Bibliografie: - Многоканальные системы передачи, Гитлиц. - Все книги с заголовками Системы Передачи, Телекоммуникационные Сети, -
Телекоммуникационные Системы Связи. Основы построения телекоммуникационных систем и сетей, 2004, Крухмалёв.
Tema 1: Nivele de transmisiune a semnalelor de telecomunicații Sisteme de transmisiune multiplex – transmisiunea
mai multor semnale de abonat printr-un
singur mediu de transmisiune.
Semnalele de telecomunicații au valorile puterii, tensiunii, curenților de ordinul aceste considerente considerente în practică se lucrează cu nivele ale semnalelor.
, din
Nivel de transmisiune – raportul
valorii inițiale către o valoare absolută exprimată în formă logaritmică. Unitatea de măsură a nivelului de transmisiune Bell . Deoarece unitatea Bell este foarte mare iar mărimile cu care lucrăm sunt foarte mici în TLC se utilizează decibel (dB). Unitatea de măsură dB se utilizează pentru logaritm zecima – lg . Dacă lucrăm cu logaritm Np. nautral – ln atunice lucrăm cu Nepper – Np
Cunoaștem următoarele tipuri de nivele de transmisiune:
[] ] , , unde – semnal – semnal măsurat în punctul dat, – absolut. absolut. După tensiune, [ ] După curent, []
- După putere, -
Nivele de mai sus se mai numesc Ni vel vel e relative sunt absolute și de măsurare.
. Nivelele de de transmisiu transmisiu ne relative
de transmisiune
Nivel relativ de măsurare – reprezintă – reprezintă
același nivel absolut cu condiția că la începutul traseului de TLC se conectează un generator cu și .
Traseul de telecomunicații între 2 noduri de comutație posedă proprietatea de a atenua semnalul conectarea a dif er it or echipamenete chipamenete de ampli fi care (pierdere de energie ) și amplificare (la conectare ). ). Atenuarea de lucru pe traseu se calculează după formula:
[] (Puterea generatorului, puterea sarcinii) Iar amplificarea de lucru:
[] Tema 2: Caracteristica semnalelor primare de TLC Semnale primare de TLC – transformarea mesajelor cu ajutorul convertoarelor. TLC pot fi descrise după: parametrii informaționali (amplitudinea, frecvența,
Semnalele de faza, durata),
: parametr parametr ii de tr ansport ansport
- durata semnalului T – – perioada perioada de timp de existență a semnalului, - puterea medie – medie – – rezistența sarcinii, u – T – perioada perioada de mediere, R – rezistența
semnal analizat;
∫
care întrece valoarea momentană a componentei semnalului cu probabilitatea ; Puterea minimă - puterea echivalentă a semnalului sinusoidal cu amplitudinea care întrece valoarea momentană a componentei semnalului cu probabilitatea ; ( Epsilon reprezintă dispersia semnalului ) Diapazon dinamic D – []; Factorul de vîrf Q – []; Coeficientul semnal-zgomot (atenuarea) - [ ]; Banda de frecvență – banda în care se include 90% din puterea (energia) semnalului – banda de frevență efectivă; Volumul semnalului primar – produsul dintre durata semnalului, diapazonul dinamic și banda de frecvență: . Sada – , pentru alte tipuri de semnale .
- Puterea maximă – puterea echivalentă a semnalului sinusoidal cu amplitudinea -
-
Semnalele în TLC se mai divizează: - Semnale analogice – semnal parametrii căruia au valori continue - Semnale discrete – un parametru - Semnale digitale – parametrii cărora sunt exprimați prin un cuvînt de cod
Semnalele primare pot fi pe bandă îngustă
și pe bandă mai largă .
În TLC se utilizează următoarele semnale tipice conform mesajelor de telecomunicații : semnale vocale; semnale de radiodifuziune; semale de televiziune; semnal transmisiuni de date. Semnal vocal – mesaj
vocal transformat cu ajutorul microfonului aparatului telefonic. Semnalul vocal are o putere maximă de 2mW și putere minimă de , , ; ; cantitate de informație care poate fi transportată cu ajutorul semnalului ; vocal .
Semnal de radiodifuziune – fie mesajul vocal transformat cu ajutprul microfoanelor de studiou în
. depinde de perioada de mediere. O oră , 1 .
banda de frecvența minuta , 1 secunda
– mesajul sub formă de imagine transformat cu ajutorul convertoarelor optoelectronice (dioda lazer și fotodioda) în banda de frecvență . . Semnalul fax
[]
Semnal de televiziune – mesajul video transformat cu ajutorul camerelor de luat vedere în banda
de frecvență
. .
Semnal transmisiuni de date – mesajul (orice tip de mesaj) transformat în impulsuri în banda de
frecvență
.
Tema 3: Caracteristica canalelor de transmisiune – totalitatea mijloacelor tehnice prin care se transmit semnalele de telecomunicații într -o anumită bandă de frecvență ( canale analogice ) sau cu anumită viteză de transmisiune (canale digit ale ). Canalele se clasifică: Canal de transmisiune
1. După metode de transmisiune a semnalelor primare – canale analogice (continue și discrete) și canale digitale care utilizează PCM, Delta PCM, PCM diferențial . 2. După lățimea benzii de transmisiune (canele analogice) – canale de frecvență tonală ( ), canale primare ( ), canale secundare ( ), canale terțiare ( ), canale cuaternare ( ), canalul de radiodifuziune ( ), canale de televiziune ( ). 3. După viteza de transmisiune (canale digitale) – canal digital de bază ( ), canal digital primar ( ), canal digital secundar ( ), canal digital terțiar ( ), canal digital cuaternar ( ). 4. După mediul de transmisiune – cablu (electrice și optice), canale radio (radio propriuzise, radio releu și satelite). 5. După mesaje transmise – canale telefonice, canale de radiodifuziune , canale de televiziune... 6. După schemă de organizare a canalului – canal organizat conform schemei o bandă de frecvență – 2 fire ( Duplex), schema de organizare 2 benzi de frecvență – 2 fire, schema de organizare 1 bandă de frecvență – 4 fire. 7. După indice teritorial – canale locale, canale interurbane și canale internaționale.
Canalele se caracterizează prin următorii parametri : - Banda de frecvență efectivă – acea bandă de frecvență pe care canalul o poate tansmite asigurînd parametrii de calitate. - Durata canalului – timpul în care acest canal este utilizat pentru transmisiunea semnalelor/mesajelor. - Diapazonul dinamic – raportul dintre puterea maximă la putere minimă, în dB. În afară de acesști 3 parametri de bază, canalele mai pot fi caracterizate prin: volumul canalului , cantitatea de , coeficientul semnal/zgomot informațioe transmisă cu ajutorul unui canal .
[]
Tema 4: Condițiile de transmisiune a semnalelor prin canalele de telecomunicații: distorsiunile liniare (amplitudine, fază, fază-frecvență) și distor siu ni le neli ni are .
Distorsiune – abaterea relativă a nivelului semnalului de la
o valoare standardă.
Canal de TLC poate fi reprezentat ca un cuadripol *1* care are borne de intrare ( ) și borne de ieșire ). La transmisiunea semnalelor printr-un astfel de echipament are loc atenuarea lor, numită atenuarea reziduală – atenuarea de lucru a canalului măsurată sau calculată în condițiile de conectarea la bornele 1- 1 și 2-2 a rezistențelor active. Atenuarea reziduală a canalului se calculează după formula:
Pentru a evalua atenuarea reziduală în TLC se utilizează o anumită frecvență la care se îndeplinesc măsurările pentru canalele de TLC. În dependență de banda efectivă a canalelor . Deoarece amplificarea și atenuarea semnalelor acestea pot fi: canal telefonic în canale de TLC depind direct de frecvență atunci introducem noțiunea de distorsiune: dependența atenuării reziduale de frecvență .
Caracteristicele de amplitudine-frecvență a semnalelor de TLC arată în felul următor: *2*
Caracteristicele fază-frecvență *3* Deoarece aceste caracteristici depind liniar de frecvență acestea duc la apariția, evalualarea distorsiunil or li niare – dependența liniară a parametrilor canalului de transmisiune de frecvență.
Dependența parametrilor de intrare față de cei de ieșire după apariția distorsiunilor liniare. De exemplu avem . Distorsiunile neliniare sunt caracterizate de caracteristicile de amplitudine *4*.
Din punct de vedere practic distorsiunile neliniare sunt foarte greu de determinat. Din aceste considerente inginerii lucrează cu caracteristicile de amplitudine *5* care le analizează în felul următor: 1. Sectorul neliniar pentru frecvențe mici (tensiuni, curenți, nivele mici) – se înscriu ca distorsiuni neliniare unde nivelul semnalului este aproape de nivelul zgomotului 2. Partea liniară a caracteristicii – dependența proporțională între creșterea curentului/tensiunii la intrare cu cel la ieșire 3. Partea neliniară a caracteristicii – Distorsiuni neliniare atunci cînd semnalul zgomotului este cu mult mai mare decît semnal util
După analiza celor 3 părți a caracteristicii inginerul face concluzia despre valoarea distorsiunilor neliniare. Canalul digital poate fi prezentat și prin numărul de biți eronați transmiși . Canal e ti pice: - Canalul de frecvență tonală – canal cu banda de fre cvență
-
care se utilizează pentru transmisiunea semnalelor vocale. Este un canal simplex . Canale de radiodifuziune – canal cu banda de frecvență utilizat pentru transmisiunea semnalelor de radiodifuziune. Canale de televiziune – canal cu banda de fecvență utilizat pentru
-
Canalele de bandă largă Canalele digitale
-
transmisiunea semnalelor de televiziune.
Tema 5: Organizarea canalelor Duplex. Canalul telefonic. Parametrii. Atenuarea în canalul telefonic. Cunoaștem mai multe scheme de organizare a canalelor duplex: una din aceste scheme este schema 2 fire o bandă de frecvență : *6* Schema dată se utilizează în transmisiunea telefonică la conectarea aparatului telefonic cu linia de abonat. Funcția dispozitivului de decuplare este de a diviza partea de emisie de cea de recepție. La emisia semnalelor de la microfon cu ajutorul DD are loc transmiunea în linia de abonat. În LA se utilizeazp banda de frecvență .
În recepție transmisia are loc pe aceeași banda de frecvența, numai că datorită parametrilor de funcșionează a dispozitivelor de decuplare semnalul și recepționează la difuza. Dezavantajul acestei scheme este utilizarea transformatorului și nu există posibilitatea de a face o comuni cație concomitentă: emisie-recepție. O altă schemă de conectare duplex este două fire – două benzi de frecvență :
*7* Schema dată de conectare se utilizează de regulă între modurile de comutație, atunci cînd pentru emisie se acordă benzi de frecvență , iar pentru recepție: .
Funcționarea acestei scheme se datorează proprietăților de funcționare a filtrelor: *8* Dezavantajul schemei date este: utilizare ineficientă a benzilor de frecvență, plus utilizarea și schemele de gabarit filtrelor duce duce la introducerea distorsiunelor liniare mare.
( )
Schema de conectare duplex o bandă de frecvență – patru fire:
*9* Funcționarea: emisia și recepția este divizată cu ajutorul dispozitivelor de decuplare. În
continuare atît emisia cît și recepția au traseul lor și utilizează o singură bandp de frecvență .
Dezavantajul acestei scheme este utilizarea unei cantități mari de cablu.
Dispozivitul de decuplare reprezintă un element cu 6 poli : *10*
se conectează direcțiile de emisie -recepție, unde atenuarea se conectează direcția de decuplare, unde atenuarea este
și La bornele este minimă, iar la bornele maximă. Pentru DD ideale:
iar
și lipsa oricăror distorsiuni în toate direcții. DD pot fi construite pe baza diferitor scheme și principii de echilibrare și, care în TLC, se numesc sisteme diferențiale. Cunoaștem următoarele clase de dispozitive de decuplare: 1) DD liniar – pasive construite pe baza de elemente pasive a căror parametru nu variază în timp 2) DD liniar – active – construite pe baza elementelor active a căror parametri nu variază în timp 3) DD parametrice – construite pe baza oricăror tipuri de elemennte a căror parametri variază în timp 4) DD pot fi reversibile dacă și , în caz contrar-ireversibile
DD clasice sunt construite pe baza de rezistoare și transformatoare. Schme pe baza de r ezistoar e :
*11*
Aceasta este o schemă punte unde sunt ramuri, iar și sunt diagonalele, asta înseamnînd că reglarea schemei are loc în aceste puncte. Pentru ca schema să fie echilibrată . Pentru a putea corecta DD ăn circuit trebuie să determinăm rezistența la bornele și , și ea trebuie să fie egală cu și .
Un alt criteriu după care se evaluează calitatea DD este atenuarea în toate direcțiile emisie recepție, ceea ce înseamnă atenuarea ăn toate ramurile scheme i.
– a oricărei ramure. Sisteme diferențiale pe baza de transformator: *12* Dezavataj : distorsiuni neliniare; gabarite mari. Avantaj : atenuarea
mică (
).
Stabilitatea canalelor duplex Pentru a transmite orice semnal într- un circuit el trebuie să satsifacă careva parametri: puterea și forma trebuie să rămînă aceeași. Din cauza rezistenței conductorului puterea atenuează pentru asta trebuie să-l amplificăm, din așa considerente folosim cr iteriu lui Naiquist – într-un circuit închis putem să amplificăm un semnal în așa mod sau pînă la o valoare ca circuitul dat să nu se autoexcite, dacă asta are loc asta înseamnă că duce la disrsiuni neliniare fiindcă are loc trecerea semnalului util dintr-o parte a circuitului în alta.
Pentru a determina condițiile de stabilitate a unui circuit închis trebuie de analizat reacția inversă de autoexcitare a circuitului, care poate fi determinată prin: - Condiția de amplitudine: . , în banda de frecvență - Condiția de faze:
∑ ∑ ∑
Stabilitatea canalului telefonic *13* SD – Sistem Diferenția (Dispozitiv de cuplare); PT – Punct Tranzit; CFT – Canal de Frecvență Tonală
– stabilitatea a canalului telefonic, valoarea cu care putem amplifica ca în circuitul închis al canalului telefonic să nu apară autoexcitare, cu condiția că defazajul este . Pentru canalul telefonic stabilitatea reprezintă 7dB .
Tema 6: Schema de structură generală a sistemelor de transmisiune multiplex. Schema de structură a sistemelor de transmisiune cu divizare în frecvență
*14* Sistem de transmisiune multiplex – totalitatea
mijloacelor tehnice care asigură transmisiunea concomitentă și independentă a mesajelor de același tip sau diferite de la N surse la N receptoare pe un singur mediu de transmisiune.
Semnalele primare a căror spectre de frecvențe coincid se aplică la partea de emisie a sistemului de transmisiune unde cu ajutorul modulatoarelor are loc transformarea semnalelor primare în semnale de canal. Procesul de transformare a semnalului primar în semnal de canal rezolvă 2 probleme: - Semnalul de canal se desoebește de cel primar prin careva indici de divizare (prin careva indici care îi deosebește între ele). - Este necesar de a forma în așa mod semnalele de canal ca ele se conțină: mesajul transmis și forma semnalului primar.
(Semnalul de linie, Semnalul multiplex) reprezintă unirea tutror semnalelor de canal cu ajutorul dispozitivului de unire DU. Dacă pentru formarea semnalului de grup se utilizează operația de sumare sistemul de transmisiune se numește aditiv, în caz contrar sistemul se numește combinaționale. La transmisiunea semnalului de grup prin mediul de transmisiune acesta este supus: distorsionărilor, perturbațiilor, de unde: . La partea de recepție semnalul de grup este transmisechipamentelor de divizare – Filtre, caracteristicile cărora de funcționare coincid cu caracteristicile de funcționare a modulatoarelor de la emisie. Semnalul de grup
Sistemul de transmisiune se numește liniar dacă
caracteristicile de funcționare a filtrelor sunt
liniare. Sistemul de transmsiune se numește neliniar
dacă caracteristicile de funcționare a filtrelor sunt
neliniare.
La ieșirea filtrelor are loc formarea semnalului de canal. Demodulatoare transformă semnalul de canal în semnal primar cu caracteristicile necesare. În TLC se utilizează sistemele aditive -liniare deoarece sunt cele mai simple. ------------------------------
Primele sisteme de transmisiune digitale au fost construite în baza calsificării canalelor de bandă largă: primare, secundare, terțiare și cuaternare. Denumirea de sisteme plesiocrone a fost dată datorită metodei de prelucrare, unire și multiplexare a semn alului digital. Prelucrarea în sistemele plesiocrone are loc bit cu bit. Conform acestor definiții ierar hi a si stemelor PDH poate fi reprezentată în felul următor: *1*
E1: . (30 – canale informaționale și 2 – canale de sincronizare și semnalizare). Numărul total de biți este 256 dintre care 240 – informațioanli și 16 – sincronizare și semnalizare.
E2: . (120 – informaționali și 12 – rezervă). Avem 1056 (4x260) de biți dintre care 960 (4x240) – informaționali și 96 – suplimentari (rezerva).
E3: (480 – informaționali și 57 – rezervă). Avem 4296 (4x1074) de biți dintre care 3840 (4x960) – informaționali și 456 – semnalizare, sincronizare, repartizare pe viteze și rezervă. E4:
(1920 – informaționali și 256 - ). Avem 15360 de biți.
Schema de structură a sistemul ui plesiocr on PD H este : *2*
Semnalul primar se aplică la sistema diferențială (pătrat cu romb) destinată pentru divizarea părții de emisie de cea de recepție. La partea de emisie la ieșirea sistemei diferențiale se conectează un Filtru Trece Jos (FTJ) pentru limitarea strictă a benzii de frecvență a semnalului primar. Datorită acestui dispozitiv se poate de determinat frecvența de eșantionare optimală. La ieșirea FTJ semnalul se aplică la Modulator la o altă intrare a modulatorului se aplică impulsurile de canal frecvența cărora este egală cu frecvența de eșantionare. La ieșirea unității de modulație are loc formarea semnalului de canal de regulă se utilizează modulație în amplitudine. Durata impulsurilor semnalului modulat în amplitudine trebuie să fie atît de mare încît să fie posibil în continuare de efectuat procesul de codare. Ieșirile modulatoarelor tuturor canalelor sunt conectate paralel, din aceste considerente la ieșire (între codor și modulator) se formează un semnal de grup modul at în ampl itudin e . În continuare semnalul se aplică la dispozitivul de codare (codor) unde se îndeplinește cuantizarea ( cuantizarea neuniformă după legea A) și în continuare – codarea. Procesul de codare este dirijat de o serie de impulsuri periodice care se aplică de la generatorul de emisie (GE) și frecvența impulsurilor coincide cu frecvența de tact, la ieșirea codorului obținem semnalul digital. În Dispozitivul de Formare (DF) are loc formarea semnalului digital de grup și nu de linie. Pentru aceasta este necesar de a adăuga semnalul de sincronizare și semnalul de semnalizare. Formarea semnalului de grup se îndeplinește conform structurii prezentate în tema „ Par ametri i semnalul ui de 2 M bits ”. Semnalul digital de grup la ieșirea dispozitivului de formare nu poate fi transmis prin mediul de transmisiune în forma dată de sistem. Din aceste considerente se utilizează convertorul de coduri (CCem) care transformă semnalul digital de grup în semnal digital de linie conform parametrilor mediului de transmisiune. La ieșirea convertorului de coduri de emisie avem un semnal Manchester, HDB3, Miller, NrZ care în continuare se transmite prin mediul de transmisiune . La partea de recepție semnalul de linie este recepționat în regeneratorul de stație (Reg) care îndeplinește corecția formei impulsurilor recepționate, amplificarea acestora și determinarea punctelor de tact. Acest semnal prelucrat de regenerator este aplicat la convertorul de coduri de recepție (CCrec) care din semnal AMI HDB3 îl transformă într -un semnal digital de grup. Convertorul de coduri la recepție mai are destinația de a diviza semnalul de grup. Semnalul digital recepționat este transmis concomitent la unitățile de sincronizare și semnaliz are. Unitatea de sincronizare (Sincr) analizează semnalul recepționat și determină semnalul de sincronizare după care îl transmite la generatorul de recepție (Grec) și unitatea de semnalizare (Semn). Funcționarea în același tact a unității de sincronizare, unității de semnalizare și generator ne determină corect extragerea semnalului de sincronizare. După determinarea sincronizării are loc începerea funcționării dispozitivelor de decodare – care transformă semnal digital în semnal MIA și al selectorului de canal care transformă semnalul modulat în amplitudine într -un semnal MIA pentru un canal. Elementele de frecvență înaltă rămase în urma diferitor transformări vitale sunt înlăturate cu ajutorul FTJ, după care semnalul analogic este adus la condițiile neces are cu ajutorul amplificatorului de frecvență joasă (AFJ). Modulatorul de impulsuri *15* Modulatoare de canal MIA și selectoarele de canal reprezintă elemente de bază pentru formarea semnalului de canal și respectiv semnalelor primare, recepție -emisie. Acestea reprezintă niște chei electronice care acționează datorită tensiunii de referință cu frecvența de eșantionare
formînd impulsuri cu durata . Durata acestor impulsuri este mai mică decît perioada de eșantionare a semnalului , adică se determină coeficientul de umplere a impulsului:
, Ceriunțele de bază față modulatoare selectoare sunt următoare: - Formarea seriilor de impulsuri –eșantioane scurte din semnalul analogic aplicat - Păstrarea parametrilor semnalului în decursul fiecărui - Rezistența minimă la circuitul conectat și rezistență maximă la întrerupere - Înlăturarea la maxim (excluderea) parametrilor tensiunii de referință
Cele mai simple scheme de modulatoare se construiesc pe baza de diode, tranzistoare, elemente logice, microcircuite. Principiul de funcționare a modulatorului selectorului pe baza de diode este identic cu cel al principiului de funcționare a puncției de diozi. Excepție în principiul de funcționare reprezintă
aplicarea tensiunii de referință, seria de impulsuri de la generatorul de bază. Codoare și decodoare sunt destinate pentru transformarea semnalelor MIA în formă digitală (în coduri). Operația de cuantizare și codare în sisteme de transmisiune digitale în prezent reprezintă un tot întreg, din aceste considerente există: codoare cu pas de cuantizare liniar (codoare liniare); codoare cu pas de cuantizare neliniar (codoare neliniare). În sistemele de transmisiune digitală se utilizează codoarele neliniare . Codoarele
Codoarele mai pot fi clasificate și după principiu de funcționare: - Codoare cu numărare serie – construite pe baza unui element ȘI și bistabile, numărul
-
cărora depinde de codul digital, în așa mod formăm un numărător care prelucrează semnalul paralel iar codul îl afișează serie. *16* Codoare de echilibru Codoare matrice
Codoarele neliniare utilizează legea A de compandare (A-87.6/13). Lungimea cuvîntului de cod unde pentru cuantizarea liniară pentru semnalul vocal se determină ca – coeficient semnal-zgomot la cuantizare deci pentru semnalul vocal . Luînd în considerație această valoare rezultă că lungimea cuvîntului de cod pentru cuantizarea liniară este de 12bit, , aceasta este foarte mult. Din acestea considerente la cuantiz area neliniară se lucrează cu valorile de cuantizare absolute la pasul de cuantizare . Din aceste considerente . În cuantizarea neliniară s -a orice eșantion este notat sub forma demonstrat că maximum putem obține un cuvînt de cod de . Semnalul de intrare pentru codorul neliniar care lucrează conform acestei reguli poate fi codate în rezultatul cuantizării liniare de 2048 nivele pozitive și 2048 nivele negative, după aceasta aplicîndu -se regula A se exclud nivelele unde nu există valoarea eșantionului ajungînd pînă la 128 nivele pozitive și 128 nivele negative.
Schema de structură a unui codor/decodor neliniare *17*
Destinația și principiu de lucru a comparatorului (C), generatoarele ( GET1 și GET2) a
curenților etalon, Unitatea de Formare a PCM (UF PCM) sunt aceleași ca și principiul de funcționare studiat la electronica digitală însă deosebirea dintre principiul dat și acesta este numărul de chei cu care funcționează generatoarele etalon. După fiecare tact de codare semnalul obținut la ieșirea comparatorului este înscris în registru. În dependență de valoarea semnalului la ieșirea comparatorului, registrele selectează și polaritatea semnalului aplic at la GET-uri, și dirijează cu logica digitală care transformă cuvîntul de cod de 8bit în 11bit. Formînd în așa mod curenții etalon de comutație. Unitatea de comutație a curenților de etalon ( UCCE) determinînd valoarea eșantionului și valoarea standard venită de la comparator determină atît nivelul de cuantizare cît și polaritatea. Unitatea de Formare a PCM citește codul din registru și îl transformp de semnal paralel în semnal serie. Toată această transformare a semnalului MIA în semnal PCM are loc în 8 ta cte. Fiecare impuls de comandă este dat concomitent la registru și la comparator de la generatorul de emisie. Fiecare tact are sarcina sa: Starea inițială – verificarea elementelor logice în stare inițială (nu este înscris niciun cuvînt cod) după care se transmite primul impuls de la generator, la comparator vine valoarea eșantionului MIA și valoarea impulsului de la generator. Dacă ele sunt de același ordin are loc transmisia serii dreptunghiulare de impulsuri pentru formarea cuvîntului de cod. Pentru fiecare tact pentru analiza a eșantioanelor în dependență de valoarea acestuia se înscrie cuvîntul de cod în registru, după care este transmis la unitatea de formare PCM.
Dispozitivul de formare a semnalului de grup digital Din punct de vedere tehnic acesta reprezintă un sumator care face unirea tuturor semnalelor informaționare de semnalizare, sincronizare într -un semnal de grup. Unirea acestor semnale în DF are loc în felul următor: *18*
Pentru a forma un semnal digital de grup la semnalul se adaugă sincron izarea care se transmite în intervalul de canal 0 ( ). Însăși semnalul de sincronizare se transmite în cadrele pare acest cuvînt de cod este unic și se repetă la intervale de timp sub forma strict determinate pe poziția a cadrelor pare se transmite informația discretă în cadrele impare se transmite informația discretă, pe se transmite avaria despre sincronizarea de cadru sau pierderea sincronizării de cadru, pe poziția se transmite semnalul de verificare a atenuării reziduale. Ceilalți bits rămîn ca poziții libere pentru diferite servicii.
În cadre pare pe interval de canal 0 se transmite semnal de sincronizare .
În interval de canal 16 se transmite semnalizarea. În cadrele pe pozițiile se transmit semnalele de semnalizare pentru direcția directă și inversă pentru fiecare din canaluri de frecvență tonală, fiecare cadru are conectat după sine canalele sale, de exemplu: va transmite informația pentru canalele 1-15 iar pentru 17-30 în felul următor. În cadrul 1 o sa avem semnalizarea pentru canalul 1 și 17, în cadrul 2 o să avem 2 și 18 și așa mai departe. În cadrul 0 pe pozițiile se transmite sincronizarea de supracadru care are codul 0000. Ceilalți bits în cadrul 0 se utilizează pentru periderea sincronizării de supracadru, permanent avem 0. Celelalte poziții sunt libere.
Durata impulsului
, amplitudinea este și rezistența de .
