CARACTERISTICILE SCHIŢEI
CARACTERISTICILE NUVELEI
DEFINIŢIE Schiţa este specia genului epic, în proză, de dimensiuni reduse, care înfăţişează un singur episod semnificativ din viaţa unuia sau a mai multor personaje.
DEFINIŢIE: Nuvela (< fr. Nouvelle, it. novella= “nuvelă, veste”) este o creaţie epică cultă, în proză, de dimensiuni medii, cu o acţiune mai dezvoltată decât schiţa, cu un singur fir narativ, având o intrigă mai complicată, ce determină conflicte puternice prin care se evidenţiază caracterul mai multor personaje.
CARACTERISTICI : 1. Acţiunea este simplă, lineară, desfăşurată pe un plan, în faţa ochilor cititorului şi scurtă, dar caracteristică pentru un individ sau pentru colectivitate, în general; 2. Pentru că este o creaţie epică, are un subiect structurat pe momentele subiectului. 3. Datorită dimensiunilor reduse, ea începe cu trecerea la obiect, încât expoziţiunea este scurtă, intriga este simplă şi evoluează rapid spre deznodământ, care este, adesea, neaşteptat, hazliu sau absent, lăsat la aprecierea cititorului; 4. Prezintă un singur episod din viaţa unui / unor personaje care rezumă întreagă existenţă 5. Timpul de desfăşurare a acţiunii este scurt (până la o zi) şi precizat, iar spaţiul este unul singur, şi restrâns (o locuinţă, o cameră, un compartiment de tren, o gară, un câmp etc.) dar precizat adesea; 6. Personajele sunt puţine, schiţate, construite după modelul oamenilor simpli, surprinţi în situaţii obişnuite. Preferă personajele tipice şi energice, fără idealuri înalte; accentul se pune pe portretul moral, cel fizic fiind doar conturat şi chiar neglijat. Portretul realizat este succint (câteva elemente), cel adevărat se înfiripă din acţiunile şi limbajul personajului; dintre toate trăsăturile personajului, una singură este dominantă, fiind „cercetată” din mai multe unghiuri. Personajele sunt surprinse într-un singur moment din existenţă, dar edificator pentru cititor, care îi poate astfel deduce felul de viaţă. 7. Naraţiunea este predominantă (faptele sunt relatate în ordine, în succesiune) chiar dinamică, dând impresia de mişcare, datorită agitaţiei personajelor. Prezenţa dialogului alături de naraţiune este o altă caracteristică, iar dialogul poate deveni dominant uneori, apropiind schiţa de scenetă. Descrierile sunt sumare, dar simbolice, deci nu apar detalii, iar adjectivele şi adverbele sunt puţine. 8. Stilul este sobru, voit obiectiv. 9. Schiţa are rol moralizator, etic, educativ
CARACTERISTICI: 1 Acţiunea nuvelei are un singur fir narativ; secvenţele narative se leagă, de regulă, prin înlănţuire, dar se pot lega şi prin inserţie sau prin alternanţă. 2. Pentru că este o creaţie epică, are un subiect structurat pe momentele subiectului. Cu o expoziţiune scurtă, o intrigă rezultată dintr-o conjunctură tensionată, care permite o desfăşurare alertă a acţiunii, ce atinge un punct culminant căruia îi urmează un deznodământ previzibil sau imprevizibil. 3. Ordinea temporală nu mai este, ca în cazul schiţei, cronologică, putând să apară fapte situate în trecut sau în viitor, în raport cu momentul narării. Durata acţiunii este mai întinsă, acoperind uneori ani întregi, comprimaţi prin prezentarea succintă a întâmplărilor de către narator. 4. Nuvela are un conflict puternic interior şi exterior. 5. În nuvelă, modul de expunere dominant este naraţiunea. Descrierile sunt bogate în amănunte şi sunt importante pentru prezentarea cadrului acţiunii şi pentru caracterizarea personajelor, creând o anumită semnificaţie. Prin dialog şi monolog, personajele se prezintă direct. 6. Personajele nuvelelor sunt mai numeroase şi mai complexe decât cele ale schiţelor, fiind caracterizate implicit, dar şi explicit, stabilind între ele un sistem de relaţii mai complicat. Pot intra în conflicte exterioare, cu alte personaje, dar pot să trăiască şi conflicte interioare. Personajul are trăsături specifice prin care se deosebeşte de alte tipuri de personaje; în nuvelă apare, de obicei, un singur personaj principal. În nuvelă se pune mai mult accentul pe caracterizarea personajelor, decât pe acţiune. Personajului de nuvelă i se realizează un portret complex. În realizarea portretului se utilizează mijloacele caracterizării directe (sunt prezentate de narator) şi indirecte (care reies din vorbele rostite, din faptele, din gândurile lui, din atitudinea celorlalte personaje faţă de el, din descrierea lumii în care trăieşte şi din prezentarea aspectului exterior). 7. Ca în orice creaţie epică, există şi în nuvelă un narator aparent obiectiv. Persoana la care se povesteşte poate fi persoana a III-a , dar şi persoana I. 8. Fiind o creaţie literară, şi în nuvelă sunt utilizate figuri de stil şi procedee artistice. 9. Stilul nuvelei se caracterizează prin oralitate, realizată prin mai multe mijloace artistice: cuvinte şi expresii populare, regionalisme, propoziţii interogative şi exclamative şi dialog.
