Chestionar la Drept civil, Obligaţiile civile. 1. Cum se clasifică obligaţiile în funcţie de izvorul lor: a. obligaţii născute din lege; b. obligaţii născute din convenţia părţilor; c. obligaţii născute din acte juridice şi obligaţii născute din fapte juridice. 2. Cum se clasifică obligaţiile în raport de obiectul lor: a. obligaţii de a da, obligaţii de a face şi obligaţii de a nu face; b. obligaţii perfecte şi obligaţii imperfecte; c. obligaţii obişnuite şi obligaţii opozabile terţilor. 3. Cum se clasifică obligaţiile după sancţiunea lor juridică: a. obligaţii civile perfecte şi obligaţii civile imperfecte; b. obligaţii morale şi obligaţii de rezultat; c. obligaţii simple şi obligaţii complexe. 4. Cum se clasifică obligaţiile după opozabilitatea lor: a. obligaţii determinate şi obligaţii de mijloace; b. obligaţii obişnuite, obligaţii reale şi obligaţii opozabile terţilor; c. obligaţii de diligenţă şi obligaţii de rezultat. 5. Care este definiţia contractului: a. o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte j uridice; b. o împrejurare de care legea civilă leagă naşterea unui raport juridic civil concret; c. acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un ra port juridic. 6. Cum se clasifică contractele după modul de formare: a. contracte consensuale, contracte solemne, contracte reale; b. contracte consensuale, contracte de adeziune, contracte obligatorii; c. contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit. 7. Cum se clasifică contractele după conţinutul lor: a. contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit; b. contracte unilaterale şi contracte bilaterale; c. contracte comutative şi contracte aleatorii. 8. Cum se clasifică contractele după scopul urmărit de părţi: a. contracte consensuale, contracte solemne, contracte reale; b. contracte negociate, contracte de adeziune, contracte obligatorii; c. contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit. 9. Cum se subclasifică contractele cu titlu oneros: a. liberalităţi şi acte d ezinteresate; b. contracte comutative şi contracte aleatorii; c. contracte consensuale şi contracte reale. 10. Cum se subclasifică contractele cu titlu gratuit: a. contracte unilaterale şi contracte bilaterale; b. liberalităţi şi contracte dezinteresate; c. contracte comutative şi contracte aleatorii. 11. Cum se clasifică contractele d upă efectele produse: a. contracte constitutive şi contracte d ezinteresate; b. contracte translative de dr epturi şi contracte comutative; c. contracte declarative de drepturi şi contracte constitutive sau translative de drepturi. 12. Cum se clasifică contractele după durata (modul) lor de executare: a. contracte cu executare imediată şi contracte cu executare succesivă; b. contracte negociate, contracte de adeziune şi contracte obligatorii;
c. contracte constitutive sau translative de drepturi. 13. Care este clasificarea contractelor după cum sunt sau nu nominalizate în legislaţia civilă: a. contracte de adeziune şi contracte obligatorii; b. contracte numite şi contracte nenumite; c. contracte consensuale şi contracte solemne. 14. Cum se clasifică contractele după unele corelaţii existente între ele: a. contracte numite şi contracte nenumite; b. contracte negociate şi contracte obligatorii; c. contracte principale şi contracte accesorii. 15. Cum se clasifică contractele după modul în care se exprimă voinţa părţilor: a. contracte consensuale şi contracte solemne; b. contracte negociate, contracte de adeziune şi contracte obligatorii; c. contracte reale şi contracte de adeziune. 16. Care dintre următoarele sunt condiţii esenţiale pentru validitatea contractelor: a. capacitatea de a contracta; b. bunul să nu aparţină domeniului public al statului; c. în toate cazurile, forma autentică. 17. Ce este capacitatea de a contracta: a. o condiţie de fond, fond, esenţială şi de validitate a oricărei convenţii; b. o parte a capacităţii de exerciţiu; c. o parte a capacităţii de folosinţă. 18. Sunt considerate incapacităţi generale în materia încheierii actelor juridice civile: a. situaţia minorilor; b. interzişii judecătoreşti; c. minorii care nu au împlinit vârsta de 16 ani. 19. Sunt considerate incapacităţi parţiale sau speciale în materia încheierii actelor juridice civile: a. vânzarea între soţi; b. interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator; c. interzicerea drepturilor părinteşti. 20. Sunt condiţii de valabilitate a consimţământului: a. să fie exprimat în formă autentică; b. să fie exteriorizat numai prin gesturi sau fapte concludente; c. să fie exprimat cu cu intenţia de a produce efecte juridice. 21. Ce este oferta de a contracta (policitaţiunea): a. o propunere făcută unei anumite persoane persoane sau publicului de a încheia un contract în anumite anumite condiţii; b. întotdeauna o propunere scrisă, făcută unei anumite persoane sau publicului de a încheia un contract în anumite condiţii; c. o propunere fermă şi expresă, făcută unei anumite persoane sau publicului de a încheia un contract în anumite condiţii. 22. Care sunt modalităţile care afectează o obligaţie civilă? a) termenul, condiţia, sarcina; b) numai termenul; c) termenul şi condiţia. 23. Care faptă juridică licită nu are reglementare legală, fiind o construcţie a doctrinei şi a jurisprudenţei? a) îmbogăţirea fără justă cauză; b) gestiunea de afaceri; c) plata lucrului nedatorat. 24. Care este atitudinea părţilor faţă de actele gestiunii de afaceri?
a) geratul să aibă cunoştinţă de intervenţia gerantului; b) gerantul să acţioneze cu intenţia de a administra propriile interese; c) geratul sa nu aibă cunoştinţă de intervenţia gerantului. 25. Care sunt obligaţiile geratului? a) să plătească gerantului pentru toate cheltuielile făcute, dar numai dacă acestea s-au născut din acte juridice; b) să plătească gerantului pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care acesta le-a făcut; c) să plătească gerantului numai cheltuielile necesare.
26. Cum se face proba gestiunii de afaceri? a) numai după regulile aplicabile în materia probei actelor juridice; b) în acelaşi fel, indiferent dacă obiectul gestiunii este un act material sau un act juridic; c) actele materiale se pot dovedi cu orice mijloc de probă.
27. Care sunt condiţiile generale ale plăţii lucrului nedatorat? a) să nu existe o plată; b) plata să fie datorată; c) plata să fie făcută din eroare. 28. Ce fel de condiţii se cer pentru intentarea acţiunii în restituire în cazul î mbogăţirii fără justă cauză? a) numai condiţii juridice; b) numai condiţii materiale; c) atât condiţii materiale cât şi condiţii juridice. 29. Care sunt condiţiile juridice cerute pentru intentarea acţiunii în restituire în cazul îmbogăţirii fără justă cauză ? a) îmbogăţirea unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei persoane să se facă în baza unei dispoziţii legale, un contract sau o hotărâre judecătorească b) să existe un alt mijloc de recuperare a pierderii suferite ; c) să nu existe un temei legal al îmbogăţirii unui patrimoniu pe seama diminuării patrimoniului altei persoane.
30. Care sunt limitele obligaţiei de restituire în cazul îmbogăţirii fără justă cauză? a) obligaţia de restituire nu cunoaşte nicio limită fiind vorba de o faptă juridică licită; b) persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat poate pretinde mai mult decât micşorarea patrimoniului sau deoarece este creditorul obligaţiei de r estituire; c) persoana al cărei patrimoniu s-a diminuat nu poate pretinde mai mult decât micşorarea patrimoniului său deoarece s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză. 31. Ce forme ale răspunderii se disting în materia dreptului civil? a) răspunderea contractuală; b) răspunderea civilă; c) răspunderea contravenţională. 32. Reprezintă prejudiciu patrimonial: a) efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a unei fapte ilicite săvârşite de o altă persoană; b) acel prejudiciu care se referă la patrimoniul şi bunurile unei persoane, la câştigul nerealizat sau la pierderea încercată subsecvent faptei ilicite; c) acel prejudiciu care se referă la valorile morale ale unei persoane. 33. Ce principiu de drept guvernează repararea prejudiciului? prejudiciului? a) principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită; b) principiul repararii prin echivalent; c) atât principiul reparării integrale, cât şi principiul reparării pr in echivalent.
34. Ce presupune lipsa discernământului? a) absenţa factorului intelectiv, respectiv cu lipsa vinovăţiei; b) cu lipsa intenţiei directe; c) cu lisa intenţiei indirecte. 35. Care este domeniul de aplicaţie al răspunderii părinţilor pentru fapta copiilor lor minori? a) răspunderea se aplică numai părinţilor dacă filiaţia este din căsătorie; b) răspunderea se aplică numai părinţilor dacă filiaţia este din căsătorie sau din afara căsătoriei; c) răspunderea se aplică părinţilor indiferent dacă filiaţia este din căsătorie, din afară căsătoriei sau ca efect al adopţiei copilului minor. 36. Care este raportul răspunderii părinţilor cu răspunderea institutorilor ori meşteşugarilor? a) se aplică atât răspunderea părinţilor cât şi răspunderea institutorilor ori meşteşugarilor; b) răspunderea părinţilor este subsidiară; c) răspunderea părinţilor este principală. 37. Când trebuie să existe raportul de prepuşenie pentru angajarea răspunderii comitenţilor pentru faptele prepuşilor? a) la momentul formulării acţiunii în repararea prejudiciului; b) la momentul săvârşirii faptei ilicite; c) la momentul formulării acţiunii în regres. 38. Care sunt cazurile de limitare a răspunderii comitenţilor pentru faptele prepuşilor? a) când comitentul a luat măsurile necesare pentru a preîntâmpina fapta păgubitoare a prepusului său; b) când cel păgubit a ştiut că prepusul acţionează în folosul comitentului; c) în cazurile în care activitatea prepusului nu a ieşit din sfera în care comitentul are obligaţia de a-şi exercita supravegherea. 39. Care construcţii nu sunt considerate „edificii” în sensul art. 1002 Cod civil? a) un pod; b) locuinţele permanente; c) construcţiile provizorii. 40. Care este temeiul juridic al răspunderii pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului? a) art. 1002 Cod civil; b) art. 1001 Cod civil; c) art. 1000 alin. 1 Cod civil. 41. Ce este plata? a) executarea silită a unei obligaţii de către debitor; b) executarea voluntară a unei obligaţii de către debitor; c) efectul general al raportului juridic obligaţional. 42. Care sunt excepţiile de la principiul conform căruia plata poate fi facută de orice persoană? a) în cazul obligaţiilor de a nu face; b) în cazul tuturor obligaţiilor de a face; c) în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae. 43. Ce înseamnă că plata este cherabilă şi nu portabilă? a) plata se face la domiciliul creditorului; b) plata se face la locul stabilit prin acordul de voinţă al p ărţilor; c) plata se face la domiciliul debitorului. 44. De câte feluri este imputaţia plăţii? a) numai legală; b) numai convenţională;
c) legală şi convenţională. 45. Ce este oferta reală urmată de consemnaţiune? a) este o procedură instituită pentru creditor; b) este o procedură instituită în scopul de a da posibilitatea liberării debitorului de bună-credinţă de obligaţia sa faţă de creditor în situaţia în care creditorul refuză să primească prestaţia; c) este o procedură pentru liberarea debitorului indiferent dacă acesta este de bună-credinţă sau de reacredinţă. 46. Care sunt garanţiile personale? a) gajul; b) fidejusiunea; c) dreptul de retenţie. 47. Care sunt mijloacele juridice de care poate beneficia creditorul pentru garantarea executării obligaţiilor debitorului său? a) dreptul de retenţie; b) clauza penală inclusă în contract; c) arvuna. 48. Care este natura juridică a dreptului de retenţie? a) se poate invoca pe cale de excepţie; b) este un drept real perfect; c) nu poate fi invocat pe calea unei contestaţii la executare. 49. Când poate fi invocat beneficiul de diviziune? a) dacă mai multe persoane au garantat unul şi acelaşi creditor pentru mai multe datorii ; b) dacă unul dintre fidejusori a cerut beneficiul de discuţiune, iar, în urma acestuia, debitorul a fost găsit insolvabil; c) dacă prin convenţie s-a prevăzut clauza solidarităţii între fidejusori. 50. Care sunt efectele ipotecii faţă de debitor? a) debitorul nu poate fi urmărit de creditor pentru realizarea creanţei sale pănă la obţinerea unui titlu executor; b) debitorul nu mai poate exercita fără acordul creditorului prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului; c) debitorul poate culege fructele şi productele bunului ipotecat, însă nu mai are dispoziţia materială asupra bunului.
CHESTIOAR LA DISCIPLIA DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE.
1. Unicitatea patrimoniului: a.exclude divizibilitatea; b. nu exclude divizibilitatea; c. implică indivizibilitatea. 2. Dreptul real impune subiectului pasiv: a. să facă sau să nu facă ceva; b. obligaţia generală de a nu stânjeni exerciţiul lui de către subiectul activ; c. dreptul de gaj general al subiectului activ. 3. Drepturile reale pot fi: a. imobiliare sau de creanţă; b. principale sau accesorii; c. de creanţă. 4. Drepturile reale accesorii sunt: a. drepturile afectate de modalităţi; b. afectate garantării unor drepturi de creanţă; c. cu o existenţă de sine stătătoare. 5. Totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter economic ce aparţin unei persoane constituie: a. conţinutul raportului juridic obligaţional; b. patrimoniul persoanei; c. obiectul raportului juridic civil. 6. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt: a. exclusivitatea şi perpetuitatea; b. inalienabilitatea şi insesizabilitatea; c. exclusivitatea şi inalienabilitatea. 7. Distrugerea unui bun de către proprietar ţine de atributul: a. posesiei; b. folosinţei; c. dispoziţiei. 8. Definiţia dată de Codul civil proprietăţii conţine atributele: a. de a culege fructele; b. dispoziţiei; c. posesiei. 9. Proprietatea asupra solului implică: a. proprietatea asupra construcţiilor; b. proprietatea asupra suprafeţelor de teren;
c. proprietatea asupra suprafeţei şi subsolului. 10. În cazul proprietăţii comune pe cote părţi este fracţionat: a. obiectul material al proprietăţii; b. dreptul; c. bunul. 11. Posesia ( jus utendi) constă în dreptul titularului: a. de a urmări un bun; b. de a stăpâni în fapt un bun; c. de a utiliza un bun în folosul altuia. 12. Violenţa posesiei este un viciu: a. temporar şi absolut; b. perpetuu şi relativ: c. temporar şi relativ. 13. Libertatea în materia dispoziţiei: a. nu poate fi limitată; b. este nelimitată; c. poate fi limitată. 14. Pentru dobândirea fructelor, buna-credinţă trebuie să existe: a. în momentul dobândirii bunului; b. în momentul perceperii fructelor; c. în permanenţă. 15. Discontinuitatea se referă de regulă la posesia: a. tuturor bunurilor; b. mobilelor; c. imobilelor. 16. Clauza de inalienabilitate a unui lucru: a. este lovită de nulitate; b. este valabilă necondiţionat; c. aparţine numai statului. 17. Dreptul de proprietate: a. se stinge prin neuz; b. se stinge prin posesie de rea credinţă; c. nu se stinge prin neuz. 18. Dreptul de proprietate publică: a. aparţine numai statului; b. se exercită numai prin intermediul unor subiecte de drept administrativ; c. este inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil. 19. Aparţin domeniului public: a. bunurile afectate uzului sau interesului public; b. toate bunurile din patrimonial statului şi unităţilor administrative teritoriale;
c. bunurile afectate folosinţei collective 20. Dreptul de proprietate privată: a. are acelaşi regim juridic indiferent de titular; b. poate avea ca obiect orice bun de uz sau interes public; c. poate avea ca titular numai o persoană fizică sau juridică de drept privat. 21. Bunurile immobile proprietate privată: a. sunt în principiu în circuitul civil; b. nu pot fi dobândite de cetăţenii străini; c. pot fi înstrăinate prin acte juridice numai dacă se respectă forma ad validitatem . 22. Construcţiile proprietate privată: a. sunt în circuitul civil general; b. pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii numai cu autorizaţie administrativă prealabilă; c. pot fi vândute necondiţionat de formă. 23.Acţiunea în revendicare a. este o acţiune reală şi petitorie; b. are acelaşi regim indifferent de obiectul dreptului de proprietate; c. are acelaşi regim indifferent de forma dreptului de proprietate. 24.Acţiunea în revendicare imobiliară: a. este admisibilă în toate cazurile; b. se va admite în toate cazurile în care reclamantul are titlu; c. poate fi admisă dacă imobilul a intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu nevalabil. 25. Titlul în materia acţiunii în revendicare: a. trebuie să fie un act translativ de proprietate; b. creează o prezumţie simplă de proprietate; c. este un element al bunei credinţe. 26. Proba dreptului de proprietate în cadrul acţiunii în revendicare imobiliară: a. are un caracter absolut dacă se face dovada unui mod originar de dobândire a dreptului de proprietate; b. se poate realize şi printr-un titlu putativ; c. presupune, în toate cazurile, existenţa unui înscris. 27. În cadrul unei acţiuni în revendicare având ca obiect un imobil: a. reclamantul câştigă întotdeauna dacă titlul său are o dată anterioară faţă de titlul pârâtului; b. pârâtul nu poate câştiga dacă posesia sa este de rea credinţă; c. reclamantul poate câştiga dacă face proba dobândirii dreptului său prin uzucapiune. 28. Pentru a fi aplicabil art. 1909 alin. 1 din C. civ. , buna credinţă trebuie să existe: a. pe tot parcursul exercitării posesiei; b. în momentul intrării efective în posesia bunului mobil; c. la momentul încheierii actului juridic, chiar dacă intrarea în posesie are loc ulterior.
29. Dacă se revendică un bun mobil pierdut: a. pârâtul trebuie să fi exercitat o posesie de cel puţin trei ani pentru a câştiga; b. reclamantul va câştiga dacă titlul său este preferabil; c. reclamantul va câştiga numai dacă plăteşte posesorului de bună-credinţă preţul pe care acesta l-a plătit găsitorului. 30. Acţiunea în revendicare mobiliară: a. se va respinge în toate cazurile în care posesorul este de bună credinţă; b. este o acţiune reală şi posesorie; c. poate fi admisă numai dacă este exercitată împotriva posesorului de rea-credinţă 31. Într-o acţiune în revendicare mobiliară, pârâtul nu este îndreptăţit să invoce art. 1909 alin. 1 din C. civ. dacă reclamantul proprietar a pierdut stăpânirea bunului fiind victima unei infracţiuni de: a. tâlhărie; b. abuzz de încredere; c. înşelăciune. 32. În cazul admiterii acţiunii în revendicare, pârâtul este îndreptăţit să solicite obligarea proprietarului să îi restituie: a. toate cheltuielile pe care le-a făcut cu lucrul; b. cheltuielile făcute cu conservarea lucrului; c. cheltuielile necesare şi cele utile, ultimele numai în limita sporului de valoare. 33. În cazul admiterii acţiunii în revendicare imobiliară: a. imobilul se restituie liber de sarcinile cu care a fost grevat de pârât; b. toate fructele culese până la pronunţarea hotărârii se cuvin pârâtului; c. pârâtul are dreptul la restituirea cheltuielilor voluptorii dacă a fost de bună-credinţă. 34. În cazul admiterii acţiunii în revendicare, posesorul pârât poate fi abligat: a. să restitiuie fie bunul, fie contravaloarea acestuia; b. să restituie fructele percepute după intentarea acţiunii, dacă a fost de rea credinţă; c. să restituie toate fructele percepute sau contravaloarea lor dacă a fost de reacredinţă. 35. O construcţie edificată pe terenul propriu dar cu materialele altuia: a. face inaplicabil principiul accesiunii; b. nu permite proprietarului materialelor să ceară restituirea acestora decât cu acordul proprietarului terenului; c. aparţine proprietarului terenului numai dacă acesta din urmă a intrat cu bună credinţă, în posesia materialelor. 36. În material accesiunii imobiliare artificiale: a. se poate recunoaşte constructorului un drept de retenţie asupra construcţiei până la plata integrală a despăgubirilor ce i se cuvin; b. proprietarul terenului poate să invoce accesiunea în termen de cel mult 3 ani de la data edificării construcţiei; c. Legea nu face nici o deosebire între situaţia constructorului de bună-credinţă şi cea a constructorului de rea-credinţă.
37. Tradiţiunea operează transferul de proprietate în cazul: a. donaţiei; b. darului manual; c. dobândirii unui bun mobil de la un detentor precar. 38. Se pot dobândi prin ocupaţiune: a. bunurile pierdute sau rătăcite; b. bunurile părăsite; c. apa de băut luată dintr-un izvor natural. 39. Constituie modalităţi de accesiune mobiliară: a. aluviunea şi avulsiunea; b. insulele şi prundişurile; c. confuziunea şi specificaţiunea. 40.Constructorul de bună credinţă pe terenul altuia: a. nu este îndreptăţit să aleagă modalitatea de stabilire a despăgubirilor pe care I le va plăti proprietarului terenului; b. este îndreptăţit să exercite acţiunea în realizarea dreptului de a fi despăgubit indifferent dacă proprietarul terenului îşi manifestă sau nu intenţia de a invoca accesiunea; c. se bucură de acelaşi tratament ca şi constructorul de rea-credinţă. 41. Proprietarul terenului în raport cu un constructor de rea-credinţă: a. poate invoca accesiunea; b. poate invoca un drept de retenţie; c. nu este obligat la despăgubire dacă, după ce a invocat accesiunea, cere constructorului demolarea construcţiei. 42. În materia accesiunii imobiliare artificiale, prin constructor pe terenul altuia se înţelege: a. numai posesorul ce deţine terenul în temeiul unui titlu; b. numai detentorul; c. şi cel care, ulterior edificării construcţiei a pierdut cu effect retroactive dreptul de proprietate asupra terenului. 43. Justul titlu în material uzucapiunii de 10 până la 20 ani: a. este un element separat alăturat bunei credinţe; b. se prezumă; c. este orice act juridic ce provine de la un neproprietar. 44. În privinţa prescripţiei achizitive de 10 până la 20 de ani: a. nu este necesar un titlu; b. nu se poate recurge la joncţiunea posesiilor; c. buna credinţă trebuie să existe în momentul dobândirii posesiei imobilului. 45. Uzucapiunea de 30 de ani presupune: a. exercitarea unei posesii utile şi neîntrerupte în termenul prevăzut de lege; b. existenţa unei posesii utile, neîntrerupte şi de bună credinţă;
c. existenţa unei posesii utile, neîntrerupte şi de bună credinţă precum şi a unui just titlu. 45. Poate fi autor în material joncţiunii posesiilor: a. posesorul anterior care a transmis posesia către posesorul actual; b. proprietarul; c. detentorul. 46. Uzucapiunea: a. poate fi invocată de instanţă din oficiu; b. produce efecte retroactiv; c. poate fi invocată numai pe cale de acţiune nu şi pe cale de excepţie. 47. Acţiunea de revendicare este o acţiune prin care se urmăreşte: a. apărarea proprietăţii; b. apărarea posesiei; c. garantarea uzucapiunii. 48. Acţiunea de revendicare prezintă următoarele caractere juridice: a. este o acţiune reală; b. este o acţiune în reintegrare; c. este o acţiune posesorie. 49. Acţiunea de revendicare poate fi exercitată de: a. posesorul bunului; b. coproprietarul bunului; c. proprietarul exclusiv al bunului. 50. Publicitatea reală imobiliară este realizată prin: a. registrele de inscripţiuni şi transcripţiuni; b. cărţile funciare; c. simpla prezenţă în faţa notarului public.
CHESTIONAR LA DISCIPLINA DREPT CIVIL PARTEA GENERALA I
1. Care sunt cazurile de nulitate absoluta? a. leziunea b. lipsa consimtamantului datorata erorii-obstacol c. nerespectarea dreptului de preemptiune 2. Când poate fi invocatã nulitatea absoluta? a. poate fi invocata numai de persoana ocrotita si al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului b. poate fi invocata oricand, pe cale de actiune sau de exceptiune, fiind imprescriptibila c. poate fi invocatã în termenul general de prescriptie 3. Care este clasificarea actelor juridice dupa modul de incheiere valabila ? a. acte strict personale si acte care pot fi incheiate si prin reprezentare b. acte consensuale, solemne, reale c. acte unilaterale, bilaterale, multilaterale 4. Care este clasificarea actelor juridice dupa scopul urmarit la incheierea lor? a. acte consensuale, solemne, reale b. acte unilaterale, bilaterale, multilaterale c. acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit 5. Ce reprezintã conditia ca modalitate a actului juridic civil? a. un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde naşterea, existenta sau stingerea dreptului subiectiv civil si a obligatiei corelative b. acea obligatie de a da, a face sau a nu face, impusa de dispunator gratificatului in actele cu titlu gratuit c. acel element al actului juridic civil care consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act 6. Care sunt actele susceptibile de a fi afectate de sarcinã? a. operează numai in cazul liberalitatilor b. operează în cazul actelor cu titlu oneros c. opereaza de drept 7. Ce semnificaţie are adagiul “ Pacta sunt servanda” în materia actelor juridice civile? a. principiului relativitatii b. principiul fortei obligatorii c. principiul irevocabilitatii 8. Cum se numeşte terţa persoană care, desi nu a participat la incheierea unui act juridic, este insa îndreptăţită sau ţinuta, dupa caz, fie sa profite, fie sa suporte efectele acelui act, datorita legaturii sau relatiei sale juridice cu una dintre partile lui ? a. având-cauza b. cedent c. promitent
9. Care sunt elementele raportului juridic ? a. ipoteza, dispozitia, sanctiunea b. continutul, obiectul, subiectele c. dreptul subiectiv, obligatia corelativã 10. Termenul ca modalitate a actului juridiceste: a. un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata fie inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile b. un eveniment, viitor si nesigur, de care depinde existenta (nasterea ori desfiintarea) actului juridic c. o perioadã de timp nedeterminabilă 11. Comparativ cu nulitatea, inopozabilitatea: a. opereaza de drept b. este judiciara c. presupune un act juridic nevalabil incheiat 12. Cum se clasificã bunurile dupa cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii civile ? a. diviziblie si indivizibile b. fungiblie si nefungibile c. sesizabile si insesizabile 13. În functie de posibilitatea de a fi împãrtite, ce fel de bunuri sunt tablourile? a. consumptibile b. insesizabile c. indivizibile 14. Care drepturi au caracter absolut ? a. de creanta b. reale c. patrimoniale 15. Ce fel de obligatie este aceea care consta in indatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinat ? a. de diligenta b. de mijloace c. de rezultat sau determinata 16. Care dintre cele de mai jos este un principiu fundamental al dreptului civil român? a. principiul egalitatii in fata legii civile b. principiul consensualismului c. principiul proximităţii claselor de moştenitori 17. Ce fel de act juridic este vanzarea-cumpararea unui imobil, dupã modul de încheiere? a. translativ, unilateral, consensual b. consensual, cu executare instantanee c. solemn, numit
18. Cum se împart bunurile, dupa modul de percepere? a. fungibile si nefungibile b. consumptibile si neconsumptibile c. corporale si necorporale 19. În ce situatii se întrerupe cursul prescriptiei? a. prin introducerea unei cereri de chemare in judecata sau de arbitrare, cu conditia ca cererea sa nu fie respinsa, anulata, perimata sau cel care a facut-o sa nu fi renuntat la ea b. cat timp cel in favoarea caruia prescriptia curge face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi c. în raporturile dintre soti 20. Cursul prescripţiei extinctive este suspendat: a. intre ocrotitor si ocrotit, cat timp socotelile nu au fost date si aprobate b. prin introducerea unei cereri de chemare in judecata c. prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia 21. De la ce datã începe sã curgã prescriptia dreptului la actiune in anularea unui act juridic, pentru violenta? a. cand aceasta a incetat b. oricând ar putea sesiza instanţa competentă c. cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea 22. Una dintre deosebirile dintre dreptul familiei şi dreptul civil constă în aceea că: a. in dreptul familiei sunt dominante raporturile patrimoniale; b. normele majoritare in dreptul familiei sunt cele dispozitive; c. in dreptul familiei se cere o calitate specială subiectelor sale. 23. Iesirea din vigoare a legii civile se produce prin: a. abrogarea ei implicita; b. apariţia unei legi noi. c. abrogare printr-o hotărâre judecătorească în contencios administrativ 24. Printre altele, dreptul real seamănă cu dreptul de creanta prin aceea că: a. au determinate atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv; b. sunt evaluabile în bani; c. sunt insotite de prerogativa preferintei. 25. Ce conditii trebuie sã indeplineascã proba pentru a fi incuviintata de instanta ? a. sa fie acceptatã de pãrti ; b. sa aiba legatura cu pricina; c. sã nu mai fi fost folositã în alte pricini.
TEST LA DISCIPLINA DREPT CIVIL CONTRCATE SPECIALE 1.
Care sunt caracterele juridice ale contractului d e vânzare-cumpărare: a) întotdeauna, contract consensual; b) în principiu, contract consensual; c) contract aleatoriu.
2.
Care sunt incapacităţile speciale de a vinde şi a cumpăra: a) vânzarea între soţi este interzisă; b) executorii judecătoreşti nu pot cumpăra bunurile statului sau unităţilor admiistrativ – teritoriale; c) tutorii nu pot cumpăra bunuri cât timp socotelile definitive ale tutelei n-au fost date şi p rimite.
3.
Ce este promisiunea de vânzare: a) este un antecontract din care se naşte un drept de creanţă; b) este numai unilaterală; c) ca şi oferta de a contracta este un act juridic unilateral.
4.
Ce este pactul de preferinţă: a) este un act juridic unilateral prin care o persoană primeşte promisiunea proprietarului de vinde un bun, rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta ulterior consimţământul de a cumpăra bunul; b) este un contract unilateral; c) este o variantă a promisiunii de vânzare prin care proprietarul unui bun se obligă ca în cazul când îl va vinde să acorde preferinţă unei anumite persoane, la preţ egal.
5.
Ce este dreptul de preemţiune: a) este o variantă a promisiunii de vânzare prin care proprietarul unui bun se obligă ca în cazul când îl va vinde să acorde preferinţă unei anumite persoane, la preţ egal; b) este dreptul prioritar la cumpărare, recunoscut de lege anumitor persoane, drept ce reprezintă o derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor şi de la principiul conform căruia proprietarul dispune liber de bunul său; c) o variantă a pactului de preferinţă.
6.
Ce este promisiunea unilaterală de vânzare: a) un act juridic unilateral; b) un antecontract sinalagmatic atunci când beneficiarul promisiunii se obligă să plătească în schimbul opţiunii ce i se conferă, o sumă de bani; c) o vânzare afectată de un termen sau o condiţie.
7.
Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească lucrul vândut: a) să fie în comerţ (să fie în circuitul civil); b) să existe întotdeauna în momentul încheierii contractului; c) să fie în posesia vânzătorului.
8.
Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească preţul: a) să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor; b) să fie sincer şi serios; c) să fie determinat sau determinabil, licit şi posibil.
9.
Cum trebuie să fie preţul, obiectul prestaţiei cumpărătorului: a) fixat în bani, deoarece acest lucru ţine de natura contractului; b) un preţ real, pe care părţile să nu-l fi stabilit în mod fictiv, ci cu scopul de a fi cerut şi plătit în realitate; c) determinabil, când cuantumul lui este hotărât de părţi în momentul încheierii contractului.
10.
Ce este predarea lucrului vândut: a) constă în punerea lucrului vândut la dispoziţia cumpărătorului; b) este obligaţie de a da; c) este obligaţia cumpărătorului.
11.
12.
13.
Ce este obligaţia de garanţie contra evicţiunii: evicţiunii: a) obligaţia vânzătorului să-l garanteze pe cumpărător de evicţiunea totală sau parţială a lucrului vândut; b) obligaţia vânzătorului de a-l garanta pe cumpărător în caz de pierdere, în tot sau în parte, a proprietăţii lucrului sau în caz de tulburare a cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar, numai dacă evicţiunea provine din fapta unui terţ; c) vânzătorul are obligaţia de garanţie contra evicţiunii, numai dacă este vorba de o tulburare de drept. Ce reprezintă evicţiunea: a) pierderea, în tot sau în parte, a proprietăţii lucrului; b) tulburarea vânzătorului în exercitarea prerogativelor sale; c) tulburarea cumpărătorului prin viciile lucrului. Care sunt condiţiile garanţiei contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ: a) să existe o tulburare de fapt; b) cauza tulburării să fie concomitentă vânzării; c) cumpărătorul să nu fi cunoscut c unoscut cauza evicţiunii.
14.
Care sunt efectele garanţiei în caz de evicţiune consumată: a) vânzătorul este obligat să restituie o parte din preţul primit; b) cumpărătorul are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost obligat să le înapoieze terţului evingător; c) vânzătorul este îndreptăţit să solicite cheltuielile de judecată ale procesului din care a rezultat evicţiunea.
15.
Care sunt condiţiile care se cer întrunite pentru a opera obligaţia de garanţie contra viciilor lucrului vândut: a) viciul să fie posterior vânzării; b) viciul să nu fie grav; c) viciul trebuie să fie ascuns.
16.
Care sunt efectele răspunderii vânzătorului pentru vicii: a) cumpărătorul poate să ceară nulitatea contractului; b) cumpărătorul poate să ceară rezilierea vânzării; c) cumpărătorul poate să ceară rezoluţiunea vânzării.
17.
Când datorează cumpărătorul dobânda preţului: a) dacă lucrul vândut şi predat este producător de fructe; b) în toate cazurile în care a întârziat să facă plata; c) indiferent dacă lucrul vândut şi predat este sau nu producător de fructe.
18.
Care este sancţiunea neplăţii preţului: a) vânzătorul poate să ceară obligarea cumpărătorului la executarea în natură a obligaţiei printr-o acţiune având ca obiect plata preţului, care este imprescriptibilă; b) vânzătorul poate să ceară obligarea cumpărătorului la executarea în natură a obligaţiei, printr-o acţiune având ca obiect plata preţului, care se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani; c) vânzătorul poate să ceară rezoluţiunea vânzării.
19.
Ce este luarea în primire a lucrului vândut: a) obligaţia cumpărătorului de a lua în primire lucrul vândut la locul şi la termenul la care vânzătorul este obligat să-l predea; b) obligaţia cumpărătorului de a lua în primire lucrul vândut la locul şi la termenul la care vânzătorul este obligat să-l predea, numai dacă are autorizarea instanţei să-l depună în alt loc, dacă are nevoie de locul unde se găseşte; c) obligaţia vânzătorului de a lua în primire lucrul vândut la locul şi la termenul la care cumpărătorul este obligat să-l predea.
20.
Cine suportă cheltuielile vânzării: a) vânzătorul; b) atât vânzătorul cât şi cumpărătorul;
c) cumpărătorul. 21
Care sunt caracterele juridice ale contractului de donaţie: a) contract consensual; b) contract cu titlu oneros; c) contract translativ de proprietate.
22.
Care sunt incapacităţile de a dispune prin donaţii: a) minorii şi persoanele puse sub interdicţie sunt incapabili relativ de a dispune prin donaţii; b) numai persoanle puse sub interdicţie sunt incapabile absolut de a dispune prin donaţii; c) minorii şi persoanele puse sub interdicţie sunt incapabili absolut de a dispune prin donaţii.
23.
Care sunt incapacităţile de a primi donaţii: a) medicii şi farmaciştii nu pot primi donaţii; b) minorii şi interzişii nu pot primi pri mi donaţii; c) organizaţiile care nu au dobândit personalitate juridică sunt incapabile absolut de a primi donaţii.
24.
Care este obiectul contractului de donaţie: a) un bun aflat în circuitul civil; b) un bun, indiferent dacă este determinat sau determinabil; c) bunul să fie posibil, licit, chiar dacă nu există sau nu poate exista în viitor .
25.
Care sunt condiţiile de formă ale contractului de donaţie: a) dacă donaţia se încheie prin mandatar, pentru împuternicire nu se cere forma autentică; b) toate donaţiile se fac prin act autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 813 Cod civil; c) în situaţia în care contractul de donaţie se încheie prin acte separate, între absenţi, numai oferta de a contracta trebuie să fie făcută în formă autentică.
26.
Ce este principiul irevocabilităţii donaţiilor: a) irevocabilitatea priveşte numai efectele contractului de donaţie; b)părţile pot insera în contractul de donaţie clauze care să contravină irevocabilităţii donaţiei; c) irevocabilitatea donaţiilor priveşte nu numai efectele contractului, ci însăşi esenţa contractului, fiind o condiţie de validitate pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II).
27.
Care sunt clauzele incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor: a) plata datoriilor viitoare nedeterminate; b) donaţia poate fi afectată de un termen; c) donaţia poate fi afectată de o condiţie cazuală sau mixtă.
28.
Care sunt clauzele compatibile cu principiul revocabilităţii donaţiilor: a) reîntoarcearea convenţională a bunurilor donate pentru cazul în care donatarul ar muri înainte de donator, precum şi în situaţia în care atât donatarul cât şi descendenţii acestuia ar deceda înaintea sa; b) dreptul donatorului de a dispune în continuare de bunul donat; c) condiţiile potestative.
29.
Ce este revocabilitatea donaţiilor între soţi: a) potrivit art. 937 Cod civil, orice donaţie făcută între soţi în timpul căsătoriei este revocabilă; b) potrivit art. 937 Cod civil, orice donaţie făcută între soţi î n timpul căsătoriei este irevocabilă; c) soţul donator are posibilitatea de a renunţa la dreptul de a revoca donaţia.
30.
Ce formă îmbracă donaţiile simulate: a) donaţie deghizată; b) donaţie indirectă; c) dar manual.
31.
Locaţiunea este un contract: a) translativ de proprietate; b) consensual; c) cu titlu oneros, aleatoriu.
32.
Ce caracteristici prezintă capacitatea părţilor în cazul contractului de locaţiune: a) în toate cazurile, locatorul şi locatarul trebuie să aibă capacitatea de a face acte de administrare; b) locatorul trebuie să fie proprietarul lucrului; c) dacă obiectul locaţiunii este un bun imobil, iar durata locaţiunii depăşeşte termenul de 5 ani, părţile trebuie să aibă capacitatea de a face acte de dispoziţie.
33.
Ce reguli se aplică în cazul în care contractul de locaţiune se încheie de un coindivizar: a) regulile care guvernează vânzarea de către unul dintre coproprietari; b) regulile care guvernează îmbogăţirea fără justă cauză; c) regulile care guvernează răspunderea contractuală.
34.
Ce lucruri pot forma obiectul contractului de locaţiune: a) orice bunuri proprietate privată sau proprietate publică, în mod egal b) orice bun prezent sau viitor; c) bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale pot fi închiriate numai în condiţiile legii speciale.
35.
În contractul de locaţiune chiria se stabileşte: a) indiferent de durata contractului; b) numai pe unităţi de timp; c) în mod global sau pe unităţi de timp.
36.
Ce condiţii trebuie să îndeplinească chiria în contractul de locaţiune: a) să fie sinceră sau serioasă, sub sancţiunea nulităţii absolute; b) să fie sinceră sau serioasă, sub sancţiunea nulităţii relative; c) să fie fixată numai în bani.
37.
Ce poate să solicite instanţei de judecată locatarul dacă locatorul nu-şi respectă obligaţia de predare a lucrului: a) rezoluţiunea contractului pentru neexecutare; b) obligarea la predarea silită a lucrului şi plata de daune – interese; c) nulitatea contractului.
38.
În ce condiţii se angajează răspunderea locatorului pentru tulburarea folosinţei provenind din viciile lucrului: a) numai dacă este de rea – credinţă; b) indiferent dacă este de bună sau de rea-credinţă; c) indiferent dacă este de bună sau de rea – credinţă, dar numai pentru viciile ascunse ale lucrului.
39.
Care sunt obligaţiile locatorului: a) să efectueze reparaţile locative; b) obligaţia de a întreţine lucrul; c) obligaţia de a efectua reparaţiile capitale.
40.
În virtutea obligaţiei de garanţie, pentru ce tulburări răspunde locatorul: a) numai pentru cele provenind din propria faptă; b) numai pentru cele provenind de la terţi; c) atât pentru cele provenind din propria faptă cât şi pentru cele pr ovenind de la terţi.
41.
Care sunt caracterele juridice ale contractului de mandat: a) de esenţa contractului, contract cu titlu gratuit; b) contract unilateral; c) de natura contractului, contract cu titlu gratuit.
42.
Ce caractere juridice prezintă contractul de mandat: a) contract intuitu personae; b) contract real; c) solemn, cu excepţiile prevăzute de lege.
43.
Care este obiectul principal al contractului de mandat:
a) încheierea oricărui act juridic; b) încheierea de fapte juridice; c) încheierea de acte juridice, cu excepţia celor cu caracter strict personal. 44.
Ce condiţii se cer îndeplinite, din punct de vedere al capacităţii părţilor, în cazul contractului de mandat: a) în toate cazurile, atât mandantul cât şi mandatarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu; b) mandatarul poate avea capacitate restrânsă de exerciţiu; c) mandatarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, indiferent de natura actului pe care urmează să-l încheie.
45.
Cum se interpretează mandatul dat în termeni generali: a) în sensul că a fost dat pentru încheierea de acte de conservare; b) în sensul că a fost dat pentru încheierea de acte de administrare; c) în sensul că a fost dat pentru încheierea de acte de dispoziţie.
46.
Ce este manadatul în interes comun: a) operaţiunea juridică în care mandatarul acţionează atât ca reprezentant al unei pesoane cât şi pentru sine; b) contractul care se încheie de o persoană care acţionează ca mandatar al ambelor părţi contractante; c) un contract prin care mandatarul are, pe lângă dreptul la remuneraţie, un interes propriu la ăncheierea actului pentru care a fost însărcinat de mandant.
47.
Ce este autocontractul în materia contractului de mandat: a) un mandat în interes comun; b) este un act cu sine însuşi; c) este o dublă reprezentare.
48.
Cum se produc efectele revocării mandatului: a) numai pentru viitor ( ex nunc); b) numai pentru trecut (ex tunc); c) atât pentru viitor cât şi pentru trecut.
49.
Care sunt cauzele speciale de încetare a mandatului: a) renunţarea mandatarului; b) punerea sub interdicţie; c) revocarea mandatului.
50.
Care sunt obligaţiile mandantului: a) în toate cazurile, obligaţia de plată a remuneraţiei; b) obligaţia de a executa mandatul; c) obligaţia de plată a remuneraţiei, dacă părţile au convenit încheierea contractului cu titlu oneros.
CHESTIONAR LA DISCIPLINA DREPT CIVIL – PERSOANELE
1.Care sunt persoanele fara capacitate de exercitiu? a. minorul care nu a implinit varsta de 14 ani b. minorul cu varsta intre 14 si 18 ani c. minora casatorita 2.Capacitatea de folosinta anticipată este recunoscută de la : a. nastere b. conceptie c. moarte 3.Ce cerinte trebuie sa indeplineasca “scopul propriu” ca element constitutiv al persoanei juridice ? a. sa fie determinat si sa fie in accord cu interesul obstesc b. scopul in accord cu interesul obstesc, se confunda intotdeauna cu scopul obstesc c. scopul persoanei juridice nu trebuie formulat concret 4.Care este sanctiunea pentru nerespectarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice? a. consacra sanctiunea nulitatii absolute a actului b. atrage sanctiunea nulitatii relative a actului juridic civil c. ambele 5.Cine poate dispune anularea, modificarea, rectificarea ori completarea actelor de stare civila? a. hotararea judecatoreasca irevocabila b. persoana interesata c. autoritatea administratiei publice locale 6. Cum poate minorul, cu capacitate de exercitiu restransa, incheia acte juridice de dispozitie? a. personal, cu incuviintarea ocrotitorului legal b. numai prin reprezentant c. personal, cu incuviintarea ocrotitorului legal si a autoritatii tutelare 7. Ce acte poate incheia minorul cu varsta intre 14-18 ani personal si singur? a. orice acte de administrare b. acte de dispozitie c. acte de conservare 8. Prin ce se aseamana capacitatea civila a persoanei fizice cu cea a persoanei juridice? a. ambele sunt o parte a capacitatii juridice b. ambele au in continut numai drepturi c. ambele au in continut numai obligatii 9. Cat timp trebuie sa fi trecut de la data ultimilor stiri din care rezulta ca persoana disparuta era in viata pentru a fi declarata judecatoreste moartea acesteia precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei?
a. 6 luni b. 1 luna c. 4 ani 10. Care sunt caracterele juridice ale dreptului la nume? a. opozabilitatea erga omnes , inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea, universalitatea, legalitatea, unitatea b. legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea, universalitatea c. legalitatea, oficialitatea, contradictorialitatea, intangibilitatea, egalitatea, universalitatea 11. sediul persoanei juridice este acolo unde aceasta? a. se identifică prin arătarea unui anumit loc, stabilit in conditiile legii, cu aceasta semnificatie b. îşi desfăşoară intreaga activitate c. unde îşi desfăşoară cea mai importantă activitate 12. Cate domicilii poate avea o persoana fizica, in Romania, in acelasi timp? a. un domiciliu b. doua domicilii c. mai multe domicilii 13. Cand are loc reconstituirea actului de stare civila in sensul Legii nr.119/1996? a. cand certificatul de nastere a unei persoane a fost distrus nemaiputandu-se recupera b. cand certificatul de casatorie a fost pierdut c. cand registrul de stare civila in care se consemneaza actele de nastere a fost pierdut sau distrus 14. In ce situatii se vorbeste despre institutia domiciliului legal? a. cand minorul savarseste o infractiune b. cand minorul este dat in plasament c. cand minorul este interna in spital 15. Capacitatea de exercitiu a persoanei presupune potrivit Decr. 31/1954 : a. capacitatea persoanei de a îşi exercita drepturile savarsind acte juridice b. capacitatea persoanei de a-si si asuma obligatii savarsind acte juridice c. capacitatea persoanei de a-si exercita drepturi si de a-si asuma obligatii savărşind acte juridice 16. Ce categorii de persoane nu au capacitatea de a fi tutore? a. minorul sau cel pus sub interdictie b. cel caruia nu i s-a retras exercitiul drepturilor politice sau civile c. cel care, nu exercita o alta tutela 17. Care sunt situatiile care pot duce la modificarea numelui de familie? a. stabilirea filiatiei copilului din casatorie b. stabilirea filiatiei copilului din afara casatoriei si fata de al doilea parinte c. stabilirea filiatiei fata de mama 18. Cine sunt “comorienţii”? a. persoanele care au incetat din viata in aceeasi imprejurare
b. persoanele care nu au incetat din viata in aceeasi imprejurare c. persoanele care au incetat din viata in imprejurari similare 19. Care sunt situatiile in care inceteza masura curatelei? a. cand inlocuirea tutorelui minorului cu alt tutore se produce in acelasi moment, concomitent b. in cazul contrarietatii de interese aparute intre minor si ocrotitorul sau legal c. in cazul in care parintele sau tutorele minorului nu e impiedicat vremelnic de a-l ocroti pe acesta 20. Care sunt caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei juridice? a. contradictorialitatea b. confidentialitatea c. inalienabilitatea 21. Cand se stabileste prenumele persoanei fizice? a. la data inregistrarii nasterii b. la data stabilită prin decizia ofiţerului stării civile c. intr-un termen rezonabil, lăsat la aprecierea părinţilor 22. Porecla persoanei fizice este : a. un nume inregistrat în registrul de stare civilă b. o denumire expresiva pe care i-o atribuie alte persoane c. un prenume al persoanei fizice, neînregistrat in actele de stare civilă 23. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe : a. de la nasterea persoanei b. incepe de la conceptie în toate cazurile c. incepe de la naşterte sau conceptie, in functie statutul persoanei 24. Ce presupune prezumtia “timpul legal al conceptiunii”? a. că data a conceptiunii poate fi considerata în orice zi din intervalul de timp situat între a 300 si a 180-a zi dinaintea nasterii copilului b. se plaseaza intre a 200-a zi inaintea nasterii si a 300-a zi înaintea nasterii c. este determinat potrivit declaraţiei mamei. 25. Care sunt caracterele juridice ale capacitatii de folosinta a persoanei juridice? a. contradictorialitatea b. confidentialitatea c. inalienabilitatea
CHESTIOAR LA DISCIPLIA DREPT SUCCESORAL
1. Cine constată nedemnitatea succesorală? a. alti mostenitori beneficiari ai inlaturarii de la mostenire; b. instanta de judecata; c. notarul; 2. Cine stabileste cazurile de nedemnitate? a. legea; b. instanta de judecata; c. persoana cu vocatie succesorala; 3. Care sunt conditiile care trebuie indeplinite pentru a putea opera reprezentarea? a. cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii; b. locul celui reprezentat sa fie un loc util; c. reprezentantul sa aiba vocatia succesorala generala proprie la mostenirea lăsată de defunct. 4. Care sunt efectele reprezentarii? a. reprezentatul urca in locul si gradul celui reprezentat; b. reprezentantul urca in locul si gradul celui reprezentat; c. reprezentarea opereaza de drept si imperativ, independent de vointa descendentilor; 5. Când trebuie sa existe capacitatea de a dispune prin testament? a. la momentul deschiderii succesiunii; b. la momentul intocmirii testamentului; c. pe toata perioada de la momentul testarii pana la momentul deschiderii succesiunii. 6. Care sunt persoanele care nu pot primi prin testament? a. medicii si farmacistii care l-au tratat pe testator de boala de care sufera, b. persoanele nenascute la momentul intocmirii testamentului c. peroanele incapabile 7. Care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca testamentul olograf pentru a fi valabil? a. sa fie scris in tot, datat si semnat de mâna testatorului b. sa aiba mentiunea „ bun si aprobat” c. sa fie incheiat in fata notarului 8. În functie de obiectul lui legatul poate fi: a. legatul universal, care conferă legatarului chemare la o fractiune din mostenire sau la o masa de bunuri determinate; b. legatul cu titlu universal, care conferă legatarului chemare sau vocatie la
întreaga mostenire; c. legatul cu titlu particular, care conferă vocatie la unul sau mai multe mult e bunuri succesorale singulare, singulare, privite ut singuli 9. Care este sanctiunea depăşirii cotităţii disponibile? a. nulitatea ; b. caducitatea, c. reductiunea 10. Care este termenul in care poate fi exercitat dreptul de optiune succesorala? a. in termenul general de prescriptie; b. in 6 luni de la data deschiderii mostenirii; c. in termen de un an de la l a data deschiderii mostenirii. 11. În cazul renunţării la mostenire a succesibilului care este actiunea pusa la dispozitia creditorilor acestuia de dispozitiile legale? a. actiunea oblică; b. actiunea pauliană; c. revocarea renunţării, 12. Ce fel de act este opţiunea succesorală? a. act de administrare b. act de dispozitie c. act de conservare 13. Care sunt conditiile de formă pe care trebuie sa le îndeplinească acceptarea sub beneficiu de inventar pentru a fi valabilă? a. este un act consensul fiind necesar doar acordul de vointa b. trebuie sa indeplineasca forma solemnă; c. legea nu impune astfel de condiţii 14. În cazul declararii judecatoresti a mortii, de cand incepe sa curga dreptul de optiune succesorala? a. de la data stabilita de instanta ca fiind data mortii b. de la data ramanerii irevocabile a hotarii judecatoresti de declarare a mortii c. de la data introducerii cererii de declarare judecatoreasca a mortii; 15. Cine poate dispune repunerea în termenul de opţiune succesorală? a. notarul public; b. organele administrative de stat c. instanţa judecatorească 16. Care sunt conditiile de formă ale renunţării la moştenire? a. este un act juridic solemn; b. trebuie sa fie înscrisă în registrul special de renunţări ; c. trebuie făcută în faţa f aţa instanţei judecătoreşti 17. Care sunt efectele renuntarii la mostenire? a. renunţătorul nu beneficieaza de nici un drept succesoral; b. renunţătorul va fi obligat la raportul donatiilor
c. renunţătorul nu va fi obligat la raportul r aportul donatiilor, cu exceptia situatiiei in care vine la mostenire impreuna cu mostenitorii rezervatari 18. Care sunt efectele acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar? a.datorile mostenitorului fata de de cuius nu se sting prin confuziune; b.acceptarea este revocabilă; c.creantele mostenitorului fata de de cuius se sting prin confuziune 19. Care sunt drepturile ce nu fac parte din activul succesoral? a. drepturile reale b. drepturile de creanta c. drepturile personale nepatrimoniale 20. Care dintre moştenitori se bucura de sezină? a. descendentii b. colateralii privilegiati c. sotul supravietuitor 21. Care autoritate poate dispune anularea certificatului de mostenitor? a. orice notar public in fata caruia se invoca motivul de nulitate nulit ate b. instanta judecatoreasca c. seful oficiului de stare civila de la ultimul domiciliu al defunctului 22. Care este termenul în care se poate cere ieşirea din indiviziune? a. de 6 luni de la data deschiderii succesiunii b. este o actiune imprescriptibilă c. in termenul general de prescriptie 23. Care este efectul juridic al împărţelii mostenirii? a. constitutiv b. translativ c. declarativ 24. Care sunt conditiile pentru ca mostenitorul care a atentat la viata defunctului să fie înlăturat de la mostenire pentru ndemnitate? a.mostenitorul sa-l fi omorat cu intentie b. mostenitorul sa-l fi omorat din culpa, c. mostenitorul sa fi fost condamnat pentru omor, iar hotararea penala sa fi ramas definitiva; 25. Regulile care guvernează mostenirea se pot aplica: a. numai în cazul mortii unei persoane fizice b. în cazul încetării î ncetării existentei unei persoane juridice c. numai dacă la moartea unei persoane fizice există rude ale defunctului. 26. În urma deschiderii unei succesiuni pot exista: a. mostenitori rezervatari cu titlu particular b. mostenitori legali cu titlu particular c. mostenitori testamentari cu titlu particular
27. Nu se pot transmite prin acte între vii: a. drepturile reale ale unei persoane fizice b. obligatiile unei persoane fizice c. drepturile succesorale 28. Pot veni la mostenirea lui de cuius: a. copiii mostenitorului nedemn, prin reprezentare b. copiii mostenitorului nedemn, în nume propriu c. ceilalti ascendenti ai nedemnului, în nume propriu sau prin reprezentare 29. Sunt excepţii de la principiul proximităţii gradului de rudenie: a. împărţeala pe linii; b. împărţeala de ascendent; c. reprezentarea succesorală. 30. Nedemnitatea succesorală este: a. o incapacitate succesorală; b. opera legii sau voinţa testatorului; c. o sancţiune civilă. 31. Reprezentarea succesorală succesorală nu este admisă în privinţa: a. descendenţilor din fraţi şi surori ai defunctului; b. ascendenţilor privilegiaţi ai defunctului; c. descendenţilor defunctului. 32. Dacă la o moştenire legală sunt chemaţi un frate bun şi doi fraţi consangvini ai defunctului: a. fiecare va lua 1/3 din moştenire; b. fratele bun va lua ½ din moştenire; c. fiecare frate consangvin va lua 1/6 din moştenire 33. Descendenţii de gradul II pot veni la moştenire: a. numai în nume propriu; b. numai prin reprezentare; c. în numai propriu, sau, după caz, prin reprezentare. 34. Ascendenţii privilegiaţi: a. sunt moştenitori rezervatari; b. sunt obligaţi la raportul donaţiilor; c. nu sunt moştenitori sezinari. 35. Colateralii privilegiaţi: a. nu sunt moştenitori sezinari; b. împart moştenirea în mod egal; c. sunt moştenitori rezervatari. 36. Colateralii ordinari: a. nu sunt moştenitori sezinari; b. pot veni la moştenire prin reprezentare; c. sunt obligaţi la raportul donaţiilor.
37. În concurs cu doi descendenţi ai defunctului, cota legală a soţului supravieţuitor este de: a. 1/3; b. ¼; c. 1/8 38. În concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi ai defunctului, cota legală a soţului supravieţuitor este de: a. ½; b. 1/3; c. ¼ 39. În concurs numai cu colateralii privilegiaţi ai defunctului, cota legală a soţului supravieţuitor este de: a. ½; b. 1/3; c. ¼ 40. Soţul supravieţuitor: a. poate veni la moştenire prin reprezentare; b. este obligat la raportul donaţiilor; c. este moştenitor sezinar. 41. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor: a. nu este recunoscut dacă soţul supravieţuitor vine în concurs cu descendenţii defunctului; b. durează cel mult un an; c. este inalienabil şi insesizabil. 42. Împărţirea pe linii se aplică, dacă este cazul: a. descendenţilor defunctului; b. colateralilor privilegiaţi; c. ascendenţilor privilegiaţi. 43. Nu sunt moştenitori rezervatari: a. descendenţii defunctului; b. colateralii privilegiaţi ai defunctului; c. ascendenţii privilegiaţi ai defunctului. 44. Sunt supuse reducţiunii, în măsura în care încalcă rezerva succesorală: a. numai legatele; b. numai donaţiile; c. atât legatele cât şi donaţiile. 45. Nu sunt moştenitori sezinari: a. descendenţii; b. colateralii privilegiaţi; c. ascendenţii privilegiaţi 46. Ascendenţii ordinari: a. sunt moştenitori rezervatari;
b. sunt moştenitori sezinari; c. sunt obligaţi la raportul donaţiilor. 47. Regulile reprezentării succesorale: a. nu pot fi modificate prin voinţa defunctului; b. pot fi modificate dar cu acordul moştenitorilor; c. sunt supletive. 48. Au vocaţie succesorală legală: a. soţul supravieţuitor b. legatarii cu titlu universal c. legatarii cu titlu particular 49. Sunt condiţii speciale ale succesiunii legale: a. capacitatea succesorală; b. vocaţia succesorală legală; c. nedemnitatea succesorală. 50. Caducitatea legatelor intervine: a. în cazul predecesului legatarului; b. în caz de revocare a legatului; c. în cazul pieirii bunului după deschiderea succesiunii.
DREPT PEAL. PARTEA GEERALĂ I Încercuiţi litera corespunzătoare corespunzătoare răspunsului corect:
1. Dreptul penal ca ramură a dreptului are ca obiect de reglementare: A. Relaţiile de prevenire a săvârşirii infracţiunilor; B. Relaţiile de combatere a infracţiunilor; C. Relaţiile de apărare socială. 2. Raportul juridic penal constă într-o: A. Relaţie de apărare socială; B. Relaţie de combatere a infracţiunilor; C. Relaţie de apărare socială reglementată prin normele penale. 3. Dreptul penal ca ramură a dreptului prezintă: A. Un caracter autonom; B. Un caracter de drept privat; C. Un caracter neunitar. 4. Scopul dreptului penal constă în: A. Reglementarea modului de combatere a infracţiunilor; B. Reglementarea modului de prevenire a săvârşirii infracţiunilor; C. Apărarea valorilor sociale împotriva săvârşirii infracţiunilor. 5. Ştiinţa dreptului penal poate fi divizată di vizată în: A. Partea generală şi partea specială; B. Partea introductivă, partea generală şi partea specială; C. Drept penal general şi Drept penal special. 6. Pactele şi tratatele privitoare la l a drepturile fundamentale ale omului reprezintă: A. Izvor mediat al dreptului penal român; B. Izvor direct al dreptului penal, dar numai dacă legile interne nu conţin dispoziţii mai favorabile; C. Nu constituie izvor al dreptului penal. 7. orma penală prevede în mod explicit: A. Fapta care este periculoasă pentru valorile sociale; B. Conduita ce trebuie urmată; C. Fapta care este periculoasă pentru valorile sociale şi sancţiunea aplicată în cazul săvârşirii acesteia. 8. orma penală prohibitivă are ca regulă de conduită: A. Abţinerea de a săvârşi fapta care este descrisă în normă; B. Obligaţia de a face sau de a acţiona; C. Obligaţia de a împiedica săvârşirea unei infracţiuni. 9. orma penală onerativă are ca regulă de conduită: A. Abţinerea de a săvârşi fapta care este descrisă în normă; B. Obligaţia de a face sau de a acţiona; C. Obligaţia de a împiedica săvârşirea unei infracţiuni.
10. Criteriul ubicuităţii sau a desfăşurării integrale presupune ca: A. Infracţiunea să fie săvârşită în întregime pe teritoriul ţării; B. Infracţiunea să fie săvârşită în întregime pe teritoriul ţării sau pe o navă ori o aeronavă română; C. Pe teritoriul ţării sau pe o navă navă ori o aeronavă aeronavă română s-a produs produs numai un act de de executare ori s-a produs rezultatul infracţiunii. 11. Intenţia directă ca formă a vinovăţiei există când infractorul: i nfractorul: A. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; B. Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte; C. Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. 12. Intenţia indirectă există când infractorul: i nfractorul: A. Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă; B. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; C. Prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui. 13. Culpa ca formă f ormă a vinovăţiei există când infractorul: A. Prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui; B. Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte; C. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce. 14. Culpa cu prevedere există când infractorul: A. Prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui; B. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; C. Prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. 15. Culpa simplă există când infractorul: A. Prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; B. Prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui; C. Nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. 16. În doctrina penală culpa cu prevedere se mai numeşte: A. Uşurinţă; B. Neglijenţă; C. Culpă simplă. 17. În care din formele şi modalităţile vinovăţiei infractorul nu prevede rezultatul faptei sale: A. Intenţia indirectă; B. Culpa simplă; C. Uşurinţa. 18. În Codul penal actual subiectul activ al infracţiunii poate fi: f i: A. Numai persoana fizică; B. Persoana fizică şi persoana juridică; C. Numai persoana juridică. 19. Persoana juridică în Codul penal actual poate fi: A. Doar subiect pasiv al infracţiunii; B. Doar subiect activ;
C. Atât subiect activ cât şi pasiv.
20. Poate fi subiect activ al infracţiunii inf racţiunii ca persoană juridică: A. Statul; B. O autoritate publică; C. O societate comercială. 21. u poate fi subiect activ al infracţiunii inf racţiunii ca persoană juridică: A. O societate comercială; B. O instituţie publică care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat; C. O societate de drept privat. 22. Pentru a fi subiect activ al infracţiunii persoana fizică trebuie să îndeplinească printre altele şi condiţiile generale: A. Să se bucure de reputaţie neştirbită; B. Să aibă vârsta de 14 ani împliniţi; împli niţi; C. Să nu profite de o situaţie prilejuită de o calamitate. 23. Subiectul activ al infracţiunii, în legislaţia penală română trebuie să îndeplinească printre altele şi condiţiile generale: A. Să aibă libertatea de voinţă şi de acţiune; B. Să acţioneze numai cu intenţie; C. Să coopereze cu alţi participanţi. 24. Subiect activ calificat al infracţiunii infracţiunii trebuie să îndeplinească îndeplinească printre altele şi anumite anumite condiţii ce privesc: A. Calitatea cerută în norma incriminatoare; B. Voinţa de a săvârşi o faptă calificată; C. Posibilitatea de a evita rezultatul. 25. u pot fi subiecţi activi ai infracţiunii: A. Persoanele care săvârşesc faptele penale sub imperiul constrângerii; B. Persoanele încadrate în muncă; C. Persoanele cu funcţii de conducere. 26. u pot fi subiecţi activi ai infracţiunii: A. Femeile în vârstă de peste 55 de ani; B. Bărbaţii în vârstă de peste 60 de ani; C. Iresponsabilii. 27. Subiectul pasiv al infracţiunii trebuie să îndeplinească printre altele şi condiţiile: A. Să fie în apropierea subiectului activ; B. Să fie titular al valorii sociale ocrotite penal; C. Să aibă vârsta de 14 ani împliniţi. împli niţi. 28. Pot fi subiecţi pasivi ai infracţiunii: i nfracţiunii: A. Numai persoanele fizice; B. Numai persoanele juridice; C. Atât persoanele fizice cât şi juridice.
29. Subiectul pasiv calificat al infracţiunii trebuie să îndeplinească printre altele condiţiile: A. Să aibă calitatea cerută de norma incriminatoare; B. Să aibă o calificare profesională; C. Să săvârşească o infracţiune calificată. 30. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie : A. O valoare socială ocrotită penal; B. O faptă materială; C. Un bun material. 31. Obiectul material al infracţiunii reprezintă: A. Entitatea materială asupra căreia se îndreaptă acţiunea sau inacţiunea incriminată; B. Numai un bun material; C. Norma penală încălcată. 32. Obiectul infracţiunii poate fi : A. Atât material, cât şi nematerial; B. Numai material; C. Numai nematerial. 33. I. C., M. A. Şi G. I., marinari pe un cargou sub pavilion românesc, în timpul unei escale în portul Singapore, au sustras de la bordul navei, care transporta mărfuri în Coreea de ord, un număr de 8 bare de zinc pe care le-au vândut unor localnici. Fapta de furt calificat comisă de cei trei marinari: A. Cade sub incidenţa legii penale române, deoarece infracţiunea săvârşită pe nava română este considerată săvârşită pe teritoriul ţării. B. Nu cade sub incidenţa legii penale române, deoarece a fost săvârşită în afara apelor teritoriale româneşti; C. Cade sub incidenţa legii penale străine, potrivit principiului teritorialităţii. 34. În latura obiectivă a infracţiunii, doctrina penală examinează: A. Obiectul infracţiunii; B. Elementul material; C. Subiectul calificat. 35. Latura obiectivă a infracţiunii cuprinde printre altele: A. Urmarea imediată; B. Urmarea îndepărtată; C. Obiectul infracţiunii. 36. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă: A. Numai într-o acţiune; B. Într-o acţiune sau inacţiune; C. Numai într-o inacţiune. 37. Elementul material al laturii obiective în conţinutul infracţiunii se poate prezenta în variante alternative: A. Numai prin acţiuni; B. Numai prin inacţiuni; C. Prin acţiuni şi inacţiuni.
38. Cerinţele esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective a infracţiunii: A. Constituie întodeauna circumstanţe agravante; B. Constituie elemente constitutive ale incriminării; C. Nu influenţează existenţa infracţiunii. 39. Legătura de cauzalitate între acţiune sau inacţiune şi urmarea imediată: A. Trebuie stabilită la orice infracţiune; B. În cazul infracţiunilor formale rezultă ,,ex re”; C. Nu trebuie stabilită la infracţiunile materiale. 40. Prin urmarea imediată naturală a laturii obiective a infracţiunii înţelegem: A. Rezultatul care se răsfrânge asupra obiectului juridic specific al infracţiunii; B. Modificarea fizică firească pe care activitatea făptuitorului o produce în realitatea obiectivă; C. Numai consecinţa materială (substanţială) produsă asupra subiectului pasiv. 41. Sabilirea existenţei legăturii de cauzalitate este necesară: A. Numai în cazul infracţiunilor formale; B. Numai în cazul infracţiunilor materiale; C. Atât în cazul infracţiunilor formale, cât şi în cazul infracţiunilor materiale. 42. Actele de pregătire ca fază de desfăşurare a activităţii infracţionale, în legislaţia penală română: A. Sunt incriminate; B. Nu sunt incriminate; C. Sunt incriminate ca abateri disciplinare. 43. În cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află, se realizează: A. O tentativă imperfectă; B. O tentativă proprie; C. O tentativă relativ improprie. 44. Tentativa la o infracţiune pedepsită cu închisoarea se sancţionează cu: A. Pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată; B. O pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiune consumată; C. Pedeapsa amenzii. 45. În cazul tentativei relativ improprii, neproducerea rezultatului se datorează: A. Lipsei obiectului de la locul unde credea infractorul că se află; B. Întreruperii activităţii infracţionale; C. Modului greşit cum a fost concepută executarea. 46. Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracţiune: A. Nu se pedepsesc; B. Se pedepsesc ca tentativă la infracţiunea de la care s-a desistat; C. Se aplică pedeapsa pentru acea infracţiune.
47. În cazul pluralităţii naturale: A. Cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută de însăşi natura faptei; B. Este necesară gruparea sau asocierea mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni; C. Este necesară în toate cazurile cooperarea a două persoane. 48. Coautoratul ca formă a participaţiei penale presupune: A. Cooperarea a cel puţin două persoane la săvârşirea directă şi nemijlocită a faptei; B. Săvârşirea faptei de către autor cu sprijinul unui complice; C. Săvârşirea faptei de către autor împreună cu un instigator. 49. Unitatea de rezoluţie infracţională cu care se săvârşeşte acţiunile sau inacţiunile caracterizează: A. Concursul de infracţiuni; B. Infracţiunea continuată; C. Infracţiunea progresivă. 50. În cazul infracţiunii deviate, modalitatea aberratio ictus, se reţine: A. Infracţiunea consumată săvârşită prin devierea acţiunii; B. Tentativa pedepsibilă îndreptată împotriva victimei vizată iniţial de infractor; C. Atât infracţiunea consumată săvârşită prin devierea acţiunii, cât şi tentativa pedepsibilă îndreptată împotriva victimei vizată iniţial de infractor, în concurs de infracţiuni. 51. Pentru comiterea a două infracţiuni concurente de către persoana fizică instanţa de judecată a stabilit două pedepse cu închisoarea de 5 ani şi de 2 ani, iar în baza art. 34 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani, fără a o spori: A. Instanţa a procedat corect; B. Instanţa a greşit fiindcă pedeapsa cea mai grea trebuia sporită; C. Instanţa trebuia să adiţioneze pedepsele. 52. Primul termen al recidivei mari postcondamnatorii în cazul persoanei fizice poate consta într-o condamnare definitivă: A. La pedeapsa amenzii; B. La pedeapsa închisorii de 6 luni; C. La pedeapsa detenţiunii pe viaţă. 53. Primul termen al recidivei mari postcondamnatorii poate consta într-o condamnare definitivă: A. La pedeapsa închisorii mai mică de 6 luni; B. La pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; C. La pedeapsa închisorii de cel puţin 6 luni. 54. Atacul în cazul legitimei apărări trebuie: A. Să aibă temei legal; B. Să fie imaterial; C. Să producă un pericol iminent. 55. Există stare de legitimă apărare dacă atacul: A. Este dezlănţuit de un iresponsabil (nebun) şi cel care ripostează cunoaşte acest lucru; B. Pune în orice fel de pericol persoana celui atacat sau interesul obştesc;
C. Este direct, material, imediat şi injust, îndreptat împotriva altei persoane decât cea care ripostează.
56. În cazul stării de necesitate răspunderea civilă: A. Este înlăturată în toate cazurile; B. Nu este înlăturată; C. Este înlăturată atunci când pericolul provine dintr-un caz fortuit (cutremur, trăsnet etc.). 57. Eroarea principală are ca efect: A. Inexistenţa unei variante agravate a infracţiunii; B. Inexistenţa unei circumstanţe agravante; C. Inexistenţa infracţiunii. 58. Responsabilitatea atenuată: A. Înlătură caracterul penal al faptei; B. Poate constitui o circumstanţă atenuantă; C. Înlătură răspunderea penală. 59. Beţia voluntară completă ce afectează discernământul inculpatului: A. Înlătură caracterul penal al faptei, făptuitorul fiind iresponsabil; B. Înlătură caracterul penal al faptei; C. Nu înlătură caracterul penal al faptei. 60. Constrângerea morală: A. Nu există atunci când este posibilă chemarea în ajutor a organelor de poliţie; B. Presupune ameninţarea cu producerea oricărui pericol; C. Înlătură în toate cazurile răspunderea civilă.
DREPT PEAL. PARTEA GEERALĂ II Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Răspunderea penală: A. Poate fi definită ca fiind însuşi raportul juridic penal de conformare; B. Nu constituie o instituţie fundamentală a dreptului penal; C. Poate fi definită ca fiind însuşi raportul juridic penal de constrângere. 2. Cauzele care înlătură răspunderea penală: A. Au efecte în ceea ce priveşte consecinţele civile ale acesteia. B. Fac imposibilă aplicarea sancţiunilor penale; C. Produc aceleaşi efecte ca şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. 3. Efectele amnistiei şi graţierii sunt: A. Amândouă înlătură răspunderea penală; B. Amândouă înlătură consecinţele condamnării; C. Amândouă înlătură executarea pedepsei. 4. Amnistia se acordă de: A. Parlament; B. Guvern prin ordonanţă; C. Ministrul Justiţiei. 5. Amnistia nu are efecte asupra: A. Executării pedepsei principale; B. Drepturilor persoanei vătămate prin infracţiune; C. Executării pedepselor complementare. 6. Amnistia după condamnare înlătură: A. Executarea măsurilor educative; B. Drepturile persoanei vătămate; C. Executarea pedepsei complementare. 7. Termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă în cazul infracţiunilor continuate: A. De la data săvârşirii primei acţiuni sau inacţiuni; B. De la data consumării infracţiunii; C. De la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni. 8. Termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă în cazul infracţiunilor continue: A. De la data începerii acţiunii sau inacţiunii care constituie elementul material al infracţiunii; B. De la data încetării acţiunii sau inacţiunii care constituie elementul material al infracţiunii; C. De la data consumării infracţiunii. 9. În cazul suspendării cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale, termenul curs anterior cauzei de suspensare: A. Se şterge şi nu se ia în calcul; B. Îşi reia cursul la încetarea cauzei de suspendare; C. Se ia în calcul doar în cazul infracţiunilor contra vieţii.
10. Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale intervine: A. Când se săvârşeşte o nouă infracţiune; B. Când o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale; C. Când se înmânează inculpatului un exemplar al mandatului de arestare preventivă. 11. Termenul de prescripţie a executării pedepsei se întrerupe: A. Prin îndeplinirea oricărui act care potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului în desfăşurarea procesului penal; B. În cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală; C. Când se săvârşeşte o nouă infracţiune. 12. Termenul de prescripţie a executării pedepsei se suspendă: A. În cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală; B. Când se săvârşeşte o nouă infracţiune; C. Când începe executarea pedepsei. 13. Termenul de prescripţie a executării pedepsei în cazul unor întreruperi repetate va produce efecte dacă. A. Se împlineşte odată şi jumătate; B. Se împlineşte de la ultima întrerupere; C. Se împlineşte de la momentul când a început iniţial să curgă. 14. Prescripţia executării pedepsei: A. Înlătură executarea pedepsei interzicerii unor drepturi; B. Nu înlătură executarea pedepsei interzicerii unor drepturi; C. Înlătură executarea măsurii de siguranţă a interzicerii de a se afla în anumite localităţi. 15. Executarea pedepselor principale nu se prescrie când au fost pronunţate pentru infracţiunile: A. De omor calificat; B. Contra păcii şi omenirii; C. Contra capacităţii de apărare a României. 16. În cazul vătămării mai multor persoane prin aceeaşi faptă, pedepsită la plângerea prealabilă: A. Plângerea produce efecte numai dacă este făcută de către toate persoanele; B. Plângerea produce efecte şi dacă este făcută de o singură persoană; C. Împăcarea părţilor nu mai este posibilă. 17. Când la săvârşirea infracţiunii au participat mai multe persoane, întreruperea cursului prescripţiei răspunderii peale are efecte: A. Doar faţă de participantul în legătură cu care a intervenit cauza de întretupere; B. Doar faţă de participanţii care au cunoscut cauza de întrerupere; C. Faţă de toţi participanţii la infracţiune chiar dacă actul de întrerupere priveşte pe unul dintre ei. 18. În cazul săvârşirii faptei de mai mulţi participanţi, înlăturarea răspunderii penale faţă de toţi aceştia se poate face prin: A. Retragerea plângerii prealabile faţă de toţi participanţii; B. Retragerea plângerii prealabile faţă de un participant;
C. Retragerea plângerii prealabile faţă de un participant şi împăcarea cu restul.
19. Împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege: A. Înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă; B. Nu stinge acţiunea civilă; C. Înlătură doar executarea pedepsei. 20. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală în cazul persoanelor vătămate, lipsite de capacitate de exerciţiu, dacă se face: A. Personal; B. Personal cu încuviinţarea reprezentanţilor legali; C. Numai de reprezentanţii lor legali. 21. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală în cazul persoanelor vătămate care au capacitate de exerciţiu restrânsă, dacă se face: A. Numai de reprezentanţii lor legali; B. Personal; C. Personal cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. 22. În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea plângerii prealabile, iar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu, înlăturarea răspunderii penale se poate face: A. Prin retragerea plângerii prealabile; B. Atât prin retragerea plângerii prealabile cât şi prin împăcarea părţilor; C. Prin împăcarea părţilor. 23. Împăcarea părţilor: A. Înlătură caracterul penal al faptei; B. Înlătură doar executarea pedepsei; C. Înlătură răspunderea penală. 24. În cazul plângerii prealabile, părţile trebuie să-şi exprime acordul de voinţă cu privire la împăcare: A. Numai în faţa instanţei de judecată; B. În şedinţă de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice; C. Numai prin avocat. 25. Pentru a produce efecte, împăcarea trebuie: A. Să fie totală şi necondiţionată; B. Să intervină în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală; C. Să intervină cel mai târziu până la pronunţarea hotărârii în primă instanţă cu privire la infracţiunea săvârşită. 26. Sancţiunile de drept penal: A. Sunt sancţiunile pe care dreptul penal le reglementează în mod special; B. Cuprind toate sancţiunile, inclusiv cele cu caracter administrativ; C. Acţionează atât ante delictum, cât şi post delictum.
27. Sancţiunile absolut determinate: A. Nu au în lege nicio limită; B. Sunt prevăzute de lege în cuantumul sau durata lor exactă; C. Sunt prevăzute de lege în cuantumul sau durata lor nedeterminată. 28. Sancţiunile de drept penal: A. Nu se sting odată cu decesul persoanelor fizice cărora li s-au aplicat: B. Pot fi transmise şi succesorilor făptuitorilor –persoane juridice; C. Au întodeauna caracter personal. 29. Din definiţia legală a pedepsei rezultă că aceasta: A. Are o dublă esenţă (constrângere şi reeducare); B. Este o măsură de constrângere şi, prin aceasta, are şi un rol reeducativ; C. Trebuie opusă factorilor educativi. 30. Detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă: A. Nedeterminată; B. Absolut determinată; C. Relativ determinată. 31. Pedeapsa amenzii în dreptul român este o pedeapsă: A. Principală; B. Secundară; C. Nedeterminată. 32. Deşi prevăzută de legea penală, detenţiunea pe viaţă nu se aplică: A. Aceluia care la data săvârşirii faptei împlinise 55 de ani; B. Aceluia care la data pronunţării hotărârii de condamnare împlinise 60 de ani; C. Aceluia care era grav bolnav la momentul pronunţării hotărârii de condamnare. 33. În cazul în care pedeapsa de 10 ani ce se execută este rezultatul unui concurs de infracţiuni săvârşite din culpă şi infracţiuni intenţionate condamnatul, care nu a fost folosit la muncă, poate fi liberat condiţionat: A. După ce a executat 2/3 din pedeapsă; B. Jumătate din durata pedepsei; C. 3/4 din pedeapsă. 34. Pedepsele accesorii pot fi aplicate: A. Dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puţin 2 ani; B. Dacă pedeapsa principală este închisoarea mai mare de 2 ani; C. Dacă pedeapsa principală este închisoarea. 35. Individualizarea pedepsei: A. Se realizează în două faze: faza incriminării faptelor penale şi faza determinării concrete a pedepsei; B. Prezintă trei trepte aflate într-o anumită ierarhie; C. Nu are loc în faza executării pedepsei aplicate. 36. Criteriile generale de individualizare a pedepsei: A. Sunt incidente numai în cazul pedepselor şi măsurilor educative;
B. Sunt incidente numai în cazul pedepselor; C. Sunt incidente nu numai în cazul pedepselor şi măsurilor educative, dar şi în cazul măsurilor de siguranţă, în anumite limite.
37. Criteriile generale de individualizare a pedepsei: A. Nu sunt obligatorii pentru stabilirea şi aplicarea pedepselor complementare; B. Nu sunt obligatorii pentru stabilirea şi aplicarea pedepselor alternative; C. Au un caracter obligatoriu şi nu facultativ. 38. Cauzele modificatoare de pedeapsă: A. Cuprind numai stările de agravare sau de atenuare; B. Pot fi definite ca fiind stările, situaţiile sau împrejurările exterioare conţinutului infracţiuni; C. Determină numai o modificare cantitativă a pedepsei. 39. Cauzele generale de agravare a pedepsei sunt. A. Stările de agravare; B. Circumstanţele agravante; C. Stările de agravare şi circumstanţele agravante. 40. Cauzele modificatoare de pedeapsă. A. Sunt numai determinate; B. Pot fi atât determinate, cât şi indeterminate, C. Sunt numai concomitente săvârşirii infracţiunii. 41. Circumstanţele judiciare: A. Nu sunt prevăzute de lege; B. Instanţa evaluează caracterul lor agravant sau atenuant; C. Sunt obligatorii pentru instanţa de judecată. 42. Constituie circumstanţe atenuante legale. A. Depăşirea limitelor legitimei apărări; B. Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii; C. Stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită. 43. În cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, dacă se constată că există circumstanţe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă: A. Cu cel mult o treime din minimul special; B. Cu cel mult o treime din maximul special; C. Până la o treime din minimul special. 44. Constituie circumstanţe agravante legale: A. Săvârşirea faptei de către două sau mai multe persoane împreună; B. Împrejurarea că infractorul se găsea în stare de beţie în momentul săvârşirii infracţiunii de ultraj; C. Săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra membrilor familiei. 45. Când se constată existenţa circumstanţelor agravante, dacă maximul special al pedepsei aplicate persoanei fizice este neîndestulător, la acesta se poate adăuga un spor: A. Jumătate din acest maxim, în cazul pedepsei închisorii;
B. De cel mult o treime din maximul special, în cazul pedepsei amenzii; C. De până la 5 ani, dar care nu poate depăşi jumătate din maximul special, în cazul pedepsei închisorii.
46. Circumstanţa depăşirii limitelor legitimei apărări: A. Poate coexista cu provocarea; B. Nu poate coexista cu provocarea, deoarece se exclud reciproc; C. Este o circumstanţă atenuantă judiciară. 47. Circumstanţa provocării: A. Poate subzista numai în cazul unor infracţiuni de violenţă săvârşite de inculpat cu intenţie; B. Poate subzista şi în cazul infracţiunii de ucidere din culpă; C. Poate subzista şi în cazul infracţiunii de tâlhărie. 48. Inculpatul A.B., aflându-se într-un bar, a început să arunce cu scaune în ceilalţi clienţi ai barului. Imediat au sosit organele de poliţie, care au acţionat energic în vederea imobilizării inculpatului şi a conducerii sale la sediul poliţiei pentru cercetări. Inculpatul a ripostat, ameninţând şi lovind cu pumnii pe lucrătorii de poliţie. Fapta de ultraj a fost comisă de inculpat: A. În condiţiile provocării, având în vedere intervenţia energică a organelor de poliţie; B. Nu în condiţiile provocării, deoarece acţiunea organelor de poliţie a fost licită şi conformă îndatoririlor de serviciu; C. În stare de legitimă apărare. 49. Lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptei comise justifică atenuarea pedepsei unor inculpaţi: A. Care au comis infracţiuni de tâlhărie; B. Care au comis infracţiuni de omor; C. Niciuna din variantele de mai sus. 50. Circumstanţa agravantă a pluralităţii de infractori, în opinia majoritară a doctrinei române: A. Are în vedere săvârşirea faptei de mai mulţi autori împreună; B. Operează şi în cazul în care participanţii au calităţi diferite (autori, instigatori, complici); C. Operează numai dacă toţi participanţii răspund penal. 51. Circumstanţa agravantă a violenţelor asupra membrilor familiei: A. Este o circumstanţă reală; B. Presupune aceeaşi formă de vinovăţie ca şi la infracţiunea de bază, tipică; C. Este incidentă în cazul oricărei infracţiuni, chiar dacă nu este compatibilă cu natura ei. 52. Judecându-l pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă [art. 182 alin. (1) C. pen.], instanţa l-a condamnat pe acesta la 1 an şi 6 luni închisoare cu reţinerea unei circumstanţe atenuante. De asemenea instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse: A. Soluţia este greşită deoarece pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, executarea pedepsei aplicate nu poate fi suspendată condiţionat; B. Soluţia este corectă pentru că pedeapsa aplicată nu depăşeşte 3 ani; C. Soluţia este greşită pentru că în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se poate dispune numai dacă pedeapsa aplicată este de cel mult un an.
53. În speţă, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea de furt calificat [art. 209 alin. (3) C. pen. –pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 4 la 18 ani]. Instanţa l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu reţinerea unei circumstanţe atenuante, dispunând totodată şi suspendarea condiţionată a acestei pedepse pe o perioadă de 4 ani: A. Soluţia este corectă; B. Soluţia suspendării executării este corectă cu motivarea că legea permite prin excepţie suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat [art. 209 alin. (3) C. pen.]; C. Soluţia este greşită pentru că în speţă s-a săvârşit o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani. 54. În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei, repararea pagubei produse prin infracţiune: A. Este o condiţie necesară pentru a se putea dispune măsura; B. Trebuie făcută până la expirarea termenului de încercare, sub sancţiunea revocării obligatorii a măsurii; C. Trebuie făcută până la expirarea termenului de încercare, sub sancţiunea revocării facultative a măsurii. 55. Inculpatul a săvârşit o infracţiune din culpă în termenul de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior. Judecându-l pentru infracţiunea săvârşită din culpă, instanţa a dispus condamnarea şi executarea pedepsei pronunţate fără a dispune revocarea măsurii suspendării condiţionate pronunţată anterior: A. Soluţia este corectă pentru că în acest caz revocarea măsurii este facultativă; B. Soluţia este greşită pentru că instanţa dispunând executarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită din culpă era obligată să revoce măsura suspendării, urmând a contopi pedeapsa pronunţată pentru infracţiunea din culpă cu pedeapsa pronunţată anterior; C. Soluţia este greşită pentru că, în acest caz trebuia să revoce măsura suspendării, urmând ca, pedeapsa pronunţată pentru infracţiunea săvârşită din culpă şi cea pronunţată anterior să se execute, fără a fi contopite, ci cumulate. 56. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune, cu îndeplinirea şi a celorlalte condiţii: A. Dacă pedeapsa aplicată este amenda; B. Dacă şi numai dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni; C. Pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. 57. Termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere este: A. În cazul pedepsei închisorii, durata acesteia plus un interval de timp cuprins între 2 şi 5 ani, ce va fi stabilit de instanţă; B. În cazul amenzii este de 2 ani; C. În cazul pedepsei închisorii, durata acesteia plus un termen de 2 ani. 58. Faţă de minorul care răspunde penal se poate: A. Aplica numai o măsură educativă; B. Aplica o pedeapsă numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului; C. Aplica o măsură educativă pe lângă o pedeapsă.
59. Măsurile de siguranţă se pot lua: A. Numai însoţind o pedeapsă; B. Indiferent dacă făptuitorului i se aplică ori nu o pedeapsă; C. Ca o consecinţă a răspunderii penale. 60. Obligarea la tratament medical se dispune pe o perioadă: A. Nedeterminată; B. De minim un an; C. De până la 5 ani. 61. Sunt supuse confiscării speciale: A. Bunurile a căror deţinere este interzisă de lege, dacă sunt ale infractorului; B. Bunurile ce formează obiectul unei executări silite pentru neplata unei amenzi; C. Bunurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor. 62. Prin reabilitare se înlătură: A. Răspunderea penală; B. Interdicţile care rezultă din condamnare; C. Executarea pedepsei. 63. Pentru a interveni reabilitarea de drept este necesar ca în termenul de trei ani de la executarea pedepsei ori stingerea executării acesteia, cel condamnat: A. Să nu mai săvârşească o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de trei ani; B. Să nu mai săvârşească nicio infracţiune; C. Să nu fie condamnat pentru o infracţiune intenţionată. 64. Contribuţia participanţilor la săvârşirea infracţiunii constituie: A. Un criteriu special de individualizare a pedepsei; B. O circumstanţă agravantă legală; C. O circumstanţă agravantă judiciară. 65. Aptitudinea infractorului de a se îndrepta fără executarea pedepsei constituie: A. O circumstanţă atenuantă judiciară; B. O circumstanţă atenuantă legală; C. Un criteriu special de individualizare a pedepsei.
DREPT PEAL. PARTEA SPECIALĂ I Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. Momentul începerii vieţii: A. Este condiţionat de particularităţile procesului naşterii în fiecare caz în parte şi de rezultatul expertizei medico-legale; B. Coincide cu momentul începerii desprinderii fătului de uterul mamei; C. Coincide cu momentul desprinderii complete a fătului de mamă şi începutul unei vieţi independente de mamă, prin tăierea cordonului ombilical. 2. Momentul morţii: A. Coincide cu moartea creierului; B. Coincide cu încetarea vieţii întregului organism; C. Coincide cu moartea clinică. 3. Moartea aparentă: A. Semnifică moartea clinică; B. Se caracterizează prin reducerea la maxim a funcţiilor vitale; C. Semnifică moartea creierului. 4. Infracţiunea de omor: A. Are un obiect material, constând în corpul unei persoane; B. Nu are obiect material, deoarece viaţa nu poate fi materializată în corpul persoanei; C. Are un obiect material, constând în corpul unei persoane în viaţă. 5. În cazul infracţiunii de omor: A. Interesează stabilirea timpului cât victima ar fi trăit, dacă nu ar fi fost ucisă; B. Nu interesează că existau cauze care ar fi dus ulterior la o moarte naturală; C. Trebuie ca victima să aibă capacitatea de a trăi mai multă vreme. 6. Uciderea unui condamnat la pedeapsa cu moartea: A. Constituie infracţiunea de omor; B. Nu constituie infracţiunea de omor, deoarece în final el tot ar fi fost ucis; C. Constituie infracţiune de ucidere din culpă. 7. Uciderea unei persoane care suferă de o boală incurabilă: A. Nu constituie infracţiunea de omor, dacă a avut loc ca urmare a cererii victimei; B. Nu constituie infracţiunea de omor, deoarece făptuitorul a urmărit curmarea suferinţelor victimei; C. Constituie infracţiunea de omor. 8. Uciderea ,,monştrilor”: A. Constituie infracţiunea de omor, în toate cazurile; B. Nu constituie infracţiunea de omor, deoarece în favoarea uciderii lor pledează raţiuni de milă umană şi de convieţuire socială; C. Este permisă numai în cazul când apar atât de anormali încât nu ar putea fi socotiţi oameni. 9. Fapta inculpatului care, refuzând să oprească autoturismul la cererea victimei, o determină pe aceasta să sară din maşină şi să se accidenteze mortal:
A. Nu constituie infracţiunea de omor, deoarece inculpatul nu a săvârşit o acţiune de ucidere; B. Constituie infracţiunea de ucidere din culpă; C. Constituie infracţiunea de omor.
10. Fapta inculpatului de a asmuţi câinii asupra victimei, cu consecinţa decesului ca urmare a multiplelor plăgi muşcate: A. Nu constituie infracţiunea de omor, deoarece inculpatul nu a săvârşit o acţiune de ucidere; B. Constituie infracţiunea de omor; C. Constituie infracţiunea de ucidere din culpă. 11. Fapta de a pune o picătură de otravă în cana cu ceai a victimei, şi de a o ajuta să bea, la rugăminţile insistente ale acesteia, faptă care i-a determinat moartea, reprezintă: A. Infracţiunea de determinarea sau înlesnirea sinuciderii; B. Fapta nu reprezintă infracţiune; C. Infracţiunea de omor. 12. Aruncarea cu putere de la mică distanţă, a unei pietre de pavaj stradal spre capul unei persoane şi rănirea acesteia, la nivelul capului, cu urmarea unor leziuni ce necesită 25 de zile de îngrijiri medicale reprezintă: A. Tentativă la infracţiunea de omor; B. Vătămare corporală; C. Vătămare corporală gravă. 13. Aruncarea unui borcan cu dulceaţă de la fereastra unui bloc ce dă spre un trotuar intens circulat şi rănirea unui pieton care a suferit multiple traumatisme cranio-cerebrale ce au necesitat 59 de zile de îngrijiri medicale reprezintă: A. Infracţiunea de vătămare corporală; B. Infracţiunea de vătămare corporală din culpă; C. Infracţiunea de tentativă de omor. 14. Fapta inculpatului care, dorind să ucidă o femeie despre care ştia că este gravidă, îndreaptă pistolul, din eroare, asupra unei alte femei, care nu este gravidă şi o ucide: A. Constituie infracţiunea de ucidere din culpă; B. Constituie infracţiunea de omor simplu; C. Constituie infracţiunea de omor deosebit de grav. 15. Omorul (art. 174 C. pen.) reprezintă uciderea unei persoane săvârşită cu: A. Orice formă de vinovăţie; B. Intenţie directă sau indirectă; C. Intenţie sau praeterintenţie. 16. Omorul (art. 174 C. pen.) se săvârşeşte: A. Numai printr-o acţiune, fiind o infracţiune comisivă; B. Printr-o acţiune sau inacţiune; C. Printr-o inacţiune, fiind o infracţiune omisivă. 17. Făptuitorul (F) urmăreşte să ucidă victima prin otrăvire, sperând să intre în posesia averii acesteia. Din eroare, a fost ucisă o altă persoană decât cea avută în vedere de F. Încadrarea juridică a faptei va fi în acest caz: A. Omor simplu (art. 174 C. pen.);
B. Omor calificat din interes material [art. 175 lit. b) C. pen.]; C. Ucidere din culpă (art. 178 C. pen.).
18. Conform opiniei acceptată şi de instanţa supremă, elementul circumstanţial al omorului deosebit de grav prevăzut în art. 176 lit. b) C. pen. (asupra a două sau mai multor persoane) există: A. Doar atunci când uciderea a două sau mai multor persoane a avut loc printr-o singură acţiune; B. Ori de câte ori două sau mai multe persoane au fost ucise de infractor în aceeaşi împrejurare sau cu aceeaşi ocazie, indiferent dacă omorul multiplu s-a produs printr-o singură acţiune sau prin mai multe acţiuni; C. Atunci când omorul este săvârşit de o persoană care a mai săvârşit un omor, indiferent dacă pentru omorul anterior făptuitorul fusese condamnat definitiv sau nu. 19. oţiunea de cruzime: A. Are în vedere numai situaţia în care s-au produs victimei suferinţe deosebit de mari sau prelungite; B. Are în vedere şi influenţa produsă asupra cetăţenilor (oroare, groază etc.); C. Are în vedere două aspecte –unul intrinsec faptei, constând în suferinţele provocate victimei, iar altul extrinsec acţiunii săvârşite şi privind reflectarea acesteia în conştiinţa celorlalţi oameni –care se îmbină şi se completează. 20. Fapta inculpatului care, urmând să suprime viaţa victimei, i-a aplicat cu repeciziune mai multe lovituri de cuţit în zona abdomenului, din care cauză s-a produs o hemoragie internă şi externă masivă şi, în cele din urmă, moartea: A. Constituie infracţiunea de omor simplu (art. 174 C. pen.); B. Constituie infracţiunea de omor simplu (art. 174 C. pen.) cu reţinerea circumstanţei agravante prevăzută în art. 75 lit. b) C. pen. (săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime); C. Constituie infracţiunea de omor deosebit de grav [art. 176 lit. a) C. pen.]. 21. Lovirea intenţionată de către făptuitor, cu aceeaşi ocazie, a două persoane constituie: A. O infracţiune de lovire sau alte violenţe (art. 180 C. pen.); B. Două infracţiuni de lovire aflate în concurs; C. O infracţiune de lovire sau alte violenţe în formă continuată. 22. Dacă în urma unui accident de circulaţie au fost ucise două persoane, fapta constituie: A. O infracţiune de ucidere din culpă, forma simplă; B. Două infracţiuni de ucidere din culpă aflate în concurs; C. Infracţiunea de ucidere din culpă în forma agravată. 23. Făptuitorul (F) loveşte victima (V) cu un cuţit în zona toracică provocându-i o leziune profundă. Transportat la spital, V este examinat şi tratat superficial de medici, iar după câteva zile decedează. Expertiza medico-legală constată o culpă medicală, în lipsa căreia leziunea ar fi necesitat circa 40 de zile de îngrijiri medicale. F va fi condamnat pentru infracţiunea de: A. Omor (art. 174 C. pen.); B. Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.); C. Vătămare corporală (art. 181 C. pen.). 24. În cazul sinuciderii în doi, cu supravieţuirea unuia dintre ei: A. Supravieţuitorul nu răspunde penal;
B. Supravieţuitorul va răspunde pentru infracţiunea de determinare sau înlesnire a siniciderii, dacă a cooperat indirect la sinuciderea celeilalte persoane; C. Supravieţuitorul va răspunde pentru infracţiunea de omor, în toate cazurile.
25. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 183 C. pen.) se săvârşeşte: A. Cu intenţie indirectă; B. Cu praeterintenţie; C. Fie cu intenţie, fie din culpă. 26. Fapta inculpatului care, voind să facă o glumă, a legat de piciorul victimei capătul liber al unei sfori prinsă la celălalt capăt de gâtul unui cal, pe care apoi l-a speriat, astfel că animalul, fugind, a provocat târârea pe asfalt a victimei şi moartea acesteia, constituie: A. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte; B. Infracţiunea de omor; C. Infracţiunea de ucidere din culpă. 27. Tentativa se pedepseşte la: A. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 179 C. pen.); B. Lovire sau alte violenţe [art. 180 alin. (2) C. pen.]; C. Vătămare corporală gravă [art. 182 alin. (4) C. pen.]. 28. Vătămarea corporală gravă, în ipoteza punerii în primejdie a vieţii victimei, se săvârşeşte cu: A. Orice formă de vinovăţie; B. Numai cu praeterintenţie; C. Cu intenţie indirectă sau praeterintenţie. 29. Fapta proprietarului care, pătrunde în locuinţa chiriaşului fără voia acestuia: A. Constituie infracţiunea de violare de domiciliu; B. Nu constituie infracţiune, deoarece a pătruns în locuinţa proprietatea sa; C. Constituie infracţiunea de tulburare de posesie. 30. Lipsirea de libertate în mod ilegal: A. Are obiect material, în toate cazurile; B. Se săvârşeşte numai printr-o acţiune; C. Se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. 31. La infracţiunea de ,,şantaj” (art. 194 C. pen.) forma de vinovăţie cerută de lege este: A. Intenţia directă sau indirectă; B. Intenţia directă calificată prin scop; C. Praeterintenţia. 32. Prin aplicarea de violenţe fizice, făptuitorul constrânge victima (V) să-i dea o sumă de bani. A doua zi, în timp ce victima îi înmâna banii făptuitorului, acesta a fost prins în flagrant delict de organele de urmărire penală, care fuseseră sesizate de victimă. În sarcina făptuitorului se va reţine: A. Şantaj; B. Tâlhărie; C. Tentativă la şantaj. 33. La infracţiunea de viol (art. 197 C. pen.):
A. Subiectul activ nu poate fi decât bărbatul; B. Subiectul pasiv nu poate fi decât femeia; C. Subiectul activ poate fi orice persoană, indiferent de sex.
34. Prin infracţiunea de furt: A. Posesia de rea-credinţă este ocrotită în orice împrejurare; B. Posesia de rea-credinţă nu este ocrotită în orice împrejurare; C. Posesia de rea-credinţă nu este ocrotită contra proprietarului bunului mobil. 35. Infracţiunea de furt poate avea ca obiect material: A. Imobilele prin destinaţie; B. Lucrurile ce nu aparţin cuiva ( res nullius); C. Lucrurile abandonate de posesorul lor ( res derelictae ). 36. Fapta inculpatului de a-şi însuşi o umbrelă uitată într-un magazin de către un cumpărător, care s-a înapoiat la scurt timp în magazin pentru a o relua constituie: A. Însuşirea bunului găsit; B. Furt calificat; C. Tăinuire. 37. u poate exista infracţiunea de furt atunci când: A. Bunul în cauză aparţine făptuitorului; B. Bunul în cauză fusese înmânat făptuitorului de către persoana vătămată; C. Bunul în cauză fusese pierdut. 38. În situaţia în care făptuitorul sustrage bunul dintr-un loc asigurat cu pază, fapta de furt se consumă: A. În momentul în care făptuitorul a reuşit să depăşească paza; B. În momentul deposedării persoanei vătămate şi a intrării bunului în posesia făptuitorului; C. În momentul în care făptuitorul a deplasat din loc bunul. 39. În privinţa consumării infracţiunii de furt, legea noastră penală a adoptat: A. Teoria aprehensiunii; B. Teoria contrectaţiunii; C. Teoria apropriaţiunii. 40. Fapta inculpatului A.B., care, aflându-se într-un magazin cu autoservire, a luat o sticlă cu băutură şi a ascuns-o sub haină, încercând să iasă din magazin fără să o plătească. După ce a trecut de locul stabilit pentru plată, dar înainte de a ajunge la ieşirea din magazin, inculpatul a fost surprins de angajaţii magazinului, care au găsit asupra lui sticla cu băutură. Fapta inculpatului A.B. constituie: A. Infracţiunea consumată de furt calificat; B. Tentativă la infracţiunea de furt calificat; C. Însuşirea bunului găsit. 41. Sustragerea unui autovehicul cu scopul de a-l folosi pe nedrept se consumă: A. În momentul pătrunderii în interiorul autovehiculului; B. În momentul pornirii motorului; C. În momentul punerii în mişcare a autovehiculului.
42. Tâlhăria este o infracţiune: A. Complexă; B. De obicei; C. Simplă. 43. Furtul unei biciclete, prin smulgerea acesteia din mâinile persoanei vătămate, constituie: A. Furt; B. Tâlhărie; C. Infracţiunea de lovire sau alte violenţe în concurs cu infracţiunea de furt. 44. În cazul în care doi făptuitori, după o înţelegere prealabilă, atacă victima, unul săvârşind acte de violenţă, iar celălalt sustrăgând bunul de la victimă, se va putea reţine: A. Infracţiunea de lovire sau alte violenţe pentru unul dintre făptuitori şi infracţiunea de tâlhărie pentru celălalt; B. Infracţiunea de tentativă la tâlhărie pentru cel ce a aplicat loviturile şi infracţiunea de tâlhărie pentru celălalt făptuitor; C. Coautorat la infracţiunea de tâlhărie. 45. Fapta inculpaţilor care, prin violenţe şi ameninţări, au obligat un barman să le servească băuturi alcoolice, al căror cost au refuzat să-l achite, constituie; A. Infracţiunea de tâlhărie; B. Infracţiunea de şantaj; C. Infracţiunea de lovire sau alte violenţe în concurs cu infracţiunea de înşelăciune. 46. Dacă făptuitorul solicită victimei să-i predea haina, ameninţând-o cu un cuţit şi victima se conformează, încadrarea juridică va fi: A. Şantaj (art. 194 C. pen.); B. Ameninţare (art. 193 C. pen.); C. Tâlhărie (art. 211 C. pen.). 47. În cazul în care făptuitorul ameninţă cu bătaia două persoane, constrângându-le astfel să-i predea bunurile personale ce le aveau asupra lor, fapta constituie: A. O infracţiune de tâlhărie; B. Două infracţiuni de tâlhărie aflate în concurs; C. O infracţiune de tâlhărie în formă agravată. 48. Fapta de a lua, prin violenţă, bunuri ale unei persoane pentru a o constrânge, astfel, la restituirea unei datorii, constituie: A. Infracţiunea de lovire sau alte violenţe; B. Infracţiunea de şantaj; C. Infracţiunea de tâlhărie. 49. Tentativa la infracţiunea de tâlhărie: A. Nu se pedepseşte; B. Este tentativa la infracţiunea de furt, la care se adaugă acţiunea adiacentă (violenţa) care trebuie să se realizeze efectiv; C. Este tentativa la infracţiunea de furt, la care se adaugă tentativa la acţiunea adiacentă (violenţa).
50. În situaţia în care făptuitorul nu a reuşit, prin folosirea violenţei, să păstreze bunul sustras, fapta constituie: A. Infracţiunea consumată de tâlhărie; B. Tentativă la infracţiunea de tâlhărie; C. Infracţiunea consumată de furt. 51. În situaţia în care partea vătămată, din cauza temerii, a remis inculpatului un bun aflat asupra sa, pe care inculpatul a refuzat ulterior să i-l restituie, însuşindu-şi bunul, fapta constituie: A. Infracţiunea de abuz de încredere; B. Infracţiunea de tâlhărie; C. Infracţiunea de furt. 52. În cazul infracţiunii de abuz de încredere, făptuitorul poate deţine bunul în baza: A. Unui contract translativ de proprietate; B. Unui act al unei autorităţi; C. În baza unui contract de împrumut de consumaţie ( mutuum). 53. Sustragerea de către tutore a unei părţi din pensia de urmaş şi din alocaţia de stat cuvenită minorilor aflaţi sub tutela sa constituie infracţiunea de: A. Furt; B. Gestiune frauduloasă; C. Abuz de încredere. 54. La infracţiunea de gestiune frauduloasă: A. Vinovăţia poate îmbrăca şi forma culpei; B. Obiectul material poate consta şi în mai multe bunuri singulare; C. Consumarea are loc la momentul producerii efective a pagubei. 55. La infracţiunea de înşelăciune (art. 215 C. pen.) urmarea imediată constă: A. Într-o stare de pericol cu privire la patrimoniul victimei; B. Într-o pagubă ce se produce în patrimoniul victimei; C. În obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. 56. La infracţiunea de înşelăciune (art. 215 C. pen.): A. Vinovăţia poate îmbrăca şi forma intenţiei indirecte; B. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol; C. Obiectul material poate să fie un bun imobil. 57. Fapta inculpatului de a pretinde şi primi bani, inducând în eroare persoana vătămată cu privire la împrejurarea că actul pentru a cărui neîndeplinire a pretins şi primit bani priveşte îndatoririle sale de serviciu, constituie: A. Infracţiunea de luare de mită; B. Infracţiunea de înşelăciune; C. Infracţiunea de trafic de influenţă. 58. La infracţiunea de delapidare: A. Subiect activ poate fi şi un gestionar de fapt, dar numai dacă unitatea căreia îi aparţin bunurile are cunoştinţă de acesta; B. Subiect activ poate fi şi un gestionar de fapt, indiferent dacă este sau nu salariat al unităţii
căreia îi aparţin bunurile; C. Plusurile în gestiune nu pot constitui obiectul material. 59. Inculpatul A.B. şi persoana vătămată C.D. s-au deplasat într-un magazin pentru a cumpăra unele bunuri. Cu acea ocazie, persoana vătămată şi-a uitat portofelul pe o tejghea, în prezenţa inculpatului. După ce au plecat la un alt raion, inculpatul a revenit şi şi-a însuşit portofelul uitat de persoana vătămată. Fapta inculpatuluiA.B. constituie: A. Infracţiunea de însuşirea bunului găsit; B. Infracţiunea de furt; C. Infracţiunea de abuz de încredere.
60. În cazul infracţiunii de tâinuire: A. Fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul tăinuit poate consta doar într-o infracţiune de furt; B. Sora tăinuitorului beneficiază de cauza de nepedepsire dacă foloseşte bunul tăinuit de fratele său; C. Nu există situaţie premisă.
DREPT PEAL. PARTEA SPECIALĂ II Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. La infracţiunea de ultraj: A. Obiectul juridic este simplu; B. Subiectul activ este calificat; C. Latura subiectivă presupune vinovăţia sub forma intenţiei. 2. În cazul în care au fost agresaţi, cu aceeaşi ocazie, trei funcţionari publici aflaţi în exerciţiul funcţiunii, în sarcina făptuitorului se va reţine: A. Trei infracţiuni de ultraj; B. O singură infracţiune de ultraj, sub forma unităţii naturale; C. Infracţiunea continuată de ultraj. 3. Lovirea unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii, dar care şi-a depăşit atribuţiile de serviciu, reprezintă infracţiunea de: A. Ultraj; B. Ultraj în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe; C. Lovire sau alte violenţe. 4. Ultrajul nu include în conţinutul său obiectiv: A. Ameninţarea; B. Lovirea sau orice alte acte de violenţe; C. Insulta. 5. Există infracţiunea de ultraj: A. Doar în ipoteza în care subiectul pasiv se află în exerciţiul funcţiunii; B. Şi în ipoteza în care subiectul pasiv se află în exerciţiul funcţiunii, chiar dacă este vorba de un conflict particular între făptuitor şi funcţionarul public ultragiat; C. Şi atunci când fapta se săvârşeşte asupra subiectului pasiv aflat în exerciţiul funcţiunii, fără ca ea să aibă vreo legătură cu actele de serviciu ale subiectului pasiv. 6. Fapta subiectului activ de a lovi un poliţist pentru a-şi asigura scăparea după ce a sustras un bun reprezintă: A. Ultraj; B. Ultraj în concurs cu infracţiunea de tâlhărie; C. Furt şi lovire sau alte violenţe. 7. La infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor: A. Incriminarea are un caracter general, norma juridică fiind subsidiară; B. Nu există obiect juridic secundar; C. Subiectul activ poate fi orice persoană. 8. Latura subiectivă la infracţiunea de ,,abuz în serviciu prin îngrădirea unor dreături” (art. 247 C. pen.) se caracterizează prin: A. Existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei, directe sau indirecte, şi existenţa unui mobil; B. Existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei directe calificată prin scop; C. Existenţa vinovăţiei sub ambele forme, intenţie sau culpă.
9. În cazul în care făptuitorul A.B. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor din dispoziţia ilegală a superiorului C.D.: A. Fapta nu constituie infracţiune pentru făptuitorul A.B., deoarece dispoziţia de serviciu ilegală înlătură caracterul penal al faptei, urmând să fie tras la răspundere penală numai făptuitorul C.D.; B. Doar făptuitorul A.B. va fi tras la răspundere penală pentru fapta comisă, făptuitorul C.D. neavând nicio contribuţie la săvârşirea infracţiunii; C. Făptuitorii A.B. şi C.D. vor fi traşi la răspundere penală pentru fapta comisă, primul în calitate de autor, iar cel de-al doilea în calitate de instigator. 10. La infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor: A. Poate fi subiect activ şi un avocat; B. Instigator sau complice poate fi orice persoană, chiar şi un funcţionar public; C. Coautoratul nu este posibil. 11. În cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor: A. Orice nerespectare a atribuţiilor de serviciu poate atrage răspunderea penală; B. Raportul de cauzalitate rezultă ex re; C. Forma de vinovăţie poate fi şi culpa. 12. Fapta inculpatului A.B., care în calitate de primar, a eliberat unei persoane o adeverinţă prin care se atesta, în mod nereal, că s-a anulat procesul-verbal de punere în posesie a părţii vătămate asupra unui teren, adeverinţă pe care persoana beneficiară a depus-o la instanţa de judecată, obţinând câştig de cauză într-un proces de servitute constituie: A. Infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de fals intelectual, în concurs ideal; B. Numai infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; C. Numai infracţiunea de fals intelectual. 13. În cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. A. Participaţia penală nu este posibilă; B. Urmarea secundară alternativă nu trebuie să fie eventuală; C. Tentativa este incriminată. 14. Inculpatul, în calitate de pădurar, prin îndeplinirea defectuoasă, cu ştiinţă, a atribuţiilor de serviciu, cea de pază, a produs o pagubă Regiei autonome a pădurilor –persoană juridică de interes public. Fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de: A. Delapidare; B. Gestiune frauduloasă; C. Abuz în serviciu contra intereselor publice. 15. La infracţiunea de purtare abuzivă: A. Elementul material al faptei tipice constă în ameninţarea faţă de o persoană; B. Raportul de cauzalitate rezultă ex re; C. Autorul săvârşeşte fapta cu praeterintenţie. 16. În cazul în care, cu aceeaşi ocazie, făptuitorul, funcţionar public, a întrebuinţat aceeaşi expresie jignitoare faţă de două persoane vătămate. A. Există două infracţiuni de purtare abuzivă, în concurs ideal;
B. Există două infracţiuni de purtare abuzivă, în concurs real; C. Există o singură infracţiune de purtare abuzivă, sub forma unităţii naturale.
17. eglijenţa în serviciu: A. Este o infracţiune de pericol; B. Se poate realiza atât printr-o acţiune, cât şi printr-o inacţiune; C. Se poate săvârşi şi cu praeterintenţie. 18. Subiect activ al infracţiunii de neglijenţă în serviciu este: A. Doar funcţionarul public; B. Funcţionarul public sau orice funcţionar; C. Orice persoană. 19. Tentativa la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice: A. Nu este posibilă, fiind o infracţiune de pericol (cu consumare instantanee); B. Este posibilă, dar nu este incriminată; C. Este posibilă şi este incriminată. 20. La infracţiunea de neglijenţă în serviciu: A. Funcţionarul de fapt, ca subiect activ, poate fi orice persoană, indiferent dacă este sau nu un salariat al unităţii; B. Funcţionarul de fapt, ca subiect activ, nu poate fi decât o persoană încadrată în muncă în unitate; C. Funcţionarul de fapt, ca subiect activ, este o persoană despre care are cunoştinţă unitatea că ea exercită o îndatorire de serviciu pe care ulterior a încălcat-o. 21. În cazul infracţiunii de neglijenţă în serviciu: A. Participaţia penală este posibilă numai sub forma participaţiei improprii; B. Participaţia penală este posibilă numai sub forma participaţiei proprii; C. Participaţia penală este posibilă sub ambele forme –proprie şi improprie. 22. În cazul în care făptuitorul A.B. îşi încalcă atribuţiile de serviciu din culpă şi cauzează o vătămare importantă intereselor legale ale unei societăţi comerciale, fiind determinat cu intenţie de făptuitorul C.D.: A. Ambii făptuitori vor răspunde penal pentru neglijenţă în serviciu, primul în calitate de autor, iar cel de-al doilea în calitate de instigator; B. Autorul va răspunde pentru neglijenţă în serviciu, iar instigatorul pentru instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; C. Autorul va răspunde pentru neglijenţă în serviciu, iar instigatorul pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. 23. Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu reprezintă: A. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; B. Infracţiunea de purtare abuzivă; C. Infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi. 24. Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public, într-o zi nelucrătoare: A. Fapta constituie infracţiunea de purtare abuzivă, dar numai cu condiţia ca subiectul activ să
se afle în exerciţiul atribuţiilor de serviciu; B. Fapta constituie infracţiunea de purtare abuzivă, chiar dacă subiectul activ nu se află în exerciţiul atribuţiilor de serviciu; C. Fapta nu constituie infracţiune.
25. La infracţiunea de luare de mită, banii sau foloasele pretinse, primite ori a căror promisiune a fost acceptată: A. Reprezintă obiectul material al infracţiunii; B. Reprezintă obiectul mitei; C. Reprezintă obiectul juridic al infracţiunii. 26. Elementul material al infracţiunii de ,,luare de mită” (art. 254 C. pen.) poate consta în: A. Darea de bani ori alte foloase; B. Promisiunea sau oferirea de bani; C. Acceptarea promisiunii unor foloase. 27. La infracţiunea de luare de mită: A. Subiectul activ poate fi orice persoană; B. Elementul material poate consta în primirea unor foloase injuste; C. Urmarea infracţiunii constă într-o pagubă produsă subiectului pasiv. 28. Infracţiunea de ,,luare de mită” (art. 254 C. pen.) se consumă: A. În momentul realizării oricăreia dintre modalităţile elementului material; B. Doar în momentul în care făptuitorul intră în posesia folosului necuvenit; C. În momentul producerii pagubei. 29. Intermediarul care ia foloasele necuvenite de la mituitor şi le remite funcţionarului public săvârşeşte: A. Complicitate la infracţiunea de dare de mită; B. Complicitate la infracţiunea de luare de mită; C. Complicitate la infracţiunea de dare de mită şi complicitate la infracţiunea de luare de mită, în concurs. 30. Mituitorul : A. Este numai participant la infracţiunea de luare de mită, având calitatea de complice; B. Este numai participant la infracţiunea de dare de mită, având calitatea de autor; C. Este participant atât la infracţiunea de luare de mită (complice), cât şi la infracţiunea de dare de mită (autor). 31. În cazul în care în momentul pretinderii sau acceptării promisiunii banilor sau altor foloase, făptuitorul nu avea calitatea de funcţionar, însă ulterior a dobândit calitatea cerută de lege şi apoi, în baza unei înţelegeri anterioare, a primit foloasele pretinse sau promise în legătură cu îndeplinirea unui act de serviciu: A. Fapta comisă constituie infracţiunea de înşelăciune; B. Fapta comisă constituie infracţiunea de luare de mită; C. Fapta comisă constituie infracţiunea de trafic de influenţă. 32. Dacă la data pretinderii banilor făptuitorul era considerat funcţionar în sensul art. 147 C. pen., însă mai înainte de efectuarea actului de serviciu în vederea căruia a săvârşit fapta, a
pierdut calitatea respectivă, iar banii pretinşi anterior au fost efectiv remişi după pierderea calităţii: A. Fapta comisă constituie infracţiunea de înşelăciune; B. Fapta comisă constituie infracţiunea de trafic de influenţă; C. Fapta comisă constituie infracţiunea de luare de mită. 33. În cazul infracţiunii de luare de mită: A. Avocatul nu poate fi subiect activ, cu excepţia avocatului din oficiu; B. Medicul nu poate fi subiect activ; C. Expertul tehnic, desemnat de instanţa de judecată să efectueze o expertiză, nu poate fi subiect activ. 34. Fapta inculpatului, primar, de a pretinde şi primi bani de la un locuitor al comunei, în scopul efectuării unor menţiuni favorabile acestuia în registrul agricol, în sensul de a-l înscrie în registru ca titular de rol în locul soacrei sale, pentru a-i înlătura de la moştenire pe copiii acesteia: A. Constituie infracţiunea de înşelăciune, deoarece actul de serviciu intra în atribuţiile secretarului consiliului local, iar primarul l-a indus în eroare pe mituitor; B. Constituie infracţiunea de luare de mită, deoarece chiar dacă actul de serviciu intra în atribuţiile secretarului consiliului local, primarul avea competenţa de a conduce activitatea serviciilor publice locale şi a secretarului consiliului local, putând să-l îndeplinească şi el; C. Constituie infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece actul de serviciu intra în atribuţiile secretarului consiliului local, iar primarul trebuia să-l determine pe acesta să-l îndeplinească. 35. În cazul infracţiunii de luare de mită: A. Funcţionarul unui stat străin poate fi subiect activ; B. Notarul public nu poate fi subiect activ. C. Participaţia penală nu este posibilă sub forma coautoratului. 36. Fapta inculpatului, subofiţer de poliţie, care, pentru a nu întocmi dosar penal, a cerut unui conducător auto suma de 70 lei, bani pe care i-a primit, iar la ieşirea din serviciu nu a menţionat în raportul de activitate că îl oprise pentru control pe conducătorul auto şi nici nu a raportat şefilor săi această împrejurare, constituie: A. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; B. Infracţiunea de luare de mită; C. Infracţiunea de luare de mită şi infracţiunea de fals intelectual, în concurs real. 37. În cazul infracţiunii de luare de mită: A. Primirea, ca variantă a elementului material, poate fi şi implicită; B. Pretinderea, ca variantă a elementului material, trebuie să fie numai expresă; C. Este necesar ca pretenţia formulată de funcţionarul mituit să fie satisfăcută de mituitor. 38. Fapta funcţionarului de a pretinde, direct sau indirect, foloase, în condiţiile prevăzute în art. 254 C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită: A. Numai dacă funcţionarul a dobândit efectiv foloasele pretinse; B. Indiferent dacă funcţionarul a dobândit sau nu efectiv foloasele pretinse; C. Numai dacă funcţionarul a efectuat actul de serviciu în legătură cu care a pretins foloasele.
39. La luarea de mită, dacă cererea funcţionarului de a i se da unele foloase se face printr-o scrisoare, pretinderea există: A. În momentul expedierea scrisorii care conţine pretenţia; B. În momentul când destinatarul ia cunoştinţă de conţinutul cererii; C. În momentul sosirii scrisorii la destinatar. 40. În cazul în care funcţionarul nu a urmărit să pretindă, dar cele spuse de el au fost interpretate ca o pretenţie în legătură cu îndeplinirea unui act de serviciu şi, ca atare, i s-a dat urmare, primind unele foloase: A. Fapta constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor; B. Fapta constituie infracţiunea de neglijenţă în serviciu; C. Fapta constituie infracţiunea de luare de mită. 41. În cazul infracţiunii de luare de mită: A. Acceptarea promisiunii, ca variantă a elementului material, poate fi şi implicită; B. Este necesar ca foloasele promise să fie determinate; C. Foloasele necuvenite nu pot fi dobândite şi pentru altul. 42. În cazul infracţiunii de luare de mită: A. Foloasele nu pot fi decât materiale; B. Împrumutul nu constituie un folos în sensul dispoziţiilor art. 254 C. pen.; C. Este necesar ca foloasele să nu fie legal datorate . 43. În cazul infracţiunii de luare de mită: A. Există tentativă, dacă funcţionarul este prins în flagrant în timp ce ia mită; B. Elementul material al faptei trebuie să se săvârşească numai anterior îndeplinirii actului de serviciu de către funcţionar; C. Banii sau celelalte foloase pretinse, primite ori promise cu privire la un act ilicit sunt întotdeauna necuvenite. 44. Infracţiunea de dare de mită constă: A. În promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase; B. În pretinderea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase; C. În acceptarea promisiunii, oferirea sau darea de bani ori alte foloase. 45. La infracţiunea de dare de mită: A. Subiectul activ este calificat; B. Participaţia penală este posibilă sub toate formele; C. Tentativa se pedepseşte. 46. Fapta inculpatului care, cu aceeaşi ocazie, a oferit la doi agenţi de poliţie suma de 200 dolari SUA, pentru ca aceştia să nu îi întocmească procesul-verbal de constatare a infracţiunii la regimul circulaţiei rutiere: A. Realizează conţinutul constitutiv a două infracţiuni autonome de dare de mită, în concurs ideal; B. Realizează conţinutul constitutiv a unei singure infracţiuni de dare de mită, sub forma unităţii naturale; C. Realizează conţinutul constitutiv a unei infracţiuni continuate de dare de mită.
47. În condiţiile în care patru inculpaţi, acţionând în baza unei înţelegeri prealabile, s-au prezentat împreună, într-o noapte, la sediul unei societăţi comerciale, unde au propus paznicilor ca, în schimbul unei sume de bani plătite pe loc de unul dintre ei şi a altor sume pe care s-au obligat a le plăti ulterior, să le permită sustragerea mai multor bunuri –înţelegere care s-a perfectat şi executat–, fiecare din inculpaţi va răspunde, pe lângă infracţiunea de furt calificat, pentru: A. Infracţiunea de dare de mită, în calitate de autor; B. Infracţiunea de dare de mită comisă în împrejurarea agravantă prevăzută în art. 75 lit. a) C. pen., în calitate de coautor; C. Infracţiunea de dare de mită comisă în împrejurarea agravantă prevăzută în art. 75 lit. a) C. pen., în calitate de coautor − pentru contribuţia proprie − şi infracţiunea de dare de mită comisă în împrejurarea agravantă prevăzută în art. 75 lit. a) C. pen., în calitate de complice − pentru contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunii de către ceilalţi. 48. La infracţiunea de trafic de influenţă: A. Urmarea imediată constă în producerea unei pagube cumpărătorului de influenţă; B. Foloasele nu pot fi pretinse pentru altul; C. Subiect activ poate fi orice persoană. 49. Dacă autorul infracţiunii de trafic de influenţă, după ce a pretins un anumit folos pentru a determina un funcţionar să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, a şi primit folosul prin intermediul altei persoane, această din urmă persoană va răspunde: A. În calitate de complice la infracţiunea de trafic de influenţă; B. În calitate de coautor la infracţiunea de trafic de influenţă; C. În calitate de autor la infracţiunea de trafic de influenţă. 50. Instanţa a reţinut că, la 16 octombrie 1995, inculpatul a pretins unor persoane şi apoi a primit sumele de 600 mărci germane şi 100.000 lei pentru a interveni la poliţie şi la parchet în vederea punerii în libertate a fiului lor aflat în curs de cercetare în stare de arest. Fapta inculpatului : A. Nu constituie infracţiunea de trafic influenţă, deoarece nu a indicat numele funcţionarului faţă de care va exercita influenţa ; B. Constituie infracţiunea de trafic de influenţă, deoarece prin indicarea actului de serviciu, a precizat implicit şi persoana care îl va îndeplini ; C. Constituie infracţiunea de înşelăciune, deoarece s-a referit generic la poliţie şi parchet, şi nu la un anumit poliţist sau procuror. 51. La infracţiunea de trafic de influenţă: A. Elementul material al faptei se săvârşeşte cel mai târziu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către funcţionarul pe lângă care s-a promis că se va interveni; B. Este necesar ca intervenţia promisă să fi avut loc; C. Este necesar ca influenţa să fie reală. 52. Infracţiunea de mărturie mincinoasă: A. Are obiect material; B. Se săvârşeşte numai printr-o acţiune; C. Nu are ca urmare soluţionarea injustă a cauzei. 53. La infracţiunea de mărturie mincinoasă: A. Forma de vinovăţie poate fi şi culpa;
B. Este necesar ca martorul să fi fost întrebat asupra împrejurărilor esenţiale ale cauzei; C. Tentativa este incriminată.
54. În practica instanţei supreme se consideră că infracţiunea de mărturie mincinoasă este consumată: A. În momentul în care martorul a făcut afirmaţia mincinoasă; B. În momentul în care audierea martorului s-a terminat; C. În momentul în care audierea martorului s-a terminat şi acesta şi-a semnat declaraţia. 55. Infracţiunea de favorizarea infractorului: A. Are ca situaţie premisă preexistenţa unei infracţiuni; B. Ajutorul dat unui infractor, care constituie elementul material al acestei infracţiuni, poate consta numai într-o acţiune; C. Se săvârşeşte numai cu intenţie directă. 56. În cazul deţinerii monedelor sau valorilor falsificate, dacă deţinătorul este însuşi falsificatorul sau alt participant la falsificare: A. Se reţine numai infracţiunea de falsificare de monede sau de alte valori [art. 282 alin. (1) C. pen.]; B. Se reţin infracţiunile de falsificare de monede sau de alte valori [art. 282 alin. (1) C. pen.] şi de deţinere în vederea punerii în circulaţie a monedelor sau valorilor falsificate [art. 282 alin. (2) teza a II-a C. pen.], în concurs real; C. Se reţine numai infracţiunea de deţinere în vederea punerii în circulaţie a monedelor sau valorilor falsificate [art. 282 alin. (2) teza a II-a C. pen.]. 57. Situaţia premisă în cazul infracţiunii de evadare constă în: A. Existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare; B. Existenţa unei stări legale de reţinere sau deţinere; C. Existenţa unei ordonanţe de reţinere. 58. Pentru existenţa infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale: A. Este necesar ca subiectul activ să fie un funcţionar; B. Este necesar să se fi cauzat un prejudiciu; C. Nu este necesar ca înscrisul oficial fals să fie folosit. 59. Adăugarea de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, după întocmirea unui înscris oficial real şi semnarea lui de către persoanele îndreptăţite, a unei menţiuni cuprinzând date nereale constituie: A. Infracţiunea de fals intelectual; B. Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale; C. Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. 60. Autentificarea de către notarul public a unui act de vânzare-cumpărare în care semnăturile nu aparţin vânzătorilor constituie: A. Infracţiunea de fals intelectual; B. Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale; C. Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. 61. Infracţiunea de fals intelectual: A. Este o infracţiune de rezultat;
B. Este o infracţiune de obicei; C. Este o infracţiune proprie.
62. La infracţiunea de fals intelectual: A. Intenţia nu poate fi decât directă; B. Urmarea imediată constă într-o stare de pericol; C. Consumarea are loc în momentul în care înscrisul oficial fals a fost folosit. 63. Folosirea în faţa autorităţilor a unui paşaport fals, pe numele altei persoane, constituie: A. Infracţiunea de fals privind identitatea; B. Infracţiunea de uz de fals; C. Infracţiunile de fals privind identitatea şi uz de fals, în concurs ideal. 64. La infracţiunea de abandon de familie: A. Nu există obiect material; B. Forma de vinovăţie poate consta numai în intenţie directă; C. Subiectul activ este calificat. 65. Inculpatul i-a aplicat fiului său, în vârstă de 3 ani, mai multe lovituri cu pumnul în zona abdomenului. Deşi, loviturile au fost aplicate cu intensitate, totuşi minorul nu a decedat, datorită intervenţiei la timp a medicilor. Potrivit opiniei instanţei supreme, fapta inculpatului constituie: A. Numai tentativă la infracţiunea de omor calificat; B. Numai infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului; C. Infracţiunile de tentativă la omor calificat şi de rele tratamente aplicate minorului, în concurs ideal.
TESTE LA Drept procesual civil I 1. Principiul nemijlocirii: a. asigură soluţionarea cu celeritate a cauzelor civile; b. constă în obligaţia ca hotărârea judecătorească să fie pronunţată numai de acei judecători care au judecat fondul petenţei formulate; c. presupune obligaţia instanţei de a cerceta direct şi nemijlocit toate elementele care interesează dezlegarea pricinii . 2. Principiul disponibiliăţii: a. constituie o aplicare a principiului contradictorialităţii ; b. include şi dreptul părţilor de a efectua, în condiţiile legii, acte procedurale de dispoziţie ; c.are un caracter absolut. 3. Principiul publicităţii şedintelor de judecată: a. este consacrat expres de către Constitutie şi Codul de Procedură Civilă b. are caracter absolut nefiind admise excepţii de la acesta c. nu constituie o garanţie a imparţialităţii şi independenţei judecătorului 4. Care principii constituie principii fundamentale ale procesului civil? a. principiul oficialităţii b. principiul disponibilităţii c. principiul umanismului 5. Unde este consacrat principiul publicităţii şedinţelor de judecată? a. Constituţie şi codul de procedură civilă; b. Codul civil; c. Codul de procedură civilă. 6. Constituie modalităţi concrete prin care se poate manifesta rolul activ al judecătorului: a. îndatorirea, în cazul in care părţile nu sunt asistate sau reprezentate de către un avocat sau de vreun alt mandatar, de a da părţilor îndrumările necesare cu privire la drepturile şi obligaţiile ce le revin în proces b. nu constituie o garanţie a imparţialităţii şi independenţei judecătorului c. obligaţia instanţei de a pune, din oficiu, în dezbaterea părtţilor orice împrejurare de fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea cauzei, chiar daca acestea nu sunt menţionate în cerere sau întâmpinare 7. În cazul în care instanţa , din oficiu, ar introduce o altă persoană în proces, împotriva voinţei părţilor, s-ar încalca: a. principiul aflării adevărului b. principiul disponibilităţii c. principiul rolului activ al judecătorului. 8. Dreptul instanţei de a cere părţilor explicaţii,orele sau în scris, cu privire la situaţia de fapt şi la motivarea în drept, pe care părţile o invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, constituie o aplicarea a principiului: a. rolului activ al judecătorului
b. disponibilităţii c. nemijlocirii 9. În funcţie de natura raporturilor pe care le reglementează normele de procedură se clasifică în a. norme de organizare judecătorească şi norme de procedură propriu zisă b. norme de organizare judecătorească, norme de competenţă şi norme de procedură propriu zisă c. norme generale, norme speciale şi norme derivate 10. Incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilor este reglementată de : a. norme de organizare judecătorească b. norme de competenţă c. norme de procedură propriu zisă. 11. Constituie elemente ale acţiunii civile a. interesul, calitatea procesuală b. părţile, obiectul, cauza c. capacitatea procesuală 12. Cum trebuie să fie obiectul acţiunii civile? a. licit, posibil, determinat; b. posibil; c. determinat. 13.Causa petendi a.constituie cauza acţiunii civile b.constituie cauza raportului juridic dedus judecăţii c.interesează puterea de lucru judecat şi litispendenţ 14.Nu constituie o condiţie pentru exercitarea acţiunii civile a.interesul b.capacitatea procesuală c.existenţa unui drept subiectiv 15.Condiţiile generale de exercitare ale acţiunii civile sunt a.afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală b.interesul şi calitatea procesuală c.părţile, obiectului şi cauza 16.Cererea de chemare în judecată se va respimnge ca prematură a.chiar şi atunci când data împlimirii termenului suspensiv ar fi foarte apropiată b.ori de câte ori dreptul subiectiv pretins de reclamant este supus unui termen suspensiv c.chiar şi atunci când, în momentul în care instanţa de judecată urmează a se pronunţa asupra excepţiei , condiţia suspensivă s-a realizat 17.Acţiunea prin care se constată în justiţie existenţa unui dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, se numeşte
a.acţiune negatorie b.acţiune confesorie c.acţiune de ereditate 18.Hotărârile judecătoreşti pronunţate în urma judecării acţiunilor în constatare a.constituie titluri executorii b.nu pot fi puse în executare silită c.consfinţesc existenţa sau inexistenţa unei situaţii de fapt 19. Potrivit art. 111, acţiunea în constatare poate avea ca obiect: a. constatarea existenţei unui drept al reclamantului împotriva pârâtului şi constatarea inexistenţei unui drept al pârâtului împotriva reclamantului b. constatarea existenţei sau inexistenţei unei situaţii de fapt c. realizarea unui drept d. constatarea faptului că reclamantul nu are nici un fel de datorie faţă de pârat 20. În dreptul procesual civil românesc, raportul instanţei cu părţile este reglementat de o procedură : a. ce cuprinde atât elemente de procedură acuzatorială cât şi elemente de procedură inchizitorială b. acuzatorială c. inchizitorială 21. Litigiile comerciale nepatrimoniale sunt de competenţa: a. judecătoriei b. tribunalului c. comisiei jurisdicţionale de la registrul comerţului 22. Cererile privitoare la nulitatea sau desfacerea adopţiei sunt de competenţa a. Judecătoriei b. Tribunalului c. Curţii de apel 23. Cererile privind punerea sub interdicţie, declararea dispariţiei şi declararea judecătorească a morţii unei persoane sunt de competenţa a. judecătoriei b. tribunalului c. Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie 24. Procesele şi cererile în materie de expropriere sunt de competenţa a. judecătoriei b. tribunalului c. Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie 25. Strămutarea pentru siguranţă publică se poate cere: a. de ministrul justiţiei b. numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie c. numai de un procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie
26. Hotărîrea asupra cererii de strămutare: a. se da numai motivat b. dispune obligatoriu ca toate actele efectuate înainte de admiterea cererii de strămutare să fie refacute c. nu este supusă nici unei căi de atac, ordinare sau extraordinare 27. Dacă instanţa se declară necompetentă: a. împotriva hotărârii se poate declara recurs în termen de 10 zile de la pronunţare b. dosarul va fi trimis instanţei competente sau , dupa caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent, de îndata ce hotărârea de declinarea a competenţei a devenit irevocabilă c. împotriva hotărârii se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare 28. Hotărârea ce constituie regulatorul de competenţă: a. poate fi atacată numai odată cu fondul b. nu poate fi atacată cu nici o cale de atac c. poate fi atacată cu recurs in 5 zile de la comunicare 29. Conexarea cauzelor poate fi dispusă: a. la cererea părţilor şi de instanţa din oficiu b. numai la cererea părţilor c. numai de către instanţa din oficiu 30. Exceţia de litispendenţă poate fi ridicată a. numai de părţi b. numai în faţa instanţelor de fond c.de către avocatul reclamantului cu consimţământul prealabil al procurorului 31.Este absolută întotdeauna a. competenţa generală şi cea materială b. competenţa teritorială c. competenţa conexă 32. Normele care prevăd compunerea instanţei au caracter: a. supletiv b. imperativ c. dispozitiv 33.În caz de admitere a excepţiei de necompetenţă generală a instanţelor judecătoreşti, instanţa a.respinge cererea ca inadmisibilă b.respinge cererea ca neîntemeiată şi declină cauza organului jurisdicţional competent c.se desesizează şi trimite cauza organului competent 34.Judecătoriile judecă a.plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice b.în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe judecătoreşti c.în orice alte materii date prin legea de organizare judecătorească în competenţa lor
35.Stabilirea valorii obiectului unui litigiu-criteriul de stabilire a competenţei materiale-se face a.la sfârşitul dezbaterilor b.la momentul sesizării instanţei , luându-se ăn calcul atât valoarea capătului principal de cerere, cât şi valoarea accesoriilor derivând din primul capăt,calculate până la sesizarea instanţei c.la momentul când reclamantul îşi modifică cererea de chemare în judeată, în sensul că îşi majorează sau îşi restrânge pretenţiile 36.Dacă mai mulţi reclamanţi formulează o cerere unică prin care chiamă în judecată acelaşi pârât, dar în baza unor raporturi juridice distincte a..competenţa materială este dată de valoarea pretenţiilor fiecărui reclamant în parte b. competenţa materială este dată de valoarea totală a pretenţiilor reclamanţilor c. competenţa materială nu este dată de valoarea pretenţiilor 37.Tribunalul a.rezolvă conflictul de competenţă dintre o judecătorie din raza sa şi un organ cu activitate jurisdicţională sau un tribunal arbitral b.soluţionează căile extraordinare de atac de retractare îndreptare împotriva judecătoriei din raza sa teritorială c.soluţionează cererile de strămutare de la o judecătorie la alta din raza sa teritorială,pe orice motiv 38.Tribunalul a.judecă cererea de recuzare formulată împotriva unui complet de judecată de la o judecătorie din raza sa b.judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecători în primă instanţă c.are competenţă exclusivă de înregistrare a partidelor politice 39.Curtea de appel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ ce privesc a.acte emise de ministre şi celelalte organe centrale, de autorităţile piblice judeţene b.actele emise de servicile publice descentralizate la niveljudeţean c.actele autorităţilor şi instituţiilor centrale 40.Conflictul de competenţă între Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Brăila se soluţionează de a. Tribunalul Brăila b Curtea de Apel Galaţi. c.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 41.Situaţia în care un judecător este văr cu reclamantul, constituie un caz de a.strămutate pentru caz de bănuială legitimă b. strămutate pentru caz de rudenie sau afinitate c.recuzare 42. Constituie participanţi în procesul civil a. organul de executare, procurorul , martorii, experţii, interpreţii, apăratorii
b.persoanele care se află în sala de judecată în timpul şedinţei ăublice de judecată c. organul de executare şi judecătorul 43. Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte într-un proces daca: a. obiectul cererii este un obiect sau o obligaţie comună, drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză b.sunt rude apropiate c. drepturile sau obligaţiile lor sunt încălcate de către norme imperative si supletive 44. Dacă reclamanţii sau pârâţii nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen: a. judecata va continua şi cu privire la ei b. judecata va înceta cu privire la ei c. acestora li se va aplica sancţiunea perimării 45. Coparticiparea procesuală este întotdeauna a. obligatorie b. obligatorie, când dispune legea c. facultativă 46. Cererea de intervenţie voluntară într-un proces poate fi facută a. numai de un terţ interesat b. de una din părţi c. de instanţă, din oficiu 47 Nedepunerea în termen a cererii de chemare în garanţie sau în judecată a altor persoane: a. atrage respingerea ca tardivă a cererii b. atrage judecarea separată a cererii c. atrage judecarea separată a cererii dacă părţile nu consimt să se judece împreuna 48. Şirul chemărilor în garanţie este limitat la a. una b. doua c. trei 49.Mandatul dat pentru reprezentarea în proces încetează: a. prin retragerea lui de către moştenitorii mandatarului sau de către reprezentanţii mandantului incapabil b. prin moartea celui care l-a dat c. daca cel care l-a dat a devenit incapabil 50. Incompatibilitatea priveşte: a. numai pe judeători b. pe procurori c. pe grefieri 51. Excepţia de incompatibilitate poate fi invocată: a. numai în faţa instanţei de fond
b. în orice fază a procesului c. este o cale excepţională de atac 52. Este reglementată de norme imperative: a. abţinerea şi incompatibilitatea b. recuzarea şi incompatibilitatea c. abţinerea şi recuzarea 53. Cand instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă: a. reface toate actele şi dovezile administrate la prima instantă b. reface numai actele pe care le considera necesare c. poate reface toate actele şi dovezile administrate la prima instantă 54. Excepţia lipsei de interes a acţiunii: a. este o excepţie de fond şi poate fi invocată şi de procuror sau instanţa din oficiu b. este o excepţie dilatorie c. nu poate fi invocată de instanţa din oficiu 55. Persoanele cu capacitate de exerciţui restransă: a. pot sta în instanţă numai asistate şi autorizate b. sunt citate personal şi vor sta personal în proces, dar asistate c. pot sta în judecată numai asistate, chiar în cazul litigiilor ce izvorăsc din contracul de muncă 56. Actele de procedură facute de o persoană fără capacitate de folosinţă: a. sunt anulabile b. sunt nule c. pot fi rectificate 57. Compunerea completului de judecată este reglementată de norme procesual civile: a. de organizare judecatorească b. de competenţă c. de procedură propriu-zise 58. Excepţia lipsei de interes duce la respingerea cauzei ca: a. neîntemeiată b. inadmisibilă c. lipsită de interes 59. Judecătorul împotriva căruia este propusă recuzarea: a. este obligat să se abţină b. poate declara că se abţine c. nu poate declara că se abţine 60. Intervenţia este voluntară principală când cel care intervine invocă un drept: a. al său b. al reclamantului c. al pârâtului
61. Când judecarea cererii principale ar fi întarziată prin chemarea în garanţie: a. instanţa va respinge cererea de chemarea în garanţie b. instanţa va suspenda judecata cererii de chemarea în garanţie c. instaţa poate hotărâ disjungerea ei pentru a putea fi judecată deosebit 62. Cererea de arătare a titularului de drept poate fi făcută: a. numai de pârât până la prima zi de înfăţişare b. de reclamant până la prima zi de înfăţişare c. de pârât până la începerea dezbaterilor 63. Potrivit legii participarea procurorului în procesul civil este obligatorie a. atunci când legea prevede expres b. în cauzele cu minori c. atunci când procurorul ierarhic superior dispune astfel 64. Termenul pe zile în procesual civil: a. se calculează pe zile libere, actul procesual, putând fi efectuat iîn tot cursul zilei b. se calculează pe zile pline, actul fiind considerat făcut în termen dacă se trimite î n acest termen prin poşta , recomandat c. se calculează pe zile libere, actul putând fi depus numai în orele în care seviciile instanţei funcţionează 65. Nulitatea unui act de procedură a. nu atrage nulitatea actelor subsecvente independente de actul nul b. atrage nulitatea actelor subsecvente, necondiţionat c. atrage nulitatea actelor subsecvente dependente de actul nul, numai dacă s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel 66. Termenele stabilite sub sancţiunea decăderii: a. nu curg împotriva celor lipsişi de capacitate de exerciţiu b. curg şi împotriva celor lipsişi de capacitate de exerciţiu c. se suspendă prin intervenirea unui caz de forţă majoră 67. Cererea de intervenţie voluntară principală: a. se încuviinţează în principiu printr-o încheiere preparatorie b. este inadmisibilă într-un proces de tăgăduire a paternităţii c. nu poate fi dispunsa de cererea de chemare în judecată 68. Spre deosebire de intervenţia voluntară accesorie, intervenţia voluntară principală: a. poate fi formulată direct în apel b. trebuie încuviinţată în principiu c. se va soluţiona pe fond chiar dacă reclamantul renunţă la cererea de chemare în judecată 69 În cazul intervenţiei voluntare accesorii: a. interesul aparţine fie reclamantului, fie pârâtului b. daca a fost admisă în principiu este totuşi posibilă disjungerea c. intervenientul nu pretinde un drept propriu 70 Intervenţia voluntară accesorie : a. se solutioneaza, în toate cazurile, odata cu cererea de chemare în judecată
b. nu trebuie încuviinţată în principiu c. conduce la lărgirea cadrului procesual sub aspectul părţilor şi al obiectului 71.Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei voluntare : a. poate fi atacată separat, cu apel şi recurs b. poate fi atacată separat, dar numai cu recurs c. poate fi atacată numai o data cu fondul 72.Cererea de chemare în judecată a altei persoane: a. trebuie formulată de pârât cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare, sub sancţiunea decşderii b. trebuie formulată de reclamant până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe c. are ca efect, printre altele, introducerea în proces, a unui nou pârât 73. Cererea de chemare în garanţie trebuie: a. depusă de reclamant până la începerea dezbaterilor asupra fondului b. soluţionată separat de către instanţă c. facută în condiţiile de formă pentru cererea de chemare în judecată 74. Cererea de arătare a titularului dreptului: a. trebuie formulată cel mai tarziu până la prima zi de înfăţişare, sub sancţiunea decăderii b. poate fi formulată într-un proces în care reclamantul urmareşte să valorifice un drept d e creanţă c. poate fi formulată numai de către pârât 75. Arătarea titularului dreptului se poate face: a. numai în actţiunile reale b. în toate acţiunile c. în acţiunile personale, dar numai de către pârât 76. Mandatarul neavocat poate pune concluzii fără a fi nevoit să fie asistat de un avocat dacă : a. are o procură generală b. este reprezentantul soţului sau a unei rude până la gradul trei şi procesul este în faţa primei instanţe c. are calitatea de consilier juridic şi potrivit legii, reprezintă partea 77. Ce cuprinde intampinarea? a. raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii; b. pretentiile paratului asupra reclamantului; c. exceptiile de procedura ridicate de parat la cererea reclamantului, raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii.
78. Cum se ataca incheierea de respingere a exceptiei procesuale? a. poate fi atacata numai odata cu fondul; b. nu poate fi atacata cu apel; c. poate fi atacata numai cu fondul daca legea nu dispune altfel.
79. Pana cand poate fi facuta intregirea sau modificarea cererii de chemare in judecata? a. numai pana la prima zi de infatisare, inclusiv; b. si dupa prima zi de infatisare, dar numai cu acordul paratului; c. in orice faza procesuala. 80. Cu ce se ataca incheierea de suspendare a judecatii in cazul in care se trimite spre solutionare Curtii Constitutionale o exceptie de neconstitutionalitate? a. se poate ataca cu recurs in termen de 15 zile; b. se poate ataca cu apel odata cu fondul, daca si hotararea ce se pronunta aupra fondului este susceptibila de apel; c. nu se poate ataca cu nici o cale de atac. 81.Potrivit Codului de Procedura Civila,la judecata in prima instanta, intampinarea : a.nu este obligatorie ; b.este obligatorie numai cand legea prevede astfel c.estte obligatorie 82.Dintre elementele cererii de chemare in judecata sunt prevazute sub sanctiunea expresa a nulitatii : a.numele,obiectul,semnatura ; b.cauza,obiectul,domiciliul ; c.semnatura,numele.motivarea de fapt. 83.Timbrul judiciar : a.se aplica tuturor cererilor ; b.se aplica si actelor notariale ce sunt incheiate de notarii publici; c.nu se aplica din oficiu. 84.Primul termen de infatisare : a.se fixeaza astfel incat, la data primirii citatiei, paratul sa aiba cel putin 15 zile pentru a-si pregati aprarea, in pricinile care nu sunt urgente ; b.se fixeaza astfel incat, de la data primirii citatie paratul sa aiba cel putin 10 zile pentru a-si pregatii apararea in cazul pricinilor urgente ; c.este termen in cunostiinta, de drept, pentru reclamant, el nemaitrebuind sa fie citat. 85.Copie a cererii de chemare in judecata si a inscrisurilor doveditoare se comunica paratului : a.de catre instanta ; b.de catre reclamant ; c.de catre reclamant, dar numai prin scrisoare recomandata. 86.Intampinarea la cererea de chemare in judecata trebuie depusa : a.cu cel putin 5 zile inainte de termenul de judecata ; b.cu cel putin 3 zile inainte de termenul de judecata ; c.cu cel putin 10 zile inainte de termenul de judecata. 87.Cand sunt mai multi parati intr-un proces : a.o parte dintre ei pot raspunde prin aceeasi intampinare ; b.ei trebuie sa raspunda toti, prin aceeasi intampinare ; c.fiecare este obligat sa raspunda prin intampinare separata.
88.Cererea reconventionala poate fi introdusa : a.cel tarziu la prima zi de infatisare, chiard aca la cauza respectiva legea prevede obligativitatea depunderii intampinarii b.o data cu intampinarea ; c.pana la terminarea cercetarii judecatoresti, neconditionat. 89.Citatia, sub sanctiunea nulitatii, trebuie inmanata partii, in pricinile care nu sunt urgente: a.cu cel putin 7 zile inainta termenului de judecata; b.cu cel putin 3 zile inaintea termenului de judecata ; c.cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata. 90.Daca partea nu a fost citata in termen legal : a.instanta judeca in continuare, daca partea s-a prezentat si nu solicita amanarea pentru acest motiv; b.instanta amana cauza si dispune citarea, in toate cazurile; c.instanta amana judecata, chiar daca partea nelegal citata,prezenta, se opune. 91.Cererea adresata instantei fara indeplinirea procedurii reclamatiei administrative, se respinge cu: a.inadmisibila; b.nefondata; c.neintemeiata. 92.Cererea de chemare in judecata: a.trebuie semnata; b.trebuie redactata in mod obligatoriu la masina de sris, computer; c.poate fi facuta verbal in cazul cand este introdusa de cei domiciliati in comunele rurale. 93.La primirea cererii de chemare in judecata, daca aceasta intruneste cerintele prevazute de lege : a.presedintele va dispune citarea paratului,punandu-i-se in vedere obligatia de a depune intampinarea cel mai tarziu cu 5 zile inainte de termenul stabilit de judecata ; b.presedintele va fixa termenul de judecata, astfel incat de la data pimirii citatie paratul sa aiba la dispozitie cel putin 5 zile pentru a-si pregatii apararea ; c.presedintele va stabili termenul de judecata astfel incat de la data introducerii cererii sa existe un interval de cel putin 30 de zile. 94.Daca paratul locuieste in strainatate si nu s- a conformat obligatiei de a-si alege un domiciliu in Romania unde sa i se faca comunicarile, obligatie pusa in vedere de presedintele instantei, atunci : a.comunicarile se vor face numai prin Ministerul Afacerilor Externe ; b.comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire ; c. comunicarile se vor face prin scrisoare recomandata , recipisa de predare la posta romana a scrisorii, in cuprinsul careia vor fi mentionate actele ce se expediaza, tinand loc de dovada de indeplinire a procedurii. 95.Exceptiile procesuale : a.pun in discutie fondul dreptului numai exceptiile procesuale de fond ; b.pun in discutie fondul dreptului ;
c.nu pun in discutie fondul dreptului. 96.Exceptiile procesuale absolute : a.sunt :exceptia de necompetenta generala,materiala,teritoriala ; b.privesc incalcarea unor norme imperative si pot fi invocate numai in fata instantelor de fond ; c.sunt :exceptia de incompatibilitate, exceptia de prescriptie. 97.Incheierea de respingere a exceptiei procesuale : a.nu se poate ataca cu appel b.poate fi atacata separat cu apel sau recurs ; c.poate fi atacata numai o data cu fondul. 98. In cazul in care se invoca mai multe exceptii, ele se solutioneaza de instanta in urmatoare ordine : a.exceptiile legate de investirea instantei, exceptia de necompetenta, exceptia puterii de lucru judecat, exceptia de prescriptie ; b. exceptiile legate de investirea instantei, exceptia puterii de lucru judecat, exceptia de necompetenta , exceptia de prescriptie ; c. exceptiile legate de investirea instantei, exceptia de prescriptie, exceptia de necompetenta, exceptia puterii de lucru judecat. 99.Exceptia de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti : a.poate fi ridicata numai daca dispozitia atacata ca neconstitutionala are legatura cu judecarea cauzei ; b.poate fi invocata numai daca procesul se afla in fata instantelor de fond ; c. poate fi ridicata numai daca dispozitia atacata ca neconstitutionala depinde de judecarea cauzei. 100. Competenta materiala a judecarii partajului apartine: a. numai judecatoriei; b. numai tribunalului; c. tribunalului, in cazul in care cererea de partaj este o cerere incidentala, in cazul procesului de divort. 101. Competenta de a judeca cererea de partaj a bunurilor comune ale sotilor este: a. instanta de la domiciliul paratului, in toate cazurile cand partajul se cere pe cale principala; b. instanta in raza careia se afla imobilul, cand partajul se cere pe cale principala, dar numai dupa desfacerea casatoriei; c. instanta care judeca cererea principala, cand cererea de partaj se solicita pe cale incidentala. 102. Sub aspectul competentei materiale si teritoriale, partajul succesoral se poate solutiona: a. de judecatoria in raza careia se afla imobilul ce apartine mesei succesorale, chiar daca defunctul nu a avut ultimul domiciliu in raza acestei instante; b. de tribunalul in raza caruia a avut ultimul domiciliu defunctul; c. numai de judecatoria in raza careia a avut ultimul domiciliu defunctul.
103. Exceptiile procesuale de fond : a. pun in discutie fondul pretentiei supuse judecatii b. se rezolva inaintea apararilor de fond cat si a exceptiilor de procedura c. privesc lipsuri referitoare la exercitiul dreptului la actiune 104. Daca prin intampinare paratul invoca exceptia puterii de lucru judecat si exceptia de prescriptie extinctiva, instanta : a. trebuie sa uneasca cele doua exceptii cu fondul b. se va pronunta mai intai asupra exceptiei puterii de lucru judecat c. se va pronunta mai intai asupra exceptiei de prescriptie extinctiva\ 105. Actiunea in revendicare este o actiune: a. in realizare b. in constatare; c. in constituire de drepturi 106. Nulitatile absolute: a. pot fi invocata din oficiu de instanta b. trebuie invocata cel mai tarziu pana la inceierea dezbaterilor inaintea primei instante, sub sanctiunea nulitatii c. sunt acele nulitati expres prevazute de lege 107. Pentru a interveni nulitatea prevazuta la art.105 alin.(2) este necesar printre altele: a. ca nulitatea sa fie expres prevazuta de lege b. actul sa fi fost indeplinit de o instanta necompetenta c. actul sa fi produs partilor o vatamare 108. Hotararea de expedient a. se poate ataca cu apel b. nu cuprinde in dispozitiv invoiala partilor c. se pronunta, in toate cazurile, in sedinta public 109. Semnificaţia principiului gratuităţii este aceea că : a. procesul civil nu presupune nici-o cheltuială din partea justiţiabililor b. nu trebuie plătite pentru cererile în justiţie taxe sau alte cheltuieli c. părţile nu trebuie să plătească pe judecători, grefieri, procurori etc. 110. Preşedinţii instanţelor judecătoreşti exercită atribuţiuni : a. auxiliare b. de administrare ale acestora c. exclusiv jurisdicţionale 111.Sancţiunea lipsei capacităţii de exerciţiu al drepturilor procesuale constă în: a. anularea acţiunii b. respingerea acţiunii ca inadmisibilă c. respingerea acţiunii ca nefondată. 112. Necompetenţa este de ordine publică atunci când : a. se invocă orice excepţie procedurală b. instanţa se declară necompetentă
c. când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad 113. Când pricina este de competenţa unei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura : a. necompetenţa este de ordine publică b. instanţa poate trece la soluţionarea pricinii c. trebuie invocată de părţi până la prima zi de înfăţişare 114. Procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială sunt judecate de către : a. judecătorii b. tribunale c. curţi de appel 115. Existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului în raportul dedus judecăţii defineşte : a. interesul acţiunii b. capacitatea procesuală de exerciţiu c. calitatea procesuală 116. Judecătorul care a fost martor într-o pricină : a. poate participa la judecarea ei b nu poate participa la judecarea ei c poate fi recuzat numai dacă participă într-un complet colegial 117. Abţinerea judecătorului incompatibil este : a. obligatorie b. facultativă c. lăsată la aprecierea părţii interesate 118. Recuzarea judecătorului este o procedură: a. obligatore b. facultativă c. de ordine publică 119. Când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină: a. va judeca cea dintâi sesizată b. va judeca ultima instanţă sesizată c. există conflict de competenţă 120. Dacă două instanţe aflate în conflict de competenţă nu se găsesc în raza aceleiaşi curţi de apel, conflictul este soluţionat de către: a. prima instanţă sesizată b. instanţa mai înaltă în grad c. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 121. În materie de asigurare, alegerea competenţei prin convenţie este nulă dacă: a. vizează competenţa altei instanţe decât cea de la domiciliul pârâtului b. în cazul asigurării maritime şi fluviale
c. a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire 122. Atunci când într-un process au calitatea de reclamante mai multe personae coparticiparea este: a. procesuală activă b. procesuală mixtă c. procesuală pasivă 123. În cazul în care se constată că reclamantul nu justifică un drept subiectiv civil, acţiunea lui va fi: a. anulată b respinsă c. completată 124. Exerciţiul dreptului subiectiv civil cu rea credinţă de către reclamant are drept consecinţă: a. respingerea acţiunii b. anularea acţiunii c. este lipsit de relevanţă procesuală 125. Acţiunile prin care se solicită constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept sunt: a. acţiunile posesorii b. acţiunile interogatorii c. acţiunile în constatare.
TESTE LA DREPT PROCESUAL CIVIL II
1.In cazul declararii sedintei secrete, partile vor putea fi insotite de : a.de cel mult o persoana, desemnata de instanta ; b.de aparatorii lor ; c.de cel mult doua persoane, desemnate de instanta. 2.Sedinta de judecata poate fi suspendata : a.pe o durata de cel mult 100 de minute ; b.numai pentru motive justificate ; c.pe o durata de cel munlt 60 de minute.
3.In cursul dezbaterilor, instanta acorda cuvantul pe fond, in urmatoarea ordine : a.parat, reclamant; b.reclamant, parat, chemat in garantie de catre parat; c.procuror, parat, reclamant.
4.Amanarea judecatii in temeiul invoielii partilor : a.se poate incuviinta de cel mult doua ori; b.nu se poate incuviinta decat o singura data ; c.se face numai dupa plata de cate acesta a 50% din taxa de timbru initiala. 5.Prima zi de infatisre este acel termen : a.stabilit de presedinte, la primirea cererii de chemare in judecata ; b.la care partile pot pune concluzii ; c.la care partile, legal citate, pot pune concluzii. 6.Incheierile premergatoare preparatorii : a.leaga instanta, neputand revenii la ceea ce a decis ; b.dau solutii ce lasa sa se intrevada rezultatul procesului sau rezolva partial un aspect al procesului ; c.nu leaga instanta, aceasta putand reveni asupra masurii loate prin astfel de incheiere. 7.La prima zi de infatisare, paratul : a.daca nu a depus intampinarea, arata exceptiile pe care intelege sa le invoce si probele ce doreste sa fie administrate ; b.este in termenul prevazut de lege pentru introducerea unui tert in proces, sub forma chemarii in judecata a altei persoane, chiard aca intampinarea ar fi obligatorie in procesul respectiv ; c.nu poate chema in garantie o alta persoana in procesul respectiv,chiard aca in procesul respectiv, intampinarea nu ar fi obligatorie’ 8.Cand instanta refuză amanarea judecatii pentru lipsa de aparare: a.amana, la cererea partii, pronuntarea, in vederea depunerii de concluzii scrise; b.amana, din oficiu, pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise;
c.poate amâna judecata pe fond 9.In cursul procesului civil, majorarea pretentiilor(marirea catimii obiectului cererii)de catre reclamant poate fi facuta: a.numai pana la prima zi de infatisare, inclusiv ; b.si dupa prima zi de infatisare, dar numai cu acordul paratului ; c.neconditionat, pana la inchiderea dezbaterilor. 10. Intregirea sau modificarea cererii de chemare in judecata poate fi facuta de catre reclamant: a.numai pana la prima zi de infatisare, inclusiv ; b.si dupa prima zi de infatisare, numai cu acordul paratului ; c. neconditionat, pana la inchiderea dezbaterilor. 11.Cu privire la obiectul cererii de chemare in judecata,exceptia de neconstitutionalitate poate fi invocate: a.numai de parti, procuror sau instanta, din oficiu ; b.si de experti sau interpreti ; c.de martori. 12.In procesul civil, momentul inceperii dezbaterilor il constituie : a.prima zi de infatisare ; b.momentul in care s-au propus si incuviintat probele ; c.momentul in care s-au administrat toate probele, partile putând sa puna concluzii pe fond. 13.Incheierea prin care s-a aplica amenda judiciara : a.poate fi supusa numai reexaminarii; b.poate fi atacata cu recurs in termen de 10 zile de la pronuntare sau, dupa caz, comunicare ; c.poate fi atacata o data cu fondul. 14.In cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, la prima zi de infatisare, instanta : a.il va informa pe parat ca a decazut din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, cu exceptia celor de ordine publica ; b.îi va pune in vedere paratului sa arate exceptiile, doveziile si toate mijloacele sale deaparare ; c.va acorda, din oficiu, un termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii. 15.Obiecte ale sechestrului judicair il pot constitui : a.bunuri in legatura cu care are loc judecata ; b.numai bunurile mobile ale paratului debitor; c.bunuri mobile ce nu formeaza obiect al litigiului’ 16.Pot forma obiect al sechestrului asigurator ; a.bunurile mobile si imobile ale debitorului ; b.numai bunurile imobile ale debitorului ; c.numai bunurikle ce formeaza obiectul judecatii.
17.Masura sechestrului asigurator poate fi dispusa : a.în toate cazurile, daca creditorul dovedeste ca a intentat si actiune judecatoreasca ; b.chiar dacă creditorul nu a introdus actiune impotriva debitorului ; c.in toate cazurile, numai dupa plata unei cautiuni. 18.Administrarea dovezilor, in cazul procedurii asigurarii probelor, si constatarea prin executori judecatoresti in caz de primejdie in intarziere, se poate face: a.si in zilele de sarbatoare, fara incuviintarea magistratului; b. chiar in afara orelor legale, cu incuviintarea magistratului; c.numai in prezenta paratilor. 19.Incheierea instantei prin care se dispune asupra cererii de asigurare a dovezilor: a.este executorie; b.poate fi facuta in recurs de 5 zile de la pronuntare daca s-a dat cu citarea partilor, indifferent daca cererea de asigurare a dovezilor s-a facut pe cale principala sau pe cale incidentala; c. poate fi atacata in recurs de 5 zile de la comunicare daca s-a dat fara citarea partilor si daca cererea de asigurare a doveziloe s-a facut pe cale principala . 20.Inscrisul recognitiv este intocmit : a.pentru a confirma un act juridic lovit de nulitate relativa ; b.in scopul constatarii incheierii unui raport juridic ; c.in scopul recunoasterii existentei unui inscris originar pierdut, ori pentru a-l inlocui. 21.Inscrisul sub semnatura privata : a.trebuie obligatoriu scris si semnat de catre una dintre parti ; b.trebuie obligatoriu scris de una dintre parti si semnat de toate partile de l a care emana ; c.trebuie obligatoriu semnat de partile de l a care emana. 22.Inscrisul autentic : a.face dovada, pana la inscrierea in fals, in ceea ce priveste constatarile personale ale agentului instrumentator ; b.face dovada, pana la inscrierea in fals, cu privire la celelalte mentiuni inscrise pe baza declaratiilor partilor ; c.face dovada despre data sa, pana la proba contrarie. 23.Formalitatea multiplului exemplar este ceruta : a.in cazul inscrisurilor autentice ; b.in cazul inscrisurilor sub semnatura privata ce constata conventii sinalagmatice ; c.in cazul unei conventii sinalagmatice, constatate printr o hotarare judecatoreasca. 24.Mentiunea ,,bun si aprobat ‘’ , este ceruta : a.in cazul inscrisurilor sub semnatura privata ce constata conventii din care se nasc obligatii unilaterale ; b.cand cel ce se obliga a scris singur si a semnat conventia ; c.in cazul unei conventii ce constata o obligatie unilaterala ce are ca obiect o suma de bani sau o catime determinata de lucruri fungibile. 25.Nu pot fi ascultati ca martori : a.minorii sub 14 ani ;
b.debilii mintali ; c.descendentii, in procesele de divort. 26.Nu depune juramant inainte de a fi ascultat ca martor : a.minorul sub 14 ani ; b.martorul fara confesiune ; c.martorul de alta religie, decat cea crestina. 27.Marturisirea este admisibila : a.pentru dovedirea motivelor de divort ; b.chiar daca prin dispozitia ei s-ar ajunge la pierderea unui drept la care nu se poate renunta ; c.numai in legatura cu drepturile de care o parte poate sa dispuna’ 28.Marturisirea este calificata atunci cand : a.cel interogat recunoaste fara rezerve pretentiile ; b.cel interogat recunoaste faptul asupra caruia este intrebat, dar adauga anumite fapte sau imprejurari in legatura directa cu acest fapt si ulterior lui, care fac sa anihileze efectele marturisirii primului fapt. c.se recunoaste faptul, sau imprejurarea , dar se adauga unele elemente concomitente care ii schimba imprejurarile, facand ca raspunsul sa fie negatin. 29.Recuzarea expertului se judeca: a.in camera de consiliu ; b.fara citarae partilor ; c.cu citarea expertului. 30.Prezumtiile juris tantum : a.nu pot fi combatute prin proba contrarie ; b. pot fi combatute prin proba contrarie ; c.se pot folosi numai cand este admisa proba cu martori. 31.Este obligat sa depuna juramant : a.martorul ; b.expertul ; c.specialistul chemat de instanta sa-si spuna punctul de vedere in domeniile strict specializate in care nu exista experti autorizati. 32.Atunci cand un înscris necesar solutionarii unei cauze se află la o alta persoana decat partea care reclama existenta si infatisarea inscrisului : a.daca inscrisul de gaseste la o persoana fizica, alta decat una dintre parti, aceasta persoana va fi citata ca martor ; b.daca se dovedeste detinerea inscrisului de cealalta parte din proces, aceasta va fi amendată. c.daca inscrisul se gaseste in pastrarea unei auoritati, instanta va lua masuri pentru aducerea lui in termenul fixat in acest scop. 33.Daca administrarea unor dovezi urmeaza sa se faca in alta localitate decat in cea in care se afla instanta de judecata, se va recurge la comisia rogatorie, dovezile putamd fi administrate de o instanta :
a.exclusiv de acelasi grad cu instanta ce a solicitat comisia, b.chiar mai mică in grad decat instanta care a solicitat comisia rogatorie, daca in acea localitate nu exista instanta de acelasi grad ; c.de acelasi grad sau chiar mai mica in grad in functie de volumul de activitate al acestora, urmarindu-se asigurarea celeritatii judecatii. 34.Instanta desemnata prin delegatie sa administreze o proba : a.este obligata sa citeze partile, chiard aca felul dovezii ingaduie si partile se invoiesc sa nu fie citate ; b.nu poate refuza administrarea probei, chiar dacă ar aprecia ca aceasta este neconcludenta ; c.nu mai trebuie sa citeze partile, deoarece se presupune ca acestea au termen in cunostinta. 35.In procesul civil : a.minorul cu varsta intre 14 si 18 ani poate fi ascultat ca maror ; b.martorul minor cu varsta sub 14 ani nu poate fi ascultat decat in procesele de stare civila sau de divort ; c.persoanele care, din cauza debilitatii mintale, sunt in mod vremelnic lipsite de discernamant, nu pot fi ascultate ca martori. 36.Incheierea ce constata renuntarea la judecata : a.nu poate fi atacata cu nici o cale de atac ; b.nu poate fi atacata cu appel ; c.nu poate fi atacata cu recurs. 37. Cand are loc suspendarea voluntara a judecatii? a. cand amandoua partile o cer; b. daca nici una din parti nu se prezinta la strigarea pricinii, insa au cerut judecarea in lipsa; c. in cazul in care reclamantul lipseste nejustificat la termenul de judecata in prima instanta, in procesul de divort. 38. Prin ce act procedural instanta dispune asupra suspendarii? a. se dispune prin incheiere care poate fi atacata numai cu fondul; b. se dispune prin incheiere care poate fi atacata cu recurs, in mod separat, cu exceptia celor pronuntate in recurs si opereaza fata de toate partile din proces; c. printr-o încheiere preparatorie. 39.Obiectul pricinii asupra caruia instanta trebuie sa se pronunte, potrivit art.129 alin.(6) C.proc.civ. : a.este stabilit prin cererea de chemare in judecata ; b.este satbilit prin probele administrate in cauza ; c.poate fi modificat, din oficiu, de catre insatnta. 40.Hotararea judecatoreasca se pronunta : a. in sedinta publica, cu exceptia hotararii de expedient care poate fi data si in camera de consiliu; b. in sedinta secreta,cand judecta a avut loc in sedinta secreta; c. in toate cazurile,in sedinta publica.
41.Deliberarea se poate face: a. in sedinta; b. numai in camera de consiliu; c. fie in sedinta, fie in camera de consiliu. 42.Judecarea cauzei in complat de divergenta se poate face: a.in cel mult 3 zile de la deliberare ; b. in cel mult 5 zile de la deliberare ; c. in cel mult 10 zile de la deliberare . 43.Hotararea judecatoreasca trebuie redactata : a. in cel mult 20 zile de la pronuntare ; b. in cel mult 15 zile de la deliberare ; c. in cel mult 30 zile de la pronuntare . 44.Rei iudicata pro veritae accipitur inseamna : a. nu trebuie administrate probe; b.drepturile subiective trebuie exercitate cu buna-credinta ; c.lucrul judecat se considera adevarat. 45.Minuta se semneaza : a.numai de judecatorii sau judecatorul care a participat la deliberare ; b.de judecator si de grefier ; c.de judecator sau grefier. 46.Daca unul dintre judecatorii din completul de judecata nu mai este indreptatit sa se pronunte, in cazul amanarii pronuntarii : a.hotararea va fi luata numai de ceilalti membrii ai completului, b,procesul se va repune pe rol, cu citarea patilor ; c.la pronuntarea va lua parte presedintele instantei care il va inlocui pe judecatorul care nu se mai poate pronunta’ 47.Partile pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de : a.efectuarea expertizelor ; b.lamurirea hotararii ; c.completarea hotararii. 48.Investirea hotararilor cu formula executorie se face de catre: a.instanta care a pronuntat ultima hotarare ; b.prima instanta; c.instanta a carei hotarare a ramas irevocabila. 49. Ce efect are hotararea judecatoreasca? a. dezinvesteste instanta si constituie inscris autentic; b. constituie inscris autentic; c. constituie inscris sub semnatura privata. 50.Daca apelantul nu a motivat apelul declarat pana la data cand dosarul a fost trimis instantei de appel : a.apelul se respinge ca nemotivat
b.apelul se respinge ca nefondat c.el poate depune motivele de apel pana la prima zi de infatisare 51.Potrivit actualei reglementari, reprezinta cai de atac ordinare in dreptul procesual civil român : a.apelul ; b.recursul, dar numai cel prevazut de art.304 C.proc.civ. ; c.reviziurea 52.Ca regula generala in dreptul procesual civil roman : a.apelul declarat in termen suspenda executarea hotararii judecaoresti; b. recursul declarat in termen suspenda executarea hotararii judecaoresti; c.termenul de recurs este de 15 zile de la pronuntare pentru partile prezente si de la comunicare pentru cele care au lipsit; 53.Constituie cai de atac de retractare : a.apelul ; b.recursul ; c.contestatia in anulare. 54.Pot fi atacate cu apel numai odata cu fondul : a.incheierile premergatoare prin care s-a intrerupt sau suspendat cursul judecatii ; b.incheierile premergatoare,altele decat cele prevazute la lit. a), pronuntate in procesele pe care tribunalul le solutioneaza in appel ; c.incheierile interlocutorii pronuntate in procesele in prima instanta, daca perin lege nu se dispune altfel. 55.Sunt supuse apelului de regula: a.hotararile date in prima instanta de tribunal in materie civila ; b. hotararile date in prima instanta de curtea de apel ; c. hotararile date in contestatiile in anulare a unor decizii a tri bunalului. 56.In cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului, instanta de appel : a.va anula hotararea anulata si va proceda la evocarea fondului pronuntand o hotarare definitiva; b.va desfiinta hotararea apelata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante; c.va casa hotararea apelata. 57. Efectul suspensiv al cererii de appel se produce pana la : a. ramanerea irevocabila a deciziei data in apel ; b. expirarea termenului de recurs, dupa pronuntarea deciziei in apel; c. pronuntarea hotararii de catre instanta de apel. 58. In fata instantei de apel : a. se pot invoca pentru prima data exceptiile procesuale absolute ; b. se pot invoca pentru prima data exceptiile procesulae relative ; c. se poate invoca pentru prima data dreptul de retentie. 59. In apel :
a. nu se poate schimba calitatea partilor ; b. se poate schimba cauza cererii de chemare in judecata ; c. se poate schimba obiectul cererii de chemare in judecatat. 60. Termenul de apel : a. poate fi suspendat ; b. poate fi intrerupt ; c. poate fi prelungit. 61. Daca apelantul nu a motivat apelul declarat : a. apelul se respinge ca nemotivat ; b. apelul se respinge xa nefondat ; c. instanta de appel se va pronunta numai pe baza celor invocate la prima instanta. 62. Instanta de apel are posibilitatea : a. sa admita partial apelul introdus in temen si sa respinga ca tardiv apelul intimatului, daca acesta din urma a introdus appel dupa prima zi de infatisare ; b. sa ia act de retragerea apelului declarat in termen legal si sa admita partial apelul declarat, dupa expirarea termnului legal, de catre intimat ; c. sa respinga ca inadmisibil apelul declarat in termen si sa respinga ca nefondat apelul declarat de catre intimat dupa expirarea termenului legal. 63. Reprezinta cai de atac ordinare : a. apelul ; b. recursul ; c. revizuirea. 64. In cazul in care recursul nu suspenda executarea hotararii: a.instanta de recurs este obligata sa dispuna suspendarea, daca recurentul a depus cautiunea; b. instanta de recurs poate suspenda executarea hotararii numai dupa depunearea unei cautiuni; c. instanta de recurs nu poate dispune suspendarea executarii in nici un mod, decat dupa citarea partilor. 65. Termenul de recurs poate incepe sa curga: a. de la data primirii somatiei de executare, in conditiile legii, chiar daca, anterior, partii impotriva careia s-a inceput executarea i se comunicase hotararea; b. numai de la comunicarea hotararii; c. de la pronuntare. 66. Impotriva hotararii de perimare a cererii de divort: a. se poate declara recurs in 15 zile de la comunicare; b. se poate declara apel in 30 zile de la comunicare; c. se poate declara recurs in 5 zile de la pronuntare. 67. In cazul in care recursul a fost respins ca tardiv, hotararea atacata a devenit irevocabila: a. la data pronuntarii hotararii in recurs; b. la data pronuntarii hotararii care a fost atacata cu recurs;
c. la data expirarii termenului de recurs. 68. In cazul in care recursul a fost anulat ca netimbrat, hotararea atacata a devenit irevocabila: a. la data pronuntarii hotararii in recurs; b. la data pronuntarii hotararii care a fost atacata cu recurs; c. la data expirarii termenului de recurs. 69. In materie civila, recursul impotriva unei hotarari judecatoresti se judeca de catre: a. instanta ierarhic superioara; b. Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca prin lege nu se prevede altfel; c. de regula, curtea de apel. 70. Atunci cand prin hotararea recurata instanta a solutionat procesul, fara a intra in cercetarea fondului: a. instanta de recurs, in caz de admitere a recursului, va dispune modificarea hotararii recurate; b. instanta de recurs, in caz de admitere a recursului, va dispune casarea hotararii recurate; c. instanta de recurs, in caz de admitere a recursului, va anula sau desfiinta hotararea recurata. 71. In recurs: a. nu se poate schimba calitatea partilor; b. nu se poate solicita compensatia legala; c. se poate schimba cauza cererii de chemare in judecata. 72. Daca sunt gasite intemeiate mai multe motive de recurs, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea hotararii, instanta de recurs: a. va casa in intregime hotararea atacata; b. va modifica in parte si va casa in parte hotararea atacata; c. va modifica in totalitate hotararea atacata. 73. Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel: a. nu este limitat la motivele de casare, prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze legalitatea si temeinicia hotararii recurate, sub toate aspectele, dar cu respectarea limitelor investirii. b. numai este necesar a fi motivat, instanta putand examina cauza sub toate aspectele; c. de regula, se poate motiva pana la prima zi de infatisare. 74. In recurs: a. intampinarea este obligatorie si trebuie depusa pana la prima zi de infatisare; b. intampinarea nu este obligatorie; c. se poate administra proba cu inscrisuri. 75. Atunci cand constata ca modificarea hotararii nu este posibila, fiind necesar administrarea de probe noi, instanta de recurs: a. caseaza hotararea si procedeaza la administrarea probelor noi necesare, daca instanta de recurs este tribunalul sau curtea de apel.
b. anuleaza hotararea si trimite cauza spre rejudecare intotdeauna primei instante, cand instanta de recurs este Inalta Curte de Casatie si Justitie; c. caseaza hotararea si trimite cauza spre rejudecare in toate cazurile. 76. Procedura admisibilitatii in principiu se aplica in cazul cererilor de: a. revizuire; b. recurs; c. contestatie in anulare. 77. Casarea unei hotarari judecatoresti se poate cere: a. cand instanta a acordat mai mult decat s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut; b. daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari contimnua sa se produca si nu pot fi remediate in alt mod; c. cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.(2) C.proc.civ. 78. Recursul: a. se depune la instanta a carei hotarare se ataca sub sanctiuea decaderii; b. constituie o cale extraordinara de atac; c. este nul daca nu cuprinde domiciliul sau resedinta ori sediul partilor. 79. Constituie motive de contestatie in anulare obisnuita: a. faptul ca partea nu a fost citata legal la termenul la care s-au administrat probele, chiar daca,la termenul ulterior, cand pricina a fost in stare de judecata si s-au pus concluzii pe fond, partea respectiva a fost legal citata; b. imprejurarea ca hotararea a fost data de judecatori incompatibili; c. imprejurarea ca hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta. 80. Pot fi atacate cu contestatie in anulare speciala: a. toate hotararile irevocabile; b. hotararile date in ultima instanta de judecatorie; c. deciziile instantelor de recurs. 81. Contestatia in anulare este de competenta: a. instantei superioare celei care a pronuntat hotararea atacata; b. instantei a carei hotarare se ataca; c. instantei de recurs. 82. Contestatia in anulare poate fi introdusa: a. in cazul hotararilor ale caror capete principale de cerere sunt susceptibile de executare silita, in termen de 15 zile de la data de cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare; b. in termen de 15 zile de la data cand contestatorul a luat cunostinta de hotarare, dar nu mai tarziu de un an de la data cand hotararea a ramas irevocabila, in cazul hotararilor al caror capete principale de cerere nu sunt susceptibile de executare silita; c. pana la inceperea executarii silite, in cazul hotararilor susceptibile de executare silita. 83. Admiterea de catre instanta civila, in cursul judecarii unei plangeri contraventionale, a exceptiei de neconstitutionalitate a unei ordonante de urgenta:
a. constituie motiv de recurs; b. constituie motiv de recurs in anulare; c. constituie motiv de revizuire. 84. Cererea de ordonanta presedintiala se introduce: a. intotdeauna la tribunal; b. la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului; c. numai la judecatorie. 85. Ordonanta preşedinţială este supusa recursului in termen de: a. 15 zile de la comunicare; b. 5 zile de la pronuntare; c. 5 zile de la comunicare, cand judecata s-a facut fara citarea partilor. 86. Impotriva executarii ordonantei presedintiale: a. se poate face contestatie; b. nu se poate face contestatie; c. se poate face contestatie intr-un singur caz. 87. Ordonanta presedintiala: a. este supusa apelului; b. se poate ataca numai cu recurs; c. se poate ataca cu apel in termen de 5 zile de la comunicare, daca partile nu au fost prezente la dezbateri, desi au fost legal citate. 88. Motivarea ordonantei presedintiale: a. este obligatorie; b. nu este obligatorie daca nu s-a declarat recurs; c. se face in cel mult 48 de ore de la comunicare. 89. Impotriva unei ordonante presedintiale se poate declara r ecurs. Instanta de recurs: a. poate suspenda executarea pana la judecarea recursului, putand sa oblige recurentul la plata unei cautiuni; b. poate suspenda executarea pana la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al carei cuantum se va stabili de catre aceasta; c. nu poate suspenda executarea ordonantei. 90. Dosarele sau inscrisurile privitoare la o pricina in curs de judecata, disparute in orice chip, se pot reface: a. de instanta investita cu judecarea pricinii; b. de instanta de control judiciar; c. de organele de urmarire penala, daca disparitia a fost cauzata prin savarsirea unei infractiuni. 91. Incheierea de refacere a unei incheieri disparute dintr-un dosar aflat in curs de judecata: a. nu se poate ataca decat o data cu fondul; b. se poate ataca separat cu recurs; c. se poate ataca separat cu recurs in 5 zile de l a pronuntare.
92. Daca dosarul sau inscrisurile disparute priveau o pricina in care se pronuntase o hotarare de catre prima instanta si impotriva careia se declarase apel, hotararea p ronuntata: a. se poate reface numai de catre instanta care a pronuntat-o; b. se poate reface de catre instanta de apel; c. se poate reface de catre instanta de recurs. 93. Actiunea posesorie: a. este o actiune reala petitorie; b. poate fi exercitata numai pentru apararea posesiei asupra bunurilor mobile; c. este o actiune reala imobiliara. 94. Constituie conditii ale actiunii in reintegrare: a. sa nu fi trecut un an de la deposedare sau tulburare; b. posesia celui tulburat sa fi fost utila; c. reclamantul dovedeste ca, inainte de tulburare sau deposedare, a posedat cel putin un an. 95. Au valoare de adevar afirmatiile: a. unul dintre soti poate introduce impotriva celuilalt sot actiune posesorie cu privire la un bun aflat in devalmasie; b. unul dintre soti, singur, poate introduce actiune posesorie impotriva tertilor; c. in cadrul judecatii unei actiuni posesorii, instanta poate judeca in acelasi timp si in cadrul aceluiasi proces, cererea reconventionala a paratului care are ca obiect revendicarea bunului imobil deposedat. 96. Pentru faptele petrecute inainte de prima zi de infatisare, sotul paratului poate face cerere reconventionala in procesul de divort: a. cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare, sub sanctiunea decaderii; b. pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului; c. direct, in apel. 97. Hotararea judecatoreasca prin care se pronunta divortul: a. trebuie sa fie intotdeauna motivata, chiar daca partile se opun; b. poate fi atacata cu apel in termen de 15 zile de la comunicare; c. se pronunta numai in sedinta publica. 98. In procesele de divort: a. se pot audia ca martori toate rudele si afinii; b. nu se poate administra proba cu interogatoriu pentru combaterea motivelor de divort; c. nu se poate administra proba cu interogatoriu pentru dovedirea motivelor de divort. 99. Termenul de apel sau recurs in materia divortului este de: a. 30 zile, cu exceptia cazului cand divortul se pronunta pe baza acordului partilor; b. 30 de zile, in toate cazurile; c. 15 zile, in toate cazurile. 100. Pentru cererile accesorii solutionate in cadrul procesului de divort, termenul de apel sau recurs este de: a. 15 zile; b. 30 de zile;
c. 10 zile. 101. Este definitiva si irevocabila in ce priveste divortul: a. hotararea pronuntata ca urmare a admiterii cererii de divort introdusa de alienat sau debil mintal; b. hotararea pronuntata in urma admiterii cererii de divort prin acordul partil or; c. hotararea prin care se pronunta divortul din vina ambilor soti. 102. Daca la termenul de judecata a divortului in fata judecatoriei, lipsesc ambele parti nejustificat: a. cererea de divort se respinge ca nefondata; b. cererea de divort se respinge ca nesustinuta; c. judecata se suspenda. 103. In procesul de divort, daca instanta constata din dovezile administrate ca ambii soti sunt vinovati pentru desfacerea casatoriei, atunci pronunta divortul: a. numai din vina sotului parat, daca acesta nu a facut cerere reconventionala; b. din vina ambilor soti, numai daca ambii au i ntrodus actiune de divort; c. din vina ambilor soti, chiar daca paratul nu a facut cerere reconventionala. 104. Apelul sau recursul paratului formulat impotriva hotararii de divort: a. se respinge ca nesustinut daca la judecata se infatiseaza numai reclamantul; b. se judeca, chiar daca se infatiseaza numai reclamantul; c. se respinge ca inadmisibil daca la judecata nu se prezinta nici una din parti. 105. Procedura prealabila a concilierii in materie comerciala: a. este obligatorie numai in procesele si cererile evaluabile in bani; b. este obligatorie indiferent daca cererile respective sunt sau nu evaluabile in bani; c. trebuie initiata de catre parat. 106. In cadrul procedurii prealabile a concilierii in materie comerciala, convocarea paratului se poate face: a. numai prin notificare adresata prin intermediul executorilor judecatoresti; b. prin inmanarea inscrisurilor sub semnatura de primire; c. prin telefon, chiar daca nu a fost inregistrata pe nici un suport convorbirea respectiva. 107. Prcedura prealabila a concilierii in materie comerciala se initiaza de catre: a. reclamant; b. parat; c. Registrul Comertului. 108. Data convocarii pentru conciliere, in materie comerciala, nu poate fi mai scurta de: a. 10 zile de la data comunicarii pretentiilor de catre reclamant; b. 15 zile de la data primirii de catre parat a actelor ce reprezinta pretentiile reclamantului; c. 30 zile de la data comunicarii pretentiilor de catre reclamant. 109. In materie comerciala, dupa inregistrarea cererii de chemare in judecata, presedintele va putea incuviinta prin incheiere, masuri pentru asigurarea dovezilor sau pentru constatarea unor situatii de fapt. Aceasta incheiere: a. nu este executorie;
b. poate fi atacata cu apel in termen de 5 zile de la comunicare; c. poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zil e de la pronuntare, daca a fost data cu citarea partilor. 110. In materie comerciala, daca paratul are pretentii impotriva reclamantului derivand din acelasi raport juridic: a. el poate face cerere reconventionala, dar daca respectivele pretentii sunt evaluabile in bani, cererea reconventionala nu poate fi judecata daca nu s-a realizat procedura prealabila a concilierii cu privire la aceste pretentii; b. el poate face cerere reconventionala, nefiind necesara o incercare de conciliere pentru aceste pretentii; c. nu poate face cerere reconventionala, el fiind obligat sa-si satisfaca pretentiile pe calea unei actiuni separate. 111. In materie comerciala, judecata poate avea lo c: a. numai in sedinta publica; b. in camera de consiliu; c. in sedinta publica sau in camera de consiliu, cu exceptia judecatii asupra fondului, care poate avea loc numai in sedinta publica. 112. Pentru a pune in executare un titlu executoriu, creanta trebuie sa fie: a. certa si lichida; b. certa si exigibila ; c. certa, lichida si exigibila. 113. Procedura somatiei de plata, reglementata de O.G. nr. 5/2001, cu modificarile ulterioare, este o procedura : a. necontencioasa ; b. contencioasa ; c. mixta. 114. In faza executarii silite, coparticiparea procesuala poate fi : a. numai activă; b. numai pasiva; c. mixta 115. In cazul renuntarii la dreptul subiectiv pretins : a. hotararea nu este supusa apelului ; b. paratul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune ; c. reclamantul trebuie sa se prezinte personal in fata instantei. 116. Deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in interesul legii? a. se publica in Monitorul Oficial al Romaniei- partea I; b. nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate; c. sunt obligatorii pentru instante, in ceea ce priveste dezlegarea data problemelor de drept judecate. 117. Cum se judeca cererea de ordonanta presedintiala? a. se judeca de urgenta si cu precadere si se poate judeca si fara citarea partilor; b. se poate judeca numai fara citarea partilor;
c. se judeca numai cu citarea partilor. 118. Ordonanta presedintiala se poate ataca cu apel sau recurs? a. este supusa apelului; b. se poate ataca numai cu recurs; c. se poate ataca numai cu apel in 5 zile de la comunicare, cand partile nu au fost prezente la dezbateri, desi au fost legal citate. 119. La cererea cui se dispune repunerea in termenul in care partea trebuia sa efectueze actul de procedura? a. poate fi dispusa de instanta din oficiu; b. poate fi dispusa si in cazul in care exista culpa partii respective insa numai cu acordul partii adverse; c. se dispune numai la cererea partii interesate. 120. Care este sanctiunea care intervine in cazul in care cererea reconventionala nu este formulata in termenul prevazut de lege? a. se respinge cererea ca tardiva; b. se respinge cererea ca inadmisibila; c. se dispune judecarea separata a cererii. 121. Cand este necesara formularea unei cereri r econventionale? a. cand paratul doreste sa invoce compensatia legala; b. cand paratul are pretentii in legatura cu cererea reclamantului; c. cand paratul dispune judecarea separata a cererii. 122. Ce căi de atac sunt considerate cai de retractare? a. apelul; b. recursul; c. contestatia in anulare, revizuirea 123. De regulă, ce hotarari sunt supuse apelului? a. hotararile date in prima instanta de tribunal; b. hotararile date in prima instanta de curtea de apel; c. hotararile date in contestatie in anulare a unor decizii ale tribunalului. 124. La ce instanta se depune apelul? a. la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea decaderii; b. la instanta a carei hotarare se ataca, sub sanctiunea nulitatii; c. la instanta de apel.
125. Ce se poate invoca in fata instantei de apel? a. se pot invoca pentru prima data exceptii absolute; b. se pot invoca pentru prima data exceptii relative; c. se pot invoca pentru prima data si exceptii absolute si exceptii relative.
Drept procesual penal 1. Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit: a) infracţiuni; b) fapte prevăzute de legea penală; c) contravenţii.
2. Persoana vătămată, având capacitate de exerciţiu deplină, se poate constitui parte civilă contra inculpatului care nu este de acord cu acoperirea prejudiciului: a) în cursul urmăririi penale; b) în faţa instanţei de judecată, până la închiderea dezbaterilor; c) în faţa instanţei de judecată, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.
3. Fapta inculpatului,care a ucis din culpă o persoană, va fi judecată în primă instanţă de: a) judecătorie; b) tribunal; c) curte de apel.
4. Cererea de strămutare se adresează: a) Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; b) instanţei în faţa căreia a intervenit motivul pentru care s e solicită strămutarea c) curţii de apel
5. Sarcina administrării probelor în procesul penal revine: a) avocatului inculpatului; b) avocatului părţii civile c) instanţei de judecată.
6. Ascultarea inculpatului: a) poate începe cu citirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauză; 1
b) poate începe cu reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauză; c) nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauză. 7. Interceptările şi înregistrările pe bandă magnetică ale unor convorbiri se efectuează cu autorizarea motivată a instanţei, la cererea procurorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă înregistrarea se impune pentru aflarea adevărului şi sunt date privind săvârşirea unei infracţiuni de: a) tâlhărie; b) abuz de încredere; c) violare de domiciliu.
8. Efectuarea unei expertize psihiatrice a inculpatului este obligatorie în cazul unei infracţiuni de: a) omor calificat; b) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, dacă instanţa are îndoieli asupra stării psihice a inculpatului; c) ucidere din culpă.
9. În cazul săvârşirii unei infracţiuni de şantaj, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la arestării preventive a inculpatului judecăţii atunci când, înainte de condamnare în primă instanţă, durata a) şase luni; b) doi ani şi şase luni; c) cinci ani.
6 luni la cinci ani, măsura încetează de drept în cursul pronunţarea unei hotărâri de arestării a atins:
10. Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul poate face plângere: a) la prim procurorul parchetului, în termen de trei zile de la luarea măsurii; 2
b) la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, în termen de trei zile de la luarea măsurii; c) la instanţa superioară aceleia căreia i-ar reveni competenţa de a judeca cauza în primă instanţă, în termen de cinci zile de la luarea măsurii.
11 . Se procedează la confruntare atunci când: a) se constată că există contraziceri între declaraţiile persoanele ascultate în aceeaşi cauză; b) se constată că există contraziceri între declaraţiile persoanele ascultate în cauze diferite c) când declaraţiile persoanelor ascultate sunt necesare pentru lămurirea cauzei 12. In cursul judecăţii asistenţa juridică este obligatorie, dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită: a) pedeapsa detenţiunii pe viaţă; b) pedeapsa închisorii de trei ani sau mai mare; c) pedeapsa închisorii de cel mult un an.
13. În caz de încetare a procesului penal în faţa instanţei de judecată, prin retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată, cheltuielile de judecată sunt suportate de: a) partea vătămată; b) inculpat; c) inculpat şi partea vătămată.
14. în caz de retragere a plângerii prealabile în cursul urmăririi penale, de către persoana vătămată, faţă de inculpatul care a solicitat continuarea procesului penal, procurorul va dispune: a) suspendarea urmăririi penale; b) scoaterea de sub urmărire penală, dacă faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive; c) clasarea cauzei. 3
15. Termenul de declararea recursului este de: a) 10 zile; b) 10 zile dacă legea nu dispune altfel; c) 15 zile.
16. In cazul judecării recursului, magistratul raportor: a) nu face parte în mod obligatoriu din compunerea instanţei de judecată ce judecă acea cauză; b) face parte în mod obligatoriu din compunerea instanţei de judecată ce judecă acea cauză; c) legea nu reglementează această situaţie.
17. La judecarea recursului dacă între recursurile declarate se află şi recursul procurorului, preşedintele completului dă cuvântul părţilor, în următoarea ordine: a) recurentul, intimatul, procurorul; b) procurorul, recurentul, intimatul; c) recurentul, procurorul, intimatul.
18. Apelul declarat în termen: a) nu este suspensiv de executare decât dacă instanţa hotărăşte aceasta; b) este suspensiv de executare, atât în ceea ce priveşte latura penală cât şi civilă, afară de cazul când legea dispune altfel; c) este suspensiv de executare numai pe latura civilă.
19. In virtutea efectului devolutiv al apelului, instanţa judecă apelul numai cu privire la: a) persoana care 1-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces; b) persoana care 1-a declarat şi în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces; c) persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. 4
20. Soluţionând cauza, instanţa de apel: a) poate crea în funcţie de probele noi administrate o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apelul; b) nu poate cere o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apelul; c) legea nu reglementează această situaţie.
21. In apelul declarat de procuror, în favoarea unei părţi, instanţa de apel: a) nu poate agrava situaţia acelei părţi; b) poate agrava situaţia acelei părţi, legea permiţând acest fapt; c) în funcţie de noile probe administrate, instanţa va hotărî cu privire la situaţia celui în favoarea căruia se declară apel de procuror. 22. Drept consecinţă a efectului extensiv a apelului, instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la: a) părţile care nu au declarat sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestora o situaţie mai grea; b) părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor; c) părţile care nu au declarat apel, putând hotărî şi în privinţa lor.
23. Motivele de apel, se formulează: a) în scris, prin cererea de apel sau prin memoriu separat; b) în scris numai prin cererea de apel; c) în scris, numai prin memoriu separat de cererea de apel.
24. Motivele scrise de apel, se depun: a) la instanţa de apel cel mai târziu până în ziua judecăţii; b) la instanţa de apel cu cel puţin 3 zile înainte de ziua judecăţii; c) la instanţa de apel, cu cel puţin 5 zile înainte de ziua judecăţii.
25. Judecarea apelului se face: a) cu citarea părţilor; b) fără citarea părţilor; c) instanţa hotărăşte dacă părţile se citează. 5
26. Participarea procurorului la judecarea apelului: a) este obligatorie numai în cauzele cu inculpaţi arestaţi; b) este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei; c) nu este obligatorie.
27. Ordinea în care preşedintele completului dă cuvântul părţilor la judecata în apel este: a) procurorul, apelantul, intimatul; b) procurorul, intimatul, apelantul; c) apelantul, intimatul, procurorul.
28. Pot fi atacate cu recurs: a) sentinţe, decizii, încheieri, în condiţiile legii; b) numai decizii; c) numai decizii şi încheieri.
29. Părţi în procesul penal sunt: a) inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente; b) învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente; c) numai învinuitul, partea vătămată, partea civilă.
30. Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale privind compunerea completelor de judecată este: a) nulitatea relativă; b) nulitatea absolută; c) decăderea.
31. Potrivit legii procesual penale organele de cercetare penală sunt: a) organele de cercetare ale poliţiei judiciare, organele de cercetare speciale;
6
b) organele de cercetare penală ale poliţiei, organele de cercetare speciale, procurorul; c) organele de cercetare ale poliţiei judiciare, procurorul, instanţele judecătoreşti.
32. Principiile în conformitate cu care Ministerul Public îşi desfăşoară activitatea sunt: a) principiul legalităţii, principiul imparţialităţii, principiul controlului ierarhic; b) principiul legalităţii, principiul oralităţii; c) principiul legalităţii, principiul contradictorialităţii şi principiul controlului ierarhic.
33. învinuitul este: a) persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală, atâta timp cât nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa; b) persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală; c) persoana care a suferit o vătămare fizică sau morală în urma săvârşirii faptei penale.
34. Partea vătămată este: a) persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală; b) persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală; c) persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială şi participă în procesul penal.
35. Potrivit legii procesual penale, constituirea ca parte civilă se poate face: a) în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare; b) numai până la terminarea urmăririi penale; c) până la prezentarea materialului de urmărire penală.
36. Asistenţa juridică este obligatorie când: a) învinuitul sau inculpatul este minor; 7
b) învinuitul este cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani; c) în toate cazurile arătate.
37. Asistenţa juridică este obligatorie: a) când învinuitul sau inculpatul este arestat, chiar în altă cauză; b) în cursul urmăririi penale, când procurorul constată că este necesar pentru asigurarea unei apărări corespunzătoare învinuitului sau inculpatului; c) când partea vătămată este o instituţie care administrează patrimoniul public.
38. In faza de judecată reprezentarea părţilor este permisă: a) excluzând inculpatul, celelalte părţi pot fi întotdeauna reprezentate; b) numai când instanţa consideră necesar; c) reprezentarea părţilor este permisă întotdeauna.
39. Obiectul acţiunii penale este: a) tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni; b) constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiune; c) aplicarea unei sancţiuni penale celui care a comis infracţiunea.
40. In procesul penal, acţiunea penală se pune în mişcare prin: a) rezoluţie; b) proces verbal; c) ordonanţă.
41. Soluţiile prin care acţiunea penală se stinge, în urma judecării cauzei sunt: a) achitarea, condamnarea sau încetarea procesului penal; b) achitarea, condamnarea, clasarea cauzei; 8
c) numai prin condamnarea inculpatului.
42. Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) infracţiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral, între infracţiune şi prejudiciul cerut a fi acoperit să existe legătură de cauzalitate, prejudiciul să fie cert; b) prejudiciul să nu fi fost reparat, iar în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exerciţiu, să existe cererea de constituire ca parte civilă în cauza penală respectivă; c) cumulativ, condiţiile de la a) şi b).
43. Acţiunea civilă în procesul penal are caracter accesoriu, urmând a fi exercitată numai în măsura în care poate fi pusă în mişcare acţiunea penală. în aceste condiţii repararea pagubei de către instanţă se face: a) potrivit dispoziţiilor legii civile; b) potrivit unor reguli special instituite în această materie; c) în funcţie de opţiunea părţii civile, adică potrivit dispoziţiilor legii civile sau potrivit unor reguli special instituite.
44. Rezolvând acţiunea civilă exercitată în procesul penal instanţa potrivit legii procesual penale nu acordă despăgubiri civile solicitate: a) când pronunţă soluţia achitării pentru motivul că fapta nu există; b) când pronunţă soluţia achitării pe motiv că a constatat existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei; c) când pronunţă achitarea pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
45. Tribunalul, potrivit competenţei funcţionale, judecă: a) în primă instanţă; b) recursurile în anulare; c) cererile de strămutare.
46. Sunt cazuri de indivizibilitate: a) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane; 9
b) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi acelaşi loc; c) toate variantele constituie cazuri de indivizibilitate.
47. Excepţia de necompetenţă materială poate fi ridicată: a) în tot cursul procesului penal, până la pronunţarea hotărârii definitive; b) până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată; c) până Ia începutul cercetării judecătoreşti;
48. Cererea de recuzare poate fi introdusă de: a) numai de părţile în cauză; b) procuror; c) părţi, procuror, din oficiu de instanţă.
49. Competentă să soluţioneze cererea de strămutare a unei cauze penale este: a) tribunalul; b) curtea de apel; c) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
50. Potrivit legii procesual penale, cererea de strămutare are ca efect suspendarea de drept a soluţionării cauzei a cărei strămutare se cere, atunci când: a) este introdusă de procuror; b) este introdusă de partea interesată; c) este introdusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
51. In procesul penal, sarcina probaţiunii revine:a) organelor judiciare; b) învinuitului, inculpatului şi părţii vătămate; c) învinuitului, inculpatului, părţii vătămate şi părţii civile. 10
52. Instanţa admite cererea privind administrarea probelor, dacă: a) a fost propusă de partea vătămată; b) a fost propusă de inculpat; c) acestea sunt concludente şi utile pentru soluţionarea cauzei.
53. în ceea ce priveşte valoarea probatorie a declaraţiilor în procesul penal, organele judiciare au în vedere că: a) declaraţiile inculpatului date în cursul procesului penal nu pot servi la aflarea adevărului, datorită interesului pe care acesta îl are în soluţionarea cauzei, fiind autorul infracţiunii; b) declaraţiile martorilor pot servi la aflarea adevărului într-o cauză penală, necondiţionat; c) declaraţiile părţii vătămate pot servi la aflarea adevărului într-o cauză penală, necondiţionat.
54. într-o cauză penală, în legătură cu anumite fapte sau împrejurări concrete, de care a luat cunoştinţă, potrivit legii nu poate fi ascultat ca martor: a) persoana obligată să păstreze secretul profesional; b) soţul învinuitului sau inculpatului; c) rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului.
55. Persoanele care nu sunt obligate potrivit legii să depună ca martor în procesul penal sunt: a) soţul învinuitului sau inculpatului; b) rudele apropiate ale părţii vătămate; c) persoanele obligate să păstreze secretul profesional.
56. Potrivit legii este obligatorie: a) efectuarea expertizei psihiatrice în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav; b) efectuarea expertizei medico-legale în caz de moarte suspectă; c) efectuarea expertizei contabile în cazul infracţiunii de delapidare.
11
57. In cazul în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea efectuării unor activităţi în cadrul procesului penal, se apelează la comisia rogatorie, care: a) are ca obiect efectuarea unor acte procedurale; b) are ca obiect efectuarea oricăror acte în procesul penal; c) poate efectua numai acte procesuale.
58. Potrivit normelor procesual penale reţinerea, ca măsură de prevenţie, poate fi dispusă de: a) instanţa de judecată; b) organul de cercetare penală; c) toate organele judiciare pot dispune reţinerea.
59. Măsura preventivă a arestării şi obligării de a nu părăsi localitatea, poate fi dispusă de: a) instanţa de judecată; b) organul de cercetare penală; c) toate organele judiciare pot dispune arestarea preventivă şi obligarea de a nu părăsi localitatea. 60. Potrivit legii procesual penale, printre măsurile preventive se numără: a) sechestrul; b) reţinerea; c) măsurile de ocrotire şi siguranţă. 61. Pe parcursul desfăşurării procesului penal, măsura preventivă luată se poate înlocui cu alta, când: a) s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii respective; b) nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii respective; c) se dispune înlocuirea numai în cazul când se solicită schimbarea cu o altă măsură preventivă mai uşoară.
12
62. în cursul soluţionării cauzei, măsura preventivă poate fi revocată atunci când: a) s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii; b) învinuitul sau inculpatul solicită revocarea, pe motive de sănătate; c) nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive.
63. Hotărârea dată de instanţă în urma soluţionării plângerii împotriva măsurilor preventive luate de procuror, poate fi atacată: a) cu recurs, termenul de declarare fiind de 3 zile; b) hotărârea este definitivă; c) cu apel, termenul de declarare fiind de 3 zile.
64. Durata măsurii preventive a reţinerii este de: a) cel mult 5 zile; b) cel mult 24 ore; c) cel mult 48 ore.
65. Durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea este: a) în cursul urmăririi penale de cel mult 30 zile şi se poate prelungi; b) în cursul urmăririi penale de cel mult 30 zile şi nu se poate prelungi; c) în cursul judecăţii de cel mult 30 zile şi nu se poate prelungi.
66. Durata arestării preventive a învinuitului major este de cel mult: a) 30 zile fără posibilitatea prelungirii; b) 5 zile cu posibilitatea prelungirii; c) 10 zile fără posibilitatea prelungirii.
67. Măsurile de ocrotire în procesul penal se dispun faţă de: a) învinuit sau inculpat; b) un minor, persoană pusă sub interdicţie, persoane care datorită vârstei au nevoie de îngrijire şi se află sub ocrotirea învinuitului sau inculpatului reţinut sau arestat preventiv; c) măsurile de ocrotire se pot lua faţă de toate părţile de proces. 13
68. Durata arestării preventive a inculpatului este de cel mult: a) 5 zile şi poate fi prelungită; b) 30 zile şi nu poate fi prelungită; c) 30 zile şi poate fi prelungită.
69. Durata arestării preventive a inculpatului, curge: a) de la prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul, când arestarea a fost dispusă în lipsă; b) de la data emiterii rezoluţiei de arestare preventivă; c) de la data prezentării materialului de urmărire penală.
70. Mandatul de arestare preventivă se execută de: a) organele de poliţie; b) persoane special însărcinate cu executarea mandatelor de arestare preventivă din cadrul parchetelor (când arestarea putea fi dispusă de procuror); c) persoane special însărcinate cu executarea mandatelor de arestare preventivă din cadrul instanţelor (când arestarea este dispusă de instanţa de judecată).
71. în funcţie de scopul urmărit, măsurile asigurătorii se instituie: a) asupra bunurilor părţii responsabile civilmente, pentru garantarea plăţii cheltuielilor judiciare; b) asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi părţii responsabile civilmente în vederea recuperării pagubei; c) asupra bunurilor părţii responsabile civilmente pentru garantarea plăţii amenzii penale.
72. Instituirea măsurilor asigurătorii în procesul penal este: a) numai facultativă; b) obligatorie în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu; c) obligatorie, când paguba produsă prin infracţiune este de peste 500 milioane de lei.
14
73. Este considerat act procesual: a) executarea mandatului de arestare preventivă; b) audierea unui martor; c) punerea în mişcare a acţiunii penale.
74. împotriva măsurilor asigurătorii dispuse şi modului de aducere la îndeplinire de organele judiciare competente, pot introduce plângere: a) învinuitul; b) numai învinuitul şi inculpatul; c) numai partea responsabilă civilmente.
75. Dacă persoana citată de organele judiciare pentru a se prezenta la activităţile procesului penal nu este găsită, agentul poştal înmânează citaţia: a) oricărei persoane care locuieşte ce cel citat chiar dacă este minor şi are sub 14 ani; b) persoanei care în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa; c) unei persoane care are acelaşi loc de muncă cu cel citat.
76. îndreptarea erorilor materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se face de: a) organul de urmărire penală sau instanţa care a întocmit actul; b) organul de urmărire penală sau instanţa de judecată ierarhic superioare sesizate cu producerea erorii materiale de părţi în vederea îndreptării acesteia; c) secretarul parchetului sau grefierul de şedinţă cu avizul organului de urmărire penală respectiv instanţei de judecată care 1-a întocmit.
77. Sunt sancţiuni procedurale penale: a) decăderea; b) recursul; c) cheltuielile judiciare.
78. Reprezintă cazuri de nulitate absolută, încălcarea dispoziţiilor legale privind: 15
a) publicitatea şedinţei de judecată; b) procedura de citare a părţilor; c) ascultarea învinuitului şi inculpatului.
79. In caz de încetare a procesului penal, cheltuielile judiciare de stat se suportă de: a) partea vătămată, în caz de împăcare a părţilor; b) ambele părţi, în caz de retragere a plângerii prealabile; c) inculpat, dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale sau dacă există o cauză de nepedepsire.
80. Actele premergătoare sunt efectuate: a) în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale; b) în vederea începerii urmăriri penale; c) în vederea trimiterii în judecată.
81. în desfăşurarea procesului penal, organul de urmărire penală dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin: a) ordonanţă, acolo unde legea prevede aceasta; b) proces verbal; c) încheiere.
82. Organul de urmărire penală este sesizat prin: a) rechizitoriu; b) denunţ; c) ordonanţă.
83. începerea urmăririi penale se dispune prin: a) rezoluţie; b) încheiere; c) plângere. 84. Reconstituirea la faţa locului se face în prezenţa: a) inculpatului; b) numai în prezenţa inculpatului 16
c) numai în prezenţa apărătorului inculpatului
85. Scoaterea de sub urmărire penală se dispune prin: a) ordonanţă în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare; b) proces verbal când din probele administrate rezultă nevinovăţia făptuitorului; c) rezoluţie când acţiunea penală a fost pusă în mişcare.
86. Organul de cercetare penală este obligat să procedeze din nou la prezentarea materialului de urmărire penală dacă: a) învinuitul sau inculpatul solicită aceasta; b) constată că trebuie să fie schimbată încadrarea juridică; c) a fost reluată urmărirea penală.
87. Organul de cercetare penală în condiţiile legii prezintă materialul de urmărire penală: a) inculpatului; b) părţii responsabile civilmente; c) materialul de urmărire penală se prezintă tuturor părţilor din proces.
88. Procurorul restituie cauza organului care a efectuat cercetare penală dacă constată că: a) urmărirea penală nu este completă; b) organul de cercetare penală solicită restituirea; c) învinuitul sau inculpatul a mai comis o altă infracţiune.
89. Rechizitoriul este: a) actul prin care se dispune începerea urmăririi penale; b) actul de sesizare a instanţei de judecată; c) actul prin care se realizează prezentarea materialului de urmărire penală pârtii vătămate.
90. Reluarea urmăririi penale are loc în caz de: a) redeschiderea urmăririi penale; 17
b) restituirea cauzei de către procuror organului de urmărire penală; c) la solicitarea părţii vătămate. 91. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală se poate face: a) numai de partea vătămată sau partea civilă; b) părţile din proces; c) orice persoană dacă prin măsurile şi actele de urmărire penală i s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.
92. Plângerea prealabilă se poate introduce de: a) unul dintre soţi pentru celălalt soţ; b) persoana vătămată; c) copilul major pentru părinţi.
93. în cazul în care intervine retragerea plângerii prealabile organul de urmărire penală dispune: a) scoaterea de sub urmărire penală; b) încetarea urmăririi penale; c) clasarea.
94. Printre principiile specifice fazei de judecată se numără: a) oralitatea; b) principiul rolului activ; c) legalitatea.
95. Potrivit legii procesuale penale, sunt citaţi la fiecare termen de judecată: a) autoritatea tutelară, în cauzele cu minori; b) militarii; c) instituţiile prevăzute la art. 145 C.pen..
96. Suspendarea judecăţii se dispune: a) la solicitarea părţii vătămate şi a inculpatului; b) ca urmare a absenţei părţilor la termenele de judecată;
18
c) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la judecată.
97. La deliberarea hotărârii judecătoreşti iau parte: a) completul de judecată şi procurorul de şedinţă; b) completul de judecată, procurorul şi grefierul de şedinţă; c) numai membrii completului de judecată în faţa căruia au avut loc dezbaterile.
98. Potrivit legii sunt hotărâri judecătoreşti: a) încheierile; b) ordonanţele; c) mandatul de executare emis de instanţa de judecată.
99. La şedinţele de judecată ale judecătoriilor participarea procurorului este obligatorie în cauzele în care: a) legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare; b) se constată că inculpatul nu-şi poate formula singur apărarea; c) inculpatul este minor.
100. Pentru a-şi putea formula apărarea inculpatului trebuie să i se înmâneze citaţia pentru termenul fixat de instanţă, înainte cu cel puţin: a) 3 zile; b) 5 zile; c) 10 zile.
101. Cercetarea judecătorească începe prin: a) verificări privitoare la inculpat; b) citirea actului de sesizare de către grefier; c) strigarea cauzei şi apelul celor citaţi. 102. Ordinea în care se dă cuvântul la şedinţa de dezbateri este următoarea:
19
a) inculpatul, procurorul, partea vătămată, parte civilă, partea responsabilă civilmente; b) procurorul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, inculpatul; c) procurorul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, partea vătămată, inculpatul.
103. Preşedintele completului de judecată înainte de încheierea dezbaterilor dă ultimul cuvânt: a) procurorului; b) părţii vătămate personal; c) inculpatului personal.
104. Hotărârea de restituire a cauzei la procuror pe motiv că cercetarea penală s-a efectuat de un alt organ decât cel competent poate fi atacată cu recurs de: a) parte vătămată, procuror, partea responsabilă civilmente, inculpat; b) procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre; c) partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, inculpat.
105. Restituirea cauzei la procuror pe motiv că cercetarea penală a fost efectuată de un organ necompetent poate fi dispusă când cauza de restituire se constată: a) în timpul dezbaterilor; b) înainte de pronunţare; c) înainte de terminarea cercetării judecătoreşti. 106. Instanţa se poate desesiza şi dispune restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale: a) până la începerea dezbaterilor; b) până la începerea cercetării judecătoreşti; c) în tot cursul judecăţii.
20
107. Extinderea procesului penal pentru alte fapte se dispune dacă în cursul judecăţii se constată în sarcina inculpatului: a) date cu privire la săvârşirea unei alte infracţiuni; b) faptul că s-a sustras de la executarea unei pedepse; c) date cu privire la săvârşirea unei alte fapte penale, având legătură cu infracţiunea pentru care este judecat.
108. Extinderea procesului penal pentru alte fapte o poate cere: a) inculpatul; b) procurorul; c) procurorul şi partea vătămată.
109. Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte dar nu mai mult de: a) 3 zile; b) 5 zile; c) 10 zile.
110. Deliberarea are loc: a) în secret; b) numai în prezenţa părţilor; c) în prezenţa celor care au luat parte la dezbateri.
111. Instanţa dispune reluarea cercetării judecătoreşti dacă: a) procurorul solicită reluarea; b) în cursul deliberării instanţa găseşte că o anumită împrejurare trebuie lămurită fiind necesară reluarea cercetării judecătoreşti; c) în cursul pronunţării instanţa găseşte că o anumită împrejurare trebuie lămurită fiind necesară reluarea cercetării judecătoreşti.
112. Soluţionând
cauza, instanţa aduse inculpatului, pronunţând: a) scoaterea de sub urmărire penală;
hotărăşte
asupra
învinuirii
21
b) încetarea procesului penal; c) clasarea cauzei.
113. Hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă se numeşte: a) decizie; b) sentinţă; c) încheiere.
114. Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat cauza: a) se pronunţă în şedinţă publică şi se redactează în cel mult 10 zile de la pronunţare; b) se pronunţă în şedinţă secretă şi se redactează în cel mult 15 zile de la pronunţare; c) se pronunţă în şedinţă publică şi se redactează în cel mult 20 zile de la pronunţare.
115. Sunt supuse revizuirii: a) sentinţele de dezinvestire; b) ordonanţele; c) hotărârile judecătoreşti definitive.
116. Revizuirea poate fi cerută când: a) se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută; b) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; c) împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri judecătoreşti definitive.
117.Pot cere revizuirea: a) numai procurorul; b) numai procurorul şi inculpatul arestat; c) oricare parte din proces în limita calităţii sale procesuale.
22
118. Termenul de efectuare a actelor de cercetare în cazul revizuirii este de: a) 30 zile; b) 2 luni; c) 60 zile.
119. Dacă cel condamnat la plata amenzii penale este în imposibilitate de a o achita integral, organul competent poate dispune: a) eşalonarea plăţii amenzii pe cel mult 2 ani în rate lunare; b) eşalonarea plăţii amenzii pe cel mult 2 ani în rate trimestriale; c) eşalonarea plăţii amenzii pe un an în rate lunare.
120. Efectuarea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti se face de: a) organele de cercetare penală; b) procurorul delegat cu executarea; c) judecătorul delegat cu executarea.
121. Mandatul de executare a pedepsei închisorii cu executare la locul de muncă se emite de organul competent, în: a) 3 exemplare; b) 4 exemplare; c) 5 exemplare. 122. Executarea pedepsei închisorii poate fi amânată în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza şi pronunţat hotărârea de condamnare nu a fost îndeplinită conform legii; b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mic până la un an; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
123. Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii poate fi făcută de: a) procuror; 23
b) numai de condamnat; c) numai de procuror şi condamnat.
124. Restituirea lucrurilor persoanelor în drept când prin hotărâre s-a dispus aceasta se face într-un termen de: a) 6 luni de la cererea formulată de persoanele îndreptăţite; b) 6 luni de la încunoştiinţarea persoanelor cărora urmează să li se restituie lucrurile; c) un an de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea.
125. Pedeapsa pronunţată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată pe baza unei hotărâri definitive: a) concursul de infracţiuni; b) graţierea; c) amnistia. 126. Contestaţia Ia executare este: a) o cale de atac; b) mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei; c) mijloc prin care se solicită schimbarea regimului de executare a pedepsei de cel condamnat din penitenciar,
127. Contestaţia la executare se face atunci când: a) condiţiile de deţinere nu corespund reglementărilor în vigoare; b) s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; c) condamnatul suferă de o boală care împiedică punerea în executare a pedepsei.
128. Este flagrantă: a) infracţiunea continuată; b) infracţiunea descoperită imediat după săvârşire;
24
c) infracţiunea săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni.
129. Pentru a se aplica procedura specială, pedeapsa pentru infracţiunea flagrantă trebuie să fie: a) închisoare de la un an şi cel mult 5 ani; b) închisoare de la 2 ani şi cel mult 10 ani; c) închisoare mai mare de 1 an şi de cel mult 12 ani.
130. In cazul infracţiunii flagrante, primind dosarul, procurorul este obligat după verificarea lucrărilor să se pronunţe cu privire la soluţie în cel mult: a) 24 ore; b) 2 zile; c) 5 zile.
131. In cazul infracţiunii flagrante la trimiterea în judecată procurorul procedează astfel: a) întocmeşte rechizitoriul şi înaintează de îndată dosarul instanţei cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului; b) întocmeşte rechizitoriul, emite împotriva inculpatului mandat de arestare şi înaintează de îndată dosarul instanţei; c) întocmeşte rechizitoriul, dispune reţinerea inculpatului şi înaintează dosarul instanţei de judecată.
132. în cazul infracţiunilor flagrante primind dosarul, preşedintele instanţei fixează termenul de judecată care nu poate depăşi de la primirea dosarului cel mult: a) 3 zile; b) 5 zile; c) 10 zile.
133. La judecarea infracţiunilor flagrante: a) participarea procurorului este obligatorie;
25
b) participarea procurorului este obligatorie numai dacă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 3 ani; c) judecata nu poate avea loc dacă părţile nu s unt legal citate.
134. Judecând infracţiunea flagrantă, instanţa: a) trebuie să redacteze hotărârea în cel mult 2 zile; b) este obligată să se pronunţe asupra cauzei în aceeaşi zi în care s-au încheiat dezbaterile sau cel mai târziu în următoarele 2 zile; c) este obligată să se pronunţe în aceeaşi zi în care s-au încheiat dezbaterile, neexistând posibilitatea amânării pronunţării.
135. Ancheta socială în cauzele cu infractori minori se efectuează de: a) organele de cercetare penală; b) organe specializate din cadrul Ministerului Justiţiei; c) persoane desemnate de autoritatea tutelară a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază minorul. 136. Şedinţa în care are loc judecata infractorului minor: a) este publică; b) se desfăşoară separat faţă de celelalte şedinţe; c) nu se desfăşoară separat faţă de celelalte şedinţe.
137. Dacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare, a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o altă infracţiune săvârşită de condamnat, cererea de reabilitare: a) se respinge; b) se acordă un termen cât mai mare, pentru a se finaliza noua cauză penală; c) se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei privitoare la noua învinuire.
138. Apelul este: a) cale ordinară de atac; b) cale extraordinară de atac; c) măsură procesuală.
26
139. Pot fi atacate cu apel: a) deciziile; b) sentinţele; c) hotărârile judecătoreşti.
140. Pot fi atacate cu apel: a) sentinţele şi deciziile; b) sentinţele; c) hotărâri le j udecătoreşti.
141. Pot face apel a) procurorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă; b) inculpatul, numai în ceea ce priveşte latura penală; c) partea vătămată, numai în ce priveşte latura. 142. Pot face apel: a) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi civilă; b) partea vătămată, în ce priveşte numai latura civilă; c) martorul, expertul, interpretul, apărătorul, în ceea ce priveşte l atura civilă.
143. Pot face apel: a) partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă; b) partea vătămată în ceea ce priveşte numai latura penală; c) partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte numai latura civilă.
144. Termenul de apel este de: a) 10 zile dacă legea nu dispune altfel; b) 10 zile, în toate cazurile; c) 15 zile.
145. Dacă a participat la dezbateri, pentru procuror, termenul de apel curge: 27
a) de la comunicare; b) de la pronunţare; c) de la înregistrarea la parchet a adresei de înaintare a do sarului.
146. Dacă nu a participat la dezbateri, pentru procuror, termenul curge: a) de la pronunţare; b) de la înregistrarea la parchet a adresei de înaintare a do sarului; c) de la comunicare.
147. Termenul de apel, pentru părţi curge de la pronunţare, dacă acestea au fost prezente la: a) dezbateri; b) cercetarea judecătorească; c) deliberare.
148. Pentru părţi, termenul de apel curge de la pronunţare, dacă acestea au fost prezente la: a) audierea tuturor părţilor; b) pronunţare; c) citirea actului de sesizare.
149. Pentru părţi, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, dacă: a) au lipsit la dezbateri; b) au lipsit la pronunţare; c) au lipsit atât la dezbateri cât şi l a pronunţare.
150. Pentru inculpatul militar, militar în termen, militar cu termen redus, care a lipsit de la pronunţare, termenul curge: a) de la pronunţare; b) de la comunicarea copiei de pe dispozitiv; c) de la deliberare.
151. Până la soluţionarea cererii de repunere în termen a apelului, instanţa de apel: 28
a) este obligată să suspende executarea hotărârii atacate; b) nu suspendă executarea hotărârii atacate; c) poate suspenda executarea hotărârii atacate.
152. Instanţa hotărăşte repunerea în termen a apelului, dacă se constată că întârzierea a fost determinată de: a) de o cauză temeinică de împiedicare; b) partea a lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare; c) de neîndeplinirea procedurii privind comunicarea hotărârii atacate. 153. Pentru acordarea repunerii, în termen, cererea de apel, trebuie făcută: a) cel mult până la începerea executării pedepsei; b) în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei; c) cel mult până la executarea a 1/2 din pedeapsă.
154. Cererea de repunere în termen a apelului, este soluţ ionată de: a) instanţa de apel; b) instanţa a cărei hotărâre se atacă; c) ambele instanţe sunt competente.
155. Partea poate declara apel şi peste termen dacă: a) a lipsit la judecata cauzei; b) a lipsit atât la judecată cât şi la pronunţarea cauzei; c) a lipsit de la pronunţarea cauzei.
156. Partea poate declara apel peste termen, dar nu mai târziu de: a) 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile; b) 30 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile; c) executarea a 1/2 din pedeapsă sau începerea executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
157. Apelul declarat peste termen: 29
a) suspendă executarea pedepsei; b) nu suspendă executarea pedepsei; c) în cazul apelului peste termen, nu este reglementată această problemă. A.
158. In cazul apelului peste termen: a) instanţa de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate; b) instanţa de apel nu poate suspenda executarea hotărârii atacate; c) legea nu reglementează această situaţie.
159. Apelul se declară: a) numai prin cerere scrisă; b) oral sau prin cerere scrisă; c) numai prin declaraţie orală.
160. Cererea de apel nesemnată sau neatestată: a) poate fi confirmată în instanţă de parte sau de reprezentantul ei; b) nu poate fi confirmată în nici un fel; c) poate fi confirmată numai de instanţă, în funcţie de motivele de apel.
161. Pentru persoana care nu poate să s emneze, cererea de apel: a) va fi atestată de un grefier, de la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau de apărător; b) nu poate fi atestată în nici un mod, trebuie neapărat semnată de persoana care a declarat apel; c) poate fi atestată, dar numai de apărător şi în cazuri excepţionale.
162. In cazul declaraţiei orale de apel, instanţa: a) consemnează declaraţia într-o încheiere; b) ia act şi consemnează aceasta într-un proces-verbal; c) apelul nu se poate declara oral.
163. Cererea de apel, se depune: 30
a) la instanţa de apel; b) legea prevede alternativa depunerii cererii la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau la instanţa de apel; c) la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
164. Persoana care se află în stare de deţinere, poate depune cererea de apel: a) numai la instanţa a cărei hotărâre se atacă; b) la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau la administraţia locului de deţinere; c) la instanţa de apel.
165. Părţile pot renunţa la apel a) în mod expres; b) în mod tacit; c) atât expres cât şi tacit.
166. Renunţarea la apel, se poate face de: a) inculpat, parte vătămată; b) martor, expert; c) procuror.
167. La apel, pot renunţa: a) martorul, expertul, interpretul; b) procurorul; c) părţile.
168. Renunţarea la apel, se poate face: a) după pronunţarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declararea apelului; b) după deliberarea hotărârii şi până la expirarea termenului de declararea apelului; c) după pronunţarea hotărârii şi până la cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei. 169. Asupra renunţării la apel: 31
a) se poate reveni până la începerea dezbaterilor la instanţa de apel; b) se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului; c) nu se poate reveni.
170. Asupra renunţării la apel se poate reveni: a) în ceea ce priveşte latura penală cât şi latura civilă; b) numai în ceea ce priveşte latura penală; c) numai în ceea ce priveşte latura civilă.
171. Renunţarea sau revenirea asupra renunţării se poate face. a) numai personal; b) personal sau prin mandatar special; c) personal sau de celălalt soţ ori reprezentant.
172. Contestaţia în anulare se face: a) împotriva hotărârilor definitive; b) împotriva hotărârilor date în primă instanţă; c) împotriva sentinţelor ce nu pot fi atacate cu apel.
173. Se poate introduce contestaţie în anulare: a) când executarea hotărârii se face împotriva altor persoane decât autorul infracţiunii; b) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii; c) când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.
174. Constituie cazuri de contestaţie în anulare: a) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de instanţa de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta la instanţă; b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de instanţa de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta la instanţă şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;
32
c) când procedura de citare a părţii la termenul la care s-a judecat cauza de instanţa de apel nu a fost îndeplinită conform legii.
175. Contestaţia în anulare poate fi introdusă de: a) inculpat, partea responsabilă civilmente; b) partea vătămată, partea civilă; c) oricare dintre părţi.
176. Până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa sesizată: a) suspendă executarea hotărârii a cărei anulare se cere; b) nu suspendă executarea hotărârii a cărei anulare se cere; c) poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere.
177. Contestaţia la executare, pe motiv că împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, se introduce la: a) instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre; b) instanţa la care a rămas definitivă prima hotărâre; c) legea lasă la opţiunea părţii, instanţa la care se introduce contestaţia.
178. Recursul în interesul legii se declară de: a) Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) părţi; c) numai de inculpat. 179. In urma soluţionării recursului în interesul legii, soluţiile pronunţate: a) au efect asupra hotărârii judecătoreşti examinate; b) sunt numai în interesul legii; c) au efect şi asupra hotărârii examinate, fiind date totodată şi în interesul legii.
180. încheierea de şedinţă, prin care s-a admis sau respins cererea de abţinere: a) este supusă recursului, termenul fiind de 3 zile de la pronunţare; 33
b) este supusă apelului, termenul fiind de 3 zile de la pronunţare; c) nu este supusă nici unei căi de atac.
181. In cazul arestării preventive, durata acesteia începe să curgă: a) de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului; b) de la data emiterii rezoluţiei de arestare preventivă; c) de la data prezentării materialului de urmărire penală celui ce este arestat preventiv.
182. In procesul penal, excepţia de necompetenţă teritorială, poate fi ridicată: a) până la terminarea cercetării judecătoreşti; b) în tot cursul procesului, până la pronunţarea hotărârii definitive; c) numai până la citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe de judecată.
183. In caz de împiedicare a vreunuia din membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de: a) unul din ceilalţi membri ai completului; b) preşedintele instanţei; c) preşedintele completului.
184. Contestaţia la executare este: a) cale ordinară de atac; b) cale extraordinară de atac; c) mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea pedepsei.
185. La deliberarea hotărârilor judecătoreşti iau parte: a) completul de judecată şi procurorul în faţa căruia au avut loc dezbaterile; b) completul de judecată şi grefierul în faţa căruia au avut loc dezbaterile;
34
c) numai membrii completului de judecată în faţa căruia au avut loc dezbaterile.
186. Măsura preventivă dispusă, poate fi revocată: a) din oficiu, atunci când n u mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive; b) la cerere, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii respective; c) din oficiu sau la cerere şi numai când învinuitul sau inculpatul solicită revocarea, pentru motive de sănătate;
187. Cererea pentru administrarea de probe în procesul penal este admisă, dacă acestea sunt: a) propuse de inculpat; b) nici una dintre părţi n u s-a opus la administrarea acesteia; c) pertinente, concludente şi utile; 188. Încălcarea dispoziţiilor legale privind compunerea completelor de judecată se sancţionează cu: a) nulitatea relativă; b) inadmisibilitatea; c) nulitatea absolută.
189. Părţi în procesul penal, potrivit legii procesual penale sunt: a) partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente; b) învinuitul, inculpatul, martorii; c) făptuitorul, învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente.
190. Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent a efectua cercetarea penală: a) trimite de îndată cauza organului de cercetare penală competent; b) trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent; c) trimite de îndată cauza şefului ierarhic în vederea sesizării organului competent. 35
191. Instanţa de judecată poate dispune efectuarea în procesul penal a unor acte de procedură prin delegare: a) numai unei instanţe egale în grad; b) numai unei instanţe ierarhic superioare; c) numai unei instanţe ierarhic inferioare.
192. Copii de pe dispozitivul hotărârii, se comunică: a) părţilor care au lipsit de la judecată dar au fost prezente la pronunţare; b) paliilor care au lipsit de la pronunţare dar au fost prezente la judecată; c) părţilor care au lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare. 193. Amenda judiciară, se aplică de organul de urmărire penală, prin: a) rezoluţie; b) ordonanţă; c) proces-verbal. 194. În caz de achitare cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate: a) de partea vătămată; b) de partea vătămată în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta c) de partea civilă, chiar dacă cheltuielile nu au fost determinate de aceasta
195. în procesul penal, constituie probă: a) elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii; b) înscrisurile, constatările medico-legale şi expertizele; c) declaraţiile învinuitului, părţii vătămate sau părţii civile.
196. Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectuează cercetarea penală, se soluţionează de: a) procurorul care supraveghează cercetarea penală în cauza respectivă; 36
b) instanţa de judecată competentă să soluţioneze fondul cauzei respective; c) procurorul ierarhic superior celui ce efectuează supravegherea cercetării penale în cauza respectivă.
197. în procesul penal, învinuitul sau inculpatul: a) este obligat să probeze nevinovăţia sa; b) nu este obligat să probeze nevinovăţia sa; c) este obligat să probeze nevinovăţia sa, numai în cauzele în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă. 198. Acţiunea civilă alăturată acţiunii penale în procesul penal: a) este scutită de taxa de timbru; b) nu este scutită de taxa de timbru; c) este scutită de taxa de timbru, numai în cazurile în care acti-unea penală se pune în mişcare din oficiu.
199. încetarea urmăririi penale se dispune prin: a) rezoluţie motivată, când acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare; b) ordonanţă, în toate cazurile; c) proces-verbal când acţiunea penală a fost pusă în mişcare.
200. Rezolvând acţiunea civilă exercitată în procesul penal, instanţa nu acordă despăgubirile civile solicitate, dacă: a) pronunţă achitarea, pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de inculpat; b) pronunţă achitarea, pe motiv că a constatat existenţa unei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei; c) pronunţă achitarea, pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
201. In procesul penal se procedează la efectuarea confruntării atunci când: a) există nepotriviri între înscrisurile prezentate organelor judiciare în aceeaşi cauză;
37
b) există contraziceri între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză; c) există contraziceri între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză, dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.
202. Persoana responsabilă civilmente, poate interveni în procesul penal, până la: a) terminarea urmăririi penale; b) terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă; c) începutul cercetării judecătoreşti la prima instanţă.
203. Hotărârea se pronunţă: a) în şedinţa publică, de către completul de judecată; b) în şedinţa publică, de către preşedintele completului de jude-• cată asistat de grefier; c) în şedinţa publică, de către completul de judecată în prezenţa procurorului şi grefierului.
204. In cazul infracţiunii prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a C.p.pen., lipsa nejustificată a părţii vătămate la două termene consecutive, în faţa primei instanţe de judecată este considerată: a) retragere a plângerii prealabile; b) împăcarea părţilor; c) renunţarea numai la pretenţiile civile.
205. Declaraţiile învinuitului sau inculpatului în procesul penal: a) pot servi la aflarea adevărului necondiţionat; b) pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză; c) nu pot servi la aflarea adevărului datorită interesului pe care aceştia îl au în soluţionarea cauzei;
206. Dispoziţiile legale privind situaţiile în care poate fi amânată executarea pedepsei se aplică şi în cazul: 38
a) contestaţiei la executare; b) liberării condiţionate; c) executării pedepsei la locul de muncă. 207. Suspendarea urmăririi penale se dispune: a) prin rezoluţie, în cazul în care se constată printr-o examinare medicală că învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă ce nui permite să iar parte la proces; b) prin ordonanţă, în cazul în care se constată printr-o expertiză medico-legală că învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă, ce nu-i permite să ia parte la proces; c) prin ordonanţă dacă a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi prin rezoluţie dacă nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală în cauză şi dacă învinuitul sau inculpatul suferă de o boală gravă.
208. Termenul de introducere a plângerii prealabile este de: a) 2 luni, calculate din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul; b) 2 luni, cu începere de la data comiterii faptei; c) 30 zile, calculate din momentul prinderii făptuitorului.
209. Poate face obiectul comisiei rogatorii în procesul penal: a) efectuarea actelor procesuale; b) efectuarea actelor procedurale; c) efectuarea actelor procesuale şi procedurale.
210. Atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, sunt supuse confirmării prim-procurorului parchetului: a) ordonanţa prin care s-a pus în mişcare acţiunea penală; b) rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată; c) ordonanţa prin care s-a dispus începerea urmăririi penale.
211. Retragerea apelului poate aparţine: a) numai părţilor din proces; b) numai procurorului; c) procurorului şi părţilor din proces. 39
212. încetarea de drept a măsurilor preventive, intervine: a) când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive; b) când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive; c) în caz de încetare a procesului penal sau de achitare.
213. în cazul declinării de competenţă, dacă declinarea a fost determinată de competenţă după calitatea persoanei, instanţa căreia i sa trimis cauza pentru soluţionare: a) poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată; b) menţine măsurile dispuse şi actele îndeplinite de instanţa desesizată; c) soluţionează cauza numai pe baza actelor îndeplinite şi măsurilor dispuse de aceasta.
214. Introducerea plângerii împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală: a) suspendă aducerea la îndeplinire a actului sau măsurii ce formează obiectul plângerii; b) nu suspendă aducerea la îndeplinire a actului sau măsurii ce formează obiectul plângerii; c) legea nu reglementează acest aspect.
215. Potrivit legii procesual penale, măsura preventivă a reţinerii, poate fi luată de: a) organul de cercetare penală, faţă de învinuit sau inculpat pe o perioadă de cel mult 48 ore; b) organul de cercetare penală, faţă de învinuit, pe o perioadă de cel mult 24 de ore; c) oricare organ judiciar, faţă de învinuit şi inculpat, pe o perioadă de cel mult 24 de ore. 216. Constituie caz de incompatibilitate:
40
a) rudenia între una din părţile din proces şi un judecător de la instanţa ce soluţionează cauza respectivă; b) faptul că, în cauza respectivă, judecătorul a fost reprezentant al vreuneia dintre părţi; c) rudenia între una din părţile din proces şi apărător.
217. Pot face recurs: a) partea civilă numai în ceea ce priveşte latura civilă; b) procurorul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă; c) inculpatul, în ceea ce priveşte numai latura penală.
218. Când urmărirea penală este efectuată de procuror, este supus confirmării prim-procurorului parchetului respectiv: a) procesul - verbal de prezentarea materialului de urmărire penală; b) rezoluţia prin care s-a dispus începerea urmăririi penale; c) rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată.
219. Declaraţia de abţinere, în faza de judecată este soluţionată de instanţă prin: a) încheiere, de admitere sau respingere care nu este supusă nici unei căi de atac; b) sentinţă, de admitere sau respingere, care nu este supusă nici unei căi de atac; c) sentinţă, de admitere sau respingere, care poate fi atacată cu recurs.
220. Plângerea împotriva măsurilor preventive luate de procuror se soluţionează de: a) instanţa căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în recurs; b) instanţa căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în apel; c) instanţa căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în primă instanţă.
221. Plângerea, ca mod de sesizare a organului de urmărire penală se poate face: 41
a) numai personal de cel vătămat, în scris sau oral; b) personal de cel vătămat în scris sau oral sau prin mandatar; c) personal de cel vătămat şi numai în scris.
222. Participarea procurorului la judecarea apelului este: a) obligatorie, oricare ar fi obiectul pricinii; b) obligatorie, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea judecată este mai mare de 5 ani; c) obligatorie, în cazul infracţiunilor de violenţă.
223. Instanţa de judecată dispune luarea măsurilor asigurătorii prin: a) sentinţă, care se aduce la îndeplinire de instanţa care a dispus măsura; b) încheiere, care se aduce la îndeplinire prin executorul judecătoresc; c) sentinţă, care se aduce la îndeplinire prin organul de urmărire penală.
224. Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate în baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de: a) procurorul care a luat măsura; b) prim procurorul parchetului; c) procurorul desemnat de prim procurorul parchetului.
225. Este flagrantă infracţiunea: a) descoperită în momentul săvârşirii; b) a cărei pedeapsă prevăzută de lege este mai mare de 15 ani; c) al cărei făptuitor este descoperit la cinci zile de la săvârşirea infracţiunii.
226. Preşedintele completului de judecată înainte de a încheia dezbaterile dă ultimul cuvânt: a) inculpatului personal; b) procurorului; c) părţii civile.
42
227. Termenul de recurs este: a) 10 zile dacă legea nu dispune altfel; b) 15 zile c) 10 zile necondiţionat 228. Recursul este suspensiv de executare: a) în ce priveşte latura penală a cauzei; b) în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei; c) atât în ce priveşte latura penala cât şi latura civilă afară de cazul când legea dispune altfel 229. Persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte, cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa: a) făptuitor; b) învinuit; c) inculpat.
230. Amânarea executării pedepsei, atunci când, din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat, se dispune: a) pe o durată nedeterminată; b) pe o durată de cel mult un an; c) pe o durată de cel mult trei luni şi numai o singură dată. 231. Hotărârile prin care instanţa penală soluţionează fondul cauzei trebuie să conţină în mod obligatoriu: a) dispozitivul; b) o parte introductivă şi o expunere; c) o parte introductivă, o expunere şi dispozitivul;
232. Procurorul este obligat să participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor: a) în cauzele în care instanţa a fost sesizată prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de la 15 zile la un an; 43
b) în orice cauză; c) în cauzele în care unul dintre inculpaţi se află în stare de deţinere.
233. Revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) procedura de citare a părţii la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; c) împotriva aceleiaşi persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
234. Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului: a) când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, ca în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent; b) când se constată, după începerea dezbaterilor, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent; c) când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare. 235. Pot cere revizuirea: a) oricare parte din proces în limitele calităţii sale procesuale; b) numai rudele apropiate ale condamnatului; c) numai procurorul 236. Judecata se desfăşoară: a) la sediul instanţei; b) numai la sediul instanţei; c) la sediul instanţei din circumscripţia domiciliului inculpatului
44
237. Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală se numeşte: a) făptuitor; b) învinuit; c) inculpat 238. Participant la procesul penal este: a) partea vătămată; b) expertul; c) inculpatul 239.Citarea se face: a) doar prin nota telefonica; b)doar prin nota telefonica si telegrafica; c) si prin nota telefonica si telegrafica. 230.Nerespectarea termenelor de recomandare: a) atrage sancţiuni procedurale; b) nu atrage sancţiuni procedurale; c) nu se pune problema sancţiunilor procedurale. 231.Nulitatile pot fi: a)virtuale; b)implicite; c)explicite. 232.Scutirea sau reducerea amenzii se poate dispune de: a)numai de organul de urmărire penala; b)numai de instanţa de judecata; c)organul de urmărire penala sau instanţa de judecata. 232.Amenda se aplica prin: a)ordonanţa; b)rezoluţie; 45
c)proces verbal. 234.Folosesc instituţia citarii: a)organele judiciare; b)doar instanţele de judecata; c)doar parchetele. 235.Retinerea poate fi dispusa: a)numai fata de învinuit; b)fata de făptuitor; c)atât faţă de învinuit cât şi faţă de făptuitor. 236.Substituitii procesuali: a)nu răspund de neglijenţă; b)răspund de rămânerea in pasivitate; c)acţionează in baza unei obligaţii convenţionale. 237.Constituirea instanţei înseamnă: a)judecătorii care formează completul de judecata; b)judecători ,procurori,grefier; c)procuror,grefier. 238.Invinuitul: a)este parte in proces; b)nu este parte in proces; c)este persoana fata de care s-a pus in mişcare acţiunea penala. 239.Pot fi martori asistenţi: a)minorii de 14 ani; b)cei interesaţi in cauza; c)cei ce fac parte din aceeaşi unitate cu organul care efectuează actul procedural. 240. Urmărirea penală se desfăşoară de către:
46
a) procuror si organele de cercetare penală; b) magistraţi; c) organele de cercetare penală speciale;
241. Agenţii poliţiei de frontieră, pentru infracţiunile de frontieră, au următoarele obligaţii: a) nu pot efectua percheziţii corporale; b) pot prinde pe făptuitor, pe care îl predau de îndată procurorului sau organului de cercetare penală, împreună cu lucrările efectuate si cu mijloacele materiale de probă; c) pot prinde pe făptuitor, pe care îl predau procurorului în termen de maxim 5 zile de la prima constatare efectuată, împreună cu mijloacele materiale de probă;
242. Constituie moduri generale de sesizare a organelor de urmărire penală: a) plângerea, denunţul si plângerea prealabilă; b) plângerea, denunţul si sesizarea din oficiu; c) plângerea, denunţul si sesizarea comandantului;
243. Constatarea infracţiunii de audienţă se constată: a) preşedintele completului b) completul de judecată c) procurorul
47
244. Folosirea investigatorilor sub acoperire: a) se autorizează prin ordonanţă motivată, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile; b) autorizarea poate fi prelungită pentru o perioadă de cel mult 60 de zile; c) durata totală a autorizării, în aceeaşi cauză, cu privire la aceeaşi persoană, nu poate depăşi 180 de zile;
245.
Participarea
procurorului
la
efectuarea
urmăririi
penale:
a) este obligatorie; b) este facultativă; c) se poate manifesta prin asistarea la efectuarea oricărui act de cercetare penală, ocazie cu care procurorul poate îndruma organul de cercetare penală cu privire la efectuarea unor acte de cercetare penală; 246. În incinta instituţiilor de interes public: a) actele de urmărire penală se pot efectua cu autorizarea judecătorului; b) actele de urmărire penală se pot efectua numai cu autorizaţia procurorului sau cu acordul conducerii acelei unităţi; c) nici una din variantele de mai sus.
247. Prezentarea materialului de urmărire penală trebuie repetată: a) dacă se constată că trebuie schimbată încadrarea juridică ori dacă s-au efectuat acte noi de cercetare penală; 48
b) dacă s-au efectuat acte noi de cercetare penală; c) dacă inculpatul formulează o astfel de cerere; 248. Redeschiderea urmăririi penale se dispune: a) prin rezoluţie; b) prin ordonanţă; c) prin hotărârea instanţei; 249. Hotărârea judecătorească penală : a)se redactează de grefier; b) se redactează de toţi judecătorii din complet; c) se redactează de unul dintre judecătorii din complet; 250. Lipsa minutei: a) atrage nulitatea relativă a hotărârii, deoarece rezultatul deliberării este consemnat în dispozitivul hotărârii; b) atrage nulitatea absolută a hotărârii; c) nu are niciun efect asupra validităţii hotărârii dacă hotărârea a fost semnată de toţi membrii completului;
49
