Cuprins I.Ce este memoria? II.Caracteristicile memoriei III.Forme ale memoriei
1.Memoria vizuala 2.Memoria auditiva 3.Memoria explicita 4.Memoria implicita 5.Memoria cognitiva,afectiva si motrice IV.Memoria de scurta durata si memoria de lunga durata din perspectiva psihologiei cognitive
1.Continutul 2.Capacitatea 3.Durata 4.Codarea 5.Stocarea 6.Reactualizarea 7.Uitarea 8.Baza neurofiziologica V.Rolul memoriei umane VI.Bibliografie
1
I.Ce este memoria?
Pentru a putea elabora lucrarea de fata si a ne putea referi la memoria de scurta durata si cea de lunga durata din perspectiva psihologiei cognitive ,consideram ca sunt necesare cateva precizari conceptuale. Cuvintele rostite de Hering cu multi ani in urma la Academia de Stiinte din Viena atesta importanta memoriei in viata mental.Vorbind despre constiinta, el sugereaza ca memoria este aceea care asigura sensul continuitatii de care depinde importanta noastra notiune de ³eu´. 1 Andrei Cosmovici defineste memoria ca fiind functia functia psihic psihica de baza care f ace posibile 2 f ixarea,c ixarea,con servarea,recun servarea,recunoasterea oasterea si reprod ucerea ucerea inf inf ormatiilor si trairilor n trairilor noastre. reprezinta mod ul in care O alta definitie data memoriei este urmatoarea:memoria reprezin experien experienta trecu trecuta ta este in inmagazin magazinata la nivel ul creier ul ui,modelan i,modeland func d functio tion narea prezen prezenta si 3 viitoare a f a f iin iintei.
O alta precizare ce trebuie facuta se refera la ce inseamna psihologia cognitiva.Aceasta studiaza procesarile la care este supusa informatia intre inputul sensorial si outputul motor sau comportamental.4 Psihologia cognitiva studiaza mecanismele de prelucrare a informatiei si impactul lor asupra personalitatii.5 Descrierea modului de organizare a cunostintelor in memorie constituie un obiectiv ambitios al psihologiei cognitive,cu importante implicatii si pe plan pedagogic.Stocul cunostintelor de care dispune sistemul cognitiv este foarte divers si,de aceea,exista mai multe modele de organizare a cunostintelor.Forma sub care sunt stocate cunostintele declarative difera de cea a cunostintelor procedurale.6 II.Carac II.Caracteristic teristi cile memoriei:
Memoria apare ca fiind o proprietate generala a intregii materii,fie ea vie sau nu (organic sau anorganica).Ideea a prins contur inca in cercetarile experimentale ale lui Hering,care considera memoria drept o insusire comuna intregii materii organizate, intalnindu-se apoi in epoca actual,cand se vorbeste tot mai insistent insistent de ³ memoria memoria masinilor´,de capacitatea acestora de a retine (stoca) o anumita cantitate de informative,apoi de a o furniza in vederea reutilizarii ei. Daca pe anumite trepte ale evolutiei materiei intalnim forme simple de memorie,rudimente ale ei, abia la om putem vorbi de un apogeu al dezvoltarii functiilor mnezice si de cea mai complexa organizare si ierarhizare a memoriei.Memoria umana capata forma unui mechanism psihic complex ce apare ca o verig de legtur între situalii, evenimente separate în timp, contribuind prin aceasta la reglarea si autoreglarea comportamentului uman. în felul acesta, memoria reflect (oglindete) lumea i relaiile omului cu lumea din care face parte. Cel puin trei caracteristici individualizeaz memoria uman în raport cu alte tipuri sau mijlocit, in inteligibil i selec selectiv. Spre deosebire de forme de memorie, i anume caracterul ei mijloc mecanismele psihice de prelucrare primar a informaiilor, care sunt directe, nemijlocite, memoria uman man este mijloc mijlocit , ceea ce înseamn c pentru a ine minte mai bine i pentru a 1
Atkinson,R.L.(2002) . Introducere in psihologie.Bucuresti:Editura .Bucuresti:Editura Tehnica.p.340 Cosmovici,A.( 2005) .Psihologie generala.Iasi:Editura Polirom.p.134 Polirom.p.134 3 Muntean, A.(2009) . Psihologia dezvoltarii umane.Iasi: Editura Polirom.p.316 4 Miclea,M.(1999).Psihologie cognitive.Modele cognitive.Modele teoretico-experimentale teoretico-experimentale.Iasi:Editura Polirom.p.13 5 Ibidem,p.17 6 Salavastru,D. ( 2009) .Psihologia invatarii .Iasi:Editura .Iasi:Editura Polirom.p.105 2
2
reproduce mai uor, omul se servete de o serie de instrumente care au rolul de autentice mijloace de memorare. Alturi de caracterul mijlocit, memoria uman are i un carac aracter in inteligibil, deoarece presupune înelegerea celor memorate i reactualizate, organizarea materialului memorat dup criterii de semnificaie. Unele laturi ale ei implic judecata, sistematizarea, clasificarea, fapt care asigur nu doar legtura memoriei cu gândirea, ci i caracterul ei logic, raional, contient, într-un cuvânt, inteligibil. Omul apeleaz la o serie de procedee logice, scheme raionale, planuri mnezice (de exemplu: împrirea unui material în fragmente, încadrarea fragmentelor mici în altele mai mari, realizarea asociaiilor etc)care pun în eviden prezena unei conduite inteligente. Cea de-a treia caracteristic a memoriei umane, selec selectivitatea, trebuie pus în strâns dependen de coninutul mnezic, în sensul c nu se memoreaz, nu se stocheaz i nu se reactualizeaz absolut totul, ci doar o parte a informaiilor. Selectivitatea memoriei este in funcie fie de particularitile stimulului (se rein, de regul, însuirile mai Ätari", mai Äpu Äputer nice", care într-un fel sau altul se impun de la sine), fie de particularitile psihologice, subiective ale individului (se reine ceea ce corespunde vârstei, sexului, gradului de cultur, preocuprilor, dorinelor, intereselor). La om selectivitatea este strâns legat de contiin i inteligibilitate, rejinându-se mai ales informaiile semnificative, cu valoare i utilitate social. Omul selecteaz contient i raional informaiile care urmeaz a fi stocate, cu atât mai mult reactualizate. Reinerea t ut uror con inut nut urilor informaionale nu este nici posibil (exist anumite limite ale organelor de sim ce nu pot fi depite), nici necesar (nu toiul are însemntate pentru viaa i activitatea cotidian sau social). Dac omul ar fi obligat s rein totul i nu ar dispune de posibilitatea operrii unor selecii inteligente, ar ajunge foarte repede la epuizare nervoas, surmenaj, anxietate, iar dac de fiecare dat ar trebui s reactualizeze totul indiferent de ceea ce I se solicit, comportamentul lui ar deveni aberant, lat de ce selectivitatea memoriei, aceast reinere sau reactualizare ghidat de raiune, asigur funcionalitatea optim a comportamentului. Specificul memoriei umane provine nu doar din caracteristicile analizate, ci i din faptul c este strâns legat de toate celelalte mecanisme psihice. Materialul care se stocheaz este de fapt materialul provenit prin contactul organelor de sim cu realitatea, ceea ce evideniaz legtura memoriei cu procesele senzoriale; memoria nu înseamn doar acumularea i stocarea informaiilor, ci i prelucrarea i chiar interpretarea lor, prin aceasta ea raportându-se la gândire, la operaiile ei care faciliteaz sau perturb (în funcie de calitatea lor) o asemenea integrare ; apoi, nu se reine i nu se reactualizeaz orice, ci ceea ce produce plcere, corespunde unor dorine, aspiraii, fapt care scoate la iveal relaia dintre memorie i mecanismele afectivmotivationale ; memoria implic i prezena unui efort voluntar, fiind legat deci de voin; în fine, trsturile temperamentale i aptitudinal-caracterialc îi spun cuvântul în ceea ce memorm, stocm i reactualizm, memoria legându-se astfel de personalitatea integral a omului, fapt care permite ca ea s joace roluri distincte în diferite etape ale evoluiei personalitii umane. 7 III.Forme ale memoriei
Sistemul cognitiv uman dispune de trei sisteme mnezice:memoria declarativa (explicita), memoria nondeclarativa (implicita) si memoriile senzoriale. Memoriile senzoriale asigura persistenta stimulului dupa incetarea actiunii sale asupra receptorilor,probabil pentru a permite activarea detectorilor de trasarturi.Ele sunt specifice 7
Zlate,M.(1 999) .Psihologia mecanismelor cognitive.Iasi:Editura Polirom.p.347-350.
3
fiecarei modalitati senzoriale,au proiectii neuro-anatomice relativ bine determinate si o capacitate practic nelimitata.Avem nelimitata.Avem asadar, o m memorie emorie vizuala sau iconica, o memorie auditiva auditiva 8 sau ecoica,o memorie tactila etc. Memoria vizu vizual (ic (iconic): c): A fost studiat de Sperling (1960). Experimentul lui,extrem
de ingenios, s-a desfurat în dou faze. Intr-o prim faz subiecilor li s-au prezentat la tahistoscop pentru tahistoscop pentru un timp foarte scurt (50 milisecunde) matrice de litere ce conineau fie 9 litere (3 pe linie i 3 pe coloan), fie 12 litere (4 pe linie i 3 pe coloan). Cerându-se reproducerea literelor prezentare, s-a constatat c performanele subiecilor erau uor sczute (2-3 litere din matricele cu 9 litere. 4-5 litere din matricele cu 12 litere). Ce se întâmpl cu restul informaiei? Nu este stocat? Se degradeaz? Sperling a pornit a pornit de la ipoteza c, de fapt, este stocat întreaga cantitate de informaie perceput. Problema era de a demonstra acest fapt, fr a cere îns subiecilor s reproduc toate literele, De aceea, în faza a doua a experimentului, el a înlocuit procedeul de reproducere, în loc de a solicita subiecilor s-i aduc aminte toate literele percepute (tehnica raport ul ui de an an sambl u) u) , ,el le-a cerut s-si aminteasc o parte a materialului prezentat iniial (tehnica relat rii par iale ) iale )..Imediat dup prezentarea matricei de litere se auzea un sunet (înalt, mediu sau jos) care indica rândul delitere ce trebuia reamintit. Dac se auzea sunetul înalt,trebuiau relatate literele din rândul de sus, sunetulmediu era specific literelor din mijloc, iar sunetul slab rândului de jos. Interesant este faptul c subiectul urma s relateze de fiecare dat informaia de pe un singur rând, fr a cunoate dinainte rândul care va fi indicat prin sunet. S-a constatat c subiecii au fost capabili s reproduc aproape toat cantitatea de informaie prezentat iniial, imediat dup prezentarea ei. Pentru a determina i durala memoriei vizuale, Sperling a întârziat declanarea sunetului (care varia între 0 i 1 secund). Se poate constata cum, pe msur ce sunetul întârzie s apar, performanele subiecilor scad. Urma mnezicâ se tergea dup aproximativ 300 milisecunde, fapt care 1-a determinat pe Sperling s conchid c memoria senzorial Ätriete" efectiv cam o treime din secund. Memoria au auditiv ditiv (ec (ecoic) oic)
Cercetrile experimentale asupra acestei forme a memoriei senzoriale sunt foarte asemntoare cu cele relatate pân acum. Unele dintre ele au modificat tehnica lui Sperling, pentru a o adapta memoriei auditive. Astfel, Morny, Bates i Barnett (1965) prezentau simultan subiecilor secvene de consoane ce veneau din patru amplasamente diferite.Când se cerea s se precizeze cantitatea de informaii primit de la un singur amplasament, se indica o cantitate mai mare decât atunci când se raporta informaia primit de la toate o dat. S-a i emis metafora Äomului cu patru urechi", mai productiv decât omul cu dou urechi. La fel, Darwin, Turrey i Crowder (1972) au cerut subiecilor s asculte trei mesaje distincte rostite simultan de trei persoane diferite. Compararea Äraportului de ansamblu" (redarea unei cantiti cât mai mari din cea prezentat) cu Äraportul parial" (redarea mesajului rostit doar de unul dintre vorbitori) a artat obinerea unor performane mult mai mari în ultimul caz. Un experiment aproape identic cu cel efectuat de Sperling aparine lui Crowder i Morton (1969), care n-au fcut altceva decât s inverseze stimulii. Stimulii auditivi au fost însoii de fascicule luminoase de intensiti diferite (ridicat, medie, sczut). Subiecii trebuiau s reactualizeze cât mai muli stimuli auditivi din seria iniial, în funcie de intensitatea stimulului luminos. Mrind intervalul dintre stimulii auditivi prezentai concomitent si stimulii vizuali ulteriori, cercettorii au constatat c pe msur ce distana dintre cele dou categorii de stimuli crete, ajungând pân 8
Miclea,M. O p.cit .p.18 .p.189.
4
la aproximativ 2 secunde, performanele subiecilor scad. De aici s-a tras concluzia c memoria senzorial auditiv are o durat mai mare decât cea vizual (de 1,5-2 secunde, comparativ cu 300 milisecunde). Pentru ca memoria senzorial s-i îndeplineasc funcia esenial - pstrarea informaiei senzoriale pân când aceasta va deveni obiectul analizei - este necesar ca ea s satisfac anumite cerine. Dintre acestea enumerm: a) starea informaiei într-o f orm orm veridic veridic , astfel încât aceasta s reflecte cu exactitate ceea ce s-a întâmplat la nivelul receptorilor senzoriali; b) s dispun de o mare capac apacitate de stoc stocare, adic s pstreze î ntreaga informaie venit de la receptorii senzoriali, acest lucru fiind cu atât mai necesar cu cât urma senzorial este precategorial, la acest nivel informaia neposedând îneles; tocmai de aceea, pentru a putea fi prelucrat ulterior curt , lsând loc pentru noile ea trebuie stocat în întregime ; c) s se întind pe o perioad scurt informaii care sosesc; memoria senzorial stocând toat informaia venit de la receptorii senzoriali, iar receptorii primind în permanen informaii, înseamn c registrul senzorial trebuie golit cu repeziciune pentru a evita suprapunerea informaiilor corespunztoare a dou sau mai multe expuneri. 9 Memoria explic explicita contine cunostinte declarative,care pot fi reactualizate intentionat prin
teste de recunoastere si reproducere.Se deterioreaza in cazul amneziei, are o locatie cerebrala relativ unitara (structurile limbic-diencefalice in special hipocampusul),este flexibila,are o fiabilitate redusa si este filogenetic mai recenta. Memoria implic implicita contine cunostinte procedurale si cunostinte despre asocierea repetata
a unor stimuli.Aceste cunostinte sunt neverbalizabile (sau greu verbalizabile),fiind estimate in functie de impactul lor asupra modului efectiv de realizare a unei sarcini prin amorsaj si conditionare clasica.Memoria implicita ramane neafectata de amnezie,are locatii cerebrale diferite de cele ale memoriei explicite, o flexibilitate redusa, o fiabilitate mai mare si este filogenetic mai timpurie. In functie de nivelul de activare a continuturilor mnezice,atat memoria explicita cat si cea implicita au o stare activata (memoria de lucru)si una subactivata (memorie de lunga durata). Comparate din punct de vedere al capacitatii,duratei,proiectiilor neurofiziologice,tipului de codare si modului de accesareal informatiei, memoria de scurta durata si memoria de lucru sunt identice.10 Memoria cog nitiv itiv , a f ectiv tiv i motric motrice
O asemenea clasificare se face în funcie de un criteriu dublu : pe de o parte, con inut nut ul celor memorate (imagini, idei, stri afective, micri), pe de alt parte, spec specializarea proceselor psihice implicate în procesarea informaiilor. Unii oameni memoreaz si reactualizeaz cu o mai mare uurin imaginile, desenele, picturile, tablourile, figurile, în timp ce alii - noiunile, conceptele, judecile i raionamentele, ideile abstracte. In acest caz vorbim de existena memoriei cog nitive (de cunoatere), care în funcie de coninutul ei poate lua f ie f ie f orma memoriei int uitiv-plastic itiv-plastice, fie forma memoriei verbal-logic verbal-logice. Dar oamenii nu rein doar faptele de cunoatere, ci i propriile lor triri afective(emoiile, dispoziiile, sentimentele, pasiunile). Tririle afective nu sunt doar momentane, ele nu se pierd o dat cu consumarea lor, ci, la fel ca informaiile semantice, las urme în psihic i, în virtutea 9
Zlate,M. O p.cit .p.41 .p.415-417 Miclea,M.O p.cit .p. .p.235-236.
10
5
acestui fapt, pot fi scoase din nou la lumin, retrite chiar. Fr îndoial c Äretrirea" lor nu se mai realizeaz la acelai nivel de intensitate, cu aceeai durat i expresivitate, dar are totui loc. Aceasta este ceea ce psihologul francez Th. Ribot a denumit memorie a f ectiv tiv. Ali autori o ional . numesc memorie emo ion speci f ic al memoriei. In sprijinul Astzi, memoria afectiv este considerat un tip spec existenei sale au fost aduse o serie de argumente. Asa-numitul fenomen al Ädependenei de stare" - care se refer la coincidena dintre starea afectiv din momentul memorrii i cea din momentul reactualizrii, fapt care faciliteaz reamintirea ± este unul dintre ele. Un altul se refer la modificrile neurohormonale din cursul unei experiene emoionale care afecteaz amintirile produse de acea experien. Alturi de informaia cognitiv i de triri afective, omul reine în memoria sa si descrie micri, operaii sau aciuni efectuate în vederea bunei finalizri a activitilor. Acest lucru n-ar fi posibil în absena memoriei motorii. Dorin Damaschin (1973) cita cazul unui ofer în vârst de 48 de ani care îi pierduse vederea în timpul rzboiului, dar care dispunea de o memorie motorie extrem de dezvoltat. oferul respectiv declara c în visele sale nu mai vedea peisajul verde al brazilor, totul aprându-i ca cenuiu, în schimb, simea volanul în mân i avea senzaia foarte clar a atingerii i manevrrii manevrr ii lui în virajele din muni. 11 IV.Memoria de scurta curta d urata si memoria de l un un ga d urata din din perspec perspectiva psihologiei cog nitive
Brown (1958) în Marea Britanie i Peterson & Peterson (1959) în Statele Unite au descoperit aproape simultan i într-o manier independent faptul c o secven scurt de informaii este repede uitat (dup mai puin de 20 secunde) dac subiectul execut o alt sarcin înainte de reamintire. Procedura lor experimental exper imental a fost extrem de simpl i ingenioas. Subiecilor le-au fost prezentai trei itemi (Ätrigrame") constând în litere, silabe fr sens, cifre, cuvinte,pe o durat de 3 secunde. Imediat dup prezentarea itemilor li s-a cerut s efectueze o sarcin oarecare, de exemplu, s numere înapoi din 3 în 3, de la un numr ales arbitrar (495 - 492 - 489 - 486 etc). Dup 18 secunde actul numratului era întrerupt i subiecilor li se solicita reproducerea itemilor prezentai iniial. Rezultatul a fost neateptat: aproape nici un subiect n-a putut reproduce trigramele date .Aceasta a permis evidenierea concluziei c înainte de a fi fixat i depozitat, informaia poposete i este vehiculat pentru scurt timp i mai Äla suprafa", constituind coninutul memoriei de scurt durat. Intervenia unui excitant perturbator care împiedic realizarea repetiiei face ca informaia s fie uitat, s se tearg aproape imediat sau, în alte situaii, s fie Äîmpins" în rezervorul memoriei. Fenomenul este foarte rspândit în viaa cotidian: în cursul unei conversaii uitm numele unor persoane care ne-au fost prezentate câteva clipe mai înainte; dac formm un numr de telefon obinut de la informaii fr a-1 fi notat i postul respectiv sun ocupat, ne vom afla în situaia de a solicita din nou numrul de la informaii, deoarece l-am uitat. O dat descoperit acest nou tip de memorie, numit memorie de scurt durat (MSD), fundamen ntarea distinc distinc iei iei teoretic teoretic-concept ncept uale, dar i cercettorii se concentreaz pe fundame experimen experimentale dintre memoria de scurt durat i memoria de lung durat, aceasta din urm fiind mai bine cunoscut i mai îndelung cercetat.
11
Zlate,M.O p.cit .p.417 .p.417
6
1.Con .Continu tinut t ul :
nut ul celor dou tipuri Un prim criteriu difereniator între MSD i MLD îl constituie con inut de memorie. MLD pstreaz mai ales informaiile trecute, de mare importan, impregnate de valoare, de semnificaie i utilitate pentru viaa individului, pe când MSD permite operarea cu informaii imediate i recente, mai mrunte, poate mai banale, momentan-semnificative, din a cror succesiune se încheag viaa individului. MLD, prin coninutul su, d consisten i continuitate întregii traiectorii a vieii, spre deosebire de MSD, care asigur consistena i continuitatea clipei, a momentului cotidian de via. MSD face oficiul de a opera cu informaiile curente, cotidiene exact atât cât este necesar, având de aceea un mare grad de productivitate momentan. Fr ea, Ärezervorul" memoriei s-ar umple excesiv de mult, fapt care i-ar afecta mobilitatea i flexibilitatea. 2.Capac 2.Capacitatea celor dou tipuri ale memoriei reprezint un alt criteriu distinctiv. In timp
ce MSD are o capacitate limitat, redus, capacitatea MLD este practic nelimitat, prima reinând o parte din informaia encodat, cealalt - aproape toat informaia encodat. Aici este cazul s reamintim celebrele cercetri efectuate de George Miller (1956), care, în influentul su articol despre ÄCifra magic 7", arat c MSD are o capacitate care se întinde de la 5 la 9 itemi, cu o valoare medie (optim) de 7 itemi. Acestei probleme i se subsumeaz comentariile fcute în alt parte referitor la unitile informaionale numite Ächunk ", ", la gruparea lor în funcie de criteriul semnificaiei, care ar putea crete destul de mult capacitatea MSD, fr ca aceasta s devin vreodat competitiv cu cea a MLD. Cu toate aceste precizri, sunt autori care consider c nimeni nu cunoate cu adevrat Ärepertoriul" MLD. Sinz (1977) presupunea c Ämemoria protocolar", o form prealabil a MLD, are o capacitate între 104 i 1016 bii. Cu atât mai mare va fi capacitatea MLD. Cea mai mare parte a coninutului MLD nu este îns disponibil în permanen. Ea poate fi reactivat de diverse trebuine sau în situaii deosebite (stres). Psihologia profunzimii considera chiar c din incontient, cu cele trei niveluri ale sale (personal, familial, colectiv), rareori putem extrage informaii fr suferin. Aceasta i-a i determinat pe unii autori s asemene repertoriul MLD cu cel al unui actor de teatru. La fel ca i actorul, memoria noastr are nevoie de un fel de Äsufleur" care o activeaz sau îi Äsufl" replica. 3.Du 3.Durata celor dou tipuri de memorie le difereniaz i mai mult una de alta. MSD are o
durat de maximum 15-20 de secunde, pe când durata MLD este nelimitat, întinzându- se de-a lungul întregii viei a individului. Extrem de difereniate între ele sunt si procesele celor dou tipuri ale memoriei,într-un fel se realizeaz codarea, stocarea i recuperarea în MSD i în cu totul altfel în MLD. 4.Codarea în MSD este f onologic ologic , pe când în MLD este seman semantic tic , în prima se
encodeaz patternurile de sunete, în cea de-a doua înelesurile itemilor. Baddeley (1966) descrie o serie de experimente în care subiecilor li se cere s-i aminteasc fie o list de cinci cuvinte (compatibil cu capacitatea MSD), fie o list de zece cuvinte (compatibil cu capacitatea MLD). In ambele tipuri de liste existau cuvinte care : a) rimau (bat, hat, cat ); b) aveau un îneles identic ( small small - mic, little - puin); c) nu aveau nici o relaie între ele (bat -liliac; disk disk - pupitru ; tin tin ± micu).Listele de cinci cuvinte erau reamintite într-o mic msur atunci când cuvintele sunau asemntor, dar similaritatea înelesurilor determin reamintirea într-un mod foarte asemntor cu cea produs de cuvintele nerelaionate. în listele de zece cuvinte similaritatea semantic producea o slab reamintire, în timp ce cuvintele ce rimau erau reamintite la fel de bine ca i 7
cuvintele nerelaionate. Acest rezultat poate fi îneles dac presupunem c similaritatea codurilor de memorare produce confuzii între itemi. Cum similaritatea acustic i nu cea semantic altereaz memoria listelor scurte, Baddeley susine c informaiile de scurt durat sunt encodate acustic (fonologie). Confuzia semantic aprut în cazul listelor mai lungi sugereaz existena unei codri semantice în cazul MLD . 5.Stoc 5.Stocarea i mai ales prelungirea duratei ei se obine în MSD prin autorepetare (repetare ie ie de men men inere, sau prin prin gr u parea itemilor, în timp fr încetare a informaiei), numit i repeti ce în MLD mrimea duratei stocrii se obine prin repeti ia ia elaborativ elaborativ (proces care presupune
formarea asociaiilor între itemii deja aflai în memorie) i prin organizarea itemilor în reele, scheme mnezice, scenarii etc. 6.Reac 6.React ualizarea infomaiilor din cele dou tipuri de memorie se realizeaz i ea diferit.
Dup cum am artat în alt parte, unii autori cred c reactualizarea din MSD se datoreaz procesrii seriale a informaiilor, pe când reactualizarea din MLD presupune o procesare paralel.De asemenea, e f ect ul pozi pozi iei iei seriale, cu cele dou aspecte distincte (e f ect ul de primaritate - evocarea mai bun a itemilor de la începutul unei liste; e f ect ul de rec recent reamintirea mai bun a itemilor de la sfâritul listei) a fost folosit drept argument pentru diferenierea MSD de MLD. S-a considerat c efectul de recent este specific MSD, iar efectul de primaritate, MLD. 7.Uitarea in MSD i MLD este la fel de difereniat. Unii explicau uitarea din MSD prin
teoria degradrii traseelor mnezice ca urmare a neutilizrii informaiei, a nerepetrii ei, în timp ce alii explicau uitarea din MLD prin teoria interferenei care const, în esen, în amestecarea informaiilor, acestea având efecte negative unele asupra altora. i alte criterii ar putea fi avute în vedere pentru diferenierea MSD de MLD. De pild, unii autori cred c între cele dou tipuri ale atomic i neuro f iziologic iziologic. Se presupune c MSD ar fi memoriei exist distincii i în plan anatomic localizat în hipocamp, pe când MLD în ariile parieto-occipitale stângi. Apoi, problema ridicat de cele dou tipuri ale memoriei este diferit : MSD ridic problema prel un un girii stoc stocrii, rii, a procedeelor ce pot fI folosite în acest sens, pe când MLD presupune problema organ organiz izrii inf orma orma iilor iilor astfel încât acestea s poat fi reactualizate cu uurin. In cazul MLD, una dintre chestiunile eseniale care apar este urmtoarea: care sunt cile de acces la informaiile stocate în ea? Aceasta depinde de mai muli factori, cum ar fi modul de organizare a informaiilor, variabilitatea contextual etc. Dac informaia este organizat semantic, accesul la ea se face prin activarea unui nod i prin propagarea acestei activri la nodul vecin. Mecanismul activrii are îns o dinamic concretizat într-o serie de efecte : e f ect ul de f iltrare (convergena activrii spre un nod determinat); e f ect ul de evan evantai (dispersia activrii spre mai multe noduri). Variabilitatea contextual conduce la apariia e f ect ul ui de context, care afecteaz puternic memoria de scurt durat i mai puin memoria de lung durat. Exist i argumente de ordin psihopatologic psihopatologic care justific distincia dintre MSD i MLD. In amnezia anterograd (incapacitatea pacientului de reinere a evenimentelor consecutive unui traumatism sau unei boli), MSD rmâne intact, pe când MLD este profund afectat. Pacienii respectivi nu pot înva ceva nou, deoarece informaia din MSD nu poate fi transferat în MLD. Analizele de pân acum demonstreaz c cele dou tipuri ale memoriei sunt total opuse. Intradevr, prin capacitatea i durata ei foarte reduse, MSD se dovedete a fi fragil, puin productiv, predispus degradrii rapide, în timp ce MLD, prin capacitatea i durata ei practic 8
nelimitate, este trainic, extrem de productiv, predispus la extindere i întrire; MSD este direct i imediat, MLD este indirect i laborioas; MSD dispune de relativ puine capaciti adaptative, pe când MLD este înalt adaptativ.Ele se bazeaz nu numai pe principii diferite, ci i pe procese, mecanisme i finaliti profund difereniate. Unii psihologi au continuat s susin distinctivitatea MSD de MLD cutând noi i noi argumente în favoarea opiniei lor. Alii s-au postat îns pe o cu totul alt pist. Interesant este c acetia au ajuns la o concluzie formulat de James cu peste o sut de ani în urm. In celebra sa rincipii ipii de psihologie, publicat în 1890, James propunea distingerea memoriei primare, lucrare P rinc care stoca informaia imediat dup percepie, de memoria secun secundar dar , a crei funcie consta în stocarea informaiei care a prsit contiina, prima constituind o parte a prezentului nostru psihologic, pe când cea de-a doua reprezenta trecutul nostru psihologic. psihologic. Comentatorii lui lui James apreciaz nu doar faptul c el a intuit existena celor dou tipuri ale memoriei, cea primar fiind în esen o MSD, iar cea secundar o MLD, ci i faptul c, practic, la psihologul american este vorba despre stri diferite ale unora i acelorai informaii, în memoria primar informaia aflându-se într-o stare activ sau activat, iar în memoria secundar - într-o stare inactiv, latent. Aceasta este ideea pe care o promoveaz psihologia contemporan. Intre MSD i MLD nu exist diferene structurale, ci doar diferene de stare: MSD nu este altceva decât partea activat a MLD.Argumentele formulate în sprijinul acestei teze au urmat îndeaproape criteriile difereniatoare ale celor dou tipuri de memorie. S-a descoperit c volumul (capacitatea) MSD nu este limitat, aa cum s-a crezut iniial, ci variabil, el putând s creasc foarte mult. Dac citim cu voce tare urmtoarele 12 litere : AMFOSTLACIRC, în reactualizare vom constata c foarte puine dintre ele au fost reinute. Dac îns vom citi literele cu pauze între ele, astfel încât s formeze o structur : AM FOST LA CIRC, performana în reproducere va fi aproape maxim. Cum se explic acest rezultat? De ce în primul caz literele nu au fost reinute iar în al doilea da, dei numrul literelor a fost acelai? S-ar putea invoca numrul literelor, 12 în primul caz, prea mare pentru memoria acustic de scurt durat, comparativ cu practic 4 uniti informaionale, câte au fost în cel de-al doilea caz ? Explicaia este cu totul alta : în cea de-a doua secven gruparea dup îneles a literelor a facilitat reinerea lor în MSD; pe de alt parte, segmentarea informaiei de intrare i formarea unitilor de îneles are loc în MLD (din memoria ecoic informaiile au fost transferate direct în MLD, care a operat gruparea lor dup îneles, fcând astfel posibil rezolvarea sarcinii din MSD). Fr informaiile stocate în MLD ar fi destul de greu s operm la nivelul MSD. Unui copil cruia i se formuleaz o sarcin de memorie constând în memorarea i apoi reactualizarea unui numr de 5 litere (M DUC) îi va fi foarte greu s o rezolve, chiar i atunci când literele sunt organizate în uniti cu îneles, prin pauzele dintre ele, dac în memoria lui de lung durat în locul expresiei M DUC exist expresia ME DUC. In mod sigur, în reactualizare litera va fi substituit prin litera E. i celelalte diferene stipulate între MSD i MLD au fost amendate. Durata MSD este într-adevr scurt în condiii strict determinate, i anume când repetiia este împiedicat sau când similaritatea informaiilor (sarcina iniial i cea interpus) este mare. De îndat îns ce se ofer posibilitatea repetrii materialului iniial sau se reduce gradul de similaritate a materialelor, durata MSD crete destul de mult. Aa încât durata MSD a fost pus în strict dependen de durata de activare a unitilor informaionale din MLD. Referitor la distincia dintre MSD i MLD pe baza tipului de codare a informaiei (fonologie în primul caz i semantic în cel de-al doilea), cercetrile recente arat c nici unul dintre cele dou coduri nu caracterizeaz exclusiv tipurile de memorie avute în vedere: MSD 9
poate avea la baz nu numai coduri fonologice, lingvistice, ci i coduri vizuale, imagistice. Acest fapt a fost demonstrat în experimentele efectuate pe subieci cu deficiene auditive grave (surzi), care au recurs la reprezentarea vizual, imagistic a stimulilor (Conrad, 1972). La fel, MLD poate avea la baz coduri vizuale, nu exclusiv semantice. Apoi, uitarea din MSD, pus de unii autori pe seama degradrii traseelor mnezice, i cea din MLD, pus pe seama interferenei, sunt mai recent abordate unitar, datorându- se, atât în MSD, cât i în MLD, interferenei. In plan psihopatologic, au fost descoperii pacieni a cror MSD era profund afectat, în timp ce MLD rmânea intact. Toate aceste argumente i-au dus pe unii cercettori spre concluzia formulat ceva mai înainte : MSD nu este structural distinct de MLD, ea este practic o parte a MLD, i anume partea ei activat, adic o memorie de lucru. Desigur c uneori uitarea din MSD poate fi explicat i prin interferen, în mod normal i frecvent îns ea se datoreaz degradrii traseelor mnezice, acestea fiind atât de fragile i puin consolidate, încât se terg aproape imediat.12 8.Baza
neuro f iziologic iziologica:
Ultimul argument luat in in discutie cu privire la relatia dintre MSD si MLD,vizeaza baza neurofiziologica a acestora.Partizanii MSD ca sistem mnezic autonom invoca invoca existenta unor structuri neurofiziologice diferite in cele doua cazuri. H.M era unul din pacientii clinicilor americane de neuropsihiatrie.Prin 1953,crizele sale de epilepsie au devenit insa atat de intense si frecvente,incat nici un gen de chemoterapie nu mai avea vreun efect.Presupunand ca principala cauza generatoare de crize se afla la nivelul hipocampusului o echipa de chirurgi procedeaza la o interventie chirurgicala,in cursul careia ii extirpa hipocampusul si unele arii colaterale.Ulterior,frecventa crizelor epileptice a scazut simtitor.IQ a ramas acelasi,ba chiar se constata o usoara imbunatatire,pusa pe seama reducerii interferentei dintre abilitatile intelectuale si crizele epileptice.Principala consecinta negativa a fost aparitia unei amnezii antero- si retrograde totale pentru fapte si continuturi semantice. Dramatismul acestor efecte si evolutia ulterioara a medicatiei chimice au facut ca astfel de interventii chirurgicale sa nu mai aiba loc. Daca pacientul respectiv era intrerupt in timpul efectuarii unei sarcini,ulterior nu-si mai reamintea nimic si executa sarcina de la inceput.Aceste date clinice au fost interpretate mai tarziu ca un deficit al memoriei de lunga durata.Memoria de scurta durata era intacta.Existenta unor tulburari neuropsihice care sa afecteze diferit MSD si MLD este un argument persuasiv in sprijinul autonomiei structurale a MSD. Prin contrast se citeaza cazul unui alt pacient,K.F., cu o deteriorare semnificativa a MSD, in conditiile mentinerii intacte a MLD. In cazul pacientului H.M., lipseste orice evaluare cantitativa a performantelor sale mnezice.Singurele date de care dispunem sunt de natura anecdotica sau consemnari ale unor observatii clinice.In acelasi timp,chiar daca luam aceste date ca baza de inferenta,ele nu implica in mod necesar existenta unor structuri anatomice separate pentru MSD si MLD.Putem presupune ca prin extirparea ariilor hipocampice a fost distrusa principala locatie a MSD,dar nu intreaga baza neurofiziologica a acesteia.
12
Ibidem,p.418-423.
10
Cazul H.M. evidentiaza rolul crucial al hipocampusului in retentia pe termen lung a cuostintelor declarative,dar nu probeaza ca hipocampusul este singura locatie a MLD si,ca atare, nu probeaza existenta unei structuri neurofiziologice pentru MSD diferite decat cea pentru MLD. Analiza atenta a relatiilor dintre MSD si MLD sub aspectul volumului,duratei,tipului de codare folosit,tipului de reactualizare si al structurii neurofiziologice implicate a evidentiat ca MSD si MLD nu sunt structuri mnezice separate.Diferenta dintre ele este de natura functionala,nu structurala si rezida in primul rand in diferenta de nivel de activare.Relatiile dintre MSD si MLD sunt relatiile dintre doua stari de activare ale unui bloc unic de cunostintedeclarative de care dispune sistemul cognitiv uman.13 V.Rol ul memoriei uman mane
Prin faptul c memoria uman întiprete, conserv i reactualizeaz mijlocit, inteligibil i selectiv experiena anterioar a omului i a societii în care acesta triete, ea asigur continu tinuitatea, itatea, con sisten sisten a, a, stabilitatea i f inalitatea vie ii ii psihic psihice a individ ul ui. Ea este cea care sudeaz elementele anterioare de cele care vor urma (un gând rostit de un altul ce urmeaz a fi rostit, o aciune planificat în minte de una deja realizat sau care urmeaz a fi curând realizat): ea d posibilitatea reactualizrii unor date anterioare ale cunoaterii, supunerii acestora unui examen critic, decelrii a ceea ce este nou de ceea ce este perimat etc, împingând astfel cunoaterea mai departe. Pentru a înelege mai bine caracterul absolut necesar al memoriei umane, fr de care viata ar fi practic imposibil, s ne imaginm pentru o clip ce s-ar întâmpla fr memorie. Omul ar tri într-un continuu prezent, numai sub influena datelor nemijlocite de reflectare, comportamentul su fiind haotic, spontan, fr stabilitate i finalitate, fr durabilitate în timp ; toate obiectele care ar aciona din nou asupra lui i s-ar prea absolut noi, necunoscute ; el n-ar avea posibilitatea de a folosi rezultatele cunoaterii, dimpotriv, aceasta ar trebui luat de fiecare dat de la început; gândurile i aciunile lui n-ar putea fi asociate unele cu altele, viaa sa psihic ar fi constituit din elemente disparate. Caracterul necesar al memoriei decurge, aadar, din implicarea ei în marile comportamente ale vieii omului: cunoatere si învare, înelegere si rezolvare de probleme, inteligen i creativitate. ÄVia ÄVia a psihic psihic a omu omul ui fr fr memorie - scria psihologul danez Lange este doar un doar un ghem de impresiun impresiunii sen sen zitive, adic adic un prezen prezent f t fr r trecu trecut, t, dar i fr fr viitor." Prin imensa sa valoare adaptativ adaptativ , prin rolul ei enorm pe direcia echilibr rii organ organismu ismul ui cu mediu mediul, memoria îi merit caracterizarea pe care i-a dat-o marele psihofiziolog rus I.M. Secenov di ie ie fundame fundamen ntal a vie ii ii psihic psihice sau, într-o formulare i mai izbutit, de (1829-1905), de condi piatr un ghiu ghiular a vie ii ii psihic psihice. La fel de semnificative sunt i cuvintele unui psiholog contemporan: ÄMemoria nu este numai numai un proc proces psihic psihic sau sau un bun pe care îl posed m, ci i o sar cin care trebu trebuie î ndeplin deplinit in aceast calitate, ea f ea f avorizeaz avorizeaz mat urizarea person personalit ii". ii".14
13 14
Miclea,M.O p.cit .,p. .,p.204-205. Zlate,M.O p.cit .p.3 .p.351.
11
VI.Bibliogra f ie:
1. Atkinson,R.L.(2002). I ntrod ucere ucere in in psihologie.Bucuresti:Editura Tehnica generala.Iasi:Editura Polirom 2. Cosmovici,A.(2005). P sihologie gen teoretico-experimen o-experimentale.Iasi:Editura 3. Miclea,M.(1999). P sihologie cog nitiva .Modele teoretic Polirom mane.Iasi: Editura Polirom 4. Muntean, A.(2009). P sihologia dezvoltarii uman invatarii.Iasi:Editura Polirom 5. Salavastru,D. (2009). P sihologia in 6. Zlate,M.(1999). P sihologia mec mecanismelor c ismelor cog nitive.Iasi:Editura Polirom
12
