1.Noţiunea 1.Noţiunea de “avantaj concurenţial” reprezintă capacitatea sau atuul care conferă firmei superioritate în faţa concurenţilor. Introdus de Michael Porter încă de la începutul anilor 1980, avantajul concurenţial sau competitiv continuă să reprezinte unul dintre conceptele cheie ce pot fi utilizate de firme cu scopul obţinerii unei poziţii mai bune pe piaţă.e intern sau extern. Avantajul concurenţial intern i ntern este bazat pe performanţele întreprinderii cu privire la factorii de producţie care permit obţinerea costurilor mai mici în comparaţie cu concurenţii. Avantajul concurenţial intern poate fi obţinut ca rezultat al gestiunii eficiente a resurselor umane, materiale, financiare, informaţionale, etc. utilizate în procesul de fabricare (prestare, executare) al produselor (serviciilor, lucrărilor). Avantajul concurenţial extern este bazat pe factorii de producţie care creează valoare pentru consumatori în comparaţie cu produsele analogice ale concurenţilor. Pentru consumatori valoarea reprezintă capacitatea capacitatea produsului sau serviciului de a satisface necesităţile clienţilor. cli enţilor. Avantajul concurenţial extern reprezintă imaginea de marcă puternică a întreprinderii, cota de piaţă importantă, notorietate s.a
2.Presiunea 2.Presiunea costurilor asupra preţurilor Se manifestă în manifestă în sensul că pieţele care “impun” preţul preţul au devenit dominante. Sunt foarte rare cazurile când producătorul mai este în poziţia de “căutător de preţ”. Chiar în cazul diferenţierii, ca opţiune strategică, tot mai des avem de-a de-a face cu focalizarea pe costuri – care practic înseamnă o strategie care pleacă de la premisa că producătorul “primeşte preţul” după piaţă. De piaţă. De altfel s-a ajuns la concluzia că o activitate eficientă şi eficace trebuie dezvoltată pe principiul: “preţul pieţei minus costurile totale, reprezintă profitul pe care îl meriţi”.
3.Astfel, cresterea vanzarilor la firmele situate in aval, pe filiera de activitate va insemna o oportunitate (vor creste posibilitatile de dezvoltare a propriei oferte), dupa cum la fel se poate aprecia si o reducere a preturilor la intreprinderile pozitionate in amonte (reducerea preturilor de aprovizionare).
Amenintarile pot sa apara intr-o situatie inversa (cresterea preturilor de aprovizionare), respectiv reducerea cererii in aval.
4.Matricea mckinsey- atractia pietei pe termen mediu si forta competitiva sau pozitie concurentiala.
5.Integrarea în aval pentru creşterea valorii adăugate se resimte datorită
faptului că în sectoarele cele mai emergente (informatică, telecomunicaţii şi comunicaţii) furnizorii de servicii au o rentabilitate superioară producătorilor de echipamente. Pentru a evita asemenea situaţii producătorii sunt motivaţi să se integreze oferind şi serviciile necesare, eventual distribuţia produselor lor etc. În activitatea de integrare sunt de reţinut 3 elemente esenţiale: - întreprinderile trebuie să facă faţă costurilor structurale mai ridicate; - întreprinderile trebuie să-şi redefinească “perimetrul” activităţilor externe; - întreprinderea trebuie pe cât posibil să caute să figureze printre lideri.
6.. Astfel, creşterea vânzărilor la firmele situate în aval, pe filiera de activitate va însemna o oportunitate (vor creşte posibilităţile de dezvoltare a propriei oferte), după cum la fel se poate aprecia şi o reducere a preţurilor la întreprinderile poziţionate în amonte (reducerea preţurilor de aprovizionare). Ameninţările pot să apară într -o situaţie inversă (creşterea preţurilor de aprovizionare), respectiv reducerea cererii în aval. 7. face parte din metoda analitica, factorii cheie de success: pret, profit, cost, diferentiere, satisfacerea nevoilor, forte concurentiale. 8. Strategia de abandon Această strategie este urmată de firmele care, constatând că nu reuşesc să deţină o poziţie concurenţială favorabilă, decid a se retrage progresiv de pe piaţă, în condiţiile obţinerii unor profituri maxim posibile
9. Modelul „filierei” („reţelei de producţie”) În cazul acestui model de analiză, accentul se pune pe relaţiile care au loc între diferitele firme în cadrul industriei căreia îi aparţin. Reamintim că prin industrie se înţelege după concepţia lui M. Porter, mediul concurenţial al unei firme, al unei afaceri. Relaţiile care apar între diferitele firme (între mediile concurenţiale ale acestora) creează oportunităţi şi ameninţări. 10. Strategia de dominare Această strategie, care nu poate fi urmată decât de una dintre firmele dominante ale sectorului, constă în reducerea preţului de vânzare în acelaşi ritm cu cel de scădere a costului. Firma care urmează o asemenea strategie va p relua ofensiva în cadrul sectorului şi va impune preţul pe piaţă la nivelul ansamblului concurenţilor. Prin adoptarea unei asemenea strategii se măresc barierele de intrare în sector a unor noi firme şi, în acelaşi timp, se elimină cei mai slabi concurenţi . 11. F actori i de inf lu enţă pe termen lung ai ofertei Se apreciază că factorii ce acţionează asupra ofertei pe termen lung se pot grupa în: - factori ce ţin de produs şi tehnologie; - factori ce ţin de imputuri (resurse); - factori ce ţin de ofertant (producător). Cei specificati sunt cei pentru cerere pe termen lung 12. nu stiu 13. Adevarat. 14 adevarat. Si o alta tresatura este : renuntarea la anumite activitati 15. Segmentarea strategică Este o activitate iniţială considerându-se că este prima decizie strategică care
se aşteaptă şi prin care se caută să se stabilească relaţia cauzală: „piaţă produs –tehnologie”. Segmentarea strategică poate fi definită ca o analiză prin care se regrupează activităţile elementare ale firmei, după omogenitatea factorilor cheie de success urmărindu-se trinomul „piaţă – produs – tehnologie” . Segmentarea strategică are două scopuri majore : 1. Identificarea diferitelor grupe de activităţi ce structurează firma din punct de vedere al posibilităţilor de acţiune strategică. 2. Evaluarea organizării structurale şi procesuale şi a sistemului de informare strategică, din punct de vedere al asigurării coerenţei şi complementarităţii care trebuie să existe între diferitele segmente identificate şi între acestea şi organizarea generală a firmei.
( in pdf e adevarat …eu tind spre fals…)
16.Barierele de ieşire-intrare într-o anumită industrie (piaţa) influenţează
semnificativ lupta de concurenţă în sensul că pot fi un obstacol sau nu pentru concurenţi. Astf el, dacă barierele de ieşire vor fi puternice şi concurenţa va fi puternică, în sensul că neputând părăsi o anumită industrie, concurenţilor nu le rămâne decât şansa să rămână şi să lupte şi invers. Deasemenea, dacă barielele de intrare vor fi puternice atracţia unei anumite industrii va fi redusă pentru concurenţii potenţiali, după cum dacă barierele de intrare în alte industrii şi de ieşire din propria industrie sunt reduse, acestea reprezintă un stimul pentru părăsirea industriei şi deci şansa reducerii luptei de concurenţă. Adevarat
17.Adevarat. Strategia de dominare prin costuri ( sau strategie de volum) (încercarea de a fi producătorul cu cele mai mici costuri pe sector);
18. Aşa cum s-a mai arătat, spunem că avem un mediu concurenţial politic, dacă
Statul intervine într-o măsură puternică, în activitatea firmei din raţiuni naţionale:reducerea şomajului, protejarea anumitor industrii, naţionalizare privatizare etc. Deşi în toate situaţiile există o anumită influenţă a statului, spunem că avem o industrie politică numai dacă rolul statului este major. Eu zic ca e fals…nu prea are ce sa caute in domeniu de preturi de vanzare
19. nu stiu
20. fals, cost unitar al produselor si experienta masurata prin productia cumulata.
