Studiu Comparativ Priv Fiscalitatea in Romania Si UE-Dana

CUPRINS

CAPITOLUL I ............. .......................... ......................... ......................... .......................... .................................................... ........................................... 2 1.1. Rolul şi importanţa fiscalităţii ............ ........................ ......................... .......................... ....................................... .......................... 2 1.2. Structura Structur a şi conţi conţinutul nutul impozitelor impozit elor ........... ....................... ....................... ...................... .................... .............. .......... .......... ..... 4 1.2.1. Impozitele directe........................................................................................................ .............................................................................................................................................. ......................................77 1.2.2. Impozitele indirecte i ndirecte........................................................................................................... ...................................................................................................................... ................... ................. ...........11 Figura 1.3.: Evoluţia structurii veniturilor fiscale ale României, în perioada 1990-2005............................. ..................................... ........... ...23 23

3. Caracteristici, Caracteristi ci, (particularităţi) (part icularităţi) privind fiscalitatea în ţările ţăr ile Uniunii Europene....26 3.1Caracteristici ale impozitelor directe în Uniunea Europeană............................................................................... ...............................................................................32 32 3.2 Caracteristici ale impozitelor indirecte în Uniunea Europeană............................................................. ......... ............. ....37 37

4.Fiscalitatea în România............. .......................... ......................... ......................... .................................................. ..................................... 44 5. Concluzii........................... ........................................ .......................... .......................... ........................................................ ........................................... 53 BIBLIOGRAFIE BIBLIO GRAFIE............ ....................... ...................... ....................... ....................... ...................... .................... .............. .......... .......... .......... ......... .... 56

CAPITOLUL I FISCALITATEA ÎN ROMÂNIA 1.1. Rolul şi importanţa fiscalităţii Existenţa finanţelor este indisolubil legată de existenţa statului şi de folosirea banilor şi a formelor valorice în repartizarea produsului social. În toate orânduirile social economice care au existat, finanţele s-au manifestat ca relaţii sociale, de natură economică, apărute în procesul repartiţiei produsului intern brut , în strânsă legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului. În cele patru orânduiri social economice –sclavagism, feudalism, capitalism şi socialism – finanţele au îmbrăcat , fără excepţie , forma valorică bănească , dar în fiecare din aceste orânduiri, ele au îndeplinit un anumit rol, corespunzător condiţiilor economice, politice şi sociale care au fiinţat. În primele stadii de dezvoltare a orânduirii sclavagiste, caracterizată în cea mai mare parte printr-o economie naturală, unele atribuţii ale statului legate de armată, fortificaţii,drumuri, băi publice erau asigurate pe calea calea prestaţiilor în muncă şi a dărilor în natură la care erau obligaţi supuşii supuşii statului. statului. De abia când a început început să se dezvolte economia economia de schimb, schimb, statul sclavagist sclavagist a utiliz utilizat at şi resurs resursee băneş băneşti ti pentr pentruu acope acoperire rireaa cheltu cheltuiel ielilo ilorr pub public lice, e, acest acestaa fiind fiind

consid considera eratt

momentul apariţiei primelor elemente de finanţe (impozite, împrumuturi,etc). În orânduirea feudală statul a continuat să folosească, pentru îndeplinirea funcţiilor sale, prestaţiile în muncă şi dările în natură, precum şi veniturile domeniilor propri. Relaţiile banimarfă au cunoscut o mai mare amploare decât în sclavagism, şi totuşi veniturile sub formă de bani au avut o importanţă importanţă relativ redusă în acoperirea acoperirea cheltuielilor cheltuielilor publice. În capitalism relaţiile băneşti devin preponderente ca urmare a creşterii însemnate a productivităţii muncii şi ca urmare întreţinerea aparatului de stat şi acoperirea cheltuielilor publice se face face aproape exclusiv exclusiv pe baza resurselor resurselor băneşti. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea are loc intensificarea rolului intervenţionist al statului, ceea ce face ca nevoia de resurse băneşti să crească foarte mult. Astfel pe lângă necesităţile legate de menţinerea ordinii interne, stimularea dezvoltării anumitor sectoare de activitate, o parte din resurse sunt utilizate pentru cucerirea de noi pieţe sau menţi me nţiner nerea ea celor celor existe existente nte,, asigu asigurar rarea ea de ma mater terii ii prime prime sau sau resurs resursee

de energi energiee necesa necesare re

economiilor proprii în condiţii avantajoase, perfecţionarea tehnicii militare, subjugarea altor popoare sau menţinerea menţinerea lor în stare de dependenţă politică şi economică. economică. 2

În orându orânduire ireaa social socialist istă, ă, dator datorită ită funcţi funcţiilo ilorr specif specifice ice statul statului ui social socialist ist,, a me menţi nţiner nerii ii producţiei de mărfuri şi a schimbului mijlocit de bani, se înregistrează de asemenea o mobilizare importantă de resurse băneşti la dispoziţia statului. Procurare Procurareaa şi distribuire distribuireaa resurselor resurselor financiare financiare ale statului se realizeaz realizeazăă în procesul procesul repartizării produsului intern brut cu ajutorul unor metode şi instrumente specifice, într-un cadru juridic adecvat, în scopul satisfacerii nevoilor sociale şi al influenţării activităţii economice. Aceste prelevări şi redistribuiri de resurse băneşti au loc între persoane fizice şi juridice, prin intermediul autorităţilor publice şi afectează, direct sau indirect, întreaga economie naţională şi pe toţi membri societăţii. societăţii. O dată cu trecerea timpului rolul statului şi implicit a finanţelor a crescut , autoritatea publică fiind chemată să joace un rol activ în viaţa economică, economică, să influenţeze procesele economice, să corecteze evoluţia ciclică, să prevină crizele sau cel puţin să le limiteze efectele negative. Finanţarea, din fonduri publice, a anumitor obiective economice favorizează nu numai dezvoltarea şi modernizarea ramurilor respective, dar şi creşterea economică. Prin finanţarea cheltuielilor cu caracter social, statul contribuie la progresul general al societăţii, la ocrotirea medicală a populaţiei, la protecţia socială a celor cu venituri mici sau marginalizaţi. 1 În toate orânduirile social –economice în care au existat relaţii financiare, statul a folosit diferite categorii financiare( impozitele, împrumuturile, cheltuielile publice, subvenţii,etc) pentru întărirea şi dezvoltarea bazei economice a orânduirii respective. Deci se poate spune că sfera finanţelor diferă de la o orânduire la alta, fiind limitată în sclavagism şi feudalism de nivelul scăzut al productivităţii muncii al producţiei de mărfuri şi al relaţi relaţiilo ilorr băneşt băneşti,i, precum precum şi de necesi necesităţ tăţile ile relati relativv reduse reduse de mijloa mijloace ce pentru pentru întreţ întreţine inerea rea aparatului de stat, stat, în capitalism cunoaşte o mare mare dezvoltare ca urmare urmare a creşterii productivităţii productivităţii muncii, a generalizării relaţiilor marfă – bani, dar şi a creşterii nevoilor de resurse băneşti ale statului pentru îndeplinirea funcţiilor sale, iar în socialism cunoaşte o extindere şi mai mare determinată fiind de proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi de noile funcţii ale statului comunist legate de organizarea şi dezvoltarea economică economică şi socială a ţării.

1

Iulian Văcărel, Gabriela Anghelache, Gh.D. Bistriceanu, Tatiana Moşteanu, Florian Bercea, Maria Botnar, Florin Georgescu –Finanţe Publice, Ediţia a III-a, Editura didactică şi Pedagogică , Bucureşti 2001, pag 34 3

Fiscalitatea în România

1.2. 1.2. Structura şi conţinutul impozitelor Din punct de vedere etimologic, noţiunea de impozit este de sorginte latină provenind de la impozitum, care determină o obligaţie publică. Definit, în general, prin prisma funcţiilor sale clasice, impozitul reprezintă o contribuţie solicitată pentru asigurarea serviciului obligaţiilor publice ale statului şi ale activităţilor locale. Fiind o categorie financiară cu caracter istoric, a cărui apariţie şi utilizare este legată de existenţa statului şi a banilor, care reflectă relaţiile interne dintre elementele sistemului fiscal, impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice în vederea satisfacerii unor nevoi publice . Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea statului, deci în schimbul acesteia plătitorii impozitelor nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egală sau apropiată. Dreptul de a introduce impozite îl are statul, iar acesta se exercită de cele mai multe ori, prin intermediul puterii legislative (Parlamentul), dar în anumite condiţii şi prin organele de stat locale. Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de stat a căror importanţă este naţională (generală), iar organele de stat locale pot introduce unele impozite în favoarea unităţilor administrativ teritoriale.2 Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege aceasta fiind, salariul - pentru muncitori şi funcţionari, profitul – pentru agenţii economici, renta – pentru proprietarii funciari, dividende, dobânzi – pentru deţinătorii de hârtii de valoare acţiuni, obligaţiuni, iar meseriaşii şi liber profesioniştii suportă impozitele impozitele din venitul realizat realizat de pe urma activităţii activităţii desfăşurate . Prin Prin instit instituir uirea ea şi perce perceper perea ea impoz impozite itelor lor de către către stat stat se realiz realizeaz eazăă o import important antăă redistribuire a produsului intern brut. În cadrul acestui proces se manifestă rolul impozitelor pe plan financiar, economic economic şi social. Însă Însă modul concret de de manifestare a acestui acestui rol cunoaşte unele unele diferenţiieri de la o etapă de dezvoltare a economiei la alta. În plan financiar, rolul impozitului constă în faptul că el reprezintă instrumentul sau mijlocul principal de procurare a fondurilor băneşti de resurse financiare necesare statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. Astfel, în ţările dezvoltate, impozitele, taxele şi contribuţiile procură opt, nouă zecimi din totalul resurselor financiare ale statului, iar în ţările în curs de dezvoltare se înregistrează diferenţieri importante ponderea acestora variind între cinci şi nouă zecimi. Trebuie însă menţionat faptul că în perioada postbelică se înregistrează o creştere 2



continuă a impozitelor şi taxelor, datorată creşterii numărului plătitorilor, extinderii bazei de impunere, precum şi majorării cotelor de impunere. Creşterea cotelor de impunere a vizat, în cea mai mare parte, impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice şi mai puţin veniturile obţinute de societăţile de capital. Referindu-se la rolul impozitelor, economistul francez, Pierre Lalumiere, sublinia că impozitele pot fi folosite pentru a “încuraja (sub forma exonerării) sau pentru a descuraja (pe calea suprataxării) o anumită activitate economică. economică. Fără să înceteze de a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice, impozitul a devenit un mijloc de intervenţie în domeniul economic şi social”. 3 Pe plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul procedează procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut între grupuri sociale şi indivizi, între persoanele fizice şi cele juridice. În practica financiară se întâlneşte o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca formă, ci şi în ceea ce priveşte conţinutul lor. Pentru identificarea cu o mai mare uşurinţă a implic implicaţi aţiilo ilorr diferi diferitel telor or categ categorii orii de impoz impozite ite în plan plan econo economi mic, c, social social şi politi politicc este este utilă utilă guruparea sau clasificarea lor în funcţie f uncţie de anumite criterii socio-politice sau socio-economice. socio-economice. 1. În funcţie de principalele lor trăsături de fond f ond şi de formă impozitele se grupează în: 

impozite directe



impozite indirecte Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane

fizice sau juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege. Ele se încasează încasează direct de la subiectul subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabil stabilite ite,, subie subiectu ctull şi supor suportat tatoru orull impozi impozitul tului ui sunt sunt în cazul cazul acest acestor or impoz impozite ite,, în intenţ intenţia ia legiuitorului, una şi aceeaşi persoană, deşi practic uneori acestea nu coincid. Dacă ţinem cont de criteriile care stau la baza aşezării impozitelor directe, atunci acestea pot fi grupate în impozite reale şi impozite personale. Impozitele reale sunt aplicate unor obiecte materiale (terenuri, clădiri, etc.) făcându-se abstracţie de situaţia personală a subiectului impozitului. Impozitele personale se aşează asupra veniturilor sau averii, în strânsă legătură cu situaţia personală a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute şi sub denumirea de impozite subiective. Impozitele indirecte

se percep cu prilejul vânzării, respectiv al circulaţiei unor bunuri

comerciale, atât directe sau de consum final, cât şi indirecte sau de producţie, precum şi al 3



prestării unor servicii. Aceste impozite nu sunt stabilite asupra subiectului impunerii în mod direct şi nominal, ci indirect, asupra vînzării unor bunuri şi prestări de servicii. Dacă impozitele directe vizează direct veniturile şi/sau averea contribuabililor, cele indirecte vizează utilizarea sau cheltuir cheltuirea ea acesto acestorr venit venituri uri şi averi. averi. În funcţi funcţiee de forma forma pe care care o îmbrac îmbracă, ă, impozi impozitel telee indirecte pot fi grupate în: •

Taxe de consumaţie

•

Venituri de la monopolurile fiscale

•

Taxe vamale

•

Taxe de timbru şi de înregistrare

2. În funcţie de scopul urmărit de stat la introducerea lor, impozitele pot fi grupate în: - impozite financiare - impozite de ordine Impozitele financiare

sunt instituite în scopul realizării de venituri necesare acoperirii

cheltuielilor statului.Astfel de impozite sunt, în primul rând, impozitele pe venit, taxele de consumaţie. Impozitele de d e ordine

sunt introduse mai ales pentru limitarea unei anumite acţiuni, sau în

vederea atingerii unui ţel ce nu are caracter fiscal, cum ar fi limitarea consumului băuturilor alcoolice şi a tutunului prin instituirea unor taxe ridicate la vănzarea acestora , avînd în vedere efectul nociv asupra sănătăţii persoanelor care le consumă. 3.După frecvenţa realizării lor , impozitele pot fi grupate în: - impozite permanente - impozite incidentale Impozitele permanente se încasează periodic( de regulă, anual) iar impozitele incidentale se introduc şi se încasează o singură dată( de exemplu, impozitul pe averea sau pe profiturile excepţionale de război). 4. Impozitele pot fi grupate şi după instituţia care le administrează. Din acest punct de vedere, în statele cu structură federală,distingem impozite federale, impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federaţiei şi impozite locale, iar în statele de tip unitar se întâlnesc impozite ale administraţiei centrale de stat şi impozite ale organelor administraţiei de stat locale locale..4

4

Iulian Văcărel, Gabriela Anghelache, Gh.D. Bistriceanu, Tatiana Moşteanu, Florian Bercea, Maria Botnar, Florin Georgescu –Finanţe Publice, Ediţia a III-a, Editura didactică şi Pedagogică , Bucureşti 2001, pag 416-418 6


1.2.1. Impozitele directe

În evoluţia lor, impozitele directe au ţinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau grupuri de activităţi, fie pe venit sau pe avere. Ele s-au practicat şi în orânduirile precapitaliste, dar au cunoscut o dezvoltare însemnată la începutul secolului 20 când, pe lângă impozitele de tip real pe obiecte materiale sau activităţi (ca cele comerciale şi industriale), s-au dezvoltat cele de tip personal stabilite pe diverse venituri (salar (salarii, ii, profit profit,, rentă) rentă),, sau pe avere avere (mobil (mobiliar iarăă sau imobil imobiliar iară), ă), prin prin cuprin cuprinder derea ea în rândul rândul contribuabililor a maselor tot mai largi de muncitori şi funcţionari. Prin faptul că impozitele directe sunt nominative, au mărimea şi termenele de plată stabilite precis şi sunt comunicate din timp plătitorului, ele sunt mai echitabile decât cele indirecte la care contribuabilul nu ştie, de regulă, cât şi când va plăti statului taxe de consumaţie şi alte impozite indirecte. Impozitele reale

Aceste Aceste impoz impozite ite au cunos cunoscut cut o ma mare re dezvo dezvolta ltare re în primel primelee stadii stadii de dezvol dezvoltar taree a capitalismului, când pământul constituia forma de bază a bogăţiei şi principalul mijloc de producţie. Astfel într-o serie de ţări europene a fost introdus impozitul funciar (pe (pe pământ). Criteriile care au fost avute în vedere la stabilirea mărimii acestui impozit erau: mărimea suprafeţei de teren, calitatea pământului (fertilitatea), mărimea arendei, preţul pământului, etc. Asemenea criterii însă nu permiteau stabilirea exactă a capacităţii de plată a proprietarului terenului. Un important pas înainte în stabilirea mai aproape de realitate a impozitului funciar l-a constituit introducerea cadastrului, care reprezintă atât o acţiune de descriere a bunurilor funciare din fiecare localitate, menţionându-se veniturile pe care le produc, cât şi registrele în care figurează înscrişi contribuabilii cu bunurile lor, pe baza cărora se stabileau impozitele directe. Impozitul pe clădiri

a apărut pe măsura dezvoltării în special a centrelor urbane, care ofereau o

masă impozabilă tot mai însemnată, prin numărul de clădiri folosite ca locuinţe, prăvălii, birouri, magazine magazine.. Stabilirea Stabilirea mărimii impozitului impozitului se făcea făcea tot pe baza unor criterii exterioare exterioare cum ar fi numărul de camere, destinaţia lor, suprafaţa construită, chiria, etc. Nici aceste criterii nu asigurau însă o impunere echitabilă, deoarece nu ofereau o imagine completă asupra mărimii obiectului impozabil. 7


Impozitul pe activităţi industriale, comerciale şi profesiile libere a

apărut odată cu dezvoltarea

manuf ma nufac acturi turiilo ilor, r, fabric fabricilo ilorr şi creşte creşterea rea num număru ărului lui comerc comercian ianţilo ţilorr şi liber liber profes profesion ionişt iştilo ilor. r. Criteriile exterioare folosite pentru stabilirea impozitelor au fost: mărimea localităţii unde era amplasată afacerea, felul întreprinderii (atelier, fabrică, comerţ), mărimea capitalului, numărul muncitorilor şi nu capacitatea contributivă a plătitorului. Impozitul pe capitalul ca pitalul bănesc bănes c s-a instituit ca urmare a dezvoltării relaţiilor r elaţiilor de credit, a băncilor şi

comerţului cu hârtii de valoare. Impozitul se stabilea în funcţie de volumul dobânzilor plătite de debitor pentru capitalul împrumutat sau în funcţie de volumul dobânzilor încasate de creditor pentru capitalul dat cu împrumut. Acest impozit a avut un randament scăzut datorită interesului comun al debitorului şi al creditorului de a nu declara toate tranzacţiile efectuate între ei.5 Impozitele reale se practică şi azi într-o serie de ţări în curs de dezvoltare pentru impunerea exploataţiilor agricole, dar la impunere nu se ia în considerare produsul net (venitul) real al obiectelor impozabile ci produsul brut sau cel mediu prezumat. Aceste impozite prezintă anumite neajunsuri printre care existenţa unor largi posibilităţi de evaziune fiscală, lipsa de uniformitate în stabilirea impozitelor şi faptul că prin modul cum se face impunerea nu se poate cuprinde decât o parte din materia impozabilă. Impozitele personale

Trecerea de la impozitele de tip real la cele de tip personal s-a făcut treptat, începând cu sfârşi sfârşitul tul secolu secolului lui al XIX –lea –lea şi începu începutul tul secolu secolului lui XX. Înloc Înlocuir uirea ea impune impunerii rii reale reale cu impunerea personală s-a datorat mai multor cauze printre care imposibilitatea cuprinderii în sistemul de impozitare directă, de tip real, a maselor tot mai numeroase de muncitori şi funcţionari care nu aveau în proprietate terenuri, clădiri, fabrici, ateliere, magazine, etc, dar care realizau venituri din muncă sub forma salariilor, sau de necesitatea eliminării neajunsurilor manif ma nifest estate ate în cazul cazul impoz impozite itelor lor reale reale sau de înlătu înlăturar rarea ea inechi inechităţ tăţii ii impozi impozitel telor or indire indirecte cte exercitată asupra persoanelor cu venituri mici . Impozitele personale se întâlnesc sub forma impozitelor pe venit şi, respectiv, a impozitelor pe avere. Impozitele pe venit reprezintă

forma de bază a impozitelor personale, şi au putut fi

introduse atunci când s-a înregistrat o suficientă diferenţiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale. În funcţie de subiectul impozitului pe venit persoanele fizice sau juridice (socie (societăţ tăţile ile de capita capital) l) avem avem impozi impozitt pe venit venituri urile le persoa persoanel nelor or fizice fizice respec respectiv tiv impozi impozitt pe veniturile persoanelor juridice.

5

Teodor Oană –Finanţe Publice, Tipar executat executat la Universitatea Petru Maior Tg-Mureş,2003 pag45 8


La plata impozitului pe veniturile persoanelor fizice sunt supuse toate persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenţa într-un stat şi nerezidenţilor care realizează venituri pe teritoriul acelui stat (cu unele excepţii prevăzute de lege). Obiectul Obiectul impunerii impunerii îl reprezintă reprezintă veniturile realizate realizate din industrie industrie,, agricultură agricultură,, bănci, bănci, asigurări asigurări,, profesii profesii libere libere de către către întreprinz întreprinzători, ători, muncitori, muncitori, funcţiona funcţionari, ri, liber profesioni profesionişti, şti, impunerea realizându-se pe fiecare contribuabil în parte. Venitul impozabil este cel rămas din venitul brut după scăderea cheltuielilor permise de lege cum sunt cotizaţiile la asigurările de boală, de accidente accidente şi de şomaj precum şi la casele de pensii, etc. De la plata acestui impozit sunt scut scutit itee pers persoa oane nele le care care real realiz izea ează ză veni venitu turi ri sub sub nive nivelu lull mini minim m impo impoza zabi bil. l. La stab stabil ilir irea ea impozitului de plată pot fi luaţi în considerare anumiţi factori sociali cum sunt starea civilă, vârsta, numărul de persoane aflate în întreţinerea sa sau nu sunt luaţi în considerare. În practica fiscală se întâlnesc două sisteme de aşezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice: fizice: - sistemul impunerii separate poate fi întâlnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, care permite totuşi o impunere diferenţiată pentru fiecare categorie de venit( în funcţie de natura acestuia), fie prin instituirea mai multor impozite, care vizează fiecare în parte venitul obţinut dintr-o anumită sursă. - sistem sistemul ul impun impuneri eriii global globalee presup presupune une cumula cumularea rea tuturo tuturorr venit venituri urilor lor realiz realizate ate de o persoană fizică, indiferent de sursa de provenienţă şi supunerea venitului cumulat unui singur impozit. impozit.6 Calc Calcul ular area ea impo impozi zitu tulu luii pe veni venitu turi rile le pers persoa oane nelo lorr fizi fizice ce se face face utili utilizâ zând nd cote cote proporţionale sau cote progresive pe tranşe de venit. În statele în care inflaţia are niveluri înalte, este necesară revizuirea periodică a tranşelor de venit ca urmare a creşterilor nominale a veniturilor impozabile. De obicei, stabilirea impozitului pe veniturile persoanelor fizice se face anual pe baza declaraţiei de impunere a contribuabilului. În cazul impozitelor pe veniturile din salarii şi dobânzi, încasarea impozitului se face prin stopaj la sursă (virarea impozitului datorat se face de către o terţă persoană, respectiv de angajator sau de bancă. Impozitul pe profitul pro fitul persoanelor pers oanelor juridice Modul de impozitare a profiturilor realizate de

persoanele juridice sunt determinate de organizarea acestora, ca societăţi de persoane sau ca societăţi de capital. În cazul societăţilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil să se facă distincţie între averea fiecăreia din persoanele asociate şi patrimoniul societăţii respective. În cazul societăţilor de capitaluri, impunerea se face diferit şi se ţine seama de faptul că profitul 6



persoanei juridice, se regăseşte ca profit înainte de repartizare, profit repartizat acţionarilor ca dividende sau ca profit rămas la dispoziţia societăţii. Corespunzător acestor repartizări ale profitului, există mai multe modalităţi de impunere a veniturilor realizate realizate de societăţile de capital şi anume: - sistemul clasic –în care se impune mai întâi profitul total obţinut de societatea de capital şi apoi profitul repartizat acţionarilor ca dividende, în acest caz dividendul ca parte a profitului este impozitat de două ori. - impunerea numai a dividendelor, partea din profit rănasă la dispoziţia societăţii fiind scutită de impozit. - impune impunerea rea num numai ai părţii părţii de profit profit rămasă rămasă la dispoz dispoziţi iţiaa societ societăţi ăţiii de capit capital, al, fără fără impozitarea ulterioară şi a dividendelor - impunerea separată a dividendelor repartizate acţionarilor, urmată apoi de impunerea părţii de profit rămasă la dispoziţia dispoziţia societăţii de capital capital7 Impozitarea propriu-zisă a profitului net obţinut de societăţile de capital se realizează în practica fiscală internaţională internaţională în mai multe moduri, moduri, astfel: - prin cote diferenţiate în funcţie de proprietarul capitalului social ( capital de stat , capital autohton privat al întreprinderilor de interes local , capital străin) - prin cote diferenţiate în funcţie de natura activităţii din care se obţine profit ( producţie, comerţ, servicii, etc) - prin cote de impunere diferenţiate în funcţie de cifra de afaceri a societăţii comerciale - prin cote diferenţiate în funcţie de destinaţia impozitului ( buget de stat sau bugete locale) - prin cote unice de impunere Impozitul pe avere

s-a instituit în legătură cu dreptul persoanelor fizice şi juridice la

proprietate asupra unor bunuri mobile şi imobile. În practica fiscală din diferite ţări, impozitele pe avere se întâlnesc sub următoarele forme: impozite asupra averii propriu –zise, impozite pe circulaţia averii şi impozite pe sporul de avere sau pe creşterea valorii averii. Impozitul asupra averii propriu-zise se

întâlneşte atât ca impozit asupra averii, dar plătit

din veniturile aduse de avere, cât şi ca impozit instituit pe substanţa averii- situaţie în care plata impozitului se face din substanţa averii, ceea ce duce la micşorarea averii. Impozitul pe circulaţia

averii averii se institue în legătură legătură cu trecerea trecerea dreptului dreptului de proprieta proprietate te

asupra bunurilor mobile şi imobile de la o persoană la alta.

7

Teodor Oană –Finanţe Publice Tipar executat la Universitatea Petru Maior Tg-Mureş,2003 pag48 pag48 1


Impozitul asupra creşterii valorii averii

are ca obiect sporul de valoare pe care l-au

înregistrat unele bunuri bunuri într-o perioadă de timp timp şi se concretizează concretizează în principal principal în impozitul pe plus valoare imobiliară imobiliară şi pe impozitul pe sporuri sporuri de avere realizat realizat în timp de război.

1.2.2. Impozitele indirecte

În vederea procurării resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice se institue, pe lîngă impozitele directe şi impozite indirecte. Ponderea impozitelor indirecte în totalul resurselor financiare este diferită de la o ţară la alta, în funcţie de nivelul ei de dezvoltare, fiind mai redusă în cazul ţărilor dezvoltate şi preponderentă în cazul ţărilor în curs de dezvoltare sau în tranziţie, ca urmare a faptului că în aceste ultime două categorii de ţări nivelul veniturilor şi al averilor este modest şi deci şi nivelul impozitelor directe aferente este modest . În concepţia economistului Iulian Văcărel preferinţa pentru impozitele indirecte se poate explica prin aceea că: “- necesită o perioadă scurtă de timp din momentul luării deciziei de instituire a impozitelor (majorare a cotei ) printr-un act normativ şi până devin operaţionale; - reclamă cheltuieli modice de aşezare, percepere şi urmărire; - sunt mai voalate- fiind cuprinse în preţul de vânzare al produselor ( tarifele prestărilor de servicii), servicii), iar nemulţum nemulţumirea irea cumpărăto cumpărătorilor rilor (benefecia (benefeciarilor) rilor) se îndreaptă îndreaptă împotriva împotriva agenţilor agenţilor economici care practică preţuri (tarife ) majorate, iar nu a statului, care a ordonat sporirea impozitelor, ceea ce adus la scumpirea acestora: cumpărătorul nu ştie cât din preţul plătit pentru produs revine agentului agentului economic şi cât ajunge în tezaurul tezaurul public.” Impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vânzărilor de mărfuri şi prestări de servicii. Cotele utilizate pentru calcularea acestor impozite nu sunt diferenţiate în funcţie de venitul, averea sau situaţia personală a celor care cumpără mărfuri sau apelează la servicii. Dacă raportăm impozitele indirecte la veniturile realizate de diferite categorii sau grupuri sociale, vom constata că ponderea acestor impozite, în venituri este cu atât mai mare, cu cât veniturile realizate sunt mai mici. Impozitele indirecte sunt vărsate la bugetul de stat, de regulă, de către industriaşi, comercianţi, etc., însă sunt suportate de către consumatori, deoarece se include în preţul de vânzare al mărfurilor. Drept urmare, impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele reale, micşorând puterea de cumpărare. În cazul impozitelor indirecte nu este vorba de o constângere politică, aşa cum se întâmplă la impozitele directe ci de una economică.

1


În perioadele când economia înregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat, în schimb în perioadele de criză şi depresiune, când producţia şi consumul cresc mai lent sau înregistrează un recul, încasările din impozitele indirecte urmează aceeaşi aceeaşi evoluţie, evoluţie, periclitând periclitând echilibrul echilibrul bugetului bugetului de stat. Deci, Deci, aceste impozite impozite manifestă manifestă o sensibilitate sporită faţă de conjunctura economică. Impozitele indirecte pot fi grupate în: •

Taxe de consumaţie

•

Venituri de la monopolurile fiscale

•

Taxe vamale

•

Taxe de timbru şi de înregistrare

Taxele de consumaţie

sunt impozite indirecte care se include în preţul de vânzare al

mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării care percepe impozitul. Mărfurile asupra cărora se percep taxe de consumaţie sunt, în general, cele de larg consum, iar acestea pot fi diferite ca structură de la o ţară la alta. Taxele de consumaţie îmbracă fie forma taxelor de consumaţie pe produs (denumite şi taxe speciale de consumaţie sau accize) fie forma taxelor generale pe vânzări când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor (bunuri de consum sau mijloace de producţie). accizele) Taxele speciale de consumaţie ( accizele)

sunt aşezate asupra produselor ce se consumă în

cantităţi mari şi nu pot fi înlocuite cu alte produse. Se calculează fie în sumă fixă pe unitate de măsură fie pe baza unor cote procentuale aplicate asupra preţului de vânzare. Impozitul pe cifra de afaceri netă n etă - sau taxa pe valoarea adăugată TVA

se aplică numai

asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate adăugate de fiecare participant participant la procesul procesul de producţie producţie şi circulaţie circulaţie a mărfii mărfii respective respective.. Prin acest mod de aşezare a impozitului se ajunge ca suma datorată bugetului de stat să fie aceeaşi, indiferent de numărul de verigi prin care trece marfa. Obiectul taxei pe valoarea adăugată este reprezentat de livrările de mărfuri către terţi şi pentru consum propriu, achiziţii de bunuri, prestări de servicii, bunurile importate, precum şi operaţiuni asimilate vânzării cumpărării ca de exemplu, creditul pentru consum, cesiunea de mărfuri sau orice tranzacţie care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui bun material. Taxa pe valoarea adăugată se poate calcula fie asupra valorii adăugate în fiecare stadiu pe care îl parcurge marfa de la producător la consumator, fie asupra preţului de vânzare din stadiul respectiv, obţinându-se astfel taxa asupra preţului de vânzare, din care se deduce taxa (calculată în acelaşi fel) aferentă preţului de vânzare din stadiul anterior, obţinându-se astfel taxa pe valoarea adăugată corespunzătoare stadiului respectiv. 1


Baza de calcul a TVA o reprezintă preţul de vânzare al mărfii sau valoarea serviciului prestat. La baza aplicării TVA poate sta principiul originii mărfii conform căruia se impozitează valoarea adăugată tuturor bunurilor autohtone, inclusiv a celor ce urmează a fi exportate, fără a fi impozitată valoarea adăugată creată în străinătate sau principiul destinaţiei acesteia coform căruia se impozitează întreaga valoare adăugată realizată atât în ţară cât şi în străinătate pentru bunurile destinate consumului ţării respective. Astfel conform primului principiu exporturile se impozitea impozitează ză , iar importurile importurile sunt scutite de impozit, impozit, iar conform conform celui celui de al doilea doilea exporturil exporturilee sunt scutite de plata TVA , iar importurile vor fi impozitate. Cea mai mare parte a ţărilor ţărilor care au introdus TVA au optat pentru principiul destinaţiei, destinaţiei, dând, prioritate ideii de a impulsiona activitatea economică, în primul rând, prin consum. Aceasta înseamnă că se procedează la taxarea importurilor la fel cum se taxează şi bunurile de provenienţă internă destinate destinate consumului autohton, autohton, cu alte cuvinte, TVA aferentă aferentă exporturilor nu intră în bugetul ţării exportatoare, ci în cel al ţării importatoare, care este şi consumatoare. TVA este vărsată la buget de către fiecare întreprindere ( care apare în calitate de vânzător) şi se suportă de consumatorii mărfurilor sau serviciilor respective o dată cu cumpărarea lor. Numărul şi nivelul cotelor taxei pe valoarea adăugată diferă de la o ţară la alta, iar în aceeaşi ţară pot fi diferite de la o perioadă la alta, fiind influenţate de sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată , natura mărfurilor şi a serviciilor supuse impozitării, asigurarea veniturilor pentru buget în colaborare cu politica dusă în domeniul cheltuielilor publice, asigurarea protecţiei sociale pentru cei cu venituri mici, etc. Taxa pe valoarea adăugată prezintă avantajul că apare ca o sursă relativ stabilă de venituri pentru bugetul de stat, deoarece consumul (în cazul majorităţii produselor şi serviciilor de primă necesitate supuse impozitării) nu cunoaşte fluctuaţii deosebite de la operioadă la alta. Prin faptul că taxa pe valoarea adăugată nu se aplică mărfurilor destinate exportului şi prin impozitarea importurilor la fel ca şi produsele indigene se asigură condiţia de bază pentru buna funcţionare a unei pieţe concurenţiale, concurenţiale, demonstrându-şi de altfel şi caracterul neutru faţă de comerţul exterior şi capacitatea de a nu distorsiona producţia sau distribuţia internă. Monopolurile fiscale

Se institue asupra producţiei şi/sau vânzării unor mărfuri ca de exemplu tutun, sare, alcool, jocuri de noroc. În funcţie de sfera lor de cuprindere, monopolurile pot fi depline sau parţiale. Monopolurile fiscale depline se institue de către stat atât asupra producţiei , cât şi asupra comerţului cu ridicata şi cu amănuntul a unor mărfuri.

1


Monopolurile fiscale parţiale sunt instituite fie numai asupra producţiei şi comerţului cu ridicata , fie numai asupra comerţului cu amănuntul. Veniturile realizate de stat din monopolurile fiscale sunt formate , pe de o parte , din profitul creat în procesul de producţie ca orice agent economic , iar pe de altă parte, din impozitul indirest cuprins în preţ , care se încasează de la consumatorii produselor respective. Taxele vamale

Se percep de către stat asupra importurilor , exporturilor şi tranzitului de mărfuri , dar cele mai întâlnite sunt cele asupra importurilor de mărfuri. Taxele vamale de export se întâlnesc rar, deoarece statele sunt interesate să stimuleze exportul care este principalul mijloc de procurare a resurselor valutare. Când totuşi se percep astfel de taxe , ele au un scop pur fiscal ( când se aplică asupra unor semifabricate sau produse finite care deţin o pondere însemnată în exportul ţărilor respective), fie unul economic (când statul institue taxe vamale asupra exporturilor de materii prime pentru a determina prelucrarea lor în ţară).Taxele ţară).Taxele vamale de tranzit tranzit se institue asupra asupra mărfurilor care fac obiectul comerţului comerţului exterior, cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terţe ţări.În prezent aceste taxe se practică doar cu titlu de excepţie, deoarece statele sunt interesate să stimuleze tranzitul de mărfuri, deoarece de pe urma acestuia se realizează venituri în valută din tarife pentru folosirea căilor ferate, taxe pentru utilizarea drumului public, etc. Taxele vamale de import se institue asupra importului de mărfuri şi se calculează asupra valorii acesteia în momentul trecerii frontierei ţării importatoare . Importatorul mărfurilor trebuie să achite aceste taxe odată cu intrarea acestora în proprietatea proprietatea lui. Taxele vamale vamale de import au rolul unui impozit de egalizare, deoarece conduce la apropierea preţului bunurilor importate de cel al produselor similare fabricate în ţara importatoare. În unele cazuri taxa vamală de import poate duce la creşterea preţurilor mărfurilor importate în raport cu cele autohtone. În Î n general , nivelul taxelor vamale de import este determinat de raportul dintre cerere şi ofertă din ţara importatoare şi de politica economică şi fiscală promovată. Taxele

Reprezin Reprezintă tă plăţile plăţile pe care le fac diferite persoane fizice şi/sau juridice pentru serviciile serviciile efectuate în favoarea lor de anumite instituţii publice. Taxele întrunesc majoritatea trăsăturilor specifice impozitelor şi anume caracter obligatoriu, titlu nerambursabil, urmărirea în caz de neplată. Spre deosebire de impozite care nu presupun o contraprestaţie din partea statului, taxele dau dreptul plătitorului să beneficieze de un anumit serviciu, dar nivelul acestor taxe este superior costului serviciilor prestate de instituţiile respective.

1


Contribuţiile

Sunt întâlnite în legislaţia legislaţia fiscală a unor ţări ţări şi reprezintă o categorie categorie intermediară între impozite şi taxe. Contribuţiile reprezintă sumele încasate de anumite instituţii de drept public , de la persoane fizice sau juridice , pentru avantaje reale sau presupuse de care acestea beneficiază .Plata contribuţiei este obligatorie, iar prin intermediul acesteia se stabileşte de la început participarea parţială a persoanei fizice sau juridice la acoperirea cheltuielilor efectuate de stat pentru oferirea avantajului avantajului respectiv. În unele ţări cum ar fi Germania se percep contribuţii pentru construcţia de şosele de la proprietarii terenurilor limitrofe apreciindu-se că ei sunt avantajaţi în mod deosebit de pe urma acestora. De asemenea, se mai întâlnesc contribuţii pentru circulaţia străinilor pe care le plătesc cei care beneficiază de anumite avantaje economice de pe urma circulaţiei străinilor –hoteluri, magazine, etc.

1.3. Fiscalitatea în România Denumirea de “fisc” provine din limba latină , unde “fiscus” însemna coş sau paner. Term Termen enul ul de fisca fiscali lita tate te este este defi defini nitt de La Rousse ca un sist sistem em de perc percep eper eree a impozitelor , ansamblul de legi care se referă la acesta şi mijloacele care conduc la el. Sistemul fiscal reprezintă un ansamblu de cerinţe şi principii referitoare la dimensionarea, aşezarea şi perceperea impozitelor impozitelor precum şi la obiectivele obiectivele social-economice social-economice urmărite de politica fiscală. fiscală. Capacitatea contributivă a cetăţenilor de a plăti obligaţiile fiscale, în raport cu averea

sau veniturile pe care le obţin, este considerată ca fiind de o importanţă primordială în maximele impunerii enunţate de A.Smith: “cetăţen cetăţenii ii fiecăru fiecăruii stat trebuie să contribu contribuie ie la cheltui cheltuielil elilee guvernamentale, atât cât le permit facultăţile proprii, adică în proporţia veniturilor pe care le realizează sub protecţia statului”.8

În cazul României politica financiară din perioada post-decembristă este reflectată în programele de guvernare. Trecerea de la economia de comandă, în care majoritatea covârşitoare a mijloacelor de producţie se aflau în proprietatea de stat sau cooperatistă, iar întreaga activitate era dirijată prin planul naţional unic de dezvoltare economică şi socială a ţării, obligatoriu de sus şi până jos, spre economia de piaţă, descentralizată, reclama elaborarea unei strategii adecvate care să prevadă obiectivele urmărite, mijloacele şi instrumentele necesare şi pe această bază, stabilirea de măsuri hotărâtoare pentru traducerea acestora în viaţă.

8

Smith, Adam – Avuţia naţională, Vol.2, Ed. Academiei române, Bucureşti ,1965. 1


Prin reforma sistemului de impozite şi taxe, precum şi a politicii de cheltuieli a statului se urmărea reducerea treptată a ponderii a fondurilor alocate prin bugetul de stat pentru obiective şi acţiuni economice. În schimb, se avea în vedere ca un volum mai mare de resurse financiare să fie dirijate direct prin mecanismele pieţei. În condiţiile tranziţiei, de la bugetul de stat se preconiza să se finanţeze învăţământul, sănătatea, cultura, ordinea publică, rezervele de stat, apărarea naţională, organele puterii de stat, precum şi unele obiective şi acţiuni economice de interes general.Ţinând seama de caracterul limitat al resurselor financiare publice, se atrăgea atenţia asupra necesităţii ca politica socială a comunităţii să nu se sprijine exclusiv pe resursele bugetului de stat , ci acestora să li se adauge resurse mobilizate la nivelul localităţilor, al întreprinderilor, al sindicatelor, precum si cele oferite de organizaţiile de întrajutorare reciprocă şi filantropice. Restructurarea sistemului de impozite şi taxe era astfel concepută încât să asigure: participarea tuturor agenţilor economici la formarea veniturilor bugetului de stat în raport cu capacitatea lor economică; tratamentul nediscriminatoriu al întreprinderilor, indiferent de forma de proprietate (pentru sprijinirea dezvoltării sectorului privat, în perioada de tranziţie se avea în vedere acordarea unor facilităţi fiscale). Prin introducerea impozitului pe venitul personal se sconta eliminarea distorsiunilor existente în impozitarea veniturilor individuale obţinute prin munca prestată în diferente domenii de activitate.

impozitelor indirecte indirecte erau prevăzute măsuri de restrângere a sferei bunurilor În cazul impozitelor supuse impozitului pe circulaţia mărfurilor mărfurilor şi introducera taxei pe valoarea valoarea adăugată, adăugată, care urma să fie folosită şi ca instrument de stimulare a exportului. Un obiectiv strategic fundamental al ţării noastre este aderarea la Uniunea Europeană. În perioada necesară pregătirii României pentru a putea fi admisă în Uniunea Europeană politica financiară are următoarele obiective: 

asigur asigurare areaa stabil stabilită ităţii ţii econo economie mieii naţion naţionale ale,, creare creareaa unu unuii sistem sistem econom economic ic desch deschis is spre spre exterior, descentralizat descentralizat şi competitiv şi în perspectivă perspectivă realizarea realizarea convergenţei convergenţei financiare şi monetare cerute de integrarea în Uniunea Europeană;

 

perfecţionarea sistemului sistemului fiscal; adapta adaptarea rea instrum instrumen entel telor or şi me metod todelo elorr financ financiar iare, e, precum precum şi a legisl legislaţi aţiei ei finan financia ciare re la cerinţele mecanismelor pieţei unice şi ale Uniunii Economice şi Monetare;



sprijinirea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă şi competitivă în ramurile economiei naţionale. În perioada de tranziţie spre economia de piaţă, cel mai important impozit perceput de la

persoanele fizice îl reprezintă impozitul pe salariile individuale, care de la 1 ianuarie 1991 a înlocuit impozitul pe fondul total de salarii. Impozitul pe salarii se calculează pe baza unor cote 1


progresive compuse. Apoi în cadrul preocupărilor privind introducerea impozitului pe venitul globa globall a fost fost instit instituit uit,, începâ începând nd cu 1 ianuar ianuarie ie 199 1998, 8, un nou sistem sistem de impozi impozitar taree pentr pentruu persoanele fizice române care realizează venituri de orice fel şi din orice activitate, pe teritoriul României, cu excepţia celor supuse impozitului pe salarii şi impozitului pe venitul agricol. Acest sistem a constituit constituit la vremea respectivă un prim pas pas pe linia introducerii introducerii impozitului pe venitul global, şi viza atât cuprinderea cuprinderea pentru impunere impunere a veniturilor realizate de micii micii meseriaşi, liber profesionişti, asociaţii asociaţii familiale, drepturile de autor, închirierile de imobile, imobile, arendare, inventatori, inventatori, etc cât şi corelarea metodologiei de calcul a impozitului pe veniturile asociaţiilor familiale, persoanelor fizice independente independente şi liber-profesioniştilor cu cea a impozitului pe profit. Sistemul impunerii globale care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de provenienţă şi supunerea venitului cumulat unui singur impozit a fost introdus în ţara noastră prin ordonanţa 73/1999, cu aplicare din anul 2000. Ulterior ordonanţa a fost fost înlo înlocu cuit ităă de O.G. O.G. 7/20 7/2001 01,, iar iar înce începî pînd nd cu anul anul 2004 2004 impo impozi zita tare reaa se face face conf confor orm m prevederilor Codului Fiscal Fiscal legea 571/2003. 571/2003. “Avem, cea mai prietenoasă legislaţie din Europa în ceea ce priveşte impozitul pe venit. În anumite aspecte, ca urmare a legislaţiei în ceea ce priveşte unele tranzacţii imobiliare şi nu numai, suntem chiar un paradis fiscal“, ne-a declarat Gabriel Biriş consultat Salans . Prietenos este şi impozitul pe profit, însa nu trebuie să uităm că încă avem foarte multe nedeductibilităţi cea ce fac ca rata efectivă de impunere să fie mai mare de 16%. În ceea ce priveşte CAS, suntem încă cea mai scumpă ţară din Europa. Nivelul uriaş al contribuţiilor sociale anulează în mare efectul cotei de 16% de la majoritatea impozitelor pe venit. În România, în perioada de după decembrie 1989, sistemul de impozitare a persoanelor juridice care realizează profit a cunoscut o evoluţie continuă, în strânsă legătură cu schimbările intervenite în derularea reformei economice şi sociale. Astfel, începând cu 1 ianuarie 1991 pentru determinarea impozitului pe profit s-a introdus sistemul bazat pe cote cote progresive compuse. compuse. Acest sistem a înlocuit vechiul mod mod de calcul care conducea la unele discriminări, deoarece la acelaşi profit, obţinut de agenţii economici din diferite domenii de activitate, aceştia plăteau un impozit diferit. Prin acest sistem s-a creat un cadru juridic unitar, care asigură o participare mai echitabilă a agenţilor economici la formarea veniturilor statului, fiindcă acesta se făcea în raport cu mărimea profitului realizat. De la 1 ianuarie 1992, în vederea simplificării şi reducerii volumului de operaţiuni privind calcularea impozitului pe profit, s-a renunţat la cotele progresive pe tranşe de venit în favoarea a două cote 30% şi 45% care au fost utilizate până la finele anului 1994. Începând cu 1 ianuarie 1995 a fost instituit un nou sistem de impozitare a profitului , prin care se introducea utilizarea cu unele excepţii a unei cote de 38% pentru calcularea impozitului, indiferent de forma de proprietate a 1


capitalul capitalului, ui, naţionalita naţionalitatea tea firmei, sursa de formare formare a profitului profitului şi data înregistră înregistrării rii firmei. În prezent cota de impozitare este de 16% asupra profitului impozabil pentru firmele mari, pentru firmele mici declarate ca microintreprinderi impozitarea se face asupra veniturilor realizate şi se aplică o cotă de 3%. Impo Impozi zita tare reaa veni venitu turil rilor or obţi obţinu nute te de pers persoa oane nele le juri juridi dice ce se real realiz izea ează ză înce începâ pând nd cu anul 2004 conform Codului Fiscal –Legea 571/2003. Modificările legislative parcurse s-au datorat, necesităţi de realizare a unui sistem de impozitare cât mai echitabil , dar şi adoptarea unui sistem care să fie în concordanţă cu prevederile în materie din UE. În cazul impozitelor indirecte o importanţă deosebită o prezintă TVA şi accizele . Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în Romănia începând cu 1 iulie 1993. Conform reglementărilor care stau la baza taxei pe valoarea adăugată, sub incidenţa acesteia cad toate operaţiunile vizând, livrările de bunuri mobile şi prestări servicii ,realizate pe teritoriul României, (în cazul prestărilor de servicii realizate de parteneri străini se referă la cele utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului). Bunurile din import import sunt sunt supuse supuse impozi impozităr tării ii în Români România, a, la intrar intrarea ea acesto acestora ra în ţară ţară şi la înregi înregistr strare areaa declaraţiei vamale. Obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată ia naştere în mod automat la data efectuări efectuăriii livrării livrării de bunu bunuri ri mobile, transferul transferul proprietă proprietăţii ţii bunurilor bunurilor imobiliare şi prestări prestări serviciilor. Cotele de TVA au înregistrat valori diferite de la o perioadă la alta . În prezent sunt utilizate utilizate în România România două cote, una standard standard 19% şi una redusă redusă de 9%. Cota redusă redusă se aplică pentru livrările de de medicamente de uz uman şi vetrinar , livrări de produse ortopedice, proteze, livrări de manuale şcolare, cărţi , ziare şi reviste cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii, dreptul de intrare intrare la obiective turistice, cazarea cazarea în cadrul sectorului sectorului hotelier.

Consider că această cota redusă ar trebui aplicată şi la produsele alimentare de bază având în vedere nivelul oricum mare al preţurilor acestor produse, dar şi veniturile mici realizate de o mare parte a populaţiei. Legislaţia care reglementează reglementează TVA–ul este în concordanţă cu Directivele releritoare la TVA din UE atât din punctul de vedere vedere al cotelor practicate practicate,, cât şi al aplicării aplicării principiului principiului destinaţiei privind aplicarea taxei pe valoare adăugată. Taxele Taxele speciale speciale de consumaţ consumaţie ie sau accizele accizele sunt aşezate aşezate asupra unor produse produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca în acest fel impozitul impozitul să aibă în mod constant constant un randament randament fiscal cât mai ridicat. ridicat. În ţara noastră noastră se practică accize pe produse, cum sunt : băuturile alcoolice, produsele din tutun, produsele petroliere, cafea, etc. Accizele au fost introduse în legislaţia românească, începând cu data de 1


01.12.1991, prin HG nr.779/15.11.1991 privind impozitul pe circulaţia mărfurilor şi accizele, abrogat de HG nr 474/1999, aplicându-se atunci unui număr de 15 produse sau grupe de produse. În vederea armonizării cu prevederile directivelor europene, legislaţia naţională a fost modificată treptat, elaborându-se prevederi legale, pe baza cărora s-a încercat construirea unui sistem fiscal coerent, adaptat condiţiilor social-economice, din perioada de tranziţie. tr anziţie. În prezent regimul accizelor este reglementat de legea 571/2003 prin care sunt stabilite cotele practicate pentru produsele accizabile acestea calculându-se în echivalent euro/U.M. Măsurile fiscale adoptate de autorităţile române în ultimul deceniu nu au condus la crearea unui sistem de impozitare eficient şi echitabil, conform standardelor comunitare. Noile prevederi, în legătură cu accizele, introdu-se începând cu data de 01.01.2007, se referă la: 

nivelul accizelor armonizate, în perioada 2007-2010, pentru alcoolul etilic şi tutunul prelucrat, cuprinde şi contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii;



pentru produsele energetice, nivelul accizelor este stabilit la 1000 litri, volumul va fi măsurat la o temperatură de 15ºC;



pentru motorina destinată utilizării în agricultură, se va aplica o acciză redusă, care va fi stabilită prin hotărâre de guvern. Realizarea unei armonizări complete, a nivelului accizelor, va avea loc prin creşterea

treptată a acestora, concomitent cu întărirea măsurilor de supraveghere fiscală şi de reducere a contrabandei contrabandei şi a evaziunii fiscale, din acest domeniu. În condiţiile condiţiile în care, de la începutu începutull tranziţiei tranziţiei încoace, încoace, bugetul bugetul ţării a fost împovărat împovărat de cheltuieli legate fie de restructurarea economiei, incluzând costul închiderii întreprinderilor cu pierderi şi costul social aferent, fie de restructurarea sistemului pensiilor şi ocrotirii sănătăţii, de creşterea investiţiilor în infrastructură infrastructură etc. Măsurile luate de autorităţile autorităţile române de resort, resort, pentru reducerea deficitelor, au rezolvat întrucâtva problema pe termen scurt, dar au fost contrapartide pe termen lung. Deşi se ştie că impozitarea excesivă stimulează evaziunea fiscală, autorităţile române au adoptat o politică de majorare a impozitelor, nu de lărgire a bazei de impozitare. Aparent, după statistica oficială, rata prelevărilor obligatorii în România pare a fi rezonabilă faţă de cea a statelor comunitare. Valorile în sine, în descreştere, de la 35,5% în 1990 la 29,5% pondere a veniturilor fiscale în PIB în anul 2000, lasă impresia că ne confruntăm cu o fiscalitate „ suportabilă”. Dacă extindem însă comparaţia la indicatorii privind veniturile fiscale pe locuitor în spaţiul intern şi extern şi, pe de altă parte, ţinem seama de proporţia în care se realizează

1


sistematic programul de colectare a impozitelor şi taxelor, constatăm că presiunea fiscală este mai mult decât sufocantă în ţara noastră. În tabelul 1.1. este prezentată evoluţia nivelului produsului intern brut şi a veniturilor fiscale ale României precum şi a gradului de fiscalitate, în perioada 1990-2005. Tabel 1.1.

Anul (1) 1990 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Produs intern brut (2 ) 85,7 80.377,3 116.768,7 151.475,1 190.335,4 238.791,4 287.186,3

Venituri fiscale (3 ) 30,5 23.504,8 32669,3 41.816,6 53248,2 66.678,3 78.281,4

Grad de fiscalitate generală (%) (4) 35,5 29,3 28 27,6 28 27,9 27,3

Grad de fiscalitate parţială (%) (5 ) 27,6 18,6 17,5 17 18,2 18,5 18

Surse: Iulian Văcărel „ Politici fiscale şi bugetare •1990-2000•”, •1990-2000•”, Ed. Expert, Bucu Bucureşti, reşti, 2001; Rapoartele anuale ale BNR pentru perioada 1999-2004; Site-ul Ministerului Finanţelor Publice, www.mfinante.ro www.mfinante.ro;; Site-ul Fondului Monetar Internaţional, www.fmi.ro

s 0,35 n o i l l i M 0,3

40 35 30

0,25

25 0,2 20 0,15 15 0,1

10

0,05

5

0

0 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 PIB PIB

Veni Venitu turi ri fiscale iscale

Gra Grad de fiscali iscalita tate te gener nerală ală (%) (%)

Figura 1.1.: Evoluţia gradului de fiscalitate în România, în perioada 1990-2005

2


În condiţiile în care, de regulă, impozitele, taxele şi contribuţiile aflate în sarcina agenţilor economici sunt virate la buget în proporţie de doar 55-60% , povara fiscală este transferată in cea mai mare parte pe umerii populaţiei, prin intermediul taxelor pe consum şi al altor taxe şi impozite, fapt şi mai pregnant confirmat de evoluţia realizărilor, care, pe ansamblu, depăşesc proiecţiile bugetare. Pe de altă parte trebuie să avem în vedere faptul că ţările comunitare dispun de venituri fiscale considerabil mai mari, faţă de România, şi că între veniturile fiscale medii/locuitor, realizate pe ansamblul UE şi România există un decalaj de la 22 la 1. Mai mult experienţa dovedeşte că reuşita acţiunii de distribuire a veniturilor, prin mecanismul bugetului de stat depinde în mare măsură de modul în care este conceput sistemul fiscal: din ce impozite este alcătuit; dacă impozitele sunt sau nu diferenţiate; dacă răspunsul este afirmativ, în funcţie de ce criterii sunt diferenţiate impozitele. Contrar cerinţei de a optimiza raportul dintre impozitele directe si cele indirecte, de a echilibra cel puţin aceste impozite, pentru a stimula sectorul privat să economisească şi să investească, statul român percepe impozit până şi pe profitul reinvestit şi impozitează exagerat salariile. O piedică în atragerea investitorilor, investitorilor, dar şi în obţinerea de economii şi creşterea disponibilităţilor disponibilităţilor financiare pentru investiţii o constituie impozitarea salariilor. Dincolo de faptul că descurajează descurajează munca, impozitele pe salarii şi cotizaţiile sociale pe care statul român le percepe sunt de circa două ori mai mari decât în statele comunitare. În timp ce Comisia Europeană adoptă măsuri pentru scăderea fiscalităţii pe forţa de muncă, în România impozitarea salariilor rămâne una dintre puţinele surse sigure de venit ale bugetului de stat. La taxa pe valoare adăugată, România amână aplicarea cotei minime atât la produsele alimentare cât şi la serviciile de strictă necesitate. Pentru o imagine completă asupra modului de repartizare a sarcinii fiscale în ţara noastră, am încercat să prezint în tabelul 1.2, ponderile principalelor categorii de venituri fiscale în produsul intern brut, în veniturile bugetului general consolidat precum şi în totalul acestora, în perioada 1990-2005.

2


Tabel 1.2.

Anul

IMP.

Imp. pe Imp. pe

DIRECT profit E (2 ) 22,7 17,7 16,9 16,5 15,8 16 14,8

(1) 1990 2000 2001 2002 2003 2004 2005

(3) 7,1 2,5 1,9 2 2,3 2,7 2,3

CAS

IMP.

salarii

INDIRECT

(4) 6,8 3,4 3,2 2,8 2,8 3 2,3

E (6) 12,8 11,6 11,1 11,2 12,2 11,9 12,5

(5 ) 7,9 10,7 10,5 10,6 9,8 9,4 9,3

TVA

(7) 6,3 6,3 6,9 7,2 6,9 7,8

ICM şi

Taxe

accize

vamale

(8) 11,8 2,6 2,3 2,1 3,2 3,3 3,2

(9 ) 0,2 1,1 0,8 0,6 0,7 0,7 0,7

Surse: Iulian Văcărel „Politici fiscale şi bugetare •1990-2000•”, •1990-2000•”, Ed. Expert, Expert, Bucureşti, 2001; Rapoartele anuale ale BNR pentru perioada 1999-2004; Informaţii publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, www.mfinante.ro www.mfinante.ro;; Informaţii publicate pe site-ul Fondului Monetar Internaţional, www.fmi.ro 70 60 50 40 30 20 10 0 1990 1990 1991 1991 1992 1992 1993 1993 1994 1994 1995 1995 1996 1996 1997 1997 1998 1998 1999 1999 2000 2000 2001 2001 2002 2002 2003 2003 2004 2004 2005 2005

Impoz ite direc t e

Impoz ite indirec te

Figura 1.2.: Evoluţia ponderii impozitelor directe şi cea a impozitelor indirecte, ale României, în veniturile bugetului general consolidat, în perioada 1990-2005 Toate erorile pe plan strategic făcute de autorităţile române în materie fiscală şi de administrare a veniturilor din impozite determină dezechilibre grave în bugetul central şi în bugetul general consolidat al ţării, evidente în evoluţia deficitelor aferente înregistrate în perioada tranziţiei, îndeo îndeoseb sebii în interv intervalu alull dintre dintre anii anii 199 1994-2 4-2000 000,, defici deficite te care care pentru pentru a fi acoper acoperite ite necesi necesită tă amânarea mult aşteptatei relaxări fiscale. 22


100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 1990 1990 1991 1991 1992 1992 1993 1993 1994 1994 1995 1996 1996 1997 1998 1999 1999 2000 2000 2001 2002 2002 2003 2003 2004 2004 2005 2005

Im pozit de profit Taxa pe valo are adâugată Alte Alte im pozite

Im pozi t pe s alarii/venit ICM ş i accize

Contribuţii de as igură ri s oci al e Taxe vam ale

Figura 1.3.: Evoluţia structurii veniturilor fiscale ale României, în perioada 1990-2005 În procesul de integrare economică europeană, crearea unui sistem modern de impozite, capabil să stimuleze munca, economisirea, investiţiile şi să instituie în acelaşi timp un regim de echitate generală în tratarea contribuabililor, s-ar putea realiza prin: 1. abordare abordareaa corelată, corelată, coerentă coerentă şi unitară unitară a problemelo problemelorr privind fiscalita fiscalitatea tea în ţara noastră noastră în contextul cerinţelor comunitare referitoare în special la adoptarea de reglementări stabile privind ansamblul impozitelor, reducerea numărului de fonduri speciale, creşterea masei contr contribu ibuabi abilil lilor, or, respec respectar tarea ea obliga obligaţii ţiilor lor şi a dreptu drepturil rilor or fisca fiscale, le, defin definire ireaa clară clară a infracţiunii fiscale şi sancţionarea, prescrierea acesteia conform normelor internaţionale; 2. impozitar impozitarea ea producţiei producţiei şi a consumului, consumului, optimizare optimizareaa raportului raportului dintre impozite impozitele le directe şi cele indirecte astfel încât să fie eliminate decalajele faţă de statele membre ale UE; 3. consolida consolidarea rea sistemului sistemului fiscal fiscal pe temeiul temeiul armonizării armonizării TVA şi a accizelor accizelor cu standarde standardele le acceptate pe piaţa unică şi reconsiderarea impozitului pe venitul global, a impozitelor pe proprietate şi a celorlalte impozite directe, spre a fi echitabile şi suficiente pentru ca, împre împreun unăă cu impo impozi zite tele le indi indire rect ctee să comp compen ense seze ze elim elimin inar area ea taxe taxelo lorr vama vamale le în perspectivă; 4. lărgirea lărgirea bazei bazei de impozitare impozitare şi a masei masei veniturilo veniturilorr impozitate impozitate avându-se avându-se în vedere vedere:: •

stimularea dezvoltării(eliminarea impozitului pe profitul real investit şi acordarea de facili facilităţ tăţii acelor acelor întrep întreprin rinde deri ri mici mici şi mijloc mijlocii ii ce realiz realizeaz eazăă produs produsee actua actualme lmente nte importate sau oferă servicii foarte solicitate şi profitabile);

23


•

scutirea de impozitul pe venit sau pe teren numai a agricultorilor care obţin venituri inferioare unui plafon considerat suficient pentru un trai decent;

•

instituirea unui regim restrictiv de exceptări de impozite şi taxe, prin promovarea unei legi care să definească şi să reglementeze fără echivoc condiţiile în care acestea operează;

•

executarea silită a marilor datornici la buget de către instituţii financiare constituite în acest scop, aplicându-se acelaşi tratament agenţilor economici cu capital de stat sau privat;

•

implementarea unui sistem de monitorizare a firmelor al căror obiect de activitate permite, deocamdată, deocamdată, ascunderea unor venituri(agenţii imobiliare, firme de consultanţă, etc.)

5. relaxare relaxareaa fiscală în sensul sensul reducerii reducerii presiunii presiunii exercitate exercitate asupra asupra consumat consumatorilor orilor din rândul rândul populaţiei, prin: •

aplicarea unei cote minime de doar 5% TVA la alimentele şi serviciile de bază;

•

restrângerea nomenclatorului de produse şi servicii purtătoare de accize corelat cu asigurarea altor venituri bugetare, în special prin eliminarea muncii la negru şi reduce reducerea rea evaziu evaziunii nii fisca fiscale, le, instit instituir uirea ea unu unuii contr control ol sever sever asupra asupra costur costurilo ilorr şi gestionării companiilor naţionale furnizoare de resurse energetice şi ale regiilor de servicii publice;

6. degre degrevar varea ea bug bugetu etului lui de ajutoare ajutoarele le acord acordate ate anumito anumitorr categ categori oriii din populaţ populaţia ia aptă aptă de muncă (recenţi absolvenţi ai şcolilor profesionale sau ai liceelor industriale) astfel încât să fie stimulată încadrarea în serviciu; 7. folosirea folosirea mai raţional raţionalăă a fondului pentru pentru pensii pensii prin corelare corelareaa pensiilor pensiilor conform conform vechimii vechimii în muncă şi pregătirii fiecăruia, evaluarea contribuţiei la bugetul de asigurări sociale pe baza unui punctaj raportat la venitul mediu al categoriei profesionale, nu al salariului de referinţă pe economie; 8. revizuirea revizuirea regleme reglementăril ntărilor or privind impozitar impozitarea ea salariilor salariilor şi impozitul impozitul pe venitul global, global, respectiv prin diferenţierea cotei de deducere pentru pregătirea profesională, în funcţie de calificarea şi exigenţele de perfecţionare profesională aferentă locului de muncă ocupat şi dimensionarea deducerilor corespunzător unor niveluri considerate decente, cum ar fi preţul „coşului zilnic” zilnic” sau costul real real decent al întreţinerii copiilor. copiilor.

24


25


3. Caracteristici, (particularităţi) privind fiscalitatea în ţările Uniunii Europene

Istoricul ideii de unire a teritoriilor, iar mai târziu a statelor europene se regăseşte în perioade îndepărtate, cu trimitere la expansiunea Imperiului Roman, la Imperiul lui Carol cel Mare Mare şi la cuceri cuceririle rile napol napoleon eonien iene, e, la consti constitui tuirea rea Ligii Ligii Naţiun Naţiunilo ilorr în perio perioada ada interb interbeli elică. că. Perioada de la sfârşitul celui de al doilea război mondial a readus în atenţie problema creării condiţiilor pentru ca statele europene să nu mai fie centrul unor confruntări, aşa cum s-a întâmplat de două ori în decursul a patru decenii. Numai o apropiere pe toate planurile – economic, politic, cultural- poate crea premisele unei situaţii de stabilitate şi pace. 9 Apropierea ditre statele Europei Occidentale s-a realizat treptat fie prin instituţionalizarea unorr legătu uno legături ri econo economic micee tradiţ tradiţion ionale ale (cazul (cazul unirii unirii vamal vamalee consti constitui tuite te între între Belgia Belgia,, Olanda Olanda,, Luxemburg- Benelux-ul) fie prin formarea unor organizaţii noi în domeniul apărării, securităţii – NATO şi al dezvoltării dezvoltării economice-Consiliul Europei. Europei. În anul 1951, şase state (Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda) au semnat Tratatul pentru Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului numit şi Tratatul de la Paris prin care au fost înlăturarte taxele vamale creându-se astfel o singură piaţă pentru cele şase ţări membre cu privire la cărbune, cocs, minereu, fontă , deşeuri metalice , oţel. După şase ani la data de 25 martie 1957 a fost f ost semnat Tratatul de la Roma care se referea la formarea Pieţei Comune, prin care s-a urmărit apropierea treptată a politicilor economice ale statelor membre, şi formarea uniunii vamale, care să acopere comerţul cu toate mărfurile şi să conducă la instituirea unui tarif vamal extern comun. În decembrie 1991 Summitul de la Maastricht a dus la încheierea Tratatului cu privire la Uniunea Economică şi Militară sau Tratatul privind Uniunea Europeană, denumire care include dimensiunea politică a Uniunii. Scopul Uniunii se referă la: •

Promovarea progresului economic economic şi social prin crearea unei zone fără frontiere interne şi printr-o uniune economică economică şi monetară, monetară, care să conducă conducă în final la o singură monedă;

•

politică externă şi de securitate comună, ale cărei obiective constau în întărirea securităţii Uniunii Europene, menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale , crearea în timp a cadrului pentru opolitică de apărare comună;

•

Protecţia drepturilor cetăţenilor, prin instituirea cetăţeniei europene, alături de cetăţenia naţională;

9

Luminita Ionescu Controlul şi implicaţiile economice, financiare şi fiscale ale impozitelor indirecte, Editura Economică 2001 pag15 26


•

Cooperarea strânsă în probleme referitoare la azil, imigrare, droguri, terorism şi o politică comună în domeniul vizelor.

Deci integrarea este un proces care, deşi este declanşat la iniţiativa unor personalităţi şi guverne, a dobândit propria sa logică de evoluţie şi a demonstrat că anumite obiective nu pot fi realizate decât în acest mod. Astfel Tratatul asupra Uniunii Europene este o recunoaştere a nevoii saltului de la caracterul hibrid al Comunităţii Europene la o uniune de tip federal, în care statele naţionale trebuie să accepte renunţarea la anumite prerogative de suveranitate şi să promoveze o nouă identitate– aceea de Uniune Europeană . Având în vedere atât conţinutul teoretic al diferitelor forme de integrare, cât şi conţinutul docume documente ntelor lor care care orient orientea ează ză în practi practică că acest acest proce proces, s, raport raportul ul dintre dintre diferi diferitel telee trepte trepte de integrare, în funcţie de extinderea şi adâncimea acestora poate fi prevăzut astfel: 10

Etapele integrării economice europene Tabelul nr.1 Treptele de

Eliminarea

Tarif

Eliminarea

Mobilitate

integrare

restricţiilor pentru

comun

restricţiilor

a factorilor comună

economică

comerţul de

extern

pentru comerţul comerţul

de

invizibil

X

mărfuri Zona de comerţ X

-

-

producţie -

liber Uniunea vamală Piaţa internă Piaţa comună Uniunea

X X X X

X X X

X X

X X X X

Moneda

Europeană Sursa: Perspectives economiques economiques des CEE nr. 10/1994 O importanţă deosebită în cadrul uniunii este acordată implicaţiilor fiscale asupra politicii economice a fiecărui stat în parte. În faza iniţială se punea problema existenţei realmente, la nivel european, a unui sistem de norm normee fisc fiscal alee care care să pres presup upun unăă o mu mulţ lţim imee orga organi nică că de taxe taxe sau sau impo impozi zite te euro europe pene ne suplimentare impuse statelor membre şi derivate ale exercişiului unei depline competenţe fiscale ale uniunii. Răspunsul la această problemă este însă că un sistem fiscal european în acest sens nu poate exista, cel puţin în lumina Tratatului instituţiilor al Comunităţii Europene. Tratatul care 10

Luminita Ionescu - Controlul şi implicaţiile economice, financiare şi fiscale ale impozitelor indirecte, Editura Economică 2001 pag16-17 27


const constitu ituee fundam fundament entul ul Comuni Comunităţ tăţii ii Europe Europene ne de fapt fapt nu atribu atribuie ie instit instituţii uţiilor lor comuni comunitar taree competenţe fiscale care să permită acestora crearea de taxe/impozite proprii. Ideii de fiscalitate comunitară îi corespunde mai degrabă un sistem de reguli europene de natură fiscală, care coincid asupra structurii şi evoluţiei fiscalităţii statelor membre pentru complectarea obiectivelor construcţiei europene. În lumina unui principiu stabilit în cadrul GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) Trade),, comun comunita itatea tea intern internaţi aţiona onală lă consid consideră eră favora favorabil bilăă libera liberaliz lizare areaa comerţu comerţului lui în sensul sensul realizării unei mai strânse legături între economiile ţărilor, realizată prin intermediul constituirii de zone de liber schimb şi uniuni vamale. Finalitatea acordurilor internaţionale, în acest sens, trebuie să consiste totodată în facilitarea comerţului interstatal şi în evitarea ridicării de noi bariere împotriva comerţului comerţului cu terţe ţări. Uniunea Europeană este o organizaţie care cuprinde în prezent 25 state prin aderarea în acest an a noi 10 state membre. Având în vedere că informaţiile avute la dispoziţie nu cuprind referiri la noile state membre lucrarea va face referire doar la cele 15 state membre care constituiau uniunea până în acest an. În UE coexis coexistă tă 15 sistem sistemee de impozi impozitar tare, e, aferen aferente te statel statelor or me membr mbre, e, cu importa importante nte diferenţe între ele în ceea ce priveşte regimurile fiscale. Diferitele regimuri fiscale reprezintă o premisă a competiţiei fiscale între statele membre. Competiţia fiscală poate determina o ţară să adopte cote de impozite mai mici şi/sau stimulente fiscale mai generoase pentru a atrage investiţii străine şi a capta bazele de impozitare cu o mare mobil mo bilita itate te (venit (venituri urile le din dob dobânz ânzi,i, divide dividende nde,, etc). etc). O anumit anumităă compe competiţ tiţie ie fiscal fiscalăă va exista exista întotdeauna între statele membre şi aceasta poate încuraja guvernele în a oferi serviciile publice necesare cetăţenilor cetăţenilor la cele mai mici costuri –impozite şi contribuţii suportate de aceştia. Competiţia fiscală poate depăşi însă anumite limite, devenind dăunătoare şi distorsionând competiţia liberă din cadrul pieţei unice. Este unanim recunoscut r ecunoscut că deciziile firmelor operând în mai multe ţări, îndeosebi în domeniul investiţiilor, ar trebui luate pe considerente economice şi nu să fie distorsionate de politicile fiscale diferite. Competiţia fiscală dăunătoare are un efect distructiv asupra bugetelor naţionale, deoarece conduce la erodarea bazei de impozitare şi a veniturilor fiscale, iar restabilirea echilibrelor financiare poate conduce, de multe ori, la ajustări fiscale cu efecte sociale dramatice. Tocmai posibilitatea de evaziune fiscală oferită de unele ţări unor grupuri restrânse de firme şi persoane, dar cu venituri mari, creează pentru restul firmelor şi persoanelor niveluri ridicate de impozitare. De aceea, unul din obiectivele UE este reducere

28


gradului de fiscalitate ceea ce ar duce la o competiţie fiscală corectă şi transparentă, precum şi la prevenirea transformării transformării acestei competiţii în una dăunătoare. dăunătoare.11 Fisca Fiscalit litate ateaa statel statelor or me membr mbree ale UE este este rezult rezultatu atull politi politicil cilor or naţio naţiona nale le din statel statelee respective şi al coordonării acestor politici pentru înfăptuirea obiectivelor UE, a cerinţelor pieţei unice unice şi uniuni uniuniii econo economic micee şi mon moneta etare. re. De acee aceea, a, studiu studiull fiscal fiscalită ităţii ţii europ europen enee neces necesită ită înţelegerea impactului pe care UE şi dezvoltarea acesteia îl au asupra politicilor fiscale din statele membre şi la nivelul principalelor categorii de impozite. Studiind tendinţele în evoluţia gradului de fiscalitate în cadrul UE se poate observa că: Statele membre mobilizează pe cale fiscală o proporţie importantă din produsul intern brut, respectiv 42,6% în anul 1997. Gradul de fiscalitate pe ansamblul UE a crescut de la 38,4 % în anul 1980 la 42,5 % în 1997.Este de subliniat că această creştere a fiscalităţii înregistrată în 17 ani este însă mai lentă fiind aproape egală cu sporul de fiscalitate din deceniul 70( în 1970,gradul fiscalităţii a fost de 34,4%). Se poate observa că pe fondul majorării tuturor categoriilor de impozite, contribuţiile sociale au avut cel mai mare aport în creştera gradului de fiscalitate, ceea ce reflectă tensiunilor existente în sistemele sistemele de asigurări sociale sociale sub raportul echilibrului echilibrului financiar.

Tabel nr.2 Evoluţia gradului de fiscalitate pe ansamblul UE -în procente din PIB1980

1997

38,4

42,6

-impozite indirecte

12,8

13,8

-impozite directe

12,5

13,7

-contribuţii sociale

13,1

15,1

Total impozite şi contribuţii obligatorii pentru asigurări sociale sociale din care:

Sursa: Comisia Europeană, (2000) “Tax Policy in the European Union”, Luxembourg;

11

Teodor Stolojan , Raluca Tatarcan Tatarcan –Integrarea şi politica fiscală europeană, Ed. Infomarket Infomarket Braşov 2002 pag190191 29


Structura impozitelor şi contribuţiilor sociale pe categorii de impozite şi pe state membre, în anul 1997 în procente din PIB este prezentată mai jos: - Figura 1Structura impozitelor si contributiilor sociale pe categorii de impozite si pe statele me mbre, in anul anul 1997 60.0 Contributii sociale s ociale

7 . 1

Inpozite direc te

50.0 1 . 5 1

Inpozite indirec te 2 . 3 1

40.0 2 . 2 3

30.0

8 . 2 2

6 . 9 1

20.0

10.0

2 . 6 1

2 . 9 1

7 . 4 1

0 . 5 1

8 . 8 1

8 . 2 1

2 . 9 1

3 . 1 1

8 . 5 1

9 . 8 1

8 . 1 1

1 . 5 1 9 . 8 1

6 . 6 1 4 . 3 1

6 . 3 1

3 . 5 1

2 . 7 1

6 . 3 1

0 . 6 1

6 . 6 1

8 . 2 1

1 . 0 1

6 . 2 1

0 . 2 1

6 . 0 1

3 . 5 1

0 . 3 1

1 . 2 1

1 . 1 1

7 . 6

6 . 4

0 . 5 1

7 . 4 1

2 . 4 1

8 . 4 1

1 . 5 1 8 . 9

0 . 9

1 . 5 1

7 . 3 1

8 . 3 1

0.0 54.1 53.1 47.5 46.6 46.3 45.9 45.6 44.9 44.5 41.6 37.9 36.2 35.9 34.1 33.9 42.6 S DK FIN FIN B F OL L A I G P SP UK IR GR UE

Sursa: Comisia Europeană, (2000) “Tax Policy in the European Union” , Luxembourg ,pag.10 Studiind datele prezentate pe state membre se pot observa deosebiri semnificative în privinţa nivelului de fiscalitate şi a structurii acesteia, astfel cel mai mare grad de fiscalitate este în Suedia (54,1%), iar cel mai mic în Grecia (33,9%). Impozitele indirecte au cea mai mare pondere în PIB în Danemarca (19,2%), iar cea mai mică în Spania (11,01%); impozitele directe au ponderea cea mai mare în Danemarca (32,2%), iar cea mai mică în Grecia (9%); contribuţiile sociale au ponderea cea cea mai mare în Franţa (19,2%), iar cea mai mică în Danemarca(1,7%). Danemarca(1,7%). În mod cert, diferenţele mari ale gradului de fiscalitate în cele 15 state membre, împreună cu alte componente ale regimurilor fiscale din statele respective (conţinutul bazei de impozitare, etc) afectează eficienţa integrării europene. Studiind structura impozitelor şi contribuţiilor sociale pe categorii economice:consum, şi cei doi factori de producţie –forţa de muncă şi capital se poate observa că ponderea cea mai mare este legată de forţa de muncă 23,8% comparativ cu 11,4% la consum şi 7,4% la capital.Una din explicaţiile acestei structuri a impozitelor şi contribuţiilor sociale pe categorii economice este mobilitatea mult mai limitată a forţei de muncă şi, prin urmare, a bazei de impozitare, fiind astfel mai lesne de urmărit şi impozitat. Este un fapt recunoscut în UE, că actuala structură a 30


impozitelor şi contribuţiilor descurajează crearea de locuri de muncă. Povara fiscală mai mare pe forţa de muncă ridică costul acesteia şi afectează cererea de forţă de muncă pe două căi: încurajează firmele să substitue munca cu capitalul într-o mai mare măsură decât cea determinată de schimbarea tehnologică ; reduce profitabilitatea firmelor şi ca urmare determină micşorarea cererii de forţă de muncă. În privinţa structurii pe state membre situaţia este prezentată mai jos. - Figura 2 Structura impozitelor si contributiilor sociale din UE pe categorii economice si pe statele me mbre, in anul anul 1997 - in procente din PIB 60.0 Capital 50.0

8 . 5

6 . 3

Munca 9 . 4

40.0

30.0

4 . 6 3

4 . 2 3

0 . 8 2

Consum 1 . 8

8 . 7 2

9 . 8

6 . 5 2

9 . 8

5 . 5 2

20.0

10.0 9 . 1 1

1 . 7 1

6 . 4 1

7 . 0 1

8 . 1 1

5 . 1 1

8 . 2 1

7 . 0 2

1 . 2 1

8 . 4

1 . 0 1

5 . 4

4 . 7 5 . 5

7 . 7 2

4 . 2 1

7 . 3 2

7 . 0 1

7 . 6 2

4 . 0 1

0 . 9 1

4 . 3 1

6 . 6

6 . 9 1

0 . 0 1

6 . 9

4 . 4 1

9 . 1 1

7 . 6

4 . 4 1

0 . 3 1

6 . 5

4 . 6 1

9 . 1 1

8 . 3 2

4 . 1 1

0.0 54.1 53.1 47.5 46.6 46.3 45.9 45.6 44.9 44.5 41.6 37.9 36.2 35.9 34.1 33.9 42.6 S DK FIN FIN B F OL L A I G P SP UK IR GR UE

Sursa: Comisia Europeană, (2000) “Tax Policy in the European Union”, Luxembourg pag.27 Se poate observa că impozitul cel mai ridicat este pe forţa de muncă şi cel mai ridicat în Suedia 36,4%, iar cel mai scăzut în Marea Britanie şi Irlanda 14,4% apoi cel pe consum cu valoarea cea mai mare în Danemarca 17,1% şi cel mai scăzut în Spania 10%, iar în privinţa capitalului cel mai ridicat este în Luxemburg12,8 % şi cel mai scăzut în Danemarca 3,6%. În cadrul UE, fiecare stat membru este responsabil pentru stabilitatea economică a UE acţionând în direcţia prevenirii situaţiilor interne care pot provoca dezechilibre, iar UE în totalitatea sa este responsabilă pentru ca fiecare stat membru să ducă o politică fiscală sănătoasă. În prezent în cadrul UE există 15 sisteme de impozite diferite, iar diferenţele constitue o sursă de inefic ineficien ienţă ţă în funcţi funcţiona onarea rea pieţei pieţei unice, unice, astfel astfel că premi premisa sa compet competiţie iţieii fisca fiscale le poate poate deveni deveni dăunătoare pentru finanţele statelor membre, şi poate genera conflicte în disputa provocată de

31


atragerea de către unele state a bazelor de impozitare, cu o mobilitate mai mare din alte state membre . Pentru prevenirea competiţiei fiscale este necesară realizarea unei coordonări a politicilor fiscale, iar aceasta trebuie să respecte două principii: acceptarea reciprocă a politicilor fiscale naţionale, atât timp cât acestea nu produc distorsiuni şi discriminări în cadrul pieţei unice, subsidiaritatea care impune ca decizia în politicile fiscale să fie lasată la nivel naţional. Coordo Coordonar narea ea politi politicil cilor or fiscal fiscalee se realiz realizeaz eazăă pe dou douăă căi: căi: prin prin armoni armonizar zaree fisca fiscală, lă, respe respecti ctivv prin prin adopta adoptarea rea de reguli reguli comun comunee pentru pentru toate toate statel statelee mem membre bre,, prin prin identi identific ficare areaa obstacolelor fiscale existente într-un stat membru sau altul şi înlăturarea acestora . Armonizarea fiscală este mai pronunţată în domeniul impozitelor indirecte, care au un impact nemijlocit asupra circulaţiei libere a produselor şi serviciilor în cadrul pieţei unice. Impozitele directe necesită o anumită coordonare fiscală, în special pentru impozitele cu o bază de impozitare mobilă .

3.1Caracteristici 3.1Caracteristici ale impozitelor directe în Uniunea Europeană

Adâncirea integrării europene prin trecerea la piaţa unică şi la uniunea economică şi monetară a determinat marile firme europene să considere întreaga UE ca “piaţa de acasă” şi să treacă la stabilirea de structuri de afaceri “pan- europene”. În condiţiile existenţei a 15 regimuri fiscale diferite privind impozitele directe în statele membre, firmele şi persoanele care desfăşoară activităţi transfrontaliere se confruntă cu obstacole fiscale şi conturi suplimentare pentru a se conforma acestor regimuri fiscale diferite. În ultimul deceniu, Comisia Europeană şi statele membre au devenit tot mai preocupate de faptul că, în timp ce sistemele de impozite directe ale statelor membre au rămas relativ neschimbate, neschimbate, economiile acestora se află sub impactul a două transformări profunde: - Globalizarea şi rivalizarea economică din cadrul triadei SUA, UE şi Japonia au adus schimbări importante în cadrul economic mondial; - Integrarea economică din UE a progresat foarte mult, prin trecerea la piaţa unică şi uniunea economică şi monetară, făcând din libera circulaţie a forţei de muncă şi a capitalului principalul instrument în ajustarea economiilor statelor membre la noile cerinţe de competitivitate. De asemenea statele membre se află în competiţie cu toate elementele sistemelor lor fiscale pentru ca investiţiile şi activităţile economice să fie localizate pe teritoriul lor. În plus, 32


prin impozitarea la cote diferite a tipurilor diferite de venituri şi practicarea unei varietăţi de facilităţi fiscale se creează stimulente puternice pentru ca veniturile să fie obţinute în forma şi în locurile unde sunt cel mai puţin impozitate. Prin urmare, UE şi statele membre consideră tot mai mult că firmele şi persoanele pot beneficia din plin de avantajele pieţei unice şi ale uniunii economice şi monetare numai dacă va realiza o coordonare a impozitelor directe.În fapt, statele membre ale UE au nevoie nevoie de un climat fiscal care să să promoveze competiţia liberă şi corectă, corectă, să încura încurajez jezee activ activită ităţile ţile transf transfron rontal talier ieree şi în acela acelaşi şi timp, timp, să previn previnăă erodar erodarea ea bazelo bazelorr de impozitare naţionale. Astfel Astfel statel statelee me membr mbree au căzut căzut de acord acord că princi principa palel lelee obiect obiective ive ale coordo coordonă nării rii impozitelor directe trebuie să fie: •

pe plan mai restrâns, restrâns, reducerea evaziunii evaziunii fiscale şi evitarea evitarea dublei impuneri; impuneri;

•

pe plan mai larg, prevenirea prevenirea : - distor distorsio sionăr nării ii compe competiţi tiţiiei iei prin prin politi politici ci fisca fiscale le de stimul stimulare are a deciz deciziilo iilorr de localizare a investiţiilor şi deteriorarea bazei de venituri publice; - contabilităţii manipulative, prin stabilirea preţurilor la transferurile din cadrul grupurilor multinaţionale.12 Impozitele directe au fost în sumă de cca 1000 miliarde de euro, (în anul 1997) respectiv

13,7% din PIB-ul cumulat al statelor membre, din care impozitele pe veniturile din capital 3,0% din PIB, impozitele pe veniturile personale 9,4% din PIB şi alte impozite directe 1,3 % din PIB. Cea mai mare pondere în PIB a impozitelor directe este în Danemarca 32,2%, iar cea mai mică în Grecia 9,0%. Faţă Faţă de anul anul 1980 1980,, pond ponder erea ea impo impozi zite telo lorr dire direct ctee în PIB PIB a cres crescu cutt cu 1,2 1,2 punc puncte te procentuale, de la 12,5% la 13,7% ca urmare a majorării ponderii impozitelor pe veniturile companiilor cu un punct procentual (de la 2,0% în 1980 la 3,0% în 1997), în timp ce mărimea relativă a impozitelor pe veniturile personale a rămas aceeaşi 9,0% . În grupa impozitelor directe, impozitele pe veniturile persoanelor fizice au cea mai mare pondere în PIB adică 9,4% în anul 1997 reprezentând aproape 69% din totalul impozitelor directe. Aşa cum s-a mai menţionat forţa de muncă suportă cea mai mare povară fiscală, respectiv 23,8% din PIB (56% din intreaga povară fiscală ceea ce explică în parte şomajul mai ridicat din UE comparativ cu SUA.

12

Teodor Stolojan, Raluca Tatarcan –Integrarea şi politica fiscală europeană, Ed. Infomarket Braşov 2002 pag220221 33


Structura impozitelor directe pe diferite ţări este prezentată în figura de mai jos: - Figura 3 Structura impozitelor directe la nivelul UE si pe statele membre, in anul 1997 199 7 - procente din PIB -

35.0

30.0

25.0

4 . 5

8 . 3

Alte im impozite directe

8 . 2

20.0

5 . 0 7 . 3

15.0

10.0

0 . 3 2

Impozitul pe venitul companiilor Impozitul pe venitul persoanelor

1 . 0

9 . 0 5 . 3

1 . 1

0 . 6 9 . 9 1

4 . 5 1

5.0

4 . 4 1 5 . 9

3 . 2

3 . 4

0 . 0 1

9 . 1 2 . 4

9 . 8

3 . 0 7 . 3

7 . 0 1

3 . 2 8 . 1

5 . 9

3 . 1

6 . 4

5 . 7

4 . 1 2 . 2

5 . 8

3 . 1 9 . 0 2 . 2

2 . 8

8 . 0 8 . 2

0 . 7

4 . 0 9 . 1

8 . 7

0 . 0

0 . 3

5 . 2

5 . 6

4 . 9

0.0 32.2 22.8 19.6 18.8 16.6 16.6 15.0 14.7 13.6 13.4 12.1 11.3 10.6 10.1 9.0 13.7 DK S FIN B L I UK IR A OL SP F P G GR UE

Sursa: Comisia Europeană , (2000), Tax Policy in the European Union , Luxemburg, pag 24 Analizând datele de mai sus se poate observa că: Danemarca are cea mai mare pondere în PIB a impozitelor pe veniturile personale 23,0%, iar Grecia cea mai mică 6,5%; Luxemburg are ponderea cea mai mare în PIB a impozitelor pe veniturile din capital 6,0%, iar Austria cea mai mică 1,8%. Astfel de diferenţe pot influenţa deciziile de localizare a investiţiilor şi pot constitui obstacole în circulaţia liberă a forţei de muncă şi capitalului în piaţa unică şi stimula competiţia fiscală dăunătoare. Impozitul pe venit este o impunere individuală, fiind aşezat pe fiecare persoană care a realiz realizat at venitu venituri. ri. Sistem Sistemul ul utiliz utilizat at în UE este este sistem sistemul ul impune impunerii rii global globalee care care presup presupune une cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de provenienţă şi supunerea venitului cumulat unui singur impozit. Pentru stabilirea impozitului pe veniturile persoanelor fizice se utilizează cote proporţionale sau progresive. Cea mai utilizată este impunerea în cote progresive pe tranşe de venit. Asfel în Franţa, cotele de impozit variază între 0% şi 56,8% în funcţie de venitul contribuabililor, iar în Germania se practică impunerea pe baza unor cote progresive pe tranşe de venituri la căror nivel variază între 0%-53%.

34


Politica fiscală privind impunerea veniturilor personale este deci în competenţa fiecărui stat stat me membr mbru. u. Dar adînci adîncirea rea integr integrării ării econo economic micee în cadru cadrull UE şi activ activita itatea tea compa companii niilor lor transnaţionale au determinat o mobilitate sporită a forţei de muncă, ceea ce poate determina apariţia unor riscuri fiscale cum sunt evaziunea fiscală, migraţia forţei de muncă înalt calificate, indusă de considerente fiscale şi nu economice. Riscurile menţionate se pot materializa sub diferite forme cum sunt: -Discriminarea persoanelor străine din punct de vedere al statutului fiscal –de exemplu persoanele care desfăşoară activităţi într-un alt stat membru decât cel de reşedinţă, de regulă, r egulă, nu beneficiază de deducerile standard din baza de impozitare, care se aplică naţionalilor din statul membru unde are loc activitatea. Este de subliniat că acordurile bilaterale pentru evitarea dublei impuneri nu reglementează şi problema facilităţilor fiscale din statele membre de reşedinţă pentru veniturile realizate în alte state membre unde se desfăşoară activităţile. De asemenea majoritatea statelor membre nu exceptează de la impozitare contribuţiile persoanelor la fondurile străine de pensii suplimentare din alte state membre. -Dubla impozitare pentru acelaşi venit, o dată în statul membru unde se realizează activitatea şi a doua oară în statul membru de reşedinţă. Mă refer aici la dobânzile la economii care pot fi impozitate prima dată în statul membru unde se află banca în care o persoană, dintr-un alt stat membru le păstrează, după care sunt impozitate a doua oară, prin impozitul pe venitul global în statul membru unde persoana îşi are reşedinţa. -Evaziunea fiscală sporită, îndeosebi pentru acele venituri personale generate de diferite forme de capital (dobânzi, dividende, rente etc) determinată de mobilitatea crescută a capitalului în cadrul pieţei unice. Astfel în lipsa altor informaţii, autoritatea fiscală din statul membru de reşedinţă poate impozita o dobândă la economiile depozitate la o bancă dintr-un alt stat membru, numai dacă persoana care încasează dobânda o declară autorităţii fiscale respective. Atât timp cât riscul neimpozitării sau al unei impozitări mici neechitabile nu este redus, statele membre nu sunt pregătite să acţioneze pentru eliminarea dublei impozitări. -Un -Un alt alt fact factor or ar fi migr migraţ aţia ia din din cons consid ider eren ente te fisc fiscal alee a forţ forţei ei de mu munc ncăă înal înaltt calificate(“fuga creierelor”) –toate statele membre aplică impozitul pe veniturile globale şi cote progresive de impozit, astfel persoanele cele mai talentate care realizează venituri mai mari, cad sub incidenţa cotelor marginale maxime de impozit. Dacă între statele membre există diferenţe importante între cotele marginale de impozit, atunci există stimulente pentru ca persoanele talentate să plece dintr-un stat membru cu o cotă marginală de impozit mai mare, într-un stat

35


membru cu una mai mică. Acest risc dacă nu este contracarat poate conduce la o intensificare a competiţiei fiscale dăunătoare.13 Pentru contracararea acestor riscuri, statele membre şi Comisia Europeană consideră necesară realizarea unei coordonări fiscale a impozitelor pe veniturile personale. În acest scop efortul de coordonare fiscală este concentrat pe trei obiective majore: •

eliminarea obstacolelor fiscale din circulaţia liberă a forţei de muncă şi a serviciilor pe care aceasta le asigură (discriminare fiscală, dublă impozitare)

•

evitarea evaziunii transfrontaliere

•

prevenirea competiţiei competiţiei dăunătoare

Până în prezent, rezultatele în coordonarea impozitelor pe veniturile personale sunt modeste: o recomandare a Comisiei Europene (94/ 079/CE) pentru evitarea evitarea dublei impozitări a veniturilor muncitorilor în zonele de frontieră, în sensul că persoanele nerezidente beneficiază de acelaşi tratament fiscal ca şi rezidenţii, dacă obţin 75% din venitul lor într-un stat membru ( în acest caz, corespunzător, statul membru de reşedinţă poate reduce facilităţile legate de impozitul personal) şi un acord acord politi politicc al statel statelor or mem membre bre privin privindd impozi impozitar tarea ea dob dobânz ânzilo ilorr transf transfron rontal talier ieree la economii. Ca şi în cazul cazul impozi impozităr tării ii venitu veniturilo rilorr perso persona nale le impoz impozita itarea rea venitu venituril rilor or comp compani aniilo ilorr se realizează diferenţiat de la o ţară membră a uniunii la alta. În general, general, modul în care se realizeaz realizeazăă impunerea impunerea profitului profitului realizat realizat de persoane persoanele le juridice juridice este determinat de organizarea acestora, ca societăţi de persoane sau ca societăţi de capital. În cazul societăţilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice , deoarece este dificil să se facă distincţie între averea fiecăreia din persoanele asociate şi patrimoniul societăţii respective. De exemplu în Belgia societăţile de persoane pot opta cu respectarea unor condiţii pentru sistemul de impunere al persoanelo fizice. În schimb în ţări ca Marea Britanie, Italia, Germania, Franţa întâlnim un sistem de impunere diferit pentru profitul realizat de societăţile de capital. În privinţa cotelor practicate pentru impozitarea profitului, ele sunt foarte diferite de la o ţară la alta. Diversele cote practicate pot fi determinate de o serie de factori cum sunt proprietarul capitalului , natura activităţii din care se obţine profitul, în funcţie de cifra de afaceri, utilizarea unor cote de impozit diferite, după cum impozitul este venit la bugetul de stat (federal) sau la nivel regional-situaţia fiind întâlnită în state ca Finlanda, Portugalia. Cote unice pot fi întâlnite în

13

Teodor Stolojan , Raluca Tatarcan –Integrarea şi politica fiscală europeană, Ed. Infomarket Braşov 2002 pag233234

36


Marea Marea Britanie 30%, în Belgia Belgia cota utilizată utilizată fiind de 40%, Danema Danemarca rca 30%, Olanda Olanda 35%, Spania 35% -(cotele menţionate sunt la nivelul anului 2001). Datorită dezvoltării firmelor transnaţionale pentru realizarea unei impozitări echitabile pentru companiile care desfăşoară activităţi în difererite state membre se consideră ca fiind necesară realizare realizareaa unei coordonă coordonări ri a impozitări impozităriii companii companiilor. lor. Dar iniţiativel iniţiativelee Comisiei Europene Europene în coordonarea impozitării filmelor, pe linia reducerii diferenţelor în ceea ce priveşte cotele de impozit, alinierea bazelor de impozitare, inclusiv a facilităţilor fiscale nu au întrunit consensul statelor membre şi prin urmare nu au putut fi concretizate concretizate în reglementări reglementări obligatorii în cadrul UE. Totuşi un progres limitat a fost realizat în direcţia evitării dublei impuneri prin trei reglementări: Directiva fuziunii, nr. 90/434/EEC, care se referă la tratamentul fiscalal câştigului de capital rezultat ca urmare a unei fuziuni şi care urmăreşte reducerea impozitelor pentru a nu împiedica reorganizarea afacerilor; Directiva firma mamă-firma subsidiară, nr. 90/435/EEC de evitare a dublei impuneri a dividendului plătit de o subsidiară aflată într-un stat membru către firma mamă dinr-un alt stat membru; Convenţia de arbitrare, nr, 90/436/ EEC, care institue proceduri de arbitrare pentru disputele care pot apare în legătură cu ajustările de profituri între firme asociate din diferite state membre.

3.2 Caracteristici ale impozitelor indirecte în Uniunea Europeană

Începând cu 1992, prin eliminarea taxelor de frontieră şi a formalităţilor vamale de la graniţ graniţele ele dintre dintre statel statelee mem membre bre,, impoz impozita itarea rea indire indirectă ctă a suferi suferitt schim schimbăr bării decisi decisive, ve, prin prin introducerea unor noi reguli privind accizele si prin reglementări intra-comunitare privind taxa pe valoarea adăugată. adăugată. Impozitele indirecte pot constitui bariere fiscale care afectează direct circulaţia liberă a produselor şi serviciilor în cadrul pieţei unice, de aceea armonizarea acestora a progresat cel mai mult în cadrul UE. Dintre impozitele indirecte o importanţă deosebită o prezintă TVA şi accizele. Acestea sunt impozite pe consum şi prezintă o serie de elemente caracteristice comune cum sunt: - Ambele impozite sunt incluse în preţurile de vânzare ale produselor şi serviciilor şi sunt suportate suportate în final de către consumato consumatori. ri. Obligaţia Obligaţia faţă de buget ia naştere naştere odată odată cu efectuarea efectuarea 37


tranzacţii tranzacţiilor lor comerciale. comerciale. Impozitel Impozitelee indirecte indirecte au un impact impact direct asupra circulaţiei circulaţiei libere a produselor şi serviciilor serviciilor în piaţa unică. - Sunt aplicate asupra produselor şi serviciilor în ţara în care acestea sunt consumate şi sunt vărsate la bugetul ţării respective. Formalităţile de trecere a frontierei sunt deosebit de importante pentru urmărirea şi încasarea impozitelor sau după caz, pentru exceptarea de la impozitare. În cazul înlăturării controlului de la frontierele dintre statele membre este înlăturat , menţinerea obligaţiei de plată a impozitelor în ţara unde ele se consumă măresc oportunităţile de fraudă fiscală. - Pe orizontală, baza de impozitare poate fi mai largă sau mai îngustă, în funcţie de gradul de cuprindere al produselor şi serviciilor. - Pe verticală, baza de impozitare poate include diferite stadii în mişcarea produselor de la producător la consumator, iar impozitele pot fi aplicate într-un singur stadiu sau mai multe. Asemenea diferenţe în regimurile fiscale ale statelor membre pot genera o competiţie fiscală dăunătoare. - Impozitele sunt aplicate, de regulă asupra valorii monetare a produselor şi serviciilor, în cazul aplicării pe unităţi fizice este necesară protejarea împotriva inflaţiei. În anul 1997, impozitele impozitele indirecte la nivelul UE au fost în sumă de cca cca 1000 de miliarde miliarde euro, respectiv 13,8% din PIB-ul cumulat al statelor membre, din care TVA 6,9% din PIB (respectiv 50% din volumul total al impozitelor indirecte),accizele 3,5% din PIB şi alte impozite 3,4%. Faţă de anul 1980 ponderea impozitelor indirecte a crescut de la12,8% la 13,8%,datorită majorării mărimii relative a veniturilor din TVA ,de la 6,0% la 6,9%. -Figura 4-

38


Structura impozitelor indirecte la nivelul UE si pe statele membre, in anul 1997 , procente din PIB 20.0 18.0

Alte im impozite indirecte indirecte

7 . 2

Acc ize

16.0 14.0

TVA 0 . 6

6 . 5

8 . 4

5 . 4

9 . 4

2 . 3

2 . 2

3 . 2

4 . 1 5 . 3

12.0 10.0 7 . 5

8.0 6.0 4.0 2.0

5 . 0 1 9 . 5

0 . 4

4 . 7

9 . 2

6 . 8

0 . 3

9 . 7

8 . 3

3 . 8

5 . 4

4 . 8

1 . 5

4 . 7

0 . 3

0 . 5 9 . 3

3 . 8

8 . 6

5 . 3

1 . 7

1 . 3

0 . 4

7 . 5

9 . 2

0 . 3

9 . 6

1 . 3

9 . 2

6 . 6

4 . 3 2 . 2

5 . 3

1 . 3

8 . 5

9 . 6

0.0 19.2 17.2 16.2 16.0 15.8 15.3 15.1 14.8 14.7 14.2 13.6 12.8 12.8 12.6 11.1 13.8 DK L S A F P GR IR FIN FIN UK OL I B G SP UE

Sursa:Comisia Europeană,(2000),”Tax Europeană,(2000),”Tax Policy in the European Union”, Luxemburg pag.11 Se poate observa studiind figura de mai sus că structura impozitelor indirecte diferă de la un stat membru la altul, astfel Danemarca are cea mai mare pondere în PIB a TVA şi a accizelor, în timp ce Italia înregistrează cea mai mică pondere a TVA, iar Germania şi Austria au cea mai redusă pondere a accizelor. Asemenea diferenţe sunt determinate de variaţiile care există în nivelul cotelor de impozite, gradul de cuprindere a bazei de impozitare şi în dimensiunea evaziunii fiscale şi au implicaţii asupra mişcării libere a produselor şi serviciilor în cadrul pieţei unice. Legislaţia referitoare la TVA este complexă. Principalul izvor de drept îl reprezintă Directiva 77/388/CEE privind sistemul comun de aplicare a acestei taxe, denumită şi “Directiva a Şase Şaseaa refe referi rito toar aree la TVA” TVA”.. Dire Direct ctiv ivaa se apli aplică că pe tert tertor oriu iull ţăril ţărilor or care care fac fac part partee din din comunitate(principiul teritorialităţii) şi cuprinde reglementări privind: persoanele impozabile, tran tranza zacţ cţii iile le impo impoza zabi bile le,, ca şi exce excepţ pţii iile le şi scut scutiri irile le(( atât atât pent pentru ru mă mărfu rfuri, ri, cât cât şi pent pentru ru servicii),locul operaţiunilor impozabile, cotele standard de impozitare( care sunt aceleaşi atât pentru mărfuri cât şi pentru servicii ), deducerile şi modul de calculare a acestora, persoanele respon responsab sabile ile de plata plata TVA( TVA( inclus inclusiv iv obliga obligaţiil ţiilee persoa persoanel nelor or impoza impozabile bile şi reglem reglement entări ările le aplicabile unor cazuri speciale, cum ar fi fermierii sau agenţiile de turism. 14 14

Ileana Pascal, Ştefan Deaconu, Codru Vrabri, Niculae Fabian – Impozitarea –Uniunea Europeană program finanţat prin Phare, Bucureşti 2002

39


Directiva s-a aplicat gradual, având etape tranzitorii pentru fiecare stat membru şi a condus la simplificarea sistemului de aplicare al TVA, făcând distincţie între vânzările între persoane supuse supuse impozitării, vânzări vânzări către persoane fizice sau vânzări vânzări către comercianţi comercianţi scutiţi de TVA. Introducerea pieţei comune, la 1 ianuarie 1993, a avut ca efect modificarea directivei, prin suplimentarea acesteia cu Directiva 91/680/CEE privind abolirea frontierelor fiscale. Conform noilor reglementări statele membre aplică o cotă standard de TVA de minim 15% (Directiva 99/49/CEE) şi au posibilitatea de a aplica maxim două cote reduse (de minim 5%) pentru anumite mărfuri şi servicii de natură socială sau culturală.Aceeaşi culturală.Aceeaşi directivă autorizează statele membre să fixeze, pe timp limitat, cota zero sau sub 5% pentru anumite produse. Limitarea, ca durată, durată, este reglementată reglementată de Directiva 2001/04/CE. Deci în cadrul UE a fost armonizată baza de impozitare pentru TVA, dar nu s-a reuşit armonizar armonizarea ea cotelor cotelor de TVA. A fost deci stabilită stabilită o cotă minimă de 15% şi recomanda recomandarea rea ca statele membre să nu stabilească cote care să depăşească cota minimă cu mai mult de zece puncte procentuale. În funcţie de obiectivele sociale urmărite a se realiza şi cu sprijinul politicii fiscale, 8 state membre folosesc două cote de TVA, una standard şi una redusă, 6 state utilizează trei cote standard, redusă şi super-redusă, Danemarca Danemarca fiind singurul stat cu o cotă unică de TVA. Cotele de TVA reduse şi super-reduse sunt aplicate la anumite grupe de produse şi servicii cum sunt: alimente, apă potabilă, medicamente, transport de pasageri, cărţi, ziare, radio şi televiziune, servicii sociale, îngrijiri medicale şi stomatologice, salubritate. Cota zero se aplică de exemplu în Belgia pentru distribuţia de ziare, de Irlanda la distribuţia de seminţe pentru producţia de alimente, de Suedia pentru medicamente distribuite pe bază de reţete sau vîndute către spitale, de Marea Britanie pentru distribuţia de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii. Utilizarea unor cote reduse pentru bunurile de strictă necesitate denotă preocuparea statelor membre pentru asigurarea unui minim de trai pentru cei mai defavorizaţi cetăţeni. Cotele de TVA aplicate în statele membre -la 1 mai 2001, în procente ţara

cota standard

cota redusă cota super redusă

Danemarca Suedia Finlanda Belgia Austria Irlanda Italia

25 25 22 21 20 20 20

6/12 8/17 6 10/12 12,5 10

4.2 4

ponderea veniturilor din TVA în PIB (1997) 10,5 7,4 7,9 6,9 8,6 7,4 5,7 40


Franţa Olanda Grecia Marea Britanie Portugalia Germania Spania Luxemburg Total UE România*

19.6 19 18 17.5 17 16 16 15 19.4 19

5,5 6 8 5 5/12 7 7 6

2.1 4 4 3

7,9 7,1 8,4 6,8 8,3 6,6 5,8 5,9 6,9 (2000) 6,3

Surs Sursa: a:Co Comi misi siaa Euro Europe pean ană, ă, “VAT “VAT Rate Ratess Appl Applie iedd in the the Memb Member er Stat States es of the the Euro Europe pean an Comm Commun unity ity”, ”, DOC/2905/2001

* Referitor la România va fi prezentată situaţia TVA-ului în capitolul Fiscalitatea în România În general, deşi statele membre sunt de acord că un sistem TVA cu o cotă unică este mai eficient şi reduce costurile administrării acestuia, totuşi în practica fiscală se utilizează mai multe cote, de regulă din raţiuni sociale. Este de subliniat, că nivelurile diferite ale cotelor de tva existente în statele membre ale UE, în condiţiile principiului destinaţiei, nu distorsionează alocarea resurselor pentru producţie, în ceea ce priveşte produsele şi serviciile exportate, deoarece acestea sunt exceptate de la plata TVA. Evident, nivelul diferit al cotelor de TVA afectează direct pe consumatorii de produse şi servicii purtătoare de TVA. Accizele

reprezintă un venit important al bugetelor statelor membre, respectiv, la nivelul

UE 3,5% din PIB, adică cca 248 miliarde euro în anul1997 faţă de 3,2% în 1980. Principiul care stă la baza aplicării aplicării accizelor este că acestea acestea se aplică în ţara în care are loc consumul. Reglementările generale se referă la produsele ce fac obiectul accizelor şi la deţinerea, circul circulaţi aţiaa şi mo monit nitori orizar zarea ea acesto acestorr produ produse( se( Direc Directiv tivaa 92/12/ 92/12/CEE CEE). ). Aceste Aceste reglem reglemen entări tări,, aplic aplicabi abile le de la 1 ianua ianuarie rie 199 1993, 3, stau stau la baza baza unei unei strate strategii gii privin privindd aproxi aproxima marea rea cotelo cotelor r impo impozi zite telo lorr şi stab stabil ilir irea ea cadr cadrul ului ui gene genera rall priv privin indd deţi deţine nere reaa şi circ circul ulaţ aţia ia prod produs usel elor or.. Reglem Reglement entări ările le se aplică aplică băutur băuturilo ilorr alcool alcoolice ice,, produ produsel selor or preluc prelucrat ratee din tutun tutun şi uleiur uleiurilo ilor r miner minerale ale şi permi permitt circul circulaţi aţiaa acest acestor or produs produsee în statel statelee mem membre bre,, accize accizele le fiind fiind plătit plătitee de cumpărătorul final la cotele stabilite de statul membru în care are loc consumul. Cotele minime ale accizelor aplicate alcoolului şi băuturilor alcoolice, ţigaretelor şi produselor prelucrate din tutun altele decât ţigaretele sunt reglementate de Directivele 92/87/CEE, 92/79/CEE şi 92/80/CEE . Ţinând cont de funcţionarea pieţei interne şi valorile reale

41


ale acestor cote, la fiecare doi ani, Consiliul reexaminează cotele minime şi poate impune noi reglementări. 15 În ceea ceea ce priveş priveşte te uleiur uleiurile ile minera minerale, le, Direc Directiv tivaa 92/82/ 92/82/CEE CEE reglem reglement enteaz eazăă cotele cotele acci accize zelo lorr apli aplica cate te aces acesto torr prod produs use. e. Pent Pentru ru resp respec ecta tare reaa me medi diul ului ui înco înconj njur urăt ător or,, Comi Comisi siaa promovează folosirea produselor energetice din surse regenerabile, regenerabile, în acest sens formulând două propuneri, una referitoare la reducerea accizelor pentru combustibilii produşi din surse agricole (biocombustibili) şi o a doua, referitoare la armonizarea impozitării indirecte a produselor energetice. Armonizarea accizelor în UE vizează baza de impozitare, cotele de accize, mişcarea produselor purtătoare de accize între statele membre. Pentru baza de impozitare şi mişcarea produselor purtătoare de accize armonizarea s-a realizat în schimb nu există un consens în ceea ce priveşte aplicarea unei cote unice de accize accize pentru acelaşi acelaşi produs la nivelul întregii UE. În toate statele membre funcţionează pentru produsele din tutun două cote de accize, una proporţională sub forma unui procent ce se aplică la preţul de vânzare cu amănuntul ( advalorem), şi una specifică, stabilită ca o sumă fixă pe unitatea de produs, dar obligatorii sunt numai nivelurile relative minime ale accizelor. La ţigarete, care au cea mai mare pondere în produsele din tutun, accizele trebuie să reprezinte cel puţin 57% din preţul cu amănuntulcare include toate impozitele, inclusiv TVA( regula celor 57%), iar acciza specifică nu poate fi mai mică de 5% şi mai mare de 55% din totalul impozitelor cuprinse în preţ (accize şi TVA). În aceste aceste condi condiţii ţii,, nu este este deloc deloc întâmp întâmplăt lător or faptul faptul că între între statel statelee mem membre bre,, există există diferenţe diferenţe semnifica semnificative, tive, în mărime relativă şi absolută, absolută, ale accizelo accizelorr la produsele produsele din tutun. tutun. Astfel cotele practicate pe piaţa UE în anul 2000 sunt pentru cele în mărime relativă de la 50,47% (Suedia) la 65,14% 65,14% (Portugalia ) din preţul cu amănuntul , iar în mărime absolută absolută de la 48,44 euro (Spania) la 210 euro (Marea Britanie) la 1000 de ţigarete din categoria celor mai cerute de consumatori, ceea ce înseamnă o diferenţă de 435%. Diferenţele mari în mărimi absolute provin din raporturile diferite între acciza specifică şi acciza ad-valorem.Astfel de diferenţe fac ca preţul ţigaretelor din Marea Britanie să fie de aproape patru ori mai mare decât în Spania. Unele state membre cum sunt Franţa, Italia, Grecia, Spania preferă să aibă accize specifice mai mici în raport cu preţul cu amănuntul şi accize ad-valorem mai mari.

15

Ileana Pascal, Ştefan Deaconu, Codru Vrabri, Niculae Fabian – Impozitarea –Uniunea Europeană program finanţat prin Phare, Bucureşti 2002

42


Armon Armoniza izarea rea accize accizelor lor la băutur băuturile ile alcool alcoolice ice a vizat vizat defini definirea rea unitar unitarăă a produs produselo elor r purtătoare de accize care sunt grupate astfel: bere, vin, băuturi spirtoase, produse intermediare, dar şi introducerea unor cote unice de acciză. Cotele de accize stabilite însă de către statele membre sunt diferenţiate, astfel la alcool etilic , între 645,36 645,36 euro/hl(Itali euro/hl(Italia) a) şi 5880 5880,26 ,26 euro/hl euro/hl (Suedia). (Suedia). Pentru vin cote mari sunt în statele statele membre nordice nordice de exemplu exemplu 318,99 euro/hl euro/hl în Suedia, iar în Franţa care este un mare producător de vinuri vinuri acciza este simbolică, simbolică, respectiv 3,35 euro/hl. euro/hl.16 Armonizarea accizelor la produsele petroliere a urmărit definirea unitară a produselor purtătoare de accize, grupate astfel : benzină fără plumb , benzină cu plumb, gaze petroliere, păcură, gaz lichefiat, lichefiat, kerosen (benzină (benzină de avion). Statele membre au obligaţia să folosească accize specifice, stabilite în sumă fixă pe 1000 de litri sau de kilograme. Ca şi în cazul accizelor accizelor pe produse din tutun şi băuturi băuturi alcoolice, alcoolice, statele membre nu au ajuns la un consens pentru adoptarea de cote unice de accize la produsele petroliere, fiind obligatorii numai limite minime ale acestor cote, după cum urmează: - benzină cu plumb- 337 euro/1000 litri - benzină fără plumb –287 euro/1000 litri(cota va fi mai mică în orice caz decât pentru produsele - petroliere petroliere cu plumb - gaze petroliere – 245 euro/1000 litri, cu o cotă redusă pentru destinaţia încălzire - păcură- 13 euro/1000 kg - gaz lichefiat – folosite drept combustibili pentru motoare 100 euro/1000 kg pentru alte destinaţii, 36 euro/1000 kg - kerosen folosit drept drept combustibil 245 euro/100 euro/100 litri , pentru alte destinaţii destinaţii 18 euro/1000 litri.17 Fiind obligatoriu doar un nivel minim al accizelor, între statele membre , există diferenţe semnificative în nivelul cotelor de accize care afectează competiţia din piaţa unică. Astfel la 20 iulie 2001, la benzina fără plumb, cea mai mică acciză este de 297,63 euro/1000 litri în Grecia, iar cea mai mare, de 814,89 euro/1000 litri în Marea Britanie. 18 Diferenţele în nivelul accizelor între statele membre care sunt şi vecine constitue un stimulent în plus pentru fraude fiscale.

16

Sursa :Comisia Europeană,(2001), “Excise Dutz Tables” ,REF 1012, Brussel, iulie 2001,p.10,17. Teodor Stolojan , Raluca Tatarcan –Integrarea şi politica fiscală europeană, Ed. Infomarket Braşov 2002 pag233234

17

18

Sursa: Comisia Europeană,(2001), :”Excise Dutz Tables” ,REF 1012, Brussel, iuli e 2001,p.21. 43


4.Fiscalitatea în România

În cazul României politica financiară din perioada post-decembristă este reflectată în programele de guvernare. Trecerea de la economia de comandă, în care majoritatea covârşitoare a mijloacelor de producţie se aflau în proprietatea de stat sau cooperatistă, iar întreaga activitate era dirijată prin planul naţional unic de dezvoltare economică şi socială a ţării, obligatoriu de sus şi până jos, spre economia de piaţă, descentralizată, reclama elaborarea unei strategii adecvate care să prevadă obiectivele urmărite, mijloacele şi instrumentele necesare şi pe această bază, stabilirea de măsuri hotărâtoare pentru traducerea acestora în viaţă. Măsurile privind obiectivele principale ale reformei sistemelor financiar, monetar şi de credit

au fost cuprinse în cadrul

Schiţei privind strategia înfăptuirii economiei de piaţă care cuprindea: -înlocuire -înlocuireaa repartizării repartizării de tip administrativ administrativ (prin intermediul intermediul bugetului bugetului de stat şi al sistemului bancar ) a resurselor financiare pentru producţie şi investiţii, cu alocarea bazată pe criteriile pieţei ale cererii şi ofertei ofertei de fonduri, ale eficienţei economice; economice; -transformarea bugetului de stat, a monedei şi a creditului în instrumente principale pentru stimularea întreprinzătorilor în realizarea obiectivelor obiectivelor politicii macroeconomice-afirmarea iniţiativei şi creativităţii, asigurarea ocupării forţei de muncă, stabilitatea monetară, menţinerea sub control a tendinţelor inflaţioniste, etc Prin reforma sistemului de impozite şi taxe, precum şi a politicii de cheltuieli a statului se urmărea reducerea treptată a ponderii a fondurilor alocate prin bugetul de stat pentru obiective şi acţiuni economice. În schimb, se avea în vedere ca un volum mai mare de resurse financiare să fie dirijate direct prin mecanismele pieţei. În condiţiile tranziţiei, de la bugetul de stat se preconiza să se finanţeze învăţământul, sănătatea, cultura, ordinea publică, rezervele de stat, apărarea naţională, organele puterii de stat, precum şi unele obiective şi acţiuni economice de interes general.Ţinând seama de caracterul limitat al resurselor financiare publice, se atrăgea atenţia asupra necesităţii ca politica socială a comunităţii să nu se sprijine exclusiv pe resursele bugetului de stat , ci acestora să li se adauge resurse mobilizate la nivelul localităţilor, al întreprinderilor, al sindicatelor, precum si cele oferite de organizaţiile de întrajutorare reciprocă şi filantropice. Restructurarea sistemului de impozite şi taxe era astfel concepută încât să asigure: participarea tuturor agenţilor economici la formarea veniturilor bugetului de stat în raport cu capacitatea lor economică; tratamentul nediscriminatoriu al întreprinderilor, indiferent de forma de proprietate (pentru sprijinirea dezvoltării sectorului privat, în perioada de tranziţie se avea în vedere acordarea unor facilităţi fiscale). Prin introducerea impozitului pe venitul personal se 44


sconta eliminarea distorsiunilor existente în impozitarea veniturilor individuale obţinute prin munca prestată în diferente domenii de activitate.În cazul impozitelor indirecte erau prevăzute măsur mă surii de restrâng restrângere ere a sferei sferei bunurilo bunurilorr supus supusee

impozi impozitul tului ui pe circu circulaţ laţia ia mă mărfu rfurilo rilorr şi

introducera taxei pe valoarea adăugată, care urma să fie folosită şi ca instrument de stimulare a exportului. Un obie obiect ctiv iv stra strate tegi gicc fund fundam amda dame ment ntal al al ţări ţăriii noas noastr tree este este ader aderar area ea la Un Uniu iune neaa Europ Europea eană. nă. În perioa perioada da neces necesară ară pregă pregătiri tiriii Români României ei pentru pentru a putea putea fi admis admisăă în Uniune Uniuneaa Europeană politica politica financiară va avea avea următoarele obiective: obiective: a)asigurarea stabilităţii economiei naţionale, crearea unui sistem economic deschis spre exterior, exterior, descentral descentralizat izat şi competitiv competitiv şi în perspectivă perspectivă realizarea realizarea convergen convergenţei ţei financiare financiare şi monetare cerute de integrarea în Uniunea Europeană; b)perfecţionarea sistemului sistemului fiscal; c)adaptarea instrumentelor şi metodelor financiare, precum şi a legislaţiei financiare la cerinţele mecanismelor pieţei unice şi ale Uniunii Economice şi Monetare; d)sprijinir d)sprijinirea ea atingerii atingerii obiective obiectivelor lor de dezvoltar dezvoltaree durabilă durabilă şi competiti competitivă vă în ramurile ramurile economiei naţionale. În perioada de tranziţie spre economia de piaţă, cel mai important impozit perceput de la persoanele fizice îl reprezintă impozitul pe salariile individuale, care de la 1 ianuarie 1991 a înlocuit impozitul pe fondul total de salarii. Impozitul pe salarii se calculează pe baza unor cote progresive compuse. Apoi în cadrul preocupărilor privind introducerea impozitului pe venitul globa globall a fost fost instit instituit uit,, începâ începând nd cu 1 ianuar ianuarie ie 199 1998, 8, un nou sistem sistem de impozi impozitar taree pentr pentruu persoanele fizice române care realizează venituri de orice fel şi din orice activitate, pe teritoriul României, cu excepţia celor supuse impozitului pe salarii şi impozitului pe venitul agricol. Acest sistem a constituit constituit la vremea respectivă un prim pas pas pe linia introducerii introducerii impozitului pe venitul global, şi viza atât cuprinderea cuprinderea pentru impunere impunere a veniturilor realizate de micii micii meseriaşi, liber profesionişti, asociaţii asociaţii familiale, drepturile de autor, închirierile de imobile, imobile, arendare, inventatori, inventatori, etc cât şi corelarea metodologiei de calcul a impozitului pe veniturile asociaţiilor familiale, persoanelor fizice independente independente şi liber-profesioniştilor cu cea a impozitului pe profit. Sistemul impunerii globale care presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoană fizică, indiferent de sursa de provenienţă şi supunerea venitului cumulat unui singur impozit a fost introdus în ţara noastră prin ordonanţa 73/1999, cu aplicare din anul 2000. Ulterior ordonanţa a fost fost înlo înlocu cuit ităă de O.G. O.G. 7/20 7/2001 01,, iar iar înce începî pînd nd cu anul anul 2004 2004 impo impozi zita tare reaa se face face conf confor orm m prevederilor Codului Fiscal Fiscal legea 571/2003. 571/2003.

45


În Romănia, în perioada de după decembrie 1989, sistemul de impozitare a persoanelor juridice care realizează profit a cunoscut o evoluţie continuă, în strânsă legătură cu schimbările intervenite în derularea reformei economice şi sociale. Astfel, începând cu 1 ianuarie 1991 pentru determinarea impozitului pe profit s-a introdus sistemul bazat pe cote cote progresive compuse. compuse. Acest sistem a înlocuit vechiul mod mod de calcul care conducea la unele discriminări, deoarece la acelaşi profit, obţinut de agenţii economici din diferite domenii de activitate, aceştia plăteau un impozit diferit. Prin acest sistem s-a creat un cadru juridic unitar, care asigură o participare mai echitabilă a agenţilor economici la formarea veniturilor statului, fiindcă acesta se făcea în raport cu mărimea profitului realizat. De la 1 ianuarie 1992, în vederea simplificării şi reducerii volumului de operaţiuni privind calcularea impozitului pe profit, s-a renunţat renunţat la cotele progresive pe tranşe de venit în favoarea a două cote 30% şi 45% care au fost utilizate utilizate până la finele anului 1994. Începând Începând cu 1 ianuarie 1995 a fost instituit un nou sistem de impozitare a profitului , prin care se introducea utilizarea cu unele excepţii a unei cote de 38% pentru calcularea impozitului, indiferent de forma de proprietate a capitalului, naţionalitatea firmei, sursa de formare a profitului şi data înregistrării firmei. În prezent cota de impozitare este de 25% asupra profitului impozabil pentru firmele mari, pentru firmele mici declarate ca microintreprinderi impozitarea se face asupra veniturilor realizate ( CA) şi se aplică o cotă de 1,5%. Impozitare Impozitareaa veniturilor veniturilor obţinute obţinute de persoane persoanele le juridice se ralizează ralizează începând începând cu anul 2004 conform Codului Fiscal –Legea 571/2003. Modificările legislative parcurse s-au datorat, necesităţi de realizare a unui sistem de impozitare cât mai echitabil , dar şi adoptarea unui sistem care să fie în concordanţă cu prevederile în materie din UE. În cazul impozitelor indirecte o importanţă deosebită o prezintă TVA şi accizele . Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în Romănia începând cu 1 iulie 1993. Conform reglementărilor care stau la baza taxei pe valoarea adăugată, sub incidenţa acesteia cad toate operaţiunile vizând, livrările de bunuri mobile şi prestări servicii ,realizate pe teritoriul României, (în cazul prestărilor de servicii realizate de parteneri străini se referă la cele utilizate în România, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului). Bunurile din import import sunt sunt supuse supuse impozi impozităr tării ii în Români România, a, la intrar intrarea ea acesto acestora ra în ţară ţară şi la înregi înregistr strare areaa declaraţiei vamale. Obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată ia naştere în mod automat la data efectu efectuări ăriii livrăr livrării ii de bun bunuri uri mo mobil bile, e, transf transferu erull

propri proprietî etîţii ţii bun bunuri urilor lor imobili imobiliare are şi prestă prestări ri

serviciilor. Cotele de TVA au înregistrat valori diferite de la o perioadă la alta . În prezent sunt utilizate utilizate în România România două cote, una standard standard 19% şi una redusă redusă de 9%. Cota redusă redusă se aplică 46


pentru livrările de de medicamente de uz uman şi vetelinar , livrări de produse ortopedice, proteze, livrări de manuale şcolare, cărţi , ziare şi reviste cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii, dreptul de intrare intrare la obiective turistice, cazarea cazarea în cadrul sectorului sectorului hotelier. Consider că cota redusă ar trebui aplicată şi la produsele alimentare de bază având în vedere nivelul oricum mare al preţurilor acestor produse, dar şi veniturile mici realizate de o mare parte a populaţiei. Legislaţia care reglementează reglementează TVA–ul este în concordanţă cu Directivele releritoare la TVA din UE atât din punctul de vedere vedere al cotelor practicate practicate,, cât şi al aplicării aplicării principiului principiului destinaţiei privind aplicarea taxei pe valoare adăugată. Taxele Taxele speciale speciale de consumaţ consumaţie ie sau accizele accizele sunt aşeazate aşeazate asupra asupra unor produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca în acest fel impozitul impozitul să aibă în mod constant constant un randament randament fiscal cât mai ridicat. ridicat. În ţara noastră noastră se practică accize pe produse, cum sunt : băuturile alcoolice, produsele din tutun, produsele petroliere, cafea, etc. În perioada de după decembrie 1989 regimul accizelor a fost f ost institui prin legea 42/1993. Conform acestei legi accizele se calculau, în baza sistemului ad-valorem prin aplicarea unor cote procentuale asupra bazei de impozitare. Sistemului ad-valorem practicat a generat o serie de aspecte negative, cum sunt: fenomene de evaziune fiscală în cazul băuturilor alcoolice prin subevaluarea bazei de impozitare şi comercializarea ilicită a produselor de acest gen provenite provenite din import. import. Pentru înlăturarea înlăturarea acestor acestor carenţe carenţe , prin Ordonanţa Ordonanţa de urgenţă urgenţă a Guvernului nr.82/1997 s-a trecut de la sistemul ad-valorem, la calcularea accizelor în baza unei sume fixe stabilite pe unitate de măsură şi exprimată în ECU. Aplicarea în practică a sistemului bazat pe sume fixe/u.m. exprimate în ECU a întâmpinat o serie de dificultăţi datorate în special fluctuaţiei cursului leu/ECU. În prezent regimul accizelor este reglementat de legea 571/2003 prin care sunt stabilite cotele cotele practica practicate te pentru pentru produsele produsele accizab accizabile ile acestea acestea calculân calculându-se du-se în echivale echivalent nt euro/U.M. euro/U.M. Pentru ţigarete acciza datorată este dată de suma dintre acciza specifică şi acciza ad-valorem. Măsurile fiscale adoptate de autorităţile române în ultimul deceniu nu au condus la crearea unui sistem de impozitare eficient şi echitabil, conform standardelor comunitare. În condiţiile condiţiile în care, de la începutu începutull tranziţiei tranziţiei încoace, încoace, bugetul bugetul ţării a fost împovărat împovărat de cheltuieli legate fie de restructurarea economiei, incluzând costul închiderii întreprinderilor cu pierderi şi costul social aferent, fie de restructurarea sistemului pensiilor şi ocrotirii sănătăţii, de creşterea investiţiilor în infrastructură infrastructură etc. Măsurile luate de autorităţile autorităţile române de resort, resort, pentru reducerea deficitelor, au rezolvat întrucâtva problema pe termen scurt, dar au fost contrapartide pe termen lung.

47


Deşi se ştie că impozitarea excesivă stimulează evaziunea fiscală, autorităţile române au adoptat o politică de majorare a impozitelor, nu de lărgire a bazei de impozitare. Aparen Aparent,t, dup dupăă statis statistic ticaa oficia oficială, lă, rata rata prelev prelevăril ărilor or obliga obligator torii ii în Români Româniaa pare pare a fi rezonabilă faţă de cea a statelor comunitare. Valorile în sine, în descreştere, de la 35,5% în 1990 la 29,5% pondere a veniturilor fiscale în PIB în anul 2000, lasă impresia că ne confruntăm cu o fiscalitate „ suportabilă”. Dacă extindem însă comparaţia la indicatorii privind veniturile fiscale pe locuitor în spaţiul intern şi extern şi, pe de altă parte, ţinem seama de proporţia în care se realizează sistematic programul de colectare a impozitelor şi taxelor, constatăm că presiunea fiscală este mai mult decât sufocantă în ţara noastră. În condiţ condiţiil iilee în care, care, de regulă regulă,, impoz impozite itele, le, taxele taxele şi contr contribu ibuţiil ţiilee aflate aflate în sarcin sarcinaa agenţilor economici sunt virate la buget în proporţie de doar 55-60% , povara fiscală este transferată in cea mai mare parte pe umerii populaţiei, prin intermediul taxelor pe consum şi al altor taxe şi impozite, fapt şi mai pregnant confirmat de evoluţia realizărilor, care, pe ansamblu, depăşesc proiecţiile bugetare. Pe de altă parte trebuie să avem în vedere faptul că ţările comunitare dispun de venituri fiscale considerabil mai mari, faţă de România, şi că între veniturile fiscale medii/locuitor, realizate pe ansamblul UE şi România există un decalaj de la 22 la 1. Mai mult experienţa dovedeşte că reuşita acţiunii de distribuire a veniturilor, prin mecanismul bugetului de stat . Mai mu mult, lt, exper experien ienţa ţa dov doved edeşt eştee că reuşit reuşitaa acţiu acţiunii nii de distrib distribuir uiree a venitu venituril rilor, or, prin prin mecanismul bugetului de stat, depinde în mare măsură de modul în care este conceput sistemul fiscal: din ce impozite este alcătuit; dacă impozitele sunt sau nu diferenţiate; dacă răspunsul este afirmativ, în funcţie de ce criterii sunt diferenţiate impozitele. Contrar cerinţei de a optimiza raportul dintre impozitele directe si cele indirecte, de a echilibra cel puţin aceste impozite, pentru a stimula sectorul privat să economisească şi să investească, statul român percepe impozit până şi pe profitul reinvestit şi impozitează exagerat salariile. Reglementările privind facilităţile fiscale, respectiv scutirile şi reducerile de impozite, tot mai restrictive în statele comunitare, se înscriu pe o traiectorie sinuoasă în ţara noastră, fie pentru că sunt influenţate de anumite grupuri de interese, fie pentru că excelează prin prevederi ori prea zgârcite ori prea generoase şi, în consecinţă, induc în rândul potenţialilor investitori percepţia că riscă să se afle pe nisipuri mişcătoare. O piedic piedicăă în atragere atragereaa invest investito itorilo rilor, r, dar dar şi în obţine obţinerea rea de econom economii ii şi creştere creştereaa disponibilităţilor financiare pentru investiţii o constituie impozitarea salariilor.

48


Dincolo de faptul că descurajează descurajează munca, impozitele pe salarii şi cotizaţiile sociale pe care statul român le percepe sunt de circa două ori mai mari decât în statele comunitare. În timp ce Comisia Europeană adoptă măsuri pentru scăderea fiscalităţii pe forţa de muncă, în România impozitarea salariilor rămâne una dintre puţinele surse sigure de venit ale bugetului de stat. Deşi se bate moneda pe forţa de muncă ieftină, realitatea este că fiscalitatea scoate forţa de mun muncă că autoht autohtonă onă din compet competiţi iţie. e. Cel puţin puţin deoca deocamd mdată ată Români Româniaa stă rău inclus inclusiv iv cu armonizarea operată în legătură cu randamentul impozitelor directe. La taxa pe valoare adăugată, România amână aplicarea cotei minime atât la produsele alimentare cât şi la serviciile de strictă necesitate. Pe lângă faptul faptul că, în interiorul ţării, puterea puterea de cumpărare scade dramatic şi se profilează reducerea corespunzătoare a veniturilor bugetare din TVA, este posibil ca, după schimbarea regimului de virare a veniturilor din TVA la bunurile şi serviciile care fac obiectul schimburilor cu statele comunitare (la bugetul exportatorului), bunurile şi serviciile româneşti, purtătoare ale unei TVA excesive, să nu mai fie atractive şi să pierdem. Coroborate, toate erorile pe plan strategic făcute de autorităţile române în materie fiscală şi de administrare a veniturilor din impozite determină dezechilibre grave în bugetul central şi în bugetul general consolidat al ţării, evidente în evoluţia deficitelor aferente înregistrate în perioada tranziţiei, îndeosebi în intervalul dintre anii 1994-2000, deficite care pentru a fi acoperite necesită amânarea mult aşteptatei relaxări fiscale. În procesul de integrare economică europeană, crearea unui sistem modern de impozite, capabil să stimuleze munca, economisirea, economisirea, investiţiile şi să instituie în acelaşi timp un regim de echitate generală în tratarea contribuabililor, s-ar putea realiza prin: 1. abordare abordareaa corelată, corelată, coerentă coerentă şi unitară unitară a problemelo problemelorr privind fiscalita fiscalitatea tea în ţara noastră noastră în contextul cerinţelor comunitare referitoare în special la adoptarea de reglementări stabile privind ansamblul impozitelor, reducerea numărului de fonduri speciale, creşterea masei contr contribu ibuabi abilil lilor, or, respec respectar tarea ea obliga obligaţii ţiilor lor şi a dreptu drepturil rilor or fisca fiscale, le, defin definire ireaa clară clară a infracţiunii fiscale şi sancţionarea, prescrierea acesteia conform normelor internaţionale; 2. impozitar impozitarea ea producţiei producţiei şi a consumului, consumului, optimizare optimizareaa raportului raportului dintre impozite impozitele le directe şi cele indirecte astfel încât să fie eliminate decalajele faţă de statele membre ale UE; 3. consolida consolidarea rea sistemului sistemului fiscal fiscal pe temeiul temeiul armonizării armonizării TVA şi a accizelor accizelor cu standarde standardele le acceptate pe piaţa unică şi reconsiderarea impozitului pe venitul global, a impozitelor pe proprietate şi a celorlalte impozite directe, spre a fi echitabile şi suficiente pentru ca, împre împreun unăă cu impo impozi zite tele le indi indire rect ctee să comp compen ense seze ze elim elimin inar area ea taxe taxelo lorr vama vamale le în perspectivă; 49


4. lărgirea lărgirea bazei bazei de impozitare impozitare şi a masei masei veniturilo veniturilorr impozitate impozitate avându-se avându-se în vedere vedere:: •

stimul stimulare areaa dezvol dezvoltăr tării( ii(elim elimina inarea rea impoz impozitul itului ui pe profit profitul ul real real invest investit it şi acord acordare areaa de facili facilităţ tăţii acelor acelor întrep întreprin rinder derii mici mici şi mijloc mijlocii ii ce realiz realizeaz eazăă produse actualmente importate sau oferă servicii foarte solicitate şi profitabile);

•

scutirea de impozitul pe venit sau pe teren numai a agricultorilor care obţin venituri inferioare unui plafon considerat suficient pentru un trai decent;

•

inst instit itui uire reaa unui unui regi regim m rest restric ricti tivv de exce except ptăr ării de impo impozi zite te şi taxe taxe,, prin prin promovarea unei legi care să definească şi să reglementeze fără echivoc condiţiile în care acestea operează;

•

executarea silită a marilor datornici la buget de către instituţii financiare constituite în acest scop, aplicându-se acelaşi tratament agenţilor economici cu capital de stat sau privat;

•

implementarea unui sistem de monitorizare a firmelor al căror obiect de activitate permite, deocamdată, ascunderea unor venituri(agenţii imobiliare, firme de consultanţă, etc.)

5. relaxare relaxareaa fiscală în sensul sensul reducerii reducerii presiunii presiunii exercitate exercitate asupra asupra consumat consumatorilor orilor din rândul rândul populaţiei, prin: •

aplicarea unei cote minime de doar 5% TVA la alimentele şi serviciile de bază;

•

restrâ restrâng ngere ereaa nom nomenc enclat latoru orului lui de produs produsee şi servic servicii ii purtăt purtătoa oare re de acciz accizee corelat cu asigurarea altor venituri bugetare, în special prin eliminarea muncii la negru şi reducerea evaziunii fiscale, instituirea unui control sever asupra costurilor şi gestionării companiilor naţionale furnizoare de resurse energetice şi ale regiilor de servicii publice;

6. degre degrevar varea ea bug bugetu etului lui de ajutoare ajutoarele le acord acordate ate anumito anumitorr categ categori oriii din populaţ populaţia ia aptă aptă de muncă(recenţi absolvenţi absolvenţi ai şcolilor profesionale sau ai liceelor industriale) astfel încât să fie stimulată încadrarea în serviciu; 7. folosirea folosirea mai raţional raţionalăă a fondului pentru pentru pensii pensii prin corelare corelareaa pensiilor pensiilor conform conform vechimii vechimii în muncă şi pregătirii fiecăruia, evaluarea contribuţiei la bugetul de asigurări sociale pe baza unui punctaj raportat la venitul mediu al categoriei profesionale, nu al salariului de referinţă pe economie; 8. revizuirea revizuirea regleme reglementăril ntărilor or privind impozitar impozitarea ea salariilor salariilor şi impozitul impozitul pe venitul global, global, respectiv prin diferenţierea cotei de deducere pentru pregătirea profesională, în funcţie de 50


calificarea şi exigenţele de perfecţionare profesională aferentă locului de muncă ocupat şi dimensionarea deducerilor corespunzător unor niveluri considerate decente, cum ar fi preţul „coşului zilnic” zilnic” sau costul real real decent al întreţinerii copiilor. copiilor. Pentru reducerea gradului de fiscalitate guvernul preconizează pentru anul 2005 unele măsuri în acest sens sens referitoare referitoare la impozitarea impozitarea venituril veniturilor or persoanelor persoanelor fizice fizice şi juridice, juridice, a TVA şi a accizelor. Se disc discut utăă tot tot ma maii mu mult lt o nouă nouă schim schimba bare re a mo modu dulu luii de impo impozi zita tare re a veni venitu turi rilo lor r persoanelor fizice în anul 2005, prin reducerea numărului tranşelor de impozitare de la cinci la trei. Probabil, cea mai redusa cota cu care se vor impozita salariile va fi 14% (în discuţie mai este 16%), în comparaţie cu 18%, cât este acum conform celor afirmate de Mihai Hura, director general general adjunct adjunct în MFP.Următ MFP.Următoarel oarelee niveluri niveluri vor fi 25% şi, respectiv, respectiv, 40%. În prezent prezent există cinci inci cote ote de impo impozi zita tare re a ven venitur ituril ilor or popu opulaţi laţiei ei:: 18%, 18%, 23%, 28%, 28%, 34% 34% şi 40%. 40%. Este greu de spus acum cât vor caştiga oamenii în urma modificării sistemului de impozitare impozitare,, deoarece deoarece concomite concomitent nt cu reducerea reducerea numarului numarului de tranşe, tranşe, ministerul ministerul studiază studiază şi posibilitatea modificării deducerii de bază gradual de la 2.000.00 de lei, cât este acum, la 2.500.000 de lei. În urma acestor măsuri, venitul persoanelor cu salarii mici va creşte (deşi nesemnificativ), însă salariaţii cu venituri mari nu vor beneficia de nici o modificare. În cazul impozitului pe profit în anul 2005 cel mai probabil procentul de impozitare va coborî la 22%-23%, faţă de nivelul actual de 25%,. Concomitent, impozitul pe dividende se va majora majora de la 5% la 10%, pentru persoanel persoanelee fizice. Reprezent Reprezentantul antul Finantelo Finantelorr a declarat declarat că strategia fiscală mai prevede şi reducerea impozitului pe profit la 20% în anul 2006 şi 19% în anul 2007. Totodată, impozitul pe dividende va fi majorat, atât în cazul companiilor, cât şi al persoanelor fizice, la 13% în 2006 şi 15% în anul 2007. 2007. “Se doreşte o flexibilizare a legislaţiei, o apropiere de legislaţia Uniunii Europene în perspectiva aderări“,a declarat Hura. Totodată, firmele vor mai beneficia şi de reducerea asigurărilor sociale cu 2% în 2005, 2% în 2006 şi 1% în 2007.19 Pentru taxa pe valoarea adaugată (TVA) aceasta se preconizează a fi redusă de la 9% la 5% pentru proteze de orice fel, carţi şi manuale şcolare. Pentru medicamentele de uz uman şi veterinar, cazarea în spaţiile hoteliere şi biletele de intrare în muzee şi teatre se va menţine cota redusă actuala, de 9%. Pentru cota standard nu se preconizează reducerea acesteia în perioada următoare. O alta modificare în regimul taxării o reprezintă reducerea cu 20%, tot de anul viitor, a accizei la cafea. “S-a stabilit că o astfel de masură este necesară deoarece s-a ajuns în situaţia în care, în Romania, cafeaua este mai scumpă decât în ţările UE“, a opinat reprezentantul Finanţelor. 19

Juranul Naţional numărul din 01.06.2004 –Cum va arăta fiscalitatea în 2005 51


Toate aceste măsuri sunt anunţate de actualul guvern într-un an electoral. Modul şi forma f orma de aplicare va depinde însă de alegerile din toamnă care pot aduce la putere opoziţia care ar putea avea alte alte idei referitoare la sistemul fiscal din ţară ţară şi la măsurile care trebuie trebuie luate.

52


5. Concluzii

Uniunea Europeană este o zonă de pace, stabilitate şi de prosperitate, în care conceptul de libert libertate ate a fost fost transp transpus us în rezult rezultate ate vizibi vizibile le pentru pentru cetăţe cetăţenii nii europe europeni ni şi statel statelee me membre mbre,, concretizate în mişcarea liberă a bunurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor. Realizarea acestui proiect european fără precedent a fost posibilă doar prin voinţa politică a statelor membre de a accepta un sistem comun de valori şi de a realiza obiectivele strategice pe care şi le-a propus, culminând culminând cu formarea pieţei pieţei unice şi introducerea introducerea monedei unice –euro. –euro. Piaţa unică şi moneda unică nu ar fi fost posibile fără schimbări esenţiale în politica economică, economică, monetară şi fiscală a statelor membre, inclusiv cedarea unor atribute ale suveranităţii statale, cum sunt, de exemplu, baterea de monedă proprie şi acceptarea coordonării politicilor economice naţionale. Deşi politicile fiscale au rămas atributul statelor membre, totuşi adâncirea integrării econo economic micee a impus impus restr restrâng ângere ereaa gradul gradului ui de libert libertate ate a fiecă fiecărui rui stat stat mem membru bru în folosi folosirea rea politicilor fiscale pentru realizarea realizarea anumitor obiective obiective de politică economică economică şi socială. În cadrul UE, fiecare stat membru este responsabil pentru stabilitatea economică a UE acţionând în direcţia prevenirii situaţiilor interne care pot provoca dezechilibre, iar UE în totalitatea sa este responsabilă pentru ca fiecare f iecare stat membru să ducă o politică fiscală sănătoasă. Statele membre au în ansamblu, un grad ridicat de fiscalitate 42,6% din PIB, în 1997, care este cu peste 10 puncte mai mare decît cel înregistrat de principalii săi competitori economici SUA 29,7 % şi Japonia 28,8%. Povara fiscalităţii este mai mare pe forţa de muncă şi mai mică pe celelalte categorii economice consum şi capital. Gradul mare de fiscalitate şi aşezarea poverii fisca fiscale le într-o într-o ma maii ma mare re mă măsur surăă pe factor factorul ul forţă forţă de mu muncă ncă are un impact impact negat negativ iv asupr asupraa competitivităţii economiei UE şi creării de noi locuri de muncă. În România putem spune că gradul de fiscalitate este mai redus decât în UE, înregistrând în 2000 29,4% din PIB, dar nivelul fiscalităţii (venituri fiscale raportate la PIB) este distorsionat de evaziunea fiscală ridicată şi de schimbările imprevizibile de la an la an în regimul facilităţilor fiscale. Astfel la cote de impozitare relativ egale, România obţine venituri relativ mai mici comparativ cu alte state. Dacă însă extindem comparaţia, la indicatorii privind veniturile fiscale pe locuitor în spaţiul intern şi extern şi pe de altă parte, ţinem seama de proporţia în care se realizează sistematic programul de colectare a impozitelor şi taxelor, constatăm că presiunea fiscală este mai mult decât sufocantă în ţara noastră .

53


Impozitele directe reprezintă cca 13,7% din PIB-ul cumulat al statelor membre (în 1997). Impozitul pe veniturile din capital (3,0%) şi impozitul pe veniturile personale (9,4%) care deţin împreună 12,3 % din PIB pot constitui obstacole în circulaţia liberă a capitalului şi a forţei de muncă în cadrul pieţei unice, datorită regimurilor fiscale diferite din statele membre. Pentru înlăturarea acestor obstacole statele membre au ajuns la concluzia că o anumită coordonare a politicilor privind impozitele directe ar fi necesară. Această Această coordonare ar avea efecte efecte benefice şi pentru reducerea evaziunii fiscale, evitarea dublei impuneri şi prevenirea distorsionării deciziilor de localizare a investiţiilor. În România în anul 2000 ponderea impozitelor directe a fost de 6,9 din PIB din care impozitul pe profitul societăţilor comerciale 2,6%, iar impozitul pe veniturile persoanelor 3,4%. Se poate remarca nivelul relativ mic al impozitelor directe comparativ cu cel al statelor membre şi în special cel pe venitul persoanelor. Cauza principală o reprezintă economia gri şi evaziunea fiscală. Impozitele indirecte reprezintă un venit important în bugetele statelor membre 13,8% din PIB în anul 1997 şi sunt legate direct de tranzacţiile comerciale de produse şi servicii. Adoptarea principiului destinaţiei (acolo unde are loc consumul) pentru plata TVA şi a accizelor, în cond condiţ iţiil iilee desf desfii iinţ nţăr ării ii cont contro rolu lulu luii fisca fiscall de la front frontie iere rele le stat statel elor or me memb mbre re,, a comp complic licat at administrarea acestor impozite şi a mărit oportunităţile de fraudă fiscală. UE a armonizat baza de impozitare pentru TVA, dar nu a reuşit să armonizeze şi cotele de TVA, existând doar obligaţia utilizării unor cote care să nu fie mai mici de 15%, dar să nu depăşească această limită cu 10 puncte procentuale. De asemenea UE consideră că armonizarea TVA trebuie să ducă în final la trecerea de la principiul destinaţiei la cel al originii, ceea ce ar simplifica mult administrarea acestui impozit. Această măsură ar impune şi unificarea cotelor de TVA la nivelul statelor membre pentru a nu distorsiona alocarea resurselor. În cazul accizelor ele reprezintă 3,5% din PIB în anul 1997 la nivelul UE. Armonizarea acest acestora ora este este consid considera erată tă ca îndep îndeplin linită ită pentru pentru baza baza de impozi impozitar taree şi mişca mişcarea rea produ produsel selor or purtătoare de accize între statele membre. La cotele de accize, există, numai limite minime obligatorii. Diferenţele între cotele de accize reprezentând un stimulent pentru contrabanda cu produsele purtătoare purtătoare de accize. În cazul cazul impozi impozitel telor or indire indirecte cte care au reprez reprezent entat at în anul anul 200 20000 11,7% 11,7% din PIB în România, putem spune că acestea au valori comparabile cu cele din UE, şi sunt mult mai mari decât cele directe. De regulă în ţările în curs de dezvoltare cum este şi România ponderea imozitelor indirecte o devansează pe cea a impozitelor directe, şi aceasta datorită comodităţii şi costului relativ redus al perceperii acestora. În privinţa TVA–ului acesta are o pondere de 6,3%, situându-se sub nivelul existent în UE. Cotele de TVA practicate în ţară de 19% şi 9% se 54


încadrează în normele impuse prin Directivele UE, România aliniindu-se astfel la cerinţele UE în vederea integrării. În privinţa cotei reduse ea nu se aplică aplică la noi în ţară la unele produse de bază cum ar fi unele alimentele,aceasta consituind în UE o măsură de protecţie privind cetăţenii cu venituri foarte mici. În privinţa accizelor acestea reprezintă numai 2,6% din PIB (în anul 2000) cu aproape un punct procentual mai puţin ca în UE, datorită atât unor cote de accize mai mici, cât şi a evaziunii fiscale mai ridicate (de exemplu , sunt bine cunoscute piaţa neagră a alcoolului şi contrabanda de ţigări.

55


BIBLIOGRAFIE

1. Rod odic icaa Bălă Bălăne nesc scu, u, Flor Florin in Bălăş ălăşes escu cu,, Elena lena Mold Moldov ovan an - Siste istem mul de impozite, Editura Economică ,1994 2. Gheorghe Gheorghe Gavrilaş Gavrilaş - Finanţe Finanţe Publice - Universita Universitatea tea Petru Maior Tg-Mureş, Tg-Mureş, 2002 3.

Luminiţa Luminiţa Ionescu - Controlul Controlul şi implicaţiile economice, economice, financiare şi fiscale ale impozitelor indirecte, Editura Economică ,2001

4. Delia Nedu, Nedu, Silviu Silviu Ionaşcu, Ionaşcu, Laurenţiu Laurenţiu Bucur, Cătălin Drăgoi, Drăgoi, Mihai Mihai Proca – Strategia fiscal bugetară a României în perspectiva integrării în structurile euro eu rope pene ne,, Edita Editatt de Centr Centrul ul de inform informar aree şi do docu cume ment ntare are econ econom omică ică Bucureşti 2002. 5. Teodor Teodor Oană Oană - Finanţe Finanţe Publice Publice Tipar Tipar executa executatt la Universit Universitatea atea Petru Petru Maior Maior Tg-Mureş,2003 6. Ileana Pascal, Pascal, Ştefan Ştefan Deaconu, Deaconu, Codru Codru Vrabri, Vrabri, Niculae Niculae Fabian – Impoz Impozitarea itarea –Uniunea Europeană program finanţat prin Phare, Bucureşti 2002 7.

Teodor Stolojan , Raluca Tatarcan -Integrarea şi politica fiscală europeană, Ed. Infomarket Braşov 2002

8. Iulian Văcărel, Văcărel, Gabriela Gabriela Anghelac Anghelache, he, Gh.D. Gh.D. Bistriceanu, Bistriceanu, Tatiana Tatiana Moşteanu, Moşteanu, Florian Bercea, Maria Botnar, Florin Georgescu - Finanţe Publice, Ediţia a III-a, Editura didactică şi Pedagogică , Bucureşti 2001 9. Revista Revista finanţe finanţe publice şi contabili contabilitate tate numerele numerele 1-12/2003, 1-12/2003, 1-3/2004

56

Studiu Comparativ Priv Fiscalitatea in Romania Si UE-Dana

Recommend Documents