Universitatea Bucureşti Facultatea de Psihologie şi Ştinnţele Educaţiei
Didactica Psihologiei Profesor bun – profesor slab
Nicolae Cristina Andreea Andreea An II, Seria I, Grupa 1
Bucureşti, 2013
1
Profesor bun – profesor slab
1. Introducere Cadrele didactice din cadrul învăţământului de astăzi trebuie să se confrunte cu o serie de schimbări continue, cărora trebuie să le facă faţă, au de rezolvat problem legate de elevi sau de colegi cu care nu se întâlneau înainte. Fiecare profesor este diferit în felul lui şi se adaptează schimbărilor în ritmul propriu. Consider că elevii numesc clasifică profesorii în ,,buni” şi ,,răi” în funcţie de cum percep ei desfăşurarea lecţiei, cum ar vrea să se desfăşoare lecţia, în funcţie de notele pe care le primesc sau în funcţie de modul în care relaţioneaza cu elevii. 2. Abilităţi şi competenţe ale cadrului didactic O persoană trebuie să deţină anumite calităţi şi competenţe pentru a deveni profesor. a. Formarea cadrului didactic. Pentru a deveni profesor, este necesară o anumită pregătire, urmarea unor cursuri de formare şi specializare în acest domeniu, precum şi efectuarea unei practici de specialitate, la finalul cărora, în urma unei examinări, cursantul obţine diploma/atestatul care îi permite să devină profesor. b. Cunoştinţe generale şi de specialitate . Profesorul trebuie să deţină o serie de cunoştinţe de specialitate, necesare predării materiei pe care doreşte să o predea, dar pe lângă aceste cunoştinţe, sunt necesare şi cunoştinţe generale din mai multe domenii, pentru a le putea transmite mai departe elevilor. c. Capacităţi psihice. Pentru a putea transmite elevilor anumite informaţii, dar şi pentru a le explica, sunt necesare anumite capacităţi psihice care permit formarea conexiunilor între diferitele informaţii, realizarea de analogii, rezolvarea de problem, dar şi capacităţi ce ţin de memorie, atenţie şi afectivitate. d. Sociabilitate. Un cadru didactic trebuie să fie sociabil pentru a putea comunica cu elevii, pentru a le putea transmite cunoştinţele pe care el le deţine, dar şi pentru a putea explica 2
ceea ce elevii nu au înţeles. Dacă un profesor este introvert acesta nu va putea face faţă solicitărilor din mediul învăţământului, acesta fiind obişnuit să stea mai mult singur, lucrând mai bine singur, nesminţindu-se confortabil în mijlocul unei mulţimi de oameni. Una dintre cerinţele importante în mediul academic este aceea de a comunica, atât cu elevii, cât şi cu colegii din cadrul instituţiei şcolare, dar şi din afara acesteia, iar pentru a putea îndeplini funcţia de profesor trebuie să fi o persoană extravertă pentru a te simţi în largul tău într-o mulţime. e. Evaluarea obiectivă. Profesorul trebuie să fie capabil să realizeze o evaluare cât mai obiectivă a elevilor, să nu facă diferenţe între elevi în sensul preferinţelor şi respingerilor, şi mai ales, trebuie să nu facă discriminare, toţi elevii trebuie trataţi la fel, deoarece toţi au nevoie să înveţe, iar atenţia trebuie întreptată către fiecare elev în parte. f. Interes pentru elevi. Acesta trebuie să fie direct interesat de starea elevilor săi, de stadiul cunoaşterii şi învăţării, acest lucru fiind necesar pentru a putea interveni acolo unde sunt probleme. g. Empatia. O caracteristică esenţială pentru un cadru didactic este empatia, necesară pentru a putea înţelege modul în care simte şi se comportă un elev, cum se poate intervini în soluţionarea erorilor şi a problemelor acestuia. h. Metode şi tehnici de predare. Metodele de predare trebuie definite şi structurate clar, pentru ca lecţia să se desfăşoare organizat. De asemenea, aceste metode nu trebuie să fie rigide, ci trebuie să fie îmbunătăţite şi schimbate între ele pentru a putea menţine atenţia elevilor în timpul orelor. Metodele şi tehnicile utilizate este recomandat să fie interactive, să solicite atenţia continuă şi răspunsuri din partea elevilor. i. Suportivitatea acordată elevilor . Indicat pentru un profesor este să îşi susţină şi să îşi încurajeze elevii, nu să îî critice şi să îi certe, deoarece aceştia reacţionează mai bine la încurajări şi recompense şi sunt mai motivaţi de acestea decât de critică şî pedeapsă. j. Echilibrare. Un profesor trebuie să găsească un echilibru între autoritate şi indulgenţă. Un profesor prea autoritar este posibil să devină antipatic elevilor, iar drept consecinţă aceştia îşi pot pierde interesul pentru materia respective şi pot învăţa doar de teama 3
profesorului. Pe de altă parte, nu este recomandat ca un profesor să fie prea indulgent, deoarece elevii nu îl consideră ca reprezentând autoritatea şi nu îl iau în serios, drept urmare aceştia pierzându-şi interesul pentru activitatea de învăţare, nu îşi mai fac temele şi nu mai învaţă pentru că oricum profesorul este indulgent şi îi va ierta. k. Calm. Este necesar ca un profesor să fie cât mai calm pentru a putea să reziste atunci când elevii îi vor pune, de exemplu, aceeaşi întrebare, sau atunci când nu vor înţelege ceva şi va trebui să explice acelaşi lucru de mai multe ori. Dacă un profesor îşi va pierde calmul acest lucru nu îi va permite să îşi continue lecţia în linişte, ci va fi irascibil, va răspunde în grabă întrebărilor elevilor sau nu va mai răspunde deloc, spunând că a mai explicat acest lucru odată.
3. Profesor bun versus profesor slab: puncte de vedere În opinia mea, un bun profesor va deţine aceste calităţi enumerate mai sus, va şti cum să le utilizeze în diferitele contexte ale desfăşurării unei lecţii astfel încât lecţia să decurgă în linişte, iar elevii să îşi menţină atenţia şi să participe activ pe toată durata acesteia. Profesorul bun este cel care se prezintă ca autoritate în faţa elevilor, dar care nu abuzează de această putere în defavoarea elevilor. Profesorul trebuie să fie o figură autoritară, pentru a putea tine în frâu elevii, acesta trebuie să inspire respect şi ordine, şi mai ales, să reprezinte un model pentru elevi. Din punctul meu de vedere, un bun profesor va impune anumite reguli pentru o mai bună desfăşurare a activităţii de predare-învăţare şi va sancţiona încălcarea acestora. Totuşi, aceste reguli nu trebuie să fie exagerate, nu trebuie să aibă cereri aberante, ci este necesar ca regulile să fie adaptate în funcţie de colectivul de elevi. Dacă, de exemplu, avem o clasă de elevi foarte indisciplinaţi, nu putem impune din prima să stea nemişcaţi, ci trebuie să ajungem în acest punct treptat, nu trebuie să ne aşteptăm ca peste noapte aceşti elevi să se cuminţească, ci trebuie să le câştigăm încrederea, pentru ca pe parcurs, să ajungă la nivelul de disciplină pe care îl dorim. Toate aceste lucruri nu înseamnă însă că trebuie să fim exigenţi sau să inspirăm frică, înseamnă doar impunerea unei anumite conduite şi discipline pentru desfăşurarea armonioasă a lecţiilor. Un bun profesor trebuie să se situeze la limita dintre exigent şi indulgent, trebuie să fie autoritar 4
şi prietenos în acelaşi timp, deoarece în acest mod va câştiga încrederea elevilor, ar se va şi impune în faţa lor şi va şti cum să îi stăpânească. Cred că un profesor slab este ori prea indulgent, ori foarte autoritar, genul de profesor care crede că nesancţionarea elevilor atunci când greşesc îl va apropia de elevi sau, la cealaltă extremă, genul de profesor care se foloseşte de autoritate pentru a speria elevii şi nu ezită să aplice sancţiuni drastice, gândindu-se că în felul ăsta se va face respectat şi îi va tine în frâu pe elevi indiferent de situaţie. Din experienţa proprie, pot afirma faptul că elevii, în general, spun despre un profesor că este bun sau slab în funcţie de materia pe care acesta o predă şi în funcţie de preferinţa acestora pentreu respectiva materie. Dacă, de exemplu, unui elev îi place româna, el va fi atent la lecţii, va participa activ şi va tinde să asocieze materia predată cu respectivul profesor, chiar dacă acesta poate nu deţine competenţe psihosociale. Se poate întampla şi invers, ca unui elev să îi placă o materie deoarece are o preferinţă pentru profesorul care o predă. Astfel, dacă la început nu îi plăcea matematica, în momentul în care s-a schimbat profesorul, iar acesta este pe placul elevului, materia îi poate capta atenţia mai uşor şi va urca în topul preferinţelor lui tocmai datorită simpatiei faţă de profesor. Se mai poate întâmpla, ca de exemplu, unui elev ce iubeşte matematica să nu îi placă profesorul pentru că nu ştie cum să le transmită elevilor ceea ce el ştie, nu ştie să le explice, trece reprede prin diferite exerciţii fără să îi pese dacă elevii au înţeles sau nu. Aşadar, câteodată, calitatea de ,,bun” sau ,,slab” ţine de percepţia elevilor asupra profesorilor cu care vin în contact. Cei mai mulţi oameni au tendinţa de a crede că sunt suficiente cunoştinţele de specialitae pentru a deveni un bun profesor. Eu cred că acestea sunt foarte importante, în special pentru că dacă un profesor nu deţine aceste cunoştinţe va clădi o bază falsă, eronată pentru elev, iar acest lucru va avea consecinţe grave asupra elevului. Aşadar, aceste cunoaştinţe de specialitate sunt foarte importante, dar nu suficiente. Pe lângă acestea, cunoaşterea psihopedagogică este foarte importantă deoarece îl ajută pe profesor să transmită elevilor cunoştinţele pe care le deţine, aceasta poate facilita procesul de transmitere şi de explicare a informaţiilor astfel încât aceştia să poată înţelege ceea ce se predă şi să înveţe mai uşor. De exemplu, în clasa a IX-a am avut un profesor de matematică foarte exigent. Venea la oră, făcea prezenţa şi începea să scrie pe tablă, explicând în timp ce scria. Noi trebuia să copiem de pe tablă cât mai repede, pentru că ritmul de predare era foarte rapid. Dacă spuneai că nu ai înţeles îţi mai explica o dată în grabă şi asta era 5
tot. dacă data viitoare te scotea la tablă şi nu ştiai te sancţiona prin notă. Acesta este motivul pentru care majoritatea colegilor mei, inclusive eu, îl consideram slab. Aşadar, degeaba deţine un profesor cunoştinţe de specialitate, dacă nu le poate transmite şi altora, le transmite total greşit sau nu are răbdare să explice până când toţi elevii au înţeles. Cred că această cunoaştere psihopedagogică reprezintă una dintre liniile fine ce separă un profesor bun de unul slab. Un bun profesor va stabili o relaţie deschisă cu elevii, bazată pe încredere şi respect reciproc. Consider că este important ca un profesor să se implice în activităţi de cunoaştere a elevilor, să comunice cu aceştia deoarece cunoaşterea şi comunicarea înseamnă depistarea unor eventuale probleme/greşeli experimentate de elevi, probleme care odată descoperite pot fi rezolvate cu ajutorul cadrelor didactice. Desigur, comunicarea nu înseamnă să uiţi că eşti profesor, ci faptul că trebuie să te menţii la un nivel între autoritate şi prietenie cu elevii. Profesorul este o figură autoritară, ce trebuie respectată de către elevi. Dar ce se întâmplă atunci când profesorul cere respect, dar nu oferă la schimb acelaşi lucru? Acest tip de profesor l-aş încadra la profesor slab, deoarece nu este capabil să realizeze o legătură de respect şi încredere între el şi elevi. Acest tip de profesor este cel care se foloseşte de autoritatea şi statutul său pentru a controla elevii după cum doreşte el, nu cunoaşte altă modalitate de a stăpâni elevii, aşa că se foloseşte de puterea sa, ameninţând elevii cu note proaste sau absenţe. În final, elevii vor participa la lecţiile desfăşurate de acest profesor doar de teamă, şi nu din dorinţa de a învăţa materia respectivă, se vor simţi nemulţumiţi şi trataţi necorespunzător din cauza lipsei de respect şi de atenţie a profesorului faţă de ei. Un profesor nu trebuie să cadă nici în cealaltă extremă, în care profesorului să îi fie teamă de elevi. La televizor şi în presă apar tot mai multe cazuri în care profesorii ajung să fie bătuţi şi batjocoriţi de proprii elevi. Cred că aceasta este consecinţa unei lipse totale de respect faţă de profesor. Acest lucru se întâmplă din pricina faptului că profesorul nu ştie să îşi exercite autoritatea şi nu impune respect prin prezenţa sa, acest tip de profesor este manevrat după bunul plac al elevilor din simplul motiv că nu ştie cum să îi stăpânească şi cum să impună linişte şi ordine în timpul lecţiei. De cele mai multe ori, profesorul reprezintă un model pentru elevi, deci este foarte important modul în care acesta se exprimă şi se comportă, atât cu elevii, cât şi cu alte persoane. Un profesor care este îngrijit, ordonat, disciplinat şi are grijă cum se comportă în preajma elevilor, va fi un model demn de urmat de către elevi. Acesta va impune respect prin simpla prezenţă, 6
elevii vor fi disciplinaţi şi ordonaţi, vor oferi şi vor primi respect şi atenţie din partea profesorului. Eu cred că poţi prezice comportamentul clasei de elevi în funcţie de comportamentul profesorului la clasă. Degeaba cere un profesor disciplină, ordine, linişte şi comportamente adecvate de la elevi, dacă acesta face întocmai pe dos. Un elev care îşi vede profesorul fumând la uşa şcolii şi având un limbaj neadecvat statutului pe care îl deţine, va crede că dacă profesorul face aşa, el de ce nu poate face la fel? Consider că regulile vor fi încălcate de elevi dacă profesorii le oferă exemple ce intră în contradicţie cu cerinţele făcute la adresa elevilor. Scriam mai sus despre faptul că un profesor trebuie să fie îngrijit, atât din punct de vedere fizic, cât şi comportamental. Vestimentaţia unui profesor trebuie să fie decentă, adecvată mediului în care profesorul se află. Chiar şi prin vestimentaţie profesorii devin modele de urmat. Putem face diferenţa dintre o profesoară care se îmbracă decent şi una căreia îî place să poarte fuste scurte şi decolteuri. Referindu-mă la ultimul exemplu, pot spune că elevii nu vor avea acelaşi nivel de respect faţă de profesoara din primul exemplu. În momentul în care un profesor are un stil vestimentar provocator, va îndemna elevii la imitaţie, în cazul elevilor de acelaşi sex cu profesorul, şi la atracţie sexuală în cazul elevilor de sex opus. Pentru a fi evitate aceste lucruri este necesară decenţa în ceea ce priveşte vestimentaţia profesorului. Vestimentaţia poate impune respect, ordine sau, dimpotrivă, lipsă de respect şi dezmăţ. Un bun profesor este înţelegător şi răbdător cu elevii, le acordă timpul necesar pentru ca ei să poată înţelege un lucru şi le explică de câte ori este nevoie. La polul opus se află profesorul care nu are răbdare cu elevii şi care se enervează atunci când aceştia nu înţeleg şi lecţia nu decurge aşa cum a fost planificată. La ora de matematică, de exemplu, după predarea unei lecţii noi, profesorul scoate la tablă un elev şi îl pune să rezolve o problemă. Elevul nu a înţeles ceea ce s-a predat şi nu ştie să rezolve problema. Un profesor bun, va fi înţelegător şi îi va explica până când acesta va înţelege şi va putea să rezolve problema. Un profesor slab, se va enerva, îi va reproşa că nu a fost atent atunci când a prredat şi că aceasta este cauza necunoaşterii rezolvării problemei, îl va trimite în bancă şi data viitoare îl va scoate la tablă şi dacă nu va şti, îl va pedepsi dându-i o notă mică.
7
O caracteristică foarte importantă ce diferenţiază un profesor bun de unul slab este empatia. Profesorul bun va reuşi să se pună ,,în papucii” elevului, îi va acorda atenţie, va încerca să vadă lucrurile şi din perspectiva acestuia şi va acţiona în concordanţă cu sentimentele elevilor. Un profesor slab va fi indiferent la problemele şi cerinţele elevului, va considera o pierdere de timp încercarea de a privi prin ochii acestuia şi încercarea de a acţiona în funcţie de cerinţele elevului. O problemă importantă în învăţământ o reprezintă violenţa. Majoritatea oamenilor cred că singurii responsabili ai acestui fenomen îl reprezintă elevii. Sintagma ,,Elevii de astăzi nu mai sunt cei de altădată” este din ce în mai folosită, făcând referire la faptul că elevii din ziua de astăzi sunt mai lipsiţi de respect şi sunt mai violenţi. Cadrele didactice au tendinţa de a afirma faptul că pentru aceşti elevi nu se poate face nimic, responsabilitatea acestui fenomen fiind suportată doar de către elevi, ceea ce implică un rol limitat al cadrului didactic, acesta fiind incapabil să găsească soluţii pentru elevii care ajung în acest punct. Eu cred că profesorul are un mare impact asupra modului în care se comportă un elev. Toţi profesorii ce au făcut/fac parte din viaţa unui elev îl influenţează. De exemplu, un elev care dovedeşte indisciplină la o lecţie, se poate manifesta astfel deoarece acest lucru i-a fost permis de către un alt profesor din trecut. Elevii au anumite aşteptări de la profesori şi se vor comporta în baza acestora. De exemplu, dacă în experienţa anterioară un elev a interacţionat cu profesori autoritari, atunci acesta se va aştepta ca toţi profesorii ce vor urma să se comporte la fel. În sensul opus, dacă un elev a interacţionat în trecut cu cadre didactice indulgente, permisive, atunci elevul se va aştepta ca toţi profesorii să acţioneze aşa. Aşteptările elevului vor fi confirmate sau nu de comportamentul actualului profesor. În cazul în care aceste aşteptări nu se confirmă, elevul va trebui să se adapteze condiţiilor noului cadru didactic. Modul în care un cadru didactic reuşeşte să se impună în faţa elevilor constiutie elemental care poate diferenţia un profesor bun de unul slab. Un profesor slab este cel care în loc să îşi motiveze elevii, alege să îi compare cu alţii mai buni decât ei. Există unii profesori care spun fără ocolişuri elevilor că sunt proşti, că elevul X este mai deştept decât el sau că elevii din generaţiile trecute erau mult mai inteligenţi. Aceşti profesori poate că nici nu realizează impactul extreme de negative pe care acest lucru îl are asupra elevilor. Elevii devin demotivaţi, neintersaţi din pricina unor constatări ale profesorilor care nu se bazează pe ceva concret. Un bun profesor trebuie să fie capabil să îşi motiveze elevii să înveţe, să îi susţină şi să le explice ori de câte ori sunt întrebaţi. Este mult mai eficient pentru 8
procesul învăţării să îl faci pe elev să înţeleagă unde a greşit şi astfel să îşi corecteze greşeala, decât să îî spui în faţă că este prost. Un bun profesor este capabil să se adapteze nivelului fiecărei clase şi fiecărui elev în parte deoarece situaţiile cu care se confruntă de la clasă la clasă, de la elev la elev, în diferite momente de timp, sunt foarte variate şi necesită acomodare rapidă pentru ca procesul învăţării să fie unul de calitate. Un profesor care este rigid, care nu îşi adaptează stilul în funcţie de nivelul elevilor săi va fi catalogat drept ,,rău”, ,,învechit” şi ,,fixist”. Aşadar, adaptarea profesorului la situaţiile cu care se confruntă în cadrul şcolii reprezintă un alt criteriu de diferenţiere între profesori. Profesorul bun se diferenţiază de cel slab prin faptul că reuşeşte să stabilească cu elevii o relaţie bazată pe încredere. Acest lucru este posibil prin intermediul sincerităţii, atât dinspre elevi către profesori, cât şi dinspre profesor către elevi. Profesorul, cât şi elevii petrec o foarte mare parte de timp la şcoală, ei devenind astfel o mică ,,familie”, astfel încât dacă există o problemă a unui membru, implicit vor fi afectaţi şi ceilalţi membrii. De asemenea, acest lucru înseamnă şi că membrii pot colabora pentru a găsi o soluţie la problemă mai repede, îşi vor acorda sprijin reciproc şi înţelegere. Ar fi naiv din partea unui profesor să creadă că elevii sunt doar elevi. Ei devin parte din viaţa ta de zi cu zi, aşa că este important să conşrientizezi importanţa acestora şi să stabileşti o relaţie cu ei bazată pe încredere şi sprijin. Nu întotdeauna informaţiile prezentate de cadrele didactice sunt atractive pentru elevi. De aceea, este foarte important ca un profesor să ştie cum să prezinte informaţia pentru a captiva atenţia elevilor şi pentru a o face atractivă. Este adevărat că există anumite informaţii care prin natura lor sunt rigide, formale, nu pot fi schimbate, însă modurile în care aceste informaţii vor fi prezentate elevilor sunt diverse şi numeroase. De exemplu, o ecuaţie matematică nu poate fi schimbată sau modificată, dar poate fi personificată, se poate inventa o întreagă poveste despre necunoscute astfel încât elevilor să le fie captată atenţia şi să poată reţine mai uşor informaţia. Deci, modul de prezentare a informaţiilor reprezintă un alt criteriu în funcţie de care se pot clasifica profesorii. Un cadru didactic bun se diferenţiază de unul slab prin creativitate. Situaţiile cu care se confruntă profesorii la clasă sunt diferite şi variate, se schimbă des şi nu există un algoritm unic de rezolvare a acestora, prin urmare, este nevoie ca un cadru didactic să fie creativ pentru a putea 9
face faţă acestor situaţii. Creativitatea poate fi văzută şi în sens invers: de la elevi la profesor. Profesorul nu ar trebui să dea elevilor un algoritm de rezolvare a problemelor, ci să îi lase pee i să descopere soluţia, astfel stimulându-le creativitatea şi pregătindu-I pentru viaţa din afara şcolii, acolo unde nu li se dă problema, ci trebuie ca ei să o găsească şi apoi să o rezolve în manieră proprie. Pe lângă motivaţia elevilor, mai există şi motivaţia cadrelor didactice. Un cadru didactic motivat se va implica foarte mult în planificarea şi predarea lecţiei şi va transmite această stare de entuziasm şi elevilor săi. La polul opus, dacă unui profesor îi lipseşte motivaţia, nu îşi va da interesul pentru a alcătui o lecţie eficientă, ci se va mulţumi doar cu o prezentare pasivă a informaţiilor, într-o manieră care denotă plictisire şi neinteres, aceste stări transmiţându-se mai departe către elevi, care vor deveni demotivaţi şi nu îşi vor mai da interesul să înveţe la respectiva materie. Un bun profesor se va interesa de nivelul actual al cunoştinţelor unei clase de elevi şi îşi va stabili obiective specifice fiecărei clase de elevi. Nu toţi elevii au acelaşi nivel de cunoştinţe, de aceea este important ca un cadru didactic să adapteze lecţia în funcţie de nivelul mediu al clasei. Este benefic să se stabilească obiective realiste. De exemplu, dacă nivelul unei clase la limba română este foarte scăzut, profesorul nu trebuie să se aştepte ca în 5 ore nivelul să se îmbunătăţească semnificativ. În opinia mea, un cadru didactic slab îşi stabileşte aceleaşi obiective pentru toate clasele la care predă, îşi fixează obiective nerealiste şi se simte dezamăgit atunci când observă că nivelul cunoştinţelor elevilor nu este cel aşteptat de el. Un cadru didactic bun va şti cum să rezolve cu tact conflictele ce apar între el şi elevi sau între elevi, fără să jignească sau să rănească sentimentele cuiva. De exemplu, în cazul în care doi elevi se ceartă profesorul va interveni şi ca încerca să afle opiniile ambilor elevi, apoi va găsi o soluţie de compromis. Sau în cazul în care un profesor este jignit de un elev, nu trebuie să îi răspundă la fel, ci trebuie să îi arate respectivului elev că el reprezintă autoritatea şi trebuie respectat. Bineînţeles, acest lucru nu se va întampla prin forţă, ci prin vorbă, prin calm şi înţelegere. De obicei, în spatele jignirii unui cadru didactic de către un elev, există anumite probleme pe care profesorul trebuie să le depisteze şi să încerce pe cât posibil să ajute în soluţionarea acestora. Ca şi cadru didactic, în momentul în care apar conflicte cu elevii, nu 10
trebuie să le amplifici, ci să încerci să descoperi cauzele ca să poţi înţelege punctele de vedere ale elevilor şi astfel, să diminuezi conflictul. Când eşti jignit, nu trebuie să răspunzi printr-o jignire, pentru că astfel vei reuşi doar să atragi antipatie din partea elevilor. Cred că dacă se ajunge în punctual în care majoritatea elevilor nu au respect faţă de un profesor, înseamnă că acel profesor este slab, nu reuşeşte să se impună în faţa elevilor ca reprezentând autoritatea şi prin urmare, le permite această lipsă de respect nepedepsind-o.
11
