Teoria Generala a Magiei

Colec]ia PLURAL

Coperta colec]iei : Silviu Lupescu Marcel Mauss (1872-1950), sociolog [i etnolog francez, discipol [i colaborator apropiat al lui Émile Durkheim. Profesor de istoria religiilor la École des Hautes Études [i la Collège de France. Director al Institutului de etnologie al Universit\]ii din Paris. Colaborator la «Année Sociologique», din 1920 [eful sec]iei de religie a publica]iei. Este autorul celebrului Eseu despre dar (traducere româneasc\ ap\rut\ la editura Institutul European, Ia[i, 1994). Alte opere importante : Essai sur la nature et la fonction du sacrifice (1899, `n colaborare cu H. Hubert) ; Rapports réel et pratiques de la psychologie et de la sociologie (1924) ; Morphologie sociale. Essai sur les variations saisonnières des societés Eskimos (1905) ; Les techniques du corps (1934) ; Effet physique chez l'individu de l'idée de mort sugérée par la colectivité (1924). ~n preg\tire la editura Fayard, Ecrits politiques (Scrieri politice), volum `ngrijit de M. Fournier. Despre via]\ [i oper\, a se vedea Marcel Fournier, Marcel Mauss, Fayard, 1995. Henri Hubert (1872-1927), istoric [i etnolog francez. Este autorul unei vaste monografii consacrate civiliza]iei celtice (traducerea `n limba rom^n\ Cel]ii [i Civiliza]ia celtic\, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti : 1983).

Marcel Mauss, Henri Hubert Esquisse d'une théorie générale de la magie «Année sociologique», 1902 1903 © by POLIROM Co S.A. Ia[i, 1996 pentru prezenta versiune `n limba român\ Editura POLIROM, B-dul Copou nr. 3 P.O.Box 266, 6600 Ia[i, ROMANIA ISBN 973-97410-7-x Printed in ROMANIA Carte editat\ cu sprijinul Funda]iei Soros pentru o Societate Deschis\

Marcel Mauss, Henri Hubert

TEORIA GENERAL| A MAGIEI Traducere de Ingrid Ilinca [i Silviu Lupescu Prefa]\ de Nicu Gavrilu]\

POLIROM Ia[i, 1996

4


Teoria general\ a magiei

5

CONSIDERA}II PRIVIND SOCIOLOGIA MAGIEI 1. LA ÎNCEPUT A FOST MAGIA ? Supozi]ia comun\ textelor de sociologie a religiilor care descriu actul magic este urm\toarea : magia este un fenomen social. De ce ? Pentru c\ se constituie în rela]ie intim\ cu stadiul social al comunit\]ii. Magia este proprie doar anumitor grupuri [i, prin urmare, nu se poate extrapola la întregul societ\]ii. Studiile [i cercet\rile sociologice dovedesc c\ magia este disciplin\ spiritual\ cu totul aparte. Despre diferen]a pe care magia o cultiv\ cuprinsul tradi]iilor culturale ale umanit\]ii afli ([i) din lucrarea Esquisse dune théorie générale de la magie, publicat\ în lAnnée sociologique, 1902-1903, de Marcel Mauss în colaborare cu Henri Hubert. Dup\ cum consider\ cei doi autori, magia cuprinde orice rit care nu face parte dintr-un cult organizat, orice rit privat, secret, misterios [i tinzînd spre ritul prohibit. 1 Prohibi]ia magiei, a[a cum o definesc Mauss [i Hubert, se 1. Nu to]i autorii sînt de acord cu ideea magiei prohibite. Astfel, J. Maxwell, în lucrarea sa Magia (traducere de Maria Iv\nescu, Bucure[ti, Editura Univers Enciclopedic, 1995) afirm\ existen]a riturilor magice publice [i nu private, evidente [i nu misterioase. H. Bergson crede c\ aceste rituri magice, indiferent de forma lor public\ sau privat\, au f\cut cu putin]\ reprezentarea manei. Dup\ autorul francez, la început a fost magia : ni se pare improbabil ca reprezentarea ce coincide termenilor de tipul mana etc..., s\ se fi format ini]ial, iar magia s\ fi rezultat ulterior din aceast\ reprezentare. Din contra, tocmai c\ omul credea în magie, pentru c\ o practic\, [i-a reprezentat astfel lucrurile (Cele dou\ surse ale moralei [i religiei, traducere [i studiu introductiv de Diana Mor\ra[u, Ia[i, Editura Institutul European, 1992, p.158).

6


reg\se[te în multe texte vechi. ~n Exodul (XXII, 18) se men]ioneaz\ : pe vr\jitoare s\ n-o la[i s\ tr\iasc\. Ideea este îns\ mult mai veche. Platon (Legile, cartea a 11-a) afirm\ : cel care prin leg\turi, incanta]ii, farmece [i alte vr\jitorii se preg\te[te s\ fac\ r\u, dac\ e ghicitor sau interpret al prezicerilor, s\ fie ucis. Dac\ nu, el va fi pedepsit dup\ voia judec\torului. Ideea stigmatiz\rii actului magic s-ar putea explica, dup\ Bayle, doar atunci cînd s-ar [ti scopul s\u social. Numai în func]ie de aceasta magicianul numit de Platon este ucis sau pedepsit. J. Maxwell credea c\, dimpotriv\, magia prohibit\ mai are [i o a doua origine : migra]ia vechilor popoare a adus schimb\ri în multe obiceiuri. Na]iuni întregi sau colonii î[i p\r\seau patria-mam\ pentru a se stabili în alte p\r]i. Aceste deplas\ri antreneaz\ invazii, r\zboaie între invadatori [i autohtoni. Cînd ace[tia din urm\ erau învin[i, cultul lor public disp\rea, înlocuit fiind cu cel al înving\torului, ale c\rui zeit\]i, religii, liturghii se instalau în locul vechilor culte ; divinit\]ile învinse treceau în rîndurile demonilor sau ale geniilor rele, preo]ii lor deveneau magicieni, vr\jitori, iar riturile lor o liturghie magic\.1 Semin]ia înfrînt\ simboliza neputin]a [i inactualitatea puterilor celeste. Zeii învin[ilor erau stigmatiza]i : deveneau genii, demoni, entit\]i cuprinse în captivitatea servitu]ii. Incapabili s\-[i ofere serviciile într-un timp anume (timpul kairotic), neavînd sentimentul interven]iei ultime [i definitive, ei deveneau însemne ale r\ului, ale faptelor prohibite. Invocarea acestor zei presupunea de acum încolo discre]ia total\ [i secretul ultim. Cultul religios devine unul magic. Aceste religii astfel transformate în magii, tindeau s\ devin\ magii prohibite, atît din cauza proscrip]iei cultului învins, a obliga]iei de a-[i celebra ceremoniile pe ascuns, cît [i din cauza intereselor individuale, egoiste [i pasionate, a intereselor colective [i publice pe care religia [i magia oficial\ aveau misiunea s\ le protejeze.2 Nu orice magie va fi deci proscris\. O anume parte (teurgia) va fi asociat\ religiei, iar o alta (goieteia) va sfîr[i prin a func]iona în cuprinsul cavernelor, p\durilor [i în spa]iile blestemate. 1. J. Maxwell, op.cit., p.71 2. ibidem, p.125


7

Timpul tîrziu va aduce cu sine o profund\ alterare a teurgiei. Cauzele sociale pot fi g\site în intoleran]a cre[tinismului, în decaden]a misticii islamice, în victoria surprinz\toare a spiritului modern (faimoasa musc\ apter\ de care vorbea Ioan Petru Culianu). Cu toate acestea, magia [i religia vor continua s\ coexiste în ipoteze mai mult sau mai pu]in evidente. Pentru a le deslu[i prezen]a în cuprinsul mentalului social modern, vom avea mai întîi în aten]ie în]elesurile pe care cele dou\ le comport\ în mentalul arhaic, tradi]ional. ~n savantul lor excurs, Mauss [i Hubert disting magia de religie tocmai pentru a releva unitatea lor tainic\, nev\zut\. Aceasta ar consta într-o for]\ impersonal\, numit\ mana. Ea poart\ [i alte denumiri : orenda (irokezi), wakonda (sioux). Aceast\ for]\ este posedat\ de anumi]i membri ai comunit\]ii : în genere, o de]in sufletele mor]ilor [i toate spiritele (R.H. Codrington, The Melanesians, Oxford, 1891, p.118). M. Eliade, la rîndul s\u, crede c\ no]iunea de mana, cu toate c\ se reg\se[te în religiile exterioare cercului melanezian, nu este o no]iune universal\ [i, în consecin]\, ne este greu s\ o cosider\m ca reprezentînd prima faz\ a oric\rei religii.1 Al]i autori (A.M. Hocart, H.J. Hogbin, A. Capell) au rezerve în ceea ce prive[te caracterul impersonal\ al no]iunii de mana. Cum ar putea fi impersonal o for]\ care este întotdeauna legat\ de fiin]e personale ? se întreba A.M. Hocart. ~ntrebarea sa anun]\ parc\ ideea de peste secole a lui Grigorie Palamas cu privire la impersonalitatea zeului ce se tr\ie[te totu[i ca persoan\. A numi mana impersonal\ [i a avea în aten]ie mentalul arhaic este o contradic]ie în termeni. Mai mult, a imagina o etap\ prereligioas\ din istoria umanit\]ii, dominat\ exclusiv de magie, nu a convins întotdeauna. Magia nu va cunoa[te o maxim\ ubicuitate : ea se dezvolt\, mai curînd, în cuprinsul societ\]ilor evoluate.2 1. M. Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1992, p.38. 2. ~n acest sens, M. Eliade scrie : practica magiei este foarte slab\ la kurnaii din Australia [i la fuegieni : în anumite societ\]i de eschimo[i [i koriaci este mai pu]in practicat\ decît la vecinii lor ainu [i samoiezi, care le sînt superiori din punct de vedere cultural (Tratat..., p.40).

8


~n schimb, Marcel Mauss [i H. Hubert, în Esquisse dune théorie générale de la magie, consider\ ca fiind esen]ial\ în]elegerea no]iunii de mana în comunit\]ile arhaice. ~n viziunea lui Mauss [i Hubert, mana se define[te asemenea mijlocitorului : ea mediaz\ între fenomenul social [i cosmos. Cel ce opereaz\ cu puterea manei poart\ cu sine însemnele definitorii ale comunit\]ii sociale. Mana îl aseam\n\, dar îl [i diferen]iaz\, în acela[i timp, de ceilal]i. De[i se distribuie f\r\ s\ se împart\ tuturor speciali[tilor sacrului, ea va fi asumat\ de fiecare dup\ puterile propriei fiin]e. ~n comunit\]ile tradi]ionale, mana este însu[i mijlocitorul, func]ionînd dup\ acela[i principiu ca [i pneuma fantastic\ a vechilor greci. Mijlocind socialului calea c\tre cosmosul sacru, de]in\torul de mana îi va purta întotdeauna semnele distinctive. Mai mult, magicianul de]ine puterile nu în virtutea unui har personal, ci prin cunoa[terea de cuvinte, rituri transmise de o tradi]ie ini]iatic\ care le garanta eficacitatea1. Mentalul social manifest\ prezen]a total\ [i în actul recunoa[terii magiei. Aceasta din urm\ are sens numai în raport cu via]a social\. ~n sine, ea nu spune nimic. ~mpreun\ cu socialul, care o cuprinde [i define[te, constituie faptul social total. ~n Esquisse dune théorie générale de la magie, Mauss [i Hubert disting ceva foarte diferit în cuprinsul practicilor magice.2 Diferen]ele sînt observate [i de E. Durkheim. Dup\ sociologul francez, religia se întemeiaz\ pe o comunitate de credin]\ simbolizat\ de Biseric\. Niciodat\ în istorie nu am întîlnit religie f\r\ Biseric\.3 Magia, de[i se bucur\ de o mare generalitate, nu cunoa[te institu]ia Bisericii. Cu alte cuvinte, nu exist\ Biseric\ magic\... 4. Absen]a ei face cu putin]\ doar rela]iile sociale dintre actori [i magicieni, rela]ii bazate pe interese oculte. Ele 1. Michel Meslin, {tiin]a religiilor, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1993, p. 68. 2. Asupra diferen]elor de ritual se opre[te [i E. Durkheim : liturghia neagr\ a magiei profaneaz\ azima împ\rt\[aniei. Ritualul magic presupune o întoarcere cu spatele la altar [i înconjurarea acestuia în sens invers, de la stînga la dreapta (Formele elementare ale vie]ii religioase, traducere de Magda Jeanrenaud [i Silviu Lupescu, Ia[i, Editura Polirom, 1995, p.51). 3. E. Durkheim, op.cit., p.51. 4. ibidem, p. 52.


9

sînt lipsite de durabilitate (solidaritate mecanic\) [i regularitate. Solitudinea este cea care define[te magicianul : chiar [i fa]\ de colegii s\i el este întotdeauna rezervat. 1 Poate fi reg\sit, dup\ cei doi autori, doar al\turi de confra]ii s\i magicieni, în cuprinsul unei confrerii sacerdotale. Niciodat\ magicianul vechilor societ\]i nu va fi prezent în comunitatea moral\ al\turi de to]i ceilal]i prozeli]i : o asemenea comunitate lipse[te în mod normal în cazul magiei.2 Distinc]iile sînt îns\ ambigue, afirm\ Durkheim, invocînd în sprijinul afirma]iei sale un text clasic (Robertson Smith, The Religion of the Semites, edi]ia a II-a, pp. 264-265). Logica lui Durkheim, Mauss [i Hubert, utilizat\ în analiza fenomenului magic, este una binar\, a contrariilor. Pentru ei, religia este asociat\ unor activit\]i publice [i solemne, iar magia unora private [i secrete. Cea dintîi se exprim\ pe deplin în sacrificiu, cea de-a doua în maleficiu3. Nu prin mijlocirea unui asemenea discurs logic po]i surprinde esen]a magiei. Cei trei sociologi îl folosesc mai cur`nd pentru a-i releva limitele. Gîndirea magic\ cercetat\ de ei a dezavuat algoritmul clasic al cauzalit\]ii [i logicii comune. Astfel, nu mai apare ca fiind evident\ [i actual\ simpla ireversibilitate a rela]iei cauz\-efect. Ecua]ia cauzal\ nu mai cunoa[te, în paradigma magicului, desf\[urarea simplei linearit\]i. Ea devine, mai curînd, desf\[urarea care înf\[oar\. Lan]ul cauzal se ruleaz\ pe el însu[i, dup\ modelul spiralei. Acum dup\ poate cu u[urin]\ s\ precead\ pe înainte : unul [i acela[i spirit (mana etc.) poate fiin]a pretutindeni, în mai multe locuri deodat\. 2. VINCULUM QUIPPE VINCULORUM AMOR EST Mana temei al ac]iunii magice, dup\ Mauss [i Hubert se poate reg\si în timpurile moderne [i postmoderne în ipostaza iubirii. Aceasta este, dup\ splendida 1. H. Hubert, M. Mauss, Esquisse dune théorie générale de la magie in lAnnée sociologique, 1902-1903, p.18. 2. E. Durkheim, op. cit., p.52. 3. Mark Augé, Religie [i antropologie, traducere [i prefa]\ de Ioan Pînzaru, Bucure[ti, Editura Jurnalul Literar, 1995, p.34.

10


demonstra]ie a lui I.P. Culianu, gradul zero al oric\rei magii. Pentru a-i releva actualitatea, I.P. Culianu pleac\ de la analiza textului atribuit lui Giordano Bruno, De vinculis in genere. Spre a în]elege [i pune în valoare actualitatea lui De vinculis ([i a magiei, în genere n.n.), ar trebui s\ fim informa]i asupra activit\]ii acestor trusturi, a misterelor Propagandei, ar trebui s\ putem arunca o privire în manualele [colilor de spionaj, despre care ne putem totu[i face o idee dup\ ceea ce transpare cîteodat\ în afara culiselor acestor organiza]ii1. Aser]iunea se refer\ la ceea ce James Frazer numea a fi magie simpatetic\, cea în care asem\n\torul produce asem\n\torul (H. Bergson). Ac]iunea magic\ are loc prin contact direct (virtualem seu potentialem), prin sunete [i figuri care-[i exercit\ puterea asupra sim]urilor v\zului [i auzului (Theses de Magia, XV, vol.III, p.466).2 ~ns\ aceste sim]uri sînt c\ile secunde de persuadare magic\. Calea regal\ este reprezentat\ de fantezie (De Magia, III, p.452). Ea mijloce[te totul (Theses de Magia, XLIII, vol. III, p.48). Magicianul în ipostaza modern\ a intelectualului sau a întreprinz\torului este singurul în m\sur\ a-[i st\pîni imagina]ia. ~n rest, imaginarul se livreaz\ generos arbitrarului. Totu[i, I.P. Culianu insist\ asupra marilor ispite3 la care este supus magicianul. Odat\ apropierea de sacru realizat\, ispita r\ului nu dispare : ea devine mai prezent\ ca oricînd.4 Deci magia în forma sa pur\, ini]ial\, a iubirii st\pîne[te întreaga lume. Toate celelalte rela]ii sînt chipuri, m\[ti ale leg\turii erotice. Vinculum esen]a actului magic este marea tain\ a lumii. Ea ascunde o secret\ coresponden]\ între magician [i obiectul posedat de acesta. Esen]a ei cercetat\ sociologic depinde de vîrst\, temperament, condi]ie social\. Dincolo de ace[ti 1. I.P. Culianu, Eros [i magie în Rena[tere, 1484, traducere de Dan Petrescu, Bucure[ti, Editura Nemira, 1994, p. 135. 2. ibidem, p.137. 3. Ai grij\ s\ nu te prefaci din operator în instrument al fantasmelor (Sigillus sigillorum, II, 2, p.193). 4. Ideea este universal\. Arta cre[tin\ rom^neasc\ o ilustreaz\, la rîndul ei, prin frescele pictate ale m\n\stirii Vorone]. ~ngerii care au urcat cel mai sus pe scara raiului (Ioan Sc\rarul) au [i [ansa celei mai teribile c\deri.


11

itemi, important\ pentru magie r\mîne dorin]a, voin]a de a avea. Efectul social al unei asemenea dorin]e este unul tranzitiv. Pentru a-l persuada pe cel\lalt este suficient s\ dezvol]i în tine însu]i o emo]ie sau o afec]iune care sfîr[esc prin a deveni contagioase. Dac\ vom gîndi magia în ipostaza ei pur\, atunci risipirea dorin]ei determinat\ de satisfacerea pl\cerii sl\be[te leg\turile magice. Totul este deci sporirea dorin]ei, nerisipirea ei în simpla pl\cere. Aceasta din urm\ va fi transmutat\ în dinamisme transpersonale (Mircea Eliade), ca în tehnicile taoi[tilor din China [i ale yoginilor tantrici din India [i Tibet. Magia erotic\ este gradul zero al oric\rei magii. De ce ? Pentru c\ erosul, sub o form\ sau alta, sub chipul luminos (iubirea) sau cel întunecat (ura), este întotdeauna prezent în rela]iile actorilor sociali. ~ntreaga existen]\ se consum\ în captivitatea magiei naturale. Societatea îns\[i nu este decît magie în ac]iune.1 Via]a îns\[i se consum\ în scenariul imprevizibil al transferului de rol (Jacques Lacan). Niciodat\ îns\, în cuprinsul actului magic, transferul de rol nu pare a fi dezinteresat. Nimeni nu manipuleaz\ de dragul manipul\rii, pare a sugera textul lui Bruno. Practicile magicianului sfîr[esc prin a fi întotdeauna admise. E adev\rat, Mauss [i Hubert insist\ mai mult asupra magiei prohibite. Nu este îns\ mai pu]in adev\rat c\ [i în acest caz magicianul reu[ind în ac]iunea sa impune reguli socialului. Totul este ca persuasiunea s\ fie ob]inut\, indiferent de chipul pe care magicianul [i-l ia (profet, întemeietor de religii, psihanalist, func]ionar al trusturilor de inteligen]\ etc.). Timpul modern nu mai cuprinde însemnele clasice ale magicianului, a[a cum apar ele în textul lui Mauss [i Hubert. Magicianul modern poate fi îns\ deslu[it în actorul social ce se ocup\ de rela]iile publice, de propagand\, de prospectarea pie]ii, de anchete sociologice, de publicitate, de informa]ie, contra-informa]ie [i dez-informa]ie, de cenzur\, de opera]iuni de spionaj [i chiar de criptografie.2 Tocmai pentru a-i în]elege pe ace[tia din urm\, trebuie s\-i 1. I.P. Culianu, op.cit., p.152. 2. ibidem, p.183.

12


cunoa[tem pe cei dintîi. Pentru a ne pricepe mai bine timpul prezent, este necesar\ lectura lui Mauss [i Hubert. Timpurile postmoderne cunosc îns\ actul magic deghizat aproape perfect. ~n nelini[tile [i ezit\rile sale, postmodernitatea î[i tr\deaz\, nu de pu]ine ori, chipurile magice. Tehnologia... este o magie democratic\ ce îng\duie oricui s\ se bucure de facult\]ile extraordinare cu care se l\uda magicianul1. Statul însu[i apare acum ca un epigon tîrziu, rebel [i stîngaci cosmetizat, al magicianului arhaic. El caut\ s\ produc\ instrumentele ideologice necesare în vederea ob]inerii unei societ\]i uniforme. Orice societate î[i produce ast\zi a[tept\ri culturale extrem de diverse. Ele nu pot fi satisf\cute total de nici o institu]ie social\ luat\ în parte. Atunci Statul, sub masca aparentei frustr\ri, secret\ continuu [i deta[at centre ideologice ce creeaz\ a[tept\ri alternative. Utopiile moderne se împlinesc în cuprinsul acestor alternative de a[teptare. Ele sînt bra]e ale Statului, cu stîng\ciile strecurate în sînul celor neîmplini]i social.2 Acestora li se adreseaz\ Statul-magician, oferindu-le pîn\ la sa]ietate orizonturi largi de a[teptare. Este calea subtil\ a magicianului modern de a evita represiunea direct\ [i de a salvgarda ideea de libertate, a c\rei importan]\ cu greu ar putea fi subestimat\3. ~ncercarea, reprobabil\ în sine, se salveaz\ prin riscul enorm al magicianului manipulator : alternativele propuse sub chipul întrerpinderilor libere, al societ\]ilor culturale [i comerciale private, pot sc\pa de sub ochiul vigilent al Statului însu[i. La limit\, ele îi pot contesta acestuia chiar temeiul existen]ei. Atunci Statul sfîr[e[te nu de pu]ine ori în ipostaze fruste, vulgare (Statul-poli]ist, Statul-temnicer, Statul-posttotalitar). Excesul de vitalitate [i suple]e al Statului-manipulator se consum\ în cosmetizarea propriului s\u chip. El se arat\ astfel incapabil în a-[i construi o masc\ conving\toare în cuprinsul rela]iilor interna]ionale. 1. ibidem., p.154. 2. ~n textele sale, A. Glucksmann nume[te pe ace[ti neispr\vi]i sociali pro[ti. Este un în]eles social dat prostiei prin care sînt stigmatiza]i marginalii, coloniza]ii, emigran]ii etc. El difer\ total de prostia în]eleas\ ca simpl\ gaf\, nepricepere sau insuficien]\ mental\. 3. I.P. Culianu, op.cit., p.155.


13

Incapacitatea de moment a Statului-magician de a oferi o alternativ\ real\ pe plan interna]ional las\ loc unui adev\rat joc al interpret\rilor. Statul-posttotalitar, departe de a accepta unica interpretare adev\rat\ (autorisipirea [i epuizarea de sine a Statului-magician) se opre[te asupra celor false. Falsul poate lua acum forma ultim\, teribil\ tocmai prin alternativa gîndit\ de Statulposttotalitar. Acesta se vede pe sine ca fiind adev\ratul Demiurg. Interpretarea fals\ se poate întrupa acum în cuprinsul întregii comunit\]i sociale. Totul se întîmpl\ ca în opera deschis\ a lui Umberto Eco : eroarea ajunge s\-[i construiasc\ propria sa realitate. Ea func]ioneaz\ ca [i cum ar fi adev\rata realitate. Asemenea lui Eco, I.P. Culianu crede c\ în cele din urm\ un anumit adev\r se va impune. Magia dincolo de orice captivitate a timpului r\mîne o [tiin]\ a trecutului, a prezentului [i a viitorului. Magia este etern\.

Nicu Gavrilu]\

14



TEORIA GENERAL| A MAGIEI

15

16


17


CAPITOLUL I

ISTORIC {I IZVOARE De mult\ vreme magia constituie o surs\ de specula]ii. Apar]inînd mai curînd istoriei magiei, întrucît sînt practice, specula]iile filozofice datorate alchimi[tilor [i teologilor nu-[i pot afla locul într-o istorie a lucr\rilor [tiin]ifice consacrate subiectului nostru. Lista acestora debuteaz\ cu scrierile fra]ilor Grimm, cei ce au inaugurat lunga serie de cercet\ri în care se înscrie [i lucrarea de fa]\. Exist\ deja monografii remarcabile dedicate majorit\]ii claselor importante de activit\]i magice. Fie c\ faptele au fost colec]ionate din punct de vedere istoric, fie dintr-un punct de vedere logic, aceste repertorii uria[e au fost deja alc\tuite. {i, pe de alt\ parte, au fost dobîndite unele no]iuni, a[a cum sînt cele de supravie]uire sau de simpatie. ~nainta[ii no[tri direc]i sînt reprezentan]ii [colii antropologice, datorit\ c\rora s-a constituit deja o teorie coerent\ asupra magiei. Tylor atinge subiectul în a sa Civilisation primitive de dou\ ori. Mai întîi, el pune în leg\tur\ demonologia magic\ [i animismul primitiv ; în cel de-al doilea volum, el vorbe[te, printre cei dintîi, despre magia simpatic\, adic\ despre riturile magice care, urmînd legile simpatiei, merg de la asem\n\tor la asem\n\tor, de la aproape la aproape, de la imagine la lucru, de la parte la întreg ; o face mai ales pentru a ar\ta c\, în societ\]ile noastre, simpatia

18


apar]ine sistemului de supravie]uire. De fapt, Tylor nu ofer\ nici o explica]ie magiei decît în m\sura în care animismul ar putea constitui o asemenea explica]ie. ~n mod similar, au studiat magia Wilken [i Sydney Hartland, unul punînd-o în leg\tur\ cu animismul [i [amanismul, cel\lalt considerînd-o un fel de gaj al vie]ii [i asimilînd rela]iile simpatice cu cele existente între individ [i fiin]a de care este legat\ via]a lui. Odat\ cu Frazer [i Lehmann, î[i fac apari]ia [i primele teorii în adev\ratul în]eles al cuvîntului. Teoria lui Frazer, a[a cum a fost expus\ în a doua edi]ie a Crengii de aur, constituie o expresie clar\ a unei tradi]ii la care au contribuit, pe lîng\ Tylor, Sir Alfred Lyall, Jevons, Lang [i Oldenberg. De[i p\rerile individuale difer\, to]i respectivii autori în]eleg s\ fac\ din magie o specie de [tiin]\ anterioar\ [tiin]ei, [i cum chiar în aceasta const\ esen]a teoriei lui Frazer, vom vorbi mai întîi despre ea. Pentru Frazer, sînt magice acele practici destinate s\ produc\ efecte speciale prin aplicarea a dou\ legi, numite legi ale simpatiei : legea similarit\]ii [i cea a contiguit\]ii ; el le formuleaz\ astfel : Asem\n\torul produce asem\n\tor ; lucrurile care s-au aflat în contact, dar nu mai sînt, continu\ s\ ac]ioneze unul asupra celuilalt ca [i cum ele ar mai fi în contact. Drept corolar, am mai putea spune c\ : Partea este pentru întreg ceea ce înseamn\ imaginea pentru lucrul reprezentat. Astfel, defini]ia oferit\ de [coala antropologic\ tinde s\ includ\ magia în magia de tip simpatic. Din acest punct de vedere, formul\rile lui Frazer sînt categorice [i ele nu las\ loc vreunei ezit\ri sau excep]ii : simpatia reprezint\ condi]ia necesar\ [i suficient\ pentru magie ; toate riturile magice sînt simpatice [i toate riturile simpatice sînt [i magice. Putem admite c\, de fapt, magicienii practic\ rituri asem\n\toare rug\ciunilor [i sacrificiilor religioase, dac\ nu cumva ele constituie chiar o copie sau o parodie a celor din urm\ ; mai mult, putem admite c\, într-un num\r de


19

societ\]i, preo]ii ar avea o predispozi]ie remarcabil\ pentru exerci]iile cu caracter magic. Asemenea fapte îns\, dup\ cum ni se spune, stau m\rturie unor uzurp\ri de dat\ recent\ [i nu este cazul s\ ]inem cont de ele atunci cînd vrem s\ oferim o defini]ie ; aceasta nu trebuie s\ dea seama decît de magia pur\. Din afirma]ia de mai sus, putem deduce [i altele. Mai întîi, c\ ritul magic ac]ioneaz\ în mod direct, f\r\ mijlocirea vreunui agent spiritual ; în plus, eficacitatea lui este necesar\. Dintre cele dou\ propriet\]i, prima nu este universal\, întrucît se admite c\, fiind contaminat\ de religie, magia a dec\zut, împrumutînd de la cea din urm\ zeii [i demonii ; adev\rul celeilalte propiet\]i nu este îns\ afectat c\ci, dac\ am presupune existen]a unui agent mijlocitor, atunci ritul magic ar ac]iona asupra lui la fel ca [i asupra fenomenelor ; l-ar for]a, l-ar constrînge, în vreme ce religia doar conciliaz\. Cea din urm\ tr\s\tur\ prin care magia pare s\ se deosebeasc\ de religie ori de cîte ori ele ar putea fi confundate r\m`ne, dup\ Frazer, cea mai durabil\ [i general\ caracteristic\ a magiei. Teoria de mai sus poate fi completat\ cu o ipotez\ avînd o influen]\ foarte mare. Astfel în]eleas\, magia devine o form\ primar\ a gîndirii umane. Ea ar fi putut exista cîndva într-o form\ pur\ [i omul, la început, ar fi putut gîndi doar în termenii magiei. Predominan]a riturilor magice în cultele primitive [i în folclor constituie, credem, o dovad\ `n sprijinul unei astfel de teorii. Mai mult, un asemenea stadiu al magiei mai poate fi înc\ întîlnit la unele triburi din Australia central\, la care riturile totemice ar avea un caracter exclusiv magic. Astfel, magia ar reprezenta întreaga via]\ mistic\ [i, `n acela[i timp, `ntreaga via]\ [tiin]ific\ a omului primitiv. Ea ar constitui prima treapt\ a evolu]iei mentale, a[a cum o putem constata sau presupune. Religia a rezultat din e[ecurile [i erorile magiei. La început, omul, f\r\ s\ ezite, [i-a obiectivat ideile [i modul lor de asociere, [i-a

20


închipuit c\ lucrurile sînt create dup\ cum `[i sugereaz\ gîndurile, s-a crezut st\pîn asupra for]elor naturii dup\ cum era st\pînul propriilor sale gesturi ; dar a sfîr[it prin a în]elege c\ lumea îi opune rezisten]\ ; imediat, a înzestrat-o cu acele for]e misterioase pe care [i le atribuise [i lui. Dup\ ce fusese zeu, a populat lumea cu zei. Zei pe care nu i-a constrîns, ci [i i-a al\turat prin adora]ie, adic\ prin sacrificiu [i rug\ciuni. Desigur c\ Frazer nu avanseaz\ o asemenea ipotez\ decît cu o pruden]\ rezervat\, dar o sus]ine cu fermitate. O completeaz\ chiar, explicînd modul în care, plecînd de la religie, spiritul omului s-a îndreptat c\tre [tiin]\ ; devenit capabil s\ constate gre[elile religiei, a revenit la aplicarea principiului de cauzalitate ; îns\ de acum `ncolo este vorba de o cauzalitate experimental\ [i nu de una magic\. Vom relua am\nun]it diversele puncte ale unei atare teorii. Lucrarea lui Lehmann constituie un studiu de psihologie [i are drept prefa]\ o scurt\ istorie a magiei. Ea porne[te de la observarea unor fapte contemporane. Magia, definit\ ca punere în practic\ a supersti]iilor, adic\ a credin]elor ce nu sînt nici religioase, nici [tiin]ifice, se men]ine în societ\]ile de ast\zi sub forma vizibil\ a spiritismului [i a ocultismului. Consacrîndu-se analizei experien]elor principale ale spiriti[tilor, cu ajutorul psihologiei experimentale, Lehmann ajunge s\ vad\ în ele [i, ca urmare, în magie, iluzii, anteposed\ri, erori de percep]ie pricinuite de fenomenele de a[teptare. Toate lucr\rile amintite au o caracteristic\ sau o lips\ comun\. Deoarece nu s-a urm\rit întocmirea unei enumer\ri complete a diverselor tipuri de fapte magice, este îndoielnic c\ s-a reu[it s\ se constituie o no]iune [tiin]ific\ în care s\ fie cuprinse toate. Singura încercare realizat\ de a circumscrie magia, cea datorat\ lui Frazer [i Jevons, e p\rtinitoare. Ei au ales a[a-zisele fapte tipice ; ei au crezut într-o magie pur\ [i au redus-o `n `ntregime la simpatie. Dar nu


21

au demonstrat [i legitimitatea acestei op]iuni. Din contra, au l\sat deoparte o mul]ime însemnat\ de practici pe care atît cei ce le-au practicat, cît [i cei ce le-au observat doar, le-au calificat întotdeauna ca fiind de natur\ magic\, a[a cum sînt incanta]iile [i riturile unde intervin demonii propriu-zi[i. Dac\ nu ]inem cont de defini]iile vechi [i dac\ cre\m, o dat\ pentru totdeauna, o clas\ atît de limitat\ de no]iuni [i practici, în afara c\reia nu dorim s\ recunoa[tem decît aparen]e ale magiei, s\ ne întreb\m, atunci, cum pot fi explicate iluziile ce au f\cut ca atî]ia indivizi s\ considere drept magie unele fapte neavînd, prin ele însele, un astfel de caracter. Am a[tepta în zadar un r\spuns. Ni se va spune c\ actele simpatice formeaz\ o clas\ natural\ [i independent\ de fapte [i c\ este important s\ o deosebim de altele ? Se poate, dar atunci ar fi trebuit s\ dea na[tere la expresii, la imagini, la atitudini sociale îndeajuns de diferite încît s\ putem afirma c\ sînt clar separate de restul magiei ; de altfel, consider\m c\ lucrurile nu stau de fel a[a. ~n orice caz, ar fi necesar s\ se fi în]eles c\ ni se oferea doar o teorie a ac]iunilor datorate simpatiei [i nu una a magiei în general. Pe scurt, nimeni nu ne-a furnizat pîn\ ast\zi o no]iune clar\, complet\ [i satisf\c\toare despre magie, o no]iune de care s\ nu ne putem lipsi. A[a încît sîntem nevoi]i s\ o construim noi în[ine. Dar, pentru a o construi, nu vom putea s\ ne m\rginim doar la studierea unuia sau a dou\ sisteme magice, ci va trebui s\ lu\m în considera]ie cît mai multe concomitent. ~ntr-adev\r, nu putem spera ca din analiza unei magii, oricît de bine aleas\ ar fi ea, s\ deducem o lege valabil\ pentru toate fenomenele magice [i asta întrucît incertitudinea cu privire la hotarele magiei ne determin\ s\ ne temem c\ nu le-am cuprins pe toate. Pe de alt\ parte, va trebui s\ studiem sisteme cît mai eterogene cu putin]\. Acesta

22


va fi mijlocul de a stabili c\, oricît de diferite ar fi de la o civiliza]ie la alta leg\turile ei cu celelalte clase de fenomene sociale, magia con]ine elemente comune esen]iale [i deci, este peste tot aceea[i. Mai ales c\ trebuie s\ examin\m în paralel sistemele magice din societ\]ile primitive [i cele din societ\]ile foarte diferen]iate. ~n cele dintîi vom afla, într-o form\ ideal\, faptele elementare, r\d\cinile din care deriv\ celelalte ; cele din urm\, întrucît au o organizare mai complet\ [i institu]ii deosebite, ne vor furniza fapte mai inteligibile pentru noi, fapte ce ne vor permite o mai bun\ în]elegere a celor dintîi. Am avut grij\ s\ lu\m în considera]ie doar documentele foarte sigure care s\ ne evoce sisteme complete ale magiei. De aceea, cîmpul nostru de observa]ie se reduce semnificativ, din dorin]a de a ne referi doar la acelea supuse unor critici minore. Ne-am mul]umit deci s\ observ\m [i s\ compar\m între ele doar un num\r limitat de sisteme de magie : cele din cîteva triburi australiene1, din cîteva societ\]i din Melanezia2, ale na]iunilor din ramura irochez\ cherokee [i huroni, iar dintre sistemele magiei 1. Pentru arunta vz. Spencer [i Gillen, The Native Tribes of Central Australia, Londra, 1898; pitta-pitta [i triburile vecine din centrul Queenslandului : W. Roth, Ethnological Studies among the North-Western Central Queensland Aborigenes, Brisbane, 1897; kurnai, murring [i triburile vecine din Sud-Est : Fison [i Howitt Kamilaroi and Kurnai, 1885 ; despre unele credin]e australiene, în Journal of the Anthropological Institute, 1883, t. XIII, p.185 sq. ; «Australian Medicine-Men», J.A.I., XVI, p.32 sq. ; «Notes on Australian Songs and Song-Makers», J.A.I., XVII, p.30 sq. Documentele de mai sus, de[i valoroase, sînt adesea incomplete, în special în ceea ce prive[te incanta]iile. 2. Insulele Banks, Solomon, Noile Hebride : Codrington, The Melanesians, their Anthropology and Folklore, 1890 ; al\turi de acest studiu capital, se afl\ cîteva observa]ii etnografice, printre care cele ale lui Gray despre indigenii tanna (Proceedings of the Australian for the Advancement of Science, ian., 1892) ; cf. Sidney H. Ray, «Same Notes on the Tannese», in Internationales Archiv für Ethnographie, 1894, t. VII, p.227 sq. Lucr\rile prezint\ interes mai ales în ceea ce prive[te no]iunea de mana, dar ofer\ date incomplete despre rituri, incanta]ii [i regimul general al magiei [i ale magicianului.

23

Teoria general\ a magiei 1

algonquine, ale indigenilor ojibway . Totodat\, am luat în considerare magia din vechiul Mexic2, sistemul magiei moderne a malaezilor din strîmtori 3, precum [i dou\ dintre formele sub care se prezint\ magia în India : cea popular\ contemporan\, studiat\ în provinciile din Nord-Vest [i forma cvasi-cult\, dat\ de unii brahmani în epoca literaturii numite vedice4. Am 1. La indigenii cheerokee, întîlnim adev\rate texte magice, manuscrise rituale propriu-zise, scrise de magicieni cu caractere sequoyah ; Mooney a cules circa 550 de formule [i rituri ; a reu[it s\ ob]in\ [i cele mai bune comentarii asupra lor : «The Sacred Formulas of the Cherokees», VIIth Annual Report of the Bureau of American Ethnology ; «The Mythes of the Cherokees», XVIIIth Ann. Rep. Bur. Amer. Ethn... Pentru huroni, am cules datele excelente ale D-lui Hewitt referitoare la orenda, pe care le vom analiza în continuare. Pictogramele ojibway (algonquini), care evoc\ ini]ierile ce au loc în diferite societ\]i magice, ne-au fost [i ele de mare utilitate. ~n lucr\rile lui Hoffmann (VIIth Ann. Rep. Bur. Amer. Ethn., The Midewiwin of the Ojibwa, 1887), ele au atît valoare de text scris cît [i de monumente figurative. 2. Despre magia mexican\, vezi manuscrisul ilustrat, în spaniol\ [i în limba nahuati, redactat pentru Sahagun, publicat, tradus [i comentat de Seler («Zauberei und Zauberer im Alten Mexico», in Veröff. a.d. Kgl. Mös. f. Vülkerk, VII, 2, 2/4), cu informa]ii foarte bune dar sumare. 3. Cartea lui W.W. Skeat, Malay Magic, Lond.,1889, con]ine o list\ excelent\ a unor fapte bine analizate [i complete observate de autor sau culese dintr-un mare num\r de opuscule magice aflate în manuscris. 4. Hindu[ii ne-au furnizat documente magice incomparabile : imnuri [i formule magice din Atharva Veda (Ed. Roth [i Whitney, 1856 ; edi]ie comentat\ de S^yana, Bombay 1895-1900, 4 vol., 4 0 ; traduse de Weber, c.I-VI in Indische Studien, vol. XI-XVIII ; trad. de M. Henry, c. VII-XIV, Paris, Moisonneuve, 1887-1896 ; traducere [i comentariu la o culegere de imnuri de Bloomfield, «Hymns of the Atharva-Veda», in Sacred Books of the East, vol. XLII) ; texte rituale din Kauçika-Sûtra (Ed. Bloomfield, Journ. of the Amer. Oriental Soc., 1890, vol.XIV : trad. par]ial\ cu note, s\ spunem definitive, de Caland, Alt-Indisches Zauberritual, Amsterdam, 1900 ; Weber, «Omina und Portenta», in Abhdl. d. Kgl. Ak. d. Wiss, Berlin 1858, pp.343-413). S\ nu uit\m c\ aceste texte prost datate reprezint\ o singur\ tradi]ie, s\-i spunem literar\, a uneia dintre [colile brahmanice cu privire la Atharva Veda [i nu întreaga magie brahmanic\ [i, cu atît mai mult, întreaga magie a Indiei antice. Pentru India modern\, am utilizat culegerea lui Crooke, The Popular Religion and Folklore of Northern India, 2 vol., Lond., Constable, 1897. Ea are cîteva lacune, îndeosebi privind nuan]ele riturilor [i textelor din formulele magice.

24


utilizat într-o mic\ m\sur\ documentele în limba semit\, f\r\ îns\ a le neglija1. Studiul sistemelor magice grece[ti [i latine2 ne-a fost extrem de util pentru cercetarea reprezent\rilor magice [i a func]ion\rii reale a unei magii bine diferen]iate. ~n fine, am întrebuin]at unele fapte bine atestate, furnizate de istoria magiei medievale3 [i de folclorul francez, german, celtic [i finlandez.

1. Din magia asirian\ cunoa[tem doar riturile de exorcizare : Fossey, La Magie assirienne, 1903. Despre magia vechilor evrei, ne-au r\mas doar informa]ii fragmentare ! Witton Davies, Magic, Divination and Demonology among the Hebrews, 1898 ; L. Blau Das altjudische Zauberwesen, 1898. Am l\sat deoparte magia arab\. 2. Despre valoarea surselor grece[ti [i latine, unul dintre noi a oferit deja explica]ii (H. Hubert, Magia, in Dictionnaire des Antiquités greques et romaines, de Daremberg [i Saglio, VI, fasc. 31., pp.9 [i urm.). Am utilizat îndeosebi papirusuri magice care ne ofer\, dac\ nu ritualuri întregi, cel pu]in indica]ii complete despre unele rituri. Am recurs cu pl\cere la textele alchimi[tilor (Berthelot, Collection des alchimistes grecs). Dar am folosit cu pruden]\ romanele [i povestirile cu con]inut magic. 3. Studierea magiei medievale ne-a fost facilitat\ de dou\ lucr\ri excelente ale lui Hansen, despre care am mai amintit (Année sociologique, V. pp.228 [i urm.).

25


CAPITOLUL II

DEFINI}IA MAGIEI ~n principiu, vom admite pentru moment c\, în diverse societ\]i, magia a fost suficient de diferen]iat\ de alte sisteme de fapte sociale. Dac\ este a[a, înseamn\ nu numai c\ magia constituie o clas\ distinct\ de fenomene, ci c\ ea este [i susceptibil\ de a fi definit\ în mod clar. Prin urmare, vom c\uta o defini]ie proprie, c\ci nu ne putem mul]umi s\ numim magice toate faptele desemnate astfel de cei ce asist\ sau iau parte la ele. Ace[tia din urm\ privesc lucrurile dintr-un punct de vedere subiectiv, care nu este neap\rat [i cel al [tiin]ei. O religie calific\ drept magie r\m\[i]ele unor culte vechi, chiar înainte ca ele s\ fi încetat de a mai fi practicate ; este un punct de vedere deja impus printre oamenii de [tiin]\, încît un folclorist distins ca Skeat, de exemplu, consider\ c\ vechile rituri agrare din Malaezia sînt de natur\ magic\. ~n ceea ce ne prive[te, magice sînt doar lucrurile considerate cu adev\rat astfel de o întreag\ societate [i nu numai de o parte a sa. Mai [tim îns\ c\ nu întotdeauna societ\]ile [i-au f\urit o concep]ie foarte clar\ despre magie, iar atunci cînd au avut-o, nu au ajuns prea repede la ea. Deci nu sper\m s\ oferim imediat termenii unei defini]ii perfecte, aceasta neputînd s\ apar\ decît ca o concluzie a lucr\rii privitoare la raporturile dintre magie [i religie. Magia cuprinde agen]i, acte [i reprezent\ri : numim magician individul care îndepline[te acte magi-

26


ce, chiar dac\ nu este un profesionist ; numim reprezent\ri magice ideile [i credin]ele corespunz\toare actelor magice ; cît despre actele în func]ie de care definim celelalte elemente ale magiei, pe acestea le numim rituri magice. ~nc\ de pe acum trebuie s\ deosebim asemenea acte de practicile sociale cu care ar putea fi confundate. Riturile magice [i `ntreaga magie ]in, înainte de orice, de tradi]ie. Actele care nu se repet\ nu pot fi magice. Actele în a c\ror eficacitate nu crede întregul grup nu sînt nici ele magice. Forma riturilor este eminamente transmisibil\ [i confirmat\ de opinia public\. Rezult\ de aici c\ actele strict individuale cum ar fi practicile supersti]ioase ale juc\torilor de c\r]i nu pot fi considerate magice. Actele magice pot fi confundate cu unele practici tradi]ionale, cum sînt actele juridice, tehnicile [i riturile religioase. A fost pus pe seama magiei sistemul obliga]iilor juridice din simplul motiv c\, [i de o parte [i de alta, întîlnim formule solemne, cuvinte [i gesturi care oblig\ [i constituie un leg\mînt. Dac\ îns\, actele juridice au deseori un caracter ritualic, dac\ un contract, un jur\mînt, o ordalie sînt întrucîtva sacramentale, aceasta se datoreaz\ faptului c\ ele se combin\ cu anumite rituri f\r\ a fi ele `nse[i calificate ca atare. ~n m\sura în care prezint\ o eficacitate particular\, [i realizeaz\ mai mult decît simple rela]ii contractuale între fiin]e, ele nu mai au un caracter juridic, ci unul magic [i religios. Dimpotriv\, actele ritualice, prin esen]a lor, sînt capabile s\ produc\ altceva decît simple conven]ii ; ele sînt eminamente eficace, creatoare ; ele fac. Riturile magice, în special, sînt concepute ca atare ; de aceea, numele lor provine tocmai din caracterul efectiv : în India, cuvîntul care corespunde no]iunii de rit este karman, act ; vr\jitoria este chiar factum, krty^ prin excelen]\ ; cuvîntul german Zauber are acela[i în]eles etimologic ; [i alte limbi desemneaz\ magia prin cuvinte a c\ror r\d\cin\ cuprinde verbul a face.


27

Dar [i tehnicile sînt creatoare. Ele sînt compuse din gesturi socotite drept eficace. Din acest punct de vedere, cea mai mare parte a omenirii reu[e[te cu greu s\ le deosebeasc\ de rituri. De altfel, probabil c\ nu exist\ nici un ]el atins cu trud\ de arte [i me[te[uguri [i la care s\ nu poat\ ajunge [i magia. Avînd acelea[i scopuri, ele se asociaz\ în mod firesc, încît amestecul lor este un fapt constant ; el îns\ se produce în propor]ii variabile. ~n general, magia se al\tur\ tehnicii [i o înso]e[te în agricultur\, la pescuit sau vîn\toare. Alte arte sînt, ca s\ spunem a[a, cuprinse în totalitate în magie. Este cazul medicinei [i al alchimiei ; în cazul lor, vreme îndelungat\, elementul tehnic a fost foarte redus, fiind dominate de magie într-o a[a m\sur\ încît par c\ s-au n\scut din ea. Nu numai c\ actul medical a r\mas pîn\ în zilele noastre îngr\dit de prescrip]ii religioase [i magice, de rug\ciuni [i incanta]ii, de precau]ii astrologice, dar [i medicamentele, dietele medicale, gesturile chirurgului reprezint\ o ]es\tur\ de simboluri, simpatii, homeopatii [i antipatii, fiind în realitate considerate magice. Eficacitatea riturilor [i cea a artei nu sînt deosebite, ci ele sînt imaginate concomitent. Confuzia este cu atît mai facil\, cu cît caracterul tradi]ional al magiei se reg\se[te în arte [i me[te[uguri. Gesturile artizanului sînt prescrise la fel de strict ca [i cele ale magicianului. Totu[i, peste tot se face deosebire între magie [i arte, deoarece se intuie[te c\ între ele exist\ diferen]e de metod\ greu de surprins. ~n tehnic\, se consider\ c\ efectul se produce în mod mecanic. El este rezultatul direct al coordon\rii gesturilor, uneltelor [i agen]ilor fizici. ~l vedem urmînd imediat cauzei ; produsele [i mijloacele sînt omogene : elanul arunc\rii face s\ plece suli]a, iar prepararea mînc\rii se realizeaz\ cu ajutorul focului. Mai mult, tradi]ia este controlat\ permanent de experien]\, aceasta punînd neîncetat la încercare valoarea credin]elor tehnice. ~ns\[i existen]a artelor depinde

28


de continua percepere a omogenit\]ii cauzelor [i efectelor. Atunci cînd o tehnic\ este în acela[i timp [i magie [i tehnic\, tocmai latura magic\ se sustrage unei atare definiri. ~ntr-o practic\ medical\, magice sînt cuvintele, incanta]iile, practicile rituale [i astrologice. Ele sînt cele ce g\zduiesc for]ele oculte, spiritele, [i prin ele lumea ideilor face ca mi[c\rile, gesturile ritualice s\ fie socotite ca avînd o eficacitate cu totul aparte, deosebit\ de cea mecanic\. Nu efectul sensibil al gesturilor este adev\ratul efect. Cel din urm\ îl dep\[e[te `ntotdeauna pe cel dintîi [i, în mod normal, nu e de acela[i ordin ; de pild\, atunci cînd aducem ploaia agitînd apa din izvor cu un b\]. ~n aceasta const\ specificul riturilor pe care le-am putea denumi acte tradi]ionale cu o eficacitate sui generis. Am reu[it s\ definim ritul, nu îns\ [i ritul magic, pe care trebuie s\-l deosebim acum de cel religios. Am v\zut c\ Frazer ne-a furnizat cîteva criterii. Primul const\ în aceea c\ ritul magic este un rit de tip simpatic. Este îns\ un criteriu insuficient. Nu numai c\ exist\ rituri magice care nu sînt simpatice, dar simpatia îns\[i nu este specific\ magiei, întrucît actele simpatice se întîlnesc [i în religie. Atunci cînd marele preot din templul de la Ierusalim vars\ ap\ pe altar, cu prilejul s\rb\torii Souccoth, [i ridic\ bra]ele, el îndepline[te un rit de tip simpatic menit în mod evident s\ aduc\ ploaia. {i ritul s\vîr[it în timpul sacrificiului de oficiantul hindus, atunci cînd prelunge[te sau scurteaz\ dup\ plac via]a celui sacrificat, conform parcursului urmat pentru liba]ie, este eminamente simpatic. {i de o parte, [i de cealalt\, simbolurile sînt foarte clare ; ritul pare c\ ac]ioneaz\ prin el însu[i ; totu[i, [i într-un caz, [i în cel\lalt, el este eminamente religios : agen]ii care îl îndeplinesc, caracteristicile locurilor [i divinit\]ile prezente, solemnitatea actelor, inten]ia celor ce iau parte la cult nu ne las\ nici o îndoial\ în aceast\ privin]\. Prin urmare, riturile simpatice pot s\ fie la fel de bine atît magice, cît [i religioase.


29

Prin cel de-al doilea criteriu propus, Frazer afirm\ c\, de obicei, ritul magic ac]ioneaz\ prin el însu[i [i constrînge, în vreme ce ritul religios ador\ [i conciliaz\ ; primul are o ac]iune mecanic\ imediat\, cel\lalt ac]ioneaz\ indirect, printr-un soi de persuasiune respectuoas\ ; agentul s\u este un mijlocitor spiritual. ~ns\ aceast\ distinc]ie este departe de a fi suficient\ ; de multe ori, ritul religios constrînge [i el, iar în majoritatea religiilor din vechime, zeul nu era nicidecum capabil s\ se sustrag\ unui rit s\vîr[it f\r\ nici un viciu de form\. Mai mult, vom vedea c\ nu este adev\rat c\ toate riturile magice ar avea o ac]iune direct\, întrucît [i în magie exist\ spirite, ba chiar [i zei. Spiritul, fie el zeu sau diavol, nu ascult\ întotdeauna de ordinele magicianului, încît acesta sfîr[e[te prin a-l implora. Va trebui s\ c\ut\m alte criterii, iar pentru a le afla, vom recurge la clasific\ri succesive. Printre rituri, exist\ unele cu un caracter religios cert : sînt riturile solemne, publice, obligatorii [i regulate ; a[a sînt, de pild\, s\rb\torile [i sacramentele. Totu[i pe unele dintre acestea, Frazer nu le-a recunoscut drept religioase ; pentru el, toate ceremoniile australiene [i o mare parte din ceremoniile de ini]iere sînt magice, întrucît includ rituri de tip simpatic. De fapt îns\, riturile clanurilor arunta, numite intichiuma, rituri tribale de ini]iere, au importan]a, solemnitatea [i sacralitatea pe care le evoc\ religia. Speciile [i str\mo[ii totemici prezen]i în timpul ritului reprezint\ tocmai acele puteri de temut în a c\ror interven]ie chiar [i Frazer vede un semn al actului religios, fiind invocate în cursul ceremoniilor. Dimpotriv\, exist\ alte rituri care au întotdeauna un caracter magic : s`nt maleficiile. A[a sînt ele caracterizate în religie [i drept. Fiind ilicite, sînt interzise [i pedepsite în mod expres. ~n acest caz, interdic]ia eviden]iaz\ formal antagonismul dintre ritul magic [i cel religios. Ea confer\ maleficiului caracterul magic,

30


deoarece [i unele rituri religioase s`nt la fel de d\un\toare ; a[a sînt cazurile de devotio, impreca]iile împotriva du[manilor cet\]ii, împotriva celor ce încalc\ un jur\mînt sau jefuiesc mormintele, în fine, toate riturile referitoare la moarte, con]in`nd interdic]ii rituale. Putem chiar afirma c\ exist\ maleficii considerate astfel doar de cei ce se tem de ele. Interdic]ia constituie o limit\ [i magia, în ansamblul ei, caut\ s\ se apropie de ea. Cele dou\ extreme formeaz\ ca s\ spunem a[a cei doi poli ai magiei [i religiei : polul sacrificiului [i cel al maleficiului. Religiile î[i f\uresc întotdeauna un soi de ideal spre care înal]\ imnuri, jur\minte, sacrificii, ideal protejat prin interdic]ii. Magia îns\ le evit\. Ea tinde c\tre maleficiu [i grupeaz\ în jurul lui rituri magice, alc\tuind imaginea cea mai comun\ pe care oamenii [i-au f\cut-o despre magie. ~ntre cei doi poli, se afl\ o mas\ confuz\ de fapte al c\ror caracter specific nu se observ\ imediat. Este vorba despre acele practici care nu sînt nici interzise, dar nici prescrise în mod special. Exist\ acte religioase individuale [i facultative ; exist\ acte magice licite. Sînt actele ocazionale din cultul individual, pe de o parte, [i practicile magice asociate tehnicii, medicinei de pild\, pe de alt\ parte. }\ranul, cînd exorcizeaz\ [oarecii de cîmp, indianul, atunci cînd î[i prepar\ un leac ca s\-l aib\ în caz de r\zboi, finlandezul dedicînd incanta]ii armei de vîn\toare, cu to]ii au ]eluri pe care le pot m\rturisi [i s\vîr[esc fapte permise. ~nrudirea dintre magie [i cultul domestic este evident\, în Melanezia, de pild\, unde magia apare în [irul actelor avînd drept obiect str\mo[ii. Departe de a nega posibilitatea apari]iei unor confuzii, vom insista chiar asupra lor, urmînd s\ le explic\m ceva mai tîrziu. Pentru moment, aproape c\ vom accepta defini]ia lui Grimm, atunci cînd consider\ magia un fel de religie f\cut\ pentru nevoile inferioare ale vie]ii domestice. Oricît interes ar prezenta îns\ pentru noi


31

continuitatea magiei [i a religiei, pentru moment, înainte de orice altceva, este important s\ clasific\m faptele [i s\ enumer\m cîteva dintre caracteristicile exterioare dup\ care ele pot fi recunoscute. ~nrudirea lor nu i-a împiedicat pe oameni s\ simt\ deosebirea dintre cele dou\ tipuri de rituri [i s\ le practice astfel încît s\ fie evident c\ o simt. Nu ne r\mîne decît s\ c\ut\m semnele dup\ care s\ le deosebim. ~n primul r`nd, de cele mai multe ori, riturile magice [i cele religioase au agen]i diferi]i, nefiind s\vîr[ite de aceia[i indivizi. Dac\, din întîmplare, preotul îndepline[te un act magic, atitudinea sa nu este cea corespunz\toare func]iei ; el va întoarce spatele altarului [i va face cu mîna stîng\ ceea ce ar face în mod firesc cu dreapta [.a.m.d. Exist\ îns\ [i alte semne pe care trebuie s\ le grup\m. Mai întîi, alegerea locului de desf\[urare a ceremoniei magice. ~n mod obi[nuit, ea nu se desf\[oar\ într-un templu sau pe altarul casnic, ci în p\dure, departe de locuin]e, la vreme de noapte sau pe semiîntuneric, ori în cine [tie ce cotlon al casei. ~n timp ce ritul religios se desf\[oar\ `n public, la lumina zilei, cel magic, nu. Chiar atunci cînd este licit, ritul magic se s\v`r[e[te pe ascuns, ca un maleficiu. Obligat s\ ac]ioneze în public, magicianul caut\ s\-i scape : el face gesturi pe furi[, iar cuvintele îi devin de neîn]eles. Vraciul, t\m\duitorul, asista]i de familie î[i morm\ie formulele, `[i ascund gesturile [i se înv\luie în st\ri de extaz simulate sau reale. Magicianul se izoleaz\ deci de societate, cu atît mai mult atunci cînd se retrage în adîncurile p\durii. Este rezervat chiar [i fa]\ de proprii lui colegi, are re]ineri. Ca [i secretul, izolarea este un semn aproape perfect al naturii intime a ritului magic. Un rit este s\vîr[it întotdeauna de un individ sau de indivizi care ac]ioneaz\ în nume propriu. Actul [i actorul r\mîn înv\lui]i în mister.

32


~n realitate, semnele amintite anterior nu fac altceva decît s\ exprime ireligiozitatea ritului magic ; el este, [i se dore[te s\ fie, antireligios. Oricum, el nu face parte dintr-unul din acele sisteme organizate, numite de noi culte. Dimpotriv\, practica religioas\, fortuit\ sau chiar facultativ\, este întotdeauna prescris\, fixat\, oficial\. Ea face parte dintr-un cult. De fapt, tributul adus divinit\]ilor cu prilejul unui jur\mînt sau al sacrificiului expiatoriu pe motiv de boal\ reprezint\ `ntotdeauna un omagiu firesc, obligatoriu, necesar chiar, de[i voluntar. Dimpotriv\, chiar dac\ uneori e în mod fatal periodic (în cazul magiei agricole) sau necesar, avînd un scop precis (în cazul vindec\rii, de pild\), ritul magic este considerat neregulat [i anormal sau, cel pu]in, nevrednic de stim\. Oricît de utile [i licite ar fi, riturile medicale nu au aceea[i solemnitate [i nici acela[i sentiment al datoriei împlinite ca în cazul sacrificiului expiatoriu sau al jur\mîntului f\cut unei divinit\]i t\m\duitoare. Cel ce recurge la vraci, ea proprietarul feti[ului ori al spiritului sau la magician, o face din necesitate [i nu din obliga]ie moral\. Totu[i avem cîteva exemple de cult magic. Este cultul lui Hecate din magia greac\, cel al Dianei [i al diavolului din magia medieval\, o mare parte din cultul unuia dintre cei mai importan]i zei hindu[i, Rudra Siva. Dar asemenea cazuri sînt de o importan]\ secundar\, demonstrînd c\, pur [i simplu, magicienii [i-au f\urit propriul lor cult dup\ modelul celor religioase. Iat\-ne deci în posesia unei defini]ii provizoriu satisf\c\toare a ritului magic. Vom denumi magic orice rit care nu face parte dintr-un cult organizat, un rit privat, secret, misterios, tinzînd la limit\ c\tre un rit interzis. }inînd seama de modul în care am caracterizat celelalte elemente de magie, din defini]ie rezult\ [i o prim\ determinare a no]iunii. Se observ\ c\ nu definim magia prin forma riturilor, ci prin condi]iile în care ele se produc, indicînd astfel locul important ocupat de ele în ansamblul obiceiurilor sociale.

33


CAPITOLUL III

ELEMENTELE MAGIEI I. MAGICIANUL

L-am numit magician pe agentul riturilor magice, fie el un profesionist sau nu. ~ntr-adev\r, constat\m c\ unele rituri magice pot fi s\vîr[ite [i de nespeciali[ti. A[a sînt leacurile b\be[ti, din medicina magic\ [i toate practicile rurale îndeplinite de mai multe ori pe parcursul vie]ii agricole ; la fel, riturile de vîn\toare sau pescuit par a fi, `n general, la îndemîna tuturor. Trebuie s\ observ\m îns\ c\ asemenea rituri sînt cu mult mai pu]in numeroase decît ni se pare. ~n plus, ele se men]in la un nivel rudimentar [i nu r\spund dec`t unor nevoi care, de[i comune, s`nt totu[i foarte limitate. Chiar în grupurile mici, nedezvoltate, ce recurg la asemenea rituri în mod constant, doar c`]iva indivizi le practic\ `n realitate. De fapt, în magia popular\, agentul este reprezentat de [eful familiei sau de st\pîna casei. De altfel, mul]i prefer\ s\ nu ac]ioneze ei în[i[i, ci s\ cear\ ajutorul exper]ilor sau al celor mai aviza]i. Majoritatea ezit\ fie din scrupule, fie din neîncredere fa]\ de ei în[i[i. Unii chiar nu permit s\ li se transmit\ o re]et\ util\. Mai mult, ar fi o gre[eal\ s\ credem c\ un magician de ocazie s-ar sim]i `ntotdeauna într-o stare normal\ în momentul practic\rii ritului. De cele mai multe ori, acesta este [i motivul pentru care el se afl\

34


în situa]ia de a opera cu folos. A respectat o interdic]ie alimentar\ ori sexual\ ; a postit ; a visat ; a s\vîr[it anumite gesturi în prealabil ; f\r\ a mai socoti c\, m\car pentru o clip\, ritul face din el un alt om. ~n plus, cel ce folose[te o formul\ magic\, oricît de banal\, crede c\ are [i un drept de proprietate asupra ei. Atunci cînd un ]\ran afirm\ c\ re]eta este de la bunica, el poate s-o [i foloseasc\ ; în acest caz, întrebuin]area re]etei ]ine loc de profesiune. ~n aceea[i ordine de idei, s\ semnal\m [i situa]ia cînd to]i membrii societ\]ii sînt investi]i de c\tre credin]a public\ cu calit\]i congenitale, acestea putînd deveni ocazional [i calit\]i magice : a[a sînt familiile de magicieni din India modern\ (ojha din provinciile din Nord-Vest, baiga din Mirzapur). Prin ini]iere, membrii societ\]ilor secrete pot fi investi]i [i ei cu puteri magice ; la fel, cei ai unei societ\]i complete, unde ini]ierea de]ine un rol considerabil. Pe scurt, în ceea ce prive[te riturile, vedem c\ magicienii ocazionali nu sînt simpli indivizi laici. La drept vorbind, dac\ exist\ rituri aflate la îndemîna tuturor [i a c\ror practic\ nu cere o iscusin]\ deosebit\, aceasta se întîmpl\, de cele mai multe ori, pentru c\ s-au vulgarizat prin repeti]ie, s-au simplificat prin uzur\ sau fiindc\ sînt vulgare prin natura lor. ~n toate cazurile îns\, s-au p\strat cel pu]in [tiin]a unor re]ete, accesul la tradi]ie, faptul conferind celui ce le urmeaz\ un minim de calificare. Cu aceast\ observa]ie, s\ spunem c\, `n general, practicile magice sînt îndeplinite de c\tre speciali[ti. Ace[tia sînt magicieni, prezen]a lor fiind semnalat\ oriunde observa]iile au fost suficient aprofundate. Nu numai c\ magicienii exist\, dar teoretic, în multe societ\]i, exerci]iul magiei le este rezervat în exclusivitate. Faptul este ar\tat, formal, de textele vedice, unde vedem c\ ritul nu poate fi executat decît de brahman ; dar nici cel ce ia parte la rit nu este un actor autonom ; el asist\ la ceremonie [i


35

urmeaz\ cu pasivitate instruc]iunile primite. Repet\ formulele ce i se spun, în momentele solemne îl atinge pe oficiant, dar nimic mai mult ; pe scurt, el are acela[i rol ca al sacrificatorului fa]\ de preot. Se pare c\, în India antic\, proprietatea exclusiv\ a magicianului asupra magiei nu reprezenta o simpl\ teorie. Avem toate motivele s\ credem c\, de fapt, era un privilegiu al brahmanului, recunoscut de casta nobililor [i a regilor (ksatriya) ; o demonstreaz\ unele scene din teatrul clasic. ~n restul societ\]ii, ce-i drept, înflorea magia popular\, mai pu]in exclusivist\, dar avînd [i ea practicienii ei. O concep]ie asem\n\toare a dominat [i `n Europa cre[tin\. Cel ce practica magia era considerat un magician [i pedepsit ca atare. Crima magiei era una obi[nuit\. Pentru Biseric\ [i lege nu se putea s\ existe magie f\r\ magicieni. 1. Calit\]ile magicianului. Nu oricine dore[te poate s\ devin\ magician : de]inerea anumitor calit\]i `l deosebe[te pe magician de ceilal]i indivizi. Unele sînt dobîndite, altele sînt mo[tenite ; unele îi sînt împrumutate, pe altele le posed\ efectiv. Se sus]ine c\ magicianul ar putea fi recunoscut dup\ unele însu[iri fizice care `l reprezint\ [i `l descoper\ dac\ se ascunde. Unii afirm\ c\ el vede lucrurile r\sturnate [i c\ ochii s\i au pupila cît irisul. Se crede c\ nu are umbr\. ~n Evul Mediu, pe trupul lui era c\utat acel signum diaboli. Nu exista nici o îndoial\ c\, fiind isterici, mul]i vr\jitori prezentau stigmate [i zone anestezice. ~n ceea ce prive[te credin]ele despre privirea nefireasc\ a magicianului, ele se întemeiaz\, în parte, pe fapte reale. Oriunde, indivizii cu o privire p\trunz\toare, stranie, echivoc\ [i str\lucitoare, privire de deochi cum i se spune, produc team\ [i sînt r\u v\zu]i. Aceasta deja ì recomand\ ca magicieni. Asemenea persoane sînt ve[nic furioase [i agitate, au o inteligen]\ anormal\ fa]\ de mediile mediocre `n care se crede `n magie. Gesturile

36


bru[te, rostirea sacadat\, darurile oratorice sau poetice produc, [i ele, magicieni. De obicei, `n multe societ\]i, toate aceste semne denot\ o anumit\ nervozitate pe care magicienii o cultiv\ [i o exacerbeaz\ pe durata ceremoniilor. Frecvent, se `nt`mpl\ ca ei s\ fie cuprin[i de adev\rate transe, de crize de isterie sau de st\ri cataleptice. Cad în extaz uneori, real `n general provocat cu bun\ [tiin]\. ~ntr-o asemenea ocazie, ei cred adesea [i par `ntotdeauna c\ p\r\sesc aceast\ lume. Publicul îi urm\re[te cu aten]ie [i nelini[te, din momentul în care încep s\-[i execute trucurile preliminare [i pîn\ se trezesc din nou a[a cum procedeaz\ ast\zi cu prilejul [edin]elor de hipnotism. Spectacolul `l impresioneaz\ profund, ceea ce `l face s\ cread\ c\ st\rile anormale sînt manifest\rile unei puteri necunoscute ce confer\ eficacitate magiei. Astfel de manifest\ri nervoase semne ale unor daruri spirituale îl calific\ pe individ drept magician. Totodat\, sînt destina]i s\ devin\ magicieni, indivizii spre care se `ndreapt\ aten]ia, teama sau rea-voin]a publicului, datorit\ unor particularit\]i fizice sau abilit\]i extraordinare (sînt ventriloci, jongleri sau scamatori) ; este suficient\ orice infirmitate ca în cazul coco[a]ilor, al orbilor, chiorilor etc. Sentimentele trezite în asemenea oameni de modul cum sînt trata]i de obicei, gîndul c\ sînt persecuta]i sau speran]a unei demnit\]i îi predispun s\-[i atribuie puteri speciale. ~n realitate, trebuie s\ remarc\m c\ to]i ace[ti indivizi, infirmi [i extatici, furio[i sau comedian]i, formeaz\ un fel de clase sociale. Iar ceea ce le confer\ virtu]i magice nu este o anume însu[ire fizic\ individual\, ci atitudinea societ\]ii fa]\ de genul c\ruia ì apar]in. La fel stau lucrurile [i cu femeile. Ele nu sînt recunoscute a fi mai apte pentru magie decît b\rba]ii datorit\ însu[irilor fizice ci, mai curînd, datorit\ sentimentelor sociale determinate de calit\]ile lor. Perioadele critice din via]a lor stîrnesc uimire [i team\,


37

conferindu-le o pozi]ie aparte. Or, virtu]ile lor magice ating maximul de intensitate tocmai atunci cînd ele devin nubile, în timpul ciclurilor, în perioada sarcinii, la na[tere sau dup\ menopauz\. Mai ales atunci sînt ele considerate c\ ofer\ pentru magie fie mijloace de ac]iune, fie agente propriu-zise. B\trînele sînt vr\jitoare, fecioarele devin pre]ioase ajutoare ; sîngele de la menstr\ [i alte asemenea produse constituie materiale de uz general în magie. De altfel, [tim c\ femeile prezint\ anumite predispozi]ii pentru isterie, crizele de care sînt cuprinse f\cîndu-le s\ par\ a fi în posesia unor puteri supraomene[ti, ceea ce le confer\ [i o autoritate deosebit\. Chiar [i în afara perioadelor critice, ocupînd o parte însemnat\ a vie]ii lor, femeile fac obiectul supersti]iilor sau al unor prescrip]ii juridice [i religioase, fapt ce ne demonstreaz\ c\ ele formeaz\ o categorie aparte în cadrul societ\]ii. Sînt considerate cu mult mai deosebite fa]\ de b\rba]i decît sînt în realitate ; ele ar reprezenta o bun\ gazd\ pentru ac]iunile magice [i, astfel, ar fi înrudite cu puterile magice. Pe de alt\ parte, femeile fiind excluse de la majoritatea ceremoniilor de cult sau avînd un rol cu totul pasiv atunci cînd sînt admise, singurele practici l\sate pe seama lor sînt cele ce apar]in magiei. Caracterul magic al femeii ]ine într-atît de calificarea social\, încît apare mai ales ca o problem\ de opinie public\. Num\rul femeilor magician este mai redus decît am fi tenta]i s\ credem. Adesea, se constat\ un fenomen ciudat : b\rbatul este magicianul, dar femeia este cea acuzat\ de magie. ~n Atharva Veda, se fac exorcisme împotriva vr\jitoarelor `n timp ce toate impreca]iile sînt rostite de vr\jitori. ~n majoritatea societ\]ilor a[a-zis primitive, b\trînele [i alte femei au fost acuzate [i pedepsite pentru farmece pe care nu ele le-au s\vîr[it. ~n Evul Mediu [i, mai ales, începînd cu secolul al XIV-lea, majoritatea vr\jitoarelor erau femei ; s\ not\m îns\ c\ ne afl\m într-o perioad\ de persecu]ii [i c\ nu le cunoa[tem

38


dec`t prin procesele lor ; o asemenea supraabunden]\ de vr\jitoare m\rturise[te existen]a unor prejudec\]i sociale exploatate [i între]inute de Inchizi]ie. {i copiii au fost adesea utiliza]i în magie, ca auxiliare speciale, mai ales pentru riturile divinatorii. Uneori, ei ac]ioneaz\ pe cont propriu, cum este cazul la dierii australieni sau în India modern\, cînd se mînjesc cu praful cules de pe urmele unui elefant, cîntînd formulele corespunz\toare. {tim c\ statutul lor social este unul aparte, incert [i tulbur\tor, din pricina vîrstei [i a faptului c\ nu au trecut definitiv de ceremonia ini]ierii. {i în cazul lor, virtu]ile magice le sînt conferite tot de calit\]ile clasei c\reia ì apar]in. C`nd vedem c\ magia este pus\ pe seama exercit\rii unor anumite meserii, cum ar fi cea de medic, frizer, fierar, cioban, actor sau gropar, nu mai `ncape nici o `ndoial\ c\ puterile magice sînt atribuite nu indivizilor, ci unor corpora]ii. To]i medicii, to]i ciobanii, to]i groparii sînt, m\car virtual, magicieni. Medicii, întrucît meseria lor se contope[te cu magia, fiind, în orice caz, prea tehnic\ pentru a nu p\rea ocult\ [i miraculoas\ ; frizerii, deoarece vin în contact cu de[euri ale corpului, distruse sau ascunse, de obicei, din teama de vr\ji ; fierarii, deoarece mînuiesc o materie constituind obiectul unor supersti]ii universale, iar meseria lor, dificil\ [i înv\luit\ în secrete, are un oarecare prestigiu ; ciobanii, deoarece se afl\ într-o rela]ie permanent\ cu animalele, plantele [i astrele ; groparii, fiindc\ sînt într-un contact permanent cu moartea. Pe to]i, via]a profesional\ îi separ\ de muritorii de r`nd, ceea ce le [i confer\ autoritatea magic\. Meseria care îl îndep\rteaz\ cel mai mult pe om fa]\ de ceilal]i, fiind executat\ de un singur individ pentru întreaga societate, indiferent de m\rimea ei, este cea de c\l\u. C\l\ul are mijloacele de a-i descoperi pe ho]i [i a-i prinde pe vampiri etc.; [i el e magician. Situa]ia excep]ional\ a indivizilor ce au o autoritate deosebit\ în societate ì poate transforma ocazional


39

`n magicieni. ~n Australia, la arunta, [eful grupului totemic este în acela[i timp maestru de ceremonii [i vr\jitor. ~n Noua Guinee, magicienii se bucur\ de cea mai mare influen]\ ; avem toate motivele s\ credem c\ în întreaga Melanezie, [eful, ca individ cu mana, adic\ cu putere spiritual\, aflat în leg\tur\ cu spiritele, de]ine atît puteri magice, cît [i religioase. Desigur, la fel se explic\ aptitudinile magice dovedite de prin]i `n poezia epic\ hindus\ sau celt\. Faptul este destul de important ca s\-l determine pe Frazer s\ introduc\ studiul magiei în rela]ie cu regii-preo]i [i zei ; este drept c\, pentru noi, regii sînt mai curînd preo]i [i zei decît magicieni. Pe de alt\ parte, magicienii de]in adesea [i o autoritate politic\ de prim ordin ; s`nt personaje influente, de prim rang. Astfel c\ situa]ia lor social\ îi h\r\ze[te magiei [i, reciproc, exercitarea magiei predispune la o situa]ie social\ deosebit\. ~n societ\]ile unde func]iile sacerdotale sînt foarte specializate, preo]ii sînt suspecta]i în mod frecvent de magie. ~n Evul Mediu, se considera c\ preo]ii erau ]inta atacurilor venite din partea demonilor fiind, prin urmare, tenta]i s\ s\vîr[easc\ acte demonice, adic\ magice. ~n acest caz, ei sînt magicieni datorit\ calit\]ii lor de preo]i. Ceea ce-i singularizeaz\ [i îi expune suspiciunii este starea lor de celibat, izolarea, consacrarea [i rela]ia lor cu lumea supranatural\. Suspiciunea ce planeaz\ deasupra lor pare s\ fi fost deseori confirmat\. Ori ei practic\ magia pe cont propriu, ori interven]ia preo]ilor este judecat\ drept necesar\ îndeplinirii ceremoniilor magice [i sînt nevoi]i s\ participe la ele, cîteodat\ f\r\ consim]\mîntul lor. Preo]ii r\i, mai ales cei care-[i încalc\ jur\mîntul de castitate, sînt în mod firesc expu[i la o asemenea acuza]ie de magie. Cînd o religie este uzurpat\, pentru membrii noii Biserici, preo]ii discredita]i devin magicieni. Astfel s-au petrecut lucrurile în Malaezia, unde chamii musulmani îi consider\ magicieni pe fo[tii preo]i,

40


pawang sau paja. Erezia d\ [i ea na[tere magiei, catarii, valdezii etc. fiind trata]i ca vr\jitori. ~ns\ cum, pentru catolicism, ideea de magie con]ine ideea de fals\ religie, ne apropiem aici de un nou fenomen, pe care îl vom studia mai tîrziu. Faptul ne intereseaz\ totu[i înc\ de pe acum deoarece vedem c\ magia este atribuit\ unor grupuri în ansamblul lor. Dac\ p`n\ acum am v\zut c\ magicienii erau recruta]i din categorii sociale neavînd, prin ele însele, decît o vag\ voca]ie magic\, iat\ c\ acum to]i membrii unei secte devin magicieni. Atît pentru alexandrini, cît [i pentru Biserica medieval\, evreii erau cu to]ii magicieni. Tot astfel, str\inii ca grup sînt ipso facto vr\jitori. Pentru triburile australiene, orice moarte natural\ produs\ în cadrul tribului constituie opera incanta]iilor f\cute de un trib vecin. Pe aceasta se [i bazeaz\ sistemul vendetei. ~n Noua Guinee, a[a cum afirm\ Chalmers, dou\ sate vecine Toaripi [i Koitapu, situate lîng\ Port-Moresby î[i petrec timpul f\cîndu-[i reciproc vr\ji. Faptul este aproape universal întîlnit în societ\]ile a[a-zis primitive. Una dintre denumirile vr\jitorilor din India vedic\ este sinonim\ cu aceea de str\in. Str\inul reprezint\ un individ ce locuie[te un alt teritoriu, un vecin vr\jma[. Din acest punct de vedere, putem afirma c\ puterile magice au fost definite dup\ criteriul topografic. Un exemplu de reparti]ie geografic\ precis\ a puterilor magice îl g\sim într-un exorcism asirian : Vr\jitoareo, e[ti vr\jit\, eu sînt dezlegat [de vraj\] ; vr\jitoare elamit\, sînt dezlegat ; vr\jitoare qutan\, sînt dezlegat ; vr\jitoare sutean\, sînt dezlegat ; vr\jitoare lullubian\, sînt dezlegat ; vr\jitoare chanigalbian\, sînt dezlegat. (Tallqvist, Die Assyrische Beschwörungsserie Maqlû, IV, 99-103). De obicei, cînd dou\ civiliza]ii vin în contact, magia este atribuit\ celei mai mici. Exemple clasice sînt popula]ia dasyu din India, finlandezii [i laponii, acuza]i de vr\jitorie de hindu[i, respectiv de scandinavi. Toate triburile din p\durile tropicale din


41

Melanezia [i Africa sînt privite ca adepte ale vr\jitoriei de c\tre triburile mai civilizate care tr\iesc la cîmpie sau pe ]\rmurile m\rii. La fel, toate triburile nomade care tr\iesc în sînul unei popula]ii sedentare, cum ar fi, în zilele noastre, ]iganii sau unele caste r\t\citoare din India (vînz\tori, t\b\cari, fierari). ~n aceste grup\ri str\ine, anumite triburi, clanuri sau familii se ocup\ în mod special de magie. De altfel, se întîmpl\ ca aceast\ calificare magic\ s\ nu fie cu totul lipsit\ de temei, c\ci exist\ grupuri care pretind c\ posed\ cu adev\rat anumite puteri supraomene[ti asupra unor fenomene. Ele sînt de natur\ religioas\, pentru membrii grupului, [i magic\, pentru ceilal]i. Pentru greci, arabi [i iezui]i, brahmanii p\reau magicieni [i, prin urmare, î[i atribuiau o putere cvasi-divin\. Exist\ societ\]i care pretind c\ au darul s\ aduc\ ploaia sau s\ opreasc\ vîntul, recunoscute pentru respectivele însu[iri de c\tre triburile din jur. De exemplu, tribul de la Mont-Gambier, din Australia include un clan st\pîn peste vînturi, acuzat de tribul vecin, booandik, c\ aduce ploaia [i vîntul dup\ propria lor voin]\ ; la rîndul lor, laponii vindeau matelo]ilor europeni saci umplu]i cu vînt. Putem avansa teza general\ conform c\reia, f\cînd abstrac]ie de calitatea lor magic\, indivizii c\rora le revine exercitarea magiei ocup\ o pozi]ie distinct\ în cadrul societ\]ii. Nu putem generaliza afirmînd c\ orice condi]ie social\ anormal\ duce la practicarea magiei ; credem totu[i c\ o asemenea induc]ie are [anse s\ fie adev\rat\. De aici s\ nu tragem îns\ concluzia c\ to]i magicienii ar fi fost str\ini, medici, conduc\tori, fierari sau femei ; c\ci exist\ [i magicieni care nu sînt recruta]i din clasele amintite. Am v\zut, de altfel, c\ însu[irile magice sînt cele care-l calific\ pe individ pentru anumite func]ii sau profesii. Concluzia noastr\ este c\, întrucît unii indivizi sînt pu[i `n slujba magiei în virtutea sentimentelor sociale asociate condi]iei lor, magicienii, de[i nu formeaz\ o

42


clas\ aparte, reprezint\ [i ei obiectul unor sentimente sociale foarte puternice. ~n toate clasele men]ionate anterior, sentimentele sociale legate de cei ce nu sînt nimic altceva decît magicieni sînt identice cu acelea care fac s\ se cread\ c\ exist\ puteri magice. Or, dac\ asemenea sentimente sînt provocate înainte de orice, de caracterul lor anormal, putem s\ concluzion\m c\ [i magicianul, ca magician, are o situa]ie social\ definit\ ca anormal\. Nu vom mai insista asupra caracterului negativ al magicianului, ci vom c\uta acum s\ afl\m însu[irile sale pozitive [i aptitudinile lui specifice. * Am semnalat deja cîteva dintre calit\]ile pozitive necesare rolului de magician : nervozitate, îndemînare etc. Mai întotdeauna, lui i se atribuie o dexteritate [i o [tiin]\ neobi[nuite. O teorie simplist\ a magiei ar putea specula asupra inteligen]ei [i r\ut\]ii lor, pentru a explica `ntregul ei aparat prin scorniri [i [mecherii. ~ns\ asemenea calit\]i reale, pe care continu\m s\ le atribuim prin ipotez\ magicianului, fac parte din imaginea lui tradi]ional\, cuprinzînd multe alte tr\s\turi ce i-au folosit, de altminteri, pentru a-i înt\ri autoritatea. Tr\s\turile mitice [i miraculoase fac obiectul miturilor sau, mai curînd, al unor tradi]ii orale care au luat forma fie a unor legende, fie a unor povestiri sau romane. Respectivele tradi]ii ocup\ un loc important în mediile populare din lumea `ntreag\ [i constituie una dintre sec]iunile principale ale folclorului. Iat\ ce ne spune faimoasa culegere de povestiri hinduse a lui Somadeva : Bun\tatea zeilor este ve[nic\, r\utatea oamenilor este [i ea ve[nic\ ; faptele celor afla]i între zei [i oameni, prin diversitatea pozi]iilor lor, sînt pl\cute. Iat\ de ce vom povesti via]a unui vidy^dh^ra adic\ a unui demon magician (Kath^-S^ra-S^rit-Sagara, I, 1, 47). Povestirile [i legendele nu presupun doar un joc al imagina]iei, nu sînt doar o hran\ tradi]ional\ pentru fantezia colectiv\ ;


43

repetarea lor constant\ pe durata îndelungatelor perioade de veghe între]ine o stare de a[teptare [i team\, care, la cel mai mic [oc, poate s\ produc\ iluzii [i s\ determine s\v`r[irea unor acte. De altfel, nu poate exista nici o limit\ între fabula]ie [i credin]\, între povestire, pe de o parte, [i istoria adev\rat\ [i mitul crezut în mod obligatoriu, pe de alt\ parte. Ascultînd cum se vorbe[te întruna despre magician, sfîr[im prin a-l vedea cum ac]ioneaz\ [i chiar prin a-l consulta. Puterile nelimitate ce i se atribuie fac s\ se cread\ c\ el poate îndeplini cu mult\ u[urin]\ micile servicii ce i se cer. Cum s\ nu credem oare c\ un brahman, considerat superior zeilor [i capabil s\ creeze lumea, va putea m\car ocazional s\ vindece o vac\ ? Dac\, de la o povestire la alta [i de la un povestitor la altul, imaginea magicianului se `ngroa[\ peste m\sur\, aceasta se `nt`mpl\ tocmai pentru c\ magicianul este unul dintre eroii prefera]i ai imagina]iei populare, fie datorit\ preocup\rilor lui, fie din cauza interesului romanesc pe care `l prezint\, `n acela[i timp, magia. ~n timp ce puterile preotului sînt imediat definite de religie, imaginea magicianului se creeaz\ în exteriorul magiei. Ea se formeaz\ printr-un [ir nesfîr[it de se zice, iar magicianului nu-i r\m`ne altceva de f\cut decît s\ semene cu portretul astfel creat. ~ncît s\ nu ne mire c\ mai toate tr\s\turile literare ale eroilor din romanele magice se reg\sesc printre caracterele tipice ale unui magician real. Respectivele calit\]i mitice sînt puteri sau confer\ puteri. Din acest punct de vedere, ceea ce influen]eaz\ imagina]ia este u[urin]a cu care magicianul `[i duce la îndeplinire toate dorin]ele. El are facultatea de a evoca `n realitate mai multe lucruri decît [i-ar putea imagina al]ii. Cuvintele, gesturile, o clipire a ochiului, chiar [i gîndurile sale constituie puteri. Din întreaga lui fiin]\ eman\ efluvii [i influen]e în fa]a c\rora natura, oamenii, spiritele [i zeii se supun.

44


~n afar\ de puterea general\ asupra lucrurilor, magicianul posed\ puteri asupra lui însu[i, asigurîndu-i capitalul de for]\. Prin voin]\, poate realiza mi[c\ri imposibile pentru al]ii. Se crede c\ el se sustrage gravita]iei, c\ poate s\ se ridice în aer [i s\ c\l\toreasc\ într-o clip\ acolo unde dore[te. Are darul ubicuit\]ii. Se sustrage chiar [i legii contradic]iei. Se spune c\, în 1221, un predicator [i vr\jitor din Halberstadt, Johannes Teutonicus, a cîntat mesa de trei ori într-o noapte la Halberstadt, Mainz [i Köln ; asemenea pove[ti sînt numeroase. Or, `n privin]a acestor c\l\torii, `n spiritele celor ce cred `n magie domne[te o incertitudine fundamental\. C\l\tore[te individul în persoan\ ? Cine s-a deplasat, dublura sau sufletul persoanei ? Numai teologii sau filozofii au încercat s\ rezolve antinomia în cauz\. Cei mai mul]i nu au luat-o în seam\. Magicienii au tr\it speculînd incertitudinea [i între]inînd-o în folosul misterului care le înv\luia intrigile. ~n ceea ce ne prive[te, nu vom rezolva asemenea contradic]ii, întrucît ele ]in de confuzia dominant\ `n gîndirea primitiv\ cu privire la no]iunea de suflet [i cea de corp, o confuzie mai mare decît am fi înclina]i s\ o credem. Dintre cele dou\ no]iuni îns\, numai cea de suflet ar putea fi analizat\ în detaliu, datorit\ a ceea ce a avut [i mai are mistic [i miraculos în ea. Sufletul magicianului este [i mai uimitor, are calit\]i mai fantastice, mai oculte, adîncimi mai obscure decît sufletele oamenilor de r`nd. ~n esen]\, el este mobil [i deta[abil de corp, în a[a m\sur\ încît, dac\ am renun]a la orice form\ de credin]\ animist\, de exemplu c\ sufletul oamenilor obi[nui]i s-ar plimba, în timpul visului, sub forma unei mu[te sau a unui fluture, tot ne-am mai p\stra convingerea c\ sufletul magicianului are aceast\ însu[ire. Este chiar un semn dup\ care el poate fi recunoscut, dac\ de pild\ în timp ce doarme, o musc\ îi zboar\ în jurul buzelor. ~n orice caz, spre deosebire de alte suflete, care se


45

deplaseaz\ în chip involuntar, cel al magicianului exhal\ la ordinul s\u. La indigenii kurnai din Australia, pe durata [edin]ei de ocultism, un barn î[i trimite sufletul s\-i spioneze pe du[manii ce se apropie. Din India, vom cita exemplul yoginilor, de[i este vorba despre o mistic\ avînd mai mult un caracter filozofic decît unul religios, [i mai mult religios decît magic. Prin concentrare (a se concentra=yuj), ei se unesc (yuj) cu principiul primordial transcendent al universului, uniune din care ob]in (sidh) puterea magic\ (siddhi). Sûtrele lui P^tañjali s`nt explicite în aceast\ privin]\ [i atribuie facultatea respectiv\ chiar [i altor magicieni decît yoginii. Comentariile la Sûtra IV, I, arat\ c\ principala putere (siddhi) este levita]ia. ~n general, orice individ avînd puterea de a-[i exhala sufletul este magician ; nu cunoa[tem nici o excep]ie de la regul\. Se consider\ chiar c\ în aceasta const\ principiul tuturor faptelor desemnate, de obicei, cu un nume destul de r\u ales, [i anume [amanismul. Sufletul reprezint\ dublul, adic\ nu o parte oarecare a persoanei, ci persoana îns\[i. El se deplaseaz\ la locul faptelor dup\ dorin]\ [i ac]ioneaz\ fizic. ~n unele cazuri, trebuie s\ se dedubleze magicianul însu[i. ~n timpul [edin]ei de spiritism, magicianul dayak trebuie s\ mearg\ `n c\utarea vracilor ; de[i asisten]ii îi v\d trupul prezent, spiritual [i corporal el absenteaz\, dublura sa nefiind un spirit pur. Cei doi termeni ai dedubl\rii sînt identici, astfel încît ei pot fi înlocui]i unul cu cel\lalt în mod riguros. ~ntr-adev\r, putem s\ ne închipuim c\ magicianul se dedubleaz\ pentru a pune dublura în locul s\u, el urmînd s\ se transporte în alt\ parte. Astfel era explicat în Evul Mediu zborul prin aer al vr\jitorilor. Se spunea c\ magicianul pleca la sabat, l\sînd în pat, în locul s\u, un demon, un vicarium daemonem. Sosia-demon era doar o dublur\. Exemplul de mai sus demonstreaz\ c\ aceea[i idee a dedubl\rii poate avea aplica]ii complet opuse, iar puterea fundamental\ a

46


magicianului a putut fi conceput\ în mii de moduri diferite [i comport\ o infinitate de nuan]e. Dublul magicianului ar putea fi un fel de materializare fugitiv\ a respira]iei sau a vrajei lui, asemenea unui vîrtej de praf sau de vînt, din care, ocazional, se ive[te figura trupeasc\ a sufletului ori chiar a lui însu[i. ~n alte p\r]i, este o fiin]\ complet diferit\ de magician, aproape independent\ de voin]a sa, [i care, din cînd în cînd, apare spre a-i face unele servicii. Din acest motiv, dublura este adesea escortat\ de ajutoare, animale sau spirite ce reprezint\ [i ele dubluri ori suflete exterioare. La jum\tatea drumului dintre aceste dou\ extreme se afl\ magicianul metamorfozat. ~n realitate, avem o dedublare cu aspect de animal ; c\ci, dac\ în metamorfoz\ exist\ dou\ fiin]e, în ceea ce prive[te forma, `n esen]\, ele alc\tuiesc doar una. Exist\ transform\ri, cele mai frecvente poate, în care una din forme pare s-o anuleze pe cealalt\. Dintr-o asemenea metamorfoz\ se consider\ c\ a ap\rut tema c\l\toriei aeriene în Europa. Cele dou\ teme sînt într-atît de intim legate între ele, încît s-au reunit într-o unic\ [i aceea[i no]iune. ~n Evul Mediu, termenul striga, provenit din antichitatea greco-roman\, desemna o vr\jitoare sau o pas\re (antica pas\re strix). ~n afara locuin]ei sale, vr\jitoarea poate fi întîlnit\ sub înf\]i[are de pisic\ neagr\, lupoaic\, iepure ; vr\jitorul poate fi un ]ap etc. Dac\ vr\jitorul sau vr\jitoarea se deplaseaz\ în vederea unei ac]iuni d\un\toare, iau înf\]i[area unui animal, [i se afirm\ c\ în aceast\ stare pot fi surprin[i. Chiar [i atunci, cele dou\ imagini [i-au p\strat o independen]\ relativ\. Pe de o parte, cu prilejul zborurilor sale nocturne, vr\jitorul î[i men]ine forma uman\, c\l\rind pur [i simplu pe vechea metamorfoz\. Pe de alt\ parte, se întîmpl\ ca o asemenea continuitate s\ se rup\, vr\jitorul [i dublura sa animal\ luînd parte simultan la acte diferite. ~n acest caz, animalul nu mai reprezint\ o


47

dedublare de moment, ci un auxiliar familiar de care se deosebe[te vr\jitoarea. A[a a fost pisica Rutterkin a vr\jitoarelor Margaret [i Filippa Flower, arse pe rug la 11 martie 1619, la Lincoln, deoarece f\cuser\ vr\ji unei rude a contelui Rutland. De altfel, în toate faptele ce par s\ ]in\ de metamorfoza absolut\, ubicuitatea magicianului este întotdeauna subîn]eleas\ ; dac\ întîlnim o vr\jitoare sub înf\]i[are animal\, nu [tim niciodat\ dac\ avem de-a face cu vr\jitoarea îns\[i sau cu un simplu delegat al ei. Nu putem sc\pa de confuzia primitiv\ despre care am amintit mai sus. ~n Europa, prin metamorfozele lor, vr\jitoarele nu iau forma oric\rui animal. Ele se transform\ cu regularitate fie în iap\, fie în broasc\, fie în pisic\ etc. Faptele ne determin\ s\ credem c\ metamorfoza este echivalentul unei asocieri constante cu o specie de animal. Asemenea asocieri pot fi întîlnite mai peste tot. Vracii algonquini, cei irochezi ori cherokee sau cei ai pieilor-ro[ii în general au manitu-animal, cum spun triburile ojibway ; tot a[a, în unele insule din Melanezia, magicienii au ca slujitori [erpi sau rechini. Ca regul\ general\, în asemenea cazuri, puterea magicianului ]ine de raporturile sale cu animalele. De la animalul asociat î[i trage el puterea, [i acesta este cel ce îi dezv\luie formulele [i riturile. Chiar limitele puterii sale sînt definite uneori de astfel de alian]e ; la pieile-ro[ii, ajutorul magicianului îi confer\ puterea asupra întregii sale rase [i asupra tuturor lucrurilor asociate rasei. ~n acest sens Iamblichos aminte[te de mavgoi leovntwn [i mavgoi o*;ewn care aveau putere asupra [erpilor, respectiv asupra leilor [i vindecau r\nile pricinuite de aceste animale. ~n principiu, cu unele rare excep]ii, magicianul nu între]ine rela]ii cu un animal anume, ci cu întreaga specie animal\. De aceea ele seam\n\ cu rela]iile totemice. Trebuie s\ credem c\ ele s`nt cu adev\rat astfel ? Ceea ce presupunem pentru Europa, se dovede[te a fi adev\rat pentru Australia sau America

48


de Nord. Animalul asociat reprezint\ într-adev\r un totem individual. Howitt ne poveste[te cum a fost transportat un vr\jitor murring în ]ara cangurilor ; drept urmare, cangurul i-a devenit totem [i nu mai avea voie s\-i consume carnea. Credem c\ magicienii au fost cei dintîi, r\mînînd [i ultimii care au avut astfel de revela]ii [i, în consecin]\, au fost înzestra]i cu totemuri individuale. Probabil c\, odat\ cu dec\derea totemismului, familiile de magicieni au fost cele ce au mo[tenit totemurile de clan [i le-au perpetuat. Un asemenea caz este cel al unei familii din Octopus (Melanezia) ce avea puterea s\ determine succesul la vîn\toarea de caracati]e. Dac\ am putea demonstra c\ orice tip de rela]ie magic\ cu animalele este în mod cert de origine totemic\, ar trebui s\ spunem c\, în cazul unor astfel de rela]ii, magicianul este caracterizat de însu[irile totemice. Din `ntreaga serie de fapte studiate, rezult\ c\ nu exist\ o simpl\ fabula]ie, ci adev\rate conven]ii sociale care contribuie la determinarea condi]iei de magician. ~mpotriva interpret\rii noastre asupra acestor fapte, nu se poate aduce argumentul c\ ele lipsesc din unele sisteme de magie, în special din cel al brahmanismului antic indian. C\ci, pe de o parte, cunoa[tem aceast\ magie doar prin intermediul unor texte literare, de[i ritualice, opere ale doctorilor în magie, situate foarte departe de trunchiul primitiv al magiei ; pe de alt\ parte, nici chiar în India nu a lipsit tema metamorfozei : povestirile [i textele J^taka abund\ în relat\ri cu demoni, sfin]i [i magicieni metamorfoza]i. Folclorul [i tradi]ia magic\ hindus\ d\inuie [i ast\zi prin ele. Mai sus, ne-am referit la spiritele auxiliare ale magicianului ; este îns\ dificil s\ le deosebim de animalele cu care magicienii între]in raporturi totemice sau de un alt tip. Acestea sînt sau pot fi considerate spirite. Cît despre spirite, ele au în general forma unor animale, reale sau fantastice. ~n plus, tema animalelor auxiliare [i aceea a spiritelor auxi-


49

liare au un punct comun : [i într-un caz, [i-n cel\lalt, puterea magicianului î[i are originea în exteriorul lui. Calitatea sa de magician rezult\ din asocierea cu acei colaboratori ce p\streaz\ fa]\ de el o oarecare independen]\. Ca [i în cazul dedubl\rii, respectiva asociere are grada]ii [i forme diferite. Poate s\ fie slab\ [i s\ se reduc\ la simpla putere de comunicare accidental\ cu spiritele. Magicianul [tie unde î[i au spiritele s\la[, le cunoa[te limba [i riturile prin care s\ le abordeze. ~n general, a[a sînt rela]iile cu spiritele mor]ilor, cu zînele [i cu altele de acela[i gen (Hantu la popula]iile din Malaezia, Iruntarinia la arunta, Devat^ la hindu[i etc.). ~n multe insule din Melanezia, magicianul î[i trage puterea de la sufletele rudelor. ~nrudirea constituie una dintre formele atribuite de obicei rela]iei dintre magician [i spirite. Se presupune c\ magicianul are un spirit ce trece drept mam\, tat\ sau vreun str\mo[ de-al s\u. Pe aceast\ origine se bazeaz\ ast\zi calit\]ile magice ale unor familii din India. ~n }ara Galilor, se crede c\ familiile care monopolizeaz\ artele `nrudite cu magia, descind din unirea unui b\rbat cu o zîn\. Este un fapt obi[nuit ca o astfel de rela]ie s\ fie reprezentat\ sub form\ de contract, de pact tacit sau formulat în mod special, cu caracter general sau particular, caduc sau permanent. Cele dou\ p\r]i sînt legate printr-un fel de act juridic. ~n Evul Mediu, pactul este conceput sub forma unui act pecetluit cu sîngele cu care a fost scris sau semnat. Deci, în acela[i timp, este un contract prin sînge. ~n povestiri, contractul ne apare sub o form\ mai pu]in solemn\, de pariu, joc, întrecere, încerc\ri ce trebuiesc trecute. De obicei, diavolul sau demonul pierde partida. Adesea, ne place s\ ne imagin\m rela]iile cu pricina sub form\ sexual\ : vr\jitoarele au raporturi cu demonii masculi, iar femeile între]inînd astfel de raporturi sînt asimilate vr\jitoarelor. Aspectul este întîlnit deopotriv\ în Europa, Noua Caledonie [i, f\r\

50


îndoial\, [i în alte p\r]i. Sabatul european include rela]ii sexuale între magicienii [i diavolii care iau parte la el. Unirea poate lua chiar forma unui contract permanent de c\s\torie. Asemenea imagini sînt departe de a avea o importan]\ secundar\ ; în Evul Mediu [i în antichitatea greco-roman\, ele au contribuit la conturarea no]iunii de calit\]i pozitive ale magicianului. Striga este imaginat\ ca o femeie lasciv\, o curtezan\, iar no]iunea de magie a fost clarificat\ pe parcursul controverselor cu privire la concubitus daemonum. Diversele imagini reprezentînd asocierea demonului cu magicianul pot fi reunite ; despre un r^jput se poveste[te c\, dup\ ce a f\cut prizonier spiritul feminin dintr-o r\pciug\, l-a dus la el, încît [i ast\zi descenden]ii rezulta]i din unirea lor au mo[tenit puterea asupra vîntului ; acest exemplu con]ine, `n acela[i timp, temele jocului, pactului [i descenden]ei. Rela]ia nu este conceput\ ca accidental\ [i exterioar\, ci ea afecteaz\ profund natura fizic\ [i moral\ a magicianului. El poart\ pecetea diavolului, aliatul s\u ; vr\jitorii australieni au limba perforat\ de c\tre spirite, li s-a spintecat burta, iar m\runtaiele le-au fost, dup\ cum se zice, reînnoite. ~n insulele Banks, unii vr\jitori aveau limba str\puns\ de [arpele verde (maé). De obicei, magicianul e un fel de posedat, ba chiar ca [i ghicitorul este tipul posedatului, fapt ce nu s-ar putea afirma decît arareori despre un preot ; de altminteri, el este con[tient de ceea ce reprezint\ [i, în general, cunoa[te spiritul de care este posedat. Credin]a `n posedarea magicianului e universal\. ~n Europa cre[tin\, era considerat de posedat p`n\ într-atît, `nc`t era exorcizat ; [i reciproc, exista tendin]a ca posedatul s\ fie luat drept magician. De altfel, nu numai c\, de obicei, puterea [i starea magicianului sînt explicate prin posedare, dar exist\ unele sisteme magice în care a fi posedat este chiar condi]ia activit\]ii magice. ~n Siberia [i Malaezia, starea de [amanism este obligatorie. Ca


51

[aman, vr\jitorul nu numai c\ simte în el prezen]a unei persoane str\ine de el, dar chiar propria lui personalitate dispare cu totul, demonul fiind în realitate cel ce vorbe[te prin gura lui. L\sînd la o parte numeroasele cazuri de simulare ce imit\, de altfel, st\ri reale [i experimentate vedem c\ avem de-a face cu fapte care, din punct de vedere psihologic [i fiziologic, constituie st\ri de dedublare a personalit\]ii. Este remarcabil faptul c\, într-o anumit\ m\sur\, magicianul `[i st\pîne[te posedarea ; el poate s\ [i-o provoace [i chiar o face, folosindu-se de practici adecvate, cum ar fi dansul, muzica monoton\, intoxica]ia. Pe scurt, a fi posedat reprezint\ una din calit\]ile profesionale specifice magicienilor, una nu atît mitic\, c`t mai ales fizic\ ; vreme `ndelungat\, ei au fost depozitarii acestei [tiin]e. Ne afl\m acum foarte aproape de punctul de unde am plecat, de vreme ce pentru individ [i societate, exhalarea sufletului [i introducerea altuia nu s`nt dec`t doar dou\ moduri de reprezentare ale aceluia[i fenomen : o alterare a personalit\]ii, din punctul de vedere individual, [i o transportare `n lumea spiritelor, din punct de vedere social. De altfel, cele dou\ forme de reprezentare pot s\ coincid\ ; astfel, un [aman sioux sau ojibway ac]ioneaz\ doar dac\ este posedat [i, dup\ cum se spune, î[i dobînde[te zeii animalieri numai `n cursul unei c\l\torii a sufletului. Toate miturile cu privire la magicieni sînt cuprinse unele în altele. Nu ne-am fi preocupat de ele atît de mult dac\ nu ar constitui semne ale opiniilor sociale despre magicieni. A[a cum magicianul este definit prin rela]iile sale cu animalele, la fel el este definit [i prin rela]iile cu spiritele [i, în ultim\ instan]\, prin calit\]ile lui suflete[ti. Magicianul [i spiritul ajung chiar s\ se confunde ; leg\tura dintre ei devine mai facil\ atunci cînd magicianul [i spiritul magic poart\ acela[i nume ; prin frecven]a sa, faptul aproape c\ a devenit o regul\ ; în general, nu mai sim]im nevoia s\-l deosebim

52


pe unul de cel\lalt. Rezult\ de aici c\ magicianul nu mai apar]ine timpului s\u, mai ales atunci cînd î[i exhal\ sufletul, adic\ atunci cînd ac]ioneaz\ ; a[a cum am spus-o mai înainte, cu acest prilej, el apar]ine mai mult lumii sufletelor decît celei a oamenilor. A[adar, chiar atunci c`nd magicianul nu este calificat prin pozi]ia sa social\, el este astfel în cel mai înalt grad prin reprezent\rile coerente ce-l au drept subiect. ~nainte de orice, el reprezint\ un om cu însu[iri, rela]ii [i, la urma urmei, cu puteri speciale. ~n definitiv, profesia de magician este una dintre cele mai apreciate, poate chiar una dintre cele dintîi. Ea ]ine într-atît de problema atest\rii sociale, încît individul n-o poate practica în mod autonom sau dup\ bunul s\u plac. Sînt citate chiar cazuri de indivizi ajun[i magicieni împotriva propriei lor voin]e. Deci, opinia îl creeaz\ pe magician [i influen]ele pe care el le eman\. Cu ajutorul opiniei devine atot[tiutor [i omnipotent. Dac\ pentru el natura nu are secrete, dac\ î[i trage for]ele direct din izvoarele luminii, din soare, din planete, din curcubeu sau din ape, opinia public\ i-o permite. De altfel, opinia nu confer\ întotdeauna puteri nelimitate sau acelea[i puteri tuturor magicienilor ; în majoritatea timpului, chiar [i în grupurile restrînse numeric, magicienii dispun de facult\]i diverse. Profesia de magician nu constituie doar o specialitate ci, în mod normal, în cadrul ei exist\ mai multe specializ\ri. 2. Ini]ierea, societatea magic\. Cum devine cineva magician pentru ceilal]i [i pentru sine însu[i ? Prin revela]ie, consacrare [i tradi]ie. Toate cele trei moduri de atestare au fost semnalate atît de c\tre observatori, cît [i de magicienii în[i[i [i, de multe ori, ele determin\ o diferen]iere între diversele tipuri de vr\jitori. Sûtra deja citat\ (IV, I) din Patañjali spune c\ siddhi (puterile magice) provin din na[tere, din plante, din formule, din ardoare ascetic\ sau din extaz.


53

Revela]ia apare ori de cîte ori magicianul crede c\ se afl\ în rela]ie cu unul sau mai multe spirite, care-l ajut\ [i de la care î[i prime[te doctrina. Cel dintîi mod de ini]iere devine obiect al miturilor sau legendelor, [i unele [i celelalte fiind fie foarte simple, fie foarte dezvoltate. Cele mai simple brodeaz\ pe tema sosirii lui Mefistofel la Faust. Altele îns\, sînt mult mai complicate. La indigenii murring, viitorul vr\jitor (murup, spirit) se culc\ pe mormîntul unei femei în vîrst\, c\reia i-a luat o bucat\ de piele de pe burt\ ; în timpul somnului, pielea, adic\ murup al b\tr`nei, îl duce dincolo de bolta cereasc\, acolo unde zeii [i spiritele îi transmit riturile [i formulele ; atunci cînd se treze[te, trupul lui e plin cu buc\]i de cuar], pe care va [ti s\ le scoat\ pe gur\ pe parcursul ceremoniilor ; sînt daruri [i gajuri primite de la spirite. Uneori magicianul este cel ce c\l\tore[te în lumea spiritelor, alteori spiritul p\trunde în el ; astfel, revela]ia se produce prin posedare, a[a cum e cazul la indienii sioux sau la malaezi. ~n ambele cazuri îns\, din contactul de moment cu spiritul, individului îi va fi conferit\ o virtute permanent\. Pentru a justifica permanen]a caracterului magic, invoc\m alterarea profund\ a personalit\]ii magicianului, despre care am amintit mai sus. Se sus]ine c\ m\runtaiele sale au fost reînnoite de c\tre spirite, c\ spiritele l-au lovit, l-au mu[cat de limb\, el putînd ar\ta drept m\rturie a tratamentului suferit limba str\puns\ (exemplu, în Australia central\). Se afirm\ clar c\ novicele a murit pentru a rena[te dup\ revela]ie. Ideea unei mor]i momentane este o tem\ general\, atît pentru ini]ierea în magie, cît [i pentru cea religioas\. Magicienii îns\ au favorizat mai mult decît al]ii apari]ia legendelor despre rena[tere. Vom cita la întîmplare dep\[ind domeniul nostru obi[nuit de cercetare povestirile eschimo[ilor din ]inutul Baffin. Un om voia s\ devin\ angekok ; un alt angekok ini]iatorul, l-a ucis ; a r\mas opt zile întins [i înghe]at,

54


timp în care sufletul s\u a str\b\tut adîncimile m\rii, ale cerului [i p\mîntului, aflînd secretele naturii ; cînd angekok l-a trezit, suflîndu-i deasupra fiec\rui membru, devenise el însu[i un angekok. Observ\m aici imaginea revela]iei complete s\vîr[ite în mai multe acte, cuprinzînd revela]ia personal\, c\l\toria în lumea spiritelor, dobîndirea [tiin]ei magice, deci cunoa[terea asupra universului. Puterile magice se dobîndesc pe parcursul dedubl\rii dar, spre deosebire de [amanism, unde posed\rile [i dedubl\rile trebuiesc reînnoite, în cazul magicianului dedubl\rile ini]ierii au loc o singur\ dat\ în via]\, cî[tigul fiind de durat\. Numai c\ ele sînt m\car odat\ necesare [i chiar obligatorii. ~ntr-adev\r, aceste reprezent\ri mitice corespund unor rituri reale de ini]iere ; individul trebuie s\ doarm\ în p\dure, pe un mormînt, s\ suporte o întreag\ serie de practici, s\ efectueze exerci]ii ascetice, s\ respecte interdic]ii, tabuuri, toate acestea constituind rituri. Mai mult, individul trebuie s\ ating\ starea de extaz [i s\ viseze, or visul nu este un simplu mit, nici m\car atunci c`nd magicianul se ini]iaz\ singur. De cele mai multe ori îns\, intervin al]i magicieni : la chami, primele extazuri îi sînt provocate ini]iatului de un paja mai b\trîn. ~n general, novicele suport\ o adev\rat\ hirotonisire ai c\rei agen]i s`nt magicienii afla]i în exerci]iul func]iei. La arunta, pe lîng\ ini]ierea prin intermediul spiritelor, se practic\ ini]ierea cu ajutorul magicianului, alc\tuit\ din rituri ascetice, frec]ii, ungeri cu mir [i alte rituri asociate, în decursul c\rora cel ini]iat înghite pietricele, semne ale puterilor magice emanate de na[ul s\u. ~n manuscrisele grece[ti, întîlnim un manual de hirotonisire magic\, o*gdovh Mwu>sevw" (Dietrich, Abraxas, pp.166 sq.), unde sînt expuse în detaliu toate fazele unei asemenea ceremonii, purific\ri, rituri sacrificiale, invoca]ii [i, ca o încoronare, o revela]ie mitic\ explicînd secretul lumii. Nu întotdeauna îns\ e necesar un ritual atît de


55

complex. Hirotonisirea poate fi o simpl\ evocare în comun a spiritelor (cazul unor pawang malaezieni din Strîmtori) sau prezentarea în fa]a spiritului într-un anumit loc sacru (în Melanezia, de exemplu) etc. Oricum, ini]ierea magic\ produce acelea[i efecte ca orice alt\ ini]iere ; ea determin\ o schimbare de personalitate care, la nevoie, se traduce prin schimbarea numelui. Ea stabile[te un contact intim între individ [i alia]ii lui supranaturali, de fapt, o posedare virtual\ [i permanent\. ~n mod normal, în unele societ\]i, ini]ierea magic\ se confund\ cu cea religioas\. De exemplu, la pieile-ro[ii, irochezi sau sioux, puterea de a vindeca se dobînde[te `n momentul intr\rii într-o societate secret\. Vom trage deci concluzia, de[i nu avem înc\ dovada, c\ la fel stau lucrurile [i în anumite societ\]i melaneziene. Simplificîndu-se, ini]ierea sfîr[e[te prin a se apropia de tradi]ia pur\. Niciodat\ îns\, tradi]ia magic\ nu a fost simpl\ [i banal\. ~n realitate, la transmiterea unei formule, profesorul, novicele [i anturajul dac\ exist\ au o atitudine neobi[nuit\. Adeptul este [i se crede un ales. ~n general, actul este solemn, iar caracterul misterios nu d\uneaz\ cu nimic solemnit\]ii. Este înso]it de forme rituale, de ablu]iuni [i diverse precau]ii ; pot fi observate [i unele condi]ion\ri de loc sau timp ; în alte cazuri, caracterul grav al preceptului magic se exprim\ prin aceea c\ transmiterea re]etei este precedat\ de un fel de revela]ie cosmologic\ de care pare s\ depind\. ~n mod frecvent, secretele magice s`nt transmise numai `n anumite condi]ii. Chiar [i cel ce solicit\ un farmec nu poate dispune de el dup\ voie, în afara clauzelor din contract ; farmecele f\cute pe nedrept nu-[i ating scopul sau se întorc împotriva celui ce le folose[te ; o infinitate de asemenea exemple întîlnim în folclorul tuturor ]\rilor. ~n aceste credin]e, vedem semnele st\rii de spirit caracteristice oric\rei transmiteri de cuno[tin]e magice, chiar ale celor mai populare. Con-

56


di]iile de comunicare ale înv\]\turii, acest tip de contract ne arat\ c\, de[i circul\ de la un individ la altul, preceptul presupune intrarea `ntr-o adev\rat\ societate închis\. Din acest punct de vedere, revela]ia, ini]ierea [i tradi]ia sînt echivalente ; ele semnaleaz\ formal, fiecare `n felul s\u, c\ un nou membru a aderat la grupul de magicieni. Nu numai opinia public\ apreciaz\ c\ magicienii formeaz\ o clas\ social\, ci ei în[i[i se consider\ ca atare. De[i, a[a dup\ cum am v\zut, sînt izola]i, ei au putut alc\tui adev\rate societ\]i magice. Recrutarea `n aceste societ\]i s-a realizat pe baz\ de ereditate sau de cooptare. Scriitorii greci semnaleaz\ existen]a familiilor de magicieni ; la fel, în ]\rile locuite de cel]i, în India, Malaezia sau Melanezia, unde magia reprezint\ o avere p\strat\ cu grij\ de familie. Transmiterea nu urmeaz\ îns\ aceea[i cale ca alte bunuri : în Melanezia, o ]ar\ cu descenden]a matern\, magia se transmite din tat\ în fiu ; în }ara Galilor, se pare c\ în general mama o transmite fiului, iar tat\l, fiicei. ~n grupurile sociale în care societ\]ile secrete joac\ un rol important, adic\ acolo unde exist\ societ\]i par]iale de b\rba]i în care se p\trunde la cerere, grupul de magicieni pare s\ se confunde cu respectiva societate secret\. Societ\]ile de magicieni prezentate de papirusurile grece[ti se aseam\n\ cu societ\]ile mistice alexandrine. ~n general, atunci cînd exist\ grupuri de magicieni, nu le putem deosebi de asocia]iile religioase. {tim îns\ cu precizie c\ în Evul Mediu se considera c\ magia era exersat\ doar de c\tre colectivit\]i ; cele mai vechi texte ne vorbesc despre adun\ri de vr\jitoare ; acestea se reg\sesc [i în mitul Dianei, apoi în sabat. Imaginea este exagerat\, de[i existen]a unor clanuri [i a epidemiilor magice sînt bine atestate. Totodat\, dac\ în privin]a familiilor [i sectelor magice vom ]ine seama de opinie [i mit, exist\ suficiente fapte care s\ ne determine s\ credem c\ m\car în parte magia a func]ionat dintotdeauna

57


prin intermediul unor grupuri mici, asem\n\toare celor formate de adep]ii ocultismului din zilele noastre. Chiar [i acolo unde nu apare nici o asocia]ie formal\ de magicieni, exist\, cel pu]in din punct de vedere moral, un grup profesional cu regulamente implicite [i respectate. ~n general, constat\m c\ magicianul are o regul\ de via]\, care este o disciplin\ de tip corporativ. Respectiva regul\ const\ uneori `n c\utarea unor calit\]i morale, a purit\]ii rituale, `ntr-o ]inut\ de o anume gravitate [i alte lucruri asem\n\toare ; într-un cuvînt, magicienii profesioni[ti afi[eaz\ acele semne exterioare specifice profesiei lor. La cele afirmate despre caracterul social al agen]ilor magiei, ni s-ar putea obiecta c\ exist\ o magie popular\, practicat\ de neprofesioni[ti ; vom r\spunde c\ [i agen]ii celei din urm\ se str\duiesc s\ semene, pe cît posibil, cu imaginea pe care [i-au creat-o despre magician. Mai mult, vom remarca faptul c\ magia popular\ abia dac\ mai supravie]uie[te, în unele grupuri mici, foarte simple, formate din c\tune sau familii ; vom sus]ine nu f\r\ temei c\ asemenea grupuri, ai c\ror membri imit\ confuz acelea[i gesturi magice tradi]ionale, sînt, în realitate, ni[te societ\]i de magicieni. II. ACTELE

Toate actele magicianului sînt rituri. Descriindu-le, vom ar\ta c\ ele corespund perfect cu tot ceea ce con]ine no]iunea de rit. S\ remarc\m c\, în culegerile de folclor, deseori ne sînt prezentate sub forme pu]in complicate [i foarte banale ; dac\ autorii unor asemenea culegeri nu ne-ar semnala ei în[i[i, m\car implicit, c\ avem de-a face cu rituri, am fi tenta]i s\ vedem în ele doar gesturi foarte obi[nuite, f\r\ un caracter special. Or, noi sus]inem c\, în general, asemenea acte nu sînt simple [i total lipsite de solemnitate. Aparenta lor simplitate provine din

58


aceea c\ sînt descrise [i observate în mod necorespunz\tor ori s-au uzat. Cercetarea noastr\ asupra tr\s\turilor tipice ale riturilor magice nu se va putea baza pe rituri simplificate [i insuficient cunoscute. Dimpotriv\, cunoa[tem un num\r important de rituri magice foarte complexe. De exemplu, ritualul unui farmec hindus este extrem de r\spîndit (Kauçika Sûtra, 47-49). Se cer o bucat\ de lemn de r\u augur, ierburi t\iate într-un anumit fel, un anumit ulei, un foc funest ; orientarea general\ a ritului este invers\ unuia de bun augur ; el se desf\[oar\ într-un loc pustiu [i cu p\mînt s\rat ; în fine, descîntecul se face la o dat\ anume, men]ionat\ în termeni ezoterici, una de r\u augur, evident, la umbr\ (aroka), sub o zodie nefast\ (47, 1-11). Urmeaz\, ne spune comentariul, ini]ierea special\ [i îndelungat\ a celui interesat, un dî[k^, (Keçava ad sû 12), similar\ celei suportate de sacrificator la începutul sacrificiului solemn. Din acel moment, brahmanul devine protagonistul ritului principal sau, mai curînd, al riturilor care formeaz\ descîntecul propriu-zis ; este, de altfel, cu neputin]\ de spus dac\ cele 32 de tipuri de rituri cîte am num\rat (47, 23 la 49, 27), dintre care fiecare are pîn\ la trei forme, nu fac parte dintr-o uria[\ ceremonie sau dac\ ele nu sînt pur [i simplu distincte. Cert este c\ unul dintre cele mai pu]in complicate, practicat pe un banc de argil\ (49, 23) se desf\[oar\ pe durata a cel pu]in dou\sprezece zile. El se termin\ printr-o purificare ritual\ (49, 27). Riturile de impreca]ie nu par mai simple nici la cherokee sau pitta-pitta, în Queensland. ~n sfîr[it, am v\zut din papirusurile grece[ti [i din textele asiriene, c\ nici exorcismele [i riturile de divina]ie nu sînt mai scurte. 1. Condi]iile riturilor. Trecînd acum la analiza ritului în general, trebuie s\ remarc\m mai întîi c\, pe lîng\ semnalarea uneia sau mai multor opera]iuni


59

centrale, un precept magic cuprinde [i enumerarea unor practici auxiliare ce trebuie respectate, echivalente celor ce `nso]esc riturile religioase. Ori de cîte ori avem de-a face cu ritualuri adev\rate, cu manuale liturgice, din ele nu lipse[te enumerarea precis\ a circumstan]elor. Este determinat cu precizie [i momentul în care ritul trebuie îndeplinit. Unele ceremonii trebuie s\ se desf\[oare noaptea sau la anumite ore din noapte, la miezul nop]ii, de exemplu ; altele, la anumite ore din zi, la asfin]itul sau la r\s\ritul soarelui, momente cu semnifica]ie magic\. Nici zilele din s\pt\mîn\ nu sînt indiferente : de exemplu vinerea, în ziua de sabat, sau în alte zile de cînd a existat o s\pt\mîn\, ritului i s-a rezervat o anumit\ zi fix\. I s-a rezervat ritului [i o anumit\ zi din lun\, de preferin]\ în func]ie de fazele lunii. ~n general, este fixat\ respectarea datelor lunare. Teoretic, în India antic\, orice rit magic era pus în leg\tur\ cu un sacrificiu de lun\ nou\ sau lun\ plin\. Rezult\ chiar din textele antice [i din cele moderne c\ p\trarele luminoase erau rezervate riturilor de bun augur, pe cînd cele obscure reveneau riturilor r\u prevestitoare. Sînt studiate totodat\ cursul astrelor, conjunc]ia sau opozi]ia lunii, a soarelui [i a planetelor [i pozi]iile astrelor. Astfel, astrologia se asociaz\ magiei, în a[a m\sur\ încît textele de magie greceasc\ fac parte chiar din tratatele de astrologie, iar în India, opera cea mai important\ de astrologie [i astronomie din Evul Mediu tîrziu consacr\ în totalitate ultima sa parte magiei. Sînt luate în considera]ie luna [i num\rul de ordine al anului într-un anumit ciclu. ~n general, ziua solsti]iului, cea a echinoxului [i mai ales nop]ile ce le preced, zilele suplimentare din calendar, zilele de s\rb\toare zilele unor sfin]i, la noi orice perioade cu caracteristici particulare sînt considerate extrem de favorabile magiei. Se `nt`mpl\ ca toate datele s\ se `mbine [i s\ determine condi]ii foarte rar realizabile ; dac\ am da crezare

60


magicienilor hindu[i, anumite rituri nu s-ar putea practica în mod eficient decît o dat\ la 45 de ani. Ceremoniile cu caracter magic nu se desf\[oar\ oriunde, ci în anumite locuri calificate. Ca [i religia, magia are deseori sanctuare proprii ; uneori sanctuarul este comun, ca în Malaezia, `n Melanezia sau `n India modern\, unde altarul divinit\]ii satului sluje[te deopotriv\ [i magiei. ~n Europa cre[tin\, anumite rituri magice trebuiesc s\vîr[ite în biseric\ [i chiar în altar. ~n alte cazuri, locul este ales pentru c\ acolo nu se pot desf\[ura ceremonii religioase : ori este impur, ori are o `nsemn\tate special\. Locuri predilecte pentru magie sînt [i cimitirele, r\spîntiile situate în p\dure, mla[tinile [i grotele cu detritus, locurile bîntuite de demoni [i strigoi. Magia se practic\ la hotarul dintre sat [i ogor, pe pragul casei, lîng\ c\min, pe acoperi[, pe grind\, str\zi, drumuri, ruine, în orice alt loc avînd o determinare oarecare. Minima condi]ie este ca respectivul loc s\ aib\ cît de cît leg\tur\ cu ritul ; pentru a deochia un du[man, i se scuip\ în fa]\ sau îi este scuipat\ locuin]a. ~n lipsa oric\rei alte determin\ri, magicianul traseaz\ în jurul lui un cerc sau un p\trat magic, un templum, [i î[i desf\[oar\ activitatea acolo. Tocmai am v\zut c\ atît sacrificiul, cît [i ritul magic prezint\ anumite condi]ion\ri de timp [i spa]iu. Exist\ îns\ [i altele. Pe terenul magiei, substan]ele [i instrumentele folosite nu sînt nici ele alese la întîmplare. Alegerea [i prepararea lor fac obiectul unor rituri fiind, `n mod special supuse anumitor condi]ion\ri de timp [i spa]iu. Astfel, [amanul cherokee se va duce s\ caute anumite ierburi într-o anumit\ zi din lun\, la r\s\ritul soarelui ; le culege într-o ordine fixat\, cu anumite degete de la mîn\, avînd grij\ ca umbra lui s\ nu cad\ asupra lor, [i dup\ ce va fi executat în jurul plantei mi[c\rile circulare prescrise de rit. Plumbul folosit trebuie s\ provin\ din b\ile de plumb, p\mîntul, din cimitire [.a.m.d. Confec]ionarea sau preg\tirea materialelor este îndelungat\ [i minu]ioas\.


61

~n India, orice component\ inclus\ într-o amulet\ sau filtru trebuia neap\rat s\ fie macerat\ sau uns\ într-un fel special cu mult timp înainte. De obicei, dac\ nu sînt consacrate în sensul religios al cuvîntului, obiectelor utilizate în magie li se fac farmece, adic\ au parte de o consacrare magic\. ~n afar\ de vr\jile ini]iale, o bun\ parte dintre obiectele întrebuin]ate au o prim\ calificare, a[a cum are adesea [i victima sacrificiului. Unele calit\]i sînt conferite de religie, fiind r\m\[i]ele unor sacrificii ce ar fi trebuit consumate sau distruse : oase de mort, ap\ de lustra]ie etc. Celelalte sînt descalificate ca s\ spunem a[a , cum ar fi resturile de la mas\, resturi de unghii, p\rul t\iat, excrementele, fetu[ii, gunoiul menajer [i, în general, tot ceea ce se arunc\ [i nu mai are o folosire normal\. Urmeaz\ un num\r de lucruri ce par a fi utilizate datorit\ propriet\]ilor lor intrinseci, reale sau presupuse, ori datorit\ corel\rii lor cu riturile : animale, plante, pietre ; în fine, unele substan]e, cum ar fi ceara, cleiul, ipsosul, apa, mierea, laptele servesc numai la amestecarea [i preg\tirea altora, p\r`nd s\ ]in\ de buc\t\ria magiei. Chiar [i asemenea substan]e au propriile lor virtu]i, reprezentînd obiectul unor prescrip]ii, uneori foarte formale : în India, se recomand\ de obicei utilizarea laptelui de la o vac\ avînd o anumit\ culoare [i al c\rei vi]el are [i el aceea[i culoare. Enumerarea tuturor acestor substan]e formeaz\ farmacopeea magic\. Ea ocup\ un loc la fel de important în înv\]area magiei ca [i în medicin\. Dar dac\ pentru lumea greco-roman\ lista este atît de lung\ încît pare nelimitat\, faptul se explic\ prin aceea c\ din magia greco-roman\ nu ni s-a transmis un ritual sau un Cod de magie practic\ general [i complet. Pare posibil ca, în mod normal, într-o anumit\ perioad\ de timp [i pentru un anumit grup de magicieni, lista s\ fi fost limitat\, a[a cum se observ\ din textele atharvanice capitolele VIII la XI din Kauçika Sûtra, sau chiar din manuscrisele indige-

62


nilor cherokee. Dup\ p\rerea noastr\, listele substan]elor utilizate au avut caracterul imperativ al unui Codex farmaceutic [i, în principiu, consider\m c\r]ile de farmacopee magic\ parvenite integral pîn\ în vremea noastr\ ca fiind, fiecare la timpul s\u, un manual complet [i limitativ pentru un anumit magician sau grup de magicieni. Pe lîng\ utilizarea unor asemenea materiale, ceremoniile comport\ [i folosirea unui instrument ale c\rui piese au sfîr[it prin a avea o valoare magic\ proprie. Cazul cel mai simplu este al baghetei. Busola chinez\ de ghicit este unul dintre cele mai complexe. Magicienii greco-latini aveau un întreg arsenal de lighene, inele, cu]ite, sc\ri, rondele, instrumente de produs zgomote, fuse, chei, oglinzi etc. Sacul vindec\tor al unui irochez sau sioux, con]inînd figurine, pene, pietre, perle, oseminte, be]e pentru rug\ciune, cu]ite [i s\ge]i, este la fel de plin cu diverse obiecte ca [i cabinetul doctorului Faust. ~n ceea ce-i prive[te pe magician [i pe clientul s\u, ei se situeaz\ fa]\ de ritul magic în aceea[i pozi]ie pe care o au sacrificatorul [i cel ce aduce jertfa fa]\ de sacrificiu : trebuie s\ se supun\ unor rituri preliminarii referitoare fie la ei, fie la familia sau grupul din care fac parte. Printre alte prescrip]ii, trebuie s\ r\mîn\ ca[ti, puri, s\ fac\ ablu]iuni prealabile, s\ fie un[i cu ulei ; s\ posteasc\ sau s\ se ab]in\ de la consumul anumitor alimente ; trebuie s\ îmbrace un ve[mînt special, fie nou, fie murdar, alb sau cu benti]e de culoare purpurie etc ; trebuie s\ se machieze, s\ se mascheze, s\ se deghizeze, s\ poarte coroane etc. ; alteori trebuie s\ fie goi, poate pentru a fi înl\turate barierele dintre ei [i puterile magice sau pentru a recurge la indecen]a ritual\ specific\ femeilor din povestirile medievale. ~n fine, anumite dispozi]ii mentale devin obligatorii ; s`nt necesare credin]a [i seriozitatea.


63

Ansamblul tuturor acestor restric]ii referitoare la timp, loc, agen]i, materiale [i instrumente folosite constituie adev\rate preg\tiri ce alc\tuiesc riturile de debut, specifice magiei, similare celor cu care încep sacrificiile, discutate de noi în alt\ lucrare. Asemenea rituri sînt atît de importante încît formeaz\ ele însele o clas\ de ceremonii distincte fa]\ de ceremonia pe care o condi]ioneaz\. Din textele atharvanice rezult\ c\ sacrificiul precede ceremonia [i c\ adesea, în preg\tirea unui rit, apar riturile suplimentare ; în Grecia, este prev\zut\ [i descris\ în detaliu confec]ionarea unor amulete speciale, a unor diverse talismane, se fac rug\ciuni orale sau scrise, avînd drept scop s\-l protejeze pe operator de puterea pe care o utilizeaz\, în cazul unor gre[eli proprii sau al uneltirilor adversarilor s\i. Din perspectiva noastr\, putem considera c\ [i unele ceremonii aparent neimportante în compara]ie cu ritul central, cel ce r\spunde precis scopului propus, sînt rituri preg\titoare. A[a sînt dansurile magice, muzica intonat\ neîntrerupt, tam-tam-urile sau fumiga]iile [i intoxic\rile. Toate acestea îi transpun pe oficiant [i pe clien]ii s\i într-o stare special\, nu numai din punct de vedere moral [i psihologic, ci uneori [i fiziologic, stare realizat\ prin transe [amanice, visuri voluntare sau obligatorii, constituind [i ele rituri. Num\rul [i importan]a acestora demonstreaz\ c\ ritul magic se desf\[oar\ într-un mediu magic diferen]iat, limitat [i deosebit de altele prin ansamblul preg\tirilor pentru ceremonie. La nevoie, prezen]a respectivului mediu poate fi semnalat\ printr-o simpl\ atitudine, un murmur, un cuvînt, un gest sau o privire. Ca [i în cazul sacrificiului, exist\, în mod obi[nuit, dac\ nu întotdeauna, rituri de ie[ire, destinate s\ limiteze efectele ritului [i s\ asigure impunitatea actorilor. Produsele neutilizate în timpul ceremoniei sînt aruncate sau distruse ; indivizii p\r\sesc locul f\r\ s\ priveasc\ în urm\. Nu avem de-a face cu ni[te simple precau]ii, ci cu adev\rate prescrip]ii ; sînt reguli care

64


figureaz\ în mod expres în ritualul indigenilor cherokee sau în cel atharvanic [i ele trebuie s\ fi f\cut parte [i din riturile magiei greco-latine. Le men]ioneaz\ [i Vergiliu la sfîr[itul celei de-a opta egloge (v. 102) Fer cineres, Amarylli, foras, rivoque fluenti Transque caput jace ; nec respexeris... {i în ceremonia divinatorie a c\rei liturghie este prezentat\ în Marele papirus magic de la Paris, Manteiva Kronihv, g\sim o rug\ciune final\ ce constituie un adev\rat rit de ie[ire. Ca regul\ general\, putem afirma c\ magia spore[te condi]ion\rile ritului, p\rînd s\ caute porti]e de sc\pare sau chiar s\ le g\seasc\. Tradi]ia literar\ cu privire la magie, departe de a diminua caracterul aparent complicat al opera]iilor magice, pare c\ l-a dezvoltat dup\ bunul ei plac. Ceea ce înseamn\ c\ respectivul caracter se afl\ în strîns\ leg\tur\ cu magia. Este deci firesc ca, în caz de insucces, magicienii s\ invoce procedura [i viciile de form\. Nu avem dreptul s\ presupunem c\ este vorba doar de un simplu artificiu. Magicienii ar fi fost primele victime, f\c`ndu-[i astfel imposibil\ exercitarea profesiei. Importan]a [i proliferarea f\r\ limite a unor asemenea rituri ]in în mod nemijlocit chiar de tr\s\turile esen]iale ale magiei. S\ remarc\m c\ majoritatea prescrip]iilor ce trebuiesc respectate sînt anormale. Oricît de banal ar fi ritul magic, el se vrea excep]ional. Nu degeaba sînt utilizate ierburi culese de Sfîntul Ioan, de Sfîntul Martin, de Cr\ciun sau în Vinerea Mare ori pe lun\ nou\. Nu sînt ni[te lucruri oarecare ; prin ele se confer\ ceremoniei caracterul anormal spre care tinde orice rit magic. Gesturile sînt inverse fa]\ de cele normale sau, cel pu]in, în compara]ie cu cele admise la ceremoniile religioase ; condi]ion\rile de timp sau de alt tip par de nerealizat ; materialele sînt de preferin]\ dezgust\toare, iar practicile obscene. ~ntregul rit are un aer bizar, afectat [i contraf\cut, fiind cît se poate de dep\rtat de


65

simplitatea la care unii dintre ultimii teoreticieni au redus magia. 2. Natura riturilor. Am ajuns acum la ceremoniile esen]iale [i direct eficace. De obicei, ele cuprind atît riturile manuale, cît [i pe cele orale. ~n afar\ de aceast\ împ\r]ire, nu vom încerca o alt\ clasificare a riturilor magice. Pentru a ne facilita expunerea, vom constitui c`teva grupuri de rituri, `ntre ele neexist`nd diferen]e foarte clare. Rituri manuale. ~n actuala stare a [tiin]ei religiilor, cel dintîi grup de rituri cu un pronun]at caracter magic este cel al riturilor de tip simpatic sau simbolic. Ele au fost suficient de bine studiate [i li s-au alc\tuit repertorii complete, ceea ce ne scute[te s\ mai insist\m asupra lor. La lectura unor asemenea liste, am putea s\ ne imagin\m c\ num\rul riturilor simbolice ar fi teoretic nedeterminat [i c\, prin natura lui, orice act simbolic este eficace. Dimpotriv\, de[i nu o putem dovedi, credem c\, pentru un anumit sistem magic, num\rul riturilor simbolice prescrise [i s\vîr[ite este limitat. ~n plus, credem c\ ele sînt executate doar întrucît sînt prescrise [i nu pentru c\ ar fi realizabile din punct de vedere logic. ~n compara]ie cu infinitatea simbolismelor posibile, chiar a celor ce pot fi observate la `ntreaga omenire, num\rul simbolurilor utilizat într-o magie este mic. Dac\ am dispune de cataloage de rituri simpatice, am vedea c\ num\rul codurilor este limitat ; dar, în mod normal, asemenea cataloage nu exist\, fiindc\ magicienii au sim]it nevoia s\ claseze riturile numai dup\ obiectul lor [i nu dup\ procedee. Vom ad\uga c\, dac\ procedeul simpatiei este folosit în toate sistemele magice [i de întreaga omenire [i dac\ exist\ chiar [i adev\rate rituri simpatice, în general, magicienii nu le-au speculat, ei preocupîndu-se mai pu]in de mecanismul riturilor decît de tradi]ia care a transmis respectivele mituri [i de caracterul lor formal sau de excep]ie.

66


~n consecin]\, asemenea practici nu ne apar drept gesturi eficace mecanic, ci ca acte solemne, ca ni[te adev\rate rituri. ~n realitate, din riturile cunoscute, hinduse, americane sau grece[ti, ne-ar fi dificil s\ extragem o list\ de rituri simpatice pure. Varia]iile pe tema simpatiei sînt atît de numeroase încît tema `ns\[i devine confuz\. Dar în magie nu întîlnim doar rituri simpatice. Exist\, în primul rînd, o întreag\ clas\ de rituri echivalente celor de sacralizare [i de desacralizare religioase. Sistemul purific\rilor este atît de important încît expierea (s^nti) la hindu[i pare s\ fi constituit specialitatea brahmanilor din Atharva Veda, iar cuvîntul grec aqarmo" a sfîr[it prin a desemna ritul magic în general. Purific\rile sînt realizate prin fumiga]ii, b\i de abur, treceri prin foc, ap\ etc. O parte important\ din riturile curative [i de implorare sînt alc\tuite din astfel de practici. Apoi, exist\ riturile de sacrificiu. Le întîlnim în Manteiva Kronihv, despre care am mai vorbit, [i în vr\jitoria hindus\. ~n textele atharvanice, în afar\ de sacrificiile obligatorii de preg\tire, cea mai mare parte a riturilor o reprezint\ sacrificiile sau riturile care le implic\ ; astfel, descîntecul împotriva s\ge]ii se execut\ pe un rug din lemn pentru s\ge]i, considerat sacrificial ; pe parcursul ritualului, parte din ceea ce se consum\ este sacrificat. {i în textele grece[ti, recomand\rile privind sacrificiul sînt frecvente. Imaginea sacrificiului s-a impus într-atîta în magie, încît a devenit o direc]ie dup\ care se ordoneaz\ mental toate opera]iile ; astfel, în c\r]ile grece[ti de alchimie, vom întîlni în mai multe rînduri explicat\ transmutarea cuprului în aur printr-o alegorie de tip sacrificial. Tema sacrificiului, în particular a sacrificiului unui copil, este comun\ în ceea ce [tim c\ a constituit magia antic\ [i medieval\ ; exemplele se întîlnesc peste tot, ele provenind, totu[i, mai curînd din mituri decît din practica magic\. Iar dac\ asemenea rituri


67

sînt considerate sacrificii, motivul este c\ ele ni s-au transmis ca atare ; vocabularele nu le deosebesc de sacrificiul religios, a[a dup\ cum nu fac diferen]a între purific\rile magice [i cele religioase. De altfel, efectele lor sînt acelea[i cu ale sacrificiilor religioase, avînd acelea[i influen]e [i puteri, [i reprezentînd mijloacele de comunicare cu ele. ~n Manteiva Kroni hv, la ceremonie ia parte însu[i zeul. Acelea[i texte ne relateaz\ c\, în cazul riturilor magice, se întîmpl\ ca substan]ele tratate s\ se transforme [i s\ fie divinizate cu adev\rat. ~ntr-o incanta]ie ce nu pare s\ fi suferit influen]e cre[tine, putem citi c\ : Suv ei^ oi^no" ou* ei^ oi^no", ajll'h& e;alhV th~" 'Aqhna~", suV ei^ oi^no", ou* ei^ oi^no", a*llav taV splavgcna tou~ 'Oseivrivo", tav splavgcna tou~ 'Iaw`. (Papyrus, CXXI [B.M.], 710.) Prin urmare, [i magia recurge la sacrificii, nu îns\ în toate cazurile ; ele lipsesc la indigenii cherokee sau din Australia. ~n Malaezia, num\rul lor este foarte redus : ofrandele de t\mîie [i flori sînt, probabil, de origine budist\ sau hindus\, iar rarele sacrificii de capre sau coco[i par a fi de origine musulman\. ~n principiu, acolo unde sacrificiul lipse[te din magie, el este absent [i din religie. ~n orice caz, atunci cînd ne propunem s\ studiem magia, este mai important s\ cercet\m ritul simpatic decît sacrificiul magic, încît celui din urm\ îi vom consacra o alt\ lucrare, unde vom compara în mod special ritul magic cu cel religios. Totodat\, ca tez\ general\, vom sus]ine c\ sacrificiile nu alc\tuiesc în magie o clas\ bine definit\ de rituri specializate, a[a cum se întîmpl\ în religie. Pe de o parte, dup\ cum a rezultat din exemplul cu lemnul pentru s\ge]i, citat mai sus, toate cazurile de sacrificii expiatorii din magie nu fac altceva decît s\ mascheze ritul simpatic [i s\-i confere, la drept vorbind, o anumit\ form\. Pe de alt\ parte, sacrificiile au leg\tur\ cu buc\t\ria magiei. Ele nu mai s`nt dec`t una dintre miile de modalit\]i de a o face. ~n magia greac\, de pild\, ollouvria nu se deosebe[te de

68


sacrificii, `n privin]a preg\tirii ; în papirusuri, termenul e*piquvmata denume[te amestecul pentru fumiga]ii destinat atît magiei, cît [i altor scopuri. Ne afl\m în prezen]a unei mari clase de practici definite necorespunz\tor, dar care ocup\ un loc foarte important atît în magie, cît [i în doctrinele sale ; ele se apropie de folosirea unor substan]e ale c\ror virtu]i se transmit prin contact ; cu alte cuvinte practicile respective ne ofer\ un mijloc de a întrebuin]a asocia]iile cu caracter simpatic sau de a utiliza pe cale simpatic\ diferitele obiecte. Foarte ciudate [i totodat\ de folosin]\ universal\, bizareria lor confer\ culoare magiei în ansamblu [i define[te una din tr\s\turile esen]iale ale imaginii ei populare. Altarul magicianului este un ceaun magic. Arta magicianului const\ din a potrivi, a prepara amestecuri [i a le face s\ fermenteze. Produsele sînt zdrobite, m\cinate, malaxate, diluate, transformate în parfumuri, b\uturi, infuzii, coc\, în diferite forme curioase de pr\jituri, figurine, fiind apoi afumate, b\ute, îngurgitate sau p\strate ca amulete. Aceast\ buc\t\rie, chimie sau farmacie, nu serve[te doar la a face utilizabile diferitele lucruri magice, ea le d\ [i forma ritual\ care s\ le asigure eficacitatea. Prepararea devine ea îns\[i rit, unul formal [i tradi]ional ; actele din care este alc\tuit\ sînt ritualice. Ele nu pot fi r`nduite oricum în cadrul riturilor de preg\tire sau concomitent cu ceremonia magic\ propriu-zis\. Prepararea substan]elor [i confec]ionarea altor produse constituie obiectul principal [i central al unor ceremonii complete, incluzînd [i riturile de intrare [i ie[ire. Ceea ce reprezint\ preg\tirea victimei în cadrul sacrificiului constituie buc\t\ria magic\ pentru ritul magic, adic\ este un moment al ritului. Acestei arte de preg\tire a lucrurilor i se adaug\ altele. Magia confec]ioneaz\ figurine, prepar\ aluat, argil\, cear\, miere, ipsos, buc\]i de metal sau hîrtie, pergament sau papirus, nisip [i buc\]i de lemn etc.


69

~n magie se sculpteaz\, se modeleaz\, se picteaz\, se deseneaz\, se brodeaz\, se tricoteaz\, se ]ese, se graveaz\ ; se fac bijuterii, marchet\rie [i cine [tie cîte altele. Toate aceste meserii diverse ì procur\ figurinele zeilor sau ale demonilor, p\pu[ile pentru desc`ntec, simbolurile. Se fac scapulare, talismane, amulete [i alte obiecte pe care trebuie s\ le consider\m a fi continu\ri ale ritului. Riturile orale. ~ndeob[te, riturile orale cu caracter magic sînt desemnate cu termenul generic de incanta]ii ; nu întrevedem nici un motiv pentru a nu men]ine aceast\ denumire. Ceea ce nu înseamn\ c\, în magie, nu exist\ decît o singur\ specie de rituri orale. Dimpotriv\, incanta]ia este de o asemenea importan]\ în magie încît, în anumite sisteme, este extrem de diferen]iat\. Pare-se c\ nu s-a ]inut seama de ea pe m\sura acestei importan]e. Citind unele culegeri moderne de texte, am putea crede c\ magia este alc\tuit\ doar din rituri manuale ; cele orale sînt doar amintite, contopindu-se în lunga enumerare a celorlalte. Dimpotriv\, alte culegeri, a[a cum este cea a lui Löunrot pentru magia finlandez\, nu con]in dec`t incanta]ii. Arareori ni se ofer\ o idee suficient\ referitoare la propor]ia celor dou\ mari clase de rituri, a[a cum procedeaz\ Skeat pentru magia din Malaezia sau Mooney pentru cea a indigenilor cherokee. Ritualurile sau c\r]ile magicienilor ne arat\ c\, de obicei, unele au valoare doar laolalt\ cu celelalte. Ele sînt asociate într-o asemenea m\sur\, încît, pentru a ne forma o p\rere corect\ asupra ceremoniilor magice, ar trebui s\ le studiem concomitent. Dac\ una dintre cele dou\ clase tinde s\ aib\ o pozi]ie dominant\, aceasta este cea a incanta]iilor. Ne putem îndoi c\ ar fi existat rituri cu adev\rat mute, dar este sigur c\ un mare num\r de rituri au fost exclusiv orale. ~n magie, întîlnim aproape toate formele de rituri orale cunoscute din religie : jur\minte, leg\minte,

70


ur\ri, rugi, imnuri, interjec]ii, formule simple. A[a cum nu am încercat o clasificare a riturilor manuale, nu le vom clasifica nici pe cele orale. Ele nu corespund unor grup\ri de fapte bine definite. Confuzia din magie face ca forma riturilor s\ nu corespund\ exact obiectului lor. Unele dispropor]ii ne uimesc ; imnuri de mare întindere pot servi unor scopuri dintre cele mai meschine. Exist\ un grup de incanta]ii ce corespund la ceea ce am numit ritualuri simpatice. Unele ac]ioneaz\ ele însele prin simpatie. Anumite acte sau lucruri sînt numite, suscitîndu-le astfel prin simpatie. O incanta]ie medical\ sau un exorcism constau în pronun]area cuvintelor a alunga sau a îndep\rta, a celor care desemneaz\ boala sau demonul, cauzele r\ului. Calambururile [i onomatopeele se num\r\ [i ele printre mijloacele folosite pentru combaterea pe cale oral\ a bolii, prin intermediul simpatiei. Un alt procedeu care d\ na[tere la o clas\ de incanta]ii simpatice este îns\[i descrierea ritualului manual corespunz\tor : Pavss * a{ma aiV levge tau~ta. taV Devl;i do" o*stiv pavssw (Teocrit, II, 21). Adesea se presupune c\ descrierea sau simpla men]ionare a unei ac]iuni sînt suficiente pentru a o produce sau a da na[tere efectului s\u. Pe lîng\ sacrificii, magia mai con]ine rug\ciuni, imnuri [i, în mod special, rug\ciuni adresate zeilor. Iat\ o rug\ciune vedic\ rostit\ în cursul unui simplu ritual simpatic de ap\rare împotriva hidropiziei (Kauçika sûtra 25, 37) : Acest Asura este rege peste zei ; voin]a regelui Varuna este adev\rul (se realizeaz\ în mod implacabil) ; de aici (din aceast\ boal\), eu, cel înzestrat cu har, din furia înfrico[\torului (zeu), îl salvez pe acest om. Cinste ]ie, rege Varuna, cinste furiei tale ; tu, înfrico[\torule, tu cuno[ti toate în[el\ciunile. Las în grija ta mii de oameni, dar prin bun\tatea ta fie ca acest om s\ tr\iasc\ o sut\ de toamne. Imnul (Atharva Veda, I, 10), sau mai precis formula de mai sus (brahman, vers 4) este adresat


71

lui Varuna, regele apelor, cel ce pedepse[te gre[elile oamenilor prin hidropizie. ~n rug\ciunile adresate zei]ei Artemis [i soarelui, a[a cum apar ele în papirusurile magilor greci, con]inutul liric al incanta]iei este denaturat [i sufocat de intruziunile cu caracter magic. Debarasate de un asemenea aparat insolit, rug\ciunile [i imnurile reamintesc de cele pe care sîntem obi[nui]i a le considera religioase, adic\ provenind din riturile religioase, în particular din cele disp\rute sau str\ine. Astfel, Dieterich a g\sit în Marele papirus de la Paris un fragment dintr-o liturghie mitriac\. La fel, textele sacre, ca obiecte cu caracter religios, pot deveni magice cu anumite ocazii. C\r]ile sfinte, Biblia, Coranul, Vedele, Tripitaka au oferit incanta]ii pentru o bun\ parte a omenirii. Faptul c\ sistemul riturilor orale cu caracter religios s-a r\spîndit într-atît în magia modern\ nu trebuie s\ ne mire ; se coreleaz\ cu r\spîndirea sistemului în practica religiei, a[a cum aplicarea în magie a mecanismului sacrificial se coreleaz\ cu aplicarea sa în religie. O anumit\ societate nu poate concepe decît un num\r limitat de forme ritualice. Ceea ce ritualurile manuale nu pot realiza în mod obi[nuit în magie, este s\ evoce miturile. Dimpotriv\, exist\ un al treilea grup de rituri verbale, pe care îl vom numi al incanta]iilor mitice. Printre aceste incanta]ii, exist\ o prim\ clas\ const`nd `n descrierea unei opera]ii asem\n\toare celei a c\rei `ndeplinire este dorit\. Descrierea are forma unei pove[ti sau relat\ri epice, iar personajele sînt eroi sau divinit\]i. Cazul din prezent este asimilat cu cel descris, ca [i cum s-ar face referire la un prototip, iar ra]ionamentul ia forma urm\toare : dac\ un anumit zeu (sfînt, erou) a putut înf\ptui cutare lucru (adesea foarte dificil), în anumite împrejur\ri, atunci, prin analogie, rezult\ c\ el poate înf\ptui acela[i lucru [i azi. O alt\ clas\ de vr\ji mitice este alc\tuit\ din a[a-numitele rituri de origine ; ele descriu geneza, enumer\ însu[irile [i numele fiin]ei,

72


lucrului sau demonului vizat de rit ; este ca un denun] dezv\luind obiectul vr\jii ; magicianul ì intenteaz\ un proces cu caracter magic, ì stabile[te identitatea, for]a, urma, `l face astfel inofensiv [i ì d\ anumite ordine. Toate aceste incanta]ii sînt capabile s\ ating\ dimensiuni considerabile. Dar, în mod frecvent, ele se pot restrînge ca amploare : bolborosirea unei onomatopei, a unui cuvînt denumind obiectul ritului sau a numelui persoanei desemnate face ca ritul s\ nu mai aib\ decît o ac]iune mecanic\. Adesea, rug\ciunile se reduc la simpla men]ionare a numelui unui zeu sau demon, a unui cuvînt religios aproape lipsit de con]inut, cum ar fi trisagion sau qodesch etc. Vr\jile mitice se m\rginesc la simpla pronun]are a unui nume propriu sau comun. Chiar [i cuvintele se descompun, fiind înlocuite de litere ; trisagion e înlocuit de litera ini]ial\, numele de planete prin vocalele corespunz\toare ; se ajunge chiar la jocuri de cuvinte, la 'E;evsia gravmmata sau la falsele formule algebrice la care au ajuns rezumatele opera]iilor alchimice. Toate riturile orale tind c\tre acelea[i forme, pentru c\ au aceea[i func]ie. Ca efect, ele m\car evoc\ o putere [i specializeaz\ un ritual. Ele invoc\, numesc, fac prezente for]e spirituale care confer\ eficacitate ritului sau, cel pu]in, m\rturisesc necesitatea de a indica puterea pe care se bazeaz\ ; este cazul exorcismelor f\cute în numele unui zeu sau altul ; este atestat\ o autoritate, ca în cazul vr\jilor mitice. Pe de alt\ parte, este indicat atît scopul ritului manual, cît [i persoana c\reia ì este destinat ; numele celui ce urmeaz\ a fi vr\jit este pronun]at sau înscris pe figurinele utilizate de magician ; atunci cînd se culeg anumite plante medicinale, trebuie s\ se indice pentru ce [i cui servesc. Astfel, vr\jitoria oral\ l\mure[te [i completeaz\ ritul manual c\ruia îi poate lua locul. De altfel, orice gest ritual con]ine o fraz\ ; exist\ întotdeauna un minimum de reprezent\ri [i prin ele se exprim\, cel pu]in printr-un limbaj inte-


73

rior, natura [i scopul ritualului. Iat\ de ce sus]inem c\ nu exist\ rit cu adev\rat mut, c\ci t\cerea aparent\ nu acoper\ incanta]ia subîn]eleas\, constituind con[tientizarea dorin]ei. Din acest punct de vedere, ritul manual nu reprezint\ altceva decît t\lm\cirea acestei incanta]ii mute ; gestul este un semn [i un limbaj. Cuvintele [i gesturile au absolut aceea[i valoare, astfel încît ceea ce se enun]\ într-un rit manual ne este adeseori reprezentat ca fiind o incanta]ie. F\r\ a s\vîr[i vreun act fizic formal, doar prin voce, suflu sau chiar dorin]\, magicianul poate crea, anihila, dirija, poate alunga sau poate s\vîr[i orice. Faptul c\ orice incanta]ie reprezint\ o formul\ [i c\ orice rit manual con]ine o formul\ virtual\ demonstreaz\ deja caracterul formalist al oric\rei magii. ~n ceea ce prive[te incanta]iile, nimeni nu a pus vreodat\ la îndoial\ c\ ele au fost rituri, fiind tradi]ionale, formale [i investite cu o eficacitate sui generis ; nimeni nu [i-a imaginat c\ un cuvînt poate produce `n plan fizic efectul dorit. Cît despre riturile manuale, faptul este mai pu]in evident, existînd o strîns\ coresponden]\ fie logic\, fie experimental\, între ritual [i efectul dorit ; cu siguran]\ c\ uneori b\ile de abur [i frec]iile magice au vindecat cu adev\rat bolnavii. ~n realitate îns\, cele dou\ serii de rituri au acelea[i caracteristici [i dau loc acelora[i observa]ii. Ambele se petrec într-o lume anormal\. Incanta]iile sînt rostite într-un limbaj special, un limbaj al zeilor [i al spiritelor, adic\ al magiei. Dou\ exemple de o importan]\, poate, frapant\ sînt utilizarea limbajului spiritelor (bhàsahantu) în Malaezia [i al divinit\]ilor angekok la eschimo[i. Iamblichos ne relateaz\ c\, pentru greci, 'E;evsia gravmmata reprezint\ limba zeilor. Magia indian\ prakriti a folosit sanscrita, în lumea greac\ s-a utilizat limba egiptean\ sau ebraic\, în cea latin\, limba greac\ ori, la noi, limba latin\. Peste tot au figurat arhaismele, termenii bizari sau de neîn]eles. ~nc\ de la `nceput, magia

74


morm\ie formule ca abracadabra, a[a cum vedem `n Australia, în zilele noastre. Ciud\]enia [i bizareria riturilor manuale corespund enigmelor [i bolboroselilor din riturile orale. Departe de a fi o simpl\ exprimare a emo]iei individuale, magia oblig\ în fiece clip\ la efectuarea unor gesturi [i pronun]area anumitor locu]iuni. Totul este fixat [i foarte bine determinat. Ea impune o metric\ [i o melopee. Formulele magice sînt fie murmurate, fie cîntate pe un anumit ton [i pe un ritm special. Atît în Satapatha br^hmana cît [i la Origene, vedem c\ intona]ia poate deveni mai important\ decît cuvîntul propriu-zis. Nici gestul nu este fixat cu mai pu]in\ precizie. Magicianul îl execut\ ritmic, ca pe un dans : ritualul îi spune cu ce mîn\ [i cu care deget trebuie s\-l s\vîr[easc\, ce picior trebuie mi[cat mai întîi ; cînd trebuie s\ se a[eze, s\ se scoale, s\ se culce, s\ sar\, s\ ]ipe, în ce direc]ie trebuie s\ mearg\. Chiar dac\ este singur, el nu pare mai liber decît un preot în altarul s\u. ~n plus, exist\ unele canoane generale, comune atît riturilor manuale, cît [i celor orale : sînt cele referitoare la num\r [i orientare. Gesturile [i cuvintele se repet\ de mai multe ori, num\rul acestor repeti]ii fiind bine determinat. Nu avem de-a face cu numere oarecare, ci cu acelea magice sau sacre : 3, 4, 5, 7, 9, 11, 13, 20 etc. Pe de alt\ parte cuvintele [i ac]iunile sînt pronun]ate sau executate cu fa]a orientat\ c\tre una din direc]iile cardinale, constrîngerea minim\ fiind direc]ia definit\ de cel ce execut\ vraja [i obiectul acesteia. Pe scurt, riturile magice sînt extrem de formale [i nu tind c\tre simplitatea gestului laic, ci spre rafinamentul extrem al pre]iozit\]ii mistice. Forma celor mai simple rituri magice o egaleaz\ pe cea a riturilor avînd drept obiect un num\r mare de determin\ri. Pîn\ acum, am discutat despre magie ca [i cum ea ar consta doar din acte pozitive. Or, ea con]ine [i rituri negative, adic\ acele rituri simple despre care discut\m. Le-am întîlnit deja atunci cînd am enu-


75

merat preg\tirile pentru ceremonia magic\ [i am men]ionat interdic]iile la care s`nt supu[i magicianul [i pacientul s\u. De asemenea, aceste rituri sînt recomandate sau practicate în mod izolat. Ele alc\tuiesc marea cantitate de fapte pe care le numim supersti]ii. Ele stipuleaz\ ceea ce nu trebuie f\cut, astfel încît s\ fie evitat un anumit efect magic. Or, aceste rituri prezint\ un grad de formalizare maxim, deoarece au un caracter imperativ absolut. Obliga]ia stipulat\ de respectivele rituri demonstreaz\ c\ ele reprezint\ într-o mai mare m\sur\ decît altele produsul unor for]e sociale, [i aceasta datorit\ caracterului lor tradi]ional, anormal [i formalist. Dar, întrucît atît predecesorii no[tri, cît [i propriile noastre cercet\ri nu ne pot l\muri asupra acestei probleme importante a tabuului simpatic din magia negativ\ cum ne propunem s-o denumim , nu ne sim]im în stare decît s\ semnal\m un subiect de studiu. Pentru moment, nu vedem în asemenea fapte decît o dovad\ în plus c\ acest element al magiei ritul constituie obiectul predetermin\rii colective. ~n ceea ce prive[te riturile pozitive, am v\zut c\, pentru un anume sistem magic, num\rul lor este limitat. Cît despre alc\tuire, deoarece în el se amestec\ incanta]iile cu riturile negative, sacrificiile, riturile culinare etc, num\rul acestora nu este nelimitat. Exist\ tendin]a form\rii de complexus stabile, reduse ca num\r, pe care le-am putea numi tipuri de ceremonii, comparabile fie cu tipurile de unelte, fie cu ceea ce numim tip atunci cînd discut\m despre art\. Fiecare sistem magic opereaz\ o alegere, o selec]ie între diversele forme posibile ; odat\ îns\ stabilite, vom reg\si mereu acelea[i complexus bine delimitate [i slujind acelora[i scopuri, în pofida logicii alc\tuirii lor. Astfel s`nt varia]iunile pe tema evoc\rii vr\jitoarei prin intermediul subiectului vr\jit ; dac\ din lapte nu se ob]ine unt, este înjunghiat în putinei, dar baterea laptelui se continu\ pentru a-l feri de alte farmece. Avem de a face cu un tip de ceremonie magic\, nu îns\ [i singu-

76


rul cu aceea[i tem\. Mai pot fi amintite [i farmecele cu dou\ sau trei p\pu[i, justificate doar printr-o asemenea proliferare. Prin persisten]a [i formalismul lor, aceste fapte pot fi comparate cu s\rb\torile religioase. Pe de alt\ parte, a[a cum artele [i me[te[ugurile au tipuri etnice sau, mai exact, na]ionale, tot astfel fiecare sistem magic î[i are propriul tip, putînd fi recunoscut [i caracterizat prin predominan]a anumitor rituri : utilizarea osemintelor de mort în farmecele australiene, fumiga]iile cu tutun în cele americane, binecuvînt\rile [i credo-ul (musulman sau evreiesc) în sistemele de magie influen]ate de iudaism sau islamism. Doar Malaezia pare s\ aib\ ca rit tema bizar\ a adun\rilor de indivizi. Formele de magie difer\ nu numai de la o societate la alta, ci au anumite variet\]i dominante în interiorul fiec\rui sistem magic sau, dintr-un alt punct de vedere, în fiecare dintre grupele deja descrise. Alegerea tipurilor este, în parte, opera magicienilor specializa]i, ei aplicînd un anume rit sau un num\r redus de rituri din ansamblul celor pentru care sînt califica]i s\ le aplice. Fiecare magician este omul unei singure re]ete, al unui instrument ori sac vindec\tor pe care le folose[te în orice împrejurare. Ei sînt specializa]i mai curînd în conformitate cu riturile practicate, decît dup\ puterile pe care le posed\. ~n plus, cei numi]i de noi magicieni de ocazie cunosc [i mai pu]ine rituri decît magicienii propriu-zi[i, fiind tenta]i s\ le reia la nesfîr[it. Astfel, re]etele aplicate `ntruna, f\r\ nici o noim\, devin cu adev\rat de neîn]eles. ~nc\ o dat\, observ\m c\ forma tinde s\ devin\ predominant\ în dauna fondului. Toate cele afirmate cu privire la formarea variet\]ilor de rituri magice nu demonstreaz\ îns\ c\ ele ar fi clasificabile. Pe lîng\ faptul c\ exist\ o mul]ime de rituri fluctuante, na[terea unei variante din masa amorf\ de ritualuri este cu totul accidental\ [i nu corespunde unei diversit\]i reale de func]ii ; în magie, nu exist\ nimic care s\ se compare institu]iile religioase.


77

III. REPREZENT|RILE

Practicile magice nu sînt lipsite de sens. Ele corespund unor reprezent\ri, adesea foarte bogate, care formeaz\ cel de-al treilea element al magiei. Am v\zut c\ orice ritual constituie un fel de limbaj ; prin urmare, el traduce o idee. Orice act magic comport\ o reprezentare minim\ [i anume, cea a propriului efect. Dar, chiar [i aceast\ reprezentare, oricît de rudimentar\ am concepe-o, este deja foarte complex\. Ea este alc\tuit\ din mai multe momente [i din mai multe componente. Le vom indica, cel pu]in pe unele dintre ele, analiza ce urmeaz\ s\ o facem nefiind pur teoretic\, întrucît exist\ sisteme magice avînd con[tiin]a propriilor diversit\]i, desemnîndu-le prin termeni sau metafore distincte. Mai întîi, vom presupune c\ magicienii [i adep]ii lor nu [i-au reprezentat vreodat\ efectele specifice ritualurilor f\r\ s\ se gîndeasc\, fie [i implicit, la efectele generale ale magiei. Orice act magic pare a fi n\scut dintr-un fel de ra]ionament silogistic, avînd premisa major\ foarte clar\, exprimat\ prin incanta]ia : Venenum veneno vincituri natura naturam vincit. «Cunoa[tem originea ta... Cum ai putea tu s\ ucizi ?» (Atharva Veda, VII, 76, 5, vidme vai te... jánam... Kathám ha tátra tvám hano...). Oricît de specifice ar fi rezultatele produse de rituri, ele sînt concepute ca avînd toate tr\s\turi comune chiar din momentul ac]iunii lor. ~ntr-adev\r, întotdeauna este posibil s\ se impun\ ori s\ se suprime o tr\s\tur\ sau o condi]ie : de exemplu, farmecul sau eliberarea de vraj\, luarea în posesie sau r\scump\rarea, adic\, pe scurt, o schimbare a st\rii. Vom afirma c\ efectul oric\rui act magic const\ fie în a aduce fiin]ele vii sau obiectele într-o asemenea stare încît anumite

78


gesturi, întîmpl\ri sau fenomene s\ decurg\ perfect unele din altele, fie s\ le fac\ s\ ias\ dintr-o stare considerat\ d\un\toare. ~ntre ele, actele se deosebesc în func]ie de starea ini]ial\, de împrejur\rile care determin\ sensul schimb\rii [i de scopurile speciale ce le s`nt fixate, dar se aseam\n\ prin aceea c\ ]elul lor imediat [i esen]ial este de a modifica o stare dat\. Prin aceasta, magicianul [tie [i simte c\ magia lui e una [i aceea[i ; el are întotdeauna `n minte ideea c\ magia este arta schimb\rilor, m^y^, cum spun hindu[ii. ~n afar\ de o asemenea concep]ie cu totul formal\, în ideea unui ritual magic exist\ deja elemente concrete. Lucrurile vin [i pleac\ : sufletul revine, febra este alungat\. Se încearc\ s\ se explice producerea efectului prin acumul\ri de imagini. Cel vr\jit este un bolnav, un mutilat sau un prizonier. I s-au zdrobit oasele, m\duva i-a disp\rut sau a fost jupuit. Imaginea preferat\ este cea a leg\turii pe care o facem sau o desfacem : «leg\tura de deochi aduc\toare de r\u s-a înnodat», «leg\tura desenat\ pe p\mînt» etc. La greci, vraja reprezint\ un atavdesmo", un ;iltro atavdesmo". Aceea[i idee, dar mai abstract\, este exprimat\ de termenul latin religio, avînd, de altfel, acela[i sens. ~ntr-o incanta]ie îndreptat\ împotriva bolilor de gît, dup\ enumerarea termenilor tehnici [i descriptivi, putem citi : Hanc religionem evoco, educo, excanto de istis membris, medullis (Marcellus, XV, 11) ; în acest caz, religio este un fel de fiin]\ vag\, o personalitate difuz\ ce poate fi prins\ [i alungat\. ~n alte p\r]i, efectele ritului sînt exprimate prin imagini morale, cum sînt pacea, iubirea, seduc]ia, teama, dreptatea, proprietatea. O astfel de reprezentare, c\reia îi sesiz\m ici-colo tr\s\turile vagi, s-a concentrat uneori într-o no]iune distinct\, desemnat\ cu un termen special. Asirienii o exprimau prin cuvîntul m^mit. ~n Melanezia, echivalentul era mana, dep\[ind uneori sfera ritului ; la irochezi (huroni) se numea orenda [i iradia din magician ; în India veche,


79

brahman-ul era cel care ac]iona ; la noi, exist\ cuvinte ca farmec, soart\, vraj\ [i în[i[i termenii prin care se determin\ astfel de no]iuni ne arat\ cît de pu]in teoretice sînt acestea. Despre ele, se vorbe[te ca despre lucruri concrete, ca despre obiecte materiale ; un farmec se face, ursita poate fi sp\lat\, înecat\ ori ars\. Cel de-al treilea moment al reprezent\rii complete este acela în care ne d\m seama c\ între fiin]ele [i lucrurile interesate de rit exist\ o anumit\ rela]ie. Cîteodat\, ea este conceput\ ca o rela]ie sexual\. O incanta]ie asiro-babilonian\ creeaz\ un fel de nunt\ mistic\ între demoni [i imaginile destinate reprezent\rii lor : «Tot r\ul, toate relele ce au pus st\pînire [i îl urm\resc pe N., fiul lui N., [i sînt de parte b\rb\teasc\, iat\ femeia lor, iar dac\ sînt parte femeiasc\, iat\ b\rbatul lor» (Fossey, La magie assyrienne, p. 133). Rela]ia respectiv\ poate fi conceput\ în mii de alte moduri. De pild\, ca posesie reciproc\ a celui vr\jit [i a vr\jitorului. Vr\jitorii pot fi lovi]i pe la spate de victime, acestea putînd avea astfel un ascendent asupra lor. La fel, un farmec poate fi anihilat, vr\jindu-l pe vr\jitor care, la rîndul lui, are ascendent asupra farmecului. ~n acest caz, se spune c\ vr\jitorul, sufletul sau demonul lui îl poseda pe cel vr\jit ; se realizeaz\ astfel sechestrarea victimei. Expresia cea mai puternic\ a rela]iei dintre magician [i obiectul ritului s\u este posedarea demonic\, iar cea mai slab\, simpla fascina]ie. ~ntre agen]i, pacien]i, materiale [i spirite, pe de o parte, [i scopul ritului magic, pe de alta, exist\ întotdeauna un fel de continuitate distinct\. ~n cele din urm\, în magie reg\sim ceea ce am întîlnit deja în cazul sacrificiului. Magia implic\ o confuzie a imaginilor f\r\ de care, dup\ p\rerea noastr\, ritul însu[i ar fi de neconceput. A[a cum victima, oficiantul, zeul [i sacrificiul se confund\, la fel magicianul, ritul [i efectele sale dau na[tere unui amestec nedisociabil de imagini ; respectiva confuzie devine, de altfel, ea îns\[i obiect al reprezent\rii.

80


~ntr-adev\r, oricît de distincte ar fi diferitele momente ale reprezent\rii unui rit magic, ele s`nt incluse într-o reprezentare sintetic\ unde cauzele [i efectele se confund\. Este îns\[i ideea aflat\ la baza magiei, cauza eficacit\]ii ei imediate [i nelimitate, a crea]iei directe ; este iluzia absolut\, m^y^, a[a cum a fost ea denumit\ de hindu[i. ~ntre dorin]\ [i realizarea ei, în magie nu exist\ distan]\. Este una dintre tr\s\turile ei distinctive, mai ales în povestiri. Toate reprezent\rile descrise de noi nu s`nt altceva decît forme diferite, momente diferite dac\ vre]i, ale ideii de magie. Ea con]ine [i alte reprezent\ri, mai bine definite, pe care vom încerca s\ le descriem. Vom clasifica aceste reprezent\ri în personale [i impersonale, dup\ cum ele includ sau nu ideea de fiin]e individuale. Cele din urm\ pot fi abstracte sau concrete, celelalte fiind, fire[te, doar concrete. 1. Reprezent\ri impersonale abstracte. Legile magiei. Reprezent\rile magice impersonale sînt constituite de legile impuse în mod implicit sau explicit de magie, cel pu]in prin glasul alchimi[tilor [i al vracilor. ~n ultimii ani, s-a acordat o aten]ie deosebit\ unor asemenea reprezent\ri. S-a crezut c\ magia ar fi dominat\ doar de ele [i, de aici, s-a concluzionat, în mod firesc, c\ magia ar fi un fel de [tiin]\ ; [i asta întrucît spunînd lege, spunem [tiin]\. ~ntr-adev\r, magia pare a fi o uria[\ varia]iune pe tema principiului cauzalit\]ii. Ceea ce nu ne spune îns\ nimic ; c\ci ar fi de mirare ca ea s\ fie [i altceva, de vreme ce obiectul ei exclusiv pare a fi producerea unor efecte. Vom concede doar c\, simplificîndu-i formulele, este cu neputin]\ s\ n-o consider\m disciplin\ [tiin]ific\ primitiv\, a[a cum au considerat-o Frazer [i Jevons. S\ mai ad\ug\m c\ magia îndepline[te func]ia unei [tiin]e [i ]ine loc [tiin]elor pe cale s\ se nasc\. Caracterul [tiin]ific al magiei a fost sesizat [i cultivat în


81

mod inten]ionat de c\tre magicieni. ~n mod firesc, efortul [tiin]ific este mai vizibil la formele superioare care presupun dobîndirea de cuno[tin]e, o practic\ mai rafinat\ exercitat\ în medii unde [tiin]a pozitiv\ î[i face sim]it\ deja prezen]a. Din amalgamul de expresii variabile putem distinge trei legi dominante. Pe toate le-am putea denumi legi ale simpatiei, dac\ prin cuvîntul simpatie în]elegem [i antipatie. Cele trei legi sînt a contiguit\]ii, a similarit\]ii [i a contrastului : lucrurile aflate în contact sînt sau r\mîn unite, asem\n\torul produce asem\n\tor, contrarul ac]ioneaz\ asupra contrarului. Tylor, [i dup\ el al]ii, au remarcat c\ respectivele legi nu sînt altele decît cele ale asocia]iei de idei (la adul]i, vom ad\uga noi) cu deosebirea c\ în acest caz, asocia]ia subiectiv\ de idei sfîr[e[te printr-o asocia]ie obiectiv\ a faptelor, adic\, altfel spus, leg\turilor fortuite ale gîndurilor le corespund leg\turile cauzale dintre lucruri. Cele trei formule s-ar putea reduce la una singur\ : contiguitatea, similaritatea [i contrarietatea au aceea[i valoare cu simultaneitatea, identitatea [i opozi]ia în gîndire [i în fapte. Este cazul s\ ne întreb\m dac\ formul\rile de mai sus pot explica modul în care a[a-zisele legi au fost concepute în realitate. S\ lu\m în considerare mai întîi legea contiguit\]ii. Forma cea mai simpl\ a no]iunii de contiguitate de tip simpatic ne este oferit\ de identificarea p\r]ii cu întregul. Partea valoreaz\ cît întregul. Din]ii, saliva, sudoarea, unghiile sau p\rul reprezint\ persoana în întregul ei ; astfel, prin intermediul lor, se poate ac]iona asupra persoanei îns\[i, pentru a o seduce sau vr\ji. Continuitatea nu este întrerupt\ de nici o separare, iar întregul poate fi reconstituit sau suscitat prin oricare din p\r]ile sale : Totum ex parte. Inutil s\ mai oferim exemple de asemenea credin]e, bine cunoscute ast\zi. Aceast\ lege mai poate fi exprimat\ [i în termenii urm\tori : personalitatea unei fiin]e este indivizibil\ [i rezult\ din fiecare dintre p\r]ile sale.

82


Formula este valabil\ nu numai în cazul persoanelor, ci [i al obiectelor. ~n magie, esen]a unui obiect apar]ine în egal\ m\sur\ p\r]ilor [i întregului. Prin urmare, legea este general\ [i constat\ o proprietate atribuit\ atît sufletului fiin]elor, cît [i esen]ei spirituale a obiectelor. Mai mult, fiecare obiect con]ine în totalitate principiul esen]ial al speciei c\reia îi apar]ine : orice flac\r\ con]ine focul, osemintele con]in moartea, a[a cum un simplu fir de p\r este în stare s\ con]in\ principiul vital al omului. Observa]iile de mai sus tind s\ dovedeasc\ faptul c\ nu este vorba doar de concep]ii privind sufletul individual [i, `n consecin]\, c\ legea nu se explic\ prin propriet\]ile atribuite în mod implicit sufletului. Ea nu este un simplu corolar al teoriei gajului vie]ii, ci aceast\ teorie este de fapt un caz particular al principiului totum ex parte. De altfel, legea contiguit\]ii comport\ [i alte dezvolt\ri. Orice vine în contact nemijlocit cu persoana, ve[mintele, urma pa[ilor, urma corpului pe iarb\ sau în pat, patul, scaunul, orice obiect întrebuin]at în mod frecvent, juc\riile [i celelalte sînt asimilate cu p\r]i separate ale corpului. Nu este nevoie ca acest contact s\ fie unul zilnic, frecvent sau efectiv realizat, ca `n cazul hainelor sau al obiectelor de folosin]\ cotidian\ : incanta]ia poate fi îndreptat\ asupra drumului, asupra apei de sp\lat, asupra unui fruct mu[cat, asupra obiectelor atinse în mod accidental etc. Exercitat\ asupra resturilor de alimente, magia porne[te de la ideea c\ exist\ continuitate, identitate absolut\ între ceea ce r\mîne de la mas\, alimentele ingerate [i cel ce m\nînc\ devenind astfel de aceea[i substan]\ cu alimentele. ~ntre individ [i familie exist\ o rela]ie asem\n\toare de continuitate ; ac]ionînd asupra rudelor, se ac]ioneaz\ cu siguran]\ [i asupra individului ; pentru a-i produce un r\u, numele rudelor trebuie incluse în formule sau înscrise pe obiectele magice. O aceea[i rela]ie se stabile[te între individ [i animalele sale, cas\, acoperi[ul locuin]ei,


83

terenul s\u etc. ~ntre ran\ [i arma care a produs-o se stabile[te prin continuitate o rela]ie de tip simpatic ce poate fi utilizat\ la vindecarea primeia cu ajutorul celeilalte. Aceea[i rela]ie exist\ între victim\ [i asasin ; ideea continuit\]ii de tip simpatic face s\ se cread\ c\ un cadavru sîngereaz\ atunci cînd uciga[ul se apropie de el, revenind în mod subit la starea imediat urm\toare clipei în care a fost ucis. Asemenea explica]ie este valabil\, avînd exemple [i mai edificatoare de astfel de continuit\]i. Ea `l dep\[e[te pe cel vinovat : de pild\, exist\ credin]a c\ atunci cînd un individ maltrateaz\ pas\rea numit\ gu[\-ro[ie, vacile sale vor da un lapte ro[u (Simmenthal, Elve]ia). Pe scurt, individul [i lucrurile sînt legate printr-un num\r ce pare teoretic nelimitat de asocieri de tip simpatic. Lan]ul este într-atît de strîns, iar continuitatea atît de evident\ încît, pentru a ob]ine efectul dorit, este indiferent dac\ se ac]ioneaz\ asupra uneia sau alteia dintre verigi. Sydney Hartland admite c\ o fat\ p\r\sit\ îl poate face s\ sufere pe amant prin simpatie, înf\[urîndu-[i p\rul pe un picior de broasc\ sau pe o ]igar\ de foi (Lucques). ~n Melanezia (în insulele Noile Hebride [i Solomon, se pare), prietenii celui ce a r\nit o persoan\ trebuie s\ infecteze cu venin, prin magie, plaga celui lovit. Ideea continuit\]ii magice, realizat\ fie printr-o rela]ie prealabil\ a p\r]ii cu întregul, fie printr-un contact accidental, implic\ ideea de contagiune. ~nsu[irile, bolile, via]a, soarta, orice influx magic sînt concepute ca putîndu-se transmite prin lan]uri de tip simpatic. Contagiunea este deja una dintre cele mai cunoscute idei în magie [i în religie, ceea ce nu ne va împiedica îns\ s\ ne oprim asupra ei. A[a cum am v\zut [i în cazul sacrificiului, `n cazul contagiunii de tip imaginar se produce o fuziune de imagini, din care rezult\ identificarea relativ\ a lucrurilor [i a fiin]elor aflate în contact. Imaginea a ceea ce trebuie s\ se deplaseze parcurge dac\ putem spune a[a

84


lan]ul de tip simpatic. De cele mai multe ori, lan]ul magic este reprezentat în rit : fie c\ magicianul îl atinge pe pacient, într-un anumit moment al ritului central, ca în India, fie c\ anin\ de individ un fir sau un lan] prin care este îndep\rtat\ boala, ca în Australia. ~ns\ contagiunea magic\ nu este doar ideal\ [i limitat\ la lumea invizibil\, ci [i concret\, material\, asem\n\toare din toate punctele de vedere contagiunii fizice. Marcellus din Bordeaux îndemna ca, pentru diagnosticarea unor maladii interne, bolnavul s\ se culce timp de trei zile cu un pui de cîine la sîn, c\ruia s\-i dea cît mai des lapte cu propria lui gur\ (ut aeger ei lac de ore suo frequenter infundat) ; bolnavul trebuia s\ spintece burta animalului (Marcellus, XXVIII, 132), moartea cîinelui însemnînd c\ pacientul este vindecat. Un rit cu totul asem\n\tor este practicat de popula]ia baganda din Africa central\. Fuziunea imaginilor este în asemenea cazuri perfect\, fiind vorba mai curînd de o halucina]ie, decît de o iluzie ; oamenii v\d cum boala îi p\r\se[te [i cum se transmite. Este vorba mai degrab\ de un transfer, decît de o asocia]ie de idei. Transferului de idei i se adaug\ unul de sentimente. C\ci, de la un cap\t la altul al ceremoniei magice se reg\se[te un acela[i sentiment, ce ì confer\ sensul [i tonalitatea [i care, în realitate, dirijeaz\ [i impune asocia]iile de idei. Tocmai el ne va explica modul real de func]ionare a legii continuit\]ii în cadrul riturilor magice. ~n majoritatea aplica]iilor simpatice prin contiguitate, nu avem o simpl\ extindere a unei însu[iri sau a unei st\ri de la un obiect sau o persoan\ la alt obiect sau alt\ persoan\. Dac\ legea, a[a cum am formulat-o, ar fi absolut\, dac\, în actele magice în care se aplic\, ar fi singura implicat\, [i doar sub forma ei intelectual\ ; pe scurt, dac\ nu ar exista decît asocia]ii de idei, am constata, mai întîi, c\ toate elementele unui lan] magic constituit din infinitatea atingerilor posibile, necesare sau accidentale, ar fi


85

afectate în aceea[i m\sur\ de calitatea pe care trebuie s-o transmit\, apoi, c\ toate însu[irile unui element oarecare al lan]ului s-ar transmite integral celorlalte. Or, nu este a[a, c\ci atunci magia nu ar mai fi posibil\. ~ntotdeauna, efectele simpatiei sînt limitate la efectul dorit. Pe de o parte, într-un moment precis, fluxul simpatiei este întrerupt ; pe de alta, se transmite doar una sau cîteva însu[iri. Astfel c\, atunci cînd magicianul absoarbe boala pacientului s\u, el nu se molipse[te. El nu va transmite decît vechimea pulberei mumiei folosite pentru a prelungi via]a, valoarea aurului [i a diamantului, insensibilitatea dintelui de mort ; doar la o proprietate, separat\ prin abstrac]ie, se manifest\ contagiunea. Mai mult, se postuleaz\ c\ respectivele propriet\]i sînt localizabile ; de pild\, se zice c\ [ansa unui individ s-ar localiza într-unul din paiele de pe acoperi[ul locuin]ei sale. De la localizare se ajunge la separa]ie. Cei din vechime, grecii [i romanii, considerau c\ pot vindeca bolile de ochi transmi]`nd bolnavilor vederea [opîrlei ; înainte ca ea s\ fie atins\ cu pietrele ce urmau s\ serveasc\ de amulet\, [opîrlei i se scoteau ochii, astfel încît însu[irea respectiv\, separat\ fiind, s\ se transmit\ cu totul acolo unde se dorea. ~n acest ansamblu, separa]ia [i abstractizarea s`nt figurate prin rituri, precau]ia nefiind îns\ strict necesar\. Limitarea efectelor teoretice ale legii este chiar condi]ia necesar\ aplic\rii ei. Aceea[i nevoie, care genereaz\ ritul [i asocia]iile de idei, determin\ aprecierea [i alegerea lor. Astfel, ori de cîte ori func]ioneaz\ no]iunea abstract\ de contiguitate magic\, asocia]iile de idei sînt dublate de transferuri de sentimente, de fenomene de abstractizare [i de concentr\ri exclusive, de dirijare a inten]iei, fenomene ce se petrec în con[tiin]\, obiectivate îns\ din acela[i motiv ca `nse[i asocia]iile de idei. ~n compara]ie cu prima, cea de-a doua lege, a similarit\]ii, reprezint\ o expresie mai pu]in direct\ a

86


no]iunii de simpatie. Credem c\ Frazer, ca [i Sydney Hartland, avea dreptate atunci cînd utiliza denumirea de simpatie propriu-zis\ exclusiv pentru fenomenele de contagiune, desemnînd prin simpatie mimetic\ fenomenele de care ne vom ocupa de-acum `ncolo aci. Cunoa[tem dou\ formul\ri principale ale legii similarit\]ii [i este important s\ le deosebim : asem\n\torul evoc\ asem\n\torul, similia similibus evocantur ; asem\n\torul ac]ioneaz\ asupra asem\n\torului [i, `n special, `l vindec\, similia similibus curantur. Ne vom ocupa mai întîi de prima formulare ; ea este echivalent\ cu a afirma c\ similitudinea [i contiguitatea au aceea[i valoare. Imaginea reprezint\ pentru lucru ceea ce partea reprezint\ pentru întreg. Cu alte cuvinte, chiar f\r\ vreun contact sau comunicare direct\, o simpl\ imagine este complet reprezentativ\. Se pare c\ o asemenea formul\ se aplic\ `n ceremoniile de vr\jitorie. Dar, în ciuda aparen]elor, nu intervine doar simpla no]iune de imagine. C\ci, într-adev\r, similitudinea pus\ `n joc este aici pur conven]ional\, ea nu are nimic în comun cu asem\narea unui portret. Imaginea [i obiectul nu sînt asociate dec`t printr-o conven]ie. Fie ea o p\pu[\ sau un desen, imaginea nu reprezint\ decît o schem\ redus\, o ideogram\ deformat\, sem\nînd doar dintr-un punct de vedere teoretic [i abstract. Ca [i în cazul legii precedente, jocul similitudinii presupune concentrarea aten]iei [i abstractizarea. Asimilarea nu provine din iluzie. De altfel, imaginile propriu-zise pot chiar s\ lipseasc\ ; simpla men]ionare a numelui, fie ea doar în gînd, orice urm\ de asimilare mental\ sînt suficiente pentru a face dintr-un substitut ales arbitrar pas\re, animal, ramur\, coard\ a arcului, ac, inel reprezentantul fiin]ei considerate. Pe scurt, imaginea este definit\ doar de func]ia sa, aceea de a face s\ fie prezent\ o anumit\ persoan\. {i este esen]ial ca func]ia de reprezentare s\ fie îndeplinit\. De aici, rezult\ c\ obiectul c\ruia i-a fost atribuit\


87

func]ia poate s\ fie înlocuit pe parcursul ceremoniei, sau c\ func]ia îns\[i poate fi divizat\. Atunci cînd se dore[te orbirea unui vr\jma[, un fir din p\rul s\u este trecut prin gaura unui ac cu care au fost cusute trei giulgiuri [i cu acul se str\pung apoi ochii unei broa[te rîioase ; acul [i broasca, servesc pe rînd de volt. Dup\ cum remarc\ Victor Henry, o anumit\ [opîrl\ în anumite rituri de vr\jitorie brahmanic\, reprezint\ în aceea[i ceremonie atît maleficiul cît [i pe vr\jitor [i, ad\ug\m noi, substan]a d\un\toare. Ca [i legea contiguit\]ii, cea a similarit\]ii prezint\ însemn\tate nu numai pentru persoane [i pentru sufletul lor, ci [i pentru lucruri [i folosirea acestora, pentru ceea ce este posibil sau real, pentru ceea ce este moral sau material. Amplificînd no]iunea de imagine, ea devine un simbol. Ploaia, tunetul, soarele, febra pot fi reprezentate simbolic, copiii care se nasc pot fi reprezenta]i prin capsule de mac, armata printr-o p\pu[\, adunarea satului printr-un vas de ap\, iubirea printr-un nod etc. {i toate sînt create de reprezent\rile respective. Aici, ca [i mai `nainte, contopirea imaginilor este deplin\, iar dac\ vîntul se afl\ închis într-o sticl\ sau într-un burduf, legat cu noduri sau împrejmuit cu inele, faptul nu se realizeaz\ pe planul ideilor, ci în realitate. Aplicarea legii similarit\]ii solicit\ o munc\ de interpretare demn\ de remarcat. ~n determinarea [i utilizarea simbolurilor, se produc acelea[i fenomene de concentrare exclusiv\ [i de abstractizare f\r\ de care n-am putea concepe nici aplicarea legii similarit\]ii în cazul farmecelor, nici func]ionarea legii continuit\]ii. De la obiectele alese ca simboluri, magicienii re]in o singur\ tr\s\tur\, prospe]imea, greutatea, culoarea plumburie, duritatea sau plasticitatea argilei etc. Dup\ nevoia sau scopul ritului, nu numai c\ sînt alese [i utilizate anumite simboluri, dar [i consecin]ele asimil\rii simbolurilor, teoretic nelimitate la fel ca în cazul seriei de asocia]ii prin contiguitate ,

88


devin limitate. Mai mult, nu toate însu[irile simbolului sînt transmise lucrului simbolizat. Magicianul se crede liber s\ reduc\ dup\ propria sa voin]\ influen]a gesturilor sale. De exemplu, efectele datorate unor simboluri funerare pot fi limitate la somn sau cecitate ; magicianul ce aduce ploaia, temîndu-se de potop, se poate mul]umi doar cu o avers\ ; un individ asimilat cu o broasc\, dac\ acesteia i se str\pung ochii, nu devine, din punct de vedere magic, o broasc\. ~n ceea ce prive[te libertatea imagina]iei, observ\m c\ munca de abstractizare [i interpretare, aparent arbitrar\, nu multiplic\ la infinit num\rul simbolurilor posibile, ci, dimpotriv\, pentru un anumit sistem magic, îl restrînge. Pentru un anumit lucru, avem un singur simbol sau un num\r restrîns de simboluri. Mai mult, exist\ pu]ine lucruri care pot fi exprimate prin simboluri. Imagina]ia magic\ s-a dovedit atît de lipsit\ de spirit inventiv, încît num\rul redus de simboluri concepute a fost întrebuin]at în cele mai diverse scopuri : magia nodurilor este utilizat\ în dragoste, în caz de r\zboi sau pentru a aduce ploaia [i vîntul, la deochi etc. Nu visul, liber din punct de vedere psihologic, este cel ce a dus la aceast\ s\r\cie de simboluri, ci faptul c\ individul confruntat cu rituri [i idei tradi]ionale nu este tentat s\ inoveze, crezînd doar în tradi]ie ; c\ci, în afara tradi]iei, nici credin]a, nici ritul nu pot fi concepute. Pare deci firesc ca, din acest punct de vedere, tradi]ia s\ r\mîn\ s\rac\. Cea de-a doua formulare a legii similarit\]ii, asem\n\torul ac]ioneaz\ asupra asem\n\torului, similia similibus curantur, se deosebe[te de cea dintîi prin aceea c\, prin exprimare chiar, ]ine seama îndeosebi de fenomenele de abstractizare [i aten]ie ce condi]ioneaz\ întotdeauna, dup\ cum am v\zut, aplicarea celeilalte. ~n timp ce prima formulare nu ia în considera]ie decît evocarea `n general, a doua constat\ c\ asimilarea produce un anumit efect, cu o direc]ie determinat\, sensul ac]iunii fiind determinat de rit.


89

Drept exemplu, s\ lu\m legenda vindec\rii lui Iphiclos : într-o zi, Phylax, tat\l s\u, pe cînd castra ]api, l-a amenin]at cu un cu]it plin de sînge ; prin simpatie, copilul a r\mas sterp, neputînd s\ mai aib\ urma[i ; consultînd un ghicitor, pe Melampos, acesta i-a dat s\ bea timp de zece zile o licoare preparat\ din vin [i din rugina cu]itului pe care Phylax îl l\sase înfipt într-un copac. Prin simpatie, cu]itul ar fi putut agrava starea lui Iphiclos sau, tot prin simpatie, însu[irile lui Iphiclos ar fi putut s\ se transfere asupra cu]itului ; Melampos a re]inut doar cel de-al doilea efect, limitîndu-l la maladia cu pricina ; astfel c\ sterilitatea regelui a fost absorbit\ de puterea sterilizant\ a cu]itului. ~n mod asem\n\tor, în India, atunci cînd brahmanul vindec\ un bolnav de hidropizie cu ajutorul ablu]iunilor, el nu-i ofer\ o cantitate suplimentar\ de lichid, ci apa cu care bolnavul ia contact absoarbe apa care îl face s\ sufere. Dac\ asemenea fapte se supun legii similarit\]ii, dac\ ele ]in de no]iunea abstract\ de simpatie mimetic\, attractio similium, ele alc\tuiesc o clas\ cu totul aparte printre cele dominate de respectiva lege. Avem de a face nu atît cu un corolar al legii, cît cu un fel de no]iune concurent\, tot at`t de important\, poate, datorit\ num\rului de rituri pe care le determin\ în cadrul fiec\rui ritual. F\r\ s\ p\r\sim expunerea celei de a doua forme a legii similarit\]ii, am ajuns deja la legea contrariet\]ii. ~ntr-adev\r, asem\n\torul vindec\ asem\n\torul, fiindc\ produce un efect contrar. Cu]itul sterilizant poate cauza fecunditatea, apa vindec\ hidropizia etc. O formulare complet\ a unor asemenea rituri ar putea fi : asem\n\torul alung\ asem\n\torul, provocînd un efect contrar. Reciproc, în cea dintì serie de fapte ]inînd de simpatia mimetic\, asem\n\torul evoc\ asem\n\torul, înl\turînd efectele contrarii ; v\rsînd ap\, aduc ploaia [i alung seceta. Astfel, no]iunea abstract\ de similitudine nu poate fi separat\ de no]iunea abs-

90


tract\ de contrarietate, formul\rile legii similarit\]ii ar putea s\ se reduc\ la una singur\ : opusul este înl\turat de opus fiind, cu alte cuvinte, inclus\ în legea contrariet\]ii. Respectiva lege a fost îns\ gîndit\ de c\tre magicieni într-un fel aparte. Simpatiile [i antipatiile sînt echivalente [i totu[i se deosebesc clar între ele. Drept dovad\, în antichitate au existat acele c\r]i intitulate PeriV sumpaqeivwn aiV ajntipaqeivwn. Ele cuprind liste de sisteme ritualice, de farmacie magic\, dezleg\ri de farmece, grupate toate sub no]iunea de antipatie. Toate sistemele magice au speculat contrariile [i opozi]iile : norocul [i nenorocul, frigul [i c\ldura, apa [i focul, libertatea [i constrîngerea etc. Un mare num\r de obiecte au fost grupate prin opusul lor, utilizîndu-se respectiva contrarietate. Consider\m deci c\ no]iunea de contrast este o no]iune distinct\ în cadrul magiei. La drept vorbind, a[a cum legea similarit\]ii nu poate ac]iona f\r\ legea contrariet\]ii, nici legea contrariet\]ii nu poate ac]iona f\r\ cea a similarit\]ii. De pild\, în ritualul atharvanic, ploaia poate fi oprit\ invocîndu-se soarele, opusul ei, cu ajutorul unei buc\]i de lemn de arka, denumire ce semnific\ lumin\, fulger, soare ; încît vedem deja în acest rit de contrarietate mecanismele de tip propriu-zis simpatic. Iar ceea ce ne demonstreaz\ cît de pu]in se exclud ele, este faptul c\ aceea[i bucat\ de lemn este capabil\ s\ opreasc\ în mod direct ploaia [i s\ alunge tunetele [i fulgerele. ~n ambele cazuri, materialul folosit este acela[i, doar prescrip]ia difer\ pu]in : în primul caz, focul se afl\ la vedere, în cel din urm\, t\ciunii aprin[i sînt îngropa]i în p\mînt ; aceast\ u[oar\ modificare de rit constituie expresia voin]ei care-l dirijeaz\. Putem deci afirma : contrariul înl\tur\ contrariul, prin suscitarea asem\n\torului. Astfel, diferitele formul\ri ale legii similarit\]ii pot fi în strict\ corela]ie cu formula legii contrariet\]ii. Reluînd ideea unei scheme ritualice de care ne-am


91

slujit în lucrarea consacrat\ sacrificiului putem afirma c\ simbolismele se prezint\ sub trei forme schematice, corespunz\toare respectiv celor trei formul\ri : asem\n\torul produce asem\n\tor ; asem\n\torul ac]ioneaz\ asupra asem\n\torului ; contrarul ac]ioneaz\ asupra contrarului [i nu se deosebesc decît prin ordinea elementelor. ~n primul caz, ne gîndim mai întîi la absen]a unei st\ri ; în cel de-al doilea, ne gîndim mai întîi la prezen]a unei st\ri ; în cel de-al treilea, ne gîndim mai ales la prezen]a unei st\ri contrare [i la starea a c\rei producere o dorim. ~n primul caz, ploaia întîrzie s\ cad\ [i ea trebuie adus\ cu ajutorul unui simbol ; în al doilea, ploaia cade [i trebuie oprit\ printr-un simbol ; în ultimul, ploaia trebuie alungat\ prin contrarul ei, cu ajutorul simbolului. Astfel, ambele no]iuni abstracte, de similitudine [i contrarietate, se încadreaz\ în no]iunea general\ de simbolism tradi]ional. Totodat\, legile similarit\]ii [i contiguit\]ii tind una c\tre cealalt\. Frazer a observat deja acest fapt [i ar fi putut s\-l [i demonstreze cu u[urin]\. De obicei, riturile prin similaritate se folosesc de contact ; contactul între vr\jitor [i hainele sale, dintre magician [i baghet\, dintre arm\ [i ran\ etc. Efectele de tip simpatic datorate unor substan]e se transmit doar prin absorb]ie, infuzie, atingere etc. Reciproc, `n mod normal, contactele au doar scopul de a vehicula calit\]ile de origine simbolic\. ~n riturile de vr\jitorie practicate cu ajutorul unui fir de p\r, acestea constituie elementul de leg\tur\ între distrugerea figurat\ [i victima distrugerii. ~ntr-o infinitate de cazuri asem\n\toare, nu avem de-a face cu scheme distincte ale no]iunilor [i riturilor, ci cu întrep\trunderi ; actul devine mai complicat [i cu dificultate poate fi clasat într-una din cele dou\ rubrici în chestiune. De fapt, serii întregi de rituri de vr\jitorie con]in contiguit\]i, similarit\]i [i contrarii ce se neutralizeaz\, lor al\turîndu-li-se similarit\]i pure, f\r\ ca operatorii s\

92


]in\ seama de acest aspect ori s\-[i fi închipuit cu adev\rat altceva decît scopul final al ritului lor. Dac\ analiz\m acum cele dou\ legi, f\cînd abstrac]ie de aplica]iile lor complexe, vom observa mai întîi c\ ac]iunile de tip simpatic (mimetic) la distan]\ n-au fost considerate întotdeauna ca venind de la sine. S`nt imaginate efluvii iradiind din corp, imagini magice c\l\toare, linii unindu-l pe magician de ac]iunea lui, funii, lan]uri ; însu[i sufletul magicianului c\l\tore[te pentru a executa actul pe care tocmai îl s\vîr[e[te. ~n Malleus maleficarum, de pild\, o vr\jitoare, vrînd s\ aduc\ ploaia, dup\ ce [i-a înmuiat m\tura într-o balt\, pleac\ în zbor ca s-o caute. La indigenii ojibway, numeroase pictograme ni-l prezint\ pe magicianul-preot în momentul de dup\ s\rvîr[irea ritului, cu bra]ul întins, str\pungînd cerul [i adunînd norii. Astfel, avem tendin]a s\ concepem similaritatea ca o contiguitate. Invers, contiguitatea îns\[i este echivalent\ cu similaritatea din motive foarte temeinice : legea este adev\rat\ doar dac\ între p\r]ile [i lucrurile aflate în contact, precum [i în ansamblu, circul\ [i s\l\[luie[te o aceea[i esen]\ ce le confer\ asem\narea. Astfel, toate reprezent\rile abstracte [i impersonale ale similarit\]ii, contiguit\]ii [i contrariet\]ii, de[i fiecare conceput\ separat la vremea ei, sînt `n mod firesc confuze [i se confund\. Evident, ele constituie trei fa]ete ale unei singure no]iuni, pe care noi trebuie s\ le deosebim. Acei dintre magicieni ce au meditat îndelung la riturile lor au sim]it, desigur, aceast\ confuzie. Alchimi[tii au un principiu general p\rînd s\ reprezinte, pentru ei, formula perfect\ a reflec]iilor lor teoretice, pe care le place s-o fixeze dinainte în re]etele lor : Unul este Totul [i Totul este în Unul. Iat\ un pasaj ales la întîmplare, unde principiul este exprimat foarte bine : Unul este Totul [i prin Unul s-a alc\tuit Totul. Unul este Totul, iar dac\ Totul nu cuprinde Totul, totul nu ar mai fi luat na[tere. « {En gaVr toV


93

paVn, aiV diV v au*tou~ toV paVn gevgone. {En toV paVn aiV ei* mhV taVne#ch toV paVr, ou* gevgone toV paVn.». Acest Tot aflat în toate este lumea îns\[i. {i, ni se spune uneori, lumea este imaginat\ ca un animal unic ale c\rui p\r]i sînt în mod necesar unite între ele, oricît de dep\rtate s-ar afla unele de celelalte. Totul i se aseam\n\ [i totul se afl\ în contact. Un asemenea panteism magic ar fi cel ce creeaz\ sinteza diverselor legi. Alchimi[tii îns\ n-au insistat asupra acestei formule, decît pentru a-i conferi un comentariu metafizic [i filozofic din care ne-au r\mas doar unele urme. Dimpotriv\, ei insist\ mai mult asupra unei formule juxtapuse : Natura naturam vincit. Prin defini]ie, natura înseamn\ ceea ce se afl\ atît în lucru, cît [i în p\r]ile sale, adic\ ceea ce se afl\ la baza legii contiguit\]ii ; [i mai înseamn\ [i ceea ce se g\se[te concomitent în toate f\pturile unei aceleia[i specii, situîndu-se astfel la baza legii similarit\]ii ; [i ceea ce face ca un lucru s\ poat\ ac]iona asupra altuia, contrar, dar de acela[i gen, aflîndu-se astfel la baza legii contrariet\]ii. Ner\mînînd în domeniul considera]iilor abstracte, alchimi[tii ne demonstreaz\ c\, în cadrul magiei, unele concep]ii au func]ionat în mod real. Prin natur\ (sau ;uVsi"), ei în]eleg esen]a ascuns\, una din licorile lor magice care produce aurul. No]iunea implicat\ în acest caz, nedeghizat\ de alchimi[ti, este cea a unei substan]e avînd ac]iune asupra altei substan]e, în virtutea propriet\]ilor sale, indiferent de modul de a ac]iona. Este o ac]iune de tip simpatic sau produs\ între substan]e simpatice, putîndu-se exprima astfel : asem\n\torul ac]ioneaz\ asupra asem\n\torului ; a[a cum afirm\ alchimi[tii, asem\n\torul atrage asem\n\torul sau îl domin\ (e{lei sau ratei~). C\ci, spun ei, Totul nu poate ac]iona asupra Totului ; întrucît natura (;uVsi") e înv\luit\ în forme (ei!dh), între aceste ei!dh (adic\ între formele lucrurilor ce ac]ioneaz\ unele asupra altora) trebuie s\ existe o rela]ie po-

94


trivit\. Astfel, atunci cînd alchimi[tii afirm\ c\ natura triumf\ asupra naturii, ei în]eleg c\ exist\ lucruri aflate într-un raport de dependen]\ reciproc\ atît de strîns, încît ele se atrag inevitabil. ~n acest sens apreciaz\ ei c\ natura are un caracter distrug\tor ; într-adev\r, ea disociaz\, adic\, prin influen]a ei, distruge componentele instabile, suscit\ fenomene [i forme noi, atr\gînd spre sine elementul stabil [i identic sie[i pe care acestea îl con]in. S\ fie vorba aici despre o no]iune general\ a magiei [i nu de o no]iune special\ a unei ramuri din magia greac\ ? Credem c\ alchimi[tii nu au inventat-o singuri, c\ci o reg\sim la filozofi [i o vedem aplicat\ în medicin\. Pare-se c\ ea a func]ionat în medicina hindus\. ~n orice caz, prea pu]in conteaz\ faptul c\ ea ar mai fi putut fi exprimat\ în mod con[tient [i altundeva. Ceea ce [tim [i dorim s\ se re]in\ din aceast\ dezvoltare este c\ asemenea reprezent\ri abstracte ale similarit\]ii, contiguit\]ii [i contrariet\]ii nu pot fi separate de no]iunea de lucruri, natur\, [i propriet\]i transmise de la o fiin]\ la alta sau de la un obiect la altul. Noi [tim c\ propriet\]ile [i formele alc\tuiesc o scar\ pe care trebuie s-o urc\m pentru a ac]iona asupra naturii ; c\ magicianul nu poate inventa liber [i c\ mijloacele sale de ac]iune sînt, în mod esen]ial, limitate. 2. Reprezent\ri impersonale concrete. Prin urmare, gîndirea magic\ nu poate tr\i doar cu abstrac]ii. Tocmai am v\zut c\ atunci cînd alchimi[tii vorbeau despre natur\ în general, în]elegeau prin aceasta o natur\ particular\. Pentru ei, ea nu însemna o idee pur\, cuprinzînd legile simpatiei, ci o reprezentare foarte distinct\ a unor propriet\]i eficace. Iat\ ce ne determin\ s\ punem în discu]ie astfel de reprezent\ri impersonale concrete, adic\ propriet\]ile, însu[irile. Riturile magice se explic\ mult mai dificil prin aplicarea unor legi abstracte decît prin transferurile unor


95

propriet\]i ale c\ror ac]iuni [i reac]iuni sînt cunoscute în prealabil. Prin defini]ie, riturile de contiguitate constituie simple transmiteri de propriet\]i ; copilului care nu vorbe[te i se transmite locvacitatea papagalului ; celui suferind de dureri de din]i, rezisten]a din]ilor de [oareci. Riturile de contrarietate nu presupun altceva decît luptele dintre propriet\]ile de acela[i gen, dar apar]inînd unor specii contrarii : focul reprezint\ opusul apei [i, drept urmare, alung\ ploaia. ~n fine, riturile de similaritate nu sînt astfel decît prin faptul c\ se reduc la contemplarea unic\ [i acaparatoare a unei singure propriet\]i ; focul magicianului face s\ apar\ soarele, întrucît soarele înseamn\ foc. No]iunea aceasta de propriet\]i, de[i distinct\, este în acela[i timp confuz\ în esen]\, a[a cum sînt, de altfel, toate ideile magice [i religioase. Ca [i în religie, în magie, individul nu ra]ioneaz\ sau ra]ionamentele sale sînt incon[tiente. A[a cum nu simte nevoia s\ mediteze la structura ritului pentru ca s\-l practice, s\ în]eleag\ rug\ciunea sau sacrificiul, a[a cum nu resimte necesitatea ca ritul s\ fie logic, tot astfel el nu pare nelini[tit cu privire la cauzele propriet\]ilor ce le utilizeaz\ [i nu se preocup\ de justificarea ra]ional\ a alegerii sau a folosirii anumitor substan]e. Noi am putea reface uneori drumul parcurs de gîndurile sale, nu [i el. Gîndirea lui nu con]ine decît ideea vag\ a unei ac]iuni posibile, pentru care tradi]ia îi furnizeaz\ mijloace gata f\cute cu privire la scopul foarte precis ce trebuie s\-l ating\. Dac\ se recomand\ s\ nu fie l\sate mu[tele s\ zboare în jurul unei femei care na[te, de team\ ca ea s\ nu nasc\ o fat\, se presupune c\ mu[tele sînt înzestrate cu o proprietate sexual\ ale c\rei efecte trebuiesc evitate. Dac\ o cremalier\ este aruncat\ din cas\ pentru ca afar\ s\ fie vreme bun\, acesteia i se atribuie virtu]i de un anumit gen. Dar nimeni nu reface lan]ul asocia]iilor de idei prin care întemeietorii riturilor au ajuns la respectivele no]iuni.

96


Probabil c\ asemenea reprezent\ri sînt cele mai importante dintre reprezent\rile impersonale concrete utilizate în magie. R\spîndirea lor este atestat\ de larga utilizare a amuletelor. Mare parte a riturilor magice au ca scop fabricarea amuletelor care, odat\ fabricate în mod ritual, pot fi utilizate f\r\ a se mai recurge la rit. Un oarecare num\r de amulete constau din substan]e simple sau compuse, adaptarea lor neavînd nevoie de rit ; este cazul pietrelor pre]ioase diamante, perle etc. c\rora li se atribuie propriet\]i magice. Fie c\ virtu]ile lor provin din rit, fie c\ se datoreaz\ unor calit\]i intrinseci ale substan]elor aflate în compozi]ia lor, este aproape sigur c\ atunci cînd sînt utilizate, nimeni nu se gînde[te decît la calitatea lor permanent\. Un alt fapt care demonstreaz\ importan]a no]iunii de proprietate în magie este acela c\ una dintre preocup\rile principale const\ din determinarea modului de întrebuin]are [i a puterilor specifice, generice sau universale, ale fiin]elor, lucrurilor [i chiar ale ideilor. Magicianul este individul care, prin har, experien]\ sau revela]ie, cunoa[te natura [i firea lucrurilor ; practica lui este determinat\ de cuno[tin]ele ce le posed\. Prin aceasta se apropie cel mai mult magia de [tiin]\. Dintr-un asemenea punct de vedere, uneori ea devine foarte savant\, dac\ nu cu adev\rat [tiin]ific\. Mare parte dintre cuno[tin]ele amintite aici sînt dobîndite [i verificate experimental. Primii utilizatori de otrav\, primii chirurgi au fost vr\jitorii ; se [tie cît de dezvoltat\ era chirurgia la popoarele primitive. Mai [tim c\ magicienii au f\cut adev\rate descoperiri în metalurgie. ~n opozi]ie cu teoreticienii care au comparat magia cu [tiin]a datorit\ reprezent\rii abstracte a simpatiei, fapt reg\sit uneori în magie, noi îi atribuim un caracter [tiin]ific datorit\ specula]iilor [i observa]iilor sale asupra propriet\]ilor concrete ale lucrurilor. Legile magiei mai sus discutate nu constituiau decît un fel de filozofie


97

magic\, o serie de forme goale [i g\unoase de altfel, întotdeauna r\u formulate ]inînd de legea cauzalit\]ii. Prin no]iunea de proprietate, ne afl\m acum în prezen]a unor legi [tiin]ifice rudimentare, adic\ în fa]a unor leg\turi necesare [i pozitive presupuse a exista între lucruri determinate. Preocupîndu-se de contagiuni, armonii [i opozi]ii, magicienii au ajuns la ideea unei cauzalit\]i, care nu mai e mistic\ nici m\car atunci cînd se refer\ la propriet\]i neexperimentale. {i numai plecînd de aici au ajuns ei s\-[i închipuie în mod mecanic virtu]ile cuvintelor [i ale simbolurilor. Pe de o parte, constat\m c\ fiecare sistem de magie a fost obligat s\ alc\tuiasc\ pentru sine un catalog de plante, minerale, animale, p\r]i ale corpului etc. cu scopul de a înregistra propriet\]i specifice sau nu, experimentale sau nu. Pe de alt\ parte, fiecare s-a preocupat s\ codifice propriet\]ile lucrurilor abstracte : figuri geometrice, numere, însu[iri morale, moartea, via]a, [ansa etc ; în fine, fiecare [i-a pus de acord diversele cataloage. Ne a[tept\m aici la o obiec]ie : ni se va spune c\ legile simpatiei determin\ natura acestor propriet\]i. De pild\, propriet\]ile unei anumite plante sau ale unui anumit lucru provin din culoarea identic\ sau opus\ celei a lucrului sau fiin]ei asupra c\reia se crede c\ ac]ioneaz\. Vom r\spunde c\, în acest caz, departe de a exista o asocia]ie de idei între cele dou\ obiecte, datorit\ culorii lor, dimpotriv\, sîntem în prezen]a unei conven]ii clare, cvasi-legislative, în virtutea c\reia este aleas\ culoarea dintr-o posibil\ serie de însu[iri, pentru stabilirea de rela]ii între obiecte. ~n plus, aceast\ rela]ie se realizeaz\ prin alegerea unuia sau a cîtorva obiecte avînd culoarea respectiv\. A[a procedeaz\ indigenii cherokee atunci cînd vindec\ g\lbinarea cu ajutorul r\d\cinilor galbene. Acela[i ra]ionament ca în cazul culorii este valabil pentru form\, rezisten]\ [i toate celelalte propriet\]i posibile.

98


Pe de alt\ parte, admi]înd c\ ar exista lucruri investite cu unele puteri în virtutea numelui lor (reseda morbos reseda), constat\m c\ ele ac]ioneaz\ mai curînd `n maniera incanta]iilor decît ca obiecte cu anumite propriet\]i, fiind genuri de cuvinte realizate. Mai mult, în asemenea cazuri, conven]ia despre care am discutat este [i mai evident\, fiind vorba despre un cuvînt, adic\ o conven]ie perfect\, în cadrul c\reia sensul, sunetul, întregul sînt, prin defini]ie, produsul unui acord tribal sau na]ional. Mai dificil ne-ar fi s\ ne baz\m pe cheile magice, întrucît acestea par s\ defineasc\ propriet\]ile lucrurilor prin rela]iile lor cu anumi]i zei sau cu anumite lucruri (de pild\, p\rul lui Venus, degetul lui Jupiter, barba lui Ammon, urin\ de fecioar\, lichidul lui Siva, creierul celui ini]iat, substan]a lui Pedu) c\rora le-ar reprezenta, în definitiv, puterea. ~n acest caz, conven]ia stabilind simpatia este dubl\ ; mai întîi, avem conven]ia care determin\ alegerea numelui, a primului semn (urin\=lichid al lui Siva), apoi cea determinînd raportul dintre lucrul numit, al doilea semn [i efect (lichidul lui Siva=vindecarea de febr\, întrucît Siva este zeul febrei). Rela]ia de simpatie este poate [i mai evident\ în cazul unor serii paralele de plante, parfumuri [i minerale corespunz\toare planetelor. F\r\ a mai vorbi de caracterul conven]ional al atribuirii unor asemenea substan]e planetelor respective, s\ ]inem cont cel pu]in de conven]ia ce determin\ virtu]ile planetelor, cele mai multe dintre aceste virtu]i fiind morale (Marte=r\zboi etc.). Rezumînd, nu ideea de simpatie a determinat constituirea no]iunilor de propriet\]i, ci ideea de proprietate [i conven]iile sociale al c\ror obiect l-a reprezentat au permis spiritului colectiv s\ stabileasc\ leg\turile simpatice despre care discut\m. R\spunsul la obiec]ia pe care noi în[ine ne-am pus-o nu înseamn\ c\, dup\ noi, propriet\]ile lucrurilor n-ar face parte din sistemele de rela]ii simpatice.


99

Dimpotriv\, acord\m faptelor despre care tocmai am discutat o deosebit\ importan]\. De obicei, le denumim cu termenul de signaturi, desemnînd coresponden]ele simbolice. Dup\ noi, ele reprezint\ cazuri de clasificat comparabile cu cele studiate anul trecut în Année sociologique. Astfel, lucrurile ordonate sub un anume astru apar]in aceleia[i clase sau mai curînd, aceleia[i familii ca [i astrul, casa [i zona lui de bolt\ cereasc\ etc. Lucrurile cu aceea[i culoare, cu aceea[i form\ etc. sînt considerate înrudite datorite culorii, formei sau sexului lor etc. Gruparea unor lucruri prin contrariile lor constituie [i ea o form\ de clasificare ; ba chiar una din formele esen]iale de gîndire în orice sistem de magie o reprezint\ împ\r]irea lucrurilor în cel pu]in dou\ clase : bune [i rele, care dau via]\ sau aduc moartea. Sistemul de simpatie [i antipatie se reduce astfel la sistemul clasific\rilor de reprezent\ri colective. Lucrurile ac]ioneaz\ unele asupra altora doar întrucît sînt incluse în aceea[i clas\ sau sînt opuse f\cînd parte din acela[i gen. Obiectele, mi[c\rile, fiin]ele, numerele, evenimentele, însu[irile, pot fi considerate asem\n\toare doar întrucît apar]in aceleia[i familii. F\cînd parte din aceea[i clas\, ele pot ac]iona unele asupra altora, deoarece se consider\ c\ în ele exist\ o natur\ comun\ clasei, dup\ cum se consider\ c\ to]i cei din acela[i clan sînt de acela[i sînge. Astfel, ele se afl\ într-o situa]ie de similitudine [i continuitate. Pe de alt\ parte, de la o clas\ la alta, exist\ opozi]ii. De altfel, magia este posibil\ numai pentru c\ ac]ioneaz\ cu specii clasificate. Speciile [i clasific\rile reprezint\ ele însele fenomene colective, fapt dovedit de caracterul lor arbitrar [i de num\rul redus de obiecte alese la care se limiteaz\. Pe scurt, de îndat\ ce avem o reprezentare a propriet\]ilor magice, ne afl\m în prezen]a unor fenomene asem\n\toare cu cele privitoare la limbaj. A[a cum nu exist\ un num\r infinit de denumiri pentru un anumit lucru, a[a cum nu exist\ decît un num\r redus de

100


semne pentru lucruri, a[a cum cuvintele nu au decît leg\turi îndep\rtate sau chiar nule cu lucrurile desemnate, tot a[a, între semnul magic [i lucrul semnificat nu exist\ decît leg\turi strînse, dar ireale, de num\r, sex, imagine [i, în general, de însu[iri cu totul imaginare, îns\ imaginate de societate. ~n magie, exist\ [i alte reprezent\ri impersonale [i, în acela[i timp, concrete, dar care nu se refer\ la propriet\]i. Sînt reprezent\ri ale puterii ritului [i ale modului s\u de ac]iune ; am discutat mai sus despre efectele generale ale magiei, semnalînd unele forme concrete ale no]iunilor : m^mit, mana, efluvii, lan]uri, linii, jeturi etc. Mai exist\ apoi reprezent\rile puterii magicienilor [i ale modului lor de ac]iune, despre care am amintit atunci cînd am discutat despre magician : puterea din privire, for]a, greutatea, puterea de a se face nev\zut, insubmersibilitatea, puterea de a se transporta, de a ac]iona direct la distan]\ etc. Asemenea reprezent\ri concrete, al\turi de cele abstracte, permit conceperea unui rit magic. ~n realitate, exist\ numeroase rituri c\rora nu le corespund alte reprezent\ri determinate. Faptul c\ ele sînt suficiente poate da dreptate celor care nu au v\zut în magie decît ac]iunea direct\ a riturilor, neglijînd reprezent\rile demonologice [i considerîndu-le drept secundare, de[i cele din urm\ sînt incluse în toate sistemele de magie cunoscute, în mod necesar, am zice noi. 3. Reprezent\ri personale. Demonologie. ~ntre no]iunile de spirit [i ideile concrete sau abstracte amintite mai sus nu exist\ o discontinuitate real\. ~ntre ideea de spiritualitate a ac]iunii magice [i ideea de spirit, pasul este mic. Din acest punct de vedere, ideea unui agent personal poate fi considerat\ ca un ]el spre care tind în mod necesar toate eforturile f\cute în vederea reprezent\rii concrete a eficacit\]ii magice specifice riturilor [i însu[irilor. De fapt, demonologia a ajuns s\ fie socotit\ drept un mijloc de


101

figurare a fenomenelor magice : efluviile sînt demoni, aiJ ajgaqaiV a*povr*rJoiai tw~n a*stevrwn ei*siVn daivmone" aiv tucai aiV moi~rai. Din aceast\ perspectiv\, no]iunea de demon nu se opune altor no]iuni, fiind oarecum una suplimentar\, destinat\ explic\rii jocului legilor [i al calit\]ilor. Pur [i simplu, ea înlocuie[te ideea unei persoane-cauz\ cu aceea de cauzalitate magic\. Toate reprezent\rile magiei pot sfîr[i prin reprezent\ri personale. Dublura magicianului [i animalul ajut\tor constituie reprezent\ri personificate ale puterii [i ale modului ei de ac]iune. Indigenii ojibway au pictograme pentru for]ele manitu ale magicianului jossakîd. La fel, eretele fermecat care transmite ordinele lui Nectanebo reprezint\ puterea lui magic\. ~n toate cazurile, animalul [i demonul ajut\tor sînt mandatari personali efectivi ai magicianului. Prin ele, magicianul ac]ioneaz\ la distan]\ iar puterea ritului se personalizeaz\. ~n Asiria, m^mit-ul este asemenea unui demon. ~n Grecia, i!ugx, rondeaua magic\ furnizeaz\ demoni ; la fel [i anumite formule magice acele Ephesia grammata. La acela[i rezultat ajunge [i ideea de proprietate. Plantelor cu anumite virtu]i, le corespund demonii care vindec\ bolile ori le provoac\ ; asemenea demoni ai plantelor sînt cunoscu]i în Melanezia, la indigenii cherokee, dar [i în Europa (în Balcani, Finlanda etc.). Demonii balneari din magia greac\ au luat na[tere din utilizarea în scop malefic a unor obiecte pentru baie. Cel de-al doilea exemplu ne arat\ c\ personificarea se asociaz\ chiar [i celor mai infime detalii ale ritului. Ea s-a aplicat [i la ceea ce este mai general `n ideea de puteri magice. ~n India, puterea, Sakti, a fost divinizat\ ; apoi a fost divinizat\ [i ob]inerea puterilor (Siddhi), divinitatea fiind în aceea[i m\sur\ invocat\ ca [i Siddha, indivizii care au ob]inut astfel de puteri. Seria personific\rilor nu se opre[te îns\ aici ; chiar obiectul ritului este personificat sub numele lui

102


comun. Acesta este cazul bolilor : febra, oboseala, moartea, distrugerea, pe scurt, tot ceea ce trebuie exorcizat ; ar fi interesant de povestit istoria zei]ei Diarrheea, divinitate incert\ din ritualul atharvanic. Fire[te, fenomenul se produce mai curînd în sistemul incanta]iilor [i, în special, al evoc\rilor decît în sistemul riturilor manuale unde, de altfel, poate s\ treac\ neobservat. ~ntr-adev\r, incanta]ia se adreseaz\ bolii ce trebuie alungat\ ; deja ea este tratat\ ca o persoan\. Iat\ de ce, în Malaezia, aproape toate formulele sînt concepute ca forme de invocare adresate unor prin]i sau prin]ese care nu reprezint\ nimic altceva decît lucrurile sau fenomenele avute în vedere. ~n alte p\r]i, de exemplu în Atharva Veda, se personalizeaz\ tot ceea ce este incantat : s\ge]ile, tamburinele, urina etc. Desigur c\ nu este o simpl\ form\ de adresare iar persoanele respective nu sînt simple vocative. Ele existau [i înainte, a[a dup\ cum vor exista [i dup\ incanta]ie. A[a sînt, în Grecia, ;ovboi, geniile maladiei din folclorul balcanic, Laksmî (norocul) [i Nirrti (distrugerea) în India. Ace[tia din urm\ au propriile lor mituri, a[a cum au avut, de altfel, mai toate bolile personificate. Introducerea no]iunii de spirit nu modific\ în mod necesar ritul magic. ~n principiu, în magie, spiritul nu este o putere liber\, el se supune ritului ce-i indic\ direc]ia `n care trebuie s\ ac]ioneze. Este posibil ca nimic s\ nu-i tr\deze prezen]a, nici chiar men]ionarea în incanta]ie. Totu[i, spiritul auxiliar poate de]ine un loc, [i înc\ unul important, în ceremoniile magice. A[a se petrec lucrurile atunci cînd este realizat\ imaginea unui geniu sau a animalului auxiliar. ~n ritualuri, exist\ rugi, incanta]ii, prescrip]ii de ofrande [i sacrificii neavînd alt obiect decît evocarea [i satisfacerea spiritelor personale. La drept vorbind, în raport cu ritul central, posedînd în linii mari o schem\ simbolic\ [i simpatic\, aceste rituri nu sînt, de cele mai multe ori, obligatorii. Dar uneori sînt într-atît de


103

importante, încît domin\ întreaga ceremonie. Astfel, se poate întîmpla ca exorcismele s\ fie incluse complet în sacrificiu sau `n rug\ciunea adresat\ fie demonului ce trebuie alungat, fie zeului care `l alung\. Ori de cîte ori este vorba de asemenea rituri, ideea de spirit constituie axul în jurul c\ruia ele pivoteaz\. Este evident, de exemplu, c\, pentru operator, ideea de demon este anterioar\ oric\rei alteia, atunci cînd el se adreseaz\ unui zeu a[a cum se întîmpl\ în magia greco-egiptean\ rugîndu-l s\-i trimit\ un demon care s\ ac]ioneze pentru el. ~ntr-un asemenea caz, dispare ideea de rit [i, odat\ cu ea, tot ceea ce înseamn\ o necesitate mecanic\ ; spiritul este un servitor autonom, reprezentînd hazardul dintr-o opera]ie magic\. Magicianul sfîr[e[te prin a recunoa[te c\ [tiin]a sa nu este infailibil\ [i c\ dorin]a poate s\ nu i se îndeplineasc\. ~n fa]a lui, apare o alt\ putere. Astfel, spiritul este cînd supus, cînd liber, confundîndu-se cu ritul, dar [i deosebindu-se de acesta. S-ar p\rea c\ ne afl\m în fa]a uneia dintre acele confuzii antinomice care abund\ atît în istoria magiei, cît [i în cea a religiei. Solu]ionarea acestei contradic]ii aparente ]ine de teoria raporturilor dintre magie [i religie. Putem totu[i afirma c\ majoritatea faptelor de magie sînt cele în care ritul pare s\ constrîng\, f\r\ a nega existen]a altora, a c\ror explica]ie o vom `nt`lni `n alt\ parte. Ce reprezint\ spiritele în magie ? Vom încerca o clasificare foarte sumar\, o enumerare rapid\ care s\ ne arate cum [i-a recrutat magia armatele sale de spirite. Vom vedea imediat c\ asemenea spirite au alte calific\ri decît cele magice [i apar]in deopotriv\ [i religiei. Prima categorie de spirite magice o formeaz\ sufletele mor]ilor. Exist\ sisteme de magie care, de la origini sau prin reduc]ie, nici nu cunosc alte spirite. ~n Melanezia occidental\, `n ceremonia magic\, la fel ca `n religie, s-a recurs la spirite numite tindalo, adic\

104


suflete ale mor]ilor. Orice mort poate deveni un tindalo, dac\ [i-a demonstrat puterile magice printr-un miracol sau o fapt\ rea etc. ~n principiu îns\, se transform\ în tindalo doar cei care, pe cînd erau în via]\, de]ineau puteri magice sau religioase. Aici, mor]ii pot deveni spirite. La fel stau lucrurile în Australia [i în America, la popula]iile cherokee [i ojibway. ~n India antic\ [i în cea modern\ sînt invoca]i în magie mor]ii str\mo[i diviniza]i ; dar, în maleficii, sînt invocate mai ales spiritele defunc]ilor pentru care nu au fost îndeplinite toate riturile funerare (preta), ale celor neînhuma]i, ale celor deceda]i în urma unei mor]i violente, spiritele femeilor care au decedat la na[tere, ale copiilor n\scu]i mor]i (bhûta, churel etc.). Acelea[i fapte s-au petrecut [i în magia greac\, unde spiritele magice, daivmone", au primit epitete ce le calific\ drept suflete : întîlnim men]iunea de neudaivmone", de daivmone" mhtrw~/oi aiv patrw~/oi, dar, mai des, pe cea de demoni mor]i de moarte violent\ (biaioqanavtoi), neînhuma]i (a!poroi ta;h") etc. ~n Grecia, [i o alt\ clas\ de defunc]i furnizeaz\ auxiliare magice, aceea a eroilor, adic\ a mor]ilor c\rora li se consacr\ un cult public ; totodat\, nu este sigur c\ to]i eroii magici au fost eroi oficiali. Din acest punct de vedere, un tindalo din Melanezia este `ntru totul comparabil cu un erou din Grecia, c\ci se poate ca el s\ nu fi fost un mort divinizat [i s\ fie totu[i imaginat în mod obligatoriu sub o astfel de form\. ~n cre[tinism, to]i mor]ii de]in propriet\]i utilizabile specifice lor ; îns\ magia utilizeaz\ doar sufletele copiilor neboteza]i, ale celor mor]i prin violen]\ sau sufletele criminalilor. Scurta noastr\ analiz\ ne arat\ c\ mor]ii sînt spirite magice, fie datorit\ credin]ei generale în puterea lor divin\, fie în virtutea unei calific\ri speciale care le confer\ un loc determinat în lumea spectrelor în raport cu alte fiin]e din religie. A doua categorie de fiin]e magice o reprezint\ demonii. Bineîn]eles c\ demon nu este pentru noi


105

sinonim cu diavol, ci cu geniu, djinn etc. Demonii sînt spirite, u[or deosebite de sufletele mor]ilor, pe de o parte, iar pe de alta, care nu au fost divinizate ca zei. De[i personalitatea lor este destul de tern\, demonii reprezint\ deja ceva în plus fa]\ de simpla personificare a unor rituri magice, a unor însu[iri sau obiecte. Se pare c\ în Australia erau concepu]i sub o form\ destul de diferit\ ; chiar atunci c^nd avem informa]ii suficiente despre ei, în fond, ni se par destul de specializa]i. ~nt^lnim, la arunta, spirite magice Oruncha [i Iruntarinia adev\rate genii locale al c\ror caracter complex le marcheaz\ independen]\. ~n Melanezia oriental\, spiritele invocate nu sînt suflete ale mor]ilor, iar unele dintre ele nu sînt nici zei propriu-zi[i ; ele ocup\ un loc important mai ales în riturile naturiste : vui în insulele Solomon, vigona în Florida etc. ~n India, zeilor (deva) li se opun pis^ca, yaksasa, r^ksasa etc. ; odat\ ap\rute clasific\rile, acestea alc\tuiesc clasa Asura ai c\rei reprezenta]i principali sînt Vritra (rivalul lui Indra) [i Namuci (idem) etc. {tim îns\ cu to]ii c\ mazdeismul a considerat, din contra, c\ spiritele daev^ sînt sus]in\toarele lui Ahriman [i adversarele lui Ahura Mazda. ~n ambele cazuri, avem de-a face, [i de o parte, [i de alta, cu f\pturi magice specializate, ca genii rele e adev\rat , dar numele lor ne arat\ c\, la origine cel pu]in, între ele [i zei nu exist\ o deosebire radical\. La greci, fiin]ele magice se numesc daiVmone" [i, a[a cum am v\zut, sînt înrudite cu sufletele mor]ilor. Ele sînt atît de specializate, încît magia greac\ nu poate fi definit\ decît prin rela]iile ei cu demonii. Exist\ demoni de ambele sexe, de diverse tipuri [i consisten]e, unii fiind localiza]i, al]ii populînd atmosfera. Cî]iva dintre ei au nume propriu, de[i magic. daiVmone" au devenit genii rele, al\turîndu-se celor din clasa spiritelor r\uf\c\toare, cum sînt spiritele Kerkope, Empuse, Kere etc. ~n plus, magia greac\ are o preferin]\ deosebit\ pentru `ngerii vechilor evrei,

106


pentru arhangheli în special, la fel ca [i magia malaez\. Ea cuprinde arhangheli, îngeri, arhon]ii, demonii [i eonii, alc\tuind un adev\rat panteon magic ierarhizat. El a fost mo[tenit de magia medieval\, a[a dup\ cum Extremul Orient a mo[tenit panteonul magic hindus. Demonii îns\ au devenit diavoli, fiind rîndui]i în tab\ra lui Satan-Lucifer, cel ce a dat o dezvoltare nou\ magiei. Totu[i, din Evul Mediu [i pîn\ în zilele noastre, vedem c\ în acele ]\ri unde vechile tradi]ii s-au p\strat mai bine decît la noi, s-au men]inut [i alte genii, zîne, spiridu[i, gobelini kobold etc. Magia îns\ nu se adreseaz\ în mod necesar unor genii specializate. De fapt, diversele clase de spirite specializate despre care am discutat n-au fost întotdeauna în exclusivitate magice [i, devenite magice, ele î[i mai p\streaz\ înc\ locul ocupat în religie : niciodat\ nu vom putea sus]ine c\ Infernul este o no]iune magic\. Pe de alt\ parte, exist\ ]\ri unde func]iile zeului [i ale demonului nu sînt înc\ diferen]iate. Este cazul Americii de Nord ; la algonquini, un manitu poate fi [i zeu [i demon ; la fel, un tindalo în Melanezia oriental\. ~n Asiria, g\sim serii întregi de demoni [i nu putem fi siguri c\ ei nu sînt zei, deoarece în documentele scrise numele lor poart\ afix divin ; asemenea demoni sînt, în particular, cei numi]i Igigi [i Annunnaki, avînd o identitate înc\ misterioas\. Rezumînd, func]iile demonice nu sînt incompatibile cu cele divine ; de altfel, existen]a unor demoni specializa]i nu interzice magiei s\ recurg\ la alte spirite, f\cîndu-le s\ de]in\ momentan un rol demonic. Astfel c\, în orice sistem magic, vom observa zei, [i sfin]i în cazul magiei cre[tine, figurînd ca auxiliare spirituale. ~n India, zeii intervin chiar [i în domeniul maleficiului, în pofida specializ\rii lor, reprezentînd personaje esen]iale în întreg ritualul magic. ~n ]\rile ce au apar]inut cîndva hindu[ilor Cambodgia [i Malaezia reg\sim în magie întregul panteon brahmanic. Cît despre textele magice gre-


107

ce[ti, ele men]ioneaz\ o mul]ime de zei egipteni, fie cu nume egiptean, fie cu nume grecesc, precum [i zei asirieni sau persani, pe Iahve cu grupul de îngeri [i profe]i evrei, adic\ zei str\ini de civiliza]ia greac\. Totodat\, observ\m c\ se aduc rugi adresate marilor zei, Zeus, Apollo, Asclepios, invoca]i cu numele lor grecesc [i chiar cu determin\rile locale ce îi particularizeaz\. ~n Europa, într-un mare num\r de incanta]ii, în farmece mitice în particular, figureaz\ numai Fecioara, Hristos [i sfin]ii. Reprezent\rile personale au o suficient\ consisten]\ în magie pentru a da na[tere unor mituri. Farmecele prezentate de noi con]in mituri specifice magiei. Exist\ [i altele, explicînd originea tradi]iei magice, a rela]iilor de tip simpatic, a riturilor etc. Dac\ îns\ magia con]ine mituri, acestea sînt rudimentare, foarte obiective [i au în vedere doar lucrurile, nu [i persoanele spirituale. Fiind poetic\ într-o m\sur\ redus\, magia n-a dorit s\ alc\tuiasc\ pove[ti cu demoni. Ei sunt ca solda]ii dintr-o armat\, formînd trupele, gana, grupuri de vîn\toare, cavalcade, f\r\ individualitate proprie. Mai mult, odat\ intra]i în magie, zeii î[i pierd personalitatea, p\r\sindu-[i, ca s\ spunem a[a, mitul la u[\. Magia nu vede în ei indivizii, ci însu[irile, o for]\ generic\ sau specific\, f\r\ s\ mai amintim de faptul c\ îi deformeaz\ dup\ voie, reducîndu-i adesea doar la simple nume. A[a cum incanta]iile dau na[tere demonilor, zeii sfîr[esc prin a se reduce la incanta]ii. Faptul c\ magia a f\cut loc zeilor demonstreaz\ c\ a [tiut s\ profite de credin]ele obligatorii din societate. Fiind subiect de credin]\ în societate, magia i-a folosit în propriile ei scopuri. Ca [i zeii sau sufletele mor]ilor, demonii constituie obiectele unor reprezent\ri colective, obligatorii [i, adesea, confirmate, cel pu]in în rituri [i, din acest motiv, ei au devenit for]e magice. De fapt, fiecare magie ar fi putut s\ aib\ un catalog al demonilor limitat dac\ nu ca

108


num\r, cel pu]in ca tipuri. O astfel de limitare ipotetic\ [i teoretic\ ar putea fi un prim semn al caracterului colectiv al reprezent\rii demonilor. ~n al doilea rînd, exist\ demoni cu nume de tip divin : fiind utiliza]i în mod conven]ional în orice scopuri, datorit\ numeroaselor servicii aduse, ei au c\p\tat un fel de individualitate, fiecare devenind obiect al tradi]iei. Mai mult, credin]a comun\ în for]a magic\ a unei fiin]e spirituale presupune c\ aceasta a f\cut miracole sau acte eficace, constatate public. Pentru a crea un demon propriu-zis, e necesar\ o experien]\ colectiv\ sau, cel pu]in, o iluzie colectiv\. ~n fine, ne reamintim c\ majoritatea spiritelor magice sînt date exclusiv prin rit [i tradi]ie ; existen]a lor nu se verific\ niciodat\ decît posterior credin]ei care i-a impus. Astfel c\, a[a cum reprezent\rile impersonale din magie par a nu avea o alt\ realitate decît credin]a colectiv\, adic\ tradi]ional\ [i comun\ a grupului, al c\rei obiect îl constituie, la fel [i reprezent\rile personale sînt, dup\ p\rerea noastr\, colective ; faptul, credem, va fi admis cu [i mai mare u[urin]\. IV. OBSERVA}II GENERALE

Caracterul nedefinit [i multiform al puterilor spirituale, cu care magicienii intr\ în rela]ie, apar]ine întregii magii. La prima vedere, faptele adunate par disparate. Unii confund\ magia cu tehnicile [i [tiin]ele, al]ii o asimileaz\ cu religiile. Ea se afl\ undeva la mijloc [i nu se define[te nici prin scopuri, nici prin procedee, nici prin no]iuni. ~n urma analizei noastre, ea apare mai ambigu\ [i mai nedeterminat\ ca niciodat\. Seam\n\ cu tehnicile laice prin finalit\]ile ei practice, prin caracterul mecanic al unui mare num\r din aplica]iile ei, prin aerul fals experimental al cîtorva din no]iunile ei principale. Se deosebe[te profund de tehnici cînd recurge la agen]i speciali, la intermediari spirituali, cînd se implic\ în acte de cult


109

[i se apropie de religie prin împrumuturile pe care i le face. Aproape c\ nu exist\ rit religios f\r\ echivalent în magie ; g\sim chiar [i no]iunea de ortodoxie, a[a cum dovedesc dia olaiv, acuza]iile magice de rituri impure ale magiei greco-egiptene. ~n afara opozi]iei dintre religii [i magie (de altfel, aceasta nu este nici universal\, nici constant\), incoeren]a, ponderea fanteziei o îndep\rteaz\ de imaginea consacrat\ asupra religiilor. Totu[i, unitatea oric\rui sistem magic ni se prezint\ acum cu mai mult\ pregnan]\ ; avem astfel, un prim folos al descrierilor lungi, al unui asemenea demers. Avem motive s\ afirm\m c\ magia formeaz\ un întreg real. Magicienii prezint\ caracteristici comune ; în ciuda diversit\]ii nelimitate, efectele produse prin opera]iile magice au întotdeauna ceva în comun ; procedeele divergente s-au asociat în tipuri [i în ceremonii complexe ; cele mai diferite no]iuni se completeaz\ [i se armonizeaz\, f\r\ ca `ntregul s\ piard\ ceva din aspectul incoerent [i dislocat. P\r]ile ei formeaz\ un tot. ~ns\ unitatea întregului este [i mai real\ decît fiecare dintre p\r]i. C\ci elementele, analizate de noi succesiv, ni se dau simultan. Analiza noastr\ le abstrage, îns\ ele sînt unite strîns [i în mod necesar. Credem c\ am definit suficient de bine magicienii [i reprezent\rile magiei. Spunînd c\ primii erau agen]ii riturilor magice, iar celelalte reprezent\rile corespunz\toare, le-am raportat la riturile magice ; deci, s\ nu ne mir\m dac\ înainta[ii no[tri au v\zut în magie numai un ansamblu de acte. ~ns\ am fi putut la fel de bine s\ definim elementele magiei pornind de la magicieni. Ele se implic\ reciproc. Nu exist\ magician onorific [i inactiv. Pentru a fi magician, trebuie s\ faci magie ; invers, oricine îndepline[te un act magic devine, chiar în momentul respectiv, magician ; exist\ magicieni de ocazie care, dup\ împlinirea actului, revin imediat la via]a normal\. Cît despre repre-

110


zent\ri, ele nu exist\ în afara riturilor. ~n cea mai mare parte, ele nu prezint\ un interes teoretic pentru magician ; acesta le formuleaz\ rareori. Ele nu au decît un interes practic [i, în magie, se exprim\ numai prin intermediul actelor. Filozofii le-au redus la simple sisteme, [i nu magicienii. Filozofia ezoteric\ a furnizat teoria reprezent\rilor magice. Magia nici m\car nu [i-a constituit propria-i demonologie : în Europa cre[tin\, ca în India, religia întocme[te catalogul demonilor. ~n afara riturilor, demonii î[i g\sesc locul doar în pove[ti sau în dogmatic\. Deci, în magie, nu exist\ reprezentare pur\ ; mitologia magic\ se afl\ într-o stare incipient\, este palid\. ~n timp ce, în religie, ritualul [i speciile lui, pe de o parte, mitologia [i dogmatica, pe alta, au o veritabil\ autonomie, elementele magiei, prin natura lor, sînt inseparabile. Magia se prezint\ ca o mas\ vie, inform\, neorganic\, ale c\rei p\r]i componente nu au nici loc, nici func]ii fixe. Le vedem chiar cum se confund\ ; deosebirea, profund\ totu[i, dintre reprezent\ri [i rituri se atenueaz\ cîteodat\ într-atît, încît un simplu enun] de reprezentare poate deveni un rit : venenum veneno vincitur este o incanta]ie. Spiritul posedat de vr\jitor sau care îl posed\ pe vr\jitor se confund\ cu sufletul [i for]a lui magic\ ; adesea, vr\jitorii [i spiritele poart\ acela[i nume. Energia ritului, cea a spiritului [i cea a magicianului alc\tuiesc un tot. Starea normal\ a sistemului magic const\ în contopirea puterilor [i a rolurilor. Astfel, se poate ca un element s\ dispar\ aparent, f\r\ a afecta întregul. Unele rituri magice nu corespund nici unei no]iuni con[tiente, `n aceast\ situa]ie fiind, de pild\, gesturile de fascinare [i o bun\ parte din impreca]ii. Invers, exist\ cazuri în care reprezentarea absoarbe ritul : în farmecele genealogice, enun]ul naturii [i al cauzelor formeaz\ un rit. Pe scurt, func]iile magiei nu s-au specializat. Via]a magic\ nu este împ\r]it\ în diverse compartimente, ca via]a religioas\. Ea nu a dat na[tere unor institu]ii


111

autonome, ca sacrificiul [i sacerdotul. Nu am descoperit categorii de fapte magice, nu am reu[it decît s\ descompunem magia în elementele ei abstracte. Ea r\mîne pretutindeni în stare difuz\. ~n fiecare caz particular, ne afl\m în prezen]a unui întreg care, dup\ cum spuneam, este mai real decît p\r]ile. Deci, am demonstrat c\ magia, ca întreg, are o realitate obiectiv\, c\ este un lucru, îns\ ce fel de lucru ? Deja ne-am dep\[it defini]ia provizorie, stabilind c\ diverse elemente ale magiei sînt create [i calificate de c\tre colectivitate. Astfel, înregistr\m un al doilea folos real. Magicianul este acreditat deseori de c\tre societatea magic\ din care face parte [i întotdeauna de c\tre societate în ansamblu. Actele sînt rituale [i se repet\ prin tradi]ie. Cît despre reprezent\ri, unele sînt împrumutate din alte domenii ale vie]ii sociale, cum ar fi ideea fiin]elor spirituale. Studiilor direct legate de religie le revine sarcina de a demonstra c\ no]iunea respectiv\ este sau nu rezultatul experien]ei individuale. ~n sfîr[it, alte reprezent\ri nu decurg nici din observa]iile, nici din reflec]iile individului. Aplicarea lor nu încurajeaz\ ini]iativa acestuia, de vreme ce exist\ re]ete [i formule impuse de tradi]ie [i utilizate f\r\ a fi examinate în prealabil. Dac\ elementele magiei sînt colective, tot astfel este [i întregul ? Altfel spus, exist\ în magie ceva esen]ial care s\ nu fie obiectul reprezent\rilor sau rodul activit\]ilor colective ? ~ns\ nu este absurd [i contradictoriu s\ se presupun\ c\ magia este prin esen]a ei, un fenomen colectiv, în timp ce, pentru a o opune religiei, am ales tocmai acele tr\s\turi care o proiecteaz\ în afara vie]ii normale a societ\]ilor. Am afirmat c\ este practicat\ de c\tre indivizi, izolat\, misterioas\, ascuns\, împr\[tiat\, fragmentar\, în sfîr[it, arbitrar\ [i facultativ\. Ea pare prea pu]in social\, dac\ fenomenul social se recunoa[te prin caracterul general, obligatoriu [i restrictiv. Ar putea fi social\ în acela[i fel ca o crim\, deoarece este secret\, ilegitim\,

112


interzis\ ? Nu se poate s-o consider\m astfel în mod exclusiv, de vreme ce nu reprezint\ exact reversul religiei, a[a cum crima este reversul legii. Ea trebuie s\ fie astfel în maniera unei func]ii speciale a societ\]ii. {i atunci, cum s-o concepem ? Cum s\ concepem ideea unui fenomen colectiv în care indivizii ar r\mîne perfect independen]i unii fa]\ de al]ii ? ~n societate, exist\ dou\ categorii de func]ii speciale de care am apropiat deja magia. Pe de o parte, avem tehnicile [i [tiin]a, pe alta, religia. Magia reprezint\ un fel de art\ universal\ sau o clas\ de fenomene analoge religiei ? ~ntr-o art\ sau [tiin]\, principiile [i mijloacele de ac]iune se elaboreaz\ colectiv [i se transmit prin tradi]ie. Din acest punct de vedere, [tiin]ele [i artele se constituie în fenomene colective. ~n plus, arta [i [tiin]a satisfac nevoi comune. ~ns\, de îndat\ ce elementele sînt date, individul zboar\ cu propriile lui aripi. Logica individual\ îi este suficient\ pentru a trece de la un element la altul [i apoi, la aplica]ii. Este liber ; teoretic, poate chiar s\ urce pîn\ în punctul de plecare al tehnicii sau al [tiin]ei sale, s\ o justifice [i s-o rectifice la fiece pas în func]ie de riscuri [i pericole. Nimic nu se sustrage controlului s\u. Deci, dac\ magia era de ordinul [tiin]elor [i al tehnicilor, dificultatea abia semnalat\ ar disp\rea, de vreme ce [tiin]ele [i tehnicile nu sînt colective în toate p\r]ile lor esen]iale [i, avînd în vedere c\ totul depinde de func]iile sociale, c\ societatea este singurul beneficiar [i vehicol, ele au drept promotori numai indivizi. ~ns\ ne vine greu s\ asimil\m magia cu [tiin]ele [i artele, din moment ce am putut s-o descriem f\r\ a constata vreodat\ o asemenea activitate creatoare sau critic\ a indivizilor. Deci, ne r\mîne s-o compar\m cu religia [i, în acest caz, dificultatea se men]ine intact\. Prin urmare, continu\m s\ postul\m c\ religia este un fenomen esen]ialmente colectiv în toate p\r]ile sale. ~n cadrul ei, totul este f\cut de c\tre grup ori sub presiunea


113

grupului. Prin natura lor, credin]ele [i practicile sînt obligatorii. ~n analiza unui rit considerat drept tip, a sacrificiului, am stabilit c\, în acest caz, societatea este pretutindeni imanent\ [i prezent\ [i c\, înd\r\tul comediei ceremoniale, ea este adev\ratul actor. Am ajuns s\ spunem c\ lucrurile sacre ale sacrificiului erau lucruri sociale prin excelen]\. Ca [i sacrificiul, nici via]a religioas\ nu accept\ ini]iativa individual\ : aici, inven]ia se produce numai sub form\ de revela]ie. ~n mod constant, individul se simte subordonat unor puteri care îl dep\[esc [i îl îndeamn\ s\ ac]ioneze. Dac\ vom putem demonstra c\, peste tot în magie, st\p`nesc for]ele asem\n\toare celor ce ac]ioneaz\ în religie, vom fi demonstrat prin aceasta c\ magia prezint\ acela[i caracter colectiv ca al religiei. Nu ne mai r\mîne decît s\ eviden]iem felul în care s-au produs for]ele colective, în ciuda izol\rii practicate de c\tre magicieni [i vom constata c\ ace[ti indivizi n-au f\cut altceva decît s\-[i însu[easc\ for]ele colective.

114


115


CAPITOLUL IV

ANALIZA {I EXPLICAREA MAGIEI Astfel, reducem progresiv studierea magiei la cercetarea for]elor colective care ac]ioneaz\ în ea, la fel ca în religie. Sîntem chiar îndrept\]i]i s\ credem c\, dac\ le vom g\si, vom explica în acela[i timp întregul [i p\r]ile. ~ntr-adev\r, s\ ne amintim faptul c\ magia este continu\, iar elementele sale, aflate în strîns\ leg\tur\, par ni[te reflexe diferite ale aceluia[i lucru. ~n cazul magiei, actele [i reprezent\rile sînt atît de unite, încît am putea foarte bine s-o numim idee practic\. Chiar dac\ avem în vedere monotonia actelor, varietatea redus\ a reprezent\rilor, uniformitatea ei în întreaga istorie a civiliza]iei, o putem totu[i considera o idee practic\ de ordinul cel mai simplu. Ne-am putea a[tepta ca for]ele colective prezente în ea s\ nu se remarce prin complexitate, iar metoda folosit\ de magician pentru a pune st\pînire pe ele s\ nu fie prea complicat\. Vom încerca s\ determin\m aceste for]e, mai întîi întrebîndu-ne c\rui tip de credin]\ i-a apar]inut magia [i apoi, analizînd ideea de eficacitate magic\. I. CREDIN}A

Prin defini]ie, magia este obiect al credin]ei. Nefiind separabile unele de altele [i confundîndu-se chiar, elementele magiei nu pot constitui obiectul unor credin]e distincte. Ele sînt, toate în acela[i timp, obiectul unei aceleia[i afirm\ri. Aceasta nu se refer\

116


numai la puterea unui magician sau la valoarea unui rit, ci la ansamblul sau la principiul magiei. A[a cum magia este mai real\ decît p\r]ile ei, tot astfel credin]a universal\ în magie este mai puternic\ decît cea ale c\rei elemente îi formeaz\ obiectul. Magia, la fel ca religia, reprezint\ un bloc, credem în ea sau nu credem deloc. Cazurile în care realitatea magiei a fost pus\ la îndoial\ confirm\ acest lucru. Cînd apar asemenea dezbateri, la începutul Evului Mediu, în secolul al XVII-lea, în zilele noastre, cînd ele î[i continu\ înc\ drumul ascuns, vedem c\ discu]ia se concentreaz\ asupra unui singur fapt. La Agobard, de exemplu, este vorba mai degrab\ despre cei ce aduc vremea rea* ; mai tîrziu, despre impoten]a provocat\ prin farmece sau de zborul înso]itoarelor Dianei ; la Bekker (De betooverde werld, Amsterdam, 1693), despre existen]a demonilor [i a diavolului ; la noi, despre corpul astral, despre materializ\ri, despre realitatea celei de-a patra dimensiuni. ~ns\, pretutindeni, concluziile sînt imediat generalizate, iar credin]a într-un fapt de magie atrage dup\ sine credin]a în toate faptele posibile. Invers, o simpl\ nega]ie duce la pr\bu[irea întregului edificiu. Prin urmare, este pus\ în discu]ie îns\[i existen]a magiei. Exist\ cazuri de necredin]\ înc\p\]înat\ sau de credin]\ înr\d\cinat\ care se n\ruie brusc în cursul unei experien]e unice. De ce natur\ este credin]a în magie ? Seam\n\ ea cu credin]ele [tiin]ifice ? Acestea din urm\ sînt a posteriori, mereu supuse controlului exercitat de individ [i nu depind decît de eviden]e ra]ionale. La fel se întîmpl\ [i cu magia ? Bineîn]eles c\ nu. Cunoa[tem chiar un caz excep]ional, cel al Bisericii catolice, unde credin]a în magie a fost o dogm\ aspru pedepsit\. ~n general, aceast\ credin]\ se r\spînde[te mecanic, difuz, în întreaga societate ; o primim înc\ de la na[tere. Din acest punct de vedere, magia nu este foarte diferit\ de credin]ele [tiin]ifice, de vreme * ~n orig. : faiseurs de mauvais temps n.t.


117

ce fiecare societate are propria-i [tiin]\, difuz\ [i ea, ale c\rei principii au fost cîteodat\ transformate în dogme religioase. ~n timp ce orice [tiin]\, chiar [i cea tradi]ional\, este considerat\ pozitiv\ [i experimental\, credin]a în magie este întotdeauna a priori. ~n mod necesar, credin]a în magie precede experien]a : mergem s\ c\ut\m un magician doar pentru c\ noi credem în el ; respect\m o re]et\ numai pentru c\ avem încredere în ea. Chiar [i în zilele noastre, spiriti[tii nu-i accept\ în compania lor pe cei neîncrez\tori, fiindc\ prezen]a acestora ar compromite, chipurile, reu[ita opera]iunilor. ~n principiu, magia are o asemenea autoritate, încît experien]a contrarie nu zdruncin\ credin]a în ea. ~n realitate, ea scap\ oric\rui control. Chiar [i faptele nefavorabile se întorc în favoarea ei, c\ci întotdeauna se crede c\ ele sînt efectul unei contra-magii, al unor gre[eli rituale [i c\, în general, nu au fost îndeplinite condi]iile necesare practicilor respective. ~n documentele procesului lui Jean Michel, un vr\jitor ars pe rug la Bourges în 1623, vedem c\ bietul om, tîmplar de meserie, [i-a petrecut via]a f\cînd ni[te experien]e ratate ; o singur\ dat\ a fost pe punctul de a-[i atinge scopul, îns\ a renun]at, cuprins de fric\. La triburile cherokee, departe de a zdruncina încrederea avut\ în vr\jitor, farmecele ratate îi sporesc autoritatea. Serviciul lui devine indispensabil pentru a atenua efectele unei for]e însp\imînt\toare putînd s\ se întoarc\ împotriva acelui neîndemînatec ce a dezl\n]uit-o în chip nepotrivit. Iat\ ce se întîmpl\ în orice experimentare magic\ : coinciden]ele `nt`mpl\toare sînt luate drept fapte normale, iar faptele contradictorii sînt negate. Totu[i, dintotdeauna a existat preocuparea intens\ de a cita, în sprijinul credin]ei în magie, ni[te exemple precise, datate, localizate. ~ns\ acolo unde exist\ o întreag\ literatur\ cu acest subiect, în China sau în Europa Evului Mediu, se constat\ c\ acelea[i relat\ri

118


trec invariabil dintr-un text în altul. Avem de-a face cu dovezi tradi]ionale, cu povestiri magice, anecdotice, deloc diferite de cele prin care se între]ine, în lumea întreag\, credin]a în magie. S\ observ\m c\ a[a-zisele anecdote prezint\ o monotonie ciudat\, datorat\ faptului c\ ele nu con]in nici un sofism con[tient, ci presupun o exclusiv\ anteposedare. Dovezile tradi]ionale sînt suficiente ; se crede în pove[tile magice, a[a cum se crede [i-n mituri. Chiar atunci cînd povestea magic\ are drept subiect o glum\, întotdeauna ea poate lua o întors\tur\ grav\. Deci, credin]a în magie este aproape obligatorie, a priori [i analog\ celei legate de religie. Credin]a exist\ simultan în vr\jitor [i în societate. ~ns\ cum este cu putin]\ ca magicianul s\ cread\ într-o magie ale c\rei mijloace [i efecte, de cele mai multe ori, trebuie s\ le aprecieze el `nsu[i ? Aici întîlnim problema grav\ a supralicit\rii [i a simul\rii în magie. Pentru a o aborda, s\ lu\m exemplul vr\jitorilor australieni. Printre reprezentan]ii magiei, pu]ini par s\ fi fost mai convin[i decît ei de eficacitatea riturilor. ~ns\ cei mai buni autori dovedesc c\ niciodat\, pentru nici unul dintre riturile practicate în st\ri normale, vr\jitorul n-a v\zut [i nici n-a crezut c\ vede efectul mecanic al actelor sale. S\ examin\m metodele magiei negre. ~n Australia, ele se pot reduce, cu aproxima]ie, la trei tipuri practicate împreun\ sau separat în diversele triburi. Primul tip, cel mai r\spîndit, const\ în vr\jitoria propriu-zis\, prin distrugerea unui lucru despre care se presupune c\ apar]ine unei persoane sau c\ o reprezint\ : resturi de mîncare, r\m\[i]e organice, urme de pa[i, imagini. Este imposibil s\ ne închipuim c\ magicianul a fost pus vreodat\ în situa]ia de a crede c\ omora pe cineva prin arderea unui rest de hran\ amestecat cu cear\ ori cu gr\sime sau prin str\pungerea unei imagini. Asta dovede[te c\ iluzia este întotdeauna


119

par]ial\ : de exemplu, ritul men]ionat de Spencer [i Gillen, constînd în a str\punge mai întîi un obiect ce reprezint\ sufletul fiin]ei supuse vr\jii, pentru a arunca apoi obiectul în direc]ia locuin]ei ei. Al doilea tip de rituri, practicat în mod deosebit în societ\]ile din sudul, centrul [i vestul Australiei, îl constituie ceea ce am putea numi r\pirea gr\simii din ficat. Se presupune c\ vr\jitorul se apropie de victima adormit\, îi deschide partea dreapt\ cu un cu]it de piatr\, îi culege gr\simea din ficat, îi închide rana ; el pleac\, iar cel\lalt moare lent f\r\ s\-[i fi dat seama de nimic. Evident, ritul nu a fost niciodat\ practicat ca atare. Al treilea tip, folosit în nordul [i centrul Australiei, const\ în aruncarea unui os de mort. Se consider\ c\ vr\jitorul î[i atinge victima cu o substan]\ ucig\toare. ~n realitate, îns\, în cîteva cazuri citate de Roth, nici m\car nu se arunc\ arma ; în altele, ea este lansat\ la o asemenea distan]\, încît e greu de crezut c\ ar ajunge la ]int\ [i c\ ar provoca moartea, prin contact. Deseori, nu se vede cînd este aruncat\ [i nu ajunge vreodat\ undeva. De[i un anumit num\r de asemenea rituri nu s-au realizat niciodat\ în întregime, de[i eficacitatea altora nu s-a verificat niciodat\, totu[i, dup\ cum se [tie, ele au intrat în uzul curent, fapt dovedit de cei mai buni martori, demonstrat prin existen]a numeroaselor obiecte servindu-le drept instrumente. Ce altceva înseamn\ asta decît c\, în mod sincer, îns\ con[tient, vr\jitorul ia asemenea gesturi drept ni[te realit\]i, iar începuturile actelor drept ni[te opera]ii chirurgicale ? Preliminariile ritului, gravitatea demersurilor, gradul de periculozitate (c\ci se apropie de un loc unde a fi v\zut este totuna cu a muri), caracterul serios al tuturor actelor dovedesc o adev\rat\ voin]\ de a crede. ~ns\ nu ne putem imagina c\ vreun vr\jitor australian ar fi deschis vreodat\ ficatul vreunei persoane vr\jite, f\r\ a o fi omorît pe loc.

120


Totu[i, al\turi de voin]a de a crede, ni se atest\ existen]a unei credin]e reale. Cei mai buni etnografi ne asigur\ c\ magicianul este ferm convins c\ i-au reu[it toate vr\jitoriile. El atinge st\ri nervoase, cataleptice, în care poate s\ cad\ de-adev\ratelea prad\ tuturor iluziilor. ~n orice caz, vr\jitorul avînd probabil o încredere limitat\, în propriile lui rituri, [tiind, f\r\ îndoial\, c\ vîrfurile de s\geat\ fermecate, extrase din corpurile reumaticilor, nu sînt decît ni[te pietricele scoase din gur\ recurge în mod obligatoriu la serviciile unui alt vraci atunci cînd este bolnav. El se va vindeca sau va muri, dup\ cum vraciul îl condamn\ ori pretinde c\-l salveaz\. Prin urmare, s\geata pe care unii n-o v\d cînd pleac\, ceilal]i o v\d sosind. Ea ajunge sub form\ de vîrtej, de fl\c\ri str\b\tînd aerul, sub form\ de pietricele pe care, peste pu]in timp, vr\jitorul le va vedea cum i se extrag din corp, în vreme ce el însu[i nu le extr\gea niciodat\ din corpul bolnavului. Minimum de sinceritate ce poate fi atribuit magicianului const\ în aceea c\ el crede, cel pu]in, în magia celorlal]i. Ceea ce este adev\rat pentru magiile australiene, se adevere[te [i pentru celelalte. ~n Europa catolic\, a existat cel pu]in un caz în care m\rturisirea vr\jitoarelor nu a fost smuls\ prin metodele inchizitoriale ale judec\torului ; la începutul Evului Mediu, judec\torul canonic [i teologul refuzau s\ admit\ realitatea unui zbor al vr\jitoarelor din cortegiul Dianei. Or, vr\jitoarele, victime ale iluziilor, continuau s\ se laude în defavoarea lor, pîn\ cînd au reu[it s\ impun\ Bisericii propria lor credin]\. Vr\jitorii, ace[ti oameni incul]i, nervo[i, inteligen]i [i u[or perverti]i, au dat dovad\ de o credin]\ sincer\, foarte perseverent\ [i de o incredibil\ fermitate. Totu[i, trebuie s\ admitem c\, pîn\ la un anumit punct, întotdeauna a existat [i simulare. Este absolut clar c\ faptele de magie comport\ o p\c\leal\ (faire


121

accroire) constant\ [i c\, întotdeauna, iluziile sincere ale magicianului au fost, într-o oarecare m\sur\, voluntare. Howitt poveste[te, în leg\tur\ cu pietrele de cuar] scoase din gur\ de vr\jitorii murring, al c\ror spirit ini]iator se consider\ c\ le `mp\neaz\ trupul, c\ unul dintre vr\jitori spunea : {tiu cum s\ fac rost de ele, [tiu unde s\ le g\sesc ; mai avem [i alte m\rturii, la fel de cinice. ~ns\, în toate aceste cazuri, nu este vorba de un simplu [iretlic. ~n general, simularea magicianului este de acela[i ordin ca aceea constatat\ în st\rile nevrotice [i, prin urmare, ea este în acela[i timp voluntar\ [i involuntar\. Cînd este primitiv voluntar\, simularea devine treptat incon[tient\ [i sfîr[e[te prin a produce st\ri de halucina]ie ; magicianul se p\c\le[te singur, precum actorul care uit\ c\ joac\ un rol. ~n orice caz, trebuie s\ ne întreb\m de ce simuleaz\ într-un anumit fel. S\ nu confund\m aici pe magicianul adev\rat cu [arlatanii din bîlciuri sau cu brahmanii escroci l\uda]i de spiriti[ti. Magicianul simuleaz\ pentru c\ asta i se cere, pentru c\ va fi c\utat [i i se impune s\ ac]ioneze : nu este liber, ci obligat s\ joace fie un rol tradi]ional, fie un rol pe m\sura a[tept\rilor publicului. Se poate întîmpla ca magicianul s\ se laude f\r\ rost, îns\ o face pentru c\ se simte irezistibil atras de credulitatea publicului. La triburile arunta, Spencer [i Gillen au g\sit o mul]ime de oameni care spuneau c\ au luat parte la expedi]iile magice `n calitate de kurdaitcha, în cursul c\rora se r\pe[te, chipurile, gr\simea din ficatul du[manului. Prin urmare, cam o treime din r\zboinici [i-a rupt degetele de la picioare, c\ci a[a se cere pentru îndeplinirea ritului. Pe de alt\ parte, tot tribul v\zuse cu adev\rat ni[te kurdaitcha dînd tîrcoale taberei. ~n realitate, în majoritatea lor, ei n-au dorit s\ r\mîn\ mai prejos în materie de l\ud\ro[enie [i de aventuri ; p\c\leala era general\ [i reciproc\ în întregul grup social, pentru c\ acolo credulitatea era

122


aceea[i la to]i. ~n asemenea cazuri, magicianul nu poate fi conceput drept un individ ac]ionînd din interes, pentru sine [i cu propriile lui mijloace, ci ca un fel de func]ionar investit de c\tre societate cu o autoritate în care el `nsu[i trebuie s\ cread\. De fapt, am v\zut c\ magicianul era desemnat de c\tre societate sau ini]iat de c\tre un grup restrîns, c\ruia societatea i-a acordat puterea de a crea magicieni. ~n mod firesc, el este p\truns de spiritul func]iei lui [i afi[eaz\ gravitatea unui magistrat ; el este serios, deoarece este luat în serios [i e astfel pentru c\ ceilal]i au nevoie de el. Astfel, credin]a magicianului [i cea a publicului nu reprezint\ dou\ lucruri diferite ; prima este reflexul celei de-a doua, de vreme ce simularea magicianului î[i g\se[te o ra]iune de a fi numai în încrederea publicului. Datorit\ credin]ei împ\rt\[ite cu to]i ai s\i, magicianul nu se îndoie[te de magie, în ciuda propriei sale prestidigita]ii [i a experien]elor nereu[ite. De îndat\ ce devine asistent sau pacient, el are aceea[i minim\ credin]\ în magia celorlal]i. ~n general, dac\ nu vede cauzele ac]ionînd, vede m\car efectele produse. ~n consecin]\, credin]a lui este sincer\ în m\sura în care se confund\ cu aceea a întregului grup. Magia este crezut\ [i nu perceput\. Exist\ o stare colectiv\ a sufletului, datorit\ c\reia magia se constat\ [i se verific\ prin urm\rile ei, r\mînînd, în acela[i timp, misterioas\ chiar [i pentru magician. Deci, în ansamblul s\u, magia constituie obiectul unei credin]e a priori ; este vorba de o credin]\ colectiv\, unanim\, prin natura c\reia magia poate dep\[i cu u[urin]\ abisul ce-i separ\ datele de concluzii. Cine spune credin]\, spune adeziune a oric\rui om la o idee [i, prin urmare, stare a sufletului, act de voin]\ [i, în acela[i timp, fenomen de idea]ie. Deci, sîntem îndrept\]i]i s\ presupunem c\ aceast\ credin]\ colectiv\ în magie ne pune în fa]a sentimentelor [i a voli]iilor unanime dintr-un întreg grup, adic\ tocmai


123

în fa]a acelor for]e colective pe care le c\ut\m. Ni se va putea contesta teoria credin]ei, a[a cum o vedem noi. Ni s-ar putea obiecta c\ [i erorile [tiin]ifice individuale, cele de ordin intelectual, fire[te, pot s\ dea na[tere prin propagare unor credin]e ce vor deveni unanime la vremea lor [i, de[i nu vom avea nici un motiv s\ nu le numim colective, acestea nu vor fi totu[i rezultatul unor for]e colective ; ca exemple, ni s-ar putea cita credin]a canonic\ în geocentrism [i aceea în cele patru elemente. ~nc`t, va trebui s\ ne întreb\m dac\ nu cumva magia se bazeaz\ doar pe asemenea idei, puse în afara oric\rei îndoieli prin simplul fapt c\ au devenit universale. II. ANALIZA FENOMENULUI MAGIC. ANALIZA EXPLICA}IILOR IDEOLOGICE DESPRE EFICACITATEA RITULUI

~n inventarul reprezent\rilor magice, am întîlnit ideile prin care atît magicienii, cît [i teoreticienii magiei au vrut s\ explice credin]a în eficacitatea riturilor magice. Acestea sînt : 1) formulele de simpatie ; 2) no]iunea de proprietate ; 3) no]iunea de demoni. Am v\zut deja cît de simple erau aceste no]iuni [i cum se suprapuneau ele în mod constant. ~ns\ vom vedea acum c\ nici una n-a fost suficient\ pentru a justifica, ea singur\, credin]a magicianului. S\ analiz\m ni[te rituri magice, pentru a g\si la ele aplica]ia practic\ a diferitelor no]iuni ; odat\ analiza f\cut\, întotdeauna r\mîne un reziduu de care este con[tient însu[i magicianul. S\ observ\m c\ nici un magician, nici un antropolog n-a c\utat vreodat\ s\ reduc\ în mod clar toat\ magia la o idee sau la alta. Faptul trebuie s\ ne trezeasc\ neîncrederea fa]\ de orice teorie ce ar încerca s\ explice credin]a magic\ prin idei. S\ observ\m apoi c\, dac\ faptele magice alc\tuiesc o clas\ unic\, ele trebuie s\ se raporteze la un principiu unic, sin-

124


gurul capabil s\ justifice credin]a al c\rei obiect îl constituie. Dac\ fiec\rei reprezent\ri îi corespunde o anumit\ clas\ de rituri, ansamblului de rituri trebuie s\-i corespund\ o alt\ reprezentare cu totul general\. Pentru a determina care anume ar fi aceasta, s\ vedem în ce m\sur\ fiecare dintre no]iunile enumerate mai sus izbute[te sau nu s\ justifice riturile c\rora le este special atribuit\. 1. Sus]inem c\ formulele simpatice (asem\n\torul produce asem\n\torul ; partea are valoarea întregului ; contrarul ac]ioneaz\ asupra contrarului) nu sînt suficiente pentru a reprezenta totalitatea unui rit magic de tip simpatic. Ele las\ în afara lor un reziduu deloc neglijabil. Dac\ lu\m în considerare numai riturile de tip simpatic ale c\ror descrieri sînt complete, ritul urm\tor, relatat de Codrington, ne d\ o idee destul de exact\ asupra întregului mecanism : ~n Florida, atunci cînd se dorea o vreme calm\, un mane ngghe vigona (individ cu mana, posesor al spiritului, vigona) lega frunzele care erau propriet\]i ale spiritului s\u (vigona) frunzele unor plante acvatice ? [i le ascundea în scorbura unui arbore unde exista ap\, invocînd vigona cu ajutorul farmecului de cuviin]\. De acolo, venea ploaia ce domolea ar[i]a. Dac\ dorea s\ se iveasc\ soarele, el lega frunzele potrivite [i ni[te plante ag\]\toare la cap\tul unui b\] de bambus, ]in`ndu-le deasupra focului. A]î]a focul cu un cîntec pentru a da mana focului, iar focul d\dea mana frunzelor. Apoi, urca într-un copac [i lega b\]ul de bambus de cea mai înalt\ crac\, cît mai sus cu putin]\ ; vîntul sufla în jurul b\]ului de bambus flexibil, mana se r\spîndea în toate p\r]ile, iar soarele se ar\ta (Codrington, The Melanesians, p. 200, 201). Cit\m acest exemplu cu titlul de ilustrare concret\, c\ci, de obicei, ritul de tip simpatic este înconjurat de un `ntreg context extrem de important. Din prezen]a acestuia trebuie s\ tragem neap\rat concluzia


125

c\ simbolismele nu sînt suficiente pentru a ob]ine un rit magic. De fapt, cînd unii magicieni, cum ar fi alchimi[tii, [i-au `nchipuit cu sinceritate c\ practicile lor de tip simpatic erau inteligibile, îi vedem cum se mir\ de supraînc\rcarea a ceea ce ei concepeau în mod abstract ca fiind schema ritului lor. Iat\ ce scria un alchimist anonim, zis cre[tinul : De ce atîtea c\r]i [i invoca]ii ale demonilor ; de ce toate aceste construc]ii de cuptoare [i de ma[in\rii, de vreme ce totul este atît de simplu [i u[or de în]eles ? ~ns\ toat\ harababura de care se mira cre[tinul nostru are o anumit\ func]ie. Ea exprim\ faptul c\ ideii de simpatie i se suprapune clar, pe de o parte, ideea unei degaj\ri de for]e [i, pe de alt\ parte, cea a existen]ei unui mediu magic. Avem un anumit num\r de semne în leg\tur\ cu ideea respectivei for]e prezente. Mai întîi s`nt sacrificiile, ce par a nu fi avut alt scop decît crearea unor for]e utilizabile ; dup\ cum se [tie, este una dintre propriet\]ile sacrificiului religios. S`nt apoi rug\ciunile, invoca]iile, evoc\rile , riturile negative, numele sacre, posturile ce apas\ asupra vr\jitorului sau asupra clientului s\u [i, cîteodat\, asupra amîndurora sau chiar asupra întregii familii ; riturile [i precau]iile rituale marcheaz\, în acela[i timp, prezen]a [i caracterul trec\tor al acestor for]e. De asemenea, trebuie s\ ]inem cont de puterea proprie magicianului, de puterile pe care le aduce cu el [i a c\ror interven]ie este întotdeauna cel pu]in posibil\. Cît despre ceremonia simpatic\, prin simplul fapt c\ este ritual\, dup\ cum am demonstrat, ea trebuie în mod necesar s\ produc\, la rîndul ei, ni[te for]e speciale. De fapt, magicienii au fost con[tien]i de acest lucru. ~n ritul melanezian citat mai sus, am v\zut cum mana iese din frunze [i urc\ la cer ; în riturile asiriene am semnalat c\ m^mit se degaja din ele. {i acum, s\ examin\m un rit de vr\jitorie într-una din acele societ\]i a[a-zis primitive, f\r\ mistic\, tr\-

126


ind înc\ vîrsta magic\ a umanit\]ii, la care, dup\ Frazer, legea simpatiei func]ioneaz\ în mod regulat [i de una singur\, unde observ\m imediat nu numai prezen]a, ci [i mi[carea acestor for]e. Iat\ cum se crede c\ ac]ioneaz\, la triburile arunta, vraja asupra femeii adultere. Se creeaz\ o putere malefic\, numit\ arungquiltha ; cu ea se încarc\ piatra suflet (imaginea folosind numai pentru a face sufletul s\ se în[ele [i s\ vin\ la piatr\, în loc s\ se duc\ la corpul natural) ; puterea malefic\ este pur [i simplu înt\rit\ prin gesturi simulînd omorîrea femeii [i, în final, puterea este trimis\ în direc]ia taberei unde a fost dus\ femeia. Ritul exprim\ faptul c\ imaginea simpatic\ nu este o cauz\ ; nu ea este proiectat\, ci soarta ce i se preg\te[te femeii. Aceasta nu-i totul. ~n acela[i caz, `n afar\ de fabricarea unei imagini unde, de altfel, sufletul nu se stabile[te definitiv, ritul mai comport\ [i o serie de alte imagini, pietre-spirite, ace vr\jite cu mult timp înaintea ceremoniei ; în sfîr[it, el se practic\ într-un loc secret [i calificat printr-un mit. Generalizînd, cu oarecare îndr\zneal\, observa]ia noastr\, ajungem la concluzia c\ o ceremonie de tip simpatic nu se desf\[oar\ ca un act obi[nuit. Ea se execut\ într-un mediu special, constituit din tot ce exist\ în ea ca forme [i condi]ii. De foarte multe ori, mediul respectiv este definit prin cercuri de interdic]ii, prin rituri de intrare [i ie[ire. Tot ceea ce intr\ este sau devine de aceea[i natur\ cu el. Afecteaz\ con]inutul general al gesturilor [i al cuvintelor. Explicarea anumitor rituri de tip simpatic prin legile simpatiei las\, deci, un dublu reziduu. A[a se întîmpl\ în toate cazurile posibile ? ~n ceea ce ne prive[te, acest reziduu ni se pare esen]ial pentru ritul magic. ~ntr-adev\r, de îndat\ ce dispare orice urm\ de misticism, el duce la [tiin]\ sau la tehnici. Este ceea ne spune [i alchimistul cre[tin : deoarece constat\ c\ alchimiei îi repugn\ caracterul [tiin]ific, el îi ordon\ s\ devin\ religioas\ ; dac\ rugile


127

sînt necesare, el cere oamenilor s\ se adreseze mai degrab\ lui Dumnezeu decît diavolului ; asta înseamn\ a m\rturisi c\ alchimia [i, prin extensie, magia depind esen]ialmente de puterile mistice. Atunci cînd formula simpatic\ pare s\ func]ioneze singur\, întîlnim, odat\ cu minimul de forme prezente în orice rit, cel pu]in minimul de for]\ misterioas\ pe care, prin defini]ie, îl degaj\ el ; la aceasta trebuie s\ ad\ug\m for]a propriet\]ii active, în absen]a c\reia, la drept vorbind, nu se poate concepe ritul de tip simpatic, dup\ cum am spus [i mai sus. De altfel, sîntem mereu îndrept\]i]i s\ credem c\ pretinsele rituri simple ori au fost incomplet observate, ori sînt incomplet con[tientizate, ori au suferit o asemenea uzur\ încît nici nu mai merit\ s\ fie luate în considerare. Cît despre riturile cu adev\rat simple, ]inînd de legea simpatiei, le-am numit tabuuri simpatice. Tocmai ele exprim\ cel mai bine prezen]a, instabilitatea [i violen]a for]elor ascunse [i spirituale a c\ror interven]ie este întotdeauna atribuit\, dup\ p\rerea noastr\, eficacit\]ii riturilor magice. Am v\zut c\ formulele simpatice nu reprezint\ niciodat\ formula complet\ a unui rit magic. Putem demonstra prin fapte c\, mai ales acolo unde sînt enun]ate cu cea mai mare claritate, formulele nu constituie decît ni[te accesorii. Acest lucru îl observ\m [i la alchimi[ti. ~ntr-adev\r, ei ne spun formal c\ opera]iile lor se deduc în mod ra]ional din legi [tiin]ifice. Dup\ cum am v\zut, aceste legi sînt identice cu cele ale simpatiei : unul este totul, totul este în unul, natura triumf\ asupra naturii ; exist\, de asemenea, cupluri de simpatii [i de antipatii particulare, în sfîr[it, un întreg sistem complicat de simbolisme, în func]ie de care ei î[i ordoneaz\ opera]iile : signatur\ astrologice, cosmologice, sacrificiale, verbale etc. Tot acest aparat nu-i decît un ve[mînt, pentru a-[i masca tehnica ; nu reprezint\ nici m\car principiile imaginare ale unei [tiin]e false. La începutul c\r]ilor,

128


la începutul fiec\rui capitol al manualelor lor, g\sim rezumate ale doctrinei. ~ns\ niciodat\ ceea ce urmeaz\ nu corespunde cu începutul. Ideea filozofic\ este pur [i simplu pre-fixat\ ca un fel de antet, de rubric\ sau ca în alegoria men]ionat\ mai sus, a omului de aram\, transformat în aur în urma sacrificiului. Pe scurt, aceast\ [tiin]\ se reduce la mituri, iar miturile, atunci cînd este cazul, furnizeaz\ incanta]iile. De altfel, re]eta experimental\ poate s\ ajung\ la acela[i rezultat ; exist\ formule sau rezumate algebrice ale opera]iilor reale, figuri ale instrumentelor cu adev\rat folosite, transformate în semne magice de neîn]eles. Ele nu mai folosesc la instituirea unei manipul\ri : nu reprezint\ decît ni[te incanta]ii virtuale. Dincolo de aceste principii [i formule a c\ror valoare o cunoa[tem acum, alchimia nu este decît o form\ de empirism : se fierb, se topesc, se vaporizeaz\ corpuri ale c\ror propriet\]i [i reac]ii se cunosc din experien]\ sau, mai degrab\, prin tradi]ii. Ideea [tiin]ific\ nu-i decît un titlu decorativ. Acela[i lucru s-a întîmplat [i în medicin\. Marcellus de Bordeaux î[i intituleaz\ o bun\ parte din capitole : Remedia physica et rationabilia diversa de experimentis ; îns\, imediat dup\ aceste titluri, citim fraze ca aceasta : Ad corcum carmen. In lamella stagnea scribes et ad collum suspendes haec etc. (Marcellus, XXI, 2). Din cele precedente, rezult\ c\ formulele simpatiei nu numai c\ nu reprezint\ legile riturilor magice, ci nu sînt nici m\car legile riturilor simpatice. Sînt doar ni[te traduceri abstracte ale unor no]iuni foarte generale, circulînd în magie, [i nimic altceva. Simpatia este doar calea pe care trece for]a magic\ [i nu for]a magic\ îns\[i. ~ntr-un rit magic, ni se pare esen]ial tot ce las\ deoparte formula simpatic\. Dac\, pentru a da un exemplu, ne referim la riturile considerate de Sydney Hartland drept rituri de simpatie prin contact maleficiile prin care vr\jitoarea sec\tuie[te laptele unei femei, îmbr\]i[îndu-i copilul


129

spunem c\, în cazul acestor farmece, credin]a popular\ acord\ aten]ie nu atît contactului, cît deochiului [i for]ei magice a vr\jitoarei sau a zînei r\uf\c\toare. 2. Sus]inem c\ no]iunea de proprietate nu explic\ ea singur\ credin]a în faptele magice, unde pare s\ predomine. ~n primul rînd, aici nu apare, în mod normal, numai no]iunea de proprietate. Folosirea obiectelor cu propriet\]i este, de obicei, condi]ionat\ din punctul de vedere al ritualului. Mai întîi, exist\ regulile recoltei : ele prescriu respectarea, pe c`t posibil, a condi]iilor de timp, de loc, de mijloc, de inten]ie [i înc\ multe altele. Planta de utilizat trebuie s\ fie culeas\ de la marginea unui rîu, de la o r\scruce, pe lun\ plin\, la miezul nop]ii, prins\ cu dou\ degete de la mîna stîng\, apucînd-o cu dreapta, dup\ o anumit\ întîlnire, f\r\ a gîndi la un anume lucru etc. Acelea[i prescrip]ii pentru metale, substan]ele animale... Apoi, exist\ reguli de folosire, referitoare la timp, loc, cantit\]i, f\r\ a pune la socoteal\ tot cortegiul, deseori imens, de rituri ce înso]esc [i permit utilizarea calit\]ilor, cum ar fi aplicarea mecanismelor simpatice. Exist\ sisteme de magie, ca în India, în cadrul c\rora orice lucru prezent în ceremonialul magic, fie ca amulet\ secundar\, fie ca substan]\ activ\, este în mod obligatoriu uns ori sacrificat. ~n al doilea rînd, proprietatea magic\ nu este conceput\ ca fiind în mod normal, absolut [i specific inerent\ lucrului c\ruia i-a fost ata[at\, ci întotdeauna extrinsec\ [i atribuit\ lucrului. Cîteodat\, aceasta se realizeaz\ printr-un rit : sacrificiu, binecuvîntare, punere în contact cu lucruri sacre ori blestemate, în general, printr-o vraj\. Alteori, existen]a propriet\]ii respective este explicat\ printr-un mit ; chiar [i în acest caz, ea este considerat\ drept accidental\ [i dobîndit\ ; anumite plante au crescut sub pa[ii lui Hristos sau ai Medeeii ; omagul a crescut din din]ii

130


Echidnei ; m\tura lui Donnar, planta vulturului celest constituie ni[te lucruri magice ale c\ror virtu]i nu apar]in, prin natura lor, alunului ori vegeta]iei hinduse. ~n general, se consider\ c\ proprietatea magic\, chiar specific\ unui lucru, se asociaz\ unor caractere întotdeauna apreciate drept secundare, cum ar fi de exemplu : forma accidental\ a pietrelor asem\n\toare cu o colocasie (Colocasia antiquorum) sau cu ni[te testicule de purcel, a pietrelor g\urite ; culoarea prin care se explic\, în India, presupusa înrudire între capul de [opîrl\, plumb, spuma rîurilor [i substan]ele r\uf\c\toare ; rezisten]a, numele, raritatea, caracterul paradoxal al prezen]ei unui anumit obiect într-un anumit loc (meteori]i, unelte preistorice), `mprejur\rile unei descoperiri etc. Calitatea magic\ a unui lucru provine, deci, dintr-un fel de conven]ie [i se pare c\ aceast\ conven]ie joac\ rolul unui mit sau al unui rit schi]at. Chiar prin caracterul s\u, fiecare obiect cu propriet\]i constituie o modalitate a ritului. ~n al treilea rînd, în magie, no]iunea de proprietate î[i ajunge atît de pu]in sie[i, încît aproape întotdeauna se confund\ cu ideea foarte general\ de for]\ [i de natur\. Dac\ ideea efectului de produs este în permanen]\ foarte precis\, ideea calit\]ilor speciale [i a ac]iunii lor imediate r\mîne destul de obscur\. Dimpotriv\, în magie, întîlnim, într-un mod foarte clar, ideea de lucruri avînd virtu]i nedeterminate : sîngele, sarea, saliva, coralul, fierul, cristalele, metalele pre]ioase, scoru[ul (Sorbus domestica), mesteac\nul, smochinul sacru, camforul, t\mîia, tutunul etc. încorporeaz\ for]e magice generale, susceptibile de aplica]ii sau de utiliz\ri speciale. De altfel, denumirile date de magicieni propriet\]ilor sînt, de obicei, extrem de generale [i de vagi : în India, lucrurile pot fi de bun augur sau de r\u augur, iar lucrurile de bun augur sînt cele cu urjas (for]\), tejas (str\lucire), varcas (luciu, vitalitate) etc. Pentru greci [i moderni, exist\ lucruri divine, sfinte, misterioase, purt\toare de


131

noroc, de nenoroc etc. ~ntr-un cuvînt, magia caut\ pietrele filozofale, panaceele, elixirele. S\ revenim acum la alchimi[tii no[tri, care [i-au f\cut o teorie a propriet\]ilor magice ca opera]ii simpatice. Pentru ei, acestea sînt formele, generice eeVdh, ale naturii, ;uvsi". Dac\ se descompun eeVdh, se reg\se[te ;uvsi". ~ns\, a[a cum am spus deja, ei nu se limiteaz\ la o concep]ie abstract\ asupra naturii, ci o concep sub forma unei esen]e, ou*siva, a unei for]e, duvnami", cu propriet\]i nedeterminate, spirituale [i, totu[i, legate de un suport corporal. Astfel, odat\ cu no]iunea de natur\, imediat ni se d\ no]iunea de for]\. ~n cea mai abstract\ concep]ie, natura [i for]a sînt reprezentate ca un fel de suflet impersonal, putere distinct\ a lucrurilor, legat\ totu[i, intim de ele, inteligent\, de[i incon[tient\. Pentru a-i l\sa deoparte pe alchimi[ti, s\ amintim c\, dac\ no]iunea de spirit ni s-a p\rut legat\ de no]iunea de proprietate, invers, aceasta din urm\ ni s-a p\rut unit\ cu cea dintîi. Proprietate [i for]\ reprezint\ doi termeni inseparabili, proprietate [i spirit se confund\ adesea : virtu]ile acelei pietra buccata provin dintr-un follettino rosso, ascuns în ea. ~nd\r\tul no]iunii de proprietate, exist\ no]iunea de mediu. Acesta este delimitat de condi]iile impuse la folosirea lucrurilor, condi]ii pozitive sau negative, deja men]ionate. ~n sfîr[it, aceast\ reprezentare este perfect exprimat\ printr-un anumit num\r de tradi]ii, conform c\rora contactul cu un anumit obiect transport\ imediat în lumea magic\ : baghete magice, oglinzi magice, ou\ f\cute în vinerea sfînt\. Totu[i, reziduul ce ni-l las\ ideea de proprietate, cînd încerc\m s\ analiz\m riturile magice ca produse [i ansambluri de propriet\]i, este mai redus decît cel al formulelor simpatice, pentru c\ ideea de proprietate exprim\ deja o parte din ideea de for]\ [i de cauzalitate magice. 3. Teoria demonologic\ pare s\ justifice mai bine riturile în care apar demonii ; ea pare chiar s\ explice în totalitate pe cele ce constau într-o chemare sau un

132


ordin adresate demonului. ~n cele din urm\, am putea s-o extindem la întreaga magie, pe cînd ceea ce pare esen]ial în riturile demoniace nu se poate explica prin ideea de simpatie sau prin aceea de propriet\]i magice. ~ntr-adev\r, pe de o parte, nu exist\ rit magic în care prezen]a spiritelor personale s\ nu fie posibil\ la un anumit nivel, de[i nu este în mod obligatoriu semnalat\. Pe de alt\ parte, teoria implic\ faptul c\ magia opereaz\ într-un mediu special, totul petrecîndu-se în mod necesar ca [i în lumea demonilor sau, mai exact, în asemenea condi]ii încît prezen]a demonilor s\ fie posibil\. ~n sfîr[it, ea ]ine seama destul de clar de unul dintre caracterele esen]iale ale cauzalit\]ii magice, adic\ de spiritualitatea sa. Totu[i, prezint\ [i ea unele neajunsuri. Prin demoni, nu este reprezentat\ decît o parte din for]ele implicate într-un act magic, chiar demoniac. Ideea de persoane spirituale reprezint\ incomplet acele for]e anonime generale, cum sînt puterea magicienilor, virtutea cuvintelor, eficacitatea gesturilor, puterea privirii, a inten]iei, a fascina]iei, a mor]ii etc. Or, no]iunea acestei puteri vagi, pe care am g\sit-o ca reziduu al celorlalte serii de reprezent\ri în reprezentarea integral\ a unui rit magic, are o asemenea importan]\, încît niciodat\ magia n-a reu[it s-o exprime în totalitate, sub form\ de demoni, într-un rit demoniac ; trebuie s\ mai r\mîn\ întotdeauna ceva, cel pu]in pentru a explica ac]iunea teurgic\ a ritului asupra demonilor ce ar putea fi independen]i [i, totu[i, nu sînt liberi. Pe de alt\ parte, dac\, pentru magician, ideea de spirit explic\ bine ac]iunea la distan]\ [i ac]iunea multiplicat\ a ritului, ea nu-i explic\ nici existen]a ritului, nici particularit\]ile lui, gesturile simpatice, substan]ele magice, condi]iile rituale, limbajele speciale etc. Pe scurt, dac\ teoria demonologic\ analizeaz\ bine o parte din reziduul l\sat de celelalte formule, ea nu explic\ decît par]ial [i las\ ea îns\[i ca reziduu tot ceea ce alte teorii


133

reu[eau s\ explice aproape în întregime. Astfel, în riturile demoniace, no]iunea de spirit este obligatoriu înso]it\ de no]iunea impersonal\ de putere eficace. ~ns\ ne putem întreba dac\ no]iunea de putere nu este ea îns\[i derivat\ din no]iunea de spirit. Aceast\ ipotez\ nu a fost înc\ sus]inut\, îns\ ar putea fi într-o teorie animist\ riguroas\. O prim\ obiec]ie ar fi aceea c\, în magie, spiritul nu este în mod obligatoriu o fiin]\ activ\. Toate riturile de exorcizare, incanta]iile curative [i, în special, vr\jile numite de origine nu au alt scop decît s\ pun\ pe fug\ un spirit c\ruia i se indic\ numele, istoria, ac]iunea exercitat\ asupra lui. Atunci, spiritul nu este cîtu[i de pu]in mecanismul necesar al ritului ci, pur [i simplu, îi figureaz\ obiectul. Apoi, chiar în interiorul reprezent\rilor demoniace, n-ar trebui s\ exager\m importan]a no]iunii de persoan\. Am spus c\ existau demoni neînsemnînd nimic în afara propriet\]ilor sau a riturilor pe care le personificau imperfect. ~n definirea lor, aproape c\ nu intr\ nimic altceva decît no]iunea de influen]\ [i de transport al efectului. Sînt ni[te a*por*r&oiai, ni[te efluvii. ~nse[i denumirile demonilor hindu[i demonstreaz\ bruma lor de individualitate : siddha (cei ce au ob]inut puterea), vidy^dh^ra (purt\tori de [tiin]\) ; cele de prin] Siddhi, prin] Sakti (putere) au persistat în magia musulmanilor din Malaezia. Divinit\]ile algonquinilor sînt la fel de impersonale. Acest fapt se dovede[te [i prin nedeterminarea frecvent\ în privin]a num\rului [i a numelui demonilor. De obicei, ei formeaz\ grupuri, multitudini de fiin]e anonime (plebe, gana) deseori desemnate prin anumite tipuri de nume comune. Ne-am putea chiar întreba dac\ în clasa demonilor exist\ persoane adev\rate, cu excep]ia sufletelor mor]ilor, ele înse[i rareori identificate, [i a zeilor. Dup\ p\rerea noastr\, no]iunea de putere nu numai c\ nu deriv\ din no]iunea de spirit magic, ci avem motive s\ credem c\ ultima depinde de cea

134


dintîi. ~ntr-adev\r, pe de o parte, puterea spiritual\ conduce la no]iunea de spirit ; vedem c\ m^mit-ul asirian, divinitatea algonquin\, orenda la irochezi pot fi desemnate drept spirituale f\r\ a-[i pierde, totu[i, calit\]ile de puteri generale. Pe de alt\ parte, nu cumva este permis s\ se presupun\ c\ no]iunea de spirit magic reprezint\ suma celor dou\ no]iuni : cea de spirit [i cea de putere magic\, cea de-a doua nefiind obligatoriu atributul celei dintîi ? Dovada const\ în aceea c\, în mul]imea compact\ a spiritelor cu care societatea î[i populeaz\ universul, exist\ un num\r foarte redus de spirite recunoscute s\ spunem, experimental ca fiind puternice, c\rora li se adreseaz\ magia. Faptul explic\ tendin]a ei de a acapara zeii [i, în special, zeii detrona]i sau str\ini, ace[tia din urm\ fiind, prin defini]ie, ni[te fiin]e puternice. Deci, se vede c\, dac\ am fi înclina]i s\ prefer\m explica]ia animist\ a credin]ei în magie altor explica]ii, ne-am îndep\rta sensibil de ipoteza animist\ obi[nuit\, prin aceea c\ noi consider\m no]iunea de for]\ spiritual\ drept anterioar\ no]iunii de spirit, m\car în ceea ce prive[te magia. Pe scurt, diversele explica]ii prin intermediul c\rora se încearc\ s\ se motiveze credin]a în actele magice las\ un reziduu ce trebuie s\-l descriem acum, a[a cum am descris [i elementele magiei. Sîntem înclina]i s\ credem c\ acolo zac ra]iunile profunde ale acestei credin]e. Deci, am ajuns treptat s\ circumscriem noul element pe care magia îl suprapune no]iunilor sale impersonale [i no]iunilor legate de spirit. ~n punctul unde am ajuns, noi îl concepem ca pe o no]iune superioar\, în a[a fel încît, dac\ este dat\, celelalte nu fac decît s\ derive din ea. Fiind complex\, ea con]ine mai întîi ideea de putere sau, mai bine spus, de poten]ialitate magic\,


135

dup\ cum a fost numit\. ~n func]ie de elementele magiei, for]a magicianului, for]a ritului, for]a spiritului nu sînt decît expresii diferite ale unei asemenea idei de for]\. C\ci nici unul dintre aceste elemente nu ac]ioneaz\ ca atare, ci numai prin faptul c\ posed\, fie prin conven]ie, fie prin anumite rituri, chiar caracterul unei for]e al unei for]e magice, [i nu mecanice. De altfel, din acest punct de vedere, no]iunea de for]\ magic\ este întru totul comparabil\ cu no]iunea de for]\ mecanic\. A[a dup\ cum numim for]\ cauza mi[c\rilor vizibile, tot astfel, for]a magic\ este cauza propriu-zis\ a efectelor magice : boal\ [i moarte, fericire [i s\n\tate etc. ~n plus, aceast\ no]iune cuprinde ideea unui mediu unde se exercit\ puterile în cauz\. ~n acest mediu misterios, lucrurile nu se petrec la fel ca în lumea sim]urilor. Distan]a nu face imposibil contactul. Acolo, înf\]i[\rile [i dorin]ele sînt imediat realizate. Este lumea spiritualului [i, totodat\, cea a spiritelor deoarece, totul fiind spiritual în ea, totul poate s\ devin\ spirit. A[a nelimitat\ cum este aceast\ putere, a[a transcendent\ cum este aceast\ lume, totul se produce totu[i conform unor legi, rela]ii necesare stabilite între lucruri, rela]ii între semne [i obiectele reprezentate, legi de simpatie în general, legi ale propriet\]ilor susceptibile s\ fie codificate prin clasific\ri asem\n\toare celor prezentate în Année sociologique. No]iunea de for]\ [i cea de mediu sînt inseparabile ; ele coincid în mod absolut [i sînt exprimate în acela[i timp, prin acelea[i mijloace. ~ntr-adev\r, formele rituale, adic\ dispozi]iile avînd drept obiect producerea for]ei magice, creeaz\ mediul [i îl circumscriu, înainte, în timpul [i dup\ ceremonie. Deci, dac\ analiza noastr\ este exact\, g\sim la baza magiei o reprezentare deosebit de confuz\ [i cu totul str\in\ judec\]ilor noastre de adul]i europeni. Or, pîn\ acum, [tiin]a religiilor a încercat s\ explice magia prin procedeele discursive ale unor

136


asemenea judec\]i individuale. ~ntr-adev\r, teoria simpatiei se refer\ la ra]ionamentele bazate pe analogii sau, ceea ce revine la acela[i lucru, pe asocia]iile de idei ; teoria demonologic\ se raporteaz\ la experien]a individual\ a con[tiin]ei [i a visului ; pe de alt\ parte, reprezentarea propriet\]ilor este conceput\, de obicei, ca rezultînd fie din experien]\, fie din ra]ionamentele bazate pe analogii, fie din erori [tiin]ifice. Dimpotriv\, aceast\ idee compozit\, de for]\ [i de mediu, scap\ categoriilor rigide [i abstracte ale limbajului [i ale ra]iunii noastre. Din perspectiva unei psihologii intelectualiste a individului, ea ar însemna o absurditate. S\ vedem dac\ o psihologie non-intelectualist\ a omului în colectivitate nu va putea s\-i admit\ [i s\-i explice existen]a. III. MANA

~n realitate, o asemenea no]iune exist\ într-un anumit num\r de societ\]i. Printr-o trimitere logic\, însu[i faptul c\ ea func]ioneaz\ în magie chiar cu acest nume, relativ diferen]iat\ deja în dou\ din grupurile etnice examinate, demonstreaz\ caracterul întemeiat al analizei noastre. Aceast\ no]iune am întîlnit-o în Melanezia, sub numele de mana. Nic\ieri nu poate fi mai bine observat\ decît acolo [i, din fericire, a [i fost admirabil observat\ [i cercetat\ de Codrington (The Melanesians, pp. 119 [i urm., pp. 191 [i urm.). Numele de mana este comun tuturor limbilor melaneziene propriu-zise [i chiar majorit\]ii limbilor polineziene. Mana nu înseamn\ pur [i simplu o for]\, o fiin]\, ci [i o ac]iune, o calitate [i o stare. Cu alte cuvinte, termenul este în acela[i timp substantiv, adjectiv [i verb. Cînd spunem c\ un obiect este mana, înseamn\ c\ el are aceast\ calitate ; într-o asemenea situa]ie, cuvîntul este un fel de adjectiv (nu l-am putea folosi pentru om). Despre o fiin]\, un spirit, un om, o


137

piatr\ sau un rit, se afirm\ c\ posed\ mana, mana de a face una sau alta. Cuvîntul mana se folose[te sub diferitele forme ale conjug\rilor [i înseamn\ a avea mana, a da mana etc. Pe scurt, termenul subsumeaz\ o mul]ime de idei ce ar fi desemnate prin sintagmele : putere de vr\jitor, calitate magic\ a unui lucru, lucru magic, fiin]\ magic\, fiin]\ vr\jit\, a ac]iona magic ; el ne prezint\, reunite sub o vocabul\ unic\, ni[te no]iuni a c\ror înrudire am b\nuit-o, dar care ne fuseser\ date separat. ~n el, se confund\ agentul, ritul, lucrurile, ceea ce ni s-a p\rut a fi un aspect fundamental al magiei. Ideea de mana este una dintre acele idei tulburi, de care avem impresia c\ ne-am descotorisit ; tocmai de aceea ne vine atît de greu s-o concepem. Obscur\ [i vag\, ea are totu[i o utilizare ciudat de bine determinat\. Abstract\ [i general\, ea se remarc\ prin caracterul ei concret. Natura ei primitiv\ deci, complex\ [i confuz\ nu ne permite s\-i facem o analiz\ logic\ ; trebuie s\ ne mul]umim cu a o descrie. Pentru Codrington, ea se extinde la ansamblul riturilor magice [i religioase, la ansamblul spiritelor magice [i religioase, la totalitatea persoanelor [i lucrurilor intervenind în totalitatea riturilor. Mana confer\ valoare lucrurilor [i oamenilor, valoare magic\, valoare religioas\ [i chiar valoare social\. Pozi]ia social\ a indivizilor depinde direct de importan]a acestui mana, mai ales în ceea ce prive[te pozi]ia în societatea secret\ ; importan]a [i inviolabilitatea tabuurilor de proprietate sînt determinate de mana individului care le impune. Se consider\ c\ mana are drept efect bog\]ia ; pe anumite insule, cuvîntul mana desemneaz\ chiar banii. Ideea de mana se compune dintr-o serie de idei instabile, confundîndu-se unele cu altele. Rînd pe rînd [i în acela[i timp, este calitate, substan]\, [i activitate. ~n primul rînd, constituie o calitate. Aceast\ calitate apar]ine lucrului mana ; nu este lucrul însu[i. ~n descrierea lui, se spune c\ exist\

138


ceva puternic, greu ; la Saa, este ceva cald, la Tanna este ceva straniu, de ne[ters, rezistent, extraordinar. ~n al doilea rînd, mana este un lucru, o substan]\, o esen]\ maniabil\, independent\ îns\. De aceea, nu poate fi mînuit decît de c\tre indivizii cu mana, într-un act cu mana, adic\ de c\tre indivizi califica]i, în cadrul unui rit. Prin natura lui, este transmisibil, molipsitor ; mana aflat într-o piatr\ de recolt\ este transmis altor pietre prin punerea în contact. Este reprezentat ca fiind material : se aude, se vede cum se degaj\ din lucrurile ce îl con]in ; mana face s\ fo[neasc\ frunzele, se înal]\ sub forma de nori sau de fl\c\ri. Este capabil s\ se specializeze : exist\ mana pentru îmbog\]ire [i mana pentru a ucide. Mana `n general are determin\ri [i mai limitate decît cele de mai sus : în insulele Banks, exist\ un mana special, talamatai, pentru anumite modalit\]i de a vr\ji, [i un altul pentru maleficiile f\cute asupra urmelor l\sate de indivizi. ~n al treilea rînd, mana este o for]\, prezent\ în mod special în fiin]ele spirituale, adic\ în sufletele str\mo[ilor [i în spiritele naturii. El le transform\ în fiin]e magice. ~ntr-adev\r, el nu apar]ine tuturor spiritelor, f\r\ deosebire. Toate spiritele naturii sînt esen]ialmente dotate cu mana ; îns\ nu toate sufletele mor]ilor îl au ; nu sînt tindalo, adic\ spirite eficace, decît sufletele conduc\torilor, cel mult ale [efilor de familie [i, îndeosebi, sufletele celor a c\ror mana s-a manifestat, fie în timpul vie]ii, fie prin miracole, dup\ moarte. Numai acestea merit\ numele de spirit puternic, celelalte fiind pierdute în mul]imea umbrelor f\r\ rost. Prin aceasta, vedem înc\ o dat\ c\ to]i demonii sînt spirite, dar c\ nu toate spiritele sînt demoni. Pe scurt, ideea de mana nu se confund\ cu ideea de spirit ; ele se întîlnesc, îns\ r\mîn profund diferite. Cel pu]in în Melanezia, nu putem explica demonologia [i, prin urmare, magia numai prin animism. Iat\ un exemplu. ~n Florida, cînd se îmboln\ve[te un


139

b\rbat, maladia este atribuit\ no]iunii de mana, ce pune st\pînire pe el ; mana apar]ine unui tindalo, aflat el însu[i în rela]ie, pe de o parte, cu un magician, mane kisu (`nzestrat cu mana), avînd acela[i mana sau ceea ce revine la acela[i lucru mana de a ac]iona asupra lui [i, pe de alt\ parte, cu o plant\. C\ci exist\ un anumit num\r de specii de plante legate de diferite specii de tindalo, provocînd, prin mana lor, diverse boli. Un tindalo ce urmeaz\ a fi invocat este desemnat în felul urm\tor. Se iau succesiv frunzele anumitor specii de plante [i se strivesc ; cînd frunza are mana bolii care l-a lovit pe om, ea se deosebe[te de celelalte frunze printr-un fo[net specific. Atunci, se cheam\ f\r\ ezitare un tindalo, adic\ un mane kisu, cel ce posed\ mana acestui tindalo, adic\ individul care se afl\ în rela]ie cu el, singurul capabil s\-[i retrag\ mana de la bolnav [i, prin urmare, s\-l vindece. Pe scurt, aici mana poate fi separat de tindalo, de vreme ce se reg\se[te nu numai în tindalo, ci [i în bolnav, în frunze [i în magician. Astfel, mana exist\ [i func]ioneaz\ independent ; el r\mîne impersonal, al\turi de spiritul personal. Tindalo este purt\tor de mana, nu este mana. S\ remarc\m în treac\t c\ mana circul\ în interiorul unei rubrici a clasific\rii [i c\ fiin]ele ac]ionînd unele asupra altora sînt incluse în acest compartiment. Mana nu înseamn\ neap\rat for]a ata[at\ unui spirit. Poate fi for]a unui lucru nespiritual, de pild\ a unei pietre ce face s\ creasc\ o colocasie sau fecundeaz\ scroafele, a unei ierbi ce aduce ploaia etc. ~ns\ ea constituie o for]\ spiritual\, adic\ nu ac]ioneaz\ mecanic [i nu produce efecte la distan]\. Mana este for]a magicianului ; numele speciali[tilor ce îndeplinesc func]ia de magician se compun, mai peste tot, cu ajutorul acestui termen : peimana, gismana, mane kisu etc. Mana este for]a ritului. Se d\ numele de mana chiar formulei magice. ~ns\ ritul nu numai c\ este înzestrat cu mana, ci el însu[i

140


poate fi mana. Doar atunci cînd magicianul [i ritul au mana, ei pot s\ ac]ioneze asupra spiritelor cu mana, s\ le comande [i s\ le posede. Or, cînd un magician are un tindalo personal, mana cu ajutorul c\ruia ac]ioneaz\ asupra acestui tindalo nu se deosebe[te cu adev\rat de cel prin care ac]ioneaz\ respectivul tindalo. Deci, dac\ exist\ o infinitate de mana, sîntem înclina]i s\ credem c\, totu[i, nu reprezint\ decît o aceea[i for]\, nefixat\, doar repartizat\ fiin]elor, oamenilor sau spiritelor, evenimentelor etc. Am putea chiar l\rgi sensul cuvîntului [i s\ spunem c\ mana reprezint\ for]a prin excelen]\, eficacitatea adev\rat\ a lucrurilor, înt\rindu-le ac]iunea mecanic\, f\r\ a o anihila. Datorit\ lui mana se prinde pe[te în plas\, casa este solid\, iar barca plute[te pe mare. Confer\ fertilitate recoltei ; pentru vraci, are puterea salvatoare sau ucig\toare. ~n s\geat\, este ceea ce ucide, iar osul de mort de la cap\tul s\ge]ii îl reprezint\. S\ remarc\m c\ expertizele medicilor europeni au ar\tat c\ s\ge]ile otr\vite din Melanezia sînt doar vr\jite, s`nt s\ge]i cu mana ; totu[i, se consider\ c\ ele ar fi otr\vite ; se vede clar c\ adev\rata lor eficacitate const\ `n mana [i nu `n vîrful ascu]it. A[a cum în cazul demonului, mana se deosebe[te de tindalo, [i aici el ne apare drept o calitate ad\ugat\ lucrurilor, f\r\ a afecta celelalte calit\]i sau, altfel spus, drept un lucru ad\ugat lucrurilor. Acest surplus înseamn\ ceea ce este invizibil, miraculos, spiritual [i, pe scurt, spiritul în care se concentreaz\ orice eficacitate [i orice via]\. Nu poate constitui obiectul unei experien]e, c\ci el absoarbe cu adev\rat experien]a ; ritul îl adaug\ lucrurilor, iar el este de aceea[i natur\ cu ritul. Codrington a vrut s\ spun\ c\ era supranaturalul, îns\, în alt\ parte, el se afl\ mai aproape de adev\r spunînd supranaturalul in a way ; el este, în acela[i timp, supranatural [i natural, de vreme ce este r\spîndit pretutindeni în lumea sensibil\, c\reia îi este imanent, de[i eterogen.


141

Eterogeneitatea se simte întotdeauna, iar prezen]a acestui sentiment este semnalat\ cîteodat\ în acte. Mana se ]ine departe de via]a vulgar\. Face obiectul unei venera]ii ajungînd pîn\ la tabu. Se poate afirma c\ orice lucru tabu posed\ mana [i c\ multe lucruri mana sînt tabu. Dup\ cum am spus, mana proprietarului sau al unui tindalo confer\ valoare tabuului de proprietate impus. Sîntem înclina]i s\ credem c\ locurile unde se fac incanta]iile, pietrele unde stau tindalo, locurile [i obiectele cu mana sînt tabu. Mana pietrei unde locuie[te un spirit pune st\pînire pe omul care trece pe deasupra ei sau a c\rui umbr\ o atinge. Deci, mana ni se prezint\ drept ceva nu numai misterios, ci [i separat. Pe scurt, mana este, mai întîi, o ac]iune de un anumit gen, adic\ ac]iunea spiritual\ produs\ la distan]\ între fiin]e legate prin simpatie. Apoi, este un fel de eter, imponderabil, incomunicabil, ce se r\spînde[te de la sine. ~n plus, mana este un mediu sau, mai exact, func]ioneaz\ într-un mediu mana. Este un fel de lume interioar\ [i special\, unde totul se petrece ca [i cum doar mana ar fi în joc. Mana magicianului ac]ioneaz\ prin mana ritului asupra altui mana, apar]inînd unui tindalo, ceea ce pune în mi[care mana [i a[a mai departe. ~n lan]ul ac]iunilor [i reac]iunilor nu intr\ alte for]e decît mana. Ele se produc ca într-un cerc închis unde orice este mana [i, dac\ putem spune a[a, chiar mana însu[i trebuie s\ fie mana. O asemenea no]iune întîlnim nu numai în Melanezia. O putem recunoa[te `n numeroase societ\]i, dup\ anumite indicii. F\r\ îndoial\, cercet\rile ulterioare nu vor sc\pa ocazia de a o pune în eviden]\. ~n primul rînd, îi constat\m existen]a la alte popoare de limb\ malaezo-polinezian\ : la malaezii din str`mtori, o g\sim desemnat\ printr-un cuvînt de origine arab\, provenind dintr-o r\d\cin\ semitic\ al c\rei sens este mai restrîns, kram^t (transcriere a d-lui

142


Skeat) din hrm, însemnînd sacru. Exist\ lucruri, locuri, momente, animale, spirite, oameni, vr\jitori care sînt kram^t, posed\ kram^t ; exist\ puteri kram^t în ac]iune. Mai la nord, în Indochina francez\, triburile ba-hnar exprim\, în mod sigur, o idee analog\ celei de mana, atunci cînd spun c\ vr\jitoarea este o pesoan\ deng, c\ posed\ deng [i c\ ea deng (luat ca verb, N.tr.) lucrurile. Se spune c\ ei speculeaz\ la infinit pornind de la aceast\ no]iune, deng. La cealalt\ extremitate a ariei de extindere a limbilor malaezo-polineziene, în întregul Madagascar, cuvîntul hasina, a c\rui etimologie este necunoscut\, desemneaz\ concomitent o calitate a anumitor lucruri, un atribut al anumitor fiin]e, animale sau oameni, al reginei, în special, [i riturile impuse de aceast\ calitate. Regina era hasina, avea hasina, iar tributul ce i se d\dea [i depunerea jur\mîntului în numele ei erau hasina. Sîntem convin[i c\ ni[te analize am\nun]ite ale magiei neo-zeelandeze, unde mana joac\ un rol important, sau ale magiei triburilor dayak, unde vraciul poart\ numele de manang, ar da acelea[i rezultate ca studierea magiei melaneziene. Lumea malaezo-polinezian\ nu are privilegiul acestei no]iuni. ~n America de Nord, prezen]a ei ne este semnalat\ în anumite puncte. La huroni (irochezi), ea apare sub numele de orenda. Ceilal]i irochezi par s\ o fi desemnat prin cuvinte cu aceea[i r\d\cin\. Huron din na[tere [i distins etnograf, dl. Hewitt ne-a l\sat o pre]ioas\ descriere, mai mult descriere decît analiz\, c\ci orenda nu se analizeaz\ mai u[or decît mana (American Anthropologist, 1902, serie nou\, IV, I, pp. 32-46). Ne vine greu s\ ne familiariz\m cu ea, pentru c\ este o idee general\ [i vag\, concret\, îmbr\]i[înd multe lucruri [i calit\]i obscure. Orenda înseamn\ putere, putere mistic\. ~n natur\ nu exist\ nimic [i, în special, nu exist\ nici o fiin]\ însufle]it\ care s\ nu posede orenda. Fenomenele naturale furtuna, de


143

exemplu sînt produse de orenda spiritelor acestor fenomene. Vîn\torul fericit este cel al c\rui orenda a învins orenda vînatului. Se spune c\ orenda animalelor greu de prins este inteligent [i [mecher. La huroni, se observ\ pretutindeni lupte între orenda, a[a cum în Melanezia se v\d lupte între mana. {i orenda se deosebe[te de lucrurile c\rora le este ata[at, în a[a fel încît el se degaj\ sau este aruncat : spiritul care stîrne[te furtunile î[i proiecteaz\ orenda reprezentat prin nori. Orenda este sunetul emis de lucruri : cînd animalele ]ip\, p\s\rile cînt\, arborii fo[nesc, vîntul sufl\, ele î[i exprim\ orenda. Tot astfel, [i vocea vr\jitorului înseamn\ orenda. Orenda lucrurilor constituie un fel de incanta]ie. Tocmai numele huron al formulei orale nu este altceva decît orenda [i, de altfel, orenda înseamn\, în în]elesul propriu al cuvîntului, rug\ciuni [i cînturi. Acest sens al termenului se confirm\ prin semnifica]ia cuvintelor corespunz\toare din celelalte dialecte irocheze. Dac\ incanta]ia înseamn\ orenda prin excelen]\, Hewitt ne precizeaz\ c\ [i orice rit este orenda ; prin aceasta, orenda se apropie de mana. Orenda înseamn\ mai ales puterea [amanului. El se nume[te rareñ' diowá'ne, cineva al c\rui orenda este mare [i puternic. De obicei, un profet sau un prezic\tor, hatreñ'dats sau hatreñ'dótha, este cel care eman\ sau î[i r\spînde[te orenda [i, astfel, afl\ secretele viitorului. ~n magie, orenda este eficace. Se spune c\ tot ceea ce se folose[te în magie este posedat de c\tre orenda, ac]ioneaz\ prin el [i nu în virtutea propriet\]ilor fizice. El d\ for]\ farmecelor, amuletelor, idolilor, mascotelor, vracilor. ~l vedem ac]ionînd îndeosebi `n maleficii. Pe scurt, toat\ magia rezult\ din orenda. Un anumit indiciu ne face s\ credem c\ orenda ac]ioneaz\ în func]ie de clasific\rile simbolice. Greierele este numit cel ce coace porumbul, deoarece cînt\ în timpul zilelor c\lduroase, iar orenda face s\

144


vin\ c\ldura [i s\ creasc\ porumbul ; iepurele «cînt\», iar orenda lui are putere asupra z\pezilor (controlled the snow) ; îns\[i în\l]imea la care m\nînc\ frunzele din tufi[uri determin\ la ce în\l]ime va c\dea z\pada (sic). Or, iepurele este totemul unui clan dintr-una din fratriile huronilor, iar clanul respectiv are puterea de a provoca cea]a [i a face z\pada s\ cad\. Orenda une[te diferi]ii termeni ai claselor unde sînt cuprin[i, pe de o parte, iepurele, clanul s\u totemic, cea]a, z\pada [i, pe de alt\ parte, greierele, c\ldura, porumbul. ~n clasificare, el joac\ rolul mijlocului-cauz\. ~n plus, aceste texte ne dau o idee asupra felului în care irochezii î[i reprezint\ cauzalitatea. Pentru ei, cauza prin excelen]\ o reprezint\ vocea. Pe scurt, orenda nu înseamn\ nici puterea material\, nici sufletul, nici spiritul individual, nici vigoarea [i for]a ; într-adev\r, Hewitt stabile[te faptul c\ exist\ al]i termeni pentru a desemna diferitele idei ; [i define[te tocmai orenda ca o putere sau o poten]ialitate ipotetic\ de a produce efectele printr-o modalitate mistic\. La algonquini [i, în special, la triburile ojibway, faimoasa no]iune de manitu se potrive[te destul de bine, în cele din urm\, cu mana melanezian. Dup\ p\rintele Thavenet, autor al unui excelent dic]ionar francez de limb\ algonquin\, r\mas deocamdat\ în manuscris, termenul de manitu desemneaz\ concomitent, nu un spirit, ci orice fel de fiin]e, de for]e sau de calit\]i magice ori religioase (Tesa, Studi del Thavenet, Pisa, 1881, p. 17). El înseamn\ form\ de existen]\, substan]\, fiin]\ însufle]it\ [i, cu siguran]\, orice fiin]\ avînd suflet este un manitu. El desemneaz\ în special orice fiin]\ care nu are înc\ un nume comun [i nu este cunoscut\ : o femeie spunea c\ îi este fric\ de salamandr\ era un manitu. Perlele trafican]ilor erau solzii unui manitu, iar pînza un lucru miraculos era pielea unui manitu. Cînd un individ face lucruri extraordinare, el este un manitu ; [amanul este un manitu ; plan-


145

tele posed\ manitu ; un vr\jitor, ar\tînd dintele unui [arpe cu clopo]ei, spunea c\ este un manitu ; cînd s-a descoperit c\ dintele nu ucidea, s-a spus c\ nu mai posed\ manitu. Dup\ Hewitt, la triburile sioux, termenii de mahopa, xube (la omaha), wakan (la dakota) semnific\, de asemenea, puterea [i calitatea magice. La shoshoni, în general, cuvîntul pokunt are, dup\ Hewitt, aceea[i valoare, acela[i sens ca termenul de manitu la algonquini ; Fewkes, observator al triburilor hopi sau moki, afirm\ c\, la pueblos, în general, aceea[i no]iune se afl\ la baza tuturor riturilor magice [i religioase. Mooney pare s\ ne desemneze un echivalent la triburile kiowa. Sub denumirea de naual, în Mexic [i în America central\, credem c\ recunoa[tem o no]iune corespunz\toare. Ea este atît de persistent\ [i de r\sp`ndit\, încît s-a urm\rit transformarea ei într-o caracteristic\ a tuturor sistemelor religioase [i magice, numit\ nagualism. Naual este un totem, de obicei, individual. ~ns\ mai mult decît atît, este o specie a unui gen mult mai vast. Vr\jitorul este naual, adic\ un naualli ; naual înseamn\, în mod special, puterea lui de a se metamorfoza, metamorfoza [i încarnarea lui. Se dovede[te astfel c\ totemul individual, specie animal\ asociat\ individului înc\ de la na[tere pare a nu fi altceva decît una dintre formele de naual. Dup\ Seler, etimologic, cuvîntul are în]elesul de [tiin]\ secret\ ; toate sensurile lui diferite [i deriva]ii se al\tur\ în]elesului originar de gîndire [i de spirit. ~n textele nauhatl, cuvîntul înseamn\ ceea ce este ascuns, înv\luit, mascat. Astfel, no]iunea ne apare ca fiind aceea a unei puteri spirituale, misterioase [i separate, adic\ puterea pe care o implic\ magia. ~n Australia, întîlnim o no]iune de acela[i gen ; numai c\ ea se limiteaz\ la magie [i, în special, la maleficii. Tribul din Perth îi d\ numele de boolya. ~n Noua-Galie de Sud, negrii desemneaz\ prin cuvîntul

146


koochie spiritul r\u, influen]a rea, personal\ sau impersonal\, avînd probabil aceea[i extensie. Mai exist\ [i arungquiltha la triburile arunta. Aceast\ putere primejdioas\ emanat\ de riturile de vr\jire constituie, în acela[i timp, o calitate, o for]\ [i un lucru existînd prin el însu[i, descris de mituri [i c\ruia ì atribuie o origine. Raritatea exemplarelor cunoscute ale acestei no]iuni de for]\-mediu magic nu trebuie s\ ne trezeasc\ îndoieli în ceea ce prive[te caracterul ei universal. Asupra faptelor de acest gen, sîntem mult mai pu]in informa]i ; irochezii sînt cunoscu]i de acum trei secole, îns\ numai de un an încoace ne ocup\m de orenda. De altfel, se poate ca no]iunea s\ fi existat, f\r\ a fi fost exprimat\ : un popor n-are mare nevoie s\ formuleze o asemenea idee, a[a cum n-are nevoie s\ enun]e regulile gramaticale. ~n magie, ca în religie [i în lingvistic\, ac]ioneaz\ ideile incon[tiente. Ori numeroase popoare nu au con[tientizat aceast\ idee, ori multe altele au dep\[it stadiul intelectual la care ea poate func]iona normal. ~n orice caz, ele n-au ajuns s\-i dea o expresie adecvat\. Unii au golit no]iunea ini]ial\ de putere magic\ de o parte a con]inutului mistic ; `nc`t ea a devenit pe jum\tate [tiin]ific\ ; este cazul Greciei. Al]ii, dup\ ce au constituit o dogmatic\, o mitologie [i o demonologie complete, au ajuns s\ reduc\ la ni[te termeni mitici tot ceea ce era nesigur [i confuz în reprezent\rile magice, astfel încît au înlocuit m\car în aparen]\ puterea magic\ prin demon, demoni sau entit\]i metafizice, în loc s-o explice acolo unde era cazul. ~n aceast\ situa]ie se g\se[te India. ~ntr-un cuvînt, pentru ei aproape c\ a disp\rut puterea magic\. Totu[i, îi descoperim înc\ urmele. ~n India, ele se men]in fragmentar, sub numele de str\lucire, glorie, for]\, distrugere, deochi, leac, virtute a plantelor. ~n sfîr[it, no]iunea fundamental\ a panteismului hindus,


147

cea de brahman, i se asociaz\, dup\ p\rerea noastr\, prin leg\turi profunde [i pare chiar s-o perpetueze, dac\ admitem, prin ipotez\, c\ brahmanul vedic [i cel al Upani[adelor [i al filozofiei hinduse sînt identici. Pe scurt, se pare c\ s-a produs o adev\rat\ metempsihoz\ a no]iunilor din care observ\m începutul [i sfîr[itul, f\r\ a sesiza fazele intermediare. ~n textele vedice, de la cele mai vechi la cele mai recente, cuvîntul bráhman, neutru, înseamn\ rug\ciune, formul\, farmec, rit, putere magic\ sau religioas\ a ritului. ~n plus, preotul magician poart\ numele de brahmán, la masculin. ~ntre cele dou\ cuvinte exist\ diferen]e, desigur, suficiente pentru a marca o diversitate de func]ii, îns\ insuficiente pentru a marca o opozi]ie a no]iunilor. Casta brahmanic\ este cea de br^hmana, adic\ de b\rba]i avînd bráhman. Oamenii [i zeii ac]ioneaz\ prin bráhman, adic\, în special, prin voce. ~n plus, în unele texte se spune c\ bráhman este substan]a, miezul lucrurilor (pratyantam), ceea ce se afl\ în\untru : acestea sînt tocmai textele atharvanice, adic\ Veda magicienilor. No]iunea se confund\ deja cu aceea a zeului Brahm^, nume masculin extras din tema bráhman, începînd s\ apar\. Din textele teozofice, bráhmanul ritual dispare [i nu mai r\mîne decît bráhmanul metafizic. Bráhman devine principiul activ, distinct [i imanent al totului din lume. Bráhman este realul, iar restul doar iluzie. Rezult\ de aici c\ oricine se transport\ în sînul lui brahman prin mistic\ (yoga : unire) devine un yogin, un yogîsvara, un siddha, adic\ a ob]inut toate puterile magice [i, astfel, devine capabil s\ creeze lumi. Brahman este principiul primordial, total, separat, însufle]it [i inert din univers. El este chintesen]a. El este triplul Veda [i cel de-al patrulea, adic\ religia [i magia. ~n India, s-a p\strat numai fondul mistic al no]iunii. ~n Grecia, nu mai subzist\ decît osatura [tiin]ific\. ~l g\sim sub form\ de ;uvsi", la care se opresc în ultim\ analiz\ alchimi[tii, [i de duvnami", ultim resort al astro-

148


logiei, fizicii [i magiei. duvnami" înseamn\ ac]iunea lui ;uvsi", iar aceasta actul lui duvnami". {i se poate defini ;uvsi" ca un fel de suflet material, non-individual, transmisibil, un fel de inteligen]\ incon[tient\ a lucrurilor. ~ntr-un cuvînt, ea se înrude[te cu mana. Deci, sîntem îndrept\]i]i s\ credem c\ pretutindeni a existat o no]iune cuprinzînd-o pe aceea de putere magic\. Este no]iunea unei eficacit\]i pure, o substan]\ material\ ce poate fi localizat\, dar, în acela[i timp, spiritual\. Ea ac]ioneaz\ de la distan]\ [i, totu[i, prin leg\tur\ direct\, dac\ nu prin contact, este mobil\ [i mi[c\toare f\r\ a se mi[ca, impersonal\, îns\ luînd forme personale, divizibil\ [i continu\. Ideile noastre vagi de noroc [i de chintesen]\ reprezint\ ni[te palide r\m\[i]e ale acestei no]iuni mult mai bogate. Dup\ cum am v\zut, ea este în acela[i timp o for]\, un mediu, o lume separat\ [i, totu[i, ad\ugat\ celeilalte. Pentru a exprima mai bine felul în care lumea magiei se suprapune celeilalte f\r\ a se desprinde de ea, s-ar putea spune c\ totul se petrece ca [i cum ar fi construit\ într-o a patra dimensiune a spa]iului, a c\rei existen]\ ocult\ ar explica-o, dac\ putem spune a[a, o no]iune ca aceea de mana. Imaginea se aplic\ atît de bine magiei încît, de îndat\ ce s-a descoperit geometria cu mai mult de trei dimensiuni, magicienii moderni au pus st\pînire pe specula]iile ei pentru a-[i legitima riturile [i ideile. No]iunea l\mure[te bine ceea ce se petrece în magie. Ea întemeiaz\ ideea necesar\ a unei sfere suprapuse realit\]ii, unde exist\ rituri, unde p\trunde magicianul, c\reia spiritele îi dau via]\, str\b\tut\ de efluvii magice. Pe de alt\ parte, ea legitimeaz\ puterea magicianului, justific\ necesitatea actelor formale, virtutea creatoare a cuvintelor, conexiunile simpatice, transferurile de calit\]i [i de influen]e. ~n sfîr[it, ea explic\ prezen]a spiritelor [i interven]ia lor, de vreme ce, datorit\ ei, orice for]\ magic\ este considerat\ drept spiritual\. Ea motiveaz\ credin]a general\


149

asociat\ magiei, deoarece la ea se reduce magia, cînd îi înl\tur\m toate înveli[urile, [i alimenteaz\ aceea[i credin]\, deoarece d\ via]\ tuturor formelor c\p\tate de magie. Prin ea, adev\rul magiei este pus în afara oric\rei discu]ii [i chiar îndoiala se întoarce în favoarea ei. ~ntr-adev\r, no]iunea este îns\[i condi]ia experiment\rii magice [i permite s\ se interpreteze faptele cele mai nefavorabile în sprijinul prejudec\]ii. De fapt, ea îns\[i scap\ oric\rei cercet\ri. Este dat\ a priori, prealabil\ oric\rei experien]e. La drept vorbind, ea nu este cu adev\rat o reprezentare a magiei, cum sînt simpatia, demonii, propriet\]ile magice. Ea guverneaz\ reprezent\rile magice, este condi]ia [i forma lor necesar\. Func]ioneaz\ la fel cu o categorie, face posibile ideile magice, a[a cum categoriile fac posibile ideile omene[ti. Rolul ce i-l atribuim de categorie incon[tient\ a intelectului se exprim\ tocmai prin fapte. Am v\zut cît de rar se întîmpl\ s\ ajung\ la con[tiin]\ [i mai rar înc\ s\-[i g\seasc\ expresia. Ea este inerent\ magiei, a[a cum postulatul lui Euclid este inerent concep]iei noastre asupra spa]iului. Bineîn]eles, aceast\ categorie nu este dat\ intelectului individual, precum categoriile de timp [i spa]iu ; drept dovad\, ea a fost puternic limitat\ prin progresele civiliza]iei [i variaz\ în con]inut, odat\ cu societ\]ile [i cu diversele faze ale vie]ii unei aceleia[i societ\]i. Ea exist\ în con[tiin]a indivizilor numai în func]ie de existen]a societ\]ii, la fel ca ideile de valoare sau de justi]ie ; am spune cu pl\cere c\ este o categorie a gîndirii colective. Din analiza noastr\ mai rezult\ c\ no]iunea de mana este de acela[i ordin ca no]iunea de sacru. Mai întîi, într-un anumit num\r de cazuri, cele dou\ no]iuni se confund\ : mai ales la algonquini, ideea de manitu, la irochezi, ideea de orenda, în Melanezia, ideea de mana sînt la fel de bine magice [i

150


religioase. ~n plus, dup\ cum am v\zut în Melanezia, exist\ rela]ii între no]iunea de mana [i aceea de tabu ; un anumit num\r de lucruri cu mana erau tabu, îns\ nu erau tabu decît lucrurile cu mana. Tot a[a, la algonquini, to]i zeii sînt manitu, îns\ nu to]i manitu sînt zei. Prin urmare, nu numai c\ no]iunea de mana este general\ în compara]ie cu aceea de sacru, dar o [i cuprinde, iar aceasta din urm\ se deta[eaz\ clar de prima. Probabil, n-ar fi gre[it s\ spunem c\ sacrul constituie o specie al c\rei gen este mana. Astfel, înd\r\tul riturilor magice, vom fi g\sit, mai mult decît no]iunea de sacru pe care o c\utam, îns\[i originea ei. S\ revenim îns\ la dilema din prefa]\. Ori magia este un fenomen social, iar no]iunea de sacru este [i ea un fenomen social, ori magia nu este un fenomen social [i atunci nici no]iunea de sacru nu este astfel. F\r\ a dori s\ intr\m aici în considera]ii asupra no]iunii de sacru luat\ în sine, putem face o serie de observa]ii tinzînd s\ demonstreze caracterul social al magiei [i, în acela[i timp, al no]iunii de mana. Calitatea de mana sau de sacru se leag\ de lucruri avînd definit\ o pozi]ie atît de special\ în societate, încît sînt deseori situate în afara societ\]ii [i a uzului comun. Or, aceste lucruri ocup\ în magie un loc considerabil ; ele îi sînt for]e vitale. Fiin]ele [i lucrurile magice prin excelen]\ sînt sufletele mor]ilor [i tot ceea ce este în leg\tur\ cu moartea : drept dovad\, caracterul eminamente magic al practicii universale de evocare a mor]ilor, puterea atribuit\ mîinii de mort de a face, prin atingere, pe cineva invizibil ca mortul însu[i [i înc\ o mie de alte asemenea fapte. Aceia[i mor]i fac obiectul unor rituri funerare, cîteodat\ a unor culte ancestrale în cadrul c\rora se observ\ cît de diferit\ este condi]ia lor fa]\ de aceea a fiin]elor vii. Ni se va spune c\, în anumite societ\]i, magia nu are leg\tur\ cu to]i mor]ii, ci, mai ales, cu cei mor]i de moarte violent\ [i, în special, cu


151

criminalii ? Este un argument în plus în sprijinul a ceea ce dorim s\ ar\t\m ; ace[tia apar, în credin]e [i rituri, nu numai ca fiind diferi]i fa]\ de restul muritorilor, ci [i fa]\ de ceilal]i mor]i. ~ns\, în general, în raport cu lumea celor vii, to]i mor]ii, cadavre [i spirite, formeaz\ o lume aparte, de unde magicianul `mprumut\ puterile aduc\toare de moarte, maleficiile. Tot astfel, femeile al c\ror rol în magie este, teoretic, atît de important, nu sînt considerate vr\jitoare, de]in\toare de puteri decît în virtutea particularit\]ii pozi]iei lor sociale. Din punct de vedere calitativ, ele sînt socotite deosebite de b\rba]i [i înzestrate cu puteri specifice : menstrua]iile, ac]iunile misterioase ale sexului, gesta]ia reprezint\ semnele calit\]ilor ce li se atribuie. Societatea b\rba]ilor nutre[te, cu privire la femei, puternice sentimente sociale pe care, la rîndul lor, ele le respect\ [i chiar le împ\rt\[esc. De aici, situa]ia lor juridic\ [i, în special, situarea religioas\ diferit\ sau inferioar\ fa]\ de aceea a b\rba]ilor. Iat\ de ce ele sînt menite magiei, iar aceasta le confer\ o pozi]ie invers\ fa]\ de aceea ocupat\ în religie. Femeile eman\ în mod constant influen]e maligne. Nirrtir hi strî femeia înseamn\ moartea, spun vechile texte brahmanice Maitray^nî samhit^, 1, 10, 11). Ea implic\ mizeria [i vr\jitoria, deoache. Dac\ activitatea femeilor, în magie, este mai redus\ decît a b\rba]ilor, r\mîne totu[i mai important\ decît aceea pe care au avut-o ele în religie. A[a cum arat\ cele dou\ exemple, valoarea magic\ a lucrurilor rezult\ din pozi]ia relativ\ ocupat\ de ele în societate sau în raport cu aceasta. Cele dou\ no]iuni, de virtute magic\ [i de pozi]ie social\, coincid în m\sura în care una o face pe cealalt\. ~n fond, în magie, întotdeauna este vorba de valorile respective recunoscute de c\tre societate. ~n realitate, aceste valori nu depind de calit\]ile intrinseci ale lucrurilor [i ale persoanelor, ci de locul [i rangul ce li se atribuie de c\tre opinia public\ suveran\, prin

152


prejudec\]i. Ele sînt sociale [i nu experimentale, ceea ce dovede[te cu prisosin]\ puterea magic\ a cuvintelor [i faptul c\, deseori, virtutea magic\ a lucrurilor ]ine de numele lor ; de unde rezult\ c\, depinzînd de dialecte [i de limbi, valorile în chestiune sînt tribale [i na]ionale. Astfel, lucrurile, fiin]ele [i actele sînt ordonate ierarhic, se comand\ unele pe altele [i, urmînd aceast\ ordine, se produc ac]iunile magice, cînd ele merg de la magician la o clas\ de spirite, de la aceasta la o alt\ clas\ [i a[a mai departe, pîn\ la efect. ~n cuvîntul de poten]ialitate magic\ aplicat de Hewitt no]iunilor de mana [i orenda, ne-a sedus faptul c\ el implic\ existen]a unui fel de poten]ial magic [i, într-adev\r, noi tocmai a[a ceva am descris. Ceea ce numeam pozi]ie relativ\ sau valoare respectiv\ a lucrurilor, am putea numi la fel de bine diferen]\ de poten]ial. Ele ac]ioneaz\ unele asupra altora în virtutea acestor diferen]e. Nu mai este suficient s\ spunem c\ aceast\ calitate de mana se leag\ de unele lucruri în func]ie de pozi]ia lor relativ\ în societate, ci trebuie s\ spunem c\ ideea de mana nu este nimic altceva decît ideea acestor valori, a diferen]elor de poten]ial. Iat\ esen]ialul în ceea ce prive[te no]iunea care instituie magia [i, în consecin]\, în ceea ce prive[te magia. Se în]elege de la sine c\ o asemenea no]iune nu are o ra]iune de a fi în afara societ\]ii, c\ este absurd\ din punctul de vedere al ra]iunii pure [i c\ nu rezult\ decît din func]ionarea vie]ii colective. ~n ierarhia sistemelor de no]iuni dominate de mana, nu vedem produsul multiplelor conven]ii artificiale încheiate între indivizi, magicieni [i profani, apoi acceptate de tradi]ie `n numele ra]iunii, de[i fuseser\ calificate drept gre[eli originare. Dimpotriv\, la fel ca religia, credem c\ magia ]ine de sentimente. Mai exact, pentru a folosi limbajul abscons al teologiei moderne, vom spune c\ magia, ca [i religia, este un joc al judec\]ilor de valoare, adic\ al aforis-


153

melor sentimentale, atribuind calit\]i diverse diferitelor obiecte care intr\ în sistem. ~ns\ judec\]ile de valoare nu sînt opera spiritelor individuale ; ele exprim\ sentimentele sociale formate cînd în mod fatal [i universal, cînd întîmpl\tor, cu privire la anumite lucruri, alese, în majoritatea lor, în chip arbitrar : plante [i animale, profesiuni [i sexe, astre, meteori, elemente, fenomene fizice, accidente ale solului, materii etc. ~n ultim\ analiz\, no]iunea de mana, ca [i no]iunea de sacru, nu este decît specia de categorie a gîndirii colective care fondeaz\ aceste judec\]i, impune o clasificare a lucrurilor, separ\ pe unele, une[te pe altele, stabile[te liniile de influen]\ sau limitele izol\rii. IV. ST|RILE COLECTIVE {I FOR}ELE COLECTIVE

Ne-am putea opri aici [i s\ spunem c\ magia este un fenomen social, de vreme ce, înd\r\tul tuturor manifest\rilor sale, am reg\sit o no]iune colectiv\. ~ns\, a[a cum se prezint\ acum, no]iunea de mana ni se pare înc\ prea izolat\ de mecanismul vie]ii sociale ; ea ]ine prea mult de intelect ; nu vedem dincotro vine, pe ce fond s-a format. Deci vom încerca s\ urc\m mai sus, pîn\ la for]e, for]e colective al c\ror produs este magia [i a c\ror expresie este mana. ~n acest scop, pre] de o clip\, s\ lu\m reprezent\rile [i opera]iile magice drept ni[te judec\]i. {i avem dreptul s\ proced\m astfel, c\ci orice specie de reprezentare magic\ poate c\p\ta forma unei judec\]i, iar orice specie de opera]ie magic\ rezult\ dintr-o judecat\, dac\ nu dintr-un ra]ionament. S\ consider\m de exemplu, propozi]iile urm\toare : magicianul î[i aduce corpul astral în stare de levita]ie ; norul se formeaz\ din fumul unei anumite plante ; spiritul este mi[cat de c\tre rit. Utilizînd limbajul cam confuz, îns\ comod al lui Kant, vom vedea, în mod dialectic,

154


critic, c\ asemenea judec\]i nu se explic\ decît în societate [i prin intermediul ei. Sînt acestea ni[te judec\]i analitice ? ~ntr-adev\r, ne putem pune întrebarea, fiindc\ magicienii care au f\cut teoria magiei [i, pe urmele lor, antropologii au încercat s\ le reduc\ la ni[te termeni ai analizei. Ei spun c\ magicianul judec\ de la asem\n\tor la asem\n\tor cînd aplic\ legea simpatiei, mediteaz\ asupra puterilor sale sau ale spiritelor lui auxiliare. Prin defini]ie, ritul mi[c\ spiritul ; magicianul î[i aduce în stare de levita]ie corpul astral pentru c\ acest corp este chiar corpul lui ; fumul plantei acvatice face s\ vin\ norul, deoarece ea este chiar norul. ~ns\ am stabilit de la bun început c\ aceast\ reduc]ie la judec\]i analitice este pur teoretic\ [i c\ în spiritul magicianului lucrurile se petrec altfel. ~ntotdeauna, el introduce, în judec\]ile sale, un termen eterogen, ireductibil la o analiz\ logic\ for]\, putere, ;uvsi" sau mana. No]iunea de eficacitate magic\ este prezent\ `ntotdeauna [i, departe de a fi accesorie, ea joac\ întrucîtva rolul de]inut de conjunc]ie în cadrul propozi]iei. Stabile[te ideea magic\, îi d\ via]\, realitate, adev\r [i se [tie cît de important\ este. S\ continu\m a-i imita, pe filozofi. Judec\]ile magice sînt ele, oare, judec\]i sintetice a posteriori ? Sintezele pe care se bazeaz\ sînt alc\tuite ele anterior de c\tre experien]a individual\ ? ~ns\, dup\ cum am v\zut, niciodat\ experien]a sensibil\ nu a oferit dovada vreunei judec\]i magice ; realitatea obiectiv\ nu a impus niciodat\ spiritului o propozi]ie de genul celor formulate mai sus. Evident c\ n-am v\zut niciodat\ cu ochii no[tri un corp astral, fum provocînd ploaia [i, cu atît mai pu]in, un spirit invizibil supunîndu-se unui rit. Vom spune c\ aceste propozi]ii fac obiectul experien]elor subiective, fie ale celor interesa]i, fie ale magicienilor ? Vom spune c\ primii v\d cum se realizeaz\ lucrurile fiindc\ le doresc, iar ceilal]i au st\ri


155

extatice, halucina]ii, vise, unde sintezele imposibile devin fire[ti ? Desigur, n-avem cîtu[i de pu]in inten]ia s\ neg\m importan]a dorin]ei [i a visului în magie ; amîn\m doar ocazia s\ discut\m despre ea. ~ns\ dac\ recunoa[tem, pentru moment, c\ avem aici dou\ surse de experien]e din a c\ror al\turare ar rezulta magia, vom vedea foarte repede c\, de fapt, dac\ ne referim doar la indivizi, ele nu se armonizeaz\ în spiritele lor. S\ ne imagin\m, pe c`t posibil, starea de spirit a australianului bolnav, atunci c`nd recurge la vr\jitor. Evident, în el se petrec o serie de fenomene de sugestie : el se va vindeca datorit\ speran]ei ori nu se va împotrivi mor]ii, dac\ se crede condamnat. Al\turi de el, [amanul danseaz\, cade în catalepsie [i viseaz\. Visul îl poart\ în lumea de dincolo ; se întoarce de acolo p\truns de emo]ia unei lungi c\l\torii în lumea sufletelor, a animalelor, a spiritelor [i, printr-un truc îndemînatic, sfîr[e[te prin a extrage din corpul pacientului o pietricic\, despre care spune c\ este farmecul, cauza bolii. ~n acest fapt, exist\ dou\ experien]e subiective. ~ns\ între visul unuia [i dorin]a celuilalt apare o discrepan]\. Cu excep]ia scamatoriei de la sfîr[it, magicianul nu face nimic pe m\sura nevoilor clientului s\u. Prin urmare, cele dou\ st\ri foarte intense ale celor doi indivizi nu coincid, decît în momentul de prestidigita]ie. Deci, în acest moment unic, nu se mai produce o experien]\ psihologic\ adev\rat\, nici de partea magicianului c\ci el nu-[i face iluzii în aceast\ privin]\ nici de partea clientului fiindc\ pretinsa experien]\ a acestuia nu mai reprezint\ decît o eroare de percep]ie, aflat\ în imposibilitatea de a rezista unei critici [i, în consecin]\, de a fi repetat\, dac\ n-ar fi între]inut\ prin tradi]ie sau printr-un act de credin]\ constant. St\rile subiective individuale, la fel de neadaptate ca acelea men]ionate mai sus, nu pot explica ele singure obiectivitatea, generalitatea, caracterul apodictic al aforismelor magice.

156


Acestea se sustrag criticii, pentru c\ nu dorim s\ le examin\m. Pretutindeni unde vedem magia ac]ionînd, judec\]ile magice sînt anterioare experien]elor magice ; s`nt canoane ale riturilor sau lan]uri de reprezent\ri ; experien]ele sînt f\cute numai pentru a le confirma [i nu reu[esc aproape niciodat\ s\ le infirme. Ni se va obiecta, poate, c\ faptul ]ine de istorie [i de tradi]ie [i c\, la originea fiec\rui mit sau a fiec\rui rit, s-au aflat adev\rate experien]e individuale. Nu avem nevoie s\ ne urm\m adversarii pe terenul cauzelor primare, deoarece, dup\ cum am spus, credin]ele magice particulare sînt dominate de o credin]\ general\ în magie, iar aceasta din urm\ scap\ abord\rilor psihologiei individuale. Or, tocmai credin]a respectiv\ permite obiectivarea ideilor subiective [i generalizarea iluziilor individuale. Ea confer\ judec\]ii magice caracterul s\u afirmativ, necesar [i absolut. Pe scurt, avînd în vedere c\ se prezint\ în spiritele individuale chiar de la început, judec\]ile magice sînt, dup\ cum se spune, judec\]i sintetice a priori aproape perfecte. Termenii se unesc înaintea oric\rui fel de experien]e. S\ fim bine în]ele[i, nu spunem c\ magia nu recurge niciodat\ la analiz\ sau la experien]\, ci atîta doar : ea este foarte pu]in analitic\, vag experimental\ [i aproape în totalitate a priori. ~ns\ cine opereaz\ aceast\ sintez\ ? O poate face individul ? ~n realitate, nu credem ca a fost vreodat\ cazul s\ o fac\. C\ci judec\]ile magice ni se dau numai sub form\ de prejudec\]i, prescrip]ii [i sub o anumit\ form\ le [i întîlnim în spiritul indivizilor. Pentru moment, s\ l\s\m îns\ deoparte acest argument. Nu putem concepe o judecat\ magic\ f\r\ ca ea s\ constituie obiectul unei afirma]ii colective. ~ntotdeauna o formuleaz\ cel pu]in doi indivizi : magicianul, cel ce execut\ ritul, [i individul interesat, care crede în el, sau, în cazurile magiei populare, practicate de c\tre indivizi, cel ce prescrie re]eta [i cel ce o pune în practic\. Acest cuplu teoretic ire-


157

ductibil, furnizeaz\ într-adev\r o societate. ~n mod normal, judecata magic\ prime[te adeziunea unor grupuri vaste de societ\]i [i a unor civiliza]ii întregi. La un moment dat, într-o societate, cînd exist\ judecat\ magic\, exist\ sintez\ colectiv\, credin]\ unanim\ în adev\rul anumitor idei, în eficacitatea anumitor gesturi. Fire[te, nu credem c\ ideile asociate în aceste sinteze nu se pot asocia [i nu se asociaz\ de fapt în mintea individului ; normal c\ ideea de hidropizie sugera magicienilor hindu[i ideea de ap\. Ar fi absurd s\ presupunem c\, în magie, gîndirea se îndep\rteaz\ de legile asocia]iei de idei ; ideile formeaz\ ni[te cercuri, se cheam\ unele pe altele [i, mai ales, nu sînt contradictorii. ~ns\ asocia]iile naturale de idei fac pur [i simplu posibile judec\]ile magice. Acestea înseamn\ cu totul altceva decît o suit\ de imagini ; ele sînt adev\rate precepte imperative, implicînd o credin]\ pozitiv\ în obiectivitatea înl\n]uirilor de idei pe care le constituie. ~n spiritul unui individ luat izolat, nu exist\ nimic ce ar putea s\-l oblige s\ asocieze, la fel de categoric cum o face magia, cuvintele, gesturile sau instrumentele cu efectele dorite, în afar\ de experien]\, a c\rei neputin]\ am constatat-o. Ceea ce impune o judecat\ magic\, este o cvasi-conven]ie stabilind, înaintea judec\]ii, c\ semnul creeaz\ lucrul, partea, întregul, cuvîntul, evenimentul [i a[a mai departe. ~ntr-adev\r, esen]ial este faptul c\ acelea[i asocia]ii se reproduc în mod necesar în mintea mai multor indivizi sau a unei mase de indivizi. Generalitatea [i apriorismul judec\]ilor magice ni se par a fi marca originii lor colective. Or, numai nevoile colective resim]ite de un întreg grup îi pot for]a pe to]i indivizii grupului s\ opereze aceea[i sintez\, în acela[i timp. Credin]a comun\, cultul, reprezint\ efectul necesit\]ii tuturora, al dorin]elor lor unanime. Judecata magic\ constituie obiectul unui consim]\mînt social, traducerea unei nevoi a societ\]ii, sub presiunea c\reia se declan[eaz\ o serie

158


întreag\ de fenomene de psihologie colectiv\ : nevoia resim]it\ de to]i sugereaz\ tuturor scopul ; între cei doi termeni este posibil\ o infinitate de termeni mediani (de aici, varietatea extrem\ a riturilor folosite pentru acela[i ]el) ; `ntre ei se impune s\ alegem ; alegerea este determinat\ fie de tradi]ii, fie de autoritatea unui magician cu renume, fie de avîntul unanim [i brusc al întregului grup. Mijlocul este recunoscut drept apt s\ produc\ efectul deoarece acesta din urm\ este dorit [i constatat de toat\ lumea ; fiindc\ doreau vindecarea celor bolnavi de friguri, pentru hindu[i, cei ce recurgeau la brahmanii din Atharva Veda, stropirea cu ap\ rece [i contactul simpatic cu o broasc\ p\reau s\ reprezinte ni[te adversari suficient de puternici ai frigurilor repetate. ~n definitiv, societatea se mul]ume[te întotdeauna cu moneda fals\ a visului ei. Sinteza cauzei [i a efectului se produce numai în opinia public\. ~n afara acestei modalit\]i de a concepe magia, nu ne-o putem imagina decît ca pe un lan] de absurdit\]i [i de erori propagate : cu greu le-am în]elege apari]ia [i niciodat\ nu ne-am explica propagarea lor. Trebuie s\ consider\m magia drept un sistem de induc]ii a priori, operate sub presiunea nevoii de c\tre grupuri de indivizi. De altfel, ne-am putea întreba dac\ nu cumva un mare num\r de generaliz\ri timpurii ale umanit\]ii n-au fost operate în asemenea condi]ii [i dac\ nu cumva magia este responsabil\ pentru asta. Mai mult decît atît, nu prin magie au înv\]at oamenii s\ induc\ ? C\ci, pentru a lansa o ipotez\ cam radical\ în domeniul psihologiei individuale, ni se pare c\ individul izolat sau chiar specia uman\ nu sînt cu adev\rat capabili s\ induc\ ; ei nu pot decît s\ deprind\ obiceiuri sau instincte, ceea ce înseamn\ c\ exclud orice reflec]ii asupra actului. Debarasat\ de orice ipotez\ simplist\, demonstra]ia noastr\ va deveni [i mai conving\toare dac\


159

vom aminti c\ toate manifest\rile magice, chiar [i cele particulare, se bazeaz\ pe o manifestare perfect general\, aceea de putere magic\, ea îns\[i con]inut\ în ideea de mana. Am v\zut c\ în aceast\ idee totul era colectiv : [i materia, [i forma ; ea nu con]inea nimic intelectual, nici experimental, în afar\ de îns\[i senza]ia existen]ei societ\]ii `nse[i [i a prejudec\]ilor ei. Or, tocmai aceast\ idee sau, mai degrab\, aceast\ categorie explic\ posibilitatea logic\ a judec\]ii magice [i face s\-i înceteze absurditatea. Este remarcabil faptul c\ o asemenea no]iune obscur\, neconturat\ bine din vagul st\rilor afective, aproape intraductibil\ în termeni abstrac]i [i, pentru noi, imposibil de conceput, este cea care face din magie ceva clar, ra]ional [i, uneori, [tiin]ific pentru adep]ii s\i. Oricît de pu]in am subîn]elege ideea de mana în orice fel de propozi]ie magic\, aceasta devine, prin faptul însu[i, analitic\. ~n propozi]ia : fumul ierburilor acvatice produce norul, s\ introducem dup\ subiect cuvîntul mana [i vom ob]ine imediat identitatea Fumul cu mana=nor. Nu numai c\ ideea transform\ judec\]ile magice în judec\]i analitice, ci le schimb\ din a priori în a posteriori, pentru c\ ea domin\ experien]a îns\[i [i o condi]ioneaz\. Nu numai c\, datorit\ ei, visul magic a devenit ra]ional, ci el se confund\ chiar cu realitatea. Credin]a bolnavului în puterea magicianului face ca el s\ simt\ efectiv cum boala îi p\r\se[te corpul. Se vede acum cît de departe sîntem de substituirea unui misticism psihologic printr-un misticism sociologic. Mai întîi, nevoile colective nu conduc la formarea unor instincte, din care, în sociologie, nu cunoa[tem alt exemplu decît instinctul de sociabilitate, condi]ie fundamental\ a tot ceea ce urmeaz\. Apoi, nu cunoa[tem un sentiment colectiv pur, for]ele colective, aflate în centrul aten]iei noastre, producînd manifest\ri care sînt întotdeauna ra]ionale sau intelectuale, m\car în parte. Gra]ie no]iunii de mana, magia, domeniu al dorin]ei, este plin\ de ra]ionalism.

160


Pentru ca magia s\ existe, trebuie deci ca societatea s\ fie prezent\. Acum vom încerca s\ stabilim dac\ ea este cu adev\rat prezent\ [i în ce fel. Se consider\ c\, în general, constrîngerile [i interdic]iile reprezint\ marca semnificativ\ a ac]iunii directe a societ\]ii. Or, dac\ magia nu const\ în no]iuni [i în rituri obligatorii, ci în idei comune [i rituri facultative, dac\, prin urmare, nu putem g\si nici o constrîngere precis\, asta nu înseamn\ c\ n-am constatat existen]a interdic]iilor sau m\car a unor re]ineri observate la grupuri întregi cu privire la anumite lucruri sau anumite acte. ~ntr-adev\r, unele s`nt specifice magiei [i probabil c\ în cadrul ei s-au produs. Sînt, în special, faptele numite de noi tabuuri de simpatie [i cele pe care le putem numi tabuuri de amestec. Iat\ cîteva exemple : o femeie îns\rcinat\ nu are voie s\ priveasc\ un asasin sau casa unui mort ; la cerokee, în mod regulat tabuurile apas\ nu numai asupra pacientului, ci [i asupra magicianului, asupra întregii familii [i a vecinilor. Am v\zut c\ aceste prescrip]ii constituiau adev\rate mituri negative : de[i nu erau absolut obligatorii, ele se impuneau în practicile tuturor. La drept vorbind, nu societatea le sanc]ioneaz\ prin acte speciale ; tabuurile magice în chestiune nu au decît sanc]iuni mecanice ; ele se protejeaz\ singure prin efectele necesare produse de înc\lcarea lor. Totu[i, societatea este cea care impune ideea acestor efecte necesare [i o între]ine. Riturile negative izolate, precau]iile populare nu sînt singurele interdic]ii impuse de magie. Dup\ cum am v\zut, deseori, ritul pozitiv este înso]it de un întreg cortegiu de rituri negative. Este vorba, în special, de cele descrise ca preparatorii pentru ceremonia ritual\. Magicianul (sau cuplul magic) poste[te, r\mîne cast, se purific\ înainte de a ac]iona. Astfel, dovede[te c\ simte un fel de incompatibilitate între lucrurile ce urmeaz\ a fi atinse sau f\cute [i condi]ia în care se g\se[te în via]a de zi cu zi. ~ntîlne[te o


161

rezisten]\, magia neconstituind pentru el o poart\ deschis\. Alte interdic]ii, alte temeri marcînd riturile de ie[ire se opun ca el s\ p\r\seasc\, f\r\ alte proceduri, lumea anormal\ în care a intrat. De altfel, n-a ie[it neatins de acolo ; la fel ca [i sacrificiul, magia impune [i produce o alterare, o modificare a spiritului, traducîndu-se prin solemnitatea gesturilor, schimbarea vocii [i chiar prin adoptarea unui nou limbaj, cel al spiritelor [i al zeilor. Deci, riturile negative ale magiei formeaz\ un fel de prag în fa]a c\ruia individul renun]\ la sine pentru a nu mai fi decît un personaj. ~n magie, ca [i în religie, exist\ de altfel o corela]ie strîns\ între riturile negative [i cele pozitive. De[i, la ora actual\, n-o putem demonstra cît de cît satisf\c\tor, presupunem c\ orice rit pozitiv [i orice calitate pozitiv\ corespund în mod necesar unui rit negativ sau unei calit\]i negative ; de exemplu, tabuul fierului corespunde calit\]i magice ale fierului. Chiar dac\ un rit pozitiv este facultativ, el se leag\ mai mult sau mai pu]in direct de un rit negativ. Acesta din urm\ este ori obligatoriu, ori m\car conceput ca fiind confirmat prin efectele mecanice, ineluctabile. Ca în religie, [i în magie, fiin]e [i acte, agen]i [i mituri sînt îngr\dite, aproape interzise. Lucrurile magice cele mai vulgare, fiin]ele magice cele mai familiare, t\m\duitorul satului, potcoava inspir\ întotdeauna respect. Ritul magic cel mai simplu, cea mai nevinovat\ dintre [edin]ele de spiritism nu se desf\[oar\ f\r\ team\ ; de fiecare dat\, exist\ ezit\ri, inhibi]ii trec\toare produse deseori de aversiunea impus\ de c\tre religie. Magia atrage [i respinge în acela[i timp. Revenim la misterul ce o înv\luie ; aceasta ni se p\ruse a fi marca ei distinctiv\ atunci cînd o defineam. Acum vedem în el semnul for]elor colective care o creeaz\. Deci, magia are un sistem de interdic]ii rituale numai al ei [i atît de pu]in întîmpl\tor, încît reu[e[te s\ o caracterizeze. ~n plus,

162


magia se une[te strîns cu întregul sistem de interdic]ii colective, inclusiv al interdic]iilor religioase ; aceast\ îmbinare se realizeaz\ într-o asemenea m\sur\, încît nu se mai [tie dac\ interdic]ia rezult\ din caracterul magic sau caracterul magic din interdic]ie. Astfel, resturile de mîncare sînt magice, pentru c\ reprezint\ ni[te tabuuri, [i sînt tabuuri pentru c\ oamenii se tem de magia care le poate folosi. Magia are o adev\rat\ predilec]ie pentru lucrurile interzise. ~nl\turarea efectelor înc\lc\rii tabuurilor, surse de boli [i de ghinioane, este una dintre specialit\]ile ei, prin intermediul c\reia face concuren]\ func]iei expiatorii a religiei. Magia exploateaz\ în egal\ m\sur\ înc\lc\rile tabuurilor [i folose[te toate de[eurile a c\ror utilizare este prescris\ de religie : resturi sacrificiale ce ar trebui s\ fie consumate ori arse, sîngele, menstrua]iile etc. Tocmai prin latura sa negativ\, ale c\rei fa]ete multiple le-am v\zut acum, magia se dovede[te a fi ea îns\[i opera colectivit\]ii. Numai colectivitatea este capabil\ s\ legifereze astfel, s\ stabileasc\ interdic]ii [i s\ între]in\ aversiuni înd\r\tul c\rora se ad\poste[te magia. ~n afara faptului c\ acestea din urm\ sînt observate pe plan social, ne întreb\m ce anume ar putea crea [i alimenta asemenea temeri la individul izolat, adic\ într-o fiin]\ teoretic\. Experien]a repetat\ a ceea ce este, în general, d\un\tor speciei, n-ar reu[i decît s\-i formeze instincte ce l-ar feri de pericolele reale. Dar nu despre asta este vorba ; spiritul este populat cu temeri himerice, provenind numai din exaltarea reciproc\ a indivizilor asocia]i. ~ntr-adev\r, himera magic\ este universal\, iar obiectul aprehensiunilor variaz\ în func]ie de grupurile sociale. Acestea sînt produse de agita]ia colectiv\, printr-un fel de conven]ie involuntar\ [i se transmit prin tradi]ii. Ele sînt întotdeauna specifice societ\]ilor date. O supersti]ie despre care s-ar putea crede c\ este cea mai r\spîndit\ dintre toate, cea a deochiului, nu se reg\se[te în mod l\murit nici în Australia, nici în Malaezia, nici în


163

America de Nord, nici chiar în India veche [i modern\ neislamizat\. Am ajuns s\ credem c\ exist\, chiar la baza magiei, unele st\ri afective, generatoare de iluzii [i c\ aceste st\ri nu sînt individuale, ci rezult\ din amestecul sentimentelor proprii individului cu sentimentele întregii societ\]i. Se vede în ce m\sur\ ne apropiem de teoria propus\ de Lehmann. Dup\ cum se [tie, plasîndu-se în perspectiva psihologiei individuale, el explic\ magia prin erori de percep]ie, iluzii, halucina]ii pe de o parte [i, pe de alt\ parte, prin st\ri emotive, intense sau subcon[tiente, st\ri de a[teptare, de anteposedare, de excitabilitate ; [i unele, [i celelalte merg de la simplul automatism psihologic la hipnoz\. Ca [i el, vedem în a[tept\rile [i iluziile produse fenomenele capitale ale magiei. Chiar riturile cele mai vulgare, s\vîr[ite ma[inal, sînt întotdeauna înso]ite de un minimum de emo]ii, temeri [i, mai ales, speran]e. For]a magic\ a dorin]ei este atît de con[tient\, încît o bun\ parte a magiei nu const\ decît în dorin]e : magia deochiului sau cea a eulogiilor, a eufemismelor, a ur\rilor [i, prin urmare, cea a incanta]iilor, aproape în întregime. Pe de alt\ parte, am v\zut c\ direc]ia inten]iei [i alegerea arbitrar\, jucînd un rol preponderent în determinarea ritualului [i a credin]elor magice particulare, provin din concentr\rile exclusive [i st\rile de monoideism. Asta se vede atunci cînd un acela[i obiect este folosit în dou\ rituri contrare, cum ar fi lemnul de arka, din care se îngroap\ c\rbuni încin[i pentru a face s\ înceteze furtuna (fulger, arka) sau se execut\ un rug pentru a face s\ vin\ soarele (arka). Aceea[i idee poate fi îndreptat\, dup\ voie, în dou\ sensuri diferite, f\r\ nici o contradic]ie. ~n general, la agen]ii riturilor [i la asisten]ii lor, aten]ia este atît de intens\ [i o simt, pe de alt\ parte, atît de pre]ioas\, încît nu accept\, nici pentru o clip\, s-o deturneze f\r\ s\ se

164


produc\ pagube. Orice întrerupere a ritului îl distruge [i îi stric\ efectul : [edin]ele de spiritism nu permit nici o distragere a aten]iei. Una dintre temele frecvente în pove[tile cu magie popular\ atest\ valoarea atribuit\ continuit\]ii aten]iei în rituri : cererea de împrumut f\cut\ în timpul unui rit [i, în special în mijlocul unui rit de contra-magie `ndreptat împotriva unui vr\jitor : apare o femeie b\trîn\, adic\, vr\jitoarea ; ea cere s\ i se împrumute un obiect obi[nuit [i, dac\ i se d\ ascultare, farmecul este rupt. Ca [i Lehmann, recunoa[tem c\ magia implic\ excitabilitatea mental\ a individului [i c\, la c\ut\torul de ap\, de pild\, se dezvolt\ un fel de hiperestezie. ~ns\ respingem ideea c\ magicianul ar putea s\ ajung\ singur în aceast\ stare [i c\ el însu[i se simte izolat. ~n spatele lui Moise care atinge piatra, se afl\ întreg poporul lui Israel [i, dac\ Moise se îndoie[te, poporul lui Israel n-o face ; în spatele descoperitorului de izvoare din sat ce î[i urmeaz\ b\]ul se afl\ ner\bdarea întregului sat în c\utare de ap\. Pentru noi, starea individual\ este întotdeauna condi]ionat\ de starea societ\]ii. Teoria unui psiholog ca Lehmann ne explic\ faptul c\, în magia modern\, partea societ\]ii este aproape în întregime subcon[tient\. Este posibil s\ nu o fi observat [i, prin urmare, s-o neglijeze. De asemenea, recunoa[tem c\, în civiliza]iile noastre, ceea ce a mai r\mas din magia tradi]ional\ rareori se înf\ptuie[te în grup. ~ns\ nu trebuie s\ consider\m fundamentale ni[te forme necrozate [i s\race. Faptele colective, explicîndu-i originea, trebuie c\utate în societ\]ile primitive, unde fenomenele sînt mai complexe [i mai bogate. Mai mult decît atît, experien]a psihologilor este departe de a ne contrazice ; c\ci, ori de cîte ori au observat ni[te fapte magice nou ap\rute, ei ar fi putut constata c\ ele se produc întotdeauna în reuniuni de tip simpatic, în sînul unor mici grupuri de spiriti[ti sau oculti[ti.


165

~ns\ cunoa[tem societ\]i unde colaborarea magic\ este normal\. Pe toat\ aria de extindere a limbilor [i civiliza]iilor malaezo-polineziene, unele serii de rituri magice foarte importante, cum ar fi cele de vîn\toare, de pescuit, de r\zboi, se s\vîr[esc în grup. ~n mod normal, aceste rituri sînt înso]ite de rituri negative respectate de c\tre întreaga societate. Printre practicile respective, cele mai remarcabile [i mai dezvolatate sînt tabuurile de puritate. ~n timpul absen]ei so]ului plecat la r\zboi, la vîn\toare sau la pescuit, femeii îi este impus\ castitatea cea mai strict\. Tot ceea ce ar tulbura ordinea casnic\, lini[tea satului, ar compromite via]a ori succesul celor absen]i. Exist\ o strîns\ solidaritate între ei [i cei r\ma[i acas\. Con[tiin]a acestei solidarit\]i se manifest\ prin dispozi]ii legale ; în Madagascar mai ales, ele formeaz\ o legisla]ie special\ a adulterului ; pe timp de pace, o asemenea culp\ domestic\ atrage numai sanc]iuni civile ; pe timp de r\zboi, ea se pedepse[te cu moartea. De altfel, asemenea practici colective nu sînt proprii lumii malaezo-polineziene. Acolo s-au p\strat cel mai bine. ~n plus, absen]a lor din alte magii nu trebuie s\ ne mire, c\ci ele sînt definite necorespunz\tor [i instabile. Probabil c\ transformarea lor s-a produs foarte repede ; de altfel, ele au fost sanc]ionate de religie, absorbite de ea ori s-au descompus, cam la voia întîmpl\rii, în practici populare, a c\ror origine nu mai este evident\. O mul]ime de rituri simpatice negative din via]a agricol\ sau pastoral\, al c\ror caracter arbitrar ne intrig\, trebuie s\ fi fost r\m\[i]ele unor asemenea sisteme de rituri colective. Practicile negative men]ionate dovedesc c\ riturile pe care le înso]esc nu-i afecteaz\ numai pe cei ce le execut\, ci [i pe asocia]ii lor naturali. ~nd\r\tul unor acte publice se afl\ st\ri ale mentalit\]ii publice. ~ntregul mediu social este mi[cat prin simplul fapt c\ într-una din p\r]ile sale se petrece un act magic. ~n jur se formeaz\ un cerc de spectatori pasiona]i, imo-

166


biliza]i, absorbi]i [i hipnotiza]i de spectacol. Se simt în egal\ m\sur\ actori [i spectatori ai comediei magice, asemenea unui cor dintr-o dram\ antic\. ~ntreaga societate se afl\ în starea de a[teptare [i de anteposedare în care îi mai vedem [i ast\zi pe vîn\torii, pescarii [i juc\torii no[tri, ale c\ror supersti]ii sînt legendare. Reunirea unui grup astfel afectat formeaz\ un teren mental propice falselor percep]ii, iluziilor propagate imediat, constat\rilor de miracole ce decurg de aici. Membrii acestor grupuri sînt ni[te experimentatori acumulînd toate probabilit\]ile de eroare. Ei se afl\ într-o permanent\ stare de abera]ie în care, pentru to]i în acela[i timp, orice raport accidental poate deveni o lege, orice coinciden]\, o regul\. De altfel, colaborarea în magie nu se limiteaz\ la imobilitate sau abstinen]\. Se întîmpl\ ca întreg grupul s\ se pun\ în mi[care. Corul spectatorilor nu se mai mul]ume[te s\ fie un actor mut. Chiar în societ\]ile malaezo-polineziene, ritului negativ de magie public\ i se adaug\ unele rituri publice de magie pozitiv\. Printr-o mi[care unanim\, grupul î[i urm\re[te ]elul unic [i preconceput. Pentru Madagascar, vechile texte ne spun c\, în timp ce b\rba]ii plecau în expedi]ii, femeile trebuiau s\ vegheze f\r\ întrerupere, s\ între]in\ focul în permanen]\ [i s\ danseze f\r\ încetare. La triburile hova, riturile pozitive, mai instabile chiar decît cele negative, au disp\rut. ~ns\ ele s-au men]inut în alte p\r]i : la triburile dayak, de pild\, cînd b\rba]ii sînt la vîn\toare de c\p\]îni femeile poart\ s\bii pe care nu au voie s\ le scape din mîn\ ; tot satul, inclusiv b\trînii [i copiii, trebuie s\ se trezeasc\ devreme, c\ci undeva departe, r\zboinicul se treze[te în zori. ~n triburile maritime din Noua Guinee, cînd b\rba]ii pleac\ la vîn\toare, la pescuit sau la r\zboi, dansul femeilor dureaz\ toat\ noaptea. ~n aceste practici, exist\ fenomene de savage telepathy, dup\ cum spune Frazer, îns\ de telepatie activ\. ~ntregul corp social este influen]at de


167

aceea[i mi[care. Nu mai exist\ indivizi. Ei sînt, ca s\ spunem a[a, piesele unei ma[ini sau, mai bine, spi]ele unei ro]i a c\ror rota]ie magic\, cu dans [i cîntec, ar reprezenta imaginea ideal\, primitiv\ probabil, cu siguran]\ reprodus\ [i în cazurile citate [i chiar în alte p\r]i. Mi[carea ritmic\, uniform\ [i continu\, constituie expresia imediat\ a unei st\ri mentale în care con[tiin]a fiec\ruia este acaparat\ de un singur sentiment, o singur\ idee halucinant\, cea a ]elului comun. Toate corpurile execut\ aceea[i mi[care, toate chipurile poart\ aceea[i masc\, toate vocile scot acela[i strig\t ; f\r\ a mai pune la socoteal\ profunzimea impresiei produse de caden]\, muzic\ [i cînt. V\zînd pe toate chipurile imaginea propriei dorin]e, auzind din toate gurile dovada propriei certitudini, fiecare se simte dominat, f\r\ a putea opune rezisten]\, de convingerea tuturor. Cuprin[i de exaltarea dansului, în febra agita]iei, ei formeaz\ un singur corp [i un singur suflet. Numai atunci corpul social s-a înf\ptuit cu adev\rat. C\ci, în acel moment, celulele lui indivizii sînt la fel de pu]in izolate, probabil, ca [i acelea din organismul individual. ~n asemenea condi]ii (irealizabile în societ\]ile noastre, chiar în cazul celor mai agitate mul]imi constatate înc\ în alte p\r]i), consim]\mîntul universal poate crea realit\]i. De fapt, femeile dayak, dansînd [i purtînd s\bii, sînt la r\zboi ; ele iau parte astfel la r\zboi [i de aceea cred în reu[ita ritului lor. Aici legile psihologiei colective încalc\ legile psihologiei individuale. Toate fenomenele, de obicei, succesive voli]ie, idee, mi[care muscular\, satisfacere a dorin]ei devin, în acest caz, absolut simultane. Credin]a magic\ se impune pentru c\ societatea gesticuleaz\, iar societatea gesticuleaz\ din cauza credin]ei magice. Nu mai avem de-a face cu indivizi izola]i crezînd în magia lor, fiecare pentru sine, ci sîntem în prezen]a unui grup întreg care crede într-a sa. ~n via]a societ\]ilor, îns\, asemenea fenomene prin care, dac\ putem spune astfel, se fabric\ socialul

168


sînt, în mod necesar, rare. St\ri mentale analoge se pot produce f\r\ ca societatea s\ aib\ nevoie de toate aceste mi[c\ri. Descrierile cunoscute ale riturilor menite s\ aduc\ ploaia o demonstreaz\. La popula]iile pitta-pitta din Queenslandul central, cînd dore[te ploaia, societatea nu se limiteaz\ doar la a asista de la distan]\ la opera]iile [efului [i ale grupului de vr\jitori. Printre alte rituri, ace[tia stropesc cu noroi toiagele de ap\ ; dup\ ceremonie, cînt\ împreun\, la marginea mla[tinii [i, dup\ întoarcerea în tab\r\, se scarpin\ care mai de care pe toat\ durata zilei, în timp ce cîntul continu\, monoton. ~n asemenea rituri, societatea ac]ioneaz\ numai în parte. Dac\ putem spune a[a, exist\ o diviziune a activit\]ii mentale [i a celei manuale între grupul celor ce exercit\ influen]\ [i grupul celor influen]a]i. ~ns\ cele dou\ grupuri sînt în mod firesc [i perfect solidare. Dac\ ele s-au separat, dac\ a încetat contactul, unirea simpatic\ se men]ine pentru a se produce la distan]\, ac]iunile [i reac]iunile mentale nefiind mai pu]in puternice. La actori, [i, deopotriv\, la spectatorii-actori descoperim acelea[i idei, acelea[i iluzii [i acelea[i voin]e formînd magia lor comun\. Este cazul s\ generaliz\m aceast\ observa]ie. Prezen]a societ\]ii în jurul magicianului, de[i pare s\ înceteze cînd el se retrage într-un loc împrejmuit, este, dimpotriv\, tocmai în acel moment, mai real\ ca niciodat\, c\ci ea îl împinge acolo pentru a se reculege [i nu-i permite s\ ias\ decît ca s\ ac]ioneze. Ner\bdarea grupului, de care se simte el însu[i cuprins, îi d\ grupul în st\pînire ; acesta este gata s\ se lase fascinat de toate simul\rile a c\ror prim\ victim\ devine, cîteodat\, chiar magicianul. A[teptarea febril\ [i anticip\rile produse se justific\, dac\ ne gîndim c\ este vorba de nevoile economice comune, extrem de urgente, pentru toate triburile agricole sau p\store[ti, sau chiar de vîn\tori, în orice caz, pentru orice popula]ie din zonele continentale.


169

O poveste culeas\ de d-na Langloah Parker în Australia central\ ne descrie foarte bine starea sufleteasc\ a unui trib ce avea nevoie de ploaie, felul în care acesta î[i obliga vr\jitorul s\ opereze, influen]a recunoscut\ a vr\jitorului mergînd pîn\ la a dezl\n]ui un potop, evitat în ultimul moment. La fel ca magia celor ce aduc ploaia, practicat\ par]ial în public, magia medical\, f\cut\ în familie, ne permite s\ constat\m unele st\ri sociale foarte bine caracterizate. Observ\m un grup social minim, e drept, îns\ un grup organizat, cu un [ef investit cu autoritate [i putere, magicianul, [i un reprezentant al mul]imii cuprinse de febra a[tept\rii, de team\, de speran]\, de încredere [i iluzii. Ac]iunea sugestiv\ a unei p\r]i din acest mediu asupra celeilalte este inevitabil\. {i în zilele noastre se mai produc înc\ asemenea st\ri ale unor grupuri elementare în magia medical\ a malaezilor, fie ei hindu[i ori islamiza]i. Pe insula Borneo, în apropierea Strîmtorilor, la chamii din Indochina, familia, vr\jitoarea sau vr\jitorul, pacientul alc\tuiesc, în momentul consult\rii, un fel de întîlnire de spiritism, unde administrarea medicamentelor nu este decît un moment secundar al opera]iilor. ~n general, se poate admite c\ riturile medicale sînt sugestive în cel mai înalt grad, nu numai pentru bolnav, despre a c\rui stare sîntem bine informa]i, ci [i pentru asisten]a încordat\, fascinat\ [i profund r\scolit\ de gesturile magicianului [i, cîteodat\, de transele lui. Printre faptele citate, riturile medicale au probabil un caracter magic indiscutabil [i corespund defini]iei date riturilor magice ; îns\ celelalte rituri [i, în special, cele în cadrul c\rora se dezvolt\ st\rile sociale perfecte, au un caracter public, obligatoriu [i, prin urmare, nu se potrivesc cu aceast\ defini]ie. Am ajuns s\ d\m o explica]ie a magiei ? De fapt, n-ar mai fi doar o singur\ magie, de vreme ce fenomenele sociale (unde credem c\ îi g\sim explica]ia) se produc

170


tocmai în cursul riturilor publice, nu pentru c\ sînt magice, ci pentru c\ r\spund unor nevoi publice [i, prin urmare, par s\ poarte mai degrab\ marca religiozit\]ii [i a cultului. Deci, vom fi explicat caracterul colectiv nu al magiei, ci al religiei [i vom fi f\cut gre[eala logic\ de a pretinde c\ cel din urm\ d\ socoteal\ de cel dintîi. Dup\ ce am f\cut cu grij\ distinc]ia `ntre magie [i religie, dup\ ce am r\mas în permanen]\ în domeniul magiei, ne vom fi strecurat pe nesim]ite în domeniul religiei ? R\spunzînd îns\ acestei obiec]ii, sus]inem c\ faptele în chestiune nu sînt exclusiv religioase. Nici m\car nu au fost considerate astfel de c\tre majoritatea istoricilor [i teoreticienilor de dinaintea noastr\, de vreme ce ei le-au inclus printre faptele magice. Cu siguran]\, ele se afl\ la originea faptelor magice [i, în realitate, sînt par]ial magice chiar din clipa cînd sînt îndeplinite. ~ntr-adev\r, dac\ putem spune c\ riturile celor ce aduc ploaia sînt aproape religioase, nu putem nega c\ rolul principal îl de]ine un personaj, care, `n general, oficiaz\ [i vr\jile malefice. Mai r\mîn riturile unde nu apare magicianul, s\vîr[ite în cor de c\tre to]i membrii grupului. Acestea nu sînt decît par]ial religioase. Dac\, în alte locuri, ele au dat na[tere unor culte, pentru noi, ele nu apar, acolo unde le observ\m, sub form\ de culte organizate. Descoperim doar un fel de tonalitate religioas\. ~n acest mediu, este posibil s\ se nasc\ religia, dar ea nu s-a ivit înc\ din el. Pe de alt\ parte, în riturile respective, vedem realizate cel pu]in dou\ caractere ale magiei, ce-i drept, caractere secundare, [i anume : constrîngerea [i eficacitatea mecanic\ direct\, f\r\ intermediari spirituali diferen]ia]i. ~n sfîr[it, ne consider\m îndrept\]i]i s\ credem c\ ne afl\m tocmai în prezen]a faptelor ce le perpetueaz\ pe acelea din care trebuie s\ se fi format no]iunea de mana. ~n dansul de r\zboi, femeile dayak realizeaz\ în mod fatal, împreun\, sinteza reprezentat\ printr-o


171

judecat\ magic\ implicînd no]iunea de mana. ~ntr-adev\r, dansul reprezint\, pentru ele, o modalitate de a participa la r\zboi ; colaborarea este resim]it\ [i considerat\ perfect eficace. ~n cazul lor, nu mai exist\ nici distan]\, nici durat\, ele se afl\ pe terenul unde se poart\ r\zboiul. Pentru ele, nu mai exist\ formele experimentale ale ideii de cauz\, ci doar cauzalitate magic\. Con[tiin]a le este absorbit\ de impresia puterii lor [i a neputin]ei lucrurilor pîn\ într-atît încît orice dezmin]ire a experien]ei nu o pot explica decît ca interven]ie a puterilor contrare, de aceea[i natur\ îns\ cu a lor. Sensibilitatea le este dominat\ de sentimentul foarte intens al existen]ei lor ca grup de femei [i al rela]iei sociale ce o între]in cu r\zboinicii, sentiment tradus prin ideea puterii specifice lor [i a rela]iilor între aceast\ putere [i aceea a b\rba]ilor. Tot ceea ce putem deduce din gîndirea lor corespunde însu[irilor no]iunii de mana, enumerate în lucrarea de fa]\. S-ar putea spune c\ femeile respective au c\zut prad\ unui monoideism gravitînd în jurul unei asemenea no]iuni sau, cu alte cuvinte, c\ ideile, tendin]ele [i actele lor se ordoneaz\ în func]ie de categoria de mana. Dimpotriv\, nu credem c\ în spiritul lor este prezent\ no]iunea precis\ a lucrurilor sacre, semn al st\rii religioase. La drept vorbind, no]iunea de mana nu ni s-a p\rut a fi mai degrab\ magic\ decît religioas\. Pentru noi, ea este ideea generatoare a magiei. De vreme ce faptele descrise figureaz\ printre cele ce îi corespund cel mai bine, sîntem absolut siguri c\ ne g\sim în prezen]a faptelor aflate la originea magiei. Ce-i drept, credem c\ ele se afl\ [i la originea religiei. De altfel, a[tept\m momentul potrivit pentru a demonstra în alt\ parte c\ amîndou\ au o surs\ comun\. Dac\ prin studierea acestor fapte am demonstrat c\ magia s-a ivit din st\rile afective sociale, ne pare bine c\, dintr-o lovitur\, am consolidat ipoteza deja lansat\ în leg\tur\ cu religia.

172


Faptele interpretate aici nu s-au produs numai în lumea malaezo-polinezian\ sau din Oceania. Ele sînt universale. Practicile ce dovedesc solidaritatea magic\ a unei familii sau a unui grup se reg\sesc [i în Europa. Noi în[ine am constatat-o : în mai multe locuri din Fran]a, femeia se purific\ în acela[i timp cu b\rbatul. Dar nu sînt decît ni[te dovezi ale unor st\ri disp\rute. Ele exprim\ f\r\ vigoare existen]a unei solidarit\]i reale a gîndurilor [i a sentimentelor între fiin]ele care practic\ simultan acest gen de rituri. Cît despre adun\rile magice, [i ele sînt universale [i, nic\ieri, fire[te, mul]imea nu r\mîne inert\. Genul acesta de adun\ri [i sentimentele iscate de ele sînt continuate de curiozitatea ner\bd\toare a unor gur\-casc\ înghesui]i, pe la bîlciuri, în jurul [arlatanilor, vînz\tori de panacee. De[i [tim pu]ine lucruri despre asemenea fapte, generalitatea concluziilor noastre ni se pare justificat\. Sper\m c\, într-o bun\ zi, cercet\ri detaliate, referitoare la o anumit\ magie, s\ ne dea dreptate. Sîntem ferm convin[i c\ la originea tuturor manifest\rilor, se va g\si o stare de grup, fie c\ magia le-a împrumutat de la o religie str\veche sau str\in\, fie c\ s-au format chiar pe terenul magiei. De-a lungul istoriei sale, magia provoac\ st\ri de sensibilitate colective ; datorit\ lor, se men]ine [i întinere[te. Vîn\toarea de vr\jitoare din Evul Mediu constituie una dintre cele mai bune dovezi ale extraordinarei agita]ii sociale în centrul c\reia s-a situat cîteodat\. Dac\ Inchizi]ia ardea mai multe vr\jitoare decît existau în realitate, tocmai prin acest fapt le crea ; ea inocula în toate min]ile ideea magiei, iar aceast\ idee exercita o fascina]ie înfrico[\toare. Cu o rapiditate neverosimil\, se produceau conversiuni în mas\. Pe de alt\ parte, în documentele r\mase de la procesele împotriva vr\jitoriei, se vede c\ vr\jitorii se c\utau, luam contact unii cu al]ii, recrutau prozeli]i [i acoli]i. Au ini]iativ\ numai atunci cînd formeaz\ un grup. Trebuie s\ fie cel pu]in doi pentru a risca s\


173

fac\ ni[te experien]e nesigure. Cînd se reunesc, devin con[tien]i de misterul ce îi protejeaz\. Din istoria vr\jitoarei Marie-Anne de La Ville, condamnat\ în 1711, afl\m în ce m\sur\ c\ut\torii de comori ce roiesc prin jurul ei î[i alimenteaz\ credin]a prin propria lor agita]ie comun\. ~ns\ grupul magic, oricît de extins ar fi, nu-[i este sie[i suficient. Dup\ fiecare dezam\gire, asocia]ii au nevoie de sprijinul unor for]e proaspete, reprezentate de cei cî]iva recru]i. Tot a[a, magicianul din Moulins, tîmplarul Jean Michel, despre care am vorbit deja, î[i reg\se[te certitudinile în contact cu credin]a judec\torului [i face m\rturisiri numai de dragul de a vorbi despre magie. Astfel, magicianul prime[te din exterior o permanent\ încurajare. Credin]a în magie, persistent\ înc\ în anumite unghere ale societ\]ilor, general\ cu un secol în urm\, este semnul cel mai real [i mai viu al st\rii de îngrijorare [i de sensibilitate sociale, unde plutesc toate ideile confuze, toate speran]ele [i temerile vagi, materializate prin ceea ce se mai p\streaz\ înc\ din categoria de mana. ~n societate, exist\ un fond inepuizabil de magie difuz\, din care magicianul `nsu[i se inspir\, folosindu-l în mod con[tient. Totul se petrece ca [i cum societatea ar forma în jurul lui, la distan]\, un fel de conclav magic imens. Din aceast\ cauz\, magicianul tr\ie[te, dac\ putem spune a[a, într-o atmosfer\ special\ ce îl urm\re[te pretutindeni. Oricît de distan]at ar fi de timpul s\u, el nu se simte cu adev\rat deta[at. Con[tiin]a lui de individ este profund afectat\ de acest sentiment. ~n calitate de simplu magician, nu se simte el însu[i. Cînd mediteaz\ asupra propriei st\ri, ajunge s\-[i spun\ c\ puterea magic\ îi este str\in\ ; ea provine din alt\ parte, iar el nu face decît s\ o depoziteze. Or, f\r\ putere, [tiin]a lui de individ este zadarnic\. Prospero nu este st\pînul lui Ariel ; puterea magic\ a luat-o pe seama lui, atunci cînd l-a eliberat din copacul unde îl ]inuse închis vr\jitoarea Sycorax, îns\ în anumite

174


condi]ii [i pe un timp limitat. Cînd îl red\ vie]ii, naturii [i lumii, el nu mai este decît un biet om [i î[i poate arde c\r]ile : Now my charms are all oerthrown, And what strenghth I haves mine own ; Which is most faint... De-a lungul existen]ei sale, magia [i-a amintit întotdeauna de originea sa social\. Fiecare dintre elementele, agen]ii, riturile [i reprezent\rile sociale, nu numai c\ perpetueaz\ amintirea st\rilor colective originare, ci dau [i ocazia reproducerii lor sub o form\ atenuat\. Zi de zi, societatea comand\, ca s\ spunem a[a, noi magicieni, experimenteaz\ rituri, ascult\ pove[ti inedite, mereu acelea[i. De[i este întrerupt\ în fiecare clip\, crearea magiei de c\tre societate nu este mai pu]in continu\. ~n via]a comun\, se produc f\r\ încetare emo]ii, impresii, impulsuri din care s-a ivit no]iunea de mana. Obiceiurile populare sînt perturbate f\r\ încetare de ceea ce pare s\ tulbure ordinea lucrurilor : secet\, bog\]ii, boal\, moarte, r\zboi, meteori, pietre cu forme speciale, indivizi anormali etc. La fiecare [oc, la fiecare percep]ie a extraordinarului, societatea ezit\, caut\, a[teapt\. ~nsu[i Ambroise Paré crede în puterea universal\ a pietrei de bezoar, pe care împ\ratul Rudolf o primise de la regele Portugaliei. Datorit\ acestei atitudini, anormalul devine mana, adic\ magic, sau d\ na[tere magiei. Pe de alt\ parte, tot ceea ce este magic este eficace, fiindc\ a[teptarea unui grup întreg d\ imaginilor astfel provocate o realitate halucinant\. Am v\zut c\, în anumite societ\]i, bolnavul abandonat de magician moare. ~l vedem [i cum se vindec\, datorit\ încrederii ; este confortul adus de sugestia colectiv\ [i tradi]ional\. Lumea magiei este populat\ de a[tept\rile genera]iilor succesive, de iluziile lor înc\p\]înate, de speran]ele realizate pe baz\ de re]ete. ~n fond ea nu-i decît atît, îns\ tocmai


175

acest fapt îi confer\ o obiectivitate superioar\ celei pe care ar fi avut-o dac\ ar fi fost doar o întrep\trundere de idei individuale false, o [tiin]\ primitiv\ [i aberant\. ~ns\, pe fondul unor asemenea fenomene sociale, este remarcabil faptul c\, de îndat\ ce magia s-a desprins de religie, nu se mai separ\ decît fenomenele individuale. Dup\ ce am reg\sit fenomenele sociale sub chipul magiei definite de noi prin caracterul ei individualist, ne vine u[or acum s\ revenim asupra acestuia din urm\. C\ci, dac\ ne era imposibil s\ în]elegem magia f\r\ grupul magic, dimpotriv\, putem concepe f\r\ probleme descompunerea grupului magic în indivizi. Tot a[a, putem observa cu u[urin]\ în ce fel nevoile colective publice ale grupului primitiv au f\cut loc, mai tîrziu, nevoilor individuale, foarte generale. Odat\ ce a fost oferit\ sugestia definitiv\, adic\ educa]ia [i tradi]ia, ne imagin\m foarte u[or cum s-a putut men]ine magia ca fenomen individual. Ca [i educa]ia [tiin]ific\ sau tehnic\, de cele mai multe ori magia pare s\ fi fost transmis\ de la un individ la altul. ~n aceast\ privin]\, fenomenele de transmitere a riturilor magice ale triburilor cherokee se num\r\ printre cele mai instructive. A existat un adev\rat înv\]\mînt magic, adev\rate [coli de magicieni. Fire[te, pentru a înv\]a pe cineva magia era nevoie ca ea s\ fie prezentat\ pe în]elesul indivizilor. Atunci, s-a f\cut din ea o teorie experimental\ sau dialectic\ neglijîndu-se, în mod normal, datele colective incon[tiente. Alchimi[tii greci [i, pe urmele lor, magicienii moderni au încercat s-o deduc\ din principii filozofice. Pe de alt\ parte, toate magiile, chiar [i cele mai primitive, chiar [i cele mai populare, î[i justific\ re]etele prin experien]ele anterioare. Mai mult, magiile s-au dezvoltat prin cercet\ri obiective, prin adev\rate experien]e : ele s-au îmbog\]it progresiv prin descoperiri, false ori adev\rate. Astfel, s-a

176


redus din ce în ce mai mult contribu]ia colectivit\]ii în magie, pe m\sur\ ce renun]a ea singur\ la ceea ce era a priori, ira]ional [i putea fi abandonat. Prin aceasta, ea s-a apropiat de [tiin]e [i, în definitiv, seam\n\ cu ele, de vreme ce consider\ c\ rezult\ din cercet\rile experimentale [i din deduc]iile logice f\cute de indivizi. Din acela[i motiv, ea seam\n\ din ce în ce mai mult cu tehnicile care, de altfel, r\spund acelora[i nevoi concrete [i individuale. ~n ceea ce prive[te latura colectiv\, ea încearc\ s\ p\streze doar caracterul tradi]ional ; tot ceea ce face ea ca activitate teoretic\ [i practic\ este opera indivizilor ; ea nu mai este exploatat\ decît de c\tre indivizi.

177


CAPITOLUL V

CONCLUZIE Magia este deci un fenomen social. Nu mai r\mîne decît s\ ar\t\m ce loc ocup\ ea printre celelalte fenomene sociale, f\cînd abstrac]ie de faptele religioase, asupra c\rora vom reveni. Raporturile ce le între]ine cu dreptul [i moravurile, cu economia [i estetica, cu limbajul, oricît de curioase ar fi, nu ne intereseaz\ acum. ~ntre aceste serii de fapte [i magie, exist\ doar schimb\ri de influen]e. Magia se înrude[te cu adev\rat numai cu religia, pe de o parte, cu tehnicile [i [tiin]a, pe cealalt\. Tocmai am spus c\ magia tindea s\ semene cu tehnicile, pe m\sur\ ce se individualiza [i se specializa în urm\rirea diverselor sale scopuri. ~ns\ între aceste dou\ ordini de fapte, exist\ ceva mai mult decît o asem\nare exterioar\ : exist\ o identitate de func]ie, de vreme ce, a[a cum am v\zut în defini]ie, [i unele, [i celelalte tind c\tre acelea[i ]eluri. Pe cînd religia tinde c\tre metafizic\ [i se absoarbe în crearea de imagini ideale, magia iese, prin mii de cr\p\turi, din via]a mistic\ de unde î[i trage for]ele, pentru a se cufunda în via]a laic\ [i a-i servi acesteia. Ea tinde spre concret, a[a cum religia tinde spre abstract. Ea ac]ioneaz\ în acela[i sens ca tehnicile, industriile, medicina, chimia, mecanica etc. Magia este esen]ialmente o art\ de a face, iar magicienii au utilizat cu grij\ [tiin]a lor de a face îndemînarea, abilitatea manu-

178


al\. Ea ]ine de domeniul produc]iei pure, ex nihilo ; ea face cu ajutorul cuvintelor [i al gesturilor ceea ce tehnicile fac prin munc\. Din fericire, arta magic\ n-a gesticulat totdeauna în gol. S-a ocupat de diverse materii, a f\cut experien]e reale [i chiar descoperiri. ~ns\ se poate afirma c\ ea este cea mai facil\ tehnic\. Evit\ efortul, deoarece reu[e[te s\ înlocuiasc\ realitatea prin imagini. Nu face nimic sau aproape nimic, dar face ca totul s\ fie crezut, cu atît mai u[or cu cît pune la dispozi]ia imagina]iei individuale unele for]e [i idei colective. Arta magicienilor sugereaz\ mijloace, amplific\ virtu]ile lucrurilor, anticip\ efectele [i, astfel, satisface din plin dorin]ele [i a[tept\rile manifestate de genera]ii de-a rîndul. Gesturilor pu]in coordonate [i neputincioase prin care indivizii î[i exprim\ nevoia, magia le d\ o form\ [i, transformîndu-le în rituri, ele devin eficace. Trebuie s\ spunem c\ gesturile sînt schi]e ale tehnicilor. Magia este concomitent un opus operatum din punct de vedere magic [i un opus inoperans, din punct de vedere tehnic. Fiind cea mai naiv\ tehnic\, poate c\ este str\veche. ~ntr-adev\r, istoria tehnicilor ne informeaz\ c\ între acestea [i magie exist\ o leg\tur\ genealogic\. A colaborat la formarea lor tocmai în virtutea caracterului ei mistic. Tehnicile s-au putut dezvolta la ad\postul oferit de magie. Ea a conferit o autoritate verificat\ [i [i-a împrumutat eficacitatea real\ încerc\rilor practice, îns\ timide ale magicienilor tehnicieni. F\r\ magie, aceste încerc\ri ar fi fost menite e[ecului. Anumite tehnici cu un obiect complex [i cu o ac]iune nesigur\, cu metode delicate, ca farmacia, medicina, chirurgia, metalurgia, arta sm\l]uitului (ultimele dou\ sînt mo[tenitoarele alchimiei) nu s-ar fi men]inut, dac\ magia nu le-ar fi sprijinit [i dac\ nu le-ar fi absorbit aproape în întregime tocmai spre a le face s\ dureze. Sîntem îndrept\]i]i s\ spunem c\ medicina, farmacia, alchimia, astrologia s-au dezvoltat în magie în jurul unui


179

nucleu de descoperiri pur tehnice, nucleu cît mai redus cu putin]\. ~ndr\znim s\ presupunem c\ alte tehnici mai vechi, mai simple poate, mai degrab\ desprinse de magie, s-au confundat cu ea la începuturile omenirii. Hewitt ne informeaz\, în leg\tur\ cu triburile woivorung, c\ un clan local ce furnizeaz\ barzi magicieni este [i proprietarul carierei de silex unde vin triburile din împrejurimi s\ se aprovizioneze cu instrumente. Acest fapt poate fi întîmpl\tor ; totu[i, ni se pare c\ arunc\ o anumit\ lumin\ asupra felului în care s-au inventat [i fabricat primele instrumente. Pentru noi, tehnicile seam\n\ cu germenii ce au rodit pe terenul magiei ; îns\ ele au deposedat-o pe aceasta din urm\. Au renun]at progresiv la tot ceea ce avea un caracter mistic ; procedeele men]inute [i-au schimbat treptat valoarea ; odinioar\, li se atribuia o virtute mistic\, îns\ nu mai au decît o ac]iune mecanic\ ; astfel, în zilele noastre, vedem cum masajul medical nu mai ]ine de mi[c\rile vraciului specializat în entorse [i luxa]ii. Magia se îmbin\ cu [tiin]ele, ca [i cu tehnicile. Ea nu este numai o art\ practic\, ci [i un tezaur de idei. Acord\ o importan]\ extrem\ cunoa[terii, iar aceasta constituie unul dintre principalele ei resorturi ; într-adev\r, am v\zut c\, pentru ea, a [ti înseamn\ a putea. ~ns\, în timp ce religia, prin elementele ei intelectuale, tinde c\tre metafizic\, magia mult mai preocupat\ de concret se apleac\ îndeosebi asupra cunoa[terii naturii. Ea constituie cu repeziciune un fel de index al plantelor, metalelor, fenomenelor, al fiin]elor în general, un prim repertoriu al [tiin]elor astronomice, fizice [i naturale. De fapt, anumite ramuri ale magiei, ca astrologia [i alchimia, erau, în Grecia, fizici aplicate ; deci, magicienii primeau pe bun\ dreptate numele de ;uvsioi, iar cuvîntul ;usiov" era sinonim cu magic. Cîteodat\, magicienii au încercat chiar s\-[i sistematizeze cuno[tin]ele [i s\-i afle principiile. Cînd o

180


asemenea teorie se elaboreaz\ în sînul [colilor de magicieni, aceasta se realizeaz\ prin procedee ra]ionale [i individuale. ~n cursul activit\]ii doctrinale, se întîmpl\ ca magicienii s\ se preocupe de respingerea, cît mai departe cu putin]\, a cîte ceva din mistica lor [i, astfel, magia cap\t\ aspectul unei adev\rate [tiin]e. Asta s-a întîmplat în vremurile de pe urm\ ale magiei grece[ti. «Vreau s\-]i reprezint spiritul celor din vechime, s\-]i spun în ce fel, fiind filozofi, ei folosesc limbajul filozofilor [i au aplicat filozofia artei prin intermediul [tiin]ei» aiV pareishvnegan th~/ ~tecnh/~ diaV th~" so;iva" th~n ;iloso;ivan (Olympiodor, II, 4 ; Berthelot, Coll. des anciens Alchimistes grecs, I, p. 86). Cu siguran]\, [tiin]ele au fost elaborate, într-o anumit\ m\sur\, mai ales în societ\]ile primitive, de c\tre magicieni. Magicienii alchimi[ti, magicienii astrologi, magicienii medici au fost în Grecia, ca [i în India [i alte p\r]i, fondatorii [i lucr\torii astronomiei, fizicii, chimiei, istoriei naturale. A[a cum procedam [i mai sus, în cazul tehnicilor, se poate presupune c\ [i alte [tiin]e, mai simple au avut acelea[i raporturi genealogice cu magia. F\r\ îndoial\, matematicile au datorat mult cercet\rilor privind p\tratele magice sau propriet\]ile magice ale numerelor [i ale figurilor. Acest tezaur de idei adunate de magie a constituit timp îndelungat capitalul exploatat de [tiin]e. Magia a alimentat [tiin]a iar magicienii au furnizat savan]i. ~n societ\]ile primitive, numai vr\jitorii au avut r\gazul s\ observe natura, s\ mediteze [i s\ viseze la ea. Aceasta le era func]ia. Se poate crede c\ [i în [colile de magicieni s-au constituit o tradi]ie [tiin]ific\ [i o metod\ de educa]ie intelectual\. Ele au fost primele academii. La niveluri sc\zute ale civiliza]iei, magicienii sînt savan]i, iar savan]ii magicieni. Savan]i [i magicieni a[a sînt poe]ii metamorfozelor din triburile australiene, ca [i cei din literatura celtic\ : Amairgen, Taliessin, Talhwiarn, Gaion, profe]i, astrologi, astronomi, fizicieni. ~ns\ ei par s\-[i fi aflat


181

sursa cunoa[terii naturii [i a legilor ei în cazanul vr\jitoarei Ceridwen. Oricît am avea impresia c\ ne afl\m departe de magie, totu[i nu ne-am desprins de ea. De exemplu, ideile de noroc [i nenoroc, de chintesen]\, înc\ familiare nou\, se apropie foarte mult de îns\[i ideea de magie. Nici tehnicile, nici [tiin]ele, nici chiar principiile directoare ale ra]iunii noastre nu au sc\pat de marca lor originar\. N-ar fi o îndr\zneal\ prea mare s\ credem c\, în mare m\sur\, latura nepozitiv\, mistic\, poetic\ a no]iunilor de for]\, cauz\, scop, substan]\ ]ine de vechile obiceiuri ale spiritului. Din ele s-a n\scut magia iar spiritului uman îi vine greu s\ se desprind\ de ele. Dup\ p\rerea noastr\, la originea magiei se afl\ forma primar\ a reprezent\rilor colective, devenind între timp fundamentul intelectului individual. Astfel, demersul nostru nu constituie, dup\ cum spuneam mai sus, doar un capitol de sociologie religioas\, ci [i o contribu]ie la studierea reprezent\rilor colective. Sper\m c\ sociologia general\ va profita [i ea, de vreme ce am ar\tat, în leg\tur\ cu magia, în ce fel un fenomen colectiv poate lua forme individuale.

182



APENDICE

183

184



185

Pîn\ în prezent, istoria religiilor s-a men]inut pe baza unui bagaj de idei nesigure. Ea este bogat\ în fapte autentice [i instructive, ce vor furniza, într-o zi, o abundent\ materie pentru [tiin]a religiilor. ~ns\ aceste fapte sînt clasate la voia întîmpl\rii, sub rubrici imprecise ; deseori, descrierea lor este compromis\ prin deficien]ele vocabularului. Termenii de religie [i magie, de rug\ [i incanta]ii, de sacrificiu [i ofrand\, de mit [i legend\, zeu [i spirit sînt folosi]i f\r\ a se face vreo deosebire între ei. {tiin]a religiilor nu are înc\ o nomenclatur\ [tiin]ific\. I-ar fi de folos s\ înceap\ prin a-[i fixa una. De altfel, ambi]ia noastr\ nu este doar aceea de a defini unele cuvinte, ci de a constitui ni[te clase naturale de fapte [i, odat\ constituite aceste clase, de a încerca o analiz\ explicativ\ atît cît este cu putin]\. Defini]iile [i explica]iile ne vor da no]iunile [tiin]ifice, adic\ ideile clare asupra lucrurilor [i a raporturilor dintre ele. ~n acest spirit, am studiat deja sacrificiul 1. L-am ales ca obiect de studiu deoarece, printre toate actele religioase, ni se p\rea a fi unul tipic. Se punea problema s\-i explic\m mecanismul [i, în plus, multiplicitatea aparent\ a func]iilor prin care, ritul odat\ dat, era pus la dispozi]ia acestora. Prin urmare, trebuia s\ justific\m importan]a locului ocupat de el în ansamblul sistemului religios. Aceast\ prim\ problem\ d\dea na[tere altora, la care am ajuns acum. Studiind sacrificiul, ne-am dat seama de ceea ce înseamn\ un rit. Din universalitatea, caracterul constant, logica dezvolt\rii lui, a rezultat un fel de necesitate aflat\ mai presus de autoritatea conven]iei legale 1. Essai sur la nature et les fonctions du sacrifice `n Année sociologique, nr. 2, 1899 (N.ed.).

186


ce p\rea suficient\ pentru a-i impune practicarea. Tocmai din aceast\ cauz\, sacrificiul [i, prin extensie, riturile în general, ni s-au p\rut adînc înr\d\cinate în via]a social\. Pe de alt\ parte, dup\ p\rerea noastr\, mecanismul sacrificiului nu se explica decît printr-o aplica]ie logic\ a no]iunii de sacru ; presupuneam astfel c\ ne era acordat\ [i f\ceam din ea punctul nostru de plecare ; în plus, în concluzie, afirmam c\ obiectele sacre, puse în joc prin sacrificiu, nu formau un sistem de iluzii propagate, ci erau obiecte sociale, a[adar reale. ~n sfîr[it, am constatat c\ obiectele sacre erau considerate drept o surs\ inepuizabil\ de for]e, capabile s\ produc\ efecte speciale infinit de variate. ~n m\sura în care puteam vedea în sacrificiu un rit suficient de reprezentativ pentru toate celelalte, ajungeam la concluzia general\ conform c\reia no]iunea fundamental\ a oric\rui ritual, cea a c\rei analiz\ trebuia s\ constituie finalul cercet\rii noastre, era no]iunea de sacru. ~ns\ aceast\ prim\ generalizare [chiop\ta, deoarece rezulta din studierea unui fapt singular, insuficient deta[at de caracteristicile sale diferen]iale. L-am considerat exclusiv un rit religios [i nu un rit pur [i simplu. Induc]ia noastr\ ar fi valabil\ numai pentru riturile religioase, de a c\ror calitate religioas\ ar depinde ? Sau ar putea fi extins\ la toate tipurile de rituri, fie ele religioase sau nu ? Mai întîi, exist\ alte rituri decît cele religioase ? O recunoa[tem implicit de vreme ce vorbim în mod curent despre rituri magice. ~ntr-adev\r, magia con]ine un ansamblu de practici comparabile cu cele din religie. Dac\ exist\ undeva alte rituri decît cele explicit religioase, ele se afl\ tocmai în magie. Pentru a verifica [i extinde concluziile cercet\rii noastre, ne-am v\zut nevoi]i s\ facem din magie obiectul celui de-al doilea studiu. Dac\ vom ajunge s\ reg\sim la baza magiei no]iuni înrudite cu no]iunea de sacru, vom fi îndrept\]i]i s\ extindem la orice fel de tehnici mistice [i tradi]ionale, ceea ce se va fi dovedit adev\rat pentru sacrificiu. C\ci, la prima vedere, tocmai riturile magice fac s\ intervin\ puterea sacr\ în cea mai mic\ m\sur\. Ne imagin\m interesul acestei cercet\ri care trebuie s\ ne duc\ la o teorie a ritului în general. Dar nu ne limit\m doar la atît. ~n acela[i timp, ne îndrept\m c\tre


187

o teorie a no]iunii de sacru ; c\ci dac\ vom vedea, în magie, cum func]ioneaz\ no]iuni de acela[i ordin, vom avea o cu totul alt\ idee asupra însemn\t\]ii, generalit\]ii [i originii ei. Totodat\, ridic\m o problem\ grav\ [i tocmai de aceea am ajuns la aceast\ cercetare. Am afirmat cîndva c\ no]iunea de sacru era o no]iune social\, adic\ un produs al activit\]ii colective ; de altfel, interzicerea sau prescrierea anumitor lucruri par s\ fie, în consecin]\, rodul unui fel de în]elegere. Ar trebui deci s\ conchidem c\ practicile magice, ivite din aceast\ no]iune sau dintr-una asem\n\toare, constituie fapte sociale `n acela[i fel cu riturile religioase. ~n mod normal, îns\, riturile magice nu se prezint\ sub acest aspect. Practicate de c\tre indivizi izola]i de grupul social, ac]ionînd în interesul propriu sau în cel al altor indivizi [i în numele lor, ele par s\ solicite mult mai mult ingeniozitatea [i priceperea operatorilor. ~n ultim\ analiz\, cum se poate ca magia s\ decurg\, în aceste condi]ii, dintr-o no]iune colectiv\ ca aceea de sacru [i s-o exploateze ? Sîntem în fa]a unei dileme : ori magia este colectiv\, ori no]iunea de sacru este individual\ ? Pentru a o rezolva, va trebui s\ vedem dac\ riturile magice se desf\[oar\ într-un mediu social ; dac\ putem constata prezen]a unui asemenea mediu în magie, tocmai prin aceasta vom fi demonstrat c\ o no]iune de natur\ social\ ca aceea de sacru poate func]iona în magie [i nu va fi decît o joac\ s\ demonstr\m c\ ea func]ioneaz\ în realitate. Acesta este cel de-al treilea folos pe care l-am putea trage din studiul respectiv. Trecem de la observarea mecanismului unui rit la cercetarea mediului riturilor, de vreme ce ra]iunile de a fi ale practicilor unui individ magician se g\sesc doar în mediul unde se petrec riturile magice. Nu vom analiza o serie de rituri magice, ci un sistem de magie, reprezentînd un mediu viitor pentru riturile magice. ~ncercarea de descriere ne va permite, probabil, s\ rezolv\m în viitor chestiunea atît de controversat\ a raporturilor dintre magie [i religie. Pentru moment, nu ne oprim asupra ei, gr\bi]i fiind s\ ne atingem scopurile. Am vrea s\ în]elegem magia înainte de a-i explica istoria.

188


Deocamdat\ l\s\m ceea ce respectivele cercet\ri pot s\ aduc\ nou pentru sociologia religioas\. De altfel, am fost tenta]i s\ ie[im din cercul preocup\rilor obi[nuite pentru a contribui la studierea sociologiei în general, ar\tînd în ce fel, în magie, individul izolat ac]ioneaz\ asupra fenomenelor sociale. Subiectul abordat impune o metod\ diferit\ de aceea folosit\ în studiul despre sacrificiu. Nu este cu putin]\ aici [i nici n-ar fi util s\ proced\m prin analiza, fie ea [i complet\, a unui num\r de ceremonii magice. ~ntr-adev\r, ca [i sacrificiul, magia nu este unul dintre acele obiceiuri colective pe care le putem numi, descrie [i analiza, f\r\ s\ ne temem vreodat\ de pierderea sentimentului c\ ele au o realitate, o form\ [i o func]ie distincte. Ea nu reprezint\ decît într-o mic\ m\sur\ o institu]ie ; este ca o sum\ de ac]iuni [i de credin]e, nedeterminat\, neorganizat\, chiar [i pentru cel care o practic\ [i crede în ea. Rezult\ c\ nu-i cunoa[tem limitele a priori [i, prin urmare, c\ nu sîntem în m\sur\ s\ alegem cu bun\ [tiin]\ faptele tipice reprezentînd totalitatea faptelor magice. Deci, mai întîi, va trebui s\ facem un fel de inventar al acestor fapte, ceea ce ne va permite s\ circumscriem cu aproxima]ie domeniul spre care se va îndrepta cercetarea noastr\. Altfel spus, nu trebuie s\ examin\m independent o serie de rituri izolate, ci s\ examin\m dintr-o dat\ ceea ce constituie magia, într-un cuvînt, s-o descriem [i s-o definim. ~n analiza ce va urma, nu ne vom l\sa condu[i de ordinea succesiunii momentelor unui rit. Prin urmare, vom fi interesa]i mai pu]in de planul [i compozi]ia riturilor, cît de natura mijloacelor de ac]iune din magie, independent de aplicarea lor, la credin]ele ce le implic\, la sentimentele provocate [i la agen]ii care o practic\.

189


CUPRINS PREFATA Considera]ii privind sociologia magiei ..... 5 CAPITOLUL I ISTORIC {I IZVOARE ...................... 17 CAPITOLUL II DEFINI}IA MAGIEI .......................... 25 CAPITOLUL III ELEMENTELE MAGIEI ...................... 33 I. Magicianul .............................................................. 33 II. Actele ...................................................................... 57 III. Reprezent\rile ........................................................ 77 IV. Observa]ii generale ............................................ 108 CAPITOLUL IV ANALIZA {I EXPLICAREA MAGIEI . 115 I. Credin]a ................................................................ 115 II. Analiza fenomenului magic. Analiza explica]iilor ideologice despre eficacitatea ritului .... 123 III. Mana ..................................................................... 136 IV. St\rile colective [i for]ele colective ................ 153

CAPITOLUL V CONCLUZIE ..................................... 177 APENDICE ....................................................................... 183

190


191


~n colec]ia PLURAL au ap\rut : 1. Adrian Marino Pentru Europa. Integrarea Rom^niei. Aspecte ideologice [i culturale 2. Lev {estov Noaptea din gr\dina Ghetsimani 3. Matei C\linescu Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter 4. Barbey d'Aurevilly Dandysmul 5. Henri Bergson G`ndirea [i mi[carea 6. Liviu Antonesei Jurnal din anii ciumei: 1987-1989 7. Stelian B\l\nescu, Ion Solacolu Inconsisten]a miturilor: Cazul Mi[c\rii legionare 8. Marcel Mauss, Henri Hubert Teoria general\ a magiei PLURAL M 1. Émile Durkheim Formele elementare ale vie]ii religioase ~n preg\tire : Virgil Nemoianu Micro-Armonia Carlo Ginzburg Poveste nocturn\ Arnold von Gennep Rituri de trecere Adrian Marino Politic\ [i cultur\ * * * Marele Inchizitor. Dostoievski [i noi Paul Valéry Criza spiritului [i alte eseuri Ignacio de Loyola Exerci]ii spirituale Michel de Certeau Fabula mistic\

192


Bun de tipar : decembrie 1995 Ap\rut : 1996 Editura Polirom, B-dul Copou nr.3, P.O. Box 266, 6600 Ia[i Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111 Tiparul executat la Polirom S.A. 6600 Ia[i, Calea Chi[in\ului nr.32 Tel. & Fax (032) 230323 ; (032) 230485

Teoria Generala a Magiei

Recommend Documents