UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRI FACULTATEA DE INGINERIE SPECIALIZAREA: Ingineria şi protecţia mediului în industrie
PROIECT LA TOPOGRAFIE Profilul transversal al unei şa
Indrumator
Student
2010 CUPRINS
1.Topografie – generalitati...........................................3 2.Istoricul lucrarilor de masuratori terestre..................4 3.Scarile topografice.....................................................5 4.Harti topografice.......................................................8 5.Lucrari practice.........................................................9 6.Bibliografie...............................................................10 7.Anexe
Topografie – generalitati Deoarece Deoarece lucrarile lucrarile de constructi constructii,i, montaj, montaj, precum precum si proiectar proiectarea ea acestora sunt intr-un numar tot mai mare, acestea sunt nerealizabile fara utilizarea tehnicii masuratorilor geodezice si topografice. Topografia – stiinta masuratorii si reprezentarii suprafetei terestre – este una din cele mai vechi stiinte si prin aceasta una din pietrele de temelie ale dezvoltar dezvoltarii ii stiintei stiintei si tehnicii. tehnicii. Topografia, Topografia, geodezia, geodezia, astronomia astronomia si matematica sunt strans legate intre ele.
Importanţa lucrărilor topografice Lucrările de topografie aplicată sunt necesare aproape în toate ramurile economiei naţionale, astfel: - în agricultură, pentru lucrări de organizare a teritoriului şi de ameliorare a unor suprafeţe prin: amenajări de albii, desecări, irigări etc.; - în industria industria hidroenerget hidroenergetică ică sunt necesare lucrări lucrări topograf topografice ice pentru pentru determinarea amplasamentului barajelor şi hidrocentralelor, a suprafeţelor inundate de lacurile de acumulare, a capacităţii lacurilor etc.; - pentru pentru căile de comunicaţi comunicaţiee – drumuri, drumuri, căi ferate ferate – lucrările lucrările topografice topografice intervin atât la alegerea celor mai economice trasee, cât şi la amplasarea corespunzătoare a staţiilor şi nodurilor de cale ferată precum şi a cons constr truc ucţi ţiil ilor or care care des deserv ervesc esc mate ateria rialul lul rulan ulantt; - în indu indust stri riaa extr extrac acti tivă vă – cărb cărbun uni,i, mi mine nere reur urii – pent pentru ru dete determ rmin inar area ea planurilor de străpungere a rocilor (galerii, tuneluri), pentru determinarea poziţiei şi mărimii stratului de zăcăminte, a amplasării construcţiilor şi instalaţiilor de suprafaţă etc.
RAMURILE ŞTIINŢEI măsurătorilor terestre: •
GEODEZIA, se ocupă de studiul , măsurarea şi determinarea formei şi dimensiunilor Pământului în ansamblu sau pe porţiuni precum şi determinarea exactă a poziţiei unor puncte; nu realizează planuri sau hărţi determină coordonatele punctelor. Cu ajutorul acestor
coordonate se reprezintă scheletul hărţilor, adică reţeaua de triangulaţie geodezică. •
TOPOMETRIA, (topos- loc; metrein- a măsura) se ocupă cu măsurătorilor geometrice şi a calculelor necesare întocmirii unui plan a unei suprafeţe a pământului. Îndeseşte scheletul punctelor geodezice. FOTOGRAMETRIA, determinarea în spaţiu şi timp a obiectelor fixe şi
mobile, reprezentarea lor grafică, fotografică sau geometrică, prin fotograme.
SCOPUL TOPOMETRIEI- ELEMENTELE DE BAZĂ •
•
•
PLAN –este reprezentarea la scară a unei porţiuni de teren printr-un număr număr de puncte care formează pe o hârtie hârtie figuri asemenea asemenea celor din teren, având unghiuri egale şi laturi proporţionale; SCARA – reprezintă raportul constant dintre dimensiunile grafice de pe plan şi cele corespunzătoare din teren; Topometria consideră punctul ca obiect al ei, unirea punctelor formând liniile reprezentative ale terenului.
ISTORICUL LUCRĂRILOR DE MĂSURĂTORI TERESTRE •
•
•
•
Proprietatea privată a determinat şi necesitatea măsurătorilor. Începutul acestora nu este definit în spaţiu şi timp, cert este că încă din sclavagism tehnica măsurătorilor a înregistrat un avânt. Reconstituirea hotarelor din luncile inundate anual de Eufrat şi Nil, organizarea sistemelor de irigaţii, construirea piramidelor, construirea şoselelor, viaductelor, canalelor demonstrează un stadiu dezvoltat al măsurătorii din acele timpuri. Încă Încă din antich antichita itate te egipte egiptenii nii au cunosc cunoscut ut forma forma şi dimens dimensiun iunile ile pământului(exemplu pământului(exemplu piramida lui Keops): perimetrul bazei reprezintă a 120 parte din lungimea gradului terestru;
•
raportul dintre perimetru bazei şi înălţimea piramidei este 3,14.
Dezvoltarea geometriei, astronomiei, trigonometriei şi a altor ştiinţe au contribuit la dezvoltarea tehnicilor măsurătorilor Pitagora (Pyth (Pythago agoras ras-56 -560-5 0-500 00 î.e.n. î.e.n.-- matema matematic tician ian,, om politi politicc şi filozof grec, a trăit în sudul Italiei, tradiţia îi atribuie descoperirea tablei de înmulţire şi a teoremei care îi poartă numele, cu toate că aceastea erau cunoscute mai demult) în anul 502 î.e.n. considera că pământul este o sferă , forma cea mai perfectă; •
•
•
Aristotel (384
–322 î.e.n. numit şi Stagiritul după oraşul în care s-a născut, Stagira, savant şi filozof grec) forma pământului este rotundă , o corabie dispare la orizont de la bază spre catarg;
(275-195 î.e.n. – matematician, astronom, geograf, şi filozof grec) este primul care a măsurat circumferinţa solstiţiu de vară în localitatea localitatea Assuan pământului. El a observat că la solstiţiu (oraş în Egipt pe Nil, în aval de cataracte are un baraj de 101 m înălţime şi 4 km lungime – Barajul Sadd al Ali, cu o hidrocentrală de 2100Mw) razele soarelui cădeau la amiază vertical într-un puţ pe când în localitatea Alexandria (oraş în Egipt , port la Marea Mediterană, întemeiat de Alexandru Macedon 332 î.e.n., important centru economic şi cultural al lumii elenistice, renumit prin FARUL construit în anul 3 î.e.n. una din cele şapte minuni ale lumii antice, precum şi celebra bibliotecă cu 700 000 volume) razele formau un unghi de 360o/50. Cunoscând distanţa dintre cele două puncte (l) 5000 stadii (o stadie egipteană este cca 210 m), a cxalculat lungimea cercului. Erastotene din Alexandria
ÎMPĂRŢIREA TOPOMETRIEI •
Planimetria = proiecţia orizontală a detaliilor terenului; determinarea punctelor în plan şi transpunerea lor la o scară pe o foaie de hârtie, în scopul reprezentării prin semne convenţionale a formei perimetrelor suprafeţelor şi a determinării mărimii acestora.
•
Altimetria = determinarea înălţimilor cotelor punctelor de pe teren, faţă de un plan de comparaţie care este nivelul mării. Este reprezentat relieful obţinându-se astfel o vedere fidelă şi completă a terenului.
Scările topografice Scările reprezintă raportul constant dintre dimensiunile grafice de pe plan (d) şi cele corespunzătoare din teren (D). Condiţia esenţială, care trebuie respectată, este ca cele două lungimi (d,D (d,D)) să fie fie expr exprim imat atee în acel acelea eaşi şi unit unităţ ăţii de măsu măsură ră.. Rapo Raport rtul ul are are numărătorul egal cu unitatea, iar ca numitor un număr (n), întreg care indică de câte ori distanţa de pe plan (d) este cuprinsă în distanţa din teren (D): •
•
•
•
•
•
•
•
•
d/D=1/(D/d)=1/n d/D=1/(D/d)=1/n ; n=D/d
d= distanţa de pe plan; D= distanţa din teren. Exemplu: d=5cm; D=5000cm scara este 1/1000; CLASIFICĂRI Scările pot fii numerice şi grafice. cele numerice; exprimate ca 1/n, în care „n” are valori rotunde (100, 10 000, cel mult 20 000), aparţin hărţilor; cele grafice pot fi liniare şi transversale; aces aceste teaa repr reprez ezin intă tă o repr reprez ezen enta tare re a scăr scării ii nume numeri rice ce care care ajut ajutăă la măsurarea grafică a distanţelor pe planuri şi hărţi.
SCĂRILE TOPOGRAFICE
Cele liniare (simple) – se alege o distanţă de bază, denumită baza scării care corespunde grafic la scara respectivă:
Cele transversale (compusă) formată din două scări grafice lineare situate la 2-5cm 2-5cm dista distanţă nţă una una sub alta, alta, talonu talonull fiind fiind mai compl complex. ex. Distan Distanţa ţa pe verticală se împarte în 10 părţi egale, iar talonul fiecărei scări se unesc între ele astfel : diviziunea 0 de jos se uneşte cu 10 la scara de sus şi aşa mai departe. Acest tip de scară are o precizie mult mai mare în determinarea distanţelor, bazându-se pe principiul proporţionalităţilor laturilor în triunghiuri asemenea formate în talonul obţinut ca mai sus.
Harti topografice
Informaţiile documentare despre hărţi ne arată că ele au existat încă dinaintea erei noastră: au fost găsite schiţe primitive la egipteni, chinezi, canadieni, amerindieni realizate pe suporturi foarte variate începând de la os, coji de copac, nisip, lemn, pietre, etc. Conţinutul acestor schiţe se referă la suprafeţe restrânse şi reprezintă diferită elemente ale cadrului natural ca reţeaua hidrografică, lacurile, pădurile, peşterile. Harta este o reprezentare în plan, micşorată, convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre, cu fenomene naturale şi sociale de la un moment dat, realizată pe principii matematice şi la o anumită scară, ţinând cont de sfericitatea pământului. Planul Planul este este o reprez reprezent entare are cu acelea aceleaşi şi caract caracteri eristi stici ci ca şi harta, harta, diferenţele constând în faptul că redă o suprafaţă mai mică de teren, însă cu mai multe detalii şi cu o mare precizie. Deoarece scara mare nu permite redarea unei suprafeţe întinse de teren, porţiunile terestre reprezentate se consideră plane, deci nu ţine cont de sfericitatea pământului.
Lucrari practice
Lucrare de laborator (anexa1) Lucrarea isi propune abordarea unor posibilitati de cunoastere a modalitatilor de reprezentare a profilului unui teren, a unei cladiri etc, însuşirea de către studenţi a deprinderilor practice privind activitatea de topografie în laborator, cunoaşterea şi utilizarea aparaturii şi instrumentelor folosite în lucrările de topografie. In cadrul lucrarii de laborator am reprezentat in primul rand forma de relief dupa care urma sa facem profilul transversal si ne-am stabilit scara dupa care lucram. Pasul urmator a fost sa trasam nivelul de referinta si sa ne stabilim punctele aferente aferente fiecarei curbe de nivel. Dupa ce am stabilit punctele , am executat masuratori pentru a stabili distanta dintre curbele de nivel , dupa care am identificat cota aferenta fiecarui punct de pe harta. Cunoscand aceste date privind distanta dintre curbele de nivel si cotele existente am reusit sa reprezentam grafic sectiunea hartii respective si am putut calcula deasemenea distanta din teren. Urmarind etapele parcurse la lucrarea de laborator am putut intocmi o noua sectiune de harta cu un grad de dificultate mai ridicat.(anexa 2,3).
BIBLIOGRAFIE 1.Topografie – curs 2. http://ro.wikipedia.org 3. www.silvic.usv.ro
