Mihail Sadoveanu este creatorul unei opere impresionante si valoroase, care conţine o serie de aspecte ce-i asigura unicitatea, in special stilul aparte, integrând elemente poetice intr-o descriere in proza si, mai ales, prin curgerea istorisirii, prin harul de povestitor cu care este investit autorul. Baltagul , unul din romanele romanele reprezent reprezentative ative ale scriitorulu scriitorului,i, evidenţiază evidenţiază ca tema lumea lumea arhaica arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca păstrător al lumii vechi, al tradiţiilor şi al specificului naţional, cu un mod propriu de a gândi, a simţi, şi a reacţiona în faţa problemelor cruciale ale vieţii, apărând principii de viaţă fundamentale, statornicite din vremuri imemorabile. otodată, această operă este reprezentativă pentru viziunea despre lume a autorului, care îşi dezvăluie permanent atitudinea nostalgică faţă de vremurile de odinioară, reprezentate de lumea tradiţională ale cărei valori stârnesc admiraţia constantă a autorului şi a cititorilor. Acţiunea operei, comple!ă, se desfăşoară pe două planuri narative" unul trecut, al rememorărilor #itoriei, #itoriei, şi unul prezent, al acţiunilor în desfăşurare. Subiectul romanului constă în prezentarea căutărilor #itoriei #itoriei $ipan, însoţită de fiul său, %heorghiţă, pentru găsirea rămăşiţelor soţului &echifor, şi aflarea adevărului privind moartea acestuia, urmată de înfăptuirea dreptăţii. 'cţiunea 'cţiunea se dezvoltă gradat, motivul căutării asociindu-se cu cel al labirintului, care se dezvăluie atât în plan e!terior, prin traseul sinuos urmat de #itoria #itoria în funcţie de ceea ce află despre soţul său, dar mai ales un labirint interior, al zbaterilor sufleteşti ale muntencei care caută adevărul. Perspectiva narativă este obiectivă, specifică romanului realist-obiectiv, relatarea realizându-se la persoana a (((-a, iar naratorul omniscient şi omniprezent reconstituie, prin tehnica detaliului şi prin observaţie, lumea satului de munteni şi acţiunile #itoriei. Secvenţele narative sunt legate prin alternanţă şi prin înlănţuire, alternând cu pauzele descriptive destul de numeroase, numeroase, care fi!ează aspecte specifice cadrului în care se desfăşoară acţiunea sau elemente ale portretului portretului fizic sau moral, individual şi colectiv. )e asemenea, sunt inserate frecvent în naraţiune secvenţe dialogate şi monologate ce oferă prile*ul ilustrării profunzimii sufleteşti a persona*elor şi constituie constituie un mi*loc de caracterizare indirectă. Acţiunea Acţiunea este plasată plasată într-un într-un timp real real la începutu începutull secolului secolului al XX-lea, XX-lea, redat de existen existenț a trenului, a şcolilor pentru munteni, a telegrafului, ce se împleteşte cu cel mitic, sugerat de numeroasele simboluri inserate în ţesătura narativă şi de cele două versuri din Mioriţa din Mioriţa,, aşezate drept motto Se urmăreşte
prezentarea căutărilor #itoriei #itoriei , însoţită de fiul sau, %heorghiţă, %heorghiţă, pentru găsirea rămăşiţelor soţului &echifor, &echifor, şi aflarea adevărului privind moartea acestuia, urmată de înfăptuirea dreptăţii. #itoria este mama a doi copii, %heorghiţă %heorghiţă şi Minodora, pe care încearcă să-i educe în spiritul spiritul tradiţiei. $a început, început, %heorghi ță apare ca un tânăr care începe să deprindă rânduielile oieritului, ceea ce rezultă din felul în care îi dă #itoriei socoteală despre turmele de pe +i*ia. 'pare, de asemenea, ca un fiu ascultător, aflat sub autoritatea familiei, fapt sugerat printr-o când vorbeşte despre întoarcerea lui %heorghiţă" „feciorul urmase porunca mamei”. )e precizare precizare făcută de autor când asemenea, atunci când #itoria îi spune că trebuie să se ducă în căutarea tatălui său dispărut, deşi sarcina i se pare prea grea pentru el, nu îndrăzneşte s-o contrazică pe mama sa" M-oi duce, răspunse Gheorghiţă cu îndoială. %heorghiţă o urmează şi învaţă de la mama sa datinile legate de momentele importante ale e!istenţei naştere nuntă înmormântare - învaţă să îi cunoască pe ceilalţi, să fie circumspect, să nu îşi e!teriorizeze emoţiile. 'stfel, comportamentul mamei când întâlneşte alaiul de nunta sau participă la botez îl învaţă pe %heorghiţă să respecte bucuriile celorlalţi, celorlalţi, să participe la viaţa viaţa colectivităţii, dar să nu uite misiunea pe care o are de îndeplinit. îndeplinit. !aratorul alcătuieşte ambelor persona"e un portret fizic sugestiv, ale cărui trăsături trimit către dimensiunea lăuntrică a fiecăruia, dar ma"oritatea trăsăturilor se desprind din fapte, relaţiile cu ceilalţi şi limba" )eşi era încă un copil, în relaţia cu mama sa este evidenţiat ca un persona* dârz, demn de
încredere, rămânând de altfel şi singurul a*utor de năde*de în călătoria pe care #itoria avea să o întreprindă, ,,trebuie să te trimit pe tine, ca un bărbat ce eşti /. %heorghiţă este construit pe baza unei relaţii antitetice, remarcându-se firea sfioasă, nesigură, inocenta, evidenţiată prin pasa*ele acordate descrierii copilăriei sale, în opoziţie opoziţie cu spiritul spiritul decisiv decisiv şi maturitatea maturitatea #itori #itoriei. ei. 'stfel, 'stfel, lipsa de e!perienţă e!perienţă a băiatului băiatului reiese indirect indirect din
gândurile sale, dar femeia îi acorda un spri*in moral, îndemnându-l sa uite frământările copilăreşti şi să se maturizeze ,, Înţelege că jucăriile au stat. e acu tre!uie sa te arăţi !ăr!at /. 0e parcursul drumului iniţiatic, %heorghiţă evoluează, transformându-se treptat în adult. 1rmând-o pe #itoria, %heorghiţă este atent la ceea ce face şi la ceea ce spune mama sa. )e multe ori este uimit de inteligenţa ei, alteori nu-i înţelege deciziile. )iscret, autorul subliniază schimbarea treptată a tânărului, oglindită în schimbarea înfăţişării" „"lăcăul începea să doarmă mai puţin #i să se tragă la faţă” . $a început, teama de necunoscut şi pregătirea psihică încă neîncheiată îl determină sa păstreze o relaţie foarte strânsă cu mama sa, bazata pe respect şi ascultare. Momentul care încheie seria temerilor copilăreşti şi marchează punctul culminant al evoluţiei sale este descoperirea cadavrului lui &echifor. 2oborârea în râpă este o încercare dificilă, la care %heorghiţă este supus de către mama sa" $%ine, mămucă, suspină flăcăul. &i sta aici, după cum îmi porunce#ti.” 3ocul acestui eveniment îi provoacă emoţii puternice, care se concentrează într-un profund conflict interior. 4dată cu depăşirea acestei situaţii, marcante pentru viaţa sa, faptele din finalul operei înfăţişează o altă ipostază a acestui persona*" prin puterea şi dinamismul generate de dorinţa de dreptate, %heorghiţă reuşeşte să-şi asume responsabilitatea răzbunării tatălui său. 5n scena praznicului de după înmormântare, prim-planul îl are #itoria. 2u inteligenţă, femeia îi face pe vinovaţi să-şi mărturisească faptele. 0entru %heorghiţă, #itoria este un adevărat maestru care îl iniţiază. 2onducându-l cu siguranţă, dar şi cu asprime, femeia îl lasă pe fecior să acţioneze doar atunci când ştie ca s-a maturizat. %heorghiţă este însă cel care înfăptuieşte dreptatea. #ăzându-şi mama luând iniţiativă şi demascându-i pe ucigaşi, %heorghiţă este cuprins de o răbufnire energică, nemaiavută până atunci" fe cio ru l mo rtu lu i simţi în el cresc 'n d o put ere ma i mare #i mai dreaptă dec't a uciga#ului. 'stfel acţionează ca un matur, lovind ucigaşul cu baltagul cu care crima fusese comisă. 6l plecase copil, însă e!perienţa pe care o capătă de-a lungul călătoriei îl transforma intr-un bărbat capabil nu numai să facă dreptate, ci şi sa ducă mai departe povara gospodăriei sale. #itoria, în absenta lui $ipan, devine a*utorul necesar în iniţierea lui %heorghiţă, dar şi ea suferă o iniţiere prin acest drum, căci ea trece din spaţiul închis cunoscut, în spaţiul deschis, necunoscut7 ia contact cu lumea nouă şi rânduielile acesteia, şi chiar dacă este conservatoare şi reticentă în acceptarea lor, uneori este nevoită să se plece în faţa lor, aşa cum face atunci când ,, (or!e#te pe s'rmă” pentru a obţine aprobarea autorităţilor pentru ridicarea rămăşiţelor soţului sau. #n opinia mea, caracterul emblematic al acestui roman polifonic rezidă şi din maniera în care sunt construite persona*ele, e!treme de autentice şi viabile, relaţia dintre munteanca şi feciorul său fiind semnificativă pentru ansamblul temelor romanului şi totodată pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului. 5n acţiunea romanului, evoluţia relaţiei dintre #itoria şi %heorghiţă depăşeşte specificul raportului mamă - fiu, ilustrând o relaţie de susţinere şi mai ales de iniţiere necesară a celui tânăr de către femeia ce dispune de e!perienţa vieţii. 5n acelaşi timp, #itoria îl pregăteşte pe fecior pentru viaţă, pentru a prelua statutul de cap al familiei mai devreme din cauza morţii tatălui si a determina astfel, simbolic, restabilirea echilibrului etic. &umele celor două persona*e îşi asociază semnificaţiile şi susţin valoarea etică a acţiunilor celor doi, sugerând victoria adevărului, triumful simbolic al binelui asupra răutăţii şi a fărădelegii, consfinţind astfel statutul de capodoperă al romanului.
