SPORTUL - EFECTUL ASUPRA APARATULUI CARDIOVASCULAR
Motto: „Sportul dă zile vieţii şi viaţă zilelor”. Din nefericire, marcat de tehnologia modernă, de lumea virtuală care l-au înlănţuit în spaţiul închis al locului de muncă sau al casei, omul contemporan s-a depărtat de natură, de arenele sportive. Faptul că mulţi copii „practică” astăzi diferite ramuri sportive pe calculator, în timp ce sunt „scutiţi” de către părinţii excesiv de protectori de orele de educaţie fizică desfăşurate în şcoală reprezintă un fenomen social real şi deosebit de primejdios. Această realitate constituie un semnal de alarmă pentru toţi factorii implicaţi în procesul de formare a tinerei generaţii. De aceea, cercetătorii din domeniul psihologiei psihologiei sportului au un rol esenţial nu doar în conturarea unor concepte şi metodologii specifice, ci şi în readucerea în atenţia societăţii a celebrului dicton al lui Juvenal: „Mens sana in corpore sano”. Timpul petrecut în faţa calculatorului şi a televizorului creşte direct proporţional cu vârsta, iar timpul petrecut în aer liber scade odată cu înaintarea în vârstă. Este îngrijorător faptul că în zilele de vacanţă , în zilele de la sfârşitul săptămânii, elevii stau în faţa calculatorului şi a televizorului peste 10 ore, de cele mai multe ori fiind asistaţi de către părinţi cu care vizionează nu numai emisiuni potrivite vârstei lor. Din diverse motive copiii preferă să stea în casă în detrimentul activităţilor în aer liber, iar cei care nu au calculator în casă preferă să-şi petreacă timpul liber în cluburi sau la prieteni. Foarte rar ies însoţiti de părinţi la plimbare în aer liber sau practică împreună cu părinţii exerciţii fizice. Este bine ştiut că, educaţia fizică desfăşurată atât la nivel de învăţământ primar cât şi la nivel de învăţământ gimnazial, liceal sau chiar universitar îndeplineşte un rol deosebit în procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii copilului. Specialiştii din domeniul psiho- pedagogic recunosc valenţele formative în plan biologic, motric, psihic şi social ale acestei discipline. Putem afirma că societatea românească, datorită nivelului de educaţie redus, dar şi datorită greutăţilor financiare financiare cu care ca re se confruntă are o poziţie rigidă, de indiferenţă sau chiar de respingere faţă de necesitatea practicării zilnice a exerciţiilor de mişcare, de întreţinere, motivând de cele mai multe ori lipsa timpului necesar ori greutăţile de ordin material cu care se confruntă.
EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL PENTRU SĂNĂTATE Promovând respectul pentru organismul organismul propriu şi al altora, educaţia fizică şi sportul se constituie în forme de educaţie pentru sănătate. Omul este, în primul rând, o fiinţă biologică ale cărei componente structural-funcţionale structural-funcţionale sunt, în mod general şi specific, influenţate prin educaţie fizică şi sport. Funcţia de optim optimizar izaree a poten potenţi ţialu alului lui biolog biologic ic reprez reprezin intă, tă, de fapt, fapt, punct punctul ul de plecar plecaree al tuturo tuturorr influ influenţ enţelo elor r exercitate asupra organismului uman. O solici solicitar taree adecva adecvată, tă, din punct de vedere vedere cantit cantitati ativv şi calita calitati tiv, v, în educaţ educaţie ie fizică fizică şi în antrenament sportiv, conduce la modificări morfologice şi funcţionale relevante, care permit o mai bună adaptare a individului la cerinţele vieţii cotidiene. Organizaţia Mondială a Sănătăţii
promovează, prin programul „Viaţă activă” (1998), importanţa importanţa
practicării sistematice a activităţilor fizice pentru sănătate, cu prioritate la copii şi tineri. Cercetările au arătat că exerciţiul fizic, practicat pe termen lung, îmbunătăţeşte sănătatea fizică şi mentală, având o contribuţie pozitivă la procesul de învăţare şi dezvoltare a personalităţii, la reducerea riscului apariţiei afecţiunilor fizice şi psihice asociate stilului de viaţă modern. În acest sens, se recomandă practicarea a cel puţin 30 de minute, zilnic, de activitate fizică, ce necesită efort moderat - pentru adulţi, şi 60 de minute
-pentru
copii.
Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează apariţia obezităţii şi a unor afecţiuni cronice, precum bolile cardiovasculare şi diabetul, care afectează calitatea vieţii, pun în pericol viaţa persoanelor şi creează probleme economiei şi bugetului alocat sănătăţii ( Cartea Albă privind Sportul , Comisia Comisia Comunităţil Comunităţilor or Europene Europene,
2007). Studiile efectuate în diferite ţări evidenţiază că
fiecărui dolar investit pentru educaţie fizică şi sport îi corespunde o reducere de 3,8 dolari pentru cheltuielile medicale ( Declaraţia de la Punta del Este a Miniştrilor Educaţiei , 1999). Nu întâmplător, există
concepţia
potrivit
căreia
„sportul
dă
zile
vieţii
şi
viaţă
zilelor”.
În aceste condiţii, domeniul educaţiei fizice şi sportului trebuie să îşi asume, cu mai multă vigoare, rolul de promotor al stării de sănătate, pe de o parte, prin competenţele complementare ale specialiştilor (profesori, antrenori, kinetoterapeuţi), şi, pe de altă parte, prin impunerea unor programecadru profilactice, pe categorii de vârstă, în direcţia realizării obiectivelor specifice ariei de compentenţă a specialiştilor. specialiştilor. Beneficiile aduse de practicarea sportului, corpului uman, sunt nenumarate:
- Sportul favorizeaza procesele de crestere si de dezvoltare fizica; - Sportul previne si corecteaza atitudinile atitudinile incorecte al corpului;
- Sportul corecteaza deficientele fizice; - Sportul ajuta la eliminarea kilogramelor in exces si autoregleaza greutatea corporala. Scade masa totala de grasime din structura viscerelor (ajuta la obezitate); - Sportul elimina prin piele, cu ajutorul procesului de transpiratie, o gama larga de toxine, impuritati, grasimi, hormoni. - Creaza vasodilatatie, cantitatea de sange care circula prin organism se mareste, producand oxigenul necesar proceselor ce au loc la nivelul celulelor si al tesuturilor; tesuturilor; - Regleaza in mod stralucit metabolismul organismului organismului uman. Metabolismul grasimilor: creste capacitatea muschiului de a prelua grasimile din sange si de a le utiliza pentru a produce energie (are rol benefic in ateroscleroza); Metabolismul glucidelor: glucidelor: creste capacitatea muschiului de a extrage (prelua) glucoza din sange (rol benefic in obezitate); - Sportul intareste oasele, muschii, creste capacitatea functionala a aparatului locomotor; locomotor; - Sportul creste capacitatatea functionala functionala a aparatului cardiovascular. cardiovascular. Creste cantitatea de sange pe care o poate impinge inima, se mareste cantitatea de sange existent in vase, sangele devine mai fluid si circula mai usor prin artere si vene; - Creste capacitatea functionala functionala a sistemului sistemului respirator. Plamanul devine capabil sa ventileze o cantitate mai mare de aer pe minut (ajuta in afectiunile pulmonare cronice); cronice); - Prin practicarea unui sport, sunt diminuate riscurile afectiunilor cardiovasculare; - Prin sport se imbunatateste functia de aparare a organismului organismului (imunitatea): se imbunatateste capacitatea sistemului imunitar de a raspunde la agresiunea microbiana (infectii); - Sportul are o actiune benefica asupra proceselor digestive, imbunatatind tranzitul intestinal, si inlaturand astfel, constipatia; - Sportul intervine in imbunatatirea imbunatatirea coordonarii miscarilor, a simtului echilibrului, echilibrului, a mobilitatii articulatiilor articulatiilor si a flexibilitatii coloanei vertebrale;
- Imbunatateste rezistenta fizica si creste capacitatea generala de efort; - Dezvolta capacitati de relaxare fizica si psihica; - Favorizeaza procesul de cunoastere al conservarii energiei , al dozarii efortului si al autocunoasterii autocunoasterii personale; - Favorizeaza interactiunea dintre oameni, consolideaza consolideaza relatiile interumane; - Constituie un bun revigorator al activitatii sexuale; - Sistemul nervos beneficiaza intr-o mare masura de efectele activitatii fizice.; - Sportul reduce considerabil efectele stresului, depresia si anxietatea si creste concentrarea psihica prin imbunatatirea vitezei de reactie si promptitudinea promptitudinea raspunsurilor raspunsurilor la diversi stimuli; stimuli; - Creste increderea in sine si autosatisfactia; - Prin sport, calitatea si durata somnului sunt considerabil imbunatatite; imbunatatite; - Dezvoltarea simtului estetic este un efect secundar al practicarii sportului sportului Sportul asupra aparatului cardiovascular:
- imbunatateste circulatia miocardului si a metabolismului metabolismului - imbunatateste proprietatile mecanice ale miocardului, miocardului, care poate mentine sau creste contractilitatea pe parcursul unui efort - produce schimbari favorabile in ceea ce priveste frecventa cardiaca si tensiunea arteriala - creste volumul sanguin circulant si scade vascozitatea - creste valorile consumul c onsumului ui maxim de oxigen. - diminua riscurile de dezvoltare a bolilor coronariene coronariene - au efecte favorabile asupra coagulariii sangelui - timpul de recuperare la efort este mai scazut Miscarea, sau exercitiul fizic, este de o importanta covarsitoare pentru buna functionare a intregului corp. Este adevarat ca inima poate lucra in orice conditii - ea pompeaza indeiferent daca ne aflam in repaus sau in miscare. Insa dupa ce tesuturile si-au indeplinit indeplinit misiunea, au avut loc arderilesi au rezultat produsii de catabolism, situatia se schimba dramatic. Limfa, care este responsabila responsabila de colectarea si eliminarea acestora nu are, la prima vedere, nici un fel de pompa. Practic, ea curge impinsa de sange.Si pana la un punct asa si este. Insa daca vom privi mai indeaproape constructia sistemului limfatic, vom observa ca datorita dispunerii specifice a ganglionilor limfatici, miscarea acceleeaza foarte mult viteza de curgere a limfei, ajuta la dezintoxicarea corpului si usureaza efortul inimii. Exista si alte
aspecte benefice ale miscarii asupra bunei functionari a sistemului cardiovascular, insa pe acestea le vom detalia in alte articole.
PREVENIREA OBEZITATII SI A SEDENTARISMULUI CU AJUTORUL SPORTULUI Obezitatea este o boala de metabolism caracterizata prin cresterea in greutate, in urma acumularii de tesut gras (adipos), obisnuit prin exces de alimente si viata sedentara.
Cauze: Cauzele pot fi schematic reduse la un dezechilibru intre aportul si consumul de energie, cu alte cuvinte, la depasirea sistematica, de-a
lungul unei perioade de timp, a necesitatilor
nutritive nutritive printr-o ratie alimentara caloric prea bogata: abuz alimentar. Aceasta explicatie nu este acceptata de toata lumea si mai ales de marea majoritate a obezilor. Un motiv ar fi ca abuzul alimentar nu este permanent. El corespunde perioadei de constituire a bolii si inceteaza de regula la atingerea unui anumit grad de obezitate. Sint numeroase cazuri in care obezul sustine ca nu maninca mai mult decit ceilalti membri ai familiei, care nu se ingrasa. Totusi, este sigur ca el a mincat mai mult atunci cind, cu ani in urma, a inceput sa se ingrase. Alteori, abuzul alimentar nu este spectaculos. Este suficienta depasirea cu perseverenta a consumului zilnic de alimente doar cu 200 de calorii (cuprinse, de exemplu intr-o felie de piine cu unt) pentru ca, dupa ceva mai mult de o luna, persoana respectiva sa adauge 1 kg de tesut gras, iar la capatul unui an aproximativ 10 kg. Un asemenea "abuz" discret trece neobservat si este neidentificabil, iar cei in cauza sint nedumeriti si intrigati intrigati ca se ingrasa "pe nesimtite". Abuzul alimentar poate uneori sa nu existe in sens absolut. Sint destul de frecvente cazurile personelor active active (de exemplu, sportivi) sportivi) care, dupa ce isi restring restring eforturile eforturile consumatoare consumatoare de energie, dar nu si alimentatia, incep sa se ingrase fara a minca nimic in plus fata de ceea ce consumase pina atunci. In acest caz, nu abuzul alimentar este responsabil de ingrasare, ci un oarecare grad de sedentarism fata de care abuzul alimentar apare numai ca relativ. A doua mare cauza de obezitate, dupa abuzul alimentar, este sedentarismul , adica lipsa de exercitiu fizic. Cheltuielile energetice ale persoanelor sedentare sedentare sint atit de reduse, reduse, incit ele pot fi foarte foarte usor depasite depasite si ca urmare persoanele se ingrasa. Este in general cazul multor barbati dupa virsta de 30 de ani, cind, abandonind sportul devin sedentari concomitent si cu un mod de alimentatie mai bun. La femei, abuzul alimentar apare mai ales in perioada ultimelor luni de sarcina, in timpul alaptarii sau la menopauza. Alteori, obezitatea apare dupa o boala infectioasa, sau dupa o interventie chirurgicala, cind, in ambele imprejurari, abuzul
alimentar din perioada de convalescenta duce la acumularea de tesut gras.
Factori de risc: Un important factor de risc este ereditatea, pentru ca, la anumite persoane, exista o predispozitie la obezitate. Aceasta predispozitie este de obicei comuna mai multor membri ai unei aceleiasi familii, fiind o predispozitie familiala. Deseori, ea se transmite de la o generatie la alta si este mai degraba o ereditate de obiceiuri alimentare. Obiceiurile Obiceiurile se transmit de la o generatie la alta, ducind la aparitia obezitatii prin abuz alimentar deprins inca din copilarie. Dar, in aceleasi familii, se intilnesc si indivizi cu greutate normala, care rezista abuzului alimentar, tocmai pentru ca, in cazul lor, predispozitia predispozitia la ingrasare este absenta. Anumite Anumite modificari ale ale activitatii glandelor endocrine pot crea o predispozitie la obezitate, si anume: - functia exagerata a glandelor suprarenale poate sa duca, in anumite conditii, la o crestere a apetitului si la o utilizare mai economica a materialului energetic adus de hrana, ceea ce faciliteaza aparitia obezitatii; - in unele boli ale pancreasului, secretia crescuta de insulina poate mari pofta de mincare si totodata poate favoriza transformarea glucidelor din hrana in grasimi de depozit; - hipotiroidismul hipotiroidismul duce la obezitate datorita modificarii functiilor functiilor tiroidei; - tulburarile ovariene si in special la menopauza predispun la ingrasare, nu numai prin efectul specific al modificarilor endocrine respective, cit, mai ales, prin modificarea atitudinii atitudinii femeii fata de viata, in general, si fata de alimentatie; - factorii neuropsihici pot favoriza de asemenea aparitia bolii, prin modificarea apetitului si a stilului de viata.
Obiectivele SPORTULUI in lupta cu obezitatea sunt: 1. Scaderea greutatii corporale; 2. Imbunatatirea sau cresterea capacitatii de efort a organismului; organismului; 3. Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare; 4. Tonifierea generala a organismului organismului si, in mod deosebit, a musculaturii abdominale; 5. Inlaturarea afectiunilor associate; 6. Stimularea proceselor de dezasimilatie prin activarea unui consum energetic crescut marind durata si activitatea reactiilor de oxidare celulara; 7. Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate; 8. Imbunatatirea starii fizice si psihice generale a subiectului; 9. Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale. Obiectivele kinetoterapiei la supraponderali supraponderali sunt:
•
Scaderea greutatii corporale spre o greutate corporala ideala
•
Tonifierea organismului organismului , in special a musculaturii musculaturii abdominale
•
Cresterea capacitatii la efort a organismului
•
Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare
•
Imbunatatirea starii fizice si psihice
•
Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate
•
Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale
•
Inlaturarea afectiunilor asociate
Tratamentul obezitatii prin sport poate fi format dintr-un complex de exercitii cardio, exercitii pentru eliminarea apei si grasimilor din organism, exercitii de tonifiere musculara in zona deficitara. Se recomanda inceperea activitatii fizice cu o intensitate scazuta unde se vor arde lipidele iar treptat se va marii intensitatea activitatii fizice si se vor arde glucidele. Daca persoanele cu supraponderabilitate supraponderabilitate nu au hipertensiune, atunci acestea pot face ca activitate fizica si fitness. Timpul alocat exercitiilor fizice trebuie sa fie de cel putin 30 de minute in fiecare zi timp de 3 ori pe saptamana. Slabirea este un proces greu de atins si foarte greu de mentinut. Se indica slabirea in trepte, adica perioade de slabire de 3 luni alternate cu perioade de mentinere a greutatii de circa 3-6 luni, si nu este indicata o slabire mai mare de 0,75 kg pe saptamana. O scadere prea mare in greutate intr-un timp scurt nu va putea fi mentinuta si reprezinta un efort imens pentru inima. Sportul sau gimnastica medicala la supraponderali incepe cu o parte introductiva in care se executa mers, variatii de pasi, exercitii pentru incalzirea generala a aparatului locomotor si se continua cu o parte fundamentala care cuprinde exercitii cu diferite obiecte, exercitii de respiratie, iar ca parte de incheiere se vor executa exercitii de relaxare si respiratie in care efortul scade treptat.
Principiile de baza ale exercitiului fizic de care trebuie sa se tine seama la supraponderali sunt: •
Exercitiile se executa lent si ritmic , fara a se executa miscari bruste
•
Exercitiile se executa din pozitii stabile, care sa permita un maxim de randament muscular
•
Progresivitatea exercitiilor trebuie sa fie lenta , de la exercitii cu o intensitate mica spre exercitii cat mai complexe ca intensitate
Concluzia este ca activitatea fizica nu trebuie abandonata odata cu obtinerea greutatii corporale dorite. Exercitiile fizice trebuie continuate pentru intretinere si prevenirea obezitatii. In plus, sportul are un efect benefic si asupra psihicului psihicului .
SPORTUL UN FENOMEN SOCIAL
Educaţia fizică şi sportul ca fenomen fenomen social ,distinct a însoţit însoţit omenirea de-a lungul întregii întregii sale existenţe,reprezentând existenţe,reprezentând o componentă componentă necesară şi permanentă a vieţii vieţii sociale. În mişc mişcar area ea sa isto istori rică că,f ,fen enom omen enul ul nu a cuno cunosc scut ut însă însă o asem asemen enea ea ampl amploa oare re ca cea cea din din zile zilele le noastre.”Pentru înterpretarea corectă a originii şi dezvoltarii educaţiei fizice şi sportului ,trebuie să se pornească de la stuctura lor deosebit de complexă care include exerciţii fizice ,aspecte tactice şi organizatorice,discipline teoretice ,instituţii,mijloace materiale,etc.”(I.Siclovan-“Teoria educaţiei fizice şi sportului” -1979,pag 29)Astfel, apariţia şi dezvoltarea ei a avut loc în mod continuu de-a lungul tuturor formaţiunilor sociale,în funcţie de necesitaţile istorice,de clasa şi de viaţa materială a societaţii, inclusiv şi modul de producţie. În comuna primitivă primitivă ,specificul producţiei producţiei reprezentat prin necesitatea luptei pentru pentru asigurarea hranei şi supravieţuirii a determinat apariţia anumitor exerciţii fizice ca: înotul ,alergările ,săriturile ,aruncările ,,trasul cu arcul precum şi dansuri şi jocuri ,practicate în scop mistico-religios sau recreativ. Însa,dacă în comuna primitivă practicarea exerciţiilor fizice era departe de ideea dezvoltării fizice armonioase ,în antichitate,când apar raporturi de clasă şi alte diferenţieri,exerciţiile fizice încep să fie organizate şi practicate în scopul scopul dezvoltării dezvoltării armonioase a omului.În omului.În acest sens,cultura sens,cultura greacă cu marii săi educatori educatori şi filozofi filozofi ce au contribuit contribuit la dezvolta dezvoltarea rea palestrelor palestrelor şi au organizat organizat exerciţiile exerciţiile fizice în sisteme în functie functie de scopul lor ,este reprezentativă reprezentativă pentru pentru antichitaete.De antichitaete.De asemenea, alături de educţia educţia fizică organizată în vederea vederea dezvoltării dezvoltării armonioase a fizicului fizicului uman , societatea societatea sclavagistă sclavagistă dezvoltă într-o într-o mare mare masur masurăă educaţia educaţia fizică fizică de tip militar militar . Devenit Devenit fenomen fenomen permanent permanent , iar iar pentr pentruu unele unele popoare caracteristic – războiul făcea din pregatirea fizică o necesitate socială , reorganizând exerciţiile fizice existente sau construind altele precum măsurile,aruncarea suliţei, trasul cu arcul,lupta corp la corp,acţiunea sincronizată,etc. Alături de acestea au continuat continuat să existe existe jocurile jocurile şi activităţile recreative sau distractive la care participau toate clasele sociale . Mai târziu, jocurile şi întrecerile sportive ocazionale s-au transformat in manifestări cu o anumită periodicitate periodicitate care presupuneau reguli speciale şi implicau ierarhizarea valorilor, valorilor, ceia ce ia ce a determinat o
noua realitate socială – agonistica. Aceste activitaţi impuneau necesitatea unei pregătiri speciale – antrenamentul; persoanele care participau la aceste compeţitii nefiinid consideraţi simpli oameni, ci concuren concurenţi,ei ţi,ei având o activitat activitatee deosebit deosebităă de cea a oamenilor oamenilor muncii muncii sau a razboini razboinicilo cilor.Evo r.Evoluţi luţiaa activităţilor competiţionale competiţionale a determinat intr-o intr-o mare măsură specializarea unui grup de de oameni care să conducă procesul de pregatire al atleţilor.O altă particularitate se referă la faptul că “exerciţiul fizic se manifestă ca expresie a unei colectivităţi fiind o modalitate specifică prin care o comunitate umană incearcă sa se afirme prin reprezentanţi săi. Se observă observă că educaţia educaţia fizică fizică şi sportul devin devin mai complexe complexe cu trecerea trecerea de la o etapă istorică istorică inferioară la alta superioară.Evoluţia superioară.Evoluţia ascendentă ascendentă a educaţiei fizice şi sportului sportului este marcată pe de-o parte de apariţia unor unor elemente de conţinut conţinut precum exerciţiile exerciţiile fizice,jocurile fizice,jocurile si activitaţile activitaţile sportive,iar sportive,iar pe de altă parte ,prin trecerea de la un nivel de organizare şi sistematizare inferior la altul superior. Educaţia fizică şi sportul ,este diferită de celelalte fenomene sociale ale vieţi prin esenţa sa ce urmareşte perfecţionarea dezvoltării fizice si a capacităţilor de mişcare a oamenilor.Această funcţie socială s-a păstrat de-a lungul tutror formaţiunilor formaţiunilor social-economice,spre social-economice,spre deosebire de scopurile şi obiectivele educaţiei fizice şi sportului care diferă de la o formaţiune social-economică social-economică la alta şi chiar de la un stat la altul. Educaţ Educaţia ia fizic fizicăă de tip feudal feudal – era orient orientată ată spre spre reprez reprezent entanţ anţii clasei clasei feudal feudalee ,trebu ,trebuin indd să contribuie contribuie la formarea cavalerilor ,a căror activitatese subordona unui anumit ritual începând cu bunele bunele manier manieree fată fată de femei femei si termi terminân nândd cu partid partidele ele de vânăto vânătoare are,în ,însă să accent accentul ul princ princip ipal al căzând căzând pe pregătirea de război.Cu timpul,în fazele următoare ale dezvoltării feudalismului, feudalismului, necesitate pregătirii fizice fizice apare şi pentru pentru celelalte celelalte clase şi grupuri grupuri sociale sociale ,educaţia ,educaţia fizică fizică extinzând extinzându-se u-se de la clerici clerici şi orăşeni pană la ţărani ,însă nu va cunoaşte permanenţa încă . În timpul Renaşterii ,s-a formulat idea potrivit căreia educaţia fizică treuie să servească in primul rând fiinţa umană.Umanişti au privit educaţia fizcă în general ca un mijloc necesar în complexul de măsuri care trebuia să ducă la formarea formarea omului complet. complet. Apariţia şi dezvoltarea relaţiilor economice specifice capitalismului,au determinat restructurării în natura internă a procesului educativ şi implicit a educaţiei fizice,care avea tendinţa de generalizare,de cuprindere cât mai largă a tinerei generaţii,indiferent generaţii,indiferent de apartenenţa apartenenţa de clasă. În forma ei instituţionalizată,educaţia fizică va cunoaşte generalizarea deplină şi în condiţii relativ egale pentru toţi membrii membrii tinerei generaţii generaţii în socialism. O dată cu generalizarea educaţiei fizice se asistă la o muncă de sistematizare,orientare şi dirijare întem întemeia eiată tă pe cunoaş cunoaşter terea ea partic particula ularit rităţi ăţilo lorr şi efecte efectelo lorr exerci exerciţii ţiilo lorr fizice fizice.Ma .Mari ri person personali alităţ tăţii ca
J.Gutsmut J.Gutsmuths,Am hs,Amoros oros,Cli ,Clias,Jah as,Jahn,Li n,Ling,Ar ng,Arnold nold şi alţi,depa alţi,depaşesc şesc mod modul ul abstract abstract de abordare abordare teoretică teoretică a exerciţiilor fizice,iniţiind fizice,iniţiind studii care să ducă la fundamentarea ştiinţifică a abordării lor. În etapa actuală, fundamentarea ştiinţifică ştiinţifică a procesului de practicare a exerciţiilor e xerciţiilor fizice şi apriţia Teoriei Teoriei şi Metodicii Metodicii Educaţiei Educaţiei Fizice şi Sportulu Sportuluii a dus la teoretizarea teoretizarea idealului idealului funcţiilo funcţiilorr şi obiectivelor educaţiei fizice şi sportului. sportului. Idealul educaţiei fizice şi sportului este în concordanţa cu idealul general educaţional al societaţii , fiind modificat în funcţie de evoluţia social-istorică a fiecărei societaţi,de succesiunea etapelor de dezvoltare specifice. Funcţiile educaţiei fizice derivă din ideal,subordonându-se ideal,subordonându-se acestuia.funcţiile educaţiei fizice sunt de două feluri:specifice – ce vizează dezvoltarea fizică şi capacitatea motrică;funcţii asociate – ce însumează efectele practicării exerciţiilor fizice asupra organismului uman.Din această categorie fac parte funcţiile funcţiile :igienică, recreativă, educative educative şi de emulaţie. Obiectivele educaţiei educaţiei fizice şi sportului sportului derivă din funcţiile sale specifice şi asciate,subordonân asciate,subordonându-se du-se la rândul lor acestora.În funcţie de laturile procesului de practicare a exerciţiilor fizice ele se pot clasifica în obiective de instruire şi obiective de educaţie.
CONCLUZII
Educaţia fizică reprezintă o componentă a educaţiei, exprimată printr-un tip de activitate motrică ce dispune de forme de organizare şi reguli de desfăşurare, care urmăreşte optimizarea potenţialului biomotric biomotric
şi
psihic
al
individului, individului,
în
vederea
creşterii
calităţii
vieţii.
Sportul este o activitate de întrecere, constituită din ansamblul ramurilor de sport, care are drept obiectiv dezvoltarea condiţiei fizice şi psihice a individului, pentru obţinerea de performanţe în competiţiile de toate nivelurile. Educaţia fizică şi sportul dezvoltă o arie complexă de interese, trebuinţe, motivaţii. Educă ambiţia, curajul, emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea, fermitatea, perseverenţa, calmul, modestia, onestita onestitatea, tea, multiple multiple trăsătur trăsăturii de voinţă voinţă şi caracter. caracter. Calităţil Calităţilee intelectu intelectuale, ale, calităţil calităţilee fizice fizice şi calităţile calităţile morale se conturează cu maximum de durabilitate şi eficienţă în activităţile corporale. Pretutindeni în ţările civilizate educaţia rămâne tributară idealului antic “Mens sana in corpore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Fiecare om are dreptul la o educaţie armonioasă care să îi
ofere atât accesul la cunoştinţe de natură să îl ajute să cunoască şi să înţeleagă mai bine lumea în care trăim, să îşi dezvolte potenţialul şi gândirea autonomă, dar şi la practicarea mişcării şi a sportului. sportului.
BIBLIOGRAFIE Bibliografie: 1. http://o http://obezitate.org/Articol bezitate.org/Articole-obezitate/Kinetot e-obezitate/Kinetoterapia-in-obezitate/t erapia-in-obezitate/tratamentul-kineto ratamentul-kinetoterapeutic-interapeutic-inobezitate.html 2. http://www.in http://www.info-portal.ro fo-portal.ro/articol/obezitatea/ /articol/obezitatea/1834/2/referat/ 1834/2/referat/ 3. http://www.sp http://www.sportmedcenter.ro/ar ortmedcenter.ro/articole/1322-k ticole/1322-kinetoterapia-in inetoterapia-in-combaterea-obezitatii -combaterea-obezitatii.html .html 4. Florian Florian Georgescu Georgescu,, Cultura Cultura fizicafizica- fenomen fenomen social, social, ed. a II a, editura editura sportsport- turism turism , 1976. 5. Teoria Teoria educaţiei educaţiei fizice fizice ( sub redactare redactareaa lui A.Noviko A.Novikovv ),Ed. U.C.F.P., U.C.F.P.,p.32 p.32 6. Fr.Engels Fr.Engels,, Dialectic Dialecticaa naturii, naturii, ESPLP, 1954 1954,, p.168. p.168.
