REFERAT NORVEGIA

N O Rv e g i a Ţara

dintre soarele de la miezul nopţii şi luminile nordului

ŢARĂ Denumire oficială Regatul Norvegiei Cod internaţional N Localizare geografică Europa de Nord; între 57°57’şi 71°11’ lat. N şi 4°30’ şi 31°10’ long. E Suprafaţă 323 802 km² Capitală Oslo Climă Maritimă pe coastă, continentală în rest; Oslo 6,1°C/698 mm, Bergen 7,7°C /2 644 mm, Tromsø 2,3°C/1 288 mm Fus orar CET

Simpaticii macarei (papagali de mare) trăiesc printre pescăruşi şi porumbei pe insula Runde, la sud‑vest de Ålesund.

Bergen este cel mai aglomerat port al Norvegiei, cu clădiri pitoreşti viu colorate, pe malul mării.

Norvegia e ţara poveştilor şi a miturilor, a fiordurilor şi a gheţarilor, a bisericilor înalte de lemn şi a pârtiilor de schi‑fond. Cămin al vikingilor, al exploratorilor polari, al schiorilor, această ţară scandinavă nu prea populată a realizat lucruri măreţe. Descoperirea petrolului şi a gazelor naturale în Marea Nordului a schimbat pentru totdeauna structura economică a acestei naţiuni de pescari şi navigatori. Oamenii care trăiesc aici, în nordul Europei, pot face acest lucru cu binecuvântarea Curentului Golfului (Golfstrom). Nicăieri nu le‑ar fi fost posibil oamenilor să vieţuiască atât de aproape de Polul Nord şi nicăieri zona arctică nu e mai accesibilă călătorului decât în Norvegia. În ciuda acestei deschideri către lume, norvegienii s‑au ferit cu destul succes de europenizare. Spre deosebire de vecinii lor scandinavi, norvegienii au

votat de două ori în referendumuri naţionale împotriva intrării în Uniunea Europeană, chiar dacă marja a fost strânsă.

Geografie Norvegia ocupă partea vestică a Peninsulei Scandinave. Aproximativ o treime din această ţară muntoasă dintre Marea Nordului şi Oceanul Arctic se întinde dincolo de Cercul Polar. Teritoriile sale mai cuprind arhipelagul Svalbard (Spitsbergen) şi insula Jan Mayen, la est de Groenlanda. Un ţărm cu multe fiorduri

Linia de coastă destul de neregulată a ţării e izbitoare, cu nenumărate golfuri şi peninsule şi mii de insuliţe (inclusiv insulele Lofoten şi Vesterålen), oferind Norvegiei o lungime totală de 22 000 km. O trăsătură unică sunt fiordurile care brăzdează uscatul. Aceste

4

norvegia.indd 4

8/25/2009 12:36:07 PM

Norvegia

Geografie şi mediu natural fiorduri erau odată văi, acoperite de gheţari în timpul perioadei glaciare, dar care apoi au inundat zona, producând o înălţare a nivelului mării. În unele locuri, pereţii de stâncă se înalţă abrupt la circa 1 500 m. La nord de Bergen se întinde Sognefjord, cel mai lung din aceste fiorduri, de peste 200 km, iar capitala, Oslo, se află la capătul dinspre Oslofjord, un alt spectaculos corp de apă.

Marea Barent

s

Honningsvåg

1067

Tromsø

200 km

Ve

st

r

e ål

Norvegia se află cam la aceeaşi latitudine ca Alaska, dar, datorită căldurii Golfstromului, care curge de‑a lungul coastei, climatul e semnificativ mai blând, în special iarna. Nicăieri în lume nu găsim un astfel de climat atât de departe către Polul Nord. În oraşul de coastă Trondheim, temperatura medie e de circa –3°C în ianuarie şi în iulie e de 13,5°C. Majoritatea porturilor, chiar şi cele din îndepărtatul nord, pot funcţiona tot timpul anului, căci apa nu îngheaţă. Influenţa maritimă scade rapid către interiorul ţării şi climatul devine mai continental în timpul anului. În nordul ţării, climatul este subpolar, iar în nordul extrem, de exemplu la Spitsbergen, prevalează un climat polar îngheţat.

Ziua şi noaptea polară

Tot mai la nord, diferenţa dintre lungimea zilei şi a nopţii devine extremă pe măsură ce trece anul. Chiar la Cercul Polar, la începutul verii, soarele rămâne deasupra orizontului toată noaptea. Cu cât te apropii de Polul Nord, cu atât mai lungă devine aşa‑numita zi polară. La Capul Nord, de exemplu, soarele nu apune deloc din 14 mai până în 30 iulie, o perioadă de 77 de zile. Noaptea polară e mai puţin romantică. Timp de 67 de zile, din 19 noiembrie până la 25 ianuarie, un întuneric total domneşte la Capul Nord. Dar cerul

te

Harstad

n

1681

Narvik

Svolvær

FINLANDA

1901

Lo

fo

Nordreisa Karasjok 1365 F i n n m ark

n

A

e

100

Alta

RUSI

0

Vardø

Kirkenes

1139

NORVEGIA

Marea Norvegiei

SUEDIA Bodø

ctic C er c u l Po lar Ar

1594

Mo i Rana 1915

Mosjøen

1703

Namsos Steinkjer

Kristiansund Molde

Åndalsnes

Ålesund

Lom

1957

SUEDIA Røros

2286

Florø

Tynset

2470

Bergen

1933

Haugesund Stavanger

1755

Otta

He dm a rk

Sogndal Voss

FINL ANDA

Stjørdal

Trondheim

Måløy

Odda

Sub influenţa Golfstromului

Tana Vadsø

Hammerfest

Munţi înalţi, cu „căciuli” de zăpadă

Norvegia e o ţară lungă şi subţire; lungimea de 1 750 km contrastează cu lăţimea de cel mult 430 km. În punctul său cel mai îngust are numai 6,3 km lăţime. În sudul Norvegiei, unde lăţimea e maximă, caracteristica peisajului o constituie zonele înalte de podiş, cunoscute ca fjells (printre ele şi Dovrefjell). Masivul Jotunheimen, mai ales, e un loc unic şi are multe creste de peste 2 000 m. Mulţi ani, Galdhøppigen şi Glittertind au concurat pentru titlul de cel mai înalt munte al Norvegiei. Galdhøppigen, cu 2 469 m înălţime, a fost plasat însă pe locul doi, pentru că Glittertind a avut 1 m în plus, datorat unei calote groase de gheaţă de pe vârf. După ce o parte din această cuşmă de gheaţă s‑a topit, Glittertind a ajuns la înălţimea de 2 464 m. Regiunea din jurul muntelui Glittertind face parte din Jostedalsbre, cea mai mare zonă glaciară din Europa, cu o suprafaţă de 486 km². 26 de gheţari, dintre care unii ajung şi la 15 km, sunt originari din această regiune.

5

Lillehammer Gol Hamar Hønefoss

OSLO

Drammen Kongsberg Sand Te l e m a r k Tønsberg Moss Fredrikstad Skien

Egersund Flekkefjord

ESTONIA

Arendal Kristiansand

Marea Nordului

rak Skager

Geirangerfjord, destinaţia multor vase de croazieră, flancat de pereţi muntoşi, abrupţi.

DANEMARCA

care acoperă mlaştinile, domină peisajul. Lupii, urşii bruni şi râşii, în pericol de exU A N I Ala ei acasă tincţie înMarea altă parte Baltica ˘a lumii,L I Tsunt în pădurile din zonă. Renii trăiesc în sălbăticie în sud, dar sunt domesticiţi în nord. Pe ţărmuri trăiesc foci şi morse. Păsările includ pescăruşi, macarei şi fluierari şi există o mare diversitate de peşti de apă dulce (păstrăvi, somoni şi ştiuci) şi de apă sărată (cod de Atlantic, cod de Baltica şi hering). Vara, se pot vedea caşaloţi în jurul Insulelor Lofoten, în vestul Oceanului Arctic, sau rechini de Groenlanda, înotând departe către sud. Boul moscat a fost adus în 1932 la Dovrefjell, în centrul Norvegiei.

LETONIA

se înveseleşte din când în când cu culorile aurorei boreale, un fenomen mai cunoscut drept „luminile nordului“.

Sudul împădurit şi nordul fără copaci

Cam 30% din suprafaţa ţării e acoperită de păduri. În sud, copacii cu frunze căzătoare – stejari, ulmi, frasini şi tei – domină peisajul. În nord, abundă coniferele, ca brazii şi pinii. Pe podişurile înalte cresc mesteceni. Limita pădurii coboară însă repede pe măsură ce te îndrepţi către nord. În nordul extrem, tundra fără copaci, cu tufişuri pitice şi iarbă neagră,

Temperaturi medii ale aerului, ore cu soare şi zile ploioase în Oslo Ian.

Feb.

Mar.

Apr.

Mai

Iun.

Iul.

Aug.

Sept.

Oct.

Nov.

Dec.

Zi (°C) Noapte (°C) Ore cu soare

–2 –7 2

–1 –7 3

4 –4 4

10 1 6

16 6 7

20 10 8

22 13 7

21 12 7

16 9 5

9 3 3

3 –1 1

0 –4 1

Zile ploioase

9

7

5

7

7

10

11

11

10

10

12

10

5

norvegia.indd 5

8/25/2009 12:36:15 PM

Norvegia

6

POPULAŢIE Număr de locuitori 4,7 milioane Densitate 14 loc./km² Distribuţie 80% urban 20% rural Rată anuală de creştere 0,4% Speranţă de viaţă Femei 82 ani Bărbaţi 77 ani Religie Protestantă (evanghelică luterană) Limbi vorbite Norvegiană (limbă oficială), saami Rată a analfabetismului sub 1%

Populaţie

La

marginea

Europei,

cu faţa către centru

Comunitatea saami are un mod de viaţă tradiţional în Finnmark, departe către nord.

Pescuitul a reprezentat o parte esenţială a economiei norvegiene în vremurile de demult. În imagine, pescari reparându‑şi plasele în aer liber .

Norvegienii sunt cunoscuţi pentru deschiderea lor faţă de restul lumii; sunt talentaţi la limbi străine şi atraşi de toate noutăţile, păstrându‑şi însă tradiţiile, rămânând apropiaţi de natură şi preferând să‑şi petreacă vacanţele departe de civilizaţie. În tot ceea ce face, Norvegia se preocupă de binele oamenilor săi; sistemele de educaţie şi de securitate socială sunt exemple reuşite de stat al bunăstării bine condus.

Populaţie Compoziţia etnică a populaţiei este în mare măsură omogenă, rezultat al poziţiei destul de izolate a Norvegiei şi al dezvoltării sale istorice în mare parte paşnice. Aproximativ 96% din locuitori sunt norvegieni şi 86% sunt de confesiune luterană. În nordul extrem al ţării îşi duc viaţa cam 14 000 de saami (laponi), care au un trai tradiţional, păstorind turme de reni şi pescuind. Ei îşi păstrează obiceiurile şi vorbesc limba saami, o limbă fino‑ugrică. O împărţire clară nord–sud

La fel de izbitoare ca forma geografică a peisajului este distribuţia populaţiei. Norvegia este una din cele mai puţin populate ţări din Europa, cu nici 14 locuitori pe km². Cam jumătate din toţi norvegienii trăiesc în sudul ţării, unde populaţia s‑a stabilit mai ales în zonele de coastă şi în văile întinse. Încă o caracteristică demografică a Norvegiei, ca în multe alte ţări europene, este distribuţia inegală a populaţiei între oraşe şi zonele rurale. Procentul celor de la oraş e foarte mare, circa 79%. Un norvegian din patru locuieşte în zona oraşului Oslo, şi afluxul către oraşe continuă neabătut la acest început de mileniu.

6

norvegia.indd 6

8/25/2009 12:36:18 PM

Norvegia

Populaţie

7

Norvegiana – o limbă cu două forme

Limba norvegiană există în două forme de importanţă egală, vechea Bokmål şi norvegiana modernă, numită Nynorsk. Ambele sunt folosite ca limbi comerciale şi de studiu. Dacă Bokmål e mai apropiată de limba daneză, Nynorsk a apărut cam pe la jumătatea secolului XIX ca o limbă artificială, rezultat al fuziunii mai multor dialecte. Locuitorii unei anumite comunităţi hotărăsc care din cele două forme ale limbii va fi folosită ca limbă de instrucţie în şcoli. Se iau asigurări că elevii pot să mânuiască şi „cealaltă“ limbă. Bokmål e vorbită predominant în oraşe şi în zonele industriale, iar Nynorsk e răspândită în regiunile rurale mai puţin populate.

Edvard Munch

Un popor foarte educat

Pentru mulţi oameni din afară, ideea unei educaţii bilingve poate părea înspăimântătoare, dar nu e şi cazul norvegienilor obişnuiţi. Rata de analfabetism este extrem de scăzută, de sub 1%. Oamenii din Norvegia sunt foarte educaţi şi o mare parte au o deprindere excelentă a limbilor străine, inclusiv engleza. Cultura şi societatea Norvegiei sunt puternic aliniate (dar în urma vecinilor ei scandinavi, Suedia şi Danemarca) cu lumea vorbitoare de limbă engleză. Engleza este, de departe, cea mai importantă limbă străină predată în şcoli. Politica educaţională se caracterizează prin oportunităţi egale şi prin acces la educaţie pentru toţi oamenii. Acest lucru s‑a observat în 10 ani de învăţământ obligatoriu şi un sistem universitar orientat către un anumit scop. Arta şi cultura sunt promovate de guvern, insistându‑se asupra angajamentului de a oferi oamenilor din zonele mai slab populate acces la o bază culturală largă. Păstrarea artei indigene populare e foarte importantă pentru mulţi norvegieni. Din ce în ce mai multi artişti reuşesc să câştige recunoaştere internaţională. Unul din cei mai cunoscuţi scriitori contemporani norvegieni este Jostein Gaarder (n.  1952), care a scris, printre altele, Kabalmysteriet (Misterul de Crăciun, 1990) şi romanul din 1991 Sofies Verden (Lumea Sofiei), ulterior ecranizat.

Schiul, sport naţional

Schiul modern trebuie să rămână recunoscător Norvegiei şi mai ales unui norvegian: Sondre

Jostein Gaarder se numără printre cei mai cunoscuţi scriitori norvegieni contemporani.

Ole Einar Björndalen a fost regele Jocurilor Olimpice din Salt Lake City (SUA) din 2002 şi a devenit al treilea olimpic care a câştigat patru medalii de aur. Nordheim (1825–1897), părintele schiului modern, care a inventat primele legături rigide pentru schiuri la mijlocul secolului XIX, în provincia Telemark. Schiul e un liant pentru toţi norvegienii şi este considerat sport naţional. Toţi copiii învaţă să schieze de la vârste fragede fie de la părinţi, fie de la şcoală, şi a devenit chiar un mijloc de locomoţie important şi parte din viaţa socială a oamenilor. Nici un alt eveniment sportiv din Norvegia nu atrage un public atât de numeros precum competiţiile nordice de schi. Săritura cu schiurile din Holmenkollen se bucură de statutul de monument naţional. În fiecare an, peste un milion de vizitatori se îmbulzesc să ia parte la evenimentele de la porţile oraşului Oslo. Schiul‑fond este şi el extrem de îndrăgit de norvegienii de toate vârstele, de la cel mai tânăr la cel mai bătrân. O reţea vastă de pârtii de schi brăzdează ţara. Pentru norvegieni, ideea de a face ceva împreună, exerciţiile fizice şi drumeţiile în natură de‑a lungul pârtiilor, care pot fi lungi de câţiva kilometri, sunt mai importante decât petrecerea individuală a timpului liber. Limba norvegiană şi‑a pus amprenta în vocabularul schiului – de exemplu, cuvântul slalom e format din silabele sla‑, cuvântul norvegian pentru pârtie, şi lom, cuvântul pentru coborâre. Cursa de la Telemark, numită după provincia cu acelaşi nume, e ţinta fiecărui schior de performanţă. Faptul că Norvegia a fost capabilă să găzduiască două Olimpiade de Iarnă (în 1952 la Oslo şi în 1994 la Lillehammer) îi întăreşte reputaţia de naţiune cu o mare tradiţie a schiului.

Edvard Munch e considerat cel mai important pictor scandinav şi unul din marii pionieri ai expresionismului din Europa. Născut în 1863 la Loten, Munch şi‑a desăvârşit ucenicia artistică la Oslo. Din 1885 a fost de mai multe ori la Paris, dar, cât timp a stat acolo, n‑a apreciat impresionismul francez, deşi Paul Gauguin (1848–1903) şi Vincent van Gogh (1853–1890) l‑au influenţat durabil. Munch şi‑a mai găsit o sursă de inspiraţie şi în mişcarea Art Nouveau. El a pictat în manieră expresionistă, iar felul cum a folosit culorile primare şi liniile curbe a avut o mare influenţă mai ales asupra expresioniştilor germani. Aspectele umbrite ale vieţii (teama, gelozia, singurătatea şi moartea) au devenit teme predilecte ale lucrărilor sale, în care îşi înfăţişa propria teamă de a trăi. Printre lucrările vestite se numără Copilul bolnav (1885–1886), Strigătul (1893), Gelozie (1896) şi Dansul vieţii (1899–1900). Tuşele lungi, alternate şi contrastul limpede între culorile luminoase şi cele mohorâte îi sunt caracteristice. În lucrările sale mai târzii, Munch s‑a îndreptat către imagini mai neutre. După o şedere îndelungată la Berlin, a revenit în Norvegia în 1908. Aici a realizat frescele murale ale Universităţii din Oslo, în 1916. Şi‑a petrecut ultimii ani din viaţă în câteva locuri din Oslofjord. Edvard Munch a murit în 1944 la Ekely, lângă Oslo.

7

norvegia.indd 7

8/25/2009 12:36:21 PM

8

Norvegia ISTORIE

872 Harald Schönhaar unifică ţara secolul XI Olaf Tryggvasson I şi Olaf II (cel Sfânt) introduc creştinismul în ţară în pofida unei rezistenţe serioase 1260 După unificare, Haakon IV Haakonsson hotărăşte indivizibilitatea ţinutului şi succesiunea ereditară la tron 1261 Norvegia anexează Groenlanda 1262 Norvegia anexează Islanda 1319 Ducele suedez Magnus VII Eriksson din familia Folkunger devine noul conducător 1397 Norvegia intră sub dominaţie daneză 1814 Norvegia este cedată Suediei. Norvegienii adoptă o constituţie liberală 1898 Introducerea dreptului universal de vot (după 1913 şi pentru femei) 1905 Norvegia îşi obţine independenţa; regele Haakon VII devine şeful statului 1940–1945 Norvegia e ocupată de trupele germane 1949 Norvegia aderă la NATO 1960 Norvegia devine membră EFTA 1972 şi 1994 Aderarea la UE e respinsă prin referendum 1991 Harald V îi succedă tatălui său, Olaf V, la tron

Istorie şi politică

Monarhie

eurosceptică

Prinţul Haakon şi mireasa lui, prinţesa Mette‑Marit, făcând cu mâna de la balconul palatului regal din Oslo, după căsătoria din 25 august 2001.

Norvegia este una dintre regiunile culturale cele mai vechi din Europa. Ca rezultat al străduinţelor sale de a‑şi extinde teritoriile în Evul Mediu, Norvegia a rămas slăbită intern lungă vreme. O perioadă de dominaţie daneză a urmat stăpânirii Suediei asupra Norvegiei. După ce şi‑a obţinut independenţa, în 1905, Norvegia a preferat să‑şi păstreze neutralitatea şi a votat în două rânduri, la două referendumuri naţionale, să rămână în afara UE.

Istorie şi politică Peşterile pictate şi monumentele de piatră arată că Norvegia a fost populată încă din Epoca Bronzului. Încă din secolul IX, vikingii au părăsit ţărmurile Norvegiei şi şi‑au început călătoriile şi cuceririle de temut dincolo de Marea Nordului şi de Atlanticul de Nord. Ţară de baştină a vikingilor

POLITICĂ Regim politic Monarhie constituţională Şef de stat Regele Harald al V‑lea Legislativ Parlament (Storting) cu 169 de membri aleşi pe 4 ani Organizare administrativă 19 provincii

Sub domnia lui Erik cel Roşu (cca 950–1007), vikingii au ajuns în Groenlanda prin 981 sau 982. Mai târziu, fiul acestuia, Leif Eriksson (cca 975–1020), a devenit primul european care a atins ţărmul Americii de Nord. După prăbuşirea regatului înfiinţat de regele Harald Schönhaar (860–933), Olaf II cel Sfânt (cca 995–1030) a asigurat unitatea Norvegiei la începutul secolului XI şi a desăvârşit procesul creştinării. În secolele ce au urmat, în ciuda unor lupte interne pentru putere, Norvegia a trecut printr‑o perioadă de expansiune politică şi economică în urma

Regele Harald V şi regina Sonja, împreună cu secretarul general al Naţiunilor Unite, Kofi Annan, la înmânarea Premiului Nobel pentru pace, 2001. căreia teritoriile sale s‑au extins prin anexarea Groenlandei (1261) şi a Islandei (1262).

Sub domnie străină

În 1319 coroana norvegiană a revenit regelui Magnus Eriksson (1316–1374), care a domnit în Norvegia şi în Suedia. Nora sa daneză, Margareta I (1353–1412), a reuşit să unifice cele trei regate ale Norvegiei, Suediei şi Danemarcei în Uniunea de la Kalmar (1397). Slăbită de molima care a luat vieţile unei treimi din populaţie, Norvegia a rămas în urma celorlalte două membre ale Uniunii în termeni de prosperitate şi însemnătate. Prin retragerea Suediei în 1523, Uniunea s‑a

8

norvegia.indd 8

8/25/2009 12:36:22 PM

Norvegia

10

ECONOMIE Produs intern brut 187,7 mld.$ Produs naţional brut/loc. 60 890 $ Comerţ exterior Importuri 55,5 mld.$ Exporturi 103,8 mld.$ Datorie externă 8,4 mld. $

Economie, transporturi, comunicaţii

Schimbări după descoperirea „aurului negru“ În anii 1970, economia norvegiană a trecut printr‑un proces rapid de restructurare după descoperirea unor mari câmpuri de petrol în Marea Nordului. De atunci, statul scandinav a devenit cel mai mare exportator de petrol şi gaze naturale din Europa de Vest. Sectorul petrolier a devenit motorul principal al economiei, căruia Norvegia îi datorează balanţa economică pozitivă. Lemnul, peştele şi apa sunt printre celelalte resurse pe care se bazează prosperitatea ţării. Noul sector high‑tech este şi el în plină dezvoltare într‑o economie de categorie grea.

Economie,

transporturi şi comunicaţii În răstimpul unei singure generaţii, Norvegia s‑a transformat dintr‑o naţiune bazată pe agricultură,

pescuit şi navigaţie într‑un exportator important de petrol şi de gaze naturale.

De la naţiune agrară la exportator de petrol

Primul test de foraj pentru petrol şi gaze naturale a avut loc în 1971. Din 1975, producţia a continuat să crească şi se estimează că Norvegia ar deţine circa 50% din rezervele cunoscute de petrol din vestul Europei, împreună cu zăcăminte considerabile de gaze naturale închise sub Marea Nordului. Din unul din statele cele mai dezavantajate economic din Europa, Norvegia s‑a transformat într‑o ţară fără şomaj şi cu un venit ridicat pe cap de locuitor. Cu toate că sectorul petrolier furnizează doar 30 000 de locuri de muncă, contribuie cu 15% (în anii cu preţuri ridicate) la produsul intern brut al Norvegiei.

Regele Harald V al Norvegiei la inaugurarea unei fabrici de energie eoliană în Smøla, pe coasta de nord‑vest a Norvegiei, bătută de vânturi.

Crescătoriile de somon (aici în Sotra) sunt o privelişte comună de‑a lungul fiordurilor Norvegiei.

Norvegia este un important exportator de petrol. Multe platforme petroliere ca Gullfaks C, una din cele mai mari instalaţii de foraj din lume, se află în largul coastei de sud‑vest a Norvegiei.

10

norvegia.indd 10

8/25/2009 12:36:29 PM

Norvegia

Economie, transporturi, comunicaţii

11

Cele mai importante câmpuri petrolifere sunt Statfjord şi Ekofisk, la care se aduagă Frigg, câmpul de gaze naturale.

Alte industrii importante

Numai 3% din suprafaţa ţării este arabilă, dar statul protejează sectorul agricol de concurenţa internaţională prin subvenţii masive. În principal se cultivă cereale şi cartofi. Alte ramuri sunt zootehnia, care include mai ales oi şi vite, şi industria blănurilor. Chiar dacă importanţa pescuitului tradiţional este în scădere din cauza diminuării rezervei de peşte, Norvegia este încă una din naţiunile piscicole de frunte. Ţara mai are şi păduri vaste al căror lemn este foarte apreciat. Norvegia are una din flotele comerciale cele mai puternice din lume, chiar dacă din anii 1970 construcţia de nave a scăzut drastic.

Vapoarele rapide şi transportul cu feribotul în Oslofjord fac parte dintr‑o reţea extinsă de transport pe apă. Ca rezultat al acestei deficienţe, respectivele industrii trebuie să găsească muncitori calificaţi în afara ţării. O altă problemă este că, datorită importanţei exportului de petrol şi gaze naturale, economia norvegiană e afectată de competiţia mondială şi de fluctuaţiile de preţ ale acestor produse.

Legături de transport

Norvegia face din abundenţa pădurilor sale un alt avantaj economic; rezervele mari furnizează materii prime pentru industria de cherestea. Sectorul industrial cuprinde nu numai producţia şi procesarea lemnului, dar şi mineritul şi furniturile necesare sectorului petrolier. Apariţia acestor industrii a dus la transformarea unor docuri în vederea producţiei de materiale necesare pentru tran­ sportul petrolului în zona Mării Nordului.

Dezvoltări actuale şi perspective

Încă de la începutul secolului XXI, Norvegia a intensificat (parţial) privatizarea întreprinderilor de stat prin bursă sau prin fuzionarea acestora cu unele private. Unul din primele succese a fost privatizarea parţială a corporaţiei Statoil. În ciuda tuturor previziunilor pozitive pentru economia viitoare, sunt şi anumite tendinţe negative. Norvegia, cu o populaţie de numai 4,5 milioane de oameni, duce lipsă de mână de lucru calificată în anumite sectoare ale economiei, mai ales în transportul de petrol, în industria construcţiilor şi în sectorul de sănătate.

Multe zone ale ţării sunt aproape inaccesibile din cauza terenului muntos, construirea de drumuri sau de linii ferate fiind extrem de costisitoare. Din cei 90 000 km de drumuri interconectate, circa trei sferturi sunt asfaltaţi, dar numai 200 km sunt autostrăzi, iar calea ferată e de doar 4 000 km lungime. Transportul de pasageri şi de marfă pe calea apei este de maximă importanţă. Navigaţia de coastă este bine dezvoltată şi există curse regulate între numeroasele oraşe de coastă, inclusiv spre locuri mai îndepărtate cum e Kirkenes, lângă frontiera rusă. Capitala ţării, Oslo, are cel mai mare port. Alte porturi internaţionale se află în Bergen, Kristiansand, Narvik,Tromsø şi Trondheim. Întinderile mari din interiorul ţării sunt conectate prin legături aeriene, prin 54 de aeroporturi, cele din Oslo şi Bergen funcţionând şi ca aeroporturi internaţionale. Norvegia deţine două şeptimi din linia internaţională aeriană SAS (Scandinavian Airlines Systems).

Media

Sunt mai bine de 60 de publicaţii zilnice în Norvegia, cu tiraje totale de circa două milioane de exemplare. Cel mai mare tiraj îl au Verdens Gang, Aftenposten, Dagbladet şi Bergens Tidende. Există un serviciu naţional de radio şi televiziune, precum şi posturi comerciale şi regionale de emisie.

Spre o societate tehnologizată

Chiar dacă se acordă o mare importanţă valorilor tradiţionale, norvegienii sunt foarte

atraşi de noile tehnologii. Folosirea pe scară largă a telefoanelor mobile e evidentă: există 913 telefoane mobile la mia de locuitori (Norvegia e una din ţările fruntaşe în acest domeniu). În medie, unul din doi norvegieni are un computer personal. Reţelele sunt şi ele foarte avansate tehnologic. Conexiunile la world wide web nu se găsesc doar în internet café‑uri, ci şi în librării sau în alte instituţii. Experţii cred că sectorul high‑tech va asigura viitorul economic al ţării chiar şi după un declin în industria petrolieră.

Avânt economic datorat petrolului Avântul înregistrat în economia norvegiană după începerea producţiei de petrol în Marea Nordului a fost foarte surprinzător. Cifrele arată următoarele: în 1974, la scurtă vreme după începerea extracţiilor, procentul din produsul intern brut al sectorului petrolier era de numai 0,5%. Până în 1985 se ridicase la un nivel ameţitor de 20%, valoare care n‑a mai fost depăşită în anii ce au urmat, în ciuda creşterii producţiei. Forarea zonelor de lângă ţărm a crescut de 4 ori între 1980 şi 2000. În doar câţiva ani, Norvegia a intrat în cercul restrâns de exportatori de „aur negru”. Acum ţara scandinavă se numără printre cei mai mari exportatori de petrol din lume. Cam 90% din cantitatea extrasă este exportată, îndeosebi către ţările din Uniunea Europeană. Exportul de petrol (şi gaze naturale) din anul 2004 se ridica la aproximativ 75% din totalul cifrei de export. La început, Norvegia nu a fost luată prea în serios ca producător de petrol de către ţările OPEC, dar, mulţumită cotei sale de piaţă respectabile, a reuşit să devină unul din jucătorii mari, permanenţi, pe piaţa petrolului. Există însă o problemă – fluctuaţiile de preţ pe barilul de petrol nerafinat au un profund efect asupra economiei, care este dependentă în cel mai înalt grad de competiţia mondială şi de stabilitatea politică internaţională.

11

norvegia.indd 11

8/25/2009 12:36:31 PM

Norvegia

Economie, transporturi, comunicaţii

11

Cele mai importante câmpuri petrolifere sunt Statfjord şi Ekofisk, la care se aduagă Frigg, câmpul de gaze naturale.

Alte industrii importante

Numai 3% din suprafaţa ţării este arabilă, dar statul protejează sectorul agricol de concurenţa internaţională prin subvenţii masive. În principal se cultivă cereale şi cartofi. Alte ramuri sunt zootehnia, care include mai ales oi şi vite, şi industria blănurilor. Chiar dacă importanţa pescuitului tradiţional este în scădere din cauza diminuării rezervei de peşte, Norvegia este încă una din naţiunile piscicole de frunte. Ţara mai are şi păduri vaste al căror lemn este foarte apreciat. Norvegia are una din flotele comerciale cele mai puternice din lume, chiar dacă din anii 1970 construcţia de nave a scăzut drastic.

Vapoarele rapide şi transportul cu feribotul în Oslofjord fac parte dintr‑o reţea extinsă de transport pe apă. Ca rezultat al acestei deficienţe, respectivele industrii trebuie să găsească muncitori calificaţi în afara ţării. O altă problemă este că, datorită importanţei exportului de petrol şi gaze naturale, economia norvegiană e afectată de competiţia mondială şi de fluctuaţiile de preţ ale acestor produse.

Legături de transport

Norvegia face din abundenţa pădurilor sale un alt avantaj economic; rezervele mari furnizează materii prime pentru industria de cherestea. Sectorul industrial cuprinde nu numai producţia şi procesarea lemnului, dar şi mineritul şi furniturile necesare sectorului petrolier. Apariţia acestor industrii a dus la transformarea unor docuri în vederea producţiei de materiale necesare pentru tran­ sportul petrolului în zona Mării Nordului.

Dezvoltări actuale şi perspective

Încă de la începutul secolului XXI, Norvegia a intensificat (parţial) privatizarea întreprinderilor de stat prin bursă sau prin fuzionarea acestora cu unele private. Unul din primele succese a fost privatizarea parţială a corporaţiei Statoil. În ciuda tuturor previziunilor pozitive pentru economia viitoare, sunt şi anumite tendinţe negative. Norvegia, cu o populaţie de numai 4,5 milioane de oameni, duce lipsă de mână de lucru calificată în anumite sectoare ale economiei, mai ales în transportul de petrol, în industria construcţiilor şi în sectorul de sănătate.

Multe zone ale ţării sunt aproape inaccesibile din cauza terenului muntos, construirea de drumuri sau de linii ferate fiind extrem de costisitoare. Din cei 90 000 km de drumuri interconectate, circa trei sferturi sunt asfaltaţi, dar numai 200 km sunt autostrăzi, iar calea ferată e de doar 4 000 km lungime. Transportul de pasageri şi de marfă pe calea apei este de maximă importanţă. Navigaţia de coastă este bine dezvoltată şi există curse regulate între numeroasele oraşe de coastă, inclusiv spre locuri mai îndepărtate cum e Kirkenes, lângă frontiera rusă. Capitala ţării, Oslo, are cel mai mare port. Alte porturi internaţionale se află în Bergen, Kristiansand, Narvik,Tromsø şi Trondheim. Întinderile mari din interiorul ţării sunt conectate prin legături aeriene, prin 54 de aeroporturi, cele din Oslo şi Bergen funcţionând şi ca aeroporturi internaţionale. Norvegia deţine două şeptimi din linia internaţională aeriană SAS (Scandinavian Airlines Systems).

Media

Sunt mai bine de 60 de publicaţii zilnice în Norvegia, cu tiraje totale de circa două milioane de exemplare. Cel mai mare tiraj îl au Verdens Gang, Aftenposten, Dagbladet şi Bergens Tidende. Există un serviciu naţional de radio şi televiziune, precum şi posturi comerciale şi regionale de emisie.

Spre o societate tehnologizată

Chiar dacă se acordă o mare importanţă valorilor tradiţionale, norvegienii sunt foarte

atraşi de noile tehnologii. Folosirea pe scară largă a telefoanelor mobile e evidentă: există 913 telefoane mobile la mia de locuitori (Norvegia e una din ţările fruntaşe în acest domeniu). În medie, unul din doi norvegieni are un computer personal. Reţelele sunt şi ele foarte avansate tehnologic. Conexiunile la world wide web nu se găsesc doar în internet café‑uri, ci şi în librării sau în alte instituţii. Experţii cred că sectorul high‑tech va asigura viitorul economic al ţării chiar şi după un declin în industria petrolieră.

Avânt economic datorat petrolului Avântul înregistrat în economia norvegiană după începerea producţiei de petrol în Marea Nordului a fost foarte surprinzător. Cifrele arată următoarele: în 1974, la scurtă vreme după începerea extracţiilor, procentul din produsul intern brut al sectorului petrolier era de numai 0,5%. Până în 1985 se ridicase la un nivel ameţitor de 20%, valoare care n‑a mai fost depăşită în anii ce au urmat, în ciuda creşterii producţiei. Forarea zonelor de lângă ţărm a crescut de 4 ori între 1980 şi 2000. În doar câţiva ani, Norvegia a intrat în cercul restrâns de exportatori de „aur negru”. Acum ţara scandinavă se numără printre cei mai mari exportatori de petrol din lume. Cam 90% din cantitatea extrasă este exportată, îndeosebi către ţările din Uniunea Europeană. Exportul de petrol (şi gaze naturale) din anul 2004 se ridica la aproximativ 75% din totalul cifrei de export. La început, Norvegia nu a fost luată prea în serios ca producător de petrol de către ţările OPEC, dar, mulţumită cotei sale de piaţă respectabile, a reuşit să devină unul din jucătorii mari, permanenţi, pe piaţa petrolului. Există însă o problemă – fluctuaţiile de preţ pe barilul de petrol nerafinat au un profund efect asupra economiei, care este dependentă în cel mai înalt grad de competiţia mondială şi de stabilitatea politică internaţională.

11

norvegia.indd 11

8/25/2009 12:36:31 PM

12

Norvegia

Turism

Călătorind

în ţara fiordurilor

Capul Nord de pe insula Magerøy e un loc de unde poţi admira soarele de la miezul nopţii.

Norvegia este o ţară binecuvântată cu spaţii largi, frumuseţi naturale şi o linişte pe care mulţi o consideră de negăsit în restul Europei. O particularitate a ţării este soarele de la miezul nopţii, care atrage mulţi turişti. Oslo, metropola culturală, atrage şi ea vizitatorii, în vreme ce amatorii de excursii preferă zonele îndepărtate. Norvegia îşi preţuieşte trecutul cultural şi istoric şi clădirile frumoase, mari, specifice locului. Bisericile ascuţite, unice, sunt testamente impresionante ale arhitecturii medievale.

Călătorind în Norvegia Norvegia oferă o multitudine de opţiuni pentru cei interesaţi de activităţi în aer liber. Munţii atrag schiorii şi drumeţii, în vreme ce ţinuturile plate cu reţeaua vastă de poteci şi pârtii de schi‑fond îi atrag pe cei dornici de sporturi mai dificile. Munţii Norvegiei oferă excursioniştilor şi căţărătorilor multe provocări: de la plimbări uşoare pe dealurile desfăşurate de‑a lungul frontierei cu Suedia şi până la străbaterea şirurilor de munţi sălbatici, cum sunt cei din Parcul Naţional Jotunheimen, din partea centrală a ţării. Infrastructura de zone de drumeţie e absolut superbă: reţeaua de poteci e extinsă şi în condiţii bune şi se găsesc cabane la intervale regulate. Poţi să te plimbi de‑a lungul şi de‑a latul întregii ţări; cea mai potrivită perioadă este de la începutul lunii iunie până la jumătatea lui septembrie. O altă experienţă incomparabilă e să mergi

O călătorie în canoe pe cei 110 km ai canalului Telemark oferă una din cele mai bune experienţe la care poate spera un vâslaş. Să nu uităm nici de zonele înalte de unde încep râurile de munte şi care sunt ideale pentru excursiile cu barca pe apele repezi ale izvoarelor. Norvegia îşi datorează reputaţia de paradis al pescarilor multitudinii de râuri şi lacuri aproape neatinse, precum şi ţărmului lung, cu peşte din belşug.

Oslo – centrul artei şi culturii norvegiene

Biserici din lemn, precum cea din Urnes, sunt un testament de arhitectură medievală. cu un ghid pe un gheţar norvegian, în special pe Jostedalsbre. Puţine ţări se pot lăuda cu un litoral atât de potrivit pentru sporturi nautice. Mii de fiorduri brăzdează adânc pământul şi multe insule sunt protejate de marea deshisă. Cu nenumăratele sale râuri şi lacuri, Norvegia e considerată şi de amatorii de canoe una din cele mai bune regiuni din Europa, o reţea extinsă de căi navigabile permiţându‑ţi să vâsleşti la nesfârşit.

Mulţi vizitatori sosesc în Oslo şi petrec câteva zile aici. Chiar dacă are aproape jumătate de milion de locuitori, metropola norvegiană este una din cele mai mari (ca suprafaţă) şi una din cele mai scumpe capitale din lume. Doar o cincime din suprafaţa oraşului o constituie clădirile şi infrastructura, restul fiind insule, lacuri şi zone de păduri. Construit pe malul nordic al Oslofjord, oraşul e înconjurat de dealuri împădurite. Este un nod pentru multe linii de navigaţie, fiind cel mai important port al ţării. Dincolo de port se vede primăria cu cele două turnuri impozante. Fortăreaţa Akershus, înălţată pe vremea regelui Haakon V (1299–1319), este cea mai veche clădire din oraş şi găzduieşte un muzeu dedicat rezistenţei norvegiene în Al Doilea Război Mondial. Amatorii de artă trebuie să viziteze clădirea Vigeland din Frognerpark. Cea mai frumoasă din cele aproape 200 de sculpturi ale lui Gustav Vigeland (1869–1943) este obeliscul de granit înalt de 17 m, cu 121 de reprezentări

12

norvegia.indd 12

8/25/2009 12:36:33 PM

Norvegia

Turism

INFO DE CĂLĂTORIE

de trupuri încolăcite. La Muzeul Munch se află unele din ultimele lucrări ale unuia din cei mai importanţi pictori ai Norvegiei. Din portul plasat în josul primăriei pleacă vapoare către peninsula Bygdøy, o destinaţie turistică populară. Muzeul Maritim (expune vasul polar al lui Amundsen), Muzeul Fram (expune nava polară a lui Nansen), Muzeul Kon‑Tiki (expune pluta din lemn de tei a lui Thor Heyerdahl) şi Muzeul Ambarcaţiunilor Vikinge (expune trei nave din secolele IX şi X) reflectă importanţa vieţii maritime pentru Norvegia. O vizită la Oslo ar trebui să cuprindă şi o excursie separată la Holmenkollen. Aici, în partea nord‑vestică a capitalei, schiorii nordici îşi demonstrează îndemânarea în perioada sezonului de schi. Sub trambulina de la Holmenkollen se afla un muzeu dedicat istoriei acestui sport naţional. Vestita barcă Oseberg datează cam din anul 815 şi a fost dezgropată dintr‑o movilă funerară în 1903; poate fi văzută acum în Oslo, la Muzeul Ambarcaţiunilor Vikinge de pe insula Bygdøy.

Sat pescăresc pe insula Moskenesøy.

O excursie în insulele Lofoten

La arhipelagul Lofoten se poate ajunge în câteva ore cu vaporul din porturile din nordul Norvegiei. Apropierea de o privelişte atât de spectauloasă este de nepreţuit pentru turiştii străini şi pentru norvegienii în căutare de activităţi în aer liber. Munţii cu creste abrupte şi lacuri limpezi sunt paradisul excursioniştilor. Datorită dreptului de acces public oferit de Norvegia, drumeţii pot merge nestingheriţi şi îşi pot instala corturile chiar şi pe Insulele Lofoten, atât timp cât respectă anumite reguli. Iubitorii de păsări descoperă puzderie de specii pe toate piscurile şi malurile, iar pescarii sportivi vor preţui vasta şcoală a codului de Baltica sau de Atlantic, care poate fi prins de‑a lungul coastei. Din Vesterålen puteţi lua un vaporaş şi ieşi în larg să vedeţi balene.

vapoarele erau active zi şi noapte într‑o vreme când majoritatea vapoarelor ancorau de la primele umbre ale înserării. La început, navele poştale navigau doar o dată pe săptămână. Drumul s‑a dezvoltat foarte repede, devenind vital pentru zonele de nord ale ţării, şi serviciul a început să funcţioneze zilnic din 1936. Deservită de 11 vapoare, ruta expres de 2 300 km s‑a transformat într‑una din cele mai populare atracţii turistice din ţară, în fiecare an peste 400 000 de pasageri de pe tot globul călătorind astfel. În funcţie de cât de dotat este vaporul şi de cât de adânci sunt buzunarele proprii, poţi alege să navighezi în stil nostalgic autentic sau luxos modern. Călătoria de la Bergen la Kirkenes durează cinci zile şi jumătate. Mulţi călători profită de avantajul unei anumite opţiuni şi îşi întrerup călătoria într‑unul din cele 35 de porturi de pe drum, ca să poată explora ţara mai adânc, şi apoi îşi continuă drumul cu un alt vapor poştal. Unele distanţe ale traseului pot fi străbătute şi cu avionul. Croazierele sunt extrem de plăcute în mai sau iunie, când pomii fructiferi de pe coastă sunt în floare şi soarele de la miezul nopţii e vizibil dincolo de Cercul Polar, ceea ce transformă noaptea în zi. În nopţile senine de iarnă, cu puţin noroc, se poate vedea spectacolul fascinant al aurorei boreale (sau luminile nordului).

Cu vaporul poştal pe ruta expres

Cu nume atractive ca MS Trollfjord, MS Midnatsol sau MS Nordstjernen, vapoarele poştale norvegiene pornesc la drum pe ruta expres dintre oraşele Bergen, din sud, şi Kikrenes, din nord. Transportul maritim regulat între regiunile nordice şi sudice ale Norvegiei a început în 1893 şi, mulţumită Golfstromului, funcţionează tot timpul anului. Printre lucrurile transportate se găseau mărfuri, pasageri şi scrisori, de unde şi numele de „vapor poştal“. Printr‑o manevră considerată pe atunci revoluţionară,

Vaccinări Nu se cer vaccinări. Vamă Pot fi introduse în ţară fără taxe articole de uz personal şi cantităţi limitate de ţigări, tutun, băuturi alcoolice, parfumuri sau cadouri în valoare de până la 25 000 nkr. Monedă şi mijloace de plată 1 krone (coroană norvegiană – nkr) = 100 öre. Există bancomate. Cecurile de călătorie pot fi schimbate la toate băncile. Principalele cărţi de credit internaţionale sunt acceptate în toate băncile, hotelurile şi restaurantele. Transport Sistemul rutier este foarte bine dezvoltat, mai ales în sud, şi suplimentat de numeroase feriboturi de‑a lungul fiordurilor. Reţeaua feroviară se termină la Bodø, în nord. Sistemul extins de transport cu autobuzul leagă toate oraşele mari. Există legături regulate de vapoare către ţările învecinate şi către Islanda şi Insulele Feroe. Aeroporturi internaţionale există în Oslo, Stavanger şi Bergen. Pentru şoferi Permisul de conducere naţional şi certificatul de înmatriculare a maşinii sunt suficiente. Se recomandă o asigurare carte verde. Limita de viteză e de 50 km/h în localităţi, 80 km/h în afara localităţii şi de 90 km/h pe autostradă. Trebuie folosită faza scurtă în timpul zilei. Câteva drumuri pe coasta de vest sunt cu plată. Limita de alcoolemie: 0,2. Se circulă pe dreapta. Cazare Pe lângă hotelurile de lux, cele turistice, hostelurile sau hanurile de ţară, există şi un număr de case particulare, case de vacanţă, cabane, moteluri sau campinguri. Perioadă optimă de vizitare Cele mai bune luni pentru mers în sudul Norvegiei sunt de la jumătatea lui mai până la jumătatea lui septembrie. Pentru nordul Norvegiei, cel mai potrivit e de la începutul lui iunie până la jumătatea lui iulie. Sezonul de schi ţine de la jumătatea lui februarie până la jumătatea lui aprilie. Numere de urgenţă Poliţie 112 Salvare 113 Pompieri 110 Asistenţă rutieră 81000505 (NAF)

O călătorie pe întortocheata Trollstigveien e o provocare pentru orice şofer.

Informaţii utile www.visitnorway.com

norvegia.indd 13

13

13

8/25/2009 12:36:38 PM

suedia Ţara

fiordurilor şi a insulelor, a pădurilor şi a lacurilor

ŢARA Denumire oficială Regatul Suediei Cod internaţional S Localizare geografică Europa de Nord; între 55°20’ şi 69°04’ lat. N şi 10°58’ şi 24°10’ long. E Suprafaţă 449 964 km² Capitală Stockholm Climă Climat rece moderat; Stockholm 7,4°C/555 mm, Umeå 2,9°C/538 mm Fus orar CET

Suedia joacă un rol deosebit în Europa. Ţara nu priveşte către trecutul în care era o mare putere la Marea Baltică, ci caută o linie de mijloc. Suedia a reuşit să evite în mare parte conflic‑ tele internaţionale ale secolului XX. Totuşi, renu‑ mitul „model suedez” al statului providenţial îşi are limitele sale. Pe de altă parte, suedezii sunt pasionaţi de noile tehnologii. Din acest motiv, ţara s‑a transformat într‑un adevărat lider în domeniul tehnologiei informaţiei. Există, evident, inegalităţi, lipsa unor perspective economice în‑ demnându‑i pe mulţi suedezi din nord să migreze către zonele aglomerate din sud.

Geografie Suedia are graniţe cu Norvegia, Finlanda şi Marea Baltică. Coasta Suediei are 2 400 km lungime. În nordul extrem, soarele verii nu apune vreme de două luni. Noaptea polară din timpul iernii este corespondentul acestei zile polare, cu o perioadă egală de întuneric. Relief

Ca parte din Fennoscandia (Scutul Baltic), Suedia are unul din cele mai vechi teritorii din Europa. Ţara s‑a conturat încă din Pleistocen, perioadă care a început

acum două milioane de ani şi s‑a sfârşit cam acum 10 000 de ani. În tot acest timp, a fost acoperită în mai multe rânduri de calote imense de gheaţă. Pe  măsură ce aceşti gheţari înaintau către Europa Centrală, solul Suediei se modela şi se trasforma. Numeroasele lacuri ale Suediei îşi datorează existenţa înaintării sau retragerii acestor gheţari. În zilele noastre, apa umple bazinele şi depresiunile săpate de masele de gheaţă. Un fenomen de luat în seamă este şi înălţarea continuă a terenului, începută din momentul topirii unor mase mari de gheaţă.

Norrland, Svealand şi Götaland

Conform unui sistem foarte vechi de cartografiere care se mai practică şi astăzi, Suedia e împărţită în trei zone: Norrland (Suedia de nord), Svealand (Suedia centrală) şi Götaland (Suedia de sud). Această împărţire abruptă reflectă însă prea puţin regiunile geografice ale ţării. În nord, Suedia deţine o parte a Alpilor Scandinavi, munţii Scandinaviei cu cele mai înalte vârfuri din ţară; Kebnekajse are 2 111 m înălţime. Pantele străbătute de nenumărate izvoare duc către est spre Golful Botnic. Cascadele numeroase produc în hidrocentrale o parte însemnată din energia electrică a ţării.

Insuliţele de pe coasta sud‑estică a Suediei sunt rezultatul topirii gheţarilor din perioada glaciară, al creşterii nivelului mării şi al înălţării nivelului uscatului.

14

suedia.indd 14

8/25/2009 2:10:18 PM

suedia

Geografie şi mediu natural

Golstromului, iar în nord aceste influenţe maritime sunt mai puţin importante din cauza efectului de scut al Karesuando SUEDIA munţilor Scandinaviei, Abisko 0 200 km 100 Kiruna Kebnekaise ceea ce face ca nordul 2111 Suediei să aibă un cliLaplan Sarektjåkko d Pajala 2089 mat mai degrabă conSulitjelma Gällivare 1913 tinental. C e r cu l Po l ar A rct Jokkmokk ic În zilele foarte calde Övertorneå de vară, temperatura la Arjeplog Ammarfjället Haparanda Boden I Cercul Polar poate să 1609 Kalix Luleå ajungă chiar la 30°C. Sorsele Nu e mai puţin adevăPiteå Burgfjället Skellefteå rat că, în timpul iernieÄ 1426 lv Lycksele lor lungi, cu zăpadă, Vilhelmina temperaturile de –30°C Åsele sunt ceva obişnuit. În Strömsund Umeå sudul Suediei influenţa Åre Mării Baltice determină Sollefteå Storsjön Örnsköldsvik Sylarna 1762 Östersund un climat maritim, cu Kramfors Härnosand fluctuaţii de temperaÅnge Ljusn a Ljun FINL ANDA ga tură mai mici în timpul Sundsvall anului decât în nord. Sveg Hudiksvall Fulufjälllet Ljusdal În vreme ce tempera1044 Söderhamn tura medie în Stockholm Bollnäs NORVEGIA Mora pentru ianuarie şi iulie Da Siljan Gävle Malung l a r n a Falun e în jur de –3°C, respecÖsthammar Borlänge tiv 18°C, în Karesuando, în nordul extrem, e de and Uppsala l a e Norrtälje Sv Västerås ‑14°C şi respectiv 14°C. Mä Karlstad lare STOCKHOLM n Zonele vestice ale ţării Örebro Åmål Södertalje ES T ONIA au parte de mai multă Strömstad Nyköping ploaie decât cele din V än Mariestad Norrköping est. În Göteborg, pe Trollhättan Linköping k coasta vestică, cantitaFarösund ra er Göteborg Borås Jönköping Västervik tea anuală de precipitaag k Gotland S Visby G ö t a l a n d Oskarshamn ţii e de circa 760 mm, Varberg în vreme ce pe coasta LET ONIA Burgsvik Ljungby Växjö Borgholm de est, în capitala Kalmar Halmstad Stockholm, nu ajunge Öland Helsingborg decât la 555 mm. Karlskrona L Sc Kristianstad LITUANIA La altitudine se reho HanöBA ne n A Malmö DANEMARC A buckten marcă flora arctică – E Ystad Trelleborg AR muşchi şi licheni. M RUSIA Ţinuturile joase din POL ONIA nord sunt în mare parte acoperite de muşchi. Pădurile întinse sunt populate de lupi, râşi, urşi bruni şi elani, animale pe cale de dispariţie în alte părţi ale Europei. În Laponia (Lapland) trăiesc reni domestici, vulpi şi iepuri polari. Diversitatea păsărilor include multe păsări de pradă, găinuşe polare de stâncă şi ierunci roşii şi negre. Älv nio uo M

l

E

r

o

n

er

I

I

I

II I II I I I

Vätt ern II

I

I I I I

II

I

I

I

I I

g Katte

TI

C A˘

at

Climă

Clima Suediei e relativ blândă în comparaţie cu alte regiuni aflate la aceeaşi latitudine. Un factor important al acestei diferenţe de climă îl constituie întinderea mare a ţării de la nord către sud. În sud, se fac simţite efectele

rälv Kla

Un litoral stâncos şi divers

Acest tip de litoral e specific coastelor scandinave ale Mării Baltice. Insuliţele se întind de‑a lungul coastei baltice şi mai ales de‑a lungul Suediei. Aceste insule stâncoase cu suprafeţe uimitor de netede se găsesc cu zecile de mii în sudul Suediei. Porţiuni vaste din Scandinavia au fost acoperite de gheţari în timpul diverselor epoci glaciare din ultimele două milioane de ani. Pe măsură ce gheţarii de până la 3 500 m grosime se deplasau, ei remodelau şi netezeau suprafaţa solului. Astfel au luat naştere dealurile lunguieţe, rotunjite, cu suprafeţe aproape netede, formate din stâncile dimprejur. Când masa de gheaţă s‑a topit, nivelul mării a crescut cu mai bine de 100 m şi dealurile rotunjite au fost înghiţite de apă. Eliberat de greutatea gheţii, solul Scandinaviei a început să se aşeze. De la ultima glaciaţiune, pământul s‑a înălţat treptat cu aproape 300 m. Dealurile rotunjite au reapărut din mare, formând insuliţe stâncoase individuale, care au sfârşit prin a se uni pe măsură ce continua înălţarea uscatului. Suprafeţele acestor insule sunt relativ netede, dar albiile şi văioagele indică locul pe unde a trecut gheaţa când s‑a topit.

I I II I II

Elanii, sperioşi, trăiesc în cele mai îndepărtate regiuni împădurite ale Suediei.

Go lf ul

Bo

N

tn

O

ic

R

Um

N

V

M

E

A

G

r

I

R

E

A

a

eälv Lul

n

d

Kalixälv

Către sud, depresiunile acoperite cu depozite imense de sedimente din centrul Suediei converg către lanţul muntos. Aici se află o adevărată reţea de lacuri, cea mai largă din ţară, printre care se numără Väner (5 584 km²), Vätter (1 899 km²), Mälar (1 140 km²) şi Hjälmar (484 km²). Coasta se caracterizează prin fiorduri şi insule stâncoase desprinse de mal (insuliţe). Sudul Suediei e acoperit de o sumedenie de lacuri mici.

15

Temperaturi medii ale aerului şi apei, ore cu soare şi zile ploioase în Stockholm Zi (°C) Noapte (°C) Apă (ºC)

Ian. 0 –3 3

Feb. 1 –3 1

Mar. 4 –3 1

Apr. 10 1 2

Mai 15 5 5

Iun. 19 10 11

Iul. 22 14 16

Aug. 21 12 14

Sept. 17 9 14

Oct. 10 5 11

Nov. 5 1 5

Dec. 1 –1 3

Ore cu soare Zile ploioase

1 10

2 7

5 7

7 7

9 7

10 7

9 10

7 10

6 10

3 9

1 11

1 10

15

suedia.indd 15

8/25/2009 2:10:27 PM

16

suedia POPULAŢIE

Număr de locuitori 9,1 milioane Densitate 20 loc./km² Distribuţie 83% urban 17% rural Rată anuală de creştere 0,2 % Speranţă de viaţă Femei 83 ani Bărbaţi 79 ani Religie Protestantă (luterană evanghelică) Limbi vorbite Suedeză (limbă oficială), finlandeză şi laponă (regional) Rată a analfabetismului sub 1%

În Norrland trăiesc circa 20 000 de sami (laponi), a căror limbă e înrudită cu finlandeza. Doar câteva sute de familii mai trăiesc azi din păstoritul tradiţional de reni.

Populaţie

Societate

modernă cu simţul tradiţiei

Suedia este o ţară cu o societate şi o economie în progres. Sistemul său de educaţie e luat ca model în toată lumea, la fel ca egalitatea dintre bărbaţi şi femei. În ciuda mentalităţii extrem de liberale şi de avangardiste, Suedia a ştiut să‑şi păstreze tradiţiile. Suedezii şi‑au pus amprenta de secole atât în artă, cât şi în cultură, iar imaginea unei ţări îngheţate e doar un vechi clişeu. Sue­dezii ştiu să se distreze, fapt vizibil în nu‑ mărul mare de festivităţi şi de festivaluri care au loc de‑a lungul anului, mai ales primăvara, când zilele sunt mai lungi.

Populaţie Populaţia Suediei a fost destul de omogenă până la jumătatea secolului XX, dar de atunci numărul străinilor a crescut la circa 5% din totalul populaţiei. La început, acest lucru s‑a datorat afluxului de muncitori din ţările vecine şi din sudul Europei după Al Doilea Război Mondial, pentru ca mai apoi Suedia să devină o destinaţie preferată pentru nenumăraţi refugiaţi de pe tot globul. Politica de imigraţie foarte liberală şi‑a atins însă limitele şi guvernul suedez a înăsprit condiţiile de imigrare la sfârşitul anilor 1990. Pro­ centul populaţiei urbane e foarte ridicat, în jur de 83%, graţie mai ales oraşelor mari ca Stockholm, Göteborg, Malmö, Uppsala şi Linköpping, situate

Fete în alb, cu coroane de lumânări aprinse pe cap, colindând prin oraş ca să vestească Crăciunul la 13 decembrie, când Suedia o sărbătoreşte pe Sf. Lucia. în sudul ţării. Prin contrast, zone extinse din nordul Suediei sunt foarte puţin populate. În nordul extrem, mare parte din cei 20 000 de sami (locuitori din Laponia) sunt seminomazi şi se ocupă cu vânătoarea şi cu pescuitul.

Festivităţi, sărbători, obiceiuri şi tradiţii

În Suedia se ţin multe sărbători legate de anotimpuri. În fiecare an, la sfârşitul lui ianuarie se ţine la Kiruna festivalul tradiţional al zăpezii, cu curse de reni şi concursuri de sculptură în gheaţă. Noaptea Valpurgiei, pe 30 aprilie, e sărbătorită cu mult entuziasm, mai ales în Uppsala, oamenii înălţând ruguri enorme în cinstea sosirii primăverii. La un sfârşit de săptămână din iunie, în apropierea solstiţiului de vară, suedezii serbează midsommar, cea mai lungă zi a anului. Se ascultă muzică populară suedeză şi se înalţă un copac (majstång) care seamănă cu un stâlp, împodobit cu panglici colorate care simbolizează aşteptata reîntoarcere a verii. Şi sărbătoarea Sf.  Lucia, pe

16

suedia.indd 16

8/25/2009 2:10:31 PM

suedia

Populaţie 13 decembrie, e la fel de populară. Fete îmbrăcate în alb, cu coroniţe cu lumânări aprinse pe cap, merg pe străzi într‑o procesiune ce aminteşte de martiriul Sfintei Lucia, regina luminilor, şi intră în şcoli, clădiri publice şi birouri, anunţând apropierea Crăciunului.

De la ABBA la Zorn – artă şi cultură

Suedia a avut de secole o contribuţie importantă la arta şi cultura lumii. Una din figurile cele mai proeminente ale literaturii suedeze moderne este cea a lui August Strindberg (1849–1912), autor de piese de teatru, romane, poezii şi texte oculte. Lucrările sale, printre care romanul Camera Roşie (1879), care critică societatea din vremea respectivă, au avut o influenţă profundă asupra dezvoltării literaturii şi a dramaturgiei secolului XX. Printre suedezii de renume mondial se află Selma Lagerlöf (1858–1940), care a câştigat Premiul Nobel pentru literatură în 1909 şi a cărei operă e caracterizată prin îmbinarea de elemente reale şi imaginare, şi Astrid Lindgren (1907–2002), care a scris cărţi pentru copii şi a creat îndrăgitul personaj Pippi Şoseţica.

Sydow (n.1929) şi Mai Zetterling (1925–1994) au avut roluri însemnate în filme aclamate în toată lumea. Muzicianul Franz Berwald (1796–1868) a devenit un compozitor recunoscut internaţional. Alţi reprezentanţi importanţi ai muzicii clasice au fost soprana Jenny Lind, „privighetoarea suedeză“ (1820–1887), şi Birgit Nilsson (1918–2005). Muzica pop suedeză este şi ea cunoscută în toată lumea, îndeosebi cea a anilor 1970, care e legată de activitatea formaţiei ABBA. Suedia nu a rămas străină nici de artele frumoase, cele mai cunoscute fiind picturile lui Carl Olof Larsson (1855–1919), unul dintre reprezentanţii de seamă ai stilului Art Nouveau suedez, şi Anders Leonhard Zorn (1860– 1920), vestit pentru lucrările în aer liber şi pentru gravurile sale. La fel de cunoscut este şi sculptorul Carl Milles (1875– 1955), care a turnat în bronz siluete clasice surprinse în mişcări expresive. În arta decorativă, fabrica suedeză de sticlă din Orrefors a obţinut recunoşterea internaţională graţie obiectelor minunate care se fac acolo.

17

Fete cu coroniţe de flori în păr în timpul sărbătorii verii. La 21 iunie, când e cea mai lungă zi din an, pomul verii e înălţat şi împodobit cu panglici colorate.

Egalitate pentru femei

Probabil nici o altă ţară din lume nu a avut o contribuţie mai însemnată în ce priveşte egalitatea femeilor în societate decât Suedia, care întrece până şi ţările mari industrializate cu un procent de peste 70% de femei cu un loc de muncă. Un program de

protecţie a copiilor, promovat intens de guvern, permite mamelor suedeze să‑şi continue carierele mult mai uşor decât celelalte mame din Europa. De ani buni, mai bine de 40% din deputaţii din parlamentul suedez sunt femei şi pare firesc ca guvernul să fie compus pe jumătate din femei, tendinţă subliniată şi de componenţa delegaţiilor din adunările internaţionale.

Astrid Lindgren

În Dillsud, prietenii şi familiile se strâng în fiecare august şi consumă cantităţi impresionante de raci, numiţi kräftskiva. Alături de Ingmar Bergman (1918‑2007) au existat şi alţi regizori care au stârnit admiraţia lumii – Alf Sjöberg (1903–1980) şi Victor Sjöström (1879–1960). Figuri de marcă pe ecrane au fost diva Greta Garbo (1905–1990) şi Zarah Leander (1907–1981), una din stelele de cinema ale anilor 1930 şi 1940. Ingrid Bergman (1915–1982), Max von

Cine n‑a auzit de isteaţa Pippi Şoseţica, de nepriceputul tăietor de lemne, de Emil din Lönneberga, de Bill Bergson, maestrul detectiv, sau de Ronia, fata tâlharului? Toţi aceştia şi încă mulţi alţii sunt personaje litarare create de Astrid Lindgren, care se numără printre cei mai renumiţi şi iubiţi scriitori de cărţi pentru copii ai secolului XX. Născută la 1907 în Småland, oraş din sudul Suediei, Astrid Lindgren şi‑a început cariera de scriitoare în 1944 cu un roman despre o tânără fată, roman care avea să fie foarte bine primit de lumea literară. În anul ce a urmat, a publicat primul volum din seria despre Pippi, care a devenit cel mai popular personaj al ei. Cu eroina ajunsă vedetă, Astrid Lindgren a făcut senzaţie, şi asta pentru că, spre deosebire de majoritatea cărţilor pentru copii de la acea vreme care aveau teme şi tonuri moralizatoare, ea a descris lumea din perspectiva şi prin ochii unui copil. De sub condeiul ei au mai ieşit şi alte personaje asemănătoare, de pildă Emil din Lönneberga. Personajele erau independente, neconvenţionale, sigure pe sine, gata să ia ce‑i mai bun din viaţă şi puţin dispuse să se supună necondiţionat cerinţelor adulţilor. Multe din cărţile lui Astrid Lindgren au fost traduse în peste 60 de limbi, unele fiind chiar ecranizate. Numele său e purtat azi de mai multe şcoli din Suedia, iar în 1996 a fost emis un timbru purtând chipul său. Pe lângă prodigioasa sa activitate literară, Astrid Lindgren a fost extrem de implicată în activităţi sociale şi umanitare. A murit la 28 ianuarie 2002, la Stockholm, la vârsta de 94 de ani.

17

suedia.indd 17

8/25/2009 2:10:34 PM

18

suedia ISTORIE

1164 Prin înfiinţarea arhiepiscopiei din Uppsala, Suedia devine propria provincie ecleziastică 1250 Birger Jarl pune capăt confuziei privind succesiunea la tron 1397 În timpul domniei Margaretei I, Danemarca, Suedia şi Norvegia formează Uniunea de la Kalmar 1520 „Baia de sânge din Stockholm“: execuţii în masă ale nobililor suedezi de către danezi 1523 Sub Gustav I Vasa, Suedia iese din Uniunea de la Kalmar 1527 Parlamentul din Västerås introduce Reforma 1648 După Pacea de la Westfalia, Suedia obţine Pomerania, oraşul Wismar şi episcopia Bremen şi Verden 1700‑1721 Războiul Nordului: Suedia îşi pierde poziţia dominantă în Marea Baltică 1810 Mareşalul francez J.‑B. Bernadotte devine moştenitor al tronului Suediei 1889 Înfiinţare a Partidului Socialist Muncitoresc 1905 Norvegia părăseşte uniunea cu Suedia 1921 Introducere a votului universal 1939 Suedia se declară neutră în Al Doilea Război Mondial 1946 Intrare în Organizaţia Naţiunilor Unite 1949 Suedia respinge intrarea în NATO 1959 Membru fondator al EFTA 1973 E încoronat Carl XVI Gustav 1975 Potrivit unui amendament constituţional, numai regele îndeplineşte funcţii ceremoniale 1986 Asasinarea prim‑ministrului Olof Palme 1995 Intrare în UE 2003 Poporul votează împotriva introducerii monedei unice europene

Istorie şi politică

Vikingi,

vasa şi un stat prosper

Palatul Kalmar din provincia sudică omonimă, a cărui construcţie a început în secolul XI şi care a rezistat la 24 de asedii în patru secole.

Spre deosebire de alte state europene, Suedia a reuşit să‑şi păstreze neutralitatea timp de secole. Datorită acestei independenţe de durată, suedezii au fost foarte rezervaţi în ce priveşte intrarea în Uniunea Europeană, dar până la urmă au depăşit scepticismul acesta larg răspândit şi s‑au integrat. Această ţară scandinavă e considerată un exemplu de bunăstare. Subvenţiile şi asistenţa statului pen‑ tru cei aflaţi în dificultate sunt perfect de înţeles, dar au şi un preţ: suedezii se plâng de birocraţia excesivă şi de impozite, cele mai ridicate din lume.

Istorie şi politică În secolul VI, tribul germanic svear (în suedeză) a coborât dinspre nord subjugând populaţia gauth aflată mai la sud şi întemeind primul imperiu. De la această Svea Rike vine Sverige, Suedia de azi. De aici şi‑au început varegii (vikingii suedezi) campania de cuceriri ale teritoriilor de la est şi sud‑est, la începutul secolului IX. Unitatea politică a fost greu de realizat, cu toate că Suedia a fost complet creştinată în anul 1164, revoltele şi disputele asupra tronului vlăguind inevitabil ţara.

politica expansionistă şi, după încheierea Războiului de Treizeci de Ani (1618–1648), Suedia a devenit o forţă dominantă în nordul Europei. În Războiul Nordului (1700–1721), Suedia a pierdut mare parte din teritoriile din regiunea baltică în luptele împotriva Danemarcei, a Poloniei şi a Rusiei, ceea ce a marcat sfârşitul supremaţiei suedeze ca putere regională. În interiorul ţării însă, a început aşa‑numita „epocă a libertăţii“ în timpul căreia puterea Coroanei a fost limitată în beneficiul aristocraţiei. Gustav III (1746–1792) a restabilit însă monarhia absolută în 1771, printr‑o lovitură de stat. Succesorul său, Gustav IV Adolf (1778–1837), s‑a alăturat alianţei împotriva lui Napoleon şi a fost obligat să abdice în 1809, în favoarea lui Carol XIII.

Începutul dinastiei Bernadotte

În 1808, Suedia a pierdut Finlanda în favoarea Rusiei. Doi ani mai târziu, generalul francez

De la Uniunea de la Kalmar la o mare putere baltică

Prin înfiinţarea Uniunii de la Kalmar în 1397, independenţa Suediei lua sfârşit, căci era acum alipită la alte două regate scandinave, Danemarca şi Norvegia. Rezistenţa suedezilor în faţa danezilor n‑a durat decât până în 1520, până la „baia de sânge de la Stockholm“. Execuţiile în masă ale nobililor suedezi au declanşat o revoltă, al cărei conducător, Gustav I Vasa (1496– 1560), a fost ulterior încoronat în 1523 ca rege al Suediei, după ce ţara şi‑a redobândit independenţa. El a creat premisele ca Suedia să devină o mare putere, făcând ample reforme în administraţie şi în finanţe. Gustav II Adolf (1594–1632) a continuat

Nava de război Vasa, dotată cu 64 de tunuri, destinată să fie vârful de lance al marinei suedeze, s‑a scufundat în 1628 în timpul călătoriei inaugurale.

18

suedia.indd 18

8/25/2009 2:10:36 PM

suedia

Istorie şi politică

POLITICĂ

Jean‑Baptiste Bernadotte (1763–1844) a devenit moştenitor al tronului. În 1814, după o campanie de succes împotriva Franţei şi Danemarcei, el a reuşit să formeze o alianţă între Norvegia şi Suedia, care a durat până în 1905. În a doua jumătate a secolului XIX, politica, economia şi cultura au cunoscut un avânt nemaiîntâlnit. În 1886 au fost adoptate reforme constituţionale de tip liberal şi a fost introdus sistemul bicameral.

Regim politic Monarhie constituţională Şef de stat Regele Carl al XVI‑lea Gustav Legislativ Parlament (Riksdag) cu 349 de deputaţi aleşi pe 4 ani Organizare administrativă 21 de provincii (Län)

Construind un stat al bunăstării

Impulsionat de mişcările politice din estul şi centrul Europei de după Primul Război Mondial, procesul care a dus la instituirea unei democraţii parlamentare în Suedia a fost accelerat. Această nou întemeiată democraţie a fost capabilă să‑şi păstreze neutralitatea în Al Doilea Război Mondial. Cea mai puternică forţă a constituit‑o Partidul Social Democrat Munci­ toresc (SAP). În 1930, premierul Per Albin Hansson (1885–1946) a început construcţia unui stat prosper. Hansson dorea să creeze „un cămin suedez pentru oameni“, un stat care să permită fiecărui cetăţean să trăiască în siguranţă şi bunăstare. Urmaşii săi, mai ales social‑democraţii Olof Palme (1907–1986) şi Ingvar Carlsson (n. 1934), au continuat această ambiţioasă politică reformatoare.

19

La referendumul din noiembrie 1994, suedezii au votat în favoarea intrării în UE, deşi cu o majoritate restrânsă. (FP) şi Verzii (MPG). În 6 iunie se sărbătoreşte ziua naţională a Suediei, dată ce marchează începutul domniei casei Vasa (1523), care a condus Suedia până în 1654.

Integrare internaţională

Politica externă a Suediei s‑a remarcat printr‑o neutralitate de durată. Binefacerile neutralităţii i‑au determinat pe suedezi să privească mult timp cu circumspecţie construcţia Uniunii Europene şi să fie extrem de rezervaţi faţă de o posibilă aderare. Totuşi, lecţia istorică a marilor cutremure politice care au zguduit Europa a fost hotărâtoare, şi negocierile de aderare la UE au debutat la începutul anilor 1990. Prin referendumul din noiembrie 1994 suedezii au votat cu o majoritate strânsă intrarea în UE, dar, cu toate că aderarea efectivă s‑a produs la 1 ianuarie 1995, Suedia n‑a adoptat încă euro ca monedă naţională. Ţara participă şi la acţiunile internaţionale de menţinere a păcii şi ia parte activ la discuţiile despre admiterea ţărilor estice în UE.

Piatră mortuară inscripţionată cu rune dintr‑un sit funerar la Birka, o aşezare din Evul Mediu timpuriu. Aici, pe insula Bjärkä a lacului Mälar, era un important centru comercial pe vremea vikingilor.

Gustav I Eriksson Vasa Regele Carl XVI Gustav, încoronat în 1973, împreună cu prinţesa Victoria (în dreapta).

Sistem politic

Suedia este o monarhie constituţională cu un sistem parlamentar. Regele este şeful statului, dar are numai atribuţii de reprezentare; Carl XVI Gustav (n. 1946) îndeplineşte această funcţiune încă din 1973. Corpul suprem legislativ este parlamentul cu 349 de delegaţi aleşi pe patru ani. Mai mult decât în alte ţări, cultura politică din Suedia se caracterizează prin cooperare şi consens. O particularitate a sistemului juridic suedez este grupul ombudsmanilor, aleşi de parlament pe o perioadă de patru ani. Rolul acestora e să supervizeze justiţia în aplicarea legii. Partidul Social Democrat Muncitoresc (SAP) domină prin tradiţie peisajul politic; se află la putere încă din 1930, cu câteva întreruperi. Alte partide importante sunt Gruparea Conservoatore, Partidul Moderat, Partidul Stângii (VP), Partidul Creştin‑Democrat (KDS), Partidul de Centru (CP), Partidul Popular Liberal

Toţi suedezii recunosc importanţa pe care a avut‑o acest om (încoronat în 1523) în remodelarea şi conducerea destinelor acestei ţări scandinave până la moartea sa, în 1560. În tinereţe, pe când era în armata suedeză a Uniunii de la Kalmar, Gustav a luat parte la războiul împotriva lui Christian II (1481–1559), conducătorul Danemarcei. A fost luat prizonier de danezi şi dus în Danemarca. A evadat din închisoarea din Lübeck şi a reuşit să se întoarcă în Suedia. În noiembreie 1520, danezii i‑au masacrat pe nobilii sudezi, episod tragic numit ulterior „baia de sânge din Stockholm“. Tatăl lui Gustav a fost ucis în această execuţie în masă. Furia populaţiei suedeze s‑a canalizat în rebeliunea condusă de Gustav. După lupte multe şi grele, suedezii au reuşit să‑i izgonească pe danezi din ţară. Victoria a condus apoi la dizolvarea Uniunii de la Kalmar, care existase din 1397 şi care unise Danemarca, Suedia şi Norvegia sub coroana Danemarcei. La 6 iunie 1523, Gustav a urcat pe tronul Suediei sub numele de Gustav I Eriksson Vasa. Nou înfiinţatul regat suferea de pe urma unei crize financiare acute, ceea ce l‑a determinat pe Gustav să secularizeze averile mânăstireşti în 1527, conform unei decizii luate de parlament. În acelaşi timp a condus Reforma cu succes. Până la moartea sa, la 29 septembrie 1560, la Stockholm, Gustav pusese bazele transformării Suediei într‑o mare putere în zona baltică.

19

suedia.indd 19

8/25/2009 2:10:39 PM

20

suedia ECONOMIE

Produs intern brut 271,8 mld.$ Produs naţional brut/loc. 40 910 $ Comerţ exterior Importuri 111,4 mld.$ Exporturi 130,3 mld.$ Datorie externă 63,9 mld.$

Economie, transporturi, comunicaţii

Membră

a Uniunii Europene, dar nu în zona euro

Suedia este una din cele mai industrializate ţări din Europa. Bine‑cunoscute sunt marile corporaţii Ericsson, Volvo, Saab, IKEA şi Vasa. Sistemul de transport suedez satisface nevoile raportate la den‑ sitatea populaţiei şi este mai dezvoltat în partea de sud. Prin terminarea construcţiei podului Öresund în anul 2000, proiectul mileniului a devenit realitate. Guvernul suedez a captat atenţia întregii lumi în 1999 prin închiderea primului reactor nuclear (Barsebäck I, de lângă Malmö).

Economie,

Göteborg este cel mai important port comercial din Suedia şi al doilea oraş ca mărime, cu fabrici de maşini şi industrie de oţel şi constructoare de vapoare.

transporturi şi comunicaţii „Modelul suedez“ se remarcă prin intervenţia hotărâtă a statului în problemele economice. Serviciile sociale din Suedia sunt exemplare. Cu toate acestea, în 1990 sistemul a ajuns în impas. După o criză financiară serioasă, guvernul a recurs la o politică de austeritate. Creşterea economică a fost însă încetinită de ceea ce unii ar putea numi birocraţie excesivă, aşa cum se întâmplă şi în alte ţări europene.

De la o naţiune agricolă la una industrializată

Procesul de industrializare a avut loc în Suedia relativ târziu. Chiar şi la sfârşitul secolului XIX, ţara avea încă o structură exclusiv agrară, sărăcia de la

sate obligând mulţi ţărani să emigreze în America de Nord. Dezvoltarea economică de mai târziu a cuprins industria lemnului şi pe cea a mineritului. În  zonele defrişate s‑au construit centre miniere care s‑au transformat în adevărate oraşe. Descoperirea depozitelor de minereu de fier din nordul extrem al ţării a dus la înfiinţarea oraşului Kiruna, în 1899. Ca  urmare a dezvoltării mineritului şi a construirii unei căi ferate către portul Narvik din Norvegia, Kiruna a devenit un oraş minier model. Energia electrică ieftină produsă în hidrocentrale a reprezentat o sursă importantă de alimentare a industriilor aflate în expansiune în secolul XX.

Telecomunicaţii şi fabricarea maşinilor

Economia suedeză se remarcă prin numărul mic de corporaţii internaţionale active şi prin multitudinea de firme mici locale. În anii din urmă, tehnologia informaţiei s‑a transformat într‑o industrie de succes; Ericsson s‑a extins (la fel ca Nokia în Finlanda) şi a devenit unul din liderii de pe piaţa mondială ai telefoniei mobile. Suedia este şi ea afectată de criza mondială din sectorul high‑tech, a cărui medie de creştere a scăzut dramatic. Alte corporaţii importante din Suedia sunt fabricile de automobile Saab şi Volvo. Industria farmaceutică, de tehnică medicală şi industria constructoare de

20

suedia.indd 20

8/25/2009 2:10:41 PM

suedia

Economie, transporturi, comunicaţii

21

Porturile din Stockholm, Helsingborg, Göteborg, Trelleborg, Luleå şi Malmö sunt folosite de multe linii navale europene. Götekanal, de 191 km lungime, leagă lacul Väner de Stockholm. Calea navigabilă, făcută între 1800 şi 1832, a fost realizată prin construirea de ecluze.

Informaţie şi comunicaţii

Sistemul suedez de comunicaţii este deosebit de dezvoltat: la mia de locuitori sunt 982 de telefoane mobile, 623 de calculatoare şi mai bine de 570 de conturi de internet. Cele 118  cotidiene de pe piaţa suedeză de profil ating tiraje de circa 4 milioane de exemplare. Printre cele mai citite ziare din Stockholm sunt Aftonbladet, Expressen, Dagens Nyheter şi Göteborgs‑Posten.

Trollhättan e un important oraş industrial din sud‑vestul Suediei, unde se află liniile de asamblare pentru Saab. maşini sunt importante pentru economia suedeză, şi asta se vede în comerţul său exterior. Automobilele, echipamentele electronice şi calculatoarele reprezintă mai bine de jumătate din întreaga producţie de export. Lemnul, hârtia şi minereul de fier sunt şi ele exportate în cantităţi considerabile. În consecinţă, balanţa comercială a Suediei este pozitivă. Partenerii comerciali principali ai Suediei sunt Germania, Marea Britanie, Norvegia, Olanda şi Statele Unite.

Linii aeriene şi transport naval

Există aeroporturi internaţionale la Stockholm (Arlanda), Göteborg (Landvetter) şi Malmö (Sturup). Suedia, Norvegia şi Danemarca operează liniile aeriene SAS (Scandinavian Airline System). Împreună cu alte companii aeriene cum sunt Lufthansa, Air Canada şi Thai Airways, în 1997 SAS a format Star Alliance, în vederea creşterii competitivităţii pe piaţă. Cursele interne sunt operate de Linjeflyg, deţinut tot de SAS.

Divizare nord‑sud în sistemul de transport

Reţeaua de transport prezintă diferenţe considerabile în funcţie de densitatea populaţiei şi tinde să fie predominantă în sudul ţării. La mia de locuitori sunt peste 450 de automobile proprietate personală. Mai bine de trei sferturi din cei aproape 210 000 km de reţea rutieră sunt asfaltaţi, dar sunt destul de puţine autostrăzi, şi insuficient dezvoltate. Din anul 2000, căile ferate de stat Statens Järnvägar împart cei aproximativ 11 000 km de reţea feroviară cu furnizori privaţi. Pe unele linii circulă acum trenul de mare viteză X2000 (între Stockholm şi Göteborg, de pildă). Prin comparaţie, în nordul ţării de abia sunt câteva linii de tren. Cu aşa‑numita cale ferată botnică (o linie de la nord la sud de‑a lungul coastei estice între Umeå şi Stockholm), a început o campanie de redresare a acestei inegalităţi. În iulie 2000, podul Öresund, de 8 km lungime, a fost deschis traficului rutier şi feroviar. Este cel mai lung pod dintr‑o bucată din lume şi leagă Suedia de Danemarca, între Malmö şi Copenhaga, unind fizic Suedia cu restul Europei Centrale.

Prin construirea liniei ferate ce leagă Kiruna, oraş minier din nordul Suediei, de portul norvegian Narvik, se putea transporta minereu de fier tot timpul anului.

IKEA Aceste patru litere sunt faimoase şi nici o altă companie scandinavă nu e mai cunoscută decât IKEA. Cu toate acestea, IKEA e mai mult decât un simplu lanţ de magazine de mobilă; „omul de acţiune“ suedez e interesat, pe lângă profit, şi de alte lucruri în viaţă. IKEA a fost înfiinţată în 1943 de tânărul Ingvar Kamprad din Elmtaryd, pe atunci de numai 17 ani. Compania s‑a specializat în vânzarea de mobilier şi s‑a extins dincolo de graniţele Suediei, ajungând până şi în China, în 1998. Pe 9 octombrie 1999, s‑a decis ca întregul câştig al acelei zile din toate magazinele din lume să fie împărţit egal între cei pe atunci 53 000 de angajaţi ai firmei, hotărâre care a făcut vâlvă. Acest comportament se reflectă şi în atitudinea faţă de afaceri a companiei IKEA. Păstrând modelul suedez al unui stat socialist, conducerea companiei nu e preocupată exclusiv de performanţă în muncă, ci şi de bunăstarea angajaţilor săi. IKEA se ocupă şi cu promovarea unor proiecte sociale şi ecologice în diferite părţi ale lumii. Încă din anul 2000, IKEA a susţinut organizaţia de umanitară Salvaţi Copiii, înlesnind copiilor din Kosovo întoarcerea la şcoală după încheierea războiului. Acest program constă în reconstruirea şcolilor avariate şi într‑un program de instruire a profesorilor. Organizaţia caritabilă Sădeşte un Copac, fondată chiar de IKEA, se dedică reîmpăduririi a 14 000 ha din pădurile defrişate din Malaysia, folosind plante locale. În plus, din 2001, IKEA finanţează stagii de pregătire în management silvic în Suedia pentru tineri din Europa de Est.

21

suedia.indd 21

8/25/2009 2:10:44 PM

22

suedia

Un

Turism

paradis natural pentru sporturile de iarnă

Palatul Gripsholm, construit în 1537 de Gustav I Vasa pe lacul Mälar, a devenit renumit în toată lumea. Cu turnuri circulare puternice, e caracteristic pentru fortăreţele regilor Vasa şi are un interior de secol XVI perfect conservat, care găzduieşte azi Colecţia Naţională de Portrete.

Fie că faci drumeţii în pădure sau schiezi prin ţară în zone sălbatice, dacă îţi plac ieşirile în natură, Suedia e locul cel mai potrivit. Spectacolul soarelui în mijlocul nopţii din timpul lunilor de vară în nordul Suediei este fără egal. Pentru un plus de amuzament, turiştii pot lua parte la un exerciţiu de orientare cu o hartă şi o bu‑ solă, încercând să găsească drumul într‑o zonă necunoscută. Suedia oferă însă şi multe atracţii cultu‑ rale. Unele aşezări ale vikingilor au fost declarate de UNESCO Patrimoniu Cultural Mondial, iar oraşele mari ale Suediei sunt pline de minunăţii arhitectonice, de un mare interes istoric.

un teritoriu de 1 984 km². Parcul cuprinde un relief muntos cu gheţari, lacuri de munte şi zone mlăştinoase. Împreună cu alte parcuri naţionale, a fost înscris în Patrimoniul Natural Mondial UNESCO în 1997, graţie frumuseţii sale spectaculoase. Această regiune, cunoscută sub numele de Laponia, este cea mai întinsă zona din Europa care are un mediu aproape complet neatins.

Natură pură tot timpul anului

Suedia are o reţea densă de cărări de munte extrem de bine marcate. Există şi cabane în care te poţi adăposti dacă traseul ales durează mai multe zile. Iarna, schiorii apreciază în mod deosebit pârtiile care par să nu se mai

sfârşească. O altă activitate preferată iarna e plimbarea prin pădurile înăpezite, cu sănii cu motor sau trase de cai. În nordul şi în centrul Suediei găseşti, în general, zăpadă permanent din februarie până la sfârşitul lunii aprilie. Cu un strop de noroc, turiştii pot vedea luminile nordului sau chiar un elan, „regele pădurilor“. Conform unei statistici oficiale, în Suedia mai există 400 000 de elani. În unele zone se organizează chiar „safari“ cu elani. În nord se pot întâlni reni, deşi mare parte se găsesc în turmele domesticite ale samilor.

Cursa Vasa

Cea mai renumită competiţie sportivă naţională este cursa Vasa, cel mai vechi concurs

Călătorind în Suedia Suedia primeşte anual circa 7,5 milioane de vizitatori, mare parte dintre aceştia fiind atraşi mai ales de bogăţia arhitectonică oferită de Stockholm, capitala ţării, dar şi de peisajele încântătoare. Lapland – cel mai mare ţinut sălbatic din Europa

Regiunea sălbatică din Lapland e ca un magnet pentru drumeţi şi schiori. Această regiune scandinavă pe care Suedia o împarte cu Norvegia ocupă o parte din nordul extrem al ţării. Relieful este în acelaşi timp ademenitor şi neprimitor şi e mult mai variat decât crede multă lume. Natura e bine protejată prin mai multe parcuri naţionale. Parcul Naţional Padjelanta, înfiinţat în 1963, este cel mai mare de acest fel din Suedia, cu

Suedia are o reţea densă de poteci de munte, iar Laponia pare a fi paradisul excursioniştilor.

22

suedia.indd 22

8/25/2009 2:10:48 PM

suedia

Turism de schi‑fond din lume, cu cel mai mare număr de participanţi. În fiecare an, în prima duminică din martie, peste 15 000 de concurenţi iau parte la competiţie. Cam 2 000 sunt din alte ţări. Cursa Vasa (în suedeză Vasaloppet) s‑a ţinut pentru prima oară în 1922 şi s‑a desfăşurat pe 89 km în provincia Dalarna din centrul Suediei, de la Mora la Sälen. Competiţia e deschisă oricui şi participarea costă între 100 şi 150 de euro. Schiorii merg pe urmele regelui Gustav I Eriksson Vasa, sub a cărui domnie Suedia şi‑a obţinut independenţa. În 1521, el a schiat din Mora până la Sälen, încercând astfel să‑i mobilizeze pe locuitori împotriva ocupaţiei daneze. Cei mai buni schiori parcurg traseul în mai puţin de patru ore. Mulţi spectatori călătoresc până acolo să vadă pe viu un adevărat spectacol de schi, evenimentul fiind urmărit şi la televizor de circa 2,5 milioane de suedezi.

Cursa Vasa, cel mai important eveniment sportiv al Suediei, în care, în fiecare an, peste 15 000 de schiori parcurg pista de 89 km prin provincia Dalarna, în prima duminică din martie.

Småland – „Împărăţia de sticlă” şi leagănul Vilei Villekulla

Småland e un oraş sudic cu un peisaj fermecător, cu zone întinse presărate cu lacuri, păduri şi smârcuri. Locul e renumit mai ales ca leagănul industriei suedeze de sticlărie, înfiinţată în secolul XVIII de imigranţii din Boemia. Datorită nenumăratelor ateliere de sticlărie, regiunii dintre Nybro si Växjö i se spune „Împărăţia de sticlă“. În anumite ateliere (ca vestitul Orrefors la nord‑vest de Nybro), vizitatorii îi pot vedea pe meşterii sticlari la treabă, folosind încă unelte şi metode tradiţionale. Alte ateliere stau alături de muzee foarte interesante ale sticlei, cel mai mare de acest fel găsindu‑se la Växjö. O atracţie deosebită a acestei regiuni este parcul de distracţii „Lumea lui Astrid Lindgren“, situat la marginea localităţii Vimmerby; parcul oferă tuturor amatorilor, tineri şi bătrâni, ocazia să pătrundă în Villa Villekulla şi să vadă Ferma Copiilor din Satul Gălăgios.

Nici o masă fără peşte!

Conceptul de smorgasbord, preluat în toată lumea, este un ritual tradiţional suedez. Bufetul variat de preparate calde şi reci cuprinde multe feluri de peşte, chifteluţe (köttbullar), şuncă, salată şi pâine cu coaja crocantă. În august se organizează festivalul racilor (kräftskiva), care se mănâncă cu pâine albă feliată şi cu brânză suedeză. Unul din sloganurile acestui festival e „Un rac, ceva de băut şi un cântec“. O altă

INFO DE CĂLĂTORIE

Peisaj romantic tipic suedez cu casă de vacanţă şi barcă pe lac. specialitate din nordul Suediei este surströmming, hering murat la borcan, care se mănâncă în aer liber. În sud e foarte cunoscut festivalul ţiparilor.

Insula Riddarholmen, cu biserica Riddarholm din centrul oraşului Stockholm.

Stockholm – „Veneţia Nordului” Lista tuturor „fiilor şi fiicelor” acestui oraş e una lungă: Greta Garbo, Ingrid Bergman, Carl XVI Gustav, Alfred Nobel. Capitala suedeză nu e numai locul de naştere al unor personalităţi faimoase, ci şi centrul economic şi cultural de necontestat al ţării. Teritoriul oraşului se întinde pe ceva mai mult de 20 de insule. Stadsholme, Riddarholme şi Helgeandsholme au luat naştere încă din secolul XIII, iar în Evul Mediu aceste trei insule au avut legături comerciale înfloritoare cu oraşele din Liga Hanseatică. În 1520, Stockholm, care se întinsese până către interiorul ţării, a fost cucerit de danezi. „Baia de sânge din Stockholm” din acelaşi an a fost un punct de cotitură în istoria Suediei, aşa cum a fost şi încoronarea lui Gustav I Eriksson Vasa, trei ani mai târziu. În 1634, oraşul a devenit capitala ţării. Multe monumente de arhitectură se mai păstrează din secolele XVII şi XVIII, printre care şi palatul regal cu peste 500 de încăperi şi biserica Riddarholm, unde sunt înmormântaţi mulţi regi suedezi. Simbolul oraşului este Stadshuset (1911–1923), al cărui turn de 106 m înălţime poartă cele trei coroane de aur de pe blazonul Suediei. Pentru un veritabil contrast arhitectural, vizitaţi Globe Arena, construită în 1989. Pe acest stadion acoperit, de 85 m înălţime, se ţin concerte şi competiţii sportive. În Stockholm se află parlamentul, o universitate, fundaţia Nobel şi foarte multe muzee – Muzeul Naţional cu cea mai importantă colecţie de pictură din ţară, precum şi Muzeul Vasa, unde se află nava Vasa care s‑a scufundat în 1628, fiind adusă la suprafaţă în 1961. În 1912, oraşul a fost gazda celei de‑a cincea ediţii a Jocurilor Olimpice, iar în 1998 a fost desemnat una din capitalele culturale ale Europei.

Informaţii utile www.visit‑sweden.com

suedia.indd 23

23

Vaccinări Nu se cer vaccinări. Vamă Cetăţenii din ţările UE nu au restricţii în privinţa bunurilor personale şi a banilor cu care intră sau ies din ţară (excepţie ţigările şi băuturile alcoolice). Monedă şi mijloace de plată 1 coroană suedeză (skr) = 100 öre. Există bancomate. Cecurile de călătorie pot fi schimbate la toate băncile şi birourile de schimb valutar. Principalele cărţi de credit sunt acceptate în bănci, hoteluri şi restaurante. Transport În sudul şi centrul Suediei există o reţea rutieră şi feroviară foarte bine pusă la punct, a cărei densitate scade către nord. Autobuze de mai multe tipuri circulă pretutindeni în ţară. Există şi curse de vapor regulate între porturile suedeze şi alte porturi de la Marea Baltică. Aeroporturi internaţionale se află la Stockholm, Göteborg şi Malmö. Pentru şoferi Permisul de conducere naţional şi certificatul de înmatriculare a maşinii sunt suficiente. Se recomandă o asigurare carte verde. Limita de viteză e de 50 km/h în localităţi, 70‑90 km/h în afara localităţii şi de 90‑110 km/h pe autostradă. Folosirea telefonului mobil în timpul condusului nu e permisă decât cu utilizarea sistemului hands‑free. Limita de alcoolemie: 0,2. Se circulă pe dreapta. Cazare Există hoteluri de toate categoriile, case de oaspeţi şi un număr mare de case de vacanţă în toate stilurile. Motelurile studenteşti oferă cazare simplă (nu există limită de vârstă). Se mai găsesc şi cabane pentru excursionişti şi multe locuri de campare. Perioadă optimă de vizitare Pentru sudul şi centrul ţării, cel mai bine e din mai până în septembrie, iar pentru nord, iunie şi iulie. Sezonul sporturilor de iarnă durează din februarie până în aprilie. Numere de urgenţă Poliţie, salvare, pompieri 112 Asistenţă rutieră 020/910040

23

8/25/2009 2:10:51 PM

DaNEMARca Insule între Marea Nordului şi Marea Baltică Danemarca este ţara cea mai sudică a Scandinaviei. Datorită podurilor şi multiplelor legături maritime, ţara a devenit nodul transporturilor dintre Europa Centrală şi de Nord. Danezii, plini de încredere în forţele lor, sunt legaţi strâns de Europa, dar rămân eminamente scandinavi. Plină de contraste, Danemarca e o garanţie a confortului şi a moderni‑ tăţii. E o ţară tradiţional agrară, dar în acelaşi timp o naţiune cu o industrie tot mai dezvoltată. ŢARĂ Denumire oficială Regatul Danemarcei Cod internaţional DK Localizare geografică Europa de Nord, între 54°34’şi 57°45’ lat. N şi 8°05’ şi 15°12’ long. E Suprafaţă 43 098 km² Capitală Copenhaga Climă Moderată, climat puternic influenţat de mare; Copenhaga 8,5°C/603 mm, Bornholm 8,2°C/553 mm, Fyn 7,9°C/595 mm Fus orar CET

Geografie Interiorul vestului Jutlandei e caracterizat de nisip, moors (o vegetaţie tipică nordului) şi

şesuri acoperite cu iarbă neagră. De‑a lungul coastei Mării Nordului se întind mlaştini, smârcuri şi bălţi sărate. Către nord, zona de reflux se reliefează prin dune şi movile. La est, deluşoarele ţinutului Jutlanda au multe văi în formă de tunele, în vreme ce litora‑ lul baltic e plin de fiorduri. Cel mai lung râu este Gudenå (158 km) şi cel mai înalt vârf muntos e Yding Skovhøj (173 m). Peninsula Jutlanda e înjumătăţită în nord de fiordul Limfjord (180 km).

Relief schimbător

Danemarca are 7 314 km de litoral şi între 406 şi 480 de insule (în funcţie de sursa citată). În vreme ce

Vârfurile de cretă de pe insula Mön pătrund mai bine de 100 m în Marea Baltică.

24

danemarca.indd 24

8/25/2009 2:11:37 PM

danemarca

Populaţie coasta baltică e plină de colţuri abupte de stâncă, plajele Mării Nordului sunt plate şi nisipoase, iar hinterlandul e acoperit de dune. Schimbările constante provocate de procesul de eroziune şi de sedimentare, precum şi numeroasele măsurători pentru revendică‑ rile de teritorii fac dificilă determinarea exactă a teritoriului danez. Se ştie însă că zona ei maritimă este cu circa două treimi mai mare decât suprafaţa de uscat. Trei sferturi din ţară e cultivată. Din cauza defrişărilor din secolul XIX, zonele reîmpădurite şi ce a mai rămas din pădurile de la început ocupă doar o zecime din suprafaţa totală a Danemarcei.

O ţară mică cu două sisteme climatice

DANEMARCA MAREA NORDULUI

0 Hjørring Jammerbugt Brønderslev

Laesø Ålborgbugt

SUEDIA Grenå Ringkøbing Ringkøbingfjord

Helsingø

Brande I u t l a n d a

Hillerød Samsø Zealand

Øre-

COPENHAGA sund

Fyn

Fanø Rømø Tønder

Store

Korsør Bælt

Åbenrå

KøgeKøge bugt Faksebugt Møn

lt

Bæ

Nykøbing

Populaţie Din insulele daneze doar o cincime sunt nelocu‑ ite. Fyn, Zealand şi vârful de nord ale Jutlandei sunt cele mai dens populate regiuni ale ţării. Majoritatea danezilor locuiesc în oraşe mici sau medii. În Copenhaga, cea mai vastă zonă urbană a Danemarcei, trăiesc cam un milion de oameni. Cea mai mare mi‑ noritate etnică din Danemarca sunt germanii aflaţi în sudul Jutlandei şi în nordul Schleswigului. Populaţia străină reprezintă numai 5% din total. Patriotism şi nostalgie strâns legate

Urmaşi ai vikingilor, danezii sunt foarte mândri de descendenţa lor. Cu orice ocazie, ei intonează unul

Rønne

˘ MAR EA B A L T I C A

GERMANIA

POPULAŢIE

Bornholm: Scandinavia în miniatură

Relieful insulei Bornholm e o excepţie faţă de insu‑ lele daneze baltice, deoarece insula e situată foarte departe de uscat, aproape de coasta Suediei, şi e formată cu precădere din stânci. După cum spune o legendă, Dumnezeu ar fi făcut „Perla Balticii“ din câteva resturi, frumoase de altfel, rămase după ce a creat Danemarca. În realitate, gheţarii din era glaci‑ ară au alunecat peste dealurile de granit şi le‑au aplatizat. Se poate spune că insula Bornholm e Scandinavia în miniatură, cu creste abrupte, plaje cu nisip, dune, smârcuri, mlaştini şi lacuri. Morminte preistorice de uriaşi, ruine medievale şi biserici circulare fortificate sunt tot atâtea mărturii ale istoriei sfâşiate de război a Bornholmului. În mul‑ te locuri, de‑a lungul litoralului de 140 km lungime, se pot observa coşurile din cărămidă văruită ale afumătorilor de heringi; heringul auriu afumat este o specialitate a insulei. Obiectele de artizanat din Bornholm sunt foarte apreciate. Încă din secolul XIX, artiştii au fost inspiraţi de calitatea unică a luminii şi a condiţiilor atmosferice de aici.

100 km

Ålborg

e Lill

Vremea în Danemarca e schimbătoare şi e caracteriza‑ tă de vânturile de vest, dar e mai blândă decât în alte ţări aflate la aceeaşi latitudine. Media de temperatură vara e de 16°C, în vreme ce iarna e undeva în jurul punctului de îngheţ, ceea ce face ca partea daneză a Mării Baltice să nu îngheţe aproape niciodată. Între Danemarca de est şi de vest există o barieră invizibilă, dar bine reliefată între două tipuri de vreme – climatul continental, influenţat de Europa de Est, se întâlneşte cu fenomenul meteorologic maritim determinat de Marea Nordului. Această împărţire se remarcă în can‑ titatea anuală de precipitaţii, care variază între 500 mm în insulele baltice şi 900 mm în Schleswig, în nord.

25

Număr de locuitori 5,4 milioane Densitate 126 loc./km² Distribuţie 86% urban, 14% rural Rată anuală de creştere 0,3% Speranţă de viaţă Femei 81 ani Bărbaţi 76 ani Religie Protestantă (evanghelică, luterană) Limbi vorbite Daneză (limbă oficială), germană (regional) Rată a analfabetismului sub 1%

Strøget, în Copenhaga, cea mai lungă zonă pietonală din Europa, e paradisul cumpărătorilor şi al plimbăreţilor. din cele două imnuri naţionale şi înalţă drapelul, Danebrog, în alb şi roşu. Danezii sunt consideraţi oameni dintr‑o bucată, cu simţul umorului şi cu un anumit simţ al autoironiei. Folosesc forme familiare de adresare (care coexistă cu cele protocolare) şi îşi preţuiesc propria cultură. Legendele eroice ale vechilor Norse sunt la fel de bine‑cunoscute ca filosofia lui Kierkegaard (1813– 1855) sau ca statuile de marmură ale lui Thorvaldsen (1768–1844). Poveştile lui Andersen, piesele de Lego, podoabele din chihlimbar şi designul danez (în mo‑ bilă şi ceramică) sunt mărci ale Danemarcei cunos‑ cute de multe vreme în toată lumea.

Danezii sunt patrioţi înfocaţi şi nu puţini îşi pictează pe corp steagul ţării.

25

danemarca.indd 25

8/25/2009 2:11:43 PM

26

danemarca ISTORIE

Circa 800 Regele Göttrik înalţă prima fortificaţie, numită Danewerk, ca să se apere de franci secolul X Ia fiinţă prima uniune a statelor sub regii Gorm şi Harald „Dinte Albastru“ 1397 Danemarca, Suedia şi Norvegia formează Uniunea de la Kalmar în timpul domniei reginei Margareta I 1523 Se dizolvă uniunea cu Suedia 1625 Cristian IV intervine în Războiul de Treizeci de Ani 1658 Pacea de la Roskilde; Danemarca e obligată să cedeze Suediei posesiunile de la est de Öresund 1700–1721 Marele Război al Nordului 1814 După Pacea de la Kiel, Danemarca e nevoită să renunţe la Norvegia 1848 Revolte în Schleswig şi Holstein împotriva ocupaţiei daneze 1864 Război cu Austria şi Prusia pentru Schleswig şi Holstein 1940–1945 Danemarca e ocupată de trupele germane 1945 Membru fondator al Naţiunilor Unite. Recunoaşte independenţa Islandei 1949 Intrare în Consiliul Europei şi NATO 1953 Introducere a parlamentului unicameral 1961 Intrare în EFTA 1972 Margareta II urcă pe tron 1973 Intrare în Comunitatea Europeană 1979 Danemarca asigură Groenlandei o largă autonomie 1993 Referendumul netezeşte calea către intrarea în UE 2000 Cetăţenii votează împotriva introducerii monedei unice europene 2007 Reformă teritorială

Istorie şi politică

Monarhie

cu tentă modernă Perioada pierderilor teritoriale

Waldemar IV Atterdag (cca 1320–1375), împreună cu fiica sa, Margareta I (1353–1412), a reuşit să revitali‑ zeze ţara, astfel încât în 1397 aproape toată Scandinavia era strânsă în Uniunea de la Kalmar, sub coroana daneză, dar, în războaiele ce au urmat, provinciile la est de Öresund au fost din nou pierdute. În 1536, în Danemarca se impune Reforma. Cu cât Suedia devenea mai puternică, cu atât teritoriul Danemarcei se împuţina şi ţara îşi pierdea influenţa de putere regională. În 1660, Danemarca a devenit monarhie ereditară. A doua jumătate a secolu‑ lui  XVIII a fost marcată de reforme sociale de pe urma cărora au beneficiat ţăranii danezi. După războaiele napoleoniene, ţara a fost nevoită să cedeze din nou teritorii, printre care Norvegia, care a revenit Suediei. La Congresul de la Viena din 1815, Danemarcei i s‑a promis ducatul german Lauenburg, dar în 1849 a pierdut din nou teritorii; de data aceasta Schleswig, Holstein, Lauenburg şi o treime din propriul teritoriu au revenit Prusiei. În 1849, Danemarca a devenit monarhie constituţională. Pietre runice în Jutlanda ce amintesc de moştenirea vikingă din istoria Danemarcei.

Danemarca este monarhia constituţională cu cea mai veche familie regală din Europa. Ţara a renun‑ ţat la politica strictă de neutralitate în secolul XIX şi a devenit membră activă în numeroase alianţe politice şi economice. Nivelul de bunăstare al ţării este renumit şi toţi cetăţenii beneficiază în mod egal de pe urma lui, dar există şi un anumit grad de îngijorare în ce priveşte viitorul.

Istorie şi politică Uneltele din cremene sunt mărturia faptului că, acum mai bine de 100 000 de ani, primii oameni ocupaseră, cel puţin vremelnic, Jutlanda de sud. Cele mai vechi urme ale aşezărilor de după perioada gla‑ ciară sunt resturi şi gunoaie fosile (Køkkenmøddinger), care datează de acum 12 000 de ani. Primii danezi au pătruns în Holstein prin anul 500 d.Hr. şi din secolul VIII au fost cunoscuţi ca vikingi. Aceşti negustori, lupi de mare şi invadatori de temut au cucerit multe regiuni de la Marea Nordului, de la Marea Baltică şi din Europa de Vest. Construcţia fortificaţiilor Danewerk din Schleswig a început în secolul IX sub conducerea lui Godfred (cca 810), care, potrivit legendelor, a fost primul rege viking. Această fortificaţie (sau zid de delimitare) a fost construită ca apărare împotriva francilor. Gorm cel Bătrân (860–940) a reuşit să‑i unifice pe vikingii din Jutlanda, iar fiul său, Harald „Dinte Albastru” (cca 945–986), a impus creştinismul (aşa cum scrie cu rune pe o piatră în Jutlanda). Knut cel Mare (cca 995–1035) a extins regatul prin cucerirea Norvegiei şi a Angliei, dar în 1227 Danemarca îşi va pierde supremaţia la Marea Baltică, după bătălia de la Bornhøved.

Regina Margareta II şi soţul său, prinţul Henrik, la inaugurarea noului metrou din Copenhaga, în 2002.

O regină cu înclinaţii artistice Margarete Alexandrine Torhildur s‑a născut în 1940 în Copenhaga, ocupată pe atunci de nemţi. În 1972 a preluat tronul ca Margareta II. Regina este şeful statului şi reprezentantul Danemarcei în relaţiile externe. Graţie farmecului şi simplităţii sale, e o regină foarte iubită de popor. Regina Margareta II a tradus şi a ilustrat trilogia lui J.R.R. Tolkien, Stăpânul Inelelor (sub pseudonismul Ingahild Grathmer). A mai realizat numeroase decoruri de scenă, costume de teatru, picturi murale în biserici, timbre şi multe altele. În 1967 s‑a căsătorit cu contele Henri de Laborde de Monpezat, diplomat de carieră, acum prinţul Henrik. În 1968 s‑a născut prinţul Frederik, căruia i‑a urmat, în 1969, prinţul Joachim.

26

danemarca.indd 26

8/25/2009 2:11:44 PM

danemarca

Istorie şi politică

27

POLITICĂ Regim politic Monarhie constituţională Şef de stat Regina Margareta a II‑a Legislativ Parlament (Folketing) cu 179 de membri aleşi pe 4 ani, dintre care 2 sunt reprezentanţi ai Insulelor Feroe şi 2 ai Groenlandei Organizare administrativă 5 regiuni, 98 de comune

Gărzi patrulând în faţa palatului Amalienborg, reşedinţa monarhilor danezi din Copenhaga.

Danemarca în Al Doilea Război Mondial

În ciuda tratatului de neagresiune, Danemarca a fost ocupată de trupele germane din 1940 până în 1945. Cu toate că nemţii au preluat integral puterea în 1943, familia regală şi guvernul au rămas în ţară, oferind susţinere morală mişcării daneze de rezistenţă.

Vremea schimbării

După război, democraţia a fost reinstaurată. Islanda şi‑a declarat independenţa în 1944, Groenlandei i s‑a asigurat autonomia internă în 1979, iar Insulele Feroe se autoguvernaseră încă din 1948. Ca membră a Naţiunilor Unite (1945), a NATO (1949), a Consiliului Nordic (1952) şi a CE/UE (1973), Danemarca a parti‑ cipat din plin la toate dezbaterile europene.

Un parlament fără fasoane

Şeful de stat al monarhiei parlamentare a Danemarcei este regina Margareta II (n.1940), care a urcat pe tron în 1972. În 1953 a luat fiinţă Folketing, parlamentul danez. Miniştrii şi prim‑ministrul sunt aleşi de par‑ lament şi constituie puterea executivă. O funcţie deosebită în stat este ombudsman, care se sesizează din oficiu sau ca urmare a plângerilor populare, supraveghind şi controlând instituţiile

Aşezare vikingă reconstituită în Ribe, ce prezintă viaţa, cultura şi obiceiurile timpurilor medievale.

administraţiei publice. Dintotdeauna, peisajul poli‑ tic al Danemarcei a fost foarte fragmentat. Soluţiile de compromis şi guvernele minoritare sunt la ordi‑ nea zilei.

Un sistem bun, pe măsura efortului

În cele mai multe ţări cu un sistem de asistenţă so‑ cială, numai cei dezavantajaţi au acces la serviciile sociale. În Danemarca, în schimb, toţi cetăţenii bene‑ ficiază de servicii gratuite, indiferent de venit sau de statut familial. Acest sistem foarte invidiat e finanţat printr‑o rată foarte mare a impozitelor. Din cauza numărului de şomeri în creştere (moderat, de altfel) şi a numărului mare al beneficiarilor de servicii sociale, sistemul a ajuns în impas şi ţara a fost nevoită să recurgă la împrumuturi externe. Tot mai mulţi danezi cu înaltă calificare se mută în alte ţări din cauza impozitelor foarte mari din Danemarca. Un aparat administrativ tot mai mare nu reuşeşte să evite risipa şi utilizarea improprie a fondurilor. Necesitatea menţinerii acestui sistem costisitor este tot mai frecvent pusă în discuţie, dar majoritatea dane‑ zilor susţin sistemul şi principiile sale.

Danezii au protestat prin demonstraţii de anvergură împotriva intrării Danemarcei în Uniunea Monetară Europeană, sfârşind prin a respinge euro în referendumul din 28 septembrie 2000.

27

danemarca.indd 27

8/25/2009 2:11:46 PM

28

danemarca

Economie, transporturi, comunicaţii

O

ECONOMIE Produs intern brut 171,1 mld.$ Produs naţional brut/loc. 48 330 $ Comerţ exterior Import 74,3 mld.$ Export 82,4 mld.$ Datorie externă 49,9 mld.$

ţară bogată

După criteriul venitului brut pe cap de locuitor, Danemarca se află printre primele cinci cele mai bogate naţiuni ale lumii. În ciuda şomajului în creştere, a neintroducerii monedei euro şi a con‑ secinţelor încă necunoscute ale globalizării, viito‑ rul economiei Danemarcei, orientată către export, continuă să arate extrem de promiţător.

Economie,

transporturi şi comunicaţii Sectorul serviciilor a devenit cel mai important pilon al economiei daneze şi reprezintă peste 70% din PIB. Din ce în ce mai multe companii stră‑ ine îşi înfiinţează sucursale în Danemarca, mai ales în regiunile viabile economic, cum sunt Copenhaga, estul Jutlandei şi Funen. Motivul este infrastructura foarte bine dezvoltată a Danemarcei, care se îmbunătăteşte constant datorită

stabilităţii politice şi economice, şi veniturile relativ ridicate ale populaţiei (în comparaţie cu unele ţări vecine). Un avantaj e şi faptul că forţa de muncă de aici e instruită, motivată şi talentată la limbi străine. În sfârşit, Danemarca reprezintă o legătură fizică între Europa de Nord şi Europa continentală şi regi‑ unea est‑europeană de la Marea Baltică.

Materii prime puţine, dar o mulţime de produse finite

Chiar dacă resursele naturale sunt limitate la lut, pietriş şi calcar, Danemarca a devenit o putere indus‑ trială producătoare de bunuri din cele mai diverse. Cel puţin 70% din importuri sunt bunuri semifabricate şi materii prime. Trei sferturi din volumul de exporturi al Danemarcei constă în produse alimentare şi băuturi (bere, carne şi produse lactate), produse chimice, produse din fier şi alte metale (maşini, vapoare, mo‑ toare şi maşini agricole), mobilă, ceramică şi jucării.

Danemarca e una dintre cele mai mari ţări piscicole din lume, producţia venind în pricipal din Marea Nordului.

28

danemarca.indd 28

8/25/2009 2:11:46 PM

danemarca

Economie, transporturi, comunicaţii

29

Podurile enorme te ajută să ajungi rapid cu maşina în insulele baltice mari sau în Suedia. În prezent se poartă discuţii despre posibili‑ tatea construirii unui pod de 18 km care să unească Fehmarnbelt de Germania.

Media cu multiple faţete

În Danemarca se tipăresc cam 200 de publi‑ caţii din care 44 sunt cotidiene sau ediţii de duminică. Cele mai importante ziare sunt independentul Jyllands Posten, liberalele Politiken şi Ekstra Bladet şi independentconservatorul Berlingske Tidende. Compania publică de radio, DR Radio, transmite pe patru canale naţionale. Pe lângă compania de stat de televiziune, DR TV, trei alte com‑ panii comerciale oferă publicului servicii de divertisment prin televiziune.

Turbine eoliene, metodă de producere a energiei larg răspândită în Danemarca. Produsele daneze sunt foarte căutate. Obiectele de artizanat, cum sunt porţelanul de la fabrica regală din Copenhaga, se nu‑ mără printre bunurile cele mai exportate.

Mai mult decât poate să consume

Danemarca era privită cândva ca un model de ţară agricolă; în prezent, sunt cultivate două treimi din teritoriu, dar numai 3% din danezi lucrează în agricultură. Cu toate acestea, există supraproducţie, ceea ce în‑ seamnă că aproximativ două treimi din producţia agricolă este exportată. Creşterea animalelor are în Danemarca o importanţă deosebită. Producţiile de carne şi de lapte sunt foarte mari, o bună parte din ele mergând la export. Peste 90% din culturi sunt utilizate pentru hrana animalelor. Cele mai importante produse agricole sunt grâul, cartofii şi sfecla de zahăr, cultivate cu precă‑ dere în estul Jutlandei, şi fructele şi legume‑ le, care se produc pe tot cuprinsul ţării. Danemarca este una din cele mai importante ţări piscicole din lume. Mai mult de patru cincimi din producţia de peşte vine din Marea Nordului, peştele fiind în mare parte procesat pentru consum şi ulei. Danemarca este cel mai mare exportator de brazi de Crăciun.

Mai multă energie decât are nevoie

S‑au făcut multe lucuri în ultimii ani în domeniul producţiei şi furnizării energiei. Danemarca are rezerve considerabile de gaze naturale şi de petrol în Marea Nordului, descoperite abia recent. În ciuda cantităţilor mari exportate acum în Germania şi Suedia, se estimează că rezervele vor mai dura câ‑ teva zeci de ani. Cărbunele, de import, a rămas încă prima sursă de energie, dar Danemarca construieş‑ te tot mai multe instalaţii eoliene plasate parţial în zona de ţărm. Mai bine de 15%

Inaugurarea podului Øresund.

O ţară insulară devine ţară de tranzit

Obiectele minunate, pictate manual la atelierele de porţelan Royal Copenhagen, sunt produse de export foarte populare. din consumul de energie electrică poate fi produs pe această cale. Danemarca încura‑ jează activ orice formă de energie şi de producere a căldurii care nu afectează me‑ diul, precum şi cercetarea asociată acestui domeniu. Danemarca exportă de câţiva ani cu mult succes turbine eoliene.

O reţea deasă de drumuri

Sistemul rutier danez, spre deosebire de cel al vecinilor scandinavi, este unul din cele mai dense din lume. Danemarca poate fi traver‑ sată comfortabil atât pe apă, cât şi prin aer – are 25 de aeroporturi, 70 de căi navi‑ gabile şi circa 100 de porturi. Deşi ţara şi‑a redus sistemul feroviar cu aproape jumătate în ultimii ani, nu există oraş cu mai mult de 10 000 de locuitori care să nu aibă gară.

Podul Øresund dintre Danemarca şi Suedia a fost inaugurat la 1 iulie 2000 la numai şapte ani de la începerea construcţiei. Era o zi mare pentru întreaga Europă, deoarece din acel moment se putea traversa Europa din sudul Italiei şi până la Capul Nord numai pe uscat. Structura de 16 km lungime închidea astfel ultima „prăpastie” din nordul îndepărtat, făcând ca Danemarca şi Suedia să fie ţări „vecine”. Costul total pentru realizarea acestui proiect masiv a fost de aproape 4 miliarde de euro, dar se aşteaptă ca această sumă să fie recuperată din taxa de trecere într‑un termen de 30 de ani. Podul are patru benzi şi două linii ferate. Structura suspendată de 7,8 km se sprijină pe 51 de stâlpi de beton. Se preconizează ca Malmö şi Copenhaga, oraşele aflate la cele două capete ale podului, să înregistreze, graţie acestei legături, o sensibilă creştere economică. Capodopera aceasta de tehnologie îşi are criticii ei. Una dintre obiecţii semnalează că podul n‑a făcut decât să transforme Danemarca, „ţară de insule” traversată cu vaporul, într‑o ţară oarecare de tranzit. Există îngrijorări şi în ce priveşte efectul asupra mediului şi în special asupra migraţiei păsărilor şi asupra circulaţiei apei în strâmtori, deja problematică.

29

danemarca.indd 29

8/25/2009 2:11:47 PM

30

danemarca

Destinaţie

Turism

de vacanţă pentru toate gusturile

Construit pe trei insule, palatul renascentist Frederiksborg, la sud‑vest de Helsingör, pare o scenă dintr‑o pictură.

Ospitalitatea danezilor îşi are rădăcinile în tradiţie. Încă din 1198, prin decret regal, s‑a constrruit primul kro (han). Apoi, de‑a lungul secolelor, s‑a dezvoltat o întreagă reţea naţională de astfel de hanuri; scopul lor era ca membrii Curţii să găsească în‑ totdeuna un loc plăcut unde să stea şi să ia masa în timpul călătoriilor.

cosmopolit Copenhaga. În Marea Nordului, Röm (Rømø) şi Fanö au plajele cele mai întin‑ se. Ærö, în mijlocul „Mării Daneze a Sudului“, cu multe bancuri de nisip şi o mulţime de

insuliţe, e considerată cea mai romantică in‑ sulă daneză, în vreme ce insulele Mors şi Fur din Limfjord sunt un paradis natural cu o mulţime de locuri atractive.

Călătorind în danemarca Circa două milioane de turişti din toată lumea vizitează anual Danemarca, fiind găzduiţi de reţeaua excelentă de hanuri şi de hoteluri pentru toate buzunarele. O ţară de insule

Cu o lungime de 356 km şi o lăţime de 453 km, cea mai mică din ţările scandina‑ ve oferă circa 5 000 km de plaje sălbatice, 1 000  de lacuri şi 4 360 km² de păduri. Singurul lucru pe care Danemarca nu‑l poate oferi vizitatorilor săi este un munte adevărat! Unde să mergi mai întâi? Către ţinutul Jutlanda cu ieşire la Marea Nordului şi la regiunea baltică? Sau într‑una din cele 80 de insule nelocuite? Funen, de exemplu, are zone vaste cu păduri; Lolland, Falster şi Mön au vremea cea mai caldă. Zealand are palate extraordinare şi găzduieşte minunatul oraş

Cea mai romantică insulă a Danemarcei, insula Ærö, la sud de Fyn.

30

danemarca.indd 30

8/25/2009 2:11:50 PM

danemarca

Turism O ţară a palatelor

Danemarca are şi o mulţime de palate, castele şi hanuri. Palatul Kronborg din Zealand se înalţă impozant în cel mai îngust punct al Öresund, dincolo de Helsingör. Aici a rostit Hamlet, prinţul danez al lui Shakespeare, „A fi sau a nu fi“, iar în pivniţa boltită a palatului se odih‑ neşte eroul naţional danez Holger Danske, cioplit în piatră. Danezii cred că războinicul adormit se va trezi la viaţă şi va salva Danemarca dacă regatul se va afla într‑un pericol real. Palatul Egeskov din Funen e situ‑ at în mijlocul unui lac şi e un bun exemplu de castel renascentist bine conservat. Cele mai mari ruine din nordul Europei ale unui castel medieval, Hammerhus, se găsesc la Bornholm. În fiecare an aici se ţin con‑ cursuri spectaculoase între cavaleri. Legoland, parc de distracţii cunoscut în toată lumea, unde copiii şi adulţii se joacă cu cărămizi de plastic.

Un paradis al vacanţelor, perfect pentru familii

Danemarca este un adevărat paradis al vacanţelor, mai ales pentru familiile cu copii. Puteţi închiria biciclete şi bărci de oriunde în ţară sau puteţi vizita o fermă de animale, unde puteţi culege flori sau zmeură. Cea mai grozavă experienţă de vacanţă pentru copii este Legoland din Billund, situat în centrul Jutlandei. Prima dintre aceste faimoase că‑ rămizi de plastic a fost produsă acum mai bine de 50 de ani, dar a devenit un fenomen internaţional şi o afacere mondială prosperă. Adulţii sunt încân‑ taţi la rândul lor de atracţiile din parcul Legoland, îndeosebi de reproducerile celor mai importante clădiri şi monumente din toată lumea, care au fost create la o scară de 1:20. Mulţi dintre cei care au crescut jucându‑se cu piesele de lego au transmis această pasiune copiilor.

Muzee

Danemarca are una din cele mai mari concentrări de muzee din lume, în ele fiind expuse câteva lucrări extraordinare. De exemplu, Grauballe şi Tollund sunt două mumii de bărbaţi extrem de bine conservate găsite în smârcuri şi sunt tot atât de stranii şi inte‑ resante ca Ötzi, omul de gheaţă de 5 300 de ani găsit în Alpii Austrieci în 1991. Mumiile, cu vârste cuprin‑ se în 2 000 şi 2 500 de ani, sunt păstrate la Arhus şi Silkeborg (Jutlanda). La fel de impresionante sunt şi cele cinci nave ale vikingilor (cca 1000) care pot fi admirate la muzeul din Roskilde (Zealand). Două muzee de artă modernă se bucură de un renume mondial: Louisiana de lângă Helsingör şi muzeul ARKEN, construit pentru Copenhaga când a fost desemnată capitală culturală a Europei, în 1996, de un student la arhitectură foarte talentat. Ambele muzee reprezintă o simbioză reuşită de arhitectură, colecţii şi spaţii muzeale. Louisiana e situată într‑o pădure încântătoare, pe o coastă, în vreme ce ARKEN se află în mijlocul unui cartier sinistru de beton, revitalizat de prezenţa muzeului. Alte muzee mai sunt casa în care s‑a născut Hans Christian Andersen la Odense sau Muzeul Maritim şi de Pescuit din Esbjerg. Spectaculosul muzeu Skagen care comemo‑ rează faimoasa colonie a artiştilor (1830–1930) se găseşte în nordul Jutlandei.

Primăria din Copenhaga.

Copenhaga, cultură şi distracţie Unul din patru danezi locuieşte în aglomerata zonă urbană care e Copenhaga, estimându‑se că numărul celor 500 000 de locuitori ai capitalei va creşte semnificativ în curând. Experţii prezic, ca urmare a schimbărilor produse de podul care duce către Malmö, în Suedia, că se va forma o regiune economică transfrontalieră de circa 3 milioane de locuitori. Copenhaga e încă liniştită şi uşor de parcurs, dar sunt semne că se va aglomera în viitor, dovadă fiind recent înfiinţatul metrou. Viaţa culturală din Copenhaga n‑a fost mai prejos decât a altor capitale ale lumii, lucru subliniat de cele 50 de muzee, de renumitul Teatru Regal împreună cu Opera sau de festivalul anual de jazz. De la jumătatea lui aprilie până la sfârşitul lui septembrie, se deschide cel mai cunoscut loc din Copenhaga – Tivoli. Locul a fost construit iniţial, în 1843, ca parc de distracţii şi e absolut încântător mai cu seamă după ce se lasă întunericul, când strălucesc mai bine de 100 000 de lumini, orchestrele cântă muzică de dans, animatorii îi distrează pe turişti şi restaurantele îşi dau toată silinţa să aibă clienţi mulţumiţi. În timpul zilei ar trebui să vizitaţi Mica Sirenă, statuia de bronz inspirată de povestea lui Andersen, devenită simbol al Danemarcei, una dintre cele mai fotografiate femei de pe glob. O altă atracţie este schimbarea gărzilor regale, care începe de la palatul Rosenborg şi se termină la palatul Amalienborg, reşedinţa regală compusă din patru palate identice în stil rococo. Plimbaţi‑vă pe Strøget, cea mai lungă zonă pietonală din Europa.

Informaţii utile http://www.visitdenmark.com

danemarca.indd 31

31

INFO DE CĂLĂTORIE Vaccinări Nu se cer vaccinări. Vamă Cetăţenii din ţările UE nu au restricţii în privinţa bunurilor şi a banilor cu care intră sau ies din ţară. Monedă şi mijloace de plată 1 krone (coroană daneză – DKK) = 100 øre. Există bancomate. Cecurile de călătorie pot fi schimbate la toate băncile şi birourile de schimb valutar. Principalele cărţi de credit internaţionale sunt acceptate în hoteluri, restaurante şi magazine. Transport Danemarca are o reţea de drumuri bine dezvoltată. Între oraşele care nu au legături feroviare circulă autobuze. Teritoriul propriu‑zis şi insulele sunt legate prin poduri (unele cu taxă de trecere); accesul se poate face şi cu vaporul. Aeroporturi internaţionale există la Copenhaga, Århus şi Billund. Pentru şoferi Permisul de conducere naţional şi certificatul de înmatriculare a maşinii sunt suficiente. Se recomandă o asigurare carte verde. Limita de viteză e de 50 km/h în localităţi, 80 km/h în afara localităţii şi de 130 km/h pe autostradă. Folosirea telefonului mobil în timpul condusului nu e permisă decât cu sistemul hands‑free. Limita de alcoolemie: 0,5. Se circulă pe dreapta. Cazare În zonele turistice şi în oraşe există numeroase hoteluri şi pensiuni. În ţară se găsesc hanuri, gazde particulare, case de vacanţă, circa 100 de moteluri studenţeşti şi circa 500 de campinguri. Perioadă optimă de vizitare Din mai până în octombrie; pentru amatorii de înot se recomandă lunile iulie şi august. Numere de urgenţă Poliţie şi salvare 112 Asistenţă rutieră 70102030 (FALCK), 70108090 (Dansk Autohjaelp)

31

8/25/2009 2:11:51 PM

FINLANDa Forme

de relief line, contraste climatice puternice

ŢARA Denumire oficială Republica Finlanda Cod internaţional FIN Localizare geografică Europa de Nord‑Est; între 59°48' şi 70°05' lat. N şi 20°33' şi 31°35' long. E Suprafaţă 338 145 km2 Capitală Helsinki Climă În nord, subarctică; în rest, continentală, moderat de rece; Helsinki 5,5°C/573 mm, Oulu 2,6°C/372 mm Fus orar CET +1 oră

Spaţii deschise, linişte, solitudine – aceşti termeni sunt asociaţi adesea cu Finlanda, şi nu fără motiv. „Ţara celor o mie de lacuri“ are peisaje care par nesfârşite, iar natura ei sălbatică este uimitoare şi adesea inaccesibilă. Totuşi, Finlanda este o ţară plină de dinamism – ea a realizat mai repede decât orice altă ţară europeană saltul de la o economie industrială la o societate foarte dezvoltată orientată spre servicii, într‑un timp foarte scurt.

Geografie Cel mai estic dintre statele nord‑europene, Finlanda se întinde între paralelele de 60º şi de 70º latitudine nordică. Circa o treime din suprafaţa ei se află dincolo de Cercul Polar Arctic. Finlanda se găseşte în zona de trecere dintre Peninsula Scandinavă şi câmpiile Europei de Est. Ca în mare parte din Scandinavia, relieful Finlandei a fost format în era glaciară, când ţara a fost acoperită de mai multe ori de mase mari de gheaţă şi de gheţari. Mişcarea aces‑ tor gheţari de‑a lungul şi de‑a latul reliefului a retezat şi a netezit aflorimentele stâncoase, transformându‑le în deluşoare rotunjite, săpând în acelaşi timp văi.

Aceste depresiuni s‑au umplut cu apă când gheaţa s‑a topit, iar astăzi lacurile sunt o formă de relief predo‑ minantă în Finlanda. Masele de gheaţă au depozitat o mare cantitate de material detritic, care a format morene. Cea mai mare şi mai cunoscută este Salpausselkä, la sud‑est de Districtul Lacurilor.

Clasificarea formelor de relief

Topografia Finlandei este mai puţin spectaculoasă şi este supusă mai puţinor diferenţe microregionale decât în alte ţări scandinave. Aproximativ două treimi din teritoriul ţării are o altitudine de sub 200 m. Districtul Lacurilor din Finlanda face parte din câmpia de coastă în sud şi în vest. În nord, el este mărginit de lanţul finlandez central, un lanţ de delu‑ şoare cu o înălţime maximă de 500 m. În nordul ţării, puţin la nord de Cercul Polar Arctic, se întinde Laponia finlandeză, care cuprinde o parte din munţii scandi‑ navi în nord‑vest. Aici, la graniţa cu Norvegia, se găseşte Haltiantunturi, cel mai înalt munte din ţară, de circa 1 328 m. În plus, teritoriul Finlandei include o mulţime de insule, printre care Insulele Åland, şi circa 33 000 de insuliţe, situate mai ales în Golful

Peste 60 000 de lacuri formează Districtul Lacurilor, împădurit şi mlăştinos, din Finlanda, un vestigiu al ultimei ere glaciare.

32

finlanda.indd 32

8/26/2009 4:33:21 PM

Finlanda

Geografie şi mediu natural Finic, dar şi în Golful Botnic. Aceste insule sunt deluşoare ro‑ tunjite care au fost acoperite parţial de apă în timpul creşterii nivelului mării, după era glaciară.

Marea Barents

Enontekiö Kittilä

Rovaniemi o a l Posio

Kuusamo

ijo k i

m

v

Ki

ki ijo

Pudasjärvi

aa

m an

hj

Po

S

ic

Oulu

Ou l uj o ki

Raahe

Himanka

A rc t ic

RUSIA

I

Bo

tn

l k ä s e

C e rc u

Haukipudas

Pietarsaari (Jakobstad)

r l Po la

Joutsijärvi

i

joki To r n ion

Ke

Tornio Kemi

Kokkola

n

jo k Ou na s

Sodankylä

Pello

SUEDIA

Lokka-tekojärvi

a

Lapl and

Kolari

200 km

a

Muonio

100

0

M

Muo nio n

ki jo

Între Finlanda şi Suedia se găsesc Insulele Åland, un arhipelag de insule şi insuliţe cu o suprafaţă de circa 1 500 km2. Insulele formează o provincie finlandeză autonomă, iar cei 26 000 de locuitori vorbesc suedeza. Oraşul principal, Mariehamn, se află pe cea mai mare dintre insule. Majoritatea locuitorilor se îndeletnicesc cu agricultura şi cu pescuitul şi câţiva cu turismul. Turiştii suedezi sunt cei mai numeroşi vizitatori aici. Insulele Åland sunt unice în multe privinţe: ele formează o zonă de comerţ liber, au steag propriu (o cruce albastră, galbenă şi roşie) şi au dreptul de a emite timbre proprii, preţuite de colecţionari. O particularitate este că toate afacerile se fac în suedeză, dar plata se face ca în Finlanda (în euro). Aceste contradicţii aparente sunt rezultatul istoriei lungi şi complexe a arhipelagului. Din Evul Mediu, insulele au fost legate politic de Finlanda. După cucerirea rusă, ele au fost anexate de Imperiul Ţarist, împreună cu Finlanda continentală. După ce Finlanda şi‑a câştigat independenţa, în 1917, majoritatea locuitorilor insulelor, într‑o proporţie copleşitoare vorbitori de suedeză, au luptat pentru unificarea cu Suedia. Totuşi, în 1921, Liga Naţiunilor a decis ca Insulele Åland să rămână o zonă demilitarizată a Finlandei, dar cu drept de autoguvernare. Locuitorii au primit o garanţie din partea guvernului finlandez că limba şi cultura suedeze vor fi păstrate. Finlanda a recunoscut statutul special al Insulelor Åland şi l‑a îmbunătăţit după Al Doilea Război Mondial.

FINLANDA

Inarijärvi

Inari Ivalo

Kilpisjärvi

Climă sezonieră tipică

uo

Vaala Oulujärvi

me

Ämmänsaari Kuhmo

Kajaani

ka n s e l Nurmes Iisalmi

Kaustinen

Lieksa Pielinen

G ol ful

În comparaţie cu alte regiuni de Kuopio Viitasaari la aceeaşi latitudine, Finlanda are Vaasa Joensuu Lapua Leppävirta o climă relativ blândă. Graţie Kitee efectului compensator termic al Varkaus Kauhajoki Närpes Jyväskyla Mării Baltice, în Finlanda este cu Savonlinna Jämsä circa 6°C mai cald decât în regiuni Mikkeli Joutsa Saimaa Tampere corespondente de pe alte conti‑ Nokia Pori e nente. Totuşi, influenţa Curentului s Lappeenranta Lathi u sKouvola Golfului, atât de importantă în Rauma S a l p a Hyvinkaa Forssa vestul Scandinaviei, este mai pu‑ Kotka ţin semnificativă în Finlanda. În Ile Aland c Vantaa Turku Fini Espoo schimb, factori care influenţează HELSINKI RUSIA clima Finlandei sunt întinderea Mariehamn ul Hanko G o l f mare de la nord la sud a ţării şi ˘ MAREA BALTICA ESTONIA diferenţele mari de temperatură dintre anotimpuri. În sudul Finlandei, în zile‑ 700 mm în sud‑vest. În nord, în unele locuri le lungi şi calde de vară temperatura poate ea este mai mică de 400 mm; circa o treime depăşi 30°C. În nord, dincolo de Cercul Polar din aceste precipitaţii sunt zăpadă. Arctic, dacă soarele rămâne sub linia orizon‑ Aproximativ 70 la sută din suprafaţa ţării tului timp de mai multe săptămâni, tempera‑ este acoperită de păduri. În sud, pădurile sunt turi de circa –30°C nu sunt neobişnuite iarna. în mare parte de foioase, mai ales mesteceni, În partea nordică extremă a ţării, noaptea anini şi ulmi. Mai în nord se găsesc păduri polară durează 73 de zile. boreale de conifere. Dincolo de limita pădu‑ La Helsinki, temperatura medie anuală rii, care coboară până la 300 m, tundra este este de 5,5°C. Iarna, portul capitalei trebuie acoperită de tufe pitice şi de mlaştini. În pă‑ curăţat de gheaţă cu spărgătoare de gheaţă. duri trăiesc urşi bruni, lincşi şi lupi, deşi Acest lucru nu se întâmplă în alte porturi suprafaţa împădurită s‑a diminuat mult în situate mai la nord, în Golful Botnic. Lacurile ultimele decenii. Renii, originari din nord, din Districtul Lacurilor sunt, de asemenea, sunt crescuţi pentru a fi puşi la muncă. Specii îngheţate bocnă cam şase luni pe an. de păsări reprezentative sunt cocoşul de Cantitatea anuală de precipitaţii este de circa mesteacăn şi găinuşa polară. l

k

a

Päijänne

Insulele Åland – un arhipelag unic

Kaamanen

Haltiatunturi 1324

Această expresie folosită adesea cu referire la Finlanda subesti‑ mează serios numărul lacurilor, care este de peste 60 000. În majoritate covârşitoare, ele sunt situate în sudul ţării, unde for‑ mează Districtul Lacurilor finlan‑ dez. Cele mai mari sunt Saimaa (1 460 km2), Inari (1 102 km2) şi Päijänne (1 054 km2). Cu excepţia lacului Inari din Laponia, toate lacurile mari sunt situate în sud şi sunt interconectate prin mai multe râuri. Asemenea întregii suprafeţe a Finlandei, lacurile sunt vestigii ale erei glaciare.

Utsjoki

Tenojo ki

NORVEGIA

Ţara celor o mie de lacuri

Pentru a sărbători solstiţiul de vară, pe Insulele Åland este înălţat un pom de drăgaică.

33

Temperaturi medii ale aerului şi apei, ore cu soare şi zile ploioase în Helsinki Zi (°C) Noapte (°C) Apă (ºC)

Ian. –3 –8 0

Feb. –4 –9 0

Mar. 0 –6 0

Apr. 6 0 1

Mai 13 6 3

Iun. 19 11 10

Iul. 22 14 17

Aug. 20 13 14

Sept. 15 9 14

Oct. 8 4 11

Nov. 4 0 7

Dec. 0 –4 2

Ore cu soare Zile ploioase

1 10

2 8

5 8

7 7

8 6

9 8

9 9

9 11

6 11

2 11

1 12

1 12

33

finlanda.indd 33

8/26/2009 4:33:30 PM

34

Finlanda POPULAŢIE Număr de locuitori 5,3 milioane Densitate 16 loc./km2 Distribuţie 61% urban 39% rural Rată anuală de creştere 0,2% Speranţă de viaţă Femei 82 ani Bărbaţi 76 ani Religie Protestantă (evanghelică luterană) Limbi vorbite Finlandeză, suedeză (limbi oficiale), laponă Rată a analfabetismului sub 1%

Populaţie

Lider

şi model în educaţie

Sistemul de învăţământ finlandez este considerat unul dintre cele mai bune din lume.

Piaţa din portul sudic din Helsinki este centrul oraşului.

Finlanda are un sistem de asistenţă socială foarte progresist şi, asemenea vecinilor ei scandinavi, are un sistem de învăţământ extrem de bun. De la publicarea studiului PISA (Programul Internaţional pentru Evaluarea Elevilor) al OECD, în 2001, Finlanda a impus standardul, pentru că a fost ţara cu cele mai bune performanţe la lectură în rândul copiilor de 15 ani. Finlandezii excelează în multe sporturi de iarnă şi au obţinut mari succese la competiţii internaţionale: de exemplu, săritorii cu schiurile Matti Nykänen (n. 1963) şi Toni Nieminen (n. 1975), alergătorul pe distanţe lungi Paavo Nurmi (1897– 1973) şi, într‑un alt domeniu sportiv, piloţii de Formula 1 Keke Rosberg (n. 1948) şi Mika Häkkinen (n. 1968).

Populaţie Cu doar 15 locuitori pe kilometru pătrat, Finlanda este printre cel mai puţin dens popu‑ late ţări din Europa. Populaţia este distribuită foarte inegal. Peste două treimi din locuitori trăiesc în sudul ţării, în oraşele mai mari Helsinki (cu suburbiile Espoo şi Vantaa), Tampere şi Turku. Populaţia este foarte omogenă etnic. Peste 93 la sută sunt finlandezi şi doar 6 la sută sunt de origine suedeză (fino‑suedezi). În nordul extrem, trăiesc circa 8 000 de laponi, care şi‑au păstrat în mare parte modul de viaţă tradiţional. Majoritatea suede‑ zilor locuiesc în partea vestică a ţării şi pe Insulele Åland. Cea mai mare confesiune religioasă din Finlanda este Biserica Evanghelică Luterană, la care aderă circa 85 la sută din populaţie. Finlanda – o insulă lingvistică

Dacă în ţările vecine se vorbesc limbi germanice (norvegiana, suedeza) sau slave (rusa), finlandeza aparţine grupului de limbi fino‑ugrice, care include estona, careliana şi maghiara. Pe lângă finlandeză, vorbită de circa 92 la sută din populaţie, suedeza este a doua limbă oficială. Suedeza s‑a păstrat aici într‑o formă mai pură decât în Suedia însăşi. Laponii (sami) vorbesc lapona (sami), o limbă care a apărut în Urali şi este înrudită cu finlandeza. Finlandeza este cunoscută pentru abundenţa de vocale. Finlandeza li se pare turiştilor mai bizară decât multe alte limbi. Totuşi, ea respectă câteva reguli foarte clare: fiecare cuvânt se pronunţă aşa cum se scrie, consoanele sau vocalele simple sunt scurte, vocalele sau consoanele duble sunt lungi. Toate cuvintele sunt accentuate pe prima silabă. În cuvinte compuse, accentul principal este tot pe prima silabă. Prima silabă a jumătăţii a doua a cuvântului este accentuată mai puţin.

34

finlanda.indd 34

8/26/2009 4:33:34 PM

Finlanda

Populaţie

clasice şi populare la cele de avangardă. Evenimentele cele mai tradiţionale sunt festi‑ valurile de operă, organizate în iulie la caste‑ lul Olavinlinna din Savonlinna. Alte eveni‑ mente importante sunt Festivalul de Blues de pe Malul Lacului (în Järvenpää) şi Festivalul de Jazz de la Pori. Se spune că festivalul de film organizat la mijlocul verii în Sodankylä este cel mai încântător festival de film din lume şi are o tradiţie de peste 20 de ani. Mii de cinefili din toată lumea au traversat Cercul Polar Arctic în luna iunie a fiecărui an pen‑ tru a admira operele celor mai mari maeştri ai cinematografiei, cele mai bune filme noi şi o minunată prezentare a unor filme mute acompaniate de muzică live.

Majoritatea finlandezilor vorbesc bine en‑ gleza mulţumită sistemului de învăţământ extrem de dezvoltat din această ţară.

Costuri mari ale educaţiei

Rata de alfabetizare în Finlanda este de aproape 100 la sută. Experţii cred că două motive pentru care elevii finlandezi au avut rezultate atât de bune în timpul studiului PISA din decembrie 2001 sunt sistemul de învăţă‑ mânt cuprinzător al acestei ţări şi sprijinirea individuală a elevilor mai slabi. Un alt factor este statutul social înalt şi prestigiul de care se bucură profesorii (în comparaţie cu alte ţări). Sistemul de învăţământ bine structurat al Finlandei nu este ieftin pentru statul fin‑ landez: procentul alocat educaţiei în 2002 a fost de circa 6,2 la sută din PNB, cu aproxi‑ mativ un punct procentual mai mare decât media tuturor statelor din UE! Educaţia obligatorie, care începe la vârsta de şapte ani şi durează nouă ani, este gratu‑ ită. Mai departe, studiile sunt opţionale. Elevii pot urma un liceu de trei ani sau o şcoală vocaţională de doi până la cinci ani. Se pune un accent deosebit pe învăţarea limbilor străine. Utilizarea computerului este conside‑ rată foarte importantă în Finlanda modernă.

Rolul femeilor

În Finlanda, egalitatea dintre femei şi bărbaţi este o realitate. Femeile au primit drept de vot încă din 1906. La început, Finlanda a fost pionieră în Europa în acest domeniu, iar alte ţări i‑au urmat exemplul după multe ezitări. Sistemul de învăţământ din Finlanda a permis multor femei să urmeze o carieră şi le‑a dat acces la funcţii înalte. În prezent, 20 la sută dintre catedrele de la universităţile finlandeze

35

Circa 8 000 de laponi trăiesc în nordul extrem al Finlandei, în Laponia. sunt ocupate de femei. Un alt lucru care ar putea părea de neconceput în multe alte ţări a devenit o realitate în Finlanda în martie 2000  – o femeie, doamna Tarja Halonen (n. 1943), a devenit şeful statului.

Sărbători şi festivaluri

Iarna, există raliuri (în Rovaniemi), competiţii de sculptură în gheaţă (în Kajaani) şi curse de reni (în Inari). Vara, predomină artele specta‑ colului. Festivalurile anuale din Finlanda sunt celebre pentru muzica, teatrul şi dansul lor. Există o varietate de evenimente, de la cele

În timpul festivalului de tangou tradiţional de la Seinäjoki, care durează trei zile, cupluri de toate vârstele transformă străzile într‑un ring de dans uriaş.

Sauna finlandeză Nici un alt cuvânt finlandez nu este la fel de cunoscut ca „saună“. Acest termen exprimă aspectele esenţiale ale modului de viaţă finlandez. În Finlanda, sauna este o instituţie naţională. Oamenii nu se duc la saună doar pentru a se spăla şi a‑şi revigora trupul; sauna are şi o funcţie socială. În timp ce străinii reduc sauna la un mijloc de întărire sau de curăţare a corpului, pentru finlandezi ea reprezintă plăcere şi un sentiment de bucurie. Metoda de funcţionare a saunei este simplă. Într‑o saună finlandeză adevărată, mai multe pietre sunt aşezate pe o sobă şi încălzite. După ce se stinge focul, pietrele acţionează ca o sursă de căldură, iar turnând apă peste pietre se obţine mai multă căldură datorită aburului care se ridică. Acest efect este sporit prin folosirea unor mănunchiuri de crengi de mesteacăn, înmuiate în apă şi apoi scuturate direct în abur peste cuptorul saunei. Cei care fac saună „se bat“ apoi cu crengile de mesteacăn peste piele. Deşi poate părea ciudat, ei fac asta cu un scop. „Bătaia“ stimulează circulaţia sangvină şi glandele sudoripare se deschid mai repede. Mirosul frunzelor de mesteacăn are un efect plăcut. Sauna are eficienţă maximă când persoana iese din camera unde temperatura este de 85‑100ºC şi plonjează în apă foarte rece sau se freacă cu zăpadă (sau face un duş rece). După o scurtă perioadă de odihnă, procedura poate fi repetată. În Finlanda, o invitaţie la o saună comună este considerată cea mai mare dovadă de ospitalitate! Ea oferă o ocazie de a socializa, de a se pune la curent cu bârfele şi de a se întâlni cu prieteni.

35

finlanda.indd 35

8/26/2009 4:33:38 PM

36

Finlanda ISTORIE

1157 Suedia cucereşte sud‑vestul Finlandei 1284 Ducat suedez 1523 Regele Gustav I Vasa introduce Reforma 1581 Mare Ducat cu autonomie internă 1700–1721 Marele Război al Nordului: Rusia ocupă mari părţi din Finlanda 1809 Finlanda este anexată ca Mare Ducat al ţarului Rusiei, dar îşi păstrează autonomia internă 1889 Ţarul Nicolae II duce o politică rigidă de rusificare; rusa devine limba oficială a ţării 1905 O grevă naţională a finlandezilor impune adoptarea unei constituţii prin care li se acordă drept de vot universal 1917 Adunarea Naţională proclamă independenţa Finlandei 1918 Izbucnesc lupte între burghezi şi comunişti; burghezii înving 1919 Finlanda devine republică, iar K.J. Ståhlberg devine primul preşedinte 1920 Rusia Sovietică recunoaşte independenţa Finlandei 1930 „Marşul fermierilor“ de la Helsinki (Mişcarea Lapo) forţează guvernul să scoată Partidul Comunist în afara legii 1932 Pact de neagresiune cu Rusia 1935 Finlanda se aliniază politicii scandinave de neutralitate 1939 Finlanda îşi declară neutralitatea în Al Doilea Război Mondial; este invadată de Uniunea Sovietică, împotriva căreia duce un război în timpul iernii; mari părţi din teritoriul Finlandei sunt ocupate de Uniunea Sovietică 1941–1944 Finlanda luptă de partea Germaniei împotriva URSS 1944–1947 Finlanda pierde regiunea din jurul Petsamo şi câmpiile careliene în favoarea URSS 1948 Tratat de prietenie şi asistenţă reciprocă cu URSS

Istorie şi politică

De

la dominaţie străină la intermediere politică

În anul 1917, Helsinki a devenit capitala Finlandei. În imagine, clădirea Parlamentului finlandez.

După mai multe secole de dominaţie suedeză şi rusă, Finlanda a devenit independentă în 1917. Preocuparea centrală este astăzi păstrarea neutralităţii şi cultivarea relaţiilor cu ţările vecine. Pădurile întinse furnizează mari cantităţi de lemn, materia primă cea mai importantă pentru industria hârtiei şi industria mobilei din Finlanda. Sectorul tehnologiei avansate este în plină dezvoltare datorită creşterii exporturilor de telefoane mobile.

Istorie şi politică În primele secole ale ultimului mileniu, triburi finice au migrat din zonele baltice către sudul şi centrul Finlandei şi i‑au alungat pe laponi din aşezările lor, spre nord. La mijlocul secolului XII, regele suedez Erik IX (1160) s‑a angajat într‑o cruci‑ adă pentru a‑i creştina pe finlandezi. Sub dominaţie suedeză

În 1284, Finlanda a devenit ducat suedez. Pentru a‑şi consolida dominaţia, suedezii au construit numeroa‑ se castele. Deoarece suedezii au continuat să extindă teritoriul finlandez tot mai mult spre est (în Carelia), au izbucnit repede ostilităţi cu Rusia, în urma cărora Imperiul Ţarist şi‑a extins propria bază de putere. În 1323, a fost stabilită graniţa estică a Finlandei dintre Suedia şi cnezatul Novgorod. Finlanda a fost ocupa‑ tă de trupe ruseşti în 1808, iar Suedia a cedat oficial teritoriul finlandez Rusiei în anul următor.

Marele Ducat al Finlandei

În 1812, Helsinki a devenit capitala Marelui Ducat al Finlandei, în locul oraşului Turku. Mişcarea naţională finlandeză a apărut ca o formă de protest împotriva noii stăpâniri străine şi, sub domnia ţarului Alexandru II (1818–1881), Finlanda şi‑a putut păstra autonomia internă. El a acceptat cererile ca finlandeza să fie re‑ cunoscută ca limbă oficială alături de suedeză (1863), permiţând chiar Finlandei să emită monedă şi să for‑ meze o armată proprie. Deşi Alexandru III (1845–1894) a anulat reformele predecesorului său prin politica lui strictă de rusificare, Nicolae II (1868–1918) a acordat autonomie Finlandei după Revoluţia Rusă din 1905.

Republică independentă

După Revoluţia din Octombrie din 1917, Finlanda şi‑a proclamat independenţa pe 6 decembrie 1917 (acum, ziua naţională). La scurt timp după aceea a izbucnit un război civil între burghezie („albi“) şi forţele progresiste („roşii“). În acest conflict, „albii“, susţinuţi de imperiul german, i‑au învins pe „roşii“, aliaţi cu Uniunea Sovietică. După izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, Finlanda a fost atacată de trupe sovietice în noiembrie 1939 şi a suferit pierderi teritoriale în est, confirma‑ te prin Tratatul de la Paris din 1947.

Politică după Al Doilea Război Mondial

Obiectivul politicii externe finlandeze de după război a fost păstrarea independenţei şi cultivarea unor

36

finlanda.indd 36

8/26/2009 4:33:43 PM

Finlanda

Economie, transporturi, comunicaţii relaţii de bună vecinătate cu URSS printr‑o coope‑ rare strânsă cu vecinii ei scandinavi, Suedia, Danemarca şi Norvegia. În anii următori, Finlanda şi‑a asumat rolul de arbitru între blocurile de putere europene – printre altele, sugerând crearea unei Comisii pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) la Conferinţa de la Helsinki din 1969. În 1995, Finlanda a devenit membră a Uniunii Europene şi a fost singurul stat nordic care a intrat în Uniunea Monetară Europeană, în 1999. Finlanda este guvernată în conformitate cu Constituţia adoptată în martie 2000. Şeful statului este preşedin‑ tele, ales de popor pentru un mandat de şase ani. Printre partidele cele mai puternice se numără Partidul Social‑Democrat (SDP), Partidul de Centru (KESK), Partidul Adunarea Naţională (KOK), Linksbund (VAS), Verzii şi Partidul Naţional Suedez (SFP), care reprezin‑ tă minoritatea vorbitorilor de suedeză.

Economie,

transporturi şi comunicaţii Finlanda are o economie foarte dezvoltată şi un venit pe cap de locuitor mai mare decât media altor ţări din Uniunea Europeană. Cel mai important sector economic este industria serviciilor, în care lucrea‑ ză peste două treimi din salariaţii finlandezi. Finlanda îşi poate asigura din surse proprii doar 35 la sută din necesarul de energie, mai ales prin hidrocentrale.

acestor produse depind în mare măsură de preţurile curente de pe piaţa internaţională, dar Finlanda rea‑ lizează excedente comerciale mari de ani de zile. Ţara are relaţii comerciale înfloritoare cu partenerii ei din Uniunea Europeană, mai ales cu Marea Britanie, Suedia şi Germania, precum şi cu Rusia şi SUA.

Un sistem de transport eficient

37

1955 Aderă la ONU şi la Consiliul Nordic 1956 U. Kekkonen este ales preşedinte 1982 M. Koivisto este ales preşedinte

1986 Finlanda are o reţea densă de drumuri, care fac legă‑ Finlanda devine membră tura cu cele mai izolate locuri. Reţeaua feroviară a Asociaţiei Europene este foarte bine dezvoltată mai ales în sud. Pe lângă a Liberului Schimb (EFTA) aeroportul internaţional din Helsinki, există aeropor‑ 1992 turi mari la Turku, Rovaniemi şi Tampere. Finnair Un tratat de bună vecinătate cu Rusia înlocuieşte pactul este compania aeriană naţională. Porturile cele mai de asistenţă reciprocă din 1948 importante sunt Helsinki şi Kotka.

Comunicaţii şi mass‑media

În domeniul comunicaţiilor, Finlanda este printre cele mai bine dotate ţări din lume. La fiecare 1 000 de locu‑ itori există 778 de telefoane mobile, 424 de computere personale şi 170 de conturi de internet. Există aproxi‑ mativ 200 de cotidiene cu un tiraj total de circa 3,2 mi‑ lioane de exemplare; ziarul cu cel mai mare tiraj este Helsingin Sanomat, cu circa 450 000 de exemplare.

1994 M. Ahtisaari este ales preşedinte 1995 Finlanda devine membră a Uniunii Europene 2000 T. Halonen devine preşedinte 2002 Euro devine moneda oficială 2006 T. Halonen este reales preşedinte

POLITICĂ

Fortăreaţa Suomenlinna

Mobila şi designul finlandeze se bucură de o reputaţie internaţională excelentă.

Numărul unu în lume la comunicaţii mobile

Domeniul tehnologiei de comunicaţii moderne a cunoscut de ceva ani o dezvoltare extraordinară, chiar când rata de creştere uriaşă a urmat o pantă descendentă. Economia Finlandei a beneficiat enorm din investiţiile în acest sector. Nokia este liderul pieţei mondiale în domeniul producţiei de telefoane mobile şi circa un sfert din veniturile totale obţinu‑ te din exporturi provin din vânzarea telefoanelor mobile fabricate de Nokia. Aproximativ jumătate din veniturile din exporturi ale Finlandei sunt obţinute din vânzarea de utilaje şi de dispozitive electrice. Hârtia, lemnul, mobila şi designul finlandez sunt, de asemenea, căutate pe piaţa internaţională. Veniturile obţinute din exportul

Una dintre numeroasele fortăreţe din Finlanda, Suomenlinna este cea mai impresionantă. Situată la sud‑est de centrul oraşului Helsinki, fortăreaţa este o mărturie importantă a puterii politice şi a artei construcţiei de fortificaţii din regiunea baltică. Acest bastion împotriva expansiunii ruse a fost construit în timpul stăpânirii suedeze între 1748 şi 1772 şi a fost cel mai mare proiect de construcţii întreprins până atunci de suedezi. Proiectul fortăreţei a fost realizat de Augustin Ehrensvärd, un ofiţer de artilerie aristocrat suedez. Planul lui original era de a construi un lanţ de fortificaţii pe un grup de insule apropiate de Helsinki şi de a întări anumite puncte strategice de pe uscat în jurul oraşului. Fortăreaţa, numită pe atunci Svaeborg, a contribuit la blocarea accesului ruşilor la Marea Baltică. Totuşi, în războiul ruso‑suedez din 1808, fortăreaţa a fost ocupată de Imperiul Ţarist, care a extins fortificaţiile. Ea a fost supranumită „Gibraltarul Nordului“ şi în 1917, când a ajuns sub control finlandez, a primit numele de Suomenlinna („Castel Finlandez“) . După războiul civil, în castel au fost organizate lagăre de prizonieri, iar mai târziu fortăreaţa a servit drept garnizoană. Rolul ei militar a luat sfârşit în 1973, când a fost transformată într‑unul dintre cele mai importante obiective turistice din Helsinki. Complexul cu circa 200 de clădiri intacte a fost declarat în 1991 monument al Patrimoniului Mondial UNESCO.

Regim politic Republică parlamentaro‑prezidenţială Şef de stat Preşedinte Legislativ Parlament cu 200 de delegaţi, aleşi pe 4 ani Organizare administrativă 5 provincii; Insulele Åland cu statut autonom

ECONOMIE Produs intern brut 149,9 mld. $ Produs naţional brut/loc. 37 530 $ Comerţ exterior Importuri 58,5 mld. $ Exporturi 65,2 mld. $ Datorie externă 218 mld. $

37

finlanda.indd 37

8/26/2009 4:33:46 PM

38

Finlanda

Turism

Atractivă

în toate anotimpurile

Turiştii se pot bucura de magia peisajului hibernal finlandez călătorind cu sănii trase de cai sau de reni. O călătorie prin noaptea polară poate da turiştilor şansa de a vedea luminile nordice.

Finlanda are un peisaj variat. Regiunile diferă din punct de vedere climatic şi al tipului de peisaj şi din punct de vedere cultural. În timp ce capitala Helsinki este o metropolă foarte animată, cu o arhitectură ambiţioasă, partea nordică a ţării se caracterizează prin spaţii deschise, aşezări izolate şi linişte. Soarele de la miezul nopţii din nordul extrem sau o croazieră de‑a lungul coastei în sud reprezintă experienţe memorabile pentru turistul neobişnuit cu asemenea condiţii.

Călătorind în Finlanda Această ţară din nordul îndepărtat este o destinaţie turistică atractivă pe tot

parcursul anului. Totuşi, majoritatea turişti‑ lor consideră că Finlanda merită vizitată doar în lunile de vară sau în cele de iarnă. Primăvara şi toamna pot fi şi ele fermecă‑ toare, căci scot în evidenţă schimbarea spectaculoasă a anotimpurilor.

O Mecca pentru sporturile de iarnă

Finlanda oferă condiţii ideale pentru multe sporturi de iarnă. Schiorii de fond pot folosi pârtii de dificultate variată care se pierd adesea la orizont. Traseele bine marcate trec prin păduri, peste lacuri îngheţate şi chiar de‑a lungul coastei în unele locuri. Unele pârtii încep chiar de la marginea oraşelor. Centre de schi mari sunt în Levi, Pyhä, Ruka, Saariselkä

şi Ylläs. Sezonul durează din decembrie până în martie în sudul şi centrul Finlandei. În Laponia, în funcţie de situaţia stratului de zăpadă, sezonul este în mod normal mai lung (de obicei din noiembrie până în mai). Pe lângă această disciplină „nordică“ clasică, în Finlanda se pot practica pescuitul la copcă, căţăratul pe gheaţă, plimbarea cu sania trasă de reni, schiul alpin (inclusiv helischiul) şi plimbarea cu snowmobilul. Magia incompa‑ rabilă a peisajului hibernal finlandez poate fi, de asemenea, admirată folosind rachete de zăpadă. Deşi temperaturile pot scădea în timpul iernii mult sub limita îngheţului, frigul este suportabil datorită aerului uscat.

Vară finlandeză

Vara, temperaturile pot fi foarte plăcute şi uneori chiar ridicate. Lacurile se încălzesc de obicei la peste 20ºC. Ritmul vieţii oamenilor se schimbă datorită zilelor mai lungi. Eveni­ mentul cel mai important al anului este festivalul de la mijlocul verii, o zi de sărbă‑ toare animată, care se organizează întotdeau‑ na în sâmbăta cea mai apropiată de solstiţiul de vară. O experienţă foarte neobişnuită este ziua polară din regiunile de la nord de Cercul Polar Arctic – un fenomen în care soarele nu apune niciodată (în funcţie de latitudine) timp de maximum 73 de zile. Vara este anotimpul potrivit pentru dru‑ meţii în parcurile naţionale finlandeze, unde se găsesc toate elementele caracteristice

Peisajele cu lacuri şi păduri din Finlanda sunt potrivite pentru excursii lungi, mai ales în lunile de vară. Liniştea cadrului natural este inegalabilă.

38

finlanda.indd 38

8/26/2009 4:33:49 PM

Finlanda

Turism

39

INFO DE CĂLĂTORIE

Construit în secolul XV, castelul Olavinlinna din Savonlinna are o mărime impresionantă. peisajului variat al Finlandei – lacuri, râuri, dealuri şi păduri dese. În nord abundă mlaştini întinse, regiuni mocirloa‑ se şi munţi înalţi. Reţeaua densă de poteci de dru‑ meţie bine marcate este completată de un mare număr de colibe unde excursioniştii pot petrece noaptea. În sudul Districtului Lacurilor finlandez o potecă lungă trece prin parcurile naţionale Seitseminen şi Helvetinjärv. Cicliştii pot folosi trasee pentru mountain‑bike bine marcate. În unele regiuni ale Laponiei, a existat o adevărată goană după aur la începutul secolului XX, şi drume‑ ţii pot merge şi astăzi pe urmele căutătorilor de aur. Un alt spectacol care merită căutat sunt întrecerile de doborât copaci organizate în unele comunităţi, mai ales în Laponia.

O comoară pentru iubitorii de arhitectură

Această ţară nord‑europeană nu este îndrăgită doar de iubitorii de natură – iubitorii de arhitectură au de ase‑ menea ce admira aici. În ciuda istoriei ei relativ scurte, Finlanda are comori arhitecturale impresionante. O particularitate a Finlandei este că numai circa 10 la sută dintre clădirile existente au fost construite înaintea secolului XX. Două exemple de arhitectură medievală sunt biserica din Lohja, la vest de Helsinki, cu pereţii şi tavanele ei pictate în secolul XV, şi ca‑ tedrala din Turku, construită din cărămidă în stilul gotic german de nord din secolele XIII–XV. Castelele fortificate din perioada medievală sunt impresionante datorită dimensiunii lor, de exemplu castelul Olavinlinna din Savonlinna, de la sfârşitul secolului XV. După o fază de romantism naţional la începutul secolului XX, arhitectura finlandeză a dobândit forme mai clare. Caracteristici tipice ale arhitecturii finlandeze moderne sunt un simţ excelent al materialelor folosite (mai ales lemn tradiţional), o eleganţă funcţională în care frumuseţea derivă din simplitate şi o aderare la formă. Alvar Aalto (1898–1976) a fost arhitectul de renu‑ me internaţional al Finlandei. El a dat formă Helsinkiului modern şi şi‑a pus amprenta asupra multor părţi ale ţării cu talentul lui arhitectural. Într‑una din clădirile proiectate de el există un muzeu dedicat operei sale.

Sala Finlandia (în dreapta), construită de Alvaro Aalto, şi clădirea Parlamentului (în stânga).

Helsinki – o perlă la Marea Baltică Această descriere sună destul de bombastic, dar se potriveşte perfect oraşului. Clădiri splendide, parcuri şi grădini superbe, precum şi o scenă culturală demnă de o capitală europeană fac din Helsinki o destinaţie căutată de cei 1,4 milioane de oameni care vin aici în fiecare an. Chiar şi amplasarea este unică; oraşul se întinde pe o peninsulă legată de partea continentală şi de mai multe insule din vecinătatea coastei. Fondat în 1550 de suedezi, oraşul are un trecut zbuciumat. A cunoscut o înflorire neaşteptată după ce a fost cucerit de Rusia, la începutul secolului XVIII. În 1812, Imperiul Ţarist a transformat Helsinki în capitala Marelui Ducat Rus al Finlandei. Aceasta a marcat o perioadă de prosperitate care s‑a caracterizat prin construirea multor edificii. Oraşul este dominat acum de arhitectura modernă. Arhitecţi precum Alvar Aalto, Eliel Saarinen (1910–1961) şi Johann Carl Ludwig Engel (1778–1840) au construit Helsinkiul modern. Pentru faţada Sălii Finlandia (1971), Aalto a folosit marmură de Carrara. Clădirea Operei Naţionale Finlandeze (1993) are aceeaşi culoare albă, strălucitoare. Graţie acestor capodopere, Helsinki a fost supranumit „Oraşul Alb al Nordului“. În apropiere se găsesc catedrala Uspenski de cărămidă roşie (1868) şi gara construită din granit roz în stil Art Deco, în 1914, care contrastează evident cu albul clădirilor menţionate mai sus. Helsinki a devenit capitala Finlandei în 1917, după prăbuşirea Imperiului Ţarist. Lumea şi‑a îndreptat privirile spre metropola finlandeză: în 1952, oraşul a găzduit Olimpiada de Vară; în 1975, Comisia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) – o piatră de hotar pentru dezvoltarea unei politici de securitate a continentului – a fost creată prin semnarea actului final de la Helsinki. În anul 2000, cu ocazia celei de‑a 450‑a aniversări, oraşul Helsinki a fost distins cu titlul de „capitală culturală a Europei“. În 2005, la Helsinki au avut loc campionatele mondiale de atletism.

Informaţii utile www.finland‑tourism.com

finlanda.indd 39

Vaccinări Nu se cer vaccinări. Dacă vizitaţi anumite părţi ale ţării, este recomandată profilaxia împotriva meningoencefalitei de  la începutul verii. Vamă Pentru călătoriile private în UE, bunurile de uz personal pot fi transportate fără restricţii (excepţii/reguli se aplică produselor din tutun şi alcoolului). Banii şi alte mijloace legale de plată se pot introduce şi scoate fără restricţii. Monedă şi mijloace de plată 1 euro = 100 cenţi Există bancomate. Cecurile de călătorie sunt acceptate de bănci şi de multe hoteluri. Principalele cărţi de credit sunt acceptate în bănci, hoteluri, restaurante şi magazine. Transport Numai jumătate din reţeaua de drumuri este asfaltată. În sud, există o reţea feroviară bine dezvoltată. În nord, autobuzele sunt mijloacele de transport cele mai importante. Aeroporturi internaţionale există la Helsinki, Turku, Rovaniemi şi Tampere. Pentru şoferi Sunt suficiente un permis de conducere naţional şi un certificat de înmatriculare a maşinii. Se recomandă o asigurare carte verde. Limita de viteză este de 50 km/h în localităţi, 100 km/h în afara localităţii şi de 120 km/h pe autostradă. În afara localităţii, trebuie să aveţi faza scurtă aprinsă şi ziua. Limita de alcoolemie: 0,5. Folosirea telefonului mobil în timpul condusului e permisă doar cu sistemul hands‑free. Din decembrie până în martie sunt obligatorii cauciucurile de iarnă. Se circulă pe dreapta. Cazare Standardul hotelurilor şi al motelurilor din oraşe este ridicat. Există cabane de vacanţă de diferite standarde, de la bungalow‑uri luxoase la colibe de pescari. Cazare ieftină se oferă în cămine pentru studenţi: hoteluri de vară, hanuri pentru tineret şi campinguri. Perioadă optimă de vizitare Sezonul turistic este din iunie până în septembrie; sezonul de iarnă durează în sud din ianuarie până în martie şi în nord din decembrie până în aprilie. Numere de urgenţă Număr de urgenţă naţional (poliţie şi salvare) 112 Asistenţă rutieră 02008080 (AL)

39

8/26/2009 4:33:53 PM