Universitatea din Piteşti Facultatea de Teologie Ortodoxă Sf. Muc. Filoteea Secţia Artă Sacră
Referat Tehnologia Generală a Restaurării
Stilul Gotic
Prof. coordonator: Conf. univ. dr. Oprescu Carmen Asistent univ. Grecu Dorin
Student: Olteanu Ştefan Cătălin
Piteşti
- 2012 -
Stilul gotic în arhitectură
Ce este goticul? Denumire tardivă, atribuită unuia dintre cele mai importante stiluri ale artei medievale, termenul de “gotic” a avut iniţial un caracter peiorativ. Derivat din numele migratorilor goţi, înţelesul lui era sinonim cu acela de “barbar”,exprimând dispreţul nutrit împotriva acestuia de artiştii luminaţi ai Renaşterii italiene. Captivaţi de ideea de echilibru şi armonie, aspirând spre eudemonia unei monumentalităţi statice, în care se materializa un suprem ideal estetic, aceştia consideraseră goticul ca un stil “excesiv”, pentru că le părea nearmonios, haotic, iraţional 1. Goticul se impune printr-o greutate mai mare a formelor, prin tendinţa liniilor ascendente şi prin căutarea echilibrului în locul stabilităţii maselor. Răspândire Răspândirea stilului gotic în Europa a început cu anul 1140 şi a durat până în jurul anului 1500. Pe pământul românesc goticul ajunge relativ târziu, o dată cu reconstruirea mănăstirii Cârţa, din sudul Transilvaniei, către mijlocul secolului al XIII – lea. Este adevărat că dezvoltarea ulterioară a fost înceată şi cu aparenţă modestă, fără izbucnirea de suverană splendoare a unor uriaşe catedrale. Dar nu-i mai puţin adevărat că, pentru cel ce zăboveşte mai atent asupra problemelor sale, goticul din ţara noastră prezintă o pasionantă configuraţie teritorială şi o istorie neobişnuit de aventuroasă. În Transilvania, în Moldova sau în Ţara Românească, arta gotică sau de sorginte gotică îmbracă înfăţişări de o bogată varietate, ca rezultat al celor
mai neaşteptate sinteze şi
confluenţe.2.
1 2
Viorica Guy Marica , “Arta gotică”, Întreprinderea Poligrafică “Arta Grafică, Bucureşti, 1970, p.5. Vasile Drăguţ, „Arta gotică în România”, Editura Meridiane, 1979, p.7.
2
Structura În ciuda unei dezvoltări bogate a arhitecturii civile şi militare, cristalizarea structurii gotice are loc în arhitectura bisericească. Structura stilului se compune din elementele primordiale, determinante pentru orice arhitectură: suporturile sau elementele portante şi acoperişul, cu alte cuvinte sistemul de boltire. Acestuia din urmă îi revine un rol decisiv, ca element distinctiv al structurii arhitectonice. În esenţă, „sistemul de boltire gotic” se întemeiază pe adoptarea şi utilizarea consecventă a bolţii în cruce pe ogive. Tipul acesta de boltă a fost realizat prin aplicarea ogivei la bolta în cruce, rezultată din intersecţia, pe un spaţiu patrulater, a două bolţi semicilindrice cu diametrul egal. Compusă din două arcuri încrucişate pe diagonală, în dreptul cheii de boltă, deci în centrul său, ogiva dublează la intrados muchiile bolţii în cruce, sporindu-i rezistenţa şi având o funcţie permanentă de sprijin. De aici şi denumirea sa (ogiva – augivam), derivată din cuvântul latin „augere”, al cărui înţeles e sinonim cu a spori rezistenţa.3 Alcătuită independent de boltă, ogiva preia funcţia muchiilor şi constituie un schelet, o armătură fixă şi trainică, pe care pânzele sau panourile bolţii se sprijină. Această inovaţie tehnică uşurează considerabil problema boltirii unor spaţii vaste, ce pot fi astfel subdivizate în multiple unităţi de spaţiu, relativ mici, cuprinse între patru puncte de sprijin şi denumite travee. Fiecare având un plan patrulater (pătrat sau dreptunghiular) şi poate fi boltit individual. Bolta unei travee stă în picioare indiferent de celelalte, oferind astfel posibilitatea de a adiţiona un număr de unităţi spaţiale cu boltire proprie, ce aoperă prin suma lor spaţiul global. Elaborarea integrală şi unitară a noilor principii de construcţie, parţial experimentate în romanic, rezidă nu numai în dezvoltarea tehnicii de boltire, întemeiată pe prezenţa ogivei, ci mai ales în adoptarea unor elemente de sprijin ingenios îmbinate. De o logică riguroasă, sistemul gotic îngăduie crearea unei viziuni a spaţiului interior şi o compoziţie a maselor arhitectonice, profund originale.
3
Viorica Guy Marica , “Arta gotică”, Întreprinderea Poligrafică “Arta Grafică, Bucureşti, 1970, p.15.
3
Figura nr.1. Catedrala Notre Dame din Paris. Plan
Susţinând direct ogivele, ce preiau greutatea bolţii şi o conduc spre punctele de sprijin, stâlpul, pilastrul şi ocazional consola, constituie principalele elemente portante. Pentru a spori rezistenţa suporturilor din interior, arhitecţii gotici au aşezat la exteriorul zidurilor perimetrale masive picioare de zidărie, denumite contraforturi. Ritmic dispuse, în punctele ce corespund elementelor de sprijin din interior, contraforturile exercită o contraforţă (de unde şi denumirea lor), contribuind la neutralizarea împingerilor provocate de povara bolţilor. Cu timpul, activându-şi funcţia, contrafortul este completat prin arcul de sprijin.4 Construcţii semnificative din România: Castelul de la Hunedoara, Castelul Bran Biserica romano - catolică Sf. Mihail din Cluj Biserica Neagră – Braşov Biserica Sfântul Niculae din Sighişoara Biserica Sfântul Bartolomeu din Braşov Catedrala romano - catolică din Alba-Iulia Castelul Corvinilor
4
ibidem.
4
Din lume: Franţa (ţara clasică a goticului) : •
Catedrala Notre – Dame din Paris,
•
Catedrala din Chartres,
•
Catedrala din Reims
Germania: Domurile din Koln, Nurnberg şi Bamberg, Anglia: Catedralele din: Canterbury, Wells, Lincoln şi Salisbury, Spania: Catedralele din Burgos şi Toledo, Italia: •
Domul din Milano,
•
Catedrala Sf. Petru din Roma,
•
Palatul Dogilor din Veneţia şi admirabila "Casa de aur" (Ca
d'Oro), Perceperea pur vizuală a catedralei gotice nu epuizează totuşi sensurile ei profunde.
Nici fotografia nici ochiul nu pot percepe deodată la interior întreaga încăpere şi
bolta grandioasă a catedralei gotice care-l fac pe om sa-şi dea capul peste cap pentru a putea contempla la coloanele angajate şi la nervurile care se împletesc unele cu altele alcătuind parcă un baldachin înalt şi transparent.5 Văzuta din afara catedrala era situată aproape întotdeauna de-a lungul unor ulicioare strâmte cu case înghesuite unele în altele pentru ca de aproape să nu poţi nici măcar cuprinde cu privirea, poate doar de departe mijind printre ţi se dezvăluia întreaga ei splendoare. 6 Arta gotică este aşadar expresia palpabilă, produsul vizibil întruparea spiritului gotic. Un mesaj generic transmis peste barierele timpului confirmat prin evidenţa sa materială îngăduind descifrarea mereu reiterată a sensurilor pe care le subînsumează. Spiritul gotic este omul gotic definit pe o treaptă precisă a dezvoltării umane în lupta cu silniciile unui cadru social istoric determinat si determinant ţinând spre descătuşare,
aspirând spre raţiune si
lumină.Catedrala gotică este expresia grandioasă şi cea mai directă a acestei duble aspiraţii în epoca dată. 5
Mihail V Alpoatov „ Istoria Artei” – Arta lumii vechi şi a evului mediu vol. I, Editura Meridiane, Bucureşti 1962 pag.348 6 Idem. Pag.353
5
BIBLIOGRAFIE
1. Alpatov V. Mihail, „ Istoria artei , Arta lumii vechi şi a evului mediu”, editura Meridiane, Bucureşti, 1962 2. Drăguţ, Vasile „Arta gotică în România”, Editura Meridiane, 1979. 3. Guy Marica, Viorica “Arta gotică”, Întreprinderea Poligrafică “Arta Grafică, Bucureşti, 1970
6
