Stilul Renascentist

Stilul Renascentist - referat –

Stilul Renascentist  Arhitectura renascentistă (1500-1800)

Termenul de Renaștere a fost folosit de Vasari (1452-1550), care evoca o “rinascita” artistică, în opoziție cu “maniera gotică” precedentă, deci cu ansamblul epocii medievale. Delimitarea precisă a Renașterii din punct de vedere cronologic îi apar ține lui Jacob Burckhardt, către 1860.

În arhitectura, ca și în pictură și în sculptură, Renașterea a avut un “cuvânt de spus”..dacă  putem spune așa. Formele geometrice s-au reconsiderat pătraul și cercul pentru plan, cubul si cilindrul pentru edificii. Este căutată simplitatea. Reprezentanții acestui curent au introdus anumite îmbunătă țiri în lucrările lor în această perioadă: 



Fillipo Brunelleschi folosește numărul de aur în construc ția capelei Pazzi de la Florenta. Numărul de aur este phi . Se numeste numărul de aur pentru că foarte multe lucruri se refera la el; de exemplu, membrele unui om: daca împăr țim lungimea brațului unui om cu lungimea de la cot la degete, va da 1.618; oricare raport a 2 nr din șirul lui Fibonacci va da acest număr sau dacă împăr țim numărul de femele la numărul de masculi dintr-un stup de albine rezultatul va fi tot 1.618. De aici i s-a dat acestui număr, 1.618 denumirea de “număr de aur” sau “proporția divină”. Bramante Donato (144-1514) a fost un arhitect renascentist Italian care a dat o nouă orientare arhitecturii din secolul al XVI-lea, îmbinând armonios principiile matematicii și staticii de formele de tradi ție clasică. Acesta a construit biserici ca Santa Maria presso San Satero și Santa Maria delle Grazie din Milano și a început reconstrucția bazilicii San Pietro din Roma; a executat și fresce.





Giotto a fost un pictor, dar și arhitect premergator al Rena șterii și al întregii arte europene moderne. A început construc ția campanilei Domului , Santa Maria del Fiore, din Florenta. Michelangelo di Lodovico Bounarroti Simoni 1475- 1564). El s-a format în altelierul lui Ghirlandane și sub influența meșterilor Academiei platonice florentine. Ca arhitect el a creat proiectele pentru fațada bisericii San Lorenzo și pentru Piața Capitoliului din Roma.

Bazilica San Pietro din Roma ilustreaza cel mai bine cantitatea enormă de lucrări  întreprinse, ca și bogatia inventivității arhitecților care s-au succedat: 



 









Donato Bramante propune papei Iuliu II planul unui edificiu cu o clădire centrală  în formă de cruce greacă înscrisă în pătrat, prevăzută cu o cupolă centrală, la care se adaugă cupole ascu țite. Giuliano da Sangallo, colaborator al lui Bramante, îl convinge să adopte un plan cu nava centrală. Raffaelo Sanzio (1514-1520) propune 2 planuri:unul cu navă, altul cu fa țadă.  Antonio da Sangallo (1520- 1546) revine la planul în formă de cruce greacă, cu un corp pe fatada și prezintă un nou proiect de cupolă, cel al lui Bramante fiind păstrat pentru tambur. Michelangelo Bounarotti (1547-1564) construie ște fațada dreptunghiulară care-o  înlocuiește pe cea pătrată. El prezintă  un nou model de cupolă, după  modelul catedralei din Florența. Giacomo Della Porta (1573-1604) ridică cupola cu înca 4 metri. Ornamentația interioara este terminată. Spre est este prev ăzută o fațadă, destinată  unirii  bisericii cu palatul Vaticanului. Carlo Maderno (1556-1629) transformă fațada, o face mai largă și o împodobeste cu turnuri frontale plasate spre exterior. Acest proiect este terminat î n 1619. Giovani Lorenzo Bernini (1646-1667) se consacră mai ales extinderii edificiului la sol. Compune ansamblul din Piața San Pietro pentru ca fa țada bazilicii să pară mai zveltă.

 Basilica San Pietro

Depășirea de către europeni a culturilor mai avansate în epocile anterioare,cum erau cele din Orient,a avut loc în epoca Rena șterii. În Europa,nobilimea și paturile bogate au  început să-și construiască palate confortabile și case impunătoare,în locul castelelor reci și fortificate din evul mediu.A evoluat stilul de construc ție pentru clădirile cu etaje.Datorită  îmbunătățirii tehnologiei de fabricare a sticlei,ferestrele puteau fi mai mari.În Anglia,unele case de mari dimensiuni,ca Hampton Court,erau construite din cărămizi făcute manual,pe când lemnul era folosit în continuare. În ora șe,clădirile din lemn constituiau un factor de risc în cazul incendiilor.Colectarea gunoiului și canalizarea nu apăruseră încă. Mobila din interiorul caselor era din lemn,cu sculpturi ornamentale.Peretii erau acoperi ți cu panouri din lemn,iar tavanele erau decorate cu ipsos.S-au realizat primele parcuri cu planuri geometrice,cele mai apreciate fiind grădinile cu plante aromatice,de unde se ob țineau condimente pentru mâncăruri și remedii de afec țiunile ușoare. În întreaga lume,multe dintre clădirile noi erau mai mari si mai impunătoare. Catedralele italiene,castelele japoneze,clădirile mogulilor din India,arhitectura otomana de la Instanbul și construcțiile persane din Isfahan au atins noi culmi ale elegan ței.S-au construit capitale noi,folosindu-se planificarea,iar pentru lucrări au fost angaja ți mii de constructori și meseriași. Una dintre cele mai interesante evolu ții ale arhitecturii au avut loc în America de Sud,înainte de invazia spaniolă.Mul ți incași care trăiau în regiuni muntoase au construit temple,palate,cetăți și locuințe cu dificultate,din blocuri de granit  îmbinate ingenios fără mortar.Inca șii utilizau exclusiv unelte din piatră. În secolul XVII au fost inițiate mari proiecte de constructii,atât din motive practice,cât și pentru a impresiona.În India,moscheile,parcurile și palatele vaste și elegante ale mogulilor au dus arhitectura islamica pe noi culmi.În China dinastiei Qing,cre șterea extraordinară a populației a impus construirea unor noi orase și a unor lucrări de interes public.În Imperiul Otoman,elevii celebrului arhitect Sinan,au construit moschei,bazaruri,palate și clădiri publice în stilul lansat de marele maestru. Europa a fost scena celor mai mari schimbări.Londra,devastată  de Marele Incendiu din 1666 a fost reconstruită  pe baza planurilor unor arhitecți ca Cristhopher Wren.La Versailles,lânga Paris,a fost construit un oraș  regal,în stilul baroc,pentru Ludovic XIV.Noua capitală  a Rusiei,Sankt Petersburg,a fost proiectată și construită  de cei mai buni arhitecți ai barocului din

Europa (deși în Rusia,încă  predomina arhitectura rusă  ortodoxa tradi țională,fiind construită  Catedrala Sfântului Vasile din Pia ța Roșie,Moscova,în secolul XVI),iar la Berlin,capitala Brandenburgului,au fost ridicate noi palate,clădiri guvernamentale și academii. Clădirile oficiale au căpătat o altă înfă țișare pe măsură ce orașele europene s-au extins și s-au modernizat.Locuințele de cărămidă și piatră,depozitele și străzile,precum și clădirile publice și bisericile erau construite în stiluri distinctive,moderne,care le deta șau de arhitectura din trecut. Noile edificii din ora șe aveau ferestre mari,contururi mai drepte,camere mai spa țioase și fațade proiectate îngrijit,reflectând un nou sim ț al respectabilitătți,caracteristicile claselor de mijloc,în cre ștere în Europa.Influen ța puritană  conferea simplitatea placuta a unui stil subtil,după cum se poate vedea la clădirile din orașele nord-americane din perioada colonială.În  Amsterdam,Stockhlom,Colonia (Koln) și Viena,locuințelor și străzilor li s-au dat o forma nouă.A șa s-au pus bazele arhitecturii din zilele noastre.Perioada aceasta este de multe ori consacrată drept "moderna timpurie".

Versailles

Mișcarea umanistăși avântul economic din nordul Italiei la sfâr șitul secolului al XIV-lea au înlăturat normele ideologice, morale și culturale medievale, au revigorat interesul pentru cultura greco-romanăși au promovat libertatea spiritului și personalității umane.  Arhitectura acestei perioade cunoaște o rapidăînflorire, beneficiind și de influența modelelor antice și de sprijinul științelor exacte și tehnicii aflate în plin avânt. Edificiile devin adevărate modele de referin ță, exemple: Palazzo Medici Riccardi,  Villa Medici, Paltul Pitti, Spitalul Inocen ților, cupola domului Santa Maria del Fiore. În Franța sunt celebre castelele de pe Loara: Blois,  Amboise, Chenonceau. În Spania, palatul El Escorial este cel mai cunoscut monument renascentist din acesta țară. Trăsături ale Renașterii regăsim și în cadrul stilului elisabetan englez și avem ca exemple castelul Hampton Court de lângăLondrași Poarta de Onoare a Colegiului Caius din Cambridge. Monumente valoroase ale arhitecturii renascentiste găsim și în estul Europei, în ora șe ca Praga, Cracovia, chiar și pe teritoriul României (Sibiu, Oradea, Făgăraș). În secolul al XVI-lea, are loc trecerea la manierismși apoi la  baroc,  când se manifestă mari personalități ca: Bramante, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael.  Printre marile realizări ale acestei perioade, putem enumera: Cupola Bisericii Sf. Petru, Piața Capitoliului din Roma.

 Arhitectura renascentistă este arhitectura perioadei de la începutul secolului al XV-lea până la începutul secolului al XVII-lea, în diferite regiuni ale Europei, în care are loc o redefinire a interesului pentru cultura și civilizația greco-romană, iar spiritul european se eliberează de sub tutela obscurității religioase medievale.

 Descrierea stilului arhitectural Termenul de Renaștere a fost folosit de Giorgio Vasari (1452-1550) care evocă o "rinascita" artistică, în opozi ție cu maniera gotică precedentă, deci cu ansamblul epocii medievale. Delimitarea precisă a Rena șterii din punct de vedere cronologic îi aparține lui Jacob Burckhardt către 1860. În arhitectură, ca și în picturăși sculptură, Renașterea a avut un cuvânt greu de spus. Formele geometrice s-au reconsiderat: pătratul și cercul pentru plan, cubul și cilindrul pentru edificii. Este căutată simplitatea. Reprezentan ții acestui curent au introdus anumite îmbunătățiri în lucrările lor în această perioadă: Filippo Brunelleschi folosește Secțiunea de Aur în construcția capelei familiei Pazzi (Capella dei Pazzi ) de la Florența. Numărul de aur se notează Φ, fiind util în numeroase proporții, de exemplu membrele unui om: dacăîmpărțim lungimea brațului unui om cu lungimea de la cot la degete, va da 1,618.

Capella dei Pazzi Caracteristici:  reapariția

interesului pentru principiile artei antice, pentru individualizarea persoanei, pentru frumuse țea corpului omenesc. Cunoa ște trei etape distincte: Renașterea timpurie, de apogeu și târzie. În sculptură, noul mod de interpretare este realist, bazat pe cunoa șterea subtilă  a anatomiei: personajele au armonie, eleganță, compozițiile sunt echilibrate.

În pictură, portretele realizate, în stil realist, reflectă și psihologia personajului; se aprofundează studiul perspectivei, se folosesc culorile acti ve, se exploatează efectele de zi, noapte și de clarobscur. Printre reprezentanți: Masaccio, Sandro Botticelli, Pierro della Francesca. În Renașterea de apogeu, pictura a atins perfec țiunea în redarea personajelor și a mediului atât prin desen cât și prin concepție și culoare. Pictori importanți: Leonardo da Vinci, Rafael, Alessandro Moretto, Giorgione, Titian, Jacopo Palma Vecchio. În perioada Renașterii târzii (1540-1600), pictura se remarcă prin compozi ții în diagonală, cu figuri alungite, efecte dramatice prin racursiuri neobi șnuite și culori  întunecate (Tintoretto), prin reflectarea vie ții luxoase, folosirea decorului somptuos (Veronese), prin transformarea episoadelor biblice în scene din via ța oamenilor simpli (Jacopo Bassano).  STILUL RENAŞTERII (RENAISSANCE) în arhitectura bisericească  are ca model

formele simple ale artei clasice greco-romane şi se dezvoltă în Italia în cadrul larg al curentului numit Renaştere, care înfloreşte în sec. XV, pornind din Florenţa, apoi Roma şi Veneţia. Se revine la linia orizontală a vechilor edificii creştine de tip basilical, care se  va combina acum cu linia curbă a stilului bizantin şi roman şi se va renunţa la sensul  vertical al catedralelor gotice. Planul de construcţie este variat: circular, dreptunghiular, cruciform. Arhitectura bisericilor de tip renascentist de la basilica cu trei nave este de tip cruciform (cruce greacă cu braţe egale, cu navele laterale boltite şi cupolă centrală pe navele de mijloc). Pentru a da cât mai multă lumină interiorului chorul  dintre altar şi naos se lăţeşte, nava centrală se măreşte, cele laterale se îngustează, fiind împinse spre zidurile laterale. În centrul edificiului domină o singură cupolă de mari dimensiuni (domul , caracteristic bisericilor Renaşterii). Multe ferestre încheiate în arc rotund, ovale sau pătrate, străpung pereţii cupolei, dând lumină abundentă interiorului bisericii. Faţadele exterioare ale zidurilor sunt acoperite cu marmură sau faianţă colorată; dispar contraforţii şi arcurile butante, iar la faţada principală predomină turnul central (nu cele laterale, ca în gotic). Pictura în ulei, care ia în Renaştere un mare avânt, devine mijlocul decorativ pentru împodobirea interiorului bisericii. Pictura şi sculptura se dezvoltă independent, nu mai sunt acum doar nişte auxiliare ale arhitecturii. Noul stil arhitectonic depăşeşte edificiile religioase care sunt mai puţine decât cele romanice şi gotice. În stilul Renaşterii se construiesc edificii civile (palate, vile, edificii publice etc). Spre deosebire de artiştii rămaşi anonimi ai monumentelor din perioada   romanicului sau goticului, artiştii Renaşterii sunt personalităţi marcante, genii universale, ca: Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio şi Michelangelo (pictor, arhitect şi sculptor). În domeniul arhitecturii bisericeşti, monumentul cel mai reprezentativ al artei Renaşterii este marea biserică a Sf. Petru din Roma (construită în sec. XVI, când a fost începută, şi finisată în sec. XVII). A fost patronată de un şir de papi şi realizată de arhitecţi, sculptori şi pictori celebri, ca: Alberti, Bramante, Rafael, Michelangelo, Maderna (care a adăugat faţada la începutul sec. XVII). Are planul unei cruci cu braţe egale, înscrisă într -un pătrat şi dominată de o cupolă gigantică (cu diametrul de 42 m). Braţele crucii se termină cu abside, iar între ele se ridică patru cupole mai mici şi mai scunde. Interiorul, de o bogăţie fabuloasă, este acoperit peste tot cu marmură foarte scumpă. Este cea mai mare biserică din toată lumea creştină: are la bază o suprafaţă de 21000 mp, înălţimea 133 m şi are 25 de altare. Încap în ea tr eizeci de mii de oameni. Biserici în stil

renascentist mai sunt în Roma: Biserica Gesu (a lui Iisus), biserica Sf. Ignaţiu (1689), Tempietto (monument circular, cu cupolă făcută de Bramante), pe locul unde se crede că a fost martirizat Sf. Petru. La Florenţa avem domul (Santa Maria del Fiore, sec. XIV), cu marea cupolă a lui Brunelleschi, adăugată în sec. XV (42 m diametru); capela Pazzi,  biserica San Lorenzo şi Santo Spirito, construite de Brunelleschi pe plan basilical, cu plafonul drept, din lemn sculptat, aurit. La Veneţia: bisericile Santa Croce, San Salvatore, San Giorgio Maggiore, Santa Maria dei Miracoli şi Sf. Zaharia; alte biserici în acelaşi stil mai sunt la: Pavia, Mantua, Rimini, Milano (biserica Santa Maria del la Grazie, decorată de Bramante; aici se află vestita frescă „Cina cea de Taină“ a lui Leonardo da Vinci). În Franţa, unde, ca în tot nordul Europei, domină goticul, până spre sfârşitul sec. XVI, sunt biserici în stil renascentist la Luneville, Nancy, biserica Saint Louis (Versailles), catedrala din La Rochelle ş.a. În Germania, biserica Sf. Mihail din München, biserica iezuiţilor din Köln (sec. XVII). În arhitectura Renașterii se pot deosebi două tendințe: 



O primă tendință este caracterizată prin folosirea formelor de expresie ale antichității. Aceasta se realizeazăîn jurul anului 1500, în perioada de apogeu a Renașterii, prin construcțiile clare și armonice ale lui Donato Bramante, și se răspândește în tot restul Italiei. Se folosesc ca elemente de construc ție coloanele, pilaștrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele, preluate din tratatul de arhitectură al lui Vitruviu ("De architectura" , sec. I î.Hr.), la care se adaugă cupolele (Domul din Florența, Bazilica Sfântul Petru din Roma). Fațadele sunt concepute ținându-se seamă de simetrie și ordine. Arhitecții sunt considerați artiști și aparțin păturii cultivate a societății.  A doua tendință, proprie mai ales țărilor nordice, îmbină elementele antice cu tradițiile stilului medieval, în care predomină liniile verticale combinate cu ogivelegotice. Se adaugă ornamente și arabescuri (în Spania). Maiștrii de construcții sunt meseriași. Exemple: în Franța, aripa de vest a palatului Luvru din Paris (1550-1558), realizată de Pierre Lescot; în Germania, castelul din Heidelberg și primăria din Augsburg, construită de Elias Holl.

 Domul din Florenta

Castelul din Heidelberg

 Stilul renascentist în România .  Biserica Sfântul Gheorghe din Bra șov - Blumana I- scurt istoric

Biserica Sfântul Gheorghe, numită și Blumana I, aflată aproape de centrul ora șului Brașov, este o biserică  ortodoxă  ridicată  în stil renașcentist târziu, din piatră  brută în relief, la parter, și cărămidă la etaj, în anul 1903. Clădirea în care se află actuala biserică a fost ridicată î n anul 1903, ca locuință a unui  vânător. Elemente de vânătoare se pot vedea atât în exterior, prin basoreliefuri și statui, cât și în interior, în vitraliile ferestrelor. În partea de apus a casei a fost zidit un turn cu cruce, încadrat de două statui din piatră (un vânător, un urs și un câine de vânătoare). În partea de răsărit a casei se afla statuia unui înger și a unui cerb. În vitraliile ferestrelor se pot observa scene de v ânătoare, ur și și cerbi apărând în lumină.

După Marea Unirea din anul 1918, casa vânătorului a rămas părăsită, ea intrand în patrimoniul Statului Român, care a utilizat-o, mai întai c a orfelinat de fete, imedit după primul Război Mondial, iar mai apoi, ca sediu al ziarului "Gazeta de Transilvania", sub condurea lui Ioan Braniste. În anul 1934, la etajul casei se construie ște, în interior, Biserica Sfantul Gheorghe, având drept ctitor pe preotul Ioan Popa. Biserica a fost înfiin țată  cu aprobarea Ministerului Cultelor, având Ordinul 48056, cât și cu a Arhieiscopiei Sibiului, având Ordinul 1308. La mansarda casei s-au realizat, mai apoi, anexe necesare bisericii.

Cu acest scop s-au făcut anumite modificări interioare: s-au înlăturat trei pere ți desparțitori, creându-se un spa țiu de forma paralelipipedică, cu plafonul drept, altarul fiind desparțit de navă printr-un iconostas compact, lucrat din lemn si placaj și decorat cu icoane pictate în ulei pe mu șama. Pe terasa dinspre rasarit s-a ridicat o clopotni ță cu trei clopote donate de credincio și, păstrând înca inscripțiile cu numele donatorilor.

În anul 1985 s-au facut ultimile modificări, mărindu-se capacitatea interioara, și s-a creat o boltă  de forma semicirculară. Spațiul altarului a fost transformat în formă hexagonală, făcandu-se proscomidiarul și diaconiconul, iar în locul plafonului s-a construit o semicalotă. Tot în anul 1985, deasupra casei scărilor, a fost construită clopotnița Bisericii, iar pentru degajarea altarului de activitatile legate de cult, s-a construit în casa scărilor o anexă a altarului. În anul 1989 s-au început lucrările de pictare a bisericii cu concursul fra ților pictori Mihail si Morosan și colaboratorii lor, Gheorghe Rogojan și Dumitru Bălașa, ultimii realizând și icoana de hram a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Biserica a fost zugravită în anul 1990.

 Simboluri cre știne în arta rena scentistă

Pictorii renascentiști nu au ezitat sa folosească teme religioase în tablourile lor. Astfel o  bună parte din opera acestora se referă la momente importante din religia cre ștină, din  viața lui Iisus sau a sfin ților. Pictori precum Hieronymus Bosch, Sandro Botticelli,  Albrecht Dürer, Giotto, El Greco,  Masaccio, Hans Memling sau Leonardo DaVinci au ilustrat momente folosind o diversitate de motive și simboluri creștine. În tabloul intitulat “Purtarea crucii” de Hieronymus Bosch este reprezentat Iisus ducându-şi în spate crucea, înconjurat de o multitudine de feţe groteşti, cu un aspect oarecum demonic, ce par a-L sufoca. Prin aceasta pictorul umanizeaza binele și răul reprezentat de Iisus, respectiv de personajele ce îl înconjoară . Centrul de interes al picturii îl constituie chipul lui Iisus în jurul căruia pare să orbiteze toată ac țiunea care se desf ășoară pe un singur plan. Cele mai evidente contraste sunt cel clar-obscur și cel caldrece distribuite pe toată suprafa ța tabloului. Din această opera reiese simbolul crucii ca povara dusă de Iisus. Un alt exemplu de utilizare a unor simboluri cre știne în operele religioase ale pictorilor renascentiști este tabloul “Adoraţia Sfintei Treimi” de  Albrecht Dürer.  Aici ni se  înfățișează atât îngerii, sfin ții cât și muritorii închinându-se la Sfânta Treime. Centrul de interes este constituit, în ordine descendentă, din ilustrarea Sfântului duh ca porumbel, a lui Dumnezeu, și imaginii simbolice a lui Iisus răstignit pe cruce. Ac țiunea se desf ășoară pe trei planuri. Cel de jos, în plan principal, este alcătuit din muritorii, însă pictorul tinde să marginalizeze oamenii de rând, cei cu un aspect mai modest, și să-i centralizeze pe cei ce confera un aer mai important. Al doilea plan este cel al sfin ților,  împărțit la rândul sau în două părți, în stânga și în dreapta Sfintei Treimi, cei din stânga ținând în mână câte o ramură măslin iar în planul al treilea, situat cel mai sus, în plan secundar, sunt ilustrați îngerii. Contrastul cel mai întâlnit este cel complementar dintre roșu și verde. Pictura este luminoasă, pictorul nu folo șeste elemente obscure, aceasta simbolizând credința pură către Divinitate. Din tablou extragem simbolul Sfintei Treimi, simbolul crucii pe care a fost răstignit Iisus, și a porumbelului ce reprezinta Sfantul Duh.

Construc ț ii în stil arhitectural renascentist 

 Monasterio de El Escorial

 St. Pietro de Michellangelo si altiide Brunelleschi Fillipo – Catedrala din Florenţ a

 Schiţă a lui Da Vinci  pentru proiectarea unei biserici de Bramante Donate SM delle Grazie

de Brunelleschi

Bibliografie

1. Ghid de cultură generală : F. Braunstein si J.F. Pepin, Editura ORIZONTURI , an 1991 2. Istoria culturii și civilizației : Ovidiu Drimbu, Editura STIINTIFICA, an 1990 3.Arborele Lumii 4. Internet (poze) 5. Site-uri: www.wikipedia.ro , www.crestinortodox.ro

Cuprins 1. 2. 3. 4. 5. 6.

 Arhitectura renascentistă (1500-1800) Descrierea stilului arhitectural Stilul renascentist în România Simboluri creștine în arta renascentistă Construcții în stil arhitectural renascentist Bibliografie

pag 2 pag 6 pag 9 pag 11 pag 12 pag 14

Grup  Sandu Denisa  Simionescu Larisa Văduva Mihăiţă Bogdan Voicencu Oana

Profesor Coordonator,  Păunescu Anghel - Nicolae