Universul comic al lui I.L.Caragiale

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Universul comic al lui I.L.Caragiale

MOTTO:

“Poporul român are un mod de găndire deosebit al lui, o comoară nepreţuită de filozofie, morală de umor şi de poezie- cu atât mai originală auţie cu căt este un amestec de moşte mo ştenir nirii şi de dob dobând ândiri iri antice antice,, greceş greceşti, ti, slae, slae, orient orientale ale şi altele altele,, pecetl pecetluit uitee toate toate cu netăgăduita lui nobilă peceţie romanică, latină, care-l arată bun şi netăgăduit stăpân al lor! "in această stăpânire seculară a lui rezultă şi putera nebănuită de asimilare a acestui popor, ce #ncă d-abia pe departe #ncepe a-şi simţi importanţa lui #n lumea europeană!$ %on &uca 'aragiale

%(T)O"*'+)+ +poca marilor clasici

ără o delimitare rigidă, lipsită de releanţă pentru istoria literaturii, epoca marilor clasici cuprinde câtea decenii #n care s-au format şi au creat cei patru scriitori de ecepţie, Mi.a Mi.aii +min +mines escu cu,, %on %on 'rea 'reang ngă, ă, %oan %oan /la /laic icii şi %on %on &uca &uca 'ara 'aragi gial ale, e, peri perioa oadă dă #nti #ntins nsăă aproimati de la 0102 până #n primul deceniu al secolului al 33- lea! Termenul de mari clasici, folosit de ma4oritate istoriilor literare, este o sintagmă precis delimitată din punct de edere istoric şi ca aloare artistică, cu un conţinut clar, diferit de noţiunile de clasic şi clasicism, #n sensul de curent artistic, sau, #n cel mai bun caz, apropiat de ele prin inducţie şi contaminare, prin cultul alorii unor opere constituite #n modele cu #nsuşiri artistice uniersal recunoscute! recunoscute! +poca marilor clasici reprezintă etapa de maturitate deplină a literaturii române, una dintre cele mai strălucite din #ntreaga noastră cultură naţională!Terenul pregătit #ndelung şi cu eforturi uneori dramatice a făcut posibilă apariţia după 0152 a patru scriitori de ecepţie, care

Pagina 1 din 45


prin aloarea creaţiei şi prin repercursiunile asupra #ntregii mişcări literare ulterioare şi-au depăşit epoca şi au deenit repere de aloare şi de conştiinţă artistică pentru generaţiile care au urmat! 'onstituirea unei epoci unitare, definită mai mult aloric, decât istoric, a fost posibilă prin spiritul genial de sinteză al celor patru scriitori, aparţinând acestei generaţii, care au alorificat cu atenţie şi pioşenie eforturile unor generaţii

precedente şi, #n special, ale scriitorilor care au urmat fluului )eoluţiei de la 0161, 7!8lecsandri, (!ilimon, 8l!Odobescu şi 9!P!aşdeu! Marii clasici au #ntrerupt momentul de stagnare a literaturii române şi de imitaţie serilă a unor creaţii literare europene, de multe ori submediocre, au rupt ritmul lent de dezoltare a genurilor artistice şi au impus definiti structura literaturii naţionale şi eoluţia ei ulterioară, au stabilit locul acesteia #n asamblul ieţii artistice, #n funcţie de aloarea estetică şi au aruncat la ar.ia literaturii puzderia de scriitori de a doua c.iar de a treia mână! Mari Mariii clas clasic icii au cupr cuprin inss #n crea creaţi ţiaa lor lor toat toatee genu genuril rilee lite litera rare re,, poez poezie ie,, proz prozăă şi dramat dramaturg urgie ie şi au impus impus o direc direcţie ţie nou nouăă #n cultu cultură, ră, carac caracter teriza izată tă prin prin spiritu spiritull critic critic şi sentimentul alorii! 'a oameni ai remii lor, ei au acumulat eperienţa genera generaţiilor ţiilor care au trudit de secole pentru edificarea culturii naţionale şi au trasat tr asat printr-o intuiţie şi un talent genial, direcţiile şi structura estetică a unei literaturi sincronizată ca aloare cu marile literaturi europene! iecare dintre marii clasici a realizat opere de referinţă #n genuri şi structuri diferite! 8stfel, +minescu a fost un romantic care a aşezat la baza creaţiei poetice o gândire filozofică profundă, eliberând-o de mărginirea eenimentelor contemporane; contemporane; %!&!'aragiale a folosit #n comedii unele elemente clasice, #n special, #n ar.itectura persona4elor, iar #n proză a #ncercat să surprindă, dincolo de realitatea eterioară, uniersul sufletesc al persona4elor! O personalit personalitate ate distinctă s-a doedit a fi şi %on 'reangă, 'reangă, care a folosit folosit #nţelepciunea #nţelepciunea poporului nostru pentru pentru a imprima creaţiei o proiecţie proiecţie eocatiă modernă modernă cu a4utorul căreia căreia să sondeze nu numai #n uniersul copilăriei, ci #n istoria apropiată şi mai depărtată a satului românesc! %oan %oan /laic /laici,i, primu primull proza prozator tor din seria seria scriit scriitoril orilor or ardele ardeleni, ni, a adus adus #n opera opera sa elemente elementele le unui realism psi.ologic psi.ologic şi tendinţa tendinţa de nuanţare nuanţare a eistenţe eistenţeii eroilor eroilor #n funcţie funcţie de iaţa lor sufletească! sufletească!

Pagina 2 din 45


prin aloarea creaţiei şi prin repercursiunile asupra #ntregii mişcări literare ulterioare şi-au depăşit epoca şi au deenit repere de aloare şi de conştiinţă artistică pentru generaţiile care au urmat! 'onstituirea unei epoci unitare, definită mai mult aloric, decât istoric, a fost posibilă prin spiritul genial de sinteză al celor patru scriitori, aparţinând acestei generaţii, care au alorificat cu atenţie şi pioşenie eforturile unor generaţii

precedente şi, #n special, ale scriitorilor care au urmat fluului )eoluţiei de la 0161, 7!8lecsandri, (!ilimon, 8l!Odobescu şi 9!P!aşdeu! Marii clasici au #ntrerupt momentul de stagnare a literaturii române şi de imitaţie serilă a unor creaţii literare europene, de multe ori submediocre, au rupt ritmul lent de dezoltare a genurilor artistice şi au impus definiti structura literaturii naţionale şi eoluţia ei ulterioară, au stabilit locul acesteia #n asamblul ieţii artistice, #n funcţie de aloarea estetică şi au aruncat la ar.ia literaturii puzderia de scriitori de a doua c.iar de a treia mână! Mari Mariii clas clasic icii au cupr cuprin inss #n crea creaţi ţiaa lor lor toat toatee genu genuril rilee lite litera rare re,, poez poezie ie,, proz prozăă şi dramat dramaturg urgie ie şi au impus impus o direc direcţie ţie nou nouăă #n cultu cultură, ră, carac caracter teriza izată tă prin prin spiritu spiritull critic critic şi sentimentul alorii! 'a oameni ai remii lor, ei au acumulat eperienţa genera generaţiilor ţiilor care au trudit de secole pentru edificarea culturii naţionale şi au trasat tr asat printr-o intuiţie şi un talent genial, direcţiile şi structura estetică a unei literaturi sincronizată ca aloare cu marile literaturi europene! iecare dintre marii clasici a realizat opere de referinţă #n genuri şi structuri diferite! 8stfel, +minescu a fost un romantic care a aşezat la baza creaţiei poetice o gândire filozofică profundă, eliberând-o de mărginirea eenimentelor contemporane; contemporane; %!&!'aragiale a folosit #n comedii unele elemente clasice, #n special, #n ar.itectura persona4elor, iar #n proză a #ncercat să surprindă, dincolo de realitatea eterioară, uniersul sufletesc al persona4elor! O personalit personalitate ate distinctă s-a doedit a fi şi %on 'reangă, 'reangă, care a folosit folosit #nţelepciunea #nţelepciunea poporului nostru pentru pentru a imprima creaţiei o proiecţie proiecţie eocatiă modernă modernă cu a4utorul căreia căreia să sondeze nu numai #n uniersul copilăriei, ci #n istoria apropiată şi mai depărtată a satului românesc! %oan %oan /laic /laici,i, primu primull proza prozator tor din seria seria scriit scriitoril orilor or ardele ardeleni, ni, a adus adus #n opera opera sa elemente elementele le unui realism psi.ologic psi.ologic şi tendinţa tendinţa de nuanţare nuanţare a eistenţe eistenţeii eroilor eroilor #n funcţie funcţie de iaţa lor sufletească! sufletească!

Pagina 2 din 45


Odată cu +minescu, 'reangă, 'aragiale şi /laici, literatura română intră #ntr-o fază nouă a autonomiei şi a sueranităţii estetice, fără a renunţa sau a minimaiza marile probleme sociale şi economice a secolului 33-lea! /criitori reprezentatii pentru reperele iitoare ale literaturii române, marii clasici au răspuns unui destin care se cerea #mplinit, punând bazele moderne poezei
'8P%TO&*& 0 0!7%8>8 ?% 8'T%7%T8T+8 &%T+)8)@ 8 &*% %O( &*'8 '8)8A%8&+

%on &uca &uca 'arag 'aragial iale, e,
Pagina  din 45


transilănean 9asil "răgoşescu căruia scriitorul #i păstrează o bună amintire #ntrucât prieşte #nsuşirea gramaticii gramaticii şi a regulelor regulelor ortografiei române! "ebutu "ebutull litera literar, r, iitor iitorul ul drama dramatur turgg şi l-a făcut făcut la D0 de ani<01 ani<015B= 5B=,, #ncepâ #ncepând nd să colaboreze la reista umoristică 'laponul şi 'alendarul claponului, sub pseudonimul 'ar sau Pelicar! Gn anii 015F-0155, este corector la ziarul *nirea "emocratică, iar prin mai, iunie scoate o publicaţie umoristică 'laponul redactată numai de el deşi #ntr-o profesie de credinţă, nesemnată, #şi anunţa #n deriziune cititorii că #n redacţie ar lucra BE de oameni! Perseerând #n decembrie 0155 alcătuia 'alendarul 'laponului, unde alături de compuneri inedite ca /motocea şi 'otocea, 'aragiale #şi propunea desigur să nu lase a cădea #n totala uitare un număr de spirituale gogoşi ca de eemplu cele din 'laponul, reeditându-le #n: &eonica 'iupicescu, )espectul "atorit 8utorităţii, 'ură la 8pele de la 7ăcăreşti, dar mai cu seamă 'etăţe 'etăţeanu anull A.iţă A.iţă 'alup 'alup aceas această tă #n atâtea atâtea feluri feluri semnif semnifica icati tiăă antici anticipaţ paţie ie em embri briona onară ră a comediei O noapte furtunoasă! Gntre timp, la sugestia lui rederic "ame, un cunoscut scripturist, #nfiinţează #n toărăşie (aţiunea română, ziar independent, consacrat #n primul rând informării cititorilor asupra mersului operaţiilor de după asedierea Plenei! Gntre anii 0155-0151, publică #n )omânia liberă seria de foiletoane 'ercetare critică asupra teatrului românesc! &a propunerea lui +minescu, #ncepe colaborarea la Timpul şi se repr reprez ezin intă tă trag traged edia ia #n ers ersur urii )oma )oma #ni #nins nsăă de "!Pa "!Paro rodi di,, trad tradus usăă de %! &! 'ara 'aragi gial ale, e, reprezentată la D0 Mai pe scena Teatrului (aţional 9ucureşti! Tot #n mai, participă pentru prima oară la o #ntrunire a /ocietăţii Junimea! Pornind de la broşa din 'etăţeanul A.iţă 'alup, de la cele ce obserase cu republica de la Ploieşti, la adunările celor din maliţios numita ?coala clasică liberală, 'aragiale concepe, finisă #n bună parte, nu c.iar #n totul, prima sa capodoperă, comedia O noapte furtunoasă sau (umărul E! &uat de Maiorescu pe propia-i c.eltuială #mpreună cu +minescu si /laici, la cea de a 37-a aniersare a

Junimii ieşene, 'aragiale citeşte #nainte de tradiţionalul banc.et piesa care trebuie sa le fi inspirat numeroşilor auditori reflecţia ec.ialentă cu ceea ce-i zise %acob (egruzzi lui Maiorescu, atunci când alergase cu el cu poemul 7eneră şi Madonă! "upă un mare poet liric şi doi mari poeţi epici, Junimea dase şi de cel mai mare scriitor dramatic din câţi s-au iit până acum #n spaţiul spaţiul literar românesc! românesc!

Pagina 4 din 45


)eprezentată de către Teatrul (aţional din 9ucureşti la ianuarie 015E piesa pare să fi fost primită cu superioară delectare de către oamenii de spirit, dar şi cu grozaă iritare a celor ce reprezentau omologi ai persona4elor! Gn numerele din octombrie şi noiembrie 015E 'omorbiri literare publicau O noapte furtunoasă sau (umărul E! 8 urmat curând lectura, tot #n casa lui Maiorescu, a celei de a doua piese comice a lui 'aragiale, publicată #n numărul din 0 februarie 0112 al 'onorbirilor literare sub titlul 'orul &eonida faţă cu reacţiunea, farsă #ntr-un tablou! Gntre timp, permanent gri4uliu #n legătură cu #ntreţinerea mamei şi a surorii sale, 'aragiale #ncepu să resimptă ca de nesuportat mizeria, intermitentă salarizare a redactorilor de la Timpul ceea ce-l determină să părăsească ziarul Timpul! "upă o perioadă de tribulaţii financiare, poligraful 7!8! *rec.ia, pe atunci ministru al Gnăţământului şi 'ultelor #l numi pe 'aragiale- pe la mi4locul lui septembrie, octombrie 0110- reizor şcolar a 4udeţelor (eamţ şi /uceaa şi apoi 8rgeş-7âlcea! Gn martie 0116, se repreznta opera- bufă atmanul 9altag, cu destul succes pentru publicul lipsit de mari pretenţii artistice! Piesa a fost scrisă #n colaborare cu %acob (egruzzi! uncţionar la regie o cunoaşte pe Maria 'onstantinescu, iar după luni de penurie, 'aragiale obţinu o slu4bă la )egia Monopolurilor /tatului după ce o refuzase pe aceea de director de scenă! +liberat astfel #ntr-o măsură, de gri4ile traiului cotidian, dă iaţă unui proiect de piesă, care după unii l-ar fi preocupat de prin 0112!

&a anuala aniersare a Junimii la %aşi, #n octombrie 0116, 'aragiale citeşte O scrisoare pierdută, creaţie de ârf din cadrul monumentalei sale teatralogii comice! 8sistau, 8lecsandri, 4unimişti din toate generaţiile, până la cea mai nouă, precum şi +minescu, temporar restabilit, iar Maiorescu nota #n Jurnal că “lectura a stârnit mare efect$! Teatrul (aţional din 9ucureşti reprezenta piesa la 0B-DC noiembrie 0116, cu o reuşită neegalată, de reo creaţie dramatică românească de până atunci! Piesa a apărut #n numerele din februarie şi martie 011C ale reistei 'onorbiri literare, adică #ntr-o reme când 'aragiale aea gata "-ale carnaalului, această #nc.eiere cu un brio compoziţional #ncă neegalat a grandioasei sale teatralogii comice! "e astă dată, utilizând #n cadrul manifestărilor de cultură metode folosite la #ntrunirile politice de odinioară, adersari de pe la periferia presei făcură ca prima reprezentaţie a pieseicea din aprilie 011C- să fie #ntâmpinată cu fluierături! Oricum, ostilitatea unui anume public Pagina 5 din 45


nu-l #mpiedicase pe Maiorescu, alături de 8lecsandri, aşdeu,7!8!*rec.ia, Arigore 7entura şi alţii dintr-un 4uriu numit de direcţia Teatrului (aţional la DC februarie 011C să premieze piesa cu 0D22 lei, iar pe 'aragiale să-l scape de obsesia că H4udecătorii mei nici materia nu o conosc şi nici nu pot edea cu oc.i buni succesul altuia$ 0! 8 fost dealtfel, unica recunoaştere oficială de acest fel a operelor literare caragialiene, cât timp a trăit autorul! Gn ceea ce prieşte comedia "-ale carnaalului, ea a fost publicată #n numărul din mai 011C al 'onorbirilor literare! Gn 011C, când scriitorul aea BB ani, #n urma relaţiei cu Maria 'onstantinescu, se naşte băiatul lui cel mai mare, Mateiu, iar 'aragiale #şi 0

%!&! 'aragiale, Opere alese

recunoaşte paternitatea la oficiul stării ciile, fără a se căsătorii totuşi cu Maria 'onstantinescu, cu mama copilului! Părăsind slu4ba de la )egie, aând şi #ncuiinţarea lui Petre 'arp, scriitorul intră #n redacţia 7oinţa naţională, gazetă liberală! 'ăzând de la putere guernarea liberală şi #nlocuirea cu un cabinet 4unimist condus de T.eodor )osseti, Petre 'arp şi Titu Maiorescu, #i prile4uieşte lui 'aragiale să ceară audienţă la +celenţa sa Titu Maiorescu, cu scopul să i se acorde direcţia generală a teatrelor, fiind numit #n cele din urmă după lungi ezitări la D iunie 0111 director general! Gn 011E, la 5 ianuarie se căsătoreşte cu frumoasa necunoscută #ntâlnită la teatru 8leandrina 'aragiale, una din cele “le deu belles 8ndalouses roumaines$ D, fiică a ar.itectului Aaetano 9urelli! Gi apare olumul Teatrul prefaţat de Titu Maiorescu! Murind +minescu, la 0C iunie, 'aragiale publică #n gazeta 'onstituţionalul eseul cronolog Gn (irana! /pre sfârşitul anului 011E, #ntr-o duminică, la 05-DE decembrie, a aut loc lectura noii drame #n două acte a lui 'aragiale (ăpasta! "edicată soţiei de-a doua a lui Maiorescu, 8na, (ăpasta a fost publicată #n numărul din 0 ianuarie 01E2 al 'onorbirilor literare, iar (aţionalul bucureştean a reprezentat-o #n premieră la B februarie 01E2! Gn 01E0, 'aragiale #naintase pentru premiul %!eliade )ădulescu, olumele (ăpasta, şi Teatru! 9!P!aşdeu #ntocmi un raport de respingere, %acob (egruzzi luă apărarea scriitorului, #nsă liberalul "imitrie /turza intereni, acuzându-l pe 'aragiale de imoralitate şi de antipatriotism
Pagina  din 45


Gn consecinţă, cu numai trei oturi pentru şi D2 #mpotriă, 8cademia refuza să premieze pe cel mai mare dintre scriitori ai remii! D

%!&! 'aragiale, Opere alese

Tipăreşte culegerile (ote şi sc.iţe şi Păcat, O făclie de Paşte, Omu cu noroc- B nuele şi anunţă #n presă că a publica spre sfârşitul anului 01ED şi un roman, iar paralel atacă Junimea şi pe Titu Maiorescu #n conferinţa Aâşte şi gâşte literare de la 8teneu, precum şi #ntr-o altă conferinţă "ouă note #n care #l acuză pe Maiorescu de falsificarea tetelor eminesciene! Gntr-o dispoziţie bătăioasă, 'aragiale străbate poate cel mai epic deceniu al eistenţei lui! Gn iaţa familială după ce fusese loit crâncen <#i murise primele D fetiţe=pe D iulie 01EB, i se năştea cel de al doilea băiat al scriitorului, numit ca şi bunicul lui &uca<&uKi=! &a D6 ianuarie 01EB, edita cu 8nton 9acalbaşa, publicaţia umoristică Moftul român, poate cea mai izbutită din câte s-au iit #n umoristica română, #nsă de la DB iunie, #nainte #nsă nu a mai putut-o scoate fiindcă moftangii intelectuali nu i-o cumpărau! Gmpreună cu /laici şi 'oşbuc, 'aragiale edita cu #ncepere din 0 ianuarie 01E6, reista 7atra care rămăsese foarte curând mai mult #n gri4a lui 'oşbuc! % se naşte o fiică +caterina! 'a şi A.erea, s-a făcut şi el #n 01EC concesionar de restaurant #n gara 9uzău! Gn 01EF, 'aragiale a colaborat, la Iiua, gazeta grupării politice a lui Aeorge Panu, la publicaţia umoristică &umea ec.e şi la 8deărul! 8par conduse câtea luni +poca literară, #şi mută apoi #ntre 01EF şi 01E5 colaborările la +poca şi "rapelul, +enimentul din %aşi! "in toate aceste colaborări au rezultat un număr de strălucite articole, reporta4e, scurte scrieri literare, dintre care unele incluse #n olumul /c.iţe uşoare<01EF=, altele #n culegerile de /c.iţe, apoi (otiţe şi fragmente literare<01E5=! 'aragiale colabora de prin 01E6 la gazeta /ăteanul, unde au apărut #ntâi 'ănuţă om sucit, Gn reme de război, "ouă loturi, &a .anul lui Mân4oală, &a conac! Gn ultimul an, 'aragiale, ocupă postul de registrator-şef #n 8dministraţia )egiei Monopolurilor /tatului şi-l izgoneşte pe "imitrie /turza, deenind şef al guernului şi ministru de finanţe, inocând motiul economiilor bugetare!

Pagina " din 45


/ilit a se dedica şi ocazionalului, 'aragiale alcătuise un fel de cola4 al unor tete literare datorită scriitorilor români cu o câtime certă de aloare, 022 de ani reista istorică naţională a secolului 3%3, 02 ilustraţiuni-scriere comandată şi 4ucată cu succes de Teatrul (aţional al 'apitalei la 0 februarie 01EE!Tot pe atunci, autorul plănuia şi o piesă #n cinci acte )otatia! +ditarea reme de peste şapte luni a unei secunde serii a Moftului român, precum şi susţinuta colaborare din 01EE-0E22 la *niersul lui &uigi 'azaillan cu o suită de (otiţe critice, or face posibilă apariţia din octombrie 0E20 a olumului de Momente! Prietenului mai tânăr, 9arbu "elarancea, deenit primar al 'apitalei, #i propunea #ntemeierea unui teatru popular şi a unei formaţii muzicale complee, care anticipa ecelenta ilarmonică! "upă ce a fost destituit de la )egie, 'aragiale s-a aântat #n noi intreprinderi negustoreşti de tipul 9erăriei cooperatiei,al berăriei Aambrinus, situate la edere,#n prea4ma (aţionalului bucureştean! Gn 0E20, este sărbătorit de un cerc de prieteni, cu prile4ul a DC de ani de actiitate literară!'âştigă #n 0E2D, procesul de calomnie pe care %!&!'aragiale l-a intentat lui '!8!%onescu-'aion, care-l acuzase că a plagiat (ăpasta după autorul mag.iar %stan Lemen, scriitor ineistent! 'aragiale prezintă 8cademiei )omâne culegerea de Momente, lăsându-se sugestionat şi de "!'!Olănescu-8scanio, #ntrunind iarăşi ma4oritatea de oturi #mpotria, 8cademia refuză să-l premieze! 'aragiale alese prin noiembrie 0E26 ca loc de eil oluntar 9erlinul, iar #n martie 0E2C .otăr# să se mute acolo pentru totdeauna! Gl adusese cu sine şi pe fiul său natural, Mateiu, asigurându-i toate condiţiile, inclusi locuinţă separată pentru a urma cursurile acultăţii de drept, #nsă după ce află că acesta nu aea c.ef de asemenea studii, #l epediase, la 9ucureşti, cu recomandarea epresă de a-şi #ndeplini obligaţiile de militar #n termen! "upă ce a stâns #ndelungă reme material pe 'aragiale l-a preocupat proiectul unei noi piese numită Titirică, /otirescu N '-ie, care readucând #n scenă un număr de persona4e principale ale mai ec.ilor cu aproape un sfert de eac

O noapte furtunoasă şi O scrisoare pierdută, şi reprezenta #n intenţia dramaturgului, probabil #ncununarea supremă, cupola grandioasei sale teatrologii comice! /e #mprieteneşte trainic cu Paul Iarifopol, ginere a lui A.erea ăzându-se des cu aceasta, fie la &ipsca, unde, locui mai mulţi ani,fie la 9erlin!

Pagina # din 45


Gn 0E2F, publică #n ziarul antimonar.ic Protestarea, la D1 iunie, satira #n ersuri Mare actor Mari gogomani! Gn 0E25, #n ziarul "ie zeit din 7iena apare prima parte din articolul 0E25, din primăară până-n toamnă, publicat integral #n ţară, sub forma unei broşuri! 'aragiale publică apoi #n 'onorbiri critice reista dezidentului 4unimist Mi.ail "ragomirescu, ersuri fabulistico-parabolice precum "uel <0 iulie 0E25=, 9ietul %on, 9oul şi iţelul, #n fine-parodii ca Paşa din /ilistra şi altele asemănătoare ! 8 dat apoi la ieală ultima serie de nepreţuite scrieri prozastice, ca Monopol, %on, 'arnaalul de 7eneţia, Partea poetului, Păstramă trufanda, fără de perec.ea nuelă Lir %anulea, 'alul dracului! Gn 0E21 la editura Minera apar cele trei olume de Opere complete, iar #n 0E02 #n editura 8deărul se tipăreşte ultimul olum al lui %!&!'aragiale /c.iţe nouă! Gn 0E0D refuză să participe la sărbătoarea organizată cu prile4ul 4ubileului de F2 de ani! Gn zorii zilei de E iunie moare #n urma unui atac de cord <#n locuinţa sa de la /c.oueberg9erlin=! /icriul cu rămăşiţele sale pământeşti sunt aduse #n ţară la 01 noiembrie şi depuse la biserica /fântul A.eorg.e! &a DD noiembrie este reân.umat #n cimitirul 9ellu, alături de +minescu şi 'oşbuc!

'8P%TO&*& D *(%7+)/*& OP+)+%

“Printr-un neaşteptat dar al soartei, #n timp ce poezia română căştigă #n +minscu epresia ei cea mai #naltă, proza naratiă şi teatrul ating acelaşi niel #n opera lui %!&!'aragiale, scriitor care se #nrudeşte cu emulul său #n lirică prin aceeaşi perfecţiune a conştiinţei artistice, acelaşi cult al cuântului românesc, pe care-l #nfăţişează cu noi şi mari puteri epresie$B

persona4elor la nielul lor de cultură! 'aragiale s-a ridicat la o certă aloare artistică uniersală prin generalizare şi sinteză, prin sondarea #n profunzime a B

Tudor 7ianu, Opere

general-umanului şi prin satira necruţătoare a iciilor şi urâţeniei unei lumi! H8rta lui dramatică şi nuelistica poate seri de model pentru toate timpurile şi cine #şi dă seama de bogăţia de forme, cele mai multe dintre ele desăârşite, de poestirile sale!!!nu poate şoăi un moment să adă #ntrânsul pe unul dintre cei mari artişti literari ai tuturor remurilor$6! *n portret eritabil al marelui 'aragiale l-a realizat O!Aoga #n olumul Precursori: “'ine a aut norocul să asculte pe 'aragiale orbind un sfert de ceas oriunde, la o adunare a negustorilor, ori #ntr-un ung.er din agonul restaurant, n-are să uite niciodată cea mai strălucitoare icoană a inteligenţei româneşti din câte a #ntâlnit #n drum! (-a fost minte să stăpânească cuântul cu mai multă siguranţă, să-l frământe şi să-l c.inuiască cu mai multă putere! Gn fraza lui fermecată se rearsă o lumină orbitoare, era pulbere şi argint, foc de artificii, râs şi plâns, era alinare dulce şi durere sălbatică! 'a #ntr-un caleidoscop fermecat se desluşeau c.ipuri ră4ite de magie! Marele meşter atingea toată claiatura sufletului omenesc! "esc.idea orba lin, cu bunătate, şi o muia #ntr-o lene orientală,#ntr-o clipă sc.imba resortul ca să-şi arate o seamă de 4onglerii capricioase şi deodată se oprea brusc, faţa i se crispa, buzele i se stângeau cunulsi, #n fundul oc.ilor 4uca o lumină stranie!!! +ra clipa când din creierul lui 'aragiale răsărea un fulger nou!!! *niersul deenea mai bogat, ca prin minune!!!$ C

6

M! "ragomirescu, Ion LucaCaragiale Octaian Ao a O ere

C

OP+)8 &%T+)8)@

/tructura operei Tema şi modalitatea artistică Teatrul
Pagina 1% din 45


O noapte furtunoasă parenitismului, inculturii, 'onu &eonida faţă cu raţiunea rapacitatea marii burg.ezii! O srisoare pierdută 'onstrucţie clasică, tipologie clară, "-ale carnaalului comic diers de situaţii şi de limba4 "ramă (ăpasta Puternice note de naturalism, dar şi (*7+&+ de analiză psi.ologică! O făclie de Paşte O influenţă naturalistă şi fantastică Păcat balcanică;prezintă unele cazuri Gn reme de război de conştiinţă şi procese sufleteşti! &a .anul lui Mân4oană "epăşirea naturalismului prin "ouă loturi etc! %nsistenţă pe procesele sufleteşti! /c.iţe 7izită,"omnul Aoe, Obserarea obiectiă a aspectelor &anţul slăbiciunilor, ridicole, satirice ale unor Telegrame, persona4e din mica burg.ezie şi *n pedagog de şcoală nouă etc! ma.alaua fizică şi spirituală! Poestiri 'alul dracului Gmpletirea realului cu fantasticul; 8bu asan influenţă populară şi apropiere de Lir %anulea lumea balcanică; mister şi enigmă,

Opera lui %!&!'aragiale cunoaşte o mare diersitate
Pagina 11 din 45


pierdută, "-ale carnaalului şi prin ma4oritatea sc.iţelor, acele momente de iaţă nemuritoare! 'omediile sunt inspirate din iaţa burg.eziei române din a doua 4umătate a secolului trecut! 'a un scriitor clasic, 'aragiale analizează formele parenirii şi parenitismului ca trăsătură tipologică a omului! +l urmăreşte ambiţia şi orgoliul unei lumi care trăieşte #ntr-un moment faorabil afirmării! &umea aceasta nu este abstractă, ci concretizată istoric, astfel #ncât %!&!'aragiale #şi proiectează #ntreaga iziune clasică #n spaţiul românesc, specificul parenirii fiind ilustrat #ntr-un mod particular prin oameni, situaţii şi limba4 caracteristice societăţii burg.eze româneşti la #nceputul perioadei ei de afirmare! Toate cele patru comedii #şi etrag substanţa comică din eidenţierea contractelor caracteristice parenirii! /criitorul se opreşte la nieluri sociale diferite,

de la micul #nauţit al ma.alalei la marea burg.ezie de proincie, #n fond sublinind acelaşi fenomen! /c.iţele lărgesc considerabil orizontul uman şi social al operei comice a lui 'aragiale! /crise #ntre 0151 şi 0E2E, dar mai ales #n 4urul anului 0E22, când a aut loc un contract cu ziarul *niersul, adunate apoi #n olumul Momente 0E20=,aceste miniaturi literare au, fiecare #n parte, un farmec deosebit, iar #n totalitatea lor conturează o lume etrem de pitorească #n #nfăţişările ei publice şi particulare! /criitor citadin 'aragiale eocă #n mod deosebit iaţa 9ucureştilor, saloanele mondene, balurile, berăriile,birourile funcţionarilor,agitaţia străzii,#mbulzeala eselă de moşi, păcălelile de 0 aprilie etc! Prin câtea sc.iţe, iese din marginile 'apitalei, dar şi atunci urmăreşte acelaşi scop: să prezinte mofturile şi pe moftangii la toate nielurile ieţii sociale şi la toate ârstele! "upă felul lumii eocate, sc.iţele pot fi grupate pe serii: iaţa de familie, şcoala, 4ustiţia, presa, micul funcţionar, .ig. life-ul etc! Peste tot se reliefează acelaşi contrast dintre esenţa şi aparenţa unei burg.ezii recent parenite sau sperând să parină! *niersul tragic, specific creaţiei din ultima etapă, este ilustrat atât #n dramaturgie, prin drama (ăpasta, cât #n sc.iţe şi mai ales #n nuele şi poestiri
Pagina 12 din 45


Paşte, Păcat, Gn reme de război= şi #ntr-o lume dominată de fantastic şi miraculos<&a .anul lui Mân4oană,'alul dracului, Lir %anulea=! Tratarea #n manieră naturalistă nu determină eplicarea cu minuţiozitate a unui caz, ci eidenţiază situaţii şi cauze care au generat obsesia, nebunia şi crima!

(uela aflată la limita dintre tragic şi comic! "ouă loturi şi %nspecţie prezintă soarta micului funcţionar aflat la dispoziţia superiorilor! 8cţiunea nuelei "ouă loturi se desfăşoară scenic, dialogat, scriitorul urmărind reacţiile eroului, de la râsul pesimist la iolenţă şi stare de nebunie! 9anul dezumanizează, prooacă dezec.ilibru #n iaţa lui &efter Popescu, care trăieşte nebunia câştigului celui mare, pentru ca apoi să nu-şi mai poată reeni! 9iletele erau, de fapt, necâştigătoare, iar &efter Popescu, cu siguranţa celui care se află #n posesia unei sume care să-l pună la adăpost de orice gri4i, #şi dă demisia, #şi #nfruntă şeful, intră #n conflict cu lumea din 4ur! "imensiunea fantastică se cuprinde #n relatarea realistă a #ntâmplărilor, cu o forţă de sugestie deosebită, păstrând atmosfera locală! 'a #n toate nuelele fantastice, taina din &a .anul lui Mân4oană rămâne nedezlegată, dobândind #n final o doblă eplicaţie: H+ra dracul, ascultă-mă pe mine! O fi fost, am răspuns eu, dar dacă e aşa, polconice, atunci dracul te duce, se ede, şi la bune!!!$ /tarea de ambiguitate, enigmele, notaţiile pitoreşti capătă aspectul unor #ntâmplări obişnuite şi posibile! Practicile magice ale .angiţei asupra călătorului sosit la .an acţionează, de fapt, la nielul senzaţiei! angiţa #l #mbie pe călător, cu mari promisiuni şi insistenţe, să rămână la .an! Gn nuela Lir %anulea asistăm la transpunerea originală, prin atmosferă şi limbă, a lui 9elp.agor
Pagina 1 din 45


'8P%TO&*& B! 'OM+"%%&+

'omedia este specia genului dramatic, #n proză sau #n ersuri, care eocă #ntâmplări, persona4e,morauri, #ntr-o manieră care stârneşte râsul, aând - de regulă - un sfârşit fericit! 'omedia a apărut #n grecia antică, aându-şi originea #n cosmosul popular, acel praznic public organizat #n cinstea zeului "ionisos, urmat de o procesiune eselă, #n care participanţii sc.imbau #ntre ei glume şi replici cu caracter satiric! Alumele usturătoare şi cântecele cu ersuri ironice din timpul petrecerilor câmpeşti care celebrau re#nierea zeului prin ibraţii ba.ice, au dat naştere dialogului comic la dorienii din Megara, /icilia

#ntruc.ipau componenţii corului: de eemplu, la 8ristofan, /p.eKes  7iespile, 9atrac.oi  9roaştele, Ornit.es  Păsările! 8lături de 8ristofan
impus aşa numita comedie medie, caracterizate prin tratarea unor teme general umane şi prin eroi #ntruc.ipând caractere, #n piesele scrise de +ubulos, 8naandride şi 8leis! *lterioară anului BBF#! r!, comedia nouă imaginează, cu fineţe şi umor, conflicte #ntre persona4e tipice
Pagina 15 din 45


'omedia germană s-a făcut cunoscută prin operele scrise de 8ugust on Lotzebue, Jo.a.n &udSig TiecK, 8nzengruber, (iKolai Aogol etc! Gn cultura noastră, după #nceputuri realizate de precursori precum 'ostac.e ! sau %ordac.e Aolescu, au reprezentat specia comediei #n epoca de la 0161  8lecu )usso şi, mai ales, 7asile 8lecsandri
A! 'ălinescu, Istoria literaturii românede la origini până în prezent Pom iliu 'onstantinescu Scrieri

redus la minte, H#ntunecat de o onestă stupiditate$; '.iriac, apărătorul onoarei con4ugale a stăpânuli său, a eolua #n aceeaşi direcţie cu acesta; )ică 7enturiano nu este decât un pretet de umore erbal şi şr4ă critică la adresa presei liberale; Ia.aria Tra.anac.e este o arietate bonomă a lui Jupăn "umitrac.e, un #ncornorat cu bănuiala uşor potolită ; 8gamiţă "andanac.e este un bâlbâit şi un mărginit mintal, simbolul pur al parenitului şi al şanta4istului! +l este, cum declara autorul, mai canalie decât 'aţaencu, inteţionând să se

Pagina 1 din 45


serească de scrisoare compromiţătore la infinit, fără a-şi face probeme de morală şi onestitate; arfuridi şi 9rânzoenescu sunt doi tembeli, iar cetăţeanul turmentat este onest, dar şi beţi; 'aţaencu e un demagog zgomotos, un escroc galant şi sentimental, un patriot golit de sentimente, adică un Mitică, Heponent al câmpiei danubiene$1 - cum #l considera A!'ălinescu! Pristanda este eponentul slugărnicei, al serilismului, dar şi al slu4başulii necinstit; iar 'onul &eonida e un poltron şi un Hmic tiran$ care nu iese din litera 4urnalelor şi din teoriile lui republicane şi Hfandacsiste$ Toţi aceşti eroi eprimă şi adâncesc, cu mi4loacele comicului, de la ironie la sarcasm, ridicolul unei lumi, falsa ei aparenţă #n raport cu esenţa dorinţelor şi idealurilor prea mari pentru a fi atinse! 'aragiale a aut geniu #n surprinderea şi definirea persona4elor printr-o formulă sintetică concisă şă releantă! Prin aceste formule memorabile, deenite repliciseminţe Hcare trăiesc singure cu o puternică iaţă erbală$ autorul nu a simplificat sensul artei literare, ci a redat sărăcia de idei şi simplitatea caracterului persona4elor! 8stfel, Tra.anac.e, greoi, dar #n acelaşi timp şiret, repetă H8eţi puţintică răbdare$, Pristanda foloseşte obsedant cuântul curat; "andanac.e aminte;te dreptul său la şanta4, declarând: H+u care la 61, cu familia mea$! 'ele patru comedii au ca ţintă satirică moraurile şi diformităţile unei game sociale largi, de la micul burg.ez de ma.ala la marea burg.ezie bucureşteană şi proincială!

Teatrul lui 'aragiale, - remarca Pompiliu 'onstantinescu- Heste o mare secţiune tăiată #n corpul societăţii româneşti$!E %on &uca 'aragiale a publicat două comedii de morauri

O noapte furtunoasă este comedia onoarei de familist a burg.ezului de ma.ala şi a aspiraţiei acestuia bde parenire spre #nalte ranguri sociale, aşa cum năzuieşte Jupân "umitac.e- Titircă %nimă- )ea! Piesa a fost reprezentată #n premieră la Teatrul (aţional #n anul 015E şi scoasă din repertoriu #n urma unui conflict cu %on A.ica, directorul teatrului, care #i cerea modificarea unor replici prea critice! /pectacolul a fost reluat peste patru ani tot la Teatrul (aţional, dar şi la alte teatre din proincie unde a cunoscut un oarecare succes, nu #nsă pe măsura alorii comediei! O noapte furtunoasă este o comedie de morauri al cărei conflict se bazează con4ugal reprezentat prin : Jupân "umitrac.e, #ncornoratul, 7eta, consoarta credincioasă şi '.iriac, Hpaznicul onoarei de familist$ a patronului său!%deea autorului de a imortaliza tipul credulului #ncornorat o #ntâlnim şi #ntr-o sc.iţă publicată #n 'laponul #n 0155, #n care A.iţă 'alup, băcan de ma.ala şi gardist de ma.ala ciic, este foarte gelos pe soţia sa şi o #ncredinţează spre pază lui %lie

02

Titu Maiorescu, Opere

te4g.etarul care este de fapt amantul acesteia! 'a şi #n piesă patronul găseşte legătura de la gât a amantului #n patul con4ugal, fapt ce #l determină să creadă că acesta şi-a făcut datoria de credinţă! "in amintirile lui Paul Iarifopol aflăm că o astfel de aentură i s-a #ntâmplat #n tinereţe c.iar autorului după cum declarase acesta: HMă, )ică sunt eu!!!$ 8tras de o aentură #n ma.ala, mi4locită de cumnata mitocanului şi un sergent, a fost bătut de soţul #ncornorat, cu care apoi s-a #mprietenit deoarece a considerat că totul a fost o confuzie! "eşi triung.iul con4ugal #şi sc.imbă protagoniştii
Pagina 1# din 45


Patriotului (aţionale, face confuzia #ntre numerele unor case şi este bănuit că atentează la onoarea 7etei! "upă un conflict la care iau parte Jupân "umitrac.e, dar mai ales '.iriac, gelos că l-a #nşelat amanta, lucrurile se clarifică şi protagoniştii dein prieteni! )ică 7enturiano le eplică faptul că izita lui #n ma.ala era pentru a o #ntâlni pe Iiţa, cumnata diorţată a lui Jupân "umitrac.e! 8cest lucru aduce linişte #n familie şi mai ales #ntre amanţi! &a baza pseudo- conflictului stă, deci, o confuzie #ntre numerele de la casa lui Jupân "umitrac.e, dar şi #ntre damele familiei! Gntr-un studiu intitulat (umele proprii #n opera lui 'aragiale, criticul Aarabet %brăileanu obsera rolul sugestiei onomastice #n realizarea comicului şi a

intenţionalităţii critice! +l sublinia concordanţa #ntre nume şi caracter, care defineşte structura persona4ului! )ică 7enturiano, susţine A! %brăileanu, eocă prin nume şi prenume dezinoltura, tendinţa cosmopolită, apartenenţa la ma.ala! 7enturiano, spune criticul, este franţuzismul de la 7entureanu, care urbaniza numele 7ânturatul, adfică un om bântuit de multe eenimente! )ică este un diminuti de la 8ndrei, cel puţin aşa reiese dintr-o sc.iţă scrisă de 'aragiale la 9erlin, Titircă /otirescu et comp! Gn care trebuia să reapară persona4e din O noapte furtunoasă şi din O scrisoare pierdută, a4unse #ntr-un alt moment al eoluţiei lor sociale! (! %orga considera că numele 7enturiano nu a fost inentat de 'aragiale, ci a fost ăpreluat pentru sonoritatea lui dintr-un efemer ziar apărut la 9raşo #ntre 0156-015C #n care a fost publicată o poestire autobiografică intitulată H8leandru 7entureanu$ a unui tânăr )adu 'alomfirescu! /ingurul persona4 care nu stă sub semnul ridicolului, fără trăsături şar4ate şi caricaturale, este 7eta, femeie care iubeşte simplu, firesc, fără aleităţi! 8dulterul ei este motiat de optica soţului care o considera o proprietate personală, dar şi de moralas lumii #n care trăieşte şi #şi comanda sentimentele la nielul ma.alalei cu 4urăminte şi ise romantice Iiţa e mult mai stilată, e franţuzită, a trecut prin Hpasion$, are alt orizont şi alte dorinţe, nu o mai satisface iaşa cu fostul soţ şi aspiră la o iubire mai rafinată! 7eta şi Iiţa reprezintă tipul ma.alagiaicei #n două ipostaze diferite: prima fiind ştearsă, mărginită, limitată, cealaltă ioaie, energică şi plină de iaţă! Gntr-un studiu despre 'aragiale, '! "obrogeanu - A.erea considera că Jupân "umitrac.e, '.iriac şi /piridon peprezintă trei ipostaze ale aceluiaşi persona4 #n eoluţia lui Pagina 1$ din 45


firească! 8ceastă trinitate marc.ează, #n deenirea timpuli, mi4lacele folosite şi calea parenirii clasei burg.eze!

Gn această comedie se obseră un simţ al măsurii rar #ntâlnit #n epocă, un ec.ilibru şi o geometrie perfectă #ntre compoziţie ţi stil, elemente care fac din operă un model al realismului clasic inconfundabil #n patrimoniul de alori naţionale! )itmul alert şi originalitatea mi4loacelor comice, specifice comediilo lui 'aragiale, sunt date de structura, arietatea şi dirsitatea situaţilor #n care se interferează modalităţi diferite ale comicului de situaţii, de limba4 şi de nume proprii, formând un un tot unitar, o tipologir comică indiidualizată precis prin apartenenţă şi prin coordonatele mediului căruia #i aparţine! Principala modalitate de realizare artistică are la bază ironia, obseraţia acidă a autorului faţă de destinele şi eoluţia persona4elor, sondarea dincolo de aparenţe şi intenţii prin care dezăluie un ingenios comic de situaţii manifestate #n iaţa socială
Jupân "umitrac.e
Pagina 2% din 45


Gn timp ce comicul de situaţii caracterizează ansamblul, comicul de limba4 indiidualizează, este marca umană a persona4elor şi a dependenţei lor de o anumită colectiitate! 'aragiale a doedit un deosebit simţ al limbii orbite, al nuanţelor acesteia, #n special al deformărilor şi preţiozităţilor care caracterizau persona4ele lipsite de instrucţie sau pe pareniţii sociali! 'omicul erbal este tăios şi pătrunzător prin arietatea şi ingeniozitatea mi4loacelor, indiidualizând o lume lipsită de instrucţie, care foloseşte un limba4 rudimentar, specific periferiei urbane şi culturale, cu greşeli, dezacurduri, truisme, construcţii prolie, epresii tautologice şi repetări obsesie, de multe ori fără sens,ale unor epresii şi cuinte alăturate unor neologisme incorect #nţelese şi folosite #n contetul comunicării! 8stfel, persona4ele folosesc cuinte şi epresii ca: famelie, bagabonţi, ambiţ, cremenal, pastramagiu, ţaţo, ţăţico, un ăla, ş!a!! Ma4oritatea acestora, de la negustorul de ma.ala, la ipistat, teşc.elegiu şi studentul-4urnalist, fac numeroase greşeli gramaticale şi de logică: poci să zic, ţin cât e orba de onoarea mea de familist, nu oi să paţ nici un conflict etc! &ipsa de instrucţie este eidentă şi #n pronunţarea greşită a unor cuinte şi #ncercarea de a orbi preţios! 8semenea modalităţi comice prin care sunt caracterizate persona4ele, sun foarte numeroase şi conţin o ironie uşor #năluită la adresa ridicolului acestei lumi! +le pronunţă: izirciţiu, 9onsoar, (ene (ae
liberală, ridicolul şi incultura 4urnaliştilor latinizaţi şi cosmopoliţi, pretinşi slu4itori ai poporului sueran! O modalitate comică des folosită de autor este redarea contradicţiei #ntre termenii comunicării şi #nţelesul lor logic! 8stfel, persona4ele folosesc: s-o trateze cu refuz, a tratat-o cu insulte şi bătăi, n-o mai maltrata, domnule, măcar cu o orbă bună, l-a primit cu refuz, mi s-a necinstit onoarea de familist, aprob poziti, nu mi-ai scris tu #nsuţi #n original, m-am transportat la localitate ca să-ţi repet că te iubesc precum iubeşte sclaul lumina şi orbul libertatea
Pagina 21 din 45


(u numai lipsa de instrucţie, ci şi pretenţia fără suport real, determină persona4ele să folosească abuzi neologisme <#n special franţuzismele= fără a le cunoaşte #nţelesul, fapt ce produce un inimitabil comic de limba4! +le folosesc frecent o pronunţie greşită sau potriită prin asemănare formală: pasion
'omediile, profund originale, sunt rezultatul combinaţiei inimitabile a tuturor mi4loacelor comice: ironie, umor, sarcasm, grotesc etc! /criitorul care pare că #şi iubeşte persona4ele este #ngăduitor faţă de ele, dar nu iartă trăsăturile care le fac ridicole şi absurde! “ără să fie esenţială, structura tipologică eistă #n opera lui 'aragiale, ca un sc.elet susţinător! 8ltfel opera ar părea uşuratecă! (icăieri nu dăm de caracterul complet, trăind independent de comicul situaţiilor! emeile sunt fără interes, mai degrabă ulgare, iar când sunt comice, atunci umorul ine din procedee! (u #ntâlnim aici pe mizantrop, pe aar, pe ipocrit, adică marile probleme de iaţă morală! 'aracterele lui 'aragiale sunt minimale! Gn O noapte furtunoasă, Jupân "umitrac.e e un ma.alagiu fioros de moral, ţinând la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult brutal decât igilent şi deci ineitabil cocu! (ae %pigescu, ipistatul, amicul său, e un deotat redus la minte, #ntunecat de o onestă stupiditate, '.iriac, #ntinătorul onoarei con4ugale a stăpânului, e şters! )ică 7enturiano nu-i decât un pretet de umor erbal şi de şar4ă a 4urnalismului liberal! )estul e ineistent!$00 'ea de a doua piesă, 'onu &eonida faţă cu raţiunea, a apărut #n 'onorbiri literare #n februarie 0112 şi a fost reprezentată abia #n anul 0E0D! Pornind de la natura comicului realizat din improizaţii şi situaţii nepreăzute, autorul a numit-o farsă! Pagina 22 din 45


+roul piesei 'onu &eonida este un umil pensionar, un mic burg.ez ca şi Jupân "umitrac.e, cu pretenţii de a lua parte la iaţa socială! +istă o mare discrepanţă #ntre modul #n care arată, cu scufie pe cap, .alat de casă şi papuci, şi coningerea lui că apără reoluţia şi este republican! "eformând caricatural noţiunile de care orbeşte şi pe care nu le #nţelege, el #i ţine dizertaţii consoartei sale 'oana +fimiţa, reproducând unele idei dobândite din ziare, despre problemele grae ale naţiunii, situaţia republicii, a pensiilor şi despre necesitatea unei reoluţii cu aprobare de la

00

?erban 'ioculescu, Caragialiana

poliţie! 7iteazul tribun al poporului se sperie atunci când e trezit din somn de nişte zgomote şi #mpuşcături şi intră #n panică, se baricadează #n casă şi se gândeşte să se refugieze la Ploieşti, la republicanii lui! 'ând #ncetează zgomotele, #şi dă seama că nu a fost reoluţie pentru că la gazetă nu scrie! Gn această farsă de un comic gra, autorul satirează nu numai lipsa de idei a persona4ului, ci şi incultura lumii căreia #i aparţine, beţia de cuinte şi pretenţiile ne4ustificate! Gn comedia O scrisoare pierdută, 'aragiale urmăreşte acelaşi fenomen al parenitismului la nielul marii burg.ezii din proincie, unde instinctele sunt mai agresie, conflictele au dimensiuni şi adâncimi caricaturale, conform moralei acestei lumi! Piesa a fost terminată #ncă din septembrie 0116, când autorul anunţa pe Titu Maiorescu că şi-a terminat lucrarea <“piesa e gata toată, când preferaţi să săârşim botezul după datină $=! Premierea a aut loc la 0B noiembrie #n acelaşi an! Tema aleasă, de mare actualutate, constituia, #n frămăntările pentru reizuirea 'onstituiţiei, Hproblema arzătoare la ordinea zilei!$ O scrisoare pierdută, adeărată capodoperă a dramaturgiei naţionale, este o adeărată comediede morauri din iaţa de familie şi publică a burg.eziei proinciale #n eforturile ei de parenire materială şi socială! 'onflictul, zgomotos şi iolent la #nceput, determinat de interese mesc.ine, şanta4, aenturi etracon4ugale, adulter, se doedeşte până laurmă bazat pe opoziţie morală falsă deoarece toţi protagoniştii or profita de aanta4ele unui Hregim curat constituţional$! 8cţiunease desfăşoară #n capitala unui 4udeţ de munte, pe fondul agitat al unei campanii electorale! 8ici are loc conflictul #ntre ambiţiosul aocat (ae 'aţaencu, din Pagina 2 din 45


opoziţie, care aspiră spre o carieră politică, şi grupul fruntaş al conducerii locale < prefectul ?tefan Tipătescu şi prezidentul Ia.aria Tra.anac.e=, care conduce abuzi şi #n interes personal iaţa politică a 4udeţului!

'onfruntarea dintre principalele forţe politice anga4ate #n lupta electorală scoate #n prim plan ambiţia lui (ae 'aţaencu, reprezentantul opoziţiei, de a determina grupul puterii locale să #l susţină pentru a fi ales deputat!Pentru şanta4 foloseşte o scisoare de amor din partea lui Tipătescu, pe care zoe din neatenţie, o pierduse! 8em de a face şi aici cu eşnicul triung.i con4ugal, Tra.anac.e- Ioe-Tipătescu, acceptat şi acoperit de soţul #ncornorat! 'aţaencu, folosind ameninţarea şi scandalul public,reuşeşte s-o atragă pe Ioe de partea lui, consider#nd, nu fără dreptate, că ea este principala forţă care #i a determina pe Tipătescu şi Tra.anac.e să #l susţină #n alegeri! 'ele două grupuri se p#ndesc şi se ameninţă reciproc, #ncercând fiecare să speculeze abuzurile şi neregulile eistente pentru a căpăta aderenţi! 'ând totul părea rezolat şi Tra.anac.e -Tipătescu Ioe cedaseră şi promiseseră lui 'aţaencu susţines,se produce o adeărată loitură de teatru, este trimis de la un centru 8gamiţă "andanac.e, un candidat care trebuie ales obligatoriu! 8utorul re#nie şi amplifică din nou conflictul dându-i alte dimensiuni! /pre disperarea Ioei, 'aţaencu reia şanta4ul; Tipătescu neros #ncearcă să-l oprească şi #l pune pe Pristanda să-l aresteze; Tra.anac.e, greoi şi lipsit de simţul realităţii, rămâne calm şi cere aeţi puţintică răbdare! ?edinţa de propunere oficială a candidatului
Pagina 24 din 45


)ezolarea conflictului determină şi punctul maim al situaţiilor comice

ca arfuridi şi mai canalie decât 'aţaencu$!'riticul Pompiliu 'onstantinescu #mpărţea tipurile comice din piesele lui 'aragiale #n nouă categorii: -tipul #ncornoratului <"umitac.e, Tra.anac.e, Pampon, 'răcănel=, -tipul primului amorez <'.iriac, )ică, Tipătescu, (ae Airimea=, -tipul coc.etei şi adulterinei
“7enerabilul neica Ia.aria “, practică #nşelăciunea atât #n familia sa, cât şi ca şef al partidului, falsificând listele cu alegători! Totuşi, ambiţia politică şi comoditatea ieţii #l fac să păstreze cu străşnicie Henteresul$ de a fi prieten cu prefectul, care Hi-a făcut şi-i face sericii$ atât politice, cât şi con4ugale!+ste #ncornorat, dar #i conine, din comoditate, triung.iul con4ugal, care-i asigură o iaţă ti.nită #n familie! "eşi senil şi ramolit, plat #n gândire, el este aparent nai, pentru că pregăteşte cu abilitate contraşanta4ul, fără nici un scrupul! ?tefan Tipătescu este prefectul 4udeţului pe care #l administrează ca pe propria moşie, aând o mentalitate de stăpân absolut! Tânăr, prezentabil, tipul aenturierului, Tipătescu este

Pagina 2 din 45


orgolios, abuzi, #ncalcă legea, dacă Ho cer interesele partidului$ şi admite, amuzant, matrapazlâcurile poliţaiului: Hai tras frumuşel condeiul$! Tipătescu e lipsit de abilităţi politice, singura cale de a pareni fiind amorul, de care ştie să profite cu fler şi diplomaţie, obţinând postul de perfect şi protecţia enerabilului Tra.anac.e! Ioe Tra.anac.e, soţia lui Ia.aria Tra.anac.e şi amanta lui Tipătescu, este singurul persona4 feminin al lui 'aragiale care reprezintă doamna distinsă din societatea burg.eză, nefăcând parte, ca celelalte eroine, din lumea ma.alalelor! +a #ntruc.ipează tipul coc.etei, este inteligentă, autoritară, ambiţioasă şi #şi impune oinşa #n faţa oricui! Marc.ează #n comedie triung.iul con4ugal, prin care 'aragiale satirizează tarele morale ale societăţii burg.eze! +ste o luptătoare .otărâtă şi foloseşte tot arsenalul de arme feminine ca să-şi saleze onoarea! (ae 'aţaencu, aocat, directorul ziarului H)ăcnetul 'arpaţilor$, şeful opoziţiei politice din 4udeţ, ilustrează tipul demagogului şi al parenitului! Parenit, şanta4ist, grosolan şi impostor, se conduce după deiza Hscopul scuză mi4loacele$!

'aţaencu este #nfumurat şi impertinent atunci când stăpâneşte arma şanta4ului, dar deine umil, slugarnic şi linguşitor atunci când pierde scrisoarea: HGn sănătatea iubitului nostru prefect$ arfuridi şi 9rânzoenescu sunt doi membri marcanţi ai partidului de guernământ, făcând parte dinHstâlpii puterii$! +i formează un cuplu de imbecilitate, #ntruc.ipare a ramolitismului politic! 'ei doi se atrag prin firile complet diferite: arfuridi este coleric, prost, fudul, iar 9rânzoenescu este deopotriă, placid, moale, fricos, o umbră a celuilalt! 8gamenon "andanac.e, “mai prost decât arfuridi şi mai canalie decât 'aţaencu$ 0B candidatul trimis de la centru pentru a fi ales deputat #n 4udeţul 3! +l apare #n piesă abia #n ultimul act şi se conturează prin acumularea tuturor defectelor persona4elor de până atunci! 'etăţeanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegătorului care nu are ambiţii, dar nu este nici el tocmai cinstit, pentru că, ducând scrisoarea andrisantului, mai #ntâi o citeşte, din care cauză #i este furată de 'aţaencu!!+ste o fire leneşă, comodă, găsindu-şi scuze superficiale !

0B

Aarabet %brăileanu, Numele proprii în opera lui Caragiale Pagina 2" din 45


(8T*)8 ?% M%J&O8'+&+ 'OM%'*&*% Piesa se remarcă #n mod deosebit prin structura comicului, prin ingenuozitatea cu care sunt construite persona4ele, cât şi prin emfaza, orgoliul cu care apar #n societate! Mi4loacele de zugrăire a epocii aparţin unui mare artist comic! Gn cuprinsul scrisorii pierdute se #ntâlnesc procedee, motie şi modalităţi care acţionează simultan, dramaturgul român speculând aspectele comice ale eenimentelor, ale comportării oamenilor, ale circulaţiei ideilor şi cuintelor! +istă #n primul rând un comic al situaţiilor, rezultat din fapte nepreăzute şi din prezenţa unor grupuri insolite
indiferent! +l pare că-şi iubeşte persons4ele, este #ngăduitor faţă de ele, dar nu iartă trăsăturile care-i fac pe oameni ridicoli, tratându-i cu ironie, cu umor, punându-i #n situaţii absurde sau groteşti, demontând mecanismele sufleteşti şi reducându-i uneori la condiţia simplificată a marionetei! +istă apoi un comic al caracterelor! Gn comedia clasică, principalele caractere comice sunt:aarul, fanfaronul, orgoliosul, ipocritul, mincinosul, gelosul, lăudărosul, pedantul, păcălitorul păcălit, prostul fudul etc! Persona4ul purtător al unui astfel de caracter este rezultatul unui proces de generalizare a trăsăturilor unei categorii mai largi, deenind un eponent tipic al clasei umane respectie! 'aragiale crează şi el, ca rezultat al unui asemenea Pagina 2# din 45


proces, o tipizare comică
#ntreprinzătorului capitalişti, are pentru 'aţaencu sensul de fleibil #n concepţii=; Gncălcarea regulilor gramaticale şi a logicii : polisemia - ne-am răcit #mpreună; contradicţia #n termeni: "upă lupte seculare care au durat aproape B2 de ani, iată isul nostru realizat; asociaţii incompatibile ca sens: %ndustria română este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăârşire; la douăsprezece trecute fi; nonsensul: "in două una, ori să se reizuiască, primesc, dar să nu se sc.imbe nimic, ori să nu se reizuiască, primesc, dar atunci să se sc.imbe pe ici pe colo şi anume prin părţile esenţiale! 8m zis; truismele

)epetiţia obsedantă a unor cuinte sau sintagme ce duce la ticuri erbale, care eidenţiază sărăcie de gândire şi de ocabular: H8i puţintică răbdare$; Hneicuşorule, puicusorule$ ; Hcurat <-murdar,-constituţional=$ ; Hdaţi-mi oie$; 'ontradicţia
mi4loacele$, este atribuit de către 'aţaencu nemuritorului Aambetta, aocat şi om politic francez contemporan, recunoscut pentru talentul său oratoric! +istă, #n sfârşit, un comic de nume,de o saoare inimitabilă! Modalitatea mai fusese alorificată #n teatrul românesc de 7asile 8lecsandri! Te.nica acestuia era #nsă primitiă, numindu-şi eroii transparent: Pungenscu, )âzrătescu, &unătescu, (apoilă, 'leetici etc! 'aragiale doedeşte rafinament şi alege nume care să sugereze dominanta de caracter a persona4ului, originea sau rolul lui #n desfăşurarea eenimentelor! Ia.aria Tra.anac.e- za.ariseala

problema #n sfera indemonstrabilului: H*morul lui 'aragiale e inefabil, ca şi lirismul eminescian, constând #n caragialism, adică #ntr-o manieră proprie de a orbi$! 06 *ltima comedie a lui 'aragiale, "-ale carnaalului, este o farsă, un odeil prin care autorul se re#ntoarce la mediul din O noapte fortunoasă şi 'onul &eonida faţă cu reacţiunea, un mediu dominat, de această dată, de o dezlănţuită iaţă erotică trăită la nielul cel mai de 4os! %ntriga acestei comedii a măştilor este complicată şi confuziile de persona4e #i dau un dinamism specific genului şi un comic spumos, cu o ţinută critică, folosind ridicolul şi sarcasmul! Primul titlu al piesei a fost 9ărbierul, #n care (ae Aiurumea, un fante de ma.ala, iubea două femei, pe Miţa 9aston republicana ploieşteană, iubita lui Mac.e )azac.escu, zis 'răcănel, şi pe tânâra ei concurentă, "idina Mazu! Miţa 9aston e republicană iolentă şi 4ustiţiară care #i declară ameninţător lui (ae Aiurumea: Hai uitat că sunt republicană, că-n inele mele curge sângele martirilor de la 00 februarie, ai uitat că sunt ploieşteancă!$ Gn "-ale carnaalului, triung.iul erotic se formează şi se desface fără prea mari regrete, #n conformitate cu temperamentul şi amoralitatea acestei lumi! Gn entrul iubirilor pasagere, al aenturilor de ma.ala se află (ae Aiurumea, persona4 specific acestei lumi, de la care pleacă şi spre care in cele două pasiuni aenturoase, a Miţei 9aston şi a "idinei Mazu! 'ele două die, iubitele lui Aiurumea, #şi #nşeală la rândul lor amanţii, pe Mac.e şi pe %ancu Pampon, realizând altă dezlănţuire a temperamentelor nestăpânite! Mai dotat #n lupta cu iaţa, %ancu Pampon a #ninge până la urmă şi a rămâne cu ambele femei, după ce (ae Aiurumea se sperie şi se ascunde! arsa, care #n esenţa ei are un substrat tragic, redă drama unei lumi dincolo de comicul şi

06

A! 'ălinescu, Istoria literaturii românede la origini până în prezent

substanţa ei satirică! Gn eegeza caragialiană, "-ale carnaalului a aut parte mai mult de reproşuri

Pagina 1 din 45


decât de elogii, acestea din urmă izorând ele #nseşi mai adesea din spirit de compensaţie decât dintr-o dreaptă #nţelegere a operei!'uintele lui oraţiu, Hnon satis est risu diducere rictum VYW et est Ruaedam tamen .ic RuoRue irtus$ 0C
'8P%TO&*& 6 /'%>+&+

8 doua zonă a comicului, realizat cu acelaşi mi4loace şi #n uniersul aceleiasi lumi, o reprezintă /c.iţele
oraţiu, Cu privire la estetica poeziei

critică şi specificul comicului! Gn cele mai multe sc.iţe, critica se #ndreaptă #mpotria falsei ieţi de familie, a lipsei de comunicare #ntre soţi şi #n special a acceptării şi instituţionalizării adulterului
Pagina 2 din 45


O parte importantă a sc.iţelor se opreşte asupra educaţiei greşite făcute #n şcoală şi familie <"omnul Aoe, 7izită, &anţul slăbiciunilor=, a sistemului de relaţii şi a corupţiei! (u scapă obseraţiei acide a scriitorului nici celelalte instituţii ale statului, biserica, 4ustiţia, presa, saloanele moderne, .ig.-life-ul sau iaţa micului funcţionar fără orizont, dar care se autoiluzionează că a a4unge şef! Gntr-un cuânt, ţinta criticii, a ironiei şi a sarcasmului o reprezintă, #n cele mai multe sc.iţe, mica burg.ezie bucureşteană şi proincială, care nu s-a distanţat de moraurile orientale deşi are pretenţii de apartenenţă la iaţa ciilizată occidentală! Prin aceste momente, 'aragiale pune bazele unui gen nou, situat #ntre sc.iţă şi notaţia spontană, apropiată reporta4ului! /tructura lor compoziţională şi modalităţile artistice sunt foarte dierse şi reflectă modalitatea inepuizabilă a obseraţiei! *nele sunt reporta4e de presă, rapoarte
Pagina  din 45


eemplarului de alături, diersitatea nefiind aici atributul fizionomiilor ci numai al ipoztazelor legate de #mpre4urări! (ea (iţă, din Jertfe patriotice, #ntinde pungociul şi cere Hfitanţie$ la mănă, spre dispreţul “carbonarilor$, care i-o dau, ca să aibă ce să bea #n noaptea de 00 feruarie, cu ocazia detronării lui 'uza! 'oriolan Arăgănescu, din Tempora, ca fiu al burg.eziei ce se respectă, este, ăn remea lungii lui studenţii, un #nfocat conducător al luptelor tineretului uniersitar, pe care #l aduna #n 4urul statuei lui Mi.ai 9raul, protestând e.ement, #n numele prezentului şi trecutului glorios, contra tiraniei! O ddată cu luarea licenţei, instalat #n postul de inspector de poliţie, eroul cu nume de român deine Hcanalie ordinară, mişel fără ruşine, sălbatic zbir şi călău antropofag$! 8şadar, ca şi #n comedii, politica este o afacere de c.ierniseală, #ntre ciocnirile dintre partide şi grupuri degradându-se până la cele mai mesc.ine lucruri, de cele mai multe ori căzându-se la #noială când interesele părţilor sunt satisfăcute, totul sfârşindu-se ca #n Telegrame: HPupat toţi piaţa independenţei$ 0F

Tudor 7ianu, Arta prozatorilor români

O temă frecentă #n sc.iţe, ca de altfel #n #ntraga operă a lui 'aragiale, #nfăţişează iaţa de familie, imoralitatea, corupţia şi lipsa de afecţiune #n cadrul cuplului
Pagina 4 din 45


Pe o treaptă mai 4os, (enea Mandac.e o duce ca #n sânul lui 8ram : Miţa, consoarta sa are o diplomaţie nemaipomenită, #n stare de a coninge pe şef să nu-i imprime postul, ba c.iar să-l #naiteaze, să cumpere o casă cu o treime sub preţul real şi c.iar să obţină un abonament gratuit la Moftul român! Pe altă treaptă, se află 7erigopol din sc.iţa Mici economii care nu are nici o slu4bă, şi cu toate acestea oferă aperitie şi plimbări cu bir4a amicilor din fondul Hmicilor economii ale neestei$! 8titudinea scriitorului, ădit reprobabilă faţă de persona4e, este aparent duplicitară apreciază calmul şi liniştea amicului, sângele rece al unei persoane

absolut lipsite de gri4a zilei de mâine şi prezintă, indirect, eniturile acestuia proenite din eploatarea soţiei! /-a obserat, pe bună dreptate, faptul că rolul ironiei #n opera lui 'aragiale este prima sursă a umorului şi modalitatea de subliniere a mesa4ului autentic! Gn 'âtea păreri anonime, apărute #n +poca la 0E iulie 01E5 autorul se doedeşte un eecelent ironist, #năluind adeărurile şi prezent#ndu-le #n forma lor inersă! +l, deşi ironic, foloseşte un ton urban, #nlocuieşte stilul polemic, iolent, considerat prea dur şi fără efecte #n caracterizarea persona4elor! %ronizând şi dispreţuind gazetarii inculţi şi pretenţioşi, autosatisfacţia acestora, 'aragiale declara: $"e când eu am găsit profesiunea de scriitor, s-a făcut atâta progres #n publicitatea românească, #ncât mă simt absolut zdrobit când mă aflu #n faţa unei file curate de .ârtie, ştiind bine că ea astăzi nu mai suferă să fie mân4ită, ca pe remea mea, cu negreală, decât doar spre a spune o gândire! 'are a să zică astăzi nu mai e permis nimănui a strica .ârtie degeaba! ericit publicul de azi!$ 05 Gn acest paragraf, autorul pare că face elogiul literaturii contemporane #n comparaţie cu cea din trecut! O asemenea apreciere elogioasă, #n special a presei, pe care 'aragiale o dipreţuia prin lipsa de idei, este o simplă simulare, o formă ironică de a respinge această literatură fără brutalitate şi 4ignire a gustului public ! +logiul, politeţea şi aprecierea până la umilinţă sunt #n fond atitudini inerse, forme marcate de ironie! O secţiune importantă a sc.iţelor li 'aragiale o formează, critica educaţiei greşite a copiilor < 7izită, 9acalaureat, "omnul Aoe, = şi sistemul de relaţii din şcoală şi societate! Gn general braelor mame burg.eze de odinioară le reenea sarcina să se ocupe de odraslele lor “de la biberon până la intrarea #n facultate şi #n preederile bugetului statului! H Pagina 5 din 45


"oamna Maria Popescu din sc.iţa 7izită #l mănâncă din oc.i pe maioraşul 05

%!&!'aragiale, Opere

de opt anişori, când fumează ca un om mare, şi-l scuipă să nu-l deoac.e de deştept ce este! MamUmare, mamiţica şi tanti Miţa din sc.iţa "omnul Aoe se ostenesc să-l plimbe pe răzgâiatul de Aoe până la 9ucureşti, ca să nu mai rămâie repetent! (araţiunea 9acalaureat, foarte alertă, este bazată #n principal pe dialog şi pe un aran4ament teatral #n care persona4ele- autorul şi madame 'aliopi Aeorgescu- interpretează aproape mecanic rolurile stabilite de o anumită situaţie familiară! 7izita prea matinală a amicei sale #l nedumereşte pe autor, #n timp ce acesta, manifestând o familiaritate poruncitoare, ecină cu impertinenţa, este grăbită să #şi rezole problemele! Madame 'aliopi ştie cum să obţină a4utorul unui prieten şi fără a-i lăsa timpul să refuze, #l determină să acţioneze după poruncaei! 8ceasta formulează direct motiul izitei, acela de de a-l determina pe autor să interină pentru băiatul ei pe care profesorul Popescu #l lăsase corigent la Morală! Gn partea a doua, #ntr-un stil rece, auturul aminteşte situaţia copiilor amicei sale, oraţiu, 7irgiliu şi Oidiu, şi necesitatea ca cel mic să treacă bacalaureatul pentru a deeni 4urist! Gn ultima parte se reine la stilul dialogat, autorul #ncercând să #l determine pe profesor să #l treacă pe Oidiu, şi, o dată cu el, pe toţi corigenţii! %nterenţia autorului şi rezolarea situaţiei şcolare a lui Oidiu se #nc.eie cu o masă #n casa familiei Aeorgescu, dată #n cinstea iitorului 4urist! /istemul corupt de reuşită #n iaţă pe bază de scrisoare de recomandare este criticat #n Trimful talentului! *n caligraf talentat, (iţă A.iţescu, nu reuşeşte să ia cursurile pentru anga4are deoarece nu are scrisoare de recomandare din partea unei persoane influente! %nsuccesele #l determină să renunţe, dar, ironia soartei, #n acel moment este anunţat de un prieten că a aea loc o litografie! Gnscris la concurs pentru a-şi a4uta un coleg de şcoală, A.iţă (iţescu, persona4ul nostru, semnează proba #n numele acestuia şi are neplăcuta surpriză să fie anunţat că a câştigat! +l credea că succesul amicului este asigurat pentru că aea scrisoare de recomandare!

Pagina  din 45


Gn final, preşedintele comisiei, făcând confuzie de nume, #l declară reuşit pe (iţă A.iţescu şi nu pe A.iţă (iţescu! 'omicul de situaţii şi confuzia de nume au un puternic suport critic bazat pe demascarea unor mentalităţi şi a unui sistem de relaţii! )elatarea eenimentelor este stereotipă, de o obiectiitate rece, fără nici o participare emoţională a autorului, lăsând doar ironia să sugereze mesa4ul de corupţie şi serilism din administraţie! 'aragiale foloseşte foarte des #n special #n sc.iţe, procedeul sugestiei, prin care denumeşte o noţiune de alta, o anumită realitate prin corespodenta ei! +l consideră că a numi un obiect #nseamnă a suprimi trei pătrimi din plăcerea pe care ţi-o dă sugerarea lui! Gn acest sens, folosindu-se de sugestie, sciţele lui 'aragiale sunt bazate pe o modalitate aluziă, #năluitoare! *n asemenea procedeu #l #ntâlnim şi #n sc.iţa *ltima emisiune, #n care este adusă #n discuţie, prin opiniile a trei cerşători şi un popă, necesitatea ultimei emisiuni bancare şi folosul acesteia pentru Hmeseriile$ lor! 8cţiunea sc.iţei se desfăşoară #ntr-o cârciumă de ma.ala, pe o reme câinească, cu ploaie măruntă şi ânt rece! 8ici, #n odăiţa din dos, se #ntâlnesc protagoniştii eenimentului, cei trei cerşători şi părintele Matac.e! 8utorul insistă asupra acestei lumi din care fac parte %ancu 9ucătaru, copil de rob, Iamfira Muscalagioaica deenită cerşătoare după o iaţă aenturoasă şi multe iubiri, şi Tomiţă 9arabangiu fost toboşar municipal, care, după ce s-a #mbolnăit, #şi tratează boala cu rac.iu! )euniunea de seară a celor trei cerşători ruinaţi este nu numai pitorească, ci şi comică prin pretenţia lor de a discuta probleme financiare #n legătură cu noua misiune de monede! 8utorul pune #n faţă două grupuri sociale, două interese, #ndreptând critica asupra feţelor bisericeşti şi a falsităţii acestora! O tagmă pe care a cunoscut-o 'aragiale, pentru că a făcut parte din ea, este aceea a ziariştilor!Pe sine #nsuşi prozatorul nu ezită să se prezinte ăn postură de

Hmoftangiu$, când poesteşte #mpre4urările editătii (aţiunii române! &umea ma.alalei bucuraştane #l atrage de asemenea pe scriitor mai mult prin pitorescul ei, ca #n saurosul Proces-erbal redactat de comisarul srcţiei CC, Mitică Pişculescu! Pitoreşti şi simpatice sunt figurile &eancăi, ădua care ţine anul "racului şi a preenitului

Pagina " din 45


%ancu Iugraul, aduşi #n faţa 4udelui de ocol din cauza spargerii unui Hclondir cu mastică prima$! "ouă sc.iţe dedicate presei, Temă şi ariaţiuni şi Aroaznica sinucidere din /trada idelităţii, speculează comicul perspectielor discordante #n care apare un eeniment unic!8ici ziariştii şi-au anulat prezenţa fizică, rămânând să fie #ntruc.ipaţi prin ceea ce au mai definitoriu, adică prin produsele condeiului lor! Gn Aroaznia sinucidere, imaginile răsfrânte de două prisme se contrazic iolent #ntre ele! )eporterul ziarului 8urora, un ferent al clişeelor romantice, descrie #n spiritul lor circumstanţele gestului funest! )eporterul ziarului &umina, afişând atitudine opusă, lucidă şi demistificatoare, releă un #ntreg roman pasional “a la Ponson de Terrail sau Jules Mar, o #ntreagă melodramă a la dU+nner$!01 Petrecerile bucureşteanului de rând au loc #n cadrul repaosului duminical, ori după ieşirea de la slu4bă, #n pra4ma lefii, neapărat la berărie, cu amicii, uneori cu prelungirea până #n faptul zilei, la ciorba de burtă şi la simigerie! (iţă şi A.iţă din sc.iţa '!!)! sunt făcuţi să se amuze copios pe seama intrusului enit la masa lor, până când acesta doedeşte că nu are nici un .az deoarece a descoperit că neasta sa, Miţa, este sora şefului! Onorabilitea şi ambiţia unui Jupân "umitrac.e, este pe punctul de a dispărea #n .ig.liful instalat acum #n .oteluri somptuoase, unde se dau fie-oUclocKuri! Ma.alagismul Iiţei rămâne, prin comparaţie, numai pitoresc, simpatic c.iar, când auzim pe +smeralda Piscupescu adrsându-se mamai sale, #n timp ce se coafa pentru

01

Tudor 7ianu, Scrieri despre teatru

o izită la Peleş: “- +şti nebună, soro!!!ce dracu c.ioară eşti!! m-ai pript$ 8entura aceleiaşi Iiţe cu )ică este pusăacum alături de sc.imbul de cuinte dintre Tincuţa şi Miţa, care #l discută #n plin fie- oUclocK pe sublocotenentul Mitică &efterescu: HM%>88: 9a al dumitale, obraznico M%>8: 9a al tău, mo4ico$ Gn general, parcurgând sc.iţele lui 'aragiale #n care e orba de lumea .ig.life-ului, impresia e de mitocănie #mbrăcată #n fracuri şi roc.ii cusute la Paris, locuind #n .oteluri luminate cu candelabre strălucitoare şi aşternute cu cooare scumpe!

Pagina # din 45


Putem de asemenea afirma că #n sc.iţele lui 'aragiale eistă şă o suită de caractere! "e o substanţă foarte clasică este portretul 8micului 3!!!, care este tipul fanfaronului impenitent!Posesor al unei unei Zmulţimi imense de mari cunoşţinţe$, amicul 3 !!!este Z#n curent cu tot ce se #ntâmplă #n sferele #nalte$ şi #n Htermeni familiari cu toată lumea$! *n tip asupra căruia se reine de mai multe ori este acela al zăpăcitului, care trăieşte #ntr-o perpertuă confuzie şi răspândind-o nobosit #n 4urul său! +locente #n acest caz sunt sc.iţele 'am târziu, Petiţiune, 'ăldură mare! &ăsând la o parte bucăţi ca Justiţie, 8rt!D06, 8mici, 'ăldură mare etc!, comedii #n miniatură care eclud orice interenţie complementară, celelalte sciţe, presupun ca elemente inalienabile prezenţa actiă a naratorului, mânuirea de către el a firelor acţiunii şi o gamă foarte #ntinsăa complicităţilor cu cititorii, de la zâmbetul Hpe sub mustaţă până la interpelarea directă!$0E Gmpărtăşindu-se necontenit din aceastăp structură spirituală, fie că se opune celorlalte prsona4e, fie că le acordă perfida sa adziune, naratorul reprezintă #n sfera

ficţiunii un alter ego caragialesc! Prin el autorul sc.iţelor se pune #n scenă, se destănuie, dă frâu liber #nclinaţiei sale mimetice, dar nu #ncearcă niciodată să-şi transgreseze personalitatea, să-şi creeze reo falsă ipostază, să sară peste propia lui umbră! +roul cel mai bine definit şi cel mai mai autentic al sc.iţelor lui 'aragiale nu este altul decât 'aragiale! Gntreaga operă comică a lui 'aragiale argumentează, cu diferenţe negli4abile de la un comportament la altul, concepţiasa fiistă asupra caracterelor!

'8P%TO&*& C &%M98J*&

8leandru )osetti #l consideră pe 'aragiale unul dintre artiştii care au făcut cel mai mult pentru dezoltarea limbii noastre literare şi pentru #mbogăţirea ei! 8 fost un artist al cuântului dintre cei mai conştienţi ai menirii sale! %ată propriile mărturisiri:,,'u#ntul, dragii mei, nu poate aea dec#t un singur loc #ntr-o frază!(u de dragul cuintelor am căutat să ă Pagina $ din 45


născocesc o poestire!+u de .atârul poestirii caut #ntr-adins cuintele[! 'a şi Mi.ai +minescu, %on &uca 'aragiale trudea mult până să dea ultima formă manuscriselor sale, găsirea epresiei adecate preocupându-l #n cel mai #nalt grad! 'a #n toate- spunea el - şi “#n literatură se pretinde o cinste profesională, un prestigiu de atelier;,,!!!autor mare nici prin g#nd nu mi-a trecut reodată că aş putea fi, dar iarăşi, pe neg#ndite, zău(-am scris #n iaţa mea!!!;trebuie şi dumneata să admiţi că asta a să zică meşteşug- fie cât de #nalt, fie cât de umil: să iei, din grămada .aotică a baniţei, mărgeluşe, bob cu bob, şi să le aşezi cu anume rost, după priceperea ta, pe priceperea şi a altuia\\! +igenţa etraordinară pentru cu#ntul scris doedeşte onestitatea creatorului, a cărui mare eperienţă, după opinia lui Tudor 7ianu, este orbirea omenească, aceasta reprezent#nd ,,celula germinatiă a #ntregii sale opere\\!*n alt element aut #n comun cu +minescu- şi cu 'reangă, de altfel - este atitudinea antiretorică, după

cum se poate edea din articolul 'âtea păreri, publicat #n (otiţe şi fragmente literare! %oan /laici ne spune, #n 8mintiri, despre 'aragiale că,, aea mult simţământ de limbă şi cunoştea mai bine decât +minescu limba aşa-numită “iuă$ care era orbită #n toate zilele\\!#n scrierile sale, el se sereşte de date culese personal, aşa cum se poate edea #n 'um se #nţeleg ţăranii,adeărată,, fotografie\\ a graiului orbit! Obserarea şi #nregistrarea graiului orbit, cu ticuri, cu defecte, cu stilul indiidual al fiecărui orbitor, i-au permis lui 'aragiale să #i facă pe eroii săi- pe care #i ede şi pe care #i aude- să se eprime după condiţia socială şi după caracter!,, iecare frază- scria 'onstantin "obrogeanu-A.erea-, fiecare acţiune ne zugrăeşte caracterul omului! iecare frază e caracteristică pentru acel care o pronunţă\\!/-a obserat că, dacă persona4ele lui %on 'rengă se definesc mai ales prin modul lor de a acţiona, eroii lui 'aragiale se indiidualizează mai cu seamă prin modul de a orbi! +i sunt reprezentanţii unei anumite clase sociale, ai unui anumit moment istoric, ai unei anumite regiuni şi ai unor anumite profesii! Trebuie, #nsă, făcută deosebirea #ntre limba persona4elor, #ntre modul lor de eprimare şi limba şi stilul autorului, atunci c#nd acesta orbeşte #n numele său, #n pasa4ele de naraţiune! "istanţa este coârşitoare, stilul naratorului doedindu-se impecabil! %on &uca 'aragiale a luat o poziţie fermă #n priinţa problemelor cu care se confrunta limba rom#nă #n remea aceea, probleme ţin#nd de ortografie, de leic, de punctuaţie: “"e cincidecide ani scriem cu litere latine !&imbi straine, de altefamilii dec#t familia noastră romantică, au a4uns de mult să fie scrise perfect, logic şi sistematic, cu literele Pagina 4% din 45


noastre- limbi slae şi limbi germanice; mag.iara c.iar, at#t de deosebită de toate limbile indo-europene!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! /enzaţie, senzaţional, unierz, unierzal, seziune, conceziune, penziune, perzecuţiune, perzeerenţă, furnizor, penzulă; că te apucă pl#nzul "ragii mei /ă nu uităm niciodată că semnele scrisului nostru sunt roadele

g#ndirii noastre, cu multe necazuri şi răbdare cucerite de stăec.i noştri părinţi! /ă fim cu ele stăp#ni seeri, dar şi cuminţi şi omenoşi$ onetica: 8şa cum obseram Mi.aela Mancaş, particularitaţile regionale munteneştireprezintă singurul aspect fonetic general in limba operei lui 'aragiale, fiind relati uniform repartizate #n limba4ul autorului şi #n acela al persona4elor!'ele mai importante trăsături fonetice sunt: transformarea lui ă in e dupa consoanele ş, 4: bir4e; gri4e etc!; iotacizarea erbelor la indicati şi la con4uncti: să spuie; să ma pui; scoţ: să se-nc.iză; să te-auza; ăz etc!; forme regionale ale prepoziţiilor şi ale con4uncţiilor: dă; pă; p#n; p#ntre;despre
Pagina 41 din 45


,,


instucţie, şi altul constituit din neologisme, de cele mai multe ori deformate, impropriu adaptate, pronunţate incorect! "intre termenii turceşti, sunt de amintit abitir, alişeriş, ageamiu, başca, bacşiş, bidiiu, .at#r, ipingea, mangafa, marafet, moftangiu, meter.anea, papugiu, puşlama, teşc.erea, iar dintre cei neogreceşti, ne reţin atenţia dic.is, eg.enisit, fandaie, filotimie, firitisi, ipitropie, parapon, pramatie, procopsi, pandalie, simandicos! Gn ceea ce prieşte neologismele, remarcăm mai #nt#i tendinţa orbitorului semidoct de a asimila termenul nou intrat #n limbă la epresia sa curentă: buliar; dipotat; amurezat; aucat; reuluţie; isplic; ezirciţ; bagabont; bampir! 8lteori, deformarea neologismelor trebuie pusă pe seama .ipercorectitudinii: deorţa; teribel; trieale; capabel; belet; cora4; foncţie; poblic! *na dintre principalele surse ale comicului, #n priinţa neologismelor, este etimologia populară: renumeraţie; lege de murături; a m#nca de la datorie; giantă latină; srofuloşi la datorie; cerneală iolentă; lăcrămaţie etc! 8semănătoarea acestui fenomen este folosirea improprie a termenilor, #n sensul atribuirii unui sens neadecat; astfel, capitalişti #nseamnă ,,locuitori ai 'apitalei, bucureşteni[ , maltrata- ,,a trata\\, sinucide- ,,a ucide\\; politică,,politeţe\\; liber-sc.imbist- ,,elastic #n concepţii\\ etc! Tot forme ale inadecării semantice se #nregistrează şi #n epresii de tipul s-a pronunţat cu eciferări; a tratat-o cu insulte şi cu bătaie;m-a insultat cu palme etc! +fecte comice au - fără #ndoială - şi epresiile pleonastice: domnule musiu;

4une t#năr; numaidec#t momental; m-aduci #n stare de a fi capabil; şi eţetera; c.ia el #nsuşi #n persoană; aprob poziti; #nt#iaşi dată şi pentru prima oară! '#t de ascuţit este spiritul de obseraţie a lui 'aragiale se poate edea şi #n următorul fapt: discursul lui arfuridi, din actul al %%%-lea al /crisorii pierdute, este plin de neologisme, #nsă c#nd oratorul se supără, #ntrebuinţează cuinte şi epresii din limba curentă: %a scuteşte-mă cu mofturile d-tale Onest d-taPe de o parte, )ăcnetul 'arpaţilor, pe de altă parte c.ierniseala confraţilor; pe de o parte opoziţie la toartă, pe de altă parte teşc.erea la buzunar!!! *rlă t#rgul, domnule!!! Multe dintre persona4ele lui %on &uca 'aragiale < din opera comică= au intrat #n memoria noastră prin ticurile erbale ce le sunt caracteristice şi care proin din aceeaşi derulare mecanică a g#ndirii: 'urat

"intr-un alt punct de edere, constatăm tendinţa grupării replicilor #n succesiuni ritmate, fapt care imprimă persona4elor un aspect de marionete: “9)G(IO7+(+/'*: "e-aia noi c#nd am mirosit cea cuma!!! 8)*)%"%: 'ea cuma!!! T)88(8'+: 'ea cuma 9)G(IO7+(+/'*: "acă e cea la mi4loc!!! 8)*)%"%: 'ea la mi4loc!!! T)88(8'+: 'ea la mi4loc$ arul lui 'aragiale, unic, este de a adeca orbirea fiecărui persona4 condiţiei lui sociale şi caracterului său! "e eemplu, 'etăţeanul turmentat şi Pristanda deformează fonetic cuintele, #n timp ce Ioe şi Tipătescu folosesc aceleaşi cuinte corect! ,,Toţi umoriştii au utilizat sticarea graiului prin incultură, specializare, origine stăină, inaliditate, cu Moliere #n frunte\\
nouă, #mbină, #n eprimarea sa, saoarea regională a graiului ardelenesc cu mania latinistă a epocii şi, astfel, 'aragiale demonstrează că limba literară trebuie ,,curăţată\\ de elemente regionale şi de latinisme! Gn concluzie, %on &uca 'aragiale are conştiinţa olorii cuântului, a capacităţii şi a limitelor acestuia!'aragiale- ,,un mare constructor #n cuinte\\, cum #l caracteriza 8leandru 7la.uţă- reprezintă un apărător al limbii române literare, pledând ca acesta să fie menţinută pe drumul ei firesc, eit#ndu-se ecesele! 'u ecepţia lui 'aragiale, nici un alt scriitor rom#n ,,n-a creat iaţă, n-a aruncat #n circulaţie realităţi! "upă cum +minescu a adus o nouă limbă poetică, o armonie proprie, un număr de imagini şi de epresii ce au intrat #n rostirea poetică, tot aşa şi 'aragiale a #ntrebuinţat o limbă a sa, monstruoasă, dar plină de seă, ie, o culegere de locuţii a4unse legendare, de glume curente; caragializăm, astfel, fără oie, după cum eminescializăm #n epresia sentimentelor poetice\\! (icolae %orga l-a ăzut ca pe un “om cu un oc.i #n care fulgerau flăcări ciudate, de ironie şi de #nduioşare, de admiraţie şi de pornire distrugătoare!!!!cu impresionantul glas de impunere a credinţelor şi capriciilor sale, cu gesturilestăpânitoare, zguduitoare, nimicitoare ale unui mare actor!!!!plin de intenţii ironice şi de capricii rafinate, capabil de elementare Pagina 44 din 45

Universul comic al lui I.L.Caragiale

Recommend Documents