SUPRAÎNCĂRCAREA ŞCOLARĂ - ASPECTE ŞI CONSECINŢE Nume: Plantos Laura-Gabriela Titlul articolului: Supraîncărcarea școlară - aspecte și consecințe Nume autor: Adrian BIVOLARU, Gabriela LEMENI, Viorel MIH Bibliografia: Bivolaru, A. ().Supraîncărcarea școlară - aspecte și consecințe. Catedra de Psihologie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, ROMÂNIA e-mail:
[email protected]
Abstract: Organizarea optimă a procesului de predare etre expresia unei relații liniare între costurile și eficiența învățării. Orice modificare a acestei relații liniare cauzează supraăncărcarea sau subestimarea potențialului învățării. Procesul de supraîncărcare poate fi exprimat urmărind urmărind rațiile: a) supraîncărcarea în raport cu vârsta, b) supraîncărcarea curriculară ca raport între cerințele programei și numărul de ore de predare aferente, c) supraîncărcarea în raport cu orele necesare pentru activitatea de învățare de tip școlar și numărul de ore pe care le poate utiliza în mod eficient un elev. Conținutul acestor consecințe ale procesului de supraîncărcare școlară sunt comportamentele neadaptabile, subestimarea potențialului intelectual și disfuncții la nivelul procesărilor informației. Prezentele cercetări încep studierea aspectelor și consecințele supraîncărcării școlare în școlile primare din România. Cuvinte cheie: psihologie educațională, potențial de învățare, eficiența învățării.
Cadru teoretic: Supraîncărcarea școlară este un construct teoretic. Analiza ei experimentală este una teoretică menită să definească operațional principalele sale aspecte. Se vor prezenta formele importante ale supraîncărcării școlare, identificate în urma analizei. 1. Supraîncărcarea în raport cu vârsta, rezultă din cerințele programului școlar, raportate la capacitatea elevului. Un elev este supraîncărcat dacă cerințele școlare sunt prea mari pentru capacitatea lui. De la J. Piaget (1965) până acum, psihologia copilului a demonstrat că elevul nu este adult în miniatură, ci un subiect ce trece prin niste stadii de dezvoltare cognitivă. Un elev căruia i se dau sarcini mult prea mari pentru puterile sale, va fi condus către eșecuri școlare, în timp ce un elev căruia i se dau sarcini pe mărura capacităților sale va fi condus spre succes. 2. Supraîncârcarea curriculară ca raport între cerințeleprogramei și numărul de ore de predare aferente. Dacă numărul de ore de predare este insuficient, pentru a acoperi toată materia, atunci ritmul profesorului va fi mai alert, asta însemnând că elevul este suprasolicitat sau că nu va înțelege materia. În cazul temelor de acasă, profesorii le vor da elevilor teme cu dimensiuni mai mari, suprasolicitându-i, conducându-i spre eșec. 3. Ultima dimensiune apare în raportul dintre orele necesare pentru activitatea de învățarede tip școlar și numărul de ore pe care le poate ulitiza în mod eficient un elev. Dacă timpul necesar unui elev pentru a satisface cerințele școlare excede numărul de ore utilizabileîn mod eficient, elevul este supraîncărcat. Rațiunile care au condus la abordarea problematicii supraîncărcării școlare au fost: - motivația tot mai scăzută a elevilor pentru învățarea școlară, - contextul informațional actual. Rolul școlii ar trebui să se ănscrie în normel pentru a proteja elevul de supraîncărcare - ajustarea activă a învățământului românesc într-un proces de reformare bazate pe date concrete furnizate de dtudii de specialitate.
Analiza de față propune studierea supraîncărcării școlare la nivelul claelor primare (IIV), vizând în special: 1. Identificarea principalelor aspecte ale supraîncărcării școlare 2. Evaluarea consecintelor ei. Centrarea analizei pe învățământul primar are două aspecte: ciclul primar și in ultimele clase ale liceului sunt cele mai dificile etape școlare ce au nevoie de o atenție specială. În al doilea rând, dacă supraîncărcarea apare în clasele I-IV, poate cauza consecințe pe termen lung. Factorii dezvoltării inteligenței în relațiile cu supraîncărcarea școlară: Dezvoltarea intelectuală la copii se realizează secvențional, gradual și specific pe componente cognitive - raționament deductiv, abilități verbale, matematice, raționament moral și testarea ipotezelor. Chiar dacă nu putem privi stadietatea ăn manieră holistă (Piaget-stadii), ar trebui să se aplice pe orice material, existând caracteristici ale proceselor cognitive specifice vârstei și trebuie luate în considerare în procesul instructiv-educativ. Capacitățile atenționale: Cercetările psihologiei dezvoltăroo relevă diferențe marcante, privind caracteristicile atenției între copiii de diferite vârste. P. Miller și M.Weiss (1981) demonstreaza experimental superioritatea copiilor de 13 ani față de cei de 10 și de 7 ani în capacitatea de concentrare a atenției asupra informației relevante pentru rezolvarea unei sarcini. Un elev își poate menține atenția asupra unui fapt sau obiect în medie 15-20 de minute, deși apar mici oscilații ale atenției. Capacitățile mnezice: Orientarea informației în MLD are loc sub forma elaborării de "blocuri de informație" din ce în ce mai complexe. Volumul memoriei de lucru este estimat la 7+2 elemente discrete de către G. Miller în situații miniaturale de laborator. În situații școlare practice cifra medie este de 4-5 itemi. Experimental s-au observat diferențe ale volumului memoriei în funcție de vârstă. La 5 ani, un copil îșă amintețte 2 sume, la 9 ani 3 sume, iar la 12 ani 4 sume. Studiile realizate de Hale (1990) au permis formularea următoarelor concluzii legate de capazitatea mnezică a copiilor de 12 ani, față de cei de 10 sau 7 ani. Aceștia: - manifestă o mai are rapiditate în procesarea informației - utilizează strategii de memorare eficiente - cunosc mai multe lucruri despre memorie - au o bază mai solidă de cunoștințe. Capacitatea de efort intelectual: Există o anumită variație a capacității de numcă pe parcursul unei zile, în funcție de oscilațiile scoarței cerebrale. Productivitatea cognitivă este maximă dimineața. mai ales la 23-a oră de curs, iar a 4-a pentru elevii mai mari, dupa care scade. Problema principală a unui învățământ eficient este de a adapta oferta de informație și volum de sarcini la nivelul capacităților intelectuale de recepție, prelucrare ți stocare a informației. Consecințele supraîncărcării: O recentă cercetare a unui grup de cercetători consideră supraîncărcarea școlară ca unii din principalii factori ai eșecului școlar. Tulburările psihocomportamentale susțin că orice suprasarcină produce modificări în sfera manifestărilor psihocomportamentale. Oboseala este un fenomen natural ce survine în urma efectuării unei suprasarcini sau a unei sarcini obișnuite dar pe termen mai lung. Subutilizarea potențialului intelectual este o altă consecință majoră a supraîncărcării. O suprasarcină intelectuală cere sacrificii de timp și efort. Între supraîncărcarea școlară. operaționalizată prin cele trei raporate: cerințele programei/vârstă, cerințele programei/nr de ore de predare si nr ore necesare pregătirii elevului/normele psihologiei, au identificat o variabilă importantă: programul de lucru.
Rezultate: Supraîncărcarea ca suprasolicitare în raport cu vârsta Cerințele programei exced posibilitățile vârstei elevilor din ciclul primara fost confirmată de datele obținute pe baza chestionarului aplicat cadrelor didactice. 55 dintre ei (91,6%) au răspuns afirmativ, iar 5(8,3%) negativ. Cerințele programei exced posibilitățile oferite de orele de curs alocate: Un procent de 87,71% din învățătorii chestionați consideră programa supraîncărcată la numărul orelor aferente. Analiza datelor arată necesitatea unor reduceri semnificative ale conținutului programei la majoritatea materiilor, ceea ce s-ar putea realiza adaptând conținutul la noile cerințe ale unui învățământ modern centrat pe elev. Concluzii: - Abordarea supraîncărcării curriculare este impusă de condiţiile informaţionale şi de reformare actuale, iar studiul ei trebuie să vizeze toate aspectele acesteia: modalităţi de manifestare şi consecinţe. - Dimensiunea supraîncărcării este influenţată de programul şcolar; în cazul şcolilor cu program pe schimburi supraîncărcarea are dimensiuni vizibil mai mari. - Pe baza scenariului postulat mai sus, putem considera supraîncărcarea programei la clasele a III-a şi a IV-a ca având efectul cel mai nociv asupra dezvoltării intelectuale ulterioare a elevilor. Bibliografie: - Anderson,J.R. (1985). Cognitive psychology and its implications, MIT Press. - Anthony,E.J.,&Cohler,B.(Eds) (1987) - The Invulnerable Child. New York, Guilford Press. - Aylward,G.,(1990). Environmental influence on the developmental outcome of children at risk, Infants and Young Children 2 (4).
