Umanismul in Europa Umanismul este curentul literar care s-a manifestat in perioada „Re nasterii“,fiind caracterizat prin dezvoltarea sincrona a stiintei, a artelor si a civilizatiei avand nucleul in Italia si in special in Florentza, F lorentza, acesta fiind locul de unde principiile acestui curent cultural s-au raspandit ulterior in intreaga Europa. O parte din reprezentantii europeni sunt: Giovanni Boccacio(Italia), Francois Rebelais(Franta), Jan Kochanowski(Polonia). I. Context istoric.
Perioada cuprinsă între secolele XIV-XVI este cunoscută in Europa Occidentală sub denumirea de RENAŞTERE. UMANISMUL este expresia culturală a RENAŞTERII . Epoca RENAŞTERII se caracterizează printr-o dezvoltare economică, socială şi culturală impetuoasă: întâi, această dezvoltare se manifestă în Italia, fiind favorizată de concurenţa dintre Florenţa şi Roma, apoi se extinde în întreaga Europă Occidentală. Premistele naşterii acestei epoci spectaculoase se regăsesc în câteva evenimente evenimente istorice si culturale: a) Inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg în jurul anului 1440, favorizând schimbul cultural de idei şi accesul la cultură pentru un public mai larg; b ) Căderea Constantinopolului , capitala Bizanţului, determină în a IIa jumătate a secolului al XIV-lea exodul cărturarilor în Italia, acestia aducând cu ei scrierile antice, în original, fapt ce favorizează răspândirea lor în Europa; c) Descoperirea Americii de către Cristopher Columb la sfârşitul secolului al XV-lea, confirmă teoria heliocentrică (potrivit căreia Soarele se află in centrul Universului si Pământul se învarte în jurul lui), infirmând astfel teoria geocentrică susţinută susţinută de Biserică (potrivit căreia Pământul se afşă in centrul Universului); această descoperire deschide calea altora noi care vor oferi, în cele din urmă, o altă imagine a lumii. II. Termenul „UMANISM” are două sensuri:
a) În sens strict, umanismul umanismul reprezintă reprezintă studiul specializat al umanioanelor, umanioanelor, adică al limbilor clasice: greaca si latina, precum şi studiul literaturii şi al filosofiei greceşti şi romane. b) În sensul care ne interesează, umanismul este un curent cultural afirmat în Renaştere. Observaţie ! Curentul cultural reuneşte oamenii de cultură dintr-o epocă, pe •
•
baza unui program cultural, la care aceşstia se afiliză declarat. Programul cultural cuprinde o platformă ideologică (adică un set de principii călauzitoare) şi manifestările realizate în numele acestei platforme .
III. Umanismul are un program cultural complex: 1. Promovează idealul omului universal („uomo universale”), armonios
fiyic şi intelectual, pasionat de toate formele de cunoaştere, un individ cu o vastă cultură, bun cunoscător al limbilor clasice, al filosofiei, al muzicii, al ştiinţei, adică o pe rs on al it at e de ti p en ci cl op ed ic ă. Leonardo da Vinci este considerat prototipul lui „uomo universale”. El a fost pictor, fizician, matematician, inventator, muzician. 2. Pune accent pe faptul că omul este o fiinţă raţională , liberă. Înzestrată cu demnitate si liber arbitru, capabil să discearnă între bine si rău, per fe ct ib il pr in ed uc aţ ie. 3. Orientează învaţământul către disciplinele umaniste: studierea limbilor clasice, a retoricii, a poeticii, a istoriei, a filosofiei, a moralei, precum şi a educaţiei fizice şi a igienei. 4. Umaniştii adoptă ca model Antichitatea greco-latină şi aceasta devine o frecventă sursă de inspiraţie pentru artişti. 5. Contestă dogmatismul şi abuzurile clerului, aşadar are caracter anticlerical; contestarea are ca sursă lectura în original a textelor sfinte de către savanţii vremii. Consecinţa imediată este Reforma lui Martin Luther din Germania (1517) şi Reforma aceasta va deveni bazele protestantismuli. IV. CURENTUL UMANIST DEVINE ASTFEL o formă a universalismului cultural, care îi face pe umanişti sa considere că formează o republică a cărturarilor alcătuită din cetăţeni ai diferitelor state şi popoare. Mulţi cărturari afirmă că au doua patrii: cea în care s-au născut şi Europa. Rapida răspândire a ideilor umaniste a fost posibilă datorită faptului că in epocă erau la modă călătoriile si corespondenţele. V. Principalii reprezentanţi ai umanismului european: a) Italia: Dante Alighieri „D iv in a co me di a” Francesco Petrarca „I l Ca nz on ie re ” Giovani Bocaccio „D eca me ro nul ” Nicolo Machiaveli „Pr in ci pe le ” Leonardo da Vinci „G ioc on da ” Michelangelo „S on ete ”, „M ois e” b) Franţa: Francois Rabelais „G ar ga nt ua şi Pa nt ag ru el” Michel de Montaigne „Sc ri so ri le pe rs an e” c) Anglia: William Shakespeare „Ha ml et ” d) Spania: Miguel de Cervantes „D on Qu ij ot e”
Umanismul reprezinta o miscare de afirmare libera a personalitatii umane,un current cultural aparut in timpul Renasterii italiene(sec.xv)care-si propunea asezarea omului in centrul tuturor cautarilor de ordin filozofic,poetic,istoric,moral,retoric sau lingvistic.
Nascut dupa un ev mediu al epidemiilor,al cruciadelor,al inchizitiei si al dogmei,al saraciei si al umilintei nascute din lipsirea de libertate si din b locarea accesului la cultura(la tainele textelor scrise),umanismul propune o dislocare a imaginii lui Dumnezeu din antrul Universului,unde va fi asezat omul care trebuie acceptat in virtutea conditiei sale de huma,adica in virtutea calitatilor si defectelor sale in egala masura. Un intelectual de factura umanista cultiva celorlalti increderea in puterea ratiunii si convingerea ca omul este perfectibil,cu conditia sa respecte armonia relatiei sale cu natura.In sens umanist,nu ne nastem oameni ci devenim oameni prin experienta de viata,prin impactul pe care-l pot avea relatiile interpersonale prin educatie,sau prin capacitatea de a invata din greseli :umanistii considerau daunatoare pozitia de neclintit a bisericii care vorbea omului despre o autoritate divina,aspra,critica,severa,neiertatoare. Omul Evului Mediu tinut in saracie,boala si analfabetism nu va reusi sa-l intalneasca pe Dumnezeu prin intermediul unor rugaciuni reproduse mecanic,de frica inchizitiei sau de frica zilei de maine.De aceea,miscarea umanista,propunea cel putin la nivel teoretic o cale inversa de redescoperire a divinitatii :dinspre om(creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu)inspre divinitate.In acest scop,umanistii isi vor alege ca modele culturale valorile antichitatii greco-latine cu a caror traditie voiau sa realizeze o jonctiune,dovada ca se ocolea intreg sistemul de idei vehiculate in Evul Mediu considerate o mare eroare si o amenintare grava la adresa speciei umane. Antichitatea presupunea spre deosebire de Evul Mediu o libertate mai mare de gandire si de liber arbitru,politeismul(credinta in zei)deosebindu-se substantial de dogma monoteista crestina.Zeii erau mai degraba o intruchipare a fortelor,elementelor si fenomenelor naturii usor de observat si de inteles de catre oamenii obisnuiti. Credinta anticilor era mai degraba o atitudine de bun simt,de respect fata de natura.Anticii sacrificau animale si aduceau ca ofrande produse ale pamantului,in timp ce tribunalul inchizitiei trimitea la ardere pe rug sau la schingiuiri,fiinte umane. Una dintre cele mai cunoscute victime ale bisericii crestine in Evul Mediu este Galileo Galilei cel care a sustinut pentru prima data teoria heliocentrismului conform careia in centrul Universului s-ar afla Soarele,iar nu Pamantul,dupa cum sustinea biserica,teorie pe care stiinta a dovedit-o ca fiind adevarata,mult mai tarziu. Daca s-ar putea reprosa ceva umanismului italienesc,ar fi faptul ca umanistii insisi au inclinat sa se constituie,ca si clerul,intr-o casta a elitelor,a geniilor,incasibila omului de rand. Cei mai multi umanisti si-au consumat existenta printr-o foame uneori irationala de cuvant scris,acumuland informatii din domenii dintre cele mai diverse :religie,istorie,filozofie,retorica,anatomie,muzica,literatura,poetica si uitand de fiinta umana in carne si oase pe care se presupune ca o elogiau prin creatiile lor. Cei mai cunoscuti umanisti sunt : In domeniul artelor plastice :Botticelli,Leonardo da Vinci,Rafael,Michelangelo,Jan van Eyck. In domeniul stiintelor:Galileo Galilei In literatura:Picodella Mirandola,Nicolo Machiavelli(“Principele divide et impera”),Montaigne,William Shakespeare(Anglia),Miguel de Cervantes. Majoritatea pictorilor Renasterii nu se pot defini ca spirite absolute libere,punandu-si pictura in slujba oamenilor bisericii ori a familiilor nobiliare,care comandau tablouri cu anumite subiecte.
