This project has been funded with the support from the European Commission. The contents of this material commits only the authors and the Commission, cannot be held responsible for any use of the information contained
Produse ”uitate”
Cuprins România ...................... .................................. .................................. .................................. .......................... 3 Mei....................................................... .................................. .................................. ............................... 3
Reţete ....................... .................................. .................................. ................................... .................... 3 Linte ....................... .................................. .................................. ................................... .......................... 4
Reţete ....................... .................................. .................................. ................................... .................... 5 Borş ........................ .................................. .................................. .................................. ........................... 6 Levănţică ...................... .................................. ................................... .................................. .................... 9 Ştevie ...................... .................................. .................................. .................................. .........................11 Seminţe de in ...................... .................................. ................................... .................................. .............13 Năut ....................... .................................. .................................. ................................... .........................15 Napi.......................................... .................................. .................................. .................................. ........16
Rubarbă ........................ .................................. .................................. .................................. ....................18 Capere........................................... .................................. ................................... .................................. ..19
Hrişcă...................... ................................... .................................. .................................. .........................20 Dude................... .................................. .................................. ................................... .............................21 Prune uscate....................... .................................. .................................. ................................... .............22 Polonia ....................... .................................. .................................. ................................... .........................23 Kale ........................ .................................. .................................. .................................. ..........................23 Chard/Sfeclă Mangold........................................... ................................... .................................. .............24 Amarant........................ .................................. .................................. .................................. ....................24
Rubarbă ........................ .................................. .................................. .................................. ....................25 Păstârnac...................... .................................. ................................... .................................. ...................25 Barba-caprei ....................... .................................. .................................. ................................... .............26 Napul suedez/Rutabaga ....................... .................................. ................................... ..............................26 Italia ...................... .................................. .................................. .................................. ...............................27
Scurt istoric al mâncării ........................ .................................. .................................. ...............................27 Pâinea.......................... .................................. .................................. ............................................ ...........29
Feluri de mâncare tipice după reţete napolitane ...................... .................................. .............................29 Danemarca ....................... .................................. .................................. ................................... ...................31 Legume cu frunze.............. .................................. .................................. ................................... ...............31
1
Legume şi fructe ....................... .................................. .................................. .................................. ........35 Cereale de altădată ........................ .................................. ................................... .................................. ..36 Alac - Triticum spelta............................ .................................. ............................................ .................36 Svedjerug – ..................... ................................... .................................. .................................. .............37 Kamut – (hibrid natural între T. durum and T. polonicum) ...................... .................................. ...........37
Emmer şi Einkorn (Triticum dicoccum and Triticum monococcum) ..................... .................................38 Turcia – Kayseri........................... .................................. .................................. ............................................3 9 Nutriţie şi băuturi...................... .................................. ................................... .................................. .......39
Akıtmaç...................... .................................. .................................. .................................. ...................39 Keşkek ...................... .................................. ................................... .................................. ...................40 Höşmerim ....................... .................................. .................................. ................................... .............40 Mantı ........................ .................................. .................................. .................................. ....................40 Tutmaç...................... .................................. ................................... .................................. ...................41 Yufka............................ ................................... ............................................ .................................. ......41 Portugalia ...................... .................................. .................................. .................................. ...................41 Turcia – Izmir ..................... .................................. .................................. ................................... ..................42
Produse uitate şi redescoperite de producătorii organici din Izmir ..........................................................42 O comoară găsită într-o ladă de zestre ........................ ................................... .................................. .......43
Elevii provenind din domenii profesionale similare au lucrat împreună pe tema fundamentală a inovaţiei şi creativităţii în prepararea mâncării, cu accent pe ideea de specific local – „terroir”. Conlucrarea în activităţile de cercetare în acest domeniu a facilitat un bogat schimb de cunoştinţe prin împărtăşirea exemplelor de bune practici din fiecare ţară parteneră. Sperăm că rezultatele acestui proiect vor contribui la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor privind cadrul culinar general al practicilor profesionale din industria alimentară şi de alimentaţie publică din Europa.
2
România
Mei
Meiul (Panicum miliaceum) este o plantă erbacee din familia gramineelor, cu
inflorescenţa ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreţ pentru vite. [1] Este de asemenea vândut pe post de aliment dietetic și, datorită lipsei sale de gluten, poate fi inclus în dieta persoanelor care nu pot tolera grâul.[1] Boabele de mei au o valoare nutritivă ridicată, cu un conţinut de 10-11% substanţe proteice, 3-4% grăsimi, 8-10% celuloză; În alimentaţia omului, boabele de mei se folosesc sub formă de crupe sau păsat şi pentru prepararea unei băuturi alcoolice (braga); [2]
REȚETE Mămăliga din mei: 1 cană făină de mei, 3-4 căni apă plată/de izvor, sare. Se
pregătește ca și mămăliga din făina de porumb. Când fierbe apa cu sare se adaugă, în ploaie, făina de mei și se lasă la foc foarte mic 10-15 minute. Se amestecă bine cu o lingură de lemn sau un făcăleţ pentru uniformizarea conţinutului. Când nu se mai lipește de pereţii vasului și nici de lingură mămăliga este gata. Se poate adăuga smântâna, brânza rasă și se poate servi cu sos de soia, cu ciuperci etc. 3
Crema de mei: 6 linguri de mei, 6 linguri de ulei, o legatură de zarzavat, 1-3 linguri
pastă de susan (Tahina), zeama de lămâie, sare. Se prăjeste meiul în ulei până se rumenește ușor. Se adaugă 3-4 căni de apă și se lasă să fiarbă până se îngroașă. În final se adaugă sare, zarzavatul tăiat fin, pasta de susan și puţină zeamă de lămâie. Crema poate fi servită ca atare sau în diverse combinaţii cu salate de crudităţi, ciuperci, soia etc.
Surse
[1]- http://ro.wikipedia.org [2]- http://www.revista-ferma.ro/autori-nicolae-dragomir/meiul-panicummiliaceum-l.html [3]- http://www.paradisulverde.com/Alimentatie/Retete/retete-cu-mei.html
Linte
Lintea (denumită știinţific Lens culinaris) este o plantă anuală leguminoasă, scundă,
păroasă, cu frunzele paripenat-compuse ale cărei seminţe sunt comestibile. Etimologic, numele acestei plante înseamnă lentilă și provine din latinescul lens, datorită formei bombate și circulare a seminţelor. Planta are cca 40 cm iar seminţele se găsesc în păstăi, ca și mazărea și fasolea. Spre deosebire de mazare și fasole, seminţele de linte sunt în general numai câte două în fiecare păstaie. Există mai multe varietăţi de linte - seminţele diferă atât din punctul de vedere al culorii (portocaliu, verde, verde inchis, maro) cât și al dimensiunii și timpului de fierbere.
4
Alături de soia, lintea este op ţiunea alimentară preferată de vegetarieni și populaţiile cu tradiţie vegetariană. Datorită timpului de fierbere redus, lintea este o excelentă alternativă la fasole, în preparate pasate, în supă, în asociaţie cu orez, carne și legume. Lintea este catalogată ca aliment de grad nutriţional A datorită conţinutului ridicat de fibre, fier, magneziu, fosfor și proteină și conţinutului extrem de scăzut de grăsimi. Lintea nu conţine colesterol și aduce și unmodul apor t de caloric de cca [1] 110-160 kcal/100g, în funcţie de varietatea preparată preparare.
Reţete
PASTA DE LINTE Ingrediente:
Avem nevoie de: 1 cană de linte uscată verde 1 lingură chimen măcinat mărunt 1 si 1/2 lingurite de sare 4 fire de ceapă verde 4 linguri suc de lămâie 1/4 linguriţa piper proaspăt măcinat 1/4 cană ulei de măsline 1/3 cană frunze de pătrunjel verde taiate mărunt
Mod de preparare:
Lintea se pune la fiert cu 4 căni de apă. Se adaugă chimenul si 1 linguriţă de sare, se acoperă și se fierbe la foc mic 20 de minute.Se pune într-o strecurătoare să se elimine excesul de lichid și să se răcească.Ceapa verde se taie în rondele foarte fine până la jumatatea frunzelor verzi. Se pune lintea într-un bol și se adaugă restul de sare,sucul de lămâie,piperul,uleiul de măsline, pătrunjelul și ceapă verde. Se amestecă cu grijă și se pune la frigider. Această salată se poate păstra la frigider câteva zile și este foarte bună pentru excursii. [4] Surse [4] -http://www.gustos.ro/retete-culinare/salata-de-linte-3.html 5
Borş
Un leac românesc
Borşul sau zeama rezultată din macerarea tărîţelor de grîu conţine minerale şi un complex de vitamine B şi C, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi. De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple pentru sănătate. Puterea terapeutică a borşului vine şi de la drojdia de bere care ajută fermentaţia, ingredient care conţine vitaminele din complexul B, vitaminele D şi H (biotina), enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sănătate, seleniu, dar, mai ales, crom. Fiind un produs natural, borşul este foarte bogat în enzime. Țăranii români preţuiesc acest lichid atît de mult încât talentul de gospodină al femeilor se apreciază în funcţie de cât de bine ştiu să prepare borşul. În Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacâmurile sunt clătite cu borş şi apoi binecuvântate, semn că borşul este şi un dezinfectant. În credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mâncare. Pentru anemie, bronşită şi mahmureală
Borşului i s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală. Într-adevăr, înlătură simptomele intoxicaţiei cu alcool, ameţeala, durerea de cap, tremuratul membrelor, senzaţia de vomă. Se bea un litru de borş. În cazurile de indigestie şi de vomă, un pahar de borş băut înainte de masă poate fi de ajutor. Se spune că persoanele care beau zilnic borş mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales după mese copioase, preparatele cu borş sunt binevenite. Borşul contribuie şi la eliminarea toxinelor din 6
organism. Este eficient şi în curele de slăbire, deoarece stimulează digestia şi arderea grăsimilor. Pe lîngă aceste beneficii, poate fi şi un adjuvant în cazul bolilor respiratorii precum bronşita, astmul şi sinuzita. În cazuri de anemie, funcţionează ca tonic extrem de eficient, prin mineralele şi vitaminele conţinute. Cura cu borş pentru revigorarea organismului durează 20 de zile, timp în care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronşită, astm, sinuzită), se beau două căni. Cura ajută la vindecarea acestor boli şi, mai ales, preîntîmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de cîte trei săptămîni. Ca adjuvant în tuberculoză, borşul se bea în fiecare zi, cîte o jumătate de litru, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această maladie.
Previne infarctul şi cancerul de colon
Se ştie că borşul elimină toxinele din organism, fiind recomandat în diete de slăbit. Se poate bea cîte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Terapia se recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme reumatice, hepatice şi renale. Pentru oboseală cronică, se bea un sfert de litru de borş dintr-o dată, ca sistemul nervos să se revigoreze. Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, fitoterapia recomandă borş, deoarece curăţă şi fortifică organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă, cîte o cană cu borş în care se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin. Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu borş, băut înainte de a mînca. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Această băutură se îndulceşte cu miere şi se bea înaintea meselor principale. Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave, terapia se poate prelungi încă două săptămîni. De asemenea, borşul scade tensiunea şi reduce colesterolul, curăţă rinichii previne tromboza şi infarctul, iar ultimele studii arată că este anticancerigen, luptînd cu cancerul de colon. Este folositor în boli cardiace,
7
insomnii sau după un efort fizic sau intelectual. Singurele restricţii sînt în caz de ulcer gastro-duodenal şi gastrită. Borșul se prepară într-un vas de pământ de circa 15 litri sau o putinică din lemn de fag sau - un borcan de circa 10-15 l . Ingrediente: - circa 10 kg de tărâţe de grâu; - circa 2-3 kg de făina de mălai; - circa 1 kg de făina albă; - drojdie de bere, o bucăţică cât o nucă; - apă curată și bună de băut. Huștile – reprezintă amestecul ce rămâne pe fundul borcanului după ce s-a decantat lichidul acrișor numit borș. Huștile sunt necesare întotdeauna la prepararea unei noi cantităţi de borș, întrucât conţin fermentul necesar producerii acestuia. În cazul când borșul se prepară pentru prima dată și nu avem "huști", se face o maia din 250 gr de mălai amestecat cu apa fiartă. După ce se răcește putin, se adauga 2 linguri de faina de grâu. Se amesteca și se lasă să dospească 12 ore. Numai în cazul în care doriţi să obtineţi mai repede borșul, adăugaţi drojdie de bere, o bucăţică cât o nucă, altfel nu, și atunci puteţi umple borșul la numai 2 ore. E preferabil să lăsaţi să se produca fermentaţia în mod natural. Această maia se adaugă în locul huștilor la prepararea borșului. Prepararea:
La 10 litri de apă se pun 1,5 kg de tărâţe de grâu, 1-2 kg de mălai și o farfurie de huști rămase de la alt borș. Se lasă apa să clocotească. Între timp, se prepară o plămădeală din tărâţă de grâu și făina de porumb amestecate cu apa rece. Se lasă să stea circa 1-2 ore. Peste această cantitate se toarnă apă clocotită, amestecându-se mereu cu făcăleţul. După ce s-a mai răcit puţin, se adaugă huștile - nu se vor pune în apa fierbinte pentru că moare fermentul. La acest amestec puteţi adăuga 2-3 cărbuni stinși, pentru că ajută la limpezirea borșului. Pentru ca fermentaţia borșului să se producă mai repede, se a șează vasul într-un loc mai călduţ. După 12-14 ore, borșul s-a acrit. Se trage în sticle de 1 kg, dupa ce în prealabil a fost filtrat prin tifon curat, și se păstrează la frigider sau la un loc răcoros. Se bea la temperatura camerei. 8
Observaţie!
Dacă veţi folosi borşul la prepararea unor ciorbe sau chiar borșuri, puteţi pune în aceste sticle câte un fir de leuștean sau cherval, dar dacă doriţi să îl consumaţi ca atare, folosiţi frunze de vișin [9]. Surse [5] http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=S%E3n%E3tate&a=cites te&s_id=90786 [6].www.terapiinaturiste.ro/populare- bors.php
Levănţica
Levănţica (Lavandula augustifolia) este o plantă aromatică și medicinală, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30-50 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate. Originară fiind din regiunile calcaroase și muntoase mediteraneene, la noi în ţară crește cultivată și înflorește toată vara. În scopuri medicinale se recoltează numai florile detașate de pe axul inflorescenţei, sau toată inflorescenţa, când corola nu este complet deschisă ( Flores Lavandulaes). După recoltare se usucă la umbră, în strat subţire fără a fi presate. Componenţi principali
ulei volatil compus din: acetat de linanil, butirat de linanil, geraniol, linalol în stare liberă, valerianat de linalil, borneol, cumarină, cineol, nerol, furfurol, alfa pinen, cariofilen, substanţe amare.
9
Proprietăţi
puternic aromatizant cu acţiune antiseptică locală și ușor antispastică datorită componentelor din uleiul volatil calmant al sistemului nervos central diuretic și colagog florile au acţiune carminativă
Extern
calmant și analgetic
Indicaţii Intern
în migrene, cefalee, afecţiuni cardiace cu substrat nervos, boli de rinichi și de ficat, tulburări digestive, balonări abdominale, reumatism, stări de anxietate. ca aromant și corectiv
Extern
masaj cu oţetul obţinul din florile de levănţică în caz de răceală, gripă și stări febrile.[1]
Biscuiţi cu lavandă Ingrediente: - 300 gr făină - 150 gr zahar - un praf de sare - 150 gr unt rece tăiat cubuleţe - o lingură și jumătate de flori de lavandă - 1 ou
10
- 2 linguri apa rece Într-un bol se toarnă făina, sarea și untul. Se amestecă cu degetele până capată un aspect nisipos. Se adaugă zahărul, florile de lavandă și se mai amestecă o data după care se toarnă oul și apa. Se frământă cu podul palmei de 2-3 ori până capătă consisitenţa unui aluat . Se împachetează într-o folie alimentara și se pune la frigider pentru cel putin 30 de minute. Se încinge cuptorul la 180 grade. Se tapetează o tavă cu hârtie de copt.Se iau din aluat biluţe de mărimea unei nuci, se pun în tavă și se aplatizează până ajunge la o grosime de 4-5 mm. Se coc timp de 12-15 minute. Se încinge cuptorul la 180 grade. Se tapetează o tavă cu hârtie de copt.Se iau din aluat biluţe de mărimea unei nuci, se pun în tavă și se aplatizează până ajunge la o grosime de 4-5 mm. Se coc timp de 12-15 minute. [11]
Surse [7] http://www.petitchef.ro/retete/biscuiti-cu-lavanda-fid-479425
Ştevie
Ștevia este o plantă foarte des întâlnită în România , însă beneficiil e ei nu și apreciate la fel cum erau pe vremea bunicilor. sunt atât de cunoscute Aceștia știau de porţia de sănătate pe care ștevia le -o oferă și o consumau abundent în sezonul primaverii. Frunzele de ștevie pot fi consumate crude și au un gust dulce-acrişor, asemeni spanacului, dar pot fi folosite și în supe, ciorbe sau alte mâncăruri gătite. Ștevia este o plantă bogată în vitamine (C și K), săruri minerale (potasiu, fosfor, magneziu, calciu, fier, zinc), proteine și fibre. Este o plantă minune
11
pentru că ne ajută să eliminăm lichidul de prisos din corp, ne scapă de oboseala minţii și a trupului și detoxifiază organismul.[12]
CIORBĂ DE ȘTEVIE Ingrediente
2 morcovi potriviţi 2 păstârnaci 3-4 cartofi 2-3 linguri de ulei o ceapă 40 g ţelină ștevie o cutie mică de roșii borș tăieţei sare ouă leuștean proaspat
Mod de preparare - reţetă
Se curăţă zarzavatul, se taie cubuleţe și se călește în 2-3 linguri de ulei. Se adaugă apă. După 10 minute de fiert zarzavatul, se adaugă cartofii tăiaţi cuburi și apoi ş tevia care în prealabil este opărită și tocată mărunt. După ce cartofii au fiert, se adaugă tăieţeii, roșiile și borșul cald. Se potrivește de sare, iar la sfârșit se adaugă leușteanul proaspăt tocat mărunt. Se poate servi simplă ca o ciorbă de post sau se pot adăuga ouă întregi ( ca ochiuri româneşti ); înouă, acestprăjită caz sepemai lasă să deași2-3 clocote, sau se poate servi cu omleta făcută din 3-4 ambele părţi tăiată cubuleţe. [13]
[12]-http://www.garbo.ro/articol/Tratamente-naturiste/10662/stevia-si-beneficiilede-primavara.html
12
[13]http://www.retetepentrutine.ro/retete/12-ciorbe-si-supe/1223-ciorba-destevie.html
Seminţe de in
Seminţele de in sunt bogate în vitamine, minerale, magneziu și mangan, fibre, fitochimicale, multe dintre acestea incluzând antioxidanţi. Au și acizi omega 3, importanţi în combaterea inflamaţiilor. Seminţele de in reprezintă o sursă vegetală foarte importantă de omega 3, numit acid alfa-linoleic. Inul constă în proporţie de 50% în această substanţă, de cinci ori mai mult decât uleiul de nuci sau rapiţă . Beneficiile seminţelor de in:
- Scad colesterolul și nivelul zahărului din sânge. - Impiedică pierderea masei osoase. - Ajută la menţinerea greutăţii. - Îmbunătăţeste digestia, fibrele prevenind constipaţia. - Crește imunitatea organismului, fiind bun în bolile autoimune și inflamatorii, precum artrita, psoriazisul sau lupusul. - Luptă cu cancerul, în special cel de colon și de sân, inhibând tumorile. [14]
13
SALATĂ CU SEMINȚE DE IN
1/4 varză
1/2 salată verde
1 fir ceapă verde și 1/2 ceapă roșie 1 căţel de usturoi mărunţit
Cubuleţe brânză capră, măsline verzi
1 lingură ulei masline extra-virgin
1 lingură oţet de mere
1 mână de seminţe in întregi [15]
[14] http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/alimente/beneficiile-consumuluisemintelor-de-in-1102582 [15] http://www.petitchef.ro/retete/salata-cu-seminte-de-in-fid-554624
14
Năutul
Năutul (Cicer arietinum), cunoscut și sub denumirea de mazărea berbecilor, este o plantă leguminoasă anuală, srcinară din Asia Mică. Năutul este bogat în proteine, săruri minerale (fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier) și în complexul de vitamine B. Având o concentraţie ridicată de proteine (24%), la care se adaugă și un procent consistent de hidraţi de carbon și grăsimi, năutul are o valoare alimentară deosebită, înlocuind în bună parte proteinele din carne. De la năut se consumă atât păstăile tinere, verzi, preparate ca supe sau mâncăruri, cât și boabele prăjite și măcinate care se pot consuma în amestec cu cafea sau chiar ca înlocuitor de cafea. Năutul este asemănător cu soia și se poate folosi în prepararea chiftelelor, sarmalelor sau pilafurilor, fiind un foarte bun înlocuitor pentru carne, fiind și mai gustos decât soia. Boabele de năut fierte, pisate și apoi amestecate cu pasta din seminţele de susan (denumită și tahini) la care se adaugă condimente, poartă denumirea de humus sau houmous , un popular fel de mâncare din Orientul apropiat si Balcani. Chiftelele prăjite din făină de năut se numesc falafel , populare mai ales in Liban și Israel. Năutul poate constitui chiar un înlocuitor foarte bun pentru cafea. Boabele de năut prăjite și măcinate au un efect puternic stimulent digestiv și nervos. Năutul amestecat cu cafea este asociat uneori cu restricţiile alimentare de pe timpul dictaturii lui Ceaușescu, când cafeaua naturală nu era adesea disponibilă ca atare. Cu toate acestea se știe că din năut și cicoare se poate realiza o cafea naturală foarte bună pentru copii, pentru a le stimula pofta de mâncare, iar apa de năut care se obţine prin strecurarea boabelor, este un adevarat elixir de sănătate.[1]
15
Pateu de năut
Năut fiert -500 g
Suc de lămâie- 3 linguri
Usturoi-2-3 căţei
Susan măcinat-1 linguriţă Sare
Ulei de măsline-2 linguri
Se pune năutul la înmuiat 10-12 ore, iar apoi se fierbe 2-3 ore. Se pasează în blender adăugând puţină apă păstrată de la fiert, până ajunge la consistenţa unei smântâni. Adăugaţi sucul de lămâie, susanul, sare după gust, usturoiul (granulat sau pisat) şi amestecaţi bine. Apoi îl puneţi într-o farfurie adâncă, deasupra îl stropiţi cu puţin ulei şi înfrumusetaţi cum vă place.[5]
[5]- http://www.lalena.ro/210-reteta-Pate-de-naut-Hummus.html
Napul
16
Napul este o plantă erbacee, cu înălţimea de până la 50–100 cm, cu tulpina floriferă
dreaptă, cilindrică, mult ramificată, acoperită cu perișori. Înflorește în lunile mai – iunie. Rădăcinile de nap conţin zaharuri (predomină glucoza), proteine, lipide, multe săruri minerale (potasiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, mangan, zinc), multe vitamine (mai ales C, B1, B2, PP), cantităţi mici de caroten și celuloză. Frunzele tinere conţin ulei de muștar și vitamina C. Napul se cunoaște foarte mult ca plantă medicinală. Este folosit ca laxativ, antiscorbutic, diureic, expectorant și calmant. Sucul de nap cu miere se întrebuinţează în tratamentul afecţiunilor gastrointestinale și ca stimulator al funcţiei cardiace. Consumul rădăcinilor are efect curativ în cazuri de gastrită cu secreţia scăzută, colită spastică, dereglare a funcţiei căilor biliare. Napii au un conţinut mare de inulină, această substanţă stimulând, potrivit specialiştilor, sistemul imunitar.[1]
Salată de napi şi cartofi
Ingrediente
500 g napi 500 g cartofi 3 rădăcini de pătrunjel 1 ţelină mică 5–6 linguri boabe de mazăre din conservă 2 mere 3 castraveciori 5 linguri zeamă de lămâie 2 salate verzi 4 linguri maioneză de post sare
17
Mod de preparare:
Spălaţi bine napii, rădăcinile de pătrunjel şi cartofii, fără să le curăţaţi de coajă. Le fierbeţi în vase diferite, în apă cu sare, ţinând cont că legumele au timp diferit de fierbere. Curăţaţi de coajă legumele fierte şi răcite, apoi le tăiaţi în cubuleţe. Decojiţi castraveciorii şi ţelina, apoi le tăiaţi în bastonaşe înguste sau în rondele. Tăiaţi merele în cuburi pe care le stropiţi cu zeama de lămâie, ca să nu oxideze. Spălaţi salata frunză cu frunză. Scurgeţi boabele de mazăre în strecurătoare şi le treceţi printr-un jet de apă rece. Puneţi într-un castron legumele, merele şi boabele de mazăre. Adăugaţi 2/3 din maioneză şi zeama de lămâie rămasă şi amestecaţi uşor. Decoraţi o salatieră cu frunzele de salată. Aşezaţi salata în mijloc şi ornaţi cu maioneza rămasă. O serviţi după ce aţi păstrat-o la rece pentru 1 oră.[6] [6]- http://www.restaurantedelux.ro/bucatarie/salata-napi-cartofi.html
Rubarba sau reventul
Reventul , denumit și Rabarbăr sau Rabarbară sau Rubarba, este o plantă ierboasă
perenă, înaltă de 1-2 m. În pământ posedă un rizom dezvoltat și numeroase rădacini cărnoase, lungi, galben-portocalii la interior. În timpul primului an de vegetaţie, se dezvoltă o rozetă de frunze bazale; în anii următori apar și tulpinile florifere.[1]
18
Tulpina de rubarba conţine o cantitate semnificativă de proteine, minerale, grăsimi, fibre și carbohidraţi, dar și un conţinut însemnat de minerale și vitamine precum calciul, fierul, fosforul, Vitamina C și este o sursa însemnată de Vitamina K această vitamină având un rol foarte important în coagularea sângelui. Frunzele conţin substanţe toxice, așadar nu sunt comestibile. Benefică în cazurile deranjamentelor stomacale cauzate de prezenţa unor substanţe iritante în intestine; - este recomandată în tratarea cazurilor ușoare de constipaţie, nu și cele cronice; - este indicată împotriva bronșitei cronice, febrei cronice, astmului bronşic, inflamaţiei mucoasei nazale, guturai, tratează durerile și vânătăile. Modalităţi de a include rubarba în alimentaţie
- preparare tarte, gemuri, jeleuri sau compoturi de rubarbă - adăugare în produse de patiserie – brioșe, pâine sau plăcinte. - combinaţie cu căpșuni - combinaţie cu ghimbir, care este un alt companion al bunului gust.[7] [7]-http://www.wikifood.ro/cultura-culinara/beneficiile-consumului-derubarba.html
Capere
În România, caperele se găsesc conservate în oţet, la borcan. Seamănă cu un soi de măsline mai mici și sunt foarte aromate – conţin așa-zisul "ulei de mu ștar". Pot fi presărate peste tarte, sandwich-uri sau chiar pizza. Așezate lângă mâncăruri mai grase, cu astringenţa lor, caperele pot face mâncarea să pară mai ușoară. PUI CU CAPERE
19
pulpe de pui 1 linguriţă capere 1 conservă mică de roșii 1 dl vin alb 1 linguriţă oregano uscat 1 căţel de usturoi 3 linguri ulei de măsline supă de legume sare, piper.
Încingem uleiul de măsline, apoi rumenim în el căţelul de usturoi și îl aruncăm. Punem pulpele de pui în ulei și le rumenim. Adăugăm vinul, supa de legume și capere. Acoperim și lăsăm 30 de minute pe foc mic. După ce s-au scurs cele 30 de minute, adăugăm roșiile cubuleţe, oregano și condimentăm. Le lăsăm împreună încă 10 minute.[8] [8] http://www.garbo.ro/tag/capere.html
Hrişcă
Hrişca este o cereală asemănătoare cu orezul, având o valoare nutritivă importantă. Este bogată în proteine şi carbohidraţi ( mai puţin decât cerealele), şi conţinut redus de grăsimi. Poate înlocui carnea cu succes.
20
Este recomandată suferinzilor de arteroscleroză , boli ale ficatului şi cardiovasculare, diabet, hipertensiune arterială şi anemie. În plus, hrişca pisată amestecată cu lapte măreşte nivelul de dopamină, care ajută la eliminarea depresiei. Cum se consumă hrişca: - hrişcă pisată - făină de hrişcă, folosită pentru aluaturi - seminţe de hrişcă folosite la salate - miere de hrişcă
Dude
Dudele erau fructele preferate ale vacanţelor copilăriei.Duzii cresc pe marginea drumurilor sau în livezi. Dudele conţin numeroase substanţe sănătoase precum taninul. Sunt recomandate în cazuri de diabet, diaree (ceai din frunze uscate), gastrită, ulcer gastric şi duodenal, constipaţie (fructele). Cum se consumă dudele: -fructe proaspete - suc - gem de dude - vin de dude 21
Prune uscate
Prunele uscate sunt bogate în cupru şi bor, care ajută la prevenirea osteoporozei. Mai conţin fier, calciu, vitaminele A,B şi C. Ajută corpul să asimileze calciul, protejându-l de radicalii liberi care produc boli cardiovasculare. Prunele uscate sunt laxative şi diuretice naturale, precum şi regulatori digestivi datorită conţinutului ridicat de fibre. Prunele uscate sunt recomandate în caz de anemie, tulburări digestive, predispoziţie la afecţiuni cardiovasculare. Se consumă ca atare sau gătite cu orez şi carne. Surse http://www.gradina_online.ro/5_alimente_uitate_A3985.html
22
Polonia
Comparativ cu vremurile trecute în Polonia, atunci când, de exemplu, fructele exotice au fost dificil de cumpărat, acum putem găsi o mare varietate de produse - atât fructeși legume, din toate părţile lumii. Clienţii polonezi s-au obisnuit cu ele, iar acum ei sunt în căutarea mai multor produse "sofisticate". Ei se întorc la cele uitate, dar încă foarte sănătoase și gustoase folosite în bucătăria noastră pentru mai multe vârstele. Mai mult decât atât, se consideră a fi "trendy". Napii (kale)
Este o formă de varză, cu frunze verzi sau violet, în care frunzele centrale nu formează o căpăţână. Acesta este considerat a fi mai aproape de varza sălbatică decât cele mai multe forme domestice. Kale este foarte bogată in beta-caroten, vitamina K, vitamina C, luteina, zeaxantina,și rezonabil bogată în calciu. În Polonia este pregătită similar cu spanacul - cu bacon sau brânză cu mucegai. Este foarte gustoasă, cu usturoi și cu combinaţie cu alte legume cu frunze.
23
Chard / Sfeclă Mangold
Este o legumă cu frunze verziși a fost crescută pentru frunzele foarte hrănitoare. Este considerată a fi una dintre cele mai sănătoase legume disponibile. Chard are un gust ușor amar, iar frunzele tinere pot fi folosite crude în salate. Frunzele Chard matureși tulpinile sunt de obicei gătite, fiind bogate în vitaminele A, Kși C. Amarant
Acesta aparţine grupului celor mai vechi plante cultivate în lume. Atenţia oamenilor a fost axată pe faptul că ar putea fi o alternativă de a înlocui acele plante care au fost cultivate până în prezent. Seminţele și frunzele de amaranth sunt cunoscute pentru proprietăţile lor nutritive și de aceea ele pot îmbogăţi sau suplimenta dieta noastră dominată de culturile tradiţionale. Primele plantaţii de producţie de amarant au fost înfiinţate în Polonia, în 1993. Amaranth este numit cultura secolului XXI, în Polonia. Următoarele produse sunt disponibile pe piaţă:
24
• Popping (seminţe coapte de amarant ), în 1999 • cereale de seminţe Amaranth și ulei de in în 2005 • ulei de amaranth în 2006 • ulei din semin ţe de dovleac în 2006 • Seria mix de copt "Pentru sănătatea dumneavoastră" în 2007 Amaranth a fost, de asemenea, vândut ca produs ecologic din anul 2005 Rubarbă
De obicei, considerată a fi o legumă, a fost întotdeauna abundentă în Polonia, astfel încât folosirea sa ca supă era frecventă. În căldura de la sfârșitul primăverii și începutul verii, supa de rubarbă rece a fost revigorantă pentru fermierii care se întorceau de la câmp în trecut pentru o masă de prânz rapidă; dar este, de asemenea, folosită în zilele noastre, în același mod. Un alt mod tipic polonez de utilizare este prăjitura cu rubarbă şi Aluta dospit pe care o puteţi cumpăra în aproape fiecare brutărie în Polonia. Păstârnacul
Păstârnacul este o legumă rădăcinoasă înrudită cu morcovul. Păstârnacul seamănă cu morcovii, dar este mai deschis la culoare decât majoritatea morcovilor, și are un gust mai dulce, mai ales atunci cand este g ătit. Este, de asemenea, mai bogat în vitamine și minerale.Untos, cu gust ușor picant, dulce, păstârnacul matur fiert (de
25
multe ori cules după primul îngheţ) aminteşte ca gust de caramel, miere, și uşor de nucşoară.
El poate fi fiert, prăjit sau utilizat în tocane, supe și musaca. Deși multe reţete au fost uitate, în Polonia păstârnacul se adaugă la salate de legume sau fiert la foc mic cu smântână. Barba-caprei
Rădăcinile maro sau negre sunt comestibile, cu un gust de sparanghel, dar aroma este mai puţin delicată. Aceasta conţine sodiu, potasiu, magneziu, calciu, fier, fosfor, clor, caroten, vitaminele E, B1, B2, C, și acid nicotinic. Aceasta crește în zonele cu climă temperată, ca în Polonia; plantată în primăvară ,ajunge la maturitate în noiembrie. Ea are frunze lungi în formă de lance. Rădăcinile pot fi fierte, prăjite în ulei sau servite cu sos Béchamel, cel mai adesea împreună cu alte legume rădăcinoase. Napul suedez / Rutabaga
Este o legumă rădăcinoasă, care a apărut ca o încrucișare între varză si napi. Reţeta poloneză de piure din rutabaga şi cartofi este o reţetă populară, deoarece foloseste două legume care au devenit favorite în Polonia pentru că se păstrau pe timpul
26
iernii. Cândva uitată şi totodată legată de o perioadă dificilă de foamete și război, acum este tot mai populară din nou. Rutabaga conţine cantităţi semnificative de vitamina C: 100 g conţine 25 mg, ceea ce reprezintă 42% din doza zilnică recomandată.
27
Italia
Scurt istoric al produselor alimentare
În timpul secolului al XIX-lea multe zone ale peninsulei trăiau într-o stare de mare înapoiere, sărăcie şi malnutriţie. Alimentele cele mai populare erau cereale, leguminoase, castane si vin. Dieta zilnică era aproape lipsită de proteine animale.Perioada Gioliotti nu a cunoscut modificări structurale.
Începând cu anii 50 regimul alimentar începe un proces de îmbunătăţire ireversibilă, care are loc şi în următorul deceniu. Consumul de cereale rămâne stabil, dar creşte rapid consumul de carne, fructe, legume, lapte, brânză si grăsimi.
Anii şaptezeci și optzeci au condus la alte schimbări importante . Creșterea veniturilor populaţiei, generalizarea stilului de viaţă citadin, și emanciparea femeilor care lucrează în afara casei, precum şi scăderea în ponderea muncii fizice duc la externalizarea resurselor și globalizarea consumului.
28
Pâinea
La inceputul anilor 1900, pâinea a fost destul de mult doar "neagră", sau integrală. Dar a fost, de asemenea, greu de mestecat, datorită fibrelor din compoziţie. Painea albă, apoi, s-a răspândit rapid, dobândind faima de mâncare mai bună, mai ușor masticabilă și digerabilă, și care se altera mult mai greu. Odată cu procesul de rafinare, cu toate acestea, sunt eliminaţi germenii din seminţe care conţin o cantitate incredibilă de elemente nutritive valoroase: uleiuri nesaturate, vitamine B, oligoelemente rare, aminoacizi esenţiali, enzime de orice tip, etc. În plus, împreună cu tărâţe conţine o cantitate însemnată de fibre dietetice, la fel de utile pentru procesele noastre digestive,ca enzimele și vitaminele. În momentul în care ingerăm alimente rafinate, ne asumăm "caloriile sărace" din vitamine, minerale, etc. Rezultatul va fi că vom încerca în curând noi alimente într-o încercare zadarnică de a potoli foamea, pe care produsele alimentare rafinate nu a reuşit să o potolească.
Feluri de mâncare tipice după reţete napolitane uitate
Multe feluri de mâncare,din păcate din multe motive, de multe ori din cauza lipsei de "materie primă", dispar sau au dispărut deja; în acelaşi timp, alte feluri de mâncare tradiţionale nu mai sunt în conformitate cu tendinţele "moderne" dictatele de modă si culturile urbane. Re ţetele regionale sunt acum din ce în ce mai greu de găsit în restaurantele locale. Feluri de mâncare, cum ar fi "burta napolitană" (burta este practic stomacul animalului, care este curăţat, tăiat în bucăţi mici și fiert), pâine nedospită (azima a fost pentru o lungă perioadă de timp singura pâine cunoscută de omenire. Este preparată cu făină de grâu, și gătită prin plasarea aluatului pe pietre fierbinţi sau cenușă fierbinte), torzelle (torzella este o plantă bienală în faza vegetativă timp de cinci luni, între august și februarie), carne de porc pră jită şi organe ( organele interne și bucăţi (aparent) mai puţin valoroase de la animale sacrificate) sunt în prezent 29
aproape dispărute , pentru a face loc pentru burgeri şi cartofi prăjiţi, hot-dog și toate felurile de mâncare pe care le gătim în grabă și care pentru tineri, în special, sunt mult mai "gustoase".
30
DANEMARCA
O mulţime de produse "uitate" pe care le-am reinventat în Danemarca și restul ţărilor în bucătăria nordică sunt plante cu f runze și cereale - soiuri vechi. Legume cu frunze
Coada şoricelului
Achillea millefolium
Piciorul caprei
Aegopodium podograria
Usturoiţă Ceapă sălbatică Leurdă - fotografie
Alliaria petiolata Allium dregeanum Allium ursinum Leurda miroase a usturoi, iar gustul este, de asemenea, legat de usturoi, dar oarecum mai uşor. Gustul amintește un pic de arpagic, dar este mult mai puternic și cu un indiciu de praz.
Angelică
Angelica archangelica
Pătrunjel sălbatic
Antriscus sylvestris
Pelin Lobodă
Artemisia vulgaris Atriplex littoralis
Ochiul-boului
Aster tripolium
Muștar de câmp
Brassica campestris
31
Cakile
Cakile maritima
Traista ciobanului
Capsella bursa-pastoris
Chimen
Carum carvi
Talpa gâştei Cicoare
Chenopodium album Cichorium intybus
Varza de mare - fotografie
Crambe Maritima Este o plantă foarte viguroasă, cu frunze cărnoase albăstrui, foarte asemănătoare cu frunzele de varză. Cu gust ușor amar. Și nu fără motiv, deoarece varza de mare este unul dintre precursorii verzei cultivate.
Morcov sălbatic
Daucus carota
Creţuşcă
Filipendula ulmaria
Fenicul
Foeniculum vulgare
Frasin
BFraxinus excelsior
Vinariţă - fotografie
Galium odoratum Vinariţa este o plantă mică care formează un covor de verdeaţă cu flori mici albe. Aceasa înflor eşte în mai-iunie, și întreaga plantă miroase la uscare a fân proaspăt tăiat din cauza unei substanţe numită cumarină. Este aceeași substanţă care se află, de exemplu, la viţelarul dulce, iarba dulce și trifoiul dulce.
Cătina - fotografie
Hippophae rhamnoides
32
Gustul de cătină poate fi cel mai bine descris ca fiind exotic, gustul acid și bogat amintește de un puternic amestec de fructul pasiunii, ananas si papaya. Mulţi numesc cătina şi portocală scandinavă , dar împreună cu zahărul dezvoltă de fapt un gust mult mai profund decât portocala.
Ienupăr Nalbă
Juniperus communis Malva sylvestris
Voronic
Marrubium vulgare
Sulfină
Clover Melilotus SP.
Spingel
Meum athamanticum
Hasmaţuchi
Myrrhis odorata
Năsturel Primula
Nasturtium officinale Oenothera Elata
Măcriş
Oxalis acetosella
Anason Pătlagină de pădure
Pimpinella anisum Plantago major
Pătlagină
Plantago lanceolata
Pătlagină de mare
Plantago Maritima
Coada racului
Potentilla anserina
Cireaşă sălbatică
Prunus avium
Porumbele
Prunus spinosa
33
Rădăcină de trandafir
Rhodiola rosea
Trandafir Ramanas
Rosa rugosa
Măcriş
Rumex acetosa
Măcrișul are frunze mai bogate decât tipurile salbatice. Frunzele au un gust puternic acid, datorită unui conţinut ridicat de acid oxalic.
Soc
Sambucus nigra
Brâncuţa
Sisymbrium officinale
Păstârnac sălbatic
Sium latifolium
Scoruş de munte
Sorbus aucuparia
Sorbus
Sorbus intermedia
Răcovină - fotografie
Stellaria mass-media Aceasta poate fi folosită atât crudă cât și gătită și are gust de mazăre.
Vetricea Păpădia
Tanacetum vulgare Taraxacum officinalis
34
Punguliţă
Thlaspi arvense
Cimbru sălbatic
Thymus
Trifoi roşu
Trifolium pratense
Trifoi alb
Trifolium repens
Sea Arrowgrass
Triglochin Maritima
Urzica - fotografie
Urtica dioica Mici şi suculenţi, mugurii noi sunt cei mai delicaţi și au un gust care aminteşte de spanac. Ea are o aromă delicată, care este bună cu alimente grase şi acide.
Afin
Vaccinium myrtillus
Măzăriche
Vicia cracca
Vioreaua
Viola odorata
Păpădie
Taraxacum officinalis
Feriga
Granum
Legume și fructe Măceșe Măceșele sunt folosite în principal conservate, fie ca fructe de p ădure jumătăţi sau gem, jeleu, compot, piure și suc. Măceșele au o aromă puternică de fructe , care aminte ște de gustul de merişoare.
35
Scoruş
Gustul este acru și amar, și fructele de scoruş sunt cele mai bune dacă sunt conservate. Fructele care au fost congelate, sunt mai puţin acide - dar conţinutul de pectină scade după congelare, ceea ce le face mai puţin potrivite pentru jeleu.
Socul
Boabele de soc au un gust care poate aduce spre pe un amestec de prune si coacăze negre. Gustul acru persistă. Lacinato Kale Gustul de Lacinato Kale este de două ori mai puternic decât gustul obişnuit de kale.
Verbina - iarba porumbelulu i
Verbina are un parfum frumos şi gust de citrice proaspete
Cereale de altădată
În afară de plantele cu frunze și fructe / legume se folosesc, de asemenea, cereale vechi, cum ar fi:
36
Alac - Triticum spelta
Alacul este, probabil, cel mai bine cunoscut dintre cerealele vechi care au cunoscut o renaștere bine-meritată și este cel mai popular dintre acestea. Grâul din vechime are un nivel natural mai ridicat de proteine, vitamine, aminoacizi și minerale esenţiale decât grâul modern. Prin urmare, oferă atât pâine sănătoasă cît și gustoasă.
Svedjerug
Svedjerug a fost cultivat de-a lungul istoriei într-un mod foarte special, și anume prin metoda de ardere. Aceasta este forma cea mai primitivă a agriculturii, prin care se arde o porţiune de pădure și apoi se cultivă acel teren timp de câţiva ani. Cerealele se seamănă în cenușă, care este plină de substan ţe nutritive și fără buruieni. Prin urmare, se poate obţine un randament ridicat. După câţiva ani, pământul va fi epuizat de substanţe nutritive, și vor crește o mulţime de buruieni. În Suedia și Norvegia, această formă de cultivare s-a practicat până la 1900. Kamut - (hibrid natural între T. durum și T. polonicum)
Kamut este un soi de grâu vechi, care este înrudit cu grâul dur. Acesta a fost cultivat în Egiptul antic în jur de 4000 de ani înaintea erei noastre.
37
Kamut are boabe mari și o valoare nutritivă mai bună decât grâul. Acesta nu a fost niciodată încrucişat și, prin urmare, a rămas neschimbat genetic. Acesta este bogat în proteine, vitamine si minerale de înaltă calitate şi este foarte gustos.
Emmer şi einkorn (Triticum dicoccum și Triticum monococcum)
Emmer Este un grâu vechi. Este împreună cu einkorn una dintre cele mai vechi grâne cultivate. Acest grâu cu tija lungă nu s-a cultivat mult în Europa . Datorită conţinutului de gluten scăzut, emmer nu este potrivit pentru fabricarea pâinii albe. Emmer, prin contrast,este o cereală integrală cu o aromă puternică, iar această varietate de cereale este, de asemenea, utilizată la fabricarea berii, care este neagră și foarte picantă. Einkorn Einkorn este cea mai veche dintre cereale . Este ideală dacă este amestecată cu alac, emmer și grâu dur. Are o structură slabă de gluten , dar este bine adaptat ă pentru copt cu ferment de coacere și miere / sare; este important să se facă un aluat moale, deoarece absoarbe lent umiditatea și devine mai ferm.
38
Turcia - Kayseri
Nutriție și băuturi
În perioadele anterioare de timp, turcii au fost afectaţi de relaţiile cu vecinătatea lor pentru a ob ţine hrana lor și ceea ce au nevoie pentru nutriţie. În acei ani, carnea, laptele și produsele de srcine animală au avut un rol important în viaţa lor. Grâul, orzul, ovăzul și meiul au fost c ultivate și, de asemenea, măcinate cu ajutorul unei râşniţe speciale, care nu este cunoscută în zilele noastre. Ei coceau pâine din aceste grâne. Pepenele verde, strugurii, fasolea și mazărea erau, de asemenea, cultivate. Mai era o băutură specială numită "begni", care era produsă din grâu și mei. O altă băutură numită "Boza", din orz, mei, porumb și grâu acidifiate , este încă produsă pe scară largă în Anatolia de vest. Este delicioasă şi dulce. Unele dintre feluri de mâncare turcești vechi sunt numite "akıtmaç", "bulamaç", "keșkek", "höșmerim", "Manti", "Samsa", "tutmaç", "yufka" și "iaurt" ..... etc
Akıtmaç: Este un fel de pâine subţire care se coace cu ajutorul unei tăvi din oţel , din amestec de făină și lapte de oaie.
39
Bulamaç: este un fel de mâncare făcut din făină, ulei şi iaurt.
Keșkek: este gătită din grâu de bună calitate și carne. Amestecul este servit cu unt fierbinte si piper roşu . În unele locuri din Turcia, aceasta este, de asemenea, numită "herse".
Höșmerim: este un desert făcut din albuş de ou, ulei și zahăr.
Manti: este un foarte cunoscut fel de mâncare veche turcească, care a fost numit "metni" în Asia Centrală; este răspândită în Anatolia Centrală, în special
40
în Kayseri. Acesta se prepară prin plasarea amestecului (carne cu aromă de condimente), în bucăţi mici de aluat. Se fierbe şi apoi se serveşte cu iaurt.
Tutmaç: Este un alt foarte cunoscut fel de mâncare veche turcească, care este pregătit ca o foaie de copt de patiserie ("yufka"), cu ouă, carne și unt.
Yufka: este o foaie foarte subţire de aluat, care a fost consumată în loc de pâine.
Portugalia
În Portugalia, utilizăm în continuare fiecare produs de când a început să fie folosit; sa reabilitat utilizarea acestuia, astfel că încă se mai folosesc toate felurile de carne, pește, legume și fructe.
41
Turcia – Izmir
Produse uitate redescoperite de către producătorii ecologici în Izmir
În satul numit Karaot în Seferihisar, situat în partea de sud a Izmirului, sătenii au început să cultive produse organice în fermele lor. În 2005, cu sprijinul producătorilor ecologici, a fost fondată Asociaţia Karaot. Scopul asociaţiei: • să înceapă o acţiune împotriva agriculturii convenţionale și a produselor modificate genetic pentru bunăstarea oamenilor, animalelor și mediului • să redescopere seminţele de legume şi de fructe locale • să generalizeze plantarea organică a acestor seminţe în rândul agricultorilor din toată Turcia • să menţină producţia de alimente sănătoase și sigure pentru consumatori și să sporească gradul de conștientizare al acestora
Pentru a atinge aceste obiective, membrii asociaţiei merg din sat în sat şi colaborează cu sătenii și fermierii pentru a găsi seminţele uitate ; organizează festivaluri de seminţe ,unde sătenii fac schimb de seminţe moștenite de la bunicii lor, prezintă mâncăruri locale și tradiţionale tinerei generaţii , ajutând astfel la
42
răspândirea agriculturii tradiţionale și ecologice. Până acum au descoperit 50 de feluri de semin ţe uitate.
O comoară a fost găsită într-o ladă de zestre
• una dintre cele mai importante semin ţe uitate a fost un soi de tomate. • au fost găsite într-o ladă de zestre de către un sătean • erau înfășurate într-o legătură pentru a le proteja împotriva umezelii ,de către bunica lui • el a plantat seminţele în grădina sa și le-a crescut fără a utiliza pesticide și substanţe chimice • acele roşii au fost mai gustoase decât cele de astăzi • le-a dat şi ceilorlalţi agricultori • de atunci, acestea au fost roșiile cultivate organic în regiunea noastră
43
Aceste roşii au coaja subţire, gust uşor sărat şi aromă de lămâie.Sunt de culoare roşie sau portocalie.
44
