Tac Ta ctica ica audierii vict ictimei
2.1 (3) Enumeraţi elementele elementele etapei de pregătire a audierii audierii victimei. Despre victima nu-I nimic, doar despre partea vatamata si nu sint date etapele. Am dedus din pregatirea p/u audierea banuitului, invinuitului Aceasta justifică afirmaţia pot rivit căreia pentru ca ascultarea săsă -şi atingă scopul, se impune, înainte de toate o pregătire informativă informativă a celui învestit î nvestit cu efectuarea activităţii activităţii în cauză. O primă cerinţă în acest sens este cunoaşterea fără nici o rezervă de către cel ce urmează să conducă interogarea a materialului probant existent, a altor date informative privind fapta şi împrejurările acesteia. Studiul materialelor cauzei presupune analiza şi interpretarea fiecărei probe administrate, verificarea sursei din care c are provine, a modului în care a fost obţinută. Vor fi analizate datele referitoare la victimă şi comportamentul acesteia, la modul şi mijloacele folosite la comiterea faptei, la activitatea de acoperire a infracţiunii ş.a. în baza examinării tuturor mater ialelor ialelor cauzei, anchetatorul va formula învinuirea şi pentru a interacţiona în mod eficient cu bănuitul sau învinuitul, va determina: a) împrejurările faptei care sunt dovedite; b) împrejurările faptei care urmează a fi dovedite, inclusiv prin declaraţiile învinuitului; c) probele şi mijloacele de probă ce vor fi folosite în timpul ascultării; d) ordinea şi procedeele tactice cu a căror aplicare se va desfăşura ascultarea. Pe lângă studierea materialelor cauzei, dacă situaţia impune, organul de cercetare va lua cunoştinţă de specificul sectorului de activitate sau chiar de zona socială în care a avut loc infracţiunea O altă cerinţă privind pregătirea informativă a audierii victimei rezidă în cunoaşterea cunoaşterea personalităţii acestora acestora a) Precizarea locului unde urmează urme ază să fie efectuată ascultarea, a momentului şi modului de chemare b) Asigurarea prezenţei prezenţei persoanelor persoanelor a căror căror participare la efectuarea efectuarea acestei acestei activităţi procedurale este prevăzută prevăzută prin lege.
2.2 (5) Descrieţi situaţiile în care victima depune declaraţii false. a) victima cunoaşte infractorul, infractorul, îl denunţă, dar, profitând de ocazie, încearcă încearcă să pună pe seama lui fapte pe care acesta, în realitate, nu le-a le-a comis. în cazul furturilor nu de puţine ori victimele reclamă dispariţia unor valori (obiecte sau sau bani) pe care nu le-au avut; b) victima ştie cine este infractorul, infractorul, dar nunu-1 denunţă din teamă de răzbunare a acestuia asupra sa sau asupra familiei sale. Sentimentul de teamă poate rezulta din ameninţarea exercitată în mod direct de infractor sau de către căt re alte persoane din anturajul acestuia; c) victima cunoaşte infractorul, dar nunu -l denunţă din motive ce ţin de viaţa lor particulară. De exemplu, autorul furtului de bani este persoana cu care victima căsătorită avea relaţii intime; d) victima cunoaşte infractorul, dar nu-1 nu-1 denunţă din motive de teamă că acesta va divulga date ce ţin de activitatea sa ilegală. Aici se au în vedere cazurile de şantaj, escrocherie şi alte forme de încasare de la victimă a banilor sau a obiectelor de valoare obţinute pe cale ilegală.1 A treia fază a ascultării este importantă pentru cunoaşterea personalităţii victimei. în baza răspunsurilor şi a informaţiei obţinute prin observarea premeditată asupra comportării ei, se pot trage concluzii privind tipologia temperamentală şi de caracter, interesele, comunicabilitatea, nivelul intelectual şi principiile morale ale acesteia, ca, în cele din urmă, să se estimeze sinceritatea declaraţiilor sale. Faza interogatorie este de o semnificaţie deosebită în situaţia în care victima pe par cursul cursul primelor două faze ale ascultării şi-a şi -a demonstrat rea-credinţa rea-credinţa ori, la o etapă mai tardivă a cercetării penale, vine în faţa organului judiciar cu alte declaraţii decât cele depuse iniţial. într -o într -o atare situaţie ascultarea trebuie dirijată astfel încât cel audiat să se conştientizeze de necesitatea prezentării de declaraţii conforme cu realitatea. Pentru a obţine prin intermediul interogatorului declaraţii fidele, organul judiciar trebuie să pună în evidenţă factorii care determină persoana respectivă să prezinte declaraţii mincinoase. Cu acest prilej ei i se vor adresa întrebări prin care se va urmări dezvăluirea relaţiilor victimei cu făptuitorul sau cu anumite persoane din anturajul său, precum şi demascarea intenţiei de a obţine avantaje sub pretextul că prin infracţiune i s-au s -au produs prejudicii materiale. în paralel, victimei i se va atrage atenţia asupra urmărilor prevăzute în legea penală pentru declaraţii false.
2.3 (7) Decideţi asupra obiectivelor audierii victimei infracţiunii în următoareasituaţie: „Pe data de 03.03.2006, ia orele 16.00, ofiţerul de serviciu al Comisariatului de poliţie Buiucani, a fost sesizat despre furtul autoturismului AUDI A6", (cu numărul de înregistrare CNE 007), de lîngă oficiul firmei „Impex S.R.L.", unde persoana în proprietatea căreia se afla autoturizmul, numitul Verdiş îşi desfăşoară activitatea". a. Ascultarea persoanei vătămate La ascultarea persoanei vătămate se folosesc metode tactice diferite, în funcţie de natura faptei cercetate: furt sau tâlhărie. Când se reclamă furtul unor bunuri sau valori, persoana vătămată trebuie să furnizeze cât mai multe date necesare identificării făptuitorilor. Dacă făptuitorii sunt cunoscuţi, vor fi stabilite relaţiile dintre aceştia şi reclamant: soţi, rude, colegi de muncă, existenţa unor litigii anterioare (neplata unei datorii, litigii privind dreptul de proprietate) etc. In cazul făptuitorilor necunoscuţi, vor fi cerute cât mai multe date utile identificării (numărul acestora, vârsta probabilă, detalii privind îmbrăcămintea etc). De asemenea, de la partea vătămată pot fi obţinute date concrete privind bunurile furate, modul în care se prezenta locul faptei înaintea săvârşirii infracţiunii, persoanele care aveau cunoştinţă de existenţa bunurilor şi, eventual, posibilitatea de acces la bunurile respective. Totodată, cu prilejul ascultării persoanei vătămate, trebuie să se stabilească cu exactitate modul în care aceasta şi-a petrecut timpul înaintea săvârşirii faptei, precum şi în momentul ori după comiterea infracţiunii3. Dacă se reclamă săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie care implică folosirea violenţei, se vor menţiona date privitoare la instrumentul folosit (cuţit, par, pistol, spray-uri paralizante etc), numărul agresorilor, identitatea aeestora, dacă este cunoscută, sau elemente de identificare, în cazul făptuitorilor necunoscuţi. Pentru dovedirea urmelor de violenţă se va solicita prezentarea actului mcdico-legal (când pvistă), ori se va dispune din oficiu examinarea medico-legală a persoanei vătămate. Dacă persoana vătămată a suferit leziuni grave şi este internată într -o instituţie medicosanitară, va fi audiată în prezenţa medicului; declaraţiile acesteia vor fi privite cu unele rezerve, atunci când se află încă într -o stare accentuată de tulburare psihică. Totodată, se vor cere persoanei vătămate precizări în legătură cu eventualele leziuni provocate făptuitorului, deoarece aceste urme pot ajuta la identificarea autorului (autorilor)4.
