Sonet 130 (William Shakespeare) - repostare Text postat de Radu Stefanescu My mistress' eyes are nothing like the sun; Coral is far more red, than her lips red: If snow be white, why then her breasts are dun; If hairs be wires, black wires grow on her head. I have seen roses damasked, red and white, But no such roses see I in her cheeks; And in some perfumes is there more delight Than in the breath that from my mistress reeks. I love to hear her speak, yet well I know That music hath a far more pleasing sound: I grant I never saw a goddess go, My mistress, when she walks, treads on the ground: And yet by heaven, I think my love as rare, As any she belied with false compare.
Nu-i niciun soare-n ochii doamnei mele... De jar i-e buza - un cărbune stins. Cosiţa - sârmă, drept e, în inele, Iar sânii oacheşi, parcă înadins. În roz şi alb văzut-am roze, sute, Dar, vai, niciuna în obrajii ei; M-au desfătat odoruri mai plăcute Decât respiră dânsa de-obicei... E dulce glasu-i, totuşi o vioară Îmi pare că vorbeşte mai frumos, Şi n-am habar zeiţele cum zboară, Dar ei, cum văd, pământu-i de folos. Pe zei, poeţii mint! Atât mai zic: Ca ea, pe lumea asta nu-i nimic... Neculai Chirică: Nu-s ochii Doamnei mele rupţi din soare Nici roşul de pe buze nu-i mărgean; Omătu-i alb, dar sînu-i oacheş pare, Iar negrul păr sîrmos, ca de ţigan. Ştiu roşii, albe – roze de Damasc, Dar faţa ei nu are-aşa vopsele; Dintru-un parfum mai dulci zefiri se nasc Decît din tot parfumul Doamnei mele. Îmi place s-o ascult cînd îmi vorbeşte Dar de un cîntec mult mai mult mă-ncînt: Nu ştiu cum calcă zîna îngereşte, Dar Doamna mea păşeşte pe pămînt. Şi totuşi jur că n-are-asemănare n-are-asemănare Cu cele ce se cred rupte din soare!
Gheorghe Tomozei: Nu-s sori, ochii iubitei, nu scânteie roşia-i gură ca mărgeanu-n mări de-i albă neaua, sânul ei de ce e posomorât, şi-i noapte al ei păr? Ştiu, din Damasc, albe şi roşii roze cu care chipul nu-i e logodit, miresme ştiu, stârnind apoteoze străine de al Doamnei duh smerit. Îmi place s-o ascult deşi-i mai scumpă auzului, o muzică,-i ştiut, nu le-am văzut zeiţele cum umblă dar ea, mergând, păşeşte doar, pe lut. Şi totuşi, jur pe cer, făptura-i rară cu nimeni şi nimic nu se compară... Ion Frunzetti: Nu-s ochii dragei mele stropi de soare Şi roşul gurii ei nu-i de coral. De-i albă neaua, sînu-i oacheş pare Şi negrul păr i-e ca o sîrmă-n val. Ştiu roze albe, ştiu şi roze roşi, Dar nu-i socot obrajii trandafiri Şi-s bălsamuri mai dulci să le miroşi Decît e boarea întregei sale firi. Îmi place s-o aud, deşi plăcut Mai mult mi-e zvonul muzicilor parcă. Eu mers de zîna încă n-am văzut, Dar draga mea e clar că-n ţărnă calcă. Şi totuşi, eu o cred la fel de rară Cum spun şi cei ce mint cînd o compară. Cristian Vasiliu: Sub pleoape nu i se ascunde-un soare, Mărgeanul de pe buze i-a pălit, De-i albă neaua, sânul ei îmi pare Posomorât iar păru-i - de-antracit; Petala roze-i alb-trandafirie Şi fragedă, cum nu-i al ei obraz Şi mult mai multe-arome te îmbie Decât al respiraţiei talaz; Ador să o ascult ca-ntâia-oară, ca-ntâia-oară, Deşi dintr-ânsa nu răsare-un cânt Şi chiar de cred zeiţele că zboară, Iubita mea, ştiu, umblă pe pământ. Decât iubirea însă n-am să-i fac Un compliment doar pentru-a-i fi pe plac!
Doamne, fa din suferinta, Pod de aur, pod înalt, Fa din lacrima velinta Ca intr-un pat adânc si cald. Din lovirile nedrepte Faguri faca-se si vin. Din infrângeri, scari si trepte, Din caderi, urcus alpin. Din veninul pus in cana Fa miresme ce nu pier. Fa din fiecare rana o cadelnita spre cer; Si din fiece dezastru si crepuscul stins în piept, Doamne, fa lastun albastru si fa zâmbet întelept. Radu Gyr - Metanie
"In ziua in care m-am iubit cu adevarat" - poem scris de Charlie Chaplin
”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Si atunci, am putut să mă linistesc. Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Stimă de sine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că nelinistea si suferinta mea emotională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Autenticitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viată diferită si am început să înteleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Maturitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greseală să fortez o situatie sau o persoană, cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc, stiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiti si că nu este momentul … Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Respect. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situatii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, ratiunea mea numea asta egoism. Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Amor propriu. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber si am renuntat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place si în ritmul meu. Astăzi, stiu că aceasta se numește … Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înselat. Astăzi, am descoperit … Modestia. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viată. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Si aceasta se numeste … Plenitudine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că ratiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios. şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiesti cu adevărat.”
Râzând, Rişti să pari nebun. Plângând, Rişti să pari sentimental. Întinzând o mână cuiva, Rişti să te implici. Arătându-ţi sentimentele, Rişti să te arăţi pe tine însuţi. Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale, Rişti să pierzi... Iubind, Rişti să nu fii iubit la rândul tău. Trăind, Rişti sa mori... Sperând, Rişti să disperi, Încercând măcar, Rişti să dai greş... Dar dacă nu rişti nimic, Nu faci nimic, Nu ai nimic, Eşti nimic... (Rudyard Kipling)
"L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea putere dar El m-a facut slab ca eu sa invat simplitatea si smerenia. L-am rugat pe Dumnezeu, sa ma ajute sa fac fapte mari dar El m-a micsorat ptr ca eu sa fac fapte bune. L-am rugat pe Dumnezeu sa-mi dea bogatie
ca sa fiu fericit dar El m-a facut sarac ca eu sa fiu intelept. L-am rugat sa-mi dea toate lucrurile ca sa pot gusta viata dar El mi-a dat viata ca eu sa pot gusta toate lucrurile. nu am primit nimic din tot ce am cerut dar am primit tot ce a fost mai bun pentru mine, impotriva dorintelor mele au fost ascultate rugaciunile mele, sunt printre oameni un om binecuvantat. " Sf Ioan Gura de Aur
The brain is wider than the sky ------------------------
de Emily Dickinson [Emily_Dickinson ]
The brain is wider than the sky, For, put them side by side, The one the other will include With ease, and you beside. The brain is deeper than the sea, For, hold them, blue to blue, The one the other will absorb, As sponges, buckets do. The brain is just the weight of God, For, lift them, pound for pound, And they will differ, if they do, As syllable from sound.
Nu ştim ce-nalţi suntem poezie [ ]
Traducere în limba română de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin ------------------------de Emily Dickinson [Emily_Dickinson ]
2009-06-27 |
| Înscris în bibliotecă de Bot Eugen
Nu ştim ce-nalţi suntem, cât timp Nu ni se cere-a fi, Dar ştim că-n zbor plutit ajungem Cu fruntea în tăriiFiresc ar fi şi Eroismul Uşor să-l înţelegemDe nu ne-am micşora chiar noi Temându-ne-a fi Regi. Friends in lyrics: Versuri Letras Lyrics Pablo Neruda – Sonet XVII Nu te iubesc ca si cum ai fi un trandafir sărat, sau topaz, sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite. Te iubesc cu certitudinea ca lucrurile intunecate sunt menite între umbră şi suflet, in secret sa fie iubite. Te iubesc ca planta care nu înfloreşte niciodată dar păstrează în ea lumina florilor ascunse. Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum rasarit din pământ şi trăind în întuneric, în trupul meu. Te iubesc fără să ştiu cum sau când, sau de unde Te iubesc în mod direct, fără complexe sau mândrie; Asa ca te iubesc pentru că nu stiu alta cale Decat aceasta: unde eu nu exist, nici tu , atât de apropiati, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea, atât de apropiati, încât ochii tai se inchid ca si cum eu as adormi.
I do not love you as if you were salt-rose, or topaz, or the arrow of carnations the fire shoots off. I love you as certain dark things are to be loved, in secret, between the shadow and the soul. I love you as the plant that never blooms but carries in itself the light of hidden flowers; thanks to your love a certain solid fragrance, risen from the earth, lives darkly in my body. I love you without knowing how, or when, or from where. I love you straightforwardly, without complexities or pride; so I love you because I know no other way than this: where I does not exist, nor you, so close that your hand on my chest is my hand, so close that your eyes close as I fall asleep.
Radu Gyr – Îndemn la luptă Înfrânt nu ești atunci când sângeri Și nici când ochii-n lacrimi ți-s, Cele mai crâncene înfrângeri Sunt renunțările la vis. M Sorescu- Ceva ca rugaciunea Ca nu dorm cand dorm Nu stiu ce am, Ca nu sunt treaz, Cand stau de veghe. Nu stiu ce am, Ca nu ajung nicaieri, Cand merg. Nu stiu ce am, Ca stand pe loc Sunt, hat , departe. Doamne, din ce fel de huma M-ai luat in palmele tale calde Si cu ce fel de saliva Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?
Nu stiu ce am,
De nu stiu ce am Ca exist, Nu stiu ce am Ca nu mai am nimic, Decat pe tine.
catren Când mâna-mi lunecă pe trupul tău Tresaltă-n orice loc o hulubiţă, De parcă... din lut ai fi iubito faurită Pentru aceste mâini de bun olar. catren de Pablo Neruda
Sonetul XVII Nu te iubesc chiar dacă tu ai fi un trandafir sărat, sau topaz, sau o sageată de garoafe pe care focul o trimite. Te iubesc cu o certitudine întunecată căci lucrurile sunt create să fie iubite, în secret, între umbră şi suflet. Te iubesc ca planta care niciodată nu înfloreşte care păstrează în sine lumina florilor ascunse. Mulţumesc iubirii tale, solid şi cert parfum ce răsare din pământ şi trăieşte în întuneric, în sufletul meu. Te iubesc fără să ştiu cum şi când, sau poate unde Te iubesc în mod direct, fără să retrogradez, fără complexe sau mândrie; Deci te iubesc pentru că ştiu, că aceasta e singura cale: Unde eu nu exist, nici tu, atât de aproape, încât mâna ta pe pieptul meu este mâna mea, atât de aproape, încât ochii tăi închişi mă adorm pe mine.
sonet de Pablo Neruda
Poemul 1 (Trup de femeie) Trup de femeie, coline albe, coapse albe, eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere. Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului. Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine, şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare. Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă, ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea. Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc! Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm. Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă! Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină! Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el. Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare. Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge, şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm. poezie de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
nscripţie Te uiţi la mâinile mele sunt slabe - zici - precum florile te uiţi la gura mea prea mică pentru a spune: lume - mai bine să ne legănăm pe tulpina clipei să bem vânt şi să ne uităm cum ne spun ochii mirosul ofilirii e cel mai minunat iar forma ruinelor linişteşte în mine există o flacără care gândeşte şi vânt pentru incendii şi pânze nerăbdătoare-mi sunt mâinile
pot modela din aer capul prietenului repet un vers pe care aş vrea să-l traduc în sanscrită pe piramidă când vor seca izvoarele stelelor noi vom lumina prin noapte vom mişca atmosfera când va împietri vântul. poezie
de Zbigniew Herbert din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulesc
N-aş fi putut!... Autor: Marcel Iureş | Album: Necunoscut | Tematica: Diverse Resursa adaugata de Melody in 10/09/2009 12345678910 0/10 X
N-aş fi putut să înţeleg niciodată ce e cântecul dacă nu Ţi-aş fi cântat Ţie , Doamne. N-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce e plânsul Dacă nu aş fi plâns pentru cauza Ta, Doamne! N-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce e Iubirea, Dacă nu m-ai fi iubit, Tu, Doamne! Şi n-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce-nseamnă mângâiere Dacă nu m-ai fi mângâiat , Tu, Doamne! Acum e de nespus bucuria mea, Pentru că le înţeleg pe toate! Nu pot însă să-nţeleg De ce mă iubeşti aşa de mult?!...
Mulţumesc, Doamne!
Daca vrei sa fii rege – benone burtescu, recitata de marcel iures
“Ca sa fii rege peste animale, nu-i cine stie cat. Trebuie doar sa fii mai puternic decat ele. Siatat.
Ca sa fii rege peste pasari este putin mai greu. Dar frumos. Trebuie sa zbori mereu mai inalt decat ele si niciodata mai jos.
Ca sa fii rege peste flori trebuie sa suporti la hotare maracinii si spinii si mai ales, trebuie sa inmiresmezi catre lume mai mult decat crinii.
Ca sa fii rege peste instelare trebuie sa te asezi printre luceferi – calator spre Orion si, reprivindu-te de jos, sa fii mai luminos decat oricare. Si fara truda.
Ca sa fii rege peste ape si vant trebuie sa inveti osanale ca ingerii si sa le aduci pe pamint alinare pentru lacrima corbilor din Valea Plangerii.
Ca sa fii rege peste oameni este mai greu decat toate altceva. Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei, invatindu-i ce inseamna a iubi, a ierta… Dar, cel mai minunat, este sa poti fi rege peste tine insuti, atunci cand alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plansul tau.
Si sa incheiem intelept si frumos. Si, mai ales, cum se cuvine. Incoronarea ta o face Hristos cind mergi pe drumul dinspre rau spre bine. In clipa aceea, Vesnicia te cumpaneste.
Daca vrei sa fii rege, alege binele! Hei! Grabeste-te!” ABSENTA – pablo neruda
Abia te-am parasit si umbli în mine, cristalina sau tremurând, nelinistita ranita de mine însumi sau coplesita de dragoste, ca atunci când ochii tai se închid peste harul vietii pe care ti-l darui fara încetare. Dragostea mea, ne-am întâlnit însetosati si ne-am baut toata apa
Versuri: Adrian Paunescu 1. Iubita mea, ti-am cumparat un munte Am fost la targ, dar nu l-am luat pe bani 2xAre paduri si rauri si o punte In varsta de un milion de ani
R: Din marele bazar cu amanunte Platind cu viata tot ce scump era 2xIubita mea, ti-am cuparat un munte Pacat ca n-o sa-ncapa-n lumea ta 2. Ti l-am adus in brate pan' la poarta E minunat si piatra lui e grea Comertul ambulant cu munti se poarta Dar unde ai sa-l pui, iubita mea 3. Ce munte colosal, un munte straniu Cu porci mistreti ce canta-n coruri jir Iar in adancuri sunt straturi de uraniu Si-am dat putin pe el, un chilipir 4. Si m-am certat cu fel de fel de lume Caci toti voiau sa-l ia sa-l dea la nunti I-am injurat de fapte si de nume Nu stiu de ce toti oamenii vor munti 5. Iubita mea, gateste marea vale In care sa-l aduc si sa-l rastorn S-apoi la nunta regasirii tale Sa cant ca vanator al lui din corn 6. Iubita mea, ti-am cumparat un munte Sa faci cu el ce-oi stii si ce vei vrea Eu ma retrag in pesteri muribunde Caci am uitat sa-ti mai soptesc ceva: Am dat pe acest munte viata mea
Luceafarul- o ora de iubire
- "De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preţ, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor eşti de vieţi Şi dătător de moarte;
Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos, Doamne,-am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos... Şi din repaos m-am născut. Mi-e sete de repaos." - "Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne şi minuni Care n-au chip şi nume; Tu vrei un om să te socoţi, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toţi, S-ar naşte iarăşi oameni. Ei numai doar durează-n vânt Deşerte idealuri Când valuri află un mormânt, Răsar în urmă valuri; Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Şi nu cunoaştem moarte. Din sânul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare; Părând pe veci a răsări, Din urmă moartea-l paşte, Căci toţi se nasc spre a muri Şi mor spre a se naşte. Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvântul meu de-ntâi Să-ţi dau înţelepciune? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cântare Să se ia munţii cu păduri Şi insulele-n mare?
Vrei poate-n faptă să arăţi Dreptate şi tărie? Ţi-aş da pământul în bucăţi Să-l faci împărăţie. Îţi dau catarg lângă catarg, Oştiri spre a străbate Pământu-n lung şi marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Şi pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Şi vezi ce te aşteaptă."
Versuri Daca ochii tai 1. Am presarat in jurul tau culori Ca un copil, o joaca nesfarsita Am regasit in ea un zambet cald Mi-am reamintit de-o vraja mult dorita Si n-ai sa stii ca ochii ti-au zambit Ca o petala in roua zorilor Da-mi mana ta usor si-ai sa revii Prietenie, crezi in vraja viselor R: Daca ochii tai vreodata vor mai plange Daca pasii azi ti se intorc din drum Aminteste-ti tu, prietene, si spune-mi Un inceput nu e, nu-i un sfarsit de drum 2. Si n-ai sa stii ca ochii ti-au zambit Ca o petala in roua zorilor Da-mi mana ta usor si-ai sa revii Prietenie, crezi in vraja viselor Sonetul 116 al lui Shakespeare "Let me not to the marriage of true minds Admit impediments. Love is not love Which alters when it alteration finds, Or bends with the remover to remove: O no! it is an ever-fixed mark That looks on tempests and is never shaken;
It is the star to every wandering bark, Whose worth's unknown, although his height be taken. Love's not Time's fool, though rosy lips and cheeks Within his bending sickle's compass come: Love alters not with his brief hours and weeks, But bears it out even to the edge of doom. If this be error and upon me proved, I never writ, nor no man ever loved."
Şi în limba română: "Unirea sufletelor mari nu are Hotar, iubirea nu-i iubire dacă Se schimbă cînd întâmpină schimbare Sau când se pleacă celui care pleacă. O, nu ! Iubirea-i far aprins oricând, Furtunile şi bezna să le-nfrunte ; Stea navelor ce rătăcesc, purtând Comori ce nu se ştiu sub-nalta punte. Ea nu-i nebunul timpului, chiar dacă Obraji şi buze roşii-i cad sub coasă. Prin vreme trece fără ca să treacă, Oricât i-ar fi ursita de tăioasă. De nu-i aşa şi totu-i născocire, Nicicând n-am scris, nicicând n-a fost iubire!"
Traducere Neculai Chirică Şi în altă traducere (încă nu am reuşit să aflu dacă e vorba de Tomozei sau de Frunzetti): "Nu cred în piedici puse de noroc Unirii sufletelor mari. Iubirea Iubire nu-i când face silei loc, Trădării răspunzând cu părăsirea. Nu, ea e veşnic semn şi far străjer Ce-ntâmpină furtuna si nu cade. E steaua fiecărui corăbier, Al cărei preţ nu-i măsurat în grade.
Iubirea nu-i paiaţa vremii, chiar De intră sub compasul coasei sale. N-o schimbă ani, şi n-o clintesc măcar Tăişurile clipelor fatale. De spun minciuni, şi pot fi dovedit. N-am scris nimic, şi nimeni n-a iubit!"
Sunt tânăr, Doamnă poezie [ ]
------------------------de Mircea Dinescu [Mircea_Dinescu ]
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, cum aş putea întoarce copilul care-am fost când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge. Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru, dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul nu m-aş încape în pielea mea de tigru. Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă, să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă. Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii, această putrezire mă-mbată ca un vin căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii. Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara! Intr-o nu stiu care seara Intr-o nu stiu care vara Intr-un nu stiu care sat
Sub un nu stiu care pat... I: Mititel cat un cercel Sta pitit un soricel Tremurand bietul de el Fiindca-aflase dintr-o carte Fiindca-aflase dintr-o carte.. Refren:.. II: Nici prea mare, dar nici mica Sta pitita o pisica Tremurand si ea de frica Fiindca-aflase dintr-o carte Fiindca-aflase dintr-o carte... Refren:.. III: Terminand de ros un os Sade-un caine zdrenturos Tremurand si el fricos Fiind-ca aflase dintr-o carte Fiind-ca aflase dintr-o carte Refren:.. IV: Fara vreun dinte ros Sade-un lup foarte nervos Tremurand si el vartos Fiind-ca aflase dintr-o carte Fiind-ca aflase dintr-o carte Refren:.. V: Cu piedica pustii trasa Sade o vanatoreasa Temurand cu tot cu casa Fiind-ca aflase dintr-o carte Fiind-ca aflase dintr-o carte Refren:..
VI: Mititel cat un cercel Sta pitit un sorïcel Had I the heavens' embroidered cloths, Inwrought with golden and silver light, The blue and the dim and the dark cloths Of night and light and the half light, I would spread the cloths under your feet: But I, being poor, have only my dreams; I have spread my dreams under your feet; Tread softly because you tread on my dreams.
Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur
Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur, Ţesut din aur şi argint şi umbre, Tivit cu soare, noapte şi azur, Şi cu paing de raze şi penumbre, Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern, Dar sunt sărac - şi nu am decât vise! Să calci uşor când visele se cern, Căci calci pe vise - şi pot fi ucise!
faci din luminita far din lanterna felinar din scanteie lumanare si din stele stropi de soare ce miracol sa te am faci din zgomot melodie din secunde vesnicie din zambet faci balsam ce miracol sa te am faci din luminita far din lanterna felinar din scanteie lumanare si din stele stropi de soare
faci din zgomot melodie din secunde vesnicie din zambet faci balsam ce mïracol sa te am Spre mine-Lea Goldberg(1911-1970) "Anii mi-au fardat chipul in amintirea dragostei, mi-au impodobit parul,incet,cu fire de-argint, pana ce am devenit foarte frumoasa. In ochii mei se oglindesc iar peisaje multe, drumurile strabatute candva mi-au netezit pasii frumosii,truditii. Acuma cand ma revezi, de-abia mai poti zari acel ieri al meu. acum singura merg inspre mine, cu chipul pe care l-ai vrut, cand mergeam catre tine,odata."
Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut... « : 16 Ianuarie, 2006, 06:04:06 pm »
Una dintre poeziile care mie mi-au placut in mod deosebit a fost aceasta si "Stante pentru Augusta" care pentru mine are o conotatie deosebita...sufleteasca si...am sa las pe altcineva sa o noteze in acest topic... Insa sunt foarte multe poezii care mi-au placut, care m-au marcat...si bineinteles ca nu o sa pot sa le scriu toate aici..., dar astept si poeziile voastre Iubeste-mi mainile - Elena Farago Iubeste-mi mainile Si ochii Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna, In care n-au putut sa-ti dea Atat cat ar fi vrut, Atat cat poate doru-ti le cerea In dragostea, In indoiala, In deznadejdea unei clipe... Iubeste-mi mainile Si ochii Si iarta-le nevruta vina Ca prea tarziu venira-n cale-ti Si prea curand se duc de tot... Dezleaga-mi sufletul de vina Ca in curand n-am sa-ti mai pot Aduce-n maini Si-n ochi Durutul, Tarziul zambet de lumina... Iubeste-mi mainile Si ochii, Si iarta-le daca durerea Ca ti-au plecat Va fi mai mare Decat norocul c-au venit. Iubeste-mi mainile Si ochii Si iarta-le ca n-au puterea Din moartea lor Sa-ti creasca vietii Nestinsul zambet de zenit... cantecul de dragoste al zoofilului de Ion Nimerencu a o a o aoleu vreau sa zbor prin parul tau calarind o bicicleta oarba si analfabeta sau plutind pe-o caramida sa las dragostea gravida in vagonul unui tren s-o dresez sa-mi zica ben
ce te-as barbieri de ganduri draga mea, pe-un pat de scanduri ce ti-as soarbe ochii multi ochi bruneti si ochi desculti cu o pofta galopanta,
draga mea de... elefanta
Murind zeii isi lasa ( Lucian Blaga) Murind zeii isi lasa in urma lor templele, precum melcii casuliile goale.
Pentru mii de ani, pentru vremi fara capat ei si le lasa, spre mangaierea varstei de azi si de-apoi. Dar nici un vestigiu al erei de aur, oricare-ar fi chipul lui, nu-nvinge tristetea noastra in fata timpului.
Înapoierea cheii - Nichita Stănescu
Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine. Tristeţea, ea, nu este gând ea lucru este. Mănânc-o, dacă ai cu cine!
Durerea vieţii e un lucru, nu contemplarea lui. Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine.
Ne ratacim printe senzatii si dorinti ne cautam Cu ochi deschisi, cu maini fierbinti ne pierdem iar, dar ne aflam la fel mereu Si nu mai stim daca esti tu sau daca-s eu... Si ploua cald, si ploua-ncet, tu ma astepti si eu te-astept. Si ploua rar si ploua alb, ne regasim in celalalt, Si-ti simt in mine parfumul dulce-amar. Si seara ne gaseste iar, un singur suflet Iti spun ceva, tu imi soptesti si da si nu, Te strang la piept, tu ma atingi, ma strangi si tu, ne pierdem iar, Dar ne aflam la fel mereu si nu mai stim daca esti tu sau daca-s eu... Versuri Florin Piersic - Si ploua... de pe http://www.versuri.ro Scrisoare de bun ramas de George Tarnea Iubito, cata lume intre noi Numaratori de ploi din doi in doi Si dintr-un ochi de dor necunoscut, Cate zapezi pe buze ne-au crescut... Asculta-ma si lasa-ma sa strig Mi-e frica de-ntuneric si de frig Si nu mai vreau sa stiu pana la sfarsit Cine-a iubit frumos, cine-a gresit Cine-a facut spre noapte primul pas Cine-a plecat din joc, cine-a ramas Cine si-a smuls peretii rand pe rand Cine s-antors mereu cu ziua-n gand cine a pierdut si cine a castigat De toate inlantuit sau dezlegat Cine-a crezut mai mult in celalalt Sub cerul prea strain si prea inalt Cand am sa uit cum suna glasul tau, Decat tacerea, ce-mi va fi mai rau Si cum sa pot sub stele innopta Cand nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi in doi Iubito, cata lume intre noi. Lucian Blaga Lumina
* LUMINA Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi, din lumina aceea-nsetată adânc de viată? Nimicul zăcea-n agonie, când singur plutea-n întuneric şi dat-a un semn Nepătrunsul: "Să fie lumină!" O mare si-un vifor nebun de lumină făcutu-s-a-n clipă: o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi, o sete de lume si soare. Dar unde-a pierit orbitoarea lumină de-atunci -- cine ştie? Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd -- minunato, e poate că ultimul strop din lumina creată în ziua dintâi. [1919) Si ploua cald, si ploua-ncet, tu ma astepti si eu te-astept. Si ploua rar si ploua alb, ne regasim in celalalt, Si-ti simt in mine parfumul dulce-amar. Si seara ne gaseste iar, un singur suflet Si ploua cald, si ploua-ncet, tu ma astepti si eu te-astept. Si ploua rar si ploua alb, ne regasim in celalalt, Si-ti simt in mine parfumul dulce-amar. Si seara ne gaseste iar, un singur suflet Cad picaturi din cer, ne bat in geam si-apoi noaptea ne patrunde-n casa si ploua si-n noï...
Latino lasciv
Trece timpul, trece timpul, iubirea mea. El nici nu stie ca sa faca altceva. Si il laud din cand in cand sa ma pun bine cu el Ca sa-mi lase cat mai mult timp sa te iubesc. Si-mi place noaptea sa fiu cu tine, sub ploi... Imi place noaptea, dansand lasciv noi amandoi. Imi place toamna cand ploua peste viata mea, Imi place noaptea atunci cand ploua peste noi. Treci prin viata cu un aer mai detasat, Dar cu sperante si cu visuri si imbracat Pentru ca eu, la randul meu, sa-ti las impresia, draga mea, Ca pot fi chiar si fericit, oare-i asa? Oare-i asa? Versuri Florin Piersic - Latino lasciv de pe http://www.versuri.ro Si-mi place noaptea sa fiu cu tine, sub ploi... Imi place noaptea, dansand lasciv noi amandoi. Imi place toamna cand ploua peste viata mea, Imi place noaptea atunci cand ploua peste noi. Si-mi place noaptea sa fiu cu tine, sub ploi... Imi place noaptea, dansand lasciv noi amandoi. Imi place toamna cand ploua peste viata mea, Imi place noaptea atunci cand ploua peste noi. Imi place noaptea atunci cand ploua peste noi. Peste noi, peste noï...
Versuri "Florin Piersic - Pe cararile vietii" Po povesti inca o viata de cate-n lume am vazut, despre iubire si despre oameni pe care-n drum iam cunoscut... Am incercat de toate-n viata, cu doua maini am luat si-am dat, Cunosc speranta si disperarea, am fost ranit si am iertat.. Am colindat pe cararile vietii cu pasul rar sau mai grabit Si am strans vise si am strans ganduri si inca nu am obosit... Am invatat din greselile mele, insa si de taceri si de minciuni m-am lovit, Dar trecand peste ele, si cu bune si rele, Am aflat rostu´ vietii si-am trait, si-am iubit... Am intalnit femei frumoase ce mi-au dat tot ce-aveau mai bun,
Le-am strans in brate, le-am strans in sflet, Si le-am iubit ca un nebun... Dar stiu cum suna si tacerea, ii stiu si cantecul amar Versuri Florin Piersic - Pe cararile vietii de pe http://www.versuri.ro Si cum te-alina daca ti-l canta pe strunea lui un lauttar... Am colindat pe cararile vietii cu pasul rar sau mai grabit Si am strans vise si am strans ganduri si inca nu am obosit... Am invatat din greselile mele, insa si de taceri si de minciuni m-am lovit, Dar trecand peste ele, si cu bune si rele, Am aflat rostu´ vietii si-am trait, si-am iubit... Am colindat pe cararile vietii cu pasul rar sau mai grabit Si am strans vise si am strans ganduri si inca nu am obosit... Am invatat din greselile mele, insa si de taceri si de minciuni m-am lovit, Dar trecand peste ele, si cu bune si rele, Am aflat rostu´ vietii si-am trait, si-am iubit... Si-am iubït...Mai multe informatii despre Florin Piersic g Versuri "Florin Piersic - O poveste de o zi"
Am batut cale lunga si de drum obosit, M-am oprit ca sa beau o cafea. Intr-un colt din local, de amintiri prafuit, Un vals lent, gramofonul canta. M-ai vazut, ne-am privit ochi in ochi amandoi, Si-am dansat povestind despre noi... O poveste de-o zi, stii si tu, si eu stiu: Pentru noi e putin prea tarziu. Zi-mi tot ce vrei sa imi spui si ca n-as vrea sa te pierd, Te mai privesc o secunda si plec... Tu ai vise 1000, catre care alergi, Eu am multe, prea multe amintiri. Nu ne spunem pe nume, suntem doi calatori; Versuri Florin Piersic - O poveste de o zi de pe http://www.versuri.ro Ne citim sufletul din priviri. Nu avem inceput ca sa n-avem sfarsit, Am fost sinceri si nu ne-am mintit.
O poveste de-o zi, stii si tu, si eu stiu: Pentru noi e putin prea tarziu. Zi-mi tot ce vrei sa imi spui si ca n-as vrea sa te pierd, Te mai privesc o secunda si plec... O poveste de-o zi, stii si tu, si eu stiu: Pentru noi e putin prea tarziu. Zi-mi tot ce vrei sa imi spui si ca n-as vrea sa te pierd, Te mai privesc o secunda si plec... Sï plec. Plec...
PABLO NERUDA - de Ingrid la: 19/11/2003 10:54:55 Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul Daca va fi sa plangi, plange de bucurie Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale Daca va fi sa furi, fura o sarutare Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in fiecare zi...
