pe iarb cum edea
Colo'n zarea celor culmi, La groapa cu cinci ulmi
Mândr mas-i
;
Ce rsar Ca cinci
dintr'o tulpin frai de la o
mum,
edea Toma Alimo, Boer din ara de
edea Toma
cel
jos
;
vestit
i i
întindea
i veselea din gur-aâ zicea «Inchinare-a i n'am tot
bea
:
cui
!
^*)
Inchinare-a murgului Dar mi-e murgul cam nebun de fug numai bun.
i
!
:
!
POEZII POPULARE
47
Inchinare-a armelor
Pe
Armelor surorilor, Bar i ele-s lemne seci Lemne seci, oele reci
La
Unde-i greu voinicului.
^*)
Inchina-voiu ulmilor Urieii culmilor sunt gata s-mi rspunz Cu freamt voios de frunz,
Toma
-)
i-n vzduh
Cci rpii
furca peptului, încinsul brâului De-asupra buricului
C i
mie
s'or cltina
la
crunt se oeriâ...
Manea 'n scri se 'nepeniâ. Dos la fug i punea. «Alelei
fecior de lele
!
De te-a
s'or închina!»
u
prinde
!
mele
zilele
'n
!
mâna mea.
mai avea
Eat, mri, cum gria
Zile
C'n
departe auziâ Un nechez ce necheziâ se tot apropieâ
cum stâ de cuvânta Maele i le-adunâ, în couri i le bg,
Toma
Pe de-asupra
i
mi se scula, Peste câmpuri se uit i zriâ un hooman i) Pe-un cal negru Dobrogean,
Un
Hoomanul Era
i ^''0
nalt,
un
e
Mane
Domnesc.
cal
pletos^*)
stejar frunzos cel
De-ai
Cum
puteai la tineree!»
sptos
cu
—
Alelei
Alei!
—
Eat coama
i
de-acum
S-i art
i
Ce-am
i
—
Ce ne
!
calci
moiele
i
ne strici fâneele?» Boer Toma Alimo îi da plosca cu vin ro treti. Mane fârtate'*) D-i mâniea dup spate
— S
Ca s bem în jumtate.»^*) Mane cu stânga lua. Cu dreapta se înarma, Paloul din sân scotea
-aa -aa
Toma
Dup Si
Alei
btrânee
pltit la tineree!» iute 'nclecâ. Mane se luâ
murgule
!
murgul meu
!
:
mic. voinic,
La suflarea vântului !» Murgul mic se aterneâ,
Mane Toma
lturi se zrea. turba i rcniâ ^
'n
n'ai
mea
mai avea.
s s
ne'ntâlnim pe loc grim, vorbe vorbe oelite
Stai
Dou Dou
tia
pe mine,
Aterne-te drumului ^^*) Ca i iarba câmpului
bine mi-1 chitiâ mi-1
la
sai
ine bine
te
mereu, mereu striga
«Alelei
bine-1 învârtea
C pe Toma
!
Murgul ochi-i aprindea, Necheziâ i rspundea:
Cu Cu
cojoc mare, mios. cojoc întors pe dos, ^*) cu ghioaga nestrugit, Mumai din topor cioplit. El la Toma 'ncet veniâ din gur-aa'i gria: Alei Toma Alimo Boer din ara de jos,
se 'ncingeâ
murgu-aâ gria murgule mic. dragul meu voinic! putea la btrânee
«
sprinten voinicesc...
cal
Cum
'^j
'ncet
Pltiâ cât un
n'ai
i
!
48
Ar.BCSAMDRl
Ear
Toma-l ajungea
-aa
C
fug
^)
eu murgule-oiu muri Pe tine n'oiu mai sri! Ear când sufletul mi-oiu dâ, Când nu te-oiu mai desmierdâ, Din copit s-i faci sap Lâng ulmi s-mi faci o groap
Jumtatea trupului Cu trei coaste-a negrului Mane 'n dou, jos cdea, Toma, murgului zicea «Alelei murgule mic. :
i
cu dinii
în
taini
!
dragul meu voinic Ochi-mi se painginesc, Norii sus se învârtesc.
Alei
1
Te grbete-alearg,
''''''^^)
C
tia
mi-i
m
ca gândul duci Colo'n zarea celor culmi, La groparia cu cinci ulmi,
bine mi-1 chitiâ
din
s
i
Cu paloile grite!» Mane 'n lturi tot fugi
1
c c c
Ulmii
Frunza Trupul
fugi
s
m'apuci, m'arunci. s'or cltina,
s
s'a
scutura,
mi-a astupa
!»
NOTE, esul Nistrului Pe pmântul Turcului.
Sus, pe
1)
de
in partea Basarabiei -' )
Pmântul
Btut
jos,
ce
purt numele de Bugeac.
pmânt.
in_negru
rile
mnoas.
locuite de români e vestit pentru calitatea sa roade înbelugate. D? E un soiu de pmânt vegetal, negru i gras care aceea românii l-au sanctificat în gândul lor i îi zic sfântul pmânt! el te pmântului hrnete, el te adpostete, el te învelete ! vechii Romani
din
d
d
numele de
mam. •-•^)
Inchinare-a
i
n'am
cui.
din mulumirile românului e de a închin pân a nu bea. Cuvintele la anul dee Dumnezeu ! la asemine închinri sunt: Noroc cu opt boi la plug. etc. cu bine ! voe bun cu belug
Una
s
obinuite
i
*•
Caii din geac. Erau
i
)
Pe-un
un soiu de de soiu ttresc.
cai slbatici
un semn de brbie mândresc de dânsele. Una din
c
sunt luai la oasle, este doaba fireasc a capului.
6*)
Se zice de un
om
e
calitatea lor ca i acei din Bucâmpiile pustii din Dobrogea.
în
nalt, pletos.
în ochii
cele
Cu
cojoc întors
Sil
compus
c
Românilor. Ei
Ie
poart
lungi
mai adânci mâhniri a flcilor ce
disciplina militar
aprins de mânie '*)
Cuvântul frtat
crescui
Hoonionul
Pletele sunt se
negru Dobrogean.
Dobrogea erau cunoscui pentru
j*)
i
cal
i
pe
ii
silete a se
despri de po-
dos.
i-a întors cojocul pe dos.
treti Mane frtate. din cuvintele
fr i
tat i însemneaz bastard.
!
l'Ul'l.J.AKK
Câ
^••)
Adic
s
dearte plosca
Românul
ce are
a
bem
cu
jumtate.
in
bunurile de care
altul
dovad
jumtate. înc o
fiecare pe
împri
el
se
de plcerea
bucur.
Unde-i greu voinicului
^•••)
Adic unde atârn
s
V.)
greutatea armelor purtate
la
pept, în cingtoare.
Aterne-te drumului Ca iarba câmpului
i»^--'^
i
La suflarea vântului.
Icoan vie i admirabil de fuga calului. In toate baladele unde se pomenete de alergri de cai, poeii poporului se întrec în imagini de o sublim frumusee. ii-'i
In
poveti
caii
Feilor-frumoi,
îi
duc?
întreab totdeauna cum s-i
ca vântul ori ca gândul ? Unii din cântrei numesc pe Toma Alimo urmtoarele versuri la finitul baladei
Toma
a lui
Mo .i
adaog
:
«i s câi murgule 'n zori S-mi gseti vr'o dou flori, i la cap i la picioare S-mi sdeti câte o floare.
Nimeni
Una, floare de bujor
Cu pr lung i glbior tii c-mi e frior. Tu s-1 lai ca s te sue
Ce pare
i
c
s
s
i
deprtezi la câmp, la noi, Unde-am nscut amândoi.
i s
nu-i pue
coam i-o pue, s-1 pori, murgule, bine Cum m'ai purtat i pe mine, s-1 primbli aici pe culmi Mâna'n
Ce oprete r.iândra'n loc. Apoi, drag, s-mi nechezi. Apoi
s s
S
arde'n dor.
de busuioc
alta
frâul
Nici pe tine se sue. Iar de-i vedea tu pe jos Un voinic tânr, frumos
te
i
mergi
Tot
la
umbra
istor ulmi!»
ÎNSEMNRI M
i
zrea un
Pe-un Pe-un
voinicel etc.
..
(Balade. P.
I.
*)
In
le
golea
1852)
I.
Drept în dou-1 despica. Apoi Toma se 'ntorce i cu glas de mort zicea
1S52)
'^'iTomu crunt se oereâ...
Toma paloul
couri
cuprindea. (Balade. P. Iar Toma-1 ajungea
•')
negru sprintenel clu dobrogcnesc cal
:
(Mnscr. Ardni.)
XXV.
ROMÂN GRUE GROZOVANUL La coada lalpului Unde fat' zmeoaicele
i'^")
Sus, pe câmpul Nistrului Sub poalele cerului,
W
Al<
ili'i.
—
PcM'zii
|j(i|.uliiri
i i
"')
s'adun zernoaicele, s'adap leoaicele.
!
ALKOANOIU
50
Alulîi;-s
i
frate,
niai
Bugeacul
multe
Corturi mari, corturi mruute Iar iu chiar mijlocul lor
Nal|-se-un cort de covor
Un
rui
d"argint
Par"c-i cort de
Pe co\or cu
ua
''')
înij'jrat
!
Muli Ttari
—
Sub
mortului
Dar
el
cânt
Par'c-ar
i
d
eap
fi
fi
'n
cununie
Iat Mirzcielc
i
C i
hanul
Ia
nuire,
!..
nvlesc
!
:
haniger bogat la sân cu Grue ce, vei face Sufletul ni se'mpace, de când s'au rdicat
F
C
!
s
i'n Bugeac Grue-a intrat Muli Ttari el i-a stricat
i
Ttarce-a vduvit,
Fete mari a btrânii,
Bugeacul
l'a
pustiit.
-')
Tam
s
trecut
')
am fcut
s
duc car la Ca Averile dela voi
noi
:
S
duc car
Cu
copile
Mocneti
Mirzceti i cu roabe Ttreti. Doamne Han btrân Alei Las cel hamger la sân i-mi moarte de Român Nu-mi da moarte de pgân. !
gresc Doamne, Han btrân
Cu
a treia parte.
când
Pod pe dânsul
^'')
cu toate-aa'i
Crâmul
Iar Nistrul
Ttriele
cu
«Alei
i
veselie
^')
Bugeacul pe jumtate
u esc
mas
la
la
ii
i
Bugeac am pustiit De bahmei l'am srcit
nepsare
semn de
Par'c-ar
i
eu sunt puiu de Român nu-mi pas de-un pgân De-i ertare sau de nu-i Tot cu dre|3tul vreu s-i spui de când m"am rdicat i'n Bugeac eu am intrat Muli Ttari, zu i-am stricat Tiitarce-am vduvit, Fete mari am btrân it
i
gtesc,
i
stricat ?
!
,Român Grue Moidovanul-) Care-a srcit pe Hanul. mi-1 eh
mi-ai
i
Ca un mare vinovat. Român Grue Grozovanul
Doi Ttari Doi amar
tu
C
""•')
Român legat i ferecat
Este-un biet Legat strâns
'''')
Doamn.e Han btrân hamger la sân
!
cel
C
cortului
stejarul
Alei
Las
crei.
perii
treia parte !»
Ghirai hanul cel btrân Trage pala dela sân cu glas crunt de pgân Zice lui Grue Român ;
ochi mici ca ochi de ciur. stau toi îngenunchiei
Iar la
jumtate
«Alei,
"*••')
i
j^c
Crâmul a
Grue, viteaz mare! Dela mine- n'ai ertare. Spune 'ncalte-adevrat
legat O
Dar îuuntru cine ede ? Dar in el cine se vede ? Ghirai Hanul cel btrân Cu hamger bogat la sân. Muli ttari stau împrejur
Cu
i
i
mare i rotat i narmzat.
cort
Poleit
Cu
'
d
Las'
i
s
de
suflet
La un Care
m
pop
mrturisesc
s-mi
'-'•')
grijesc
cretinesc
zice din
psaltire
cea sfânt Mnstire, mult sunt eu vinovat, De pcate încrcat; curvit cu sora ta
In
C
Cam
1
)
!
I'OICZII
'am
rpit pe
fiica
ta,
Eat-un negru cam rotund Care soare n'a \'zut De când m-sa l'a fcut. '"-"••
-')
•"^) ucis pe fratc-tim, Viteaz mare cât un leu
'ani
Care-a fost dumanul meu Ghirai Hanul cel btrân
Uit hamgerul
la
!>'
cu glasul oerit Pe loc au i poruncit La Mârzaci de cei mai mari ia cinci-zeci de Ttari Pe Grue s-1 duc'ndat La cea A^nstire nalt
i
II.
purcedea pe Grue mi-1 ducea
cel pop cretinesc, Sfânt cu chipul omenesc,
La
zice din psaltire
afar
!
mi-1 scotea,
Frumuel
înua
mi-l clintiâ
trebuia.
îi
înuâ
mi-1
i-1 înfruâ,^)
i i
pe ochi îl srut pe dânsul s'aruncâ. Trei dezbinuri mi-i dâ, Scântei verzi din ochi îi dâ. de-odat s'artâ Chiar la ua cortului Sub stejarul mortului Ghirai Han cât îl vedea Ofta greu i mi-i zicea «Alei Grue, viteaz mare
c
'''•')
:
!
în
Dela mine
Dou cruci numai fcea, Doamne-ajut! el zicea
nu mi-1 vinzi, nu-1 vinzi la Ungurean,') Nici la Turc arigradean.
Bardn mân apuc într'un lan de grâu uscat. Aman! ei cu toi rcni^'"^')
i
din faa-i toi pcriâ
Dac
videâ
El în
grab
i se
!
videâ
duccâ
Chiar la grajdul Hanului Hanului Ttarului.
Când
la
grajd
el
zriâ?
ce-
Un bahmet ce tot sriâ, Un clu cam ptrrel, Eiâ'n var cincrel. Grue i'n
coam
c'i punea
podele-1 asvârliâ nu-i trebuia
Aa
cal
Dar
colo,
cât colo'n
S S
ertare,
ai
numai
vrei
s
meu
s
te
prinzi
nu-1 vinzi nici la Litean Litean u-i om viclean.
mân
i i
mai dnos de de suflet mai duios. ^'"') El pe negrul de-a avea Tot de nuni mi l'a inea. Eu la dânsul l'oiu vedea Ori la nuni ori la rzboiu
Când ne-om lupt EI c mi l'a drui
c
Sau
De
trei
i
l'oi
ori
noi cu voi.
cumpni
cu venetici
Român Grue cam
i
din
«Alei
!
fund
^*'-
Ci s-1 vinzi la un Român Câ-i om drept i bun stpân
Venetici de câte cinci.»
mi-1 apropieâ,
A'tâna'n
De
Negrul
C
i-n Ttari se arunc Ca un vânt înviforat
'
El
c
nici
cal
!
cea sfânt Adnstire. Dac videa i videâ Grue vreme nu perdea,
*
Aa
i
Ttrimea
Care
)
La el Grue se ducea, Mâna'n coam c-i punea Din loc
sân,
i
i
51
l'iil'lLAlit;
!
"''
'••)
râdea
gur rspundea
:
mri. Han Btrân!
Ori nu tii
c
sunt
Român
?
!
ALKCSAM»i;i
De-s Român, sunt frate bun
Cori ce Iar
i
de de
bahmei
ai
Ca un
nebun
viteaz
cal
^''••)
i
fugari
Bahmei
s s
iui
mîndrzneasc, goneasc.
s s m'ajung
s'alerge
III.
Ghirai Hanul
semn dedea
C
purcedeâ
câmp nemrgenit Cu negar învâlit Pe
mult bine
Sufletul
cel
i
cu troscot coperit. Ttrimea se'nirâ fugând se resfir Câte unul, unul, unul negruor nebunul,
Ci sriâ tot
nu fugiâ, epurete
'alergâ
ogrete
Alei
!
voi,
tot
i O
Fr
^)
fete mari grij de Ttari.
ridic mnstiri i'^) Pentru timp de nvliri Iar pe negrul sprintenel II face frate cu el,
voinicete.
Ttari pgâni.
d
s'arunc
tretin.
i
Vi s'a stâns ziua de mâni 'nnapoi Iat Grue
i
face
i cunun
se fuge tot
lume
împace.
de fin Câte-un tretin de fin
fugiâ, fugiâ,
Nechezând
'n
D
,
Dup
Cum
s i-1
-'-'y
C
Românu-i frate bun Cori ce cal viteaz nebun!
!
pintre voi
NOTE. ^•)
La coada
lalpeu, râu din Basarabia ce se -*)
vars
Fiini fantastice care joc un •^'•=-)
de-argint legat
mare
Parc-i
broura întiiia a baladelor Un cort mare i rotat Mult e mândru naramzat,
De erui
lalpiiliii. in
lacul
numit lalpug.
Unde fat Zenwaicele,
i s'adun
In
!
Cretineaz i^'--) i boteaz
i
Negrior
^'^'''"')
Ca momâi de-a câmpului Apoi Grue se pornete i 'n Moldova se ivete Ca un soare ce 'nclzete înclzete i rodete.
Pe câmpia ast lung.»
Ttrimea
unul câte unul
ie
i din fug v cosete i v taie chip snopete i de-averi v curete i de boal v scutete i v las 'n urma lui
Ttari cruni D-le voe, d-le tire Dup mine se "nire
i
negruor nebunul
cu
V
voinici Ttari,
ai
vânt înviforat
Intr'un lan de grâu uscat r^)
Zmeoaicele.
rol in
cort de
basmele poporului.
împrat
tiprite în Iai
anul 1852, se zice: de mtasâ... Par'c-i cort de "mpârteas.
Cu
la
sfori albe
POEZII POPULAltK
Ghirai Hanul
^*
btrân.
cel
Hanul de Ttari purta denumirea deGhierai, ca un titlu de suveranitate, dup numele celui întiu ef al Ttarilor care a luat Crâmul.
Sub
3--')
stejarul mortului.
Tradiia poporal spune de un copac locuit de sufletul unui om ce fusese spânzurat de crcite lui Ori-cine ardorme la umbra acelui arbore, fcea stejarul mirvisuri de moarte care se împlineau pân în trei zile. Poale tului din balad fie char cel din tradiie.
c
s
Iat AUrzciele
''^•)
i i
'*)
d
Românii
i
cu care se
cu Ttriele.
Mirzacilor i a Ttarilor de gloat. Mirzacii erau de sânge o cast puternic între Ttari. Numele lor er Myrza.
Adic nevestele bnesc i formau
pgân
numele de
gseau
cu glas crunt de la
pgân.
toate neamurile ce nu erau de religia
lui
în lupte.
De balunei
*^-)
Vani srcit.
Babniet sau bahamet. cuvânt de origin ttar, ce denumete caii din Bugeac. O mare parte din Basarabia poart numele de Bugeac, de pe timpul nvlirii Ttarilor în sânul ei, în urma morii lui tefan-Vod. Câmpiile Bugeacului brniau înainte un soiu de cai slbateci ce erau foarte apreuii de Turci i de Ttari. Asemenea i in Dobrogia, malul drept al Dunrei, în cu Basarabia de jos, se gseau herghelii de soiu bun. Caii cei mai buni in.s, cei mai frumoi la fptur i mai spornici la pas, erau caii din Moldova. Cantemir zice în Descrierea Moldovei Turcii au un proverb care pomenete de frumusea tinerilor Persiani i de agerimea cailor Moldoveni. Acei cai erau foarte cutai de Unguri i de Lei pentru remonta cavaleriei. (Dovad la aceasta este urmtorul proverb turcesc: «Agem dilberi. Bogdan
fa
c
i
barghiri mehurdir», adic Frumusea persian dou minuni cunoscute Mnscr. Acdm.). :
— ^
V Las'
s
m
mult
Ia
îndeplinirea datoriilor lor de io*j
Affi
înainte de-a cretini.
muri. Românii in
pe frate-tu mare ca un leu
ucis
Viteaz
Care-a fost
i
moldovenesc sunt
mrturisesc.
Grue vroete s-i mrturiseasc pcatele foarte
calul
dumanul
meu.
Unii din cântrei adaog mult la faptele Iui Grue, dup cursul inspirârei câte odat dup nevoia rimei. Astfel în ediia baladelor din 1852. se ci-
tete urmtoarele
Am~
:
curvit cu sor-ta ucis pe maicâ-ta
'am
'am I
|
Este
tat
ins de presupus
nici
mam
c
pe timpul
Ghirai Hanul ce Grue.
lui
i
am
tiat pe frate-tu ars pe
tat-tu.
er btrân nu mai
avea
nici
\
54
ALECSANDKl
V.
^^*) Aman! ei cu toi rcnea. Aman e strigtul Turcilor i al Ttarilor când ei se Aman însemneaz Graie :
afla
fa
cu un pericol.
!
^-*)
Cei re
vzut
soare n'a
De când masa Vezi nota din balada
l'a
fcut.
Sârb-sarac
lui
Scântei verzi din ochi
'•'••j
îi
d
Caii din baladele i din povestele poporale sunt hrnii cu jratec i scot scântei de foc pe ochi i pe nri când se aprind la fug. A scoate îns scântei verzi însemneaz a simi o durere vie.
S
1^-^ )
nu-l vinzi nici la L-itean,
Litean sau Litfean, locuitor din Litfania. Desele rzboaie ce avur Moldovenii cu Leii, daunele ce ficeau acetia în ar, când nvleau, i numeroasele lor clcri peste tractatele de pace, au dat cuvântului Litf o semnificare foarte
Litf e sinonim de neam
uricioas
Ci s-l vinzi la un Român drept bun stpân,
'^•')
i
C-i om In
ediia baladelor de
1852, cu
la
S
greeal
C
anume
credin.
etc.
urmtoarele
s'au tiprit
versuri.
nu-l vinzi la vr'un Muntean Munteanu-i om viclean.
Adevratul cântic btrânesc, precum l'am satul Bohotinu,
ru i fr
Neculai
Nastasi,
aflat
de
la
pomenete de
un cântre orb din Litfean iar nu de
'Muntean, Venetici de câte cinci.
!'''•)
Galbini de Veneia, ducai mari de câte cinci unul ce se ''^)
Admirabil caracterislic ''^)
Adic,
îi
De-s
Român
Cori
ce cal viteaz nebun.
a
lefi.
sunt frate bun.
Românului de pe timoul
iv
numete
vitejiei.
tae chip snopete.
tae snopuri ca grâul. '^'J-')
Cretineaz
i
boteaz,
etc.
Românii sunt foarte bucuroi de cumîrie judecând dup marele numr loc la serbri de cumtre ce se gsesc în fiecare sat. Ceremonia botezului voioase cu mese mari i cu hore.
d
'f'h
i
ridic tiinstiri Pentru timp de nvliri.
Mnstirile ce se ridicau in timpurile grele ale luptelor noastre cu vecinii, erau destinate a fi i templul lui Dumnezeu i locuri de adpostire pentru btrâni, pentru femei i copii, când nvleau dumanii in ar. De aceea mnstirile aveau ziduri mari ca nite ceti, bate boltite i tainie pentru ascunderea sculelor, i erau mai mult cldite în locuri retrase, prin muni, i în fundul codrilor.
!
i'i>i;/]i
i'oi'L'L.vKi;
ÎNSEMNRI
MCu
feri albe de nitas... Par"c'i cort de'mprteas (Balade. P. I. 1852).
încpstr.
hifau.i
(Balade. P.
!
C
Grozovanul, Moldovanul. •)Doi mereu îl chinuesc.
Dar
cânt
el
fi
la
(Balade. P.
!
(Balade. P. ^)
cnd
Iar Prutul
I.
'am
ucis pe
1S52).
Cum Ci
trecui.
(Balade. P. '^)
:
Mo!dovanu-i ortoman
'n veselie
cununie
185-J).
nu-1 vinzi la vr'un Munlean Munteanu-i om viclean Ci s-1 vinzi la Moldovan...
'-)
Par'c'ar
I.
S
I.
la
(Balade. P.
1852).
maic-ta
câmp de grâu rdic mnstiri
Inlr'un
"am tet pe frate-tu am ars pe tat-tu
)
Si
(Balade. P.
I.
I.
i
Fr
1852).
nu fugea copci mereu srea. se fuge
griji
de
/.
n-iivliri.
(Balade. P.
1852).
1852)
uscat.
I
IS52)
XXVI.
CODREANUL In
Frunzuli de dudul>'^;)
Sau aflat la Mo\ilu De Codreanul cela ru,
-"^•)
C
se primbla prin ponoare,
Pin potice
fr
soare,
Cu saric bocsneasc i cciul urcneasc. Nime s nu mi~l cunoasc. Mult
e
mândru, sprintenei
Cel voinic,
cel
\oiniccll
i tot cat-un cluel Roibule cu prul erei De-a lui Codrean drgule. Alult alearg s'ostenete, Cal pe gându-i nu gsete; Câi
s'artâ. coam-i apuca,
fugari
El de
Peste tufe-i
Dac
C
i
arunc.
vedea i vedea
norocul nu-1 slujea.
baltag se
rezem,
Colea'n vale se ls, Colea'n vale, la strâmtoare Unde trec mocani cu sare-^'"'). Iar în drum cât .se punea,
C'un mocan se întâlnea, i din gur aa-i gria: «Cale bun, mi Muntene!
— Mulemim, — Mi.
Nu
!•
i-e roibul de schimbare? dau chebea din spinare
S-i 'un Un
frate Cod rene Mocan e frioare,
mare plin de sare. mare cu opt boi
car
car
S mergi — Nlu-mi
bogat dela noi? e roibul de schimbare,
Nici 'mi-e roibul de vânzare,
C
cu
mama
roibului
Pltesc valea Oltului, i' de-a vinde i roibul
A —
plti Movileul. Alelei
!
Mocna
drag.
56
ALECSANDUI
De mine
dorul se leag.
.F i
pe dorul
tu
C bun D-mi Cs
e cel
«Mâncâ-te-ar
meu Dumnezeu
La !
pe roibul drgule,
cerc de-i
oimule,
De-i mi-a plcea îmbletul Eu i-oiu dâ i sufletul.»
Mocnaul
se plec,
Codrenau
'nclecâ...
Trei rugini el îi trgea, ^ *) Astfel roibul meu fugiâ... Vile se limpeziâ ^ Se ducea houl râzând. Fugea roibul nechezând, '"')
!
Mocanul
Iar
i
din
plângând
stâ
gur
tot zicând
C
mai
ce te
cioban
faci
viclean
!
i i
Colo
'n
vale la
La anta,
Cu
la
anta,
crâmreas
ochi mari de puic-aleas. se veselete,
Beâ Codrean,
drgostete. gândete. Beâ Codrean i poruncete. Iar crâmariu 'nglbinete se
Codrenele Te vezi de pe sprincenele eti fctor de rele.')
i
de plat
Codrene înapoi
i
porunca-i împlinete.
«Alelei
!
mi
!
C
V^in'
D-mi
încale cei opt boi, Câiva bani de cheltueal chebea de primineal.
i
—
f
Ba-i
Zi c'ai cinstit
C
In
mi
mocan, pe Codrean
cruce,
de-oiu veni înapoi de car cu opt boi
loc
«Mi,
nici
bdi, mi crâmar
Ad-o plosc
i
una de Odobeti mai treti vrei Plotele Codrean luâ La oblânc le anina,
s
Dac
Crâmria
i
De-asupra Copoului, ^) Colea 'n rediul Breazului
cu roibul iar pleca cu roibul se lâsâ
Locaul El la
II.
viteazului,
umbr
Se urca Se urc
de voe
alun
bun
deal la stân.
De potir
i
chiuia...
Dar potira-1 urmriâ, Potir Arnueasc ^'=") Cu earb vântoreasc, nu greeasc Unde-a dâ
c
Codrena
îl
din
!
se
fcea
Codrena
:
Plosca
pricepea
gur-aâ
'i
nici
gândiâ
!
s
foc se întindea,
Bolnvior
i
frigeâ.
Mas mândr-i întindea, i mânca, beâ, veselia,
;
în
Toi ciobanii c fugiâ Numai unul rmânea^
Lâng
"^l
se punea,
Cârlanu 'ntreg i-1
Frunz verde Codrena cu
!»
sruta.
i i
s'au dus, s'au dus, s'au dus
!
de Cotnar
i-oiu dâ nite pumni sgârcii"') De i-or prea bani gsii.» ^) Pân' ce soarele-au apus.
!
i-oiu trage-un eartagan De-i sri ca un oldan Scoal' de-mi alege-un cârlan, Cârlna dela Ispas "*•=") Tinerel, rotund i gras.» El cârlanul i-1 lu. La ciochine i-1 lega cu roibul iar pleca cu roibul se lsa
Cu anta
:
lupii
zicea
:
la
cât o vedea gur-aduceâ,
Iar ''potira-i
tot zicea
I !
•)
:
1
!
:
l'OEZIl
«D-te, Codrene, nu te ducem
S
Codrena
le
i.AKK
La Domnul
legat
i
stricat.»
rspundea
:
«Mielu-i gras, ploscua-i grea, niscaiva frai. Iat masa i mâncai!»^"'-')
De suntei
Arnuii
l'ol'l
se isbiâ,
la
Ilie.
^"")
duc într'un .divan
mi-1
Unde Domnul cu caftan i pe cap cu gugiuman
St culcat pe-un buzdugan Lâng' un grec arigradean. «Mi Codrene, voinicele.
— Domnule,
Plumbii din carne-i scotea,
Jur pe maica Precista,
Cu
Eu
durda-i încrca
ei
i
din «Alelei
gur-a tâlhari
!
s v
Cum
strig
pgâni
!
o dau la câni, de-atâta suntei buni !» Apoi durda-i întindea i-n plin durda lui pOcniâ. Potiraii jos cdea,
C
In Iar
sânge se vârcoliâ. Leonti-Arnutul.
Inghii-1-ar
pmântul
Nasturi de-argint
De 'ncrcâ
i
'n
o
c
!
scotea'^''')
uanea
Codrean o
''^-
°)
slobozia,
Pe Codrena mi-1 râniâ meu turb,
durd
în
ar
hoit
ai
!
cretini n'am omorât
Averile-i
Cu
?
Mria-ta
doi
voinicit,
întâlniam
de-1
împriam. cai de-1 apucam
Unu-i dam, unu-i luam.
bgm
Mâna-n pung de-i Jumtate-o deertam. Unde vedeam sracul, îmi ascundeam baltagul,
'^)
i-i dam bani de cheltuial haine de primeneal. '^'')
i
unde zriam grecul Mult îmi ardea sufletul
Iar
Pân' ce-i reteziam capul cap mâna c-i puneam
V'oinicelul In
Cât
Cât în ar-am Vre-un cretin
:
^^')
Spune tu Domniei mele. Muli cretini ai omorât
Armele de foc scotea i 'n Codrean le slobozia... Peptul lui Codrean sriâ Iar el rnile-i strângea, !
!
In
La
se rezema.
pmânt
îl
Cpâna i-o i la corbi o
Baltagul i-1 ridica. In Leonti-1 repeziâ capul îi retezeâ. Capul de-a dura sriâ. Sângele bolborosiâ.
aduceam,
tiam giuruiam
!»
i
Cel grec mândru, coroiat, Ce edea cu Domnu 'n sfat.
Trupul mtnii fcea. Dar Codreanul tot slbiâ, Pe genunchi bietul cdea,
La
In
palme
i
potira mi-1 prindea,
Pe Codrean
fa
i
din
gur-aa gria
«(De-a mai
se sprijiniâ.
cât 1-auziâ,
'nglbeniâ, Pe covor îngenunchiâ se
fi
Codrean
Legâ-s'ar moartea de ea
!
Domnule, Mria-ta Pe Codreanul nu-1
C
III.
Frunz
verde de
mcie,
Pe Codreanu-1 duc
la
vr'o
îmi scoate grecii din ar")
Ei,
i i
!
ierta.
capul i-a mânca foc târgului i-a dâ pe Doamna i-a fur». el
var
:
:
:)S
Ai-Et'SAM>i:i
V.
Domnul c s spârioâ, Semn clului fcea.
De butuc c-1 i
^
Iar
Codreanu
Priceputul
i
«Alelei! tâlhari
pricej:)utul,
Cum
:
!
ei
!
''^'•')
s
ms m
i
s
m
Din gura popii Macare !» Domnul pe gânduri cdea,
Semn Armaului fcea; Porile se deschidea, iar Codreanu 'n gândul sau Zicea: bun c Dumnezeu !
«Domnule, Avaria ta! Ean deschide-i fereasta.
S ne videm feele S ne-auzim S Doamne, s bine vrednic pentru C ca mine!» S omori vorbele.
tii
tii,
tine
nu-i-
voinici
-'''")
Domnul faa i-aprindea Grecu
beciuri s'ascundea.
'n
Curtenii cu toi srea. Poarta curei închidea. Codrena dac videâ
Paloul i-1 zinghenia i de-odat chiuia
^'•'''•)
:
«Alelei
De-a
Unde
Frunz
aa
i i
viaa î-or scurt.
Grecu-i fiar dumnoas, Grecu-i limb veninoas, Grecu-i boal lipicioas Ce ptrunde pân' la oas Iar de vrei tu rhor eu. Mai lungete veacul meu, 'mpac cu Dumnezeu. Las' mrturisesc, gtesc. De moarte s'ascult slujba cea mare
S
;
pgâni
o dau la câni de-atâta suntei buni!» zicea fcea, Potira mcelrea la curte se 'ntorce "n glas mare-aâ zicea
C
Semnul Domnului zriâ i din gur-aa gria «Domnule, Mria-ta Tu pe greci nu asculta,
C
s v
Cum
i pitul.
trântiâ,
butucul deschidea
!
cal roibule.
lui
Codrean drgule
S-mi mai scapi tu zilele!» Eat roibu-1 auziâ, Eat roibul necheziâ.
verde de bujor; 'n pridvor
La biseric
De
Sta Codreanul frior Cu butucul de picior.
La glas de stpân venea. Venea vesel ne'nuat
Popa
slujbele-i
^ ''•)
Zbura
Codrena Pe
el
ne'nfrânat
vesel pe
Narea'n vânt
Printe, sfinia ta!
smunciâ.
esle se
la
Ne'nuat i
cetiâ,
De moarte mi-1 pregtiâ. Codrena se umiliâ i popei gemând zicea <•
pmânt
i coama
n vânt.
se 'nveseliâ
iute se-asvârliâ,
Mai desleag-mi pe dreapta
Printre glonuri viu trecea.
S-mi S-mi
Zid de 'peatr nalt
Ca
s
fac cruce cu dânsa. fac cruce,
mor
s
m
'nchin
ca un cretin». Popa dreapta-i deslegâ El în sân mâna-i bga Dalb de nalos scotea ')
c
!
eti, voinicule,
i, srind,
aâ
srea
zicea
:
«Rmâi, Doamne, pe Domnie, duc în haiducie Eu Rmâi, Doamne, sntos
m
C
tu
!
\rednic nu mi-ai
fost.
l'Ol'LLAliK
l'OEZli
lliea,
C
i
rmâi
nici
nici
Roibul sare zid in loc Scoate voinicul din foc. Codrul frunza-i îndesete Pe voinic îl mistuete,
cu bine
nu eti de mine eu nu sunt de tine !» tu
Scpatu-mi-au voinicul
Rmânei
!
Eu rn 'nchin cu cânticul, Ca codrul cu freamtul Ca roibul cu umbletul,
în
veselie,
Ca Codreanu "n haiducie i-mi facei parte i mie.'"'-')
NOTE. Friuiznli de diidii.
^'')
Cele mai multe dintre cânticele poporaie încep cu "frunz verde». Aceasta provine din iubirea Românului pentru natura înverzit. Primvara cu ceriul ei albastru, cu dulcea sa cldur, cu însufleirea ce ea aduce lumei amorit de viforele ernii, nate în inima Românului doruri tainice, porniri entusiaste care îl fac a uit suferinele trecutului i a vis zile de iubire, de vitejie. Lui ii place, când vine primvara cea verzie, a se întinde pe iarb, a se rtci prin lunci i codri, a cânta i a pocni din frunze, a se sclda în lumina soarelui i în aerul parfumat al câmpului. Frunza cea nou îi insufl cântice pline de o melancolie adânc, ce esprim jalea unui trecut de mrire, i aspirarea
ctr
un
viitor
mre.
Frunza verde ce încunun cânticele poporale serv tot-odat de caracteristic cântecului. Astfel, când subiectul este eroic, când el cuprinde faptele unui vileaz, poetul alege frunzele de arbori sau de flori ce sunt in potrivire cu puterea, i cu tinerea, precum frunza de stejar, frunza de brad, frunza de bujor, cci voinicii baladelor sunt nali ca bradul, tari ca stejarul, i rumeni ca bujorul. Cânticele de iubire se încep cu frunzele de lcrimioar, de sulcin, de busuioc, pentru-c aceste flori, dup crederea poporului, au o menire frmectoare. Când e cânticul de durere sau de moarte, el prefer frunzele de mrcin, de ijiohor, etc. în legendele i in baladele unde figureaz copile frumoase, aceste sunt întovrite de cele mai gingae iiori ale câmpiilor, poetul le încunun cu ghirlande mirositoare de frunzi de viorele, de trandafiri, de micunele, (de ruj, de topora, Mnscr. Aed.) etc, i astfel se poate cunoate subiectul unui cântic chiar de la cel întâiu vers. Românii dovedesc prin aceast form poetic ale impro\izrilor lor, o i mai strâns rudire cu fraii lor din Italia, cci în cânticele populare ale Um-
—
—
brilor, ale Ligurilor,
prin floare.
De pild
ale Picenilor,
i
Piemontezilor, frunza e
ale
:
Fior de viole Li votri ochietti furono le straie Che fece la ferita che mi dole. etc. Fior di cerasa siepe de mortella e roa Io la vorre siepa 'la vostra casa.
E d'una
Fior di mela
Vattene a casa che
Mamma
ti
chiama
mamma
e Io
ti
eh iama
mio core pena.
înlocuit
:
•j"
lin
ALECSA.NDIU
V.
manuscrisul Academiei mai urmeaz-)
Ha
Fior di narciso ii tuo bel volto e ne
visto
E sono
fui preso,
stato anch'io nel paradiso.
Fior de pere L'o arrivato a quell'albero ch'amavo, L'ho colta quella roa ch'io volevo.
Fiore deliorno luna la met dell'anno Voi, bellina, lucete notte e giorno.
Luce
la
Fior di candito
Fe
Io voglio
Tu
resti
ammazia linnamorato
vedovella ed io bandito. etc, etc.
-•) S'aii aflat la
Ora
Movilii.
vechiu din Basarabia pe malul Nistrului. ^•)
Mocanii de
Ia
Mocani cu
U/ide trec
ar
i
herghelii întregi de cai. la hotare. *••)
Adic îl lovi de ginit a paloului.
trei
^'•)
Trei rugini el
cu
ori
Astfel
Vile
"^^ )
De
vrjit. ^')
ii
trgea
varga ruginit a pustei, sau cu muchea ru-
murgul meu
fitgiâ...
se limpezea.
Imagin minunat de repezimea
Ban gsit, ban
pân
i astzi, cu carele lor mari trasporturi de sare i de mrfuri pin
munte, fac din vechime
înhmate de
sare.
i-or
calului.
prea
boni gsii.
Comoar gsit,
Cârlna
belea nesfârit, pro\erburi.
dela Ispas.
Din ziua Ispasului începe a se tia miei pentru hrana poporului. De-acolo Primvara vede mai vine zictoarea prin care cat a se mângâia btrânii multe piei de miel decât de oi. :
^) De-asupra Copoului. Copoul
tei
e
un câmp frumos in captul lailor, locul de plimbare a socieDincolo de acest câmp se gsete rediu! Breazului.
fostei capital.
'•**)
Potir Arnueasc.
fost mult timp în serviciul Domnilor i ai boerilor. La înformau o gard domneasc îmbrcat numai în haine cusute cu
Arnuii au ce[iut ei
urm
ei fur întrebuinai de Agie ca potirai in contra hoilor Mai pe ce ineau drumurile. Unul din efii lor cei mai vestii a fost Bimbaa-Sava.
fir.
i'oiy/Ai
In fine
rad
la
Poi'ULAKi-:
de când cu formarea miliiei române, ei au unii din boeri. Meseria lor consist numai
i
nite arsenaluri
a
figur 1*^*)
astfel
liL
rmas
ca slugi
întru a
fi
de
pa-
înarmai ca
din dreptul caletelor.
i
Iat masa
mâncai.
Rspuns caracteristic al unuia din cele mai nobile obiceiuri române, obiîntins i zice ceiul ospeiei. Ori când vede cineva o Stpânul mesii rspunde: Poftim Ia dânsa!
mas
•i*)
c
Poporul crede poate strbate.
-
Puc
12*)
c
Nasturi de-argint
sunt
zale vrjite pe
i
:
Mas bun
!
scotea.
care numai
glonul de argint^
le
'ncrcâ o iianea.
lung Arnueasc. i'-=-)
La Domnul
c
balada Este de prezumat XVII secol, 1666.
Iliea.
la
pomenete de
Ale.xandru Iliea care a domnit
in al
i^---)
Lâng un grec rigrdean.
Adic ,ii,Tec din Fanar, unul din acei intrigani servili cari au sdit în inimile Românului ur i dispre în contra grecilor, atât prin bântuirile ce au cauzat rei în timp de mai mult de un secol, cât i piin conruperea moravurilor ce au lsat în urma lor !
^^^•)
A
i
haine de prinieneal.
haine nou este un prilej de a primi urri de fericire i le pori partea cunotinelor i a neamurilor. Acetia zic
se primeni in
sntate din sntos i voios
de
:
s
!
iG:ir)
Grecu-i
Ce ptrunde
boal
lipicioas.
pâii' la
oas.
Aceste versuri aduc aminte pe cele din Eneidc^: Timeo Danaos et do/ia O vili, o superbi, ma infami semferentes ; i pe acel al poetului Italian pre. Inii dintre cântrei pomenete de Turc în loc de grec, i prin urmare :
Codrean
zice
:
Domnule, Mria- ta Pe strini nu-i ascult, Vezi partea
I
a baladelor, ediia din ^"^''j
Cu butucul de
etc,
1852. picior.
Pedeapsa butucului obinuit în Orient, se aplica culpailor chiar Ia Romani. Intre ruinele oraului Pompeia, s'au gsit într'o închisoare osuminlele a doi oameni, prinse într'un mare butuc de bronz. '^•)
Adic
i
Domnul faa-i
se cuprinse obrazul de
roaa
aprindea. mâniei.
Ai,fc:i>iAM»ia
(i-J
1!);;:)
Adic
cerca
Paloul i-l cu
ascuilul
zinglwiu'a.
s
unghiea ca
încredineze de
se
sun
a
amni
ruginit sau oelit. '-"•^ )
i-mi facei
i
parte
mic.
Unele din balade se termin cu o urare adresat asculttorilor. Strmoii auz cântece de vitejie, i la mesele lor aduceau cântrei notri iubeau ce le spuneau faptele Domnilor vechi. Cântarea acelor poezii se tcea intr'un mod recitativ. Balada se zicea. Astfel mi-a zis mie balada lui Codrean, orbul din Bohotin, Neculai Nastasi.
s
ÎNSEMNRI 1)
C-mi este fctor de rele Dumanul zilelor mele
in
^)
puc
mi-i ascundea.
(Balade
P
I,
1862)
(Mnscr. Acdin.)
-)i-oi
De '')
^)
d
ti-or
nite pumni sgârcii
prea
bani cioplii. (Balade. P. 1. IS52)
i
cinci
ii
dam.
(Balade. P.
I.
1852).
c
gur
plosca punea Si mai tare 'nvesele. (Balade. P.
zece de-1 prindeam, cinci
')Dalb de pluel scotea, mi-1 trântea. i-n butuc
Locaul Codreanului. La
Cu lei Luam
^)
De rugin I.
i-l tergea...
(Balade. P.
IS32)
I.
1852)
XXVII.
VIDRA Ce
i Frunza verde pclitii. Pe cel deal pe cea colni Plimba-mi-se-o
Cu
ctni.
Cu
doi bani în pungulia. cu doi în buzunar doi-sprece lutari,
i
cu
i
,
doi, trei
cluei
Do
s'a lsat de popie de sfânta leturghie
s'a dat în
i i
lutarii cânta, se rsuna.
Câmpii de
încrcai de glbinei.
Când
fii
cu dânsa se afl, Tot pe lun se primbla Stoian oimul, pop vechiu' Cu potcapul pe urechi,
Popa
se
Iar
haiducie.
de mijloc o inea. Lâng peptu-i o strângea i mereu o desmierdâ mereu o srut. E!
ctr diminea, spla pe fa,
Barb neagr La baltagu-i
i
pieptna, se 'nchinâ
pe Vidra mi-o trezia
'
i'oiozil
i
uur-aa'i gria M
din
:
l'(iPL'l,AliI':
i
aa
Stoian
gria
:
mândrua mea
«tii tu, Vidro, ce-am gândit, tii tu ce m'am socotit?
De când eu mi te-am
Suflec mânice
Nici un
largi
i
'mpletete la colaci-'') colaci mari de doi saci Pentru cumnatei burlaci, 'un covrig de un meriic Pentru cumnatei mai mic. Apoi haidei amândoi
F
Cu
cotiga cu doi boi Peste codri peste muni
La
socri
cei
cam cruni».
la
!
cântic n'ai cântat.
Cânt-i, mândro,
cântecul,
C
mi-e drag ca sufletul. frate, dragul meu Alei cânt eu Nu mai pofti S-i cânt cântic haiducesc Cu viers dulce femcesc. Eu dac i l'oiu cânt. Apele s'or tulbur. Brazii mi s"or scutur.
—
!
!
s
i
drum plec,
pe noi ne-a 'ntâmpinâ
Punaul
codrilor,
urc i mereu boii 'ndemn «Hi Ple\'an, hi Bourean, Juncnai de-a lui Stoian».
Voinicul voinicilor.
Opintiâ boii mereu Opintiâ i sufl greu,
Eu
Sus,
la
munte, se
:
i i
cotiga
scâri
Iubitul nevestelor,
Drglaul
— Las' s i I-oi
c
fetelor.
vie
l'oiu
c
nu-mi pas'-)
pofti
la
dâ
trei
baltagi
Puse Vidra a cânt. Codrii a se
nevzut, popa se opri
se face
Stoian
de prânz
el
poposiâ
mijlocul codrului Unde-i larg voinicului,
In
poiana înflorit
Cu frunzri acoperit Unde iarba se 'mpletete i-n vârf se gitnete. Vidra
i Cu
hran poman»
calea se'ngreui.
i
în
mas
de-a mai vrea alt
Ear pe când soarele-i sus. Pe când oimul st ascuns. Pe când umbra e sczut
i
'
luat
Munii mi s'or cltin, Vile or rsun
11.
Amândoi
«Oliolio
la
mas c 'ntindeâ. mas c edea
Stoian alturea.
Ei prânziâ
i
De nime grij
veselia
n'aveâ,
Dar pcatul mi-i ptea, Pe Stoian îl zdriâ
III.
detept.
Apele-a se tulbur, Brazii a se scutur.
Munii
a se
cltin
rsun. i de-o dat ^'art Punaul codrilor,
Vile-a se
Voinicul voinicilor «Hei Stoiene, barbarie :
!
Ce
i De
te-ai lsat de poj^ie de sfânta leturghie
te-ai
Ce ne
dat în
haidiicie
!
poenele ne pati fânaele ? Pune? Ce poene, nebune ? Ce fanai calci
i
—
',
mi mi
!
64
ALECSANDRI
V.
pmântul
Docir
tu
Nici al
al
nici
i
tu,
al
meu ''}
Stoiene, barbarie, !
cat-apoi de seam. juncanii nu-i dau eu
îi
— Ba,
C
mi
i-au dat
m scoat — D-mi
S
Dumnezeu
vam
i
—
Ca
s
in cas cu
— D-mi i
îi
— Eu
baltagul
s-i dau
d
tu
de
vam
seam. eu
baltagul,
?
Vin' de-1 iea tu, ftul meu. De i-e sufletu "ndrzne.
Cât i-e graiul de
sume
!»
se
la
lupt
Zi de
var
Când Când
în la
el
ce
fcea
pân' în sear.
mi se 'nvârtiâ, vale s'aduceâ, loc
Niciunul nu dovediâ Dar Stoian mereu slbiâ, Brâul lui se descingea •'"•"). «Vidro, puiculia mea Vin' de-mi strânge brâul meu, !
c mi-1 isbiâ, Cât pmântul despica, Pân' în brâu c mi-1 bgâ^'^). i
pmânt
'n
Baltag-apoi ridica Capul lui zbura; Trupul pe brânci se pleca Lui Stoian se închina. Ear Stoian se întorcea, La Vidra 'ncet se ducea.
Ca un arpe Vidra Ochii Ochii
nici 'n
c
otrvit. se clintiâ,
ochii lui intiâ.
ctâ brbtete ptrundea femeete Stoian popa mi-i zicea «Vidro fa, nevast reâ Când de moarte luptam i pe tine te rugam vii iute lâng mine Ca s-mi strângi brâul mai bine, De brbat nu i-a fost mil. De pcat nu i-a fost si' i cu glas dulce, fresc
i
:
!
Zis-ai cuvânt
C
Ta cu dânsul
Aa
—
dumnesc
:
te-i Iubi.
este Vidro fa ?
Aa-i, Stoiene, aa! zis'o "inc-o mai zic mi-e drag cine-i voinic
Am
Ear
Ajutor dela muiere. tii tu, Vidro, cc-am gândit tii tu ce m'am socotii?
Vidra mi-i priviâ, Ochiori-i strluciâ, Inimioara-i se btea, guria-i rspundea: «Ba, nu, nu frate. \i-i lupta pe dreptate,
C
bdi
C
De
:
i
ori-care-a birui
Aprâ-te-ar Dumnezeu, C-mi slbesc puterile. Mi se duc averile!»
i
I
c-1 aducea,
S
apucar luar
s
i
Pun
m
IV.
Ei de brâe
fcea
Pe
Se ducea posomorât, De gânduri negre muncit
ea.
cat-apoi de
i
Pun
dela greu.
pe Vidra ta de îi cat-apoi de seam. Ba, pe Vidra nu i-oiu Pân' ce capul sus mi-a st mi-a dat'o soacra mea
C
iubi»,
Stoean popa s'aprindeâ
Vorb mult srcie D-mi -juncanii ti drept vam
i
oricare-a birui
Eu cu dânsul m'oiu
Dumnezeu.
Ci-i tot a lui
— Hei,
iiu-i
nu-i,
se
lupt fr-a
—
Ast var am
cere ?
cosit
Vr'o cinci cli de le-am cldit, Patru mi le-am vârfuit.
I
u
I'OI'ULAIJIO
l'OliZll
;:ar
unei vârf a
Cu
potcapul pe urechi Unde-i Vidra cea frui;noas Fata noastr cea voioas ? Eu pe Vidra mi-am lsat Intr'un codru deprtat
lipsit.
i
mi-am pus în gândul meu S-i fac vârf cu capul tu.
—
—
Eat
capul de mi-1 tae Ca s-1 pui tu vârf la clae te 'nva dela mine mori cum se cuvine!» Ca Crunt Stoian se repeziâ capul îi reteza,
i
•
Hotrând moiele 'aezând momâele Cu capul i âele».
s
i i i
âjele-i le
câmp
pe
Bine vorba nu sfâriâ,"*) Pe loc cerul s'aprindeâ trei fulgeri rpcziâ. Pe Stoian popa-1 lo\iâ,
tia le
(i.')
'mprlieâ
i
:
Apoi singur purcedeâ, La socrii lui se ducea «Hei Stoiene, pop vechi
In
N
(3
T
cenuc-1 prefcea
:
E.
'h Stoian, oimul,
pop
vecliiu.
Acest Stoian care, dup cum zice balada, s'a lsat de popie i de sfânta leturgliie de s'a dat în haiducie, nu a fost singurul ho eit din sânul clerului un alt voinic de drumul mare anume Andrei Pe la 1820 s'a mai ivit in Dai copii Popa, care când se întâlnea cu potera, striga la tovarii lui in numele Domnului ! El a hoit mai muli ani btându-i joc de domnia lui Suu, dar în fine a fost ucis în lupt de viteazul Mihai Cozoni care prinz pe Andrei viu sau mort. Vezi în primise ordin de la ca
ar
:
s
Vod
„Doine
i
d
i
Lcrmioare" balada -*)
A
i
lui
Andrei Popa.
'mpletete la colaci.
a primi colaci este una din vechile datini ale rii. In toate împrejurrile cele mai însemnate a vieii omului, la natere, la botez, la înmormântare colacii nu lipsesc, i iau proporii de mrime potrivit cu starea
omului.
Când
se
nate un
copil
i
se
boteaz, prinii duc colaci naului i acesta
druete La
pân
d
mâna. finului sau finei ceia ce-i înmormântri se fac colaci mari ce întovresc pe mort,
cu
pomp,
mormânt, i acolo sunt împrii la sraci. Cuvântul de colaci a ajuns cu vremea a fi sinonim de prezent, plocon. Aa, locuitorii de la ar au obicei a merge la stpânii moiilor cu colaci li
la
zile
îns acei colaci poame i miei.
mari,
de miere,
sunt reprezentai prin
ou,
pui de gini, faguri
In ajunul Sf. Vasile, copiii i flcii plec pe la casele oamenilor ca i^ fac urri de anul nou; ei se numesc atunci colieri ce merg cu colinda pin sat. Iat una din acele urri, numite plugul, ce obinuit se zice în ajunul Sf. \'asile, împreunând cuvintele cu sunet de telinc i cu ciocniri de fere de plug.
Urare cu plugul.
A
ho!
A
hol plugul badeicul2boi Boi bourei In coad cu dalbei. In frunte intai.
Mânai .-T'
In coarne 'nferai. Pe pânteci blani. Pe spate plvani.
Fiecare de câte cinci ani.
mâi, hi,
hi
!
!
Sau apucat de arat Zi de var
Badea cu'n pluy bine 'nipnal,
i
cu fer ferecat Tras de bdi bourci Voinicei ca nite zmei tot
La lun.
Ia
;
AL15Cî«ANl)IlI
V.
()()
:
!
.
Pân'
sar. hi, hi
în
Mânai mi,
sptmân
s'a
dus Badea
s
vaz
rsrit, dar era
griul de-i
de secerat.
Badea
l'a
girezi
in
Apoi
Cu
l'a
Cu
scerat, l'a
trierat
roibul, cu
murgul
Dar hoaa de moar,
var
negrul, cu surul multe car-a 'ncrcat
i i
adunat
moara din
la
ptea brândue
ce
vale-a plecat
mi, hi, hi
.Mânai
pe costie, dacâ-a
!
vzut aa
po-
mare,
i
strig mereu strig Na, morica, na, na, na
Puse coada pe spinare i fugi spre lunca mare. Iar
morariul
Alerg
ca
Moara
meter bun
i
un nebun
Mânai mi, Iar lelea
Morâri,
bun
meterit, sulecf.nd
i>e
cu cojie. Prinse moara de cosie. apuc de clcâiu 'o puse pe cptiu.
o
bdica! i
s'a
»
cmar,
|
Tras-au unul mare'n valr. Un colac, rotund, frumos.
scos o sit de-afar, i-i prii c-i prea rar. Ea s'a dus iar in cmala scos o sit deas Tot cu firuri de mtase Mânai mi, hi, h.i!
Alb ca faa lui Hris'.os, i mi l'a rupt drept in
i
Ca
s
ni-1
|
dou
dee tot nou...
urat am mai ur Dar ne temem ca 'nserâ. i-s crrile 'ncurcate,
i
i i
ho! plugul badci cu 12
îat-ne sosii versiiii
ia
noi.
în cel
A'ât,i
Câte pae sus pe cas. Atâia gaJbini pe ma?,
Atâte.i vaci a fta.
cuptor
mândri gonitori. Câte fire in mania
cnuliii nou.
nou cu fericire dorim i cu 'nflorirc.
.Anul
Ca Ca !n
i
^, '
:
Acum i pân murim
Urare de dimincu'a
b(
-
Câi crbuni
doiim
I
casele deprtate.
A ho! A
mai adaog i urmtoarele
V
f
De
Frâmânlat-au 'au dospit cuptoriul la umplut, colacii au crescut. Apoi lelea c'o lopat
v
i catrin
h.i
dv.i in
A
suflet
m.ânici
i
Mânai mi, hi,
Unii
tot fugea.
Lovi c'un ciocan în sele De o dete pe msele; Atunci moara s'a pornit Roile i le-a 'nvârtit pe loc a mcinat Tot grâul cel scerat.
Cu trie,
Noi din
hodorogea
ap
hi!
l:i,
Lu un cojoc r.iios. dos i mi-1 îmbrc
S'a sculat apoi nevasta
tot
prin
merii p'.-ii
mijlocul verii.
l'OlC/Ai
''
POia^i.AJili;
Brâi'.l i se
)
descingea
Românii au obicei a-i strânge mijlocul cu brac de lân chingi
roii, sau cu cu bumbi de alam. Ei pretind puterea cu atât mai marc cu cât elele sunt mai strâns legate cu cinga-
late
omului
e
de
c
intuite
pele,
loarea ^••)
Pân
brâu
'n
c
mi-l
bsA
poporale când Zmeii se apuc a lupiâ dreapt cu fei-logoZmeii trântesc pe dumanii lor astfel de tare c-i bag in pmânt ia genuclii, apoi feii-frumoi, la rândul lor, bag pe Zmei în pmânt
In povestele feii.
pân pân
brâu, etc.
la
Balada lui Stoian are Codrilor. Ele mi-au fost
anume Didic, i poate
asemnare
amândou
c
unele pasagiuri cu acea a Punaukn cântate de un lutar din satul Mirceti,
in
au acela autor.
ÎNSEMNRI )
Si din
gur-a
graiâ.
(Balade P. ')
Ca
La icoane se nchinâ Armele 'n brâu ii punea 1853).
II.
îi
fi
C
De
se
teme chiar
I
—
oiu vrea eu.
1853).
(Balade. P.
II.
1853)
Hei, Stolne, barbarie!
Vorba-
mult srcie,
D-mi
pe Vidra
i
II.
cum
paloul tu de vam 'apoi îi cat de sam. S-i dau paloul chiar eu ? Vin de-1 ia, ftul meu, De-i e braul îndrzne Cât i-i graiul de sume
—
;
Saîaii".
(Balade P.
zboare
— D-mi
;
n'ai
ea.
C
grij pentru line tu lâng mine fric pentru mine
Cât oiu fi eu lâng tine eu sunt popa Sîoian
iu cas cu
?
S
Nici n'ai grij, nici n'ai fric. n'ai
s
— D-mi pe murgul tu de vam 'apoi ii cat de sam. — S-i dau ie murgul meu Ba Pune, nici nu vreu. mi To dat socru-meu
Auric, drgulic
S Cât S
:
ta
de
'M
vam
cat-apoi de sam. dafi ie pe Vidra ? Ba pe Vidra nu i-oi d. mi-a dat-o soacr -mea
Bine vorba nu sfâriâ Cerul neted se roia, Fulgerile s'aprindeâ
ii
— S-i
Din senin Pe Stoian
C
ele îl
cdea
ucidea.
(Mnscr. Acdm).
XXVIII.
SÂRB-SRAC Plimb-mi-se Sârb-Srac
I.
Pe-un
cal
i
negru din Bugeac,
Pe'n mijloc de arigrad,
Voinicel
La cimeaua
Dar srac ca
lui
Murad
sprintenel vai
de
el!
;
(38
Cu Cu
V.
saia
îmbirat,
ah ari
Azi e Miercuri, mâni e Joi,
de ciorc lat, galbini luat. de mtase,
Cotul cinci
Cu
ALEC'SAXDlîI
cmaa
'')
Viele 'mpletite 'n ase.-'*) Cu picioarele 'nclatc In opinci înhârzobate Hârzobul :
i
galbinul,
i
cel frumos. negrul necheza
arigradul
se trezea,
Turcii toi
c
i
lui.
— Floricic
d!
Hanul m'a
din zebrea "n calea mea!
Rsrit
De-i suntdrag.de-isunt pe plac Mâni vârtej am s fac
m
vin Turcilor de hac!
m
sus i'n jos
Pe fugaru-i
Unde
Roab,
—
paraua 'n
i
Copila de Sârb-Srac. Mul tmi-eti drag i-mi eti pe plac Dar eu, frate, mult tem
leita,
Curaua Plimb-mi-se
es Turcii la halca"*'-') Sus, în Haidar-paa '''•) ori cine-a câtig
S
Nojia
i
Mâni
De
czlariul din harem''-') Cel cu chipul de arap, Buzat, negru, ras pe cap cu solzii mari de crap. El c-i are-un bidiviu^'-')
i
alerga pe Sârbu-1 întreba:
C
Cu sânge de argint viu, Un fugar neîntrecut Care soare n'a vzut De când m-sa l'a fcut. — De inut unde i-1 ine? — De trei ani e inut bine
Cu
Intr'o
Copila de Sârb-Srac! Nu-i e negrul din Bugeac? De-i e negrul vânztor Eu îi sunt cumprtor. vreau bine s-1 pltesc! aur s-1 cumpnesc. Nu mi-e negrul de vânzare, Nici mi-e negrul de schimbare C-i voinic, i-i puiu de zmeu, i-i fugar pe placul meu!»
—
Nepoata Sultanului, Copilita Hanului Hanului Ttarului. zrea Pe Sârb iat Din saraiu, dela zebrea-''-') i din gur-aâ gria: «Copila de Sârb-Srac, Mult eti mândru i pe plac!
c
Vin' colea,
1
lâng
zebrca
S-i dau iuzluci cât vrea,^'-') Negrul tu s-1 primineti îi
i
pe mâni s-1 potcoveti
Cu potcoave de Ce sunt
C
tii,
argint
spornici la fugit. frate,
pe
la
noi
bolt 'ntunecat Sub pmânt în grajd de piatr'*')
— De — De Cu
hrnit cu
ce-1
hrnete?
doi ani îl întrete floarea trifoiului
Hrana dulce-a
roiului.
— De-adpat cu — Tot cu lptior
adap?
ce-1
De
i-1 face lat pe
aa, De
i
mult
frate,
sap.
m
tem
czlariul din harem.
de mândru-i bidiviu
Cu sânge de
C
de eap,
pe
Mâni
Roab
el
la
argint
\
iu
de-a 'nclccâ jocul de halca.
Hanul m'a dâ
lui
— Floricic
din zebrea
Rsrit
calea
'n
S De
mea!
fric nimica
n'ai
•^"') !
!
yniy/Ai
C
nu-i cal
Ca
întrec
(ii)
vedea i vcdcâ,
sârm
Biciu de
!
!
I'oi-l'lakio
Dac
împrtesc
negrul ist voinicesc Ori ce-alungCu el ajung, Ori când plec
Pasri
!
!
i
el
scotea
pe negrul opintea, eapte stânjeni sriâ,
c
Pe arapu-1 urmriâ.
Punea scar
!»
Lâng scar
i
II.
Trecea Mercuri, venea Turcii
mergea
i
câte doi
s
Lâng
Ca joace la halca Sus, în Haidar-Paa,
i
i
El în
de-odat toi pleca. La fug se arunc. Pe câmp luciu se 'nirâ. Ear sultanul, stând pe cal. Sub un verde cort de al,
Barb neagr-i
neteziâ
i
cu ochii urmriâ. Âlalâh cai arpeti, Alalah cai ttreti
!
Cum mica Ca oimii
!
Pe toi
turcii
'i
!
Nepoata Sultanului Eat, eat Sârb-Srac Pe-un oimu dela Bugeac veniâ, mri, veniâ
C
Cuvântul de-i împliniâ. Pe czlariu-1 ajungea Ajungea i întrecea Ear czlariu-1 viclenia
urm-i
«Copila cu
tot
se tot
ducea
cal
Cu adânc temenâ.
^-
''')
Hanului Hanului Ttarului Nepoata Sultanului Cu ochiana prin zebreâ Pe voinicu-1 urmriâ. când Sârbul se'ntorceâ
Iar copila
Ea
rcniâ
de foc Oprete negrul pe loc
!
C-i pic potcoavele i-i rpune zilele. Sârb-Srac descleca, Potcoavele cerceta... un cuiu nu le cdea
Nici
urm rmânea
i
!
din
în
i
întrecea
de fata Hanului hianului Ttarului,
i
!
halca s'apropiâ, din fug asvârliâ Djeridul su chiar prin ea. Apoi vesel se 'nturnâ La Sultan de se 'nchinâ
"nainte se ducea.
Vai
i
De
I)idiviu-i întrtâ.
i
dârlog.
fug cum
Ear Sârbul
'ncruntâ
se
din
Buzat, negru, prsit Tocmai ca un ciung pârlit
copitele aripele "')
Dar czlariul
.
veniâ M scri se 'nepeniâ. De czlariu s'apropiâ Dou palme 'n ceaf-i dâ, De pe cal îl râdicâ pe câmp îl arunca Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap. pe câmp se rstigniâ.
i i
!
!
oblânc oblânc dârlog
Lâng
Joi,
:
'nainte-i
se ducea.
Cu nstrapa mi-I stropiâ Cu nframa-1 rcoriâ.
^^'')
Apoi nunta se fcea ^^'')
i
la
nunt
petrecea
cântri i veselie Cum e rândul la Domnie... Facei-mi parte i mie
In
>
ALKCSANDlil
V.
N O T
1-:.
Cu alvari de cioarc
1-)
lat.
Cioarcâ-lat sau t'iorclat, cuvânt corupt ce insenint'azâ negreit o materie
ecaiiat, cci al\arii se fac de postav roiu. 2*)
ase
Vieic
'rnpletite 'n
ase.
de ese, provincialism, asemenea se zice apte
în loc
^''')
in loc
de epte,
etc.
Din saraiu dela zebrea.
Ferestrele dela casele Turceti, mai cu seam acele din partea barenîulr.i sunt inchise cu gratii împletite de lemn, sau zâbrele-ja'.nzctc care opresc ocliii de a ptrunde înnuntru.
S-ti dau
*-^')
luzlucul e o
moned
iuzluci cât
vrea.
îi
turceasc vechie.
Mâni
^••)
es Turcii la halca.
s
fi cuvânt turcesc ce însemneaz verig. Jocul halcalei trebue înede jeu de bagues. î'ost acela care poart la Francezi numele lesul baladei, jocul consist intru a se repezi clare în partea unde se gsea treac prin cercul ei'. halcaua spânzurat, i a zvârli djeridul astfel în cât
Halca,
e
Dup
s
Sus, în Haidar-Paa.
''••)
este numele unui câmp lat i frumos ce se gsete in Asia, cu Stambului. Pe acel câmp se fceau înainte Scutari (Ischiudar) în i pe dânsul astzi jocurile favorite ale Turcilor, djeridul, halcaua, arcul se adun caravanele i hagii cari pleac pe tot anul la Meca, spre a duce presenturilc Sultanului la mormântul lui Mohamed, profetul Islamismului.
Haidar-Paa
fa
lâng
;
De
^*)
Haremurile
nucilor, arapi ce se
s*)
Cal tânr
i
czlariul din harem.
adic locuina femeeilor, numesc turcete kzlari.
Tr.rcilor,
sprinten
c-i
El
sunt încredinate pazei eu-
are-un bidiviu.
fug
la
Sub
'•'••)
pmânt
in
grajd de piatr.
i A crete caii la oriental ce exist i Ia Români. Toi caii cei mai cal Graur, cal Vines, i alii ce duc ca vântul i cu prul de aur, sunt nscui i crescui în boli întuneric pentru a-i face iui
C
el
soare n'a
De când m-sa IO---)
Adic
:
Hanul o va
sunt roabe
la
Turci.
d
Roaba
lui
lui,
mai frumoi
esîe o crezare vestii din poveti, precum
ca gândul pe Ft-Logoft întunecoase. Balada zice :
vzut l'a
Hanul
de soie. Se crede
fcut. ni'a
d.
c femeile,
chiar cele mritate
:
l'i
'
•
.K/,il
Cum
)
l'.>il
mic
Ca oimii
Minunat i
'• )
copitele
aripile.
imagin de
niul: p.oetic
)
alergarea caiior.
i
din fug asvârlea Djeridul lui chiar prin ca.
d
Jocul djeriuiilui a fost ce! mai favorit al Turcilor, cci el prilej a dibcie i în purtarea calului i în aruncarea lancei plumbuit la capete ce se numea djerid. Acel joc er ca un soi de ton moi Cîivaleresc, în care parte un mare numr de amatori, i se execut ades sub ochii Sulianului pe câmpul dela Apele dulci din Europa. Lupttorii se împreau în dou tabere, fiecare din ei îi alegea protivnicul su apoi, la un semnal ce se din chiocul împrtesc, toi se repezeau în fuga cailor i aruncau djeridele. Dibcia consist întru a se feri de djeridul proii\iiicului, a-1 prinde din zbor sau a-1 culege de jos a-i opri calul, i a-1 arunc îndrt.
art
u
;
d
fr
1
''')
Cu adânc
teniena.
Cuvânt turcesc cc însemneaz închinciune. Turcii fac multe temenale când se întâlnesc; ei se pleac pân la pmânt vmul dinaintea altuia, i cu mâna dreapt îi atinge pieptul, gura i fruntea. Acesle semne înlocuesc la dânii scoaterea plriei i strângerea de mân a Europeilor '••)
Cu nstrapa-l rcorea.
Vas de aur sau de argint în care se vrs ape mirositoare. Obiceiul înainte de a stropi cu ap de trandafir pe vizitatori la zile mari.
er
'"'^•)
In
Apoi nunta se fcea.
ediia baladelor din 1852, s'au tiprit alte versuri
Srb-Srac. Eat-le
i
iar copila Hanului Nepoata Sultanului
i'n
Cu ochiana
Nunt mândr
Serbuorul
ia
finitul
baladei
:
prin zebrea i-1 zri.
la
sânu-i mi-1 strângea, etac mi-1 ducea,
c
c
Sptmân, Lun plin,
i'naintea lui sri, Cu nstrapa-l rcorea
Cum
Cu menetergu-l tergea
Si rândul vitejilor.
Not în Mnscr. Acdm Unele balade zic despre nunt
e rândul
fcea, -^
Domnilor
'')
:
c
au inut
Noapte lung,
senin,
zi
Splmân, lun
plin.
însiimnAri
:
Pe harap îl ajungea L'ajunge i-1 i lovea.
ca un ciung pârlii! Sârb-sfwac ear se ivi
Tot în palme-1 sprijinea de-oblânc aa-1 trânti pe loc el i cdea,
i i
-
)
•Si
C
.!os.
în
:',!zat,
urm, rmânea, negru,
prsit
Tocmai
Ear la fug purcede halcaoa mi-o prindea "napoi se întorcea,
Su!tan'.''ui
o ducea (Balade P. !
I.
IS52).
lui
;
\.
ALEC.ANDUl
XXIX.
DONCIL. Sub cel pr mare din sat Zace Donciul pe un pat
Grea urgie au
C
;
Nou
i jumtate
ani
De când
zace
Pentru dânsul nu
Nu Ci
e
Au
pe spate
el
i
!
primvar
dulce
Pe de-o parte carnea-i cade, Pe de alta vermi-1 roade, El se
roag
tot mereii
S-1 sloboaz Dumnezeu.
Toat lumea Lumea toat
l'a
lsat,
l'a
uitat.
Numai sor-sa, Ancua. Anicua Româncua, Luceafrul
ani
Ia
la soare!')
:
!
floare de busuioc potoli cel foc
Apoi ad-mi haine dalbe Cusute cu firuri albe Ad-mi i armele mele Ce lucesc ca nite stele. Apoi chiam din câmpie Calul meu de voinicie vede Care plânge când i de-i zic mor, nu crede» EI în lapte se sclda.
m
c
m
!
pe fetele din sat
ce-a vrea
nici-o
n'ai
:
Ochiorii ti frumoi Sunt ca doi luceferi roi Poate i-a venit greu De când tu câi mereu? Ba, fereasc Dumnezeu Nu-i asta, drguul meu. Dar un plâns m'a apucat
C
s
Doar mi-ar
C
—
!
m
o vedea de plâns se ascund.eâ, cu jale-aai zicea «Ce'i, Ancuîo, draga mea?
c
De tot omul de pe-aici Zece galbeni Venetici, i de fie-care cas, Câte-un miel 'o junc gras Iar pe noapte fiecare Cere câte-o fat mare Hei, Ancuo, draga mea,
Cu
Intr'o zi el
i
pâslit,
psare. Fierbe lapte 'ntr'o cldare -) De-mi gtete-o scldtoare, i freac 'ntr'un noroc
i jumtate
umbr, când
mare
cort
^=-)
s'a oprit
i-ori-ce vrea Ttarul cere Tot în sil i-n putere.
Tu
cap, când la picioare,
la
face jac.
el
Fac Dumnezeu
satului,
L'a ctat tot ca pe-un frate. Zi i noapte l'a veghiat, Perne albe i-a mutat
Când Când
!
—
Salba împratului. Nici pe Donciu l'a lsat Nici pe Donciu l'a uitat ani ea l'a ctat.
Nou Nou
ar sat
Sub un
via amar!
numai
sosit
prin
Lâng
var,
e
picat
un Mârzac dela Bugeac
frate
tii,
Cu busuioc Haine dalbe
se freca,
îmbrc,
Calul i-1 încleca,
i
cât se
vedea clare
Striga tot în gura «Rmâi, soro,
mare
sntoas
Ca
o viorea
frumoas
:
')
l'OKZU I'OPUIjAKE
phrel
Intr'un
i i
tu
oime
de boala
pe
mas
—
!
mea nu
brâu
mine
la
!
frumoas.
Scoate când o prinde dor. om de viu Dar tae cap de deliu. '"') Ah amar, amar Doncil ^) N'am cerut aa copil. Du-te cu dânsa 'napoi eu plec azi dela \oi. -^ Ba nu te cunun vreau fiu azi nun». Cam jurat Pala 'n aer fulgera Capul Mârzcesc zbura Apoi Donciul se 'ntorceâ, Anicuei de zicea noroc nu are «Bietul om I-am dus lui o fat mare.
in
mnânc
!»
i
vesel necheziâ,
—
Sborul iute-i rpeziâ
Epurete, ogretc, -•) Psrete, fulgeree, i 'ntr'o clip ajungea La codrul lui Crâm Hogea. «Bun sosit, ghiaur Doncill "'*) De-mi aduci vre-o copil, Adu-mi tu pe sor-lâ nu doresc pe alta. ^'') Ii aduc alt mireas. Mai frumoas, mai aleas, Care când te-a srut,
!
s
!
s
!
:
!
i
Halal de \'iaa ta Cine-i, bre Doncil, cine Unde, unde-i s'o vz bine ?
!
C
C —
!
—
în
ici
De subire, de lucioas. Ce glsu zinghenitor
crezi,
te
oimul
lat-o,
Ian vezi cât e de
ce nechezi
S vd cum repezi mine m gândesc Când S rpun cap ttresc te
715
numai dintr"un srut
Capul
?
;
lui
i
l'au
perdut
!»
NOTE. Subiectul acestei balade a
fost tratat
i de poeii
poporali
ai .Serbiei,
sub
numele de Dojcin bolnavul. Vezi colecia cântecelor poporale ale erbilor, (Dentu. libraire-editcur l'aris). tradus în limba francez de August Dozon, In Ardeal exist asemenea balada lui Doncil, ins cu numele de Radu i Clugria. (Vezi colecia tiprit la Pesta de Dr Marin Marincscu).
—
?')
i pin
ara
face Jar.
In timpurile pe când Bugeacul era în stpânirea Ttarilor, acetia fceau adesea nvliri pe pmântul Moidovii i cunau cumplite rele locuitorilor români, arzându-le satele, prâdându-le vitele, i râpindu-le nevestele i fetele. Asemenea Românii din partea lor nval în Bugeac i-i rzbunau cu foc i cu moarte. In balada Iui Doncil, Ttarul Crim Hogea cere tot in sil i in putere, el ridic haraciu de tot omul câte zece galbeni Venetici, etc. i pretinde pe fiecare noapte câte o fat mare.
d
c
In balada Iui Român Grue Grozovanu, am vzut el intrase in Bugeac pentru-ca duc în car mocneti pline de copile Mirzceti i de roabe Ttreti. Tablou viu i spimânttor de acea epoc de vrjmie unde omul nu er sigur de azi pân mâne, i în care el se gsi intr o lupt necurmat cu dumanii din rile vecine.
s
ar
2
Aceste patru cuvinte
•' )
.
Epurete, ogrete, Pâsrete, fulgeree.
formeaz un adevrat model de repezimea
calului.
Ogarul e ;:'.ai itilc decât epurele, paserea mai mai iute decât paserea. ' '
Bun
i
sosit,
iute decât ogarul
i
fulgerul
ghiaur Doncii.
Popoarele ce urmeaz preceptelor religiei denumirea de ghianri, adic necredincioi.
lui
Mohamed, dau Cretinilor
:
^
•' )
///
aduc alt mireas.
mireas întrebuinat pentru spad, se gsete i in frumoase poezii ale vestitului poet german Uhland. In Spada, cavalerul zice inicata întitulat <-Dar spada mea. dar eu sunt un om liber, i te iubesc din fundul iniinei. re iubesc ca i când mi-ai fi mireas... etc.» Espresia poetic de
ima din
cele
mai
:
:
')
'>
Deliu
însemneaz
în
i
tac cap de deliu.
limba turceasc un
Însemnri M Când
umbr, când
la
la soare coasta care-1 doare.
Când sub
')
{Mnscr. AcdmJ.
om :
Urmeaz,
în Mnscr. Acdm. «Bunu-i sfântul Dumnezeu Dar bunu-i i gândul meu
Kl in lapte se -')
Apoi urmeaz aceste 2 Mnscr. Acdm.
versuri, în
»)
:
Doar
s'a
m
arde
'n
sclda;
Cât videâ mireasa nou Se plec Ttaru "n dou strig: «Aman! Doncii!
N'am
oase.
cerut
aa
copil
!»
XXX.
K La Brila
'n
i
bolozale "') apte sandale ^
Descarc
i
la
zamboale
i i
"ncarc dimerlii
i
Dar
i Un
descarc încarc?
cine
cine
arap bogat ?--!eo-ru si buzat
-
•
mari pe cap. de crap buze late i umflate ochi holbai dini smlai.
solzi
solzii
cu
Roii
^)
Descarc bclii
i
A
i
"ncarc la stamboale,
Tot de grâu mrunt de arnut.
R
Cu Cu
vale
apte
I
•.
etc.
i
întâmpl s-mi eas
Focul CC
ins cam nebnn.
voinic
;
cu cu Dar pan' descrca pân" încrca, El ce mai fâceâ ? Tot pe mal edea
i
i
mânca i bea Sub verde frunzar
De
crei.gi
de
stejar.
!!
i'Dczi!
jt-o copilit, Cu alb cofi
11
i
grdin
nielat tn cu
mine
!
•'
"')
te-oiu purta bine i5ine te-oiu
i
purt
Rochi
cu zale
pe ale,
Rochi
bolduri pe olduri.
Lsat
^'"')
irmilici».
rspundea
îi
Alei
!
!
C
:
)
!
'mpreunat
Corbi cu turturele,
nouri cu soare ?» Iar cel arap Cu solzi mari pe cap Cât o auziâ Se i repezi,
i Iar
'not
cufund.
In
caic sriâ.
i
pe
mi
se
când se ivi cel
arap
ce
mai fcea goli,
ce-1 îi
d
mustr
Sor ticloas Sor pctoas <•
?
ctrni
'astfel o
:
!
Unde s'a aflat De s'a 'mpreunat
striga
'n
Vreascuri aducea.
Dup
Hoii Brilei. erpii Dunrei, La mal alerg,
se
-')
ducea.
Apoi foc
fraii Kirei,
i i i
!»
Apoi ce fcea ? O leg de-un par, De- un par de stejar i pe lâng ea
Trupu-i
Sulina.
Pe Kira
nevinovat
Hoii Brilei, erpii Dunrei,
i
brae-o lu caic intr se deprta,
Ctre
!
Acas-o
i
hi
Ah drguii mei, Nu 'mi fii dumanei, Nu v 'ntunecai. Nu v încruntai. C's o biat fat Iar fraii Kirei,
erpi cu floricele, Uri cu cprioare
In
!
jur la tustrei,
Zu
s'au aflat
s'a
?
!
arpil, mi Buzil
Unde
la tustrei
Ca apa curat.
paftale m.ici
«Alei
Spune
!
Pe sufletul meu C's nevinovat
Kira tot râdea
i
:
Jur pe Dumnezeu.
paftale m.ari
Tot de
'ntorcc
«Sor ticloas Sor pctoas.
V
în
De mrgritari,
i
!
se
Kirei zicea
—
Lsat
i
peste cap.
Care moarte vrei Moarte luminat, Ori întunecat ? Friorii mei
cumpr
i-oiu
d
Apoi
;
Kiro, Kirolin,
loare din
nij'i;i.Ai;i;
d,
Corbi cu turturele. erpi cu floricele.
Uri
cu cprioare nouri cu soare ? Arzi în foc nestins,
i
!
:!
ALEC,SANt>HI
/()
De
i i
i
noi trei aprins.
f f
te te
tciune
la tine zbor Kira tremura,
crbune
In foc se
i
Cu-arapi de vroeti Ca te iubeti !» Focul s'aprindeâ
s
suia, !
amar
zicea
Carnea
«Friorii mei.
Fumul
la tustrei,
Iar
m m tem
doare foarte de moarte Fie luminat. Fie 'ntunecat Vai 'amar de mine, !
!
Fraii câte
!
Cenua-alegeâ
Si
nime nu-mi crede
m Carnea
'n
vânt o svârlia
gria «Oase pctoase.
vine.
Miculia mea. Ce pedeaps grea Focul
i i
rpede
Vine, se
trei
erpii Dunrei, Oasele strângea,
!
Iat moartea
se învrtiâ.
când trupul ars
Cenu-a rmas,
De-o biat copil.
Ah Ah
sfârâiâ.
Oasele trsniâ Para pâlpâia,
:
M Facei-v mil rog
;
Iar trupu-i ardea Trupu-i se roia Trupu-i se 'negria.
Kira vai de ea Gemea r plângea, Trupul îi frângea,
i
lupt. striga
Apoi lin ofta, Capul îi plec Sufletul îi dâ
Vreascurile-ardeâ,
Para se
amar
!»
Pulbere de oase Mâncâ-v'ar pmântul i v'ar duce vântul
!
!
cuprinde, mi-o aprinde
astfel
Peste nou mri, Peste nou ri In pustiu golit
;
Maic, unde eti, De prseti ? Maic mor, ah mor
m
i
nemrginit!»
!
N o T '•••)
apte
K.
bolozale
i apte
sandale
Negreit aceste cuvinte sunt numiri corupte de vase plutitoare, cci Rocam au obiceiu a stropi unele nume strine, precum au prefcut
mânii
cuvîntul de canton în cardon, /^*)
i
acel de
Tot de
i de
grâu
diligian
în
dirigianc,
etc.
mrunt
arnut
Tablou statistic de comerul rilor noastre. Moldova i Valahia sunt vestite pentru pmântul lor mnos, i produc de mai muli ani, ctinii foarte înseninate de grâu, popuoiu, orz ovs, etc. ce se esport prin porturile Galai i Ibrila. Agricultura este pân acum
:
POEZII I'OI'ULAHK
i de când a încetat pronumeroasele erghelii ce formau înainte unul a Românilor, acetia s'au dedat la înmulirea vitelor
singura industrie important a Principatclor-Unite,
ducerea
cailor,
i
s'au stins
bogie
din isvoarele de albe din care se
esport mare ''']
numr
Ghelai
Cuvânt turcesc ce însemneaz -^^j
Moned
:
cu mine.
tii
Vin
Austria.
in
tu
cu mine.
Toi de innilici.
turceasc de o valoare de 20
de arigrad.
lei
cântrei (un cântre dela Hangu. urmtoarele versuri
Unii
Mnscr. Acdm.l sfâresc balada
Kirei prin
i
Pulberea sburâ
La cer se Si
'n
cer
din sân scotea Trei fulgeri de foc Czute pe Ioc Peste cei trei frai
nlâ adun
Nori îngrozitori, Nori rzbuntori,
Cruni i ne'mpcai. Mnscr. Acdm: ^.De
Cari se 'nvârtiâ
(In
ur
turbai
ÎNSEMNRI ')
Descarc ibriim Si 'ncarc bui cu vin. (Balade. P.
'astfel rspundea «Nu'i adivrat
'-)
S
se
fi
—
«Friorii mei, spun la tustrei Nu vreu moarte 'ndat Moarte luminat Nici întunecat C's nevinovat,
V
II.
1853)
:
ertat
Zu
i
împreunat Corbi cu turturele,
nevinovat
Iar fraii
!»
Kirei
etc.
etc.
(Balade. P.
II.
(Balade. P. II. 1853)
1S53)
XXXI.
RADA La cea cas mare
La cea cas mare
Cu
Cu fereti în soare, Vinu-i bun i rece,
fereti
îti
soare
Multe bui de toate Se lovesc în coate Bui mari, ne'ncepute
De
câte cinci sute, 'altele mai mici
De-o sut i
cinci.
i"-')
Mult vina
se
trece
C-I vinde Rdia, Rada crâmri|a i-1 beau cazaclii Negustori de vii.
'-'')
-
).
(8
V.
unul din
Iar
Cpitan
AI.ECSAXDlîI
Care
ei
cuvânt
')
tu
te-oiu
Adui din Indii, '') Blan lung, moale Cu samur îu poale,
i
Tânr,
voinicel
Pe
s'apuc
i '-)
In
nu
vrei,
C
m
i
mi-i
Argelule
^)
Pe
vrei.
n'ai
dini
sur
în
^')
")
tine te
!
vreu
Brbat s te ieu, C-i o zictoare De însurtoare
brbat
fi
j-e barba
picioare stând.
«Vin' voinicule,
:
Cât eti de bogat
Nu
se "ntorceâ
:
îi
M
iar
Buzdugan purtând. Rada 'nveseliâ Si astfel gria
mi-1 videâ
rspundea «Cpitan Matei,
')
Din coate 'notând,
Cu aur esut». Rada
loc
De se încerca. Dunrea trecea,
un aternut.
i
s'aflâ
Care cuteza Din cei cazaclii Negustori de vii. Iar un argel,
pe mine inea bine Si i-oiu dâ eu ie Ruble chiar o mie, Papuci în badii
C
'noate,
Buzdugan purtând »^).
Nime nu
!
la-m
s
din coate, în picioare stând.
:
«Rado, Rdioar Mândr viioar
afl
Rdicând
Cazaclâu btrân Si cu moartea 'n sân La Rada ctâ, Din suflet oft S'apoi
s'a
Dunrea
iMatei
:
gur.
Cine bate
Nu
i>rbat oiu luâ
niL-l
Dunrea
"")
bate niuerea
f»
NOTE. !' )
Adic
fie
De
caie bute era de 300 vedre. -*)
Cazaclii se
de
la
câte cinci sute.
numesc
i-l beau
cazaclii.
negustoii din Rusia cari
unii
cumpr
in
tot
anul vin
Odobe.ti i-l duc peste Prut. ^•)
Adic
Adui
din Indii.
din India.
*•) Cine bate Dunrea Nu mi-l bate muerca.
Din cuprinsul baladelor Punaul Codrilor. Vidra i Rada, se poate dobândi o idee e.xact de caracterul femeelor românce. Ele suni vesele, j^li:mee, i au o plecare mare pentru voinici. Un om vrednic, care rupe miia n :
i
!
i'oKzu i'orn.Ai;!;
(i)
proverbul poporal, pltete mult în ochii Româncei, i fie Românul asemine îi srac, el e preferat unui avut nevrednic. arat simirele lui în urmtoarea zical Mai bine cu un voinic la paguba decât cu un misei la câ'ytiQ
dup
nu,
—
cat de
:
ÎNSEMNRI I
Rduli
Rado,
Din oc 'nchinând Mihu, voinicel.
')
Dalb crâmri.
^1
(Mnscr. Aed iu).
(Mnscr. Aca'mJ. '
)
Cu
argint în poale. {Alnsc:-.
')
Cu moartea
Ct
Oca închinând
Acdni).
Si voios zicând
btrân
«Cazacliu
la
'Rado,
sân
Dalb drguli, D-mi tu o g,uri 'eu într'un noroc
eti de bogat
Nu
mi-i
C
i-i
'ai
brbat. barba sur
trei
fi
cionti în
:
Rduli
Al'arunc chiar in foc.
gur.
(Mnscr. Aedni).
A\eroi de-acum în pace Secriul de-i face. Camiroi a boal a mucezeal.
i
(Mnscr.
Mihule
\"in'
tu
\'in'
Voinicule
!
!
(Mnscr. Aeind).
Acelui).
XXXII.
B A
D
I
U
L')
luciul Dunrei, La scursurile gârlei, La cotitura mrei, se zri plutind Lan
Bosnieni din Bosnia. Ei, mri, cti toi \cniâ pe mal se cobora In cel sat mare, sârbesc,
Cu Cu Un Cu
Jumtate românesc,
Pe
c
lopeile vâslind. pânzele fâlfâind.
îmbrcat. afar zugrvit
jiostav ro.
Pe
i
La casele Badiului,
bogat
caic mare, "n
pe margini
Da
'n
poleit.
caic cine
er?
Era Cpitan-Paa, I-5a
Agaoa
Cu
i
!
'
Iar '')
de brileni, cinci-zeci de bosniei, 13rileni din Brila, cinci-zeci
Badiului bulgarului,
Friorul Marcului. «Dalbo, dalb jupâncas Cu ochi mari de puic-aleas De-i e Badiul tu acas Zi-i
Turcilor,
.vlcelarul francilor
i
degrab de-i
dus
Alergi de-i
C —
s'a
Nu-i
zi
ca în
s
s
ias,
deal la vie
nu mai
trecut de glumie Ia vie,
Cu paloul
cas mas.
i-i în
goi pe
vie 1
;
yu
V.
ALlil'SANUl!!
Badiului voinic nu-i pas Nici de curs dumneasc. Nici de oaste 'mprteasc !» Badiule, te ine bine, urdia 'ntreag vine! Turcii vin grmad, clae.
Apoi vin-aice
tu
s
mi
!
tae
i-1
;
duc pe tipsie De peche la 'mprie.
De-mi eti
"•^')
F
Eat
lupta se 'ncletâ Badiul singur se lupta,
Friorul
i
Teâ
lui
credincioas,
Badiului,
pe loc de tire
aflu la peire.»
Ci 'ntr'o
La
fug
ajungea
casele Marcului.
Marcului Bulgarului,
mtas.
Friorul Badiului
carnea pân' la oase rsuciâ Badiul greu
^') !
s
:
cumnica mea!
«Alei!
ase...
'n
soa
c purcezi, s te repezi
Bduleasa purcedeâ Dar la ap nu mergea
focului,
Viele 'mpletite
d
Cm
!
frânghie de
ap
Pe la gura pivniei Tot de-a lungul uliei. La casele Marcului
i
La dogoarea
la
i-n fug
Chiar în sânge se sclda de loc el nu se dâ. Dar când trupul obosete, Când puterea se sfârete, Inima ia ce-i slujete Badiul meu slbiâ, cdea Turcii rmai mi-1 prindea i-1 fereca peste tot, i-1 lega strâns cot la cot Jos la stâlpul hornului,
Cu
cas
sm
las !» Mândra cât se arta Ba-Agaoa se "mbtâ. Dar de Badiul ce zcea, Mil nici c-i se fcea Badiul înc 'ncet zicea «Bduleasa mea frumoas!
C
Capul i s-1
'n
Doar or vrea ca
Rsrit-ai ca o
stea.
«Bduleasa mea frumoas!
Ce vânt dulce te-a btut, La noi de te-ai abtut ? Am venit s-i dau de tire
De
credincioas,
C-mi
cmar.
Pe
Si
din
gur
'ncet zicea
mi-ai fost tu
Mergi degrab
De
la
iea galbini din
:
—
comoar.
Badiul la peire. Bosnenilor Si a Brilenilor !» e
mâna
Umple-i poala plin, ras
Bduleasa nu
'o
Marcul se i repeziâ, Buzduganul învârtind
revars-aici prin cas. las Doar or vrea ca La bani Turcii nvliâ.
s
m
!»
pe jos se tvliâ, Dar pe' Badiul nu-1 slbiâ! Badiul înc mai zicea
«Bduleasa mea frumoas
Pune faa Buze moi
i
!
ochi mari de puic-aleas.
Mergi degrab
în
cea cas;
la
ghilial.
la
ruminial la cerneal;
sprâncene
din
gur chiuind Brileni Bosneni, :
mi
Miei dumani i
:
Cu
Si
«Mi
i
sfâriâ,
vicleni
!
V'aruncai sut pe-un om Ca i ciorile pe-un pom.
Ce
vii robul vinovat
Astfel de
Tai ferecat
?
De vi'i robul de ertat, De vândut sau de schimbat '''')
Mic-mi
e
de cumprat.
i'DEZii
— Nu — Alei
i'(M"i'i.Ai;i:
Nu
ni-i
Cum Cât
Cli de Turci
i
se repeziâ,
în
foc ardea,
lumina se 'ntindeâ
Pe luciul Dunrei, Pe valurile mrei. Ear nevasta Badiului
Stâlpul hornului smunciâ,
Pe Badiu c-1 slobozia i din gur-i porunciâ
!...
Noaptea neagr când cdea,
!
zicea,
scp din stâlpan scp din buzdugan
Care
robul de \'ândut robul de pcrdut. frate Badiule te calc babele !» ni-i
Ci
:
Cumnica
Marcului,
«Bate tu marginile eu bat mijloacele Care-a dela mine nu scape dela tine!» Amândoi turbat rcniâ, Vârtej de moarte fcea,
Cumnatele Marcule Auzii voi parale
Pintre Turci se învârti.
Cum mnânc
sriâ i fugiâ, Dar pcatu-i ajungea
Auzii voi mamele Cum îi plâng pcatele?...
C
La
i
scp
S
!
jale
cil
«Alei
Turcii
foc grozav
cel
!
cuvânt
cat :
frate Badiule
!
!
oasele
!
NOTE. Aceast balad
i
orientale,
turceti
:
se
cânt pe o
lutarii adaog
Bnii aman, aman i-^)
arie
cam sârbeasc, cu trâgnituri de
sfâritul ariei
la
glas
un soiu de suspin pe cuvintele
!
Mcelarul
francilor.
îmbrcate cu haine eufiind-c ei au avut multe rzboaie cu Ungurii i cu Nemii, poate versul de sus face aluzie la unul din acele mceluri crâncene ce au roit cu sânge de atâtea ori malurile Dunrei. Punem înainte aceast presupunere, fiind-c caracterul mai modern a baladei Badiului nu ne îngdue a o crede de pe timpul cumplitei desfaceri a franc(ez)ilor sub zidurile Nicopolii. Turcii dau numirea de Frânei la toate popoarele
ropene,
c
i
-^)
Cu
cinci-zeci de brileni.
de rzboiul Ruilor cu Turcia, la 1828, oraul Brila, întrit cu ocupat de o garnizon turceasc. Brilenii din balad nu sunt decât ostai din acea garnizon. înainte
ziduri,
er
3=-j
De peche
^*)
'mpraie.
la
Cuvânt turcesc ce însemneaz prezent,
dar.
Taie carnea pân' la oase.
Un lutar din satul Foltetii, ce se afl lai, zicea urmtoarele versuri
la
coada lacului Brate, lâng Ga-
:
Cu-o frânghie de
mtas
Împletit 'n trei, în ase. Cât i braul meu de groase. Tia carnea pn' la oase. .•iiidi'i.
—
Poezii iiopiilare.
82
\.
ALKCSANDUI
i
CU dou de fuior, Cât un fluer de picior. Dar când Badiul se 'ntindeâ, Cele
dou
Numai
d
Ci-1
strângea,
fa
Fiine
"'••)
Buze moi
i
s
drumul ca
Ca un earpe
se rupea.
mâtas
laul de
Nu-i
ias, strângea cumplit.
'ncolcit.
la gliilial. la niniinial.
sprâncene
cerneal.
la
Femeile
in Orient au uriciosul obiceiu de a-i drege obrazul cu suliman boi sprâncenele cu nucuoar ars. Acel obiceiu sa adoptat de toatifemeile, fie mahometane, fie cretine ce locuiesc in imperiul Otoman, i din nenorocire a i trecut peste Dunrea, i s'a încuibat în satele Româneti de
i a-i
pe malul stâng
al
râului.
ÎNSEMNRI
»
')
:
BADIUL
Aceast balad retiprindu-se cu multe schimbri, reproducem întreag i
dup
:
Balade
c c
se zariâ
Ean' mri, i vcniâ Tetorul Francilor Mcelarul Turcilor Cu cinci-zeci de Bosnieni Cu cinci-zeci de Brileni, In
cel sat
mare
sârbesc.
Jumtate Românesc,
in
Ediia din 1866, o
1853.
11.
i
Pe luciul Dunrii, La scursurile gârlii, La cotitura mrii, Ean' mri,
p.
din
gur
'ncet zicea
:
«Bâduleasa mea frumoas, «Cu ochi mari de puic-âlens, «Mergi de-grab la
cmar
«Oe iea galbeni din comoar. «Umplei poala plin, ras.
cas
revars-aici în
«Si-i
«Doar m'or mai slbi din
Dumanii cum
ae...»
o vedea
i
mai tare-1 chinuia, Badiu iar încet zicea
:
Friorul Marcului.
"Bduleasa mea frumoas «Cu ochi mari de puic-aleas «Mergi de-grab 'n ceia cas
«Dalbo, dalb jupâneas, «Cu ochi mari de puicâ-aleas, «De-i dus Badiu n deal la vie
«Pune-i faa la ghileal «Buze moi la rumeneal «i sprincene la cerneal
La
casele Badiului Badiului Bulgariului,
s
de-î zi nu mai vie s'au trecui de glumie !» Nu-i la vie i-i în cas
«Mergi
«C
—
«Cu paloul gol pe
mas
«C
«i
cas
te-arat-aici în
«Doar or vrea ca
m
s
las...»
Dumanii cum
o vedea chinuia
i
mai tare-1 Badiu iar încet zicea
!
voinicului nu-i pas «Nici de oaste 'mprteasc «Nici de curs dumneasc.»
«Bduleasa mea frumoas «Cu ochi mari de puic-aleas
Dumanii, mri,
«F
Toi
i
în
sosi;T,
cas nvliâ
pe Badiu mi-1 prindea.
La pmânt Cot la cot
îl îl
arunc.
i leg
Jos de stâlpul hornului
La dogoarea
Cu
!
:
locului,
frânghie de mtase, Viile 'npletitj în ase. Tia carnea pân' la oase. Badiu "reu ofta, <>:emcâ
!
ap c purcezi la ap s nu mergi
la
«Dar «Ci
:
'n
fug
s
te
repezi
«Pe la gura pivniei, «Tot de-alungul uliei,
«La casele Marcului, «Marcului Bulgariului,
«Friorul Badiului. «i te du i-i de
m Bduleasa «C
d
aflii
la
tire.
peire."
purcedo
II
!
;
!
l'OKYAl
Dar Ci
ap
la
fug
'n
rUl'ULAKE
nu mergea repezi
Ci ni-i robul de perdut. Alei frate Badiule
—
se
C
i i i
din gur chiuind din busdugan zvârlind <-Bun ziua la Bosneni,
«Ea'n privete pârle «Cum întind luminile «Pe luciul Dunrii
«La Bosneni, la Brileni la voi Carabineni
«La cotitura mrii «Alei frate Marcule «Ean ascult pârle I
—
robul vinovat «Astfel de Tai ferecat? «De vi-i robul de ertat, «De vândut sau de schimbat, vi-i
ni-i
!
!
«i
mi-i de
c
ddea. foc casei «Alei frate Badiule
i i
Nu
scp
S
mâna Bosnenilor
«Mie
teâ
!
«i-a Brilenilor «i-a Carabinerilor !» Bduleasa nu sfâri tar Marcu i purcedeâ Din oele clnnind
—
le
!>'
pe Badiul slobozia. -- Alei frate Badiule Bate tu marginele eu bat mijloacele. dela mine Cine-a nu scape dela tine.» i-amândoi turbai râcniâ Vârtej de moarte fcea pe dumani îi teâ. grmezi toi ii cldiâ
—
«Ce
c
i
mea btut
«Ce vânt mare te-a «La noi de te-ai abtut ? &Am venit s-i dau de tire «C mii Badiu la peire
«In
te
Sferele
:
!
leag babele de-odat se isbiâ
i
vesel ii zicea Cuninica «Alei
—
!
Cum
La casele Marcului, Friorul Badiului
Marcu
is;5
!
«Cum
mnânc
oasele
«Oasele dumanele,
«i
cumprat.
înghit pcatele
!»
robul de vândut,
XXXIII.
G H E
M
I
Cu dungi negre pe
I.
i Frtinz verde de-aluni Tace cucul la rri, La rri, la crpeni
De
C
frica celui
;
Ghemi,
de-i mic i ghemuit, Are faa de 'ngrozit,
i
de-i
mare cât-un ghem.
Turcii toi de
el se tem. Cât a fost vara de mare El a mas pe Ia coare
Cu vânt cea frumoas. Iap scurt i vânoas
spinare,
scântei de foc în
nare.
ogarc pe sub foaie -•") Cât alearg nu dmoale, la-i
i-i locust sritoare... Unde-o vede Ghemi moare Intr'o zi
Ghemi
punea
Septe bui alturea. Cu vânt le sriâ. Pe vânt o spetiâ Iar
O
i
!
Ghemi
ca un nebun lega de un alun trei zile o plângea,
Nici
c
se
mai
mângeâ
!
)
84
ALECSAXDKI
V.
Apoi, mri, se "ndrciâ Colea'n vale se ducea, falang 'n drum scotea Pe drumei pe toi btea
O
Ca s-i spue de
Dac
'n
Cum necheaz •'"•)
tieâ,
i
inima. tuturor lal-un biet de ceritor In spinare cu desag în c'un toeag.
Apoi
i
mân
De
îl
Vzut-ai în calea ta Vre-un cal bun ca vânt ? Stai, jupâne, nu mai dâ, i-oiu spune tot ce tiu. Eu cunosc un bidiviu La cel din Macin °'-') Care bea rachiu i vin».
—
C
pa
^''')
purcedeâ
iute
mic
Luntre
se
i-n
intra,
cetate
de
Nime
pitic 'n
el
i
la
pând
Ghemi
C
Chiar pe cruce s'a jurat te dea la Turci legat Pentru-o palm ce mi-ai dat Când cu el m'am cununat! n'ai grij, soro drag, ^ cu mine nu-i de ag. De mine care se leag, Sângele 'n trup se'nchiag».
S
—S
c
se 'naintâ
i
bga,
nu-1
alerga, '''•")
gunoi se ascundea. fu despre cânttori Pân' a nu rsri zori ;
iute se trezi
'ncepeâ a nechezi
pe prag se arta. Cel cumnat jurat, hain Ce venea dela Macin. «Aferim, frate Ghemi,^"') Bine fcui venii, Amândoi veselim Ca frai buni ne cinstim. Fa nevast, du-te, ad Vin de cel ce fierbe 'n cad •S ne cinstim oaspele,
s
se punea, '-)
!
venii.
Dar mai bine, zu, fceai Dac-aice nu veneai. dumanu-i de cumnat
Iat
Când
i
c
III.
In
Ghemi
frate
sosit,
fcui
ducea,
Grajdiul Miralaiului In dosul saraiului.
i
Bun
Bine
i
ce erâ
seam
El la grajd
:
!
eti bun bunioar de inim voioas de oaspe bucuroas. '^^-)
trecea,
La Macin de Iar
i
—
sor-sa Manda ziua surioar
prindea.
el
Dunrei
Latul
la
C
II.
Ghemi
""'')
Fii
'nclecâ
iute
«Bun
De falang mi-1 leg i-1 btea i tot striga. «Mi srace, srcil, De când umbli cerând mil,
viclenia
îl
coam-1 apuc,
numai o fug-i dâ
Pân'
îl
La
Ghemi
Pân' de \)
trecea,
zburând voios venea.
Iar
Ghemi cum vedea pmânt întindea,
Iar
l'auziâ
uor
Peste zid
vânt,
S-i se dreag Când la urma
i
Armsarul
Se 'ncordâ i necheziâ, Dela iesle se smunciâ
lume cunotea,
Alt fugar ca
epele
Epele sirepele;
S
rcorim
c
s
fratele».
l'OEZll
Manda vinul aducea La but ei se 'ntreceâ, Pân' ce unul se 'mbtâ i 'n somn greu se cufund. cumnatul
Iar
Tufecciul din Macin
Pe
Ghemi
La
seleafu-i se
îl
^^•')
pistoalele 'ntinde,
unul s'aprinde!
nici
i vedea
vedea
i
la
;
i
Armsaru-1 auzi.
Armsarul nechezi.
Punea salb i beni
Ghemi
La
i
art
i'ntre Turci se din
picioare drept
i
lartaganul apuc Pintre Turci se arunc, Pintre Turci cale-i fcea la grajd el se ducea. CViiuind i nechezând, lartaganul învârtind
Turci veste le d. Turcii casa 'nconjur ^'"'") 'n cas buluc intr, Iar sora lui Ghemi*)
i
diV
sri,
In
Dac
alerg
iute
îi
Dar
ferec, plec,
De iarb le descrca. Cu cenu le'ncrc
i
luat».
palrn-atunci
i
Pistoalele-i le-apucâ,
Apoi
Când brbatul m'a
Bun
Cât Ghemi se detept. pe Turci cât îi zri
hain
cel
85
l'Ol'ULAKK
gur cuvntâ:
«Turcilor, spahiilor,
Nu dai vânt sbiilor plti eu Pn'a nu De Ghemi, fratele meu, Cu o palm ce mi-a dat
Ghemi
iute
i
Dunre
spre
Apa
m
zburând veni genunchi el se punea.
'n
dou
'n
i slt
'nclec plec.
despic
din val în val
Pân' sosea Ia cela mal!
NOTE,
i
^*) In
de-i
barba
cot,
adic cu fi
umbl rud
negreit
-^) la-i
Adic
are
form
cât
un ghem.
fiin fantastic ce
:
statul nalt
trete sub pmânt i un ghem, ar
mare
Statul palma, se numete de o palm i cu barba lung de un cot. Ei clare pe un epure chiop. Ghemi, mare cât cu el.
povestele poporale exista o
de ogar, •'*)
ogarc pe sub
fcut
O falang
Pedeapsa barbar a falangi
s'a
foaie.
pe alergare. 'n
drum
aplicat în
scotea.
ar
în
timpul domniei fanari-
oilor. Nenorocitul osândit la aceast pedeaps primea lovituri de bici sau de vergi pe tlpile picioarelor, în vreme ce picioarele lui erau strâns legate de un drug numit falang, i ridicate în sus.
lat-un
biet de ceretor. ^ de a gsi un ceretor Român, cci ceretoria e considerat ca o meserie ruinoas. A ajunge pe la uile strinilor este cea mai mare nenorocire pentru un om prin urmare e o foarte crud ocar cuvântul de calic. Ceritorii din rile noastre sunt mai toi strini, i cei mai muli dintre ei Rui, poreclii Rusnaci. *
In
rile noastre
)
e foarte rar
;
^0
AI.IXSAXDlîl
Cu
pân
toate aceste,
Domnia
la
loan Sturza calicimea din
lui
ar
er
oare-cum privilegiat prin hrisov Domnesc, i posed în Iai un foburg numit mahalaua Calicimei. Ea avea dreptul a lu parte Ia cortegiul Înmormântrilor. Breasla calicilor er reprezentat la acele triste ceremonii prin oameni alei din sânul ei, i care purtau toeaguri groase de cear zugrvit cu flori de-abea doi oameni puteau i poleit. Toeagurile îns erau atât de groase
c
s duc
câte unul pe umerii lor. s
Ora
V La
pa
cel
mic. aproape de malul drept
lui
Mohamed oprete butura '')
iMiralaiu
însemneaz
în
Turcia.
vin.
i
vinului
a rachiului
Turci rangul de Colonel.
Ia
i
)
e
i
Grajdhil Miralaiiiliii.
^^
Datina ospeiei
Dunrei,
Care bea rachiu
6*)
Legea
al
din Macin.
una din
de oaspe bucuroas.
cele
mai vechi i mai
sfânt
pzite
Când sosete un strin pe pragul casii unui om. el zice pân Bucuroi de oaspei ? i-i rspunde totdeauna Bucuroi
Români. nu intr
la
a
:
.'
:
'•
)
Aferim, frate
Ghemi.
Aferim turcete, sinonim de bravo. 1"*)
Cuvânt turcesc care
Tufecciul din Macin.
însemneaz
fabricant de arme.
i
buluc intr.
11-^ )
'n
cas
d
nval în cas cu grmada. Buluc e un cuvânt turcesc care s"a Adic pripit in ar de când cu nvlirile Turcilor, dar începe a se perde din limba noastr ca multe alte cuvinte slavone i greceti lsate in urma lor de ocuprile Ruseti i de fatala domnire a fanarioilor. ÎNSEMNRI ')
—
oimu
c
eu tiu de bidiviu
«Stai, jupâne,
«Un
«Care soare n'a vzut
«Decând
este la
Mahmut.
«Miralaiul din Macin «Crui Turcii se închin'>.
(Mnscr. Acdm.J -)
'•'
—
«De mine care
n trup
«El trecut-a
«S
Sor bun i
«S
i
nai grij, soro drag
i
Dunrea. mâna mea»..
scape de
pe când e somnul dulce Pe când noaptea 'ncet, se duce, Ghemi chiar in zori de zi Începea a nechezi. (Mnscr. Acdm.J Si
leag
se
se 'nchiag '(Cumnatu-meu e flos, «Dar în fapt mincinos. «De când soro te-a furat «Si soie te-a luat
«Sângele
Iar sora Iui Ghemi Ce intrase pe furi. "neleaptâ
Minte 'ntreag
i deteapt.
art
Printre Turci se din gur cuvânt
:
4
I
:
i'iiKzii
:
M/
i'ori'LAKi-:
XXXIV.
VULCAN s
Pânzele nu albeasc. la soare "negreasc la vânt putrezeasc». Cele fete Moldovence,
I.
Ci
i
La gura iretului, Pin postul sân Petrului,
Ean, mri,
Un Cu Dar
Floricele
De ^'').
de Eniceri -'') Care poart 'n brâu hamgeri. Ei veniâ încet, încet Dela Dunrea 'n iret Vadurile strbtând. Malurile cercetând De-un Vulcan, de-un cpitan Dumanul lui Soliman.
pe-un mal se întâlniâ
Cu
trei
Moldovence Dunrence, Vorbitoare, cuttoare fete
Floricele
de pânzi înlbitoare
«Bun
vremea
De nu suntei
la
trei
^"'
).
fete
Dac-i spune Rsri-v'ar
!
?
^'")
voi cu drept,
flori
fa
la
pept.
de bujori cu ochi de pruncuori. Lucrul vostru sporeasc. Pânzele se 'nlbeasc Cum e coala de hârtie floarea de iasomie '). Ear de nu-i gri cu drept Arde-v'ar dorul în pept. Lucrul nu sporeasc Flori cu
i
s
s
i
s
v
Turcii se posomorâ Pe mal verde cobora Si de mers nu se opriâ Pân' ce 'n cale nu zriâ O slcic rmurat
Pe-un izvor rece culcat; salce o
btrân
Cu trei caftane 'ntr'o mân"^' De sânge splându-le. De pietre btându-le Iar sub salce-un Cpitan oimul ager de Vulcan Stând la umbr i dormind. De-a lui via ne"ngrijind,. de paz mi-1 pzete, Si la capu-i strjucte Pandela, un grec voinic Cu pistoale sub ilic. Slug veche i iubit De stpânu-i drui*^. Soliman s'apropieâ
C
de Vulcan
Unde-i aprigul Bogdan
îi afla de la noi Unde-i Badea cel iubit Si de Turci nebiruit!»
;
voi irete
nou
Spune-{i
Si din
Lâng
veniâ.
C i
mal
Când
cinci-zeci
mri, cum
la
«Atunce s'ajungei voi
Suliman Aga
Eatâ,
Dunrence, se deprta gur cuvânt
s'a ivit poleit.
postav verde 'nvelit în el cine-mi era ?
Er Cu
c
caic lung,
s s
Si
din
gur-aa gria
«Bre Pândele! de
S
nu-i
vrei bani
poi mânca
D-ne pe Vulcan C-i peche de
doi ani
legat
împrat».
Grecul lacom rspundea
:
;
88
;
V.
«Dai-mi
banii
'om
:
ALEC.SAMJUI
videâ»
Gura
pmânt.
negrului
Soliman se bucura Bani 'n poal-i numr, Zece pungi de irmilici, Opt de rubiele mici, ^''') vr'o trei de venetici. Iar Pândele ce fcea ? La stpânu-i se ducea
Apoi Turcii purcede, La Galai ei se ducea
i
Pân-ce de fund Când în fund el
i
cu brâu-i de mtas, Brâu cu estura deas Ii legâ braele 'n cruci Sil druia rob la Turci,
Ca In
rsturnat
pe rând se întreba ce moarte i-ar afl ? Unii zicea s-1 omoare Cu lan de spânzurtoare Alii s-1 cufunde 'n ap Alii s-1 înfig 'n eap; Alii s-1 tae pe loc Alii s-1 arunce "n foc. Iar Pandele-i ascult ;
cuvânt
:
«La cea moar prsit. De stpânul meu cldit, Este-o piatr de rânit Care înc n'a slujit.
-)
bun
de-aninat gât de vinovat "n iret de cufundat». Turcii toi evet zicea. "•')
De un
i
Pe Vulcan iute-1 ducea i de piatr mi-1 leg i-n iret îl arunc. Apele se deschidea
i
pe loc se închidea se 'nchide pc-un mormânt
Cum
fcea?
înota
el
:
!
ajutor nu-mi vine
m scoat
de
S-mi lungeasc
Ca
e
dâ.
din
S
jos.
i
i
el
ce
Brâul cu dini-1 rodea. Mâna dreapt-i desfcea,
Cci un
adunai edea Turcii înarmai
rându-i
Vulcan se cufunda
gur cuvânt «Srcu, amar de mine
stejarul cel frunzos
la
vârteje 'n cercurele.
i
Imprejuru-i
i
i Iar
Apoi, greu ridicat
pdure-aruncat
lor
Pe luciul apelor Vlurele uurele
Din picioare s'opintcâ La lumin de eiâ.
II.
Lâng malul St Vulcanul
Lsând îndrptul
la
greu
meu
veacul
mri, c de-odat rspunde-un glas de fat
Iat, Ii
«Voinicele,
C
ine bine
eu vin, alerg la tine» Copilita sprintenic*) Sriâ într'o luntricic
•''').
i
cu manele vâsl. Pe Vulcan de mi-1 scp Iar Vulcan o srut i cu drag îi cuvânt «Fire-ai.
C
drag,
tu eti a
fericit
!
mea ursit
"*)
Ca lumina de iubit. Mergi acum Ia tine-acas i-i ia haine de mireas i m'ateapt bucuroas,-
C
Cu
eu dac-oiu isbândi tine m'oiu logodi,
'om
S
face cas 'mpreun, trim via bun». III.
El la târg se îndrept.
Mamei
lui
se
art.
:
: !
I'OKZU l'Ol'Ul.AliK
Ear btrâna lcrima cu jale cuvânta «Alei drag, de eti
viu,
Spune mamei ca
tiu
i
Ochii
!
de nu, Trupul
s
Iar
s
i-1
s'o
'apoi aspru cuvânt
'•'').
m m m
m Fcea m-sa cum
zicea,
îl prefcea. pe ulii apuc, Crâmele de le cerc, Cerca una, cerca dou Pân' împliniâ câte nou.
în
calic
El
Când
a fost
El înuntru
C
'n
l'a
el
ce-1
stâ culcat
mân
l'ai
dat.
fiar veninoas Lift rea, necredincioas ^^•j Ce ru, spune, i-am fcut Turcilor de m'ai vândut ? Ori la mine n'ai avut De mâncat i de but ? Haine bune de 'mbrcat ? Cal frumos de 'nclecat ? Ai vroit tu mor eu Alei
!
!
!
C
vzuse
Vânztorul
!
Intr'a cui
Dar
Pe Pândele
!
s
noulea
nvliâ
luniru
fedor de lele zilelor mele Nu te inea înelat De câi bani pe el ai dat, Dar te ine înelat v
Vânztor
bocesc ''^') pânzuesc.
te
Podurile s-i gtesc ^'^ boci Nu sunt mort, nu 'nveli, Nici în pânzi nu 'nvelete Ci în ztreme schimb calicete». De
—
Vulcan cum îl luâ, 'n sânge-i încrunt
Iar
:
S
vânduse.
n'a vroit
Cum
Tocma 'n fund pe un macat Ludându-i faptele
Dumnezeu,
de moarte m'a scpat te cur de pcat !» zicea se
i
isbiâ.
i
Capul Grecului tia, Apoi trupu-i târâiâ pop nici prohod
S-mi
i i
bându-i pcatele. «Noroc bun i veselie Celor ce-s în avuie facei parte
D-mi
C i
Pân'
i mie
Cpitane Pandela Tu ce eti un bogta
!
capra unui pod.
'')
pe ulii purcedeâ din Turci el cspiâ Câi pe mân-i încpea. Apoi iute alerg
Iar
!
m pmânt m mi srace
pân' la strine,
la
podeaoa rdic sub pod îl arunc. Apoi iar se întorcea
i
o frânt de lecae tae foamea cumplit
— Mi
Fr
'ndoae. !
i
voios se cunun cea fat Modovanc Floricic Dunreanc
De-i-e foame n'am ce-i face in greu înelat
Cm
Cu
De
Care 'n haine de mireas L'ateptâ de mult acas.
toi banii ce i-am dat
palo oelit Cu mnunchiul poleit. Pe
ist
—
D-1
încoace ftul
meu
Ca s-1 cercetez i eu, i s-i spun adevrat Dac-ai fost tu înelat». Grecul beat palou-i d,
Spusu-v'am cântic btrân. i mai am vr'o dou 'n De-ai avea suflete bune,
i
pe-acele
vi
le-oiu
sân.
spune.
ALIX.SANDKI
NOTE. '•)
Cu postav verde
Colorul verde e purtat racter sacru,
precum
med, sangeacul,
c
numai de persoanele ce au un cafiind-c stindardul lui Moha-
Osmanlii
la
'nvâlit.
imamii,
hogii, derviii,
de culoare verde. -*)
Ca
cinci-zeci de Eniceri.
Miliia Enicerilor a fost instituita la 1362, sub sultanul Amurat, de ctre marele Vizir Kara Halii Basa. Ea er compus de robi luai în rzboae dup formarea ce Ornus Beglerberg dela Rumelia lu Ipsala i Malgara. acestei vestite miliii, un eik anume Hagi Bekta o bine-cuvânt. zicând fie lenghichri (cuvânt compus de ^/zg/?/. nou, i chehri, "Numele vostru
Dup
:
s
s
s
înfiarea voastr fie vie i mândr mâna voastr fie însoldat) vingtoare; sabia voastr ascuit, lancea voastr totdeauna gata de-a lovi întoarcei cu chipul înflorit capul dumanului, i ori unde vei merge de sntate. :
;
s v
^*)
i
de
pnzi
vilbitoare.
a familiilor române impune femeilor datoria de a ese in case pânza trebuitoare pentru îmbrcmintea brbailor i a copiilor. Ele au perfecionat aceast industrie i a ajuns a face meneterguri i tergare foarte frum.oase. lucrate de dânsele, ce se Femeile dela munte poart tergare de deosebesc prin dibcia esturilor.
Viaa patriarhal
mtas
^*j
Unde-i aprigul Bogdan.
dup
Turcii dau Moldovii denumirea de Bogdania, numele lui Bogdan, fiul lui tefan cel mare, ce a închinat ara sub suzeranitatea Sultanilor Ei le
zic
Moldovenilor Bogdani^••M
Cu
trei caftatie
Caftanul e o hain oriental Domnii când primiau Domnia, cu caftane. "•')
Moned
i
boerii
mân.
înainte
I ca
un
semn de onor.
când primiau boeria. erau învestii
rubiele mici.
turceasc de aur. '*)
F.vet,
Opt de
'ntr'o
ce servea
Turcii toi evet zicea.
cuvânt turcesc ce însemneaz ^*]
C
:
aa.
mea ursit.
tu eti a
însemneaz mirele sau mireasa hotrâi de soart. Flcii norocul se ocup de viitorul lor. Fetele mai cu seam sunt în plecare de a-i ctâ ursiii în faa apei de pin fântâni, in lucirea misterioas a stelelor, în forma copacilor de pin pduri, etc. Ursitul sau ursita
i
fetele cred ca
'''•')
Bar de nu
Bocitul e un obiceiu ce exist
s
te bocesc.
Români de pe timpul
vechilor Romani. epoca lui Traian se afl intre femei, bocitoare, care merg de bocesc morii pe la case, i pomenesc cu un ton plângtor, de toate meritele lor.
Ca i
în
la
i'(>i;/,u
Podurile
io;i:)
Când
s-i
".M
gtesc.
Înmormântare, obiceiul antic cere de a se întinde pe pragul porfii casei o pânz
este a se face vre-o poduri în calea mortului. Se
peste care trece cortegiul.
roiTLAUio
O
doua pânz
a
asemenea
se pTuie
la
aez alba
jumtatea
drumului, i o a treia pe pragul portei dela biseric. Acele pânze se dau pe urm de poman ia sraci împreun cu lumânrile de cear i cu monezile aruncate pe ele. Aceste poduri alegorice închipuesc punile ce are a trece sufletul rposatului ca ajung Ia ua raiului, iar monezile slujesc a plti vmile pe ast lume (?) Afar de zisele monede se mai pune i câte o moned mic în mâna mortului, pentru-ca aib cu ce plti pe ceea lume barca iui Caron. Românii îns au uitat i pe Caron i râul Stics i câmpii Elisei din Mitologia strmoeasc, de cândHristianismul a înlocuit religiea pgânismului.
s
s
!'•
Litf
)
rea, necredincioas.
Cuvântul litf care la început serviâ a denumi pe Polonii din Litfania, a ajuns a însemn neam ru i credin. Prin urmare el se aplic de
fr
Români
orice
la
popor care
i-au
fcut daune
rele.
ÎNSEMNRI 1)
-)
Unde Padiahul
scrie.
In
(Mnscr. Acdm.J.
i
Este-o piatr chiar de moar Nici prea .^rea, nici prea uoar.
(Mnscr. Acdm). ')
«C
—
eu
vin, alerg la
tine».
«Vin zu, c nu mai «Vai am obosit de tot !»
pot
luntrit mi-1 suia Ia mal ea mi-1 scotea. (Mnscr. Acdm).
')Apoi iar se întorcea Iar pe ulii purcede, Mâniei dalbe suflecând Palou 'n vânt fluturând. i pe turci mereu ctând
gsi
li
la
caf inele
!
Bulbucind din narghilele
(Mnscr. Acdm). ^)
Si
Intr'o luntre
Jumtate
Apoi vesel alerg
prsit
Si
putrezit.
ferile-i
de
nunt
o
rug
Pe cea fat Moldoveanc
cu manile vâsla Lâng el pân' se afl.
Si
Apoi
sorbind încet cafele.
Câspiâ el cspiâ Câi pe mân-i încpea.
zâri Ca o pasre sriâ
Copilita mi-1
Dunreanc
Floricic
Care 'n haine de mireas L'ateptâ de mult acas. (Mnscr. Acdm.)
tia
XXXV.
C o R B A C
^)
Corbac zace
In
beciu
De
El
ofteaz
i
pin gratii tot privete
In
trei
ora
la 'nchisoare -) ani lipsii de soare, la
arigrad
la
Sultan Murad.
i jlete
!
V)J
Când
V.
AI.ECSAXDlil
nori purtai de vânt
la
Care plou pe pmânt,
Când la cârduri de cucoare Ce mereu zbor ctr soare. Eat, mri, c 'ntr'un nor El zrea un corbuor Ce pe sus tot croncniâ
i
Pân' ce-n zare ajungea
i din zare se tergea. Dou zile nu trecea, Corbuorul
i
Cea mai
Ori pe mine jleti Ori de mine tu-i bai joc ?
Jur
s
m
i
fr
S
!»
Din cel nor se repeziâ. Pe fereast se lsa pe limb-i cuvânta «Corbcele, dragul meu
i
Ce
C
blestemi aa de rândul
De trei ani fr De când zaci la
!
ru ? tu
'ncetare
închisoare.
S
De
—
Eu
'
s
ca tiu eti mort, sau de eti viu. Alei corbi, de-i nu te-oiu mai blestem te aflu,
!
aa
Ci cu lacrmi te-oiu ruga
Ca
s
Corbuorul meu
!
s
lume
In cea
s mi i s mi te
te
scap eu,
înfresc. tot hrnesc,
cu carne psreasc Ci cu carne pgâneasc, Nici cu sânge psresc Dar cu sânge pgânesc Corbea timpul nu perdea, El o torcea Lung funie-o fcea de gratii o prindea.
i
Apoi când noaptea cdea El cu earba cea de fer Atingea gratii de fer Gratiile, ca de foc Se topiâ toate pe loc.
Care funia inea.
'')
pmântului
In jurul
«Alei
De-a vrea sfântul Dumnezeu
Numai una rmânea
zbor neobosit
tot
Pe spinarea vântului
Din codrul Neferului.
mtas
Maic-ta mi-a poruncit
S
aleas
earba ferului
!
:
m umblu
bun i
Nu
cioc,
i-ar cdea unghile n'acai cu dânsele Corbul cât îl auziâ
mtas
Cinci fuioare de
'înc
!
'ntorceâ
se
cu pliscul aducea
din aripi tot btea. «Alelei Corbac zicea Cci n'am durd, pui de corb, Sângile mi-i'l sorb Ce tot zbori i croncneti ?
Rmânere-ai
»
;
pe gândul meu. S-mi aduci cu pliscul tu Cinci fuioare de Dela mama, de acas 'înc earba ferului^'-') faci
mtas
Din codrul Neferului». Corbul iute 'n zbor srea Cât pe cer el se zrea Mai întâi ca un porumb. Apoi numai cât un plumb,
Dac
videâ
i
videâ
Corbac timpul nu perdea, Funia 'i-o apuc. Pe funie lunec. Legnat mereu în vânt
Pân
ce
d
de
pmânt.
deprta i din gur cuvânt «Corbi, corbi, frior Apoi
el
se
:
Mergi la maica cea cu dor i-i du veste c'am scpat Dela loc întunecat, 'mpac^i i de-acum ca fac Eu din funie-am Colan mândru pentru Turci
s
Ca
s
m
s
mi-i ridic în furci!»
:
.
:
i'OEZu
i'orui.AKi-;
:i;!
NOTE. Aceast balad
are
mult asemnare cu'acea
a lui Novac i Corbul i pe numai o parte din vre-o alt balad ce s'a pierdut.
cât presupun, ea este
'înc
1)
iarba ferului.
!n poveti se pomenete ades de o iarb ce are putere a topi ferul dela zvoarele închisorilor. Ar fi de crezut iarba ferului nu e alta decât iarba de puc, dac povetile poporale n'ar fi existat înainte de descoperirea
c
prafului.
ÎNSEMNRI
i
In manuscris e titlul: „Corbnc Corbul" •iDe trei ani lipsii de soare )
Corbac zace Ia 'nchisoare. Mult departe de Bârlad In oraul arigrad.
:
M
Pe aripa vântului. (Mnscr. Acdm).
*)
Spune-i Tatei, lui Corbac din funie-am fac, etc. (Mnscr. Acdm).
.
C
s
XXXVI.
NOVAC I CORBUL Hainele
I.
s
Ca
Un
^^)
viteaz de-ai Iui Michai-^')
!
un feciora avea
i
tot astfel
îi
S
La In
nu
ru i
ru,
mult departe. neagra strintate. ^')
Dac
sorii te-or
rile
de-a vântur Stambul de a intr.
i
'n
Tu de
Vam
asta
purt
nu uit
dreapt
s
plteti,
Armele s-i oeleti.
arigrad intr. dreapt el nu d, De haine nu se schimb, 'n
Ci pe ulii se primbla în haine Novceti Cum e drag ca s-1 priveti Turcii toi cât îl zriâ
!
cazi Ia vre-un loc
loc
nu-i Turcilor pe plac.»
Grue
Tot
zicea
«Feciora, Gruiuul meu Ascult de ce-i zic eu.
C
pari
Vam
Ce sriâ pe eapte cai De strig Craiova vai El
s-i primeneti
un biet srac. nu sameni a Novac
S
cic un Novac, Un Novac, Baba Novac, Fost-a,
']
dânii se gria Gruea lui Novac, Lui Novac Cara-iflac !» *)
Intre
:
«Ista-i
i i i i
pe de cu pe
Cu Din
Ioc ei s'adunâ,
Grue Grue Grue
trei
ele
s'aninâ. se lupt.
mi-I leg.
funii
s
de
mtas,
nu mai ias
!
!
;
ALECSAXDKI
ii-i
Dar când Grue
Dou
se 'ntindeâ
se rupea,
funii
Numai una rmânea, Una lung nodoroas, Cât un bra voinic de groas 'ntr'un beciu
Lumea Soare
!
munii
In
pdurea
zreasc
Catrinului,
Pinului lui
m
Novac,
c
Pe
tine te-oiu
Nu
cu sânge cu sânge
Dar
!
unde voesc eu
Lui Novac, Baba-Novac. jur de-oiu scpa.
i
închidea mai priveasc, îl
s n'o s nu mai
du-1
In
La condacul
cuprindea
Turcii iute-1
i
i
adpâ psresc. pgânesc
!»
Corbul vesel croncniâ, II.
i
Grue zace
De
trei
la 'nchisoare. ani lipsii de soare
i
prin gratii lung privete Cerul care strlucete de dânsul nu 'ngrijete Dor cumplit inima-i seac, Plâns de jale mi-1 îneac. Când zrete despre soare Cârduri, cârduri de cucoare. Cltoare, zburtoare. de el nepstoare. Iat, mri, cum plângea
i
Inelu 'n plisc îl punea, Aripele-i întindea. pe cer el se zriâ, întâi ca un porumba. Apoi ca un lstuna Apoi ca un bondra
!
i
'n
zare dac-ajungeâ,
-El din zare se tergea.
III.
In
munii
i
In
pdurea
C
Odihnea Baba-Novac La umbra unui copac.
Un Ce
i i Iar
i
departe, sus zriâ corb negru, corbior zbur încetior 'n
din aripi tot
cu
Grue
se
Ce
Chiar de-asupra capului Capului Novacului
:
s
i
tot ipi
le
sorb
corb
i croncneti
din pliscu-i
?
rspundea
«Gruior, drguul meu
m
Si inelul cât vedea.
:
Alei,
?
corbi, corbior,
s-mi faci pe ine ineluul meu De
Scotea haine Novceti De punea clugreti
!
blestemi aa ru Ce Când umblu de rândul tu
—
vrei tu
Corbuleul uurel 'n pliscu-i un inel Care jos cdea din el Chiar în barba lui Novac Lui Novac Baba-Novac. Adormitul se trezia.
Avea
!
Ori de mine te gteti Corbul se apropieâ Pe fereastr se punea
i
c
amreâ
gur-amar zicea «Cci n"am durd, pui de
Zilele
pin vis el tot vedea Pe feciorul su Gruea. lat-un corb se iviâ, i pe-o creang se punea
btea
din
Pinului,
i
croncniâ.
jale
Catrinului
dor,
Scotea cuca de Novac'"')
i i i
punea un comanac. 'nclecâ voinicete. purcedeâ vulturete,
l'OIOZU
Cu
rol'LLAUE
IJO
Pe Grue mi-1 desleg,
desagi, cu buzdugele
Pline de
Un palo
El
Si din
In
Mahmudele, ^*) mergea i iar mergea. arigrad ajungea,
c
La divan
i
din
se
zicea
C
voinic ce mi-ai robit
c
lat-m's
S
am
sosit
Si
pdurea Pinului, Unde corbii locuesc
In
tvli.
i i
Unul pe-altul se 'mpinge. alerg Novac
c
Iar
se ducea.
codrii Catrinului,
In
nval d.
pe jos se
bat mijloacele,
le
Amândoi de
pltesc îndoit». El desagii deerta. vi'l
Turcii toi
s
tiu soroacele. Ei tia la Turci, tia Pân' ce bine osteni. Apoi iute purcedeâ
:
«Auzit-am, auzit
De-un
d
cuvânt:'
«Bate tu marginile
Eu
ducea
gur-aa
mân-i
în
gur
ca frunza se 'nmulesc bine hlduesc !
NOTE. Un Novac, Bubii-Novuc Un viteaz de-li Iul Mihai.
1*-*)
om Pintre generalii lui Mihai-Vod Viteazul s'a deosebit Baba-Novac, credincios al Domnului, i carele a avut o moarte glorioas de martir, din ordinul lui Ciaki i al Senatului Unguresc. ''')
In iiedgrd strintate.
iubirea de patrie sunt aa de adânc întiprite pentru el strintatea e neagr, lumin. Soapmânt strin Românii sunt supui tristei boale a nostalgiei când se afl diserai. De aceea în armia Austriac unde sunt muli feciori din Ardeal i din Bucovina, legea de pedeaps în contra fugirei din oaste, e mult mai puin aspr pentru Români.' Un cântec vechiu zice:
Simul de naionalitate i
inimile Românului, rele nu-1 înclzete pe
in
c
fr
!
Român
în
ar
strin.
Duce dorul i suspin. **)
Lui Novac Cara-ipac.
numesc pe Români chiam Cara-Iflac, Români Turcii
mâni
Iflac,
negri,
adic
Valac,
i pe
cei
ins pe din
acei din Valachia
îi
Moldova, Ac-ipac, Ro-
albi.
*) Scotea cuca de Novac.
Cuca
era un soiu de coafur împodobit cu pene de stru, cu care Domnii Moldovii i ai Valahiei erau încoronai câad ei mergeau de se închinau Sultanului ca primeasc învestitura. Obiceiul era ca pân a nu intra în sala de audien a Sultanului, Arzodaî, cel întâiu uier numit Capusilar Kîethu-
s
daî,
s
îmbrace pe
Domneasc. Mai
era
Domn 6*)
Moned
cu caftan, i Muhzur Aga s-i pue pe cap cuca alte cuce mai mici pentru Solaki.
îns i
Pline de ninlimudele.
turceasc de pe timpul
lui
Sultan
Mahmud.
ALECSAXDIU
96
ÎNSEMNRI 1)
dat
în
Balade
în
urmtoarea form
p.
11-1853, bal ada e :
i
cu
croncnea.
jale
Gruea
cât l'auzi Astfel din gur zicea "Cci n'am flint, puiu de corb. «Sângele mi-i'l sorb Iar
:
NOVAC I CORBUL verde mndnac, Fost-au, cic, un Novac
s
!
Frunz
«Ce
'un
«Ori pe mine jleti, «Ori de mine tu-i bai joc?
fecior mândru avea, Crui Gruea îi zicea.
Când Gruea Astfel taica
cuvânt
:
«Feciora, Gruiuul meu, «Ascult cuvântul meu
nu
cazi la vr'un
loc
"La loc ru i mult departe, «La neagra strintate.
«Acolo când
,
"De aceasta nu uit, «Vam dreapt s plteti
«i Iar
s
coiful
Gruea
'n
vam
i-1
clteti».
arigrad intr dreapt nu
d
Ci 'ntr'o cafenea intr. Turcii pe Gruea-1 zri
i
aa gria Gruea lui Novac «Ce-a dat iuru prin Bugeac «i ri multe a prdat «i'n urm-i foc a lsat.» Turcii iute s'adun i pe Grue mi-1 leg 'ntre ei
:
«Ista-i
Cu
trei sfere
de
mtase
Tocmai ca braul de groase. Dar când Gruea se 'ntindeâ.
Dou
feri
c
se rupea
Numai una rmânea. Turcii iute-I cuprindea la temni-1 ducea. Gruea n tenjni zcea prin gratii lung privi, Priviâ cerul i pmântul. Norii ce umblau ca vântul,
i i
Cârduri multe de cucoare Ce zburau mereu spre soare Si-un dor mare-1 apuc Ce la inim-1 sec. lat, mri, cum privi departe el zri Un corb negru corbior Ce zbur încetior « tot ajjropi
C
i s
n'aci cu dânsele». corbul s'apropiâ
Si lui
«Vai
«Ce
«C «C «S
unghile
gratii se punea Grue rspundea
tu,
:
Grue, dragul meu.
m umblu
blâstemi aa ru? de rândul tu,
m'a trimis maic-ta caut de soarta ta».
Grue cum
auzi gria «Turcilor, dumanii mei, «Dac nu suntei miei
Ctra
intr
îi
«S
cdea
?
cioc
i-ar
Lâng
ru
fr
«i Iar
:
"S
m
«Rmânere-ai
voinic era 'i
i croncneti
tot ipi
îl
Turci
aa
:
«Slobozii-mi voi dreapta «Cam un lucru de-a lucr. «Am scriu o crticea
s
«.S'o
trimit la
«S'o trimit
«S
afle
la
c"am
maic-niea
;
meu mor eu».
tatl
s
Turcii mâna-i slobozia, Gruea cartea mi-o scrie
i i
corbului o ddea din graiu aa-i gria «Alei drag corbior, «De-i zbur numai un sbor duci cartea la tata, jur ie i-oiu :
!
«S
c
«M
d
«Numai carne de catan «i sânge de coofan». Corbul vesel croncnea. Cartea n ciocu-i o prindea Aripile-i întindea Si pe cer el se zri Intâiu ca un porumba, Apoi ca un lstuna. Apoi ca un bondra. apoi se tot perdea
i
Încât
nu
se
mai zrea
Cartea iute o ducea lui Novac o ddea. Iar Novac cel înlbit Se apuc de cetit... Cetea nu tiu ce cetea de-odat s'oereâ haine husreti
i
C
ip
!
;
roKZii pori i.AHK
i pe Grue slobozia, Iar Grue cum ieiâ
i "nibrc clugreti, i nclec voinicete i purcede olcete
1
Prin vzduh pe sus privi pe Corbu mi-1 zri
i i
Cu
desagi, cu burdujele Pline de mahmudele n arigrad ajungea
i i i
cu drag aa-i gria Coarbe, corbior, «Tu de-acum mi-eti frior!
Turcilor bani ducea din gur le gria
m iat cam
m
Turcii
la
sosit
lcomia
bani
jur
s
te
'nfresc
hrnesc «Nu cu carne ctneascâ «Ci cu carne pgâneasc, «Nu cu sânge psresc
pltesc îndoit!»
vi-1
!
«i «i fn
:
«i
S
:
«Alei
jur sa te
«Ci cu sânge pgânesc».
XXXVII.
FATA CADIULUI La grdin, la cerdac Lui Hagi Baba-Novac
— Eu
^)
la
mas
ede
cine
am czut
când, moule-am vzut Pe fata Cadiulul 2=-0 Din satul Odriului. ^'•) Feciora puiu de român Ce nu tie de st|jân
Care poart comanac, i-') Lung mas e întins i de oaspei muli cuprinsa.
Dar
pe gânduri
De
'"')
—
?
!
Pe "mprejur cine se vede ? ede btrânul Novac Ce trete-acum de-un veac, Cu cinci-zeci de finisori, Tinerei, mândri bujori,
i
Dac
este
mri-aâ.
Înceteaz de-a ofta -')
i
te
dîi
în
grajdul
meu
De-i alege-un puiij de zmeu Din cinci-zeci de bahamei
cinci-zeci de finioare. Tinerele garofioare. Toi cu bine petrecea
Bahamei cu perii crei. i-i f singur izbânda Ca s-i capei dobânda.»
Pe Novac
Tinerelul se scula,
fericea,
îl
Numai tânrul lovit Copila de Nici
De
la
Lui Novac se închin,
Novci,
nu bea,
inim
nici
Mâna
nu mânca
;
ofta.
«Nepoele hi, lovit Copila de Novci, oimuie, puiu de român Ce nu tie de stpân Nici nu bei, nici nu mnânci. !
Ce
stai
pe gânduri adânci
V. Ali'i'sandri.
—
I'iu'zii
populare.
')
?
i
dreapt-i sruta
""'')
grajd se îndrepta. Iar la grajd dac mergea El un mânz îi alegea, la
Mânz
Ei
*)
fug sprintenel, var ptrrel, ''*)
de 'n
Mânz ce fuge ca oldanul De nu-1 prinde nici arcanul. Pe
el
iute
c
sri
:
98
i
V.
din
fug
Al.l'X'SANDin
Mii de srutri îi d. Iar cea roab medioar de minte cam uoar
mi-1 opriâ
La o poart de grdin, De grdin cu fiori plin Unde stau cadânele ^)
i
Spaim singur-i
i
De
se'ngân cu florile. «Tu, fat-a Cadiului
Din
La Cadiu,
Ghelai, ghelai pân'colea Ca s-mi dai o floricea cu mâna ta mi-o Ca s-mi dreag inima.» Copila Cadiului Din satul Odriului
Rumioar
i i
trei
flori
ea-i alegea
ea culegea, 'un fir de pr îi smulgea cu firul le lega 'apoi tainic ea le dâ Unei roabe mândruli trei
le
duc
la
Voinicelul greu
din
oft
Ghelai, ghelai pâ'n colea Ca s-mi dai o floricea. cu mâna ta Dar mi-o Ca s-mi dreag inima.»
d
culegea
i i
din
mai
îl
i sriâ, sriâ, sri, 'aa bine c fugea, Intr'o In
clip ajungea
grdin,
Novacul
Ce nu tie
mândru Novcel
Avere-ar parte de el Fecioraul se plec, De mijloc o apuc, La sânu-i o ridic la fug se-arunc.
c
fugea, ajungea. videâ i videâ Fata mintea nu-i pierdea se pleca Ea pe mânz De urechie mi-1 muca
bine
c
Mai
Iar
ea,
Apoi singur-o ducea, Celui
'aa
la cerdac. ^o*).
Cadiul înc sosiâ, Eartaganul i scotea.
fcea
garoaf ca i
")
La Hagi Baba-Novac
Copila Cadiului Din satul Odriului
O
Urechiuile-i culc, clca. Fugea mânzul nechezând. Eapa fugea renchezând,
Urechiuea sânger, Ear mânzul se oteriâ,
!
se
se lua
'•^'•")
«Tu, fat-a Cadiului, Surioara Crinului
Bujoric
goan
la
c
srut gur cuvânt
'o garoaf
i
*'•')
Dac
porti.
Periorul
i
ttarc 'nclecâ
Urma mânzului
flori
i
S
Pe-o
Eapa câmpii apuca,
fcea
se
Turcii cafea.
«Sai Cadiule, nu st C'au rpit pe fiica ta!» Cadiul se 'nglbineâ '') Cealmaoa pe ochi punea
''')
d
i
la
Unde beau
satul Odriului,
fcea, ducea cafenea
'ntr'un suflet se
^)
!
fug-o desmierd
cel -de
btrân stpân.
Îi ridic genele. Genele cu cârgele Ca s-i vaz oaspele «Stai, cuscre Cadiule,
:
S
ne-ascultm vorbele,
i
btrânii pacele
C
junii
fac certele !»
^)
au
l'OKZII POl'Ur-AUK
N o T
E.
Care poart comanac.
1=^)
Comanacul e coafur clugreasc. -- Este de crezut c btrânul Novac balad nu e tot acela din balada precedent, cci nu se potrivete comanacul su cu hainele novceti, i cuca viteazului osta i prietin a Domnului Mihai Viteazul. din aceast
2=-)
Pe fata Cadiului. însemneaz judector.
Cadiu, cuvânt turcesc ce •^')
Din satul Odriului.
*•••)
Mâna dreapt-i srut.
Srutatul de mân e un semn de respect din partea celor tineri ctre cei mai btrâni. Acest obiceiu exist din vechime la Români, cci ei au mult respect pentru btrânee. s*)
Adic
Ei
'n
var ptrrel.
de patru ani. "•^ )
Unde stau cadânele.
Femeile turceti port numele de cadâne. ') Ghelai. ghelal pân' colea
însemneaz
Espresie turceasc ce
^*)
Adic încleca pe :
Pe-o
eap
o
"' )
:
Vin pân
colea.
ttarc 'nclec.
de soiu ttresc.
De
muc.
urechle mi-l
Acest fapt se gsete raportat în cltoria D-lui de Lamarlin Un Arap furând calul altuia, acesta se lu pe urma furului. dar mute calul de ureche, cci s-1 ajung, e! însui îi strig ca a-1 pierde de cât a-1 vedea ajuns de alt cal.
s
ÎNSEMNRI )
în
Orient.
când er el prefer
:
Lui Hagi-baba-Nocac.
se gsete în cântecele populare ale Sârbilor i Transilvania. In colecia tlmcit în limba francez de d-1 Auguste Dozon, cancelarul consulului general al Franciei la Belgrad, sunt balade care încep aa: Novac ct Radivoi boivent da vin dans la
Acest
nume
al
lui
Novac
in acele din
dou
România ')
^)
La
verte montagne,
la
etc.
Novac. (Balade. P. II 1S5S).
kiliea lui
Care poart comanac. (Balade. U. im:i). '
^ De
P
când, moule-am Pe fata Cadiului,
vzut
(Mnscr. Acdm.)
Nepoata Sultanului. de când o am zrit
C ~
>«;;"?":?' «" Perit!»
^''f. Nepoele ha., loy.a
Copila de Novacia [>ac este mri-a... {Balade. P.
II.
/So3).
luo
V.
ALEO.SANDKl
M Dar din cinci-zeci de bahmei De bahmei cu perii crei Nici unul nu-i cuvenea Dac vedea i vedea Mai în fund el se ducea La un mânz ce necheza Mânz de vine cam sgârcit, Fcut tocmai pe fugit, Care fuge tot cu anul
')
De Pe
Fr
trei
c
flori
P
11.
^)
le
La inim
i
—
din
strângea
le
înc sosea pala din brâu scotea.
Cadiul
Iar Hagi-baba-Novac Care poart comanac îi ridic genele
:
:
«Tu fat-a Cadiului. (Balade. P.
'^)
11. 1853)
Bar fata Cadiului Nepoata Sultanului Se "ntinde i se pleca,
i
gria
iar
-\.
i'n trei copce el er La chilia lui Novac Care poart comanac.
1853)
trimitea
priime
gur
fr
De ureche mi-1 muc. Srea mânzul i zbier
Cu-o copil medioar Cu cosia glbioar, lovit
i
chingi
(Balade. P.
arunc
iute s
(Balade.
i
^)
'o ttarc 'nclec
nu-1 prinde nici arcanul. la esle mi-1 lu el
Cadiul se 'nglbeni Cealmaoa pe ochi punea,
Narghileaoa-i asvârli,
:
i
:
'
;
etc.
etc.
11. i.sj.7)
Lui lovit de-o ducea. [Balade. P. II.
(Balade. P.
11.
1853)
18.5:i)
XXXVIII.
MOGO
VORNICUL
In ora, la Bucureti stai i priveti Tot Pe cei apte voinicei, Mândrii puiori de zmei,
s
s
apte frai Toi de-ai
ca lui
apte
brazi
Mogo
cumnai.
podului In fruntea norodului Atepta pe sora lor pe mândru-i soior, Mogo vornicul bogat Ei în capul
i
Ce glumete Ei la
umbr
ne-ncetat. se
culca,
Bea voios i ospta, Cu ploscua închin vedre -o oca Vadra arigradului,
De
cinci
Msura
'mpratului. cel mai mare, (C-i mai mare minte nare) Pe drum ochi-i alerg
Iar fratele
i
cu glas dogit striga
«Zrii
voi ce
zresc eu?
Eat
vine ca un zmeu, Vine vornicul, Clare pe galbinul». Fraii toi mi se scul. Peste câmpuri se uit, videâ, mri, videâ
Mogo
i
Cum venea Mogo venea: «Bun ziua, apte frai, apte
—
frai ca
Bun
apte
brazi
1
cumnate/-) Ai \enit pe ne-ateptate. sosit,
frate
!
!
!
POEZII poimlakp:
i 'n pmânt se îngropa i pân 'n mnunchi intr.
Dar unde i-e soioara? Ce ne-ai fcut surioara? Ori poate cai
Ctr
c
noi
i
Când pe Stanca S'o aduci
Iar fratele cel mai mic, (C-i mai mic, e mai voinic) Paloul mi-1 învârtiâ,
uitat
te- ai
legat
ne-ai luat
friori
la
Pe earn de nou ori, C-s mai multe srbtori Pe var de patru ori, C-s mai multe lucrtori?
mi
Ba,
Ctre
i
frai, eu
c
voi
desftat
la
i
în
—
pe Stanca mi-au rpit. Pe Stncua ni-au rpit
i
tu,
Cu
Mogo,
Dup Nou i cu
ei
ai
nu
cei furi
nu
te-ai
luptat,
C
Ca
s
s
s
rudeasc,
se
Cine 'n oard pgâneasc tie vitejeasc nevasta s-i pzeasc V^ai de mine ce-ai fcut Vai de voi n'ai priceput Cum Mogo a glumit Când de mine v'a grit ? Bine vorba nu sfâriâ, *) ^) Lacrimi din ochi îi eiâ.
s
!
—
!»
!
c
mai mare (C-i mai mare minte n'are) Paloul mi-1 învârtiâ. Iar fratele cel
Lâng Mogo
ea cdea braele-1 cuprindea bocea, îl dismierdâ
Cu
asvârlia
c
Dar nici mi-1 nemeriâ. Palou 'n vânt vâjâiâ, De-un zid mare se loviâ,
Apoi sufletul i-1 dâ In captul podului.
i
In
'ndrt
II
se întorcea,
Lâng Mogo
?
!
Paloile ridica
îl
cu noi
Nu
frai.
frai ca apte brazi cu toii crunt turba
Mogo
—
i
apte
In
de zmei
Dar unde vi-i cumnatul? Ce mi-ai fcut brbatul ? L-am trimis în iad de-a drept' Cu eapte paloe -n pept, nu-i vrednic triasc
i
?
vrednic cumnat
fii
asvârlia.
teleag zugrvit, Pe dinuntru poleit
C
ani s-i tot alungi
Cu-a Stncuei apte
i
.
luat
moartea «-i ajungi Mori dar, câne blestemat ie nu i-a fost dat
îl
inim-1 junghiâ!
apte puiori
fugit?
te-ai
prin
Cu doi-spre-ce telegari Telegari cu coame mari, i-n teleag sora lor înflorind ca un bujor! «Bun ziua, fraii mei, ^)
drumu' prsit Turci, Ttari ne-au întâlnit,
Dar
Mogo
i O uitat
m-am legat, am plecat
cu Stanca
S'o duc
n-am
In
Când de-odat ce videâ. Ce videâ i nu credea?
;
—
10]
ochii norodului
de cdea,
NOTE. Poate-c legenda raportat podului
Mogooaei
aici
din Bucureti.
s
fie
izvorul de
unde
se
trage
numele
!;
:
102
ALECSANDHl
V.
ÎNSEMNRI 1
)
'-)
Mnscr. Acdni
In
— «Cale
bun,
Popas bun
Mogooaea.
:
mi
cumnate
frate
'acolo mi se opri râna o scormoniâ Mort pe Mogo îl vedea
fârtate !»
Bun
Moart
ziua apte frai Seapte frai ca apte brazi
•^)
*)Stncua Sângele
La
peste
el
cdea
!
(Balade P.
II. 185:i)
se 'nglbineâ. 'n
pmânt
trup
rcea,
îi
^)
ochii intea,
Urma
sângelui cât,
Dup
sânge se
Bine vorba nu sfâri Sufletul din trup ieiâ Iar Stncua se pierdea, Moart la pmânt cdea
lu
Tot de-alungul podului
In
captul podului
Pin mijlocul târgului,
In
ochii norodului
i
mergea, mri, mergea Pân' la groap ajungea
{Mnscr. Acdm.)
XXXIX.
BUJOR în
Ici
I.
Dou Frunz
A
verde de eit Bujor în
Bate,
Pe
negar
ar
prad, nu
ciocoi
îi
bag
!
Bujor
fântân.
mân
strânge de valea lui Terinte, fete culeg linte, Bujor le scoate din minte le
!
Dou
omoar 'n
la
spal lân,
în
Ici
^''O
vale,
fete
fiar,
-')
!
S-i dea bani de cheltuial
i
haine de primineal. Bujor ese, Bujor zice «Halal de tine, voinice
II.
:
Frunz
!
Haidei copii dup min'e tiu calea 'n codru bine, i tiu turme de berbeci,
C
Isvoare cu ape reci. neveste frumuele desagi cu rublele !» Ici în vale, colea 'n vale Sun-un glas duios cu jale,
i i
Glas frumos de fat mare. Bujor prinde-o srutare Ici în vale, la pârâu !
Dou
fete
Bujor
le
spal grâu, ine de brâu
!
verde de
La Focani
între
negar
;
hotar,
Este-un bordeiu cam plecat De copaci încunjurat. Acolo-i Bujor culcat.
^'^')
La Ania vduvit, Ce-i
i-1
d
cu vdria cu guria:
vin tot
îmbat
«Aniico, draga mea! Mult mi-e dor de-o floricea. Floricic
rumeoar în buzioar. Bujora! dai-o-a.
Care-o pori
— tefnic
Floricica
!
103
poti/ai i'Oi'iii>AKi:
Na i na guria mea
srut
De-o
îi
IV
vrea.
Frunz
verde de negar. Pe Bujor mi-1 judecar, La Divan îl întrebar.
de but, nu mai bea
iar
C —
cât
potira-i cât colea.
Las'
s
vie
c
i
pas
nu-mi
Când mi-e paloul
mas
pe
Muli
cretini de-a omorât
ar
mândrua drgstoas».
Luptat-a Bujor, luptat,
a hoit? Cât prin Iar Bujor cruce-i fcea cu dreptul rspundea: «Mori de om eu n'am fcut,
De potir
Dar
Srutatul n'au sfârit, Potira c'a
i
i
sosit.
scpat!
n'a
ciocoi
muli am btut!
— tefane, Bujorule')
Unde-i sunt
averile
Ca s-i scapi tu zilele?*'-') Le-am ascuns pe la copaci,
—
III.
De-ajutor la
S-i
Frunz
verde de negar, Pe Bujor mi-1 duc prin De-1 arat ca pe-o fiar!
cei
sraci
cumpere boi i
vaci!»^'")
ar
i
mi-1
Fr
pun
arme,
V.
închisoare.
la
fr
Frunz
verde de negar. Bujor se sue pe-o scar... Plâng sraci cu jale-amar,
soare
Oliolio! codru frunzos
Cât eti vara de frumos Iarna putrezeti tu jos!
Ca
St
C
nu-i scara
i
Bujor în gros culcat cu faa 'n jos.
tine
Domnilor
e scara hoilor,
Calea neagr-a morilor!
NOTE. i'-)
A
eit Bujor în
ar.
Acest ho vestit, poreclit Bujor din cauza culoarei pârului su, a eit în pe la începutul veacului XIX. El er fecior boeresc la moia unui boer pân'a nu se la hoie; fiind îns ru btut într'o zi de stpânul su, Bujor a apucat calea codrului, ca s-i rzbune în contra boerilor. Cântecul însui zice el nu fcea mori de om, dar avea mulumire a pune pe ciocoi în
ar
d
c
lanuri.
Pe
'-• )
ciocoi
îi
bag
'n fiare
Fiare in loc de fere, provincializm. ^*)
Bujor a
Este-un bordeiu
fost prins într'un bordeiu, +=
Dup
j
cam
plecat.
aproape de Focani, unde
Ca s-i scapi
tu
c
acestor dou versuri, se vede unii din judectori erau supui farmecului banilor.
înelesul
el
se
odihni.
zilele.
i pe timpul
lui
Bujor
!
104
V.
3*)
:
:
AI.EC.SANDKI
Le-am ascuns pe la copaci, De-ajiitor la cei sraci. cumpere boi vaci.
S-i
i
Hoii Români
s'au artat mai totdeauna cu îndurare pentru cei slabi i sraci; de aceea i poporul îi considera ca pe "nite eroi i are pentru ei o dragoste plin de admirare. In cele mai multe balade hoii sunt reprezentai cu culori vii i mandre. Voicu, un alt ho ce s'a artat in dup Bujor, rspunde ca i acesta judectorilor ce-1 întrebau despre averile adunate
ar
Averile nu v'oiu
C
i
d,
Cu drotele îi primbla. Cu mu:erile-i rhânc.
pe Voicu-i spânzur. voi galbini-i lu,
Cu crile
l-am ascuns pe
la
copaci... etc copaci.
ii juca,
iXSEMNÂRI
M
— tefane
Bujorule roiorule Cu urmtoarea not: Bujor er mic de stat, înclat la trup, i cu prul
mi
Tu,
ro. De
aici
i
s'a
nume
dat
f
loarei
bujorului.
Mnscr. Acdm.)
XL.
ANUL Nai
auzit de-un Jian De-uii Jian, de un Oltean
De un ho Care
dt-
umbl
cpitan
prin
pduri
Cu doi-spre-zece Cu ghiebe i cu
panduri. poturi? El iea miei dela ciobani Armsari dela mocani. plat, bani pândete la strâmtori ') De despoae negustori. tot prinde la boori De-i de averi Toi de dânsul fngeâ, Toi de el se jluiâ
Fr
fr
i
i
cur
La Domnul,
Domnul
!
!
c
Caragca. potir-adunâ.
Dup ho
el
Ia
o mâna.
Jianu "nelegând Cele ce-i treceau prin gând Se "ndrumâ spre Olt fugând.
Iar
Când
la
Olt.
C
la
S
m
Cu
viteazul
Oltu-i umflat.
munte l'a plouat «Mi Române, mi podar, Trage podica de car treci
la ist
cela
de
mal
cal.
Trage podul mai de-a drept' Pân'nu-i pun un glonte 'n pept
duman
Nu-mi
fii
De nu
vrei
i-mi fii frate un glonte 'n spate». Dar podarul se gândea
i
cu lene se "ntindeâ.
Dac
vedea
Jian rostul El se
i
vedea
nu-i perdea.
arunca înnot
roiczii
Cu
cu
suflet,
Calu
ap
'n
Ce videâ i ce-auziâ Potira gazda leg De Jian o întreb.
tot.
se lupta
m
s
s
Ca
cu
s
Nu mai Hai
la
S
m s
Pe Jianu mi-1 prindea i-1 ducea la Carageâ. Vai srmanul voinicel Srcu, amar de el Cci pe loc mi-1 judecar Cu lanuri mi-1 încrcar !
Unde gazda ne-om afla 'amândoi ne-om rsufla Când la gazd el sosiâ.
!»
Si-n
N o T de neamul su XIX l i-a svârit
Jianul era
Un
cântec
alt
maic
«Colea,
al
'n
Jianului
boer. zilele
duc,
Nu
maic,
te
dup
pi
Ca-i ruine grea. Cel voinic cu calul mic lancu Jianul îi zic El pe toate le-a iubit Pe toate le-a amgit.
Se vede
c
H.
hoit ca i Bujoi', pe la începutul Târgovite, fiind ertat de guvern.
:
Dup
el.
duce, fata mea.
er nu numai
aruncar.
mi-1
Le-a lsat i a fugit. La Jiu pe unde-a umblat Câte fete s'a 'nelat el de s'au luat.
fgeel
un voinicel Pe-un cal vânt porumbel.
—
ocn
•'')
El a la
sun aa
S'a ivit
.M
scpm
Fugea murgul cât fugea. Dar potera-1 ajungea
face prul cre, Slatina 'n judej.
Vi.^acului
?
«Hai iar, murgule, hai, Hai la munte sus, pe plai. de chiu de vai!»
dee podu 'n rost Mai bine cu murgu 'n not i el e puiu de Olt. cciulesc-) Decât Mai bine haiducesc! Hai voinice murgule,
C
iOO
ruiTLAKi;
cuvânta rog de prost
Iar Jianul
«Decât
cal,
!
!
:
Cu
copii tot le-a lsat.
La
Olt, pin ori-care loc
Câte le-a luat la joc Le-a lsat plângând cu foc De-au rmas fr' de noroc.
Jianul, ca i Bujor, avea mare prestigiu în ochii fetelor, fur de averi dar i de inimi fecioreti.
i
ÎNSEMNRI M
i pzete
De despoae
strâmtori negustori
încrcai de
gillbiori.
la
(Mnscr. Acdin.) -t
De-oiu
stâ
s
m
S
plec,
s
m
smeresc !
Domnul grec judeca De lanuri încrca îl
îl
i cciulesc
m
La ce naiba haiducesc
'n
ocn
mi-1
arunc. (Mnscr. Aed tu.)
c
!
10(i
V.
AI.IX.SANIJUJ
XLI.
TU Vestea
'n
ar
De un ho
C
pe
cu
N SU
a ajuns
nume Tuns,
codri a eit
'n
De ase 'ntovrit, Toi voinici alei panduri, Oaspei ageri de pduri,-^) Ce se port din crâng în crâng. Câi îi vd, de el se plâng. nici unde nu gândeti
C
Cu dânsul te întâlneti i'l auzi zicând cu bine «De unde
vii,
mi
Din ce stat, din ce Luat-ai la drum
:
ora?
nu ptimeti ceva
Te jur cu pistolu-n pept, Spune mie tot cu drept De ai bani mai multicei D-mi jumtate din ei, C-i dau la mân rva nu rmâi pguba. i cu vreme de-oi tri
S
Pân' într'unul i-oi plti. Dar cumva de-oi muri eu i-i va plti Dumnezeu!» Vai srmanul voinicel ) amar de el! Cci pcatul l'a gonit Cu moarte l'a pedepsit !
cretine?
rva
S
L M
!
Srcu
?
NOTE. Tunsului a fost scris de un autor rus ; tiprit într'un Calendar ocupaia Valahiei de ctr armiile Ruseti, Ia 1828. O parte din acea istorie anecdotic, a fost tradus de d. A. Donici i tiprit în «Foia tiinific i literar» ce s'a publicat în Iai la anul 1844') Istoria
dup
ÎNSEMNRI 1)
a hoii în ara de anecdote asupra
Tunsul
mulime
:
Româneasc Iui
în zilele noastre. Poporul spune ce dovedesc a avea mare îndrzneal.
(Mnscr. Acdm.)
neaoi de pduri.
-)
Tâlhari
3)
Mult vreme Dar
a hoit n'a avut bun sfârit
Cci Domnia l'a gonit Cu moarte l'a pedepsit. (Mnscr. Acdm.)
) Aiticolul a apnit i "ii Calendarul pentru poporul român al Jui M. Coglniceaiiu|io anul 1845, pag. 8:?, cu nrmtoari'a nota: Iu almanahul Odesii flela anul 1840 a fost tijirit acoast doKcrien.' în liniVia ruseasc. Autorul ei e isclit Radul Curloscu de la Oi.uaeaua vruit. Neputându-si; sfâri acest articol in «Pro^jo.y/ren», aiu socotit s-1 retiprim întreg în acest alnianali.
!
107
l'Ol'ULARK
l'tny/Al
XLII.
D
R A
I.
Drago mândru ca un soare A plecat la vântoare^). Ghioaga i sgeata
'^')
c
Pe-un covor de lcrmioare. Cât viteazul o zrete St pe loc i se uimete Uit blânda cprioar
i
lui
Fac pustiul codrului! Cerbul moare, urii per i vulturii cad din cer.
Eat
GO
sgeata ce omoar, Uit draga vântoare, Uit lumea de sub soare
dumbrvioar
'ntr'o
zrete-o cprioar, Fiar blând dela munte Cu stelu alb 'n frunte.
!
III.
EI
i i
cornie mititele copite sprintenele.
Cprioara cum
Las
îl
«Copilit
!
zice
:
—
simte
locurile strimte,
!
Fuge, salt, zboar, pere Ca un vis, ca o prere,
Ci
am
i
Moldova
Ear Drago
Mult
O
gonete
Zi de
In
codrii
perd de
se
mereu
vii.
pustii
II.
Eat, mri,
O poean
c se
i
—
de lume tinuit. pe earb 'n poeni
dorul din piept, sunt menit fiu a ta ursit Moldovo 'ncânttoare.
Domnul
s
Ca
m
numesc. mult de când te-atept
alin
de
!
O Ginga !
fermectoare lat arcu-mi vitejesc Lâng tine-1 rsdesc'-*) !
s
dee pân 'n zori Crengi de frunze i de
Ca de-odat arat
Înverzit, înflorit Iar
C
suflet fecioresc
e,
S-mi
lung alung
cât de
Vântorul o
'amândoi
înfocat
ne'ncetat.
var
i
S
cu-acele crengi
Una
ie,
una mie
Pentru-a noastr cununie!» IV.
i
cu sânul plin de flori. Cprioara cât o vede
A
doua
Zboar
i
pin codri
i
îi
cade
la
picioare
flori
frumoase
'mpletim cununi voioase,
Cânt-o alb copilit Cu ochi dulci dezmierdtori
vesel se repede
el,
Rezemat de-un stejrel Eti tu zâna istui plaiu Sau o floare de la raiu ? Drago, Drago frioare Nu sunt zân nu sunt floare.
zi
ei
plecar
apucar
Amândoi îmbriai
-)
!
iUb
Cu
ALECSA.NDIU
mândre 'ncununai.
flori
Dealuri multe
V.
suir.
ei
Multe dealuri coborâr
Pân
Bine vorba nu sfâriâ Din râu iat eiâ Zimbrul aprig ca un zmeu
Cu
i
«Drago, Drago frioare
Las
;
c
valea cea 'nverzit De-un râu limped rcorit ^'^'). Copilita 'nvesdiâ din gur-aa gria: 'n
i i
!
s
lungi coame ca de leu cu coarne otelite cu aripi la copite,
ti zboare Peste culme i câmpii
Fiar crunt i turbat
Pscute de
i
ochii
herghelii
Pleca fruntea
Peste vi, peste grdini
Unde-s
roiuri
de albinî
;
dumbrvi rsuntoare.
Cât
pmânt
tu vei
vedea
E cuprins de zestrea mea 'acea dalb de moie
Toat
'n
veci a ta
s
cea lat
i
Peste ape curgtoare
i
lui
srind, mugind, dâ zor") Peste mândrul vântor. Ear Drago s'aincâ cel zimbru cum veniâ, Ghioaga'n frunte-i arunca, Fruntea'n dou-i despica Apoi capul îi tia
;
1
fie
Când prin tine-a fi scpat De o fiar 'nfricoat, De un zimbru fioros Care-o calc 'n sus i 'n jos ^''')
punea
într'o lance
îl
i
veselie
plec
în
*)
moie
Pe frumoasa
lui
De pgâni s i ca Domn,
so
o fereasc
domneasc!
!
NOTE. Aceast balad, dei compus de mine în stilul cânticelor btrâneti, am gsit de cuviin a o cuprinde în colecia poeziilor poporale, fiindc ea amintete una din legendele cele mai interesante a Moldovii. 1*)
Drago mândru
ca un soare.
Dup
tradiia poporal Drago a venit din Ardeal i a poposit intr'o vale câinpul lui Drago între Bacu i Piatra. Desclecarea lui a fost pe începutul veacului XIII.
numit la
'-*)
Idtâ (ircu-mi vitejesc, Lâ)i(j ^tine-I rsdesc.
în munii Moldovii despre Ardeal multe sute de ani, pe care locuitorii trunchiul îndoit ca un arc.
*)
am vzut un îl
numi
:
Arcul
btrân de mai Drago. El er cu
stejar lui
De-uu râu limped rcorit.
Râul Moldova. ')
Tradiia veche
De un zimbru
pretinde
c
bourul
fioros.
Moldovii reprezint capul zimbrului
ar
c
acel bour ucis de Drago când a desclecat în Istoria îns susine vine dela cetatea Cciput Bovis ridicat de împratul Traian în Dacia. ;
!
ÎNSEMNRI Urmeaz
')
in
manscr. Acdm.
A
plecat
Tocmai
i
109
IM)|'l'I>Al{K
1'01'':Z11
:
:
Drago Meru-Ro ctr muni
mândrul dela
se duse codrii cei
Câtr
cruni.
Cu urmtoarea not Meru-Ro trebue s fie o corupie a numelui de Maramoro, locul de natere al lui Drago. In multe poveti se spune de Merul-Ro ca de un loc deprtat i foarte greu de ajuns. :
'-)
Amândoi
s
le'mplelim *)
i
câmpia româneasc De pgâni s o fereasc i ca Domn, s o domneasc
(Mnscr. Acdin.J •')
Valea se cutremur cu mândra lui porni !
dou s gtim
Cununi
In
i
ca fulgerul de-odat Peste Drago fulger...
(Mnscr.
Acdm
'
)
XLIII.
MOVILA Intr'o zi
de srbtoare, cu mândrul soare
LUI
BURCEL
Trage brazd pe
tpan
^>.
tefan
Vod
Care lumea 'nveseliâ
i
gur-aa gria:
i
cu muli voinici plec Dela scara curei lui La biseric 'n Vaslui. '*) Clopotele rsun,
«Auzit-ai auzit Glas de Român necjit ? Intr'o clip s-I gsii. cu el aici fii». Cinci paniri se alegea. Pe Vaslui în sus mergea Pân' zriâ intr'o movil Un Român arând în sil movila brzduind din gur chiund
.Steagurile-i se
«Hai, ho, a, ho, Bourean,
Intr'o
zi
cu aur o 'nveliâ
Iat
Ca
mri alt
se iviâ,
soare strluciâ
I3omnul tefan
Domnul
cel
El pe cal
cel
i
vestit,
nebiruit
încleca
i
Iar
poporul
'nchinâ.
strig
:
«S
treti Mria ta !» Când aproape de intrare Ce s'aude 'n deprtare ? Glas de
om
chiuind tare
«Hai, ho, a, ho.
Bourean
:
Trage brazd pe tpan !» Cei paniri descleca Pe Român îl ferec. La Vaslui îl aducea i la Domnul mi-1 ducea:
muqâ, tot
s
i i
Armsarii spumega, Frâele i-Ie
din
se opriâ
:
«Mi Române s nou cum
Spune
— Team n'am c
n'ai
team.
chiam? sunt Român te
{
)
!
iio
!
\.
!
:
Nici
Tu
Nici juncani ca
n'am c-mi eti stpân Domn cel mare Care 'n lume seamn n'are,
Toat
i
De bogaii
eti tefan
eu sunt oiman Burcel Puior de voinicel n'ai
team!
D-ne nou bun seam
Cum
S
de
te-ai
pctuit
Tocma'n timp de închinare?-"-") Doamne, pun mâna la pept i jur s-i spun cu drept. Pân" a nu-ajunge plugar
^
m
Aveam falnic harmsar i o ghioag nestrugit Cu piroane intuit,
de
falnici l'^ngureni!
foc la
Iar în
Rzbocni
pagin
o sabie
mân
Cu pgânu-alturea!... De-atunci n'am ce fac Cam ajuns un biet srac.
Intre Iai îi zice
vine de
la
sracul n'are soare,
srbtoare
Nici zile de
Ci tot
zile
lucrtoare!» l'ascultâ
gur
cuvânta «Mi Burcele, ftul meu Iat ce hotrsc eu la-i un plug cu ase boi mergi bogat dela noi. la-i movila rzie Ca s'o ai de plugrie. din
Dar
Ca
în
vârfu-i
stejar
i
s
s
te-aezi
priveghezi.
Ttarii de-i vedea C'au intrat în ara mea, strigi cât ce-i putea Tu Si tefane, la hotare
m
i
nici
urm-a rmânea
De Ttari
N O T
îns
dusei.
Ca intrat sabie 'n ar!'''-) Atunci eu te-oi auzi. Ca un zmeu m'oi repezi
:
Dar n'a czut numai ea, A czut i mâna mea
s
mc
s
^"^
Mi-a czut ghioaga din
De
C
c
plug mare prinsei, cu-n bou îl înjugai de lucru m'apucai
i
Muli pgâni am mai stricat Multe capete-am frmat De Ttari i de Liftcni
i
s
!
m
Om
sat^)
:
Câte opt pe loc turtiam Alelei pe când eram întreg de luptam !
rugat
cei din
Domnul tefan
dumani fceam,
prin
i i
i
Care când o învârtiam
Proac
n'am plug s-i înjug
nici
m'am
vara
La Ttari
de srbtoare
zi
:
dea plugul ca ar... Mi-a fost ruga în zadar. Atunci, Doamne, m'ntorsei,
Un
te-apuci de plugrit,
Tocman
n'am cas
S-mi
!
dac
!
Al-E(.'SANi>l{l
Team
— S treti
;
în
ara mea!».
E.
i
Vaslui se afl un deal gol numit Movila lui Burcel Poporul lui Purcel i unii archeologi pretind câ acest nume ii generalul Roman Porcelus carele ar fi tbrât pe vârful ei Balada :
Movila
;
ne spune adevrata origin a numelui dealului. 1*)
Sub tefan Vaslui
;
Vod
cel
poziia acestui
De la scara curei lui. La Biseric 'n Vaslui. Mare scaunul Domniei a fost câtva timp în oraul fiind mai îndemânatic pentru aprarea rei in
ora
POEZII
l'Ol'l
111
l.AUK
contra nvlirei Ttarilor. Codrii Vasluiului erau pe atunci foarte întini
i
au mistuit multe oarde de Ttari. -*)
Tocma n Tocma 'n
zi zi
de srbtoare de închinare.
c
este din istorie i din tradiie El a zidit în 40 de biserici, spre
Cunoscut
ar
ligios.
tefan
Vod
a fost foarte re-
pomenirea numeroaselor
izbânzi asupra Leilor, a Ungurilor, a Ttarilor, a Turcilor cu care a fost în lupt în tot cursul glorioasei sale Domnii. ^*)
Iar în foc la
i
Rshoenl.
Crâncena btlie cu Turcii de la anul 1476 în care tefan a avut lupt cu toat oastea lui Mohamed II, în numr de 120,000 ostai. '**)
la hotare intrat sabia 'n
ar.
—
c
c
Burcel, cale de o atât de puternic în cât
Tradiia spune un osta de-ai lui pe movila Vaslui,
!
i
glasul
su er
a se
Si, tefane
Ca Istorie
sale
a Cazacilor,
în
adevr pe timpul
lui
tefan Vod, edea i jumtate de la
lui
pot
ajungea
pân
auzul
în
Domnului
ÎNSEMNRI M
zdar m'ani
In
La bogaii toi din
sat
S'mi deie plugul un ceas S'mî ar i eu loc de-un pas! ese zile i-am rugat Nici
c'n
sam
:
Atunci
tot rugat
i
C
m'a bgat!
m m
Doamne
La fratele Pluguorul
'ntorsei
dusei,
îi
luai
de lucru m 'apucai sracul n'are soare etc. (Balade. P. II. 1853).
XLIV.
VOD
TEFAN TEFAN. oimule, oimu uor F-te roat sus în zbor. Ce se vede la hotare De s'aude zgomot mare
SI
OIMUL
C
tu eti
De
jur'
oiman
'mprejurul
ca mine.
tu
Nvlesc dumani mereu Te
i ?
Te
i
calc Ungurii
floi
Lifteni necredincioi, calc hanii
ttreti
urdiele turceti!
OIMUL. tefane! viteazul meu! Zu de altul c'ar fi reu, Iar de tine mult e bine !
tefan.
s
s
Las' vie, las' vie se dee prad mie
S
!
!
!
112
V.
ALliCSANDU;
i am
Moartea-i pate ca o turm, din urm. Pcatu-i Muli au mai venit la noi,-
leacuri de pgâni De Ttari am o sgeat, De Turci pala mea cea lat,
mân
De
Puini s'au dus înapoi,
C-s Român
Lifteni
i
mâni
cu patru
:
un buzdugan
de Unguri un arcan.
XLV.
CÂNTECELE
LUI
tefan, tefan Domn cel mare Seamn pe lume nu are Decât numai mândrul soare
TEFAN
VOD
ara-i mic, ara-i
i
dumanul
')
tare
spor nu are
!
!
ALTUL Din Suceava când
sare,
el
tefan, tefan Domn cel mare^ Suceava cuibu-i are Ca un oim voinic i tare. Din Suceava când el sare Zi i noapte, de clare. Se bate 'n patru hotare. Pe Ttari îi cspete, Pe Unguri îi pârjolete i pe Turci îi risipete.
Pune pieptul la hotare Ca un zid de aprare
în
!
Braul
lui
fr
'nectare
Bate oardele Ttare, Bate cetele Maghiare, Bate Lei din fuga mare. Bate Turci pe zmei clare i-i scutete de 'ngropare.
^''')
îi
Lumea 'ntreag st
mirare
'n
i-i înjug ca
N o T !=)
Aluzie
Ia
btlia
Pe diguri
dela Baia
pe Lei cu chica tare avânt 'n spânzurare,
Iar
îi
s
are
-''}
•^*)
E.
pârjolete.
unde o mulime de Unguri au
pierit
în focuf.
acelui ora. -*)
Lei cu chica tare avânt 'n spânzurare
Iar pe îi
Vod
i-au surprins înîntr'una din nvlirile Leilor în Moldova, tefan în copaci. i pe câi din ei a robit i-au spânzurat de acea nenorocit expediie, Reoele polon, Jntorcându-se în ara lui. a dat un poarte 'chica scurt. (Tradiie). decret poruncind ca toi Leii
Dup
pr
tr'un codru,
s
)
Aluzie
înnat
la
s
are. i-i înjug ca Dumbrava Roie ce a fost arat de Lei înjugai 3^^
apoi cu ghind.
la
plug,
i s-
i'tjKZii
ÎNSEMNRI Mnscr. 814
In
1)
al
:
Academiei, se mai afl urmtorul cântec
tefan, tefan, Domn cel Mare Seamn pe lume nu are. Halal de Români Amar de pgâni Seamn pe lume nu are Decât numai mândrul soare. Halal de Români Amar de pgâni El i-a pus pieptu'n hotare De-oprete oarde ttare. Halal de Români Amar de pgâni. Oprete oarde ttare i Lifteni cu chica tare. !
!
Halal...
li:]
i'opri.A!;;;
etc.
Ungurii cu fala mare Turcii pe zmei clare.
i
Halal...
etc.
tefan, tefan. Domn cel Mare La Suceava cuibu'i are. Halal
..
etc.
La Suceava cuibu'i are
i
din cuib ades Halal...
el
sare.
etc.
i
din cuibul lui când sare Se bate'n patru hotare. Halal...
etc.
Se bate 'n patru hotare lumea st la mirare. Halal de Români
i
Amar
cu chica tare i-ungurii cu fala mare. Liftenii
de
!
pgâni
^
Halal...
etc.
XLVI.
BOGDAN^) i i Lpuneanul
St
cel
pe scaun
cumplit
^''")
poleit.
Curtea-i plin de boeri, Vornici, hatmani, vistieri
Ce
se
i s
C E
'nchin Domnului tem de ura lui
Lpunneasc
ura
boereasc -*). Iat, mri, de-odat Un luceafr se arat
Cu
i
peire
c
chip vesel i Domnesc cu mersul voinicesc!
Cine-i
mândrul
tinerel,
Care-i tras printr'un inel?
E Bogdanul cel glume i Ia lupt îndrzne, "\'.
.\lcc.saiiilri.
— Poe/.ii
potmlaro.
de carte crturar de arc bun sgetar. El in sal 'nainteaz
i
la
Apoi
Domnu zice:
'ngenunchiaz, rog ie
«M
Taic Doamne din Domnie Voe d-mi s iau soie Ursita ce-mi place mie.
Ea nu-i fat de 'mprat i-i chiar de Litean bogat de lege lepdat, Da-i fecioar ca o stea Mândr ca o psrea. Dulce ca o floricea, sufletul meu o vrea!»
i i
Lpuneanul se 'mblânzete din gur-aa grete:
i
«Dragul
tatii,
mergi cu bine,
:
!'i)i;zii
Voe
mine!»
tu ai dela
Astfel zice i-1
srut
Ca
'n
i i
pe-o floare
Apoi
i
sân crescut,
le
Care
Cum
gtete
plocoanele-i
i>(iiM:.Ai;i':
le
d
desfur pe
nuntai
la
lupte sunt fruntai, era i nuntaul
'n
Aa-i dâ i postavul. De er el nltior
pe cale mi-1 pornete Cu o sut de nuntai Toi alei din tbrai.
Ii
S
dâ postav roior strlucitor.
fie
De er
el medior dâ postav glbior Ca s-1 prinz binior.
11.
Ii
Nuntaii încleca,
Cu Bogdan
vesel
De er
plec
Ei plec pe la Sân' Petru 'ajunge pe la Sân' Medru La Liteanul cel bogat
li
^*)
d
s
Ca
mititel
el
postav albstrel.
mândreasc
se
i
de lege lepdat. vedea Poarta curei închidea,
Liteanul se
i'n lnuguri o lega
El în
'n
el!
III
Iar Liteanul de-i
i
gur-aa
din
strig
Lui
«Care este mirele,
Trei copile tot de-un stat, Tot de-un chip asemnat.
Mirele, ginerele,
Sar
Albe gingae tustrele Ca trei flori de viorele.
zidurile
el
S
deschid porile!» Cât Bogdan îl auzi De sârg mi se rpeziâ
^'•M,
Calul îi înfierbânta
'un rpez
voinic
bucur.
c intr. Bogdan c artcas
îi
Domnul tânr Cu ochi dulci
Mirele, ginerele
Poarta curei deschidea nuntaii toi intr.
Inel
c
i
Liteanul
i i
c
se
mustaa-i rsuci
gur
din
«Care
Cunoasc-i el mireasa, Cunun-se cu dânsa !» Bogdan mintea nu-i perdea.
"''•)
iar zicea:
este mirele.
din deget scotea,
Pe covor
i
mir,
din
îl
arunc
gur cuvânt
S
m
iubesc cu dânsa.
Culeag-mi ea
inelul
Inelul cu degetul.
Sar S-i
Cci am
teancurile
postavurile». Cât Bogdan îl auziâ Calul iar îi repeziâ. Peste teancuri el zbur, ia
:
«Care-mi este mireasa.
Mirele, ginerele, el
:
«Care este mirele,
Calul rândunel zbur în curte er! Iar în curte cum sri Bogdan timpul nu perdea.
i
priviâ
Liteanu mi-i zicea
Iar
dâ.
le
care stecli.
sabie
•
'n setat
Ce dorete cap de fat». Din
trei,
dou
nici
mic,
mireasa se pleca, Pe covor îngenunchiâ Iar
l'OKZU
Ca
i i
11.')
l'Ol'l'JjAlM';
Car mare cu drutcle,
o floare se 'ndoiâ, inelul culegea
^'
•^)
Grdina cu florile i o sut de nuntai Toi alei din tbrai.
'n degeel i-1 punea. Ochii mirelui stecliâ, Inima-i se 'nveseliâ. El mireasa-i ridic Pe ochi dulci-o sruta,
Sân' Medru Sân' Petru, pe loc cât ajungea
plec pe
Ei
"ajunge
i
i pe brae mi-o purt i "n rdvan c o punea, i spre ar purcede. Dup ei înc veniâ
la
pe
la
c
Mândr nunt
fcea
Vestele de se ducea
La
vecini
Peste
i
deprtri,
'n
nou ri
i mri
!
NOTE. Lpiineonul
''••)
cel cumplit.
publicat la Iai în anul 1853 s'a lunecat o greal important, confundând pe Bogdan chiorul, fiul lui tefan cel mare. cu Bogdan fiul lui Alexandru Lpuneanul. Dup aflrile dela ali cântrei, balada a luat schimbare la inceputul ei, i se potrivete chiar cu cronica de carte nii er Moldovei ce zice despre Bogdan fiul Iui Lpuneanu prost la clrime sprinten ; cu sulia la halca nime nu-l întrecea ; a sgeta din arc er mare meter : ii plcea jocurile copilreti i glumele, etc. In
ediia baladelor, partea
II,
c
:
;
C
-*)
E
Lpunneasc
dou
versuri fac negreit aluzie la uciderea celor 47 de boeri mari, ce benchetuiau la masa lui Alexandru Lpuneanu. Vezi descrierea de C. Negruzzi.
Aceste in
ura
peire boereasc.
vreme
fcut
=^-^-)
Adic
pe
Ia
'aj ungea
De srg mi
'•••)
De
sârg,
la
Sân' Medru.
Sfântul Dimitrie.
se
cuvânt vechiu ce însemneaz ^)
i
:
rpezi. degrab.
mustaa-i rsuria.
Rsucirea mustii e considerat ca un semn de plcere. Românul când a vede o nevast frumoas. îi rsucete mustaa cu mulumire, i astfel' îi înelege îi place. Car mare cu drutele.
d
c
''''•')
se numesc fetele, prietine a miresii, care o întovresc i o cununie. Ele sunt împodobite cu peteal de aur pe cap ca i mireasa.
Drutc asist
la
ÎNSEMNRI 1)
In
«Balade»
p.
II.
:
1852, balada aceasta e
dat
supt urmtoarea
BOGDAN. tefan
Vod
Donmul
St
cel
vestit,
cel nebiruit
pe scaun
aurit.
plin de boeri. mari cu mari averi Hatmani toi i vistieri.
Casa
Viteji
'i
form:
;
;
;
IKi
lat,
Casa
ALECSANDlil
mri, cum era se lumin,
c
Soarele
c
Oare
î-i,
Bai
el
s'artâ. sau nu-i
Domnul
Calul iar îi repeziâ teancurile sri
el ?
cel tinerel
Care-i tras printr'un inel.
Domnul tânr
ducea
se
La btrânu 'ngenuche gria din gur-aa rog ie «Doamne, taic, «Voe d-mi s iau soie «Ursita ce-mi place mie «Ea nu-i fat de 'mprat
i
m
'i
:
«i'i chiar de Litean bogat «i de lege lepdat «Da'i fecioara ca o stea, «Mândr ca o psrea, «Dulce ca o floricea»,
d
«Domnul tefan voe-i pe fa-1 srut.
i i i
plocoanele 'i gtiâ pe cale mi-1 punea, Cu vr'o cinci-zeci de nuntai
Toi
alei din
tbrai.
Nuntaii încleca i cu Domnul toi plec. i plecau pe la Sân'Petru i-ajungeau pe la Sân'Medru. Iar Liteanul cel bogat
i
i i i i i
scar ajungea
la
socrului se 'nchinâ teancurile lu
nuntailor
d
d
li
li
S
ad
'i
d
strlucitor.
fie
bogat de lege lepdat
Iar Liteanul cel
i
Nici cu-atâta se El în
i
lui
cas
socru se'nchinâ poarta o deschidea Nuntaii c-i aducea. Iar Liteanul cel bogat de lege hpdat
i
Mustaa "o rsuci. In
suflet se 'nveseliâ
i
din
gur-aa gria
«Care este mirele «Mirele, ginerele «Saie el teancurile «S-i ia postavurile». Bogrdan cât îl auziâ
:
art
Bogdan
Ca
tustrele
albe floricele.
trei
Domnul tânr le privi 'ochiorii c'i sticli Iar Liteanul
îi
zicea
:
«Care este mirele «Mirele, ginerele
«Cunoasc-i
el
mireasa,
«Cununi-se cu dânsa». Atunci Bogdan ce fcea ? deget scotea '1 asvârli
gur-aa gria
din
:
«Care este mireasa iubesc cu dânsa «S «S-i întind degetul.
m
i
la
ls
intr
Mândre, gingae
i
«S
i i
c
Trei fete ca de 'mprat. Tot un chip i tot un stat.
Pe covor
«Care este mirele «Mirele, ginerele, «Saie 'mi el zidurile deschid porile». Vorba bine n'o sfâri Bogdan cât 1-auzi Calul i-1 înferbânt 'un repez voinic ii d.. Peste ziduri el zbu:.
;
nuntaul nltior postav glbior
Inel din
:
:
postav roior s'i binior
Ca De
i
gur-aa gria
:
'i
de lege lepdat. Cât la poart mi-i zriâ Poarta 'n grab o'nchide din
d
le
Precum e i nuntaul Aa-i i postavul De nuntaul medior
«S
culeag
«C
eu
"Ce .
am
inelul;
sabie lata
mnânc
Mireasa cât
cap de
fata».
l'auziâ.
Lacrimile-o 'npodobi. Pe covor ea "ngenuncheâ. Ca o floare se 'ndoi
i
inelul culegea
i
"n
degeel
i-1 punea.
Bogdan înveseli Pe mireas-o ridic Iar
Pe ochi dulci o i pe brae i-o
srut lu
i 'n râd van c i-o punea i cu dânsa purcede Dup ei ce mai veni ? Butcele cu Doamnele.
Grdina cu
florile.
I
l'(M':/.Il
l'OI'UhAUK
i
Si nuntaii cei fruntai Tot alei din tbrai. i plec pe la Sân'Metiru i-ajunge pe la Sân'Petru
partea
Mtiscr. Acdni
—
«Ei. Litene, ce-ai vroit
III
urmeaz
«Cci am
«De-i cunoate mireasa «Te-oi cunun cu dânsa
«i comoara-oiu desfund «i de zestre o voi d.» Bogdan In
i
iute sus
cmar vedea
i
la la
Iar
i
i
stele
cel
inelu-i
:
«V
îndrzne
de minte mult iste,
Arunc
din
«Voi nuntai, feciori ostai, «Toi alei din tbrai, gtii de veselie «Pentru-a noastr cununie, «începând dela Sân'Medru «i 'nchinând pân Ia Sân'Petru
trele,
chipuri i la stat graiu nevinovat.
Bogdan
srut gur cuvânt
El mireasa 'i
mândre
De-opatriv câte
i
Ochii mirelui s'ticliâ, Inima-i se 'nveseli.
mergea
ajungea
trei
sabie 'nsetal
«Ce dorete cap de fat. Din trei dou nici mic Iar a treia se plec i lu mândrul inel De-1 punea în degeel.
'o comoar.
fete
:
«De-andrzni degetul su «S culeag-inelul meu,
cmar
trei
astfel: zicea cu glas fioros «Care nu-i mireasa mea «Vai de dânsa, vai de ea
m
«Am
fcea
i
«Toate i le-am împlinit. «Unde-mi este mireasa cunun cu dânsa ? «S Vin cu mine ftul meu, «Ca cerci norocul tu «Colo sus, într'o
s
c
Cât nu se mai pomeni.
In
—
cum ajungea
pe loc
Mândr nunt
jos
XLVII.
lORDAKI AL LUPULUI La saraiul Hanului, Cumnatul Sultanului. Jos, pe In
Frunz
apa Prutului,
inutul
Huului
La casele Lupului Mers-au ura Domnului Mers-au ura i lovit-au, ^''')
1
Pe lordaki prpdit-au El cu Domnul se 'nvrjbiâ i clare pribegia Pe drumul Bugeacului !
Scparea
pribeagului, cu bine el sosiâ, Adpost el îi gsiâ
i
verde
Mare groaz-i De lordaki ca
mcie, sus, la I:i
s
vie
S aduc grea De Ttari cumplii, grmdi S deie ara prad urgie, 'n
le
Boerii se Dela târg
i
trei
adunar i dela ar
zile
se
vorbir.
Trei zile se sftuir Lui lordaki, s-l înele
Trimiându-i mgulele
;
'j
!
ai>l;('.>>a.ndki
'un
poclon de zece pungi, Patru aluri tot în dungi,
Dou 'un De
i Ca
O
lungi.
fugar frumos, Domnesc,
soiu bun, moldovenesc, o carte mare "nchis dela Domnie scris, hârtie 'neltoare.
s
d
lordkel
s
Iar Hanul «Zece
zile
s
Ca
Cci am
gria
îi
scris la
'mprie
Pentr'un firman de Domnie Ori de nu, ia-i oastea mea ce-i vrea. cu dânsa Ba, eu oastea n'oiu lu
i
f
—
în
(Negre
zilele
Arnui
dreapt
parte
su...
lume cine tie Azi i mâni ce-a s mai fie !... Eat-un Grec, unul Zoil Om de vrajb i de sil. Un trimis dela Domnie,
Dar
se
s-i fie!) ducea
Iar printr'însa ce
:-
mai ateapt tu
ai
fie!...
'nveseliâ.
se
Dumnezeu
lui
sosit la locul
la Domn tire fcea C'a sosit lordaki-a cas La Mria cea frumoas Frunz verde alunic. Grea pulbere se ridic Dela Ei înspre Mileti '')
V^od cu frie,
Intre ei pace
C'au
i
vie-Iordaki-acas
La Mria cea frumoas. Iar de-i trebue Domnie, I-o
Mulumind
Olcete
rugtoare.
Poftitoare,
Ca
dou
scurte,
-•^')
zreti
"-')
?
uanele
cu
Cu
argint pe la oele. Lefegii i Darabani
"^
Cu-ai lor mândri Cpitani,
lordkele
Curs
te ferete, rea i se gtete
!
Astflel dac'a cuvântat
Cei ce vin clri Ia tine se închine. Nu vin ca Ci vin cu porunci domneti cu gânduri dumneti. Frunz verde porumbic
Cu Hanul
Drglaa
C ara
m'a blstmâ.
Cine-aduce oastea
'n
ar
Sub blstmul rii piar !»•''")
i
spre
s'a
ar
Cu Marin i Cu Lisandru
Pe lordaki mi-1
i
cel
blan,
"*'•)
;
mas
hargoi II.
!
El,
i
Sâmbta,
Mric-i s'artâ. cu drag o sruta
trezia
din gur-aa-i gria «Hai, frate, la biseric De sfânta Duminic,
C
de-când
Sufletul
nu
ai
:
prihegit
i-ai grijit!»"*)
lordkel se întindea
i
cu lene
rspundea
:
«Mergi Mrico, dumneata pot scul. eu nu Drumul lung m'a obosit, Calul greu m'a ostenit !»
m
C
Iat,
Vinerea spre
Mric
cu Ciocan,
cu Zaria, bun viteaz °'-') cam negru pe obraz. Toi cu inimile drepte Slugi viteze i 'nelepte Oameni buni i credincioi Ce"s la ruinoi
lupt
de
a plecat
Ce-i
la
i
;
srutat
i
Dar
s
C i
mri, cum vorbiâ
fereastra se izbiâ
cdea
Fr
jos la
pmânt
suflare de vânt.
''')
^)
iNM:/,ii
'o icoan poleit lovit. Trsni fr 'a fi
.Mria
riii'i-i,.\i;i
Cu /"•')
C
Lisandru-i aducea Carte marc i-i zicea
ei
;
Inlepte i detepte Ce's la mas ruinoase Dar la lupt hrgoase. Apoi veniâ dup ei Ceata de arnuei,
lordaki se întrista
Dar pe gânduri mult nu
dup
slugile
Slugi cu inimile drepte,
'nspimânt,
se
sta
:
i Darabani
«O ceat de oameni niuli Lifegii i arnui. Au sosit aici din sus 'ast carte i-au adus
Cu-ai lor mândri cpitani. Ei la Iei cât ajungea;'')
Cu
Iar
S mergi
Lefegii
la
curtea
Domneasc.
ce
sim
eu
lui i-a bine. ^)
de
ai
Pe Hanul s-1 ridicm foc leului dm.» lordkel nu-1 asculta i din gur cuvânta «Ba, m'oiu duce la domnie îmbie chiar Domnul se jur va face Tot ce-oiu vrea ca m'mpacc
s
Frunz
verde de negar. în zi de \ar Ce se vede strlucind spre Ei înaintând ? Un rdvan cu telegari,
Pe
cel
drum
i
ease
i
'n
negri armsari.
rdvanul boeresc
Un luceafr pmântesc, Cu chip dulce femeesc. Iar pe lâng cel rdvan, Clare pe-un nzdrvan, ^) A4erge mândrul lordkel
:
tu
C
Rspundea
:
«Stpânul meu
!
Pânea, sarea i-am mâncat !
Nu
m
Din nou
II.
^'l
sabia mea De-mi tae capul cu ea nici rum nu m'a durea». Iar Lisandru, oftând greu.
m
c
neteziâ,
Iordachi-1 atepta,
«ine
:
i
se rpeziâ,
O palm voinic-i dâ Cât clul jos pica. Apoi el se întorcea. La Lisandru de-i zicea
s
C
vedea
:
Dar
Arnuii s'alungm i de drum s ne ctm Spre Bugeac s apucm,
i
îl
s'aprindeâ striga «Jos pe covor fiei-i capul din zbor.»
Eartaganu-i
s 'nclecm
Hai cu toi
cât
De mânie
Un clu
cât un Domn minte de om
Tu eti mare Iar
Domnul
i
Dar ascult-m pe mine
Cci
Domn mergea
lordachi la
boereasc
poftire
11»
1
vârî la
pcat!»
^^•')
Vod
porunciâ, Arnuii se "mbrância, Pe lordachi s'aruncâ. De pr lung îl apuca. Pe covor îl întindea din zbor capu i tia, Capul se rostogoliâ
i In
sânge se tvliâ
i pe scri se cobora i 'n rdvan apoi sriâ. Iar
Marica, vai de ea
Capu
'n brae apuca plângând la el ctâ. bocind îl sruta. Când pe frunte, când pe
i i
gur
!
\.
iLÎI)
!
ALiCU.ANDUl »
Când pe gât «Alei
!
'ncresttur.
la
Doamne
Bate para prin Mileti,
Zbor tciunii
striga ea
!
Fac-se pe vrerea mea
Scânteile
!
'n
la
Leti,
Bârlneti,
s vduveasc, Pân pe la Ciocneti, i duc veste de "ngrozit s caliceasc Târgul tu intreg s ard C lordaki a pierit i Domnia-i s se piard!»... i c focul a zbucnit Doamna
ta
Neamul tu
Frunz
Din blstmul
verde siminoc
La Ei arde mare
cel
cumplit
foc.
NOTE. Neculcea,
In letopiseul lui Ion
Lupu, ce a
se
pomenete de un
sub Domnia
fost vel stolnic
Lupu Costaki Gavrili Petru cel mare cu Turcii.
un
carele a jucat
lui
lordaki Costachi Grigori Ghica 1727. El era fiul
lui
Însemnat
rol
în
rzboiul
lui
Lo casele Lupului.
1 I
c
lordaki al Lupului avea, afar de Mileti ce se Trebue sâ presupunem afl în inutul Vasluiului, o alt moie, pe malul Prutului, unde l'a ajuns
Domneasc
urgia
ce
1-a
silit
2'=')
O pimg
cuprindea oOO '••)
a pribegi la Ttari.
Un
plocon de zece pungi.
lei.
Cine-aciuce oasle'n
ar
Sub blstmul rii piar Cuvinte sublime Model de patriotism ) Lisandru i Zaria în loc de Alecsandru !
!
+
">
6 •)
Dela
Ei
i
Zaharia.
înspre Mileti.
din inutul Vasluiului, a fost proprietatea sptaVod. Neculai Cârnul, care tria pe timpul Domniei lui fiul lui Vasile Albanezul (I660~lt)62). Neculai Cârnul er un om foarte învat, i cunotea mai multe limbi precum Elinete, Grecete, Slavonete. Latinete, Nemete i Turcete. El er bogat i îi plcea fastul. Când ei. avea un cortegiu Domnesc, i el purt totdeaun;; un buzdugan i o plato de argint, pe când caii lui erau împodobii cu pene frumoase i cu hamuri cusute cu fir de aur. Sptarul Neculai Cârnul, uitând bine-facerile i amicia lui tefni- Vod, începu o corespondenii cu fostul Domn al Valahiei, prinul Basarab care tria retras în Polonia, i-1 îndemn a strânge oaste leasc i a intr în Moldova pentru-ca .s detroneze pe tefni, a crui domnie er prea tiranic. Basarab nu numai refuz propunerile spatariului Cârnu. dar le i încunotiin lui Vod. Acesta, aprins de mânie, puse pe s-i tae nasul, fapt crud de unde i se trase i porecla de Cârn. o aa pedeaps sptarul Neculai prsi Moldova i se duse la Moscova, lâug împratul Alecsis Mihailovicz, tatl ui Petru cel mare i cum sosi în capitala Rusiei, el fu instituit preceptorul tânrului Petru Alecsievicz. Aceast poziie îi dobândi mult onoare i mari avuii. împratul îl avea de-aproape credincios i îl însrcina cu misii impor-
Aceast înoie Mileti,
tefni
riului
:
tefni
c
clu
Dup
;
l'OliZII
IMtl'l
LAKl';
tante. Astfel el fu trimis ambasador în China, unde câtigând încrederea împratului chinez, primi dup trei ani prezenturi mari, i un talger plin de pietre scumpe. între aceste pietre se afl i un brilant de grosimea unui ou de porumb, care astzi se afl în comoara împrteasc. Dup moartea lui Alecsis Mihailovicz, Petru suindu-se pe tron i aflând
su
se gsiâ exilat în Siberia in timpul anarhiei Strelizilor, Moscova, i îl institu consilierul su cel. mai de-aproape. însura cu fata unui din cei mai mari nobili din Rusia, i dup
cu preceptorul aduse îndat
îl
la
Acolo el se un traiu îndelungat pe lâng Petru cel mare se svâri domniei Iu' Mihai Racovi (1707—1709).
din
via
în
timpul
Numele su adevrat er Neculai Milescu. (Vezi Fragments des chroniques Moldaves ct Valaqiies poiir, servir V'histoire de Pierre le Grand. Charles XII, Stanislas Leszczynski, Demetre Cantimir et Ootistantin Brancovan, par le Major Ai. Cogalnicean). :
'•
Ca fereastra
)
i
Fr
jos la ptimâtit suflare de vânt...
'o icoan poleit Trsni fr a fi lovit
^'=')
Semne
se" isbiâ.
rdea
prevestitore de moarte,
dup
credina poporului.
Clare pe-un nzdrvan
^*)
Adic clare pe-un cal detept. In poveti se vd figurând cai nzdrvani pasri nzdrvane, i oameni nzdrvani, care au minte ptrunztoare i prevd viitorul.
Pânea, sarea i-a/n mâncat:
i'^-')
Na Rspuns în sufletul
caracteristic care
m
arat
vârî la pcat. cât de
puternic
ÎNSEMNRI lordaki s-i trimeat cât mai îndat. la Ei înspre Micleti.
M Lui In -)
De
•^)
i
i, +
=M
Bugeac
cu eartagane grele. (Mnscr.
c n * Sufletul 1
Fr lat
e
simirea recunotinei
Românului.
*•
•
ti-ai
-
-
'')
:
ora
Astfel sosind în
lordkel boer frunta, fu alai frumos trecea
.
i Acdm)
..
pagamt.
suflare de vânt. frate de-odat
c
(Semn de moarte nfricoat)
Cci ce sim eu nu-i a bine, Nu te duce la Divan Divanul i-e Duman,
C
(Mnscr. Acdm.)
§)
la curte se ducea. Altul pala-i neteziâ
Dar lordachi ^.,
,
'i „
atept, i
i
/•
« P.^'"^^^' ^^.'^\ pe loc^cadea § ^'^'''""^^V \" covor se întindea. g,^^^^".
...
(^'''"'-
^
j
,
'^''^^"^>-
AXDKi
Al.r.C-
XLVIII.
MÂNy\STIREA
ARGEULUI i i
I.
Pe Arge în jos, Pe un mal frumos,
vod
Negru
Cu tovari
zece
Calfe
i
i
zidari
Manoli zece
i
Merg
cu
S
^'")
întrece; tofi
aleag
'n
zicea
:
«Mândre ciobna Din fluer doina! Pe Arge în sus Cu turma te- ai dus, Pe Arge în jos Cu turma ai fost.
vzut
ai
Pe unde-ai trecut
Un
prsit
zid
i
i
Care'i
întrece.
Aici aleg eu
C'n drum ajungea Pe-un biet ciobna Din fluer doina, -*)* i cum îl vedea
Nu cumva
zidari,
vale
Iat cum mergea
îi
Cu nou
Nou meteri mari i A4anoli zece «Iat zidul meu
de pomenire.
Domnul
'nveseliâ
curând pleca, Spre zid apuca
pe cale
Loc de Mnstire
i
auziâ
îl
i
:
meteri mari
Care'i
Cât
Domnu
trece
Nou
latr-a pustiu
url-a moriu».
Loc de Mnstire
i
de pomenire. Deci voi, meteri mari.
i
Calfe
Curând
zidari.
v
—
Doamne-am vzut
Ba,
Pe unde-am trecut
Un
i
zid
prsit
neisprvit.
Câinii
cum
La
se
el
îl
vd
rpd
-)
silii
Lucrul de-1 pornii
Ca s-mi ridicai Aici s- mi durai
Mnstire nalt
Cum
C
n"a
mai
fost alt.
v'oiu dâ averi, V'oiu face boeri ;
de nu, apoi V'oiu zidi pe voi, V'oiu zidi de vii Chiar în temelii !» Iar
neisprvit La loc de grindi
La verde-aluni?
!
II.
Meterii grbiâ, ferile 'ntindeâ, Locu-I msur.
anuri
i
largi
mereu
Zidul ridica
Dar
spa
lucra. ;
orice lucra
i'(ii::/.ii
Noaptea A doua
iar,
A treia zi iar, A patra zi iar Lucr în zdar Domnul 'apoi 'apoi
!
mustr,
S-i pue de
Taina
s"o
s'a
Pe ea
'ncrunt
se
ne
întâi
amenin
i-i
s
toi
i s
jurm legm
pstrm
'ori-ce soioar Ori-ce surioar Mâni în zori de
se mira
îi
iiTi.vi;!
Ca
se surpa !»-') zi
i'i
In
s'o jertfim
zid
vii !
i
III.
Iat
zidari.
Tremur lucrând, Lucr tremurnd Zi lung de var Ziua pân'
în
sear
'apoi ;
!
:
zidari
O opt
de sus
Aevea mi-a spus ori-ce-am lucr Noaptea s'a surp Pân' om hotrî
C In
zid de-a zidi
Cea Cea
'ntâi
ntâi
Care
soioar. sorioar
s'a ivi
Mâni în zori de zi Aducând bucate La so ori la frate. Deci
Ca
dac
s
vroii
isprvii
Sfânta Mnstire Pentru pomenire, Noi ne-apucm
s
Când, vai ce zri ? veni ? Cine Soioara lui, Floarea câmpului Ea s'apropi i îi aducea Prânz de mânctur, Vin de butur. Cât el o zri
c
meteri mari,
i
Calfe
se sui
'n câmp se uit, Drumul cercet.
i
tii ce am visat De când m'am culcat
zi
i
c
cuvânt
de
se trezi,
Pe gard de nuelc i mai sus, pe schele.
Manoli st. Nici mai lucr, Ci mi se culc un vis vis. Apoi se scul
«Nou
zori
'n
Manea
Iar
Sastfel
•'')
!» "**)
zidim
s'o
Chiar în temelii Meterii cei mari, Calfe
zi
ivi.
?
"•)
'^)
sri.
hiima-i
genunchi cdea. plângând zicea '
In
i
S S
:
fac pârae, curg iroae,
Apele
s
creasc.
Mândra s-mi opreasc, S'o opreasc 'n vale S'o'ntoarc din cale se 'ndur, Ruga-i ascult,
Domnul Norii
adun,
Ceru 'ntunecâ. i curgea de-odat
!»
:
!
!
1:^4
V.
spumegat
Ploae
Ce
Pe zid o punea i, glumind, zicea
face pârae
i
umfl
Dar
iroae.
«Stai,
Nu
cdea,
ori-cât
Mândra
iar se
'nchinâ,
iar se
ruga
Ana
i Iar
i
«Sufl, Doamne-un vânt Sufl-1 pe pmânt. Brazii s-i despoae,
s
Paltini
S
îndoae.
mi-o "ntoarne duc de vale
Domnul
'n !»
se "ndurâ,
s
glumim
zidim !» se 'ncredeâ te
vesel râdea.
Manea oft se
Zidul Visul Zidul o
apuca de zidit. de 'mplinit. se suia
i
Munii s rstoarne. Mândra s-mi întoarne. S'o
vrem
i s
i
:
mândrua mea.
te speria
C
n'o opriâ,
Ci ea tot veni, sapropiâ. Manea mi-o vedea, Inima-i plângea,
i i
ALECSANDia
cale
cuprindea Pân la gieznioare, Pân' la pulpioare. Iar ea, vai de ea Nici mai râdea
c
Ci
mereu
zicea
"*)
:
«Manoli, Manoli,
Ruga-i asculta sufla un vânt Un vânt pe pmânt
Metere Manoli Ajung-i de nu-i bun, drag.
Paltini
Manoli, Manoli,
i
Brazi
c 'ndoiâ, c despoiâ
Munii rsturna Iar pe Ana
^)
1
C
Metere Manoli
m Trupuoru-mi Zidul
Nici c"o înturnâ
Iar
Ea mereu veni, Pe drum oviâ
i
i i
i
s'apropiâ
amar de
ea,
Iat c'ajungea
!
IV.
Meterii Calfe
i
cei
mari
zidari,
ag
ru
!
strânge frânge !>
.Manea tcea mereu zidea
Zidul se suia o cuprindea Pân' la gieznioare, Pân' la pulpioare, Pân'la costioare Pân' la âioare. Dar ea, vai de ea
Tot mereu plângea
i
mereu
zicea
:
Mult inveseliâ
«Manoli, Manoli,
Dac
Metere Manoli
Iar
o vedea.
Manea
turba.
Mândra-i srut. In
brae-o lu,
Pe schele-o urca,
m âioara-mi
Zidul
ru
!
strânge,
plânge,
Copilau-mi frânge Manoli turb
!»
i'oEzu
i
mereu
lucra.
\S)
ri)i'i;!-Ai;i-.
'apoi rspundea «Ca noi, meteri mari :
Zidul se suia o cuprindea Pân' la costi^oare, Pân" la âioare, Pân' la buzioare Pân' la ochiori, '^) Încât, vai de ea Nu se mai vedea, Ci se auziâ zicea Din zid
i
!
c
Calfe i zidari Alii nici sunt Pe acest pmânt noi tim Afl
c
c
Pentru pomenire Mult mai luminoas i mult mai frumoas!»
Domnu-i
Metere Manoli
i
I Viaa ru m
strânge
Zidul
mi
se stinge!»
Pe Arge în jos, Pe un mal frumos
asculta
pe gânduri Apoi porunciâ Schelele
Scri
V
zidim
Alt Mnstire
«Manoli, Manoli, !
s
Oricând
s
stâ, ')
s
strice
le
ridice.
pe cei zidari Zece meteri mari Iar
S
Ca
mi-i
prseasc
s
Ca s se închine La cea Mnstire,
putrezeasc Colo pe grindi Sus pe coperi. Meterii gândea
Falnic
i
Vod
Negru
vine
zidire,
Mnstire nalt
Cum
i i
mai
n'a
Domnul
fost alt.
o priviâ
fcea
îi
zburtoare De indrili uoare. Apoi le 'ntindeâ
i
se 'nveseliâ
ei
Aripi
'n
vzduh
sriâ,
gria «Voi, meteri zidari. Zece meteri mari Spunei-mi cu drept
Dar pe loc cdiâ, i unde pic Trupu-i despica.
Cu mâna
Meterul Manoli
astfel
:
la
pept
Iar bietul
Manoli,
De-avei meterie
Când
Ca s-mi facei mie Alt mnstire
De-a se arunc Iat c'auziâ eiâ Din zid
Pentru pomenire Mult mai luminoas i mult mai frumoas ?» Iar cei meteri mari Calfe
i
Cum
stâ
zidari
pe grindi.
Sus pe coperi mândria
Veseli se
se încerca
c
Un Un
glas
nduit
glas mult iubit
Care greu gemea
i
mereu
zicea
:
«Manoli, Manoli, Metere Manoli! strânge Zidul ru
m
\.
âioara-mi
ALKC^iADIÎI
De pe
plânge,
Cum
o auziâ se perdea.
Manea
Ochi-i se 'nveliâ
Lumea
'^)
!
ap puin ap srat
Cu Cu Cu
;
se 'ntorceâ.
Norii se 'nvârtiâ.
i
coperi,
Mort bietul cdea Iar unde cdea Ce se mai fcea ? O fântân lin
Copilau-mi frânge, Viaa mi se stinge!»
lacrimi
udat!
^M
de pe grindi,
NOTE. Dup cronicele rii Româneti. Radul Negru Voevod, domnia dincolo de Carpai. pre Alma i pre Fgra, ridicatu-s-au de acolo, cu toat casa lui i mult norod, i pogorându-se pe apa Dâmboviei început-au a face nou. întâi a fcut oraul Câmpu-Lung unde a ridicat i o biseric nafi i frumoas. Apoi a desclecdt pe Arge unde i-a pus scaunul Domniei zidind curi de piatr i case domneti, i o biseric mare i mândru lucrat. în «Revista Român» publicat la Bucureti se gsete descrierea acestei biserici împreun cu stampe litografiate ce reprezint frumuseile arhitec-
ar
turei
sale. i---)
Acest atribue
i
Manoli
zece.
a rmas în tradiie un personagiu legendar. Poporul Manoli zidirea tuturor monumentelor vecbi din ar.
meter Manoli lui
-•)
ciobna
Un
biet
Din
fliier
doina.
Toi pstorii Români port în brâu un lluer mic ce se numete fluer ciobnesc, i sun din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice i foarte expresive. Un cltor strin, muzicant de mare talent, zice «c adeseori, când cineva umbl în munii rilor Române, el aude în deprtare un fluer pstoresc ce sun cu dulcea un cântec de dor. Atunci el se oprete voc, dominat de un farmec necunoscut, pentru-ca asculte mult timp aceste suspinuri ale muntelui». In cltoriile mele prin' muni, cutarea baladelor poporale, am auzii multe fluere rsunând prin poenile codrilor, i am rmas încântat de frumuseea original, a acelor sunete ptrunztoare iar mai cu seam, la Bicaz, pe malul Bistriei am întâlnit un pstor anume Brându, care se înla la gnidul unui adevrat artist prin talentul cu care cânt Doina din fluerul su.
fr
s
dup
:
3---)
Dar
ori-ce
lacr
Noaptea se surp.
c
Superstiiile poporului în privina zidirilor sunt multe. Aa, el crede o nu poate avea trinicie dac nu se îndeplinesc oare-care datine mistice, precum de pild îngroparea umbrei unui om în temelie. Pietrarii au obiceiu a fur umbra cuiva, adic a-i lu msura umbrei cu o trestie i a zidi apoi acea trestie în talpa zidirei. Omul cu umbra furat, moare pân în 40 de zile i devine stafie nevzut i geniul întritor al casii. Fiind îns acest obiceiu a produs adeseori nenorociri, speriind mintea celor cu umbrile furate, i aducându-i astfel la boale grele, zidarii au fost zidire
c
roio/ii
ij:
i'oi'iM.Ai;;
datina. Când dar este a se ridic vre-o cas nou, pân cea întâi piatr a temeliei, se face aghiazni cu care se stromare pentru zidari, pesc anurile. Apoi se tae doi miei de se face cari, dup ce ospteaz i închin în sntatea stpânului casei i întru tria zidurilor, îngroap cruci capetele mieilor in dou coluri ale casii.iar în celelalte ne'nceput. dou ungiiiuri, ei zidesc dou oale roii pline cu
a-i
silii
a
schimb
aez
nu
se
Iar
svârete. Românii nu se mut în cas pân-ce mai nu duc inluntru icoanele, zahr, pânea i sare i dup mutare ei ilau
mas
ap
dup-ce
întâi
lucrul se
;
mas
mare de
bun
locuin. **)
Pe ea
i
'n
Jertfim
s'o
zid s'o zidim
!
Nenorocita este menit a-i pierde vieaa pentru mântuirea zidirei face stafia bisericei. Vezi nota precedent.
i
a se
Fiind-c am pomenit mai sus de stafii ce sunt umbre casnice care locuesc e locul s pomenim mai cu seam in beciuri întunecoase, aici credem i de alte credine superstiioase ale poporului Român. Ast-fel sunt Strigoii,
c
Moroii. Rusaliile, etc. Strigoii, sunt morii care se scol din mormânlurl, i merg în noaptea sfântului Andrei cu secriile pe cap, de cearc pe la casele lor. Românii spre a se de asemine vizite suprtoare, au obiceiu a frec uile i ferestrile cu usturoiu in ajunul sf. Andrei, fiind usturoiul displcut strigoilor. la ^mamele Moroii sunt iari un soiu de strigoi mici ce vin de cer lor. Ei sunt copii noi-nscui ce mor pân a nu fi botezai. Spre a'i împca, mamele trebue se care cu gura, eapte ani de-a rândul, în ziua de Bobo-
apr
â
aghiazm mare i
s
stropiasc astfel mormintele copiilor. de împrat care au ciud asupra oamenilor fiind-c nu au fost bgate în seam de dânii in cursul vieii lor. Ele nasc furtuni ce descopr casele Românilor, vârtejuri ce ridic pânzele nevestelor în vremea Rusaliile fur i copii de lâng ghilitului, i le anin pe copaci. Se crede mnmele lor i ii duc peste ape i peste codri. De acolo vine vorba l'an umflat Rusaliile I Femeile Românce pzesc cu sfinenie ziua de Rusalii, i în vreme de nou sptmâni e!e nu culeg nici o buruian de leac, crezând în acel timp buruenile sunt picate de Rusalii i nu au putere de lecuit. Cum vine îns ziua Sânzienilor, toate Româncile alerg pe câmp la cules în acea zi toate au darul vindecrei. Spre a se de buruene. crezând de mânia Rusaliilor este obiceiu, iu ajunul zilei lor, a pune pelin sub cptâiul teaz,
Rusaliile sunt
trei fete
c
:
c
apr
c
i a purt a doua zi pelinul la brâu. Subiectul acestei balade este cântat i de poeii jîoporului Sârbici, îns cu oarecare deosebiri. Balada sârbeasc se numete Fondarea cetei Scadar (Scutari), ce este ridicat de trei frai Merljawtschewitsch, anume regele Wukaschin, Vaivodul Ugljescha, i tânrul Gojko. Meterul cel mare se chiam Rad in loc de Manoli. Femeea zidit este nevasta lui Gojko. Din cuprinsul acelei balade se vede îns aceeai superstiie exist pe ambele maluri ale patului,
:
:
c
Dunrei.
ÎNSEMNRI. 1)
Negru
Vod
i
iVvanoli
nstirea Argeului. (Balade P. -i
Zi,
noapte, silii. (Balade. P.
sau
M-
^i ^)
II.
II.
1853).
1853)
'')
Jertf s'o jertfim, Prânz de udturu. Manoli-o vide Inima-i
sri
Trupul
îi
slbi
:
!
128
i i
Al,i;(SANl>l!I
cdea
genunchi
'n
Pân' la ochiori, Pân' la periori, încât, vai de ea
^)
se inchinâ 'astfel se rug:
(Balade P. '5)
IJ
(Balade P.
1853).
Munii rsturn (Balaae P.
'",
II 1853).
'")
mereu
zicea
1853}
pe gânduri st
'apoi crunt râdea 'apoi porunci. Manea 'ncremeni Minile-i perdea
c
Nici m'ai râdea Ci se speria Si
i
'')
Dar cât ce sufl Mândra n'o opri,
II
Ochii se 'nvliâ...
1^
Ap
lcrmat.
:
(Balade P.
(Balade P.
II 1853).
II 1853).
XLIX.
RADU CALOMFIRESCU i
^)
cuvânt de mângâere.
«Domnule, Mria In
ora
In
curi nalte
la
Bucureti,
Mândr mas
i
i Domneti
întins de mari boeri cuprins.
Dar
în
e
mijloc cine ede?^''')
Mircea V^od 'n mijloc ede,") la dreapta lui se vede Doi Cpleti i trei Buzeti-^) Zmeii rii Româneti,
i
Purttorii otilor fruntea boerilor. Ei toi beâ se veselia
cum
Fie Ii
aduc ie 'nchinare frate mai mare, 'i doresc mereu fii
Ca unui
i
s
Cu Dar
pe Domn îl fericiâ, Dar când fu despre beie, Despre dalba veselie, lat, nene,
i
c
sosiâ
tii.
veselii.
Doamne,
C Ttarii i
i
izbânzi
m'au
ori
nu tii
lovit
Ttarii mi-au robit Copilaii
Drglaii
i
i
ta!
oiu cuvânta
Miculia Drgulia
m De Dar m De Ru
^)
doare inimioara copii, de soioara, doare i mai tare
micua
ce
m
are,
îngenunchiâ Radul din Calomfireti,
C-i cretin i btrân
Zmeul rii Româneti, Cu sluga lui, cu Nedea Ce de mic îi tot dedea Ajutor bun de putere
De
la
Domn
'a
s'ajung-a fi cadân. cpcânilor Pin casa pgânilor. râsul
'')
'-'•)
Rogu-te, Mria ta. De vroieti a m'ajutâ.
l'OEZll
s
12U
D-mi
Eu
i
dela mine nu scape dela tine!» In Ttari ei se isbi. Vârtej de moarte fcea i tia, nene, tia ^) Pe Ttari îi risipi. i pe cei robii scotea pe-acas-i trimitea.
ajutor pe Buzeti pe cei tustrei Cpleti Purttorii otilor fruntea boerilor!».
i
Vod-1 ascult
A'lihnea
i
din
!
gur cuvânt Radule miel
ateapt
Alai
:
!
niel,
tu
""j
Pân ce vom ospta, Pân ce ne vom culc, Pân ce ne vom scul S vd ce vis om vis,
d
'apoi ajutor i-om Radu buzele-i i la fa se schimb.
!»
muc
«S Iar
'
POFULAKE
Mria ta atept
trieti.
dac
Pân ce i pân i pân
S
!
te-oiu
culc scul
ce te-i ce
te-i
m'or
ei
taiu
mijloacele
scp
i
Dar pe maic-sa btrân N'o
gsi
'n
ceata
pgân.
Radu 'n scri se ridic Ca vulturul se uit Peste câmpii Lpunii, Peste câmpi mereu pustii. i cum st i cum ochi •')
Iat, nene, cort
c
zri
mare i
rotat.
Cât un cort de împrat i 'n cort zri pe-un Mirzac'") Un Mirzac dela Bugeac, Care 'n bra&le-i strângea ;
vezi ce vis îi vis, Ttarii s'or deprta,
i^guba
S
Un
ospta.
îi
Care-a
ls!»
O
cretin
ce plângea.
Fulger Radu se fcea. Ca un fulger se ducea, Ia cort se repezi, Pe Mirzac îl retezi, în lance c-1 lu.
II.
i 'nclec.
Radul
iute
Dup
dumani
Cu
sluga
se
i
iu
cu Ncdca,
Iui,
Ce de mic tot ddea Ajutor bun de putere i cuvânt de mângere. (joni el, mereu goniâ, îi
în câmp îl arunc. Apoi vesel purcedeâ^^) Cu m-sa i cu Nedea, Ce de mic îi tot ddea Ajutor bun de putere
Mort
Goni, nu mai osteni. Nebut i nemâncat. De dor mare frmântat. Când a fost a treia zi.
i
Pe Ttari
Iat Ia mijloc de cale, La fântâna dintr'o vale, Iat bun 'mpreunare
\tunci
Hei
!
el
îi
zri,
c
Nedea gri stpâne Radule,
:
Ascult-mi poveile, C'acum e pe vitejie, Pe vinceal sau robie. Tae tu marginele. "*)
V. Alecsaiidri. Pijozii iiopuhin
cuvânt de
mângere
!
III.
Cu cinci voinicei clare. Cu Buzeti i cu Cpleti Zmeii rii Româneti «Noroc bun i cale bun '
!
!
130
Ce vânt
v
dulce cu mine
i
—
Noi
v
cale
în
adun
Bine vorba nu sfâriâ.
c
'mpreun?
Iat, nene,
i-am
Sluga vechie, Nedea Cu micua Radului La scaunul Domnului,
ieit
hrit
C'avem dor de
i i
ALECSA.NDKl
V.
•''=')
veniâ,
mo
la
har
la
joac rzboiasc.»
'amândoi îngenunchiâ,
har
i, plângând, maica
Ei la
vitejeasc se lua,
Pe jurmânt s'apucâ Stpânii hreasc i slugile s-i priveasc începea dar de clare
s
Hara
Alei!
F-mi
!
Radu
C
cea din fuga mare,
zicea:
Doamne, Doamne Mirce
«Alei!
Doamne mult f-i
dreptate,
c
eu,
voinice! dreptate
i-a fost bun
Doamne,
frate,
din pcate,
Paloele zingnind,
M'am
Suliele învârtind. Buzduganele ciocnind
De-am fcut pe Radul meu!» Domnul Mircea greu oft
i
din
gur
cei
Mâna
Buzeti
i
cu cei tustrei Cpleti Peste Radul nvliâ.
i
Cu
i
lnci
El boerii
strpungea: Apoi capul îi teâ, Pe-o tipsie îl punea la Domnul îl ducea cinci
cu toi aa-griâ: «Alei!Doamne,DoamneMirce!
Doamne mult voinice! Radul de-ar fi mai trit Scaunul i-ar fi rpit
Iat
i
!
capu-i,
copiii lui
d-1
aduna
de moarte-i judeca. Gâdele îi apuca. Sus, la scar-i aducea Un covor le aterneâ în genunchi ii tot punea,
îl
i i
Alei
taic-tu
Pe btrâna o scula dreapt-i sruta pe loc dreptate-i dâ.
chiuind.
Când de-odat
iubit cu
*-)
^*)
i i i
^^)
mânica-i sufleca pala i-o ridica capetele zbura.
Zbur
pe scri de-a dura
Când Buzeti peste Cpleti Când Cpleti peste Buzeti.
la corbi,
f-i robi!»
NOTE. 1'=' )
O sun
Dar
:
s
2*)
Românii expui
lsau
în mijloc cine
s
ede
?
zictoare ce trebue existe de pe timpul nvlirilor de limbi strine, aa la col de ar. fii totdeauna la mijloc de mas
foc
i sânge
în în
i
De
vechime
urma
la
lor,
râsul cpcnilor. necontenite nvliri de limbi strine, ce deter barbarilor numirea de Cpcâni, adic :
dihnii cu trup de om i cu cap de câne. în istoria lui Alexandru Makedon se zice: «De acolo merse Alexandru cinci-spre-zece zile i ajunse la o cu oameni cu eapte mâni i deter foarte tare prin oastea lui Makedon i de aceea perir muli i muli prinser vii, s-i scoat la lume pentru minune. i trecu ara lor în zece zile i mai merse înainte i ajunse la o cu oameni câtcuni (cpcuni), dinainte cu obraz de om, iar dindrpt cap de câine ce latr câinete».
ar ;
ar
131
POEZII POPULARIO
i
") C'avem dor de hrâfit: Vezi nota 10 din balada XXIII a *•) Alei.'
lui
Mihu
Copilul.
Doamne, Doamne Mirce
Alei! Mirce mult voinice!
btrân
a inut multe ani. a zidit ingropat la aceasta din urm.
Mircea
cel
domnit 29
;^tor. El a
rzboae cu
i
a fost pururea
învin-
mnstirile Cotmeana i Cozia i
a fost
Turcii
de alian cu regele Poloniei Vladislav, Mircea se înDumnezeu Voevodul Valahiei, Ducsul lui i al Omlaulwi, Comitul Severinului, Despotul Dobrodiciului Drstiorului, etc.
In tractaturile sale titula astfel
Fgraului i Domnul
«Mircea, din mila
:
ÎNSEMNRI 1
)
'-)
''')
Mihne-Vod i Radu
Calomfirescu. (Balade P. II 1853).
i
i
S)
tia,
mri, tia
Rdule
marginile
i
capt cine ede Mihne-Vod 'n capt ede. în
C's
fruntea boerilor Purttorii otilor *)
^) ^"j
soiica
Drgulica.
(Balade P. ^)
II 1853).
^1)
iitoarea Turcilor maica pgânilor. Rogu-m Mriei-tale Ca unui frate mai mare.
i
") ')
Roag-te
S
la
(Balade P. II. 1853j Apoi msii aducea Un car mare -o punea i acas-o trimitea.
Ce
i 1-)
'napoi el se 'ntorceâ slug-sa, cu Nedea e toat puterea toat mângerea.
Alei
^•')
P R
I
AN
ara Munteneasc,
Româneasc
II.
1853).
U
L^)
cea Moldoveneasc, ora, la Bucureti Sunt curi nalte i Domneti, Iar în curi o sal mare
In 'n
Mihnule,
'ochii pe rând le leg. (Balade P. II. 1853).
Ca i
dulce,
Doamne
(Balade P.
meu.
O
Colo
!
Dumnezeu
(Balade. P. II. 1853)
ar
i
Domnule, stpânule
vitejie,
ne-ajute, dragul
1853)
ochiana se uit. Pe maic-sa o zrea,
Cu
pe boerie
C'aici nu-i
II.
Cu
i
Mai ateapt puintel. Ascult-mi poveele 'aici e pe
var
Maic-sa ce se sbte La sânul unui Mârzac Un Mârzac dela Bugeac.
groaza rzboaelor.
Drgulia,
i
mijloacele,
Zi de
Pân' în sar. (Balade. P.
Doi Buzeti, doi pui de zmei Cpletii câte trei
i
i
Nedea
:! :
;
ALECSANDKl
\.
Cu
Unde sade la prânzare Mihnea Vod cel cruntat De boeri înconjurat.
cergi albe pe spinare cu doi mânzi fiecare. Nu mi-e ciud de asta Cât mi-e ciud de alta
i
«Boeri mari, boeri de rând Domnul închinând) Toi mâncai, cu toii bei cu bine petrecei Numai unul poft n'are De but i de mâncare.
!
(Zice
Oprianul are 'n sat Ogari, cpoi de vânat.
i
Cu zgrzi Pe
late,
intuite
margini poleite. mai are grajduri mari Cu cinzeci de armsari. la
i
Cântar slutul, arma mare Ori bucatele nu-i plac, Ori de noi nu-i este drag!»
Jumtate arpeti
Boerimea
Nu
!
'ncet râdea.
rspundea:
Iar Cantariul
«Alei!
Doamne
Mihnule, !
!
Luminâ-te-ar Dumnezeu! Bucatele tale-mi plac de oaspei îmi e drag, Dar unde sa pomenit,
i
S'a vzut,
i
sbii
Doi domni
Mria
în
teac
ar
srac ?
ta 'n
Es
el
i în
petre scumpe lucrat, i'n vârful cârligului Sub mâna Scutarului
— De-i
i
c
:
trei,
arc
numr cinci
marc. mii de epe
Tot alese i sirepe. Pintenoage la picionrc-')
zici,
Cântare,
prânzul, sai clare te duci 'ntr'o fug Pe-Oprianul s-1 aduci
Cu Cu
;
aa cum
Las
var fttoare
Oprianul înc-i
;
i
i
Herghelii în
Oprian
N"are de ran Pe deasupra-i cu suman Dar pe trup are caftan. cârligu-i de scutar Nu-i de-alun nici de stejar Ci de aur tot spat
are 'n câmp, la soare sute de mioare...
Berbeci are sute 'ntregi Cu cozile pe telegi. ciobani tot înarmai. Cu postavuri îmbrcai De nu crezi sunt ciobani Ci chiar neaoi Cpitani. Nu-mi e ciud de asta Cât mi-e ciud de alta
Dou,
Scutariul lui
Ce pltete lumea toat
Ce-am vzut la Oprianul N'am vzut nici la Sultanul, Mii
Moldoveneti
mi-e ciud de asta Cât mi-e ciud de alta
Este-o piatr nestimat.
Bucureti. Oprianu'n Stoeneti!
C
ceilali
Cu
auzit
într'o
i
fa
Mihnule netihnule ^'•) Alei tu stpânul meu,
Dou
!;
s
toate podoabele toate averile
S-i
dea socotelile!»
Astfel
Domnul
porunciâî
Cântar vesel se ducea La cel sat, în Stoeneti
Unde sunt averi Domneti. El acolo cum veniâ Cu scutariul se 'ntâlniâ
i i
porunca-i arta din
gur
cuvânta 'n Bucureti :
vvMihnca-Vod Face praznice
Toi
Domneti
boerii credincioi
a
|
POEZII
i
de pace bucuroi
Lâng Domn
s'au adunat pahare-au închinat. Numai unul n'a venit,
i
Oprianul
vestit
cel
vrjma i om
De-i
de ceart iart
Mihnea Vod-acum
îl
i-1 poftete ca
s
Ca un
Domnie
frate la
!
credincios
gria
în
somn
ar
v
cas!
lenevii
de donmit
i
boeri de boerit ? Toi aprozii se trezia
Vod
rspundea «Rmâi, Doamne, linitit! lui
Soarele n'a rsrit,
Dar
în
s'a
ludat
avere-a adunat Numai din puterea lui. Nu din mila Domnului.
Judeci de svârit
i
mie
El
i
am
ajutat!
eu mi le-am adunat
C
Voi dormii i nu pas Soarele c'a rsrit pe mine m'a trezit. Dar voi oare nu gândii
Când
scutari boeri ?
—
:
v
i
Dumnezeu mi-a
Nu-1 crede, Mria ta (Cantariul atunci striga).
se trezia
«Slugi, aprozi, copii de
nu numai averi ai
Din darul Sfiniei sale Din mila Mriei tale
cmar 'ntunecat Tot cu aluri îmbrcat.
C
pe Oprian chema «Oprian din Stoeneti! Cu dreptul s ne greti.
— i
In
aa
La icoane se 'nchinâ. Apoi el se înarma
Dar
'ajungeâ la Bucureti Noaptea pe la cânttori Pân' a nu rsri zori. Mihnea Vod adormit Dormiâ pe-un pat aurit
la slugi
Faa alb îi spl, Barb neagr 'i peptn
Încât
de suflet omenos Se porniâ din Stoeneti
Dar de-odat
Ce lucete ca un soare de srbtoare». Mihnea Vod se scul Intr'o zi
Ce-ai fcut de-ai adunat Averi mari de împrat.
i
i
l:{:;
i
vie
II.
Oprianul
POPULARK
locu-i a sosit
Oprian din Stoeneti Cu averi împrteti. El în curte a intrat,-^)
De zebrea a aninat. Un cârlig de împrat Cu pietre scumpe lucrat.
Dar n'am ciud de Cât
asta
am ciud
de alta Oprianul mi-a spus mie
C
ateapt
:
ca sâ-i vie
Firman dela 'mprie te scoat din Domnie». Mihnea Vod se 'ncruntâ
S
i
din gur cuvânta «Pân' a veni firmanul Piar 'nti Oprianul •*) Jos la poart s-1 ducei capul i-1 tiei!» De vrjma ce mult er :
!
s
i
Armaul se bucur. Ca o fiar se-arunc Pe-Oprian apuc îl
i i
îmbrânciâ îl moarte mi-1 ducea! Când la poart, frate, iat pe scri la
Un rdvan
c
se
arat
:
:
i;;4
Cu-armsari dela
telegari,
Negri, ageri armsari Cu cozi lungi i coame mari.
înnuntru o
Iar
btrân
Cu-o icoan sfânt 'n i cu haine mohorâte
i
cu pletele
Pe-Oprian Sus,
mân
cât ea-1
vedea
se ducea,
1
te erte
S
Dumnezeu
omori pe Oprianul
C-i tii
C
pân
peri 'n
ori
nu
tii
Oprian
bietul
cale i-au eit
s
sae
i
capul nevinovat aruncat Zcea 'n Lâng trupul rsturnat Vai de omul cu pcat De pcat e alungat nu poate-a fi scpat Vânztorul de Arma ^)
rn
i
'aveai parte de firman 'n
toi
Fost-au gol legat la soare de mâni i de picioare, Gol legat de cozi de epe De patru epe sirepe Care când se opintir In patru pri se izbir 'n patru îl desprir
S
Care
la
Fiar crud, om pizma,
ziua Sântei Marii
Doamne, ca s-i vie Firman dela 'mpârie te scoat din domnie ? Era,
Fr' de
te lase pe Domnie !» Oprianca nu sfâriâ, Mihnea 'n curtea lui eiâ
i
la anul.
Mihneo,
tu,
S
;
'ngenunchi trupu-i frângea grind amar plângea «Alei Doamne ftul meu !
Misir,
cu pungi de bani o mie
Pe-Oprian ca s nu-1 tae. Dar Cântar Armaul mare Îi fcuse rzbunare
i i
Nu
i
Poruncind
albite.
Domnul
la
!
ALb.eNA.NiJi;i
\.
Tras de ease
! !
i
i
'ndrt l-au napoit Druind chiar pe vizir
!
NOTE. ^'')
i
Alei ! Doamne MUinule Mihnnle netihnule.
Acest cuvânt vechiu, netihnu, trebue is vie negreit dela tihn (odihn) însemneze prin urmare nestâmprat, frmântat de griji în adevr, un cronicar român face urmtoarea descriere despre Mihnea
s i
Vod.
:;
Dracu armaul, cum apuc Domnia, îndat se desbrc lupul de pelea cea de oae i-i astup urechile ca aspida i ca vasiliscul. Iar arcul i-1 încorda i gti sgei de a sgeta, ^i sabia i-o fulger, i mâna i-o întri spre rane! i prinse pe toi boerii cei mari i alei, i-i munci cu multe munci i cumplite i le lu toat avuia, i se culc cujupânesele i cu fetele lor înaintea ochilor lor. De aci unora le-au tiat nasurile «Mihnea
i i
feciorul lui
buzele, pre alii i-au înecat i pre alii i-au spânzurat. Iar la ceriu>', etc. cretea ca cedrul
el
se
Acdm. «Cantariu mare i Oprianul». :
ar-
-)
^
I
ÎNSEMNRI ')în Manscr.
.
îmbogi
pân
ma
',
Pintenoage Ia picioare Roaibe. negre, de-orce floare. (Mnscr. Acdm).
l'OKZH POPULARE
De fereastrâ-a aninat, Un cârlig de-aur fcut Cu petre scumpe btut.
Urmeaz
*)
•j)
i;55
domnesc
Iar de-a vrut alai
Facei-i alai hoesc Jos la poart... etc.
Ce lucete
ca un soare Prin zebreaua-amgitoare»,
(Mnscr. Acdm).
(Mnscr. Acdm.)
5)
i
Astfel
Arma.
bietul
{Mnscr. Acdm).
LI.
TEFNIÂ VOD I
C
I.
Frunz In ora
verde meri crejeti în Bucureti, L'ale case mari domneti De se vd în Stoeneti Mândr e întins de mari boeri cuprins Tot boeri de-a otilor Puterea domnilor groaza dumanilor.
')
Apoi
i
Am
i
Stefni Domn Dar
ede
cine
?
un
verde stejrel.
m tem
bea nici veselete Ci cu ochii lung privete
Pe-amândoi
La
Copilita
nici
S-mi
copila Dihului,
i
Sorioara Mihului Mihului voinicului Din valea Cobiului. ^). e mândr ca o floare, de ochi frmectoare de suflet iubitoare, «Copilit,
drguli
^).
ie, drag, s'o închin 'apoi cânt-mi viers de dor
Cu glas dulce, rpitor. Cânt-|i, drag, cântecul
'ngrijesc,
s
traiul
fac
mi-i împac,
pe plac!»
mândruli porumbi.
alb de
plânge
Implini-voi
!
!
care-1 iubesc
mcum s
nu sfâriâ Domnul astfel gria
«Copilit,
i i
Cu sân alb de porumbi Umple cupa mea de vin
fie
Cu sân Nu mai
C
Unde-o vede Domnul moare
amar de el mr Domnesc,
verde
Vai de mine
se vede.
;
dulce, plin de dor:
Am un Domn i de dânsul
-).
-"').
frate voinicel
Frunz
i
capt
sufletul!»
'ncetior
zice
Un viers «Frunz
mas
Iar în
mi-e drag ca
Copilita se înclin Ca o floare de grdin i-i întinde-o cup plin
al
c
tu
'n curând gând.
Voi boeri ce osptai Stai i nu mai închinai. Cuvântul s-mi ascultai.
v
aflai Mâni în zori s Toi clri i înarmai Cu sgei, cu buzdugane,
i Ca
S
'')
brâe cu arcane, mergem despre soare facem o vântoare
la
s
:
130
V.
ALECSANDRl
Dup Dup
uri i cprioare, pasri glbioare Ce sunt bune de mâncare i plcute la cântare!»
zi
Boerii se
aduna
i i
încleca
pe
cai
cu înspre
Domnul muni,
mi-1
vântoare
la
c
muni ajungea; când soarele-apuneâ
c
Iat se întâlniâ C'un cioban cu fluera i cu port de Oltena.
la
mergea
codru ajungea fagul Mihului.
'n
Locaul voinicului. Când de fag s'apr.opieâ
Ciobnaul se opriâ i din gur-aa gria «Iat fagul Mihului, Mihului voinicului Iar pe Mihul dac-1
Cat
drept
în
III.
Puior de Oltena Cunoti calea codrului De prin munii Criului? Cunoti fagul Mihului
Gluga lui îi arunc i-de-odat se-art
— Cunosc
calea codrului fundul fundului. tiu i fagul Mihului Din codrul Cobiului. 'n
— De Nu m-i — Ba,
tii locurile bine,
duce tu pe mine? te-oiu duce eu pe tine
De-i
lsa
tu ostile
S-mi pzeasc
C
Oiu
oile,
de-oiu perde-o sluji
mieluea
un an pe
ea.
i
de-oiu perde-un mieluel Oiu sluji doi ani pe el.»
vrei.
ochii mei!»
Domnul
Din codrul Cobiului?
:
!
Domnu 'n cale-i se opriâ i cu gur-aa gria: «Ciobna cu fluera
Pân
purt
potici
El mergea, frate,
Drept
toi plec,
Pân' în
se 'ndreptâ
Ctre muni i Pe crri i pe
Pân' ce
Dup uri i cprioare Dup paseri glbioare. i mergea, frate, mergea"^) Iar
de muncel.
hi,
lumina
se
zaj-e
Ce's clcate de voinici, Pin pin crpini Unde nu-i loc de cârmi.
II.
Când de
Pe cea
Iar ciobanul
drept la el ctâ Ochii lui se încrunt. Iar ciobanul se schimb.
Cu Cu
zelar, cu buzdugan. haine de cpitan. Apoi drept la Domn ctâ
i'n
glas
«Alei
!
mare cuvânt din domnie
Doamne
Eri ai fost dat la
beie
!
;
Astzi venii la trezie, Dar n'ai prins la cuminie. Ce pcate te-au împins Paloul de i-ai încins? Fostu-i-a sil de tine te-ai luat dup mine. Ori nu te-ai sturat Pe-a mea sor c'ai furat 'ai fcut cu ea pcat
De
c
Domnul ostile lsa Cu ciobanul se luâ.
Fr-a
Singur, singur, singurel
îi
te fi cununat? pcatul Dar gândit-ai
urmeaz
c
vinovatul
3
rtlEZII
i c
lume
'n
ori
fapt
ce
i rsplat?» cum st i cum zicea
Are plat
i O frunz de fag smunciâ i 'ntre buze o punea i sun hoi din ea.
C
i
bine la voinic. cât
îi
astfel le
zriâ
gria
s
bun
Cale
c
Mihul
Hai, copii de mi-1 luai Prin sbii s-1 fluturai
Dar nimic
plezniâ. Frunza patru Codrul negru clocotiâ, De-un lung chiot chiotiâ, De-un greu tropot tropotiâ, 'împrejuru-le de-odat Se iviâ o mândr ceat, O ceat de voinicei. Lotri, puiori de zmei, Cu cciule stogoate. Cu chebe roii pe spate. musti de varvaric
Cum st Lâng el
rOI'LLAKE
nu-i stricai,
s-i lsai
de-i Domnul priceput E destul câte-au vzut Ca s afle, ca s tie: Cu Mihul nu-i de glumie!» Domnul pe gânduri cdeii apoi astfel rspundea :
«Mihule, bujorule. Frate,
friorule!
Eu la mân i-am picat Tu de moarte m'ai scpat. Când la mân mi-i pica Eu de moarte te-oiu scp. Vin mâni tu la Domnie Ca s vezi o cununie. Cununia Domnului
Cu
:
«Fraii mei, neferii mei. Lotri, puiori de zmei îl vedei voi pe ist om ? El e mare, cci e Domn, Dar cât e de Domn i mare Minte coapt înc n'are!
sora voinicului, S'o fac mie soioar S'o fac ie Domnioar!» Astfel Domnul cuvânta. din codru se 'nturnâ. Iar codrul rsuna
i
:
«S
treti,
Mria
ta!»
ÎNSEMNRI M Frunz
verde
flori
domneti
{Balade P.
•
*)
Copilit floare vie
Domnu'n
(Zice
II 1853).
veselie)
(Mnscr. Acdin). -)
Ce luceafr dalb se vede tefni din Mândreti Domn ai rii româneti, El e tânr i frumos La ochiu luminos.
i Cu La
?
5)
treti Mria-ta,
Eu Ca
s
cântecul l'oiu fac
cânt
pe voea t.»
copila iar
oft
cânt. (Balade P. ele Cai cu ele, astfel ea
II 1853).
fr
Cum Pe Pe
Ci din
G)
sufletul.
S
'apoi
De pe valea Oltului, Mândra înc nu mânca
inim ofta i la Domnul mult ctâ i cu ochii-1 îmbta iar Domnul cuvânt
S-mi mai dreag
i
cât bea, cât veselete foc mare tot privete copila
(Mnscr. AcJm). 3)
^)
i i i
la la
plac Domniei mele ele buzdugane,
îi
;
brâe eartagane. (Balade. P. II 1853).
ei
din târg pe când spre OR se tot ducea,
mergea, mri, mergea
!
:
138
V.
AL.EC8ANDRI
Pân'n fundul fundului. — De tii calea codrului Cunoti fagul Mihului
Pân' ce soarele-apune
Apunea i
Cum lat
rsiîriâ.
mergea i
tot
c
mergea
mi'i întâlni Ciobna cu fluera
Mihului haiducului? tiu i fagul Mihului Din mijlocul codrului. De tii calea'n codru bine Nu mi-i duce i pe mine? Ba te-oi duce eu pe tine
— — —
mândru Oltena; Domnul calul îi opri i din gur-aa gria Vesel,
—
Ciobna
cu fluera
ls
Puior de Oltena!
De'i
tii tu calea codrului De pe malul Oltului ? Cunosc calea codrului
S'mi pzeasc oile.« Domnul ostile ls
—
etc.
tu ostile
(Balade. P.
II.
1853).
UI.
CONSTANTIN BRÂNCOVANUL Brâncovanul Constantin ^*) Boer vechi i Domn cretin,
De
averi ce tot strângea Sultanul se îngrijiâ de moarte-1 hotra
i)
"•'•')
i
Cci
viziru
îl
Mult acolo nu zcea Sultanu-i aducea
C
pâra.
Lâng
diminea,
de Zi scurtrei
Intr'o joi
lui
Brâncovanul se
via
de
scula,
Adevr
amar
se
spimântâ
somnul,
Armele
C
vi
le
v
!
De
')
!
trezii,
gtii
pe noi ne-a 'nconjurat
Paa
cel
neîmpcat.-''')
Cu-Eniceri,
Ce sparg
cu tunuri mari
ziduri cât
de tari!»
Bine vorba nu sfâriâ, 'n cas iuruiâ. Pe tuspatru mi-i prindea i-i ducea de-i închidea
Turcii
!
e c'ai chitit
S
«Dragii mei, coconi iubii
Lsai
lui
Pân-a nu fi mazilit despari a ta Domnie
se 'nchinâ,
Pe fereastr-apoi ctâ
i
foiorul
Pe malul Bosforului. «Brâncovene Constantin, Boer vechiu, ghiaur hain
Faa blând el spl. Barb alb-i pieptna, La icoane
La Stambul, în turnul mare ^) Ce se 'nal lâng mare Unde zac fee Domneti i soli mari împrteti.
C
a
noastr
'mprie
?
de mult ce eti avut Bani de aur ai btut Fr'ai fi de mine team, Fr'a vrea ca s-mi dai seam De-am fost bun, ru, laDomDumnezeu singur o tie (nie De-am fost mare pe pmânt, Cat-acum de vezi ce sunt Constantine Brâncovene Nu-mi gri vorbe viclene. De i-e mil de copii !
—
;
—
!
POKZII l'Ol'Ul.AKB
v,y.i
-X
s
i
i mori
mai fii, de vrei ca legea cretineas'^ te d'n legea turceasc. Fac D-zeu ce vrea •^) Iar pe toi de ne-i tia Nu las de legea mea!» Sultanul din foior Dete semn lui Imbrohor. Doi gelai veniâ curând Sbiile fluturând,
Taci
i
«Doamne!
C
Las
i
—
i
i
:
mare i frumos,
i
i
!
v^
gur cuvânt
ginga
cel
!
din suflet
«Doamne!
cuvânt
i
'n voia ta!» Sultanul se minuna cu mila se 'ngânâ «Brâncovene Constantin Boer vechiu i Domn cretin Trei coconi tu ai avut, Din trei doi i i-ai pierdut Numai unul i-a rmas fie
i
Las
i
—
avut
las,
legea cretineasc te 'n legea turceasc! Mare'i Domnul Dumnezeu
:
pe dânsul
tbrâ,
i i
!
de vrei s-1
am
le rupea, Trupu-i de piele jupiâ. Pielea cu pae-o umplea, Pin noroiu o tvliâ. de-un paltin o lega râzând aa striga: «Brâncovene Constantin Ghiaur vechiu, ghiaur hain
:
zile
pgâni!
Haine mândre-i
[
Cu
tâlhari
voi feciori de câni
S Sv S
mijlociu
neted i glbiu pe scaun îl punea capul îi rpuneâ
Brâncovanul greu ofta
i
!
Pe tustrei mi i-ai pierdut Dare-ar Domnul Dumnezeu fie pe gândul meu tergei pe pmânt Cum se terg norii la vânt n'avei loc de 'ngropat Nici copii de srutat Turcii crunt se oeriâ
Cu pr
i i
Alelei!
Trei coconi ce
i
Pe
îi sruta. turbând apoi strig
Alei
«Doamne! fie 'n voia ta!» Cei gelai iari mergea din doi îi alegea
'n
fie
bociâ,
Ii
Capul iute-i reteziâ Brâncovanul greu oft din
ridica.
voia ta!» Apoi el se 'ntunecâ, Inima-i se despica. Pe copii se arunca.
i'I punea pe scaun jos, cât pala rpeziâ.
i
zilele-i
Brâncovanul greu ofta i cu lacrimi cuvânta
spre robi dac mergea Din coconi îi alegea cel
cpt!»
Imbrohorul se 'ncruntâ, Gelaii se 'naint pe blândul copila. Dragul tatii feciora. La pmânt îl arunca
!
m
Pe
legea ta
în
tu ceriu-i
Casc
d
De'i
!
Cretin bun m'am nscut eu. Cretin bun a muri vreu... Taci, drgu, nu mai plânge C'n piept inima-mi se frânge.
ochii-a te uita cunoti tu pielea ta?
!
— Câni turbai! Turci, lift rea! De'i mânca i carnea mea, tii c'a murit Cretin Brâncovanul Constantin!»
S
!
!
140
ALECSANDRI
V.
NOTE. Brâncouanul Constantin.
*)
1
Brâncovanul a domnit 26 ani în ara Româneasc i a fost August 1714 la vârsta de 60 ani. incai scrie în cronica Românilor odat cu Brâncovanul au pierit patru feciori ai lui, crora grit astfel în ora morei el le-a «Iat! toate avuiile i ori-ce am avut, am pierdut! nu ne pierdem încai sufletele... Stai tare i bârbtete, dragii mei nu bgai seam de moarte. Privii la Hristos mântuitorul nostru câte a rbdat pentru noi i cu ce moarte de ocar a murit! Credei tare întru aceasta i nu micai nici clintii din credina voastr pentru vieaa i lumea aceasta, etc. Apoi, adaog incai, aceste zicând el, porunci împratul de le tier capetele, întâi ale feciorilor, începând dela cel mai tânr, i mai pe urm a tiat capul lui Constantin Brâncovanu, i aruncar trupurile în mare i Constatin
ucis de Turci în 15
c
:
S
!
s
v
v
;
dup
cretinii
acea. aflându-le, le-au astrucat
Paa
'-^ )
er
Mustafa Paa, care
cel
Patriarchie.
la
neîmpcat.
Imbrohor.
La Stambul
'"'=)
in turnul
mare.
Prin turnul mare se înelege negreit cetatea numit de Turci Edicule. ridicat pe malul mrei de Marmara în captul oraului Stambul, i pe care Europeii o numesc eapte turnuri. :
*'••)
Când
se
ntea
i
mari împrteti.
soli
vre-o neînelegere serioas între Sultan i puterile Europene, cetatea Edicule pân la sfâritul certei
se închideau ambasadorii strini în sau a rzboiului. ^*)
moned
btuse
Bani de aur
ai btut.
Poart
în
:
ÎNSEMNRI M De
er dumani umbl...
avut ce mult
Dup
el
Nici c-1 puteau
-)
T, 1
.
.
rei
coconi
Si din
gur
.
,
•^)
.
,
II. 1853). .,
Face-i cu mine
II.
m *
zicea.
(Balade P.
Ttarei pgânilor ai cretinilor Trei coconi de mi-i teâ las de legea mea Nu
ai lui trezia le
:
Dumani
cpt
(Balade P. .,,
c
contra Brâncovanului er i aceasta de aur in Ardeal, de câte doi, i pân la zece galbeni, una.
Intre pârele trimise la
1853)
ce-ti
{Balade P.
vre!>
II
1853).
UI
roPULAKIO
I'OlOZll
LIII.
CÂNTECUL
LUI MICHAI
VITEAZUL
Auzit-ai de-un Oltean, De-un Oltean de-un Craiovcan Ce nu'i pas de Sultan ?
Câte lupte au privit. Câte oti au mistuit Câte oase-au înlbit;
Auzit-ai de-un viteaz Care venic sade treaz Cât e ara la necaz ?
Muli ca frunzele de brad, Ca nisipul de pe vad. Ca gemetele din iad !
Auzit-ai de-un Michai
Spue
Ce sare pe apte cai De strig Stambulul vai
i
E\
e
Domnul
cel
Fost-au leuri
vestit
i
Spue Spue
Alelei
i
râul cel
codrul
munilor
Care-a fost nutreul lor
'?
Care 'n lume a venit Pe luptat i biruit.
valul
corbii
fiarele codrilor ?
Ttreti,
Turceti i Ungureti Date'n sbii româneti
i)
!
Oltean,
Dunrean Clugrean,
Michai, Michai de noi mil nu ai ne scapi de-amar i vai !
!
Cci
S N o T
!
E.
Acest cântec l-am gsit scris într'o psaltire foarte veche din biblioteca Ainstirei Neamului. De desubtul cântecului erau urmtoarele cuvinte scrise cu slov clugreasc Scn'su-3-au acest viers btrân de mine, ieromonahul Paisie, credincios rob a lai Dumnezeu, iar eu l-am auzit i l-am învat dela rposatul bunul meu, Stoian Jolde, armelul. :
înseainAri
M Trupuri
sarbede, Turceti. (Alnscr. Acdni.)
LIV.
VISUL LUI
TUDOR VLADLMIRESCU
«Tudor, Tudor, Tudorel, Dragul mamii voinicel! De când mama i-ai lsat
i
Olteni i-ai adunat Pe ciocoi s-i prinzi în ghiar
i
s'alutigi grecii
din
ar,
;
!
142
AI.liCANDlil
Mult la fa te-ai schimbat i mi te-ai întunecat Spune, maic, ce te doare m'oiu face vrjitoare
Avea graiu linguitor i tot rug mereu duc la cuibul su.
!
C
De
S
—
alean calci
Alei
Curând
C
tii,
s
S — S
alei
visul mi-1
drag!
desleag
maic ? am
Ba, fereasc
nu
Dumnezeu
ftul meu, C'acel arpe veninos E vr'un duman ticlos
descânt vesel pe pmânt. te
maic!
mm
te duci,
Vre un
i
visat
—
Buzduganu-mi frâmat
la
ho
volintira
inim vrjma.
Maic, miculia mea. s scap de curs rea
Sabia-mi cea
Cum
Am
bun, nou rupt 'n dou
Cci un
cea ghintuit
îmi tot spune c'am mor. D'ai mori, drguul meu. Fac ce-o vrea Dumnezeu tii tu dela mine Dar C'un Român voinic ca tine Pân' ce cade, pân' ce moare Calc erpii în picioare, Cci de-un arpe 'nveninat
visat-o
Puca mea
Am
visat-o ruginit
Maic
!
pistoalele
—
!
mele
s
s
!
s
Le-am visat fr' de oele Apoi înc-am mai vzut
arpe
?
glas prevestitor
galben prefcut
Ce purta coarne de ap
i
creast roien' cap. El avea ochiu vânztor,
I
se iart
un pcat!
NOTE. Cunoscut
c
visul prevestitor al viteazului Tudor Vladimirescu s'a mielete tras în lagrul lui Ipsilanti, eful volintirilor greci, i mai mielete ucis de dânii. Nu mai este dar îndoial c
este
împlinit! Fiind
Tudor
a fost
cântecul poporal desemn pe Ipsilanti însui prin arpele cu ochiul vânztor, cu graiul linguitor i cu creast roie în cap.
LV.
HORIA
I CLOCA
HORÂ REVOLl iON.'XRÂ
Horia, Cloca 's la un loc 'au aprins un mare foc cânt voios în joc
i
Tragei hora ca joc La lumina celui foc
«Pe cel câmp pustiu i 'ntins Arde-un foc de noi aprins. Las' ard i creasc
Ungurean, mustea lung! Zis-am morii te-ajung Zis-am parai te arz.
s
s
C-i
în
ara Ungureasc!
s
!
s s
l>OB/U POPULARE
s
Zis-am crucei Tragei hora ca La lumina celui
piarz
te
s
De-i cur pcatele Tragei hora ca joc La lumina celui foc.
!
s
joc
foc.
Ungurean câne turbat n lume i-am rbdat, Dar venit-au timpul meu Alulte
Ca
s
m rzbuns i
Tragei hora ca La lumina celui
}
Cum Cum Cum
rcnesc
143
M'am
suit la
'n
zori
i
prins fulgerul din nori de sus din înlime
L'am izbit în Ungurime! Tragei hora ca joc La lumina celui foc!»
eu joc
s
foc.
Cloca
Horia,
jivinele!
s'aprind slninele ard toate satele
munte
'am
la
un
Ioc
Prsii
de-a lor noroc Ard cântând voios în foc!
!
NOTE.
•
Acest cântec, de o form mai regulat i mai corect, l'am pus în nubaladelor fiind-c are un caracter istoric. La anul 1684, Horia i Cloca, doi viteji români din Transilvania, stui de jfuirile i apsrile Ungurilor, rscularâ ara în contra lor. Dou-zeci mii de Români rspunser la chemarea lor, i rspândir o groaz atât de mare în Maghiarime aceasta fu silit a cere ajutor la Imperiul Austriac, împratul losef II trimise o armie întreag asupra lui Horia i Cloca, care dup o lupt crâncen, fur prini la 28 Februarie 1685, l aspru pedepsii cu moarte. Tradiia spune ei au fost închii în curse de fer i purtai prin toate satele, i apoi au fost ari de vii în ochii poporului.
mrul
c
c
c
LVI..
M
A G D U
^)
(BALADA)
Vine Magdul de pe vale i 'ntâlnete-o fat 'n cale
:
«Magdule din Rsuceni Ce câi la noi la Strâmbeni? Ce câi, Magdule, la noi ? Ori nu's fete pe la voi ? Ba sunt ele dar îs mici Nu sunt înc de voinici, ^)
—
'am
venit
s
cerc pe-aici
De-oiu gsi una mai mare S-mi fie de însurare. Ba sunt fete mricele Câte flori i câte stele
—
;
Dar nici una nu-i ca mine.., Te aleg dar eu pe tine, Amândoi trim bine» Vine Magdul dela plug
—
s
Cu
doisprece boi
la
jug.
:
144
V.
Dumanii
ALECSAXDKI
Pe Magdu la groap-1 duce, Dar de plâns cine mi-1 plânge i 'n brae cine mi-1 strânge
pândesc
calea-i
calea lui se ivesc,
în
Cat
doispre:e boi i-i aleg doi câte doi. la
Magdul
c
dumanii
i
i
de moarte mi-1 râniâ
C
Nici la
mai
nu-i
umbr
!..
Ci
i
Cânt buha
!
Pin toate poenile
S
rsae
florile.
Care fat
le-a culege ea dorul se lege Care-or vrea ca Ie poarte
s s s cad
De !..
La
într'o cruce,
pmânt
moarte
ÎNSEMNRI 1)
In
manuscris
e titlul
«Barbu»,
nume
ce înlocuete pe «Magdu» in tot cuprinsul baladei: (Vezi i Hora XII: Barba). '-) Nu sunt înc de voinici. Cu ele n'am ce vorbi Nici nu pot a iubi. •^)
In
Manscr.
m sfârete
«Prin grdini, prin
asifel
poenie
«S «S
rsae garofie. poarte feioare
le
i
«La cap
«i
«S
mai frumuele
fie
«Cine-a «Sâ-i
«i
âioare
la
neveste tinerele
st
calea lor 'n dor, steie tot pe loc
ard
s
în
inima
«Ca mine cuprins de
foc.
LVII.
iVlRGERIL I STELIA Prin mijlocul târgului. La zarea amurgului Primbl-mi-se'n sus i jos
Alrgeril Bujoraul
cel
frumos
fetelor.
Sufletul nevestelor,
Cu Cu
saiaua negrul
:
«Oh drgue Magdule! Semna-i-a numele
soare
odihn nu mai are se bate zi i noapte vars sudori de moarte
El
când plânge
S
tace.
nici la
surorile lui toate.
lacrime de sânge. Si de doru-i i de jale despic frunza "n vale
zace ori se face
guria
?
Vars
La casa cu trestioar Zace un voinic s moar.
Nu tiu
?
cât se poate
Iar logodnica-i
nvli
'1
mama
Plânge
se încrunt Voinicete se lupt. Iar
:
pus'n brâu. trgând de frâu.
i
pe ulii
El din
cum
«Câte fete-am
«Eu cu
trecea
gur-aa gria toate
întâlnit
m'am
iubii
«Câte fete am aflat «Pe toate le-am srutat «Numai una mi-a scpat, «Stelia cu ochii
verzi...
!»
c râdea gur c zicea
i
din
«Cine'n lume
m
«Pe mine-a
;
;
i
afl
s'a
m
s
srute «i tot vrea «Ori pe vrute, ori nevrute».Portia se deschidea Stelia c-i zicea: «Vin iute, fa copil,
când o vezi
«Mori de doru-i
Dar Stelia
14.')
i'oiHi.Aiii;
i>(>i:zu
sruta,
mii de galbeni i-oiu dâ asculta Pe cal iute'nclecâ... '
!
«Ca
mândrul Mrgeril».
fi
Mrgeril-o
Stelia 'n cas-1 ducea, Stelia mi'l mângâeâ,
Sufletu-i se 'ntunecâ
'amândoi se desmierdâ 'amândoi se sruta Când de-odat, vai de ea! Mrgeril hohotiâ
Mrgeril
'nebunia
c
M-sii se jeluia. Maic-sa c-1 sftuia: «Mrgeril, ftul meu «Nu mai plânge-aa mereu
—
«C
topesc luminile. «Mrgeril, dragul meu, faci cum i-oiu zice eu, «Noaptea când o înoplâ, «Când Stelia s'a culca,
«S
i
«i
i i
«C
c
ducea glasul i-1 prefcea âe
gur 'ncet zicea: mândr Stelia
din
«Rogu-te,
drumul pe porli în colibi «C's o biat copilit
«S-mi
dai
«Ca
scap
s
«Fr
«Fr
«Suntem
fr
s
vin
sam,
dou la
flori.
tine
m'alunp- nu tiu cine y.Vi
ru
tu
stecliâ
îi
zicea
:
iMipularr.
m'ai înelat
la
ochi
i
sprincene
la
«Ca doi porumbai la pene. «Tu nai tat, eu n'am mam... «Amândoi suntem de-o sam. «Tu n'ai frai, eu n'am surori... «Amândoi ca dou flori». Mrgeril-o cuprindea In brae c mi-o strângea
—
strângea
—
mi-i zicea:
s
s'o
nu
Mergi puiule
«Ca un
—
i
Pleac gura
«S'o srut,
surori...
chiar ca
lacrimi
guri
de-acum al meu brbat «S trim, s ne iubim «C'amândoi ne potrivim
O
mam...
tine tot de-o
frai,
«Las-m
«C
fr
tat,
«Sunt cu
'n
«Mrgeril dragul meu, «Rsplteasc-i Dumnezeu,
mi se schimb... Chiar m-sa se 'nelâ. Ei pe ulii purcedeâ,
La Stelia
fr
din
«Fii
c
ludat
tu
fi
«Ad
«Ca o blând copilit». Mrgeril-o ascult. Cu Sucnia sc'nbrcâ 'astfel
te-ai
«Cinci mii de galbeni c-i dâ «Celui ce te-a sruta ? «De-i aa, mândr copil, sil banii sunt mâiidru Mrgeril». Steliica '1 auziâ,
Ochi
cea faiarli
pune ast sucni. te du la cea Stelia.
«i
«C
«C
«Te dezbrac hrbtete «i te 'nbrac femeete, «^i
din gur c-i zicea: «Steliico, draga mea,
«Este oare-adevrat
au foc lacrimile
«i
«Leapd
i
srut, te' uit...
sntos
trandafir frumos.
Rmâi puic sntoas
!
AI.IX'SANDKl
14(5
«Pus
—
«i
'n
phrel
duc, i vin îndat Merg, «Vin aici cu nunta toat, Cu poclonul mirilor «i cu carul drutelor».
mas»
pe
m
—
«Ca o garoaf frumoas Mergi, iubite Mrgeril, de mine f-i tu mil».
<
ÎNSEMNRI
:
Aceast balad e tiprit într'un calendar al lui Th. Codrescu, pe anul 1855, apoi reprodus de revista «Ft-Frumos» din Bârlad, An. I No. 13. In desigur a fost ediiile poeziilor populare aceast balad nu se .^•sete uitat de ctre poet.
c
;
LVIII.
FATA BANULUI DE Luat-au,
Un
frate,
fecior de
Pe-o fat de
Cum Iar
er
îi
«Cui vrei
luat
om bogat om srac
lui
pe plac.
dup-ce mi-o lu
i
«Las-o, la
mam,
mustr cra
n'o târg eu m'oiu
i-oiu duce-o la stratove Unde's mândrele cu pre»... Iat, frate,
cum
veniâ,
—
—
soacr
rea.
— Spune-mi preul care-oiu vrea.
— Prejul "mi-este rupt de-acas Cu'n fir verde de O mie i cinci de
Ca s-i
mtas. lei
fac o zestre
ei...
Prins'au ei a numra Iar nevasta-a cuvânt: «
—
Ia
nu
«De
vrei
sm
pa a
vinzi pe mine,
i
ca
cu
tine.
m deprta
«Bine-ai face de m'ai dâ
seama, brbate, biie
s
«Cu
tresc el bine ie s-i mulumesc. «N'ai grij, nevasta mea, «Cai scpat de soacr rea, «i de-acum eti înzestrat nu mai fii mustrat. «Ca De-acolo ei s'au luat
«i
s
In
Cu'n strin se întâlniâ: De vândut i-e nevasta ? De vândut, de-i întreb Dar n'o dau de voea mea Ci s'o scap de
«S
«Dup'un dascl românesc
Soacra prins-a o mustra. C'i srman i calic nu-i bun de nimica.
C
HAEG
crâmu
Cu
vin
Apoi
«De
«i
ro
astfel trei
s'au bgat s'au tot cinstit.
au grit de când :
zile
bem
nu tim cine suntem?
— «Eu sunt fata Banului «Din ara Haegului — «Ce spui, soro? ce cuvânt !
«Dar eu înc aa sunt «Tot fecior de-a banului «Din ara Haegului. suntem «Vai de noi !
c
«i'n pcat cumplit bgai «N'ati cumnate nevasta
frai !
|'(m;zii
«C'i chiar sor-mea
«i
«C
asta.
n'o purta de vânzare
«C'i fat de vi mare. «Na'i de-acum averea mea «N'am ce mai fac cu ea.
s
1)
de-acum
la
pocire
«Merg s mor în mnstire. «Merg s clugresc «De pcat s pltesc, «i de suflet s-mi grijesc
mm
!
ÎNSEMNRI Aceast balad n'a fost publicat în Ea se gsete în Manuscrisul 814
pulare.
14^
i'(ii'ii,Ai;i';
:
nici al
una din ediiile Poeziilor
Academiei.
pe
DOINE.
NOTE. Doinele sunt cântece de iubire, de jale i de dor; plângeri duioase a inimei Românului în toate împrejurrile vieii sale. Un muzicant de mare talent. D-1 Henri Erlich care a locuit câiva ani in Mnscr. România, i a publicat un album de arii româneti, (Viena, 18.50.
—
Acdm.). zice în precuvântarea acelui album: «Naionalitatea Românilor se arat curat
i
i necontestabil
atât în
limba
i
chiar în muzica lor deosebit de ori-care alta. Negreit ariile Româneti vor prea foarte curioase popoarelor Occidentului pentru melodia lor cu totul original, i câte odat putem zice slbatic, i pentru acompaniamentul lor ce cuprinde une-ori acordurile cele mai capricioase, cele mai bizare, i alte ori foarte simple i monotone. Ele au ins o expresie de melancolie dulce i dureroas chiar. Sunt mai cu seam unele se prezinte dorini înfocate i ascunse pasage misterioase care fac in fundul inimei, i care se manifest printr'un soiu de fjjânset melodic. cu Aceste sunt ariile doinelor; cât pentru acele de dan, horele, ele datinele lor, cât
s
rsun
o veselie nebunatic, zgomotoas, cu acea veselie l;i "care omul nenorocit se ded in momentele sale de uitare i de plcere». Vezi articolul întitulat «melodiile româneti» in «România literar», foae publicat în Iai în anul 1855. pan. la numrul XXXIII sunt din Moldova. Doinele dela numrul Acele dela No. XXXIII pân la LVI sunt din Valahia. Acele dela numrul LVI pân la numrul LXXX sunt din Ardeal. Unele doine port i numele de cântice voiniceti in ^Moldova, olteneti in Valahia i haiduceti în Ardeal. I
-
I.
DOINA' Doin. Doin, cântec dulce! Când te-aud nu m'a mai duce. Doin, doin, viers cu foc Când rsuni eu stau în loc. Bate vânt de primvar. Eu cânt Doina pe afar "ngân cu florile De !
i
m
privighitorile.
V'ine iarna
viscoloas
Eu cânt Doina
'nchis in
cas
De-mi mai mângâiu Zilele
i
zilele
nopile.
Frunza 'n codru cât învie Doina cânt de voinicie.
^)
Cade frunza jos în vale cânt Doina cea de jale. Doina zic. Doina suspin mai in. Tot cu Doina Doina cânt, Doina optesc Tot cu Doina vieuesc
Eu
m
!
ÎNSEMNRI: 1)
Frunza'n codru
m
înbie
Eu cânt doina de hoie. Frunza cade'nglbenit Eu cânt doina cea mâhnit.
Eu cânt doina cea de
cale.
Vine timpul de'nsoire Eu cânt doina de iubire. (Mnscr.
Acdm
Isvoraul curge'n vale
LUNCA IP, LUNCA SBIAR Lunca ip, lunca zbiar Pentr'un puiu de cprioar. Vai de biata inimioar Ca i lunca, geme zbiar
Pentru-o puic blioar. Frunza crete, frunza cade
Cprioara n'o mai roade. Vai de mine ce m'oiu face !
?
!
!
!
ALIOOANUKl
i:)L
Doru
sufletul
'n
meu
Pân' ce puica blioarâ S'a întoarce 'n lunc iar
zace
'inimioara-mi nu mai tace
Cu
fii rbdtoare Ca pmântul sub picioare,
Inim,
cel
puiu de cprioar.
111.
URATUL Of
!
urât,
urât,
Urâtul din
urât
Boal fr' de crezmânt De te-ai duce 'n codri, Ursu
'n
labe-i
Urâtul din ce
duce,
s te apuce s face
ce-i
fcut?
Din omul care-i tcut. Cine-a scornit urâtul, Nu'l înghit pmântul mie de mult urât
!
C
?
Din omul care nu-i place.
Sufletu-mi s'au
amrât
!
IV.
CÂNTECUL Frunz Lung Lung
e
verde de cire drumul pân' la
e
drumul i btut
E,
pân 'n Prut Nu-i btut de car cu boi i-i btut tot de nevoi de pcatele mele Cele multe, cele grele! Ard'o focul rzie!'') Eu chiteam c-i boerie i-i numai o srcie Pentru-o palm de pmânt
!
i
!
mi-am
întregi m'am judecat nimic n'am câtigat Eu umblam la judecat. Copii 'mi plângeau pe vatr,
Ani
;
Din iret i
Zilele
RZULUI
dat în vânt.
i
!
Nevasta 'mi zcea lsat. Dare-ar Domnul Dumnezeu fie pe gândul meu! Lsam'oiu de rzie apuc în haiducie
S S
Ca s-mi
fac sfânta dreptate
Cu cea ghioag de pe S-mi aleg judectori
spate.
Cei stejari nestrâmbtori
!
').
l'OEZll l'OPUlvAliiO
l'");>
NOTE. !')
Ard'o focul râzâie.
Nenorocita clas a rzilor printre care se gsesc coborâtorii celor mai mari familii din vechime, a avut mult a suferi sub domnia lui Michail Sturza, de rpirea boerilor vecini cu moiile lor. Muli din acei mici proprietari au preferat a se desface de pmânturile lor i ;i deveni clcai pentru scape de prigoniri. ca
s
ÎNSEMNRI. 1)
Aceste 2 versuri din urm, sunt înlocuite in Mnscr. Acdni. astfel: Numai el cu îndurare numai codrul la noi dreptul celui ce-1 are Te de ciocoi,
C
D
j
apr
1
!
V.
CÂNTECUL PLUGARULUI Arde-te-ar focul pmânt te-ar bate Domnul sfânt Cci îmi eti duman cumplit
i
Ce-am
smnat
Smnat-am A
i i
eit numai negar.
eit
earb
'n
S
m
pot plti de bir de foi i de soldat de Iuda blstmat. ''•). Vai 'amar de biet Român
n'a eit.
grâu de var,
Smnat-am orz, ovs, A eit mohor de s, Smnat-am ppuoiu, A
m
gândesc în câmp i Cu ce o s vieuesc ? N'am lecae la chimir
Stau
Când
e
Domnul ru stpân!
N'are loc în ara lui i-i ca pleava câmpului
fuoiu.
M
!
NOTE. !•• )
i
de lada
blstmat.
Moldovii, crâmele sunt inute de Evrei, sug avuiile ranilor, îndemnându-i la beie.
In toate satele tori,
Însemnri -)
N'are
mil
la
stpân. (Mnscr. Acdin).
:
cari ca
nite
lipi-
;
:a
y.
!
SANDIM
Al.i;(
VI.
CÂNTECUL CLUGRULUI Arz-tc focul pdure 'ai cdea sub o secure
i
de ea m'a desprit ') fost de pustnicie Cci am fost de voinicie Nici am fost de Mnstire Ci de lume cu iubire.-) 'nchin pe la icoane Cu ochii pe la cocoane.
Arde-ar lemnile din tine Cum arde inima 'n mine,
S-mi
i
drum
pân"
la
vecine,
Cm
de sus, din Ainstire
Unde
S
fac
zac în prsire cârduri de copile
i
vd
m i s vd Care
!
Eu n'am
!
citesc,
întorc Ia
file
Cu ochii pe la copile. Unde vd o fat mare Rasa-mi tremur 'n spinare Unde vd puicua mea.
sfâresc de zile. pe draga mea
Care m'am
iubit cu ea copilria mea. N'ar avea loc în pmânt, l'ar bate Domnul sfânt
In
Zboar
i
Ca
sufletu-mi la ea
roiul la floricea
!
Cine m'a clugrit.
ÎNSEMNRI 1)
De lume m'au
Am
desprlit.
fost fâcut
pe iubire. (Mnscr. Acdm).
VII.
NEVASTA TÂLHARULUI Fost-am eu
Precum
e în
Ia
prini una
ceruri luna.
De prinii mei iubit
i Cu
de dânii potrivit luna, cu stelele,
Salba cu mrgelele. Grdina cu florile
S-mi gseasc un brbat. Brbelul ce mi-au dat')
Er tânr i bogat Avea bani, avea inele De-mi umplea mâna cu Dar vezi frate, ce pcat Erau toate de
i
zioa cu zorile.
Nu
Ei
pmântul au umblat
i
trecu chiar
pe
el
ele,
furat,
sptmâna
puser mâna
roKZII
i i
Ia
ocn
"1
m'a
jMai bine 'n
înfundar lsar. mritat
fi
foc
m'a
Cam rmas
cu rod Si nu-i rod de bun
amar de
De-ar
fost
-el
fi
aa
i
Român
fi
mi-ar
Dar a
sân
miel,
Srcu, Nu
dat
fi
în
om
Ci e rod de
m
cu lacrimi
Decât
IMllTLAKH
un
fost
el
!
un viteaz necaz,
biet tâlhar
de-aceea mi-e amar
!
ÎNSEMNRI
i
M Brbâeiul
ce mi-au dat negustor bogat Avea bani. avea inele,
Er
paftale i mrgele vezi frate, ce pcat (Ainscr. ;
Dar
etc.
!
Acdm).
VIII.
COPILA MURIND pe-o floare Pentru-o fat care moare
Ah amar sufletul meu Tu plângeai de dor mereu
Cânt psruica
i
Cânt pasrea
spin,
'n
Copila scoate venin,
Cânt psruica
'n
Copilita dulce-i
'n
Ah
salce
Ei
-)
S S
poart
moart
pe floare pe poarta
i
i)
Copila de moarte zace.
Cânt psruica
!
!
1
amar
pe spin Marin,
lui
sufletul
curând duc
m m
i
s la
meu
mor i cel
prefac în
!
eu
morm pmânt
!
ÎNSEMNRI M Zoia scoate
venin.
')
Zoia, zoia'i moart. (Mnscr. Acdm).
IX.
F L
'
Frunz M
verde de alun, dusei noaptea pe lun,
o
R
I
S
C A gsesc o
floricic
Care mult inima-mi stric,
!
;
V.
i:)()
ALKCANUKl
i
s'o 'ntreb de ce 'n grdin 'apoi cad de vânt plit. Pleac fruntea i suspin ? De-abia cresc i fac floare, «Eu mplec, floarea-mi rspunde, Abia 'nclzesc la soare Cci o jale ptrunde i pe mine cade 'ndat Arde sufletu-mi i geme Umbr neagr 'ntunecat,
m
Cci
m
Trei
zile
m
m
fr
de vrerne. trec sunt înflorit
nime nu
încât,
Floare sunt
ori
miarb
vede, verde.»
X.
PRUTUL Prutule, râu blstmat Face-te-ai adânc i lat Ca potopul tulburat Mal cu mal nu se zreasc. ^'')
Holerile când or trece Pe la mijloc se "nece
!
s
Glas cu glas nu se loveasc, Ochi cu ochi nu se ajung Pe-a ta pânz cât de lung! Locustele când or trece. La ist mal se înece
s
!
Dumanii rii
de-or trece
La
se înece.
mal
cel
Iar tu
'n
s
valurile tale
•S-i tot duci, s-i duci la vale
Pân" Pân"
la
în
Dunrea cea mare Dunre i 'n mare!
!
NOTE. 1*)
Prutule,
ru
blstmat.
Înainte de luarea Basarabiei de iMuscali. cântecul zicea toate relele veneau de peste Nistru.
:
Nistrule râu bls-
tmat. fiind-c
XI.
BOBII Trage, mândro. cu bobii
Nu-i mai lcrima De-a cdea bobii
S
tii
c
^'''l
ochii. în
zece
dorul nu-mi trece.
De-or
cdea
bobii în opt
S c mi-e dor De-or cdea bobii S c eu sunt tii tii
de în
tot.
cinci
pe-aici
De-or
S S
tii
cdea
c
de-a mai remâneâ un eu vin nebun Pe-o prjin de alun. -'').
bobii în doi
sosesc
la
Iar
S
voi,
ne iubim amândoi.
N O T 1*)
\.)t
l'(»l>i:i,AI!IO
l'O'.O/.ll
tii
c
E.
Trage mândro cu
bobii.
A trage în 41 de bobi este un obiceiti foarte rspândit Ia Români. Bobii prevestesc viitorul fetelor i al flcilor, i când, dup deosebitele împreli în zece grmezi, i în opt, i în cinci, i în trei. rmâne unul pe din afar, bobul sositor, atunci negreit persoana dorit vine, dorul se împlinete. Babele prin sate sunt foarte dibace in tragerea bobilor pe sât. Mai sunt ins i igance vrjitoare care se poart din loc în loc i spun sorii cu oglinda sau cu cercetarea palmei de la mâna dreapt. Românii, ca i strmoii lor, au mare plecare a crede în pre\'c'Stiri, i pstreaz înc unele din obiceiurile antice, atingtoare de aflarea soartei. Pe timpul Romanilor, amorezii mai cu deosebire, ddeau o mare însemntate unor credini copilreti. Lucrurile cele mai nedemne de bgat în seam le umplea inimile de bucurii .sau de descurajare. De pild, pocniau în mâni foi de trandafir sau de mac, sau de alun, i dac foaia plesniâ cu vuet, mulumirea lor er mare, cci ei considerau pocnitul frunzelor de bun augur. Flcii Români de astzi au înc obiceiul de a face plesneasc în palme frunze de alun. In vechime, amorezii cercau iar fac a sri pân' în podul casei sâmburi de mr, strângându-i între degete. Sâmburii de mr, curii de coaj, serviau la prinii notri un mijloc de galanterie ctre dame. La mese mari boerii prezentau cucoanelor sâmburi de pe vârfurile cuitelor. Romanii vechi considerau ca prevestiri de fericire scânteierea lampelor sau a frunzelor de laur în foc. Unele nu'cri ale trupului erau observate cu o luare aminte serioas. Palpitrile de inim treceau ca semne de trdare. Baterea ochiului i a sprâncenei drepte vesteau a bine îns amorirea degetului celui mic i a degetului celui gros dela mâna dreapt, erau semne
s
s
a
mr
;
spimânttoare. iuirea urechilor, ca i sughiul cineva de dânii. Iar mai ales strnutatul avea o
c
din zilele noastre,
însemn
importan nemrgenit
în
c
ponieniâ
ideile lor.
\l\
amorul strnut când vroia s le întiineze îndeplinirea dorinelor. Catul, pentru-ca exprime fericirea statornic a doi lineri însurai, zice amorul le-a strnutat în dreapta i în stânga. Properiu, ca s arate amorul înzestrase pe Cyntia cu toate darurile, o întreb dac acel zeu a strnutat când ea s'a nscut. Când amorezii erau îngrijii unii de alii, ei puneau le trag în sori cu nite mici tablete pe cari se gsiau scrise oare care litere. Tabletele se aruncau într'o urn, urna se scutura, se rsturn, i aezarea literelot czute compunea un rspuns cuprinztor de secretele viitorului. Tragerea acelor sori se fcea de ctre copii ce st pe pieele publice din Roma i din celelalte orae romane. Romanii credeau si in puterea farmecelor. Adeseori o amorez lsat de credeau
c
s
c
s
iubitul
ei,
întrebuina
farmeci
pentru-ca s-1 întoarne iar
Ia
picioarele
ei.
Afar de descântece, ea fabrica dou ppuele, una de cear i alta de lut, i le apropia de foc. Cea dintâi se topi, cealalt se întriâ astfel dar trebuia sa se topiasc inima necredinciosului pentru amorez. Damele romane credeau iar c la caz de necredin ctre brbaii lor, Dumnezeul Olim;
!
UH
ALKC.SA.NDia
V.
s
s
le ias noii pe unghii, sau le pedepseasc, fcea chele pe limb. La Româncele noastre noiele fgduesc prezenturi, i chelele nu mai au nici o relaie cu necredina.
pului, pentru-ca
-•^ )
Vezi nota
1
prjin
Pe-o
din balada Cucul
i
pupu-
de alun.
Turturica.
XII.
LENA Frunz
verde salb moale,
Apucai pe drum la vale 'ajunsei pe Lena 'n cale. Eu clare, ea pe jos Cu gherdan de flori frumos. i cercei lungi de mrgele M
S
trag
ochii la ele.
O
floric de-i cerui. Cerui floarea sânului
d floarea Cerui floarea din Ea-mi d floarea
Lena
A/\i-a prut un topora Rcorit de-un isvora.
De pe s'a
M La
prefcut pe
loc
s c
Firea-i
cercei de rubiele.
Frunz
detei jos
Ea
verde rozmarin
s
duc frate m'nchin biserica de-un lemn
Leno
blstmat
De-a mea minte tulburat ajungi un negru nor ploi lacrmi de dor Ca
S
ÎNSEMNRI
i
m
iau floarea s'o miros,
guri
d
)
cal
S
garofi,
ap
'
am but
mi-a prut;
beau, apa-a secat. Vrui Vai de mine, ce pcat") m'a fermecat! Lena
Crinului.
Cerui ap din isvpr, Ea mi-o tulbur cu dor. Cerui neatins, Ea mi-o cu dor aprins.
"-)
dat de-o
alta
Intr'un fluturel de foc. Vrui s-1 prind, el a zburat,
Calea mândrei ainuiu
Ea-mi
am
Cât
s
:
i
pe Lena s'o blestem, Ca s'ajung-un negru nor
S
ploaie
lacrmi de dor. (M)iscr.
Acdm.
XIII.
SORA CONTRABANDIERULUI Frunz
"a
trecut în
Am
Cu
trei
verde de grenate. avnt un Toadcr frate
!
ceea parte tencurele 'n spate.
59
VOK/Al l'Ol'LI.AUE
i
Cazacii l-au zrit,
Iar
mRomân
Vai
i i
Cum
l-au
prins,
i
l-au legat
i
carantin l-au dat De mi-1 Jin jos rsturnat Nebut i nemâncat Legturi i-au pus de in Ca s-1 duc la Hotin i s-1 judece rusete i s-1 bat czcete 'n
un
frate
umble cu crile dreptile.
D,
Domnico, pe murgul De-mi deschide butucul. D-i Domnico, rochia De-mi deschide temnia.
Di De m
carul cu doi boi
scap de
nevoi.
s m vezi Cum îmi frâng trupu'n obezi, S tot plângi i s nu crezi i
soro,
vin'
!»
Frunz verde de grenate. Cci m'a duce în cea parte
S
mai vd pe bietul frate Da's o biat fat mare
i
Domnic, drgua mea. Mult bine mi-erâ la ea C-mi -aterneâ la rcoare
la
!
lume n'am crezare
am numai ochi 'un suflet de dor Ci
N o T este
mcar
'^)
sa-i cate de dreptate,
S
:
Aceast doin
n'avui
tu ru,
te-ajunse ceasul
S-i scoat
m
^'-')
doare i"')
de capul
!
Ca
Bate vântul dela Prut, Inimioara mi sa rupt Bate vântul despre zori umple de fiori. Bate vântu 'n miez de noapte i-mi tot pare c'aud oapte «Decât m'ar bga la oaste iWai bine-a zace pe coaste, Decât în oastea ruseasc Mai bine 'n cea Româneasc.
i
m
'ntrebâ ce
L-au zrit, l-au urmrit
de plâns aprins.
E.
Sora Contrabandienilui.
compus
de o
tânr ranc, anume Domnica
din satul
Crinicenii. '-^)
Cam
te-ajiuigc ceasul
Vezi nota 3 din balada Mioriei ^i
i
ru.
balada întitulaii Ceasul
ru
din Doine
Lcrmioare. ÎNSEAINÂRI \)
i
m'ngrij
:
ca pe-o floare.
(Mnscr. Acdm.).
XIV.
STRINUL Frunz
verde rozmarin, de voinic strin Numai luna c'l iubete
Ru
e
!
Si
soarele
Trece
"n
'1
jos,
Ninie nu'i
d
înclzete. se duce 'n sus un rspuns,
!
ALIiCSAXDlîT
1(30
Nici
îi
Sue
'n
deal,
Trece sate
i
coboar
mândr
Nici o
'n
El
vale,
nu-i st'n cale.
curmezi
'n
dumbrvile
Vede-o
Ca un
bun ajuns!
zice:
'n
Ea El
lungi,
Ea-i
^)
i
d. vin 'n coace, rspunde n'am ce face. zice
:
:
mândr feioar ÎNSEMNRI
M
:
lturi tot se
în îi
cprioar. drag, st.
pui de
zice
îi
:
dumbrvile'n cruci (Mii ser
Acdm.).
XV.
COPILA Taci,
Da-i-oiu dulce srutat
C'asta-i
i dulci poame de mâncat. Dou mere 'n umbr, coapte.
C
bdica, nu mai spune n'avem suflete bune,
ara
ara ospeiei, dulce-a veseliei.
Cu
izvoare dulci de lapte,
Taci,
Care soare n'au vzut i vântul nu le-au btut.
Ca
Rotunzele amândou i splate tot cu rou. Tot cu rou de pe flori
C
bdica, nu mai zice noroc nu e pe-aice,
veni luna lui Maiu \) crede chiar în raiu. mi te 'nsori Iar de-i vrea ne facem soiori,
De
te-i
S
s
Culeas
cânttori,
la
-)
IxskmnAri i)
Veni-va luna lui Maiu te-i crede sus, în raiu.
-l
Unde
le'i
vedea,
De
s
mori
(Alnscr. Acad.).
XVI.
PUICA Frunz
BLIOARÂ
verde slcioar,
Puiculi blioar. Tu n'ai tat, eu n'am mam, Amândoi suntem de-o seam.
Tu n'ai frai, eu n'am surori, Amândoi ca doi bujori. Vin, vin puiculi|.
De m'adap
cu-o
guri
161
I'OKZII l'OI'l'LAUK
Vin"
i
c
m
m
dorul omoar arde ca o par.
«Omorî-te-ar dorul meu tu eti viclean i ru, tu vrei a 'nelâ
C
Vai de mine! n'am crezare! Puica-mi zice 'n gura mare
:
i
nu a
Iar
mm
lua».
')
ÎNSEMNRI M
Iar
nu
m
vrei a
lu». (Mnscr. Acad.).
XVII.
DORUL Frunz
mrcine,
verde
Sapa 'nfipt
^)
Nimic se prinde de mine De când dorul m'a lovit Minile mi-a rtcit De când dorul m'a cuprins Sufletul mi s'a aprins Suiu în deal, cobor în vale !
;
!
i-mi
pierd ziua tot pe cale Valea suiu, dealul cobor, îmi trec viaa tot cu dor. Puiculi, floare 'n gur !
Când
vd
te
în
îmi uit pjugu
"n
bttur artur,
i
Plugul sapa
i
Alei
Frunz
verde
Geaba beu i
mrcine mnânc bine, !
!
curtur,
s
pasc";
s se rugineasc, s putrezeasc.
puico, dac'ai vrâ
ai dura 'ntreag ai ara. Graiul dulce de muiere, Vars 'n suflet mângâiere i omului putere fac tot pe vrere. Ca Dar njj vrei, srman de eu i eu mor de dorul tu. Patru pluguri
ara
'"')
d
s
ÎNSEMNRI \)
"n
las boii ca
:
Ateptând pe mândra 'n cale. Puiculi floare 'n gur,... etc.
Nimic se prinde de mine. De când dorul m'a lovit Minile mi-am rtcit, De când sunt nepriceput
Vorba dulce de muiere Vars-n suflet mângâiere,
Crrua
i
mi-am
pierdut
i cânt în frunz Mândrulia s m'auz Suiu
în
deal
(Mnscr.
__.
d
Acdm
—
ori ce-ar cere.
(Mnscr. Acdm).
11
Poezii popiilare.
)
omului putere
Ca s, fac
Saiu din deal, cobor în vale,
"V. Aloc,>
!
1G2
AI.KCSANUKI
XVIII.
DRAGOSTELE amar de mine, Alelei Frioare Constantine
M'au
!
Rele sunt frigurile, rele-s dragostele
Mai
te-aprind, te scot din minte
m'au
trec ca
ca
C
c
zile
M i
-)
rou
din floare
spuma de pe mare
soarbe mândrul soare. o groap la rcoare doare. ^) inima ru le
F-mi
!
trei
vestejit
!
Când
te-ajung cu dor ferbinte. Vai de mine ce pcat ^) Ele m'au fermecat
i-n
m'au
Sau de mare foc cuprins. Alei drag frioare
!
rcesc Dragostele te-ameesc Frigurile te
i i
uscat,
Ca stejarul înfrunzit Când de brum e atins
1
m
uscat.
ÎNSEMNRI 1)
Dor de mine
')
încins.
'']
s'a legat.
Cm
simt murind îii floare. (Mnscr. Acdm.)
XIX.
CUCUL Frunz
Când îs dragostele dulci. Cânt-mi mie înc-odat
verde de pelin,
Ce-mi eti, cucuie hain. De câni vara 'n jumtate 'apoi zbori în alt parte ? Cucule, pasre sur
C S
!
Mucâ-i-a
s
Cântecul Nici
Vara
s
mai
vii,
limba din nu-i mai colinzi
vara
te
gur zici
am
S
i-oiu dâ frunze de fag nu mai fii tot pribeag.
-)
NOTE. 1*)
Cânt
Vezi nota din balada «Cucul
foc
'n
i
dreapta
mea
Turturica».
"''')
parte de noroc.
Cânt'n faa mea cu drag
C
i)
pe-aici.
duci
mi-e mintea turburat.
Cânt'n dreapta mea cu
cu
foc.
•')
TOKZII POPULAKI^:
ig;;
ÎNSEMNRI.
s
Cânt'n faa mea cu drag
nu zici ')Cucu, CUCII, Vara vii, toamna te duci
Pân' a nu
-)
Lsând
iar pribeag.
fi
(Mnscr. Aed
dragostele dulci.
ti.)
XX.
RII
PLÂNGEREA Frunz Vai
!
Nite iezme
verde de negar,
srman
ar
biat
Cum
te-ajunse focul iar vin te calicesc, Nemii te batjocuresc ciocoii te hulesc! Nu mi-e ciud de strini
Cum
i
tu, ei
drag,
le-ai
singuri te
mum
zugrum
De ip sufletu'n noi. Frunz verde de neghin. Vai 'amar de-a ta grdin
Cum
cu
o calc,
flori
cum
plin
!
-)
i i la câni flmânzi nemeti, i la pilafgii turceti i la râme ciocoeti Srcu de maica mea Cui a
fi
Srcu
C
grdin
\)
!
mi-e ciud de Muscali ^'"') Nici de Nemii bocâncari Cât mi-e ciud de ciocoi te las la nevoi
Nu
Cea
!
Vai de sânu-i plin de dor Cât e el de hrnitor la epe czceti,
haini, fost
fric
florile
prad rodurile Frunz verde de mohor,
i
C
fr
smulge
i-i
!
Ruii
Cât de pmânteni
îi
mil de ea ? de locul meu
Când Fa scpa Dumnezeu Hai copii
S
tiem
ara
!
cei
?
stejari
niscai-va pari,
ne-o
de iezme
Si
!
s
la
rcuim s'o ferim
!
o stric
N OT ^•••)
Nici
(Ic
H.
Nemii
bocâncari
Porecl dat soldailor austriac! cari au ocupat Principatele-Unite, în timpul rzboiului dela Crâm, i care erau înclai cu botine groase sau bocanci.
ÎNSEMNRI *) '')
Nite dumani
fr
fric.
Vai de sânu-i roditor Cum îl calc i-I zdrobesc Cum îl rup i mi-1 rnesc
Nite iepe czceti Nite câni flmânzi, nemeti Nite râme ciocoeti (Mnscr. Aaim.
164
ALFX'SANDKl
XXI.
CLREUL Din iret
i pân
'n
Prut
Murgul ap n'a but Iarb verde n'a pscut, De-a pscut în câmp vre-odat A pscut iarb uscat "a but ap din balt
Cu
glod negru-amestecat. iu, iu, iu murgule zboar Pân' la verde dumbrvioar S'ajungem înc cu soare ^), La Florica, dulce floare,
C m'ateapt
cu mâncare cu dulce srutare. iu, iu, iu murguul meu,* Fugi în sbor ca dorul meu, eu, frate, bine-i vreu.
i
C
Calc, murgule, lupete te-aterne epurete zresc în bttur
i
C
Mândra mea
cu miere
"n
gur,
S-mi deâ mie flori din sân S-i deâ ie bra de fân.
ÎNSEMNRI S'ajungem
1)
în
sat
cu soare. (Mnscr. Acdm).
XXII.
FÂNTÂNA CU DOUl BRAZI La fântâna cu
doi brazi
Am
Unguri frai
Saprinser ca doi zmei de mine se legar 2) pe mine saruncar. Eu mciucam rdicat Pe-amândoi i-am i culcat
puic Ungureanc
i i
Care nu-mi era dumanc, O copil din hotar Fat de boer Maghiar.
i
ucis doui
Pentru-o
La fântân ea cum
Brae albe-i arta. fermecai Eu pe loc Braele-i
i i
le
m m cam
srutai.
copila se pleca
pe brae-i
Iar cei frai
culca. tinerei
sub brazi i-am îngropat,
La crucele drumului. La rcoarea vântului
stâ.
i)
i
;
cap i la picioare Le-am pus flori de lcrmioare. Câte fete-or trece 'n cale le plâng-amar de jale.
S
la
165
POEZII I'Ul'CLAUK
ÎNSEMNRI i)
Eu pe
loc
m'am fermecat
2)
Pe copil-am srutat
i
pe brae-i
m'am
:
i
de mine s"au alegat (Poate 'mpini de vre-un pcat!)
culcat.
(Mnscr. Acdm.).
(Mnscr. Acdm.).
XXIII.
CIOCOIUL Frunz M «Bun
verde baraboiu, cu un ciocoiu
'ntâlnii
cale,
mi
—
Române,
— Mulumim, ciocoiu de câne, — Mi, mojice, eti — Latr, ciocoiu gulerat eu astzi n'am mâncat. C — Mi, mojice^ mojic ru, beat.
tu
puiu de ciocoiu prinde la zvoiu,
Alelei
!
De te-a
:
Ls' c mi te-oiu drege eu Când a veni biful greu.
S-i De Ca
dau mciuci,
s
s
Pistoalele
Vântul
s
Ploi
s
te moiu. despoiu 'mbrac cu pielea ta
piele
Ochiul
i
s nu
s
te
;
flinta,
nu le
nu
le
pleasc.
rugineasc le
zreasc.
XXIV.
CORBUL Corbi, corbi, frioa^e!
Ce
tot
croncneti
la
soare?
Ori i-e foame, ori i-e sete Ori i-e dor de codru verde ? mi-e foame, i mi-e sete mi-e dor de codru verde. mânca inimi din sân
—i i
A
'a bea sânge de pgân. rrunchi cal 'a beâ sânge de moscal A mânca foi de stejar 'a beâ sânge de ttar; A mânca faguri de roiu 'a beâ sânge de ciocoiu Ai mânca
însemnri \)
d(i
;
^)
:
Ai mânca rrunchi de oi 'ai bea sânge de ciocoi.
!
!
;
!
V.
16(>
ALECSANDKI
XXV.
CODRUL Arde-mi-te-ai codri des s'au ales bine
c s nu
Vd Din
tine
A
i
mai es
fr' de musta 'acum arunc cruntea. Am intrat puiu de Român, 'am ajuns moneag btrân
Am
Alei
M Si
tri tot deprtat de lume 'nstrinat. Cprioar, surioar omoar, Dor de lume Roade poala codrului
!
m
intrat
de tine legat
eu mult
i s
merg
la
dorului
mândra mea
Care m'am iubit cu ea Din copilria mea.
blstmat
codri
!
tii
S-mi vd faa
!
m'am sturat
XXVI.
VOINICUL Cine-i
tânr i
Ese noaptea
Fr Fr
par,
la
fr
i
voinic colnic
Cad
se la
neferii
Cum
arat
la
pmânt.
se scutur perile
Perile
Însemnri Ci
se
i
nimic.
palo nici pistoale Numai cu palmele goale! Cine-i tânr i viteaz Bujori poart pe obraz ^),
M Nu
potiri
la
Peptul gol, faa curat. cât scoate un cuvânt
i
merile.
:
schimb la obraz, dumani se arat
..
(Miiscr.
etc...
Aed ni.)
XXVII.
DOINA VOINICEASC Frunz
verde apte brazi,
Fost-am noi vr'o apte frai
'au perit cinci într'o mari i rmas-am numai doi
I'OIJZII J'(n'Ul.AKli
De umpleam lumea de noi, 'au perit unu "ntr'o joi. i rmas-am numai eu De arde sufletul meu. Frunz verde siminoc, De scârb, de mare foc Stau în codru i gândesc Ce
S
s
s
fac ca tresc? m'apuc de plugrie
Miculi
m Eu duceam Inloc
s
^)
plat fr bani Când eram de opt-spre-zece Cercam vinul dac-i rece Pivnia de-i rcoroas, ;
;
legam de Turci, de Greci de capete scurtam aleanu-mi uuram. Dar acum sunt om sttut 'i
i
de voinic.
leg de
miei dela ciobani
Fr
M i
c
Aveam semne
Luam
cle-i frumoas Când eram de dou-zeci
în
Plugria nu-mi place. de când eram eu mic
C
Dor de codru înverzit e bun de voinicit. Când eram de apte ani
Cum
Crâmria
haiducie? ce m'oiu face
Ori s'apuc
IG^
sap
murgul la ap, Iar când murgul necheziâ Dorn 'n mine se trezia,
i pit i priceput i vd bine c-i dat
s
Ca
mor
mie
haiducie.
în
ÎNSEMNRI ^)
Furam Poame
miei dela ciobani. verzi de pin grdini
Fat^uri dulci dela albini.
(Mnscr. Acmd.)
XXVIII.
ALTA Frunz
verde de cicoare.
i
te
umflai tulbure
Când vzui vara cu soare, Ctat-am pdurea deas Ca s in cu dânsa cas,
De nu pot trece prin tine Cu baltagul la ciochine?
'am
Ca
ctat galbini tiei fac zale la biei, 'am ctat galbini uori
S S
fac rochii la surori,
Dar gsii numai
De fcui
rublele
cercei cu ele
i
salbe mândrelor mele. Bistrie, de munte Bistrio, iroiu de frunte
ap
Ce
te
fcui Dunre
S
mai
s
es,
pe vale,
colo,
m aez
cale,
în
calea ciocoilor^). In trecerea oilor? In
De
cinci zile,
frioare
Stau pe murgul meu clare Tot cu mâna pe pistoale cu ochii tot pe vale.
i
M Doar
tot uit uitare
i
s
lung
norocul m'ajung norocul nu m'ajunge
!
168
i De De
!
V.
!
ALECSANDJU
S
mijlocul mi se frânge greul pcatelor
mai cerc durda ce poate.
Oliolio! soare rotund!
sarcina armelor: MurguleJ, copit mic
De-ai apune mai curând,
C
mie mi
mai du-m la potic In poeana din pdure Unde mândra strânge mure, i du în V^alea-Seac atept ziua treac Iar când a 'nserâ de noapte
De
suit,
S
m
s'a urât
de coborât. Tot suind din vale 'n deal Cu mâna pe iartagan.
Ian'
Coborând din
s
Tot cu
deal în vale pistoale
mâna pe
ÎNSEMXÂRI 1)
In calea boerilor In
drumul
ciocoilor.
(Mnscr.- Acclm.J
XXIX.
ALTA C C
Frunz
M Cu S
verde de susaiu, iar pe plaiu mireasa pe sub straiu^*) mai prind ceva de traiu 'ntorsei
Pe mândrua s-mi îmbrac Cum i-a fi mândrei pe plac De când plaiul am lsat Traiul bun eu l'am uitat.
').
vreme de pierzare. s'audc 'n deprtare Zgomot de potir tare. Frunz verde de agude, Ian' vezi, frate, ce s'aude? Graiul dulce-a mândrei mele Ori zgomot de potiri grele ? De-a fi puica mea frumoas nu-i
Arma
Ad'o sfântul
M
Sufletul
'n sân mi-a ruginit, Nimic n'am agonisit. lsaiu pe plaiu de-oparte Unde soare nu strbate, Sub frunzi de ciritei Unde trec turme de miei mocani bogai de vite.
Zilele
sntoas,
s-mi rcoreasc s-mi îndulceasc.
Iar de-a
fi
potira grea
Care pate viaa mea Las'
s
vie
c-am o gtit
flint
i
Pentru potir
Cu chimirile ticsite. Nu tiu turmele luâ-le-a
S-i pun plumbul subsuoar
Ori chimirile smunci-le-a
S-o strbat
în
inimioar!
roLi/.H
i'OPLLAKE
1G!J
NOTE. 1*)
Adic
Cu mireasa pe sub
cu arma, vezi nota 4 din balada
lui
straiii.
Doncil.
ÎNSEMNRI ^)
Copilaii
s-mi împac. (Mnscr. Acdm.J
XXX.
ALTA Frunz Haidei,
C
iiu-i
Frunza
verde frate,
bine
Pân' ce-a dâ frunza 'n ctun cânta cucu 'n alun. Primvara de-a veni Iar la codru ne-om porni, prin frunzi iar vom cânta de grij ne-a purta Plaiul cu pdurele, Pdurea cu murele. Seleaful cu armele Armele cu gloanele!
clocotici,
'a
de pe-aici la
potici,
codru s'a rrit Satele s'au înmulit 'n
i i
Potirele s'au pornit
Haidei iarna la stpân mereu la fân Haidei iarna la ciocoi
S crm S crm
^)
fân pentru boi
ÎNSEMNRI ^)
S crm Pân' ce-a
mereu
d
la
fân
frunza n
In
ctun i
ctun
în
aliîVi.
(Mnscr. Acdm.J
XXXI.
ALTA (A LUI ION
Bat'l crucea orri bogat bogat i fr' de sfat Toat vara l'am rugat S-mi dea bani pe adunat.
Om
PETREANUl*)
Mcar dou, trei S-mi cumpr la
Cam 'am
parale copii sare.
fcut o turt 'n vatr fcut'o nesrat.
!
17U
Dac
ALECSAM)!!!
\.
vzui i vzui
Drag îmi e drumul cotit. Când vd tabere viind
îmi luai coasa din cui mi-o pusei pe spinare
i i
i
Trsei dou,
fac
Foamea la vzui i vzui,
Dac
Dou,
trei
m
fcui
cruci îmi
i
;
chitesc
Luai coasa de picior
Pe unde
i
La
vsduh
pmânt
la
durda spre vânt i mi-i ieau la cutare Dela cap pân' la picioare.
îmi
pârloage, trage pmânt trei
ciocoi înalbstrind,
M aez broasc
Lunca-mare.
plecai la
i
s
socotesc mi-i lovesc ?
'mbuc o dat, Ciocoiul îi face plat ')
i
m
retezul prului Pe din dosul fesului -"') Unde-i cald ciocoiului. Eu chitesc durda pocnete, Ciocoiul se svârcolete de zile se sfârete. moar ca un câne Las' i-am zis ades Stpâne Nu-i tot bate joc de mine-)
Ca
Eu
nimic nu i-am cosit. o palm îi detei toi dinii c'i scosei.
'n
'o
îi
detei sbor,
de-un pducel, Sri coasa din cel, aca stpânul clare C-mi aduce de mâncare, Mlai negru zguruit
i
isbii
i
uscat
i
Dac oim
i
ia la
s
C
s
N'apucai
C
i
mucezit.
schingiuit
De
!
:
veni vara ca mâine te-oiu prinde 'n
S-i
Lunca-mare
fac divan pe spinare
i s
te calc în
picioare,
Ca pe-un arpe otrvit Ca pe-un duman ne'mblânzit.
vzui i vzui
m
fcui. de codru de când m'am haiducit
NOTE. '
în
Doina
Petreanul, sau Ion
lutari, a hoit
seam
-y
lui Ion Petreanul.
dup cum îl numesc unii dintre domnia lui Mihail Sturza, i a inut drumul mai cu Lunca mare din ara de jos. începutul baladei lui zice
Acest Ion
Petrariul,
sub
:
Cât o roat de car mare. Cu trei rânduri de pistoale 'un baltag legat de ale.
Cine trece 'n Lunca-mare ? Ion Petreanul clare. Cu celmaoa despre soare
Dup-ce
a fost prins întâia oar, el a fost scpat din treang de MitroVeniamin care îl i lu pe lâng Sf. sa în curtea Mitropoliei, cu sperare c'l va aduce astfel pe calea pocinei. Zadarnic încercare. Ion Petreaiiu adeveri proverbul ce zice c: «Nravul din nscare leac nu are». Intr'o politul
primvar, atras de farmecul vieii aventuroase, el se fcu nevzut din lai, i se ivi iari în Lunca mare cu o ceat de voinici. Hituit de potir ca o fiar slbatic
i
prins
de-a
doua oar,
el
fu spânzurat în
câmpul
dela
Gavril buzatul, igan de soiu, care primi scape viaa.
Frumoas, de însui tovarul su,
clu
pentru ca s-i niciodat un Român nu s'a dedat Ia facem observaia toi clii au fost trista meserie de clu. Chiar din letopisii se vede strini. Toma avea unul pe lâng el care er igan, i care, când veniâ
a se face Aici e locul
s
c
c
l'OKZII
boierii
la
becii,
îs
s
«Mria
curte se închine Domnului, zicea: buni de tiat».
Pe
'-'')
171
I'OITLAKK
ta! s'a
îngrat
ber-
din dosul fesului
Unde-i cald ciocoiului. Boerii generaiei trecute, cari purtau costumul bizantin, adic anteriu, giubea, ilic i mestii, aveau obiceiul a'i rade ceafa. La anul 1821 când Tudor Vladimirescu a intrat în Bucureti, muli din boeri înspimântai se schimbaser în haine proaste, iar Pandurii lui Tudor dac puneau mâna pe vrevidem de-i ciocoin. unul, zicea: Cntai-l la ceaf, mi, ca
s
ÎNSEMNRI 1)
Ciocoiul îi face plat;
M C i
ie,
frate,
"-)
btut
la
ie
la
-i tot bate râs de mine.
Earna
'a
treaba nu i-am fcut,
m
Nu
nu'i
un an de
zile
veni vara ca mâne.
schingiuit... etc.
(Mnscr. Acdni).
(Mnscr. Acdm.J
XXXII.
ALTA cum st i ospta
Sub poale de codru
Iar
O
Cpitanul uerâ,
verde^) zare de foc se vede la zarea focului Stau voinicii codrului Nu tiu zece sau cinci-spre-ce Sau peste sut mai trece,
i
!
c
tiu
i c Dar
beau vinae
frig vr"o
berbeci.
nu'i frig ei
cum
S
le
fac carnea
i'l
ls
lupt alerga
Lupta
ei
cât ce lupta,
Potiraii alunga,
C'n urma
se frige
anin
voinicilor
Calc ceata lupilor De pin fundul codrilor.
pin cârlige i'i» întoarce pin belciuge
Ci'i
ospul la
Da'n codru când se 'ntorceâ Nici un os nu mai gsiâ,
reci
cinci
Ei
i
dulce.
NOTE. '
Unii lutari
)
Sub poale de codru
cânt aceast Doin
Sub poale de codru verde
în
verde.
urmtorul chip
:
Nu tiu
Iar la zarea focului
zece sau cinci-spre-ce, Ori peste sut mai trece. Ci mi' frige un berbece;
Stau haiducii codrului.
Dar
O
zare de foc se vede
nu'i frige
cum
se frige
!
172
!
ALECSANUIil
Ci'l înfige în
Numai o creang
cârlîge
i'l întoarce pin belciuge Ca s-î fie carnea dulce. Sub umbr de pâducel, Voinicii mnânc din el din gur zic astfel «Codri, codri înfrunzit
Armele de-mi
ine-m
i
i
Le-a
C
ferul e ruginos. Codri, codri, duman eti
Tu
voinicii
amgeti.
de dumani nu'i fereti. Cât eti. codri, de frunzos, Iarna putrezeti tu jos
tine ferit
m
nu
jos.
i
nimic nu i-am stricat, simt vinovat. In tine de când intrai
i
pus. codri, pe
Dar pmântu-i umedos
:
'n
fi
tiai, atârnai.
i
voinicii zac Ia gros!
XXXIII.
TURTURICA Amrât turturic O srmana, vai
!
!
Sboar
O
!
trist pin pustie
srmana,
vai
pân cade pe lemn verde nu sade, Iar când st câteodat St pe ramur uscat Ori se pune pe o stânc nici bea nici nu mnânc. Unde vede ap rece. Ea o tulbur i trece, Unde vede-un vântor Ctre el se duce 'n sbor. Sboar, sboar
de ea Cât rmâne singuric O srmana, vai de ea !
de ea
!
Mai mult moart decât vie. Cât trete tot jlete, Cu alta nu se 'nsoete. Trece pin pdurea verde Dar ea pare no vede.
i
i
c
XXXIV.
CIOBANUL srcu
De
mic, de mine Crescui tot pe mâni strine. de maica mea bgai la cioban slug, îmi deter cat, glug. de maica mea Luai oile "n porneal
MSrcu
!
Srcu
S
le
duc
Srcu
!
la
puneal
de maica
mea
!
Lupi 'n goan le luar Jumtate le mâncar. Când vzui în cea din C'o
s
fr
rmâi
Plec spre bâlci
urm
turm
dup
tocil
Cu gândul cam pe teil. Când trecui la crâm 'n vale, Crâmreasa-mi ese 'n cale Si
m
strisf
:
Vin'
bete
!
POEZII
POPULAUE
173
i s
Asvârlii
Bui
Capra peste cap se dete. Alergai cu-o rugioar 'o junghii sub brbioar.
gust vinul îmi dete. Vinul bun, ocaua mare, Bui vinul de gustare.
de var,
zile
trei
scoate mereu, car. Strigând Cu lutari i cu gloat Bui, nene, turma toat. de maica mea! :
Srcu
Când vzui
c dup
m
toate
Cât
Capra
c
'n
i i
ei
Srcu 'aa, vale
capra'i în
s-mi
tbcarii
M
;
vârtos de coate pentru toate
Cerând
mare.
deal,
vrea
pielea
maele lutarii. Iac veni i Românul
cutare
e ziulica
Nici
Mcelarii alergar. Carnea 'ndat-o cumprar,
stpânul
prin crânguri se dusese luai la
sete
'n
Pgubaul i leg M seam
scoate. înc i dator O capr ce-mi rmsese
i O
mciuca
mea
de maica
!
nene, din beie
trezii în
pucrie
!
stee 'n cale.
XXXV.
ALBA DE LA MUNTE. «Albo, Albo de ia munte Ce-ai pusfesciorul pe frunte ^••) i-au eit vorbe multe. nu-mi pas ias Las' !
C —
c
s
Inima-mi de dor e ars bdica-i dus de-acas.
C
S-mi coseasc
fân cu Frânge-i-s'ar coasa 'n
S
nou
vie la alta
rou,
dou
!
S-mi coseasc fân, castrele, Fac-i coasa bucele.
S
braele mele fân cu floare Ca s-mi fie de rcoare La cap i la âioare. Zic lumea, c-i dau pace. Eu m'oiu purta i voi face cum lui Badea-i place. Zic lumea ce va zice. Ea n'a putea ne strice, vie
'n
!
S-mi coseasc
Dup
s
Dragostea
Cm Inima
s
ne-o ridice
ine Badea
;
bine.
e la mine, o poart cu sine. Inima Iui îmi grete, 'a mea Iui înc-i optete Una de alta dorete, C'amândou sunt legate Cu legturi înfocate, 'una pentru alta bate. Acel lan ce Ie cuprinde Iui
'a mea
Intre ele
Cu mare
când se 'ntinde foc
Ie
aprinde.
')
când s'adun amândou Atunce par'c Ie plou O rcoreal de rou. Iar
Aa
le
e
jurmântul
i's legate cu cuvântul
S
le
despart
pmântu
)
74
1
AI.KC.SANDKl
NOTE i'-')
Ce-ai pas fescionil pe frunte.
Româncele de pe malul Dunrei i o parle din acele de la munte, port pe cap. Cucoanele btrâne din generaia trecut purtau fesuri albe, i pe de-asupra fesurilor, testemeluri subiri de arigrad împodofesuri mici roii
bite cu bibiluri.
însemnri 1)
Cu mai ru
foc le aprinde. (Ainscr. Acrim.
:
).
XXXVI.
SPUNE MÂNDR Spune, mândro, mergi nu mergi? Din dou-una s-i alegi. Spune, mândro, vrei nu vrei?
C
m roag s
colea
Aidei, mândro, Unde-om putea
C
i
nu mai
trei,
le
e tot
de
noi,
fac sfaturi pe ascuns
ne fac-un neajuns. Vin, mândro, mai curând
i
trim mrit
de nu,
m
las
te
plângând,
duc peste Muscel Unde n'am dumani de fel, n'am ce 'mpri cu el. •
C
de trit.
e
sunt cu
S
C
fugim,
s
satul ni s'a
Unde
trei.
Vorba
i
O...
cu doi,
XXXVII.
BURUEANA DE LEAC
mam
Ileana!
O puicu
vre-o
buruean '
i
cu mine-i
f poman.
Aoleo!
Cat-mi
i
Mergi în câmp de-alege-un smoc Tot de
mac i
S'mi
stingi
Ca
fi
azi
Am
vzut
o pe
busuioc,
inima de
foc.
sptmân la
fântân
Român,
de
m
de-atunci dorul frânge, Soarele din cer mi'l stinge,
m
i
împinge la groap Dragostele tinerele
Nu
se fac din
viorele
Ci din buze subirele.
Blâstmat
s
fie
locul
175
POE/U l'OPULAlîK
Unde mi De-mi
tot
Blstmat
s'a aprins
i
focul
Cu Cu
plâng acum norocul.
s
fie
ceasul
Când i-am urmrit eu
Aoleo
!
Cat-mi
m'a ameit;
glasul
prpdit
Linitea mi-am
pasul.
N o T 1)
i-am auzit cu glasul. pasul m'a rtcit,
E.
mam
Ileana
buraean.
vre-o
babe care au specialitatea de a lecui bolnavii cu buruene culese mai cu seam în ziua de Sinziene, dupâ Rusalii. Ele intrebuineaz cu destul dibcie unele leacuri ce se numesc doftorii bbeti dar mai totdeauna acele leacuri sunt intovr.ite cu descântice. In notele baladei Cucul i Turturica am dat dou descântice, acela de diochiu i de de sgeta fur i de iele: mai adogm aice trei altele. Acele Aq pocitur, muctura erpilor In toate
sunt
satele
:
;
:
—
Descântec de pocitur
Cu
aripa
alb
una de venin
Iar cel
but but
fântân-o petricic
sub peatr-un erpurel dini de oel. Dinii apuc de pele, pelea de carne. Carnea de os pin trup trece un fulger veninos.
Cu
Cu nori te-ai btut Trei picturi din tine-au czut Una de lapte, una de vin
i
'n
i !
Din peatr-ai crescut
Cel ce-a Ce! ce-a
i
Rece, vineic.
Psric dalb
laptele s'a sturat. vinul s'a îmbtat
cu veninul a crpat.
Aa s
piar pocitura din pocit, Pân' intr'o clip s fie lecuit i s rmâe ca pomul inflorit! Descântec de muscalul erpilor
i
Dar cum ese dintre nori Fulgerii strlucitori, eas din os, din carne, din pele
Aa s
]\lucturele rele De dini de oel Celui erpurel Ce st sub petricic
mic
fântâna
In
Sub tuf slbatic.
Sub o tuf 'n poeni Este-o fântâni
nou
cu Cu aceste cuvinte se descânt o cofi ce vrjitoarea tulbur apa cu trei vrgue de alun.
ap
ne"nceput, în vreme Apoi se deart cofia
descântat pe rana mucâturei. Descântec de
sgettur
S S
curim
Ne-am Plecat-au
Pe
cale,
i
'n'r'o
nou
fete fecioare
pe crare.
mândr
vale
La mijloc de cale Maica Domnului le-au
i
întâlnit
de aur astfel Ie-a grit «Unde mergei pe rcoare Voi nou fete fecioare ? din carul
— Mergem
ei
Ia
biserica cea
Cu trei altare, Ne-am luat nframele tergem icoanele, Ne-am luat tergarele
S
mare
luat
stranele
mturile
mturm
scrile. fete fecioare Luai toate câte o floare 'De sub a mele picioare, ducei colo 'n sat
— Voi,
nou
i v La
cel
Cu
ochii
si mângâei
Ca
florile
s'l tergei
bolnav sgetat.
De jungheturi De sgetturi.
s rmâe curat luminat Cum Dumnezeu l'a lsat. Ca
176
A.
ALKCSAMJKI
XXXVIII.
CUCUL Mi l'a prinde argel,
Vine cucul de trei zile Peste vi, peste movile
i
loc n'are
S
s
i cmei subiri i-a toarce i l-a purta cum îmi place.
se pue,
cânte, focul s-i spue, Pune-s'ar pe-o rmureâ Aproape de casa mea,
S-mi
i
i diminea,
seara
De-ar
cucul voinicel
fi
^)
ÎNSEMNRI ij
De-ar
fi
fi
cucul un viteaz, ;
psrea, El cânt pe rmureâ i sboar pe unde vrea, Nu-i pas de jalea mea Dar
fa,
cânte"n
tot cânte,
De-ar
El mi-ar trece de necaz e cucul
1
:
cucul un voinic
Mi l-a prinde ibovnic (Mnscr. Acdm.)
XXXIX.
ALTUL mai
Unde-aud cucul cântând
Iar
i
Cânt i
mierlele
Nu
m
Eu
zic
tiu
uerând
om
pe pmânt tac,
s
cucului El se sue sus pe Si tot
cânt de
mcrac
seac.
!
jos pe-o
rmureâ.
o turturea Trist ca inima meâ. Cucul zice de pornire. Turturica de jlire 'al meu suflet de peire
!
XL.
TRANDAFIRUL Am
iubit
un trandafir
Dumanii l-au pus la Nu l-au pus ca pe-un
i
;
bir
!
copil
l-au
pus ca pe-un Mazil.
El de fric s'a rsnit s'a dus la haiducit.
i
I'OIOZII
177
l'(»l'i;i,AKE
gsesc
S'a dus, nene, m'a lsat, La toi pare bine 'n sat Numai mie 'mi pare ru
i
de sânu-mi s-1 lipesc. de sân de s'a lipi
Ca
El
mai bine-a înflori i-a plti birul su
Trandafirul s-1
C
puiorul meu. Dar m'oiu duce i eu, duce Unde-i drumul în rscruce fost
i
Vrsând rou
'n
meu
sânul
XLI.
MORMÂNTUL Fost-am pe unde-am iubit, Pe mândrua n'am gsit i m'am lsat dup vânt am dat de un mormânt. Vântu "mprejur suspina.
Larba
"ncet se
Srcu,
cltin.
amar de mine
De-a simi moartea
!
c
vine
A lsa cu jurmânt mormânt! S m 'ngroape
i
'n cel
XLII.
DRUM LA DEAL Drum
la deal i drum la vale îmi fac veacul tot pe cale,
Nam Nici
!
lume srbtoare n'am partea mea la soare. în
Bat'o crucea ursitoare
!
m
Unde merg, în ori-ce parte De iubit eu nu am parte
V. Al.'
IKiiiuhir.-,
!
!
')
Dragostele-mi sunt dearte. Aolic, lic floare
De Nu
S
ÎNSEMNRI 1)
nluc
Ochi-mi nu se mai usuc Unde merg, în ori-ce parte !
Care m'a ursit pe mine n'am nici-o zi cu bine Ostenit mereu de duc, Noaptea 'n codri apuc,
S
Copacilor sunt
n'ai
fi
frmectoare
m'ai abate din cale calc pe
urmele
tale
!
:
Dragostele -mi sunt dearte. (Mnscr. Acdni.J
!
ALCCSANDlil
178
XLIII.
FLORICIC
Mai frumoas decât luna Cu feioara ca crinul
Floricic 'n foi albastr Pcat de dragostea noastr !
C
e
lumea rea i
Umbl
'n
fa s i
i
hoa,
fac
s
cu ochii ca seninul. dac mai pierde
mân
Din Cine o Cine
ne-o scoat.
gur
larg ne-o sparg, ') Dragostea ca Of draga mea "n lume una
Toîi strig
ALBASTRA
'N FOI
s
te dezmierde?. mi apuce locul
s
S-i
!
fericeasc norocul
?
ÎNSEMNRI 1)
S
s ne-o sparg. despart cu zorul
Dragostea ca
S
iie
iie
pedepsim cu dorul. (Mnscr.
Acdm
XLIV.
AOLIC, DAOLIC Crete, f-te
Aolic, daolic! Mult mi-e drgulia mic lsâ-o de-ar mai crete. prididete. Dorul crunt Ah! feti, feioar!
A
mrioar,
S trim a\em \ia i dulcea; Cu S trim a vrea S ne despart pmântul cât
!
iubire
m
sfântul
cât
XL\'.
FRATELE Aoleo, frate
Ce ne
i
treci
s
Rsne! drume
ca un
ne mai vezi? nu vii Ori ne tii mori între vii Pe la noi de nu mai vii?
RASNE Ori ceva te-am amrît de ne-ai urît? ne uii. Ce i-am fcut La noi nu te mai uii?
Intr'atât
s
Ce
te-a tras
s
s
te
rsneti
)
179
roK/ii iMini-AKi-:
i s
Eu mereu
nu ne mai iubeti?
i
Vin, vin' încai acum, Te mai abate din drum
C
de când mi
te-ai
rsnit
C
flori
le
le
mturam presarm.
Iar
acum de când nu
Au
crescut tot blrii. de când ne-ai prsit M
C
i
la noi n'ai mai venit, Potecele îi privesc. Urmele i le jlesc.
Crrile-au
vii
înverzit,
Sufletu-mi s'a amrît,
Faa mi
pe unde tu cleai
Când veneai i când
cu
s-a vestejit,
Soarele s'a înegrit.
plecai
ÎNSEMNRI 1)
C
de când ne-ai prsit Bucuria ne-a lipsit! (Mnscr. Acdm.).
XLVI.
BOLNAVUL Scoal,
sufletele,
C
scoal,
Scoal s vedem ce boal, Ce boal te împresoar. Te doboar, te omoar?
de când nu-i este bine te-ai mai uitat la mine; Ci te uit, dragul meu. priveti cum te plâng eu. Cum te bocesc, cum te plâng de jale cum frâng!
Nu
S
Scoal, un cuvânt îmi spune, rpune. Nu tcea, nu
m
m
i
XLVII.
DESPRIREA Unde
i
te
duci
m
brbele
Vai!
lai sufletele? Cum de nu te "nduri de mrne lai plâng dup tine?
i
cui
s
Te întoarce i
Ca s-mi
te
uit
vezi jalea cea
M
nu mai pot, cad pe cale. sfâresc amar de jale.
drguul meu
Stai Stai,
nu grbi de-a
Stai ori
mult.
S
fiu
m
la
i
cel dulce,
te duce,
pe mine, un loc cu tine iâ
;
ALECSA.NDin
180
XLVIII.
SUN
PETRICICA 'N VALE Frunz
Frunz verde de alun, Sun, sun i rsun.
Sun
vale
petricica 'n
Rsturnându-se pe
Frunz
i
cale,
Mândra mea plânge cu
verde de
alun
nebun Blstmând iarba i pirul
Duce-se
jale
lelea
cutând-o cu
S-i gseasc
;
Frunz
verde de sulfin,
Plânge mândra i supin, pe deal, pe colnicele i-a perdut srmana lele Dragostele tinerele.
firul
trandafirul
;
verde de susai,
Leleo, nu mai zice vai, Din ochi lacrimi nu mai stoarce ce sboar nu se 'ntoarce, Firul rupt nu se mai toarce.
C
C
XLIX.
OLTUL Nu
Oltule, Olteule!
Secâ-i-ar pâraele, creasc dudaele, trec cu picioarele. Oltule, râu blstmat
S S
Ce
vii
aa
tulburat.
i
te repezi ca un zmeu De-mi opreti pe Nitul meu ? Schimb-Ji, schimb-i apele,
Slbete-i
S-i vd
vârtejele,
petricelele
Când
trec feioarele,
le
speli picioarele.
S
Iaca
Neic, nu
e
Neic,
e
Dac
Neic, plânge Leica
!
Neicua cunoscut Leicua
mi-ar
fi
fost
L'ar fi Vântule, du-tede-i spune zbavele nu's bune. Leicua-i duce dorul i-a 'nelenit ogorul Vino, Nifule, bete, te-atepte Ce faci puica Busuiocul a 'negrit, !
C C
i
!
s
Rosmarinu-a 'nglbinit. Leica plânge, tot jlete ca ei se vestejete
i
!
l'OK/II
I
181
I'oIM'LAIM;
L.
DOIN OLTENEASCA (A JIANULUI)
Frunz Stau
Ce
mr
verde
i cenu
creesc,
m s
drum i
în
s'apuc, ce
gândesc muncesc,
Pânea s-mi agonisesc, Copilaii
s-mi hrnesc
Cum edeam
M i m
munte
uitaiu spre
^)
sus
'n
mm
juru-mi uitai. uitai în jos spre lunci, Vzuiu oameni, muieri, prunci Cu plugurile la munci.
M Ei
'n
brzduiau
tot
Numai pluguleul meu Dumnezeu.
C
rele
'i
Am
cerut boi într'un ceas ar i eu de-un pas,
Ca s-mi
nu
m
n'a
mai
s
m
las.
rmas
!
i eu i zisei in gândul meu «Dare-ar bunul Dumnezeu umble i plugul meu Atunci
'ntorsei
:
S
!
s
Pistoalele
Ca
^)
s
Unde-a
doi boi ce-i avusei
De vremi
uleiu.
alergat,
Din baltag s-mi fac eu plug,
mereu,
L'a 'nelenit
am
M'am milcuit, m'am rugat De srac i de bogat Nici c 'n seam m'au bgat
Dar mil
urcai
'ntr'un
umblat,
Nevoei
luiu spre apus.
Când pe munte
Roat
?
pe gânduri dus
Am
rpusei
i de sap rmsei. Tot avutul din bordeiu Mi-e pe vatr un coteiu S' un tciune stâns de teiu
'njug.
le
brzduesc
ales
crângul mai des trag brazda dracului Chiar din culmea dealului Pân' în capul satului. Drept ua bogatului prispa frtatului
S
fi
;
i
ÎNSEMNRI ^)Cum edeam pe gânduri dus Aminte ce mi-ani adus
M M
?
urcai pe deal în sus uitai în jos spre lunci
(Mnscr. Acdm.) 2)
L'anelenit
Srcu,
•')
Sbioara s-mi Pistoalele
Pe
S
la
s
colnice
s
fac plu|.
le
s
'njug
;
ies
'mbrzdesc pun, Pân' "în capul satului Drept ua bogatului.
Dumnezeu
srac de eu
!
(Mnscr. Acdin.)
(Mnscr. Acdin).
•')
1S2
V.
Ai,i;osA\i>i;i
LI.
ALTA Mult mi-e dor i mult mi-e sete vd frunza 'n codru verde, mai strâng vr'o apte cete! Primvar, muma noastr.
S S
Sufl bruma
i
S S
zpada
vd m Cu-o
din fereastr de pe coast,
iar verzind las iar în
în
pereche de pistoale. 'n codru cât se ine
voinicii
i
tresc bine
Iar frunza dac'l las
voinicii
merg
j)e-a
cas
para focului Zac de dorul codrului Frunz verde de susaiu De-ar veni luna lui Maiu S-mi aud ceriul tunând. la
!
S S
cale.
cea vale
Frunza
Toi
Toi
vd
norii
fumegând
Erbulia 'n esuri dând. mai vd focuri pe-afar Copilai cu pielea goal. Cai în câmpuri nechezând i voinici pe plaiu suind.
LII.
ALTA Lumea 'ntreag
ocolii.
Ce cutai, nu gsii. Cutai ir de mrgele S-1 aduc mândruei mele, Dar cine cât videâ
m
Averile-i ascundea.
Puiculi
fa.
Hai cu mine
Mrie 'n
haiducie
Ce-oiu câtiga i-oiu da ie. Ti-oiu anina doi cercei Doi cercei de brebenei.
S
trag
ochii la ei
;
i
pe sânu-i. drept mrgele, Oiu lipi buzele mele
S-i par
c's
rublele.
;
LIII.
ALTA în
noaptea sântei Mrii
S'au vorbit vr'o trei copii S'apuce 'n codrul de tei
S
cerce de's voinicei.
Pe unu 'avea'n
'1
chema Ciocan
mân-un
buzdugan.
18B
7Mi:/.ll l'oPl.'I.AUi
Pe-al doile Busuioc
Dar pe când ne luptam
i
Au
inea potera
i
loc.
m numiam apte
eu
Iar
'n
'am rmas
Mihai
sream
Pe
ani
ciocoi
am am
stejrel.
am rmas
Singurel eu
!
Dar de codru nu
haiducit,
noi
joi,
eu singurel
Ca pe câmp un
pe cai strig Craiova vai
De apte
perit doi întro
m
las
îngrozit,
ÎNSEMNRI Mnscr. urmeaz, desprite printr'o
In
Frunz
verde de pelin Vai de omul cel strin
N'are pace nici de cum,
Câi
!
mrul lâng drum
ca
Ii
linie
i
;
trec
îl
sburtuesc
de crengi
srcesc
îl
LIV.
ALTA Frunzuli iarb neagr. Taica, maica tot
'ntreab mi-e mai drag ?
munc
Care
Munca
m
E ca tiuca pe uscat. Voinicelul cal E ca petele pe mal ca mrul lâng drum,
fr
i
cea de haiducie.
Pistoale de Veneie,
iN'are
i
bun de clrie. Geaba beu, geaba mnânc.
Câi
Geaba
Dar
cal
mijlocul îmi strâng, n"am arme 'ncing cal bun mi-1 înching. Voinicelul nearmat
Dac
s
i
')
nici
de-cum,
sburtuesc de crngi îl srcesc
i
s
pace trec
îl
;
voinicul îna'^mat
i pe-un Drgla
zmeu înclecat e
i frumos
Ca luceafr luminos.
ÎNSEMNRI M
i
în
Mnscr. Acdm. sfâritul
cal
bun
s
mi'l înching.
Cine m'a vedea clare S-mi dearte buzunare,
e astfel:
i s-mi zic «C lai s
m
:
-«mulumesc mai tresc !»
!
M
!
184
ALKCSAM)!;!
V.
LV.
OLTEANUL Ast. Colo
Cu
i
C
i
var am vrat muntele
'n
cel
chiar trupuri de haiduci Oltule râu blstmat
nalt,
1
N'avui grij de pcat
luna, cu soarele cu cprioarele,
.
din natere 's muntean Iar din botez sunt oltean. Cprioare surioare
Sculai
în
dou
vd
i
S
s
Ca
Oltule
Ce
i
vii
C i
tu dudu
pasc murgul meu. mare tulburat
cu sânge-amestecat
petrele.
calce fetele. n'ai
tu
te-ai
Inal-se pulberea, Cai fost ru de oltenai 'ai fost bun de poterai. Oltenai ai înghiit,
câne spurcat.
!
le
inut cu noi vândut la ciocoi Pe unde-a trecut luntrea,
matca Oltului.
!
trupuri de voinici Care-au haiducit pe-aici ?
S'i rmâe
picioare,
pe malul Crete-ar iarb i Oltule
S 'nghii
Secâ-i-ar izvoarele toate pâraele
Roadei poala codrului
S
!
!
?
Aduci plghii i butuci') i cpestre de cai murgi
Poterai
ai
rcorit
!
ÎNSEMNRI 1
)
Aduci plgliii de butuci (Mnscr. Acdm)
LVI.
MEHEDINEANUL Frunz
verde magheran.
Cam
fugit dela
prini
Mehedinean, Sunt nscut pe frunzi de fag fiu la lume drag. Ca
Tot în muni, la Mehedini, Apoi m'am lsat în vale Cu trei rânduri de pistoale ')
i's scldat de mic
'am
Voinicel
s
S S
m am
în
Olt,
fac viteaz de-tot, zile
cu noroc.
Dup-ce am mai
crescut Din ochi maica m'a pierdut.
ajuns un voinicel oel.
Cu inima de
Aoleo ce foc de dor Veni-va badea Tudor ^'0 mai strâng din pduri !
S
!
I'DK/U l'dl'lLAliH
Cete mândre de panduri
i
pe Greci i pe ciocoi. Frunz verde pducel Cine-a merge dup el ?
s
i
mai tie
se lupte 'n fuga marc,
Aoleo
s
înoate din coate.
Dunrea
m
arde focul i eu norocul Aoleo! de ru, de bine !
Ca s-mi
chiteasc,
s'o
mai tie de clare
Vâslind
Un oiman Mehedinel Care tie Rândurica
i
S
C'd s'alunge dela noi
18.-)
ip
loveasc,
cerc
sufletul în
mine
NOTE. ')
Veni-va Badea Tudor.
c
Tudor Vladimirescu, eful panValahia mica, peste Olt, muli cred se întoarc în muni, ca duritnei dela 1821, n'a murit, i ii ateapt mai organizeze o nou goan de Greci i de ciocoi vândui la strini. In
s
s
însemnri '
Pe-a
)
Dunrei lung
i
cale,
'am Cu Cu
cu
Nime
ajuns un voinicel inima de oel, ochire vultureasc
fug epureasc
s
nu
m goneasc. (M/isrr. Acdtn
LVII.
CATANA Munte, munte, piatr seac! treac Las voinicii treac la ciobnie
s
S S
scape de ctnie. Decât catan la rând Mai bine 'n codru flmând, Decât catan 'n ireag Mai bine 'n codru pribeag. Decât Ia strini catan ^) Ia oi cu pan N'ar avea Ioc i poman Cine m'a fcut catan. Mi-a dat haine mohorâte
Mai bine
Cum
i
îs
mie mai urâte.
mi-a tiat pletele
!
m S m vd s
râde fetele, De Româna, srman de eu Cci a fost norocul meu
!
-)
arma 'n mân stân mulg la oi, cu
petrec la
In loc
s s sun din cimpoiu. Eu voios a ctni La strini de n'a robi, catan Eu voios a Dac'ar oaste român. Dar decât s fiu Ia Nemi Mai bine s mor în tremi; Decât s fiu la husari
Ziua ca Noaptea
fi
fi
Mai bine
'n
furci
de
strejari
!
ISCi
am;(;sam)!;;
\'.
ÎNSEMNRI ^
)
Urmeaz
aceste 2 versuri
Când
C
:
pate oile, Noaptea-a cânt doinele. Ziua-a
Nici Nici
(Mnscr. Acdm.)
prins arma la mân mai lucr la stân ? mai mulge la oi. sun din cimpoiu ?
ai
nu-i ii
îi
Eu voios -)
Srmanele, Stiut-ai
tu,
vai
a
ctâni.
,
etc
de tine!
mri, bine
(Mnscr. Acdtii)
LVIII.
DORUL DE
de stâna cea cu oi de cântec de cimpoiu Mult mi-e dor, mmuca
Tam lucrat. de când m'am ctnit
Iar
C
De
mândr
!
mea
viorea')
Care iubiam cu ea Mult mi-e dorul ne'mpcat i 'ndeamn la pcat.
s'a otrvit.
tângesc în ri strine plâng gândind la tine. Mult mi-e dor, dor De cel codru frior
i
cea
m m Sm i s
\\
Viaa mi
^*i
i i
Plânge-m, mam, cu dor i-am fost voitiic fecior, i de grij i-am purtat
C
Ogorul
ARA
tot
!
de
las
mmuc
fug
Ori ce-a
la fi
ctnie
ciobnie
cu mine,
fie!
NOTE. !'')
Do nil
de
ar.
Nostalgia! Vezi nota 3 din balada «Novac
ÎNSEMNRI
i
Corbul».
:
M Cu guria srutat
i
cu ochi frumoi de fat. (iVinscr
Acdm).
LI.X.
ÎMPRATE, ÎMPRATE! împrate, împrate
Rspunde-mi
tu
!
cu dreptate
Unde
duci catanele ?
Iar la
foc
snnanele
?
fl
Nu
C
le
duce
aa
Las-te, nu te mai bate De când focul ai pornit
tare
se stric la p cioare.
Muli
catane tinerele,
îs
dedai la drumuri Împrate. împrate
voinici
s'au
;
>)
prpdit,
Fete multe-au btrânit,^ 'alt nimic n'ai isprvit!
grele.
Nli's
In7
i'ol'ri.AKl
|M)i;zii
ÎNSEMNRI 1)
De când focul ai pornit Femei multe-ai vduvit,
'alt nimic nai isprvit. (Mnscr.
Acdm
)
LX.
CUCUL fi, puiu de cuc duc. Fu mi-ai cântat Mi-ai cântat mie de cale
Perit-ai
m
s
i
mândrei de lung
Eu m'am dus Tot cu inima
din
!
jale
ar
!
'n
ar
amar.
Am umblat din sate 'n sate Tot cu puca grea în spate. Ea mi-a ros umerile, Sabia oldurile in pe loc Cât de-abia i n'am parte de noroc!
m
LXI.
ALTUL Cânt
puiul cucului
Cucuie, jivin rea Nu purta de grija
!
Pe coarnele plugului, Cânt-o mierl pe teleag de mine se tot leag Cucul zice, mierla zice «Nu-i beâ banii, mi voinice
mea Mierluc, pasre sur Nu-mi tot bnui din gur C'oiu veni cam tulburat 'oiu cdea într'un pcat,
C-i
i i
i
i i
;
e carul
frâmat
plugul neferecat pmântul nelucrat!»
;
voiu sparge cuibuorul voiu rupe pliscuorul.
;
I8H
V.
ALKCSANDUl
LXII.
ALTUL Cânt
puiul
Cu hrana ce mi-a plcea, 'oiu zbur pe unde-oiu vrea Oiu mânca frunze de fag
cucului
Pe crucea molidvului. M «Cucuie, vin' lâng mine jur te in bine
Cm
s
'oiu cânta lumei de drag. Oiu bea ap din izvor 'oiu cânta lumei de dor
Cu vin dulce strecurat Cu pane de grâu curat.
—
Eu mai
!
bine m'oiu inea
ÎNSEMNRI ')
Pe
cel
vârf al muntelui.
(Mnscr. Acdin).
LXIII.
DORUL Vine dorul despre sear Despre zori el vine iar, i-mi grete i 'ntreab
Dorul râde
De Eu
i
m
ce sunt cu
Eu
dorului cu jale
zic
Cam
iubit
zic
faa slab
fr
de
')
cale,
dorului plângând iubit de rând.
fr
Cam
?
zic
Cam
dorului cu iubit
fr
se
duce
Badea cumprtor, Eu pe dorul vinde-1-a Pe Badea cumprâ-1-a Ca s-mi fie de-ajutor.
S
ÎNSEMNRI i)Eu
i
Bate-mi-1-ar sfânta cruce! De-ar fi dorul vânztor
grab
m
:
Eu
zic
Cam
de treab.
apere de dor.
dorului curând de rând.
iubit
fr
(nscr.
Acdm).
LXIV.
FATA ARDELEANC Cât Cât
e e
ara Ungureasc, ara Româneasc,
Nu Ca
e
floare
fetia
pmânteanc
Ardeleanc
!
i'(»];/,ii
nltu, mldioar,
Ea-i
1S«J
i'<)i'i;i,Ai!i-;
vd
Când
m rumeoar
faa-i
o verde trestioar, i-i frumoas, vorbitoare
Dorul aprig omoar. Iar când trece i zâmbete
i
Câmpu
Ca
de suflet iubitoare.
Când
vd
Când
vd
i
sânu-i rotunjior ajunge foc de dor !'•)
M
Se
;
mtas
pru-i de
Cumplit dorul
tot
Si'n
m apas
"n
fa-i
înflorete,
când ea se prinde'n
leagn
feciori
')
joc,
loc
în
arunc
foc.
NOTE. i'h
ajunge foc de dor.
-^lo
Vezi nota 2 din balada Blstâmul.
ÎNSEMNRI •l
Câmpu
'n
urm-i
înflorete. {Mnscr. Acdni.)
LXV.
BDIA
DUSU-S-AU Dusu-s-au bdia, dus Pe valea Bistrii 'n sus. gseasc. El s'a dus ca Pofta lui s-i împlineasc, Dou vaci cu coarne largi
s
i
copile care-s dragi
;
Dou oi igi, bârsane i copile nzdrvane. Dar
el
oricât ar
i)
umbla
Ca mine nici c'a afla Oiic blândioar -) i nevast blioar.
ÎNSEMNRI M
Dou
i
oi
igi, mioase
^1
Oae blând i tcut
i
copile mân.siâioase.
nevast priceput. (Mnscr. Acdm.J.
LXVI.
MÂNDRA LIA Frunz
verde alunic.
Am avut o mândr mic 'am lsat'o s mai creasc,
s
Minte 'n cap Dar de când o
A
crescut, s'a
dobânde asc
am
lsat,
mritat.
! !
1!M)
AiJ:('SANi)i:i
i c
Vai de mine! ce pcat! Mi-ar fi, nu mi-ar fi bnat
Dac
s'ar
'n lume's fete multe Care-ar vrea asculte fac tot ce vreu Ca s'aline dorul meu. Ah! draga mea! Nu pricepi tu ce a-i vrea
"
Intru
'n
!
C
dorul crud.
mmuc
Vai Inimioara
i
Eti btrân i nu crezi Lumea-i larg i nu vezi din sut i din mie Numai una-mi place mie.
cas, o aud
m'apuc
ru
Ceru-i mare, stele's multe
iubitoare
m
i
doare, tu nu-mi dai vindecare
Ci-mi
tot zici
c
lumea-i mare
M
i mai mrunte,
mai mari
Dar
de luminoase Nu's ca Lita de frumoase cât sunt
i)
!
ÎNSEMNRI Nu's ca
m
mmuc
m
i
s
i s
mritat
fi
De-aici al treile sat, Dar ea s'a fcut mireas De la noi a treia cas. Es afar, o zresc de zile sfâresc.
i
!
:
mândra de frumoase. (Mnscr. Acdni.J.
LXVII.
IUBIRILE Se ain pe la potici. Trec prin tin, nu se 'ntin. De voinici tineri s'anin,
Dragele, iubirile Cânt ca psrile In toate colurile pin lunci i pin câmpii
i i
pin
munii
pustii
cei
mari drumuri ca
Dau pin ap nu se neac De copile se tot leag
;
Trec pin foc, nu se topesc Ci mai tare-înc hoesc
Iubirile care's
Stau
la
Iubirile
tâlhari.
care's mici
LXVIII.
HÂTRUL BÂTRÂN Floricic, floricea
I
Când eram pe vremea mea
Câte
Cu
trei
mândre aveam.
tustrele
m
iubeam;
l'inr/Al
Una Una Iar
deal
mijloc de cale.
de când
m'am
deal,
în
cine
m chiam seam
vale,
tinerel
zilele omului Sunt ca floarea câmpului.
m
Dimineaa
înflorete. Peste zi se vestejete spre sear nu mai este
i
Pune-i paie de-1 pârlete. Omul dac'a 'mbtrânit
ÎNSEMNRI Moartea care-mi cere
omul
i
^).
Pomul dac 'mbtrânete
1)
e
Lesne'i vine a gândi Cât pmântul c'a tri,
?
cine-mi râde ? cuprinde. Moartea care în
el
!
Când
btrânit
Moartea care-mi cere
Dau
li)l
F-i sicriu de odihnit. Vai de dânsul vai de
vale,
'n
m'au prsit;
Fetele
Sui
i una
'n
la
l'Ol'L'hAKK
:
vam.
(Mrscr. Acdm.).
LXIX.
FRATELE (CALUGAR)
Vai de mine-amar de mine Fugit-am, mândro, de tine. De trei luni i de trei zile gsesc pace i mile,') tu ru m'ai fermecat
!
paie dela pat. din porti fire din cosi. '' dusei la Mnstire,
schi
Pusei
mâna
i
M i
citii
C i
Românul
pr
zice
femeesc.
c
nu
e
eu
am
i
mai
s
scap.
vd
s
'ncalte-o
d
bine scap de
tine.
mnstire.
gura de
m las s m
La icoanele-i din N o T E
'•')
nu
F-te i-mi
pe psaltire câteva zile -)
s
nu 'ncap ? drumul ce-am apucat duce drept la pcat.
C M Drguli
trei
cele copile.
uit
ce-oiu face ca
nevoe
In
C
o cu
mai
Dar
S
Cu Cu
S
citire.
'nchin sân.
:
cu fire din cosie. tare
legtur
decât
acea
fcut
cu
fire
de
;
Ai.i;(s.\M)i:i
ÎNSEMNRI ')
2)
S
gsesc
i
citii
Cu
i
alte copile
câteva
:
m
Cu
zile
'nchinai la icoane ochii pe la cucoane.
ochii pe la copile,
(
Mnscr. Acdm.
\
LXX.
OMUL URÂT Vai de mine!
ce
Ca s-mi
m'oiu face?
Ce iubesc mamei nu-i place. De-ar plcea mamei ca mie Duce-m'a la cununie,
mormântul.
aflu
Decât cu urâtu
'n
cas
Mai bine cu boala
'n
oase.
Când spulber pmântul mrit Iar de-a fi s
Din boal vraciul te scoate Iar din urât nu poate, urâtul n'are vad Decât scândura de brad.
Cu omui ce mi-e Duce-m'a iar ca
Decât cu
i m'a
duce ca vântul
C
m
Urâtul n'are
urât vântul
N o T '•)
Pânza cu care
Decât
se iiivlete
cil
trei
trei
sfârin pânz
coi de
^''") !
E.
coi de pânz.
mortul când se
aeaz
în
sicriu.
LXXI.
NEVASTA La
mama
pe când eram
De lucram, de nu lucram Mamei tot drag eram. Iar de când m'am mritat Nici
De
un bine n'am aflat. cu ziua mtur casa,
Aprind
Aduc
focul,
ap
din
gtesc masa, fântân
i
'-)
furca n'o las din
âmân
;
Lau copilul, îi dau i mulg vaca la porti.
Tac-i gura. mi brbate, C, zu, cugetul îmi bate Din strin s-mi fac un frate Ca s-mi cate de dreptate.
f
poiizii
193
i'(U»i;i-Aino
NOTE. Nevasta.
•)
c
strin zice in relaia voiajului su prin rile noastre, nu cunoate pe lume femei mai harnice ca nevestele Românce i în adevr, dac vom inea seam de tot lucrul ce-1 fac ele, afar de lucrul pmântului,
Un cltor
;
vom împrti lesne opinia cltorului strin. Nevasta românc ine casa, crete copiii, face .
de mâncat brbatului, i-i duce la câmp. în ori-ce deprtare s'ar gsi, mulge vaca, îngrijete de grdin, de vite, de psri, etc, ese pânza trebuitoare pentru îmbrcmintea familiei, strânge cânipa. o topete, o bate, o preface in câli, o toarce, o ese; apoi pânza o ghilete, etc. i în vremea asta, ea mai face i boeresciil, alturi. Copilaul e ascuns sub o tuf secer, prete, cu copilul ei de de brusture. Ia rcoare, i plânge mama lui alearg de'l hrnete, apoi iar se apuc de lucru în câmp sub aria soarelui. i cu toate aceste nevestele Românce sunt vesele, glumee i totdeauna gata la ori-ce treab. Soiul lor este frumos, îns frumu.seile lor se pierd de timpuriu din cauza lucrului greu al pmântului
â ;
LXXII.
NEVASTA
•
BOLNAV
Plugurile intr 'n sat,
Dar când
Nevestele zac în pat. dusei Ia mine-a cas, La nevasta-mi cea frumoas Ca prind un srutat,
Boala
M
s
Ea-mi
i
ai
zice
:
«De eti brbat
cup de miere i-mi ad-o cup de vin
Ad-mi
i
s
mi-o
alin
;
M
cea sit din cuiu
i fin i-mi f
S nu 'ncap pe lopat, Ah drgu brbatul meu, cum i-oiu S
-')
m
mântuete.
grebla de-o
iâ
m
adun,
!
Asta-i
!
zice eu.
•^)
smnat
Cânipa mi-am
De boal
C
din buduiu iute-o turt lat
faci
coasa de-o cosete,
lâ tu
rzbun». de boal Vin cu miere i-am adus. La cânipa eu m'am dus ^) Dar nimic n'am ajutat nevasta m'a lsat 'a luat, luat cu ea Srmana inima mea
o
Durerea lâ
fu pe adunat trupu-mi a intrat!
is bolnav i mai moart, Cânipa cade de coapt,
i i
suflet cu durere
'n
lumea ard'o
Când chiteti s Nici c'n lume
"i
focul
cerci afli
locul
ÎNSEMNRI în Mnscr.
urmez
aceste 2 versuri
-)
S
nu 'ncap pe lopat o îmbuc de-odat. Ajuta-i-ar Dumnezeu. Turt 'n vatr i-am i pus.
Ca
i
le
Cs \'.
pune le
la
olalt
însihit
Aloc-saiiclri.
de-odat.
Poezii i)oijnlare.
•')
+
)
s
!
norocul
!
v.n
AlAASASuHl
LXXllI.
DOIN HAIDUCEASC i
Murgule, coama rotat,
Mai scoate-m
S-mi
S
m
uit
la
Ca Românul
n Care-am S
odat
roat lumea toat. ^
fac ochiorii
Veni-u-ar timpul,
^)
deal
'n
iar
s vie s 'nvie
de hoi
ara
lui
s
mântuiasc
Ardeleneasc!
Asta nu-i {ar de câni e de Români, Nu-i pmânt de Ungureni i'i de neaoi pmânteni
âr
i
ÎNSEMNRI
:
lumea toat stpânit odat. {3Inscr. Acdm.]
uit la
LXXIV.
ALTA Arz-te focul rchit
i
Ce eti neagr i pârlit. i nu eti înc 'nfrunzit. Ca s-mi fac curea la flint
Pe când mugurul rsare. Mugurul a rsrit. Mie timpul mi-a venit In codru de haiducii!^)
Din coaja ta nedubit; S-mi-o spânzur la spinare
s'apuc
în
codrul
mare
ÎNSEMNRI '
)
In
codru de pribegit. {Mnscr. Acdw.)
,
LXXV.
A L T A Mândr mmuc-am
avut,
Frumos copil a fcut, M'a 'nfat cu flori de munte
Ca
s'ajung viteaz de frunte.
Gura toi Mândrele
s s
mi-o asculte. mi-o srute.
i'oiczu
Ca
s
maic,
Zi-le,
i
strâng
se
la
c
Mândra vine alergând. zic cu glasul blând Eu îi
Li,
«Copilit,
m De-am Afar
gur
mai dat
de dreapt ce
Iar
!
dat
la
e sufletul
haiducit.
amar
e traiul în zadar
i de mine Nu mai tiu ce'i ru, ce'i bim De când mama m'a fcut Tot pin codri am ezut Vai de mine
!
i
lumea n'am mai vzut Decât numai soarele, M Decât cprioarele.
:
»
Cprioar-a
:
de dumneata
m'am
i-mi
fa
Mai dat-ai gur cuiva ? Ea prinse a se jura bat-anaftema «S
l'j:
C-mi
strung, mi-a venit Mie-acum Mi-a venit timp de iubit. Strig 'n capul satului Pe fata frtatului. oiele
ForiLAia:
Du-m
'n
codrului valea Oltului
oiu mai zri odat Pe erpoaica cea de fat Care-amar m'a înelat i în codri m'a bgat!"-)
Doar
cuiva »
er
Soarele se nourâ. De-atunci, vere-am pribegit
ÎNSEMNRI 1) -)
Decât luna, soarele amar m'a fermecat. Mnscr. Acdm.
i
(
LXX VI.
ALTA — Eu, Dac Cu De
te-a intrebâ supra,
vere,
nu
te-ai
hran
ce
nici
hrneti vara nu munceti nu
Nici iarna
— Nu tiu,
mblteti
vere,
palm
Ori o
te
?
spune-i-oiu
trage-i-oiu.
La steava Ungurului,
S S S Ce S S
m
rog Ia Dumnezeu fac pe gândul meu, deie ploae cu soare
îndeamn la culcare adoarm stevarii le
fur armsarii.
var, primvar Iau cu mine merinzioar
Apoi singur îmi fac j^arte. Aleg steava 'n jumtate
i
i
Când
e
m
Unde's
Merg
sui oile
pe plaiu
la
munte
mai multe.
la stâne, le petrec de-acolo înc plec Jos pe valea Oltului
i
De
m
duc, vere 'ntr'o
se pare
c's
duc
nluc
Drept la târg, la Brancove Unde's caii mai cu pre. lepele care's cu mânzi
:
ALECSANDlil
r.jii
Fac
i
Iar
Tot
cinci sute de florinzi, de soiu Moldovenesc M Cu galbini se cântresc. Apoi, vere, înc plec La Ania de petrec Via bun 'ndestulat Cât mi-e punga nesecat,
petrec întro "ntinsoare
la umbr, la rcoare. Cu trupul pe frunzi czute Cu gura la cep de bute,
De-aud
i Ca
vinul gâlgâind -) niândruele-alergând le srut pe rând.
s
ÎNSEMNRI '
)
Iar
cai
de soiu turcesc {Mnscr. Acdm.\
Rochii albe fofoind.
i
Ca -)
De-aud
vinul gâlgâind
mândruele-alergând le sârut pe rând. (Mnscr. Acdm.J
s
LXXVII.
HAIDUCUL RNIT. mam, m C de-acum Sm am
Pe cel deal îndelungat Sue-se-un car ferecat Cu'n haiduc de el legat. Iar aproapea carului
mama haiducului. Mama plânge i iar
«Du-te,
i
E
plânge
terge
i
ranele de sânge tot zice la cei boi :
«Rogu-mâ, plângând, de
Ducei caru "ncelior C'i rânit bietul fecior Boii mersu-i legna Iar voijiicul suspina
voi
cu norocul
las-aici cu focul.
nici mama poate scape dela moarte Cât fost eu neatins Multe curse am învins, !
Muli Scui am scerat Ca s-mi fac pmânt curat, Dar acum mi-a venit rândul^
S S
m m
duc i eu ca gândul, duc din acest loc Unde-i robota de foc!»
!»
:
ÎNSEMNRI '
)
In
manuscris sfârete
«Ca s-mi
fac
pmânt
na
astfel
Bine vorba
curat».
Si voinicul a murit.
sfârit
<
1')'
POEZII POI'ULAUK
LXXVIII.
VOINICII BUCOVII. Sus
crâma
la
s coborâm în ar la mândra primvar, Ca s 'mblcim Ia secar i ca s tiem la fagi,
Hai
Sucevii ^
Beau voinicii Bucovii. vine clare Iat Udrea cpitanul mare
Pân'
c
i
le
zice: «Dragii mei!
Fagi subiri de hadaragi. cum a 'nverzi pe-afar ei la codru iar.
s ne "mprim în i în patru, i în cinci, Apoi s 'nclm opinci, Hai
Iar
trei
Iarna grea ne
Frunza
'n
Om
npdete
In
captul lanului
In
calea armeanului».
'-)
codru se rrete.
ÎNSEMNRI 1)
Sus,
la
târgul Sucevii
2)
in
captul codrului.
La crâmia vduvii.
(Mnscr. Acdtn.).
LXXIX.
VRBIUA. Vrbiu
de pe deal în Ardeal i te 'ntoarce de îmi spune Ori veti rele, ori veti bune. Du-te, vezi dac mai sunt Frai de-ai mei pe-acest pmânt Sau dac i-a omorît Sbori
degrab
Ungureanul
cel
De-or
s
Intr'o
fi
vii
fug
urît ?
rpd m vd.
ca s-i
s
De-or fi mori mi-i rzbun Cu-o mciuc de alun Ce'i bun de descântat i morii de rzbunat.
LXXX.
FLOREA CHIOPAM A
chiopau M de Ungurean,
perit Florea
De-o
mân
Dar pân'
a nu
fi
perit
Unguri muli el a stârpit; Cântai psrele 'n pom De jalea bietului om.
;
ALECANDIM
iîis
A
nevast rmas, Cai inut frumoas cas. Plângei-1 i voi opt boi Plânge-1,
Cci umbl
C
strini cu voi.
Pe de-asupra de
ora
sunt cinici copilai
Copilai de-ai
ÎNSEMNRI V)
porumba
sburat un
Urmrit de ali doi, trei, Ce tot plâng ca vai de ei,
-)
^)
rmai
!
:
Ca
In Manuscris începe astfel: Fost-au fost un Zimerman Cu nume Florea chiopan. Cânt cucul întrun pom
lui
murit srmanul om.
rmas
Plânge-1 nevast Ki sunt jalnici copilai.
etc.
..
(Mnscr. Acdm.)
LXXXl.
LELEA VITEAZA Frunz
verde
plmid
Scoat-mi'l la foc de soare; Cine are bard inic Fac-i buza subiric.
ara de omid, De omid Ungureasc i de gargar Sseasc Plin-i
Mi
copii,
copii
Când
!
De-avei suflet, de-avei mâni Hai cu Lelea la plivit
La
plivit,
la
rpezi pin gloate srut de moarte. Eu n'am flint, n"am secure
S
Români,
s'a
deie
Nici
am ghioag
Dar câi
curit
Cine are flint grea Pue apte gloni în ea Cine are topor mare
îs ;
di;:
fcui pe
i eu
din
am
pdure
gur
în
muctur
;
Câte degete-am la mâni tot leaturi de pgâni
îs
!
LXXXII.
NU MAI POT DE OSTENIT Nu mai pot de ostenit Tot umblând dup iubit nimic n'am folosit Nu tiu alii cum gsesc pe placul lor iubesc... Numai eu singur tresc.
i
i
!
^l
E
vr'un farmec la mijloc Ori eu, mri, n'am noroc ard în foc. i's ursit
s
Dorul
meu nu
Cror
plac,
are leac
!
mie nu-mi plac. Care-mi plac, fug ca de drac
!
LXXXIII.
INTRE
JIU-)...
II.
Intre Jiu In
cel
i
Olte
'ntre
Cucii cânt' de se
vârf de piscule
mai
Iar
jos pe-o
omoar, rmurea
Cânt i
Mi-a 'nfrunzit un nucule; Nuculeul mrior Abia 'nfrunzit rrisor...
i
o turturea cu alt psrea.
LXXXIV.
CÂNTA CUCUL
•^)...
IU.
Cânt
i-i ieu capul dela trup Gura flintei s-mi astup. i-i ieu untul de supt piele
cuce numai mie eu plec la haiducie. Tu eti cuc eu sunt haiduc Cânt-mi bine te 'mpuc,
C
c
-mi
N o T Aceast doin LXXXIV, (care pare 1)
in
(din a
fi
ung
flinta
la
oele.
E.
Valahia) cât celelalte dou urmtoare, LXXXIII, una- i aceiai) se gsesc, sub aceast form, numai
manuscrisul Academiei. -)
Doin
•')
Cântec Oltenesc.
din Valahia.
LXXXV.
FRATELE
RZLE.
(DOIN)
«Frunz verde pdure, rzle. Ce nu vii ne mai vezi de când te-ai rzleit Oliolio
C
!
Pe
S
frate
s
?
la
noi n'ai
mai venit
de jlit plânge maica ta plânge nevasta,
vezi cât eti
Cum Cum
te te
!
:
!
ALKCSANDKI
200
Cum De De
Atunci ru m'a blstmat, cu plânsul nu 'ncetam din somn o deteptam.
plâng surorile
te
plâns ochii
Frunza
'n
li
i
se stric,
Mama
codru se despic.
De dor mare
i i
nesfârit
lor s'a vestejit
Ca frunza
m mm'adpâ. legn, m blstmâ lume
brae
'n
sân
luâ
cu lapte
S S
!
C
la
Dar cumplit
stejarului
De-atinsul brumarului. Alei Surori ce-am avut Cât din ochi eu v'am perdut Multe rele-am ptimit Mult amar am înghiit
—
^'•')
C
cu zori ca florile.
Faa
!
i i
s
Gândul
i
mama
când m'a fcut Atunci bine i-a prut, Iar când naa m'a scldat
O
:
de chin. tresc ca un strin de via n'am parte de ea fiu departe. fiu în
Cu
s'a împlinit
ei
de voi
s
m'am rzleit
sufletul
amrît
!»
NOTE. M De când mama m'a scldat Atunci
ru
m'a
blstmat I
Când se scalda copilul dup natere, obiceiul este de a se pune în scldtoare zahr, grâu sau orz, vin i smân sau floare de bujor, dac copilul e de parte brbteasc, i atunci naa îi menete sâ-i fie viaa dulce ca zahrul i mnoas ca grâul s ajung a fi mândru ca un bujor, i pre;
s
cum
vinul se întrete cu cât se învechete, asemenea finul tot creasc în putere, cu cât a înainta în vârst. îns copilul e de parte femeeasc naa îi pune în scldtoare zahr,
Dac
o pan de pun sau de porumb, ajung dulce i îmbelugat, i chip ca floarea trandafirului.
s
i
s
foi
uoar
de trandafir, menindu-i aib trai la mers ca pana, i frumoas la
ÎNSEMNRI 1
)
Dar
S S
m
blstm
gând lume de chin tresc ca un strin, în
i
fiu în
i s
fiu
s
în via-mi n'am parte Nici de casa printeasc Nici de dragostea freasc
:
[Mnscr Acdm.).
de voi departe
LXXXVI.
CÂNTECUL ORBULUI (DOIN)
Frunz Vai
verde
'amar
!
mrcine, amar de mine')
Nu tiu
ziua când se face, zace
C'n mormântiumina-mi
!"')
201
POEZII l'OPULAUE
Prsit, eu stau
în
Ca o floare trectoare. Ca o ap curgtoare. Oameni buni, tânguii Oameni buni miluii
drum,
Nu vd lumea nici de cum; Nu vd lume, nu vd soare, Nu vd mândre feioare, încotro
s
dau
m'ntorc.
Ochii mei de plâns se storc
m
;
încotro învârtesc, întuneric tot gsesc;
Cci cu-atât Lumea asta-i De avere, de
-)
Când
!
de mine (Mnscr. Acdm)
vai
!
3)
:
De
i
noapte se preface. (Mnscr. Acdm.)
în
naltul cerului.
ruga srmanului St la dreapta Domnului.
ÎNSEMNRI Vai de orbul
'n
•')
i
C )
folosii.
o prere putere Iar cuvântul orbului
Sue
Cine trece pe crare Nu treac cu nepsare lumea-i amgitoare
1
m m v !
Iar
avere, de putere de seac mângâere, cuvântul orbului etc. (Mnscr. Acdm.) ..
LXXXVII.
SURORILE Frunz
Sângele-ap nu
Am
Dou
verde lcrmioar avut o surioar Iubitoare, cânttoare.
Nscut
Ia
foc de soare.
Vai de mine Vai de ea Din copilria mea Ochi cu dânsa n'am mai dat, Timpul greu ne-a apsat! Dar de-a fi orice ar fi !
Noi surioar
C'n
!
tot
noi dorul
vom
i
'apoi
tace.
iar se întâlnesc.
Glas de sor, glas de Trec hotare deprtate
i
fi.
nu mai
se face.
inimi surioare Sunt ca razele-arztoare Ce din soare vesel plec prin neguri dese trec i'n vsduh se rtcesc
Ca
frate
s'adun, se'mpreun dou raze de lun.
NOTE. D-1 G. Vegezzi-Ruscalla din Turin a scris o dizertare foarte interesant asupra acestei poezii, într'o epistol adresat cavalerului C. Nigra, actualul
ambasador
italian în Paris, intitulat Italia e
Romcnia.
AI.IiCSANDKI
LXXXVIII.
CÂNTECUL
MÎRESIP)
Când eram la prini una Precum e în ceruri luna Nici o grij nu aveam Fr" decât m'npodobiam.
d
Dup-ce m'am mritat Grijile
d
dorul de prini. Bate vântul printre brazi îmi aduce dor de frai, Bate vântul printre flori Îmi dorul de surori. îmi
m'a "nconjurat,
Decât
a
mritat
fi
Rmâneam mai bine Lâng mam, lâng
Dorul mamei a \enit De-al meu suflet s'a lipit. Bate vântul prin molizi
N o T
fat tat!
E.
1) Acest cântec i cele 2 urmtoare (LXXXIX, XC) Mnscr. Aed.
se
gsesc numai
LXXXIX.
FOST-AM Fost-am i:)omi cu frunza verde Dar verdeaa ni se pierde Fost-am fee înflorite 'acum fee vetejite De-ar ti omul ce e viaa Nu i-ar pierde dimineaa. zilele omului Sunt ca floarea câmpului !
!
C
POMI...
Dimineaa înverzete. Peste
zi
se vestejete.
Câte flori sunt pe pmânt Se duc toate la mormânt,
Numai
St
la
floarea lacului
poarta raiului.
De judec
florile
Ce-au fcut miroasele.
XC.
FRUNZ VERDE DE SMOCHIN «Frunz \ erde de smochin. «Voinic din tar strin
«Venit de dou, trei zile «Cânt, privind la copile!
în
FUEZII POPULAU li
«Pân' ce-aveam pungile pline, «Multor le-erâ drag de mine.
«Dac
punga-mi
s'a golit
«C «St
la
liO;!
bine
i
la
ru
de trupul meu. «Flint, flint credincioas lipici
«Ei pe mine m'au urât! «Numai flinta de pe spate
«Tu s-mi fii de-acum mireas; te iu bine «Eu jur
«Nu
«Pân' ce-oiu muri
m las
la
o parte,
m
s
lâng
tine !»
\ l
HORE.
NOTE. Românii sunt foarte amatori de joc i au deosebite danturi caracteristice precum danul de brâu sau mocneasca, corbiasca, ungureasca, ruseasca, olteneasca, iitura sau ca la ua cortului. (Acesta mai cu seama îl joac iganii) i în sfârit danul clueilor i hora. Hora este cea mai veche i cea mai naional din toate. Ea-i simbolul Unireî, a drei de mân, într'o singur familie, i se reproduce în zilele noastre întocmai ca acele coruri ce se vd spate pe marmora capitelor antice. Hore se numesc si ariile ce împreuneaz danul, precum i versurile ce sunt improvizate în vremea jocului. Caracterul lor e vesel, glume i mai :
adesea iubitor. Ele sunt cântate de lutarii ce stau în mijlocul horei, sau chiar de dnuitori când sunt transportai de plcere. Unele sunt scurte de patru, ease sau opt versuri, i exprim sau vre-o izbucnire a in!mei, sau vre-o cugetare glumea, precum de pild :
Cât e omul de btrân din sân Tot ar mânca
mr
!
Sub potcoava cizmei mele Sade dracu 'o muiere
i m'nva-a
face rele.
pân la numrul XXIII sunt din Moldova. Horele dela numrul Acele dela numrul XXIII pân la numrul XXXVII sunt din Valahia. Acele dela numrul XXXVII pân la numrul L sunt din Transilvania. I
ILEANA «Hai Ileana
S spm
—
poean
la
Ileana, Ileana
!
C
Buruiana macului Ileana, Ileana
Ca
S
s'o
dm
Ileana, tot
doarm, doarm
i s doarm
fi
Ileana, Ileana
fi
ru el
m
nu-mi
teme,
d vreme.
s
jos,
Bdi, bdi
!
!
ÎNSEMNRI M
dou
Dup în
acest vers
urmeaz
aceste
mnscr. Acdm.
T A'l'^rge
Tia
la
poeni
Dela sânu-i c'oiu scpa Bureana c'om spa i 'i vom pune'o 'n locul meu doarm somnul greu Ca
dus,
sus
somnoros
Pan' ce soarele-a
'n
Mai stai, stai pân' s'a culc i cocoul a cânta, M
!
Pan' ce soarele-a
!
brbatul
Nicide-un pas
!
brbatului
Ileana
merge !
buruian
o
Ileana. Ileana
Cum n'a
Bdi, bdi Dar nu pot dup vroin Bdi, bdi
!
fântân
Tia, mândra Tia
!
I
Noaptea pe la cânttori Pân' a nu rsri zori.
A Cu cofia intr'o mân Tia, mândra Tia.
!
nos
i
VLECSANDin
V.
tot
Floricele
lepdând
Când
voinicii
De
dorul or dâ
ei
Când
C
merge ea cântând
Floricele culegând,
tu-i dâ peste-un pcat Cu marghiolul cel din sat Tia râde i nu crede, Dar marghiolul se rpede
^) ;
le-or culege
s s
"o urmeaz
se lege.
cât colea...
miroase, le intre doru 'n oase Tio, Tio copilit Cu sân alb de porumbi,
Vai de dânsa, vai de ea Tio, Tio, nu mai plânge El în brae mi te strânge Cu tot dorul satului.
Nu dâ
Cu
S
D
le
^'''') !
!
!
foc inimilor,
focul brbatului
!
pace voinicilor
NOTE. '')
Cu marghiolul
cel din sat.
MarghLol însemneaz un tânr înghimpat i vântor de inimi femeeti. Se zice de o persoan ce e mândr de sine se marghiolete.
c
ÎNSEMNRI 1)
Floricele culegând Floricele srutând
Floricele
lepdând.
(Mnscr. Acdm.)
m.
MO Na pcatul Pe
!
vzui
ce
lâng
colnic,
BATRÂN Nici eti copil mititel
Vaslui?^''")
s
Ca
mi
te
joci
cu
el.
— Tu n'ai minte, fata mo btrân Cerând mr din sân Ochii vd, inima vrcâ. «Fugi la naiba, ghiuj btrân Copilu-i copilros. Nu-i dau nici-un mr din sân. El arunc mrul jos Fat
mare,
fetii
i
Chiar de geaba i l-a dâ
C
nu
ai
cu
ce-1
muca.
1*)
se
cânt i
nici
Nici cu
N o T
Aceast hor
mea
!
!
tie-al desmierdâ -el
R.
Pe
colnic lângA Vaslui.
în
Valahia.
îns
ea începe astfel, peste Milcov
Aoleu ce mai vzui Colo 'n deal, la Clmtui ? !
a se juca
20H
i'OEZii r(»ri,LAUi-:
IV.
FRUNZA VERDE DE Frunz
ALUN
i
verde de alun, Decât c'wn tat 'o
le-aduce 'n gura ei De-o srui pe când le
mum
Mai bine cu-o mândr bun. Ea de vede c i-e ru Ii face leacuri mereu
i)
Iar
de vede
c
bei.
i-e bine,
Te strânge 'n brae De-i râde inima 'n
la
sine
tine
!
ÎNSEMNRI
I '
Mai bine cu-o mândrioarâ
)
Ce
te-a prins de (
inimioar. Mnscr. Acdm.)
V.
FRUNZ VERDE DE «Frunz
'n
S 'ntreb — Am dat ap dat
Buze
ap
fcut
la neferi
la
mine
De pcat nu
deal la peri
ce-ai
te
Am
—i
verde de piperi,
Haidei puic
PIPER
— Decât
n'ai te-ai
gândit? ferit?
sfânt c'un miel Mai bine c'un voinicel.
ieri? ;
de splat,
Voinicul are noroc cu dânsul treci pin foc!:
i
dulci de srutat.
VI.
FRUNZA VERDE DE «Frunz
verde de
s
cpune.
m-tei te cunune, de mine eti lsat Cu foc mare blstmat! Insoar-te dumneata Zi
C —
S
vd
pe cine-i luâ? De-i luâ una ca mine, V. Alccsaudii.
— Pnezii
popvihirc
CPUNE
Dumnezeu
s-o ie bine; De-i luâ-o sluioar
Deie
Dumnezeu
S-i
mnânc
s
moar
din colivioari'"'^
frumoas fac groas nu-i poat-intrâ în cas!
De-i lua una
Dumnezeu
S
s-o
14
;
ALECSAMtKl
ai o
NOTE. S-i mnânc
i-' )
din colivioar.
In mitologia Romanilor sufletele ce aveau a trece în lumea umbrelor, treîmpace mai Întâi pe cânele Cerber, dându-i o turt de grâu fcut buiau cu miere. Coliva morilor se face asemenea cu grâu i cu miere, i este ea reprezint la Românii de astzi turta lui Cerber. de presupus
s
c
VII.
UNGUREANUL Ungurean cu suman
Ca s-o aperi de strigoi ^*) Fugi departe peste deal, Peste deal peste Ardeal de când eti pe la noi S'a scumpit brânza de oi, i de când tu te-ai ivit Toate oile-au stârpit.
scurt,
Moghior, Moghiorlan! Nu edea 'n Moldova mult Moghior^ Moghiorlan! te du în ara ta
C
i
De-i
i-i
'o
mnânc slnina, f cas pe gunoi
freac cu usturoi
NOTE. i'-')
Vezi nota dela balada
:
Ca
s'o
apr
Mnstirea
de strigoi.
Argeului.
VIII.
PUIORUL Frunz
Am
verde de bujor, avut un puior.
Puiu, puiu, puiu, puiu, puiu, puiu, te puiu. Vin'n Puiorul a zburat cu lacrimi m'a lsat.
cuc s
i
Puiu, puiu, puiu, etc. face ca s-1 prind Cum Inimioara s-i aprind? Puiu, puiu, puiu, etc. Dea mai prinde puiorul Pe loc i-a frânge piciorul,
a
I'OEZII
mai
fie
211
Puiu, puiu, puiu, puiu, puiu, puiu, la sânu-mi te puiu!
Puiu, puiu, puiu, etc. i-a face cuib in sân,
i
S nu-mi
POPULARE
s
Vin
hain^).
ÎNSEMNRI-: 1)
Nu mai
cate cuib strin!
(Mnscr. Accim.)
IX.
I
RÂNDUNICA poart s-mi griasc;
Rândunea cu alb creast
Vie
Nu mai
Nu trimeat
C
bate la fereast
C
nu-s fat i-s nevast.
Când eram
la
mama
fat
Brbelul m'a Cui e voia
s
altul
pe
umple
altul
satul.
Vie singur furiat i-i dau dulce srutat, i-i dau guri| tcut, facem dragoste mut.
fceam îndat. dac m'am mritat
Orice vream Iar
'n
S
mustrat.
iubeasc
X.
ILENUA DELA PEATRA Ilenuo dela Peatr
Cu
percica retezat, Ce-ai fermecat lumea toat. Vin' te srut odat, farmeci i pe mine iubesc cu tine. Ca De i-e brbatul urât lâ dela mormânt
S
s m s m
rn
i-i presare
'n
aternut
S scoale surd i mut. i-i d mân o vrgut S apere de mâ. se
'n
se
Srmanul brbatul prost Bun odor la cas-a fost Ori-ce vede Ori-ce crede
el el
nu crede, nu vede!
!
!
!
;
212
V.
!
ALECSAXDKI
XI.
HOR IGNEASC De m-i
Arde-m i
frige-m, Pe-un crbune pune-m! De m-i pune pe-un crbune Ibovnicul nu i-oiu spune.
'')
bate cu gardul
Tot m'oiu iubi cu
De m-i pune 'ntr'o frigare Ibovnicul vin n'are De m-i bate cu-o vrgu Peste ochi i peste Tot m'oiu duce Ia porti dau altuia guri.
altul
Aa-mi Aa-mi
cere sufletul,
Via
var
'n
este umbletul.
înflorete
toamn cum
rodete, Vine graur de-o ciupete. Eu de eri am înflorit Iar în
â
Sânu-mi înc n'a
S
i
îl
rodit
arde-un foc cumplit.
NOTE ^'•)
Hora igneasc.
Puchin, a tradus aceast poemul su întitulat iganii.
Vestitul poet rus,
introdus'o in
hor
Românete l
din
XII.
BARBU «Ce
Nu
—
Nu
câi, Barbule, la noi? sunt fete pe la voi ?
Ba
m
sunt, da's
cam
Potoal.e-i dorinele
i
mititele
nu-i pierde minile')
—
Mi-oiu
smnâ
numele
Pin toate crrile
pot iubi cu ele. La voi sunt mai nltioare, de chip mai blioare.
i
Cu miros ptrunztor.
Mi le-a fcut Dumnezeu Tocmai de's pe placul meu!
Fetele, nevestele
—
Barbule dela Munteni De-ai venit Ia Moldoveni,
S S
rsae le
S
le
flori
de dor
poarte fetele
mearg
vestele!»
ÎNSEMNRI ')
Barbule, Brbutule
Ascult,
drguule
Seamn-i
i
seminele nu-i pierde minele. fyfnscr.
Acdm.
a
POEZII POPULARE
218
XIII.
BABA I FATA Sub rchit rmurat eade-o bab suprat
i
Pe sub lunca înverzit Trece-o fat înflorit de fluturi urmrit J). Ce-a fost veted înverzete, Ce'i amar se îndulcete, Ce'i mâhnit se 'nveselete.
i
'mprejur iarba-i uscat Ce-a fost verde-a vestejit, Ce-a fost dulce-a amrît, Ce-a fost vesel s'a mâhnit !
ÎNSEMNRI ')
i
de inimi
urmrit.
(Mnscr. Acdm.)
XIV.
LELIELE Drag
i
i
'mi-e lelia 'nalt
mers cam legnat.
la
Drag
mi-e lelia
'n
Câte
C
;
mrgele drguele mele.
bondi
cu
fete
Toate-mi par
Cum ai
C
!
'mi-e lelia
subiric
Poart miere pe guri. Câte fete rsrite
Se aprinde mohorul. Unde-arunc-un ochior Arde sufletul de dor
i
gur
fete cu
Toate's
joc
Când se leagn cu foc, Unde-i pune piciorul
Drag
d
Câte
mic
de trup cam gingic, se suie pe opinc
flori
face,
înflorite.
cum ai drege
pe toate le-ai culege,
S-mi
fac traiul
Legnat pe
i
s
mor
sânul lor
XV.
BABA I
— —
'ai
când ai fost un lucru prost.
Fost-ai, leleo,
rmas
MONEAGUL
Fost-ai, badeo,
om
voinic
'ai rmas Avu-i,
leleo,
'acum
sbârceli la pele.
^
ai
om
de nimic. floricele
!
Avu-i badeo,
rmas
'ai
ochii dârji
—
'acum
—
!
ALECSANDIU
214
—
!
eti cu trupu'n cârji. Fost-ai, leleo, cu lipici
cu fugi de-aici.
om
Fost-ai, badeo,
'ai ajuns chiar un
vioiu
strigoiu.»
XVI.
FUGI Fugi încolo,
vin
COLO
ÎN
'ncoace,
ezi binior, nu-mi dâ pace Las-mi mâna, nu mi-o frânge la-m'n brae de strânge. ;
m
Vrei o floare, nu-i dau floare, Na-i gurij 'ndulcitoare Vrei ce vrei, eu vreu nu vreu ;
Si-ti
dau
tot sufletul
meu
XVII.
FLOAREA DIN PÂRLEAZ
ro
Mândr
eti i sprâncenat Dar la buze cam umflat. Eti ca floarea cea de nalb Dar împletii coad alb
Leleo la obraz Lelio, lelio fa, Floricic din pârleaz Lelio, lelio fa. eti frumoas Ce folos la cap cpânoas.
i
c
Strânge-i, leleo buzele
C pic Strânge-i C vd
mutele.
le
Eti drag flcilor Ca buha ginilor.
lipitorele
se
fasolele.
XVIII.
BUSUIOCUL «Busuioace, Busuioace
— Dar
Cm
de ce
s
nu
m
port fetele 'n joc.
— Trandafire Nici cale-ai — Dar de ce s
n'ai
N'ai mai crete nici te-ai coace
coc
Cm
mai
fi
înflori
în
poart,
nu mai
lelea viu
fiu ').
215
POEZII POPULARE
—
Tu eti
i
de-abia
— Mergi
'ai parte de busuioc. Vin' la hor ici în ir 'ai parte de trandafir.
viu dar eu sunt mort.
m
port. lume hor, salt'n joc
'n
în
ÎNSEMNRI 1)
Busuioace, busuioace
mai crete nici Dar de ce s nu
N'ai
—
Nici in cale-ai înflori Dar de ce nu mai fiu ? te poart lelea'n brâu,
!
m
— C te poart lelea i cu ochii îmi d foc. De m topesc chiar pe — Trandafire n'ai mai
— —C
coace.
te-ai
coc?
i
joc
'n
De
s
de-o vd, zu, nu mai tiu sunt mort sau de sunt viu.
loc
{Mnscr. Acdm.).
fi
XIX.
IAN' SUI «lan'sui, leleo 'n, cel
S
mr
— Vin' bdi
dulce
Badea cum Cu chica nepieptnat, Cu nframa nesplat, Cu fata nesrutat.
Mai
înapoi,
drag
pe la Chica pieptnâ-i-oiu Nframa splâ-i-oiu Faa srutâ-i-oiu».
se duce
vezi
LELEO. vin'
noi,
XX.
FEMELA «Frunz
verde de agude,
Strig la puica,
nu m'aude;
i
de-aude ea s'ascunde, Ea s'ascunde, nu-mi rspunde.
— Ba
bdi-aud gur s-i rspund,
te-aud,
Dar n'am
C-i dumanul lâng mine
TEMUT Cu dou
pistoale pline,
Când de când
Unu
S
în
s
deie'n
mine, unu
deie 'n noi noi,
C'aa
S
'n
'n
mine.
tine;
amândoi
sracii de noi ne-a slujit norocul
'mprim amândoi
focul.
:
21(i
V.
;
AI.fcCSANDKl
XXI.
SULTANA Frunz
verde cardama Sultnico, fa. Ori tu mi-ai fcut ceva Sultnico, fa, De nu te mai pot uit? uit la casa ta Când Mi se rupe inima. Alunica'i dela gât M'a aprins, m'a omorât. Alunica'i de pe brae
m
s
A
m scoat
din
Lelio cu alunei
Nu ctâ
i
cat
la
doi,
la ochii
la
trei
mei
C's albatri ca i-ai ti. Hai, leli, la prisac
s
Timpul dulce
S S S
mâncm
ne treac miere de roi,
ne iubim amândoi
bem
i s
ap
;
dintr'un loc
ne iubim cu foc!
via.
XXII.
LELI Lelio dela munteni Lelio, leli fa, Vin colea la Moldoveni Lelio, leli fa. ne prindemi soiori ) 'nflorim ca doi bujori. Hai în hor de 'i iucâ
S S
DELA MUNTENI
C
eu sufletul i-oiu dâ eti mândr la privit Eu voinic, bun de iubit. Piar dracul dintre noi, fim una amândoi Tot un trup 'un sufleel Ca un deget 'un inel
Tu
S
!
ÎNSEMNRI ^)
S ne prindem soiori S "nflorim ca doi bujori. Vin încoa
s
ne iubim
Camândoi ne potrivim i la ochi i la sprincene Ca doi porumbei la pene. Tu eti dulce la privit
i
Eu
fcut
pe
i
ca tine sunt de-un soiu.
Ard-1 focul de hotar! El ne-adap cu amar i ne ine desprii Când suntem chiar logodii. Piar dracul dintre noi. etc.
iubit.
sunt mândru, sunt vioiu
(Mnscr. Acdm.)
l'UEZn
217
X'Ol'ULAJU::
XXIII.
APTE Pe mine ce m'a mâncat
FETE A A
'o nevast
aselea e Voica aptelea Ilinca. Toate-au fost mândrele mele.
Iar
i
apte
M M i
fete dintr'un
cu brbat nevasta dracului spuse brbatului fcîi râs satului
m'au lsat, mritat La inim m'au secat
C A
Dâ Dâ
patrulea cincelea
Mua
cu cu
Ce-a Ce-a
spuz spuz
pe fereast
s ca
ms arz m vaz.
fost verde s'a uscat, s'a scuturat,
'nflorit
Ce-am
'i 'i
iubit cu ele
Când treceam
i)
Brândua Anghelua
treilea e
m'am
;
toate s-au
Una-i Visa, una-i
cât
Le-am dat salbe i inele Dar cea puic de nevast
fetele
!
A A
?
sat
iubit
eu n'am uitat
Catinca
ÎNSEMNRI 1)
Dup
De
acest vers
i v
urmeaz urm-
Mnscr. Acdm. nu credei ce vorbesc
toarele
trei,
Toate
în
c
pare
s
vi
le
glumesc
numesc
XXIV.
STAN CUTA La bordeiu cu crucea nalt, La Stncua sprâncenat
Bea vin, punga-i cheltuete nu se cete.'"^) i, zu,
Joac hora
Cine vine 'n patru boi Se 'ntoarn numai cu doi Cine vine de clare,
încheiat.
Curge lumea fermecat. Vinu'i bun, ocaoa mare Beau voinicii pe secare. se duc,M Nu se 'ndur ca Noaptea la dânsa-i apuc.
s
Cine trece se oprete. Cât o vede nebunete.
c
Pleac cu
aua
'n
spinare.
pe jos ori-cine vine^) îi beâ tot de lâng sine se duce gol cu bine. Iar
i
;
;
)
218
y.
ALKCSANDKI
ÎNSEMNRI
mic
Vinu-i bun, ocaua
1)
Beau
Nu
voinici de
'1
îi
C
usuc
s
Cu
se duc. se cete. Iar pe jos oricine vine se
ndur ca
be
tot
de
lâng
sine.
Stncua sprâncenat ochi dulci pe toi
îmbat.
Dimineaa
-) •')
(
Acdm.
Mthscr.
XXV.
M Ari oara «Mrioar Cu Nâ
i
dintre
dragostea
bli
^-
patru prfi dela mine doi zloi nu te iubi cu toi. 'n
Rmâi
tu cu banii ti, cu prietenii mei. Banii tiu s-i cheltuesc Dar pe bani nu iubeso
Eu
m
XXVI.
D O Astzi bur mâine bur, Leli, leli, La Domnica 'n bttur, Leli, leli. Ca creasc de-o rsur S'o pue la legtur se primineasc 'n vie
s
S i
'n
rochi
lilichie
MNI
S S
C A
i mie. gât mrgele la degete inele, Pftlue i cordele plac pue
altor
la
i
Numa
'n
'apoi
s
Ca un
trandafir de foc.
flori
i
fluturele
s'arunce
'n
joc
-)
^)
ÎNSEMNRI ')
in
S S
rochi
lilichie
i
'nibrace tivlichie plac altor i mie.
2)
apoi
s
întind hora
Ca s-mi rup
inimioara.
{Mnscr. Acdm.
1
POEZII
21U
POPULARE
XXVII.
NEVASTA CARE IUBETE Nevasta care iubete Spal noaptea i cârpete
Sare, psurile 'ndeas.
i
Nici de
Of,
of,
of,
i i
Of
ce foc
La
hor dac
Inima
i
ei
hop, hop, hop, ce potop
Of
of,
!
se prinde
of,
ce foc
i
i
hop, hop, hop,
Of,
Of
^)
ÎNSEMNRI 1)
Urmeaz
versurile
la
nici
!
moar
Pe-amândoi
ce potop
of
of,
ce foc
cu sacul, dracul hop, hop, hop, ce potop!
lua-i-ar
i i
:
Ca o pasre uoar,
:
Sare ca o cprioar din mâini de par'c
D
pas
nu'i
ei
de mas. hop, hop, hop. ce potop brbatul ei sracul,
Car
întinde.
!
copiii,
cas Of, of, of i Of ce foc i
Iar
se aprinde,
danul mereu
Of,
Plâng
primenete
ziua se
of,
of,
of,
Sare, psurile 'ndeas.
sboar
etc.
(Mnscr. Acdm).
XXVIII.
OMULE, BOULE
m
Au nu
i
vezi unde duc Omule, boule ? Cu'n condur i cu'n papuc Omule, boule.
cu
puca
Puca
i
la
vânat.
dou
mi-o frânsei nimic nu adusei.
i-am
'n
dat cofa
s
te
duci
Cu papucul târâind Cu condurul tropind. de când m'am mritat
La pu,
ap
Czui,
cofa mi-o
i
te-am luat de brbat, te-ai mai trezit din prost de necaz mi-ai tot fost. Te-am mânat ari la plug
Te-am mânat apoi pe loc Cu hârbul s-mi aduci foc Hârbul mi l'ai bucit,
Cu
Te mânaiu s-mi
C
s
cei patru boi la jug.
Plugu-mi lsai
i-mi
nevoi perdui srmanii boi
Sprâncenile
sprsei
!
{i-ai
;
pârlit.
tai un lemn când cer un semn Toporul l'ai npustit. Sub lemne ai adormit
Pân
la
Apoi înc te-am mânat
aduci.
Nici doagele n'adusei.
Nu
i
s-mi
s
;
1
220
V.
ALECSANDRI
XXIX.
AOLEO! CE FUSE ASTA?^) ce fuse asta ? Lupii mi-au mâncat nevasta,
Când
Când suiam amândoi
i
Aoleo
1
Trecuiu balta, Luaiu alta. ^) Aoleo ce btioas !
Umbl
tot
nu
fac
fac strânsa.
^)
fuge,
Boul muge. ^) Ho, balato na boiastr Stai nu e boala voastr. i e chiar nevasta noastr. Mi-e pereche
!
!
!
c
;
cas.
"')
dânsa
Nici cu
bttur,
'n
d
Vaca
nbdioas
Nici cu asta
Nu
coasta.
umbl
îmi
Chiar Rusalii par'c'o fur. când câte o gur
Nu
-)
streche
vi-i
^)
!
ÎNSEMNRI ^)
Urmeaz
*)
:
Urmeaz
Mai frumoas Mai chipoas
i ginga Drgla. 2)
Urmeaz Tot din
Nu
leg
Nici din
Nu 3)
fac
:
Ca de streche La ureche ^)
Ci e dracul de nevast.
^)
Urmeaz
V mum :
e
:
dou nou
Nu
pil mil.
Nu
Ea
vi-i
v
cium
râde vi-i gâde.
Cu nebun clctur.
[In
Mnscr. Acdm.)
XXX.
NEVASTA HARNIC mândra de pe
Iaca
Cu
rochija în
Cum Of,
vale
m 'ntâmpin i
of,
of
!
în
calc.
!
i Of,
'1
orz de prânzare,
usuc of,
of
'ntr'o
i
-)
cldare.
i
!
rânete of,
of
tot
i
în
fug.
aoleu,
Arde sufleelul meu Intr'o
!
clip ea frmânt.
Se roete, se 'nfierbânt de bucurie cânt.
i
Of,
aoleu
Arde sufleelul meu
s
sug Pân un copil Se asvârle ca svârlug Of,
aoleu,
Arde sufleelul meu Ea alearg 'n fuga mare
Secer
^)
paftale
of,
of
i
aoleu,
Arde sufleelul meu
!
^)
POEZII l'urUl.AHE
221
ÎNSEMNRI ^)
Mnscr, Acdm. începutul e astfel Bat-o sfântul de lupoae ca pe-o oae
In
mnânc M Fr s m
mai jupoae
i
Of, of, of,
Face foc, tae cu barda Faa-i în sudori se scald Ca s-mi fac-o turt cald
!
aoleu
Arde sufleelul meu Iar,
-j Secer orzul clare. ^)In Mnscr. mai urmeaz:
mândra de peste
i
Of, of, of,
!
aoleu
Arde sufleelul meu.
vale etc.
XXXI.
NEVASTA
C
m-m
Aoleu doare spata, m'a btut cu lopa-pata
C
!
m'a btut cu to-toporul Sufleelul cât colea.
Sufleelul cât colea.
Aoleu
C
!
m-m
m'a btut
Aoleu
urâtul.
Aoleu
m-m
Aoleu doare mâna m'a btut cu pr-prjina.
C
m-m
doare oldul
dat în mine cu-cu boldul Sufleelul cât colea.
Sufleelul cât colea. !
!
Ca
doare gâtul
ru
BTUT
Sufleelul cât colea.
Aoleu! mi-a-mi-a frânt piciorul
!
m-m
doare cotul
Ca
dat cu lemnul ne-netotul Sufleelul cât colea. Aoleu! doare capul m'a lovit cu pro-proapul.
m-m
C
XXXII.
RZBUNAREA NEVESTEI e
Ici
rân
'o
cu glod
Hop odat,
brbatul nerod Hop odat, sus. Ici e tocmai unde joc Ici
Ca Ici
m doarme
alin
de
joc
la
mi-1 detept.
detept tot
cânta.
brbelul meu Erte-mi-te-ar Dumnezeu Dormi
tu,
!
foc.
cu mâni
s
l'oiu
Oiu juca 'oiu
e
s
s
Dar decât
sus.
pept
Dormi, dormire-ai somnul lung multe-am tras i-mi ajung
C
!
;
099
V.
!
ALECSANDIU
XXXIII.
DE CÂT RUDA I VECINUL De
cât
ruda
i
Ruda
c
te
C-i Cum
spune dou, trei glume mai drag pe lume i-i aeaz o pernioar Pe prisp serile-afar. Decât un brbat urât
vecinul
Lelio, leli, Mult mai bine cu Lelio, leli
strinul,
ncjete
îi e
i
vecinul te vorbete.
Mai bine-un strin
Iar
strinul te ajut face dragoste mut.
Cât ezi cu
i
Decât un tat 'o
S
te certe
Nu
iubit.
împreun de vorb bun.
te 'nduri Fie noaptea cât de mare, tot mic i se pare.
^)
mum
pentru-o
el
C
glum
Mai bine c"un brbel Dac-i blând si tinerel,
Trece 'n grab'ca o nluc. Ziua 'n brae-i te apuc !
ÎNSEMNRI i)Te mângâe,
te
srut. (Mnscr. Acdni.)
XXXIV.
DORULE ODORULE Ctre mine
te
"acela mi-e
jurai,
Dorule, odorule pe nimeni nu mai ai, Dorule, odorule M'ai fcut de te crezui. Dar cu altul te vzui
C
!
!
;
frate
m
bun,
rzbun. Nu-mi vine s Poi s-mi fii de-acum cumnat, de mine eti lsat Cu foc mare blstmat i de mine 'n veci uitat
C
I XXXV.
ESTE BINE, NU E BINE Este bine, nu e bine iubeti de lâng tine.
S
C i
te te
vede
ori
face de
i
cine
ruine
l'OKZll
Ci
s
iubeti inai departe
223
i'OPULAKK
S'o pun
;
s
foc ca
la
rspunde Mergi
Ducele nu sunt dearte. Ori i când doru-i abate, Te repezi ca la un frate. Brbatu-i cu buntate Te 'ntreab de sntate Iar nevasta, de iubete. bolete, Se preface
Ea La
Geme, zace, se bocete i brbatu-i amgete. El alearg 'o întreab
«Deie
'i
:
fiarb? la
moar
fin
de secar. El se duce, ea se scoal,
Se gtete 'mbrac oal, aeaz, Apoi masa Cu neicua ospteaz,
c
;
c
i
gur
din
Grunele
S
:
Nu tii, soro, vre-o bab Ca s'aleag vre-o iarb,
tot
ureaz:
Dumnezeu
s
se
o ploaie.
moaie
nu poat-a macin cas-a se 'nturn!
Nici a
XXXVI.
AOLIC, DODO, FA «Aolic, Dodo,
Au
Hai, mândro,
fal
fcut ceva De nu te mai pot uita? Ba, rm i-am fcut nimic Dar mi-e vorba cu lipic De supun pe-ori-ce voinic. Hai, mândro, pe deal în sus Ca fcut fuseiul fus tu mi-ai
—
— i
nici
haragi nu
i-am pus.»
S
Zis-a,
badea,
Luna când
a
ca
Ctre
vale 'n jos, spre
i
mândro, ctre
Es afar, luna Bade-a venit i Es afar, luna
'i
Fa
'i
dus
jos.
'n
!
fa s
mal
deal.
privim,
s ne 'ntâlnim. s venim
Ochi cu ochi Unul spre-altul
.
BADEA
Unde De
sus
s'a
tu,
Badea
veni
rsri.
ne suim
s
s
XXXVII.
ZIS-AU
s
mergem, s hrgim, fim. Numai amândoi hrgesc din deal, Eu
—
De
')
nici
eti,
m
c sa bdi
întors frate,
lai pe ateptate? c'am venit cum luna s'a ivit.
Taci, lelio,
!
22-t
i
ALECSANDRl
V.
dup cas
te-atept pe
— De-ai
bine-ai venit,
venit,
Trandafirul cu tine
meu m mai
De-mi
necazul greu
C
Sub rchita cea pletoas.
ÎNSEMNRI
alin
iubit!
ieu !
:
i) Aceasta «Hora» cât i celelalte dou, urmtoare, XXXVIII, cuprinse în Mnscr. Acdm. într'una singur.
XXXIX
sunt
XXXVIII.
BRBAT
ARZA'L FOCUL DE Arz-l focul de brbat
Nai
A
venit
Nici ai închis vitele
i
de mine
asear beat
Eu i-am
C
s'a legat
nu eti
"un
^)
Vide-te-a mut
zis:
om
!.
priceput te-ari, cum leneveti
Cum
De nimica nu
închis ocoalele
buhai
Toate
au i
vitele
s'a deslegdt,
mi-a spart,
venit lupii în
sat
pe toate le-au mâncat
î
'ngrijeti.
ÎNSEMNRI 1)
Cu ocar m'a Si
de mine
Cu ocar m'a
mustrat
s'a
Eu i-am
lesîat
zis...
mustrat. etc.
{Mnscr. Acdm.].
XXXIX.
LELIICO, DRAGA
i
Leliico, draga mea.
Guri Când
de floricea!
Sâmbta
a veni
Leag
de codia
ta
Ur=
galbn
de
fir
'')
MEA
mi'l scoate
c
mtas
pe fereast.
Câud oiu veni s te-atept De mtase-oiu trage 'ncet. ei -) Tu pe-afar 'amândoi ne-om drgosti. 'i
însemnri 1) -')
Ca
Negru
i i
tu
drag
mi-i
simi
pe-afar c'i ei,
S
s
"nchizi ocoalele
nu
fug
vitele.
{Mnscr. Acdm.^
POEZII POPULARE
225
XL.
ÎNSURA-M'A însurâ-m'a, însura, Nu tiu soacra ce mi-a dâ
Coarc
C
de capr. Lesne crap, i de oaie Se despoaie i de ap
?
cu fusele,
Costreul cu mâele ? Insurâ-m'a însura. Nu tiu ce fat-a luâ ? fie de om bogat, , mi-e team de-un pcat Ea mi-a cere lumea toat Fr'a se gândi la plat mi-a cere piei de zmeu
Ru
M
cap
'n
!
Brgu,
tem c'a fi lucru ru. Oiu luâ-o Care poart opincu
!
i
piciorul
Ii sare luâ-o de
A
S
S 'ncale
1*)
i i
su,
srmncu
cma
cu altil, ') pe olduri o catrin.
NOTE. Insurâ-m'a însura
1*)
pentru
Insurtorile
Români sunt un
prilej
de mari
cci nunile
veselii,
i
bancheturile nu contenesc. Obiceiurile sunt pzite cu rigurozitate -dela moi strmoi în asemenea ceremonii de familie i sunt foarte interesante de observat. Iat de pild datina împeirei cum se practic în munii Vrancei. Vornicelul inând o nfram cusut în mân, merge întovrit de ali doi oameni la prinii fetei, i zice
in mai multe
zile
:
«Buna vreme la aflai ?» «cum
v Socrii rspund «sama v dai, pe
cinstita
Adunare
!
i
la
cinstii
socri
mari
!
cum trii
?
dar i dumneavoastr, «Mila Domnului, ne aflm bine la noi ce cutai ?» Vornicul se închin i zice «Noi cum umblm i ce cutm, sama bine «ne dm, frica nimnui nu purtm. De unde venim tim, i unde mergem «cunoatem, noi suntem soli împrteti, oameni buni dumnezeeti, i «avem porunc împrteasc, nime nu ne opreasc. Deci d-voastr sun«tei rugai bine sa ascultai, cnd om cuvânt i sama ne-om dâ Al nos«tru tânr împrat decuâear ne-a chemat i aceast porunc ne-a dat «strângei cete de voinici, cu topoare mari i mici, ca fac o vântoare, «de pasri glbioare, de blânde cprioare. Noi cu toii ne-am supus, la vâuoar de sprin«ntoare ne-am dus. Iar împratul în desear, zri o «ten fiar. Unii ziser c-i fie împratului bun de pasre de raiu, fie împratului grdin, de fru«de traiu. Alii ziser c-i de zân, «moase roduri plin. Atunci tânrul nostru împrat, în scri de aur sa riprind a «dicat, peste mândr oaste a ctat i a zis Cine-a fi în stare, «fiar, i pe urm-i se duc, i rspuns apoi s'aduc ? Atunci noi ne-am ca pstorul dup turm. «ales i pe loc am purces din în «viind noi trei voinici, i ajungând pe aici cu suflarea vântului, pe faa p:
;
:
c
s
:
:
s
s
urm
urm urm
s
s
:
s
urm
V. Alecsandri.
—
Poezii populare
s
i
urm
l.î
226
V.
ALECSANDRI
«mântului, am zrit czând pe cas o stea mândr, luminoas, 'am mai «vzut o floricea mai mândr decât o stea, care 'n flori înflorete, dar de «rodit nu rodete. împratul nostru o vrea i ne-a trimis dup ea, ca i-o fac 'mprteas !» «i-o ducem inireas,
s
s
însemnri 1)
:
Ea i-opincile îi cru umbl mai mult descul.
C
(Mnscr. Acdtn.)
XLI.
PE SUB POALE DE PADURE. Pe sub poale de pdure Merg copilele la mure,
Venit-a ploae cu vânt
De le-a ipat la pmânt. Eu am fost biat milos
Nevestele la alune râd ca nite nebune. tai nuele Eu m'am dus pin huci am dat de ele.
i
M'am
s
i i
i
lsat cu ele jos le-am mâncat murele le-am mucat gurele.
XLII.
EA
LELI
«Fa leli rotili gura peste porti. Ba, eu gura nu i-oiu dâ
D-mi
—
C aa Drag C srut
tu
m-i muca.
îmi e bdica nalt desmierdat.
ROTILI. El se
pleac de eti
i
brae-i
în
Dar bdica
te
mic
ridic
mititel
Mi-e urât i fug de el, cu nasu 'n brâu te 'mpunge cu gura nu te-ajunge
C
i
!
POEZII POPULARE
227
XLIII.
PENTRU MANDRA CARE-MI PLACE Pentru mândra care-mi place prinii n'au ce-mi face,
Nici
Nici judele
Nici chiar
Domnii
ed i
i
moptesc
iubesc,
cu dragoste
«De
sfatului.
sftuesc,
Eu cu mândra
'i
i-ai face pat
'a
S
var ?
Faja vânturâ-i-o-a
')
Gura srutâ-i-o-a
:
!
afar ÎNSEMNRI
^)
face vânt de veni la tine'ndat
te vd cum eti culcat Cu faa ctre perete, Cu gura arzând de sete ?
satului,
Domnii
Eu m'a
m
:
Eu
iubesc. Eu cu mândra Vântul bate, cânii latr
zic fetei cei din
atr
:
(Mnscr. Acdm.
XLIV.
TRECUI VALEA Trecui valea La fata de
'o punti
dscli
Dar fuiorul cum s'a tors Coborând pe scar jos,
:
«Drag mândr, mândruli Nu tii ese, nu tii coase
c
eti frumoas. Dar te tii Podu-i ese pânza groas Fuiorul joac pin cas.
Cu
!
ou
?
gin
trei de cu sacul de fin. Ori cum fie, aa fie,
i ^)
Eti frumoas i-mi
placi
mie
ÎNSEMNRI *)
Nu
tii ese,
Dar îmi
placi
nu
c
tii coase
eti frumoas,
Nici la tine-i casa-cas Nici la tine-i masa-mas...
{Mnscr. Acdm.)
!
!
!
228
V.
;
ALECSANDRI
XLV.
BADE TRANDAFIR «Bade trandafir frumos te-ari duios Dar te-ai artat ghimpos i din minte nu m'ai scos. ^) Vai leli din cel sat Ce-ai cerut i nu i-am dat ? !
s
Vrut-ai
—
!
Cerut-ai faguri de miere,
Eu i-am
dat buzele mele Cerut-ai o viorea,
;
i-am
adus inima mea. vrei dragoste-aprins^) Ad-mi gura neatins. i o inim fecioar Ca apa dela isvoar.
— Dac
ÎNSEMNRI 1)
Ad-mi buze
Bade. trandafir subire scoi din fire. Vrut-ai Dar din fire nu m'ai scos
s
C
m
vorb
la
!
Dac
Ad-mi Ca
eti ghimpos.
Dac
inima
fie
Cu-a mea
(Mnscr. Acdm.) 2)
s
neatinse
vrei dragoste vie 'n
fetie.
soioar
inim
vrei dragosti-aprinse
fecioar. {Mnscr. Acdm.\
XLVI.
MI BDIA PR Mi bdi, pr ezi
In
sucit
noi daca-i venit. Decât te duci Mai bine te-a videâ 'n furci, la
s vd c
Unde Tot
la
te-a
legna vântul
tine-oiu
furci nalte
de nuele
De-asupra csuei mele.
s
Vântul Ochii mei
ÎNSEMNRI 1)
SUCIT
te
s
rcoreasc, te
priveasc.
')
:
\
cu gândul. (Mnscr. Acdm.)
fi
4
POEZII POPULARE
229
XLVII.
MÂNDRA
PORUNCITU-MI-A Poruncitu-mi-a mândra duc pân' Ia dânsa. Duce-m'oiu ca un nebun Pe-o frunzi de alun. Trec în vale, mor de sete, 'ntâlnesc cu dou fete,
S
C'i frumoas
m
Iar
pe una
?
:
berte
tot
i)
colo 'n fund, pe cer, Vezi cel nour, vezi cel deal Vin' cu Badea la Ardeal. Fata-mi zice Eti nebun Mergi pe-o frunz de alun te-ateapt oare cine râde 'n brae strine.
nou, Srutâ-Ie-a pe-amândou. 'n
luna.
!
Cat
M
Amândou
i
ca
Coj)ili de boer
C
i
de-a-una
ÎNSEMNRI M
Pân
ce-o
rsri
luna.
XLVIII.
TRANDAFIR CU
DOU
FLORI
Trandafir cu dou flori, Mama-i cu dou nurori,
Alta
Cu
cmaa
Una ruja macului Una ruja dracului, Una pune lutoare Ca s-i fie-opritoare. 'i
'o
întinde 'n
"i
Na'{i-o,
merge
la
fântân
soacri 'n
mân
ap-o dat mam, c-i splat :
'o aga
pe-o nuea, Cânii hârâe la ea
'i
^)
!
ÎNSEMNRI
:
M Una-i pune lutoriu i-1 rstoarn pe cuptoriu. {Mnscr. Acdtn.)
XLIX.
PASRE Pasre
Ru De
galbn
'n
cioc
mi-ai cântat de noroc, i-ar pica ciocul tu
GALBN Precum
mi-ai cântat de
Tra,
la,
Nu
la,
la,
la,
vedeai inima
la,
mea
la,
ru
!
!
!
!
230
!
!
ALECSAXDRI
V.
Cât de fierbinte iubiâ, sloiu de ghia, Rece i de viaj,
Departe de puica mea
Tra,
pândesc când ai sbori, i s-i dau eu ie plat Cu un fulger de sgeat
Dar acuma-i
fr
la,
la,
tu
Glasul
la,
la,
la,
la,
cu
amrâre
Mi-a cântat de desprire. duc în cale grea.
m
S
«Rva
rva
puic,
lucru de
Rva
Eu Cu
cmea
dracul tie s'i fie. i-am splat,
urzici i-o
am
PUIC
frecat
i
pe spini i-o am uscat. 'înc i-am gtit de cin
In
Mnscr. No. 814
al
Aed.
— Gat-te nevast bine, Iat c brbatu-i vine. — Las' s tie, tapa vie,
'1
Dracul calea si aâie i-am splat-o, Eu Cu urzici i-am i frecat-o, 'înc i-am gtit de cin labe de gin
cmea
Dou
Cu smântân
i
din fântân
ou
dela stân. cu Dar, bdica, ori ce-oiu face, El tot zice
c
nu'i place
la,
la,
la,
la!
1)...
labe de
gin
— c drguul vine. — Las' s Domnul
tie vie, Calea trandafiri s'i fie. i-am splat, Eu Cu sulcin-o am frecat. pe flori i-o am uscat. 'înc i-am gtit de cin Un puiu tânr de gin, 'o ulcic de vin plin. C'i sunt drag, 'ori ce-oiu face
cmea
!
i
El îmi zice
ÎNSEMNRI i)
la,
Iat
iat'l vine.
vie,
!
la,
din fântân. Gat-te, nevast bine
!
s
la,
Cu smântân
mrcini
la,
s
Dou
'n
la,
sunt un vântor
S
drag,
— i cenu vide-1-a — Gat-te, nevast, bine Las'
Cci nu
la,
ag.
dela împratul vine-acas brbatul. Arz'l focul de rva,
Calea
la,
!
C-i
brbatul C —
la,
Tra,
RVA Nu-i par
Tra,
c
îi
place
!
:
aceast «Hor»
e
— c — Las' s
dat
astfel
Gat-te nevast bine, drguul vine. Iat
Mândr Eu
vie,
Domnul tie
calea s-i aie
cmea
i-am splat-o i-am frecat-o, 'înc i-am gtit de cin lin puiu tânr cu smântân verdeuri din grdin i-o ulcic de vin, bun. C'i sunt drag, i-ori ce-oiu face
Cu sulcin
i
El
nu
zice
c
nu-i place
!
POEZII POPULARE
231
LI.
HORA UNIREI s dm mân
mân
Pe pmântul României
Amândoi suntem d'o mam, fptur i d'o sam, Ca doi brazi într'o tulpin, Ca doi ochi într'o lumin.
Iarba rea din holde piar Piar dumanii din ar, Intre noi nu mai fie
Amândoi avem un nume Amândoi o soart 'n lume. Eu i's frate, tu-mi eti frate,
Hai
cu Cei cu inima român, 'nvârtim hora friei
D'o
S
s
Decât
Mi
i
Muntene,
Vin
i i
flori
s
veselie
mi
te prinzi
Vin' la Milcov cu
vecine!
cu mine
la
via
la
moarte cu "nfrire.
noi doi un suflet bate.
în
S'l
Ca
cu unire
secm
s
treac drumul mare
Peste-a noastre
Unde-i unul nu-i putere
i s
La nevoi i
la
într'o zi
Unde's
puterea crete
i
doi,
durere.
vaz
vechi
hotare, •
sfântul soare
de srbtoare
Hora noastr cea freasc Pe câmpia Româneasc
dumanul nu sporete
!
NoT
Am
grbire
dintr'o sorbire
E'=0
cuviina a pune „Hora Unire!" între cântecele poporale, pmântului românesc, i a ajuns a fi chiar Marsilieza Unirei Românilor. (Aceast not, în Manuscriptul Academiei, întovrete i Hora „Leli dela munteni"). fiindc
crezut de e
cântat
în toate unghiurile
LII.
HORA DELA MIRCETI
—
Leleo, ce tot
zboveti
Pin lunca dela Mirceti ? Leli, leli. e lunca numai floare
C
i
de mini fermectoare
Leli, leli. Ori i-ai perdut crrua Pin vale pe la Brândua? Leli, leli. Ori i-ai frânt vre-un picior
AI.ECANDUl
232
desi la Perior Leli, leli.
In
— Ba,
c'am
valea cu
In
fost,
Leli, leli.
?
mi
frioare.
lcrmioare.
Bdi, bdi
—
s-mi pun
De-am
i
mam aprat arpe blstmat
—
Nu cum-va
Unde urma nu
i
—
el
ascultat
l'ai
mintea i-a
Ba, c'am fost, mâi frioare, Fantul cu trestioare
Bdi, bdi, 'am rupt trestie
S
—
alung
cel
din
cel
Bdi, bdi. Prin desi cu frunza verde se
vede
Leli, leli.
furat,
Leli, leli.
La
aluni
cu ea
De
sus pe-un fag Cânt-un gangurel cu drag, Leli, leli. vale,
în
rupt varga din desi
Bdi, bdi.
sân o floare
la
Bdi, bdi. Lâng
Leli, leli. Ba, c'am fost
—
.
S'ascult o privighetoare
i
Nu cumva tu lai clcat i de pulp te-a jnucat
ade-un mândru punei Nu te-ai întâlnit cu el,
—
Leli, leli
i
el
?
bdi, Fam
zrit pe loc i-am druit Ba,
Bdi, bdi, Vrgua i lcrmioara
gangurel
Bdi, bdi
In cea balt dela Fant Este-un arpe cam berbant
Trestia
i
inimioara
Bdi, bdi
!
NOTE. Poiana lcrmioarelor, valea Brânduii i Periorul sunt nume de poene din lunca dela Mirceti ce se'ntinde pe malul iretului. Fantul este o râp slbatic, plin de trestii nalte, i umbrit de crengile unor plopi uriai ce se pleac pe malurile lui.
LIII.
ALTE HORE^) L
Tsmlua
de
la
II.
gât
Aceea m"a omorât Lelio, leli fa.
Nu ctâ
i
cat
C's
la
doi, la trei
la ochii mei albatrii ca i-ai ti Leli, lelio fa.
verde nuc Lelio drag
Frunz
seac
Hai lelio la prisac Lelio drag. mâncm miere de roiu Lelio drag ne iubim amândoi Lelio drag.
S S
233
I'OEZll Pt)PL'LAKE
IV.
III.
Când
m
Mi
Cd
lele,
Frumuic-mi Leli, cu haz
la
Leli,
eti
la
Iar lelia mititic
stat
Leli, leli.
lele,
Se
srutat lele.
i ÎNSEMNRI
I M înc
mi-e lelia 'nalt
Leli, leli, gura peste poart Leli, leli,
lele,
se rupe inima
Leli,
i
Drag
dumneata
uit la
Leli,
aca
d
pe opinc
Leli, leli, guria de fric Leli, leli.
:
Aceste 4 Hore, cât i cele dou urmtoare (LIV. LV) n'au fost publicate în nici o ediie ele se gsesc la sfâritul Mnscr. No. 814, al Academiei. ;
LIV.
MIERLIT Mierlit, mierlit
!
Pasre pestri. Pestri i sur Farfara de gur Mult rog eu ie
m
;
Ca s-mi
fii soie nu-i faci aiure Cuibul prin pdure. Ci s-1 faci mai bine Aproape de mine.
S
;
LV.
S FT I — — —
Sfti, Sfti! Aud, neiculi.
Dar
dac
auzi
De-ce nu rspunzi ? Cci e mult de-asear De când ed pe-afar Poarta 'nconjurând tot ateptând.
i
Vremea vremuete Cmaa-mi rcete. Luna s'a ascuns. Ploaia m'a ajuns.
Streioara pic • Giubelua-mi stric.
Nu mi-i de giubea Ca de fermenea.
!
234
Cci
V.
întâia
dat
Azi e fermecat
i
m
de nu Deschide i-o
—
AI.EC8ANDRI
Nu-i mai
C
;
i
vezi.
Nici chiar
Du-te, du-te,
neic
C
nu pociu acum.
De
C
nu
Du-te
S
somnul
m s-i
crezi
De i-e drag de Leic. Nu mai sta în drum
pierde
mi-a venit omul,
c
'nlesnesc vorbesc.
e
noapte
n'auz oapte, e vai
noi
de noi
amândoi
»
CÂNTECE
)
NANI-NANI (CÂNTECE D& leagn)
Nani-nani copila Dragul mamei feciora
Fetele
C
s
te
'ndrgeasc, creasc
Flori în calea ta
!
mama te-a legna i mama te-a cuta Ca pe-o floare drgla Ca pe-un îngerel în fa
s
!
-)
ALTUL Nani-nani, copilit
^)
Draga mamei garofi Nani-nani cu
C
mama
C
mama
i
te-a descânta
S un mare Ca Domnul tefan mare. S verde rzboi, S scapi ara de nevoi te
s
de
fii
la isvoare
rupt
din soare.
Nani-nani, drguli, Crete-ai ca o garofi. fii nalt, trestioar, /Alb ca o lcrmioar, Blând ca o turturea Si frumoas ca o stea
!
S
Nani-nani, puiul meu,
Dumnezeu oache i frumos
Ferici-te-ar fii
spla
ap
Ca
cel
S
legn
te-a
la
fii
Ca un
te-a
fa
Cu
viteaz
faci
mama pe
!
soare luminos.
'
In Italia
N o T
E^'^).
mamele obinuesc, ca i Româncele, cânt urmtoarea strof Dormi, dormi, nel mio II mio cuor culla sar,
de nani-nani. Ele
a
legn copiii
:
Fa
la nina,
!
nana, na,
seno.
lor cu
un soiu
:
238
V.
:
Al.ECSANDUI
ÎNSEMNRI Ca
tine de frumuei. Ploi de raze i de stele
I.
ij
In manuscris Nani-nani cu
C
mmuca
urmeaz
Pe câmpii de
strofa
mama i-a
floricele,
Avere-ai parte de ele
cânt
2)
Ca s'adormi s te visezi prin somn ca s tot vezi
i
urmeaz S-i faci
S
Ingerei pe curcubei
se
s-i
parte,
duc
vestea
1
faci
nume
lume
'n
II.
A D 0-L A D O
L
(CÂNTEC DE
verde lcrmioar, Lado, lado, surioar Dute 'n haine de mireas
Frunz
Lado, lado, nu mai plânge, Mijlocelul nu-i mai frânge
C
!
acas Când pe
La brbatul tu acas. Las mam, las tat de-acum eti mritat, Las frai, las surori, Las grdina cu flori
i
C
C
s
singur-ai de copii.
tu
NUNT)
la
maic-ta
^)
!
£=•).
Acest cântec se cânt miresei când pleac ea de la
duce,
i
fii
N o T
duc
te-i
Chiar atunci i nici atunce. Când bondariu-a face miere, Când a face plopul pere rchita viinele S-i alini pofta cu ele
O grdin
se
întoarce
te'i
strat inul s'a toarce.
casa prinilor ca
la
casa mirelui.
ÎNSEMNRI 1)
i
la
maic-ta
Când pgânu-a
te-i
Când
duce
bondariu... etc.
(Mnscr. Aedni)
face cruce
III.
UNCROPUL (CÂNTEC DE A DOUA-ZI
Vine
Cu
cioful
dela
balt
pltica 'mbirat,
DUP
CUNUNIE)
Cu suducul
i
în
carasul în
pohod
nvod.
\)
s
POEZII POPULARE
Ce
Vai
'-) cati, ciofule, la noi ? Ce-ai venit ca un strigoi ? Du-te, du-te la pdure
S nu Du-te, S nu
C
i
Nime nu cat
C
peri de vr'o secure,
pi
gur
din
C
e ziua
'n
la
el
i
singurel.
Preoteasa, mai
miloas
'i
strin
d
chiuim,
hop i
în
!
pe ciof, îl duce 'n cas i-1 pune pe col de vatr. Iar cânii la dânsul latr. ') Popa vine mânios. De pe vatr mi'l jos, Preoteasa mai duioas Poftete pe ciof la mas.
jucm i tropim,
srim
strigoiu
Ia
Pmântul s'l netezim. Bem, cântm, i veselim
i i
srmanul de
Cioful zace pe gunoiu.
du-te 'n mrcine vre-o ruine. la noi sunt cununii, la noi sunt veselii.
Noi
!
239
Popa
trop
Ciofu
de uncrop.
NOTE
'i
'n
'i în cas, preoteas
dus, ciofu
sân
la
!
''').
Acest cântic bizar se cânt a doua zi dup cununie, la masa cea mare, unde se obinuete a se bea vin fiert cu miere. La acea mas, fiecare din oaspei este dator a cânt un cântec care-i va plcea, când îi vine rândul
s
bee partea de vin
pului,
îns nu putem
Alte multe
fiert.
a le
art
datini îi
ÎNSEMNRI 1)
Si costrasul în
"-)
Vine
nvod.
cununie nunii ca fie verde ppuoi
el
Ce câi
la
:
C
la noi sunt veselii Nu's locuri de pescrii.
;
Noi
ciufule la noi ?
Du-te, du-te
lor în ziua uncro-
'acolo-i culege mure
la
s
Prta Funz
au locul
aici.
•^)
jucm i tropim, etc. cat i iar cat.
i'l tot
pdure
(Mnscr. Acdm).
IV.
PLUGUL (COLIND)
Aho, aho, Stai puin
Lâng
i
'a
copii argai,
i nu mânai
boi v'alturai
cuvântul mi-ascultai S'a sculat mai an Bdica Troian^*)
:
înclicat
Pe-un
cal
învat.
Cu nume de Graur Cu aoa de aur, Cu frâu de mtas Cât via de groas.
!
240
i
'n
!
V.
scri
el
ALECSANDRI
De
i
i semnat.
arat
curând
s'a
•
arat
lungi 'n curmezi.
i
Iute ca focul
De nu'l prinde locul. Cu potcoave de argint, Ce sunt Mânai,
apucat
Câmpul neted de In
Negru ca corbul
s'a ridicat,
Peste câmpuri s'a uitat Ca s'aleag-un loc curat
spornici la fugit copii
hi,
:
hi
El voios a "nnclecat,
S'a apucat într'o joi Cu'n plug cu doi-spre-ce boi Boi bourei, In coad cudalbei In frunte intlei
La Teghina-a apucat,
Mânai,
Pentru copilai voinici;
copii: hei, hei!
i
oel a cumprat fac sceri mari. Pentru scertori tari, i fac sceri mici
Ca
s
s
mrunele
'altele mai
Zioa toat a
Cu mnunchi de
lucrat.
Brazda neagr-a rsturnat,
Pentru
i
i
semnat
pin brazde-a
Grâu mrunt i grâu de var,
Domnul
Deje
mi:
Mânai,
i
s
mi:
hi, hi!
rsar 'a
hi, hi!
i i i
cât lucrul la sfârit
mri, s'a stârnit Un vânt mare pe pmânt
multe dup vânt, Pmântul de-a rcorit ploi
i smâna-a
încolit.
Mânai
hi, hi!
copii:
neveste ocheele.
Mânai,
Iat,
i
floricele
fete tinerele
strâns fine vecine
toi
finii
vecinii
i
vr'o trei babe btrâne. Care tiu rândul la pane.
i i
pe câmp i-a dus, pe toi i-a pus.
lucru pmântului rcoarea vântului. Mânai, copii: hi, hi[
La In
La lun,
sptmâna,
la
ap
îi împleâ cu mâna,-*) se duse ca vad De i-a dat Dumnezeu road. de-i grâul rsrit.
s
i
i i
de-i spicul aurit.
Era Era
spic ca vrabia,
'n
paiu ca trestia!
mi
:
hi,
hi
!
Troian iute
i Un
s'a întors din grajd pe loc a scos alt
Cum
îi
cal
mai
place
nzdrvan
lui
i i
cu dreapta scerâ, pin lan înainta.
De prea c înota. urma lor lega
Alii 'n
'n
Mânai,
Ei cu stânga apuca
Troian
Snopuri nalte aduna.
i
cli mândre râdicâ Ce la soare se usca; Mânai, mi: hi, hiî
Apoi carele 'ncrcâ.
i
pe toate
le
cra
l'OUZll
i
l'OJ'l'I.AIÎK
In
De-o aeza pe msele Mânai, mi hi, hi
i
-o
i i
turna deasupra 'n co Grâu mrunel de cel ro Grâul s'aezâ pe vatr din co cdea sub piatr.
nalte dura, capul pmântului In steria vântului. Apoi aria-i fcea din grajdiu mai aducea Zece epe girezi
Tot sirepe. le lega, de par pe toate Ie mâna
c
:
El o luâ de
dâ
lptoc vad, la loc.
iar în
i i
împrejurul parului
De sub piatr
De-asupra fiarului Amânai, mi hi, hi
Curgea Mânai,
:
!
Epele mereu fugea, Funia se tot strângea De par iute ajungea grâul se triera,
i i
flci
îl
i
la
i
:
hi,
hi
i !
Puse coada pe spinare
i
plec în fuga mare La cea lunc de scpare. Lunca mare, Lunca
voios se înturnâ
mâna.
roile scârâia
;
Mânai, mi: hi, hi! Iat mândra jupâneas, Dochiana cea frumoas C'auziâ tocmai din Chiotul flcilor Scârâitul carelor
i i
'n
cmar c
cas
;
mergea
din cuiu îi alegea
Sit mare i cam deas
n'are;
mic
Tot cu
'artâ
Zriâ moara
i
pin ctun, i-i luâ cojoc mios mi-1 pe dos.
îmbrc
pânz
de
mtas.
Sufleca ea mâniei albe,
Frunza-i pic. Iar morarul, meter bun
i
ce
Iar boii se opintiâ
Iar hoaa cea de moar Când vzu atâtea car încrcate cu povar.
Frunz
:
Cu flcii
pleca,
le
copii
curat, copii hi, hi
Pe morar îl druia, Apoi clare suia
vântur,
moar
covat
în
fin
Troian mult se bucura Zeciuial morii dâ,
Dimerlia scutura, Harabale încrca
Mânai,
braele dalbe,
cernea,
mri,
cernea,
Ninsoarea se aterneâ.
mai lu i un Apoi iute alerga
frâu.
Pe sus tobele btea Negurile jos cdea. «*) Mânai, mi, hi, hi
Moara cu
leg
Apoi
i-i lu
ciocanu
i
frâu-o
'n
brâu,
-o apuc
de clcâiu De-o punea pe cptâiu i-i dâ cu ciocanu 'n ele Y. Ale
(Iri.
—
;
!
Poezii piipulan
-o
mama plmdiâ pân dospiâ
lsa
Apoi colaci învârtiâ. Pe lopat mi-i culca
•
;
!
!
242
i
cuptor
'n
ALECSAXDIfl
V.
îi
arunc
mi
Mânai,
!
hi,
hi
am mai c vom
ura
:
Apoi iar cu lopata
Rumeni
scotea
îi
i
Atunci ea
'mpri
La flcii
cei
i 'mpri
De
gata.
colcei
La copiii mititei Iar mândrului brbat
ddea
Ii
un srutat
!
a dat
Dumnezeu,
an,
s
casa,
fie
i
cu stuh acoperite.
Dar
masa, mas Tot cu mesele întinse
De
i
i
Ca Ca
la
noi
voi
la
!
am mai ur 'i
avem
c
vom
însera
a trece 'n cale
O dumbrav
înflorii
merii
i
perii
rea din vale.
le
"ncurc"
crrile
Tot cu desmierdrile
mijlocul verii.
In
ni
's
fie
Unde sunt fete nebune Ce asvârl cu alune i se leag de feciori Ca albinele de flori.
s
gsim
bani
urat
Dar
cu feele aprinse, Tot cu casele grijite. Cu buni oaspei locuite. Ia anul trii,
Sv
câte pae
Aâi
cas
fie
i
însera
cu fereti stecluite. Noi avem bordeie mici Bujie de plugari voinici, Vltucite i lipite
Holde mândre lui Troian, Astfel dea i la voi, Ca s'avem parte i noi.
Sv Sv
'i
i
Mânai, mi: hi, hi!
Cum
ni
Pe la curtea dumneavoastr Departe de casa noastr. Dumneavoastr avei parte De curi nalte luminate, Vruite, indrilite.
voinici.
trei
urat,
Dar
vr'o cinci
NOTE
!
').
Cea mai însemnat calend la Romani er calenda anului nou. când se i se druiau cu prezenturi, i când er obiceiul a se cânt pe la case. De acolo se trage colinda noastr, adic urarea de anul nou, i de crciun. Colindtorii merg pe la case. se opresc sub fereti, i încep a zice urarea numit phtguond. împreunându-i cuvintele cu sunet de clopoei, sau de fere de plug, sau de un instrument cei zic buhaiii i care consist într'o sit
felicitau
de pele petrecut cu un fir gros de pr de cal. Tragerea produce un rget surd ca de bou deprtat.
firului prin pelea
sitei
^•)
Troian
în loc
de Traian.
Bdica
Valul
lui
Troian.
Traian ce
trece
numit Troianul. Asemenea i ruinele podului de pe Severinului se numete podul lui Troian. ^'^1
In
îi umplea cu
ori-ce întreprindere fac, fie
ap
un drum,
fie
rile române
Dunre lâng
este
Turnul
mâna o speculaie,
fie
o cstorie.
un rzboi. Românii gsesc de bun augur dac le ese înainte cineva cu un vas plin de ap sau de vin. Ei zic atunci cu mulumire «Mi-a eit cu
fie
:
POKZII l'OPULAUK
243
s-mi mearg». De aceea negreit Troian îi umple mâna cu când are a se apuca de cules holdele. Asemenea când ese Crai-nou pe cer, Românii îi închin cofie pline cu ap sau cu vin i dup ce adreseaz rugmintele lor vars cofiele peste cap.
plin, în plin
ap
'i
•^•')
ou
Pe sus tobele btea Negurile jos cdea
compun una
din cimiliturile obinuite la eztori. noaptea la clci sau la eztori, îi petrec timpul cu tot soiul de jocuri unii spun poveti, alii propun frânturi de limb sau cimilituri care nasc hohote de rsun casa. Eat câteva din aceste fraze, numite frânturi de limb, i care trebue zise iute i de multe ori.
Acesie
versuri
Când flcii i
adun
fetele se
;
1
Hârb Hrib
I
frânt. fript.
2 Capra calc,
'n
crap
"n
Piatra
piatr, patru
Crape capul capri
Cum crap 3
lat
i
'n patru. piatra în patru.
Venir asear oaspeii la noi Legar caii de coame, de coade. de
cuele podului, etc.
câteva cimilituri 1)
'')
Dou merg, dou stau Dou dumnie i-au.
\
)
Fe cea vale nourat Vine-o fiar 'ncornorat. De meteri strini lucrat.
Soarele i luna Focul i apa
Corabia
Suflet n-are, suflet duce. De pmânt nu se atinge.
n
Ro
e,
Pturi
mr sunt,
nu
e,
plcint
Ceapa
nu-'i.
Limb dulce sau amar Grete la rsrit i s'aude
\
la
apus.
Am dou
pietre nestimate, Încotro le-arunc, acolo se duc.
Dai de piatr nu se stric, Dai în ap se despic.
)
Vod
Ochii
j
)
Hârtia
/
Cimilic mititic Nici de
Scrisoarea
(
Scânteia
nu-i e fric.
Pe cea gur de vale Vine-o matahal mare, Cu 5 capete, 4 suflete i lOOdegete./
Aportul dus pe n^^l'^^^P^^^" '^'od'-
Oastea unui craiu Intr'un vârf de paiu.
^^'^^^
I
etc. etc. etc.
)
/ etc.
etc.
..
.
244
\'.
ALECSANDUl
Jocurile copiilor români sunt foarte diverse ele se numesc de-a mijoarca, de-a brzdia. de-a pnia-gaia, de-a bastonul, de-a halea-malea, de-a sâta ciimtrei, de-a boul, de-a balanea, de-a dracul, de-a baba-oarba, de-a /o«fu^fl, de-a inelu-învârtecu. Ei se mai joac i în dupi, în ^«rr, cu mingea sau cu zmeii. ;
:
VIII.
FLORILE DALBE Sculai, sculai boeri mari
Stea
Florile dalbe,
Sculai
voi.
Români
plugari,
Pentru
Florile dalbe.
C
va vin colindtori
lat lumea
Pmântul
^'^')
Florile dalbe
i
Cânt pin lunc
La fereastr rândunele
Florile dalbe.
Florile dalbe.
Un Dumnezeu nou-nscut
'un porumb
Florile dalbe
de crin învscut.
Despre apus a Floare
Florile dalbe
i
raze luminat
Români s'a
plugari,
v
întru
cptâiu
s'au
pus
zice
s
trii
muli
ani fericii
Florile dalbe
i
artat
Florile dalbe
Un
a adus
Florile dalbe
Florile dalbe.
pe cer
la
El
Florile dalbe.
C
dalb
Florile dalbe.
Sculai, sculai boeri mari, voi,
venit.
Florile dalbe.
Florile dalbe.
Sculai
leit
Florile dalbe
Dumnezeu adevrat 'n
frumos,
Florile dalbe.
Florile dalbe.
Soare
turturele.
Florile dalbe
Sv
flori
c 'nflorete. c 'ntinerete,
Florile dalbe.
v'aduc un Dumnezeu Florile dalbe mântue de ru.
Cu
menit.
fericiri
Florile dalbe
cuttori
la
strlucit
Florile dalbe
Florile dalbe
Noaptea pe
comat
Florile dalbe
ca pomii
s
'nflorii
Florile dalbe
i
luceafr de 'mprat.
Florile dalbe,
ca
ei
s
'mbtrânii
Florile dalbe.
NOTE. Colinda „Florile dalbe" se cânt caselor, de
ctre flci i
bei
în ajunul Crciunului, pe sub ferestriie ce port o iconi reprezentând _^naterea lui
roKZll l'Ol'ULAUE
Hristos. Tot atunci
ei
umbl i
cu steaoa, o stea
24.")
mare de
hârtie
poleita
i luminat pe dinuntru. 1-
)
Noaptea pe
Românii împart ziua i noaptea
în
la
cânttori.
urmtorul chip
ZIUA. Rsrirea,
(soare rsare).
Prânziorul, când e soarele de trei sulii. Prânzul, când st soarele în cruce, la amiazi. Chindia, când e timp de toac i apusul. Iar noaptea se împarte în amurgul, în a treia straj, pe la culcate. La cânttori când cânt cucoii în miez de noapte. La mânecate. In zori. când se îngân ziua cu noaptea, sau se mijete de zi.
I
I
CÂNTECE DIN BASARABIA
Din cauza greutei relaiilor dintre Moldova i Basarabia, nu am putut smi procur alte cântece peste Prut de cât aceste XVI buci, din care unele sunt numai fragmente. Sunt îns convins s s'ar putea descoperi multe balade i doine minunate la Românii ce se afl sub stpânirea ruseasc, cci i-au pstrat foarte bine pân'acum datinile, limba i tipul strmoesc.
I.
Frunz verde de Floricic de pe
Cruii
ovs
s
i
te-or strica.
La inim m'or sec
Te-am îndrgit de pe mers,
C
te-or clca,
Te-or clca
i-e mersul legnat
;
Floricic, floricea
Floricic, floare-albastr 'n calea noastr,
Rsrit
Vin pe inima mea. Lâng mine s 'nfloreti, De pas ru s te fereti,
Nltioar, subirea
Sufletul
La inim m'a secat
s-mi rcoreti
!
Tocmai de potriva mea,
II.
Frunz
verde baraboi,
(Mai bine-am muri de boal!)
Mosclete
Ne-a fcut maica pe doi Unul mercuri, unul joi, 'a umplut lumea cu noi. 'am avut o surioar Ce-a umplut lumea de par Maica s'a luat pin ne strng grmjioar. ne dee 'n Bli la coal^"-)
i
sat
S
ne dee
!
uita
tind. ajunge spicu 'n grind. Când a crete grâu 'n cas 'a ajunge pân 'n mas!
'a
NOTE Blile sunt un
s 'nvm s intrm
Când a crete grâu
ar
1*)
oaste
Mosclete-oiu înva Când- eu limba mi-oiu
!
S S
la
'n
^'0-
Bli
mare de pe malul
la
coal.
Prutului, in Basarabia.
'n
2oU
V.
ALECSAXDia
III.
Zi
i
Casa ta e deslipit, Mie-mi pare poleit.
noapte viscolete
Nevast, nevast prpdete Dorul tu Nevast, nevast Casa ta 'i descoperit
m
m
!
uit la casa ta Când Mi se rupe inima, Când îi zresc umbletul
!
Ru
jMie-mi pare indilit,
îmi arde sufletul
!
IV.
Frunz
verde de Trecuiu Nistrul,
S
vedem pânea
mslin
ap
Ca i
lin
de-i
'n
ara mea strbun.
Fie dulce ca
bun
i
mierea
Mie-mi pare c-i ca
fierea
V.
Frunz verde poam coarn Ast iarn erâ iarn i ningea i viscolea,
i bdia
Bdia
Arz-i focul
la
nu mai
vine.
Ori de mine 'i sa urât Ori cazaci l'a omorât,
noi venea.
la
un
loc
Cum
arde peptu-mi
Floare, floricea
Cum
ziteai,
Mai
Inima-mi rupeai.
Dar acu
'i
senin
i
bine
în
foc
!
VI.
Cum
zi,
puica mea,
ziceai
Pe din
jos
asear de
moar.
Mai
i
zi
ziceai.
I
înc odat
mi-o rupe toat.
â
POEZn POPULAUE
251
VII.
Cine vede i pricepe Dragostea de unde 'ncepe Cine vede i cunoate Dragostea de unde nate ?
Dela gâtul cu mrgele, Dela buze ruminele Dela graiu cu drgnele Dela âe bourele.
VIII.
la mama fat Purtam rochii de bucat Dar de când m'am mritat
Când eram
Cu
e
cu lacat,
Când a discuiâ odat Ar cunoate lumea toat Cât amar i cât venin
moscal din cela sat n'am fust de purtat papuci de înclat
'n
Nici Nici
Inima-mi
Bea inima
la
strin.
IX.
Frunz
verde de hmeiu, iei Ce gândeti de nu Judecat poate vrei ?
m
Hai la popa din Orheiu «Protopoape luminate
Judec i
—
le-i
f
—
vdana i
f
De
^•^')
lu
o peste cele hotare
i i
nunt.
Hai
n'oiu
vei
C'acolo sunt Moldovence mai colo sunt Muntence Cu viers dulce femeesc cu suflet românesc».
fcut
1)
vdana
blstmâ mfat mare 'oiu lu
dreptate.
Judecata i-e
Ba,
Chiar de
?
la
popa
din Orheiu.
inutul Orheiului er unul din cele mai tari pe timpul Domnilor vechi. Orheienii aveau veste de vitejie pe când Moldova se gsi în lupte necurmate cu
puterile vecine.
;
9:Î0
V.
ALECSAXDRI
X.
Frunz
Cu uorii de
verde de pelin,
cire, cu patul de mcie Când om vrea ca In departe s'auzim
i
Tu strin, eu strin, Amândoi ne potrivim.
s
s
Hai în codru trim. Haide 'n codrii Bacului Pe marginea Prutului, ne facem bordeie
Buciumele pstoreti Din câmpii Moldoveneti.
^=')
S
1-
)
Haide
'n
codrii Bacului.
gsesc pe drumul
Codrii mari ce se
dormim
dela Sculerii
la
Kiinu,
capitala Ba-
sarabiei.
XI.
Ionel din
Kiinu
Drag îmi
e
numele tu fii al meu,
s s
De-i tri De-i muri te "ngrop
S
te la
Ca
S
s
mereu,
te visez
dorm pe mormântul tu Pân ce-a vrea Dumnezeu Ca s sfâresc i eu.
!
m
'ngrop eu. capul meu
XII.
vai de viea drag dimineaj, nu vrs lacrmi pe fa Nici-o drag de-cu-sear Lumea s nu-mi fie-amar
Ah
!
amar i
!
Nici-o
S
!
Mare-i lumea, eu nu 'ncap, mir ce ru le fac ?
i
m
Nici averea
Nici iubirea
nu nu
le
ieu.
le
vreu.
Ci tot plâng, jelesc mereu
La mormânt, Ia soul meu. Pe mormântu earba crete. In mormânt el putrezete, Inima mi se topete 'i
!
l'()K/>ll
l'OITI.AKIC
XIII.
Frunz
verde pelini, Pe cea verde movilit Se rotete-o punit,
'un pun Ei,
bdi,
Ochii cu sprincenile Mâna cu inelile, Gâtul cu mrgelile Gura cu mândrelele mi-a luat zilele
cu chica scurt. de-1 ascult.
i
De-a umplut movilele.»
«Ascultâ-l'ar pustia
C
mi-a luat soia.
XIV.
F-m, Sufletul
F-m Cu
doamne
s
mi
huluba
Pân'
ce mi-i face se
S'
de-argint
i
aripele de vânt.
S
mai zbor de pe
la
i s
'mpace
pmânt
maica pe mormânt.
stau,
plâng i de bune
De
s m'odihnesc. s m jlesc i
de
rele
aleanul vieii mele
!
XV.
Frunz La
tot
Iar Ia
S
tot zice cu oftare
mi-I
Toat
face
s
nu-1 scap,
pun seara
la
cap.
noaptea s-mi visez
Mândrulia ca s vz De gândete ea la mine Ori de umbl 'n ci strine!»
Sade un voinic clare
i
a
Cum
verde clocotici
pomul câte cinci, pomul cel mai mare :
«L,a fântâna cu cerdac Este-un trandafir de leac.
XVI.
Drag mi-afost drumu 'ntracoace, n'am pentru cine face
i
'1
!
Puiculia ce-am iubit Zice
c
m'am mosclit
i-mi vorbete dumnete. De pe mal când privete. i-mi tot zice fugi departe
m
C
:
de mine tu n'ai parte
!
Când
Român curat. meu i l'am dat
erai
Sufletul
Dar de când te-ai czcit Eti ca dracul de urât. Prutu mare i nu pot 'i
Pân'
ea s-1 trec în not. Prutul vine ca un zmeu Când sosesc pe malul su la
!
i
ADAOS.
NOTA in
Manuscrisul
mulime de
No.
'
819
al
culese de
Academiei .(Poezii poporale) se gsesc o ctre V. Alecsandri din povetile populare,
din ce auzise, sau citise. Credem nimerit a le populare», ca fcând parte din aceiai comoar
mului românesc.
d
la
sfâritul «Poeziilor
nesecat a geniului nea-
EXPRESII DIN
— — —
aria
i-a vindecat ochii de tâna Zânei Zorilor. A perit de urm.
POVETI plânsului cu apa dela Fân-
fr
crpar.
Zorile
—
Feri din cale
!
stig Ft-Frumos ctre balaur. El mai strig
odat i 'nc'odat. — Neagr-i fie
lumina, i calea încurcat. îi repezi murgul dar îi afl voinicul. Merser nici prea tare, nu oboseasc,
— —
s
s
nu
— — — — —
întârzie...
D
d
la pas, în pai. Vâlva pdurii, mama pdurii. Abiâ-i vorbi vorba. Urieul a luat lumea 'n spate i a înpuns
Vzând
prea încet,
—
dei
fug
cu ea.
furnica în spinare fiorii de spaim. nu o scoate la capt cu iueala, începu a se
El îi întri inima,
—
nici
c
îl
purta mai cu cale i treab. Când el o vzu aa de frumoas i de luminoas, îi ascunse ochii cu palma ca nu-i piard vederile. «N'avei fric, nici eu n'am». Astfel gri i a fcut fcuta, cci nu-1 rbda firea de a o face. El vzu nu mai vede nimic, începu a sim^i nu mai simte nimic, i dete a pricepe nu mai are ce pricepe... Apoi când se trezi, i se prea se nscuse din nou, cci smeul peri ca in palm. Dihania sburâ pe picioare i umbla pe aripi, erâ cu capul dinapoi, cu coada dinainte, cu ochii în piept i cu pieptul în
— — —
s
c
c
c
c
—
frunte.
— —
tremura fiori odat din sus în jos, odat din odat cruci i odat curmezi. frate? — Nu e bine. Pentru-ce s nu fie bine ?
Viteazului
jos în
sus,
îi
Ce e Pentru-c un balaur V.
Alfcsiiiiilri.
—
—
—
vine.
Porzii iKipalari'.
".
17
258
—
V.
E
flarea
frig
în
plesnesc
— nou —
mduva
de se sleete
gur, i
codrului,
stejarii
împria mii nou
vielul
în
i
zmeului nu sute
ALKC.SANUUl
oase, de
'n
înghea rsu-
vac... Crap stâncele de ger i oule corbului. e de o azvârlit, de dou, dar de
nouzeci i nou.
Se duse cum se duse nluca când umbl vântoasele i gonesc tricolicii în miezul nopii. E cald de se topete mduva 'n oase, i potcoavele cailor. Cald de seac inima, i se usuc limba. «sntate i voe bun dela mine». Du-te i-i zi
— — —
:
Msurat-au
pustiul cu ochii
i mare lung
— Nici cald, Cum e mai bine, ca primvara când se înrca mieii. — Fetele vântoaselor se dau dragoste nici
-
la
—
prut msura. amândou...
în cu vârcolacii. Purta opinci de oel cu curele de viel. Ofteaz cu greu ca omul care ar vrea i n'ar vrea
— —
fac
i-a
între
frig.
ce face. Ii dete dreptate la toate,
masa
—
cum
s
cade omului care sade
se
altuia.
er aa de btrân i de apte ori una dup alta, i de triai apte viei depline, nu ai fi putut ajunge la un capt cu numratul sbârcelilor de pe faa ei... Ea se nscuse când nu er înc ce este, când lumea nu erâ lume, iar când se fcîi fat mare, stânta Vinere erâ atât de frumoas cât Dumnezeu zidi lumea cu oamenii, cu soarele, cu stelele, cu pasrile i cu fie cine se minuneze de frumuseile ei. florile, pentru ca apoi El ascult tcut i nu pierdu o vorb din gura ei se sjii în podul casei de dormi dus. A doua zi, pe când luceafrul boului se urca pe cer, el îi hrni calul cu jar. Zâna zorilor are ochi care vrjesc, i priviri care rpesc
Mama
de sbârcit,
pdurii (sau sfânta Vinerea)
c
de
te
nteai
s
— — — minile. — Du-te i Dumnezeu s «El
— zio
s
;
te
aduc
i
întreg
plec i se întinse pe cale». Acolo nu urma zilei noaptea, i nopii
cu vânt moale
i
rcoros, cu
soare
teafr, ftul
zioa...
ascuns
meu
:
erâ pururea
i lumina
pe
jumtate.
— —
Dup
dup
mult mers el a ajuns, erâ luna la rsrit aa de rului în mijlocul frunei. •
— —
Nu
Pe iarb rsreau
tot flori
de
o cale ca de trei asvârlite. cât erâ ochiul balau-
mare
flori,
iar
pe
flori
dormea
zâne de zâne. Voinicul nu erâ de
eri
de alalteri
;
erâ
om
pe sine.
259
POEZII POPULARE
—
c
tot primvar i Prea acolo ar fi stat lumea locului tineree. El cânta, ea îl asculta când cu dulce, când cu amar, când cu drag, când cu necaz.
— —
;
Calea e lung, lumea
e
rea...
S
te
de lume,
feri
s
nu-i
iei din cale.
—
O nfram
o poart,
— —
Nu
pânz nesdit,
de
cu
dinaintea vrjit. Cine
scap de
soart. merse mult i zri nourii
ara
din
vântului de-acas. Voi zmei [pornii, gonii, ajungei, prindei
—
nici
Zmeii fugir
—
s
fac
ce-o
—
din
goana
mic
Se Du-te
;
Când
s
;
astfel încât
fugea de noaptea se prelun-
în calea lui.
cai ai lui în
— — —
t'
;
Zioa trimise pe
zicând
''
i aducei sau ucidei!
dup Ft-Frumos ins Ft-Frumos
razele soarelui nu-1 ajungea
gea treptat
simi suflarea
lui,
i
soare una, i
sfântul
apte
zile
s s
pe Ft-Frumos, oboseasc trus-nou
caute se
voinicului.
a strin. fii
viteazul
cu
'n
picior aicea
se opri,
i
cu unul unde te trimit. se opri ca vad
s
toat lumea
fac.
'
Atât era de frumoas videau pe dânsa pstori. Voinic crescut pe aoa calului. Multe se petrec în lume, multe rele.
încât lupii
— —
— Aa
e lumea!...
chiar
i
— El i
pzeau turma când suci frâul
dintre
acolo e rea
i
toate
o
opri fugarul.
multe
bune,
unde o poart gân-
dul cel bun.
— Cu vorbe — Vremea —
— —
priceput afl cale i chip. erâ aproape er mâne-poimâne.
i iscusin omul
trecea, zioa
munii
;
Una bun i
A
cea din urm. pornit cu primejdia i s'a dus cu pedeapsa
lui
Dumnezeu.
Zioa nu-i lsa odihn i noaptea îl inea treaz. Minile muereti stoarce zr din piatr. Vicleul muerilor desbrac voiiiicii. Ce putere nu poate, poate dulceaa vorbelor, i ce nici asta nu poate, poate lacrmile mincinoase. Mult a inut pân la ruptul firului. Fost-am cale îndelungat i am grit cu suflare vânturilor, i am vorbit cu limba fearelor, i am cântat cu valurile de ap, iar acum cu graiu de om îi spun c... —^ El sri pe fereastr i peste fereastr, în cas, i în cas la mas, i la mas în frunte unde edea înpratul când erâ mire. Poi tu faci din brustur trandafir, i liliacul cânte cu glas frumos, i rodeasc pe iarba lupului ?
— —
— —
s
s
mr
s
260
V.
— Ru
AI.ECSANDIM
s
ai de el. gândul tu, dar parte morii i nu mai avea în el decât trei rsuflri. El începu a rsufl aburi de moarte. Privete, iubite, în paharul meu ca s-mi îndulceti vinul. Muierea în dreapta, sparge, drege, cuîn stânga, rtete, se sucete, desucete. fii. Eti de toate, numai aâ nu, precum ar trebui Singur i trist ca frunza acat de un painjen. Sora cea mai mare erâ atât de frumoas, încât dac-i vevinul e deai faa oglindit în faa vinului, i se prea cum iar sora cea mai mic atât erâ de mai tare i mai înfocat frumoas încât dac-i vedeai faa oglindit în faa vinului, i se vinul e mai dulce i mai moale. prea cum Rzboiu, suveic, urzeal, nsdeal, crâmpi. nu fceau colb copitele cailor. Veniâ aa de iute
— —
e
El era pe pragul
— — — —
d
d
s
— •
c
;
— — —
—
c
c
Nu
i-e portul ca lauda, nici
Dup
faa ca
mult vorb i îndelungat
vestea. sftuire, ei
apucar
prin
guduroaiele întunecoase a pdurei.
—
— —
Deodat,
ca din
puc,
sri o cprioar.
Nici trsnetul nu-1 putea trezi din somn. Iar când privi i vziî ce vede... se înfiora în
curmezi, cci baba avea gura ca grapa, cârlig
i prul
ochii
cruci
i
ca ceapa, nasul
pârlit.
— Erâ flos încât s c — Ca s nu-1 cuprind somnul crezi
erai
cu jratec de desupt. Atât de subirel
—
c
nici
a se
stat
de
vorb
cu
Sf. Petru.
culc pe un pat de
spini,
cu vârful limbei nu-1 puteai simi.
— Descurcându-i prul, i'a 'ncurcat atât de frumos er prul — morii. pr — A luat lumea de-alungul ca un om fr ar i fr cptâiu. — Dac nu m'asculi pe mine, apoi Dumnezeu cu — cosie floarea cânt, nou 'mprii ascult (Ileana ochii,
Ilenii.
I'a 'npletit
firul
în
tine.
In
'i
:
Cosinzeana).
— — de — — —
Mama
ciumii din marginea lumii. cioarele picioarele, vântul prul, orbii ochii,
Ce-i poart
te-ai
abtut pe
casa mea ? de prea
isbiâ valul în sus
c
cer.
Rmân
— — anul mnos. — Rumn —
la
vrea s'apuce luna din cu cuiul in inim. Vorba vorb aduce. chiam. «Tacu-m» N'ai grij Când e chidie pe copaci în ajunul Crciunului, are
Se
A
trit
:
m
s
fie
de rceala vântului i de cldura gândului. alb, a vzut zile bune.
via
1
CUPRINSUL Not
ediia «Minervei» Dedicaia, Mriei sale Doamnei Elena Scrisoarea Mriei sale Doamnei la
•
.
.
Pm V VIII
IX
Pag.
Sârb-Srac Doncil
67 72 74 77 79 83 87
Kira
Rada Badiul
Pag.
Ghemi
3
Vulcan Corbac
Poezia poporal
Cântece Btrâneti. Balade.
PllSi
Mioria
o
Nluca
'i
Cucul
i
9
Turturica
12 14 15 17 19
Balaurul Erculean Blestemul Inelul
i nframa
Pâunaul Codrilor i Luna
21
Soarele
oimul i
floarea fragului.
.
.
Brumrelul Ciuma Holera Bogatul Stejarul
i sracul i cornul
23 24 25 27 28 30
Cltorul
31
Fata de bireu din Muncel Românii de pe malurile Dunrii
32 33 34 35 35 38 40 46 49 55 62
Mândra
Muieruca
din
Braeu
....
Doica Salga
Mihu Copilul
Toma Alimo Român Grue Grozovanul ... Codreanul Vidra
'
.
.
91
Novac i Corbul
Legende.
93 97
Fata Cadiului Mogo Vornicul Bujor
100 102 104 106 107 109
Jianul
Tunsul
Drago Movila
tefan
lui
Bucel
Vod i
Cântecele
lui
oimul. ... tefan-Vod .
Bogdan
.
.
lordaki a Lupului
Mnstirea Argeului Radu Calomfirescu Oprianul .
.
135 138
.
.
141
Constantin Brâncovanul . Cântecul lui Mihai Viteazul Visul lui Tudor Vladimirescu Horia i Cloca •
.
.
Stelia
Fata Banului de
Haeg
112 113 117 122 128 131
Stefni-Vod
Magdu Mrgeril i
111
....
141
142 143 144 146
Doine. Vag.
Doina , Lunca ip, lunca sbiar .
.
.
.
.
.
.
151 151
Urâtul
252
Cântecul rzâului
152
262
CUPRINSUL
PafT-
Cântecul plugarului Cântecul Clugrului Nevasta Tâlharului Copila murind Florica Prutul Bobii
Lena Sora Contrabandierului Strinul Copila Puica blioar Dorul
....
Dragostele
Cucul Plângerea rii
Clreul
•
Fântâna cu doui brazi
.
.
....
Ciocoiul
Corbul Codrul Voinicul
Doin
voiniceasc
Alta Alta Alta Alta Alta Turturica
Spune mândro Burueana de Cucul
leac
Altul Trandafirul
Mormântul la
deal
Floricic 'n foi albastr Aolic, Daolic Fratele
...
rzne
Bolnavul
Desprirea
Sun
petricica 'n vale
Altul
Doin
olteneasc
Alta Alta Alta Alta
Olteanul
Mehedineanul Catana Dorul de
împrate, împrate Cucul
16()
Omul
161
Nevasta Nevasta bolnav
162 162 163 164 164 165 165 166 166 166 167 168 169 169
.171
Ciobanul Alba dela munte
Drum
153 154 154 155 155 156 156 158 158 159 160
ar
....
172 172 173 174 174 176 176 176 177 177 178 178 178 179
186 187 187 188 188 188 189 189 190
Altul Altul
Dorul Fata ardeleanc Dusu-s-au bdia
Mândra Lia
.'
Iubirile
btrân
Hâtrul Fratele
19(J
191
urât
Doin
•
.
haiduceasc
Alta Alta Alta
Haiducul rânit Voinicii Bucovii
Vrbiu chiopau
Florea
Lelea Viteaz Nu mai pot de ostenit
....
Intre Jiu
Cânt
cucul
Fratele
rsle
192 192 198 194 194 194 195 196 197 197 197 198 198 199 199 199
200
Cântecul orbului Surorile
201
Cântecul Miresii Fost-am pomi Frunz verde de
202 203 204
smochin
.
.
Hore. Ileana
Tia
Mo
btrân
Frunz Frunz Frunz
.... ....
verde de alun verde de piper verde de cpunc
179 180 180
Ungureanul Puiorul Rândunica
181
Ilenua dela Peâtra
182 182 182 183 184 184 185 186
Hor igneasc Barbu Baba i
fata
Leliele
Baba i moneagul Fugi în colo Floarea din pârleaz Busuiocul .
.
.
.
207 207 2C8 209 209 209 210 210 211 211
212 212 213 213 213 214 214 214
CUPRINSUL
2():}
PagIan
sui leleo
Femeea temut Sultana
Leli apte
dela munteni fete
Stncua Mrioara Domnica Nevasta care iubete Omule, boule Aoleo ce fuse asta ? Nevasta harnic Nevasta btut !
Rzbunarea
....
....
.
Este bine, nu e bine Aolic, dado, fa Zis-au badea
Arz-1 focul de brbat Leliico, draga
Trecui valea
puic
227 228 228 229 229 229 230
Hora Unirei Hora dela Mirceti
231 231
Alte hore
232 233 233
Bade
trandafir
Mi bdi, pr
....
mea
Insura-m'a Pe sub poale de pdure Fa leli rotili
,
.
Pentru mândra care-mi place
.
.
222 222 222 223 223 224 224 225 226 226 227
sucit
Poruncitu-mi-a mândra Trandafir cu dou flori
Rva
.... .... .
.
.
galbn
Pasre
Mierlit
Sftia
221 221
nevestei
Decât ruda i vecinul Dorule odorule T
215 215 216 216 217 217 218 218 219 219 220 220
Cântece. Nani-nani
Lado-Lado Uncropul Plugul Florile dalbe
Cântece din Basarabia
.
.
249
—
237 238 238 239 244 253
Adaos. Expresii din Poveti
.
257—260
UNIVERSITY OF TORONTO
LIBRARY
Acme Under
Library Cârd Pocket Pat. " Ref. Index File."
Made by LIBRARY
BUREAU
I
o
(O
II
co
XÂ Q
^.•:^^^
-^î^^::^
m
,*i:^
\^4 [^
'IW.
C^&c
co
