Tulburările de percepţie Activitatea Activitatea senzorialsenzorial-percept perceptivă ivă refle eflect ctă ă dir direc ectt şi unit unitar ar dimens dimensiun iunile ile şi însuşi însuşiril rile e obiect obiectelo elorr din reali realitat tate e (stimu (stimuli) li),, oferin oferind d informaţii atât asupra realităţii exterioare, cât şi asupra celei interioare (propriul organism). Percepţia integrează informaţiile oferite de senzaţii, rezultând imaginea perceptivă care va fi integrată de persoană în existenţa sa, analiz analizată ată prin prin inter interme mediul diul gândiri gândiriii şi valoriz valorizată ată afecti afectiv v. Percep ercepţia ţia favori favorize zează ază experi experienţ enţa a reali realităţ tăţii, ii, trăir trăirea ea ace aceste steia ia de către către subiec subiect, t, facilitând adaptarea la realitate a acestuia. Caracteristicile percepţiei: Obiectivitate Completă, detaliată Prospeţime Prospeţime senzorială Constanţa formei Independentă de voinţă • • • • •
Clasificarea tulburărilor de percepţie
1. Hiperestezia rezultă
din coborârea planului senzorial, senzaţiile şi percepţiile fiind resimţite de subiect ca foarte intense şi neplăcute. Poa oate te afec afecta ta un sing singur ur anal analiz izat ator or sa sau u ansa ansamb mblu lull lor lor (hiperestezie Apare în surmenaj, surmenaj, neurastenii, neurastenii, debutul debutul psihotic, psihotic, debutul generală). Apare bolilor infecţioase, hipertiroidie, intoxicaţii cu diferite substanţe. creşterea pragului senzorial, cu diminuarea 2. Hipoestezia reprezintă creşterea intensităţii senzaţiilor şi scăderea numărului de stimuli receptaţi. Se întâlneşte în stări reactive, depresie, crize isterice paroxistice, tulburări de conştiinţă, schizofrenie. 3. Sinestezia Sinestezia constă în percepţia simultană pe o cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui alt analizator (ex. Audiţie colorată). Se întâlneşte în diferite intoxicaţii intoxicaţii (mescalină, LSD, cocaină). 4. Agnozia reprezintă un deficit psiho-senzorial, caracterizat prin incapa apacitatea subiectului de a recunoa noaşte obiectele după după caracteristicile lor senzoriale, în timp ce analizatorii sunt intacţi. 5. Iluzia Iluzia se defi define neşt şte e ca perc percep epţi ţie e cu stim stimul ul real real şi spec specif ific ic,, denaturată şi/sau deformată. Deformarea se referă mai ales la calităţile senzor senzorial iale e ale obiect obiectelo elorr percep percepute ute.. Cu cât denatu denaturar rarea ea este este mai ampl amplă, ă, se semn mnif ific icaţ aţia ia patol patolog ogic ică ă creş creşte te.. În norma normali lita tate te,, subi subiec ectu tull recunoaşte deformarea, o critică şi îi completează, ajustează sensul confor conform m reali realităţ tăţii. ii. În patolo patologie gie,, subiec subiectul tul nu încear încearcă că să corect corecteze eze deformarea, considerând-o o reflectare reflectare autentică a realităţii. a. Iluziile fiziologice, nepatologice – rezultă din modificarea condiţiilor perceptive, obiective a mediului perceptual sau a condiţiilor interne, subiective. 1
Iluzii prin modificarea condiţiilor perceptive – stimulare subsau suprali supralimin minară ară,, depăşi depăşire rea a capaci capacităţ tăţii ii de discri discrimin minar are e a unui analizator, iluzii optico-geometrice. Iluz Iluzii ii prin prin modi modifi fica carrea me medi diul ului ui per perce cept ptua uall – stim stimul ular are e monotonă, deprivare senzorială. Iluzii prin prin modifi modificar carea ea condiţ condiţiil iilor or inter interne: ne: false false identi identific ficări ări datorate unei atenţii deficitare, iluzii datorate anumitor stări afecti afective ve (frică, (frică, eufori euforie), e), iluzii iluzii datorat datorate e modifi modificăr cării ii stării stării de conştienţă (iluzii hipnagogice – la adormire şi hipnopompice – la trez trezir ire) e);; iluz iluzii ii dato datora rate te stăr stăril ilor or inte intens nse e de obos obosea eală lă,, suprasolicitare, surmenaj. (se întâ întâln lnes escc în tulb tulbur urăr ării func funcţi ţion onal ale e ale ale b. Iluz Iluzii ii pato patolo logi gice ce (se analiz analizato atoril rilor, or, sindro sindroame ame febril febrile, e, stări stări confuz confuzion ionale ale,, stări stări oniric onirice, e, nevr nevroz oze e obse obsesi siv v-fob -fobic ice e şi iste isteri rice ce,, debu debutu tull sc schi hizo zofr fren enie iei, i, stăr stării depresive): False False recunoaşteri – “deja-vu, deja-connu, deja-vecu”; False False nerecunoaşteri – “jamais-vu, jamais-connu, jamais-vecu”; rolul principal în producerea lor îl au mecanismele memoriei; Paraeidolii – se caracterizează printr-o intensitate şi vivacitate deoseb deosebită ită a iluzie iluziei, i, imagi imaginaţ naţia ia impli implicat cată ă în ace acest st fenome fenomen n putând fi foarte bogată; sunt considerate o punte de trecere cătr că tre e halu haluci cina naţi ţii, i, dator datorit ită ă crit critic icii ii vari variab abil ile e şi part partic icip ipăr ării ii afective intense a subiectului; Alte Alte iluzi iluziii – vizu vizual ale e (mic (micrropsi opsiii – obie obiect ctel ele e par par mai mai mici mici,, macropsii – obiectele par mai mari; dismegalopsii – obiectele par par alun alungi gite te sa sau u lărg lărgit ite; e; me meta tamo morf rfop opsi siii – obie obiect ctel ele e par par deformate; paropsii – distanţa dintre obiecte este deformată; teleopsii – obiectele par mai îndepărtate), auditive (sunetele par mai mai inte intens nse, e, mai mai vagi vagi,, mai mai nete nete sa sau u mai mai şter şterse se,, mai mai apropiate sau mai îndepărtate decât în realitate), olfactive (parosmii), gustative etc. 6. Halucinaţia este o percepţie fără obiect de perceput, subiectul se comportă ca şi cum ar avea o senzaţie sau o percepţie, atunci când în în co cond ndiţ iţii iile le norm normal ale e ale ale real realit ităţ ăţii ii exte exteri rioa oare re ac aces este te se senz nzaţ aţii ii sa sau u percepţii nu se realizează. •
•
•
• •
•
•
Caracteristici
Senzorialitatea experienţei Proiecţia
Halucinaţii psihosenzoriale (corespund definiţiei halucinaţiei) mare În
Halucinaţii psihice
Halucinoze
medie
spaţiul În
Nulă spaţiul În
afara 2
spaţială Convingerea realitatea lor
senzorial în Prezentă
Rezonanţa (participarea) afectivă
Halucinaţii funcţionale
Halucinaţii eidetice
Halucinaţii fiziologice
Halucinoide
Absentă
spaţiului senzorial Absolută, dar cu caracter xenopatic (impusă subi subiec ectu tullui de către altcineva) Impunerea unor sentimente
Anxiogenă Nelinişte (subiectul reacţionează prin teamă) Fig. 1. Clasif icarea icarea descriptivă a halucinaţiilor
Senzaţii parazite
Halucinoze
senzorial
Un excitant care acţionează pe un receptor periferic provoacă apar apariţ iţia ia unei unei se senz nzaţ aţii ii care are nu corespunde cu acţiunea stimulului propriu-zis (ex. Un curent electric, inflam inflamaţi aţia a sau compr compresi esiune unea a pot pro provoca senzaţii luminoase, zgomote, mirosuri) Percepţii false care apar în paralel şi simultan cu o percepţie reală reală (ex. Zgomotul roţilor de tren este perceput în paralel cu zgomotul unor avioane) Proiecţii în exterior ale unor imagini, obiecte sa u fiinţe per perce cepu pute te rec ecen ent, t, în co cond ndiţ iţii iile le unor stări afective intense În condiţiile modificării stării vigile – trec trecer erea ea de la vegh veghe e la so somn mn (hipnagogice) sau de la somn la veghe (hipnopompice), în inducţia hipnotică Esenţa lor patologică este recuno cunosc scut ută ă de cătr ătre subi subie ect, ct, acesta neabordând un comportament legat de conţinutul acestor percepţii Se situează între reprezentări vii, acurate şi halucinaţii vagi, apar în perioada de geneză sau extincţie 3
a halu haluci cina naţi ţiil ilor, or, pot pot fi as asim imil ilat ate e halucinozelor, prin lipsa de convingere a subiectului de existenţa lor reală Fig. 2. Fenomene de tip halucinator înrudite cu halucinaţiile
Tipul de halucinaţie
Subtipuri
elementare
Halucinaţii auditive
Descriere
Acoasme, foneme zgomote (foşnete, ţiuituri, pocnete)
Circumstanţe de apariţie
– vagi Patologia urechii Boli neurologice Stăr Stării co conf nfuz uziv ive e (ex. Din aura epileptică = starea care pre precedă criz riza epileptică) Psihoze
Halucinaţii auditive
Sune Sunete te la ca care re comune subiectul le atribuie o sursă sau o modal odalit itat ate e de prod produc ucer ere e bine bine definită (dangăt de clopot, sunetul apei, sunete muzicale etc.) complexe (acustico- Fragmentare verbale) (subiectul percep percepe e sil silabe abe,, fragmente sint sintac acti tice ce)) sa sau u cu conţinut precis; vergiberaţie
Schizofrenie Sindromul paranoid Stări depresive Parafrenie Psihoza alcoolică 4
halucinatorie
Halucinaţii vizuale
elementare
complexe
scenice
Halucinaţii olfactive gustative
plăcute şi
(subiectul nu înţ înţel eleg ege e voci vocile le pe care le aude) Imagini percepute Afecţiuni ca scânte ntei, linii, oftalmice ppun unct ctee lumi lumino noas asee Tulburări (fosfene, fotopsii) neurologice (migrene, leziuni ale lobului occipital, epilepsie) Stări confuzionale confuzionale (în sevrajul alcoolic comp co mpli lica catt apar apar zoopsii) Schizofrenia paranoidă Parafrenia Fantasmoscopii (obiecte slab cont co ntur urat ate) e) sa sau u figurate (obiecte precis precise, e, zoopsi zoopsiii – halu haluci cina naţi ţiii cu conţinut animal) Panoramice (statice) sau cinematografice (dinamice) Parfumuri, Crizele din epilepsia de lob temporal esenţe, Tumori şi leziuni miresme ale lobului temporal Psihoza afectivă bipolară (în concor concordan danţă ţă cu tonalitatea afectivă) Sevr Sevraj ajul ul alco alcool oliic complicat complicat (delirium (delirium tremens) Sindromul paranoid Psihoze de involuţie 5
neplăcute
Halucinaţii tactile
interne
externe
Halucinaţii Modi odific ficări corporale organelor (sensibilitatea interne generală şi internă – proprioceptivă şi interoceptivă)
Mirosuri grele, fetide, de putrefacţie, gusturi metalice, astringente Arsu Arsuri ri,, dur dureri eri, mişcări ale unor insecte subcunatat
Nevroze obsesiv, isteric
de tip fobic,
Intoxicaţii (cocai (cocaină, nă, haşiş, haşiş, LSD) Psihoze alco alcool olic ice e ac acut ute e şi subacute (halucinaţii zoopatice) Psihoze de invo involu luţi ţie e (del (delir ir cu ec ecto topa paraz raziţ iţii Ekbom)
Arsuri Arsuri,, căldură căldură,, atingeri, săruturi, săruturi, curenţi curenţi de aer, înţepături ale Arsu Arsuri ri inte intern rne, e, modi odific ficări ări ale ale viscerelor (organele inte interrne sunt sunt în Delirul hipocondriac putre putrefac facţie ţie sau Schizofrenia înlocuite cuparanoidă Psihoze de obiecte involuţie – metalice), sindromul schimbarea (idei poziţiei unor Cotard delirante de organe negaţie, de enormitate a organelor, de imortalitate, asociate cu negarea halucinatorie a viscerelor) Localizări 6
genitale, percepute ca violur violuri, i, senzaţ senzaţii ii de orgasm, introduce introducerea rea de corpu co rpuri ri străi străine ne în rect Posesiunea Exis Existe tenţ nţa a unor unor zoopatică fiin fiinţe ţe natu natura rale le (şerpi, lupi) sau supranaturale (demoni (demoni,, spirit spirite) e) în interiorul corpului Metamorfozarea Transformare întrun animal Fig. 3. Tipuri de halucinaţii psiho-senzoriale – grupează mai multe tipuri de halucinaţii (vizuale cu auditiv e, olfactive cu gustative, tactile cu corporale). În psihozele de involuţie se asociază halucinaţii corporale (în special în zonele genitale) cu cele olfactive. În parazitozele halucinatorii se întâlnesc asocieri de halucinaţii vizuale cu cele tactile (din intoxicaţiile cu alcool, cocaină etc.). Haluc lucina inaţii ţiile psih psihic ice e (ps (pseudohalucina inaţii ţiile) – autoreprezentări aperceptive, caracterizate prin automatism, exogenie şi rezistente la controlul voluntar. Le lipseşte obiectivitatea spaţială şi caracterul de senzorialitate, fiind localizate în spaţiul intrapsihic. Diferă de reprezentările normale prin caracterul de stranietate, exogenitate, pacientul le trăieşte ca pe nişte fenomene străine, impuse din afară, nu le percep percepe e pe căile căile senzori senzoriale ale obişnu obişnuite ite.. Reziste ezistenţa nţa subiec subiectul tului ui la aceste halucinaţii şi controlul lor voluntar sunt minime, chiar nule. Asocierile halucinatorii
Tipuri de halucinaţii Descriere Circumstanţe voci inter nterio ioar are, e, ecou ecoull apariţie Halucinaţii aţii psihice - voci gând gândiirii rii sau sau al lect ecturi urii, acustico-verbale gânduri transmise - trăiril irilee vin vin din din afar afaraa subiectului subiectului prin intruziune, intruziune, fiind atribuite altcuiva “transmiterea
de
7
gândurilor”, gândurilor”, telepatie telepatie,, comunicare mist isterio erioa asă să,, lim limbaj baj fără cuvinte, subiectul are are impr impres esia ia că şi-a şi-a Deliruri cronice pie pierdut dut int intimit imitat ate ea gând gânduri urilo lorr şi voin voinţa ţa,, fiind supus voinţe nţei altcuiva Majoritatea psihozelor (în special schizofrenia – sindromul de transparenţă – influenţă a gândirii) Halucinaţii aţii psihice - imag imagin inii simp simple le sa sau u vizuale scen sc ene e panor panoram amic ice e în spaţ spaţiiul intra ntraps psiihic hic, subiectul are impresia că trăieşte într-o lume a scenelor imaginare - subiectul le vede cu “ochii minţii”, cu “ochii interiori” Halucinaţii aţii psihice - lega legatte de lim limbaj bajul motorii int interi erior şi expres presiia motor torie a ac ace estuia (verbală şi scrisă) subiectul are senz se nzaţ aţia ia că vorbe vorbeşt şte e (fără antrenarea nervilor faciali) - subi subiec ectu tull sc schi hiţe ţeaz ază ă mişc mişcăr ării ale ale limb limbii ii şi buzelor subiectul are impulsuri verbale,”este făcut să vorbească” (automatism verbal) Fig. 4. Tipuri de halucinaţii psihice (pseudohalucinaţii)
ÎN
PSIHOPATOLOGIE
ŞI
PSIHIATRIE 8
TULBUR TULBURĂRI ĂRILE LE DE PERCE PERCEPŢI PŢIE E APAR APAR GRUP GRUPATE, ÎNSOŢITE DE O SIMPTOMATOLOGIE COMPLEXĂ!!!
Tulburările de atenţie Atenţia este o funcţie psihică ce constă în activarea, tonifierea, concen entr trar area ea procese mobi mobili liza zare rea, a, focus focusar area ea se sele lect ctiv ivă ă şi conc roceselor lor psihopsihocomport comportame amenta ntale, le, având având ca sco scop p reflec reflectar tarea ea optimă optimă a reali realităţ tăţii ii şi autoreglarea eficientă a activităţii. Caracteristicile atenţiei: Volumul (cantitatea de unităţi care intră simultan în planul conştiinţei) Concentrarea Stabilitate Stabilitatea a (caracteris (caracteristică tică a concentrării concentrării,, opreşte opreşte fluctuaţia fluctuaţia atenţiei) Distributivitatea ( focalizarea atenţiei pe mai multe planuri) Comutativ Comutativitate itatea/fle a/flexibil xibilitat itatea ea (capacitat (capacitatea ea de restructura restructurare re rapidă a atenţiei) După gradul de implicare a voinţei, distingem atenţia involuntară (spontană), atenţia voluntară şi cea postvoluntară. •
• •
• •
Clasificarea tulburărilor de atenţie (disprosexii)
– creşt creşter erea ea atenţi atenţiei ei către către un anumit anumit domeni domeniu, u, conc co ncom omit iten entt cu dimi diminu nuar area ea aten atenţi ţiei ei (hip (hipopr opros osex exie ie)) pent pentru ru rest restul ul domeniilor. Mai precis se referă la scăderea comutativităţii atenţiei cu creşterea concentrării pe domeniul de interes. Se întâlneşte în condiţii de normal normalita itate te (creşt (creşter ere e a inter interesu esului lui,, situaţ situaţii ii de perico pericol, l, stări stări de excitaţie psiho-fiziologică, intoxicaţii uşoare cu alcool sau cafeină) şi în condiţii psihopatologice (tulburarea obsesiv-fobică, cenestopatii, delirul hipocondriac, stările maniacale, retardul mental/oligofrenia). mental/oligofrenia). diminu nuar area ea aten atenţi ţiei ei,, afec afecte teaz ază ă orie orient ntar area ea 2. Hipop Hipopro rosex sexia ia – dimi selectivă a comportamentului spre un anumit domeniu. Apare în normalitate (surmenaj, oboseală) şi în psihopatologie (tulburări anxios-depresive, schizofrenie, stări maniacale). 3. Aprosex Aprosexia ia – abolir abolirea ea atenţi atenţiei, ei, apare apare în stăril stările e confuz confuzion ionale ale,, sindr sindrom omul ul ca cata tato toni nic, c, deme demenţ nţe, e, olig oligof ofrrenii enii (fii (fiind nd dete determ rmin inat ată ă de scăderea globală a randamentului intelectual). 1. Hiperprosexi Hiperprosexia a
9
Tulburările de memorie – ansa ansamb mblu lull proc proces esel elor or de me memo mora rarre, stoc stocar are e şi reactualizare (prin recunoaştere şi reproducere) reproducere) a informaţiilor primite din mediu. Tulburările de memorie (dismnezii) se pot clasifica în cantitative şi calitative. Memoria
Dismnezii cantitative
constă în evocări involuntare, rapide şi uşoare, tulm tulmul ulto toas ase e şi mult multip iple le,, mijl mijloc ocin ind d înde îndepă părt rtar area ea subi subiec ectu tulu luii de momentul prezent. Pot apărea în condiţii normale (evocări legate de evenimente deosebite, trăite intens) şi în condiţii psihopatologice, când se produce o îngustare a câmpului de conştiinţă (psihoze – paranoia, tulbur tulburare area a de person personali alitat tate e parano paranoidă idă,, oligofrenii, debutu debutull demenţ demenţei, ei, nevr nevroz oze e obse obsesi sion onal ale e şi iste isteri rice ce,, co cond ndiţ iţii ii de dete detenţ nţie ie,, sind sindrromul omul hipermnezic emoţional paroxistic tardiv, stări febrile, intoxicaţii uşoare cu eter, cloroform, barbiturice, toxicomanii, aura epileptică). a. Mentismul – derular e involuntară caleidoscopică a unor amintiri, idei. b. Viziunea retrospectivă – retrăirea evenimentelor principale ale existenţei în câteva momente. Apare în situaţii de pericol vital, crize paroxismale, atacuri de panică, stări confuzionale halucinatorii, crize epileptice de lob temporal. 2. Hipomneziile constă în evocări deficitare, lente şi anevoioase, indifer indiferent ent de efortu efortull volunt voluntar ar reali realizat zat de către către subie subiect ct pentru pentru a-ş a-şii rea eami mint ntii unel unele e even evenim imen ente te.. Sunt Sunt lega legate te de defi defici citu tull de aten atenţi ţie e (hipoprosexii). Se pot întâlni în condiţii de normalitate (evenimente insuficient fixate sau neglijate, stări de oboseală sau surmenaj) şi în psihopatologie (nevroze, oligofrenii, debutul demenţelor). a. Lapsusul – dificultate pasageră de evocare, cu aspect lacunar. subiec ectu tull evoc evocă, ă, ajut ajutat at de antu antura raj, j, anum anumit ite e b. An Anec ecfo fori ria a – subi evenimente ce păreau uitate. 3. Amneziile constă în imposibilitatea fixării sau evocării anumitor informaţii, situaţii, evenimente trăite. În funcţie de debutul amneziei, retrograde (de evocare). pot fi clasificate în anterograde (de fixare) şi retrograde imposi sibi bili lita tate tea a fixă fixări riii imag imagin inil ilor or şi a. Am Amnez nezii iile le ante antero rogr grade ade – impo evenimentelor după un anumit moment (“agresiune factorială”), dar cu conservarea evocărilor anterioare acelui moment. Deficienţa este de fixare, informaţiile stocate sunt nealterate, iar memoria evenimentelor îndepărtate este conservată. Apare în stări nevrotice, stări reactive psihogene, psihogene, sindromul sindromul Ko Korsak rsakov ov (alcoolic, (alcoolic, traumatic, traumatic, infecţios) infecţios),, stări confuzionale, psihoza afectivă bipolară. b. Amn Amnezi eziile ile retro retrograd gradee – impos imposib ibil ilit itat atea ea evoc evocăr ării ii imag imagin inil ilor or şi even evenim imen ente telo lorr situ situat ate e ante anteri rior or unui unui anum anumit it mome moment nt (“ag (“agre resi siun une e 1. Hipermnezii Hipermneziile le
10
facto factori rial ală” ă”), ), dar dar cu posi posibi bili lita tate tea a de fixa fixare re a info inform rmaţ aţii iilo lorr situ situat ate e posterior acelui moment. Deficienţa este de evocare, informaţiile noi putând fi fixate şi evocate. Tipul amneziei
Memoria prezentului Fixarea
Anterogra Alterată dă
Retrograd Conserva ă tă
Memoria trecutului Evocarea
Tipul disocierii
Subtipuri
Alterarea Conserva fixării tă Conservar ea evocării
Alterată
Circumstan ţe de apariţie Demenţe Afazia Wernicke Sindromul Korsakov Postparoxism epileptic Posttraumatisme cranio-cerebrale Nevroze Sindroame psiho-organice
Conservar Lacunare ea fixării Alterarea evocării Elective progresive
Fig. 1. Rel Relaţii aţii dintre amnezia anterogradă şi cea retrogradă b1. Amneziile retrograde lacunare (localizate) –
rezultatul fixării absente sau sa u supe superf rfic iciiale ale a unui unui mome oment, nt, eve evenim niment, nt, ceea ce duc duce la imposibilitatea evocării ulterioare a acestuia. b2. b2. Am Amnez nezii iile le retr retrog ograd radee elec electi tive ve – au un substrat psihic, cu înc încăr ărcă cătu tură ră afec afecti tivă vă.. Unel Unele e amin aminti tiri ri deza dezagr grea eabil bile e sunt sunt împi împins nse e în inco inconş nşti tien ent, t, ac acea east stă ă “uit “uitar are” e” fiin fiind, d, însă însă,, reve revers rsibi ibilă lă.. Uneo Uneori ri pot fi globale, subiectul îşi uită întregul trecut, inclusiv identitatea. b3. Amn Amnezi eziile ile retrog retrograde rade progre progresiv sivee (retr (retro-a o-ante nterog rograd rade) e) – tulb tulbur urar aree generală a memoriei, cuprinzând atât evocarea (memoria trecutului), cât şi fixarea (memoria prezentului), fără a mai depinde de un anumit moment (“agresiune factorială”). Este cea mai gravă formă, indicând o alterare alterare puternică puternică a funcţiilor funcţiilor psihice. psihice. Se întâlneşte cel mai des în stadiile avansate ale demenţelor. Dismnezii calitative (paramnezii)
Se deosebesc de cele cantitative prin faptul că, pe lângă deficitul 11
de conţinut mnezic, subiectul încearcă să compenseze aceste lacune prin prin aran aranja jarrea even evenim imen ente telo lorr fie fie în altă altă ordi ordine ne cron cronol olog ogic ică, ă, fie fie schimbând poziţia sa faţă de evenimentele evocate, alterând noţiunea de “tim “timp p trăi trăit” t”.. Se ca cara ract cter eriz izea ează ză prin prin:: evoc evocăr ării dete deteri rior orat ate e ale ale evenim eveniment entelo elorr rece recente nte sau îndepă îndepărta rtate, te, fără fără legătu legătură ră cu reali realitat tatea ea obiectivă trăită de subiect.Această deteriorare va fi compensată de subiect prin propria sa contribuţie. 1. Tulburări ale sintezei mnezice imediate (iluzii mnezice ) – evocări eronate ale evenimentelor trăite, neîncadrate corect în timp şi spaţiu sau nerecunoscute de subiect, deşi au fost experimentate de acesta. a. Criptomnezi Criptomnezia a – iluzie mnezică în care o idee, un material, o lucrare de care subiectul a auzit sau pe care a văzut-o este considerată ca fiin fiindu du-I -I propr proprie ie.. Apar Apare e în sc schi hizo zofr fren enie ie,, deli deliru ruri ri sist sistem emat atiz izat ate e (paranoia sau parafrenie), par afrenie), demenţe. b. Falsa recunoaşter recunoaştere e – iluzie iluzie mnezică mnezică în care care o persoan persoană ă necuno necunoscu scută tă de subiec subiectt este este consid considera erată tă drept drept cunosc cunoscută ută.. Poate oate fi difuză difuză sau genera generală lă (deja(deja-vu, vu, deja-c deja-conn onnu, u, dejadeja-ve vecu) cu),, limita limitată tă la o singură persoană, obiect sau stare de conştiinţă. Falsa nerecunoaştere se întâlneşte mai rar, pacientul nu este sigur că recun recunoaş oaşte te persoan persoane e deja deja văzute văzute, cunoscut “Iluzia sosiilor” sosiilor” (Capgras, cunoscute. e. “Iluzia 1924) este o falsă nerecunoaştere, pacientul considerând ca sosie o pers persoa oană nă pe care care o cuno cunoaş aşte te în mod mod sigur sigur,, şi apare apare în surm surmen enaj aj,, obnubilare, fazele maniacale, schizofrenie, deliruri cronice, sindromul Korsakov, Korsakov, psihastenii. iluzie mnezic mnezică ă în care care pacien pacientul tul c. Paramne Paramnezii ziile le de redupl reduplica icare re – iluzie consideră că o situaţie sau o persoană nouă este identică cu o situaţie, persoană întâlnită anterior. Se întâlneşte rar în demenţele presenile. 2. Tulburări ale rememorării trecutului (allomnezii) cuprind falsificări mnezice, sub aspect cronologic sau sub aspectul situării în realitate. a. Pseudoremin Pseudoreminiscenţe iscenţele le – falsif falsifica icare rea a mnezic mnezică ă sub aspect aspect cron cronol olog ogic ic,, subi subiec ectu tull trăi trăieş eşte te în prez prezen entt even evenim imen ente tele le ca care re s-au s-au petrecut în realitate în trecut. Apare în sindromul Korsakov Korsak ov.. b. Ecmnezia – falsificarea mnezică sub aspect cronologic, inversă pseudo pseudore remin minisc iscenţ enţelo elor, r, subiec subiectul tul se întoar întoarce ce în trecu trecutt şi retrăi retrăieşt eşte e activ evenimentele reale din trecut. Apare în isterie. c. Viziunile panoramice ale trecutului – în situaţii de criză sau pericol vital, subiectul are iluzia că retrăieşte instantaneu întreaga existenţă. Apare în demenţe, stări confuzionale, epilepsia de lob l ob temporal, isterie. d. Confabulaţii Confabulaţiile le – falsificare mnezică sub aspectul situării în realitate realitate,, subiectul subiectul reproduce reproduce anumite anumite evenimen evenimente te imaginare imaginare,, fiind conv co nvin inss că evoc evocă ă trec trecut utul ul real real,, sc scop opul ul fiin fiind d ac acel ela a de a co comp mpen ensa sa lacunele mnezice. Confabulaţiile pot fi: de perplexitate, de jenă, de încurcătură, mnezice, fantastice, onirice. Nu sunt intenţionate şi apar pentru a suplini deficitul mnezic. Se întâlnesc în sindromul Korsakov, 12
stări confuzionale, oligofrenii, stări maniacale (confabulaţii cu caracter ludic).
Tulburările de gândire Gândirea –
funcţia cea mai organizată a psihicului uman, prin care se integr integreaz ează ă şi se prelu prelucr creaz ează ă inform informaţi aţia a prelu preluată ată din reali realitat tatea ea interioară şi exterioară, realizându-se trecerea la un nivel superior al cunoaşterii. Caracteristicile gândirii: Cara Ca ract cter er mijl mijloc ocit it (int (integ egrrea ează ză afec afecti tivi vita tate tea, a, atit atitud udin inil ile e emoţ em oţio iona nale le,, func funcţi ţiil ile e mnez mnezic icoo-pr pros osex exic ice, e, per perce cepţ pţia ia şi reprezentarea, reprezentarea, experienţa anterioară a subiectului) Caracter generalizat abstract (simplifică realitatea, realitatea, o reduce la caracteristici esenţiale, o reconstruieşte şi o generalizează) Car acter acter creator creator (îmbogăţe (îmbogăţeşte şte şi remodele remodelează ază rea realitat litatea ea pe baza proiectelor şi planurilor elaborate) Cara Ca ract cter er oper operaţ aţio iona nall (inf (infor orma maţi ţia a es este te tran transf sfor orma mată tă,, prin prin scheme logice şi noţiuni, într-un sistem de acţiuni organizate, orientând comportamentul subiectului). •
•
•
•
Clasificarea tulburărilor de gândire
1. Tulburări Tulburări în discursivitatea gândirii Tulburări în ritmul rit mul gândirii extrem de rapidă a ideilor, a. Accelerarea ritmului gândirii – înlănţuire extrem cu multiplicarea numărului de asociaţii, care pierd însă din profunzime, cu evocări exagerate şi numeroase digresiuni (paranteze) care întrerup firul principal al discursului. Se asociază cu tulburări de atenţie care deter determi mină nă incapa incapacit citate atea a subiec subiectul tului ui de a se concen concentra tra asupra asupra unei unei anumite teme. b. Lentoarea ideativă – scădere a numărului de idei, de posibilităţi de asociere, evocări dificile, diminuare a forţei de reprezentare şi a imaginaţiei. 2. Tulburări Tulburări în fluenţa gândirii scăd ăder ere e progr progres esiv ivă ă a gând gândiri irii, i, a. Fadin Fadingg-ul ul mint mintal al (Gui (Guirau raud) d) – sc manifestată printr-o încetinire a ritmului verbal, ca şi cum pacientul ar fi detaşat de ceea ce spune. b. Barajul ideativ (Kraepelin) – oprirea ritmului ideativ. 3. Tulbu ulbură rărri în ansam nsambl blul ul gând gândir irii ii (în (în judec udecăţ ăţil ile e şi raţionamentele gândirii) a. Ideile dominante – se detaşează din contextul general al ideilor, 13
impunându-se la un moment dat, fiind legate de anumite particularităţi ale personalităţii subiectului, de unde şi hipervalorizarea acestor idei, fie că subiectul este sau nu conştient de aceasta. b. Ideile prevalente (Wernicke) – se impun gândirii ca nucleu al unui sistem delirant şi este în acord cu personalitatea subiectului, în ciuda deza dezaco cord rdul ului ui cu real realit itat atea ea.. Are Are tend tendin inţa ţa de a se dezv dezvolt olta a şi de a îngl înglob oba a pers persoa oane nele le şi even evenim imen ente tele le din din jur jur. Prez Prezin intă tă un cres crescu cutt potenţial psihopatologic delirant. c. Ideile obsesive – se impun gândirii, o invadează, sunt recunoscute de subiec subiectt ca parazi parazite, te, fiind fiind străin străine e de person personali alitat tatea ea subiec subiectul tului ui (egodistone). d. Ideile delirante – în dezacord evident cu realitatea obiectivă, subiectul crede însă în realitatea lor şi este insensibil la argumentele logice care I se aduc. Aceste idei îi modifică concepţia despre sine şi despre lume, trăirile afective şi comportamentul.
Tipul de idee delirantă Idei de persecuţie Idei cu conţinut depres depresiv iv (de vinovă vinovăţie ţie,, autoacuzar autoacuzare, e, inutilitat inutilitate, e, ruină) Idei hipocondriace Sindromul hipocondriac
Idei de gelozie şi erotomanie Idei de filiaţie (de provenienţă ilustră) Idei de reformă, invenţie, idei mistice Idei de grandoare
Idei de relaţie
Idei de influenţă
Conţinut psihopatologic Convingerea subiectului că suferă prejudicii mora morale le,, mater ateria iale le sa sau u fizi fizice ce,, simţ simţin ind d că ceilalţi îi sunt ostili Raportarea unor situaţii nefavorabile reale la acţiunile sau trăirile subiectului, negarea capacităţilor intelectuale şi fizice, a posibilitătilor materiale Conv onvinge ngeri priv privin ind d existe istenţ nţa a unor unor boli boli incu incurab rabil ile e şi foart foarte e grav grave, e, în deza dezaco cord rd cu starea de sănătate reală a subiectului Centrat în jurul ideilor hipocondriace, cărora li se adaugă anxietatea a nxietatea şi cenestopatiile Subi Subie ectul ctul se crede ede victi ictim ma infi nfidel delităţ ităţii ii partenerului/ei Convinger Convingerea ea subiectulu subiectuluii că provine provine dintr-o dintr-o famili familie e mult mult superi superioar oară ă famili familiei ei sal sale e reale reale sau că are provenienţă divină. Idei Idei lega legate te de ca capa paccitat itatea ea int intelec electu tual al-creatoare a subiectului, în domeniul ştiinţific, socio-politic, religios Idei Idei lega legate te de ca cali lită tăţi ţile le fizi fizice ce şi psih psihic ice e deosebite ale subiectului sau de situaţia sa socială şi materială Convingerea subiectului că anturajul şi-a schimb schimbat at atitud atitudine inea a faţă faţă de el, exer exercit citând ând asupra sa o influenţă nefavorabilă, criticându-I acţiunile şi calităţile Credinţa su subiectului că că se se af află su sub in influenţa 14
acţiunii unor forţe xenopatice (din afara sa) Idei metafizice şi Preoc Preocupă upări ri bizar bizare e ale subiec subiectul tului, ui, legate gate de cosmogonice probleme ca metempsihoza, cosmogonia, biogeneza etc. Fig. 1. Clasificarea tipurilor de idei delirante
e. Structurarea delirantă (delirul) – tendinţa ideilor delirante de a se as asoc ocia ia,, sist sistem emat atiz iza, a, rest restru ruct cturâ urând nd gând gândir irea ea într într-u -un n mod mod particular. e1. Delirul sistematizat – idei delirante ce se alcătuiesc în judecăţi şi raţionamente, aparent logice, dar pornind de la premise false. Tipul de delir sistematizat
Delir pasional revendicare
Conţinut psihopatologic
şi
de Întreaga gândire este subordonată unei idei prevalente, cu creşterea tonusului afectiv (elementul dinamic în construirea acestui delir) Deli Delirr se senz nzit itiv iv de rela relaţi ţie e Trăirea de către individ a unui conflict cu (Kretschmer) grupul, pe fondul unei personalităţi vulnerabile, în dezacord cu aspiraţiile propuse pe care nu le poate îndeplini Delir de interpretare Cumul de interpr rpretări, ri, presupuneri, (Serieux şi Capgras) pseudoraţion pseudoraţionamen amente te care care se organizeaz organizează ă conform unui postulat iniţial Fig. 2. Tipuri de deliruri sistematizate – structurare mult mai redusă a ideilor del deliran irantte, apar aparen enţţa logic ogică ă se pie pierde, de, iar subi subie ectul ctul nu caută aută o argumentare raţională. e2. Delirul Delirul nesistematiza nesistematizatt
Tipul de delir nesistematizat
Conţinut psihopatologic
Del Delir fantastic sau de Se caracteriz caracterizează ează prin tematica tematica fantastică, fantastică, imaginaţie (parafrenic) bogăţ bogăţia ia imag imagin inat ativ ivă, ă, co coex exis iste tenţ nţa a lumi lumiii deli delira rant nte e cu ce cea a real reală, ă, la ca care re subi subiec ectu tull continuă să se adapteze (dubla contabilitate) Stări delirant- Del Delirur irurii nesi nesist ste emati matizzate, ate, însoţ nsoţit ite e de halucinatorii, bufee tulburări perceptive de tip halucinator delirante (sindromul paranoid) Deli Delirr indu induss (“fo (“foli liee a deux deux””- Aderenţa unuia dintre membrii unui cuplu nebunia în doi) la delirul celuilalt (pot exista forme de delir în trei, patru, delir multiplu, delir în masă) 15
Fig. 3. Tipuri de deliruri nesistematizate
4. Tulburări Tulburări operaţionale ale gândirii Pot fi pasagere (reversibile), atunci când randamentul şi eficacitatea gândiri gândiriii şi capaci capacitat tatea ea de creaţ creaţie ie sca scad d (în surmen surmenaj, aj, stări stări react reactive ive,, posttraumatice, infecţii, intoxicaţii) sau permanente. Acestea din urmă sunt: incapacit citate atea a a. Staţio Staţionar narea ea (nedez (nedezvol voltar tarea ea gândir gândirii) ii) – incapa subi subiec ectu tulu luii de a atin atinge ge anum anumit ite e nive nivele le oper operaţ aţio iona nale le,, de la ce cele le elementare tare (limba (limbajj articu articulat lat,, complex complexe e (abstracti (abstractizare zare,, generaliz generaliza are) la cele elemen capacitatea de autoîngrijire). Este un semn evident de retard mental (oligofrenie). b. Tulburări progresive ale gândirii – scăderi progresive şi globale ale întregii existenţe psihice, afectând în primul rând gândirea, cu capacitatea de generalizare şi abstractizare. Constituie un semn diagnostic pentru demenţe. caracteristici: tici: scăderea scăderea capacităţi capacităţilor lor Sindromul Sindromul demenţial demenţial – caracteris intelectua intelectuale, le, cu perturbare perturbarea a funcţionării funcţionării socio-profe socio-profesional sionale; e; tulburări tulburări grave şi ireversibile de memorie şi gândire; modificarea trăsăturilor personalităţii premorbide (înainte de îmbolnăvire); absenţa tulburărilor de vigilitate.
Tulburările de comunicare Comunicarea interumană reprezintă modalitatea de realizare a schimburilor de informaţie dintre subiecţii umani, printr-un ansamblu specif specific ic de proces procese e psihom psihomoto otorii rii,, în care care canalu canalull princi principal pal este este cel verbal, la care se adaugă cele nonverbale. Limbajul, ca modalitate de comu co muni nica care re verb verbal ală, ă, dă spec specif ific icit itat ate e şi se semn mnif ific icaţ aţie ie co comu muni nică cări riii interumane. Co Comu muni nicar carea ea nonnon-ve verba rbală lă se real realiz izea ează ză prin: prin: ţinu ţinută tă,, mimică, gestică, atitudine, completând limbajul verbal. Comunicarea non-verbală poate fi: metaverbală (sprijină şi întăreşte comunicarea verba verbală lă), ), parav paraver erba bală lă (în (în co cont ntras rasen enss cu ce cea a verba verbală lă), ), disv disver erba bală lă (modificare patologică a comunicării non-verbale).
Tulburările comunicării verbale verb ale
1. Tulburări Tulburări ale expresiei verbale a. Ritmul verbal
Tulburările ulburările ritmului ritmului Conţinut verbal psihopatologic Tahifemia
Accelerarea limbajului
Circumstanţe apariţie
de
ritmului Stări de insomnie Stări de agitaţie Pali alilal lalie ie (asoci (asociată ată cu 16
Bradifemia
Afemia
Ritm neregulat
iteraţia) Încetinirea ritmului Stări depresive limbajului Demenţe Oligofrenii Epilepsie Imposibilitatea de a vorbi Leziuni neurologice (deşi subiectul îşi mişcă buzele, îşi exprimă incapacitatea de comunicare verbală prin mimică şi gestică) Baraj verbal Schizofrenie Stereotipii (discontinuitate corespunzătoare blocajelor gândirii) Fig. 1. Tulburări ale ritmului verbal
b. Debitul verbal
Tulburările debitului verbal
Conţinut psihopatologic
Circumstanţe apariţie
de
Hiperactivitatea verbală simplă Fluxul de cuvinte este Personalităţi crescut dizarmonice (bavardajul) (tulburări de personalitate) Creştere a ritmului şi Stări de excitaţie, Logoreea debitului cuvintelor agitaţie Stări maniacale Sindrom paranoid Hipoactivitatea simplă Aspect ezitant şi Psihastenii monoton al vorbirii Inac Inacti tivi vita tattea tot totală ală Absenţa vorbirii legată Isterie (mutismul) de un facto factorr afect afectiv iv,, Stări de stupor reactiv fără leziuni ale Catatonie centrilor sau organelor Stupor depresiv Stări confuzionale vorbirii Demenţe Tul Tulbu burar rarea ea obses obsesiv iv-compulsivă Muti Mutism smul ul rela relati tiv v – Stăr Stării co conf nfuz uzio iona nale le 17
Inac Inacti tivi vita tattea (mutacismul)
expresia expresia verbală verbală este Stări delirante redusă redusă,, se păstr păstreaz ează ă mimi mimica, ca, gesti gestica ca,, limb limbaj ajul ul scris Mutism Mutismul ul discon discontin tinuu uu (se (semimut imutis ism mul) ul) – o altă formă a mutismului relativ tot totală ală Mutism deliberat, voluntar Stări maniacale Stări delirante Tulburări personalitate (histrionică, schizoidă) Oligofrenie Demenţe Simulare Fig. 2. Tulburări ale debitului verbal
c. Intonaţia
c1. Intensitatea vorbirii –
vorbirea cu voce tare, exclamaţiile, exclamaţiile, strigăte (în stăril rile de excitaţie, agitaţie, sindromul paranoid oid, stări hipo hipoma mani niac acal ale) e);; vorb vorbir irea ea cu voce voce şo şopt ptit ită ă (în (în depr depres esie ie,, iste isteri rie e – musitaţie). c2. Coloratura vorbirii – vorbire monotonă (în depresie), afectată, puerilă, manieristă (în schizofrenie). d. Tulburările fonetice – tulburări ale articulării şi pronunţării cuvint cuvintelo elorr (dizar (dizartri triii şi dislal dislalii) ii),, apar apar în afecţi afecţiuni uni neurol neurologi ogice ce (boal (boala a Parkinson, boala Wilson, coree) şi în afecţiuni psihice, reprezentate de: rinolalie lie,, balbism balbism (ister rotacism, rotacism, sigmatism sigmatism,, rinola (isterie, ie, tulbur tulburări ări anxioa anxioase, se, schizofrenie, demenţe). e. Tulburările de semantică şi sintaxă – modificări apărute la nivel de cuvânt, frază, limbaj . Apar în schizofrenie, deliruri cronice, stări confuzionale, afazii, tulburări demenţiale. e1. Paralogismul – un cuvânt normal utilizat în sens diferit de cel uzual. e2. e2. Ne Neol ologi ogismu smull – un cuvânt nou, creat prin compoziţie, contaminare, fuziune a unor fragmente de cuvinte. e3. Embololali Embololalia a – inserţia într-un discurs normal a unor cuvinte străine frazei care revin periodic. e4. Agramatismul Agramatismul – limbajul lipsit de articole, conjuncţii, prepoziţii, redus la un “stil telegrafic”. e5. Paragramatismul – expresii bizare şi neologisme, plecând de la rădăcini corecte. e6. Elipsa sintactică – suprimarea unor cuvinte care ar da sens frazei, în timp ce elementele principale rămân în structura ei. e7. Onomatonomia – repetarea obsedantă a unuia sau mai multor cuvinte, în general grosolane. 18
de
– limb limbaj ajul ul lips lipsit it tota totall de stru struct ctură ură gram gramat atic ical ală, ă, constând într-o succesiune de cuvinte care îşi păstrează semnificaţia în sine. e9. Stereotipiile verbale – repetarea de cuvinte cuvinte izolate sau grupate invariabil, invariabil, cu caracter ritmat, regulat, monoton. e10. Ecolalia – repetarea cuvintelor interlocutorului, de obicei cu reproducerea reproducerea intonaţiei. e11. Psitacismul – vorbirea total lipsită de sens, “salată de cuvinte”. ansamblul manifestăr manifestărilor ilor verbale verbale neoformate, neoformate, e12. Glosomania Glosomania – ansamblul acumulate fără sintaxă, lipsite de semnificaţie proprie, nu are valoare de mesa sajj, este doar o exprimare megalomană (în manie şi schizofrenie). e13. Verbigeraţia erbigeraţia – înşi înşiru ruir irea ea auto automa mată tă de cuvi cuvint nte e fără fără legătură, fragmente de fraze sau fraze întregi fără legătură între ele, cu deformarea sintaxei şi neologisme ce determină incomprehensibilitatea incomprehensibilitatea limbajului. e8. e8. Asint Asintax axa a
Denumire
Manifestări psihopatologice Schizo Schizofaz fazie ie (Kraep (Kraepeli elin) n) Discur Discurss specif specific ic care, care, după după un debut debut prin prin câteva câteva sau discordanţă verbală fraze comprehensibile, se transformă într-un limbaj (Chaslin) erme ermeti tic, c, prin prin inte interc rcal alar area ea într într-u -un n debi debitt rapid rapid a cuvintelor cu neologisme. Doar intonaţia ne indică partic participa ipare rea a afecti afectivă vă - inter interogaţ ogaţie ie,, ură, declar declaraţi aţie e etc. Structurarea unei limbi noi, ce se organizează şi se Glosolalie (Flournay) îmbogăţeşte progresiv, de obicei cu un conţinut delirant de tip paranoid Deformare sistematică a unor cuvinte, ce generează Pseudoglosolalie un limbaj aparent nou, puţin diferit de un jargon Introducerea de litere parazite în cuvintele Schizoparalexie pronunţate de pacient Schizoparafazie (Bobon) Gradul extrem al discordanţei verbale Formă Formă de maximă alterare, incomprehensibil Limbaj incoerent Fig. 3. Tulburările semantice în schizofrenie 2. Tulburări Tulburări ale expresiei grafice nevoia ia impe imperi rioa oasă să de a sc scri rie, e, a. Hipera Hiperacti ctivit vitate atea a (grafo (graforee reea) a) – nevo asoc as ocia iată tă de obic obicei ei cu logo logorree eea. a. Apar Apare e în ac acce cese sele le mani maniac acal ale, e, schizofrenie, deliruri cronice, tulburări de personalitate. Intoxicaţia cu cuvânt este o formă particulară a graforeei (bolnavul scrie un singur cuv cuvânt ânt de foar foartte mul multe ori) ori) şi apar apare e în deme demenţ nţe e, pre precum cum şi în schizofrenia hebefrenică. b. Inactivitatea (refuzul scrisului) – în general asociată mutismului, 19
uneori cu disocierea acestora (pacientul refuză să vorbească, dar acceptă să scrie). c.Tulburări c.Tulburări ale morfologiei scrisului c1. Tulburări ale caligrafiei - micrografii, micrografii, macrografii, macrografii, manierisme, manierisme, stereotipii etc. c2. Tulburări ale dispunerii textului în pagină – scris în cerc, pătrat, adnotări bizare etc. c3. Policromatografia – pacientul scrie utilizând mai multe culori, atunci când circumstanţele nu o cer. c4. c4. Tulbu ulbură rări ri sema semant ntice ice – neog neogra rafi fism sme, e, para paragr graf afis isme, me, embolografia, schizografia, pseudografia, ermetismul (simboluri), într-o mâzgălitură). grifonajul (scrisul se transformă într-o 3. Afaziile – totalitatea tulburărilor de exprimare şi înţelegere a limbajului oral şi scris, datorate unor leziuni neurologice clare.
Tulburările comunicării nonverbale
aspectul ul exter exterior ior (îmbră (îmbrăcăm cămint intea, ea, pieptă pieptănăt nătura, ura, 1. Ţinu Ţinuta ta – aspect atitud atitudine inea), a), indicân indicând d gradul gradul de confor conformis mism m la normel normele e soc social iale, e, în raport cu vârsta, sexul, necesităţile subiectului. a. Ţinu Ţinuta ta dezo dezord rdon onat ată ă – în oli oligofr gofren enii ii,, dem demenţe nţe, stăr stării confuzionale, schizofrenie, manie. Gatismul este un aspect particular, caract caracteri erizat zat prin prin pierde pierdere rea a capaci capacităţ tăţii ii de autoîng autoîngrij rijir ire e (în stadii stadiile le avansate ale demenţelor, oligofrenii de grad sever). isterie, ie, tulbură tulburăril rile e de orient orientar are e b. Rafinament Rafinamentul ul vestimentar vestimentar – în ister sexuală (homosexualitate), schizofrenie (într-o (într-o formă particulară). c. Ţinuta excentrică (detalii vestimentare bizare) – în schizofrenie, deliruri cronice (în concordanţă cu conţinutul delirului), stări maniacale (conform tendinţelor ludice şi erotice). d. Ţinuta pervertită – cisvestismul (îmbrăcăminte nepotrivită cu vârsta vârsta sau situaţ situaţia ia preze prezentă ntă a subiec subiectul tului) ui) apare apare în tulbură tulburăril rile e de transvestismul pers person onal aliitate tate,, schi sc hizzofr ofrenie nie, manie anie;; (utilizarea îmbrăc îmbrăcămi ăminte nteii se sexul xului ui opus, opus, ca perver perversiu siune ne se sexua xuală) lă),, se aso asocia ciază ză uneori cu homosexualitatea şi este mai frecventă la bărbaţi. 2. Mimica – expresia facială se modifică după coduri determinate socio-cultural. a. Hiperm Hipermim imiil iilee – în stăr stării mani maniac acal ale, e, depr depres esiv ive, e, deli deliru ruri ri de grandoare, de persecuţie. b. Hipomimiile – în sindromul catatonic, stuporul depresiv, oligofrenii. c. Paramimiile – disocieri dintre limbajul verbal şi expresia mimică. Sunt Sunt specif specifice ice schizo schizofre frenie nieii (surâsu (surâsull schizo schizofr fren, en, prost prostraţ raţie, ie, furtuni furtuni mimi mimice ce,, inco incoer eren enţă ţă mimi mimică că,, mimi mimică că impul impulsi sion onal ală, ă, mani manier eris isme me şi stereotipii faciale). – totali totalitat tatea ea mişcă mişcărilo rilorr volunt voluntare are şi involu involunta ntare re cu funcţie de exprimare, simbolizare, semnificare. a. Ticuri Ticurile le – gest gesturi uri scurt scurte, e, invol involunt untare are,, repet repetit itiv ive, e, paraz parazit ite, e, afectând 3. Gestic Gestica a
20
anumite grupe musculare şi reproducând o mişcare reflexă care în condi co ndiţi ţiii norm normal ale e ar avea avea o func funcţi ţie e prec precis isă, ă, în abse absenţ nţa a unei unei ca cauz uze e organice organice (ex. (ex. mişcări mişcări simple - clipit, tuse, ridicări de umăr etc. sau mişcări complexe – mişcări ale membrelor ). Ticurile sunt întărite de comp co mpon onen enta ta afec afecti tivă vă – anxi anxiet etat ate, e, neli nelini nişt şte, e, stăr stării co conf nfli lict ctua uale le,, diminu diminuând ându-s u-se e atunci atunci când când subiec subiectul tul es este te linişt liniştit. it. Se întâln întâlnesc esc în: tulburări anxioase, obsesiv-compulsive, psihastenie, sindromul Gilles de la Tourette (asocierea unor ticuri multiple în special din regiunea capului şi memb me mbrrelor elor,, alăt alătur urii de ticu ticuri ri voca vocale le şi impu impuls lsul ul inco incont ntro rola labi bill la pornolalie). b. Manierismul – mişcări parazite care accentuează expresivitatea gesticii, dând impresia de artificialitate. Apare în simulare, schizofrenie, isterie. c. Bizareriile gestuale – formă exagerată a manierismului, gestica deţine o simbolistică incomprehensibilă. d. Negativismul – refuzul stabilirii comunicării, prin rezistenţa la orice soli so lici cita tarre din din exter xterio iorr. Apar Apare e în sc schi hizo zofr fren enie ie,, olig oligof ofrrenii enii,, stăr stării confuzionale, depresie. e. Stereotipiile – conduite repetitive, cu caracter mai puţin simbolic şi mai mai inte inteli ligi gibi bile le.. Au o logi logică că în sine sine ca care re es este te,, însă însă,, inad inadec ecva vată tă situaţiei prezente. Apar în schizofrenie, oligofrenii, demenţe, afecţiuni neurologice cronice. f. Perseverările – persistenţa unor atitudini şi gesturi atunci când acestea nu mai sunt cerute de o situaţie sau o comandă. Apar în demenţe, oligofrenii, schizofrenie.
21
