PRECUVENTARE. I ,, Datinele, povestilP, rnusica §i poesia suntu archivele pop6relor: cu ele se p6te reconstitui trecutulu intunecatu. Prin studiulu lor ne vomu lamuri origi nea lirnbil, nascerea nationalit&tiI rornane, aplic&rile naturale cu care e inze stratU poporulu, luptele ce au sustinutu coloniele rornane pene a nu se preface in locuitoril de ast:1g.l al vechiel Dacil. Dintre diferitele nemurl respandite pe malurile Duni1ril, nicI unuH1 nu are, ca nemulu roma.nescu, ml poesia populari1 atatn de originall1, atatu de variatfl., ata.tu de frum6s.1 §i atatu de strinsu unit.1 cu amintirile anticitatH- N&scutu din sa.nge meridionah1, str&mutatu de subt unu s6re fierbinte fotr'u& ten1 noui1, nemuli1 romam1 a p:1stratu ult inchipuire fecundll, vii:1, grati6sii, ua agerime de �piritu care se traduce in mil de cuget.'l.rl fine §i intelepte, u.1 simtire adanc.1 de dragoste pentru natura, §i u.1 limb.1 ar moni6s&, earn esprim.1 cu ging&§i.l §i tot-de-u&-datti cu energiti t6te aspir.lrile sufletulul, t6te iscodirile mintif. ,, Poesia popular:1 este a.ntaia fas.1 a civilisatiunil unul nemU ce se tre�esce la lumina vietil, er& candU acelQ nemu cade din vechia'I civilisatiune, atuncl poesia populara devine unil paladium alu limbiI §i aH1 obicei'urilor str&mosescl. Pentru no1, ea este §i ua fasi1 §i unu paladiu. Cele mal multe balade, pe care. ll le avemn, datez& din secolil XVI, XVII §i XVIII. Societatea de pe atuncl erea resboinic.1: totI ereaU inarmat! §i in pici6re, t6te ideiele pornite spre lupta cu dn§manil teril. Principatele n6stre abia sciaU ca at1 tractate cu terile vecine. Lovirile ereau gilnice, ca.ndu cu Le§iI, candu cu Unguril, candu cu Tataril, candu cu Turcil §i, ce e mal tdst.il, chiarn cu Romani!. Ar:1turile se f:1ceau cu ua mi:lna pe c6rnele plugulul §i cu alta pe palti, c:1c1 T:1tarulu sta la panda in marginea teril. Candu Ta.taruli1 preda 'n tera, Romanulu gasia cu dreptt1 se'§l int6rc.1 paguba cu doband.1: a§ia elu erea mal rnultn prin Bugecu de ciitU pe a-casiL Cantecele bHranesd adeverescu cronicele, ense cantecele au unu ce , care te misc:1 pene in sufletu. Frum6se timpurI de vitejia au fostt1 acelea, ca.ndu RomanulU intra in dou1 ca in doul-spre-gece §i cttndu hanuh1 Tatarilor tramitea 11 jalob!l." catre Domnil MoldoveI cu rug�minte ca se poruncesc:1 Grozi1venilor de pe atuncI de a nu le mal opri calea, candu se 'ntorceau cu preda. din tera le§esca.
1·
1 ·, ·
Digitized by
Google
rnECl:VB:-TARE.
·---------�-·---· -----------
Ense
r6ta noroculul se int6rce: starea principatelor se schimblt, neaternarea lN· piere, poporult1 sufere, vitejia luI amortesce §i trece de la gl6te la cete, de la cete la indivi�l, §i prin urmare baladele strilmosescl suntfi tnlocuite prin ,,cfmtece de frunga.", cantece hotesc'L ,, Poesia popular:1. este nu numal espresiunea cea mal vii.1 a caracterulu1 nationaH1, der mal amnca. §i ua lumina asupra comerciulul din timpurile tre cut.e. Niel Mironu Costint1, nicl I6nu NecuJcea, nicI Grigorie Urechia, in croni ccle lor, nu pomenesct1 de comerciulU Venetianilor §i alt1 Genovesilor cu terile nustre, ense cl1ntecult1 popularu indeplinesce acea lacunll cu doue cuvinte. La notitele preti6se despre relatiunile n6stre politice §i comerciale, poesia popu lar.1 maI adaugit uli largli descriere despre starea moral.1, despre obiceiurile vietil intime §i despre organisarea socialit a principatelor: prin urmare trebuie se fill obiectult1 studielor n6stre celor maI seri6se, deca voimt1 se afL1mn cine amt'l fostt1 �i cine suntemt1. ,, Albia literaturiI n6stre e atatu de frngusUi, in catt1 - deca a§l <}ice cit mal nicl ull scriere nouli nu posede conditiunile uneI scrierl nemurit6re- a§I spune unu adeveru superittoru pentru tag;na literatilor, §i adeverult1, de cand1'1 lumea, umbla cu capulu spartu; ense mltrturisescu ca, privindu babilonia limbisticci din gilele n6stre, me ingrijescu pentru viitorult1 nostru literan1 §i m� man g.:liU numaI cu credinta ell. acestu viitoru i§l va gasi locfi de scapare in poesia popular:1.. ImI inchipuiescu ca. suntl'1 unu stnlinu sositu in Moldova seu in Va lachia cu clorinta de a studia istoria, datinele, natura §i geniult1 nemulu1 ro manesct1. Cumpart1 ml bibliotec:l intregi1 de c�rp scrise in felurite jargonur1: istoril1, poesi�, giaristicl1, etc. Deschidu u:l carte istoric:l �� v6du in ea nume,
'I
; I I
'
I
Digitized by
Google
I
I
I
imi.EUŢHJNEA G. DEM. TEODORESCU.
mânii convinsa de naţionalitatea română, de geniulti româna, de adevărata literatură română ; înţelegu dragostea Românului pentru ţera lui, înţelegâ pu terea legăturilor de familia. Iat6 poesiă, iat& adeveratâ literatură, de care se potii mândri Românii. Fiâ forma versurilor une oii defectudsă : ele imî pani mie poleite cu radele geniului. Privighiătdrea nu e frumbsă, der cânteculu ii este din raia1". Ast-felu simţia Alesandru Russo despre marele tesauru alil museî nbstre po pulare, şi ast-felti vorbia, mai acum uă jumetate de seculu (1835 — 1839), pe căndti acestu genţi erea cu totul a nebăgata -în-sâmâ de noi şi necunoscuţii de străini. A trebuita ca ilustrulu Vasile Alesandri sS culegă uă parte din variatele produceri ale generaţiuniloru trecute, se le înobileze prin frumosu'î talentii şi prin necomparabila'î măiăstriă, se le proclame âncâ din anulu 1852 ca nisce „comori nepreţuite de simţiri duiose, de idei înalte, de notiţe istorice, de cre„dorî superstiţioase, de datine strămosescî şi mai cu semă de frumuseţi poe tice pline de originalitate şi fără semenii în literaturile străine2", pentru ca depositulu păstraţii cu pietate de poporti se apară, în ochii tuturor, nu numai ca uă vastă cronică nescrisă şi versificată, der şi ca modelti de limbă alesă, de poesiă curată, de inspiraţiuni neprefăcute. Culegerile numite Volkslieder în Germania, Popular Songs în Englitera, Canti populari in Italia, Chansons populaires în Francia, Dainos (doine) la Lituanî, lI;ipo,-ţim nficHii la Bulgari, etc. au deveniţii titluri magice şi opere iubite, pe care posteritatea le privesce şi le deschide cu inimă voiosă, cu seninătate de spiritu. Nu sciţi câtu timpii va trece pene se va pute spune şi despre noi acelaşi lucru, der nu punţi la indoielă că va veni uă di, cândti lucrările de felulu acesta se vorti considera ca cea mai vechia carte a nemuluî romănescii, ca cea mai prcţiosă cronică a vieţii intime şi a simţirilor tainice de uă dinibră. Intru câtti mS privesce personalii, clin pruncia legănaţii în cântece populare, ademeniţii d'alu lor farmecil şi d'a lor plăcută armonia, pe nesimţite mi s'a întipariţu in memoria tota ce audisemu la părinţi, la rude, la prieteni : de iubi rea lor n'amu scăpata la tinereţe şi, scriindu numai pentru mine, m'amfl po menita coprinsa de uă neinlăturată pasiune. Culegerea din ţeră (1864 — 1874) ama urmat-o chiarfi in străinetate (1875 — 1876) şi ama înavuţit- o maieu semă în anii din urmă (1877—1885). Aşi pute" s8 o continua, der, pe de uă parte frăgezimea vieţii omenescî, împrejurările nepriincibse, pedicele ce 'mî staa în cale, pe de alta îndemnurile şi încuragiările bărbaţilor competinţî m'aa hotârîta s6 pună capfita lucrării şi sS daa la lumină— fără studii amănun ţite şi fără note filologice — acesta materiala, adunata cu atâta dora şi cu atâta stăruinţă. Dec'ama fi avuta norocirea sS posedăma una culegetora consciinţiosa pe la sfîrşituia veculuî trecuta seti pe la începutuia celui de faţă, opera lui ara fi avuta pentru limba, pentru literatura şi pentru naţionalitatea românească, însemnătatea ce a avuta şi are evangeliuia pentru religiunea creştină. In lipsa lui, caută se fimu recunoscători bărbaţilor de inimă, care aa strînsa din producerile populare câta 1. „Fâia societăţii de cultură din Bucovina," 2. Prefaţa brosurel I a baladelor, 1852.
PRECUVENTARE.
au pututu şi în modulă cum s'atl pricepuţii. Culegerea mea se deosibesce de cele penS ad/i apărute prin dou6 însuşiri particulare : 1° prin variantele inedite ce coprinde şi prin aretarea celor publicate în ultimele patru decenie ; 11° prin îm prejurarea că a foştii făcută în epoca de agonia a acestei indeletnicirî, cându abia câţî-va b&trânî au maî păstraţii in memoria şirulu nesfirşitu alU cântări lor vechimii, nestricate de înoirile şi de prefacerile actualităţii. Basmele, sndvele şi anecdotele, care constituiescti partea în prosâ a litera turii populare nescrise, potu da nascere unei colecţium ulterioare ; erti lipsa din acestu volumu a proverbelor, dicfitorilor şi idiotismelor se esplică prin faptulu că aşî fi fostu mărginitu la uă simplă reproducere, în urma culegerii lui Antonii Pann şi sistematisăriî lor de către modestulu „culegetoru tipografii", d-lu P. Ispirescu. II
Aşezarea acestor miî de versuri, care se potu considera ca totu atâtea miî de glasuri nevinovate ale poporului, dă locU numai la douS sisteme de clasificare : după anotimpti şi după versta celor ce le cântă. Noima d'ântâiu nu mi s'a păruţii îndestulâtore ; căci , deca primă-vera se înton^ză „Cântecele pentru animale" şi „Lăzărelulti",-vera se practică „Papa rudele" şi „Caloianulu", tomna la şed&torî se spunti „Ghicitori" şi „Glume", ierna se umblă cu „Moşiu-ajunulti", cu „Colindele", cu „Steua şi Vicleimulu4etc. suntti ens8 „Rugăciuni" şi „Jocuri de copii", „Cântece" şi „Descântece", care se făcu şi se recitâză în t6te stagiunile anului. Ast-felu amu datu precădere noimei a doua, clasificării lor după etatea per sanelor care esecută datina, care rostescu s6u uântă versurile; şi , pentru ca gruparea s8 fiâ mai nemeritâ, amu ţinuţii semă, într'a lor înşiruire, şi de succesiunea-le cronologică. Cu chipulu acesta, variantele culegerii de faţă se întocmescu firesce in dou6 părţi cam de aceiaşi mărime. I. Aparţinu copilăriei, juneţii şi adolescinţeî cele urrnătpre, şi a-nume : 1. 2. 3. 4. 5. 6. ~i . 8. 9. 10.
mosic-ajunulc (in noptea de 23 Decembre stilu vechili). colindele (in noptea de 23, 24 şi 31 Decembre st. v.). steua si vicleimulo (de la 25 Decembre penfi la 8 Ianuariti). vasilca (în diua şi n6ptea de 31 Decembre şi 1 Ianuariti). plugcsorulc (în noptea de 31 Decembre şi la 1 Ianuariuj. sorcova (numai în dimineţa dilel de 1 Ianuariti). oraţiele de nuntă (de la 8 Ianuariti inclusivu înainte). RUGĂCIUNILE (tOtde-Ulia), CAXTECELE SI JOCURILE DE COPIl (primăv6l*a). lazărelulc (în Sâmbăta lui Lazărti se"ti a Floriiloru). paparudele şi caloianulo (vera in timpii de secetă).
1 1 . GHICITURILE, ÎNTREBĂRILE SI PROBLEMELE NUMERICE, Ca Şi
12. glumele (tomna şi ierna la asia numitele „şeţj&tori"). 13. cântecele de lume (totdeauna, cler maî cu semă tomna).
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
II. Aparţinu maturităţii şi bătrâneţii cele următore, şi a-nume : 14. DESCÂNTECELE (tot d^-UIia) SI PROGNOSTICELE (t6mna). 15. versurile din basme (t6mna şi ierna la „şedetori").
16. cântecele vechi (tot-d6"-una şi în specialii la nunţî). Mi s'aru pare nepotrivita s6 se aplice producerilor nostre populare sub îm părţirea în genurî poetice. Prin cântu, „Colindele" făcu parte dinpoesia lirică ; prin naraţiuni, descrieri, dialogu, miraculosu şi acţiuni eroice, „Cântecele vechi" constituiescu genulu epicii. Cu t6te astea, recitativulu celor din urmă de vine cântu în gura lăutarilor, âr însuşirile epice se găsescti şi în „Colinde", şi in „Oraţiele de nuntă". In genulu dramaticii arii intra nu numai represintaţiunile „Vicleimului", ci şi spectacululti „Paparudelor", însoţiţii de cântu şi de jocuri săltăt6re, plesnetultl bicelor nedespărţite de „Pluguşoru", mersulti îna inte şi înapoi alâ miresei din „Lăzărelu", mişcările esecutate în descântece. Iat6 de ce amu preferiţi! clasificarea după etate, ca cea mal nemerită pentru nisce versuri care aci aparţinu datinelor sâu unor petreceri glumeţe, aci ne răpescu prin frumuseţi de vioiciune şi ne înduioşeză p6n6 a ne smulge lacreml. III Ori câtil de mari arii fi fosttl munca şi silinţele'mî personale, culegerea n'arQ fi ajunsu atâtil de volumin6să, fără ajutorulu amicilor care mi-au comunicatu numerose variante şi ale căror nume figureză la începutulti flâ-căreia. II rogii der s6 primescă mulţămirile mele şi se împărtăşescă meritulti de a fi contribuiţii la acesta lucrare. Asemenea mS simţii datorii se esprimil simţiminte de recunoscinţă mem brilor „Academiei române" pentru bună-voinţa ce aii argtatu culegerii şi culegetoruluî, persanelor care aii bine-voitti a se însărcina cu liste de subscrieri şi celor ce au avuţii încredere ca se plătescă prin anticipare, der mai cu semâ d-luî Dim. A. Sturdza, care — în cualitatea'î de ministru alu instrucţiunii— a făcuţii totu ce ia staţii prin putinţă ca sS ajute şi s6 grăbescă tipărirea cărţii ce cu iubire oferii naţiunii române. G. Dem. Teodorescu.
Bucurescî. 8 Aprile. 1885.
lîTCI^AŢIITNEA "D-lor G. SIOIST şi B. P. HASDEU cfit re
„ ACADEMIA ROMÂNA".
„ Domnilor colegi,
„Esaminându colecţiunea de Poesii populare române, adunate de d-lu O. Bem. Teodorescu, ce ni s'a recomandata de secţiunea literară, amil constataţii cu fericire că este cea med importantă din tote câte aii apăruţii pmS acuma. „Meritată colectantehd este cu atâtu maî însemnata, că — afară de ostmăa ce '§î-a daţii, spre a aduna unu materialii alâtii de avuţii, afară de ingeniusa clasifi care sj, grupare ce le-a daţii — apoi a avuţii grijă a însemna în note proveninţa lor. „Ăst-felii, deca Academia a găsiţii cu calea acorda ajutorele sete colecliunilor Iarnic- Bârsanii, FI. Marianii si altele, ai atâtu mai aleşii s'aru crede datore a veni în ajutorulu publicaHunii acestei colecţiunt, care ajutorii se i se acorde după aparitiune. G. SION.
B. P. HASDEU.
PARTEA IA: STRIGĂTE, RECITĂRI, CÂNTECE, DATINE ESECOTATE DE COPII, TINERI ŞI ADOLESCINŢl.
1. MOŞIU-AJUNULU. [NâPTEA DE 23 SPRE 24 DECEMBRE A FIĂ-CARUl ANO].
MOSI0-AJUNULC.
Crăciunulfl a fostu, din anticitate, serbătorea solistiţiulul de ternă. In raodestele'mi „încercări critice asupra unor credinţe, datine şi moravuri ale po porului românti" (1874), amu aretatu divinităţile adorate de vechii locuitori al orientului, precum şi festivităţile greco-latine, practicate cu sgomotu şi ve selia mal în aceiaşi epocă a anului. Crestinismulu a instituiţii, în n6ptea de 24 spre 25 Decembre, serbarea nascerii lui Isustl Christostl, cunoscută sub numele de Crăciunu (Kfaioyna) şi disă la Italieni Natale, la Francesî Noel, la Germani Christnacht, la Englesî Vhristmas, la Spanioli NocM buena, la Poloni Wilia etc. In diua de 24 Decembre, dis-de-dimineţă, unii copil de 10 — 15 ani, der mal cu samă cântăreţii bisericilor intră din casă în casăcuiconacerepresintă, ,,Nascerea lui Christosu", spre a cânta versetele consecrate de ritulfl. orientalii : Nascerea tea, Hristose, de la Stea aii învSţata dumned^eulii nostru, se" se 'nchine ţie, r6sărit-a lumii sorelul dreptăţii, lumina cunoscinţii; şi se" te mărescă pre tine, că întru densa aceia, r£săritulu celu de sus. care slujiau stelelor, Domne, mărire ţie. In acesta „di mare", vrăjitoarele obicînuiescu a prinde lilieci şi a 'î ingropa într'unti furnicarii, pentru ca mai târdiii, după ce putredescu, cu 6sele lor se facă „de uritu" şi „de dragoste". In noptea de 23 spre 24 Decembre, nrjptea de ajunuliî Crăciunului (kerecunj vecerla Malo-Ruşî, vigilia nativitatis Domini), de lamiedulu nopţii pene la „
11
COLECŢIUNEA G. DEM. TECDORESCU.
care voru se aibă norocii la .năritişiti, obicînuiescu sS ajuneze t6tă'(Jiua de 5 Ianuariu, numită „ajunulu Bobotezei". Flăcăii şi fetele dormu noptea sub căp8tăiu cu busuiocii datu de popă din pămâtufulu cu care bot6ză : aceia, care au se se însdre, s6q acelea, care au s6 se mărite ierna, îşi v8du în visu ursita s6u ursitulu, pe viit6rele lor soţii s6d pe viitorii lor bărbaţi. Betrânii şi matu rii nu dormu nici uă clipă, ci stau privindu cerulu, căci— după a lor convin gere—in acea ndpte „se deschide cerulu" şi cine e ,,bunu la Dumnezeu" vede fericirea din cea-1-altâ vieţă. Câttt despre diua de 24 Decembre, ajunulu Cră ciunului (jejunium nativitatis Domini), ajunarea eî avea dou8 motive : s8 se facă demni de „a se împărtăşi cu sfenta cuminicătură" , şi apoi s8 mănânce carne mai cu plăcere (in specialii carne de porcii), după unii postii de atâtea septemânî. In ceia-ce privesce epitetulti de moşiu (bgtrânu, unchiaşiu), voiţi aminti că, după cum diua de 25 Decembre a foştii personificată, atribuindu-i-se ca sfântabgtrânulu Crăciunti, moşiulti Crâciunii, Dumnezeii- tatăltt (căci ast-felO. resultă din „Colinde"), în acelaşi modu s'a personificaţii şi diua de 24 Decembre, ajunulu Crăciunului, atribuindu-i-se ca sfentu bâtrânulu Ajunu, moşiulti Ajunu. Dau aci tdte variantele usitate în Muntenia, încependtt cu ale miciloru co pilaşi şi sfârşindu cu parodia flăcăilor, care găsescti cea mai nemerită ocasiune ca s£ petrecă noptea strigândti şi cântându la ferestra vr'unuî cunoscuţii, der mai cu semă acolo, unde sciţi că se află vre-uâ fetă de măritaţii. Presupunendti că aceia, cărora le ureză „bună diminua", nu vorii s8 se sc61eca se le d6 ceva, ei rostescti glumeţele ameninţări ce se vorii ceti mai la vale. In interesulii comparaţiuniî şi pentru înlesnirea de studii ulteridre celor ce arii voi s8 se ocupe cu etnologia, reproduci! pe de uă parte vechia colindare elenă, numită ^eXiSovlCsiv (a cânta rondunica), practicată în luna Boedromion (Septembre) şi pe care scriitorulu Ateneu o relateză după Teognis din Rodos, atribuind-o lui Cleobulti din Lindos, pe d'altâ parte cântecultl rondunicii de astădj, pe care copiii Grecilorii moderni obicînuiescu a 'lti repeta din casă în casă, pe la începutulu primăverii, adunaţi în cete şi învertindtt din mână uă morişcă cu aripe de şiţă, care închipuiesce uă rondunica. Atâta vechiulti ysXtoov.ao[jL6c rodianti, câtti şi varianta'î modernă, cânteculu ronduniciî, •
mână, apoi reproduse în prefaţa menţionatelor mele Încercări critice. VARTANTA I.
Bună diraineţa la moşiti-ajunu ! Ne daţî ori nu ne daţî?
ori nu ne daţî? Ne daţî, ne daţî ori nu ne daţî ?
10
4 VARIANTA III.
VARIANTA II.
Bună diraineţa • la moşiii-ajunu, bună diraineţa la moşitî-Crăciunu. Ne daţî, ne daţî
5
Bună diraineţa ! Daţi-ne colindeţa. Bună diminua la moşiu-ajunii : daţi-ne unu colacii bunu.
5
MOSlC-AJUNULtJ.
PARODIA I.
Bună, dimineţa la nioşiu-ajunii.! Ne daî orî nu ne daî ? Dă'mî unu covrigu că morii de frigil ; dă'mî uă nucă, că m8 dau cu capulu de uluca ; dă'mî uă pară că me1 daii cu capulu de scară; dă'mî unii niSrîi că m6 tragu de p6ru !
io
ş'uă coşniţă plină cu brânză ; der flă ş'uă pâine de riscă io şi turte cu ouC, toţii ado : primesce orî-ce rândunica ! Luămii ceva, orî se ne ducemu ? Der dă-ne, că alt-felti nu-mergemu, ba ancă luămii cu noî uşia 15 orî poliţa cea de d'asupra orî chiarii pe nevesta'ţî ce şede în casă, colo, tocmaî susu : meruntă'î, şi lesne o ducemu! »O Der dă-ne cevaşlea mal bine şi cată vr'unu lucru maî marc. Deschideţî, deschideţî toţi uşia, câcî iat'a veniţii rândunica şi noî, ia, nu suntemu unchiaşY, ci suntemu copiî-copilaşî. L'.j
PARODIA II.
Bună dimineţa la moşm-ajunu, bună dimineţa la moşiţi Crăci unu ! Daţi-ne câte-unil covrigu, că tremurămfl de frigu ; daţi-ne câte-uă nucă, că vS dămu de ulucă; daţi-ne câte-unii mSrîi, că v6 luămii de pârii ; daţi-ne câte-uă pară, că v8 lovi mii de scară ; daţi-ne câte-unii şoricî, că noî nu plecămu d'aicî; daţi-ne măcară parale, că luămii uşja'n spinare. Ne daţi, ne daţi, orî nu ne daţi, că de noî nu v6 scăpaţî ! VECHIULUI XEAIAONIASM6E ELINU.
Venit-a, venit'rondunica : cu densa, şi vremea frumdsă, cu dfinsa, şi timpulu celu bunii. E albă, curată pe guşiă şi negrâ cu totulă pe spate. Asverlă-ne 'n-coce smochine din casa tea plină, bogată, şi dă-ne şi vinii în ulcică
„RONDUNICA" LA GRECII MODERNI.
10
15
Vine, vine rândunica, vine de pe marea albă: trece marea şi, făcendu'şî foişiorii ca s8 resufle, şede 'ntr'ensulii şi grăiesce: — Marte, Martie norosu, Fevruarie ploios ii, iatS.. dulcele Aprilo se vestesce că'î aprope; paserile ciripescti, pomişoriî înver<|eşcu, găinele cloncăiescii şi cu t6tele clocescii ; turmele purcedti la munte, iet|ii sării şi pascii din mugurii ; animale, pasSrî, omenî toţî se veselescti din sufletîi că d'acuma înceteză criveţti, ghiaţă şi ninsore. Marte, Martie norosu, Fevruarie ploiosQ, vine-Aprile cela frumoşii. Fevruare, eşî a-fară, şi tu, Marte, mi-te cară '.
1"
15
20
1, „Apoî sfirşescii cu sunetulu ce'lu facem ii noi din buze ca se gonimu uâ pisică "
2. COLINDELE [ NOPŢILE DE 23 24 ŞI 31 DECEMBRE DIN FlA-CARE ANO )
14
COLINDELE
Colindele (din latinescul!! Calenăoe, grecesce KaXivSaO represintâ vechiele ve selii publice şi superstiţiose, sărbătorite la începutulu lui IanuariO sub numele de festum calendarium , xaXavSwv sopTTj. Noua religiune, neputendu-le înlătura, sanctifica serbarea, o fâcu se coincidă cu nascerea luî Christosu şi institui ca imnuri sacre s6 se cânte spre amintirea acestui mare evenimentu: „Calendoe, festum calendarium, ita appellant scriptores publicas illas ac superstitiosas loetitias, quas calendis Ianuarii, quibus annus aperitur, exhibuere primum Gentiles, usurpavere postmodum Christiani et quas utrique indeooris choreis, mulierumque aut ferarum assumtis formis ac vestibus, fcedebant x„. Ast-feltl numele de Colinde, adoptată la t6te popârele şi de toţi Slavii în urma creştinării celoră din Panonia 2 , însemneză : la Bulgari rco.ra.ia (pi. Ko.iou;i,e şi komw 3) sărbătorea nascerii luî Christosu (festum natale Cliristi) ; la Sloveni Ro.iejţa, cântecele sacre de la nascerea luî Christosu, ca şi la noî (canticum festo natali Christi sacrum); la Ruşi Ecua/ia sărbătorea Crăciunului şi noului anu, ură rile ce se cântă la ferestre cu acea ocasiune (Weihnachts-oder Neujahrswunsche, die unter denFenstern gesungenwerden); la Polaci Koleda, darurile, colindeţele de Crăciunu (donum in festo nativitatis Cliristi) seu ceremonia celor Treî-craî ; la Albanesî colăndră; la Lituanî Kalenda; la Germani Kalende ; la vechil Francesî Calenes (la veille de No6l et le repas qu'on mit ce jour-lâ). Asemenea verbulu „a colinda pe cine-va" se întâlnesce cu acelaşi înţelesă. Bulgăresculu koladuvam (eu colindă), slovenesculil koledovati, serbesculu colendati însemneză a cânta colinde : vespcre natalitii Jesu Christi aut calendis januariis certa carmina canere ante fores. „Colindele" se cântă de obiceiu în noptea de 24 spre 25 Decembre. Prin abusă, pentru câstigu şi spre ase deosebi de colindătorii maî în etate, copiii co lindă şi în n6ptea de 23 spre 24 Decembre. Prin estensiune, colindele se cântă. şi în sera de 3 1 Decembre spre 1 Ianuariu, cândă copiii umblă din casă în casă cu unu plugă în miniatură (Pluguşorvi), împodobită cu flori naturale setl artificiale şi avendu unu clopoţelu între c6rne. Eî plesnescu cu biciuiţi, imitându pe tinerii şi adolescinţil care umblă cu „Plugulă". Despre etimologia şi originea colindelor, refrenulu şi divisiunea lor în religiose şi profane, timpulă şi modulă colindâriî, mitologia ce resultă dintr'ânsele, nlusiunile ce facă la fapte istorice, la comerciulu Genovesilor şi Veneţianilor cu ţenle Mării -negre, la moravuri şi datine, mg reporta la cele coprinse în broşura mea intitulată „Notiunî despre colindele române" . Pentru caraeterulu le gendară şi epică alu colindelor, manuscriptele in care s'au găsita, desvoltarea lor din apocrife etc. să se confrunte interesanta «criere ,,Literatura populară română" de dr. M. Gaster (Bucurescî, 1883, pag. 52, 283, 386 — 474). late culegerile tipărite pene astă-dl : 1. „Poesia popurală: Colinde, culese şi corese de At. Mariană Marienescu, (Pesta, 1859, 175 pagine). Ediţiunea II în Bucurescî, 1861. 1. C Dufresno Dncange, Qlossarium meditc et itiftmrc latinităţi*. 2 Cf. Fr Miklosich, Die christliche Terminolanie der slaaischtn Spraehen. Vien. 1875, pag. 22-23.
- Marin Drinov, ăace.ienie 6a.iKancKaio iio.iyorrpoua c.iaH-'uaMU. Moskva 1873, pag. 75. 3. A se vede D. şi K. Mladinovici, Bălgarsli narodni pesni Zagreb. 1801.
COLECţTONEA G. DEM. TEODORESCU.
2. Kolinda, fine Studie ilber romănisclie Wcihnachtslieder de IohannKarl Schuller (Hermanstadfc, 1860, 30 pagine) in limba germană. 3. Studiele mele din djaruia Romănulu pe anii 1869 — 1874 şi în speciala numerulu din 25 Decembre 1869. 4. Deosebite cântece, colinde publicate înBucurescî după colecţiunea At. M. Marienescu, alătur! cu „Cântecele de stea" ale luî Antonii Pann. 5. Colindele Crăciunului si ale Pasciloră, adunate, îndreptate şi întocmite de Petru Băncilâ [Sibiiu, 1875°]. 6. Noţiuni despre colindele române de G. Dem. Teodorescu (Bucurescî, 1879, 123 pagine) cu maî multe colinde inedite. 7. Uă căletoriă în Bdbrogea de Teodor T. Burada (Iaşî, 1880) cu maî multe colinde de la pag. 38 pene la pag. 104. 8. Studiuhl d-lui Mangiuca în Călindariu pe anulti 1882 (Oraviţa, 1881) paginele 1—48. Culegerea de faţă amu sub-împărţit-o, după natura şi coprinsulu varianteloru, în : a) colinde solare şi religiose, unele coprina'endu mituri în care s6rele, luna, luceferii, constelaţiunile etc. j6că unu rolii de căpetenia, altele fiindu relative la credinţele bisericii creştine, la sfinţi şi la instituţiunile admise de religiune ; b) colinde tradiţionale şi venătorescî, legende în care se menţioneză funcţiuni şi îndeletniciri ce esistati în seculii trecuţi, maî cu semă venătoria cu şoimii, care a fosta atâtii de renumită in vecultt de midloctt ; c) colinde domestice, care celebrfeâ posiţiunea socială (starea de flăcău, fetă, însurata, măritată, vSduva şi văduvă etc.) fasele căsătoriei, traiulu fericita, ocupaţiunile vieţii familiare. Pare-se că esistă ancă nedomirire d6ca pluralulu colinde are la singulara, în românesce, forma colindă seu colindă, deca adică cuventulti e ambigenu seu feminina. In deosebi veneratuia nostru poetu d-lii G. Sion, într'uă notiţă olo grafă de pe manuscriptulu colecţiuniî, se esprimă ast-felu : „ Făcu atenta pe pre stimatulu adunătorîi alia acestor frumose colecţiunî că, în totâ Românimea seu Decia luî Traianii, se g!ice colindă, er nu colindă : forma asta din urmă, de a găsit-o unde-va, n'a putut fi formată de câtU (pote) de un filologă deşiuchiatu.— Sion." De şi amu aretatâ, în scrierea mea din 1879, că opiniunea celor ce derivă românesculu colindă din gerundivulu latina colenda constitue uă erore filologică ; daşi în acostă culegere m'ama abţinută de a insera notiţele etimologice pe care le pregătisemu ; totuşi -ca respecta pentru d-lu Sion - m6 credtt datorii a declara : că de micticopilu amu audiţii dieându-se colindă, ca în frasele „maî căntaţî unu colindă, sciu unu colindă frumosu etc. " ; că toţi betrâniî şi colindătorii, pe care i-amu consultatQ, mî-att confirmata forma colindă, er nu colindă; că in fine tote variantele ce mi-s'atl comunicata din Atârnaţi, Buzea, Călăraşi etc. scritt colindă, 6r nu colindă.
15
IC
COLINDE SOLABE SI REUGIOjsfi-
A. SOLARE ŞI RELIGIOSE. COLINDULU CRĂCIUNULUI. [Acestu mare si primordialii colindu, cantata la terestră în noptea despro Crăciunu, l'amu scrisii după rcpausatulu meu tată, în anulii 18G5.]
Astă seră 'i * sera mare, florile dalbe, s6ra mare-a2 luî Crăciunu, florile dalbe, cându s'a născuţii Domnulti bunii, florile dalbe. Noi umblămii sS colindămti p'astă nopte 'ntunecosă. Pe cărare-alunecosă, nemerirămu l'astă casă, Tastă casă, l'astu domnii bunii. Domnulti bunii, jupanii [cutare], elii, de veste cum prindea, înainte ne eşia c'unti clondirii plinii de rachiu : cu clondirulu d'a drepta, cu paharulti d'a stânga; din clondirii turnându-ne, din gură grăindu-ne : — voi, patru colindători, vS alegeri doi din voî, doî din voî mal tinerei, şi săriţi în cea grădină : rupeţî firii de calomfiru s'uă steblă8 de busuiocii ;
5
10
15
20
25
1. Do regulă în poesia română verbulii e (este) so îmoiă în I fără valore prosodică, spre a forma uă singură silabă cu vocala precedinte. 2. Sinalefa s<5u contopirea unol vocale cu cea precedinto, spre a forma uă singură silabă, e forte d<5să in poesia populară. 3. Mânueliiu şeii pămâtufu ca colii cu care bo teză preoţii la Bobotoză.
treceri mergeţi la fontană, la fontftna luî Iordanti ; muiaţi firii de calomfiru şi steble de buzuiocu, s'apoî mergeri colindându, doî pe urma botezândii; stropiţi casă, stropiţi mtisă, stropiţi feţi1 de coconi creţi coconi creţi s'orii pomeni, mai frumoşii ne-orii dărui cu daruri de la părinţi; stropiţi feţî de fete mari : fete marî s'orii pomeni, mal frumoşii ne-orii dărui cu mahrămî grele de firii; stropiţi feţî de cel bătrâni: cel bătrâni s'orii pomeni, mal frumoşii ne-orii dărui c'unti colacii de grâii curaţii 8;
30
35
40
45
50
55
1 Feţî in locii do ftţ?. 2. Grâii curată. Epitetulii do curaţii nu e pusii ani pentru rimă (căci rimă nu esistij) ci ca esprosiune sacramentală cându e vorba do sacri ficii şi do daruri, do 6re-co religiunoa creştină fusese nevoită s'adopto, transformându-le, nu numai unole credinţe păgâne, ci si ceremonii, solemnităţi şi formule antice. Ast-felu cel vechi nu făceau nici unu sacrificiu fără se 'şl spele manele în vivo flumine, într'unii rîti viu, cu apă curgetore, fiă de fontână, fiă do gârlă. Religiunea corea de la celii ce oforia sacriricio nu nu mai mânî curate (puras manus), ci ţi haine curate, vase curate, victimă curată, vinii curaţii (puras vestes, pura vasa, pura iu hostiam, pnruin vinum). Cf. Tibullu, lib. I, cleg. uit. v. 27; lib.H
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
17
pe colacii vadra de vinii, fia galbonulii deplinii, c'aşia 'î legea din bStrâni, din belrâni, din omeni buni. Buna vremea 'n aste case, la mulţi anî cu sănctate că 1 mal bună de câtii tote l.
oo
COLINDULU CRĂCIUNULUI. [ Variantă publicată înlr'ale mole „Cercetări cri tice asupra unoru Credinţe, datine şi moravuri ale poporului românu" Bucurescî , 1874, pag 20-21].
Astă seră'I sera mare, . florile d'albe, sera mare-a lui Crăciunu, florile d'albe. Noî umblămQ şi colindămii 5 p'astă vreme 'ntunecosă pe potecă-alunecosă. Nemerirâmu l'astă casă, Tastă casă, l'astu domnii bunii. Elti de veste prinsu-'şî-a, 10 'nainte eşitu-ne-a cu clondirulii d'a stânga, cu paharulii d'a drepta. Din paharu numesce-ne, din gură grăiesce-ne : 15 — voî, patru colindători, v8 alegeai doi din voi, doi din voî mal tinerei; treceţi, mergeţi la grădina, la grădina raiului: ^0 rupeţî firii de calofiru şi steble de busuiocii; treceţi, mergeţi la fontână, el. I, v. 13; Vergiliu JSneid. 1 XII v. 169; Plautii Amphytruo, act. V, se I, v. 7 si act IV, se 3, v. 02, Captivi act IV, se 2, v. 81 ; Varron De re rustica lib. II; Pliniu lib. IX c. 51, lib. X c. 50, lib. XXIX şi Festu Pompoiu ; Plutarchu De defectu oraculorum ; Ovidiu Pont. elecr. I. v. 101 lib. III. Metam. lib. VI. e 1 1 I. Unele variante dicîi, in loculu acestor ul time versuri : La mulţî anî cu săniitate şi cu bine 'n ceste case.
la isvorulii lui Iordanii : 25 muiaţi firii de calofiru şi steble de busuiocii, ş'apoî mergeţi colindândii, doi pe urmă botezându. 30 Stropiţi casă, stropiţi mesă, stropiţi feţi de coconi creţi: coconi creţi s'orii pomeni 35 şi frumoşii ne-orii dărui cu daruri de la părinţi, cu daruri de vitejii; stropiţi feţi de fete mari: fete mari s'orii pomeni 40 şi frumoşii ne-orii dărui cu mahrămî grele de firii; [stropiţi feţi de cei bStrâni : bătrânii s'orii pomeni şi frumoşii ne-orii dărui 45 c'unu colacii de grâu curaţii, c'aşia'î legea din bătrâni, din bfitrânî, din omeni buni].
COLINDULU CRĂCIUNULUI [Scristi în Bucurescî de d-lu I. Oprescu, profe sorii de musică, de la unu colindătorii, în Noembre 1883].
Astă se"ră'î sera mare, florile d'albe, Ler, de merii, sâra mare-a lui AjunQ şi a bătrânului Crăciunu : noî umblămu 5 se" colindămii. Pe cea n6pte 'ntunecosă, pe cea tină lunecosă, nenierirămii cesta casă, cu oblone la ferestră. 10 Der din casă cine'mî ese? Mi-a eşitii uă coconită ' c'unii clondiru plinii de rachiu. 1. Adausu modernii, contrarii vechiului caracterii alu colindoloru.
■yvvTij COLINDE SOLARE SI RELIMOSE.
Din clondirîi paharu umplea, la colindători că da. 15 Eî nainte că pornia : luară firii de calomfiru s'uâ steblă de busuiocii şi 'nainte că'mî pornia ' 20 la fântâna lui Iordanu ; luaii apă de botezQ, srropiaii casă, stropiati masă, stropiau faţa luî Christosu, 25 sS v8 fiă de folosii, la anulii şi la mulţi anî.
COLINDU DE FERESTRĂ. Variantă scrisă la 24 Docembro 1884 după Ni:olae Romanii, poreclita şi Papă-lănă, bucătarii din BucurescI, suburboa Crucea-de-p6tră]
— (Cutare), domnii bunii, ia eşî pSn'afară, c'afară te chiamă dol-trel chiămătorî, juni colindători. Bună veste-aducu de la Rusalimti 2 : că mi s'a născuţii fiiuleţii din maică fără 16cu 8 de taîcă. Angerî, de'mi aflaii, joşii se scoboraii, în Iesle 'mi intrau de'lu îmbrăţişau, şi i-se 'nchinaii ; apoi mi'lii luaii de mi'lii înfăşau 'n faşiă de mStasă; în braţe 'lti purtau
şi tni'lii rădicai! susu, ia naJfculii ceru, la părinte bunii ; joşii îlii scoboraii, joşii la sfentii Ionii de mi'lii boteza, bunii nume că'î da : „ bunulii dumnezeii „ şi Isusu Christosu. Domn ulii a voiţii şi 'I-a dăruita toiagil de argintii, ca se" stăpănăscă cerulii şi pămentulQ, marea cu adânculii, maî vertosii norodulii şi pre noi cu totulu.
15
30
35
Bună vremea 'n casă, boieri, dumn^-vostră.
COLINDtr DE FERESTRĂ.
5
10
ir.
ao
1. In totă colecţiunea so va observa că piuralulu verbolor are forma singularului, ca şi în vecinele tipărituri din socolil XVI şi XVII. 2. Aferesaro în locii de Ierusalimă 3 Licti are însemnarea de pică : „fără I6cii de pată" însemneză popularii fără picii, fără urmă de pată. A se vede Descântecele
[Scrisii în Augustu 1877, la sătulii Atârnaţi, şi comunicaţii de d-lu Dem. Constantinescu-Teleor].
Florile d'albe, Ler, de mSrii, scolă, scolă, ici domnii bunii, şi fă foculil mare, mare, şi'mî aprinde-uă luminare ş'o lipesce 'ntre icone. 5 'Ntinde mesa 'n t6tă casa, paste mesă grău reversă că ţi-aii veniţii juni 10 d'6î buni, juni d'iSI buni colindători, se'ţi colinde şi se'ţî cânte şi ţie şi feţilor: 15 „feţi frumoşi s'orii pomeni şi pe noi ne-oru dărui cu daruri de la părinţi, c'unu colacii de grA.il curaţii, cu colaculu lui Crăciunu ; 20
COLECŢWVEA G. DEM. TEODORESCU. 1!.
pe faţa colacului plata colindatului". Bună, vremea 'ntr'astă casă la boieri ca dumne-vostră.
24
COLINDULU LU[ CHRISTOStf. [Scrisu după Nicolae Romanii, bucătarii din Bucurescl, la 23 Docembre 1884], Leor oî Leo ', susa, la naltuia ceru pe scaunii de Domnu, p'unu jeţa d'aurelu şăde-Isus Christosa, bunulQ Dumnedeu. Maî în josu de elu stă maica privindu şi Iosifu cel îi sfentu ast-felu cuventandu : — fiiulu meu ceia buna, tu cânda te aî născuta fost-a văcuia buna, ca şi cel d'acum. Noî ne-ama nemeritu, în braţe te-amii luatu şi mi-te-amii purtaţii şi te amii ridicaţii susti la nalţii munţi printre vertjiî bradj, şi te-amii scoborîtu 'n ţara ungurescă şi 'n ţera săsăscă la unii Saşii bogată cu Sasă betrânâ. De veste d'ati prinşii, porcii şî-aii închişii, şoimi şi-aii deslaţatu, câinilor ne-afi daţii, 'n gonă ne-aii luaţii.
5
10
15
20
'n ţeYa românescâ (să se pomenescă) : bine- amu nemeritti, bine ne-afi primita (cutare), oma buna, oma buna şi bătrâna. Bine i-a păruta daca ne-a ve^uta : a-far'a eşitu şoîmî şl-a zăvorîtu, câinii şî-a legata, p'alţiî i-a certată; în cas' ne a băgata, la vetră ne-a pusa, focuia ne-a aprinsa, mesă ne-a întinsa şi ne-a ospătată şi ne-a mângâiata; cânda te-ama desfătata, tu te-ai bucurată : pen'aî gongăita, noî ne-ama odihnită ; pen'ama maî băuta, mare c'aî crescută ; pân' ne-ama închinata, tu că mî-aî sburata susa la naltuia cera la sfăntuia Iona de te-a botezata, buna nume ţî-a data de Isusa Christosa mare dumne^ea, Domna aia tuturor ş'alu Românilor.
35
40
45
50
55
60
65
25
30
Asia d'amii vruţii, la munţi te-amii suiţii şi te amii scoborîtu
1. Lcr devine Leo în cântecu, din causa apro pierii esclamaţiuniî oi.
Er gasda bătrână fiă 'n voia buna. Gasd'a lui Christosa, rămâi sănătosa. Sorele 'n de-seră, noî pe uşiă-afară. La mulţi ani cu bine şi cu sănătate.
70
75
20
COLINDE SOLARE Si P&lGlQSE.
COLLNDU DE TENERU. [Scrisu la 1805 după repausatulu meu tată. ele la pag. 87 semenă in căt-va cu acesta numai la inceputu - Î).|U Teodor T. Burada?™g Uni a COleSÎlu?B 'l"SâIe din 1880, Uă căletoriă tnDobrogca, da uă variantă incompletă -Despre vfinâtore a se vele ViOSo-Ku^xoţ de d A [Odobescu]
Florile dalbe, Ler, ce 'mî-e susu pe lângă ceru? E unu negru micii norelQ. Nu e negru mica norelu, ci (cutare) tinerel ii 5 p'unu călii galbena grăngorelii « Şeua 'î luce 'n aureia, scările'I în argintiii, <§r biciulu cu măciulia şi frSulti cu străgăliă*. 10 Ş'a plecaţii în venătdre, vânătore-'nsurătore. * Se 'ntâlni c'uă fetâ mare de se"mgna pe lume n'are: erea r]îna djnelor, 15 Iana, sora sorohiî; ş'a găsit-o ş'a luat-o, în celarQ că m)-a băgat-o, in celara, 20 în păunarQ. Surele veste prinsu-şî-a, după el trimisu-sî-a : mis 3-a (|orî căutători, 25 luceferi ispititori, e> (cutare) tenerulu din guriţă ce'mî grăia? - Ce vreţi, qo.-î 30 căutători luceferi ispititori? in tota locuia s6 cătaţi, în celar& se nu umblaţi, 35 1. Ca grangontlu. 2. Cu clopolol. 3. Prin aferesarca Iul tri din trimisă.
că, ieu d'o i
d'o scăpa vr'unu păunii, sorelul d'una călii bunu: scăpa vr'uă păuioră, pe sor'-sa soţiorâ, Cărnii găsit-o ş'ama luat o şi'n casă că mi-am& băgat-o. Er (cutare) tăneruia sS ne fiâ sănStosă, şi cu fraţi, şi cu părinţi, şi cu noi coţi d'împreună.
-i"
FLORILE DALBE. [Din coloctiunea d-lul V. Alesandri de populare" edit. din 1866, supl pag 394' Btfsil -305J
Sculaţi, sculaţi, boieri mari, florile dalbe l, sculaţi voi, Români plugari, florile dalbe, că v6 vina colindători, florile dalbe, ndptea pe la cântâtorl 2, florile dalbe, şi v'aducu unu DumnedeO florile dalbe, io se" v5 mântuie de r6u, florile dalbe, unâ Dumnegloa noă-născuta, florile dalbe, cu fiori de crinii învesculu, î:> florile dalbe, dumnezeu adeveratu, florile dalbe, 1 „Colinda Florile dalbe se cântă Fn ajnrmlu C ăc unul,,) pe sub ferestrele casoloru de cat-" iacul şi bateţi, co portă uă iconiţă represintândii nascerea lui Christo.su Torn atunci ei 3 Şi cu Steua, uă ste mare de chârtlă, poleită si luminata pe d n nâm.tni". V. AlesancJri " f,r,',i" ,naP,i >mPartu dina şi noptea in urmă torul u clnpu : dina, risdrirea fso.e roşa re) prânH'orula (cându e sorele de trei sulitl), prân?«»(c«ndu stă sorele în cruce, la amiadl) h-mri.a (candu o timpii do tocă şi apiisuJu) : ndp tea se împarte în amurgii, m a treia strein fnG la culcatei, la căntătoH (cându cântă cocoşii in m'Odu de nopto), la mânecate, în dori , cându so VgAl?s?ndri CU n6ptea S6C' S6 m'jOSCe de *'"■
COLEOŢIUNEA G. DEM. TEODOUESCU.
sore 'n rad^e luminaţii, florile dalbe, Sculaţi, sculaţi boieri mari. florile dalbe, sculaţi voi, Români plugari, florile dalbe, că pe ceru s'a arStat florile dulbe, unu lucâfBr de 'mpCratu, florile dalbe : sto comata, strălucită, florile dalbe, pentru fericiri menită, florile dalbe. Etă lumea că 'nfloresce, florile dalbe, pământul că'ntinoresce, florile dalbe, cânt pin luncă turturele, florile dalbe, la ferestră rondunele, florile dalbe, ş'unii porumbii frumoşii, leiţii, florile dalbe, despre apusu a venitu, florile dalbe ; flore dalbă a adusu, florile dalbe, şi la căp6tâiQ s'a pusii, florile dalbe. Elii vS djce să trăiţi, florile dalbe, întru mulţi ani fericiţi, florile dalbe, şi ca pomii sS 'nfloriţî, florile dalbe, şi ca ei se" 'mbStrâniţî, florile dalbe.
20
25
3j
florile dalbe ; că ve" vinii colindători1 noptea pre la cântători şi v'aducu de anulii nou pruncii din Rfeăritii născuţii, care este învSscutfi în albii scutecii ca unu oii. Crescutu 'I-e orelatQ, sore-rad^e luminata de uă petră nestimată de pe fruntea'! coronată. In codate s'au depusu lângă taurii bouratu ce pre fata de 'mpSratii de peste mări ne-aii adusii.
5
10
15
35
40
45
50
55
COLINDA. [Variantă publicată de repausatulu G. Seulescu în Caltndarulu pentru poporulu româneştii pre anulii 1847. Iaşii. Tipografia Institutului „Albinei"] Ve" sculaţi, sculaţi, boieri, florile dalbe, ce 'nfloriţî ca meri, ca peri,
V8 sculaţi, sculaţî, boieri, sS urămu p'unu (Şlcii născuţii, ce în omii s'a prefăcuţii, prosforându'î tămâieri. Susti pre cerţi s'ati arelatii ste" comată strălucită p'elu menind de împerat : lumea va fi fericită. Iut'a lui mare domnia leii de aurii va s6 fiâ; viorele, lăcrămiore v6 asternemu la pici6re. In grădină turturele doue" cântă cu durere, la ferestră rândunele ciripindu-ve' cuibti cere, şî-uă porumbă minunată cu uă guşiă purpurată de l'Apusu mereii sburândti ramuri douS aducândti.
2>
25
30
35
1. „Din tote calendele Romanilorii, cea mal „pomposă era a anului nou, cândii se gratulau „unii pe alţii şi când se cânta pre la case, de „unde au remasu şi la noi Daco Românii colin dele seu, mal drepţii dicendu, calendele, adică „urările spre anulu noii şi spre nascerea Mân tuitorului la 25 Decembre; spre aceste dile, „umblăndu n6ptea pre la case, începu colinda „cu aceste cuvinte." G. Seulescu.
COLLNDE SOLARE SI REL1Gl6SE.
Di livedile speria pre alu vostru leiţii patii, uguindu cu bucuria la căpâtâiu s'ail lăsată. Ea ve" <|ice : să trăiţi întru mulţi ani fericiţi, precum pomiî se" 'nfloriţi s'ajungeţl sS 'mbStrâniţî şi, ca tomna dobăndată, sS v8 fiă 'ndestulată casa, me\sa, avrămiă, benedită 'n seminţia ; ca* şi işti colindători sS v8 aîbă donatori, cum avură pe părinţî patroni, fgutorl ferbinţî.1
40
45
50
COLINDU DE OMU CU TEEt FECIORI. Comunicaţii în Paris ded-lu Simeon Mănescu din Călăraşi la 22 Noembre 1875. Ca variantă se se ionfrunte colindulu de la pag. 72 - 75 din coecţiunea d-lul Teodor T. Burada „Uă cilitorie in Dobrogea." Iaşi, 1880].
Ferice2, D6mne, d'6stu domnii bunii, d'gstil domnii bunii, jupanii (cutare), că mi'şi are trei feciori câte'şl trei cu meserii. Celii mal mare'I comisii mare8, 5 1. Apoi urmeză aceste rânduri : rŞi In astă calendă, monumentu alu veehinil, păstrată prin tradiţia in memoria poporuui românii, se v6du ideile păgânismului caracorisate, mal vertosu ale mistereloriî mitriace. ilo cărora templurl şi grote se descopeiii in multe locuri ale Daciei. Pentru atare poesil anice, carele, precum monedele de rugină suntii npsodite, s-gârâeie şi sfâşiate de gurele ignonnţel, mal vârtoşii a cliseriloru. cari figurezâ ;i !a noi între poporu ca rapsodistil seu aldijtil homerici, ori trumbaduril med-evulul. că U ni suntii colindele, conăcăriile. oraţiile vechilor serbări române, de doritu ani fl ca să se înfă ţişeze diaschevasticil şi criticii adunătorl şi îndreptători al unor ast-felu de scule naţio nale G. Soulescu. 2 In unele variante se adaugă encliticulu 'ji : krict'şi, Dâmne, ferice'şi. 3. Cornişti mare. Funcţiunea de comită (comes) ■io intâlneece In secolulu XV. Marele comisu inijrijia de caii domnescl şi de stânele şeii herk'holiele statului, de reparatulu trăsurilor curţii, Je familii necesarii grajdurilor, de livedile gos-
celă-1 alta1 mal mijlociii alemesce3 limbi de şoimi, limbi de şoîml şi graşi berbeci ; celii mal micii, mai mititeii! 61a 'ml este vinăriciu8, vinăriciu cu vinuri dulci. EnsS Domnulu4, ca ună sfentii, scoborît-a pe pământii, pe bunulă bucateloru, pe roirosula floriloru. EI de părere de bine, trimise6 la comisii-mare. Comisă-mare le"gănii şi-are, legănelii de arginţelii cu covore covorîtii, cu plocate stoborîtii6 şi cu aurii d'auritu. Trimisese7, adusese me"să mare câ'I pusese, cinstea bună i-o făcuse.
10
15
20
25
pod (stăpânesci) Elii făcea parte din tribuna lulu domnescii şi erea retribuiţii cu venitulii din satele comişeilor, 6r peste Milcovii din ve nitulii moriloru de pe riulu Prutu. Pe lângă comişei şi rohtivani. pe care 'I avea sub ordinele lui, în secolulu XVII se mal crează unu alu doilea şi unu alu treilea comisu. — A se vede B. P. Hasdeu, Archiva istorică tom. I, part. I p 74-75, 169, part. II p. 75; Tunush, 'Ia-opi* ■rijţ BXa/jaţ p. 41-44; Dion. Fotino, 'loropia tîj? niXou Aaxia; ; t. III. p. 502; A. T. Laurianii şi N Bâlcescu, Magasinu istorici, t. V, p. 33 ; Dem. Cantemirii Descrierea Moldovei p. 03-83; I. Bre. zoianu, Vechiele inst. ale României p. 41, 106 1. In alte părţi, versulu sună : „ceia mai micu, mal mijlociii". 2. Cu inţelesu de prepară, ingrijesce, se ocupă 3. Cuventulu vinăriciu se întâlnesco în dife rite şi numerose documinte Ca esemplu, se p6te cita cartea de dania a Domniţei Ilinca „feta lui Pâtraşcu-Vodâ" şi nepota lui Mihaiii Vitedulii Vedl Columna lui Troian No. 2 din Februariu 1877, pagina 82. 4 In alte variante se găsesce: „der dumne aei, ca unii sfentu". 5. Trimise la singularii în loc de pluralulii trâmiseră, din causa esiginţelor versificării 6. Stoborîtii, înveliţii pîne joşii. In alte variante se dice zovonitu 7 Trimisese pronunciă populară în locu de trimisese. Sj'aci singularulii e in locu de pluralu.
J
COLECŢICNEA G. DEM. TEODORESCU
Eî, de părere de ^bine trimise la limbi şi şoimi, 30 limbi de şoimi şi graşi berbeci. Trimisese, adusese, mesă mare căi pusese, cinstea bună i-o făcuse. 35 Eî, de părere de bine, trimise la vinăriciu, vinăriciQ cu vinuri dulci. Trimesese, adusese, mesă mare că'î pusese, cinste Domnului făcuse.
40
Atunci ceştii domnii bunu grăi l, ceştii domnii bunii, jupanii (cutare) : — Domne, stat-am să te 'ntrebu 45 cândii e capulii vecului, sfârşitulu pământului? Grăi bunulii dumnezeu : —aferim, domnii bunii, de tine că stătuşî de mS 'ntrebaşî cândii e capul vecului, sfârşitulii pământului ; forte bine spune-v'aşî când e capulii vecului, sfârşitulii pămentului : cândii o bate fiiii pe taică, fiică-sea pe maîcă-sea; cândii o bate finii pe naşii, fină-sea pe naşiă-sea ; atunci 2 capulii vecului, sfârşitulu pămentului. Er (cutare), ceştii domnii bunii, elu s6'mi fiă sănetos, cu coconii care 'I are 8 şi cu fraţi,
50
55
GO
05
1. In alte locuri se adaugă encliticulii 'si: grăi'şi 2. După atunci se subînţelege este seu va fi. 3. In locu de „pe care'i are? Omiterea parti culei pre seu pe înaintea acusativelor personale e unu ce caracteristica şi constanţii în tote căr ţile române tipărite în a doua jumetate din se cuiului XVI.
şi cu surori, şi cu noi, colindători. BOTEZUL!}. [Colinda de casă, comunicaţii în Paris de d. Simeon Mănescu din Călăraşi la 22 Noembre 1875]
Domne Ler, icea 'n caste curţi şi 'n caste domnii, 'nalte 'mpSrăţiî, suntii toţii mese 'ntinse şi făclii d'aprinse1. Jurii pre-juru 2 de mese jeţurele drese8. La unii capii de mesă 'ml-este-unu jeţurelii dresii de aurelii. Cine'mi şâde 'n elu ? Bunulii Dumnezeii. Mai d'a rândti 4 cu elu bStrănulii Crăciunii. Mai d'a rendii cu ei sfentii sfentulu Ionii. Toţi beau, se cinsteau şi se se ospStaii La el câte'şl trei vorba ce 1-erea? Care e mai mare şi mal de de-multii B. Bunulii dumnetjeil din gură grăia ş'ast- felii le (Jicea:
10
15
20
25
1. D'aprinse La începutii, d s'adaogă eufonicii spre a da mal multă consistenţă pronunciei şi mal multă forţă Intonării, mal cu deosebire cândii se cântă colindulii. 2. Astădl acâstâ espresiune a deveniţii „jurii împrejuru." Sub formă simplă ca aci se 'întâlnesce in vecinele tipărituri din secolulu XVI, spre esemplu in „Tetravanghelului de la BraşiovU" (1580). 3. In altejvariante, figurâză cuventulii dese. 4. In locu de „mal d'a rendulii" articulată 5. Suntii variante care conţinu aci espresiunea, „mai de temuţii", ansă restulii şi ideia ge nerală a colindului aretâ că e vorba despre precsistenţă, 6rii nu despre putere.
---------------
COLIIIOE SOLARE SI RELIGIOSf:
- io sun tu elu maI mare i maI de de-mult I Betranulu Crăciunu din gură grăia f a s t feltl le 1icea : - ba eu sun tu mai mare i mar de de-multu. Sfentulu sfent-Ionu 1 din gură ·grăia fa st-felu Ie qicea : - ce staţl de vorbiţl i v totu sfădiţi, că io suntu mal maro i mal de de-multu. Tu, D6mne, e tI mare, mare de mărire, der mal micu de 1ile : ctl.ndu tu te-al nl1scutu, io m'amu prilojitu • de te-am sprijinitu 'n p61ă de v stmentu, i te-am botezatu, nume de ţi-amu pusu nume de !susu ; susu te-amu ridicatu, susu la naltulii ceru, susu să 'mp răţescI, josu s 'ntelepţescI , i sl':I crettinescl. Nol cu bună-vremea icl în ceste case la toţl dumne-v6stră.
suntu totu case 'nalte, 'nalte mir. una te La mijlocu de case suntu totu mese 'ntinse, H\,clir albe-aprinse. La. unu colţu de m6să s<:risu'î jelţurelu, jelv1 de aurelu. Cine ede 'n eln ? Bm1ulu dumne1eu. Mal d'a rendu cu elu, scrisu 'I jelţurelu, jelţu de argţnţelii. Cine ede 'n elii ? ede mo iu Crăciunu. Mal d'a rendu cu elu scrisu'! jelţurelu, jeltu de chiparosn cu mirosu frumosfi 1• Cine ede 'n elu Şede sfentu Ionu. Şi, d'a rendu cu elu, scrise'su. jelţurele, jelţurl mi:\runţele, edu i:;finţil pe ele : bet1 i osp teză, din gurI cuvintoză :
30
40
45
50
55
- n o l bemu i mancămu i nu ne'ntrebl\mu care omu fi mal marl i mal de de-multu.
60
COLINDUL SF:11:NTULUI IONU.
Variantă scrisă la Bogza, jttdoţuli'i Romnicnh1· :lăratti, şi comunicată de d·lii Gr. G. 'l'ocilescu, în anuhl 1875 la Paris J
10
15
20
25
30
35
Grăi mo irt Crăciunu: -· despre-a mea mărire, io oiu. fi mal mare i mal de de-multu.
D6mne Ler, icl, în ceste curţl i'n ceste domnii, J. In unele colinde, aceste versuri lipsescu 1tr:buindu-se restuhl Mtrânulul Crăciunti Vor· ,ele .şi te-amu botezatu" aretA că ele ati fostu liso de Sf. Iomi. · 2. M'am pril,jit4: mi s'a dat 1i prilejii, amii 1vutli ocasiunea slL. Forma rrflesivă a acestul rnrbi1, forte archaică, a încetatu
....... -e-w
Despre Mtnlnete, grăi sfentu Ionu : 1. Oiparo,ultJ rennmitli pentru pH\cuta'I od6re, e arboruh1 întristării şi atu morţii, de aceia ori· entalil nu plantezi!. prin cimitire.
--------------------------------------'
0 ,11l1Lecl l)y
Google
_,
COLECŢIUNEA G DEM. TEODORESCU.
— io oiu fi maî mare şi maî de de-multfi, căci, cându s'a născută Isusil pre pămentă, io m'arau prilejită de l'amu sprijinită 'n pola de vestmentă; susu l'amu rădicaţii, susă la regliionii ', la sfentulii Osonu a ; bună nume i-amu pusă, nume de Isusil şi de Domnii Hristosîi; şi i-amii dăruiţii toiagu de argintă, ca s8 stăpanescă cerulii şi pămentulti, lumea şi norodulu şi pre noî d'a rendulu.
45
50
55
60
IS. CHRISTOSU", CRĂCIUNU ŞI SF. IONtf. [Variantă scrisă la 26 Decembre 1884, după Nae Romanii disii şi Papă-lână, bucătarii de la Cru cea de-petră în Bucurescl].
•
Domne Ler, icea 'n ceste curţî şi 'n ceste domnii, jupânulu (cutare) a-soră 'nseratii puţinteii! s'a daţii cam la colţii de patfi. Puţinii s'a somnatii 8, der ce mî-a visaţii ? Lui i-se părea că mi-se făcea drumu la Kesărele prin curţile sele; în mijlocii de curte mare mesă 'ntinsă toţii de sfinţi coprinsă:
5
10
15
1. Doca leghibnii e forma ce a luaţii cuventulu latinii legionem (legio), de sicurii reghibni represintă pe regionem (regio). 2. Oson, adică osana Ambeleversuriarînsemna der: în sfintele regiuni, unde i-se cântă osana. 3. Refiesivulii a se somnâ (somniare şi sincopatu somnare) e uă formă ierâşl archaică, cădută astădl în desuetudine
jurii pre-jurii de mesă verdeţă stufosă, trestică ' mărită, ederă 2 'nflorită ; făcliore-aprinse, candele nestinse; cam la capii de m6să unii jeţă d'aurelii : cine şede 'n elti ? Bunulii dumnezeii. Maî d'arendti cu elu, jeţii de arginţelii : cine 'mî şede 'n elu ? B6trânulă Crăciunii. Maî d'a rendă cu elQ, jeţii de arginţelii : cine 'ml şede 'v elii? Ionii, sfentă Ionii. Maî în joşii de eî, sfinţî maî merunţeî, sfinţi şi mucenici uă sută şi cinci. Beaii şi ospStau şi se vesel iau, nimicii nu djceaă. Dâr moşiulîi Crăciunii din gură elicea şi le cuventa : — d'aleî, sfinţî mârunţî, sfinţi şi mucenicî uă sută şi cinci, voî beţi şi mâncaţi, paharii închinaţi şi nu vS 'ntrebaţl care e maî mare şi maî de de-multii. Domnuiii asculta şi zîmbetii zîmbia 8, 6r Crăciunii (Jicea :
25
20
25
30
35
40
45
50
55
1. Diminutivii din trestia. 2. Colindătorul ii pronunţă eŞeri (ezeră). 3. A zîmbi zîmbetă e formaţii prin analogia după espresiunile „a trăi unu traiu, a visa unu visu" etc. în latinesce vitam vivere, somnium somniare etc.
:?&".-J
!<3
rm
COLIfiDE SOLARE SI RELIGIOSB.
— tu 61 fi maî mare şi maî de de-multii, der de bătrâneţe suntu maî bStrâna eCi. Iona, sfântu Ionii, unde 'I audja, ast-felu cuventa: - o Domne, o D<5mne, tu cânda te-aî născuţii şi te-aî coboritii din cerii pre pământii, eii te-ama sprijinita şi te-amii toţii păzită ; în cas' te-ama băgata şi te-ama înfăşiata în faş' de mgtase, scuteca de bumbaca; în braţe te-ama luata şi te-ama ridicata susa la naltuia cera ; în rîa la Iordanu ea te-ama botezata, buna nume ţî-amfi data de Isusa Christosa, bunuia dumneata, şi te-ama dăruita cu toiaga d'arginta ca sS stăpânesc! cerul a şi pămentuia şi pre noî pre toţi La mulţi anî cu bine şi cu sănătate, boieri, dumnâ-vostră.
60
65
70
75
80
85
DOMNULUI NOSTRU ISUS CHRISTOSU. [Colindu de casă, scrisu la Călăraşi şi comunitatu in Paris, la 22 Noembre 1875, de d-lii Simeonu Mănoscu.-Acestii colindu, cu puţine mo dificări, s'a r&spânditu şi in Dobrogea: d-lii T 1 " ^ur^da la ÎIlseratu in coleeţiunead-seleintitulată „ Lă căletonă în Dobrogea" 1880, pag. 51 - 53].
D'astă » seră 'I sera mare, haî Ler ol d'aî Ler ol Domne, 1. In tote colindele se adaugă unii d înaintea juvintolor care începu cu vocale (d'astă pentru ista, dm pentru ii», d'unu pentru unu) ceruţii nai mulţii de cântu de cătu de esigintele veriiflcăril. A se vedea pag. 23.
sâra mare-a lui d'Ajuna: mâine '1 djua lui Crăciunfi, cânda s'a născuta Domnuia buna, mititeia, înfăşiăţeia, făşiăţeia îu fol de m6ra. De canda Domnuia s'a născuta, văî adânci aa isvorîta, crânga l uscata frunză ia data, câmpa pîrlita a înverzită. Jidovi de veste'mi prindeaa, mi'şî prindeaa de'ia căutaa, Domne, tota din vadă în vadu, Domne, tota din sata in satfi, Domne, şi din casă 'n casă, Domne, şi din masă 'n mesă, Domne, şi din grajda în grajda mi'lu cătaa şi nu'ia găsiaa. Maica de veste prindea, fiia în braţe că'şl lua, cărăruia d'apuca, cărăruia drepta la munte: urcă unuia, urca doi 2 ; cânda fu 3 p'gia d'aia treilea, puse josa sfi'ijî odihnescă, cocomişia sS'şî primenescâ, şi, cându ochii 'şi d'arunca d'inapoî, maica vedea că în urma ei venia şi Iona, şi sfânta Iona, tota strigânda şi tota certânda
10
15
20
23
30
■iu
40
1. Crăngi prescurtare frecuentă în loiai de crângului in casulu dativu. 2. Adică unii munte, doi. 3. Aci s'a făcutu elisiunea verbulu si urce.
27
COLECţlUNEA G. DEM. TEODORESCU.
p'unQ calQ negru d'albti de spume, şi din gura mi'şî grăia ş'ast-felu maicii câ'i elicea : — ia ie'ţî, maică, fiiii în braţe şi mergi, maică, maî nainte, că sciî, matcă, au nu sciî că'sii trei rîuri, trei pSrîurl : un' de vinii, altulu de mirii, ş'altulu d'apă limpejoră? 'N celu d'apă l'omn scălda, 'n celu de vinii Tomu boteza, cu rnirulti l'omu mirui, cu vestmentu romii premeni ; susii maî susii l'omu ridica, susil maî susii la reghionă ' la dalba 2 sfântă iconă ; „Domne" numele i-omu pune, dătătorii de fapte bune; fiă stăpânii cerului şi Domnii alii pămentuluî, susu cerulii s§ stăpânescă, joşii norodu sS'nţelepţescă. Noi maî multti cu bună vremea : bună vremea 'n ceste case in mulţi anî cu sănState la boieri ca dumne-vostră.
45
50
55
60
65
70
CHRISTOSU ŞI APOSTOLII. [Colindu din părţile Buzeulul, comunicaţii la Paris în 1875 de d-lu Simeomi Mănescu, prin bunâ-voinţa fratelui d-sâle O Mănescu, căpitan in corpulu flotilei]
D'întrebă'şî, întrebă sfinţi pe dumnezeii : — Domne milostive, din ce este faptu s vinulii şi cu mirulu şi rumenulii grâu ?
5
1. Aci regioncm a deveniţii reghionă, femeninu, pe cându mal susu l'aniu găsitu sub forma de reghionă, masculinii, pag. 25. 2. Dalbu {dalbă) insemneză candidu, curatu augustu, sacru, deosobitii de albii (albă). 3 Faptu in locii de făcuţii ca in cărţile tipă rite in secululu XVI. i
1
Domnulu * le grăia : — sfinţi nepricepuţi şi nechibsuiţî, vreţi sS m'ispitiţî, că voi bine sciţi din ce este faptu vinulii şi cu mirulu şi rumenulii grâii. Cându el m'aii gonitu, câiniî de Jidovi, toţii din casă 'n casă şi din m6să 'n mesă şi el m'aii ajunsu susii la Rusalimii . în sera d'ajunîi, 'n casa luî Crăciunu a, şi m'au răstigniţii pe cruce d'mfiru dulce, şi el că 'ml băteau prin talpe prin palme toţii cuie de ferii, ţinte de oţelii ; ş' und' le ţintuia 8 sânge că curgea, totu vinii se făcea. Şi el mS 'mbrăca cu cămeşiă verde, verde de ursică *, rSQ trupulii băşică ; ş'unde mg 'ncingea B cu brâii de măceşiii, ş'unde m8 strîngea sudorea 'ml curgea,
10
15
20
25
30
35
40
1. Domnulu, adică Christosii. 2 Anacronismii. Numele de Crăciunu e pusu aci numai pentru că la Crăciunu.se cântă mal cu semă aceste colinde religiose. 3. In locii de {intuiau. Mal„în tote colic dele fi alu pluralului se suprimă, ca se producă aso nantă cu finala versului trecutu şeii următorii 4. In locu de inversiunea „de verde ursică" Acesta frumosă imagine e luată din vie^a comună, prin urmare cu atâtu mal frumosă, cu câtu e mai naturală. 5 Aci mersulu frasel se'.schimbâ, încependii iarăşi cu unde, care se vede figurându şi 'n cele1-alte strofe „ş'unde me băteau", i „ş'unde me 'mbrâcau" etc.
COLINDE SOLARE SI RELIGIOSE
28
-
toţii mirii se făcea. Da'n capii ce'mî punea ' ? Cunună de schinî z, schini şi mărăcini ; ş'unde-o aşezaţi, lacrămî ciuruiaii, se rostogoliaii, toţii grăti se făceaţi 8. D'atuncia s'a daţii vinuia la bătrâni, graulu la norodu, mirulii la preoţi, să ne miruiască rarii la djle-mari, diua de Crăciunii ş'a de Boboteză, când ii preoţi boteză, norodii creşti năză. Sănătate 'n casă, boieri, dumne-vostră, toţii cu voia bună l'anuia, la multei ani.
45
50
55
60
65
COLINDUL!? LUI DUMNEDEU. [Varianta scrisă după unii betrânii colindătorii la sătulii Atârnaţi, în Augustu 1877, de d-lu Dem. Constantinescu-Teleor].
D'întrăbă'şî, d'întrebă'şî sfinţi pe dumnezeii : — Domne milostivo, toţii stârnii să te'ntrebii şi 'ntreba-te-voiii din ce s'a făcuta vinulii şi cu grâulii şi miruia ceia sfentu ? — Sfinţi nepricepuţi, ce mă ispitiţi, că voi bine sciţi.
5
Cându eî că m'au prinşii sus la Rusalimu căinii de Jidovi şi mă răstigniră 'n cruce de merii dulce, piroie ' 'mi bătură prin palme prin tal pe piroie de fierţi, ţinte de oţelu ; ş'unde le bătea sângele curgea tota vina se făcea. Ş'unde mă 'mbrăca în cămeşă verde verde de ursică răa trupuia băşică. S'undo mă 'ncingea c'una brâu de măceşi, ş'unde mă strîngea sudorea'mî curgea tota grâu se făcea. Şi 'n capa câ'mî punea comănaca do spini, negri mărăcini, ş'unde mi 'ia dregea lacrămî că'mî curgea, tota mira se făcea. D'atuncia s'a fapta vinuia şi cu miruia rumenuia grâuia : grâuia la creştini, miruia la bătrâni, vinuia la noroda. Bună vremea 'n casă, boieri, dumne-vostră.
15
•2.»
2,".
30
:;:>
In
45
50
10
1. Ba, în locu de dtr, care se pronunţă dar şi perde pe r finalii în cântecu. 2. Schini. in locu de spini : provincialismu. 3. Frasele suntu eliptice : „lacremile se ros togoliati şi, cum picau, toţii grâu se făceau ti
1. Se se observe îmuiaroa lui n din pirone in j (») piroie, ca în ai vdin ani), căkăiu (d in căicânii etc.
COLECţl^NEA G. DEM. TEODORESCU".
colindul!* lui dumnedeu. JScrisu la Călăraşi şi comunicaţii la Paris in Xoombre 1875 de ten6rulu Simeon Mănescu.— .Acestu colindu, ca multa altele, se găsesce şi in Dobrogea, introdusu de mocanii transilvă neni, care l'au inveţatu, cu oro-care modificări, din colecţiunea d-lul At M. Marienescu ,D-lu Teodor T. Burada dă uă variantă dintr'ensulu la pag 38-42 a culegerii d-sele].
D'aî Ler ora, d'aî Ler ora Domne, icea, măre, 'n ceste curţi, c£ste curţi, ceste domnii, crescutu-mî-aii doî meri nalţi, doî meri nalţi şi minunaţi, la verfurî amestecaţi. Susii în meri, în dalbe flori, ardu'mî doua luminări ; şi din dou8 luminări pică'ral trei (in picături; er din trei din picături i ruptu-mi s'ati, faptu-mi-s'au rîu de vinii şi riii de mirii, rîQ de apă limpede. ['N] rîu de vinii cin' mi-se scaldă? Icea bunulQ dumnezeii : scaldă-se, bâieză-se, în apă se limped^esce, 'n vestmentu albii se primonesce, cu mirii că se miruiesce. Mai din joşii de vadulu lui, e Ionii, sfentulii Ionii şi b&trânulii de CrăciunQ : scaldă-se, băieză-se, ['n] apă limpedescu-se, ['n] vestmentu priraenescu-se, cu mirii miruiescu-se. Mai din josu de vadulu lor, scaldă-se sfinţii de rendQ : scaldă-se, băieză se,
5
10
15
20
25
30
35
în apă se limpe^escu, ['n] vestmentu albii se primenescii. Mal din joşii de vadulu lor, scaldă-se ici ceştii omii bunii, ceştii omii bunii, jupanii [cutare] : scaldă-se, băi^ză-se, în apă se limpedesce, cu vestmentu se primenesce. Grăi bunulu dumnezeu : — cui, omii bunii, te potrivesc! ' ? au mie ? aii sfinţilor ? aii lui Ionii, sfentu Ionii? aii bătrânului Crăciunii ? Grăi icea ceştii omii bunii : — nu me, Domne, potrivescii 2 nici ţie, nici sfinţilorii, nici lui Ionu, sfentu Ionii, nici bătrânului CrăciunQ, ci la binele ce-amii faptii. De tânerQ m'araii însuraţii, fapt-amii casă lângă drumii, tins-amti mesă peste drumii : câţi pe drumii că mi'şî treceau toţi la mesă că şedeau şi toţi beati şi ospgtaQ, toţii mie că 'mî mulţămiau. Fapt-amii, Domne, ier amii faptii podurele 'n locuri grele : cine pe podii c'a trecuţii toţii mie 'mia mulţămitu. Fapt amii, Domne, ier amQ fapta puţurele 'n câmpuri rele : cine apă c'a bSutu toţii mie 'mî-a mulţămitu. Atunci Domnulii îi grăia : — fiă bine der de tine ; 1 şi 2. Inversiuni frumose, d6r rare.
2A
40
45
50
55
00
65
70
75
80
COLINDE SOLARE SI REI, ifildsE
30
fapt-aî bine 'n astă lume, 'n ceaî-1-altă 'î găsi bine : mergi la raiii nejudecatu, şedj la m£să necbiămatfi, be" paharulii ne 'nchinatu. Săngtate 'n ceste case, 'n ceste case 'n cruci frumose, şi cu noî, cu voia bună, la anulu şi la mulţi anî.
85
90
COLIND1? DE BETRĂNC. Fâptuitorulu bu^i [Variantă scrisă de lângă, Buzou de d-lu Sim. Mânescu şi trămisă la Paris în 1875, prin d-lu C. Mânescu],
Icea, D6mno, 'n ceste curţi, 'n ceste curţi, ceste domnii, Ler Domne, Ler, 'n ceste 'nalte 'mpSrăţiî, născutumî-au, crescutu-mî-au, crescutu-ml-au nou 8 meri. La vfirfşoru de noug meri ardu'mî nouS luminări. De la nou8 luminări pică'mî nouS picături, 6r din nouS picături ruptu-mi-s'au, faptu-mi-s'ati trei rîurl, trei pariuri : unii de vinii, altuliâ de mirfi ş'altulu d'apă limpejoră. 'N celu de apă cin' se scaldă? Scald'-se bunulii dumnezeu: sca!dă-se, băieză-se, cu vinii bunu boteză-se, cu mirii miruiesce-se, 'n vestmeutii preraenesce se.
Maî din joşii de vadulfj lui, vadulu lui ş'alii Domnului, scald'-se belrânulfi Crăciunu : scaldă-se, băi iză-se, cu vinii bunii botezase, cu mirii miruiesce se, 'n vestm<3ntu premenesce-se.
5
io
15
20
Maî din joşii de vadulu lor, vadulu lorii ş'altt domnilor, scaldă-se sfentulii Ionii : scaldă-se, băieză-se, cu vinti bunii boteză-se, cu mirii miruiesce-se, 'n vestmentu premenesce-se. Maî din joşii de vadulu lui, vadulu lui ş'alii Domnului, scald'-se toţi sfinţii d'a rendfi scaldă-se, băieză-se, cu vinii bunii boteză-se, cu mirii miruiescu se, 'n v6stmentu premenescu-se.
40
45
50
Maî din joşii de vadulu lor, vadulu lor ş'alu sfinţilor, scald'-se icea ceştii domnii bunii, ceştii domnîibunu, jupanii (cutare): 55 scaldă se, băieză se, cu vinii bunii boteză-se, cu mirii miruiesce-se, 'n vestmentu premenesce-se. oo Grăi'î bunulii dumnezeii : - tu, (cutare), cui te năsuî ' de te scalei în rendii cu noî? D'aii mie, d'aii sfinţiloru, d'aîi lui bStranulii Crăciunu, 65 d'aii lui sfentu sfentulii Ionii?
25 1. A se mâsui, a 'şl lua nasu, a se întinde, a se mesura şi ecuala cu altuia mal puternicii si mal mare de către sine.
C0I-ECŢ10NEA G. J1F.SI. TEODORESCU.
Grăi'şî icea ceştii domnii bunii: — ba eu, Domne, nu mă năsuiu nicî ţie, nicî sfinţilorii, nici bătrânului Crăciunu, nicî luî sfanţii sfentulii Ionii, ci ia, Domne, mă năsuiu faptelor care le-amu faptu. Fapt'amu casă lângă drumu, 'ntins-amu mesă peste drumu. Cu casa de lângă drumu încăldjt-amu f riguros! : care cum se încălca toţii mie că'mî mulţămia, toţii mie şi sfinţilorii, şi luî bunulii dumnezeii, şi luî sfentti sfentulii ionii. Cu masa de peste drumu săturat'amu toţi flămândjh1 : care cum se sătura toţii mie că'mî mulţămia, totti mie şi sfinţilor şi luî bunulii dumnezeu, şi bătrânului Crăci un fi, şi luî sfanţii sfentulii Ionii. Şi ia, Domne, amii mai faptu 'n câmpurele puţurele ca s'adapu setoşî cu ele : care cum se adăpa totti mie că'mî mulţămia, totu mie şi sfinţilor şi luî bunulii dumnezeii, şi bătrânului Crăciunii, şi luî sfentii sfăntulu Ionii. Şi ia, Domne, amii mai faptii 'n sleite grele podurele 2, poverî grele trecti pe ele :
70
75
80
85
90
care cum că mi-'şî trecea totu mie că'mî mulţămia, totti mie şi sfinţilorO , şi luî bunulii dumnezeu, şi bătrânului Crăciunu, şi luî sfentii sfentulii Ionii.
31
110
Grăi'şî bunulti Dumnezeii : 115 — aferim, Domnii bunii, de tino ; fapt-aî bine p'astă lume, găs'veî bine pe cea lume, 120 d'ăî vre 'n raiii, în raiii ăî merge, că găsi'1-veî descuiaţii, descuiaţii şi luminaţii : intră 'n elfi nejudecatfi, 125 şedj la masă necbiămatu, ie din masă ne'mputatii ', be paharulti ne'nchinatii. Sănătate 'n ceste case. 'n ceste case, curţi frumose.
130
COLINDULtf SF. MARII [Scnsu în sătulii Atârnaţi la 1877 şi comuni caţii de d-lu Dem. Constantinescu-Teleor].
95
100
105
1 In locii de pe toţi flămând i. Supresiunea avticululul din vorbe e unu caracterii constanţii alu verificării populare române. 2. Alte variante dau aci versurile următore : şepte grele podurele
P'inaintea cestor curţi, cestor curţî, cestor domnii, plimbă-mi se, mise plimbă măicuţa sântă-Măriă c'uă furcă dalbă la brâti, caierii verde de mătase toţii cu 'mpletitura 'n şese. P'unii fusciorii de arginţelii trage firii de baîbafirii 2 : torce faşiă luî Christosfi, c'a născuţii ş'o să'lii boteze. Cândti fuse la botezaţii, găsi'şî fiiulii botezata
5
10
15
1. Adică neîtribiiată (cura figureză in alte va riante), neinvitatu, nepoftiţii. 2. Baîbafirii şi başbafiru, firii do aurii, bunu, escelinte, de prima cualitate-
COLINDE SOLARE SI RELIGIOSE.
32
de Ionii de sântu-Ionti. Er maica sântă-Măriă, de ciudă şi de mânia, dete 'n focă ca se" se ar
20
25
30
Grăi Ionii sânţii -Ionii : — o maică sântă-Măriă, s6 n'aî ciudă, nici măniă : eii de micii l'amu botezaţii, şi nume frumoşii i-amii daţii, tu, maică, l'SI înfăşia, fiiii măriţii că l'SI avea, s<5 ne fiă d'a'mpreună 1'amSndoI cu faptă bună. Bună vremea 'n ceste case la boieri ca dumne-vostră. La anulii şi la mulţi ani !
35
40
45
COLINDULtr SPJNTEl VINERI. [Colindu de ferestrâ, scrisii în BucurescI la 1877 după Constantina Moscu, medicu-vetorinarii].
Susii pe slava cerului, Ler oi Leo d'aî Ler ol, Domne Ler, la polele raiului, la scaunulii Domnului, 1. Busuioculu se întrobuinţoza cu deosebiro în descântece. Preoţii ilii punfi în pămâtufulii de la Bobot6zâ şi împartu dintr'onsulti fetelor şi flăcăilor, pentru ca — dormindu cu densulîi sub capetâiu — se'şl viseze ursituli seu ursita. 2 Acostă formă archaică a dispăruţii de limba : astădl se dice n'o cofundâ (perfecţi indicativii).
la scaun fi de judecată unde merge lumea totă, genuchiat-a sfenta Vineri1, genuchia şi mi'şî plângea şi de Domn ui ii se ruga şi din gură-aşia 'ml grăia : — sciî, Domne, că m'al trimesîi pămentulu ca s6'lu botezu ; toţi s'aii daţii botezului, numai unulu nu s'a daţii : cetatea Irodului 2 nu s'a daţii botezului, nici crestinetăţilor ; ci pe mine prinsu-m'a, prinsu-m'a, . legatu-m'a, cu cuştii tăiatu-m'a, în cazanii băgatu-m'a şi trei djle fiertu-m'a numa 'n ceră şi 'n ruşina 8. Din cazane scosu-m'aii, apoi strecuratum'au, la gardii aruncatu-m'au, în obrazu scuîpatu-m'aii. Ş'amti făcutu cum amti pututii şi la tine c'amii veniţii sS'mî dai sfinţii 'n ajutorii pe IroJii ca sC'lu omora. Domnulii, dec'o aud^ia, ast-felti din gură'mi grăia : — saval Petre, sfinte Petre ia sS mi'lii trăsnesc! cu sete ; sav'Ilie, sânt'Ilie, s8 mi'lii trăsnescl cu mânia, că eşti sfentu mai cu tăria ! Ilie, dec'auuMa, de grabă că 'mi alerga : lua fulgerulu d'a stânga şi trăsnetul fi d'a drepta,
15
20
25
30
35
40
Al
1. Despre legenda sflntol Vineri, s6 se v6dă Literatura populară română de M. Gastor, odit cit. la pap. 301-387. 2. Cetatea Irodului. lerusaliraulu şi prin e.s tensiune naţiunea ebraici, intrega Iudoă. 3 Forma populara a cuvântului resină.
:;:•.
COLECŢUÎNEA G. DEM. TEODORESCU.
după, draci ' că rni'şî pornia Şi'î trăsnia, şi'î fulgera, cerulu de se 'ntuneca, pâmentulu se tremura 2, dracii că se speria şi botezului se da, mirului, botezului şi crestinetaţilor. Sfânta Vineri boteza totă lumea creştina. Bună sera 'n ceste case la boieri ca dumne-vostră la, mulţi ani cu sănetate.
50
55
oo
COLINDUL^ ARCHANGHELÎLOK. Scrisu la 1873 în Bucuroscl după N. Şenchea, -tudontii transilvănenii de la (acuitatea de li tere din Bucuresci — Uă variantă din ace.-
OI Ler oi, d'aî Ler oi, Domne, susu, în slava cerului, la polele raiului, la scaunulu Domnului, la scaunîi de judecată und' s'adună lumea totă, mesă mândră mî-e întinsă şi de sfinţi mesa'î coprinsă : de Ionu, sfentulu Ionu, de lliă, sfentă Iliă şi de Petru, sfentulu Petru, cu to^i sfinţii d'a 'mpreună ospetându cu voia bună. Iat6 Domn ulii că venia şi la mesă se punea ; pâine, vinii blagoslovîa
5
10
15
1. Aci intervine legenda a'ergăriî sfântului Iliă 'lupă draci, ca se'i trăsneacă cu ful gorile s61e. se sg compare legenda mitologică a luptei lui ioue cu Titanii şi Giganţii. 2. Verbele simple, ca tremurare, băiare, ftorarc, ['■îdobire etc. aparţinu formelorii vechi: astâdi se intrebuinţeză numai compuse : cutremurare, imbăiare, înfiorare, împodobire etc.
şi ncepea de mi'şi manca. îmi mânca ori riu'mî manea, că, ochi sfinţii d'arunca, de departe ce 'mi vedea '? Pe archanghelulu Gavrilu şi pe sfentulu Micliailu că 'mi venia, mereu venia Şi, la mesă d'ajungea, drepţii la Domnu 'ngenuchia, genuchia şi se ruga şi din gură mi'î djcea : — scire-ai, Domne, au nu sciî cate 'n raiu s'au întemplatu, ce-amă ved^utu şi cate-amu faptă Sfentulti Petre d'a plecatu, sfentă Iliă l'a urmaţii, sfentă Ionu că ne-a lăsată ; idolii, unde-aă aflată, dreptu la raiu năval'au dată şi 'n năuntru c'aii intrată, şi totă raiulă c'aă predată : luat-aă raiului cununa, luat-aă luna cu lumina ; luat-au idoli gorile, gorile cu radele; luat-aă idoli stelele, stelele cu florile ; luat-aă idoli sorele, sorele odorele ; luat-au idoli ş'aă mai luată scaunulă de judecată
20
25
30 ?
35
4°
45
50
und' s'adună lumea totă, şi în iadă că le-au cărată raiulu de s'a 'ntunecatu, iadulu de s'a luminata. Amft luptată câtă amu luptată, 55 idolii că nu le-aă dată, ş'amu venită să te vestimu rugă sfentă se'ţî jertfimă, ajutore s6 ne dai se te 'ntorci. cu noi, la rai Ci . 60 Domnulu sfentu, unde-audia, semnă la sfinţi ca mi'şi făcea,
COLINDE SOLARE SI BELl^'USR.
3i TODfîBU DiACONULU.
ochi la ângerî c'arunca şi'mi pleca de se ducea maî ântâiu sfentulu lliă că e sfentu maî cu tăria, alu doilea sfentulu Petre să bată idoli cu sete. Hai Ler oî, d'aî Ler oî, Domne, plecă Ionii botezându, sfentu lliă fulgerâudii, sfăntulti Petre ploi bâtendu ; şi, la iadu cându ajungea, sfentu lliă că trăsnia, sfentulu Petre 'î blestema, sfentu I6nu că boteza : idoliî se spăîmenta, în genuchie că'mî cădea şi botezuluî se da; er archanghelulii Gavrilîi şi cu sfentulu MichailQ, eî in iadu deca intra totu în braţe c'apuca şi la raiu că'mî aducea sfânta lună cu lumină, zorile cu radele, stelele ca Morile, sorele c'odorele şi scaun ii de judecată und' se strînge lumea totă, şi la raiu că mi'şî pleca şi In raiu le aşed^a, iadulu de se 'ntuneca, raiulu de se lumina; si la Dom nul îi se 'ntorcea şi cu glasti ilu lăuda : „fia, Domne, voia tea, „tiă 'mpărâţia tea „acum şi d'a pururea ! La anulfi şi la mulţi anî.
[Scrisu în Bucurescl. la 11 Maiu 1884, du;.: trea Creţulu Şolcanii. — Se se confrunte e rinţa mea sub titlulu PUrea Credulă Şokani, lăutarulii Brăibi Bucurescl, 1881. Editura li brăriel Socec].
?n
75
80
90
P5
1(10
in:,
Toderii deconulfi ăia bătrânulu, cândti a cărunţitti, cându a 'mbătrânitii, elu s'a plănuiţii şi elu s'a vorbi tu cu diaconesa multa evlaviosa ca eî să trăiască şi se" pribegescâ la călugăria, vieţă prin pustia. Ei că s'aQ legaţii şi eî s'aii juratu pe pâîne, pe sare, pe dalbe icone şi pe sten ta cruce că eî mi-s'oru. duce prin delurî. cu stanei şi prin văi adâucî, prin scorburi de munţi. prin codri cărunţi Si cum se legau, şi cum se jurau, asia că făceaţi. Eiu mise ducea si mi-se făcea i
schimuicu cuviosu, mulţii evlaviosiî, călugării de munte cu plete cărunte ; ea călugăriţă albă la peliţă, negră la cosiţă, cu rasa pe capii şi 'n mână toiagu. Ea mise ducea la călugăria prin nâgra pustia, prin nalţii de munţi, prin vergii de bradji,
i<>|
a.-,
| no
35
40
CoLECŢIUNEA G. DKM. TEODOnESCt'.
prin delurî cu stând, prin văile-adâncî, în Dorn nulii sS crâdă, nimicii sS nu ved^ă, nici volnicii trecendfi, nici pasen sburândii; sS nu mai audâ de frate, do rudă, nicî popa tocându, uicî coconi cântândiî, ci vântulu bătendii şi ape curgendu. La călugăria, negră schirnniciă, ea se apuca lemne d'aduna, scânduri do lua ; şi ea mi'sî făcea mică chihoră pe malii de apşdră, chipu de rnonăstire şi de pomenire. Acolo trăia: volnicii nu vedea şi nici c'audia vr'unu popă tocându, vr'unîi câîno lătrându, vr'uă mierlă cântandii. Asia. toţii asia se sălăşluia, şi ea că'mî trăia dumnedeu câtu vrea. Cându cesu'î venia sfârşitulu sâ'şl dea, dumnezeu scia, pe sfinţi că chiăma şi mi'şî aduna : pe Petre, Jliă1, sfinţi mal cu tăria. şi pe sfentu Ionii, sfeutu botezătorii, cu sfentu Michailti
4S
so
r.5
6j
05
70
75
:-ii
şi cu sfentu Gavrilii. După ce'î chiăma si mi'î aduna, Domnulu că djeea : — Petre, Petrişoru, nume dulcişoru, imî sciî, au nu'mî sciî colo prin pustii cine ne-a dori tu şi s'a schimniciţi!? A că Iii geriţă albă la peliţă, negră la cosiţă, ea, câtii a trăiţii, bine s'a gândi tu : vieţă c'a trăiţii totu în schimniciţi!, in lume cu trupul ii la mine cu gfindulu ; ş'acum i-a sosita cesulii de sfârşiţii. Ia, voî sg'ml plecaţi, sufietîi sS'i luaţi
gf
f>(
oi
ioo
105
şi se'lii aşezaţi unde î-o plăcea, unde s'o cădea, cu sfinţi, cu părinţi de mine iubiţi ; trupulu se'î luaţi şi se'lii aşezaţi toţii într'unii mormontu mai susti de pămentu. într'unii legănelti verde, mititeii!, legănii de metase totu cu vita'n şese, se se odihnescă, s6 se pomeDescă !
no
115
120
80
1. Din contopirea ambelor nume a resiiltatu Petroliă seu PelruKă in colindele din Transil vania
Sfinţii, d'audia Domnulu cum grăia, cu toţii pleca ş' acolo mergea, printre văi adânci, prin delurî cu stânci,
125
COLIXDE SOLARE SI RELIGl6SE-
30
în negra pustia, negră schimniciă: sfentulu Mihailă cu sabia 'n mână, 6r sfântulu Gavrilâ toţii cu crucea 'n mâna, şi sfentulil Ionii toţii botezătorii. Petre, Petrişoru c'unii toiagii uşorii. Eî, de'mî ajungea, măre, ce'mî făcea ? Sutletii că 'î lua, în braţe'lu primia, aripi că'î dedea şi mi'lii trămitea unde se cădea şi unde 'î plăcea, c'aşia Domnulii va. Apoi o plângea, în fâşî c'o 'nfăşia cu harţi ' mî-o stropia şi se pregătia se'î facă mormentii maî sus de pămfintii. Prin păduri umbla, paltinii c'alegea, mStase scotea, der nu mi'şî scia, nici se pricepea. Sfentulu Mihailă cu sabia 'n mană, d<3c'aşia vedea, cu ea c'adia şi ameninţa : legănu se 'ntindea, legănu de m6tase toţii cu viţa'n şese, legată cu alamă de nu 'I bagi de seină. După ce-o'ngropa, 'n legănu c'o punea, a-casă 'mî pleca, 1. Gratia divină.
130
135
î io
145
150
155
ico
165
170
]a c$tti se suia, DoWimlul spunea. Domnulii, d'audja, îî blagoslovia ; poruncă le da, din cerii se lăsa, pe pămentii sosia, omeni se făcea ş'acolo mergea, legănu de privia. Domnulii ce făcea, deca mî-o vedea? Mâna că punea, degetii atingea, peste ea sufla şi mî-o înviia; er cândii se scula, cruce că'sî făcea, la cerii se ruga şi toţii mulţămia ; cu sfinţî nu vorbia, că nu 'î cunoscea, ci se minuna şi se închina. Domnulii, d'o 'nviia, o blagoslovia mulţî anî să trăiască sS se pomenescă, şi cu sfinţi pleca, la munte suia. Foia de mohorii, Toderu diaconu, după ce-a jurată şi elu mî-a plecată la câlugenă 'n negră schimniciă, prin nalţii de munţi, prin codri cărunţi, ca se- nu audă de frate, de rudă, nici popă tocându, femeia trecendu, pasSre cântându şi câîne lătrăndu, ci vontulu bâtendu
17J
18"
100
195
200
205
2ln
215
87
COLECŢIUNEA G DEM. TEODORESCU.
şi ape curgendu ; elu că, mia trăiţii pen'a cărunţitu, pen'a 'mbătrânitii şi s'a povernitu ; er cândii i-a veniţii cesulii de sfârşiţii, elii mi-s'a sculatu şi mi-s'a rugaţii ; toiagii şî-a luaţii, pe drumii a plecată, că dJlele luî, vieţa omului, călii s'aii prefăcuta, călişorîi perdutii. Toderii diaconulii *, de'şi perdea calulti, îlQ căta cu anulii, prin munţi pribegindii, delur. rSscolindu; dăr geba 'Iii căta, că nu mi'lii găsia. D6r cândii pribegia, munţii cândii suia, munţi cândii scobora şi călii nu găsia, iatâ să 'ntempla câ'lti întâmpina Domnulu şi cu sfinţii, Domnulu şi părinţii. Elii, deca 'î vedea, cruce că'şî făcea, la eî se ducea. Domnulii, ds'lu vadea, milă 'î-se făcea şi se îndura şi mi'lii întreba : — călugării bătrânii cu toiagu 'n mân'2,
cine estî, ce caţî toţii pe munţii nalţi ? 220
225
230
235
240
245
250
255
1. Forma diconulu, trisilabică, are accentulu pe silaba iniţială, pe cândii forma diaconulă, tetrasilabică. ilu are pe silaba co. 2. Forma mânu la pluraiu, şi articulaţii mâ nute (în locu de manile), se întâlnesce în tipări turile secolului XVI.
Elii, deca vedea, elii că răspundea : — suntii unu bieţii bătrânii ce 'mî cautii de drumii: Toderii diaconulii ce mî-amii perdutii calulii şi 'Iu cautii cu anulii ! Domnulu, d'audja, se milostivia, din gură 'î djcea: — Toderii, Toderclii schimnicii betrânelii, nume frumuşelu, deca maî dorescî ca să maî trăiescî, cerulii să slăvescî posturi să postescî, -s§ te fericescî; calu 'ţi-ăî găsi, bine câ'î trăi. Toderii, d'audja, bine că'î părea : elii îngenuchia şi mi-se ruga, şi mi-se jura ca elii să trăiască şi să schimnicescă prin văî şi prin munţi, sub copaci mărunţi, în Domnulii să cre<|ă, nimica să nu v6<|â şi să nu audă, de frate, de rudă, nici popă tocândîi, nicî clopotu trăgendii, nici pasări cântându, ci vântulii bătendii şi ape curgendu ; elii se maî jura şi făgăduia să'şî facă pe munte, prin vârfuri cărunte mică chiliuţă
260
265
270
275
28(1
285
300
295
300
■ "T 7k■.'^r'-Ţ»'*: 38
COLINDE SOLARE SI HELIGIOSE.
şi mică căsuţă cu icone sfinte, sfinte şi cinstite. Domnulu, d'audja, olile'î dăruia, vieţa că 'I lungea. Semnu deca făcea, calulu că 'î venia (vi6ţa'l-se 'n torcea) : pe călii se suia. sapă că lua, toporu apuca şi cu toţi pleca, munţii de suia Foia ş'uă lalea, susti cându ajungea, Toderu diaconii cu chipulti de .omii sapă ca lua, nisipti că săpa, toporu apuca p6trâ de spărgea, petră sfărîma, merunt'o făcea. Der de ce m uncia şi mi-se trudia? Pentru cliiliuţă şi pentru căsuţă. Domnulu îlii vedea, sfinţii că privia şi eî s'apuca tle mi'î ajuta. D£r cum I- ajuta? PtStrâ c'alegea şi ral-o ciuruia: merunta cădea, marea românea, d'uă parte-o punea ; din ciuru asvirlia d'uă parte-o punea. Domnulu poruncia si blagoslovia şi ce se 'ntempla? Bolovani cărunţi,
:su5
310
aii
:m>
325
3,0
33.Î
3-to
do care'sii mal mulţi, se făceau toţii munţi, pămentulu sâ'lu cresca şi sâ'lQ podobesoă; nisipulu humosă l'alegea frumoşii şi Domnulu dicea, omeni se făcea, omeni sc5 trăiescă şi s<5 loeuiescă, cei-ulu s6 slâvescă; nisipulu merunta, care e mal mulţii, eî îlii arunca, pământii se făcea, lumea s6 noifecâ, s6 se pomenescâ; bolovanii mari, mai mari şi mal tari, Petre 'î aduna, la uă parte 'I da, în doue" 'I tăia; Domnulu poruncia de se sclivisia şi nume 'î punea, Petră că'I dicea, lumii c'o dedea de se tolosia. Toderu diacon u, cu chipulti de omu, asia de vedea, în genuchî cădea: pe Domnulii ruga, calu'l napoia, vieţă nu mal vrea. Domnulii se 'ndura, îp cerii îlii lua de se pomenia. La mulţi ani cu bine şi cu sânetate la toţî dumne-vostră.
345
350
355
360
Mi
37(1
375
380
385
COI.ECŢIUNEA O. DEM. TEODOHESCU.
COLNIDU PENTRU FAMILIA. ^Acestii colindii
şl pregătescu intrarea în casă şi buna primire din partea celui colindaţii, a foştii scrisii în Bucurescl la 1865, după Vasilo Mo3cu din strada Câluşoiloru, colorea de negru]. Ale cui suntO, Domne, ceste case oî Ler ol, d'al Ler ol, Domne Ler, asia nalte minunate cu lanţuri de fierţi legate, cu porţile ferecate? Der in porta cine 'mi şede? Şede bunii jupanii (cutare), şede 'n portă rSdimatu in toiagu'I fericatii. Cată 'n josa şi cată 'n susti, cată- asupra caselor : vede casa-acoperită toţii de vin. ţi porumbei şi din gură ce'mî grăia? — Dalbă soţidra mea, nu şedea de te uita: intră 'n casă, 'ntinde mesă ; peste mesă grâii râvârsă, peste grâii ş'una albii colacii; pe colacii vadra cu vinii şi cu galbenulti deplinii, c'aşia'i legea din bătrâni, din bătrâni, din omeni buni ; că vineţii porumbel de susii joşii că s'orii lăsa, în cas"a că ne-oril intra, grâuşiorii c'orii aduna, apă veseli c'orti gusta, ş'orii sălta, şi mi-ora sbura, susa, mai susii că s'orii urca, cu norii s'orii mesteca şi la Domnulu s'orii ruga. D'ora fi juni colindători, ei în casă c'orii intra,
ne-orft cânta, ne-orii colinda, colaculti că 'şi-orii lua vinulii veseli că 'şi-ora bea, frumuşelu s'oru ospeta, c'aşia'i legea din bătrâni, din bătrâni, din omeni buni. Bună vremea 'n ceste case la boieri ca dumne-vostră.
5 COLlNDtT DE FERESTRA. [Sorisu la 23 Decembre 1884 după Şerbanu Muşatu, locuitorii la Crucea-de-petră in Bucurescî.] io
15
20
25
80
35
40
Cuî1 suntu, Domne, aceste case, oi Lor oi, d'aî Ler oi, Domne, ajia nalte minunate, cu porţile ferecate, cu lanţuri de fierQ legate, stoborîte pe d'uă parte cu stoboru de siminocft*, cu streşini de busuiocii ? Susa, în verfuia caselora, mi-este-una stoia de porumbel, porumbei cam vineciori şi din pene săltătorî. Din midjocuia stolului porumba alba că mi-s'alege, porumba alba cu guşia verde, cu peniţe zugrăvite, c'ochî în capa de pietro scumpe : capu'i bate'n aureia, ciocu'î bate 'n arginţeia. Porumbîeluia s'alegea, îmi sălta de mi'şî sbura, susa, mai susu că se urca, cu norii s'amesteca ; josa, mai josa că se lăsa,
1'
ij
2
2
1. In locu de ale cui. 2. Siminoculii e f!6rea neuităril : imortalele.
COLINDE SOLARE SI RELIGIILE.
'n prundulu mării scobora, apă 'n guşiă de taa, petricele 'n degeţele. Susă, maî susă se ridica, cu doî nori s'amesteca, d'în curte că se lasă, fo case mi-se punea. fir (cutare), domnul îi bunii, luâ arculu, săgeta porumbu albii a săgeta, porumbii albu cu guşiă verde, cu peniţe zugrăvite, cu ochii de pietre scumpe. Pbrunibielulu ce'mi făcea? Din guriţă că grăia : — o tu, domnii alîi curţilor Şi stăpânii alu caselor, stai de nu me" săgeta, că io nu suntti porumbu albu, ci suntu sfentă, sfentulu Ionii, şi 'să trimisîi de dumnedeu cu trei legi peste pământii : una'l legea cruceî sfinte, alta'I legea cununiei ş'alt'a sfântului boteză. Dumnezeu că m'a trimesu, pămentulă se i-lil masorii, pămentulă cu umbletulu şi cerulu cu cugetulii. Păruentă mai mulţii amti aflatu şi Domnulu s'a minunată, er dintr'ensulu ce mi-a faptă ? Munţii nalţi, văile-adânci. cămpulă cu ogorele, livedea cu florile. Bună vremea, 'n ceste case la boieri ca dumne-vostră ; la mulţi ani cu sănetate, că 'I maî bună de câtîi tute.
30
COLINDtr DE FERESTRA. [Scrisii de repausatulu Ion Mineacu şi publicaţii sub titlulu de „colindul ii boierilor" in Tuia so cietăţii Bomătiismvlu, an. I, pag. 103]
35
40
45
50
55
60
65
70
Cocoşeiî că'ml cântară, şi-'mî cântară de cu seră: boieri mari nu se sculară. Imî săltară şi-'mî sburară, susîi, mal susii se ridicară, • joşii, mai josu că se lăsară, si-'mî cântar' a doua oră : boieri mari nu se sculară. Imî săltară şi-'mî sburară, susii, maî susii că se 'nălţară, josu, maî josu că se lăsară, tocma 'n prundurile Mării. Luar'-apşoră 'n gurişoră, petricele 'n degeţele şi-'mî săltară, şi-'mî sburară, susii, mal susii că se 'nălţară, cu nori dalbi s'amestecară, josu, maî josîi că se lăsară, pe cruci dalbe de fereşte ; cu apşoră 'nrîorarâ, petricele-'mî grindinară, şi-'mî cântar' a treia oră : boieri mari se desceptară. Aprinse d'uă luminare şi intrară 'n cea cămară. Scose, ca emulă bogată, unu colacii de grâîi curată, uă vedrâ de vină pre masă din îndestulata casă, c'aşia 'I legea din betrânî s8 se de la sfântă Crăciună. Er acesta boierfi din casă, din casa luî cea frumâsă, elă sâ'mî fiâ sângtosu totă în scirea luî Christosu ! La mulţi ani şi fericiţi se trăiţi, să stăpâniţi, ai luî dumnezeu se fiţi cu-aî dumne-vostră părinţi !
M 5
10
15
20
25
30
35
40
COLECŢlUNEA G. DEM. TEODORESCU.
COLINDtJ DE PÂSTORU. [Scrisu în 166!) de repausatulii I. Minoscu şi pu blicaţii la 1870 ia >o*a socielă\ii Eomânismulu an. I, pag. 162J. Pre munţii cu florile ol Ler, Ler ol, Domne, pasce Nică oile : pasce-le, pornesce-le, 5 din 'nainte bate-le, de pre urmă strînge-le, la merezu întorce-le. Der merezulu und'l'a puşti? Susii la vârfulu muncilor, io sub celu paltinii gălbiorti. Ventti de v6ră se scoboră, ir unda câ mî-o scuturară şi pre câmpii o reversară; oile se 'ntărîtarâ, 15 mare ramStti că făcură de la ceru pen'la pămentu. De le-audi Domnulu sfentii, josu la ele-a scoborîtu, şi din gură i'a grăiţii : 20 — hai tu, Nică, fetu-frumosu, ale cui suntii c£ste oî, de sberar'aşia frumoşii, 'şia frumoşii şi cuviosti? tise Nică, fStii-irumosu : 25 — hai, dragii DCmne milostive, că stătuşî de mS 'ntrebaşî, Cu dreptate spune'ţîoiu ale cui suntii ceste oî : d'ale tele 30 cu-ale mele. Eu, le pască, tu le păzesci ; eu le mulgă, tu le'mulţescî; eu le tunclu, 35 tu mi-le crescî ! Grăi bunulfi dumnezeii cătră Nică, fgtii-frumosu : — fiă-'ţl ele dăruite de la mine pentru tine,
40
ca de la unu bunii părinte către fiiulu sâu cu minte, câ estî dulce la cuvinte, numai tu mie sS'mi dai: ■ la Sânzene1 • doua miele, la Sânjosu unii mielă frumoşii, la Ispasti unu bulzu pe caşu ! Eră Nică, f6tu-frumosu, densulu fiă sănStosu cu-ai s6î fraţi, cu-aî seK părinţi : aî lui dumnezeii sfi fiţi !
4
51
5:
COLIN DU DE PREOTU. [Scrisu la 1865 dupâ repausatulii meii tată.— Va riante de colinde pentru preoţi so găsesciî in serate în colecţiunea d-lul At. M. Marionescii la pag. 20, sub titlulu ..Monastirea şi ruga" ş intr'a dlul Teodor T. Burada la pagina 47-50
Ostrovielu de mare lină, oî Ler oi, d'aî Ler ol, Domne, der în elu ce mi-se vede ? Cam d'uă mică bisericuţă. La ostrovu cine că'mi vine? Vine-uă mică corăbioră, er în mica corăbioră stă părintele (cutare) : preotesa d'a stânga, coconaşil 'I d'a drepta. La ostrovu dec'ajungea, din guriţă'şî cuventa: — d'aleî mici de grămătici3, voî ce'mî staţî de v8 uîtaţî? Luaţi toca d'a stânga,
1
11
1
1. Sân-zenele seu Sân-zienele, ca şi cuventul Sân-josu. suntii derivate din sântă (sanctus, sfffnti şi George, care a deveniţii cându Zorzo se •Jorjo, ca în dialectele italiano, cându Jtan ca ii frantuzesce. 2. Se numiali grămătici copiii şi tineri car înveţaii carte (■(ţâ-v-\i.v.).
J COLINDE SOLARE 91 RELI<«l0SE.
42
ciocanele d'a drăpta şi'n clopotniţă urcaţi, voî în tocă ca să'ml daţi; daţi in tocă de trei ori şi 'n ciopotu de nouă orî, lumea t6tă ca s'auolă, la biserică să se care şi de Domnulti să se rdge, ca să'î ierte din păcate, din păcate jumătate, din greşeli a treia parte. Unde1 ast-felu cuvânta, lua chiăia d'a drâpta, cărticica d'a stânga şi 'n biserică intra, evanghelia citia. Grămăticii 'n tocă da: da în tocă de trei ori, în ciopotu de noua orî. Totă lumea c'audja, la biserică'mi venia şi 'ncepea de se ruga; Domnulti bunii că le ierta din păcate jumătate, din greşeli a'treia parte. Er părintele (cutare) să ne fiă sănătoşii cu cinstita preotesă şi cu dalbil'î coconaşî.
COLINDA DE PliEOTli. 20 [Variantă scrisă după repausatulu meu tatck, în BucuroscI, la 1868]
25
30
:j5
40
45
50
55
6(4
1. Unde, ca şi latinesculu ubi, are înţelesulu de cândi (temporalii) în poesia populară română.
Ostrovielii de mare lină, ol Ler oî, d'aî Ler oî, Ddmue Ler, dor în ostrovti ce mi'şî este? Este-uă mică bisercuţă, ăr în mica bisercuţă arde'şî nouă luminări, cântă'şi nouă cântătorî, şi'mî slujescti nouă preoţi. El cântau şi mi-'şî slujiau şl, pe mare cândti cătaţi, ce pe mare mi'şî zăriaii? Mică năgră corăbiorâ, er în mica corăbidră cuviosti preoţii (cutare). Ea pe mare nainta, văntulti iute c'o ducea şi la malii că'mî ajungea. Cu malulu s'apropia şi dintr'ensa că'mî eşia cuviosu preotu (cutare) cu vanghelia.'n stânga şi cu crucea d'a drepta. In biserică intra şi din gură cuventa: — d'alei, mici de grămătici, în clopotniţă suiţi; daţi în tocă de trei orî şi 'n ciopotu de noua ori, ca s'audă norodulu, la biserică se" viă şi la Domnulti se se rdge, să le ierte din păcate, din păcate jumătate, din greşeli a treia parte. Grămăticii că'mî plecau, ciocane 'n mână luau,
10
ir.
20
25
80
35
40
COLECTICNEA G. DEM. TEODORESCU.
scara iute că'mî suiau, în clopotniţa intrau : dau în tocă de trei ori tji'n clopotu de 110116 ori ; lumea că mi'şî au<|ia, la biserică venia Şi la Domnulu so ruga ; din păcate le ierta, clin păcate jumătate din greşeli a treia parte. Cuviosu preoţii (cutare) elfi să 'mi fiă sănătoşii cu-a lui dalbă preotăsă, cu coconi, cu ce se află, şi cu noi toţi d'a'mpreună.
45
50
55
COLINDU DE PREOTU. [Scrisii de d-lii Simeonu Mănescu la Călăraşi şi comunicaţii la Paris în Noembre 1875]
Intr'alfi Mârii-negre prundti, la dalbele mănăstiri, Ler, Domne, Ler, slujescu'mî nouă preoţi şi cu nouă logofeţi; er preotulfi celfi bătrânii le celii micii din logofeţi ast-felu din gură'î grăia : — o tu, mice logofete, eşl afară, suia scară şi dă'n tocă de trei ori şi'n clopotu de nouă ori, totfi uorodulu ca s'audă să viă la sfânta rugă, sfenta rugă 'n biserică ; să se'nchine, să se roge, să le ierte din păcate, din păcate jumătate, din greşeli a treia parte1.
5
10
ÎS
2o
1. Cânteculu face deosebire între picate, gre şelile cele mari, şi între simplele greşeli, pecatele mal mici.
Celu mai micii din logofeţi elti pre bine 'nţelegea : afară că mi-'şî e|ia şi pe scară se suia, dăr nici în tocă nu da. nici clopotulu nu trăgea, ci pe Mare se uita şi departe că 'mi zăria d'uă negră de corâbioră ce iute la malti venia ; cu malulti s'alătura, parulti în malfi că'mî bătea şi schela că'mi arunca. Der din ea cine 'ml eşia? Cuviosii preotu (cutare1): papuci negri încălţa, toiagil în mână lua, cărâruîca apuca, cârăruîca raiului, să mergă la sfenta rugă, sfenta rugă 'n biserică, să se 'nchine, să se roge şi să 'mi cânte aghiose, aghios' „Isus Christose\a să 'mi audă norodulti, norodulii toţi cu totul fi, să viă la sfenta rugă, sfenta rugă 'n biserică, să se 'nchine, să se roge, se le ierte din păcate, din păcate jumătate, din greşeli a treia parte. Şi veniră, se rugară, dumnezeii că le iertară2 din păcate jumătate,
43
25
30
o5
10
45
50
55
(i0
(55
1. Numele trebuie se fiă de trei silabe, ca Vasile, Stemate, Gligore, Manole etc. 2 In locu de le iertă. Adausul ii Iul ră e ce ruţii de versu, ca ast-felu se producă asonantă cu versulu precedinte.
COLINDE SOLARE SI REl>IG'6SE.
din greşeli a treia parte. Ceştii preoţii, preoţii (cutare), elu se 'mî fiă sănătoşii, ci»a luî dalbă preotesă, cu copii, cu ce se află, şi cu noi, cu voia bună1, la anulii şi la mulţi ani.
70
COL.IND17 DE PREOTU. [Scristi la 23 Decembre 1884 după Şerbanu Musatu, muncitorii la Crucea-de-petrâ în Bucurescl] Susu, în vârfulu munţilor, la tulpina bravilor, Domne Ler, Domnii din cerii, cuviosă la privire mi-s'a faptii d'uă mănăstire, monâstire 'n trei turnuri, trei turnuri, trei răsvanurî ; er în dalba* monâstire cine 'mi intră la slujire? Intră'mî preotulu (cutare) cu mătănii d'a stânga, cu toiagulu d'a drepta. In nâuntru de 'mi intra, slujba sfântă că 'ncepea, evanghelia 'mi citia : d'ascultatii cin' l'asculta ? Buna maică Precista şi sfânta Dumineca. Bună maica Precista asculta ce 'mî asculta, dâr nainte nu putea,
5
10
fiiu din braţe căi plângea. Maica din gură'î grăia: —nu maî plânge, fliule, nu maî plânge, bunule ; câîniî de- Jidovi, spurcaţi şi de lege lepădaţi, laudă s'ati lăudaţii, scire la lume au daţii că ţie o să'ţî cioplescâ cruce naltă, 'mpărătescă, naltă după statulii tăii, lată după braţulti meii.
ztl
35
Bunulii dumnezeii grăia, pre-curatei răspundea : — lasă'î, maică, să vorbescă, lasă'î, maică, se'mî cioplescă, 40 că de eî amii ingrijitu, bunii locşiorti că le-amii gătiţii: la vârfulu paloşiuluî, totti sub talpa Iadului, pe limba cuţitului 45 la vîlvorea focului, unde'sii viermî neadormiţi şi cu dinţiî ascuţiţi şi cu capete de osii să le fiă de folosii. 50
15
Maica, unde'lii audja, cruce cu drepta făcea, pe preoţii blagoslovia şi la cerurî se urca cu sfântă Dumineca.
55
20
1. Acestu refrenu însemnâzâ: „6e fia săneosu, împreună cu noi, care avemu bună voia, te". Elii se întfelnesce la mal tote colindele din udeţulii Ialomiţa şi din alte districte. In cele lin Ilfovu, şi mal cu semă din Bucurescl, nu igureză.
La mulţi ani cu sănătate la preoţii cu bunătate, la (cutare) cuviosîi : mulţi ani fiă sănetosti cu-a sea dalbă preotâsă şi cu dalbii logofeţi.
60
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
B. TRADIŢIONALE ŞI VENÂTORESCÎ. SOLULtt.
veneţii bidiviii, cu cioltarfi de flrfi, ciucuri d'ibrişimfi, ciucurî de arginta lungî peti6 'n pămentfi? Tenerulu (cutare),
Soristi la 18t!5, după repausatulii meii tată — Anostă, baladă a luatu numaî forma de colindu, HiUiugendu-i-se refrenulii Ler ol Leo. A s • vede :ilo mele „Noţiuni despre colindele române," Bu' curesci 1879, pag. 69-71]
D'in curte, d'în curte la Domnii Mircea-vodă mî-este-unfi călii legatu, legat u şi 'nfrenatfi. Ba nu 'mî-e legatu şi nu 'mî-e 'nfrenatfi, ci mî-e priponitii cu priponii d'argintu, şi pe elfi mi'lu ţinfi vro cincî vorniceî1, vro cincî comi|eî2 : doi de derlogeî, doi de d'albe scări, er alQ cincilea frumuşelfi mi'lfi bate, mi'lfi bate pe spate şi mi'lfi netec|esce şi mi'lfi potrivesce cu cioltarfi de firii, ciucurî d'ibrişimu, ciucuri de argintii lungî penS 'n pămentfi. Domnulfi Mircea-vodă, afar' de 'mî eşia, 'n curte se plimba, calulfi că'mî vedea, din gură vorbia ş'ast-felfi întreba: — alfi cuî e estfi călii
/
io
15
20
25
1. In secululu XVII, in clasa III a boierilor de divanii flgurâză şi patru „vornici de portă". 2. Despre „comişel", a se ved6 mal susu Ma rele comisă.
unde 'şî audja, din curtenî eşia, Domnului vorbia şi mi'î răspundea : — Domne, Mirceo-vodă, estfi lefi, paraleii, este darulfi tfifi; că sciî, aii nu sciî, minte de mai ţii, că m'aî foştii trimisa cândfi ereamii comisii, la unii mare craifi, capulfi sS-i-'lu taifi? Decî, marele craiu, viindii cu alaiu, d£ca m'a văd^utu bine i-a păruţii : la mesă m'a puşti şi m'a ospfitatu şi te-a dăruiţii cu-estu călii bidiviu1.
30
3S
40
45
50
55
1. Calulu domnescu erea uă datină în secululu XV. So dăruia domnitorului unii calu in patru ocasiuul : 1 cându noulu proprietarii alu unei moşii (cumpărată ori dăruită) primia cartea dom nească do pacînică posesiune; II cândii vr'unu căl cătorii de hotare şeii răpitorii de mo.şiă erea gra ţiaţii, ca în casulii colindului de faţă; III cându pe tronu se suia unii noii domnitorii şi i-se cerea prenoirea chrisovulul de posesiune; IV căndii domnulii da cul-va vre unii actu de scutirea dăriloru pentru bucatele de pe moşia. Acesta uşii s'a păstraţii pene la finele secolului XVIII. A se vede B. P. Hasdeu, Archiva isotrică t. I part. I, p. 37, part. II. p. 27 şi Columna Iul Traianu 1876 p. 38 ; P. Teulescu. Archiva română p 91 ; J. Brezoianu, Vechkle instituţiunl p. 56.
ii;
COLINDE TRADIŢIONALE SI VENAl*0, \ct.
Frumosa crăiasă, mandra şi alesă, deca m'a văzuţii bine i-a părutu : la masă m'a pusG şi m'a ospătatu şi te-a dăruiţii cu cioltaru de firii, firii şi başbafiril. Dalbii coconaşî, dalbi şi drăgălaşi, deca m'ati văzuţii, bine le-au părutu : la masă m'ati pusii şi m'ati ospătatu şi te-au dăruită cu ciucuri de firii, firii şi ibrişinu, ciucuri de argintii lungi peiiă'n pămentii. Er dăc'amti vărjutu, pace c'amii făcuţii şi darii ţî-amti adusu ! Domnulu Mircea-vodă, deca 'Iu audia, din gură'î grăia: — tinere (cutare) dăruiţii să'ţî fia darulu de solia, fiă'ţî spre vecia !
60
65
80
COLIKDU DE VOINICU STBĂINU. Culesu do lângă Călăraşi si comunicaţii la Paîs de dlu Simeonu Mâneau, in Noerabre 1875. Jă variantă asemenată figurâză şi la pag 92 9U lin colecţitmea d-lul Teodorii i'. Burada, Vă tă ietorii în Lobrogca Iaşi, 1880].
(Cutare) voinică slujcisce, prujesce de micşiorfi copilii ia Doninu Costandinu cu calulu de fWfi, cu ploschiţa 'a brâu, cu clondiru 'n stânga,
5
CU paharu'n drăpta: sus» clondiru rădică păhărelti de'şl umple. De greu ce 'ml ofta, păhărel u vărsa pe braţe de Domnii, pe trupşoru de omu. Domnulu Costandinu din gură 'mi' grăia ş'ast-felîi îl c|icea : — val, sluga de Domnii dreptă şi 'nţeleptâ, ce-aî gândiţii tu răii, răii la capulu meu şi la trupulu meu? Au vrei să-mi iei Domna, Domna şi domnia, totă avuţia? (Cutare) voinica din gură 'mî grăia ş' ast-felu răspundea: -Domne Costandine, n'amu gânditu la- tine ; nu ţî-amti gânditu răii, rău la capuiu tău şi la trupulu tău, nici ca să-ţî ieu Domna, Domna şi domnia, totă avuţia, ci etk m'amii gândiţii peste negri munţi la dragi de părinţi. Pârincioriî nitiî prâno^ulu ce prân^escu nu mi Iu potu prândi, toţii de mila mea şi de jale grea. Şi Pii m'amu gânditu peste bradj şi fagi la dragii de fraţi. Frăţiorii mei caii ce 'şî hrănescu în grajdu se spetescu,
-s,
:ill
35
.10
4.5
50
17
COLECTIUNEA G DEM. TEODORESCU.
ca nu-î pota încurge1 tottt de mila mea şi de jale grea. Şi ia m'amti gândită peste lunci cu flori la drage surori. Surorile mele cununî ce 'mpletescti 'n cuiii se vestejescu: nu le pot purta, toţii de mila mea şi de jale grea.
6ii
tio Domnulu Costandinu din gura 'mi grăia ş'ast-feia îi dicea : — vaî, sluga de Domnii, dreptă 7(1 şi 'nţeleptă, deca este-aşia, tu sS 'mi mai slujesc! pen'la san-Vâsiî 2. cându împartă domnfl, 7:. ranga şi boerîf; i i şi te-oiu dărui c'unu calu, i i c'unti cioltarft, i cu mândru ca ftanti, 80 c'unu verde radvanu cu doî-spre-ce cal, cu optft seceraşi regri Ţigănaşi, negri 'mi sun ta ca corbulu, iuţi imî sunttl ca foculu. 8; Şi tu rai-t'eî duce peste negri munţi la dragi de părinţi. Parinciorii teH prânoaiia ce'ia prân(|escu W) cu toţi l'6ţî prânzi, cu toţi împreuna şi cu voia bună. Si tu t'eî mai duce
1. Adică nu'i potii încura, alerga, pune la întrecere. 2. Sântuluî-Vasile.
peste bradj şi fagila dragii de fraţi. Frăţiorii tel caii ce 'şî hranescG cu toţi 'î-6ţî încurge, cu toţi d'a'mpreunâ şi cu voia bună. Şi tu t'eî mai duce peste lunci cu florî la drage surori. Surorile tele cununi ce 'mpletescu cu toţi l'eţî purta, cu toţii împreună şi cu voia bună. (Cutare) voinica fiii 'mî sănStosu, cu taică, cu maică, cu fraţi, cu surori şi cu noî cu toţi, juni colindători.
or. j
100
ior>
no
115
COLIN DU DE TENERU. [Variantă scrisă de d-lu Dem. Constantinescu Teleor, la satulu Atârnaţi, şi comunicată în Augustă 1877].
Slujesee-mT, slujesce la spate de Domna, la Lixandru-vodă (. .), feta-frumosa1. Slujesce-mî, slujesce la spate de Domnu cu paharu 'n mână, cu chivera 'n brâa. El a cu grea oftase şi pahar a vfirsase pe spate de Domna ; ei Lixandru-vodă din gură'mî grăia ş'ast feia îi djeea :
5
io
- (. .), făta-frumoaa, 15 răa gânda 'mî-aî gândita, 1. Numele trebuie se flă de doue silabe.
COLINDE TRADIŢIONALE Sl^NAŢO^Vf.
reti la capulii meâ şi la trupulu meii. (...), fStîi-frumosu, din gură 'şl grăia ş'ast-felu cuvânta : — Domnii Lixandre-vodă, eu nu 'ţî-amu gândiţii r6u la capulii teii şi la trupulu tSu, ci eii m'amti gândită pest'eî verdl de munţi la dalbii părinţi. Părincioriî meî prândurî ce prândescti nu le potii prfin^i, toţii de dorulii greii şi de foculii meii. Frăţiorii meî caii ce 'şi hrănesc u 'n grajdii îmbetrânescii : nu'î potii dichisi, nu'î potii călSri, toţii de dorulii greii şi de foculii meii. Surorile mele, dalbe floricele, cununi ce 'mpletescu 'n cuiu se vestejescii : nu le potu purta, toţii de dorulii greii şi de foculii meu. Domnii Lixandru-vodă din gură 'mî grăia : — (...), fetu-frumosti, slujesce'mî, slujesce p6n' la Sânvăsiî se" 'mpartti boeriT, că te-oiu ridica Banii la Craiova1,
20
25
30
40
45
5o
55
1. Demnitatea de „mare banii alii Craiovel" 50 gasesce ancă din secululu XIV. Subalternii Domnului, elu erea administratorulii şi judecă:orulu celor cinci judeţe de peste Oltii, avendii
Şi tu câ'î băni de te'î ferici. Şi tu că ţjl-eî pune credinceru1 d'alii t6ti, şi tu că t'eî duce peste vârfu de munţi la dalbiî'ţî părinţi. Părincioriî tSI, unde te-oru vede, bine le-o pare. Prânzuri ce prândescti bine le-orii prânzi toţii în cinstea tea şi în fala mea. Frăţiorii t6i caii ce hranescu bine orii dichisi, bine-orii câleri toţii în cinstea tea şi spre fala mea. Surorile tele, dalbe floricele, cununi ce 'mpletescu bine le-oru purta toţii în cinstea tea şi în fala mea, rarii la djle mari, djua de Crăciunii şi de Boboteză, cândQ preoţi boteză, lumea crestineza. (...) fStu-frumosij, fi-ne-arii sănătoşii cu fraţi, cu părinţi şi cu noi cu toţi.
»>
6î
85, |
9i)
si pripasurilor, do taxele cărţilor de judecată. Pe la finele secuiului XVIII (1783), Alesandru Ipsilante introduse şi în Moldova demnitatea do mare banu, care - ca simplu titlu — conferia prerogativa do a figura printre boierii de rar. i gulii ântâiu Cf. Fotino op. cit t. III, p. 45-">! Cartea lui Dobromir, banulu Craiovel, din 15fiP] In Condica monastirii Glavacioculu ; M Gogâl-| nicânu, Archiva romuniscă t. II, p. 183", B. Pj Hasdeu, Archiva istorică t. I, pag. 08; L Brezoj janu, op. cit. p 5 şi 153. 1 Ornii de credinţă, locuţiitorîi de încredere •
COLECţlDNEA G. DEM. TEODORESCU.
COL1NDU DE TENERU ANUME IONU. ■Vrisii do Ionii Minescu şi publicaţii la 1870 in l'oid societăţii Romănismulu an. I pag. 103- 104]
D'în prundurile mării, Domne Ler ş'alti meii Domnii, la marginile ţării născetorî, crescetorî suntii trei păltiorî nalţi şi gălbiorî. Sub umbrita loru cine se umbresce? Cele oşti leneşei : suntii şi românesc!. Cele oşti leşescî ele Domnii că'şî aii ; cele romanescî ele Domnii că n'aii. Şi ce-aii mal umblaţii, şi ce-aii trepgdatu penS mî-aii d'aflatti c'estii domnii bunii din casă, casa cea alesă, are d'unii coconii pre nume Ionii, bunii d'a'lii pune Domnii. Ele mi'lu cereau, ele se rugaii — dă-ni'lii, taică, dă-ni'lii, dă-ni'lii, maică, dă-ni'lii !
5
io
15
20
25
Eî se 'nduplecafi, pe copilu dedeaii. Cu densul u plccaii, toţi se bucurau şi toţi îi croiau d'unii vestmentu prelungii, lungii pene '11 pămentu ; er în peptulu lui scrisu îmi este, scrisii, sorele şi luna ; în spatele lui, sore cu căldura ; în âmbî umereî doi lucefereî ; jurii pre-juru de pole cerulu plinii de stele, tote vezdurele '. Şi elii că 'mi trecea toţii cu ostile.
40
45
50
55
00
65
70
Tenera fetu-frumosti fiă'mî sănetosii2.
Maîcă-sea grăia ş'ast-felu le dicea : — noi nici cum l'omu da, că e mititelii, că e tinerelii şi cam prosticelu : el ii că nu şî-o sci călii d'a 'ncălica, cisme d'a 'ncălţa, calu în freu d'a stringe, săbior'a 'ncinge, grele ostî d'a 'nfrînge.
Ostaşii 'mi grăiaii ş'ast-felu cuventau : — dă-ni'lu, taică, dă-ni'lii, dă-ni'lii, maică, dă-ni'lu, că în oştea nostră suntii ostaşi betrânî : pe ehi l'o 'nveţa călii d'a 'ncălica, cisme d'a 'ncălţa, săbior'a 'ncinge, calu în freii d'a strîngo, grele ostî d'a 'nfrînge.
40
30 1. Vezdurî, sincoparo din vezduhwî ; de aci diminutivulu rezdurele (smg.vlzditre). 2 In varianta ce s'a publicaţii, ultimele ver suri sună ast-folii :
35
In polele veşmântului, cerulu cu stelele şi tote vezurilo. Trecea tenorii cu ostile. Tinerolulii fetu-frumosu fiă, fin sănetosii !
50
---------
COLINDE TRADI'fIONA.U SI vtN•'fO�l
Ceru'Jt1 marl boierl 1: - di\-ni'lu, talcA, d!-ni'lil, da-ni'Ju, maicll, dA-ni'ltt, ell e bunu de Domnii �i de marI boieii. Talcl1-seu mi'lu da, der mA-sa nu vrea - D!-ni'lu, taicA, d!-ni'lii, dli-ni'lu, maicli, dli-ni'lii, cA e bunu de Domnu �i de marl boierJ. Talca-seu mi'lu da, malca-sa nu vrea, cacl e 'nrrt�ilt\elu s �i e mititelu, de curendii nl1scutu �i nepriceputu, nu scie domni nicl imp�rli\i, Ceru'lu marl boier'i: - da-ni'lu, taica, da-ni'lii, dl1-ni'iu, malca, drt-ni'lii, ca'l lesne-a domni �i a 'mperllti: de curte se ·�1 ve�ll, la mesli. se 'mI �e1l1, paharu se ridice, calu bunu se 'ncalice a din cula • domnesca lefurI s� 'mpartesca, lefl la lefegil 11, spade la spahil 6 , arme la arma�I 7 , cal la cl1lera�I. Tern'\rulCt [cutare] M'm'i sllnHosu
COLINDU DE COCONU.
[Acestii colindii, forte rbspanditii in judetulu la· I lomita, ml·a fostti comunJcatii la Paris din Cl\.· Jara�!, rn Noembre 1875, de tenfru!u Simeon Manescu. dupa stl\.ruinta fratelul sM C. Manescn, aflatii la Brest in Francia. - A se vede I atuncl varianta de la pag. 82 - 84 din colectiunea Teo dorii T. Burada, Ua c:iiWoriii tn Dobrogea. Ia�I. 1880]. Sub zare de sore, in ostrovu de Mare, nllscut-a crescut-a d'unu verde d'arvonu, 1 d'unu rumenu clllinu. Susu, in va.rfulu luI, susu ml-e frun1a de�., josu mI-e umbra gr6sn., er la rM�cinll, la verdea tulpinrt, pe c9.mpii mohoritu ostl ml-au tlihn.ritu: ostl moldovenescI �i craiovenescT, multe 'su muntenescI. Cele muntenescJ ele en. 'ml clltau �i mi'�I intrebaii, totu din vadu in vadu �i din satu in satu �i din casn. 'n casn. �i din mesn. 'n mesl1., en. mi s'a d'aflatu �i s'a 'deviiratu la domnullt stl\pa.nu, (cutare) jupn.11 u, c'are d'unu coconu, coconu pe (cutare).
5
10
15
20
25
30
1. Jn alte variante iarvantii �i d'al't'antii, er ca ro· freoii RO r)ice "d'arvuneltl cu frun1,Ja verdo." Esto vorba dospre sicomorii, (listi bulg:\rosco 1111op, s6ii ma! bino despre artarulii stufost'1, en frunt,lfi lat!'\ ca do platanii. - ---- - - -- -- .. .
.
.
.
{"
-;,·
1. Inversiunoa,, ctt'U'lu" oste in locde "ili, ceru·.J 2 Adie:\ "in (avid, infdfi.attl," copih"i do la pt,. 3 Accentul1t se pune p6 silaba li, s(l ·r.�a/i,·,· ca si'l corl:lspund.\ silabel di (rl\.dice1 din vers11k procodinte, ceia ce se intl'.·mpl.\ adesoa. 4. Gula e tesaurulii public(1 soii privatii. 5. SoldatI cu lef."L, mercenarl. seimenl. 6. PurtiitorI de spade c�:-:20f.). 7. Marelear111a1iii erea, in secululii alii XV. ,·.1 pulii artilerieI 1;,1i. pe langl\. acest'l, mal aH, atribut:iunl judiciare 1;,1i administrative, prec111, inspoctarea penitenciarelor, esecntarea sr. --.- ----- ------
G•o• zerJ by
___________..-------
-�
COLEC'flUNEA G. DEM. TEODoRESCU. cu talca, cu ma.lea, cu fratf, cu Rurorl', �i cu nol cu toV, l'anulli, la mulV anr.
75
COLINDU DE VITEZU [ ,\.ceslti c olindu, adev{lratu cantect"1 Mtninescu• ill1 amu do la repausatulu met1 tata, BucuroHcl• Octobre 1865]. Ler oI Leo, prin cer noue muntl, prin eel noue bra1I se plimb, 'noue fratP �i (cutare) 1ece, care mi'I in trece �i mi'l stapa.nesce �i mi'I vatlliesce. Domnum Mihnea-voda porunca 'I dedea ast-telu H 1icea : - vl'.lta�e (cutare), fa a.ta.ta bine de vin'pen'la mine, se te ospetezli �i se'tI cuvintezli doui:\-trei cuvinte, ca. maI inainte. Vl'l.tafulli (cutare) mi se intorcea spre ceI noue fraty din cei noue bra1r fast-felli le graia: - vol, cest'i noue fratl', voI se m'ascultatl: aco)o de 'tl merge
f
5
10
15
20
25
ingrijirea musicelor, a 'figani!or statnlur, de la care primia auruhi adunat11 de prin riurI Prin armtifel, pui;iI sub ordinile Jul, stringea birulu de la 'figani, controla pe vata�il de temnitl:l etc. Ar· mafii �i armdfeii tinoaii armcle pers6nelor vcnite ca s� vedA pe Domntl sell pentru diferite afacerl. l. Frati de cruce. haiducl, - Rima braijJ cu (f'atJ se intalnesce aiesea in poesia popularl\.. A se vede r.olectiunea d-luT Alesandri. - De· spre fratia RomannluI cu bradulii a se vede B. P Hasdou, tn Bulet. instr. publice. - Plimb' in loc(1 de plimba.
-, 51
cail se nu'l'. datI, caf la comi�el 1, arme l'arma�ef, papucl la ciocol 2• Der cer noue fratI din ceI noue bra11 el nu 'hi asculta cum iI in veta: acolo mergea 8, cail ca �i'I da, ca.I la comi�et. arme l'arma�ei, papucl la ciocol. Vatafulu (cutare) la n1esa ca �ede precum i-se ca.de: cu calulu de freu, cu arma la bra.u. In pici6re. sta, bea �i ospeta, ca.ndli ... Domnli Mihnea-voda din gura 'ml striga �·ast-felu ca 'mI grl'lia : -vol, noue portarr •, 'nchidetl noue portI, noue ciohodarI & taia.tI noue fratI din ceI noue bra1l, cu vl'l.tafulli 1ece, care mi'I intrece.
30
35
40
45
50
55
1. Co,nifii seii comifeii ereau, dupa colind(1, slujitoril domnescT, care tinea11 atatii cai\ Dom· nulul, cat1i �i p'aI mosafirilorii domnescl. A se vede mal susii marele cMnisu. 2. Oiocoil, servitoriI domncscl, care tineau la cnrte papucii �I me�iI boierilor. 3. Ua alta varianta c;.l.ice: "la curte mergeat'i " 4. Marele portarii avea sarcina de a esecuta, prin port.are!, scntintele privit6re la hotil.rmcil �i imobile; asemenea trebuia �e intempine pe stra· iniI de consideratiune, care veniatl se intnl· nei:,ca pe D0mn11 Ca subalternI avea po unii altl II �i unu altl III portaru, cu mai multI por· tare! seii portAra�T. Demnitatea acesta se ga· sesce in seculultl XV fji dureza pene int:"'alt'i XVIII, cfi.ndii se admite !Ji in ierarchia cleruluT. A se vede .Archiva istoricd tom. I, p. 171. 5. Agintil escutorl al ordinilor padi�ahului. Printr·en!,/iT se mazilia(1 heil �i pa�alcle in 'l'ur· cia, ca �i Domnil terilor ronuine, care, prin imi· tatiuno, introdnscscrl\. �i den,;il u:i garda de cio· bodarl.
---- ------------ -·- - -------- -----·-----
Digitized by
Google
--
I 52
10�
COLINDE TnAOJ\IONALE SI �set.
V11tafulu (cutare), a�ia dec'aude, de la mesli sare, �i sare clilare, c'uli ma.na pe freu, cu alta la bra.ti; palo�ulu 1�1 sc6te, Ia portr ell 'mr alerga; noue por\'i sfilramri., tott1 port'! de ara.mn.; noue portarl tain., pP. noue portm-'i, noue ciohodarI; scapa noue frntI din ceI noue bra
60
65
70
75
80
85
90
95
COLINDO DE COPILU. [Scrisu dupa repausa.tuh1 me11 tata Ia 1865].
Ler ol Leo, Domne Ler, ostile purcesiu-ml-ai',, 1_______ --·--- -----
------
d6t pe unde datu-mI-au '? Pe la muma lu'i'. (cutare), er� muma luI (cutare) ea de veste prinsu- i·a, 'nainte e�itu-le-a c'unii clondiru plinu do rachiu, cu clondirulu d'a sta.nga, cu paharulu d'a drepta, din paharu numindu-le, din gurll graindu-le: - linu, maI linu ostirile pen'oiu gMi pe (cutare), crt'I gata ca �i gatitu , c!i.c'i I-a.mu croitu d'unu vestmentu, vestmentu lungu pen� 'n prtmentu ; croitoru croitu-l'a, zugravu zugrrtvitu-l'a : scrisu mI-e'n spate, scrisil mI-e'n peptii, scrisii e'n �ele, scrisu e'n pole ; d'amendoe p�rtile scrisu ca.mpulu cu florile, er in ceI doI umereI scri�I eel doI lucefereI; jurh-prejurulu p6lelor, scrisl:\'I Marna turbure cam cu noue vMurele, er in noue vri.durele sunt cam noue corl'.l.biele �i stegarI cu stegrtrele, clipitanl cu Mlt!icele, �i'mI asceptlt pe (cutare) se'lu ridice la rangil mare, la rangu maro-alu ostilor, mal mare-alil crtlarilor: elu se'mpartri. lefile, se de left la Iefegil, gl\lbiorI la tineriorl, postavu ro�iu la fusta�I, gl'.l.lbina�l'. la boiorna�I.
---- -------· ------
COI.ECŢUTNEA G. DEM. TEODORESCU.
fir (cutare) tenorului elu sfi'ral fiă sănătoşii, şi cu mumă, şi cu tată, ^i cu noi toţi d'a 'mpreună.
50
:,?,
nuroră părinţilor, cumnăţică fraţilor. Fiă (.), frate d'alti nostru, sănStosu cu voia bună şi cu toţii de 'mpreună.
40
COLINDU DE VITEZU. COLINDU DE FLĂCĂU. -^orisvi de lăngă Buzeu de d-lu Sim. Mănescu i tr-â.misu din Brost la Paris, în 23 Noembre 1-S75, do d-lii căpitanii de flotila C Mănescu]
Ler 01 Leo! Colo, cam pe lângă Mare, mare pulbere se 'nalţă. Der p'acolo cine'mî vine? Vine-unu stol ii de mari boieri. D'înaintea stolului merge (.) tengru, călare p'unu călii venfitu bidiviu, cu frâulii cu străgăliă, cu biciuiţi cu măciulia. 10 Şi nu merge cum se merge : merge calulu frâncuindu, toţii la drumuri mari tăindii şi din gură-aşia grăindii : — siliţi, stolu de mari boierî, 15 bunii conacti că v'amii aflaţii : face-uă fetă d'uă cetate, d'uă cetate 'ntr'uă ispită, 'ntr'uă ispită, 'ntr'uă pofidă : în ispita Turcilor 20 şi'n pofida Francilor; o batii Turci de pe uscatu şi Frânei de pe Marea-negră |i nu potQ s'o biruiescă : siliţi noî s'o biruimu ! Dec' acolo 'înl'-ajungea, cu zidulti s'alătura, cu paloşiii zidu 'mi tăia, cu suliţi turnuri surpa. Striga feta din cetate : — nu'mî strica (.) cetatea : vinii la portă boieresce şi descalică domnesce se fii Domnii cetăţii mele şi eii Domnă dumi-tele,
35
[Variantă scrisă de d-lu Dem. Constantinoscu Teleor la satul u Atârnat! si comunicată in Augustu 1877]
Face-uă fetă d'uă cetate, de"r n'o face cum se face, ci mî-o face 'ntr'uă ispită, 'ntr'uă ispită, 'ntr'uă pofidă: în ispita Francilor şi 'n pofida Turcilor. Turci 'mî-o batii de pe uscatu, Francii de pe Marea-negră. Strigă feta din cetate : — cine 'n lume s'arii afla cetatea sfi'mî prididescă! Er (cutare) f6tu-frumosu, unde'mi sta şi 'ml asculta, tare-acasă 'mi alerga 'n grajdii de petră că 'mi intra. Cercâ'şî murgulu, cercâ'şî negrulu; găsi'şî pe Livdulti mal bunii şi mai iute de pieioru. De căpestru mi'lu scotea, cu ţesala 'Iu ţesăla, cu gebreua1 mi 'Iu ştergea, şeua pe densulu punea şi din chingă mi'lu strîngea, şi pe elfi încălica. Liiâ'ntr'uă mână suliţa şi paloşulti într'alta, ş'unde2 'Iu strînse, ş'unde 'Iii frânse, în porta cetăţii 'Iii duse.
5
10
15
20
25
30
1. Turcescului gevre (bulg. veB',)0) însemneză batistă curată şi frumoşii cusută. 2. Unde are forte desu întelesulii de cându.
pss°1 COLINDE TRADIŢIONALE SI VENATO
54
Cu suliţa turnu surpa, cu paloşti ziduri tăia. Strigă feta din cetate : 35 — hei, (cutare) fetu-frumoşu, nu strica, nu fărîma, cetatea nu-'mî derîma ; vino 'n-coce pen'la mine ; 40 suie scară boieresce, şedj la mesă chiptî domnesce, se" vedemil, se judecămii pe ceî drepţi pentru dreptate, 45 pe ceî strâmbi la strâmbState. Er (cutare) fetii-frumosu elu se'ml flă. sănetosii. COLINDU DE OSTEISU. [Trâmisu de lângă Călăraşi, prin d-lu căpitanii 0. Mănescu, în Noembre 1875. — A so confrunta varianta do la pag 79 81 din colecţiunea d-luî Teodorii T. Burada, Uă călătoria în Dobrogca. Iaşi, 1880].
Colea 'n vadulîi Brăilei », florile dalbe, Ler, de marii, şede (cutare) călare p'unu călii galbenii grăngorelii 2, şeua 'î notă 'n aurelii ; cu freulu cu străgâliă, cu biciuiţi cu măciulia, şede 'n apă penă 'n sapă şi 'n noroiii pună 'n genuchie 3, şi se bate ca Turcii, cu Turcii Şi cu Francii, Turci sS ie vadurile * şi Francii corăbile 6.
io
15
1. Alte variante daii „colea 'n vadulîi Brăiliţel". 2 Adică galbenii, de colorea grangorului. ii. Situaţiunea nu pre e poetică, dâr, pentru rosbelii, e forte fidelă. Alte variante dicu „şi'n sânge pene la glesna", „şi 'n sânge pene 'n cuişiţa" etc. 4. Unele vananto punii „scholile" in locu de „vadurile", 5 Corăbile în locii de corăbiile (utpâjba) şeii caicele.
Se luptară, le luară şi 'mî trecură 'n altă ţeră, 'n altă ţeră, 'n Moldova. Şi de Domnii se toţii ruga sS'I de ţeră s6 robescă. Se rugase şi i-o dase, şi robi elu în trei i|ile, în trei dile vro trei plenurî l. Plenii ântaiu ce mi'şî robia? Toţii junei d'eî tinerei, tinerel făr' de mustaţă, falnici şi rumeni la faţă. Plenii alîi doilea ce'şî robia ? Neveste de câte-unu pruncii. Plenii alu treilea ce'şî robia? Fete mari cu bani pe capii. Morgii juneii şuierăndfi, nevestele prunci săltându, fete-marî toţii hori jucăndu Cam pe urma tuturor, vine Jiţa 3 smedioră : pesă'î capul ii de parale, urechiuşî de cerceluşi şi gutulu de mărgeluşi, degeţele de inele. Er (cutare), fgtQ-frurnosu, elu. din gură că'î grăia : —taci, Jiţo, nu mal plângea 8 ; nu te ducii robă sS'ml Iii, ci te ducii Domnă sS'mî fii, Ddmnă mie, curţilor,
25
30
:;-.
i"
45
50
1. Plinii, cuvontii slavicii, însemnezâ pr6dâ de luptă, spolie, rechisiţiune silită, jafu (franţusesce butin). Cu acestu înţeleşii e întrebuin ţaţii şi în cărţile vechi, mal cu s6mâ în manu scriptele şi în tipăriturile eclesiastice. 2. Cu acestu nume de Jiţa e povestiţii colindulii. Jiţa pare a fi uă prescurtare din Joiţa, ca di minutivii, ca unii termenii de mângâiere, pre cum din Anastasia se dice Siia. etc. 3. Plângea în locii de plânge, din causa aso nantei cu versulu precedinto. Schimbarea con jugării verbelor e unii ce caracteristicii alu lim bii din producerile populare.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi noră părinţilor, cumnăţică fraţilor, stăpână argaţilor. Tote că i-le spunea, der densa nu le credea: faţă albă 'şi sgâriia, pfrrulu galbenii îşi smulgea.
55
Elu, asia d6ca vedea, in braţe că mî-o lua ^i'n faîtonîi că mî-o punea ', la părinţi că mi o ducea, şi cu ea se cununa : tocm'atuncia că 'Iii credea. Sănfitate 'n ceste case, la boieri ca dumne-vostră, şi noî toţi cu voia bună la anulii şi la mulţi ani.
60
65
70
Plenti ânâtiii ce mi'şî robiaii ? Fete mari cu bani pe capii. Plenu alţi douilea ce'mî robiaii ? Totu junei d'8i voinicei. Planii alu treilea ce'mî robiaii? Neveste de câte-unii pruncii, toţi mergendii caii jucândii şi din gură şuierândti.
55
20
25
30
Gândii (cutare) tenerulii înapoi capu 'ntorcea, d'uă fetiţă câ'mî zăria şi spre densa se ducea, uă fetiţă smedioră şi la mână cu brăţară, cu peptulil bătuţii de lei şi 'n urechiă cu cercei.
35
i
COLINDU DE VOINICU. 1
{.Variantă scrisă după Vasile Moscu din strada Căluşeilor, colorea nogră, Bucurescî, 1868].
1
Colea 'n vadulu Brăiliţei, 6 mirului cu flori dalbe, şede (cutare) călare: şede 'n apă DenS 'n saDă şi 'n sânge peng 'n chişiţă şi 'n noroi u pene 'n genuchie, şi s') luptă cu Turcii, cu Turcii şi cu Francii, că ieîi Turci caicele şi Francii vadurile. Se luptară, le luară şi d'a parte mi'şî trecură, şi 'ncepură de 'şi robiră.
5
10
Er (cutare) f6tu-frumosu lângă ea s'apropia şi din gură mi'î grăia : — taci, dragă, nu mai ofta, că te ducii la casa mea; nu te ducii robă sS'mî fii, ci te ducii Domnă sfi'mî fii, Domnă mie, curţii mele, stăpână argaţilor, nuroră părinţilor, cumnăţică fraţilor.
40
45
La mulţi ani cu sănState şi cu bine 'n ceste case.
50
COLINDU DE OSTENI). [ScrJsii de d-lii Sim. Mănescu şi comunicaţii l;> Paris în Noembre 1875]. 15
1. Faitonulu şeii faetonulu este uă mică tră sură întrebuinţată ancă, mal cu s6mă în oraşele din provincia şi chiarii în capitală Nu se scie deca numele "îl vine de la mitologiculu Faetonu, fliulii Iul Apoline.
La stâlpulu din grajdti stă murgulii legatu, legaţii şi 'nfrenatu. ( . . ) fetu-frumosîi din gură 'î grăia: — pascî, murgule, pascî ', 1. Pascî, imperativulu verbului pascere.
5
COLINDE TRADIŢIONALE SI VENATOR
pascî să mi-te 'ngraşî, o 'amu să mi-te venda pe care de grâu şi pe buţî cu vinii, tencurî de postavii >, curtea s8 'mî îmbraci! şi nunta să 'mî facil. Er murgulu, călii bunii, ast-felu că 'î grăia : — stăpâne, stăpâne 2, cbiaru deca m'ăî vinde, îţi mai adu-aminte de cându ne băteamu într'alu Mării prundu cu Turcii, cu Francii. Francii ne 'nfrângeau, Turcii ne băteau, 'n Mare ne bâgaii, mulţi că se 'necaii; eii a mii înotaţii Marea 'n lungii şi 'n lata : d'asta 's& vinovaţii : că m'amti pedicatil d'uă penă de mrănă şi că ţî-amti udaţii polă de caftanu, colţii de posunaril, der m'amil bisuitu la maia d'amil eşita ; din nări c'arnu suflaţii, tote le-amil sventatti, nimicii n'amii stricaţii ! Er stăpânuia lui atunci că 'î grăia: — pascî, murgule, pascî, pascî sS mi-te 'ngraşî, că eii nu te-oiu vinde, ci te ispitescu.
&°\
Murgul U că 'î grăia : — stăpâne, stăpâne, dragii stăpâne-alii meu 10
15
20
25
daţii de dumnezeu, mai m'aî ispitiţii anii la Boboteză 1 cu cincî-olecî de caî, toţi caî potcoviţi ; eu, nepotcovitil, silă mî-amil făcuţii, 'nainte-amil eşita, fală ţi-aum făcuţii, ţie de voinicii, mie de calti bunu ! ( .) f6tu-frumosu fiă'mî sănătoşii, cu fratî cu părinţi şi cu toţî aî luî.
55
60
,;:.
COLLNDU DE FLĂCÂtJ.
00
35
40
15
1. Din causa versificării, s'au omisu cuvintelo i pe (tancuri de pestavu). Postavurile italiano '.roan articolul ii de predilecţiune alu comerciuuî genovesu §i veneţianu. 2. In alto colinde, aci urmeza celo dou6 repeato vorsurl: „Dragă stăpână ală meu, Dată le Dumnerjeă", cum e mai la vale.
[Spusii şi cântatu do Muşatu Şerbanii, locui torii la Crucoa-de p6tră, Bucuresci, 26 Decem bre, 1884].
La stâlpulu din grajdîl stă murgulu legaţii, legaţii şi 'nfrenatu. Multa nu stă legata, că pe eia mi'ia scote şi frumosa mi'ia bate frumuşeia pe spate, şi pe eia mi'ia ţină patru apro^eî, doî de dârlogeî, doî de dalbe scărî, er aia cincilea, ce stăpâna î-erea, tenăruia (cutare), pe sapă mi'lil bate şi mi'ia nete^esce, din gură'î grăiesce: — pascî, murgule, pascî, pascî să mi-te 'ngraşi,
5
10
15
1 Anacronismii : alergările cu caî se facii la Sf. Teodorii, „în s6ptemâna brânzol", er nu la Bobot6ză.
COI.ECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
:,7
că amfi sfi te vendu în tergă la Buzeu pe chile de grâu, valuri de postavu, nunta ca sS'mî facă, oştea sS'rni îmbracă. Murgulu, d'audja, din gură 'î grăia : -dragă stăpâne-ală meu datti de durane(|eă, de ce sS me vindî? Maî adu'ţî a-minţî c'anu, la Boboteză, cându preoţi boteză, lumea creştinează, io m'amă întrecuţii cu cincî-d^ecî de caî, totă caî nemeşescî, toţii misiri turcescî, totă caî potcoviţi, bine 'nchingiuiţî, io nepotcovită |i nechingiuită ; la 'ntrecStu te-aî lăată pe ghiaţă luciosă, sticlă lunecdsă : eî s'aă r6sghinatu, josu. că mî-au picată ; io, nepotcovitu, nainte-amu eşită ; la toţî amii plăcută, fală ţî-amă făcută şi ţie şi mie, ţie de viteză, mie de cală bună! TenSrulă (cutare) la murgulă privesce, din gură'î grăiesce : — pascî, murgule, pascî, pascî să mi-te 'ngraşî, că eă nu te ven<|ă, ci te ispitescă şi glume glumescu.
20
25
3D
85
40
45
50
55
60
Murgu'î respundea, din gură'î dicea: — stăpâne, stăpâne, dragă stăpână ală meă dată de dumnezeu, maî m'aî ispitită la unu mare zoră 'n luna luî Coptoru cu cincî-cjecî de caî, cincî-^ecî fără cinci, patru-(|ecî şi cincî, se" trecemă în notă apa Măriî-negre. Toţi s'aă înecată,
05
70
75
la afundă s'aă dată. Ce suntă vinovată ? Că eă te-arnă scăpată 80 cândă m'amă pedicată d'uă penă de mrenă, şi m'amă poticnită, caftanu ţî-amă stropită, 85 caftană şi cioltaru, galbenă buzdugană: a- far' d'amă eşită la mala pe uscată, c'uă nar'amă suflată, 90 tote le-amu sventată ; c'uă nară de focă le-amă sventată pe loca, c'uă nară de ventă le-amă uscată curendă 95 şi, cum amă putută, fală ţî-amă făcută şi ţie şi mie : ţie de viteză, 100 mie de cală bună ! Tenerulă (cutare), mândru şi frumosu ca ună bradu stufosă, fiă'mî sănâtosă cu tată, cu mamă,
105
COLINDE TRADIŢIONALE SI VENA^^C/,
t°tfj din casă 'n casă şi din mfeă 'n m6să.
cu fra^î, cu surori şi cu noi cu toţi.
110
COLINDU DK FERESTRĂ. Scrisii după unu moşiîi, vechiu colindătorii din atulu Atârnaţi, de d-lu Dem. ConstantinescuTeleor, şi comunicaţii în Augustii 1877].
Icî la curtea bună mulţi junei s'adună, juni colindători, buni cugetători. Statură,
5
bătură, din gură 'mî grăiră: — dormiţi, ^nu dormiţi, la mesă'mî şedeţî? Doi stolnici de mese1, mese se'mî întindeţî, făclii s6'mi aprindeţi curendti mai curendti, din ceşti de la mesă; voi, chelarî de buţî, vină sS'mî pritociţi, vină din nou6 buţi prin ole prin cane, prin ole frâncescî, pahare domnescî.
io
15
20
Şi totă mai grăiră din cosii de la mesă: — voi, comişî de cai. trei cai se'mî aduceţi şelaţî şi 'nfrenaţî buni de 'ncălicaţi, ca noi s6'mî petrecemu cestia juni buni, juni colindători,
25
30
1 Stolnicul* mare, funcţiune care incepe din secululii XV, Sngrijia de bucătăria domnescă, do moso si ospeţe, avondu mal mulţi stolniceî ca ajutore*. Ca salariu primia în Muntenia venitulu băltii de la Greca, in Moldova diferite folose In secululii XVII so infiinţezâ şi unu „toi"""* alu doilea, ca vătafii de stolniceî insărj.vttl cu tw^rviciulu mesei.
Bună vremea 'n casă : boieri, dumne-vostră se" 'mi fiţi sănătoşi . CIUTA. [Colindu de toneni Mocanii, scrisii in sătulii Atârnaţî, la 1877, şi comunicaţii de d-lu Den Constantinescu Toleor, cu mal multe a.Ite c linde.-Uă variantă figureză la pag. 07 colecţiunea d-lul Teodorii T. Burada, Va câierorvi în Dobrogea, Iaşî, 1880].
Susu pe munte ninge, joşii în vale plouă : la Grozescî1 pe muchia pică'mî pică de rouă. Dintr'uă picătură, dintr'uă stropitură faptu-mi-s'a, faptu, ca unu chipu de lacu, unu Iacă mititelu, frumosu iezărelu. Juru, pre-juru de lacu răchită 'nllorită, trestia mfiruntă, salcia rotundă. Şi pe lacu încăpu, pascu şi mi-s'adapu uă droiâ de ciute mari şi mai mărunte : ciute ciutaline, ciute fără spline. Tote că'mî păsceau, apă că mi'şî beati. A ciută mieoră pe botti gălbioră, la p8ru căruncioră, iCrbă nu păscea, nici apă nu bea, ci se strejuia
1
r.
ai
•j--.
:î"
1. Despre moşia Grozescî, fostă a monastirii Tismana, esistă unu chrisobulii de la N6goe vodă Basarabii, cu data de 4 Maiii 7026 U518).
"
J •
COI .ECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU
strejă de trei părţi şii de trei laturi. Nimeni semă'i lila afară d'unti cerbu, d'unti cerbii tretioru, alu ei frăţiorii. Elfi semă 'î băga şi mî-o întreba iŞ'ast-felu îî grăia: — o ciută mieoră, pe botu gălbioră, la p6ru căruncioră, a mea surioră, aii ierba nu'i bună, aii nu'î apa lină, că nici n'aî păscuţii şi nici n'aî beutii, ci te strejuiescî strejă de trei părţi şi de trei laturi. Ce te întristezi şi mereii oftezi? Er ciuta mieoră, pe botQ gălbioră, din gură 'mi grăia ş'ast-felti îî djcea:
j
— o cerbii tretioru, alţi meii frăţiorii, ba ierba e bună şi apa e lină, der, de n'amii păscuţii şi de n'amii beutii, semnii mi-s'a făcuţii. Scii tu, aii nu sciî? (Cutare) hrănesce, hrănesce, 'ngrijesce d'unti călii, d'unti ogarii, d'unti venâtti şoimelii agerii, sprintenelii ; şi elu o se'î scotă mâîne dimineţă 'n lunca Jiiuluî Ş'a Olteţuluî,
35
40
45
50
55
60
65
70
75
drumulu s<3 le de 'n gonă sS ne ie. Şi eî ne-orti goni prin eî munţi cărunţi, prin 6i bradj înalţi. Câte-omii remânea, 'n gonă ne-oru lua şi ne-orti toţii goni pen' la Laculu-roşiu, ce nu'î de felu roşiu, cî-o se se roşescă ş'o să se 'negrescă de sânge de ciute mai marî, mai mCrunte. Câte-omii rămânea 'n gonă ne-oril lua şi ne-orii toţii goni pen' la Podu-de-6şe, ce nu'î din felii d'ose, cî-o sS se osescă ş'o se se 'ntârescă din ose de ciute mai mari, maî mărunte. Şi me" tot ti trudescti de m§ toţii gândescu şi mâ plănuiescti încotro s6 'ncapii şi unde se scapi! , că n'amii şi n'amii unde s6 m6 potu ascunde ! D'oiii ii pitulată sub stană de pietră de bunii călii călcata, o se fiţi îndată de şoimeî pişcată, d'ogarî mursicată! Vorba nu sfârşia, qlorî se reveisa, (cutare) 'mi işia călare pe calti c'unii tengrîi ogarii şi purtândii cu elti unii veneţii şoimelii.
59
80
85
90
95
100
105
110
115
120
COLINDE TRADIŢIONALE SI VENATO
Şi, cându ajungea, drumulu că le da : ogarulu fugia şi şoimulîi sbura 'n lunca Jiiuluî ş'a Olteţuluî. Mulţii nu se ducea, ciutele 'ntâlnia, 'n gonă le lua şi mi-le gonia prin Si munţi cărunţi, prin el bradj înalţi, pen' la roşiulii-Lacu toţii din sânge faptu, pen1 la Podti-de-ose, ose nodurose, din ose mărunte de ciute cărunte.
125
180
135
140
C I U T A. Variantă scrisă în Noembre 1875 la Călăraşi de d-lii Simeonu Mănescu şi comunicată la " 'aris, in acelaşi anii, cu mal multe colinde.]
Pe munţii de pietră, de pietră crăpată, uă droiă de ciute pascii şi mi-s'adapă, că'î iarba 'nverditâ, apa limpezită, valea răcorită. Der ciuta mieoră, la gutti gălbioră, la parii sfrinţiorâ, ea nici nu păscea, nici apă nu bea, ci se strejuia şi de pază'mî sta. Ciutele păscea şi se adapă, er dec'o vedea din gură 'î dicea : — o ciută mieoră. la gutti gălbioră, la păru sfrinţidră,
5
io
15
20
u'Yigă Mirioră, ioibă n'aî păscuţii, apă n'aî băutu. Ce ţi-s'a uritir, ce te-a amăiîtu de stai şi pândescî şi te strejuiescî ? Ciuta, d'audja, din gură'mî grăia şi le răspundea: -o, droiă de ciute, toţii ciute mărunte, toţii ciute mieore, la gutti gălbiore, la perii sfrinţiore, ierba e 'nverd^ită, apa 'î limpedită, valea 'î răcorită: pasceţî, v'adăpaţî şi vă îngrăşiaţî, că nici nu visaţi peste ce-o se daţi. Voinicii ortomanti, feciorii de Mocanii, Joi de diminăţă pe norii şi pe căţă la venatii c'o sta, peste noi c'o da, 'n gonă ne-o lua şi ne-o totu goni cu cai, cu şoimeî şi cu ogăreî peste munţi cărunţi, pe sub stanei adăncî pen' la Podii-do-carne, că n'a foştii de carne, der noi mi-1'omii face cu carne d'a nostră. Câte-omti românea 'n gonă ne-o lua şi ne-o toţii goni pen' la Podu-de-osii că de osii n'a foştii,
&i
35
40
45
5o
55 i
co
05
COLEC'flUNEA 0. DEM. TEODORESClI.
ci de osii Pomii face cu osele nostre ! Joia cândă venia, iată că'mî sosia voinicii ortomanii, feciorii de Mocanii, cu cai, cu şoimel şi cu ogăreî. Drumulu de le da, ciutele 'ntalnia şi mi-le gonia peste munţi cărunţi, pe sub stânci adânci pen' la Podu-de-carne, de carne de ciute mal mari, mal mărunte ; pen' la Podu-de-osu, de ose de ciute mai mari, maî mărunte. Dăr ciuta mieoră, la gută gălbioră, la pară sfrinţioră, făcea cum putea şi fugea, fugea pân' la munţi de petră, de petră crăpată; de morte scăpa şi ea 'mî rămânea d'ogarî nemuscată, de şoimî nestricată. ( . . ), fetă-frumosă, fiă'mî sănătosă cu taică, cu maică, cu fraţi, cu surori, la mulţi anî cu bine şi cu sănătate
70
75
80
85
90
95
100
105
COLINDfj DE FETĂ. [Scrisă la 23 Decembre 1884, după Şerbanu Mu şatu, fostu soldatu în regimentul VI de artileria.
Cetinele, cetioră, dragă Ler ! Oltiilu micii
• ii
mare-a venită şi, de mare, margini n'are ; er pe Oltu ce mi'şî că vine ' ? Brac|i înalţi, molifţi uscaţi. Printre bradj, printre molifţi, notă îmi notă cerbii stretină. Cerbu 'notă, come portă, er în vârful u comelor, legănă verde de mătase, împletită cu viţa'n şese. Der în legănă cine 'mî şede? Ia (cutare), fetă-mare cu cosiţa pe spinare, strălucindă ca sfentulă sore. îmi cose şi 'mî chindisesce guleraşiă lui taîcă-seu, batistă luî frate-său. Şi nu'mî cose şi să 'mî tacă, ci din gură vîersă îî cură: — lină, maî lină, cerbe stretină, lină maî lină cu 'notâtura să nu'mî turburi cusătura, că facă vală
5
10
15
20
25
30
35
40
45
1. Inversiune rară, pentru : „că ce mi'şî vino."
COLINDE TRADIŢIONALE SI TEâNAT^C,
talasurî mari şi din corne io-oiu cădea. Linii, mal linii, cerbe stretinii, c'amti trei fraţi la curte daţi şi, la curte, 'nveţă multe. Câte'şî trei sun tu venătorî de şoimei asmuţitorî. Eî pre tine te-orti vedea, după mine oru-alerga cu şoimeiî te-orti goni, c'ogăreiî te-orti sili, cu suiţi te-orti îmboldi. Linti, mai linii, cerbe stretinii, c'aî meî fraţî, de te-orti vedea, o să'ml facă nuntită cu sărmană carnea ta. Cerbule, cu osele mî-orti dulgheri casele ; cerbule, cu pielea ta mî-orti înveli căsuţa ; cerbule, cu sângele mî-orti zugrăvi casele ; cerbule, şi cu capulu orti prăznui
50
55
60
prazniculu ; cerbule, căpeţena orii pune-o 'n portiţă, 'n portiţă boltită joşii de grădiniţă ; din unghile tele mî-orti face pabaru, paharu de clestaru1 să be mari boieri rară la djle marî, djua de Crăciunti ş'a de Boboteză, cândti preoţî boteză, lumea crestineză, lumea şi pămentulQ şi pe noî cu totulti.
îoo
103
110
La mulţî anî cu bine şi cu sănătate icî în ceste case. COLINDU DE TENERtT[Scrisu după repausatulii meu tată la 186SJ 70
75
80
85
!M)
Hrănesce 'ngrijesce tenărnlu (cutare) d'unu călii, d'unu ogarii, d'unii venătu şoimelu. Cală cum 'ş 'îngrijesce şi cu ce'lti hrănesce ? Toţii cu fenii tocaţii şi cu ordji pisaţii de vfintii venturatu, cu- apă din năstrapă. Şoimii cum ş'îngrijesce şi cu ce 'lti hrănesce? Toţii cu păsărele, pasări mititele, pasări gălbiore prinse de pe Mare. Intr'uă septemână, sta şoimulu p'uă renă, 1. Pronunţare populară, in locu do cristalu.
5
10
15
20
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
murgului djcendii ş'ast-felu cuventându : — tu mănânci de geba şi 'n zadaru beî apa, căci nu poţi se sborî, St5 plutescî pe nori, s8 m6 'ntrecî pe mine cum te 'ntrecil pe tine. Murgulti se scula, la stăpânii mergea ş'ast-felu îî grăia : — stăpâne, stăpâne, dragii stăpânu alu meti daţii de dumnezeii, şoimulO s'a 'ngâmfatii şi s'a lăudaţii că 'n fugă m'o 'ntrece. Tenerulîi (cutare) din gură grăia ş'ast-felu îî djcea : — pascî, murgule, lasă ; pascî, de mi-te'ngraşiâ, că a<|î e Sâmbătă, . mâne'î Duminică, şi pe voî v'oiîi scote la câmpulii departe, la câmpulii curaţii de toţi lăudată, unde se toţii batii doi vulturi în cerii p'unii fulgii d'aurelu. Sâmbăta trecea, şi djua 'mî sosia ; la câmpii îî scotea, şi mi'î potrivia, şi drumul ii le da1. Murgulti că 'şi lua drumulu cu fuga de par'că sbura, ş'apoî se 'ntorcea, ca unii călii cu minte, c'unii ceşti maî nainte.
25
30
35
•10
50
55
(IO
1. Asociarea între calu şi şoimusb întâlnesce adesea în cânturile populare şi ehiaru in co linde. A se vede şi colecţiunea d-lul At. M. Mariouescu, pag. 130.
Şoimulu că 'mî pleca, pe ventu că 'mî sbura, ens<5 rămânea şi întânjia c'unii cesu maî târziii, totu prin crângurele după pasarele, pasM gălbioie, pasfirî de pe Mare. Acas' de 'mî venia, pe stâlpii s6 lăsa cântândii, ciripindu, din gură grăindii : — stăpâne, stăpâne, dragii stăpânu alu meti daţii de dumnezeii, vin' de m£ sluţesce şi mă pedepsesce, că eu amii venită c'unu c6su maî târziu. Murgulti, d'audja, milă 'î-se făcea ş'ast-felu că 'mî grăia: — stăpâne, stăpâne, dragii stăpânu ală meii datti de dumnezeu, şoimulii nu'ţî sluţi, că ţi-o trebui rarii la dile mari, djua de Crăciunii şi de Boboteză; la curte de'î merge călare pe murgulu 1, pe umeri cu şoimulii, Domnulu te-o vede, bine io pare şi 'ţî-o mulţumi, şi te-o dărui • c'unii dară, c'unu ciol tarii, c'unu caftanti de Domnu
ti:;
t!5
70
75
80
85
9o
95
100
105
1. In privinţa renumirii cailor romanţ, s6 se consulte Cantemiru în Descrierea Moldovei, B. P. Hasdeii în Principie de filologia, At M. Marienescu in colecţiunea sea de Colinde pag 116, si Poesii populare culese de d-lu V. Alesandn.
COLINDE TRADIŢIONALE SI VENA?
64
taiă capu de omti. Tenerulu (cutare), fiă'mî sănetosu cu tata, cu mamă, cu soră frumoşii şi cu noî cu tot,î.
110
COLINDU DE FLĂCĂU. [Variantă scrisă do d-lu Dem. Constanţi nescu Teleor, în Augusta 1877, la sătulii Atârnaţi]. Cine 'mî toţii hrănesce şi mi'şî îngrijesce d'unii cală, d'unti ogarii, d'unu venetu şoimeliî ? (Cutare) 'şl hrănesc? şi mi'şî îngrijesce d'unti calu, d'unii ogarii, d'unii venfitu şoimelu. (Cutare) 'î hrănesce şi mi'i îngrijesce pen6 'n primă-veră cându c^iua'i mal mare şi nu'î zădufîi tare. Atuncia 'mî eşia 'n lunca Jiiuluî şi 'ntr'a Oltului, şi drumulii le da. Şoimulii o io 'n ventii, calulu pe pământii. Calulii îî grăia ş'ast-felii iî djcea: — d'aleî fStu-frumosu, şoimulii sboră'n ventii, eu fugă pe pămentu; der, deca m'o 'ntrece cum s'a îngâmfaţii şi s'a lăudatu, vinele se'mî scoţî, curele se'ţî facî, s<5 te 'ncurelezî 'n luna luî Cuptorii
5
10
15
'20
80
^i când u estî câletorti; er de 1'oiti întrece, aripa s6'î taî, aripiora dreptâ, minte ne 'nţeleptâ ; şoimulii se'ţî sluţesc), vetrilă sS'ţî facî ca sS te 'nvSlescî 'n luna luna luî Cuptorii cându estî călătorii!
( . . ), fetu-frumosu, fiă'mî sănătoşii cu fraţi, cu părinţi, şi cu noî cu toţî. CERBULU RUNCULUl. [Spusă do Şerbaini Muşatîi, fosta soldat u artileria. Bucureşti, 23 Decembre, 1884 J. Ler oî Leo, cerbulu Runculuî, flera câmpului ş'a pământului, cerbii s'a lăudatu că nimî n'a aflată pe und' se hrănesce, pe und' se umbresce ; că densulu prujăsce şi singură îşî pasce pe 'ntinsa câmpia dalbă colilia, ierba unde cresce firu găitănesca l, 'n şese se 'mpletesce ; că elu se mai pasce, cerbulu stretioru, prin verde ogoru lângă sătişore 'n resăritu de sore, prin luncile verdl şi printre livezi, prin grâne cu lapte, prin 6rr]e mal copte ; că elu mi-s'adapă cu limpede apă 1. Ca găitanulii, lungă şi subţire.
COLECTIUNEA C. DEM. TEODORESCU.
la Rîulu-vergatti cu bradj semenatfi, unde pietra'mî sună, sună şi răsună cerbii de s'adună s6 be împreună; că elii mi-se culcă toţii în vale-adâncă colo susu la munţi printre bradul mSrunţî, prin molifţi uscaţi, prin carpeni vergaţî ; somnulu cândti îşi face, cu urechia trage că linistea'î place. Cerbii se lăuda şi mi-se mândria, er tânSrii (cutare) sta şi 'Iii asculta cum se îngâmfa. • A-casâ 'mi pleca, murgu 'ncălica, arculii îşi lua, arcuiţi, săgeta, şi 'n susu că pleca, pe munţi se urca, pe cerbii că vedea. Cerbulu ce'mî făcea? Sta şi rumega, namifjcja'şî făcea, ' dulce aromia. (Cutare), ochi negri, la ochiţi îlti lua, bine 'Iii potrivia şi mi'lii săgeta cam în spata dreptă, în urechia stângă Cerbulu se scula, deY se poticnia, lacreme 'î curgea ş'ast-felu imi grăia: — săgeta, săgeta, fire-aî blestemată,
30
35
4(f
căci n'aî vijiitu cândti te-aî sloboziţii, cerbii sS fi simţi tii şi s6 fi săriţii doug-treî sărite pân'la vârfii de munte Tenârulii (cutare) fiă'mî săn6to»u cu tată, cu mamă, cu fraţi, cu surorî, cu noî de'mpreună toţi cu voia bună.
75
80
85
COLINDUL!} CERBULUI.
45 •
50
55
[Scrisîi după Niţă Gruia din suburbea Cărămi darii, Bucurescî, la 1867. — Uă variantă pre scurtată figur6ză şi la pag 6'2 - 64 din colectiunea d-lui Teodorii T Burada ,,Uă călctoriă hi Dobrogea" Iaşi. 1880.]
Ler oi Leo, cerbulti codrului ş'alîi Muscelului sta şi se 'ngâmfa şi se lăuda că cin' l'a sciutii, şi cin' l'a ve^utîi de unde s'adapă cu limpede apă, că cine cunosce ierba ce elii pasce, cu flori presărată, cu rouă scăldată.
5
10
60
G5
70
Cerbii mi se'ngâmfa, cerbii se lăuda că elu îşi întrece cu cornele luî fala bradului, şi cu fuga luî sborulti şoimului, şi cu mersulu luî fuga calului. Cerbulti cum şedea de se lăuda
15
20
25
6G
COLINDE TRADIŢIONALE SI ^^L-^OltfSCl.
(cutare) 'mi eşia paseri de vena cu şoimii pe mâini, cu drdia de câini. Pe cerbii ca 'ntâlnia, arcuiţi că 'ntindea, şoimi că trimetea copoî c'asmuţia şi mi'lu săgeta tocmai în stânga : de c<5stă maî josu rană cu folosii, de costă maî susîi săgeta s'a dusti. Cerbulti cândtl fugia, şoimi că'ltî ajungea, câinii că'lu opria, 6y elii, de vedea, sta şi se opria, din gură djcea şi se blestema: — corniţele mele, crăcî şi rămurele, find' că m'aţî opriţii în codru 'nfrunditti, voî s8 vS toţii faceri cornurî de băieţi, buciume frumose de cântărî duiose ; piciorelo mele, nalte, subţirele, find' că n'aţî fugiţii pe delu 'nverditii, ia se hrăniţi voî pe negri copoi; ochişioriî mei, agerî, frumuşel, find' că n'aţî vedutiî arcuiţi cândii s'a'ntinsu, în ciocuri s6 staţi de şoimel purtaţi; i't tu, carnea mea, şi tu, pielea mea, una sS'mî hrănesc! slugile domnesc!,
alta sS'ncăldeecî bacii 'mperătescî.
30
35
•10
•ir,
TenSrulu (cutare) elii, deca 'mî vedea, paloşiti că scotea, cerbulti că tăia: corne că'î lua, pielea 'î jupuia, ochii că'î dedea totu pe la şoimel, piciore că'î da totu la ogăreî, ş'acas' se 'ntorcea de se 'nveselia. Teneruiii (cutare) fiă'mi sănătoşii cu fraţi, cu părinţi şi cu noi cu toţî în amilii ce vine, la mulţimi de ani. CERBULU RUNCULUl.
50
G0
H5
[Scrisu şi comunicaţii de d-lu T. Oprescu. fesorii de musicâ, după cânteculu unul ■ datorii din Bucurescl. în Noembre ltsS
Cerbulti Runculuî ş'alu pămentului, cerbii se lăuda şi mi-se falia că nimeni ciumsce elii pe unde pasce şi unde s 'adapă. Der (cutare), f<5tu-frumosii, elu asia dec' audja fug' a-casă că 'mî pleca, pe ochi negri se spăla, arcu 'n mână că 'ml lua, şi arcuiţi şi săgeta. După cerbii că mi'şî pleca şi pe cerbii că mi-'lii gâsia subt unu paltinii nalţii, nai cu şi minunaţii: susii mî-e frunda s desă. joşii ml-e umbra grosă.
Tu
-Domne minunate,
COLECŢH-SEA G. DEM. TEODORESCC.
nalţii şi minunată, susu cu frunză desă, josă cu umbră grosa,
dă d'ună norii de ploiă, cerbuiu să se 'nmoiă şi eă să'lă venezu în spata cea dreptă. Elfi cum se ruga ploiă ca dedea, pămentu se 'muia, cerbii se 'nămolia ş'atuncî mi 'Iii vena ş'a-casă 'Iii ducea, pe masă 'Iu punea şi 'n corne că 'î puse legănă de mătase. La anulu şi la mulţi anî.
67
25
3ii
35
Ler oî Leo, (..) fătufrumosu, fiă 'mî sănătoşii, cerbii deca vedea, din gură grăia, rugă se ruga: — Domne minunate, Domne îndurate, dă d'unu norii de ploiâ pământii să se 'moiă ca să 'lă potu vana, să '1 potu săgeta; să 'Iu lovescu în spată, în spata cea drăptă !
30
35
40
CERBULU RUNCULUl. [Variantă comunicată de dlu TVOprescu, profe sorii de musică. Bucuresol. 1883].
Ler ol Leo, cerbuiu Runculuî ^'alu pământului, cerbii s'a lăudată că cine-a aflaţii elu unde că'mî pasce şi ce flori dîrasce, de unde bea apă şi unde s'adapă Ler oî Leo, (..) lătă-fruraosu, fiă'mî sănătoşii, elu de 'mî audia, a-casă 'mî pleca, pe ocbî se spăla, arculil că 'şi lua arcu şi săgeta: arcu 'şî îndoiesce, săgeta 'şî isbesce.
io
Ler oî Leo, după cerbii pleca, cerbuiu că 'mî găsia subt unii paltinii naltă,
2o
ir.
Ler oî Leo, elii cum se ruga, Domnulu l'asculta, noră de ploiă da, pămentu se 'muia şi elă mi-'lu vena, er daca 'Iu ve"na, a-casă 'Iu ducea, pe masă 'lă punea. Ler oî Leo, a-cas' de'lu ducea, cerbul uî crescea 'n vârfulu comelor ş'ală ramurilor legănă de mătase împletitii în şese, pentru copilite fragede mlădie, pentru copilaş! dalbii 'î coconaşî. Ler oî Leo, (..) fătu-frumosu flă 'mî sănătosă, cu fraţi, cu părinţi şi cu noi cu toţi.
45
50
55
60
05
68
COLINDE TRADIŢIONALE SI VÎN^-^oSc/.
COLINDU DESPRE DIUĂ. [Variantă scrisă la 24 Decembre 1884 după Nicolae Romanii, disii şi Papă-lână, bucătarii din Bucuresci].
Voi, c-orelu de djuă1 l'filG de dimineţă, ce totu rătăciţi şi vă^totu pripiţi ca'să 'mî răsăriţi, că voî "bine sciţi, bine ca şi mine, că n'amti foştii aici de anişori cinci, cî-amu fostu'depărtatu la MSrulîi-rotatu, la Câmpu-rouratu, unde mi-se bătu douî pui de vulturi, douî puişiori suri, susu într'unfj norelii p'unii fulgii d'aurelil. Eu că mî-amii aflaţii, acoramtt plecaţii şi m'amu aciotu sub umbră de fagii. Fulgulii mî-a scăpaţii, io 1'amîi apucaţii, bine l'amu păstraţii
5
m La mulţi ani cu bine şi cu sănătate pe la dumne-vostră şi 'n acesta casă.
îî
15 COLINDU DE FERESTRĂ. [Acesta variantă a foştii scrisă la satulu Atâr naţi în Augustu 1877 şi comunicată de d V Dem. Constantinescu Teleor].
20
25
şi l'amu aşezaţii sub comă de murgii neatinsti de ventu, de fulgii de ninsoiă2 şi de spicQ de ploiă, ş'aicî l'amii adusu, la jupanii (cutare), c'are fetă mare, feţi şi logofeţi. feta sS mi'lu porte, fetiţă 'n cosiţă, raru
la <|ile mari, <|iua de Crăciunii ş'a de sân-Vasile ; feţii să mi'lii porte frumoşii în işlice cu arme voinice, rarii la cjile mari, cliua de Crăciunii ş'a de Boboteză, cândii preoţi boteză, lumea crestineză.
30
35
1. In basme, Şoreluîi portă numelo de dor-lă şi însemneză uă fiinţă mitologică, asemenată luceToruluî dimineţii. 2. Casii rarii despre trecerea lui r in soniiconsunanta «' la ninsorc. ca in formele ceiH pen tru ceriî, pieiu pentru purii etc.
Dalbe r|orî de diuă. voi nu vă grăbiţi şi nu'ml răsăriţi, c'amii foştii depărtaţi pest'eî vârfi de munţi, unde ne 'ncetatii doi vulturi se batii printr'unii mied norelii p'unii fulgii d'aurelti. Noi mi-iamii bătuţii, fulgulii le-amîi luatu şi noi l'amii adusu 'n plasa arcului, 'n coma murgului, şi noi l'amii feriţii de văpăi, de ploi, şi noi l'amii feriţii de prafu, de pulberi, şi noi l'amu adusu verde şi frumoşii cestuia domnii bunu, bunii doiiimilu (cutare), c'are feţi şi fete.
l<
i"
■2.5 -
COLECŢIUNEA ti. DEM. TEODORESCU.
Porte'] ti sănStoşî raru la c|iJe mari, <|iua de Crăciunu şi de Boboteză, candu preoţi boteză,
lumea crestineză. Bună vremea 'n casă, boieri, dumne-vostră. La mulţi anî cu bine şi cu sănState.
31
69
35
c. i
DOMESTICE,
i
1 ciutalină mî-ama gonită din câmpuia Solotrului până 'n maluia Oltului. Dat-a ciuta fâr' de vadă, ea mai josa că m'ama lăsata, cu murgu '11 ap' ama intrata : i_i tulită c'o luai şi pe maia 0 aruncai. Zâbăviî pen' ce-o cojii1: dat-ama ochii la şoimeî, 6sele la ogăreî, sângele pe la dulSî, carnea pe la măcelari, unghile la păhărarî, cornele la peptenarî, er pelea la tăbăcarî sS'mî facă japiu buna pe caia şi sgardă pentru ogara.
SANDULU.
I !
i
1
iScrisii in Bucurescl, la 1869, după repausatulu meii tata — Sub forma decolindii, 1'aniu publi caţii in Columna lui Traianu pe 1876 şi înti'aie mele Noţiuni despre colindele române Bucurescî. 1879, pag. 72 74.]
In sera1 de Sân-Vasile toţi boieri la curte'mî vine2. Toţi boierii s'aduna, numai Sandulu nu'mî venia. La trei dile, cândii sosia, mari boieri mi'lil ispitia, mari boieri mi'lu întreba : — ce 'ţî-e calulu asudata, asudatu şi ne-adăpatu? Ai gonită ori te-aa gonită, ai gonitu ori ai fugita? Eră Sanduia răspundea şi din gură le djeea: — nici de gonă m'aa gonită, nici de fugă n'ama fugita. La venata că mi- ama eşita, ciutalină mî ama scornita,
5
10
15
1 Diferiţii cântătorl înlocuiescii sera cu noptea seu cu diua. 2 întrebuinţarea singularului în locuiţi plura lului şi vice-versa e frecuentâ în poesia popu lara.
20
25
30
35
40
Sanduia vorba cânda sfârşia, mică pruncă s'arăta, |
1 In locu de cojire, diferiţii '_ cântătorl punu japire, belire. etc.
COLINDE DOMESTICE.
pâră, 'n contra'î aducea şi din gură le alicea: — toţi voi mari boieri că sunteţi şi'mi totu staţi ca se" mi'ia credeţi. Are-uă Grecă ibovnică şi'î e calea cam departe : departe de nouS <|ile, elu mî-o face în trei cjile, în treî c|ile pe trei caî : c'unulîi la densa se duce, cu-altulii la dânsa prujâsce, cu-alu treilea mi-se 'ntorce. De nu'ml credeţî, mari boieri, ia'ia cătaţi în posunaru, în posunarîi şi 'n peptaru, c'eţi găsi odorele strălucindu ca sdrele, făşiurate 'ntr'uă basma ce elu a schimbaţii cu ea. De nu credeţî, mari boieri', ia'lii cătaţi în degeţelu c'Sţî găsi aia luî inelii ce ea a schimbata cu elu, c'au schimbatu inelele de lucescîi ca stelele. De nu credeţi, mari boieri, ia'lii cătaţi şi 'n işlicelu, câ'î-gţî găsi cununa, cununa- s'aru cu densa, i 6ţî găsi a lor cunună strălucindu ca sfenta lună! Mari boieri, d6c' aug-ia, de Sandulii s'apropia, în posunaru îlu câta, odorele câ'î găsia; la degetu'î se uita şi inelulîi că'I vedea; işlicelu'I r&turna şi cununa'I strălucea. Er Sandulu, deca vedea, ibovnica le spunea, a-casă c'o aducea şi cu ea se cununa de se ducea pomina.
45
50
55
60
65
70
75
80
sg
SA.NDULU. [Varianta scrisă la 1872 după Vasile Moscu din strda Căluşeilor. — Să se confrunte colecţiona d-lul At. M. Marienescu, pag. 133]. D'în sera de sân-Vasile, oî Ler oi, d'ai Ler ol, Domne, mulţi boieri la curte 'ml vine, numai Sandulu nu 'mi venia. La trei (|ile, cându sosia, mari boieri îlu. întreba: ce ţî-e calulu d'asudatu şi şoimieii festeliţl, ogăreiî ciopârtiţi şi duieiî năduşiţi? MI -ai goita ori mî-ai fugita ? -N'ama fugita, ci mi-ama gonitu ciutalină fâr' de splină din maluia Solotrulul penS 'n matca Oltului, ş'ama făcuta cum ama putută de 'nainte 1-anm eşita. Genunchiatu-o-ama şi 'njunghiatu-o-ama ; înjunghiatu-o-ama şi tăiatu-o-ama : d'at-ama carnea la şoimiei, dsele la ogărel, sângele pe la dulâî, pielea 'n targa la tăbăcarl, cornele la pieptenarl, sfi 'ml facă japia bunu pe cala
5
10
LS
2'
25 |
şi sgarde pe la ogari.
35
Der unuia din mal bStrâni, care sta şi 'ia asculta, înainte că 'mi eşia şi din gură le grăia:
io
-voi toţi, mari boieri, tăceţi,
COLECflUNEA G. DEM. TEODOBESCU.
voi pe elu de ce'lu credeai, c'are-uă Grâcă ibovnica ^i calea de noua dfle elu. o tace în trei qMle, în trei dUe pe trei caî. Ia cătaţi'lti în căciulă de 'I găsiţi a luî cunună, strălucindu ca sfenta lună. Ia'lii cătaţi în posunaru, în posunaru şi 'n peptarii, de 'I găsiţi odorele strălucindu ca sorele. Ia cătaţi'lti in basma şi 'I găsiţi inelele strălucindu ca stelele. La mulţi anî cu sănătate, că '1 maî bună de câtii tote, şi cu bine 'n aste case sS trăimil toţî d'a 'mpreună.
15
50
55
co
" COLINDtT DE FLĂCĂt. LScrisu în anulu 1866, după repausatulu meu tată. — Ca variante se se compare, in colecţiunea dlul At. M. Marienescu, Calulu miresei de la pag. 108 şi Joculu de la pag. 104].
R6ti Marea se lăuda, florile dalbe, Ler, de m6ru, şi din gură toţii striga : — cine 'n lume s'aru afla, s'aru afla ş'adevera se" de 'n Mare1 ca uă flore, să iesă 'n vădii ca unii bradti cu cioltarîi2 neasudatti
5
10
1. Si de in locu de ,.s£ sară, si se arunce." 2 Cioltarulu însemneză asternutulu seu pă tura cusută, frumoşii lucrată, ce se aş6dă pe călii, sub şea: latinesce stragulum equarium ; în limba polonă, de la care amu adoptaţii cuventulu prin secolulu XIV, se dice czoldar şi czoldro (lat lodix, stragulum, straiu) ; iu vechia idiomă germană kolter, kulter (lat. culcitra, perina). A se vede Ant. Matzenauer, Cizi Sl&va veslovanskyeh reiech (V. Brne. 1870), pag. 140. - De spre calulu murgă, conf. colecţiunea citată a d-lul Marienescu. pag. 155.
Er (cutare), tSnerulu, elu şedea şi'mî asculta cum Marea se lăuda. \\ Iute-acasă c'alerga, 'n grajdii de petră că intra : cerca murgulii, cerca negrulii; lăsa negrulfj, că nu'î bunii, 21 lua pe murgulii călii maî bunii ş'afară că mi'lti scotea, frumuşelu că mi'lti gătia ; şea pe dânsulii aşed^a şi pe elu încălica 2J cu suliţa d'a stânga, cu paloşiulii d'a drepta. Săli 'n ventii, sări 'n pămentii ; sări 'n Mare ca uă flore, şi 'mî eşi 'n vădii ca unu bradti, cu cioltaru neasudatti. Der, din Mare cum eşi a, ochiî'şî negri d'arunca în spre bolta cerului printre racla soreluî şi, la umbra merilor, zări hora fetelor, fetelor şi (Jmelor, finelor, frumoselor. Iute-acolo 'mî alerga, de pe călii descălica, calulu d'un buştenii lega, d'unti buştenii de odol6nii, şi spre horă se 'ndrepta, şi din gur'aşia 'mî grăia: — bună hora, fetelor, fetelor şi danelor, danelor, frumoselor, danelor, măiestrelor. Tote fetele tăcea, numai una 'î răspundea:
3l
31
4(
41
51
5;
COLINDE DOMESTICE
— deca 'î bună, vin' la ea! Elu, asia dec'auclia, către horă nainta şi'n horă că se prindea, în horă lângă densa, lângă densa d'a drepta ; şi juca faţă la faţă, c'aşia dumnezeu ne'nveţă, şi sprâncene la sprâncene, c'aşia dumnezeu ne cere.
60
05
Vertindu hora de trei orî, de trei orî, de noua orî, 'ncepu murgu-a rîncheza şi din gură a'lu striga, der (cutare), fStti-fruinosu, din guriţă ce'mî djcea, murgului ce 'î răspundea? — Maî stai, murgule, legaţii, cum stau şi eu ne'nsuratu ; că, deca m'oiti însura, ţie drumulu că ţî-oiu da, s<5 pascî ierba câmpului, s8 hei apa muntelui, luncile Muscelului, apa Argeşeluluî, ca sâ'ţi crescă comă naltă, comă naltă şi învoită, se fii iute de picioru, să'mî ajuţi la câte- unu zorii: Er (cutare), fStu-frumosii, elu sâ'mî fiă sănStosu, cam cu taică, cam cu maică, cam cu fraţi, cam cu surori şi cu nor; colindători.
80
85
no
COLINDO DE TENERtr NEÎNSTJRATU. [Variantă scrisă in diua de 2>> Docembre 1884, upă Nae Romanii, porecliţii Papâ-lână, bucă tarii de la Crucea-de-petră m BucurescI].
RSti Marea se lăuda, florile dalbe, Ler, de merQ : — cine 'n lume s'o afla, s'o afla ş'adevâra sg de" 'n Mare
5
cî* uă flore, s<5 esă 'n vădii ca unu bradu CU cioltarulii nesuclatu, cu cal ui ti neapătatu1 ! Ici (cutare), fetil-frumosu, deca'mi sta şi asculta cum Marea se lăuda, iute-acasă c'alerga, susii pe scară se suia, chiăia grajdului lua, pe scară se scobora, 'n grajdu de petră că intra, drepţii la stâlpii că se opria, herghelia că'mî privia şi pe murgulii alegea, că e sprintenu şi voioşii, la nevoia cu folosii. Afară deca 'Iu scotea, la scară l'alătura, hine şeua 'î aşed^a : i-o aşecja muieresce ş'o închinga voinicesce. Pe murgulii de 'ncălica cu suliţa d'a stânga, cu paloşiulu d'a drepta, picioru în scară punea, sfântă cruce că'şi făcea şi 'n venatu să mi'şî pleca: venătore 'nsurătore după fete bfilăiore apucându drumulu spre Mare. La Mare dec'ajungea, pinteni murgului dedea: săria 'n vântu, săria 'n pământii,
io
îs
20
25
30
35
40
45
1. Frumosă şi rară espresiune, derivată de la apă şi însernnândii noudatii, neatinsii de apă, neininuiatu.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
săria 'n Mare ca uâ flore. Notă Vineri şi Sâmbătă, Duminică pen' la prânzii, 6r cându bine câ'î veni, pe murgulu mi'lu răpeai şi eşi 'n vadu ca unu bradu, cu cioltarulu nesudatil, cu calulti neapătatu. Der din Mare cândii eşia, ochişorii 'şi îndrepta cam spre bolta cerului prin radele soreluî la grădina raiului si, la umbra merilor, ve^u hora danelor, finelor măiestrelor. Pinteni murgului dedea, într'uă clipă c'ajungea, de pe călii descălica, er pe murgulu mi'lu lega la unii capetu de buştenii, de buştenii de odolenu. La horă de se ducea, bună <|iua că'mî dedea. Tote finele tăcea, numai una 'î răspundea: — deca 'i bună, vin' la ea ! FStu-frumosii mi-se prindea lângă (|îna ce 'î grăia, lengă densa la drepta, şi jucaii faţă la faţă ca doi porumbei în vieţă, şi sprâncene la sprâncene ca do porumbei în pene. Verti hora de trei ori, de trei ori, de noue' ori, de optil ori totu câte nouS, îmi facil şepte-^ecî şi dou6 o!i de v6ră penS'n seră fără picii de năduşelă.
50
55
60
65
73
'Ncepu murgu'a nîncheza, er (cutare) ce'î grăia? — Mai şedji. murgule, legaţii, 95 înfrânaţii şi nemâncatu, nemâncatu, neadăpatu, cum şeq^u şi eii ne'nsuratu ; că, deca m'oiii însura, şi ţie drumuia ţi oiii da, 100 se pascî ierba câmpului, s6 bei apa muntelui, s8 pasci ierbă neumblată, de rouă nescuturată, sS bei apă de pe pietră 105 printre colţuri strecurată, ca sg'ţî crescă comă lată, comă lată, resfirată, se fii iute de piciorii sS'rnî ajuţi la câte-unii zorii ! 110 Bine vorba nu sfârşia, hora mândră se spărgea, er (cutare) cum pleca? Cu mândruţ'alăturea.
70
75
80
Tinerelulu fâtu-frumosti elu s&'mî fiă săn&tosii şi cu mumă, şi cu tată, şi cu fraţi, şi cu surori, şi cu juni colindători. La mulţi ani cu sănătate şi cu bine 'n ceste case la stăpâni ca dumne-vostră.
115
120
125
RADULU. [Comunicaţii la Paris în Noembre 1875 de d-lu Sim. Manescu.]
85
90
'N prundurile Măriî-negre, două venturi, măline1, faptu-mi-s'au, ruptu-mi-s'au toţii stave de juganî galbeni. Stavele cine le bate?
5
1. Malinulu este unu arbustu cu foiâcalâmoiţa şi cu flore albă ca salcâmulu.
COLINDE DOMESTICE.
Bate-le negrulu nebuna" ce'i cu coma viforîtă şi cu coda biciu făcută. Cam în codă, cam în comă 16gănă-se-unti legânelti, legănu verde de mătase cu viţa 'mpletită 'n ş6se, er în legănu cine 'ml şăde? Şede (. .), d'ochh'şî negri, şi'mî cose şi'rni chindisesce d'unu guleru şi d'uă batistă, guleraşiu luî frate-său, batistă lui voiniu-său. Der nu cose şi să'mî tacă, ci mi'şî rupe d'a vorbi: — cine 'n lume s'aru d'afla, s'aru d'afla, s'aril devăra pe negrulu d'a 'ncălica fără şea, fără oblâncî, fără freii, fără căpăstru, fără firu de biciu în mană? Nime'n lume nu s'afla pe negrulii d'a 'ncălica : numai Radulu fâtu-frumosu elu în lume se d'afla pe negrulu d'a 'ncălica fără şea, fără oblâncî, fără frâu, fără căpăstru, fără firU de biciu în mână. Deci şi (. .), fătîi-frumosu, de dmineţă se scula, pe ochi negri se spăla, chică negră 'şi peptăna, cruce cu drepta 'şi făcea,
.
io
15
20
25
30
?5
40
45
1. In„Românu Grue Grozăvanulu" din colecţiutea d-lul V. Alesandri de „Poesil populare" so itescu următorele veisurî asemenate: Şi cu negrişoru nebunulu Ve ie unulu câte unulu
luî dumnezeu se ruga şi din gură mî'şî grăia: — Domne, câte m'amil rugaţii tu pe tdte mi-le-aî daţii ; dar'-aî, Domne, şi p'asta : de cu seră ploi, ninsore, peste nopte viforelă, prân(|urele cu rorele, să esă juganti la sore: juganu să se prigorescă, prigori-s'aru şi negrulu, ce'i cu coma viforîtă şi cu coda biciui făcută.
50
55
00
Se rugase şi dăduse. 65 Ierăşî Radulu, fătu-frumosii, de dmineţă se scula, pe ochi negri se spăla, chică negră 'şi peptena şi 'nainte că'mî pleca; 70 acolo de'mî ajungea, de negrulu s'apropia; cruce cu drăpta 'şi făcea, stânga 'n comă că'î punea, cu drepta spata 'î bătea, 75 pe negrulu se d 'arunca. Der şi negrulii ce'mf făcea? Săria 'n ventil, săria 'n pămentU, săria 'n Mare să'lU înece. 80 Grăi'şî (. .) d'ochii'şî negri : — dur, dur, dur, negrule dur, că nu'î furii ca să te fure, ci îmi este voiniulti meii, voiniulti meii, stăpânulii teu, 85 ginerelti părinţilor, cumnăţelulti fraţilor, fraţilor, surorilor, stăpânii bunu argaţilor. Eră Radulu d'ochiî 'şi negri elii să'mî fiă sănătoşii cam cu mumă, cam cu tată,
90
COLECŢIUNEA G. DEM TEODORESCf.
cam cu fraţî, cam cu părinţi şi cu toţii d'a 'mpreună. La anulii şi la mulţî anî !
95
COLINDU DE FLĂCĂU. •Scribu de d-lii Sim. Mânescu din apropiere de C&lă.raşl şi comunicata la Paris în Noombre 1875].
Ler oî Leo, la fântână lină, la colţii de grădină, trecu, mi se petrecu1 trei fete de Grecii. Calea cin'le ţine ? (..), f^tu-frumosu2. Elti că mi-le-alege pe gene, sprâncene, care e maî naltă şi maî sprâncenată, cu sprâncenă trasă, chipti de jupân^să. ( . . ) e maî naltă8 şi maî sprâncenată, cu sprâncenă trasă, chipti de jupânesâ. ( . . ) fStii-frumosu din gură 'î grăia : — hai se" viî cu mine, de vei s6 fii bine, că tu'mi eşti de semă şi d'a mea potrivă ! ( . . ) că 'î grăia :
5
i0
15
20
25
— tu nu'mî estî de s6mă şi d'a mea potrivă.
I i I |
■ 1. Mise petncu în locu de mise intrecă, mise i78 la întrecere una cu alta şi tote împreună. 2. Yersulu cere ca numele celui colindaţii se fia numai de doue silabe, ca Staîcu, Dinu, Gheorghe, Petre, Niţă, Ghenea, Velcu, Manciu, Sandu, Manea, etc. 3. Numele fetei trebuie se fiă asemenea de doue silabe, ca Nega, Linta, Safta, Vidra, Stanca, Tinca etc. Gândii numele e mal lungii, colindatorii îlu prescurtezâ: din Marghidla făcu Ghiola; din Mana, Ria; din AlesanaVtna, Dnna, etc. In genere, e tăiată prima silabă a numelui.
Vedj'mî, aii nu'mi vedî cele lunci înverdjî, luncile 'nverdjte, de florî înălbite? Nu'sti albe de felii, ci'sii albe de florî : pen'nu le-oiu purta, nu m'oiu mărita. ( . . ) iStu-frumosii din gură 'î grăia: — veoTmî, aii nu'mî vedji acei munţi cărunţi ? Nu'sti cărunţi de felu, ci'sii cărunţi de oî : prin dalbele oi, negri colpănei ; d6r nu'sti colpănei, ci suntu ciobănei, în căţî re^imaţî, în glugi acioţî: oile-orti porni spre sore resare, p'a gură de vale, prin florile tale; frunţi le-orii înfrunţi, code le-orii dîrî ; ce- orii maî reraânea, ciobani le-orii lua şi le-orii învîrsta dalbe cu albastre, verdj! cu mohorîte ; în sinii le-orii băga, în sînti şi prin straie, şi ei c'oru feri fiă-care flore de rad^e de sore, de norelii de ploiă; ţie ţî-le-orii da, şi tu le-î purta rarii, la d^ile mari, (|iua de Crăciunii şi de Bobot6ză, cândii preoţi boteză, lumea crestineză.
7.".
ao
35
40
45
50
55
60
65
70
75
m
COLINDE DOMESTICE.
76
,
Sănătate 'n casă, boieri, dumne-vostrâ, l'anulu, la mulţi anî. COLINDU DE FLĂCĂU. [V ariantă scrisă în Augustu 1877 de d-li Dem. Constantinescu Teleor la sătulii Atârnaţi)
La lină fântână, in colţu de grădină, prujesce'mi, pruj^sce ( . . ) fâtu-frumosu p'uă dalbă crăiasă cu cosiţa trasă, cu gtina sumesă, chipti de jupânesă. Cea dalbă crăiesă din gură 'ml grăia ş'ast-felii îi <|icea : — nu'ţl pruji la mine, că nu'mî estî de semă, nici d'a mea potrivă ; căci vedjf, ati nu vecii acele luncî albe ? Nu'sii albe de felii, ci'sii albe de flori : maî multu trandafiri de câttl calofirî, mtJ mulţii busuiocii de câtti siminocîi, 6r lunci şi vâlcele tote'su ale mele. ( . . ) fetu-frumosti din gură 'i grăia l'ast-felti ii oMcea : — crăiasă frumdsă, oiu pruji la tine ca şi tu la mine, că ia'ţf suntu de s£mă şi cliiarti de potrivă; căci ve^I, ati nu vedjt acei munţi cărunţi ? Nu'sti cărunţi de felii,
5
10
15
20
ci 'sQ cărunţi de oi : tote'su ale mele, cu noue ciobani şi vătafulu <|ece, toţi cu căciuli creţe de pui de mistreţe ; cândii oiu chiui, ei m'oru audj: oile-orti porni, luncile-orti nălbi, fiori îţi vorti dîrî ; câte-orii românea ei le-orii aduna, chite le-orti făcea, 'n cujbe le-oru purta şi la nunta tea şi la nunta mea, şi la (|ile mari, <|iua de Crăciunii ş'a de Boboteză, cându preoţi boteză norodii crestin^ză TenSrulii (cutare) fiâ'mî sănetosu, cu taică. cu maică, cu fraţi, cu surori şi cu noi cu toţi.
4»
4'
.V
a
6»
65
COLINDU DE FLĂCĂU.
25
30
35
[Scrisu la 1870 după diferiţi colindători din Bu curescl. — Ca variantă se se compare cehi de la pagina 31 din colecţiunea At. M. Marienescu j
— PăsSruîcă gălbioră, oi Ler oi, d'aî Ler oi Domne, ceîţî faci cuîbulu, ce'ţî dregi cuibulu, că pe drumulu Giurgiului 5 trece-unii voinicelu călare, cu săgeţile'n spinare. Pene1 vorba nu sfârşia, voinicelulti că'mi sosia. Strinse freulii. tinse arcuiţi.
10
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Păsftruîca, de'lu vedea, din guriţă mi'î grăia: — stai, voinice, nu mai da, c'aniu sS'ţî spuiu uâ ghicitâre, 15 gbicitore vorbă-mare : se te duci la cas'a mare c'acolo'î uă fetă-mare cu cosiţa pe spinare |i la faţă rumeoră 20 şi e soţa dumi-tele. Bună sera 'n caste case, la boieri ca dumne-vostră, în-mulţî anî cu sănătate câ'î maî bună de câtu tote.
25
COL1NDU de omu INSURATU. iScrisii de d-lu Dem. Constantinescu-Teleor în Augustu 1877, la satulu Atârnaţi].
D'inaintea cestor curţi, cestor curţi, cestor domnii nâscutu-mî-au crescutu-mî-au doî merişorî nalţi, nalţi şi minunaţi. Susîi frunda'î meruntâ, joşii umbra'î rotundă. Jostl, la umbra lor, duduie mişuie d'unu pată închiăiatu cu scânduri de bradă, cu stâlpii de fagii. In patu î-asternutu velinţe pestriţe, perniore scrise ; peste ele tote covoru de mStase împletită în şese. In patu cine'mî dorme? Dorme dumne-luî, boierulu (cutare) cu-a lui jupânesă. îmi dormise
5
câtă dormise, domna'n somnii se pomenise : — scol', domne, că'î fi dormiţii, că ne-a ninsil, ne-a viforîtu. Domnii din somnii se pomenia şi din gur'aşia'î grăia: — culcă-te, ca sS dormimii, că n'a ninsti, n'a viforîtu: vântu de veră c'a bătuţii prin pometulu raiului; flori de m§ru s'aă scuturaţii peste noi s'ati revărsată ; culcă-te ca se- dormimii : când ii sorele-o r8sări, flori de m8ru s'orii vesteji, feţele ne-orii rumeni ca doî-treî trandafireî. Cestti domnii bunii, jupanii (cutare) elii s8 'mi flă sănetosîi cu-a lui dalbă jupânesă şi cu noî colindători, la anulă şi la mulţi anî.
77
30
85
40
45
50
COLINDU DE ÎNSURĂŢEI. 10 [Din Buzeu comunicată la Paris în Noembre 1875 de d-lu Simeon Mânescu.— A se confrunta, ca variantă, colindulu de la pag. 76-78 din colecţiunea d-lul Teodorii T Burada).
15
20
25
Icea, Domne, 'n ceste curţi Leruluî, meruluî, ceste curţi, ceste domnii, crescutu-mi-au doî meri 'nalţi, doî meri nalţi şi minunaţi. la tulpini cam depărtaţi, er la vârfu amestecaţi. La tulpină la doi meri, este-unii patti mare, 'nchiăiatu din dalbe scânduri de bradii şi cu stâlpi galbeni de fagii. Der în patu ce'î aşternută? Covoru verde" de mfitase ;
5
10
COLINDE DOMESTICE
7S peste covoru d'uă pilotă. 15 CăpStâiu ce'mî este pusu? Este-uă pernă pestricioră. Der in patil cine'î culcaţii? Icea, Domne, ceştii domnii bunii, cestu domnii bunii, jupanii (cutare), 2o cu-a lui dalbă jupânesă, cu coconii care'î are. Der cu ce suntii înveliţi? Cu cerşiafă în picăţelii d'a lui domnă lucrăţelti. 25 Şi dormia cătti îmî dormia ; domna din somnii se scula şi din gură-aşia 'mi grăia: -scol, domne, că'î fi dormiţii, că ne-a ninsti, nea viforîtu. 30 Domnu din gură că'î grăia: -culcă-te, ca se dormimii, că n'a ninsti, n'a viforîtu ; ventil de veră c'a bătuţii despre pomii raiului; 35 flori de mării s'aii scuturată, peste noi s'aii r6v6rsatu, cerşiafulii a 'ngreuiatu ; culcă-te, ca se dormimu : penă sore-o r&sări, 40 flori de mără s'oră vesteji, feţele ne-oru rumeni şi la dragii coconaşî. Icea, Domne, cestu domnu bunu, cestu domnu bunu, jupanii (cutare), 45 elu se'ml fiă sănetosii cu-a lui dalbă jupânesă, cu coconi, cu ce se află, şi cu noi, cu voia bună la anulii şi la mulţi ani. 50
Ler ol Leo, la vărfurî de meri printre luminări, lâgănă de mutase : 'n legănă cine 'ml şede ? Domna dumnealui :
COL1NDV? DE ÎNSURATtr. [Scriau la 1869 după repausatulu meii tata].
Ler ol Leo, ici în c6ste curţi şi 'n ceste domnii, crescut-au , născut-au doi meri, d'alunel
de tomna sădiţi, de vera 'nfloriţl. La tulpini de meri, mese de boieri (şi de negustori), danturi de curteni. Danţulu cine'lu trage ? Jupânulu (cutare) ; dantu 'ml dănţuiesce. toiagu r6sucesce, în susă l'asvârlesce, 'n palmă 'Iu sprijinesce si se fericesce : — ferice'mî, ferice, ferice de mine şi de maica mea ; 'n dile ce-amu născuţii, parte ce amu d'avutu1 de taică, de maică, de d6mnă frumosă, multă mi e cuviosă şi frumosu se portă : iiă ghiorghioliă, rochia de cutniă, papuci roşiori pe la tocă cu flori, multu suntii jucători ; şi scie sS 'I porte şi se 'I plescăiescă rarii, la djle mari, <|iua de Crăciumi ş'a de Boboteză, căndu preoţi boteză, lumea crestineză.
s
1. Pentru ca se se înlăture hiatuhi s
COLECTIUNEA G. DEM. TEODORESCtI.
cose'mî, chindisesce, cose'şi câte-unii firii, rupe'şî câte-unii mării, şi 'n susti l'asvârlesce, » 'n palmă '1 sprijinesce şi se fericesce: — ferice'mî, ferice, ferice de mine şi d'aî meî părinţi : 'n rjile ce-amii n6scutu, parte ce-amii d'avutti
50
55
m
de taică,
de maică, de domnelti frumoşii, mulţii mî-e cuviosii şi frumoşii se portă: cămeşiă de inii cusută cu firii şi cu başbafiru ; papuci verdjşiorî pe la tocii cu flori, mulţii suntti jucători, şi scie se 'î porte şi s6 'î plescăiescă, rarii la dile mari, djua de Crăciunii ş'a de Boboteză, cândii preoţi boteză, lumea crestint:ză.
05
70
75
COLINDU DE FAMILIA. [Variantă scrisa de pe lângă Buzeu de d-lii simeonu Mănescu în 1875 şi comunicată prin d-lii căpitanii C. Mănescu, pe cândii so af a la Brest].
Ler oî Leo, ici în c6ste, curţi şi 'n ceste domnii, născut-ati creşcut-au doi merişori nalţi, nalţi şi minunaţi, 'n tulpini depărtaţi, 'n vârfii amestecaţi. La tnlpinî de meri danturi de boieri.
5 •
10
Danţulu cine 'Iii trage ? l Icea ceştii domnii bunii, bunii jupanii (cutare) : trage'mî şi s'aruncă cu ocaua 'n stânga, cu toiagu 'n drepta. Toiagii rfisucesce, în susti l'asvârlesce, 'n palmă 'Iii sprijinesce şi se fericesce : — ferice'mî, ferice, ferice de mine şi d'aî mei părinţi; 'n dile ce-amii născuţii, parte ce-amti d'avutti de teneră domnă, tenSră, frumosă ; de cândii m'a luaţii, bine m'a purtaţii : toţii căm&şî de inii cu gulerii de firii ; ş'âncă me1 maî portă cu zăbune d'albe, d'albe de bumbacii, cu nasturi curaţi pe peptti revărsaţi. Susti, la vârfii de meri, în dalbele flori, m legănă-se-unu. legănii, legănti de mătase, şi 'n elii cine 'mî ş6de ? Damna dumne-luî : cose, 'nchindisesce, trage 'şî câte-unii firii, rupe 'şî câte-unii mării ; şi'n susti l'asvârlesce, 'n palmă 'iii sprijinesce şi se fericesce : — ferice'mî, ferice, ferice de mine şi d'aî mei părinţî ; 'n djle ce-amii născuţii, parte ce-amii d'avutti de taică,
79
15
20
25
30
05
40
45
50
1. Atrago dantulu Însemn6ză a juca în capă, a conduce co!6na dănţuitorilor {ducere choros).
COLINDE DOMESTICE.
80
de maică, de domnu tinere] îl, de domnu frumuşelu ; de cându l'amii luatu, bine m'a purtatu : co roche r6şluită 'n spate resucită1. ş'âncă m8 maî portă la brâu cu paftale, cu mandre paftale os la brâu de argintii cum n'amă maî vSclutu de cândti m'amu născuţii, paftale cu bolduri lăsate pe şolduri, 70 paftale cu zale lăsate pe şale. Jupanului (cutare) fiă'mî sănStosu cu părinţi, cu fraţi, cu domnă frumosă şi cu noî cu toţi.
75
COLINDU DE ÎNSURATt. [Variantă scrisă la 23 Decembre 1884, după Şerbarui Muşatii, locuitoru la Crucea-de-pâtrâ în Bucuresci.]
Ler oî Leo, icî, în cfete curţi şi 'n c^ste domnii, născut- au, crescut-aă doi meri împletiţi, de vâră 'nfloiiţî, de tomna rodiţi, cu flori mărgăriţi, cu flori de arginţi Joşii, la rădecină, la dalba tulpină, mese de boieri, danturi de curteni şi de negustori. Danţulu cine'lu trage? Icea ceştii domnu bunii, 1 Alte variante dau „rescroilău
10
15
bună jupanii (cutare). Cu toiagă în drepta, danţulu îmî rotesce : * toiagu r&sucesce, în susu rasvârlesce, 'n palmă 'Iu sprijinesce şi se fericesce: — ferice'mî, ferice 'n djle oe-amu născuţii, parte ce-amă avutul de taică, de maică, de domnă frumosă ; mulţii mî-e cuvi6să şi me" portă bine cum mi-se cuvine : cămeşiă de inii, guleru baîbafiru, nasturi de arginţi cu firă potriviţi ; şi totu mg maî portă cu brâu de Tocaţii, cotii de Ţarigradu cinci galbeni luatu ; şi le sciţi purta totu la <|ile mari, djua de Ajunu, oMua de Crăciunu ş'a de Boboteză, cândti preoţi boteză, lumea crestineză. Susu, la vârfu de meri, prin dalbele flori, vede-mi-se, vede unu legănelii verde, verde de mătase împletită în şese. In elu cine'ml şede? Domna dumnâ-luî, tengra (cutare) :_ cose. chindisesce, cu firii implinesce, firfi şi ibrişimu, borangicu d'elu bunii ; cdse'şi câte-unti firii, rupe'şî câte-unti mâni ;
COLECţlUNEA G DEM. TEODORESCU.
în susa l'asvârlesce, 'n palmă'lu sprijinesce şi se fericesce : — ferice'mî, ferice, 'n (|ile ce-amu născuţii, parte ce-amu avută de taică, de maică, de domnelii frumoşii; mulţii mî-e cuviosu şi mg portă bine cum mi-se cuvine : iiă nisipiiă, rochia de cutniă', ciorapi albişiorl, pantofi gălbiorî pe la tocii cu flori, mulţii suntii jucători ; şi mi'î sciu purta rarii la d^ile mari, djua de Ajunti, (Jiua de Crăciunti ş'a de Boboteză, când a preoţi boteză, lumea crestin^ză. Bunii jupanii (cutare) cu-a sea jupân^să fiă'mî sănStoşî cu fraţi, cu părinţi, cu dalbi coconaşl şi cu noi cu toţi.
65
70
75
80
85
90
95
COLINDtt DE FLĂCÂtt. [Scrisu la 23 Decembre 1884, după Şerbanii uţatu, fostu soldaţii în regimentulu VI de artileria],
Icea, Domne, colea, Domne, 'n ceste curţi, c^ste domnii, 'n existe dalbe 'mpgrăţiî, născut-aa, Domne, născuţii, crescut-aii, Domne, crescuţii, doi meri nalţi
5
1 . Stofă de metase, amestecată cu bumbacîi.
şi minunaţi, la tulpine 'mpreunaţl, la vârfuri amestecaţi. Nalţii e mărulu pen'la cerii, cu coja de arginţelii, cu mere de aurelii : mere face, nu le coce toţii de duhuia Măriî-negre, că Marea se lăuda şi din gură totu <|icea : — cine 'n lume s'o afla, s'o afla ş'adevSra merii de mî-o săgeta ? Nimenia nu se d'afla, nimeni nu se bisuia, fâr' de tengrulu (cutare). Elu, Marea dec' asculta, iute-acasă 'ml-alerga, susii pe scară se suia şi din cuiu că mi'şî lua arcuia şi cu săgeta ; în posunaru le băga, pe caia negru 'ncălica şi spre Mare că pornia. Acolo, cum ajungea, mana'n posunam băga, arca, săgeta că scotea şi spre meri le îndrepta. Atunci vârfulu merilor, merilor măiestrilor, către d€nsuia îmî grăia : — stal de nu ne săgeta, că noi ţie că ţl-oma da suriora soreluî, nepoţica finelor, frumosa frumoselor. (Cutare) se 'ndupleca, mere nu mal săgeta; pe negrul u încălica, arca, săgeta îşi strîngea şi 'napoî că se 'ntorcea. Cale multă nu mergea şi'n-dârSta cânda se uita ce vedea se minuna.
81
10
15
20
25
30
35
40
45
50
COLINDE DOMESTICE.
82
că'mî venia şi 'mi alerga uă domniţă smedioră, copilită bSlăidră, ce nici rîde, nici nu jocâ, ci plânge morte s&'şî facă, p6ru galbenă derfipenândti, faţă albă sgâriandu. Er (cutare), f^tu frumoşii, din guriţă că'î grăia : — tacî, domniţă 'mpSrâtiţă, nu te ieu robă sS'mî fii, ci te ieu domnă se fiî : domnă bună curţilor, stăpână argaţilor, nepoţică unchilor, cumnăţică fraţilor, nuroră părinţilor, chelaresă banilor, stăpână averilor. Copilita, d'audia, plânsetulu îşi potolia şi cu densulti se'nsoţia. Er (cutare), 16tu-frumosii, elu s6'mi fiă sănfitosu cam cu fraţi, cam cu părinţi şi cu toţii d'împreună.
(10
că n'amii mai veni tu : amu foştii depărtaţi pest'eî vărfi de munţi în crescetu cărunţi, la flori se' ţi culegemii, flori din tote flori, mai mulţii busuiocii de câtti siminocu, mai mul tu trandafiri de câtti calonfiri, cunună sS'ţî faci, cunună frumosă s'o porţi sănStosă raru la dile mari, <|iua de Crăciunti şi de Boboteză, cându preoţi boteză, lumea crestineză.
55
60
65
70
Dalba ( ) fiă'mi sănCtosă cu tată, cu mamă, cu rumenii'! fraţi şi cu noi cu toţi.
75
80 1
85
90
COLIND!) DE FETIŢĂ. [Scrisă in sătulii Atârnaţi şi comunicată d-lii Dom. Constantinoscu Teleor în Au gustă 1877].
COLINDU DE FETĂ-HARE. [Scrisă după Vasilo Moscu din strada Cate: lor, Bucurescl. Se cânta în modă oriental. glasă alu V din psaltichiă.-Ca variantă ?•• confrunte Legănulu de la pag 127-129 dir lindele culese do d-lii At. M Marieneaj:
Prin celu cetu l, prin celîi nucetu, Ler Domne, Ler, prin celu verde vişinetu. mî-este-unti l<5gănu do mătase, er în legănă cine 'mî şâde? Şede ( . . ), ochii 'şi negri, de 'mi cose şi 'mi chindisesce, cu firii d'auru împletesce, cu mStase isprăvesce cămSşiuţâ nunului, sanguliă mirelui, şi cântă d'nnu cântecelă : — boii noştri, cerbilor,
Dalbă (....),
se" nu'ţî pară reu
1. Cctu e aferesarea cuvântului nuce'.u, car corespunde in versulti următorii.
s;;
COLECŢlUNEA G. DEM. TEODORESCU.
rgsfiraţî corniţele, s8 'ntin(|u sanguliele, sS rgsară serele. 'Mpgrătesa, d'audia, într'uă clipa că'ruî venia si din gură rni'î grăia : — taci ( . . ) nu maî cânta, că nu e de s6ma ta : cânteculu nu'î mojicescu, ci'î cântecu împSrătescu ; împeratu 'î la vânaţii |i 'I-e calea lui p'aicî, tir deca te-o audj, pe tine că te-o 'ndrăgi şi pe mine m'o urî. Eră ( . . ), ochil'şî negri, ea, asia dec'audja, din guriţă că '1 grăia: — nu cântă de'mpdratulu tCii, ci cântii pentru dorulii meu : logodită suntu de mică şi adj-mâîne nunta 'ml pică, şi m'orii lua din aste curţi, şi m'orii duce peste munţi, peste munţi la alţi părinţi, l'alţ'i părinţi, l'alte surori, la alte grădini cu flori. Dalba ( . . ), ochil'şl negri, ea se'mî fiă sănStosâ şi cu taică, şi cu maică, şi cu fraţi. şi cu surori, şi cu noi, colindători. La mulţi ani cu sănState la boieri ca durnn<5-v6stră.
15
20
25
30
35
40
45
50
LfiGĂNULtf. [Variantă scrisă la Bogza. Eomnicu-Săratu, si comunicată de d-lu Gr. G. Tocilescu la Paris In 1875]. Prin celu celu, prin celu muncelii, Ler Domne, Ler,
prin celu verde vişinelii, faptu-s'a d'unu leganelti, 16gănu verde de mătase cu viţa 'mpletită 'n şese. De"r în 16gănu cine 'mi şede ? Şede'ml (. .), fetă mare, der nu'mî ştSde cum se şede, ci'ml cose şi'mî chindisesce d'unti gulerti şi d'uă basma : guleraşulu voîniu-sgti şi basmaua taică-s6u : şi nu'mî cose cum se cose, ci'mî cântă d'unu cantecelu ; şi nu'î cântecu mojicescii, ci'î cântecu împSrătescu. 'MpSrăt6sa 'ml-audia şi la ea că'ml trimetea totti surori după surori, la urmă mănuchiu de florî:
5
10
15
20
— facă (. .) atâtu bine, atâta bine pentru mine, sg'mî ostoie din cân tatii, 25 că 'mp&ratu'î la v6natîi, la vânaţii, la preumblaţii ; vine vremea de 'nturnatu şi 'nturnatu'î p'acolea, p'acolea pe lângă ea ; 30 âr deca 'ml o audj, pe dânsa că mi-o 'ndrăgi şi pe mine m'o urî, m'o bate, m'o schingiui şi herla mi-o risipi. 35 Eră (. .), d'audia, ce rgspunsii îî trimetea ? —Alei, Domnă, prostă 'ml estî, prostă 'ml estî, ori mi-te faci? Eti nu cântu în a pofidă, 40 că suntii fetă logodită: astădj-mâine nunta 'mî vine, nunta 'mî vine sg raS te, se" mS ie din aste curţi, s§ mg tracă peste munţi, 45 la alţi fraţi, la alţi părinţi; şi pe mine că m'orii pune chelăresă banilor, stăpână argaţilor,
COLINDE DOJ1 ESTICE.
84
nuroră părinţilor, surioră fraţilor. Erăşî (. .)■ ochi albaştri, ea să'mî fia sănătosă, cu-aî eî fraţi, cu-aî eî părinţi la mulţi ani cu sănătate. Bună. vremea 'n ceste case la boieri ca dumnă-vostră, c'aşia'î legea din bătrâni. din bătrâni, din omeni buni : craiu-verde bătuţii pe masă, rămâi, gazdă, sănătosă.
so
55
60
FETA RADULUI. [Fragmenta do baladă. A se vede pag. 40-41 din colectiunea d-lnt Miron Pompiliu. laşi. 1870J. Colo 'n susu, către Solnocu1, se vede uă pară de focii, ăr la para focului cine 'mi şăde locului? Şede feta Radului, slujnica 'mpăratuluî : totu horesce z
'mpărătesce şi 'mpletesce brâu şerpesce. Nime 'n lume n'o aude, numai singură una, numai împărătesa, ce uimită asculta şi din gură cuvenea:
5
Eră slujnica elicea: — draga mea, stăpâna mea, înălţată 'mpărătăsă, domnă mândră şi alesă, eti nu cântu în butulu tăii, ci horescu d'alenulu'meu : mă tânguiescu prunilor de jalea părinţilor, şi mă vaierîi 2 bradjlor de bănatulu 8 fraţilor ; mă tânguiescu florilor de dorulii surorilor, şi mă plângii brânduşilor de jalea mătuşilor. colindU de femeia măritata. [Scrisu în 1877 la satulu Atârnaţi de d Iu Dem. Constantinescu Teleor].
10
15
— d'oî8, slujnică, draga mea, ce horesc! asia cu jele în butuluMragostil mele? Soţulu meii te-a aut|i 20 şi pre tine te-a 'ndrăgi şi pre mine m'a urî. 1. Oraşiu uugurescu, situaţii pe maluhi Tisei, în partea despre Pesta. 2 Românii de pe valea Crişiulul numescu descântaturi strigătele şi chiotele cu care insoţescu danturile La denşil hora însemnă uă me lodii duiosă, uă doină, de unde verbulu horesvă, cântii de dorit, de jele, etc. 3. D'oK este uă esclamatjuno de duioşia; de aceiaşi natură o şi espresiunea dnlcmi de mine, care s'aude pono adl în limbagiulu Crisenilor. 4 Butii îns6mnă ciudă, mânia, pismă, pofidă.
'N schela Mării, 'n vad ulii sării născut- a crescut-a d'unu verde d'arvunti, verde şi frumoşii : susii frunza'! măruntă, josîi umbra'I rotundă. Joşii, la umbra lui, duşuie, mişuie d'unu patti închiăiatti cu stâlpii de fagii, cu scânduri de bradii. In patu aşternuţii velinţe pestriţe,
r
1. Alenă, în înţelesu propriu, înstoinâ d1^ manii, voitorii de reu ; prin estensiune, aman; durere, necazu, dorii. 2. Vaieră în locu de văietă. 3. Bănată, cuvântii de origine maghiară, eprimă ideia despre dorii, supărare, mâhnire ; melancolia.
■«*--
COLEC'riUNEA G DEM. TEODOnESCU.
perniore scrise ; peste ele tote, covoru de m8tase cu urzela 'n şese. In pata cine'mî ş6de? ( . . ), ochii 'şi negri : cose, chindisesce, unu firii împletesce, pe Mare'mi privesce, departe'mi zăresce negră corăbioră cărcată de Greci, Greci neguţători din veslă veslindu, din lopeţî plesnindu, la margini trăgendu, pe ( . . ) 'ntrebânda : — (..), ochii 'şi negri, cine'n polă 'ţi dorme aii ţi-e fraţioru, au ţî-e verişorii, aii nepoţii de sor', aii e voinea-alii tău? De e voinea-alu teu, desceptă'ia, desceptă s6 ne vămuiescă, s8 no slobo<|escă. ( . . ), ochii 'şi negri, din gură grăia ş'ast-feia le (Jicea : — Greci neguţători, cine 'n polă 'mi dorme nu'mî-e frăţiorii, nu'mi-e verişorii, nici nepoţii de sor1, ci dragii voiniulii meii : c'a-seră-a sosita de la Bucurescî cu slujbe domneăcî; de Toiii desceptă, vamă v'o lua, vamă făr' do semă, ghiulurî de bumbacu, tencuri de postava,
20
25
3U
85
totu marfă d'a scumpă, lucruri muierescî ; Greci neguţători, treceţi şi'mî tăceţi numai mie 'mi daţi, sovonu ur.gurescu s8 mS podobescu rara la dile mari, djua de Crăci unu ş'a de Boboteză, cându preoţi boteză,
$$
70
75
lumea creştinezi. ( . . ), ochii'şî negri, fiă'mi sănetdsă cu draga voiniulu ei. COLINDU DE LOGODNICĂ.
35 [Variantă comunicată la Paris în Noembre 1875 totu prin d-nulu C. Mănescu A se com para, în colectiunea d-lul Teodorii T. Burada, colindulu de la pag. 65 - 68].
40
45
50
55
60
In prunduţu de Mare, sub zare de sore, născut-a, crescut-a d'un verde iărvanta ş'una roşia călina : susa mî-e frunza dăsă, josa mî-e umbra giosă, .er la rădăcină, la verdea tulpină, pata mare 'nchiâiata cu scânduri de bradii, cu stâlpii de fagu. Da'n pata cine'mî şede? (Cutare), ochi negri: cose'mî, chindisesce. pe Mare privesce, departe zăresce negră corăbioră, negră şi smolită, do valuri bătută. Da'n ea cine'mî vine? Greci neguţători, baş-ţarigrădenî ; tragă şi chiuiescu, la malti năvălescu,
5
10
15
20
25
COLINDE DOMESTICE.
36
din gură grăiescti : — (cutare, cutare). cine este 'n patu au ţî-e frăţiorii, ori nepotu de sor'? fir ea le grăia : — nu ml-e frăţiorii, nicî nepotu de sor', ci'î dragii voinea-alti meii ; ăr voî, corăbîerî baş-ţarigrădenî, trageţi şi tăceţi ca să nu'mî faceţi larmă nici la vadti, nicî la vădurele, că, de l'ăţî scula pe dragii voinea-alil meii, vamă v'o lua, vamă iară samă : firii si ibrişimii şi postavii d'elîi bunii, sculuri de bumbacii, nunta ca să'mî facii. Eî nu 'nţelegea, ci larmă făcea. Voinea se scula, vamă le lua, firii şi ibrişimii şi postavii d'elu bunti, sculurî de bumbacii. (Cutare), ochi negri, fiă'ml sănetosă cu fraţi, cu părinţi şi cu noi cu toţi: l'anulu, la mulţi ani !
30
35
40
.15
50
55
eo
COLIND!) DE FETÂ. [Comunicaţii, în amilii 1877, de d-lii Dim. Coustantinescu Teleor, d pa naraţiunea unul botrânu din satulu Atârnaţi].
Cunună de vineţele : ie (cutare) vc'dra'n mană şi mi-şl placă la fântână, la fântână, în grădină ;
5
cândti... fântâna stoborîtă de trei juni mî-e ocolită. Câte trei suntii meşteri marî : unulii suliţe'ml strujesce, altulii cal buni îmi hrănesce, altulu şoimi îmi alemesce şi berbeci îmi îngrijesce. Celii ce suliţe'mî strujesce cere (..) mărfi din sînu ; ea cu greii mi'lti blestema şi din gură cuventa: — putredj-mi'ţî-arti trupşorulu întocmai ca merişorulu ! Celii ce cal buni îmi brănesce cere (..) inelulu ; ea cu greii mi'lii blestema şi din gură cuvânta : — petrece- te-ai prmtr'ensulu, printr'ensulii ca degetulii ! Celii ce şoimi iml alemtsce şi berbeci îmi îngrijesce cere (..) cununa; ea cu greii îlii blestema şi din gură cuventa: — deca 'mî ceruşî cununa, să te cununi cu densa ! Er (cutare), ochi albaştri, ea să*ml fiă sănetosă, şi cu taică şi cu maică, şi cu fraţi şi cu surori ca ua grădină cu fiori. La mulţi ani cu sănătate şi cu bine'n caste case la boieri ca dumne-vostră. COLINDA DE FETĂ-MARE.
îs
2>"
n
30
35
+1
[Scrisa în Augustu 1&77, la comuna Atârnaţi, de d-lu Dem Constantinescu Teleor, după unu betrftnu colindătorii — Uă variantă, găsita tu Dobrogea, a foştii inserată de d-lu Teodorii T. Burada, la pag. 58—61 a colecţiuniî d-selc].
Ler ol Domne, ceştii domnii bunu, jupâuii (cutare) elu îşi are-uă fătă-mare, fată mare pe (cutare) şi mî-o cere-unu portarii mare ; j
COLECŢIL'NEA G. DEM. TEODORESCU.
ci «Si-
mi'l cere zestre, cere, cam unu plugii cu vineri bol, cu corni ci, cu pogonici; ş»i 'I maî cere zestre, cere, cere'î miî de rmorele ş'alte sute de cornute, ş'alte rjecî totu de berbeci. J> 'astea cândîi îşi au<|iau, stau părinţii 'nfioraţî, frăţiorii întristaţi; der (cutare), ochi albaştri, ea din gură le grăia şi frumoşii că le <|icea: — ce staţi, fraţi, de vă 'ntristaţî şi părinţi vă 'nhoraţl? Puţintelu mal asceptaţi pen'oru veni Joile, Joile cu hori le, c'oitt. intra în chilioră, pune-oiu fată la nâlbielă, buze moi la rumenelă, gene negre la cernălâ; lua-voiii iiă dintr'uâ miiă şi brâu latu din Ţarigradti, cotulh cinci galbeni luaţii, şi ciumberî de la Berberi, călţunl laţi de la TochaţI, şi la horă merge voiu, şi la horă prinde-m'oiu în faţa boiarulul, în faţa portarului ; când ii portarulii mi-o vede faţa albă, rume6ră, frânge-o plugii
io
ST
şi vineţi boi, cu comici, cu pogonici; când ti portarul ii mi-o vede genl, sprâncene 'ncondeiate, frânge-o mii de miorele ; cândti portaruiu mî-o vede cestu staţii nalţii
15
20
25
30
asia 'mbrăcatti, frânge-o sute de cornute ş'âncă <|ece de berbece; numai voi, fraţi, ia sS'mî daţi din grajdii pe murgulu elti bunii s6 mergă călii lângă care, sS'ml tăcu fală fraţilor şi cinste părinţilor. Er (cutare) cea frumosă ea s£'mî fiâ sân6tosă şi cu fraţi, şi cu părfhţl, şi cu toţii de'mpreună.
55
go
«55
70
75
COLINDt DE FETÂ-MARE.
35
40
40
50
[Variantă scrisă la 26 Decembre 1884, după Muşaiu Şerbanvi, muncitorii ţiganii din Bucurescl, suburbea Crucea-de-p6trâ].
Ler ol Leo, Domne Ler, ferice, Domne, ferice, ferice de ceştii domnii bunii, ceştii domnii bunii, jupanii (cutare), că mi'şi are fetă-mare, fetă mare pe (cutare); şi mi-o cere-untt sărdarii mare1; der mi'l cere zestre, cere cam vr'uă miiă de mieore
5
1. Demnitatea de sZrdară apare într'alu XVII seculii, corespundendu cu ceia-ce în occidpntii se numia marechal de câmp. In Moldova, elu co manda călerimea judeţelor Orcheiu şi Lăpuşna, 6r în Muntenia, pe lângă comanda unei părţi din armată, mal avea administrarea superiorâ a poştelor, împreună cu sarcina de cuartir-maiestru al ii oştirii . Acâstâ funcţiune e importată de la Turci. A se vede Archua ist. loc. cit. şi Vechiele institut, ale Român. pag. 86.
COLINDE DOMESTICE.
ce esu vera felătore ş'alte c^ece de berbece ; şi'î mai cere zestre, cere unii plugu negru cu doi bol, cu gonaci, cu pogonacî ; şi 1 maî cere zestre, cere, cere viî, cere moşii ; şi 'î maî cere zestre, cere, nouS mori de sub pămentu ş'alte nouS mori de ventil macinându aură ş'argintQ, cu piscoie pe ferestră sS pice bănetti în casă; şi 'I maî cere zestre, cere, cere pe negrulii din grajdu înfrânaţii şi înşeuatil cu şeua moldovenâscă, cu pătura tătărescă şi scările cu turnuri, şi frenele cu fluturi, şi cioltarulii podobitu numa'n aurii şi 'n argintii. Der (cutare), fetă-mare cu cosita pe spinare, frăţiorii 'şî întreba şi părinţilor dicea: — alei, dragii meî părinţi, de ce'mî staţi asia mihniţî şi voî, fraţi, aşia'ntristaţî ? Puţinteii! maî asceptaţî pon'oru veni Joile, Joile cu horile, Duminici cu nunţile ! Frăţiori mî-o ascultau, părinciorî
JMi
io
15
20
25
30
35
^0
15
50
maî adăstau pen8, măre, imî sosiau Joile cu horile, Duminici cu nunţile ; 6r (cutare), fetă-mare cu cosiţa pe spinare, băga faţă la nălbielă, buze moî la rumenelă, sprâncenele la negrelă, şi de horă se gătia, şi la horă se ducea. In horă de se prindea, sârdaru mare mî-o vedea, la inimă 'lti săgeta : din zestre că'î maî ierta, din ceruţii îî maî lăsa a ua miiă de mieore ce esu vera felătore ş'alte o^ece de berbece, piu gulii negru cu doî boî şi gonacî cu pogonacî; lăsa vil, lăsa moşii, noue" morî de sub p&mentii ş'alte noufi morî de ventil macinându totu la argintii, cu piscoie pe ferestră sfi curgă bănetîi în casă; der ca zestre toţii cerea şi din gură toţii elicea : — d'alei, părinciorî şi fraţî, numaî pe negrulu sC'mî daţî înfrenatii şi înşeuatii cu şeua moldovenescă, cu pătura tătărâscă, cu scările in turnuri,
6©
cs
70
75
80
85 I
90
j 95
8!)
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCIJ.
cu frânele de fluturi, cu cioltarulii podobitu nunia'n aurii şi'n argintu ! Asia d^ca'mî audia, fraţii se împotrivia, că e negrulii învâţatii la oste şi la vSnatu ; fraţii se împotrivia, der (cutare) se'nvoia şi mă-sea i'lu dăruia. Apoi nunta se gătia. pe fetă mî-o cununa şi trei djle kefuia. Er (cutare), fetă-mare cu cosiţa pe spinare, ea să'mî fia sănStosă cam cu fraţi, cam cu surori, cam cu taică, cam cu maică şi cu noi, colindători.
ion
105
110
Fiifl de Domnii, cum o vedea, la inimă se rănia şi din gură'î cuventa : — o tu, dalbă djnişoră, o tu, mândră lebejoră, în baia te-oiu îmbăia, cu tine că m'oiti scălda, în baia de lapte dulce, d'aicea nu t'eî mai duce!
10
15
20
LebSda ce 'î răspundea, din guriţă ce 'î grăia? 115
— Tinere feciorii de Domnii, în baia nu m'oiti baia, cu tine nu m'oiti scălda, că nu'sti dalbă lebejoră, ci suntu 4ma cerului de la porta raiului.
25
30
120
COLINDA DE FETĂ LOGODITĂ. [Scrisii la 27 Decembre 1884, după Şerbanii Muşatii şi după cobzarulîl Ioniţă Nicolae Pantelimone'nulu, locuitori la Crucea-de-p6tră în BucurescI].
Susu, în vârfulii munţilor, pe crescetulil pietrelor, la porţile djnelor din plaiulii Năculelor1, vine-uă dalbă lebejoră de la dumnezeu trimesă şi de dumnezeii alesă. Ea prin ceruri mî-a sburatii şi 'ntre pietre s'a lăsaţii ;
ea din sborii s'a abătuţii la fetu-frumosii a căluţii ca s6 'mî 16 de socjoră mica dalbă lebejoră.
5
1. Pare-se că forma de colinda s'a datu une) I legende relative la fiiulu Domnel Nega din se cululu XVI, ale cărei domenie coprindeau, in judeţulii Buzcii, cedri Cisleuluî pene la colni cele Lapoşulul, pe unde arii fi maî esistendu urme rare din vecinele'? palate. Toţii de fiiulu Domnel N6ga e vorba în frumosulii basmu, re lataţii de d-lu Al. I. Odobescu în erudita şi încântătorea'l scriere 1l'suoo-xuvTjY£-:'.y.b; (Bucuresci, 1874, pag. 206-252).
Fetu-frumosii, unde-audja, d'alti ei dorii se 'nvăpăia şi din gură ce'î djeea ? — O tu, dalbă lebejoră, o tu, mândră djnişoră, stai sS'mî fii de socioră. LebSda mi'i răspundea şi din gură 'î cuventa: — eQ pe tine te-oiii lua, socjâră-oiii remânea deca, măre, tu t'ei duce, d6ca, măre, mi-eî aduce păsenca cerului şi cununa raiului : pasărea ce cântă'n raiii cu frumoşii şi dulce graiu d'o ascultă totti mereu ângeriî şi dumnezeii printre pomii înfloriţi, unii cu florile 'nvoi te, alţii cu pomele copte ; şi cununa raiului, raiului şi Domnului,
35
40
45
50
*
COLINDE DOMESTICE.
împletită 'n iasomia cu rode de fecioria.
55
Fătu-frumosu, unde audia, 'n grajdu de piatră că intra, herghelia 'şî înhăma, oste cu densulu lua şi pornia pe drumuiu mare 60 în cotro sore răsare. Nouă cai câ'mî ologia şi alţi nouă ciumpăvia pane' iată c'ajungea la locaşiuia Domnului 65 şi la porta raiului, înainte cine 'I vine ? Vine sfentulu Sân-Vasile ispitindu'lu si 'ntrebandu'lti 70 ce'î e voia. ce'î e gândulu. Fătu-frumosu îl răspundea şi din gură mi'I d,icea: — Domnulu sfentulQ mî-a aleşii, Domnulu sfentulu mî-a trimesa 75 uă măiestrâ lebejoră ca se'mî fiâ sogioră; dăr ea nu va să mă iea penă nu ş'o cununa cu cununa raiuluî, 80 raiuluî şi Domnului, împletită 'n iasomia cu rode do fecioria ; şi ea nu va să mă iea păn' la nuntă n'o cânta 85 păsărică cerului, cerului şi Domnului, care cant'aicî în raiu cu frumoşii şi dulce graiu printre pomii înfloriţi, 90 unii cu florile 'nvolte, alţii cu pomele copte, d'o ascultă toţii mereu angeriî şi dumnezeu. FătQ- frumoşii asia 'I grăia, 95 sfânta rugă se ruga, caldo lacrimi că vărsa. Sân-Vasile se 'ndura,
pasarea că'î dâruia, pasărea şi cununa. A-casă de se'ntorcea, la crescetulu pietrelor din plaiulu Nâculelor, drumuiu pasării că 'I da, cununa 'n amvonU punea şi din gură câ'mî grăia : - eşl, frumosă lebejoră, eşî, măiestrâ djnişoră, de 'ţi privesce cununa, de 'ţî ascultă pasărea, cununiţa raiului din locaşiulti Domnului, şi pasărea cerului dintre pomii raiului. Lebăda, candiî îmi eşia, fătă-mare se făcea: cununa'I pe capti săria, pasărea c'o desmierda cu frumoşii şi dulce graiu şi cu cântece din raiu. La bisercă se ducea, preotulu mi'I cununa, ăr de naşiU pe cine-avea? Pe Ionii, sfentulu Ionti, naşiuia luî Isusu Christosu, care mi'î blagoslovia, frumoşii daru le dăruia : eî uă mică cruciuliţă şi uă sfentă iconiţă, luî toiagulu de argintii şi puterea pre pămentu. Er (cutare), fetâ-mare cu cosiţe gâlbiore de lucescti la rad^' de sore, cu logodnicii tinerelU, tinerelfl şi voinicelu, el să 'ml flă sănătoşi cam cu fraţi, cam cu părinţi şi cu toţii d'impreună la mulţi ani, cu voia bună.
■-»>»»
\-
lui
li<
115
120
125
130
135
141
:)'
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU
COLINDtJ DE FETÂ MARE. IScrisvi la 1860, după repausatulii meu tată.- Ca variantă, se. se compare Cerbvlu frumosti, la pag. 139 din coleeţiunea d-luî At. M Marienescu]. Ler oi Leo, (cutare), ochî negri, munca'î d'astă v£ră muncă ce a muncita ? Grădin' a făcuta, 5 florî şî-a presădita, flori şî-a altoiţii, florî din tdte florî, maî multa busuiocii de câtii siminocu, 10 maî multa rosmarina de câta calofira. Ler ol Leo, celu pe ce de Mare din Mare că sare, în grădină 'I intră, florile îî pasce : cate pasce, pasce, maî multe dârascej Ler oî Leo, (cutare), ochî negri, la grădină merge, vede flori păscute unele păscute, maî multe dârâte; a-casă se 'ntorce, se pune şi torce, uă mrejă sS facă la lume sS placă, mrejă de mStase împletită 'n şese. Ler oî Leo, (cutare), ochî negri, merge la grădină, mreja îşi anină, mreja îşî întinde, grădina coprinde. Ler oî Leo, pescele de Mare
15
20
25
30
din Maro că sare, în grădină intră, prin mrejă se'ntinde şi 'ntr'ensa se prinde. Ler oî Leo, (cutare), ochî negri, la grădină merge ş6de de 'ia privesce cum se chinuiesce. Pescele 'î grăiesce: — ce m8 chinuiescî şi'mî staî de privescî? Vino de mă iea, căcî cu carnea mea nunta 'ţî-eî nunti ş'o veî potoli ; cu- ale mele ose ţî-eî ridica case mândre şi frumose; aî meî solzişiorî marî şi sclipitori le-ora fi de'nvelişia şi d'acoperişia ; cu sângele mea casa 'Hei văpsi ş'o vei polei, <§ră capuia mea pune'ia-veî boltiră, boltiţă'n portiţă despre grădiniţă. (Cutare), ochî negri, fiă'mî sănetosă cu fraţi, cu surori, cu bStrânî părinţi şi cu noi cu toţi.
45
50
55
60
65
70
75
COLINDtT DE VEDUVĂ. 35
40
[Scrisu la 23 Decembre 1884, după Şerbanu Muşatu, foştii pompierii, locuitorii la Cruceade-petră iu BucurescI].
Ler oî Leo, spre apusa de sore, cam pe drumuia mare, treca şi se petreca
5
COLINDE DOMESTICE.
92
stoluri de voinici pe cai povârnici. Nainte le ese vSduva (cutare) ; semnii le semnuiesce, din gură grăiesce : — cete de voinici pe cai povârnici, unde vS căraţi, şi de ce 'mi umblaţi pe la miedu de nopte cu sudori de morte cândil dormti chiar şi ape şi firile1 tote, tina de 'ml călcaţi, roua'mî scuturaţi? Spune'ţî : ce cătaţi ? Voinic! asculta, unulu că vorbia; vătafulil maî mare da respunsulii tare : — dragă văduvită, albă la peliţă, n6gră la cosiţă, de ce toţii umblămu tina de călcămu, rouă scuturămfl ? Umblămu, trep&dămii, lumea colindămti, omenii cercămti care 'su cu picate, care 'sti cu dreptate. Voduva (cutare), nşia d'auolia, din paeharu le da, pe nume 'i numia ş'ast-felii le dicea, de mi'i ispitia:
io
15
20
2r>
ao
35
10
45
— tinerei voinici pe cai povârnici, pe unde-aţi trecuţii 1. Pluraluhi vorbei fire, natură, croaţiune lucru.
aii nu mi- aţi vSclut soţiorulii meti ltiatii de dumnezeii? Vătafulii grăia, din gură 'î djeea : — dragă vSduviţă, albă la peliţă, negrâ la cosiţă, pe unde-amu trecutu noi 1'omii fi vâclutu, nu 1'amu cunoscuta ; semne de ne'I spune, lesne l'omu cunosce. Veduva (cutare), d6ca 'mi audja, mi-se 'nveselia, semnele 'î spunea ş'ast-felti le scriia : — feţişora lui spuma laptelui, mustăciora lui spicuiţi grâului, perişorulu lui pena corbului, ochişorii lui mura câmpului coptă la recore, neajunsâ de sore, de fulgii de ninsore şi de spicii de ploiă ; căluşelulă lui puiulii leului, şeuliţa lui falca smeuluî, chinguliţa lui doi balaureî cu capulii de smel, de code 'nodaţi, la gură 'nclestaţî ; freuleţulu lui deu8 năpârci verdj de code 'nodate, la guri încleştate.
-
-'
:•■■■
:>■•■
93
COLECŢIUN'EA. G. DEM. TEOD CRESCU.
Vătafuia niaî mare, dec'o asculta, din gură'î grăia : — dragă văduvită, albă la pielită, negră la cosiţă, pe soţu'ţi iubiţii cum Tai zugrăviţi! noî l'amu cunoscuţii şi mi-l'amu văzuţii 'n sînuia Domnului, 'n porta raiului stândii la judecată ca s&'şî ie" resplata pentru bună faptă! V6duva (cutare) fiă'mî sănetosă, cu taică, cu maîcă şi cu noî cu toţi.
e unu jeţa de arginţeia cu piciore d'aureia şi într'gnsuia cine'mî şede? Şede văduva (cutare) de'mi legănă pe Christosft şi mi'ia întrebă frumosu :
100
105
110
115
COLINDtf DE VEDDVĂ. [Scriau la 23 Decembre 1884, după Nicolae omanu si Şerbanu Muşatu. amonduol locuitori la* Crucea-de-petră în Bucurescl].
Ler oî Leo, Domne Ler, la polele raiuluî, 'n câmpulu Rusalimuluî, ml-a crescuţii unu ciparosu1, ciparosil mirosu frumosu, multu mî-e verde şi stufosQ. D'uă cracă de ciparosa mî-este-una verde legăneia cu funiî de aureia, âr în 16găna cine'mî şede? Şede'mî Domnuia mititeia, mititeia şi 'nfâşiăţelu, coperita cu flori de măra. Mal din susuia lui Christosfi, 1. Poporulu pronunţă ciparosi şi tiparosă.
5
io
15
— stătuî, Domne, se" te'ntreba : despre capuia veculuî, sfârşitulu pămentuluî. Grăi bunuia dumnedea : -o (cutare), vgduviţo, cutezaşi de mS'ntrebaşî, şi ea bine spune'ţî-aşî c'o fi capuia veculuî, sfârşitul a pămentuluî canda o bate flia pe tată, fiică-sea pe maîcă-sea, finu-seu pe naşiu-seu, fină-sea pe naşiă-sea : o fi capulu v6culuî, sfârşituia pămentuluî, arsa în para focul uî şi'n vâlvorea iadului. Er (cutare) văduva, ea sS'mî flă sănătosă cam cu frate, cam cu soră şi cu toţiî d'a'mpreună.
20
2o
30
s:.
40
15
50
55
60
COLINDE DOMESTICE.
:i-l
COLIN DU DE NÂVODARU. [Scrisă lângă Călăraşi de d-lu Simeonu Măn*-. si comunicată la Paris, prin fratele seu că; tanu de flotilă C. Mânescu, in Noenibre IST"
COLINDU DE NAVODARU. [Comunicaţii în Augustii 1877 de d-nulu Dem. Constantinescu Teleorl. Colea, Domne, ceştii domnii buna, cesta domnu bună, jupânu (cutare) Luni năvodu'şî începuse, cam la prânolu îlii şi făcuse; peue Marţi îlu şi lucrase şi în Mare 'lti aruncase. Dete uă tonă, dete douS : cânda fa tona a d'a treia, prinse puiuia Iudiî-61fj. micti. Şi mi'luu bătu, şi mi'lu cănescu, si cu toţii 'Iu ispitescti : — spune Marea dintr'adâncQ şi câta pesce 'n Mare este ? Cânda cătara mal departe, vedură Iuda betrână versânda fiacăre pe gura cu limba dată p'uă falcă, şi către eî mî-alerga şi ast-felîi le cuventa : — nu mi'lu bateţi, mari boieri, că e micii, nepriceputul, nu scie Marea 'n adancu, nici câta pesce 'n Mare este ; eu cu dreptului spune-v'oiui : catii e statului cerului atâta Marea din adâncuri, ş'atatu pesce 'n Mare este cată'i i6rba pe pământii numai cu trei pescî mat multa. Er (cutare) ceia frumoşii elti se'mî fiă săn8tosQ, cu-a luî dalbă jupanesă şi cu fraţi, şi cu părinţi, şi cu dalbii coconaşî. La anului şi la mulţi ani.
5
io
15
20
25
30
35
40
Ler ol Leo, d'aî Ler ol Domne, este vătafii Argeşenulu, şi 'ml are trei fete mari, câteşl trei cu meserii: îmi împletescii pe isvode, pe isvode la năvdde, la năvode de mutase, cu sforă cu viţa 'n şese '. Pleti Vineri şi Sâmbătă; cânda fu sfenta Duminică, cam pe tonă că 'ml pleca : dete-uă tonă, dete doue, cânda fu tona cea d'a treia, năvodulu că 'mî încbiăiaii, năvodarii că 'lti trăgeau, pusă în matiţe 'Iii duceau. Cându vătaful ă şiufânia, nici una pesce nu gaia, der în fundul u matiţel găsi pe puiuia Iudei. Şi vătafuia Argeşenula ast-felu iute le grăia : — „săriţi, fraţi, de mi'lu legaţi." Frumuşelul că 'ia judecau, mi 'lă judeca a, mi'lu băteaa. 'Ncepu puiuia a ţipa, er cânda Iuda 'ia audja de prin Mare că 'mî venia, la vătafa că se rfetia : r — „hei, vătafe Argeşene, de ce'ml baţi tu puiuia meu, că, vedji bine, 'I mititelu, mititeia şi 'nfâşiâţeia ; de nu'ţî sciî venatuia tea, haide s6 ţi'ia arăta eu". La năvodari poruncia, năvodu' 'n vase punea, după Iuda se lua, 1. Viţă şi, fără prescurtare, giuvi{ă.
95
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi Iuda că 'î arata lui vătafii Iu Argeşenulu adâncti somnii, potmolii1 cu crapu şi renişiulîi 2 cu cosacu. Năvodulu că 'mî întindeau, rintindeau şi 'Iu închiăiaii ; siufanele c'aruncau şi 'ncepeau de mi'lu trăgeau ; eî mi'lu tragă pe jumetate, d£r d'aci nu se maî pote ; nouă cjile pesce 'rai scote : facii grămedji ca şirele. Câţi pescari prin targil erea, elu pe toţi că mi'î vestia, oraşiulu de 'ndSştula. Er vătafulti Argeşenulu elu se 'mî flă sănStosu cu-aî lui fraţi, cu ce se află, şi cu noî, cu voia bună, la anulu şi la mulţi anî.
45
50
55
60
65
COLIND!) DE PESCARU. Variantă scrisă la 23 Decembre 1884, în Buurescl, după fostulu pompierii Şerbanu Mutaţii de la Crucea-de-petră].
OI Ler oî, d'aî Lor ol Domne, coio'n schelî unti pescarii mare, pescarulu jupanii (cutare), câtii erea v6ra de mare maî nimica nu'mî lucra, 5 ci năvodu 'şî împletia, năvodii verde de mfitase, împletitii Cu viţe ş£se. Lucră Vineri şi Sâmbătă, Duminică pen' la prânzii 10 şi, năvodii de'mî isprăvia, Luni pe Mare 'Iii arunca. Dete-uă tonă, dete doue : cându fu tona a d'ântâiîi, a trasu susti, a traşii maî joşii, 15 1 Pofmolu pe alocurea se numesce „nămolă". 2. P6to brădişiulu, partea băltii cu plante apatice.
năvodulu la malu a scoşii. Er (cutare), pescarii mare, sumese mâneca 'n cotă şi mî-o vîrî prin năvodu : cam prin fundulu matiţeî, găsi unu racii ş'unu cosacu. Deca vedea şi vedea că nimicii nu folosia, elu p'atâtu nu se lăsa : năvodu în Mare -arunca şi pi in midjocii mi'lu trăgea. Dete-uă tonă, dete dou6. Cându fu tona a d'a doua, trase'n susti şi trase'n josu. năvodulu penfi l'a scoşii. Er (cutare), pescarii mare, sumese mâneca 'n cotii şi mî-o băga prin năvodu. Cam U fundulu mâtiţeî găsi stiucă şi plătică. Deca vedea şi vedea că nimicii nu folosia, elu. p'atatii nu se lăsa : năvodii în Mare-arunca, doue trei tone trăgea. Dete una, dete doue- ; cândii fu a d'a treilea, trase'n susti şi trase'n joşii, năvodu la margine-a scoşii. Er (cutare), pescarii mare, sumese mâneca 'n cotii şi mî-o băga prin năvodii. Cam la fundulu mâtiţeî, găsi pe puiulti vidrei1. (Cutare), cum îl u. găsia, de perişioră l'apuca, afară că mi'lu scotea : a-casă d£ca 'lti ducea, la bătaia mi'lîi lua. Bate'lu, măre, şi'lii căsnesce, de pesce mi'lu suduiesce,
20
25
30
35
tn
45
50
55
1. Vidra e cunoscută ca cea mal lacomă mâncătore de pesce.
"S?P COLI.VDE DOMESTICE.
!<0
cu chinuri mi'lii canunesce. Şi (cutare), pescarii mare, elti p'atâtu nu se lăsa : pe puiii de vidră 'Iu lega după stâlpulti coşiuluî, la dogorea focului. Afară deca 'mî eşia, şi ochii de'şî d'arunca cam în-spre sore-rfisare1, vedea pe vidra a mare din piciore scăpărându, din gură văpăi lăsându. N'apuca sS mi'şî sosăscă, şi 'ncepea ca se" vorbescă:
oo
6-5
70
-tu, (cutare), pescarii mare, puiulii meii de ce'lQ căsnescî, de ce'lQ baţi şi 'Iu suduiesci? 75 Aii nu vedj câtii e de micii, de micii şi nepricepuţii ? Deca, măre, vrei s8 afli, spune'ţî-oiii adevăraţii unde 'I pesce de venatu, 80
că e Marea la adâncii câtii din cerii pene 'n păriientu şi mulţii pesce 'n Mare 'mi este câte stele suntii pe cerii, câtii nisipii este pe malii. Şi (cutare), pescarii mare, asia d6ca 'mi audja, drumulii puiului dedea, năvodii în Mare-arunca şi, la malii cândii îlu scotea, ce vedea se minuna: lumea că se sătura, praznice se prăznuia. Er (cutare), pescarii mare, elfi sS'mî fiă sănătoşii cu-a sea dalbă jupânesâ şi cu dalbi'î coconaşî, la mulţi ani, cu voia bună, şi cu toţii d'a 'mpreună.
1 Ie locu de rfsăritu (î&săritulu sorolul, sol oriens), poporulu diee şi sore-resare, ca punctu car dinalu opusu apusului, disu şi sare- apun? (sol occidens).
3. STEUA ŞI VICLEIMULO [25 DECEMBRE- 7 IA.NUARIU)
98
STEUA SI VICLEIMULO.
In toţi timpii şi la tote popârele, represintaţiunile dramatice au avutQ ir. antâia unacaracterti sacerdotala, apoi aii trecuta la aristocraţia şi in o din urmă aO devenita populare. Prin aceste trei diferite fase att trecuta „Stev şi „Vicleimultt", la noi ca pretutindenea. La începută, fură instituite de crestinisma ca se celebreze şi se ţină tot-:, una viiă, în mintea credincioşilor, amintirea nasceril mântuitorului. Veoler. . că primele încercări sunttt atrăgetore, preoţii luară episâde din vechiulu noulu testamenta, le transformară în drame religiose, numite mistere, şi le :presintară în temple la ocasiunl solemne. Tragedistuia Ezechiel compuse u: Moise, er într'aia IV seculu sfentuia Grigorie din Nazians una Xpiotoţ *r/t. Intr'altt VIII şi IX seculu, călugeriî şi călugeriţele represintă drame funebrPe la sfârşitulti secuiului X, Teofilacttt, patriarchuia Constantinopolulul, i! stituie diferite spectacule religioase cu caractertt teatrala, între care Praasepe s Ieslea, SU.ua şi ceremonia celor Trei-crai. In occidenttt, papa Inocenţiu -• recuncjsce ortodoxia acestor procesiuni publice. In secuii! XI şi XII; pe strad- ; prin suburbii, în monastirî şi prin catedrale, se cântă şi se represintă sa: din vieţa sfinţilor şi legende privitdre la pustnici. Din seculula XIII p^ne .. tr'alu XV, idiomele neo-latine se formeză pe deplinu şi tote spectaculele ; ligiose trecu la comunităţile mirene. Din Francia se respândesca în tată O mania şi de aci în cele-1-alte teri din Europa. Steua e formată în colţuri, după modelulu unei stele, din speteze de bra lipite cu chârtiă. La mijlocii se vede zugrăvită „Ieslea" în care figureză Ma: Domnului, Sf. IosifQ, prunculu Isusu, păstorii şi cei trei Magi. Pe colţula pil cipaia de sustt se represintă scena amăgirii lui Adam şi Eveî de către şer;<âr pe cele 1-alte colţuri câte una capa de ângera. Mal înainte, umblaQ < „St6uaa copil seu tineri îmbrâcaţOn costume orientale, imitânda portulQ •. lor „trei-crai de la resăritO": astădî cel ce umblă cu „Steua" nu aa uă im'.' căminte deosebită, datina fiinda redusă la dorinţa de câştiga a celor ce practică ancă, încependa din sera Crăciunului (25 Decembre) pene în sera, lei de Sf. I6ntt (7 lanuariu). Cu Steua se cântă „versuri pentru nascerea mântuitorului". Cea mai vei culegere apăru în anula 1822, fără dată şi fără nume de autorii, într'uă tf ■ ticică de vr'o 1 28 pagine '. La 1830, AntonU Pann le culese şi le tipări imprei.: cu glasurile fiâ-căruia, puse pe note de psaltichiâ. Pentru că acesta primi *:<■■ ţiune2 a ajunsa forte rară, credu că e bine se reproducă ceia ce spunea inotosulti cântăreţii într'a lui „procuventare" : „Din vechime este datină de a se cânta versuri în sera Nasceril niântuitoru nostru îs. Chs., precum şi în alte sărbători ale anului; adunându-se împreună, oro • se desfătaţi cântându laude dumnedeiesei. finsS aceste versuri, neavendu-le tipar.'din mână in mână şi din aurite scriindu-le, atâtu le smintise(ră) din calea lor, in c mal nici unii înţeleşii nu aveau într'ensele. Pre aceste într'acestu chipii eu v&Jenix m'amu îndemnaţii şi — pre câtă amu pututti — culegendu-le, le-amti îndreptata. Şi. să nu remâiă puţina mea ostenelă în deşerţii, le-amti dată în tipării din-preună cu -•' 1. Pim. Iarcu, Bibliogr. cronol. rom. edit II. 1873. Bucurescl. 2. Editiunilo se suceoseră in modula următorii: ediţiunea II 1811, ed. III 1845, edlt. IV hodit. V 1854 otc. Edit. XI e din 1871, a XII din 187U otc.
COLKCŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şurile lor, alcătuindu-le pe meşteşugului musikieî, alăturândii şi câte-va versuri politicescl, care socotescu ca nimănui nu vor fi spre vătămare. De aceia rogti pe fiâste-care ca se" prirnescă acesta cărticică cu bucuria (cu) care eii înainte o puiii". Une ort Steua se combina cu Vicleimulu, numindu-se Stea cu Vtcleimu. In casulti acesta, personalulu e mal numerosu, er în partea de jostl (Vicleimulu) se j6că şi păpuşile. Vicleimulu — numiţii ast-felu după oraşiulti Betleem, er în Transilvania şi în Moldova djsu lrodi, după numele lui IrodQ, carefigureză în represintaţiune — erea uă-dinifJră multa mal pomposu de câta astădî. Intre persone figura, ne spună betrâniî, uă logodnică şi urni mire, personificându pe feciora Măria şi pe sf. IosefQ; apoi Iroda cu numeroşii luî sateliţi, prnnculu, magii, paiaţa, moşiulfl etc. formau uă numertfsă trupă, care în alaia se întindea pe strade, cu tobe, tipsii şi surle. Unu scriitorii din betrâna generaţiune, d-lu Michailu Cogălnicenu, se esprimă în modula următorii : „Dascălii şi diaciî, întocmai ca în Francia Ies Clercs de la Bizochc, ereau învăţători, oreau zugravi, ereau cântăreţi, ereau chiarîi actori, represintându misterele religiose, ce ptetutindenea au foştii începutulu teatrului modernii şi din care rămăşiţele ne suntu păstrate ancă prin Irodulii seu BetleemulU nostru, care — din diua de Crăciunti şi până in lăsatulti secului — percurgQ stradele oraşelor nostre şi care se represintă mai cu deo sebire de cântăreţii de la biserici. La inceputulti ancă alu acestui seculti, Irodil ereaii ţinuţi în onore maî mare. Fiii boierilor celor maî înalţi, îmbrăcaţi în haine de stofă au rită, mergeau la curtea domnescă şi la casele boierescî cele maî însemnate de represintati scenele religiose. Aci este locu să regretti că, ancă câtu este timpulu, nu ne îngrijimu să păstrămii ultimele rămăşiţe ale Irodilor, care secuii întregi, cu Păpusele, aii fostu teatrulii nostru popularii1". Pentru studiulu mai aprofundata alu instituţiunilor ce ne preocupă, s6 se consulte scrierile următdre : 1. Ein deutsches Weihnachtspiel aus Siebenbiirgen de I. C. Schuller. (Hermanstadt. 1859) in limba germană. 2. Vicleimulu si Steua într'ale mele „Încercări critice asupra unor credinţe, datine şi moravuri ale poporului româna" (Bucurescl. 1874, pag. 43 — 54). 3. Colindele Crăciunului şi ale Pascilor etc. de Petru Băncilâ (Sibiiu. 1875). 4. Culegere de cântece de Stea şi de lrodi. (Craiova. 1878). 5. Literatura populară română de dr. M. G-aster (Bucurescl. 1883) sub titlulu Cântece, pag. 459 — 471, şi lrodi (Vicleimu) pag. 490 — 496. Nu sciţi s6 se fi publicata pena adl vre uă variantă din recitativulti „Viclei mului", fiâ din Muntenia, fiă din Moldova. Asemenea potu afirma că nesfâr şitele glume din „joculă păpuşilor" aii remasu cu totuia inedite. După cum se uită strălucirea trecută a vecinelor ruine, pe lângă care 6menil trecu cu ne păsare, fiindu că le v6du in tot-d6-una, ast-felti generaţiunile de altă-dată afA priviţii Steua, au asistaţii la spectaculuia Vicleimului, s'au înveselită dejocuia Păpuşilor, der nu s'aa hotărîta se le transmită prin scrisa viitorimii, convinse funda că datina le va supravieţui, cu ore-care modificări de formă. 1. Revista pentru istoria, archeologiă si filologia, Bucurescl, tom I. 1882, pag 33.
9y
STEUA.
100
A. STEUA STRIGAREA CÂNTATĂ A CELOR CE UMBLĂ CU „STEUA":
Cine primesce Stcua frumosă şi luminosă cu colburi multe şi mărunte de la nascerea lui Christosa dăruite !...
şi mărunte, dăruite de Christosii ca unii sore luminoşii ! STEUA CU VICLEIMU.
Cine primesce Steua cu vicleim ii cu păpuşi cu mănuşi, cu ciobote încălţate aruncate după spate!
VARIANTĂ.
Cine primesce Steua frumoşii cu colţuri multe CÂNTAREA ANTA IA'.
Antonii Pann, edi\ IV. 1843.
Antonii Farm, cdi\. I. 1830.
Steua răsărită strălucesce, nasccre mărită ne vestesce : că s'a născuţii Domnulu celu puternicu pre pămfintu, ca omulii celii nemernicii, din fecioră sfentă pre curată: astă djf lumea cântă bucurată. Magii, cum zăriră stăua mare, so călătoriră după zare. Da la ste'nvăţară de sosiră
5
io
15
Steua spre răsărita strălucesce, steua 'mpărătuluî se ivesce ; steua cu raije mari lumineză, sfântă nascere adevertză : că s'aa născuta astan"! ceia pre vecinica, Mesia Christosa ceia pre puternica din feciora Măria curată : astădjf este lumea desfătată. Magii stăua pre cera cum zăriră,
j;
1. Reproducu fată în faţă variantele acestor dou6 cântări, spre a se vede deosebirile Introdus; do Antonii Panii, după trecere de 18 ani între I şi a IV edili une.
--"
C0I.ECŢ1UNEA 0. DFM TEOD0RESCU.
în Vitleem-ţară, şi găsiră, pre Christosu Mesia de'lu ve^ură şi de bucuria se umplură. ; ca la'mperatu mare 'ngenuchiară şi cu scumpa dare se'nchinară şi, c'uă glăsuire, îlu slăviră: to^î într'uă unire îlu măriră.
20
25
30
câteşî treî spre ea călătoriră ; de la ste, precum se învSţară, lui Cristosil cu daruri se'nchinară : i-aii duşii aurii, smirnă şi tămâia şi le-aii fosta lor ca sS se mângâia, a cărora mare bucuria şi aici la dumnevostră flă.
101
20
25
30
CÂNTAREA A CINCIA. Uă pricină minunată, din vecia însemnată : că e lumea 'nşelătore şi forte amăgitore, de 'nş61ă şi amăgesce şi pre toţi îî prilostesce, alesă pre ceî bogaţi forte de nu mai gândescti la morte, că vorbescii din avuţia şi se ţinu în semeţiă, ca cândti toţii o sS trăiescă şi lumea s'o mostonescă şi, cândii în cea după urmă, vieţa deca lise curmă, morii întocmai ca totti omulii, şi bogatulii ca şi robuhi, că mortea nu va sS sciă de averi şi bogăţia, ci vine ca uă nălucă şi far' de veste 'Iu apucă.
15
20
Uă pricină minunată din 'nceputîi, din lumea totă, din'nceputii şi din vecia, precum la carte ne scria : că e lumea 'nşelătore şi forte amăgitore, că'nselă şi amăgesce şi pre toţi îi prilostesce, alesu pre ceî bogaţi forte de nu mai gândescii la morte, că vorbescii din avuţia şi se ţinti în semeţiă ca cândii totă o să trăiescă şi lumea s8 mostonescă şi, cândii în cea după urmă, vieţa dacă li-se curmă, moru întocmai ca toţii omulii, şi bogatulii ca şi robulii, că mortea nu va se" sciă de averi, de bogăţia.
5
10
15
20
VICLEIMULU.
102
B VICLEIMULU. [Variantă din Muntenia, scrisă la 27 Decombre 1884, după bucâtarulu Nae Romanii, disu Papa lână, şi Şerbanu Muşatii, foştii soldaţii, ambii locuitori la Crucea-de-petră în Bucurescl].
PERSONBLE : Iroilfi imp&ratu, îmbrăcaţii in mantia roşia, lagutuşi pe margini cu blană albă; încinsii cu sabia, peptaru de alamă, sub care se vede uâ tunică lungă, încreţită pen6 peste genuchl ; portă in capi coronă cu colturi ; de şi betrânu, vorbesce răstitu, cu fruntea încreţită şi pe gânduri. Oflţorulti, ostaşulii celu mal de încredere alu lui Irodti ; olu portă costumulii obicinuiţii şi cu noscuta alu soldaţilor romani din epoca împăratului Augusta. Treî Craî s6u Magi, învestmântaţi cu mantii lungi orientale, de colori diferite, cu săbii la copsi şi purtându pe capii corone poleite în patru şeii în cinci colţuri. Pruuculîi, copilu între 12 şi 14 ani, îmbrăcaţii ierăşl cu mantia orientală, cu capulu golu Afară de aceste şese importante persane, caro aii roluri active, trupa so mal compune din: Donî Elinî, purtându costumulii ostaşilor romani ; el mergu şi stau neconteniţii d'a drepta ş; d'a stânga lui Irodu, ţiindu'I pulpana mantiei şi nepărâsindu'lii nicl-uâ-dată. Paiaţa, îmbrăcaţii în haine strimte de Arlechinii, cusute din petice de colori felurite şi în capu c'uâ înaltă chiveră conică, căreia i-se agaţă, ca moţii, uă codă de vulpe s6ii de iepure. Moşulii, cu mască la ochi, purtându barbă lânosă, cu cojoculii şi căciula întorse pe dosu. er în spate c'uă mare cocoşiă. Paiaţa, ca şi moşulii, suntu personagele glumeţe ale trupei. Ca ajutare, fără costumii, suntii: urni cântătorii cu clarineta, doul seu patru purtători de fel.nare, doul bărbaţi care ducii Vicleimulii, şi pâpuşarulii care portă coşniţa cu păpujile. C'uă jumătate de secul ii în urmă, figura la Vicleimu unu Ginere şi uă Mirisă, er de vre-o tm ani încoce p'alocurea s'a introdusa unu Turcă şeii Arabă, nu ense cu vre-unii rolu activii.
PARTEA I.
Irodă.
Irodu, cel trei Crai, Ofiţerulă.
Ce spunti că suntii '? De unde vinii şi und' se călStorescîi ?
IrOuă (de Pe scauDfl).
Ofiţerii ! Ofiţerulă. Poruncă, pre'nalte 'mpărate ! Irodu. Ce veste de r&ii ori de bine potu s6 aflu acum de la tine? Ofiţerulil. Prin strejî şi prin caraulî s'ail prinşii treî omeni străini.
Ofiţerulă. Călări pe cal, suntu filosofi ai craî »din părţile răsăritului, şi mergti în ţera Nazaretulul s<5 se 'nchine luî ChristosQ, ce se numesce Mesia. Irodil. S<5 mi'î aduci pe câte'şî treî, ca sS vorbescti cu el. [Ofiţerul ii ese şi aduce pe cel trei Magi],
ir
15
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Crati (cAntându In cord).
O Irâde împărate, te-a umpluta de răutate zădărnicia lumăscă şi zavistia domnescâ
20
25
Cinstea ne este pră mare se" ne'nfâţişămu împărăţiei tele. Irodă. 30
35
Gaspară. Ţie, domne pră vestite, multe <|ile fericite. Privindu a'nostre vestminte, ţi-aî pute aduce-aminte c'avemu oste 'mpărătăscă cu a tea să se 'ntâlnescă ; der, în locu de 6ste mare, amii plecatu ca fiă-care dup'uă sfentâ arătare.
40
00
65
V'aşî mulţămi ca la fraţî dăc'aţî vră să'mî arătaţi care de unde veniţi, pe nume cum vă numiţi şi'n-cătro călătoriţi. Ce craitl eşti tu ? (im Meichioro). MelchiorU1 . Eu suntii craiului Melchioru l'alu. răsăritului cerii : pre stea, ce s'a arătaţii în naltulu înseninaţii, şi din prorocii aflându că se va nasce curândti mare 'mpăratii pre pămăntu, amu plecatu ca să'lîi găsescii, să mă'nchinu şi să'î slujescîi.
70
[75
80
IrodU (in sine).
Irodă. Prin Ierusalimii umblaţi: ce, pe cine căutaţi?
stăua'n nori ni-s'a ascunşii şi ne-a foştii a ne plimba şi prin oraşiii a 'ntreba „unde s'a născuţii, «^icendu, „unti craiti mare de curendti"; dăr nisce ostaşi d'aî tăî, forte răpitori şi r6I, cu putere ne-au supuşii şi nainte'ţi ne-aii adusii. Iroda.
GaSpară (c&tre Iroda).
O voi, năluci pămentescî cu chipurile crăiescî, pe la noi ce căutaţi? Şi aţi pututu să călcaţi cu a vostră îndrăsnire puternica'mî stăpânire?
103
45
Pasă, pas' la împăratului, că i-oiu închina eii capulii c'unii paloşiu cutezătorii şi la sore sclipitorii, care-o să vă 'nfioreze şi capulii să i'lii reteze... Dăr tu., ce craiu mare eşti?
85
Gasparu. ValtasarU. Suntemii trei Magi călători, crai ca fraţii iubitori : văi, coline neumblate şi păduri nedesfundate, pretutindenea călcămii ^1 de 'mpăratii întrebămu. Din Persida amu plecatu, c'uă stea ni-s'a arătaţii pe cerulu înseninaţii. Aicea, cum amu ajunsu,
Eii suntii craiulii Valtasarii : de la Persida-amîi pornită 50
55
1. late, după ediţiunea IV a Cântecelor de sie din anulii 1848, „întrebarea Iul Irod şi respunsulu Maghilor ": „Irod.— Cine sunteţi voi? De unde veniţi? Şi unde ve călătoriţi? „Melhior — Eu suntii craiulii Melhior de la Resăritii şi, după St6ua ce-s'aii aretatii, cunoscendu că s'aii născuţii împeratu mare pre pă mântii, mergii pân' la Vitleem se me închinu lui.
YHU.EIMlH.fl.
pre steua ce s'a iviţii, şi 'n proorocii citindu ca s'o nasce pre pământii ceia mal mare împăraţii, Mesia multa asceptatii, amu plecaţii ca s6'lu găsescii, să'l ducu daruri, să'l slujescii şi se" mă închinii şi eu ca unuia dumnezeii.
90
Iroda. Fiă-atuncî pe voia tea.
95
Gasparti. Suntu patru-rjecî ani mal bine de cându mă numescu, ca tine, craiu şi filosofii. Se" scil, feciori de domni se ne ţii, de domni şi de împăraţi cu coronă 'ncununaţî.
100
IrodU. De domni şi de împăraţi? Dăr atunci., ce căutaţi 120 toţii urnblându prin ţări străine far' de oste pen' la mine?
Irodtt (>» '>"e).
Pasă la nemerniculu c'amu se'I închinii eu capulii c'unii palo^iu tremurătorii şi la sore lucitorii, ce-are se'Iu înfloreze şi capulii să i'lii reteze . . . Der tu, care te uiţi răii privindu la scaunulti meii . . . ţî-este rendulti să vorbescî: spune, ce craiu mare estî ?
Gaspară. 105
GasparH. O Irode împărate, aii vrei tu acestea toto să le-afli şi de la mine?
Ieremia ne-a trimesii : din scripturi amu înţeleşii c'o se nască pre pămentu împăratulu noii şi sfanţii ; d'uă stea ne călăuzimu pe Christosu să dovedimu, lumii sS'lu propovedimii.
130
110 IrodU-, Scripturi şi proorocii.. der tu de unde le sciî?
Irodîl. Negreşitu, şi de la tine!
135
Gasparil.
Gasparti. De mă nimicii blândii atunci
veî lua cu asprime, n'afli de la mine ; deca te vei purta, vel pute afla.
Din sciinţa lui Valham, strămoşiulti lui Avraham ! 115
,, Valtasar. - Eii suntu craiulii Valtftsar do la 'eraida, carele, prin Sttkia ce s'aii aretatu şi rin Proroci, înţologândii ca s'aii născuţii înv oratulfi Christoou, mergii ca se ine închinii si ii Iul. „Gaşpar. -Eu suntii craiulii Gaşpar de la R6aritu şi, vedeiidu St6ua cea arelatft po ceru, nui ispitită Prorocii şi Scripturile şi amu culoscutii ca s'aii născuţii Cliristosii, Domnulu tomnilor. Craiulii Crailor şi Imperatuliî Impeagilor, şi morgii pene la Vitlecm, case ine inhinii şi eii Iul. D6r tu., ce Imporatii mare ostl ? „irod.— Eii suntu Irod îniperatu, caropocalu mu încălicatii. sabia în mâna-amii luaţii, in Titleem amii intraţii, patru spro-dece miî do oconl mici amu tăiaţii, si totu pameutulu s'a utremuratu !
IrodU. Şi ce spune că va fi? Gasparil. Co va fi se va 'mplini! Din Iacovii se va ivi şi ca stea va străluci unulu din Israiltenî să sdrobescă pe Vitcnî.
,
ho
Irodd. Der cine va cuteza „unulu din Israiltenî" capulii a le sfarîma puternicilor Viteni ?
ub
COr.ECŢIDNEA fi. DEM. TFOOORF.SCU.
să'I slujiţi, să vă 'nchinaţi? Iată noulii împăraţii : paloşu'mî celu încruntata !
Gospară. DSnsuia, doranulu domnilor, cl^nsulft, craiulil crailor,
'mpăratu 'mpăraţilor, va veni şi va putea capulti a le sfârîma. Nu cum-va estî şi tu ore din Vitenl vr'unii boieru mare?
155
Da, asia precum grăiesc!, der tu., ce craiii mare estî?
Mdchioră. Astronome Valtasare, vărsă din cern foca şi zare cu catrana şi cu puciosă, pe acesta tirana să'ia ar(Jă, ca'n Christosa şi eia să crăd!ă, să'ia vedema că se boteză1.
190
Valtasară. Vrăjitorii toţi se'nchină la uă Stea ce dă lumină, •numai tu nu, idolatre,
Gasparil.
160
It'odti (scoţ&Ddti aabia).
Răi barbari din răsărita, de aceia nii-aţl veniţii i65 ca, prin ast-felu de cuvinte, să ispitiţi p'unu părinte ? Nu vedeţi, neruşinaţi, câtii o să vă defăimaţi?.. Aia meii nume căndii l'aude 170 pasărea în nori s'ascunde ! Eu suntu Irodii împăraţii : pe cald amu încălicata, paloşu în mân'amii luaţii, în Vicleimii amii intraţii 175 şi, din picioru cândti amii daţii, pămentuia s'a tremuraţii... [Trupa esecuta cu piciorc'e râpăitura care iiuiteză cutremurului panicatului]. In Vicleimu amii intraţii, paî-spre-ce mii amii tăiaţii : pen' la paisprezece miî, toţii prund mărunţei copii de doî ani şi mal în joşii împreună cu Christosu... Dceî, ia ce'lă totti căutaţi
185
150
Irodă.
Eu ţiu frenele ciăiieî în părţile Arăpiei ; craiulQ Gasparu mă numescii si ca unuî craiu vorbesca. Der tu., nu te 'nvrednicescî să spui ce craiu mare estî? [Pune mâna la sabia]
U»:,
ticălosule 'mpărate. Nu te temi că te vora bate ale tele lungi păcate şi făr'-de-legile'ţî tote? Poruncinda planitelor, mal alesă corniţelor, domnia ţî-ora pârjoli, palaturî ţî-ora pustii, prafa şi pulbere c'ora li..
195
200
205
Irodă. Răi şi barbari făr'de minte, mă ispitiţi prin cuvinte cânda v'aşl pute fi părinte? Voi asia mă defăimaţi.. de loca nu vă ruşinaţi? De pedepsă nu visaţi că ea pota să daa porunci ca să fiţi supuşi la munci ?
210
Gospară. O Irode pre vestite, nu ne pune la ispite, nu ne vorbi de porunci c'o să ne supui la munci. Cănda o fi pe vitejia, şi noi avcnm uă urgia.
215
iso Irodă. Ofiţeru !
220
1. A so vedo colindului Sf. Vineri, în care o vorba dospro creştinarea „cetăţii Irodului".
VICLEIMULO.
106
OfiţerulU Poruncă, pro" 'nalte împărate !
s6 se'ntemple vre uă dată se" aî inimă curată. Irodil.
Irodil. 16 pe acest! şi'n temniţă şi ia muncă pen'oru peri
trei Magi sg'î bagi, s8'I ţi! de vii!
225
Umbli cu firi ritoricesci trei feţe de crai sS amăgesc!, tu umbli cu linguşeli trei feţe de crai ca să înşeli. 230
265
Craii (pleca cântându),
O tiranulu, crudii Irodu, intră 'n blestemii de norodfi, nefiindu elti bucuroşii de nascerea lui Christosii. 235 Trupa (cânlâln cort).
2to
[Unu sgomotu ore-care figurâzâ efectul u imprecaţiunilor ce rostescu craiî]-
Craii d6ca aii plecaţii, steua li-s'a argtatfi şi a mersfi pân'a stătu tu und'erea prunculii născuta. Şi cu toţi s'aii bucuratu pre Christosti dec'afi aflata. Cu daruri s'aii închinaţii ca la unii mare 'mperatii.
270
275
Craii (Cântându din depărtare).
IrOdă (afectai fi).
Fraţilor, s6 daţi iertaro, că amii foştii în turburare, căci, în cugete curate, acuma vâ daii dreptate. Gasparu.
260
GasparU (intru sine).
GaSparU (tngenuchindo).
O tu, cerescule părinte, care în cerii ai locuinţe, ascult'ale nostre cuvinte. Cum de aî asia răbdare pentr'untl cutezătorii mare, omii fără de socotinţă şi umpluţii de necredinţă? Trimete peste elfi tunetu, peste 'mpgrăţia luî trăsnetu, cătrănii, smolă |i puciosă, palatulfi ca se i-'lu an|ă, în Christosii şi elti se" credea; dă peste elti ciumă şi râiă, optii anî s6 se cate cu leşiă şi s8 nu se maî lecuiescă fără de legea crestin6scă.
Porniţi, mergeţi de'lu aflaţi şi 'ntorcendu, m8 'nsciinţaţî s8 mergfi, sS mg 'nchinfi şi eu ca uuuia dumnedeu.
245
Atuncia, o împărate, la toţi se" fia iertate !
O domne, 'mpărate sfinte, primesce a nostră cinste ; te rugămii ca se" primesc! de la noi daruri cerescl : aurii, smirnă şi tămâia, de pomenire s8 fiă, la toţii nemulfi crestinescu şi 'n poporulu românescfi !
280
285
Trupa (continuando).
Irodă. Pornindu, mergeţi de'lti aflaţi, şi, viindii, m6 'nsciinţaţî, s6 mergfi s6 mS'nchinfi şi eu ca unuia dumnezeii !
250
Şi 'napoî dec'afi purcesu, pre altă cale aii mersti, precum le-a foştii lor şi
GasparU. O Irode împerate, noi credemti că nu se pdte
Irodu, Ofiţeruia, Prunculu, Slujitori.
255
Irodă. Ofiţerii !
290
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
OfiţerulU. Poruncă, pre înalte împărate !
IrodU (pruncului).
Iroăii.
Acum s6 pleci după cătată l'rmî ad'unu pruncii nevinovată, de ş^pte ani şi mal în josu, prin elu s6 aflu de Christosă. Opţerulii. Amu înţeleşii, pre" înalte împSrate.
107
295
O tu, pruncii nevinovată, care gura'ţî la minciuni nici c'aî întrebuinţată, de'mi vei ascunde ceva, paloşulă meu încruntată din sânge îţi va gusta. Sciî tu sS'ml spui cu folosă de Mesia, disă Christosă? PrunculU. Sciu multe şi de t6te, pre" 'nalte împerate !
300
330
335
Iroăii. Din cine se va nasce?
Iriipa (c&ntandlly.
In oraşiulu Yitleemă veniţi cu toţi sg vedemii că astădjî ni s'a născuţii Domnulă celu făr'de'nceputu, şi astădî ni-s'a umpluţii prorocia de de-multă că se va nasce Christosii, Mesia, capii luminoşii, din feciora Mariiam, din nemulu luî Avraam, din sfimenţa luî Davidu, din duhulti sfentu zămislitii. Trei crai de la rSsăritu la 'nchinare'î aii veniţii, daruri scumpe aducendu şi către Christosii cântându : „ culcă te, 'mpSratu cerescii, „ in sălaşă dobitocescii ; „ te culcă pre fenu uscaţii „ de ângeri înconjurata, „ care te vorti lăuda „ şi mărire îţi vorii da : „ slavă intru ceî de susil „ şi joşii pace pen' 1'apusă".
Pruncuţă. Din Măria fecidră! Iroăii.
Câtă va trăi pre pămentă ? 305
310
340
IrodU.
Ave-va voitori de bine?
345
PrunctdU.
IU 5
Va ave. IrodU. Pre cine ? 320
PrunculU. Pe cei patru evangelistî. IrodU.
Ai pute" tu sci cum se voru numi ?
[Ofiţerulu aduce pe pruncii, care ingenucuiâ înaintea lui Irodu, lipindu'şî palmele în dreptulu peptuluîl.
Ofi^rulU. Mg'nchinu la naltulă împăraţii cu slujba care mî-a daţii.
PrunculU. Treizeci şi trei de ani: la treî-^ecî cându 0 sta, de la Ionu Botezătorulu se va boteza, lumea de p6catu va curăţa.
325
PrunculU. Mateiu, Marculu, Luca şi Ionă. IrodU. Voitori de r6ă va ave ?
350
*mB^- \I
VICLEIMUI.U.
108
'
Prunculii.
PrunculU. Nu va ave !
Va ave. IrodU. Pre cine ? Prunculii. Mai antâiti pre tine, alu doilea pe sadukeî, pe cărturari şi farisei.
IrOdU (sup«ratfl).
Ba da, îţi dicu ! Prunculă. Nu va ave ! 355
Trupa (cintânda).
360
IrodU. Şi mulţii va sta elu spânzuraţii pe cruce naltă de 'mperatu?
0 Irdde împărate, te-aii umpluţii de reutate zădărnicia lumescă şi zavistia domnescă.
88--.
IrodU (ingenuchindfl).
Pruncuţii.
Ba nu, că pronia cerescă în alt-felu o sS făptuiescă : 365 Iosifu cu Nicodim frumoşii trupulu dumneo!eiescu voru da josti ; în giulgiurî îlu voru înfăşa, în noii mormentii l'oru aşe<|a şi petra vorti pecetlui 370 şi cu ostaşi îlu voru păzi. .-1 ' VKvlv •
Şi fi-va elu mulţii stătătorii acolo, ca unu muritorii? PrunculU. A treia gU va înviia, la ceruri se va înălţa, d'a dr6pta Tatălui va sta şi vii şi morţi va judeca, er marc 'mpfirăţia sea în veci sfărşitu nu va avo '.
IrodU (ucigSndu'lfl).
Luaţi de din naintea mea pe prunculii celii neruşinată, care 'ntr'atâtu m'a turburaţii !
IrodU. Deci eii suntii unulu dintre ei ! Şi estî omeni l'oru vătăma pre Mesia întru ceva? Prunculă. Lui Kesarii l'oru împotrivi. pe cruce naltă l'oru restigni.
3»
375
IrodU. Ba da, ba da ! 1. Acostă parte e înlocuiţii de unii copil, spre înlesnire, cu simpla recitare a „simbolului eredinţel."
0 (|eî ai teilor, ai cărturarilor, ai sadukeilor ş'ai fariseilor, precum v'amii cinstita şi v'amii omenitu asia vS voiţi cinsti şi vS voiţi omeni. Eii prin voi amii crezuţii că steua, care s'a vS^utîi, pe capulu meii s'a opriţii şi sceptrulti mi l'a întărită,
:-j
1
3:»;
4,,
■!'■•
-li'
413
COLECfU'NEA G. D2M. TEODORESCO.
pal-spre-o^ece mii de merunţî copii vi'î maî jertfescti de viî, sS'ml vedeţi paloşulu spălaţii in sângele lor celu spurcată. 420 A "Vavilonuluî împSrăţiă a luată pe Jidovi în robia şi la coptore toţii ardea, în ele pe coconi băga ; când îi în Egiptii aii fostă robiţi, 425
100
cu rane grele chinuit, poruncă ier s'a hotărîtu şi pe copii i-aîi omoritu ; a|ia şi voi s6 mS 'ntăriţl şi pajoşulă sS'mî sprijiniţi, 430 ca din sămânţa jidovescă vr'unu Mesia s8 nu maî nască. [Trupa cântă „Domnulu stătu craiu in ţei'ă", după care apoi se incepe joculă jiăpusilorl
VICLEIMULU Variantă din Moldova, după manuscriptul u comunicaţii prefecturii poliţiei din capitală, în anii 1870 ji 1879 do către d-lii Luponi, care venise de peste Milcovii cu uă trupă do Vicleimii, precum şi do d-niî Ales. H. Pavlidi şi N. C. Camolin. Pe câtii ţinu minte, una din aceste trupe a foştii admisă la palatu, într'uă soră, represintându drama religiosâ în asistenţa M. S. regelui]. PERSONBLE: Irodii îinpSralu, avendu în capu uă coronă cu şese colţuri, uă tunică căptuşită şi pe d'asupra cu chârtiă şeii poleielă; mantia lungă cu blană la gutu; centură şi sabia; fustă scurtă de madepolam albii, pe d'asupra alta de tulpanu, lucrată cu creţuri; uă părechiă de tuslucl pon6 susu, ca se nu so vedă din fustă. Se va încrunta şi va pronunţa fiâ-ce cuventu cu asprime. Irodii stă continuu po tronu, se scolă la ocasiunl şi puţinii so plimbă, apoi iarăşi ş6de. ftout ftngerî, îmbrăcaţi cu mantia; în capii chivere cu doue colţuri, la spate câto dou6 aripe de cartonu ; în mână cu suliţe poleite. EI însoţescu pe Irodii, ţiindu'I polele mantiei. Stratiote1, o/îferti, alu douilea după Irodii, purtându acolaşl costumii, în altă colore, afară do co ronă şi mantia. Cralnlfi irodescii, avendii acelaşi costumii, cu corona de altă formă şi fiindu însărcinata a con duce trupa, a regula cântările, a păstra ordinea ţi observa regulile „Vicleimului". Trei Craî, purtându corone crăiesc!, sceptru orientalii, săbii şi restulu costumului, ense mantiole do colori deosebite şi nu tote do aceiaşi lungime. Ună Ciobanii cu căciulă, sarică, opinci şi rcstulii costumului naţionalii. Ună Arapii cu fesu în capii ; îmbrăcaţii cu uă haină roşia strimtă, cusută cu aurii şi cu mânicele largi ; şalvari ; în mână unii buzduganii cu globu ; la brâu cu hangeru ; spoiţii negru po obrazu.
PARTEA I Cori, Irodu împeratu, Stratiotulu, unii Ostaşii. llranu cântatii de întrega trupă pe uă singură voce].
Iate\ vine celti dorită; iatâ'lu : vine umiliţii împeratulu cela maî mare, împeratulă celii maî tare. Mişcaţi ale vostre buse 1- Cuventu grecii, z'zpnvMvr^, soldaţii.
5
insuflaţi de sfinte muse, căci asemenea şi noi vomă începe câte doi, arătândă învăţătură către tine, o natură ; cu cântare de dulceţă sprijinindu'ţl a ta fată. [VARIANTĂ] IatS, vine celii dorită,
10
lio
VICLfcÎMl'LC.
iată'lă : vine umilitu celil mal mare împărata de popore respectata. El a arătă 'nvăţătură către tine, ceia de faţă, cu căntărl şi cu dulcăţă sprijinindu'ţl a ta faţă.
15
20
Irodti împSratU.
Stratiote ! Slratiotulit, Porunciţi, pră înalte împărate ! IrodU împSratH. După cum amil hotărîtu, 25 acuma, numai de câtii, să'ml aduci ostaşulă însărcinată cu aflarea noului împăratu. Straiiotulii. Amii înţelesu, pre înalte 30 împărate ! [Ese şi, după uă pausă, se intorce cu ostaşulă]. Ostaşulă. Trăiţi, pră 'nalte 'mpărate ! Eă amii foştii forte departe : ama umblată, amii cercetată, sate, oraşe-amu colindată, der nimica n'amu aflată ; pe câtă ens' amu înţeleşii, s'a născută Domnulă alesă. Deca e săă nu asia, trebuie a întreba pe al noştri Farisei, să vedemă ce spună şi eî, iertare să căpătămă la păcatulă ce avemu.
45
Irodtt împdrattt. Asia dăr numaî de câtă, pentru cela mal mică cuvânta, pe caî iute 'ncălicaţî şi la Rusalimu plecaţi. Pe cine'ţî întâlni 'n cale
50
faceţi'l lui întrebare, fiă tănără săă bătrâna, pen'la ceia mal mică copila, căci, prin copil, mal de grabă puteţi afla d'astă trebă. Amă să vă maî spună ceva : deca vi -se va 'ntempla cu craii să vă 'ntâlniţî, d'alt-ceva să nu vorbiţi de câta de nou 'mpărata de câta toţi maî lăudata şi de câtă toţi mal înalta ! [Ostaşulu plecă]. Intrega trupă (mtomsză imnuia n-i«j. Astăzi nouă ne-a răsărita Domn ui u Iisus Christosâ, Mesia celu pre dorita , Domnulă Iisus Christosu ; din fecioră s'a născută şi cu lapte s'a crescută ; cu scutece s'a 'nfâşiată şi în braţe s'a purtată ; in chipă de robă s'a smerită şi pe noi ne-a mântuită. PARTEA II. CiobanulH, cel doul Ostaşi, Corulu trupa.
35
40
Ciobanuhl. Hei, hei! Ce-are să mal fiă şi cu altă 'mpărăţiă ? .Mă pătrunde-uă mare frică pentru'uă ţer'aşia de mică ! C'ună împărată, ori răă ori bucii, nu ne erea nouă destulă? Cându o maî fi ş'altulu s'aveinu, atuncia, (Jăă ! tare mă temu. Pare că vă(ja ce-are sfi viă : nelinişte, nebucuriă şi turburare în norod u, căci., ce-are să facă Irodu ? Pote că s'o împotrivi şi pe celă-alta îl a va goni! Dăr, dec'aceia împăiata mare o fi de câta dănsulă mal tare, atuncia cam cum va merge numaî sabia va alege.
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
J--
» Ci., cum o eşi să ăsă, L că mie de loca nu'mi pasă ; eu sciu bine că de mine n'are se" s'alege nime, că' eu, cu acesta armă, 95 ce 1 a păstorului fală, şi şepte-q^ecî dec'oru veni, la toţi me voia împotrivi, căci eu mă lupta cu urşi, cu lei cândtt voril să'mî ie din ineluşel 100 şi, chiar c'unii lupţi de mă'ntâlnesca, cu-acestă cată îlu lovescă ! Suntu unii păstorii şi trăiescii bine : ce-au împăraţii toţi cu mine? Mal bine ve
11
mă apucasema de teşile şi îmî păsceama şi turm'a lene sub munte colo, prin poiene. Pe iarba verde josu şedeamu, din fluieraşulu meu cântamu. Mal câtu colea, pe locuia şeţa, curgea, ca şerpe,-una riuleţa ce se părea că îmî tota d^ice că viaţa mea este ferice. Atuncia mă gândii, şi'n mine d^iseî că e una semna de bine, ăr, dăc'o fi una semna de răii, să fiă cum vrea dumnezeu.
135
140
Ostaşula II1'"Ne-aî spus-o de ne-al prăpădita : ce-ama asceptata şi ce-a eşita !
145
Ostaşul* 1* OstasuU !■'"■
Ce totu spui tu, frate păstorii ? Nu-cum-va estl răsvrătitora ? Ori, pdte, estî săriţii din minte, nu cum ereaî mai înainte; 110 căci eii nicî-cânda te-amii audjtu şi nicî-uă-dat' te-amii pomeniţii vorbindu de crai şi de 'mpăraţî la sabia învăpăiaţi, vorbindu de cată şi resbol, 115 vorbindu de urşi, de lupi, de oî ! Ciobanulil.
Hei, fraţilor ! Voi ce vedeţi ? Cetatea, pe care-o aveţi, ca mâine vă<|Q c'o aţî perdutu, căci pe pămenturl s'a născuta 120 altu împăraţii maî pricepuţii, ce-o fi stăpânii p'alQ şeii avutti. Oslaşulă ir1'"Si cum mi-te-aî însciinţatii tu de acelii noii împăraţii? Cum te-al broditîi tu maî cu moţii, 125 maî firoscosii de câtii noî toţi ? Der.. vătjă eu că 'nşirî uă poveste, ori spune-ne în ce loca este, si spune-ne mal lămurită cum l'aî văduta, und'l'al găsitu ! 130 Ciobamdii. Să vedjt ! Acum câte-va <|ile,
Nu vedjf că e sărita din minte, că n'are nici şira la cuvinte ? Asia sunta el : toţi neciopliţi şi d'aia sunta şi fericiţi!
150
Totă trupa («uta). Frunză verde barlaboî, măî, ciobane, măi, tu n'aî grijă, nici nevoi, măî, ciobane, măî; tu mănânci ună usturoiu, măî, ciobane, măi, şi te culci pe pata de flori, măî, ciobane, măî, cu capuia pe inoşoroiu, măî, ciobane, măî, de cu săra penă'n q^orî, măî, ciobane, măî !
155
it;j
Ciobauulă (cânta). Albe 'mî sunta oiţele, ostaşi, dragii meî, şi mândre ca florile, ostaşi, dragii meî, nu c'aia vostru împăraţii, ostaşi, dragii mei, ce uă lume-a turburata, ostaşi, dragii meî !
ihj
170
VICUIMTILU.
112 Ostasulă II1'"-
n'o se1 esă do la mine şi n'o să maî sciă nime !
Ce-are a-face împSratulu cu oile ce'î dă satul u ! Ostaşulă /'"•
Irodă împiralft.
Nu'lii vedjf că e unii smintiţii? Nici nu scie ce-a vorbita I Trupa (rantă In coro). Du-te la oî, măi ciobaue, măî, ciobane, mâi, că'ţî morQ oile de fome, măî, ciobane, măî ; nu vorbi de împăraţi, măî, ciobane, mal, c'o să'ţi perdjî oî şi sălaşft, măî, ciobane, măî !
175
180
CiolanulH (<-ant»nda). Măcaru tote de s'orti duce, ostaşi, dragiî meî, eii din ţeră nu m'oiii duce, ostaşi, dragiî meî; rămâneţi voî cu 'mperatulu, ostaşi, dragiî meî, că sciu eii ce sciu de altulii, ostaşi, dragiî meî !
185
190
PARTEA. III. Irodu împfiratu, Slratiotulă şi eorulă. Irodă împ&rotil.
Stratiote ! Stratiotulă. Porunciţi, pre înalte împărate ! Irodă împSrată. Eu aşi vre" să'ţi spunii ceva numai de te vel jura ce'î audj de la mine să nu_esă de la tine şi să nu maî sciă nime !
195
Stratiolulă.
Slratiotulti. Mă jurii, pre 'nalte 'mpărate, că, ţiindti taina forte, ce-oiii autji de la tine
Culcându-mă, amii visatu unu visu forte 'nfricoşatu, în care mi s'arătatu uă schimbare de'mpgratu... Visulîi cându s'aru întempla, eii de pe tronîi aşi cădea ş'ună alţii împăraţii ca mine nici veţi maî găsi pe lume, căcî d'a mea putere mare tremură lumea sub sore: craiî, voivodjî şi domniî, toţî se scutură ca pomiî. Dăr să sciă lumea bine şi tu afl-o de la mine că pe tronulu meii. . asia ! nimeni nu se va 'nălţa... Du-te dăr şi'mî adu veste ca să vedemft cine este unu tenărti Christosii numiţii, de care s'a prorocitu. Şi, de'lii vei afla pre elti, să te porţi în acestu felu : pen'la densulii să te ducî, mânuşiţa se'î apuci, să te faci a te'nchina, piciore a'î săruta şi se'lu ispitesc! pre densulii vorbă cu totu din-adinsuhi, Şi să vedji ca ce focii are în inima'î asia tare. Se le spuî c'ăî rămânea, der tu p'altă cale 'i da, la mine t'el înturna că mă'ncred^u în vorba ta ş'apol... mergemii amendol să ţinemii unii crunţii răsbol!
200
MS ducii, pre'nalte 'mpărate, să le făcu acestea tote. Pe cine 'n cale-oiii vedea de densulii oiu întreba ; ostile i-oiti număra.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCfl.
oiO vedea câte-oiu putea, p'altă oale m'oiu 'nturua, ţie de veste ţi-oiă da ş'atuncî... mergemu amendoî se" ţinemu unii crunţii rfisboî!
250
Trupa fcantl In corii).
Domnulti stătu craiii în ţeră, ţerile se spăimentară şi toţii pămentulu se salte cu ostrove de departe. Impre.juru'I norii şi ceţă •sprijinescii sfenta luî faţă, şi dreptatea lui tocmesce scaunulu ce'lu odihnesce şi'lă gătesce spre judeţe nealegându pre nimeni feţe. Fulgerele luî, ca para, strălucescu în totă ţera ; pămentulu e plinii de frică, munţiî se topescu, şi pică, şi curgii toţî ca nisce ce"ră, ve^endu pre Domnulii în ţeră; că tu, Domne, ş'a tea mană, vrendu, ne-aî zidiţii din ţerenă. Ceî drepţi şi în curăţia te-asc6ptă cu bucuria pentru sfintele judeţe ce le gătescî cu blândeţe. Ceia ce iubiţi pre Domnulii, urîţî relele toţii omulu.
că vo'-bescu din avuţia şi se tină în semeţiă, ca cândii toţii o sS trăiescă şi lumea se" mosten6scă şi, cândii în cea după urmă, viaţa decă li-S3 curmă, morii întocmai ca toţii omulu, şi bogatulă ca şi robului, că m6rtea nu va s8 sciă de averi, de bogăţia.
285
290
Osta§ulă IiH. 255
Se" trăiţi, pre'nalte'mperate ! 295 Aii venită trei crai de departe şi vorîi a se înfăţişa chiaru la'mpSrăţia tea. 260
Iroăii împSratU.
Stratiote ! Stratiotulă.
265
Porunciţi, prâ înalte împerate !
300
Irodă ImpSratH.
270
PARTEA IV. Ostaşii, Irodu impSratu, Stratiotulu, Craii, Comlă.
îndată se poruncesc! palatele s<5 gătescî, atâtti pe cele de susu câtu şi pe cele de joşii: pe crai bine se'î primimu, cu vorba se'î ispitimu; se" vedem u inima lor cam ce poftescu şi ce voru. Acum deră se" te duci şi la mine s6'î aduci.
305
310
Trupa (cinti !n coru).
Trupa (cânt& In corn).
Uă pricină minunată din'ceputu, din lumea totă, d'începutîi şi din vecia precum la carte ne scjiă: că e lumea 'nşelătore şi forte amăgitore, că 'neşlă şi amăgesce şi pre toţi îî prilostesce; aleşii pre cei bogaţi forte de nu mai gândescti la morte,
113
275
280
Treî crai de la răsărită spre Ste au călătorită ş'au mersă, după cum citimă, 315 pene" la Ierusalimu. Acolo, cum au ajunsă, Steua 'n norî li-s'a ascunsă. Şi le -a fostă a se plimba 320 şi prin oraşiu a 'ntreba, „unde s'a născută, oMcendu, „unu craiu mare de curendu"?
VICLEIMULtf.
114
Eră Irodu îraperatu, audjndu, s'a turburata : pe crai în grab'a chiămatu şi'n taină i-a întrebaţii. Ispitindu'î, vru setosti să afle pentru Christosu şi cu graiti adăogattl forte lor li-s'a rugata, djcendu: „mergeţi de'lâ aflaţi „şi, viindîi, mă 'nsciinţaţî „să mergu să mă'nchina şi eu „ca unuia dumnezeu"!
p'acelii mare împăratu de câtii toţi mai înălţaţii? 325 lrodti împSrată.
330
Irodă împSratU (către crai).
O voî, trei puternici crai, ce, de nenumăraţi aî stăpâniţi la răsărita, spuneţi'ml de ce-aţî veniţii asia, ca omenii prosti, fâr'alaiîi şi fără ostî? Ia spuneţi'mî mai curendu, că n'amu vreme să v'ascultii. CraiuU IiuSă trăiescî, o împărate ! Vomii răspunde cu dreptate: noî acilea amii veniţii, în Vitleimulii celii sfenta, ca bine să'ncercetăma, împărata noii să aflămu, că Steua lui amii zărită cândii pe cerii a răsărita şi îndat' amii înţeleşii că s'a născuţii celii aleşii, care'î şi Christosu numiţii de prorocii de de-multti. Ast-felu dăr nu se cuvine să venimii aici la tine cu ostî mari, nenumărate, cu alaiurî trombiţate, ci mal bine câte'şî trei amu trecuţii delurî şi văi şi, aici dec'amii ajunsii, Steua nouă s'a ascunşii, şi venimu să te 'ntrebămîi : unde e, ca să'I urămii, unde e, să'ia lăudănm
Ascultaţi, o fraţii mei, aşi merge şi eu cu voî ca se" mă'nchina bucuroşii acelui mare Christosu; dăr, find'câ unde'î nu sciţi, mergeţi ântâiu de 'ia găsiţi şi p'altă cale 'nturnaţî mie de veste să'mî daţi, să inerga ca la împăraţii şi de câtii toţi mai nălţata !
335 Trupa (in corQ urmezi cântare»).
340
Eră Irodu împăraţii forte răii s'a supăraţii : în Vitleimti a intraţii, mulţi coconi mici a tăiata, pen' la pai-spre-<|ece mii, toţii prunci, mărunţei copii de doi ani şi mal în joşii, ca să taiă pe Christosii ! Craiulă IIUa (către Iro4a).
345
sco
O puternice 'mpărate, asia rău nu se mai pote ! Negândindii la dumnezeu, aî făcuţii unu mare rău : al tăiatu nenumăraţi mulţi prunci mici, nevinovaţi. Angeriî s'ati speriata, dumned^a s'a mâniata, omenii te-aa blestemată. Află deră, o Irode, o pră 'na'te împărate, că 'mpărata, în locuia tea, a rânduita dunine^ea pe fiiuia sea ceia dorita, pe Isusj Christosa numita, Mesia ceia prorocită !
365
Impdratulă Irodil. O voî, crai făr'de ruşine, cum aţi indrăsnita cu mine să vorbiţi cu semeţiă
350
355
COLECŢIU.NEA G. DEM. TEODORESCU.
de uă altă 'mperăţiă şi de fiiti de dumnezeu? Au du sciţi cine sunta eu? Eu suntti Irodu împărata ce'n Vitleimu ama intraţii, sabia 'n mân'amu luaţii, mulţi coconi mici arau tăiaţii: părnentulu s'a tremurata, apele s'aii turburaţii, codri că s'aii cletinatii !... Eu nu sunta nebunii, ca voi, să umblu prin munţi şi văi ca se găsescii unii copilu şi cu daruri se" me 'nchinii. Pe stratiotii oiu chiăma şi poruncă grea i-oiii da ca, cu oştea înarmată, să porn^sc'acolo 'ndată să taiă şi prunculii micii căruia Christosii îi <|icu ! Craiula III1"0 puternice 'mperate, bucură-te acum forte, că ţipetulu pruncilor şi sbieretulii maicilor dumnezeii l'a audiţii Şi'n locu'ţî a rânduiţii pe fiiulti şeii celii iubiţii, pe Isusii celii pre măriţii şi, pentru ca să ne creoli, putemu arăta dovedi.
405
d'acelii fiiti de dumnezeii, care-aievea şi c'unii nume răscoli uă 'ntrăgă lume ! Tâtd trupa (danţandn In horă Imprejurula lui I rodii, canlă).
410
415
Isaiia dănţuiesce: 445 feciora a avuta în pântece şi a născuţii fiiii pre Emanuilii i pre dumnezeii şi omulti. Răsărituia este numele lui: pe feciora Măria o fericimii ! 450 JLTUpa (cântă, dupi pornirea crailor).
420
425
430
Irodă împăraţii.
Şi ce dovedj aveţi voi far' să le-arătaţî la noi?
115
435
CraiuU IlI-lea.
Dovedjî de datu nu vomu da, der putemti-le arăta. Iroăă împSratU.
Prin. vre uă putere mare ? CraiuM Ill-lea.
Ba nici de cum : prin cântare ! 440 lroda împărata. Ci cântaţi !.. s'audii şi eu
Craii, deca aii plecaţii, Steua iăr s'a arătaţii ş'a mersii penă a stătuţii und'erea prunculii născuţii. Şi cu toţi s'aii bucuratii pre Christosii dec'au aflaţii : cu daruri s'aii închinaţii ca la unii mare 'mpăratu. Şi 'napoî, dăc'aii purcesii, pe altă cale aii mersă, precum le-a foştii lor şi d,isii ângerulti noptea în \isuStratiotula. Să trăiţi, pre înălţate ! Amti mai foştii penă departe, amu umblaţii, amil cercetaţii, der de nimicii n'amu aflaţii. Pe câta eu amu înţeleşii, s'aru fi născutu ceia alesă, care Christosa e numitu şi de multa proorocită. Oh, nu scia acuma locuia unde l'a ascunsu norocuia, să mă duca ca să'ia găsesca şi vieţa să i-o răpesca !
455
460
465
470
475
lrodă împărata. Acei crai, cu a lor cuvinte, m'aa făcuta să'mî esa din minte ! Mergi cu oştea înarmată, dute'n Vitleirrra îndată şi la pruncii de trei ai 480 capetele se le tai !
»-
r
"•
■' »■" •_
.,,.,, ......
- , . ,..- -^
- « T?r:_:j
•■ .. %■ -• « ■»—".;■ ;v. »' ■••• JŞ;... i- *»■
i" - n.
•;
;■»■ *'
"IV.--- "-.''■■ if.j*!
•vrui.>'t.w
•. ■
■
.
~r~
.-■<«
•
.. T.
t*::"
:..-.
T v-:--.-: -
'-»_ "" .* ""
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Mesa cându s'a ridicata, de la mesă s'a sculatii, prin odaia s'a plimbaţii şi, merg^ndii, se toţii opria, âr din gură'|î totu djcea : „ ce figură văd^ui eu, „ ângerii d'alu lui dumnezeu, „ <|înâ potrivită bine „ unul împăraţii ca mine". După ce s'a mai plimbaţii, pe tată-meii a chiămata şi i-a disu :B roba ţî-amu lilatu " ! Tată-meii, cu glasulii blânda, îî dete răspunsa, d^icănda : „ ea e roba mea, alăsă „ să'ml îngrijăscă de casă, „ căci, murindii a mea soţia, „voiii s'o iăa cu cununia; „înălţimea tea pre mare „ multe mii de robe are, „ şi'î păcata să n'aibă cine „ îngriji măcarii de mine " ! Impăratuia, cu trufia, (|ise iăru :„să mî-o dai mie, „ ţî-oia da bani, ţî-oia da moşia, „ţî-oia da mare bogăţia; „ ăr cum-va de n'ăî voi „ şi mie t'ei potrivi, „apoi forte vei greşi, „ că eu roba ţî-oia lua „ şi nimica nu ţî-oia da, „ ba te potti lăsa pe tine „ celii mai săracii de pe lume * ! Tata prinse-a suspina, de 'mpărata a se ruga ca se" se milostivăscă şi roba săi dăruiască ; der impăratuia, nevrendii, rugăciuni neascultânda, diminăţa s'a sculatii şi pe robă a luaţii. Tată-meii, de jale mare şi mâhnitii d'aşia purtare, a căluţii la grea zăcare. Vro trei <|ile-a toţii bolitu : după trei a şi muritii.
565
570
575
Atunci eu am ii alergatii, cu cinste 1'amii îngropaţii şi 'n urmă m'anm apucaţii 6l( averea d'amii regnlatii. Deci, văolendu-mă streinii, amii veniţii în Vitleimu ; unii anii de d^ile amii staţii şi aici m'amii însuraţii. 61{ Unu fiiti mi-s'a născuţii mie şi'lii iubiamii... dumnezeii scie ! Dăr... rogu-te, împărate, fost-a ore cu dreptate că 'mpăratuia i-a luaţii, 62( fără frică de păcatii, roba ce elu a iubiţii şi chiarii viaţa i-a râpitii ? Irodă împgrată.
580
585
590
Lucru prostii, şi neiertata, şi nevrednica de 'mpărata; lucru prostu şi forte răa, neplăcuta lui dumne^ea ! Doi iubiţi a despărţita, din ei unuia a murită ! D'aşî fi fosta în locuia teu, înfigeama în peptuia său una bangera înfricoşata, de şi erea împărata ! ArapuM. Asia e ! Ş'atuncî ama drepta să'ţl înfigă hangeru'n pepta, ăsta hangera înfricoşata, de şi tu estî împărata !
62f
63C
63î
595 [Ângeril întindu suliţele şi oprescu pe Arapii de a înjunghia pe Irodu]. IrodU împSratU.
600
605
O tu, oma nesocotita, la acăsta ai venita, ca să mă omori pe mine? Amu ce va fi de tine ? Cum nu căutaî a sci prafa şi cenuşă c'ăi fi? O sabia, săbioră, pre dulcea mea suriârâ, eşî amu din tec'afară
040
645
viei. .EIMULtJ. -
pe vrăjmaşii! de rai'lu omora, şi totu ast-felti să te porţi ca şi mai în alte dăţî, vărsândti de sânge şidie în năprasnice răsboie... Der nu !... Stai şi te opresce, furia îţî potolesce, rnaî bine să ne gândimii şi într'alt-felti să'lu jertfimu. Stratiote, unde estî? Vino far' să zăbăvescî ! Stratiotulu. Porunciţi, pre înălţate împărate !
650
655
660
Stratiotulu. Să trăiţi, pră înălţate : vine cu blândeţe forte ca să'lii judecaţi de morte.
Iroău împeralit.
O tu. omii nesocotită, de aceia aî veniţii, ca să mă omorî pe mine? Amu ce va fi de tine? Căci nu căutaî a sci prafu şi cenuşă c'ăî fi ?
Ie p'acestu omil negru forte, vrednicii pedepsei de morte, şi pune să'lti strejuiăscă ca să nu se prăpădescă ! [Stratiotulu plecă, ducendu cu sine pe Arapu]. Trupa întregă (cântă m corn).
Iroău împtratU. Stratiote ! Stratiotulu. Porunciţi, pre înălţate împărate !
e&-
[Arapulu e adusu de soldatulu II, care 'li pâzesce cu sabia scosă. Stratiotulu Ilii dure la Irodu]
Irodtl împSratU.
Nu potil să pricepu ce voiţi să începu pentru tdte cate cu toţi le-amii păţiţii. Prin văî, prin păduri şi prin surpăturî totu căletorimu ş'erea să perimti. Tu ne-aî ajutaţii, sfinte ziditorii, şi ne-aî îndreptaţii la omu primitorii, la uă gasdă bună, de blândeţe plină, cum nu asceptamti, der precum doriamii.
Iroău împSrata. Adu'mî aci pe Arapulu care-a voiţii să'mî ie capulu ; ensă bine căutaţi armele ca să'I luaţi, nu cum-va să se 'ndîrjescă şi vieţa să 'mi-o răpeseă.
o65
670
675
680
«595
Arapulu. Pre milostive 'mpărate, aî judecaţii cu dreptate 7«i pe 'mperatulîi indianii de pe ţărmulii africanii », pe care tata 'Iii primise, mesă mândră îî gătise, er elti, într'unii chipii urîtii, 70.*. cu amarQ l'a omorîtii. Tocm'aşia tu aî făcutu : copilaşii mî-aî omorîtu ! Biată maîcă-sa, ce plânge, ochiî de lacrămî îsî scurge 7i
-
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Poruncesce la galaţii sS mă taiă în bucăţi, se" m'arunce 'n multe părţi.
720
[Arapulu se apropia, der ângeriî îlu oprescu].
£r deca ama vr'uă dreptate, atunci rogu-te, 'mpărate, ca să te milostivescî şi vieţa să'ml dăruiescîf, că 'ţl-oia fi supusa şi eu cu întregii poporulu tSîl !
110
căci ama făcuta uă încercare: să nu mal fii temătora şi de toţi bănuitora! Noi ama venita a te sluji şi credincioşi aî tăi oma fi.
755
Irodă împSratU. 725 Atunci d'aci să nu'mî lipsiţi şi credincioşii mei să fiţi! Trupa (cântă tn corfl).
IrOdă împSratU (plimbându-se).
Acesta omti, de jele mare, are multă îndreptare. Deci se" sciă orî-şi-care că cu totulil l'amă iertaţii ca p'unu omti nevinovaţii.
730
Trupa cântă (m cora).
Astăzi toţi, într'uă unire, să dămu glasii de mulţămire şi să ceremti toţî iertare la cinstita adunare pentru cate voma grăi, pentru câte vomu greşi; căcî omul & este căzuta în păcata de la 'nceputu !
735
740
[Cel doui ângerî esii înaintea lui Irodu şi, puindu'I suliţele în peptu, îlu ispitescu dicându :] AngerulU !■**•
Noi suntemU ostaşii ostăşieî de la porta împărăţiei. AngerulU 11-lea. Ş'amii venitu cu suliţi ostăşesc! să străpungem coste'mpărătesci ! 745 Ce de aa se"
IrodU împSratu. fela? Ostaşii ostăşieî la porta împărăţiei venita cu suliţî ostâşescl străpungă coste 'mpărătescl? AngerulU /-»«*■
îţi cerema, împărate, iertare,
Veniţi ca toţi d'împreună să ne facema voia bună, să ne bucurăma cu Donmulu şi să strigăma cu tota omulu că ne'î Domna şi mântuinţă, şi să strigăma cu credinţă. Lui, din hotarele tote, i-se'nchină ţări şi glote, că marea, cu valuri nalte, d'a lui mână sunta lucrate; de eia sunta făcuţi şi munţii, şi bravii mari şi mărunţii ; eia a făcuta tota pămentuia singura, numai cu cuventulu ; şi nouă ne este Domnuia şi 'mpărata preste tota omuia; ăr câţi în ela nu crezură ispitiră şi văzură: părăsiţi de Domnuia fură şi'ntr'a lui ură căzură.
760
765
770
775
[Stratiotulu aşedă trupa pe doue părţî, era Irodu, sculându-se de pe jeţu, trece prin midlocu, dicendu].
Blagoslovenia şi darea, care aa fosta la nascerea Domnului nostru Christosa, fiă-vă de multa folosa. Noi dare şi blagoslovenia lăsăma în casa dumnâ-vostră, la anula şi la mulţi ani ! -
780
[După terminarea represintaţiunil, incepe joculă păpuşilor].
750
JOCULU PĂPUŞILOR
120
JOCULtJ PĂPUŞILOR. [Variantă din BucurescI, după bucâtarulu Nae Romanii şi fostulu artileristu Şerbanu Muşaic, ambii locuitori la Crucea-de-pâtră, spusă in diua de 27 Decembre 1884].
Interiorulu Vicleimului represintă grădina palatului irodescu şi parte din piaţa oraşiuî'iL fundu se vedu case şi Irodu pe tronu, avgndu câte uă gardă la drepta şi la stânga. Păzitori acestui coprinsii este moşii Ionică. Păpuşile represintă tipuri şi biciuiescii viţiurl din sociefar< fiă-cârel epoce. Paiaţa şi moşiulu i6u parte la dialogu.
I
căme^iă n'o să al pe tine ! Fomea, păduchii te-orii scote de la mii.Nopte-bună! O să viii maî la (huă! («)
MOŞIU IONICĂ. (Cu ciomnguln In mană, cu căciula si cojoculu Intorse).
Moşiulă Vicleimului (tn«ia).
Bună-diminăţa la moşiii-ajunti, bunădimineţa la moşiti-ajunu !
SS vii cândti te-oiu chiăma eu, haimana bătrână ce estl !
Moşiulă Vicleimului. AudJ copilulu dracului ! O să descepte câinii satului!
U IAURGIUL!?. (Purtandu In cobiliU găleţile cu iaurta).
MoşiU Ionică (mceto.)
De rîsulu copiilor să fii şi haimana bătrână să rămâi!
5
Bună-dimine^a la moşiii-ajunu ! Paiaţa. Mai la djuă, tată, maî la djuă ! Moşia Ionică. Ba, vere, de cu săr'amti plecaţii să amil parte de căpătaţii, că de ! cândîi suntii tinereţe, alergî şi după colindeţe! Ia 'ntrebaţî boierii şi coconele cum să jucămii păpuşile ?
Asia, ori asia: cu perdea, ori iară perdea? Paiaţa (consultându auditorulfl).
Cu perdea, tată, cu perdea ! Moşia Ionică. Se fii, tată, sluga mea, că multti o sâ'ţl fiă bine:
Iaurtii, iaurtu rococo1; iaurtii caîmacu prospetu ! Iaurtii căimăcelti, pusii pre telerelu ; din luna lui Maiu, bunii de guturaiu. Iaurtu, iaurtu rococoooo ! Fdta Iul moşia Ionica. Măi iaurgiu : ia stal ! Cum dai cotulii de iaurtu?
10
15
Iaurgiulă. Trei perale merunte, să te pupii uâ-dată'n frunte ! Feta. Audjî, audji ţopârlanulu ! Ce, mă, uă căciulă tercăvită pe mine să mă sărute? Iaurgiulă. De, că toţii ca tine una
.v
1. Alusiune batjocorit6re la fustele scrobite -1 apoi la malacovele coconelor, numite roeoc intre anii 1830 şi 1859.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESClî.
mia târcăvitti căciula !
40
Feta.
Iugădi-mS1, calicule, c'ainu sS te spuiu Ia tata ! Iaurgiuhl. Der cine e tătâne-to, sS'i îndrepţi! spetele cu cobeletele2 ! Aba, fa, unde'ţî-e tetele8 ca să'mî de pusketele4 sg împuscîi vrebetele5 care totu câripe pre nem6stiele estea !
45
75
Turcu estî, mă, şi de unde vii? JBfttQagiulU (cânlândtt pe aria unei manele).
50
Feta.
Iaurgiulă ( cantanda ).
55
Muke6 lele, Domne ! Cându amu plecata d'a-casă, trecusemil Oltulu din-coce c'uă luntre câtil uă găoce; 60 făcusemu mămăliga câtu nuca ş'o păziam doI-spr6-ce cu măciuca. III BEAGAGTULtr (intr&udfl). Braga dulce, braga rece ! Haî la braga rece, cine be" da dor-i trece! Haî la braga, sora draga : braga buna, baş-buzâ, cine be rămâne grea.
Hal la braga dulcişora, c'ainu tracuta la ulieioia, amii găsiţii unii puiu de ciora ş'anm băgată la doniciora sa facă mai acrişora sa'I dai paieţiî sa mora. [Vedendu pe Iaurgiu]. Sabalaerosîn ciapkîn ârza la olu cu varza . . . Iaurgiulă.
Me ducii sâ'lu chiămu !
„Hal, lele, pre delu în susii „c'o făcuţii fasuiulu fusii „şi aracii nu i amu pusii ; „hai, lele, s&'lii arăcimu „amendoî să ne iubimQ.
121
Ah, aman, aman ! De la Giurgiu viu, turcesce nu sciii ; para'n pungă iok, mâneai e de locu... Bre, iaurgi, bre, dai unii litra iaurtu pa datoria, bre.
80
85
Iaurghdă. Der ce, mă, Turcule, cu datoria1 aî venitu în ţera românescă? BragagiulU.
90
Cu braga, bre, cu braga. Iaurgiulu. Nu bragă,2măăă, poşircă!. Muke, şi cu poşirca tea faci de rîsu marfa mea. Bragagitdă. Bre, avradini siktir, ghiaur !
95
65 Iaurgiulu (bâtandu'ia ). Ghiaur? Na ghiaur, na, na!.. BragagiulU. Aman, aman, aman !.. 70
1. Prescurtare populară, în locu de îngăduiami, asceptâ-me, stal-tu (ameninţătorul). 2. Provincialismu oltenescu, în locu de cobiliţă. 3 Asemenea, în locu de tatălii. 4. Adică puşca (augumentativii puşcoiulă). 5. In locu de vrabia. 6. In locu de mucâ şi mâcă, prescurtata din mămucă (mamă).
Moşia Ionică (intranda). Ce este asta, măi? Eu mătura şi scuturu, şi voi vS lăsată pfirulu şi faceţi gunoiu p'aicî?
100
1. Alusiune la tributulu co se plătia Turciei.
122
JOCULtJ PĂPUŞILOR
A-fară, ticăloşilor, că'mî faceţi baluld de rîsii ! [Se încaieră şi esu câte trei]. IV COCONA MARIŢA. Bon sor, musiu Paiasă1. Paiaţa. Bu jor, madaramo, bu-sor. Cocona Mariţa. M6 cunoscî, nu e asia? Cona Mariţa, falcă-prăjita, din Oţetari ! Ia spune'mî ceva : n'aî ve^utii pe unde-va pe Muscalulu meii Posnake?
105
110
nasulu ţî-a căluţii ; ţi-amîi pusil umilii de osu, 125 te-aî apucaţii şi l'al roşu ; ţî-amti pusu altulii de pasaţii, te-aî apucaţii şi l'aî mâncaţii. Sciî ce, dragă Posnake? Deca mS iubesc! (ca pe draculu) 130 şi'ţî suntii dragă (ca sarea 'n ochî), trateză-me' şi tu cu ceva, că d'aia suntii a ta. Pasmaslcy. No, stupaî la tine na Sfete-Gherghi na gradine : mi-ti-dam na paharu limonada borşiii acru.
135
Cocona Mariţa.
Bată-te scârba sS te bată: Posnake'ţl c^ice şi posnaşiii estl. D£r bine, monşerică-alu meti, 140 toţii postul ii Crăciunului numai borşiti-acru arnii mâncaţii !
Paiaţa.
Ba l'arau vruţii, madaramo ! Cocona Mărita. 6 Mersi du adio, musiu Paiasă; der pe unde l'al v6<|utu ?
PasmasJcy. Paiaţa. Pe la Curtea-vechiă2 115 ilu trăgeau câinii d'uă urechiă, şi pe la Curtea-Nouă8 îlil trăgeau de amendouâ.
No, stupaî la tine na Cismegi1 na gradine: mi-ti-dam unfi cinstita
145
îngheţata fasul sleita. Cocona Mariţa.
PASMASKY. Zdrasti, bolgogras Mariţa care-a ţinuţii uliţa, starski pazarova ?
120
Cocona Mariţa. O mon şer Posnake, de cându nu te-amu vS^utii, 1. Eidiculisarea celor ce strică limba, franţusindu cuvintele seu nesciindule proprietatea2. Curtea-vechiă, adică palatulu vechilor Domni, se afla acolo, unde suntii adl clădirile d-lul Ion PencovicI (lipscanului, între stradele Covaci, S6relui şi Carol I. Singură biserica mal p6rtâ numele de Curtea-vechiă. 3. Curtea-nouă se numia palatulu din valea Deluluî Spirei, in faţa clădiriloru şi monastireî Mihaiii-Vodă. După unii incendiu, se numi Curtea-arsă şi pe rendu servi ca temniţă, ca lo calii pentru compania militară de lucrători, ca arestu militarii, etc.
Bată-te posna de Posnake, d6r toţii postulu Crăciunului numaî fasole sleită-amii mâncaţii ! Pasmasky. Na, pastoî, Mariţa : mi-ti-dam na tine rubliţa cândii vine Craciuniţa. Na mini paîdi na pahot (««).
iso
Cocona Mariţa. "Vedjf, musiu Paiasă, vedji ce păţiî eii? J 155 1. Pe la 1854, grădina Cismegiulul er ea in flore. Bufetulu, cu renumită cafea şijflghL se afla cam în dosulu casei d-lul " Creţul undeereaşi kioşculu musicei militare. Lai dina Sf. Georghe, disă şi Tiriplicu, se introdu sese -ca ceva nou— vinderea de limonai\e şi de şerbeturi turcescl.
123
COLECŢlUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Paiaţa. Asia patu tomna coconele, cândti se cojescu nucile. Cocona Mariţa. Fiă că nu me" lasu de locii. Plecu cu elu la pahot! (esc). V VENĂTORULtt.
Bună-s6ra, mă, paiaţă: me cunoscî cine suntti ?
160
Paiaţa. Cum se" nu te cunoscii 1 Maî e vorbă ? VenătorulU. Eu suntu Ghindă, vânătorulii... Paiaţa. Care 'mpuşcă cu mosorulu...
165
VenătorulU. Care 'mpuşcă căpriorulii... Paiuţa. Pene 'mpuşcă'î duce dorulti.. VenătorulU. Ia nu mai toţii trăncăni, că eu nu g)icu ca Ţiganulu „ deca e curcă „ de ce se'ncurcă „ noptea'n revi5rsatulu porilor „în calea vânătorilor". Eu suntu vestitulu Ghindă, care se culcă'n tindă...
VenătorulU. Eu suntii Ghindă sergentului, 180 omorii... Paiaţa. ... mămăliga cu pieptulu şi cu mustăţile i-aduni bucăţile ! VenătorulU. Cândti suntti vrabiele 'n meiti, dintr'uă sută dobor ii trei 185 şi, cândti suntfi pe bătătură, le ologescti c'uă sburâtură ! Măi moşiule, unde estl? Ori ţî-e gura surdă? Mo§iulU. Ce e, mă Ghindă, ce e? 190 VenătorulU. N'aH vruţii vr'unti iepure, mă? Moşiulă. Ba amil ve^utti unulti prin pârloge, care face mămăliga doge. Der ce-aî cu elu, mă Ghindă? VenătorulU. Scolii împuţii, mă, sâ'lu împuţii 195 şi din carnea lui să mtişcti. Hoşiulă. Der câinii und'ţi-i-aî lăsată?
no
175
Paiaţa. Şi nemeresce'n grindă... VenătorulU. Cu platoşe'nţesate de pene adunate. . Paiaţa. ■i De la babuscî1 scăpate! 1. Bdbuşcă se numesce sticletele, scatiulu şi ori-ce pasere îmbătrânită, care nu mal cântă.
VenătorulU (strigando).
Dudasiti, Fidelii, veniţi din satii că de meiti v'aţî săturata. Veniţî, mânca-v'arîi fierea 200 61Q care 'şl teme muierea; veniţî, mânca- v'arii splina Slii care 'şl teme vecina ! Paiaţ i. Mă Ghindă, ascunde-te, că vine iepurele 205 şi te mănâncă. VenătorulU. Aţin'-te, Ghindă, aţin'-te! Paiaţa. A eşitii din arătură
JOCULO PĂPUŞILOR
c'uă bucată de ghindă'n gură...
Paiaţa.
Venătorulu. Şi fuge spre feneţă întocmai ca uă paiaţă ! (îlu impuscă)
210
Paiaţa. Trei lei ş'unu zloţii... Venătorulu. 215
Paiaţa. Trei lei şi jumătate ! Venătorulu. Ba mai bine se" cadji pe spate la tat-to 'n lapte. De câta la tine pe m6să, mai bine la baba a-casă, 220 s6'I facii din blană unti maşoa1 în chipu de darii la anula noii; din carne să facii uă ciulama şi sS'i puia ardeia uă ciuştea2 : cândft oiu mânca 225 ş'oia stfirnuta, s6 facii „ craii, craii în de"lii la viiă că s'aQ copţii aracii şi Ţiganii stafi ca draci! ". [Vrea]]se 16 iepurele în spinare]. Măăă, d^r greii mai e: 230 de graşii, îl dă untura pe naşii ! De ce nu ajutaşi, mă paiaţă, că'ţjl damti şi ţie a bumbăreţă ! (pleci). Paiaţa. Ba s'o daî lui unchiu-to, mămâligarule ? VI URSAKULtt («> urzica).
Buna remea dumnea-hostra : ma cunoşteţî, boieri şi cucone? 1 Parodia cuvOntuluI francesii manchon. 2. Termenii sinonimii cu pâstaia.
240
Ursarulil.
L/amii împuşcata, vere : ce'ml daî tu pe piele?
SS mănânci unii câine copţii !
D6r ce, mă, pe toţi Ţiganii o să'î cunoscă boierii ?
285
Şi mal şi. mo paiaţule !... Măşteruia da la Cojasca1 pa linia rudarasca ha veniţii cu Vasilica frumuşica, capaţînosa, cracanosa, folofoştinosa s'o joce la dumnea-hostra pa codru da mămăliga, pa bulgare da brânza, pa foloştina da varza.
245
250
Mosiulu. Joc'-o, meştere, frumoşii ca pe vremea lui Christosti, deca vrei să aî folosii.
255
Ursarulil (cânlânda si jucându'sl ursoic»),
„Na, na, na, puicuţa na, şuntal more nadara, lovi-te-aru falcariţa ; c'asta vara la Ispasa mi-al foştii tinara şi grasa, d<5r hacuma te-a slabitii pustiioruia da iubita ! La ticăloşii da bărbaţii pune'I bucate pa pragti, da varza folofoştina şi horşafulu da gradina ; iar pentr'unii hibovnicelu h'uă găina ş'unti purcelti, h'uâ găina fripta 'n gura şterfelita la huntura, şi purcelulu, parpalitii, s'a mâncaţii, s'a mântuita !.. Di-ha, Vasilica, di-ha !...
260
265
270
Paiaţa. Mai dj, mă Ţigane, că place la boieri şi la cocone.
275
1. Sătulii Cojâsca erea sieste renumiţii prin mulţimea Ţiganilor ursari.
i
COLECŢIUNEA G. OEM. TEODORESCD.
UrsarulU (cântanda).
„Noi, Ţigani cu m^şterşugti, sa traimti totu h'în belşugti câtti ora hi curcani pin satii şi gairA da furată...". Hâba, mo puiaţule, ci-c'aicî la Bucurdscl trăiţi ca Ddmne-ferescl, ca mămăliga huscata ho ţineţi sus pa corlata; hâba, mo, la noi la satii şi câinii haii da mâncaţii : di haia multa, fasola multa, sfecla multa ; păpuşa da tutunu câtti hlaia da fenu :
ca'I dihochiata1. . .
280
285
290
„ţine mentei e ! „na meştere ! La voi, la Bucurdscî, punga 'ţi scuturescl: nici nasturi pa teşila, nici mămăliga în hasta gura.
295
[Ursoica se trântesce josu. Ursarulu se uită şi se adresezâ paietei].
Impestriţatule şi împeliţatule, 300 gargaricitule şi da molii mancatule, hal foştii la mă-ta dracii cândii nou6 luni hal stătu h'în lada toţii bagatu ; 305 te-a făcuţii cu hochiî verdl, . b * n'aî mal vede" sa nu vedjî ! Mi-aî dihochiatti hursoica, mi-aî fîstîcitu Vasilica, mi-aî lăsaţii cokiî săraci. 310 Scuîp-o hicî.. Maî scuîp'uă-data ca'î hursoica dihochiata. MoşiulU.
Dăscântă'î, meştere, dSscântâ'î | UrsarulU.
Sa'I descânte meşterulu,
125 315
„sa'î fiă da mârla şopârla, sa'î traca pa drum ti gârla 320 cui ha dihochiata ursârla ; dascântecti da şerpe chiorii sa nu mal torca fuioru ; 325 dascântecG cu lingura şi hustura2 sa iei la moşiţi şi la paiaţu gura, ca pr6 he lata 330 şi crăpata ; sa le ramâia curata, luminata, ca capaţîna da calu < huscata, 335 ca buruiana da la bălţi sa le ă6 junghiuri da mort' ." (Ursoica se rădică)
MoşiulU.
A 'nviiatu ursoica, meştere. UrsarulU.
Ş'amii sa'î câtti da bucuria. „La parulu cu perele 340 hunde'ml joca Serbele, ■ ş'alde Moldovencele, ş'alde Craiovencele, ha pierduţii Serba zevelca, î-arde inima ca sfecla. 345 H'în curte la Balacenulii ha pierduţii Serba margenulti, l-arde inima ca hrdnultt şi palmele ca buştenulii"... Hâba, mo paiaţule, mo, 350 nu daţi voî nimica la Vasilica? Da dihochiata haţî dihochiata, l. Urmeză uâ parodia a descântecelor. 2 Adică custură, cuţitii netâiosu, ruginitu, prostii, usatu.
iâ6
JOCUI-C PĂPUŞILOR!?.
mâna'n kimir n'aţî raaî băgaţii ! Paiţa. Coconitele şi ciocoii nu pr6" au a-face cu cioroiî !
355
UrsarulU.
Ciurhui-te-aru cu ciuruiţi cin'ţî-a facutu cusurulu !.. Haide, Vasilica, ha casa, ca de la hasta casa zugrăvită 300 pSn'la hasta casa văruita, nici nasturi pa teşila, nici mamaliga'n hasta gura ! (pi«ci). VII OVREIUL!). Bană dSmăneţă la Moşiti-Păiaţă ! Asia si trăieşti : cunosc! la iu cin'ieştî?
Moşiulil.
Lasă astea, jupâne, şi maî bine ne spune ce vrei şi ce estî, cu ce negustoresc! ? 365
Ovreiulîi.
Noi sunteţi triî tăvarăşî grele ca fulgii pi apă ; avemii triî privalil : ună golâ, altă secă ş'altă plină cu'ntunericâ.
Paiaţa. Te cunoscu, marfa giule : nu estî Ilie, moftangiule ? OvreiulU.
D'atâţia vremi mununcl rahată şi popa n'al facutu la sată ?
şi pi Leibă Şmerţz daţii joşii la codră Hertz. Ş'aî tăiat un lemnişir di tel s.* şi m'o câstat cinci şuti di leî. La iu, mol, al făgitii, . der la balabustă trântiţii. Cândii al datti u-dată aî rupţii cinci kiti di obadă 30 şi inimă kiruţi totâ. Ba aî loviţii la iu în ochi şi al facutu padinii albaţâ.
370 Paiaţa. Der bogaţi maî sunteţi !
4:
Mo§iulil (înceta).
OvreiulU.
O s6 te facemii pe tine, încornoratule! OvreiulU. Iu eşti Leibă Şmerţz di la codră Hertz, undi muciuki di tel cinci şuti di lei. Acum doI-d,ecî ani pen' codră al trecuţii şi la ni aî avuţii unti kiruţi mititiki, uă căluţi mititiki şi balabustă frumuşiki. Acolo unii moşiu Ionica talharica pi sene balabustă
375
380
Moi paiaţă, ş'inki maî avemu cincizeci di boloboci făr1 di fundii şi fâr' di dogi. Ş'inki mal avemii unii privalil plini di aci cu gămălii. 41" Mol paiaţă, ş'inki si maî ve<|î : tată
385
OvreiulU.
Aî daţii pi la şane balabustă acuma
COLECTIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
ş'aî biutu pâharu di spîrcălă 245 din drumă ş'aî venita la iu puţină kefălâ si kintălă. Mol paiaţa, iu aî si kintălă, der tu al si puzesce la iu? 430 Paiaţa. Cum se" te păzescu, jupâne? Ovreiulă. Kind vedî pi moşiţi Ionica talharica, si spuî la iu frumoşii, că iu voinicosti, der fricoşii.
435
Paiaţa. Bine, bine : te păzescu ! ' Ovreiulu. Aî si daî la tini dară unii basmaluţi di gâtă si spânzuri nemuri tată : pi taîc'al-to şi pi frat'al-to, pi maic'al-to şi pi sor'al-to şi tată nemuri al'to. Vrei si 'Iu puzesce ?
440
445
Ovmîi cu barba roşia, duce pe draculu la poştiă ; Ovreiu cu barba negră, duce pe draculii la ierbă; Ovreiu cu perciuni duce pe draculu la căpşiunî !
Ovreiulu (cântanda).
*
Ovreiulă. Marho, marhooo ! Marha pună di Paris: asta-dj, asta-djt aî dischisu ! Ameriki lata unu sfantz bucata câ'î ruptă gata. Marho, marhooo !
480
M0§iă Ionică (de departe).
Cântă de, că te păzescu !
1 Adică petră
bini şedi creştinată 460 heî mir, vaî ! cu fes, cu tulpan legata heî mir, vaî" ! Ş'inki si mal vedjf : „La Ilii 465 'n privalii joki şaricî în calcaii, jura şi mărturiseşti ca muncari nu găseşti". 470 Moî Paiaţă, aî si puzesce tu la iu, c'aî si faci p'aicile unu mititiki vendariki. 475 Paiaţa. Te păzescu, jupâne, te păzescu.
Paiaţa.
„Foiciki foii lata heî mir, val ! la Eşî, bi bodulti di batră' heî mir, vaî! s'o striusti Ofreiî la sfatâ si'î faci d'un jidicatâ c'o işitu Ofreîcă fată. Jidicatâ estî facâtâ: ie-o 'n braţi şi 'Iii sărută." Ş'inki si maî vedî ! „Ofreîcuţa botezata heî mir, vaî !
127
450
455
Ovreiuld. Moî paiaţa, tu la iu puzesce or iu la tu nu maî blutesce?
485
490
Paiaţa. O s6'î plătescî luî moşiii-Ionică. Mo§iă Ionică. Iatfi.. dihania jidovescă a intraţii în curtea'mp6răte"scă ! Mă, afurisiţî Jidanî, 495 ţiî minte-acum d^ece anî
128
JOCULC PĂPUSILORtf.
că eu amu trimesu pe biata babă |i nu i-aî data uă litră de stambă? Ovreiulii (tremurandtt).
Staî, moî moşica Ionica, ke iu nu vindî cu litri, iu vindj cu cotă.. Moşia Ionică. 0 s6 te cotonogescti, Jidane, ş'o sS'ţtt ieti şi tenculu cu totulu. Ovreiulii. Moî moşica Ionica, lasâ la iu faci unu mititiki vendariki 3 prin balcî aista mari kS daî la babă doî-triî cotă stambă.
500
505
520
Ovreiulă. Moî moşicule, stal binile că 'ţî daî ună cu cotule. MoşiU Ionică. Ba s6'ţl dau eii cu ciomagulu s6 veo^î pe draculu (»« »»te).
„Haî dara-daî daî dai fnki si nu 'I aî, haî dara daî .... [Mosiu Ionică îlu lovesce uă dată]
Moşia Tonică. Asia mi-aî făcuţii tu, Jidane ? Aî d^sii că daî la babă vro doî-treî coţi de stambă
525
Ovreiulii. Ipăstatălă, ipăstatălă, prorţis-vfirbală mahălă vus tar'azol mi batămii amendoî.. (r«ge). Moşia Ionică. Na, Jidanii spurcaţii : ciomagulu ipistaţii!
530
ii
Moşiii Ionică. Ovreiîi cu barbă roşia, sg pleci dracului la postiâ ! Ovreiulă (înceta). Şi moşiii cu barba alba si ducimii pi dracă lă iarba. !
515
Mo§iil Ionică.
mir vaî ! Mooî, cin'mi-aî datu unii pumnă de par'că sint nebună? Cin' m'aî batutu ca morii şi'ţî pari c'aî luaţii di porii ?
Ovreiulii. Mol moşi cu brâî roşi, ce-aî tu cu mini şi iii cu tini, ke kindii vedjf iu la tini, prinzi friguri la mini !
Moşia Ionică. Uite : pe icea scuturu, pe icea măturii, pe colo dereticti. Totti cărând ii la gunoiu, mi-s'a tociţii turulii nădragilor şi9 fundulu căciulilor. P16că, că daţi !
510
Asia ? Hei bine, flă ! (s-ascunde).
Ovreiulii. Moî paiaţa, aî vi(|utu cum Leibă sciutu si scapî di moşiu Ionica talharica ? La voî amSndoî suntemii marî talharoî ! (cântă).
ş'acum te laudj la lume că aî scăpatu de mine?
;■
y
COLECŢIL'NEA G. DEM. TEODORESCtJ.
VIII TURCULtk Ne akît saer, bre ! Saban-saer okut : Moskov, bre, iok vadutu?
565
MUSCALULU. Zdrasti, braţ! Ochii pe sub patu : ceva căldări, tingiri de furaţii? [Vede pe Turcu] Tureski. . i bit foi..." Turculă. Ana sini siktin, ghiaur..
570
Muscalula. I bit fol maţi, Tureski : tibi dam glav prapal.. [Scotu sabiole, se batii împreună şi Muscalulu taiă capulii TurculuîJ. Şto, Asan : io glumiţii, der la tine muritîi ? Paiiţa. Asia suntii Turcii, boierule : 575 morii numai de frica Muscalului !
12!)
Me'cu1 după dascălulii State, care dă ocaua pe spate şi mai face cu mâna s§ mai viă ancă una ; mg'cil după popa Macare, care dă rasolii mai tare. Orii fi la Mişiu 'n colţii2, unde vinii beţivii toţi de cinstescii paharele şi târnosescii mangalele pgn' li-se vSdu cotele. (Ese).
590
595
600
POPA (cu petrahilulu de gutît) şi DASCĂLTJL/0 (cu uă carte în mână). [Se impleticescii de beţi şi intra cântându]. „Foia verde pomă cornă, leliţă Ionă, d'aşî mai trăi pgn'la tomna, 605 leliţă Ionă, sg puiu şeua pe ". MoşiulU. De, mă, ce vg ţineţi cârdti |i intraţi asia cântându ! Paiaţa.
Muscalula. Şto, mojika na cântam ! [Se cântă din clarinetu şi, jucându, dice] „Măi Cazace, Cazacele, ce caţî noptea prin argele ? Iaca trebă de Cazacii, 580 mămăligă cu dovlecu ". Şto ti zdarov, paîdi ! (Ese). * M0§iă Ionică (intrAnda). Hei, comedia dracului în grădina 'mpgratuluî ! Cine l'o fi omorîtii ş'aicî la mine Pa terîtu ? Nu e nici iaurgiulu, nici marfagiulu, der s6mSnâ cu bragagiului.
585
. Alusiune la luptele dintre Rusia şi Turcia pe timpulu îrnperâtesei Ecaterina. Rusulu e ■resintatu tot-dâ-una ca învingetoru. Ast-felu ea protectoratulu şi mai în urmă regimulu ^ulamentuluî organicii, pene la 1857.
In locu. sg cântaţi de morţii, voi trăncăniţi ca la cortu !
610
Popa. Domne, iartă- mg ; credeamu că suntii la cârciumă. [Se împedică de mortu]. Mă paiaţă, der ce'î aici ? Călii e, câine e, ce e? 615 Paiaţa. Ce câine, părinte ? E Asanii glii de anii. Popa. Dgr creştinii e, ori turciţii ? 1 Aferesare populară în locu de mk ducă 2. Se dicea „la Mişulu " cârciuma din colţii, unde strada Decebalu întâlnesce Calea Moşilor, in casaarchiereulul Calistu. Acolo se stringeau mal înainte dulgherii, zidarii şi muncitorii, care căutau de lucru. Astâ-di se strîngu la spatele grădinii Sf. George nou.
1 30
JOCULU PĂPUŞILOR.
Paiaţa. De, părinte, vSdQ c'a murită ! DascălulU. Sciî ce, părinte Macare, 020 ia te uită : nici capii nu are ! Popa. O fi veniţii, dascăle, dracuia şi io fi luaţii capulu !.. DascălulU. Care din voî i-l'a mâncaţii? Moşiuia ori paiaţa? 625 Paiaţa. S'a bătuta cu Muscalulu şi l'a remasu, sărmanum! Popa. Asane, Asane, bine'ţî şede mortu în sane. A-ser'ai mâncata pîsatu 6..' o ş'acum dracuia te-a luata ; aî înghiţita pilafu fiertu şi te-aî opărita pe piepta ! DascălulU. Tatălu nostru în poduia vostru «35 mănâncă prune şi noue" nu ne spune.. Popa. Domne, Domne, fiert-aî pome, şi dusu-te-aî departe, 640 şi mâncatu-le-al tote ! DascălulU. Ia dH, părinte, condaculu se'ia ie maî iute dracuia, că nu ne ese colaculu ! Popa. ţi tu, dascăle, una moliftoiu, g-15 că Turcuia n'are crucioiu. BaSCălulă (cilimla).
„Pe cea baltă lată mie mi-s'aretă d'uă pasere naltă, cu piciore rîskitore si c'umi suta
050
penS 'n pămentu".. Ce-o fi aia, părinte? Popa.
N'al şi tu atâta minte? Iacă starea cocostârca ! DascălulU. Ea mî-ama tăcuta slujba mea: acum di sfinţia tea! Popa. S&'mî ţiî istinuia, deca vrei ca sS'ţî maî daa se" bei. DascălulU. Vaaî de picatele mele, bucorosa, părintele ! Popa (tlnlândfl).
Dooomne Iiisu-see Chri-stooose DascălulU. oooooseee. Popa. Cuuură-ţăăă'î gu-raa de ooose Dascălulu. oooooseee.. Popa. Ama isprăvita ! Măî dăscălele, ia caută'ia tu pgn'la piele : ne'î da de niscaî-va mahmudele se berna pelinaşia pe ele? DascălulU (câuUmiu-lu).
Ba are, părintele, d'ale cu ş6se picere lipite de piele, şi nisce beşlicî tota cu câte cinci !.. Ama băgata mâna penS'n cotu şi n'ama găsita nici unu ortu : sS'ia dama dracului de mortfi ! Popa. Mă dascăle, n'ama isprăvită. DascălulU. Der ce, părinte, nu i-anni citita J Pcpa. Der la gropă, mă, te-aî gândita? DascălulU. Ia, se" fiă Turcuafurisita !
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
SS chiămă pe Stanii lopătarulu, 035 care'ncăld^esce grătarulu.. (pisc-a). Popa. S8 via numai de câtă, sS'î fac'uă gropă pen'la gutu. DaSCălulu (viindtt cu Stand).
Are unu deştiu încârligatu, s'apucă cu densulu de gardti ! Stanii. SS'lu fi dusă la mecetu în pola luî Maometu1, unde şedu pa|alele în gură cu ciubucele. 1 începe se sape]. HoOOOp
690
005
nea tîrnăcopu ! Amu osteniţii de rn'amu prăpădiţii ! Ori că 'pămentulu e înghiăţatu, 700ori că tîrnăcopulu e cam betu... Papa. Si stăpânu-seu trezii : nemâncatii ! Stanii. Pămentulu e cam glodorosu : 705 a fostă Turculu cam arţăgos ii ! Gropa e gata cu totulil : di, părintele, prohodulă ! [Stanii şi dascălulu îlu lasă .iosu şi aruncă pământii peste densulu]. Popa.
Pămentulu alţi Domnului si mortulii alu dracului ! Dascălulu. Aleluî, aleluî, aleluî.. Popa. Ce-oră fi ale luî 'şi le-o lua pe lumea aî-1-alta.. Hal, dascăle Hoţoţop,
710
715
l iîecetulu turceseu, vechiulu cimitiru din Buiescî, se afiă îu suburbea Agiulii-
131
ce furi dovleculu din focii maî multu crudii, de câtii copţii. (£sa). Stanu . Dumnezeii sS'lu ierte 720 cu trei pome fierte si cu una mooole, se nu se miî scoole. IX MOŞIU IONICĂ. Mojiciile şi păiăţică, ve rogă şi moşiu Ionică 125 sâ'î 'faceţi uă trebşură mică. Cu respecţi! şi cu înţeleşii spuneţi la cocone şi la boieri că nu mai suntii păpuşi cu manuşî, 730 cu ciobote încălţate aruncate după spate. A maî remasu mosiu Ionică cu resbăbuica luî Ilincuţa, şi vină, de ! se ceru darii 735 pentru bietulu păpuşarii, că de ! rebegită, a cam răguşită ş'aru vrea se- fac'uă gargară de prune tomnatice.. 740 Făă, babo, făăă ! Vino'n coce. BABA ( de departe ).
Viii îndată, băţăgoiule, viu indată (intra).
MosiU Ionică. Eî, babo, din ajunulu Crăciunului te-amu trimesu după căpetatu : ia se vedemu, ce-aî câştigată ? Aooleo, în cutia nimica zimţuitu : par'că'î uă gaură de putu părăsită Baba. De, mă. unchiaşule, ce sS facă ? Boierii şi coconele pote mî-oră da. Mo§iii Ionică. Apoi umblă maî pe picere: du-te la fiă-care şi cere ! Baba. Lume bună şi blajină cătătore de pricină,
745
!
750
755
KÎ2
JOCUL!} PĂPUŞILOR.
miluiţi pe uă bătrână . să staţi la lumina raiului pe marginea lacului. MoşiU Ionică. Daţi, daţî ! Daţi babiî, daţi, ca de moşiulu nu scăpaţi ! 760 Baba. Miluiţi-mă. măiculiţă, coconaşiu şi coconită ! Moşifi Ionică. Cere maî cu inimă, babo, cere. că'ţî trebuie risticu pentru sprâncene. Cere-uă rublă mal bună 765 pentru brânisorulu de lână. Iţî maî trebuie câte-unu banu ca să'ţî cumperi sulimanti, că io îi ta plâtescă c'ună zlotu şi tu'lu dai p'uă falcă toţii, 770 şi nu sciu cum nalba l'al daţii că şi falca ţi-s'a crăpaţii. Cere, că'ţî trebuie-uă leită ■ pentru foiţă, două pentru ouă, trei pentru ardeî, patru pentru tat-tu, cincî pentru opinci, şese pentr'uă basma de mătase, şepte • ' pentr'uă vacă cu lapte, optu pentr'unu mălaiu coptă, nouă pentr'uă cloşcă cu ouă, d^ece pentr'unu purcelu rece. Baba. Miluiţi-mo, măiculiţă, coconaşiă şi coconită! 31oşiil Ionică. Cere, Ilino, cată poci ' 1. Poci, populam in locu de poţi.
775
780
785
790
795
c'amu să'ţî cântu ca la milogi. „Floricele, flori mărunte, ună unchiaşiu de peste munte ş'uă babă de peste Prutu cum se'ntâlnescu cum se pupîr. baba'î cu două tifone moşiulu cu cotele gole". Baba. Miluiţi-mă, măiculiţă, că mă bate uncheşelulă toţii cu toiegelulti. . Moşia Ioni'ă. Babo, deca n'ăi căpăta, să scii că este vina ta ; că tu m'aî aduisu din Ploiescî tocmai aici la Bucurescî, djcendu că al nisce palaturi cu câte paaatru caturi ; cându colo., futidulu bordeiului în scorborîşulu pămentuluî, cu ferestrele pe sub patu, er şoriciî nu i-aî legată : mî-aă roşu fundulu căciulii şi chiaru turulă nădragilor. Cere, babo. cere, că n'amu avutu de Crăciunii nicî măcaru unu cojocu bunu, şi la g!i 'ntâiu de ană nicî vr'unu ilicu cu găitanu. La sfăntulu Ionu e qMua mea şi n'amă nicî măcaru basma. Baba. Daţi'mî.măicuţă gălbenaşulu, că mă bate rău unchiaşulu ; daţi'mî măcaru francul fi, că mă bate bărbatulu ! JHo§iU Ionică. Ia să vedemă, ce-aî adunată : ne ajunge uă (|i de mâncată? Fă, babo, asta e pentru gură : maî cere şi de băutură ! Baba. Daţî babiî, daţi. Vă 'nduraţî şi'I daţî, că de moşulu nu scăpaţi !
4. VASILCA. (31 DECEMBRE ŞI 1 IANUARlO].
184
VASILCA.
Espresiunea „ Vasilca" e uă sincopare din Vasilică, nume obicinuită a se C către Ţigani urşilor domesticiţi, pe care 'î jocă prin sate seu prin oraşie, pe Li. pântii seti în curţile dmenilor1. In generalii Ţiganii ursari punu acestu nun> şilor şi ursoicelor nu prin întâmplare, ci dintr'unti vechiu usu, cu timpultl d>.nitu aprope invariabilii, spre a se potrivi cântecului următorii : De t'eî face maî bar&, Vasilică mo, sa'ţî de tica d'un grasno, Vasilică mo. E în deprinderea Ţiganilor ca, după cum dau nume urşilor, se de şi celor-1-. animale, der maî cu semă porcilor, căci nu e laiă, nu e sălaşiu, nu e famiiL. Ţiganii, care se nu aibă unu porcii, hîrbaru ca şi stăpânii. Intre numele de pirinţă, puse urşilor şi porcilor, ursdicelor şi scrdfelor, figureză cu deosebire c următore : Vasilică, Pandelică, Marinică, Stanică şi Ionică. Câtu despre etimologia cuvântului din Siva şi Vasiva (cea din urmă formată ; repetirea la începutu a silabei finale va) şi despre identitatea luî cu divinitate;: diană Siva, pe motivulu că Ţiganii îşî au originea din India, acesta derivaţiu: trecu în numerulu ipoteselor filologice. Prin Vasilcă se înţelege capulu unei scrofe, împodobiţii cu fol naturale şi f artificiale, cu panglice şi verdeţuri de mâncare, puşti pe uă tavă în faţa une^ glindî. A umbla cu densa— fiă în ajunulu anului nou, fiă în dimineţa dileî Cw Ianuariu — se dice „a umbla cu Vasilca". La acesta îndeletnicire ereati deprinşi vechil bucătari ţigani. Pe cându st Hau in stare de robi, „Vasilca :; le oferia uă rară ocasiuve ca se maî p6tă doh. tradiţionalulti baksiş. După reformele sociale din 1848, datina lua untl av>'-..' noii , pentru că foştii sclavi , deşi proclamaţi liberi, continuară se recui: totu pe vechil stăpâni, la care vătafii sălaşurilor alergau cu „Vasilca" la ir putulu fiă-căruî anu. Incetulu cu încetulii, ea a decădutu, maî cu semă de 1864 încdce. Astădî o maî practică numai servitorii ţigani, care fără deose' îşi încercă noroculu, intrândti în tdte curţile caselor şi la tdte familiele cu dw de-mână. Precum se va ved6, recitativului espune căuşele pentru ce scrdfa a fostu : iată şi modul iî cum i-se face ultima judecată în ceru. Despre acestu obiceiă n'amu maî găsită scrisu nimicii pane astădî.
1. Esistă credinţa că joculu ursului este norocoşii pentru casa şi familia în curtea căreia juc > temoiulu acestei credinţe, ursarulu intră în fiă-co curte, şicuru fiindii că nu va fi gonit». I1proverbulu : „jocă ursulu prin vecini, osoviiă si la noi". Omenii, care suferii de durere la mi', punii pe urşi siVi calco, adică si- se plimbe pe spatele lor, eeia-ce ani av6 dreptu efeetu s6 le ■ puterea perdută Copilulu micii, scăldaţii pentru prima oră şi unsu pe corpii cu untură de urni dobândi (crede poporulu) forţe estraordinare ca de ursii.
COLECŢIONEA C. DEM TEODORESCU.
VAS1LCA. •usa de unu Ţiganu, colindătorii cu „Vasilca" ţi comunicata do d-lu Gr G Tocilescu in anulu 1875, la Paris].
Şusu suntă 'nalte mănăstiri, mănăstiri 'nalte zidiri, <.'-r în ele cine 'mî şede? Sede Maica şi cu Fiiulă şi'mî judecă pe Siva de ce 'mî este asia grasă, asia grasă şi frumosă, întrebând-o, ispitind-o : ce-a beută şi ce-a mâncată d'are trupă asia 'noălată? Eră Siva răspundea şi din gură cuventa: — susă la munte m'amu suita, jirti şi ghindă mî-amu păscuta ; josu, maî josil m'amă pogorîtu, apă rece mî-amti băuta, apă rece, sloiu de ghiaţă, priitore la 'ngrăşiaţa. In grădină c'amti sărita, cepă verde mî amu păscutu ; doue-treî verzî amu stricaţii, candu.. Românii m'aii simţită : sară eî cu toporele, ciobotarî cu'ntinsorile, lăutari cu arcuşele, Ţigani cu barosele. * MS bătură. me" 'njunghiară, mS pîrliră mă 'mpărţiră ! Luară Români slănina, noî Ţiganii căpgţîna, şi frumoşii mî-o'mpodobirămu cu cercei şi cu mărgele, ş'amu adus'o la 'mne vostră1 cu banî mari s'o dăruiri :
5
io
15
20
25
30
35
1 Din domnia-iostră prin contractare s'a fa un dumni-vâstră, er prin aferesare 'mne-vâstrâ.
doî-treî galbeni înfloriri c'unu colacu de grâu curatu s6 'Iu avemu pentru mâncata ; sub colacQ vedra de vinii, c'aşia 'î legea din bStrâni, din bătrâni, din omeni buni. La mulţi ani cu sănătate, că'î maî bună de câtti tote, la boieri ca dumne- vostră, că sunteţi propteua nostrâ.
i:;.-,
40
45
50
VASILCA. [Variantă scrisă la 26 Decembre 1884, după Serbam! Muşatu, muncitorii ţiganu de la Cruce"a-de-petră în Bucurescî].
Cum e'n ceru şi pre pămentii, c'asia dice Domnulii sfentti ; der în dalbe mănăstiri şi 'n maî naltele zidiri numai jeţuri stoborîte pentru judecăţi gătite, er în jeţuri cine'mî şede? Totu la sfinţi maî mărunţei. Maî în susă de scăunelu mî-este-ună jeţă de aurelii, er într'ensulă cine 'mî şede ? Sede bunulu dumnedeă s » de'mî judică pre Siva : — Sivo-leo, Vasivo-leo, ce-aî b6utu şi ce-aî mâncatu d'aî unu trupa asia 'ngălată ? TJndc-aî văratu ş'aî iernata de'mî eşti grasă şi frumosă '? Siva Domnului djcea şi frumosă îi răspundea : — susă la munte ama iernata, jiră şi ghindă ama mâncata de sunta grasă
5
10
15
20
25
3i»
136
VASILCA.
şi frumosă ; la vale m'amii scoborîtii apă rece d'amft b6utu, apă rece, sloiii de ghiaţă numai bună la 'ngrăşiaţă ; 35 prin grădini că amu intrată, dou&trel verdj amil mâncaţii. Românii1 că m'aîi ve^utii, după mine s'aii luatu, Români
cu toporele, Ţigani cu barosele, cobzarii cu cobzele, lăutari cu diblele, casapi cu masatele2, Olteni cu paiantele8, dănciuci cu copăile, bucătari cu cleştele,
40
45
50
toţi pe mine m'a 'neolţitu, după cefă m'au loviţii ; m'au junghiaţii, m'au jupuiţii, t Luat- aii Românii slănină şi boierii carnea bună, er Ţiganulii, ca Ţiganulu, nu scie ce e şofranulu : luat-aii Românii slănina şi boierii carnea buna, er Ţiganii căpSţjîna: pe lemnii de teiă mî-o pirliră şi frumosu 0 'mpodobiră cu mărgele, cu cercei, : cu salbă de ghiocei, cu parale de optu lei; la 'mne-vostră m'aîi poftitu, frumosu darii 'mî-aţi dăruiţii : unii colacii de grâu curatu, câtu patra morii de laţii,
55
flămânzii cu gurile ; 1. Aci numele Bomânu însemneză, ca în seculil trecuţi, săteni, ţeranî, muncitori, mojici. 2. Masatulu e unii suliî de oţelii, pe care mă celarii (în Moldova casapii) işl ascutu cuţitele. A se vede mai la vale cuventulti masdracu. 3. Paiantă, pronunciă populară în loeu de balanţă. Oltenii au fostu şi suntu vondetori de legume, fructe, carne, etc.
pe colacii vadra de vinii şi cu galbenulu deplinii, c'aşia 'î legea din bfitrâni, din bStrâni din omeni buni ! La mulţi ani cu sănătate că'î mai bună de câtii tote la boieri ca dumn6-v6stră, s8 ne 6să partea nostră.
1 1
:
5. PLUGUŞORULO [3i DECEMBRE ŞI i IANUARIU].
PLUHUSIORUi.U.
l:;«
Umblarea cu plugulu este uă vechia datină in ţările agricole. Ea se prac pene astădî, cu neclintita credinţă că urările ce făcu colindătorii se voru rea'.: celu puţinii în ceia-ce privesce recolta anului. Carmen arvale alu Latinilor nu erea altu de câttl unu imnu religioşii, uă ur.. sacră, prin care divinităţile ereau rugate s6 protegă semenăturile de pe «:. puri (arva). In India ca şi în EgiptCi, în Grecia ca şi în Italia, pretutindeni \r a înfloritu agricultura, locuitorii invocau puterea cerului şi rugau pe $el ca aibă îndurare de hrana lor dilnică. „Pluguşorulti" nu face parte din poesia lirică. Ca simplu recitativtl, elu $•? semenâ cu practicele usitate în ţerile latine spre a ura uă abundantă recolta. '. la vale se voru citi1 salutările ce copiii făceau familieloru galo-latine, clicendu-. gauăium ct Icetitia sit in hac domo : tot filii. tot poreclii, tot agni
şi care se potriveseti atâtti de mulţii cu urările ce se vortl citi în diferitele varia' ale „Pluguşoruluî" nostru. Umblarea cu plugulu se desparte în dou6. a) In sera dileî de 31 Decembre spre 1 Ianuariu, copiii şi tinerii mergtt dine in casă cu unu plugu în miniatură, $isii pluguşoric s6tl pluguletu (acelaşi cu c cântă colindele) şi, pe cându douî-treî plesnesctl din bice, umilii dintre denşiî i tesce la ferâstrâ urările ce se vorti ved6 îndată în mai multe variante. b) In diminâţa dileî de 1 Ianuariu, e obiceiu la ţâră, şi mal raru prin oraf ca uă cetă de tineri s6 terască din curte în curte unu plugu mare, din cele : trebuinţate la aratu : unulft recită versurile, pe cându ceî-l-alţl trosnescu din h: ca şi cum arii mâna plugulu cu boi la câmpu. In partea de peste Milcovti — şi de câţi-va ani datina s'a importata şi > c6ce — pluguşorulti e înlocuiţii printr'unu buhaiu, sinonimii cu alu nostru tau; Buhaiulti consistă intr'uă putinică, cofă, s6ii doniţă înfundată la ambele păr; avendti fixată. în mi^loculu capacului de susii, uă curea s6u uă codă de c. TrăgendQ cine-va mâna pe acea curea s^u c6dă, aerulti închişii produce unii ?: moţii forte asemânatii mugetului gâfâitorfi alţi taurului. Ast-feltt se formezi >. siunea că juncii s6u buhaiî ară cu sporii, gâfâindii de ostenâlă. Aceiaşi desent: o dă şi d-lii V. Alesandri în notele celor doue variante publicate în colecţii;: d-sele din 1866 şi care, pentru înlesnirea studielor comparative, se repro'b maî la vale, împreună cu altele. Colindătorii cu plugulu nareză scenele de căpetenia ale ocupaţiunii agricole ; ureză familiei uă recoltă abundantă. Unulti dintre tineri rostesce recitativulu ; după invitarea obicinuită „trosniţi, măi" , ceî-1'alţî insoţeseti în corii plesnetulfl celor cu strigarea sgomotosă de hai, haî ! Pentru ca acesta parte s6 fiă câtti se pote de completă, pe lângă doua reci' tive scrise în Bucurescî şi doue la comuna Bogza din judeţulu ROmniculii-Săra'.. amii credutti bine s8 alăturu, spre comparaţiune, cele doue variantfev.de pos" Milcovti inserate in colecţiunea d-luî V. Alesandri, pe cea din Bucovina jAblie:»' de păr. S. FI. MarianQ şi pe cea găsită de d-lti T. T. Burada in Dobrogea. 1. A se vedâ Sorcova.
COLECŢIUNEA G. DKM. TEODORESCU.
1 38
1 PLUGUŞORULU. [A se vede alo mele „încercări critice asupra Miorii Credinţe, Datine şt Moravuri ale poporu lui românii" BucurescI, 1874, pag. 58-59]. Hăî, hăî, pluguşoiii cu doi-spre-ce bol.. Hăî, hăî ! Plesniţi, măi * ! — Hăî, hăî ! 5 — Plecarârrm într'uă sfântă Joî cu plugulu cu doî-spre-ce boî: boii din nainte cu cdrnele ppleite, boiî din mijlocii io cu cornele de focii, boii de la rdte cu cdrnele belciugate 2, boî streinei, în code codălbeî 3, 15 sS aibă (cutare) parte de eî. Trosniţi, rnăî ! —Hăî, hăî! Deci, cu plugulu ferecaţii, cu catenî de fierţi legatti cum este bunii de araţii, noî junî cu 61 bătrâni eşirămii la câmpulu mare cam în răsăriţii de sore, şi părnentulii măsurarămti, măsurarămti şi'lfl ararămu : Joile văile, Mercurile gropile c'asia n'ereaii locurile. După ce'lQ ararămu, îlti grăparămii şi grâu curaţii semănarămti: grâti de vară făr' secară, să răsară
20
25
30
35
1. Adică plesniţi din bice. In alte variante o "jlice „trosniţi"." 2. De ordinarii bouiî, mal aleşii cel cu corne nari, au câte unii belciugu în cornii. 3. Codalbu insemneză cu codă albă (cauda-alba).
'n primă-vera. Trosniţî. măî! —Hăî, hăî! SS ne viă cu isbăndă astu anii, cu mare dobândă ! Peră din noî vicleşugului şi sosescă-ne belşugulu ! Plesniţi, măî ! —Hăî, hăî ! Si apoi, mergendii la luna. la luna, la săptămâna, să vedemă cum ne dă mana, ne minunarămîi * şi mulţii bucurarămii, cândii îlti privirămti şi'lii găsirămîi în pai ii ca trestia, în spicu ca vrabia şi 'n bobii ca mazărea. Plesniţî măî ! -Hăî, hăî ! Merserămii la târgurele, cumpărarămti fierţi ş'oţele si fâcurâmii secerele pentru nouă nepoţele1. Unii Uu secerau, alţii snopi făceaii, din snopi claia minunată de mulţii norodii lăudată. După ce'lii secerarămti, îlti treia rarămîi cu optii juganî jugăniţi totu suflăndii de osteniţi a :
40
45
50
55
60
65
70
75
1. Se se compare urmâtorele versuri din Georgicele lui Vergiliu: „Agricola incurvo terram dimovit aratro : „Hinc anni labor, hinc patriam parvosque nepotes „Sustinet, hinc armenta boum meritosque juvencos. 2 In unele versiuni, figurează cai în locu de boul. Versurile acestea ne aducu aminte pe celii din Vergiliu : „Nosque ubi primus equis Oriens j afflavit anhelis."
plogustorulC.
140 pe unde călcau pietrele sdrobiatl şi ca ^iua luminau. După ce'lu treiărarămu, îlii vSnturarămu şi'n sacî îlii băgarămii : sacii în carii amu urcaţii, cu toţi la morâ-amti plecaţii. Trosniţi, măi! -Hăî, hăi ! Hodoronc... tronc... ajunserămii la scocii şi găsirămii morarulu la focii. —Frate1 morarii, măi măcinării, amu veniţii sgmâcinămii, r6ta morii să'ţî spălămu ! Er elii, cam ne'mbrăcatii2, mâna sub moră-a băgaţii si terîţa sărăciei o dete'n gura vijeliei, er cu tenta urîciosă fugi şi ierna lenevosă8. Trosniţi, măi ! —Hăî, hăi! Şi măcinarămii şi caru'ncărcarămu, şi sosirămii la astă casă pe care belşugulti n'o lasă, şi sosirămii l'aşti omeni bogaţi de daruri sfinte 'ncărcaţî. Amti mai ura, amii mai ura, der nu stemii de icî-colea, ci suntemu de la munţi, nnde suntti fraţii mulţi, unde paiulu de grâu e micii şi Românulti e multu voinicii. Trosniţi, măi ! -Hăî, hăî! Pămentulu este cam uscaţii,
80
85
90
95
100
105
no
115
1. Românii, din cele mal vechi timpuri, se adresau unulu către altulii cu „frate"1 Vedl B. P. Hasdeu in Bul. Instr. publ. an. I. p. 620 *Fraternitatsa şi unirea" 2. „Nudus ara, sere nudus". Verg. Georg 3. rHiems ignava colono" . Vergiliu, Georgiee
fiarele ni-s'aii mâncaţii ; pămentulu e cam glodorosu şi fierele ni s'au cam roşii, şi veseli acum asceptărnu drepţii ostenelă ospăţii sSluamu. 1: PLUGUŞORULTj [Urare de anulă noi cu pluguluj. [Scrisă după unu colindătorii din Bucureşi comunicată, în Noembre 1883, de d Iu 7 Oprescu, profesorii de musicâ la liceuL MateiuBasarabu],
Hăî ! hăî ! Ne scularămu într'uă sfântă Joi cu plugulii cu doi-spre-ce boî, ş'ararămii, ararămii, brasdă nâgră râversarărnii. Se duse stăpânulu nostru la luna, la septemâna, s8 v6<|ă grâulii de'î copţii. Cându elu sosi, îmi găsi spiculu câtii trestia, bobulii cătti mazerea. Atuncea stăpânulu nostru se duse la Oborii : luâ nou6-oca de ferii şi nouS de oţelii, făcu nou8 secerele, şi nouS toporele, d6du pe la nepoţî şi nepoţele sS secere grâulti eu ele, s& secere din snopu în snopii, s6 'Iii ducă la aria. Se mai duse stăpânulu nostru la Oborii şi cumpăra doi bol negri ca corbulii şi iuţî ca foculti : cu piciorele treiârau,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORE3CP.
cu nările vânturau, cu cornele în carii puneau. Pe drumu la mora pleca, pe meşterului morarii ilii găsia şi, după ce măcina, grâu a-casă c'aducea Dalba'î socjorâ, de'lu vedea, mânioele 'şl resfrângea : punea sita şi cernea. în copaia frământa, frumoşii colacii că făcea. la colindători că'lu da La anulii şi la mulţi anî !
PLUGULU. [Variantă scrisă după unii ten&ru colindătorii de la Bogza şi comunicată tctii de d-lii Gr. G Tocilescu, în Martiu 1876, pe cândii mo aflamu la Paris].
40
45
50
PLUGUŞORULU. Serisu după unu tânerii plugarii de la Bogza, udetulu Romniculu-Saiatu şi comunicaţii de d-u Gr. G. Tocilescu la Paris, in 1875]
Hai plugulu cu dol-spre-ce boî, boi boureî în frunte streinei, în code codălbei se vă facă dumnezeii parte de el. 5 Boiî din nainte cu cornele poleite, boii de la rote cu conele belciugate, boiî de la priporii 10 cu cornele de cositorii, să aveţi la tote sporii : la vărâ bucate, şi multe vaci cu lapte. Cate pietre la fântână 15 atâtea ole cu smântână, câţi cărbuni în coptorfi atâţia gonitorî în oborîi, câte paie pe casă atâţia galbeni pe mesă. 20 Dumnezeu celu pre sfanţii să caute pe pământii, să îngrijăscă de noi, să ne ve^ă la nevoi. Rămâneţi sănătoşi, di-seiă să vă găsimii voioşi.
1-11
25
Bună vremea la ferăstră, la boieri ca dumne-vostră ! De câte orî amft veniţii, toţii la mesă v'amu găsită c'unii paharu de vinti pe mesă: în buza paharului, sorisă florea raiului Ospătarea vă urmaţi şi la noi să ascultaţi. Plecat-a (cutare) într'uă sfentă Joi la plugu cu doue-decî şi p itru boî la câmpulii văratii, la mârulu duraţii unde 'I bine de aratti şi mândru de semănată. Arară Mercurile şi Joile în tote părţile: câtti cu ochii coprindea brazdă negră răsturna, grâii de vară semăna, grâii de vară făr' secare, arnăutu de celu mal mare. Arară pen' se saturară, apoi tras' plugu la perete şi boii la ierbă verde, pogonicil 'n satii la fete, cel mal tari la fete mari, cel mai mici la mămăligi : feta kiţigoilor înaintea boilor. (Cutare), cu grija de casă, puse cotele pe mesă: gândi una, gândi două, gândi nouăzeci şi nouă, gândi la negru Vnfrenatu
5
io
15
20
25
30
35
40
U2
PLUGUSIORDLtf.
cura e bunti de'ncălicatu, cu cioltaru penfi'n pământu, cu potcova de arginta, multa e spornicii la fugiţii. Chiamâ şoimi, chiamă ogare şi plecă la vânatâre, şi'n trecSta mise abate şi pe la elu grâa de veră. Grâuleţuia luî de veră de departe că 'nverdja, er d'aprope 'ngălbenia, faţă de coptă îşî făcea. Ela de pe caia s'apleca, doua treî fire smulgea şi în palme le freca şi la pasSrî le arunca, că erea bunu de mâncata, grâa numai de seceratei. Ela, ve^endu-mi'ia asia, frumuşeia se aşeo^a pe podoba luî de şea. Se duse'n targa la Bârladu, că e târgu mal lăudata ; cumpără nouS-oca de feru ş'alte nouS de oţeia, ocaua de feru mai mare totu cu câte cincî parale, ocaua de fera maî micu totu cu câte-unu firfirica. Se 'se la ţiganuia Stana din sata de la Gologana, care şedea'n funduia cortului cu ochii sticliţi, cu dinţii rînjiţî şi cu căciula pe spate de nu maî putea bate, lunga în deşte, buna de cleşte, lunga în cocale, buna de ciocane. Cându din dinţi scrîşnia, ciocanele perîia şi, numai câta în vorbă sg da, secerele şi gătia. Făcu câte-va maî carne se secere babe bfitrâne,
făcu altele gingaşele la mănuchia cu floricele sS secere fete şi flăcăi cu ele. 45 (Cutare) se duse
50
55
co
0.5
70
75
go
85
şi se puse la mesă ; chiămâ nepoţi şi finiceî penS'n patruzeci şi treî, chiămâ neveste şi fete cu ce dumnezeu maî dete. Puse mesă 'n ospStare, der voinicuia <5ia maî mare nici din mesă nu lua, ci la secere'mî pleca : se puse'n vilegulu ventuluî din ferestra pământului, unde'î bine voinicului. Cu drepta trăgea, cu stânga pologea : din pologa snopu, din snopa claia făcea, din claia faţă albă de aria. Apoî se duse la Străgălia, că acolo erea herghelia : cumpăra nouS-spre-ce juganî cu potcove de arginta batu'mî bine ia pămentu: cu piciorele 'ia treiărau, cu genuchele 'Iu întorceau, cu nările 'ia grohăiaa, cu codele 'Iu premeniati, cu urechile 'n saci turnau : numai baniţî trebuiau. Umplu buţl şi boloboce, n'avu grâului ce face; umplu care chiovenescî şi maî multe mocănescî, şi porni pe druma la moră, la moră la Căpitanu, unde-a măcinata şi anu ; la moră la Căi ieri, unde-a măcinata si ierî ;
143
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESC0.
la mora de sub pămentu ca s6 viiă maî curendu, ■Ier mai multă a zăbăvitu. Morăriţa, maî şireta, de trosnetulu bicelor, de scîrţitulu carelor, de hăituiţi cailor, puse coda pe spinare ş'apucâ pe drumu la vale : se duse prin cătinele se mănânce căpşunele. Er morarulQ, pricepuţii, o ptuşi ş'o mâşii ş'o lua de scocu ş'o dete la locu, o lua de tulpină ş'o aşe^a la faină, o luă de ghisdeiu .ş'o puse la rnSlaiă de meiii. Candu fuse mor' aşedată, 5 3 7 se uită se vedă de curge făina curată : der nu curgea făină curată, ci auru si mărgăritarî în curcile dumne-vostrâ, boieri mari. (Cutare) luâ'ntr'uă băsmăluţă numai făină fără tentă ş'o duse la dalba'î jupânesă sS'î arete faina de frumdsă. Ea îndată se duse, din casă în casă, Şi căută uă sită desă să facă unii colacii mare şi frumosu, cum e faţa luî Christosu, se fiă plugarilor de folosii. Se maî duse, din cămară în cămară, şi găsi ş'uă sită rară bfe facă unii colacii de secară i
135
140
1-15
150
s6'lu de la fete'n cămară, că se bata d'a-1-altă seră şi se scotă de plete-afară: pentr'unu picu de lapte duice, stau fetele sS se 'mpusce, er uă mâţă miorlăia, cre^endu c'o'mpuscă pe ea. Noi, boieri, amu mai ura, der ne e c'omu însera şi nu stemu de icî-colea, ci suntemu de la Pitescî, unde lapte nu găsescî : cum îlu bate în târgu îlu scote, cum îlu mulge în târgu îlu duce, moru copiii de lapte dulce. Totu amu mai sta d'amu mai ura, d<5r ne'î frică c'omu însera, s'avemu se' trecemu lunci şi văi adânci, munţi înalţi şi lntunecoşî.
180
185
190
195
200
155 Remâneţi, boieri, sănfitoşi : la amilii, s6 vS găsimu mai voioşi ! s URARE CU PLUGULUI.
160 [Variantă publicata de d-lu V. Alesandri iu colecţiunca d-se!e de „Poe-sii populare ale Românilor, Bucurescl, 1866[.
165
no
175
A ho, a ho! Plugulu badeî cu 12 boi, boi boureî, în codă cu dalbei 2 , în frunte ţintaţî, în corne 'nferaţî ;
5
1 „In agiunulu sf. Vasile. copil şi flăcăii plecă pe la casele omenilor ca se facă urări de anul nou: el se numescii atunci colâierî ce mergu cu colinda prin satu. Eatâ una din acele urări, numite plugul, ce obicinuit "se dice în agiunul sf. Vasilie, împreunând cuvintele cu sunet de telincă şi cu ciocniri de fere de plugu". 2. Credii că prin scăpare din vedere d-lu Alesandri a credutu că aci suntu doue cuvinte. In realitate e unulu, adiectivulii codalbă, de unde diminutivulii codălbclu, codălbci (cu code albe).
141
Pl.tGOSIORULtt.
pe pântece bălani, pe spate plăvani, fiă-care de câte cinci ani. Mânaţi, măî! io - Hăî, hăî ! Badea, c'unu plugu bine'mpenatu şi toţii cu ferii ferecaţii, traşii de boî boureî voinicei ca nisce zmeî, 15 s'au apucaţii de araţii <|i de vară I enă'n sără. Mânaţi măî! - Hăî, hăî! La luna, la săptămâna, s'a duşii Badea să vadă grâulu de'î răsăriţii, der era de seceraţii. Badea l'a seceraţii, în girezi l'a adunaţii, apoî l'a treierata cu roibulu, cu murgulii, cu negruia, cu surulti, şi multe care-a încărcaţii şi la M6ra-din-vale-a plecaţii. Mânaţi, măî !
- Hăî, hăî ! Der hota de moră, . ce păscea brânduşe pe costişe, dăc'a văzuta aşa poveră mare, puse coda pe spinare şi fugi spre lunca mare; er morarultt, meşterii bunii, alerga ca unu nebuna şi striga, merea striga : „ n'a, morişcă, na, na, na ! " Mora tota hodorogia şi prin apă tot ti fugia. Mânaţi, măî ! - Hăî, hăî !
21
25
30
35
40
45
50
Er lelea morari ţă, bună meşterită, suflecându mâneci şi cătrinţă, luâ unu cojoca miţosa şi mi'lu îmbrăca pe dosa. Cu tărîţe, cu cojiţe, prinse mora de cosiţe ş'o apuca de câlcâiu ş'o puse pe căpătâia: lovi c'una ciocanu in şele de o dete pe măsele. Atuncî mora s'a pornita, roţile şi-le-a 'nvertita şi pe loca a măcinata tota grâuia ceia secerata Mânaţi, măî ! - Hăî, hăî ! S'a sculatu apoî nevasta bădica: şi s'a dusa în cămară, a scosa uă sită de sfară şi'î păru că e pră rară, ea s'a dusa ier în cămară şi a scosu uă sită dăsă tota cu finiri de mătasă. Mânaţi, măi ! - Hăî, hăî ! •Frămentat-a ş'a dospita, şi cuptoruia l'a âmpluta, şi colaciî aa crescută. Apoi lelea, c'uă lopată, tras-a unuia mare'n vetră, una colaca rotunda, frumosu, alba ca faţa lui Christosa, şi mi-l'a rupta drepta în dout' ca să ni'ia dăe tota nouă... Mânaţi, măî ! - Hăî, hăî! De urata, aruQ maî ura, dăr ne teraema c'o 'nsera şi 'sa cărările 'ncurcate şi casele depărtate, A ho, a ho pluguia badeî cu 12 boî. Etă-ne sosiţi la noi! [Apoi mai adaugă şi urmâtorele versur"
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
Noi din sufletă v6 dorimu acum şi penS murimu : câte paie susu pe casă atâţia galbeni pe mesă, câţi cărbuni în cela coptoră atâţia mândri gonitorî, câte fire în manta atâtea vacî a făta.
100
PLUGULtf' : i. se vedâ colecţiunea d-lul V. Alesandri, editiunea din 1866, suplimentulu, No. VII, pag. 387-391].
A ho, a ho, copii argaţi, staţi puţinii şi nu mânaţi, lângă boî v'alăturaţî şi cuventulu mî-ascultaţî. S'a sculată mai ană bădica Troiarm 2 ş'a încălicatu p'unu calfl învăţată cu nume de Grauru, cu şeua de aură, cu freii de mătasă câtă viţa de grosă; şi'n scări elu s'a rădicaţii, peste câmpuri s'a uitată ca s'aleg'ună loca curată de arată şi semănată. Şi curendă s'a apucată câmpulă netedă de arată în lungişiă
5
io
l5
20
1 ,Cea mal însemnată calendâ la Roman' ea calenda anului noii, cându se felicitau şi > dăruiau cu presentnvi, şi cându erea obiceiulii se cânta pe la case. De acolo se trage colinda istrâ, adică urarea do Anulu-nou şi de Crăimu. Colindătorii mergii pe la case, se oprescu ii' ferestre şi începu a dice urarea numită uguşorulu, împreunându'şl cuvintele cu sunetii ; clopoţel, s6ii do f'6re de plugu, seu de unu strumentu c.e'I dicu bou şi care consistă in'uâ sită de pele, petrecută' cu unu firii groşii i perii de călii Tragerea firului prin pelea sil produce unii răgetu surda, ca do bou deirtatu". 2. lroianil în locii de Traianu. Valulu lui raianu, ce trece ţerile române, este numiţii roianuia. Asemenea şi ruinele podului de pe miăre lângă Turnulu-Severinulul se numescu o'iulu Iul Troianu."
145
şi'n curmezişiă. S'a apucată într'uă Joî c'ună plugu cu doî-spre-ce boî, boî boureî în codă codălbeî, în frunte ţintăţeî. Mânaţi, copii ! -Hi», hiî! Şiua totâ a lucrată, brazdă negr'a răsturnată şi prin brazde-a semănată grâu măruntă şi grâu de vară dăe Domnulă să răsară. Mânaţi, măi ! —Hăi, hă! ! Şi, câtă lucrulă a sfârşită, etă, mări, s'a stirnită ună ventă mare pe pământă şi ploi multe după ventă, pămentulă d'aă răcorită şi sămenţa a 'ncolţită. Mânaţi, copil ! — Hiî, hiî! La luna, la săptămâna, îşi umplu cu apă mâna1 şi se duse ca să vadă de i-a dată dumne^eă rddă şi de'î grâulă răsărită şi de'î spiculă aurită. Erea'n spică câtă vrabia, erea'n paiă ca trestia ! Mânaţi, măi !
25
30
35
40
45
50
1. „La orî-ce întreprindere facii - fiă unu drumu, fiă uă speculaţia, fiă uă căsătoria, fiă unii resboiii -Românii găsescii de bunii augurii daca le ese înainte cineva cu unii vasii plinii de apă şeii de vinii. El dicii atuncia cu mulţămire : „mi-a eşitu cu plinii, în plină se"mi mergă". De aceia, negreşitu, Troianu î.şî împle mâna cu apă, cându are a se apuca de culeşii holdele. Asomenea, cându ese Craiu-nou pe cerii. Ro mânii închină cofiţe pline cu apă seu cu vinii şi, după ce'i adrosezâ rugămintele lor, versă cofiţa peste capu". Din parte-mî potii adăuga că dincoce de Milcovii, şi chiaru în Bucurescî, credinţa în „eşirea cu plinii" „seai cu secii" e forte respândită. Cându ese cine-va din curtea casei şi întâlnesce vr'uă personă c'unu vasii plinii, 'atunci crede că'I va merge bine totă dina ; cându îl ese cu secii, din contra. 10
PLl'GUSIORULC.
146
-Hâî, hftl ! Troianu iute s'a întorşii şi din grajdti pe locii a scosu unu altă calti, mâi nesdrăvanii, cum îî place lui Troianu, negru ca corbulu, iute ca foculîi de nu'lu prinde loculu, cu potcove de argintii ce suntil spornici la fugiţii. Mânaţi, copii! -Hiî, hii! Elu voioşii a 'ncălicatu, la Teghin'a apucaţii şi oţel îi a cumpăraţii, ca s8 facă seceri mari pentru secerători tari, şi sfi facă seceri mici pentru copilaşi voinici, ş'altele mai mărunţele cu mărunchî de floricele pentru fete tinerele şi neveste ochişele. Mânaţi, măi! —Hăî, hăl ! S'a strînsii fine şi vecine, si toţi finii şi vecinii şi vr'o trei babe bătrâne care sciii rânduiţi la pane Şi pe câmpii i-a dusti şi pe toţi i-a pusii la lucrulu pământului in recorea vântului. Mânaţi, copil ! -Hii, hii! Ei cu stânga apucau şi cu drâpta secerau şi pi in lânii înaintau de păreau că înotau ; alţii 'n urma lor legau, snopuri 'nalte adunau şi clăi mândre rădicau ce la sore se uscau.
55
eo
65
70
75
80
85
90
95
Mânaţi, măi ! —Hâî, hăl ! Apoi carele 'ncărca şi pe tote le căra şi djire(|î nalte dura în capulii pământului, în steriţa ventuluî ; apoi aria'şî făcea şi din grajdQ. mai aducea dece epe toţii sirepe, şi de parii că le lega, şi pe tote le mâna împrejurulu parului d 'asupra făţarulul. Mânaţi, măi ! -Hăî, hăî! Epele mereu fugea, funia se totu strîngea, de parii iute ajungea. Şi grâulu se treiera şi flăcăi îlu vântura. Dimerlia scutura, harabalele 'ncărca şi la m6ră le pleca. Mânaţi, copii ! -Hiî, hii! Eră hota cea de moră, cândii ve\|u atâtea cară încărcate cu povară, puse coda pe spinare şi pleca în fuga mara la cea luncă de scăpare. Lunca mare frunză n'are, lunca mică frunda'îipica. Er morarulii, meşterii buno, zăria mora^prin cătunu şi'şl lua cojocă miţosii şi mi'lu îmbrăca pe dosu ; şi'şi lua ciocanu'n brâu şi mal lua şi unu frâu ; apoi iute alerga, mora cu frâii^o lega
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCO.
147
ş'o d'o şi'î d'o
apuca de călcâi ii punea pe căpetâiii ur, da cu ciocanu'n şele aşeda pe masele. Mânaşi măi ! -Hăî, hai! Elti o lua de lăptocu un ş'o da ie'rti în vădii la le-cu, §i turna d'asupra 'n coşii grâii meranţelu de celii roşu: grâulti s'aşedea pe vStră şi din coşii cădea sub petră, 155 de sub pe"trâ în covată curgea faină curată. Mânaţi, copil ! -Hiî, hiî! Troianti multa se bucura, îeo deciuielă morii da, pe morarii îlti dăruia apoi călare suia şi voioşii se înturna cu flăcăii ce mâna, 165 er boii se opintiaii şi roţile scârţâiaii. Mânaţi, mâl! -Hăî, hăî ! Etâ mândra jupânâsă, 170 Dochiana cea frumosâ, c'audja tocmai din casă chiotulu flăcăilor, scârţâitulti carelor, şi'n cămară că mergea 175 şi din cuiii îşi alegea sită mare şi cam desă toţii cu pândea de mâtasâ. Sufleca ea mâneci albe 'şî-arSta braţele dalbe 180 şi cernea, mări, cernea, nins6rea se asternea : pe susîi tobele bâteaii, negurele josu cădeau. Mânaţi, mâl! * 185 -Hăt băl! Apoi mama plămădia ş'o lăsa pene dospia ;
apoi colaci învertia, pe lopată mi'î culca şi'n cuptoru îî arunca, apoi ie"ră cu lopata rumeni îî scotea şi gata. Atunci ea'mpărţia vro cinci la flăcăii cel voinici, şi 'mpărţia trei colăceî la copiii mititei, 6ră mândrului bărbaţii îl dedea unii sSrutatii. Mânaţi, mâl ! -hăî, băi! Cum a datti dumnezeu ană holde mândre lui Troianti, ast-felti s6 de şi la voî, ca s'avemii parte şi noi ; se v6 fiă casa casă, se" ve" fiă m^sa me"să; totu cu mesele întinse şi cu feţele aprinse ; toţii cu casele grijite cu buni ospeţi locuite ; şi la auulii sâ trăiţi, sg v6 găsimti înfloriţi ca perii, ca merii în mid^loculu verii. Mânaţi, măi! -Hăî, hăî! De uraţii amîi mai ura, de"r ne'I că vomii însera pe la curtea dumne"-vostră departe de casa nostră. Dumne"-v5stră aveţi parte de curţi nalte, luminate, văruite, şindrilite şi cu ferestî strălucite ; noi avemu bordeie mici, bune de pluguri voinici, veltucite şi lipite
190
195
200
205
210
2 ir,
220
225
230
PLOCUSIORDLt).
148
şi cu stuhă acoperite ; de> câte paie'su la noi aţâţi bani fiă la voi! De uraţii, amiî maî ura der ne'î că vomă însera, şi avemil a trece 'n cale uă dumbravă rea din vale, unde sun tu fete nebune ce asvârlă cu alune şi se legă de feciori ca albinele de flori, şi le'ncurcu cărările totu cu desmierdările.
235
240
245
PLUGTJŞORULU. [Variantă din Bucovina, publicată de d-lii Sim. FI. Marianu].
Bună vremea, bună vremea! Bade gasdă, odihnescî ori numai ne amăgescî, ori plugăraşî nu doresci, căci te cam posomorescî. Noi cu plugulu ne-amil luaţii de cu sera ce-a 'nseratîi, ş'amti fi venita maî de multa, d6r noî nu ne-amu pricepuţii: ca copiii amu făcuţii; deră şi d'acuma'î bine căci mâne'i Sântulii Vasile. Mânaşi, băieţei ! -Hăi! băi! Intr'uă Joi de dimineţă s'a sculatii badea din faţă, dimineţă s'a sculatii, pe ochi negri s'a spălaţii ; 6r soţia dumi-sele, pro" cinstita gasdă mare, unu sciru1 albii în mâni i-a daţii şi s'a stersii pe mâni curaţii, apoi ieră s'a 'nturnatii, unii peptene şî-a luată, chica n^gr'a peptenată, în straiă noii s'a îmbrăcaţii,
1<►
15
'20
1. Provincialismii bucovinenii, diminutivului de la cuventulu „sterganT.
la icone s'a 'nchinată, şi, eşindu afară 'ndată, din buciumă a buciumată, slugile şî-a adunata, slugilor porunc'a dată la ocolii d'aă alergată, ş'aă scosă doî-spre d^ece boî dintre cei maî buni de soiţi: boî, boureî în codă codălbeî, în frunte ţintăţeî ; mici de statură buni de trăsură, cu cornele belciugate, cu aură suflate. Mânaţi, băieţei! -Hăi! hăi! Şi'şî luase bădişorulă tăvala şi pluguşorulă, cei doî-spre-ce boureî şi doî-spre-ce plugăreî; ş'apoî mî-a plecată, s'a dusă la arată la câmpulă durată l, la măru 'nrotatu 2, pe unu deluţu ascuţită ca uă dungă de cuţită. Ajungendu şi'ncependu, a brâsdată ş'a aţâţă în lungişiă şi'n curme<|işiă : brasdă negră-a răsturnată, grâă de v(5ră-a r8v6rsatu, grâu de veră cu secară, sfi resară 1. In locu de „duru (durus)." Poporu: mânii mal nainto, pe cândil avea locuri întinse, adese ori lăsa ogorele nearate •'' ani, ca se so prilogescă, pentru ca aşa mal îngraşe şi se devină maî productive. (' ' voiau a le' sparge, a le ara, atunci înjug-. 6-8 bol laplugu de le ara. Din acestea pi:'1 deduce că colindătorulîi înţelege prin „e;ic duraţii" câmpulu neaiatu, „prilogu" seu ': 2. Unu mării mare, inaltu, crengosu, In i" şi cu umbră rotundă.
COT.ECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
penă 'n seră, s'alunge fomea din ţeYă, pe păgâni de pe hotare, grau mSrunta arnâutu. . . 7n Şi-a datu Domnulu, s'a făcuţii, ]>e la vt5ră şi mai multti. Mânaţi, fecioreî! -Hal! hai! Si-a arata câta a arata, 75 de lumea s'a minunaţii ; eră deca a'nseratu, bade'-a-casâ s'a'nturnatu bucuroşii, veselosti 80 c'a e|itti grâulii frumosa. Er după ce a'noptatu atunci, mări, s'a culcaţii cu lelica într'unii pata, mândru, mare şi 'ncingatii, 85 cu scândurile de bradii, cu-asternutulti de argintii, cu ciucuri penă'n pămentu, cum n'amu v&Juta de cândii suntii. Mânaţi, băieţei ! 90 — Hăî ! hăî ! Dormindu cu lelica 'n patii, badea visti mândru-a visaţii. Dimineţa s'a sculată, faţă albă şî-a spălaţii, chică negr'a peptSnatu, cu straiii noii s'a îmbrăcaţii, la icone s'a'nchinatu, Domnului mi s'a rugaţii visulii s6 i se'mplinescâ şi mulţi ani se'î dăruiescă. Mânaţi, fecioraşî ! — Hăi! hăî! Apoi badea s'a'nturnatii şi din buciumu a sunatu : slugile s'au adunata, slugilor porunc'a datu ; ei la graşda aa alergată şi din graşdu ei mî-aa luata una caia graura
î>5
H 111
105
110
cu ş6ua de aura, negru ca corbuia, iute ca foculu, cu potcovele de arginta cu zurzurî peng'n pământu şi cu freuia de m8tasă, cu copiţî de ierbă grasă. Mânaţi, fecioraşî ! -Hăi! hăi! Ei în fugă mi s'aa dusa şi 'ndată i-l'aa adusa. Bade-atuncî s'a bucurată, suliţa şî-a rezemata, de pe dens'-a'ncălicata, pămentuia a tremurata, văile aa răsunată, frunza 'n codru a picata, Sânta-Vasiia s'a bucurată. Mânaţi, băieţei! — Hăî ! hăî ! După ce a'ncălicata p'aceia caia neinvSţata, susa la munte a plecata, susa la munte la venata. De venata eia n'a vânata, ori şi câta s'a sbuciumata, de sbieretuia oilor, de râgetuia vacilor, de cântecuia mierlelor, de ţipetuia ulilor, de vuietuia văilor, de şoşetuia frundelor. De venata eia n'a venata, d6r de geba n'a umblata, căci în sine-a cugetată şi îndată mi-a plecata la grâula ceia negrăpata. Şi cum a sosita îndat'a zărită că grâul a ceia negrăpata erea mândru şi curata, erea mândru şi frumosa ca şi faţa lui Christosa, nicî pre mare, nici pre micu cum îi mai frumosa la spica.
MO
115
120
125
13d
135
uo-
L45
150
155
PLtJGUSlORULC
Mânaţi, băieţei ! -Hăî! hăl! Atunci singurii dumne-lui peste coma calului lângă grâu mi s'a plecată, trei spice'n mani-a luată , în basma mi le-a legată, în curea că le-a băgaţii şi spre casa s'a 'nturnatu, lelichii că mi le-a data. Lelica le-a dusă în casă ş'a puşti spicele pe masă ; casa mi s'a luminata, copiii s'aă bucuratii. Lelica frumosă, stăpâna de casă, pe masă le a despicată şi din gur'a cuvântată că nu'î verde, nici uscaţii, numai bună de secerată. Mânaţi, băieţei ! -Hăl! hăî! Bădica s'a bucurată, la Resnăvanu a plecatu, audjndă c'acolo'î feru şi mulţime de oţelă. S'a dusă pe uliţa mare, n'aflâ feru de trei parale; s'a dusă pe uliţa mică, şi n'a găsită, d^u ! nimica ; er pe uliţa din dosu totă fuse mai norocosu. Mânaţi, fecioraşî ! — Hăî ! hăî ! Şi-a luată opta ocî de ferfi şi p'atâtea de oţelă, le-a luată şi s'a 'nturnatu, şi le-a dată lui Lionte ţiganulă ce lucreză cu ciocanulă, s6 gătescă seceruici, seceri mari şi seceri mici cum mai bune de voinici, de neveste ochieşele,
ieo
^5
170
175
180
185
\oo
195
200
de copile tinerele, de s6ma puicuţei mele. Mânaţi, măi! - Hăî ! hăî ! Seceruica cea mai bună pentru baba cea bătrână, seceruica cea mai mică pentr'uă d,înâ tinerică; secerile mărunţele cu dinţii de floricele cu mânuchl de viorele la nepoţi şi nepoţele, copilelor frumuşele, nevestelor ochieşele cu ţâţele bourele, cu gsrofe prin cosiţe, cu flori roşii pe guriţe, la cari inima'ţî sughiţă. Mânaţi, măi ! - Hăl ! hăl î Secerile s'aă gătită, pe la toţî le-a împărţită şi la lucru s'au pornită, şi la lucru mi s'aă dată, mi s'aă dată la secerată : cu drâpta îmi secera, cu stânga mănuchî făcea, cuamândouS snopi lega şi în clăi îi aşed^a. Mânaţî, bâieţeî ! -Hăl! hăî! Şi, mări, îmi secerară într'uâ
20'
210
215
2:0
225
230
235
240
245
COLECTIUItlA O DEM. TEODORESC0.
in capulfi pămentuluî, in sterila1 vântului. Er badea, de bucuria. s'a data cu lelea'n sfeţiâ» unde aria să flă: in capulu pămentuluî, in sterila vântului, uă aria de arama puţinteia bâgată'n semă, cu otgonu de ibrişinu ca să mârgă trâba'n plina. Mânaţi, băieţei! —Hăl ! hăl ! Şi, prin vorbe, prin cuvinte, badea şî-a adusa aminte cum că are-uă herghelia la păscuta, la suhâţiă8. Şi, cum sfătuia şî-a gătatu, pe unu murga a 'ncâlicatu, la hergheliă-a plecata şi-a alesu cinci -spre-ce epe totu sirepe câte de (|ece ani sterpe, cu potcove de argintii ce prindii bine la pămenta, care se duceaa ca vântulu şi nu atingeau pămentulu : unde călca scântei eşia şi colba săria. Mânaţi, măi ! -Hăi! hăl! Cum mi le-a apropiata în năsadă4 le-a băgata, nou6 <|ile le-a mânată gire<|île-a treiărata ; şi. după ce le-aa gătita, la mesurâ a eşitu : dintr'uă claia uâ odobaiâ, dintr'una snopii
250
255
260
265
270
275
280
'J85
1. Provincialismu bucovinânu, in locu de _in calea vântului". 2 Provincialismu, în locu de rsfatu". 3. Suhati însemneză „păscetore" seTi „păsciuno,,. 4- In locu de trierii, le-a pusu la treieraţii.
una oboroca, dintr'una spicti unu metricu. Mânaţi, măi ! -Hăl! hăl! Badea-atuncî, de bucuria, ca săracuia d'avuţiă, cu pola sumanului turna'n chelna carului; umplea pumnii, umplea p61e şi turna în harabale, harabale 'mpfirătescl cu boi de cei muntenescl, nouă cară cu povară, şi porni apoi la moră, la morişca cea tărcată, unde dă fărinâ gata. Mânaţi, voinicei! -Hăî! hăl! Eră morăriţa, când a a ve^uta veninda cară scârţâinda, boii rumegâDdu, şerbii sbiciuinda, 'şî-a făcutu coda bârzoia şi-a fugitu prin cele văl; 'şî-a pusu coda pe spinare şi-a fugitu la lunca mare : luncă mare frunză n'are, luncă mică frunza pică. Mânaţi, fecîoraşi! -Hăî! hăl! Morăriţa frumuşică pasce frunza de ursică, pasce frunza de căpşiunâ a deveni, că nu-î minciună. Er moraruia, meştera mare, Crişiu eia şi-a cui îia are, a săriţii îndată tare cu barosuia pe spinare, cu brâuia de lână cu ciocana în mână,
151
290
295
30o
305
310
315
320
325
330
PLUGUSIORULU.
ş'a strigată : ptrrru, ptrrr u şi nanana 1 stâî, moriscă, nu mişca. Mânaţi, măî! -Hăîihăî! 33-, Ş'apucat'-o la cercată, la cercatu şi la mustraţii, din gură i-a cuvântată : — tinerică candii ereaî, 340 (|icl că nărava nu aveai, der acum te-ai berzoiată, cu năravti te-al învSţata ! Ş'apoî, cum i-a cnventatu, ia şi datu unii pumnii în capa ş'aşeo-at'-o pe dulapu, 345 şi i-a datti unu pumnii în şele şi a pus'-o pe măsele ; i-a mai datu unu pumnii in splină şi-a tocmit'-o pe fărină. Mânaţi, voinicei ! 350 -Hăî! hăî! Apa se isbi, mora se porni : şi venia apa, venia, umbla mora de pocnia; apoi a turnatu în cosa grâu merunţeia de ceia roşa. Grâuia s'aşecla îndată şi din coşu cădea sub petră, de sub petră în covată, curgea fărina curată. Mânaţi, băieţel! -Hăî! hăî! Badea multa se bucura c|eciuiela morii da, pe morara iia dăruia ; pe unu murga se arunca şi spre casă se'nturna cu fiăcăil-alâturea, care carele mâna. Badea ven:a tota rîc-enda, feciorii veniaa cântânda şi din sbice tota pocninda, văiele de resunau, munţii se cutremuraa.
355
360
365
Mânaţi, fecioreî! -Hăî! hăî! Er lelica cea frumosă, preumblându-se prin casă, audjnda larma cea mare, le-a eşita spre 'ntempinare cu mânicele 'nvertite, cu manele rumenite ca garofele 'nfiorite; a eşita pe praga afară şi se uita la povară, se uita la soţuia seu şi'î făcea din ochi merea. Mânaţi, băieţei ! -Hăî! hăî! Eră badea, cum sosi, carele hălădui1. Der lelica cea frumosă, ca uă garofă alesă, se tota preumbla prin casă şi elicea că nici nu'i pesă, că avea fetă frumosă. Erea feta dumne-lor ca ş'uă olin'a codrilor, cu cămeşa cu altiţă, cu flori roşii pe guriţă, cu garofe în cosiţă, tinerică, ochieşică, tinerică, sprinteioră ca unh puia de căprioră, cu ochii ca murele, obrajii ca rujele8 : ş'orî-ce feciorii o vedea pe dată o şi 'ndrăgia. Mânaţi, măi!
370
-Hăî! hăî! Lelea la dens'o chiămară ş'o trămise în cămară dup'uă sită rară de năgarâ, ca si5 ceYnă penfi'n s6ră, s6 scâţă rSuia din ţeră,
375
1. Le aşedâ, apoi le descărca. 2. Roşele,
380
3^
390
395
400
405
410
415
COLECŢlUNEA G. DEM. TEODORESCO.
pe păgâni de pe hotară; şi copila frumuşea, ascultânda pe maică-sea, se şi duse şi aduse
sită rară de năgară pentru noî, plugari d'afară, s'alungămu răjiia din ţeră, pe păgâni de pe hotară. Mânaţi, măî ! -Hăi! hăi!
■120
■125
şi mal mari, şi mititel, ş'a făcuţii unii colăcelu rumenelii şi 'mpleticelii, Ş'a făcuţii unulu frumoşii ca şi faţa lui Christosii, nici mal mare, nici mai micii dintr'uă mierţă ş'unii merticu; şi cu miere mi-lil ungea, cu zacharu ilu zăchăria, in coptoril că mi-lil punea, şi elii mândru se cocea, pentru plugari ni-lu gătia.
1 53
455
470
475
430
D6r lelichil i-a păruţii că'î pre rară de cernuţii ; i-a păruţii sita pre" rară ş'a dat'o pe uşi'-afară şi s'a dusti singură ieră din papuci totu pltîbscăinda, din rochia ventil făcendti, din cercei tolocâneî, ş'a intraţii din casă'n casă şi dădu d'uă sită desă, sită desă de rnătasă pentru dumne-lor din casă. Mânaţi, băeiţsî ! -Hăi! hăi! Şi, cum a sosiţii a-casă, a puşti feta după mesă, şi a pus'o la cernuta, la cernutu şi la bătuţii. Din sită feta cernea, din joşii dobele bătea, din susii negură cădea, la plugari din ochi făcea .. Mânaţi, fecioraşl ! -Hăi! hăi! Şi erea uă babă bătrână şi slabă, babă de cele bătrâne care sci& rendulu la pane. Bab'aceia-a plămădita, aluatulu a dospiţii; după ce a pregătiţii, a făcuţii la colăcel
Mânaţi, băieţel ! -Hăi! hăî!
435
440
415
•150
455
too
Din coptoru că mi-'lii scotea şi nouă că ni'lil menia, ş'apol mi-l'a pusil pe mesă şi s'a luminata în casă; şi l'a rupta în două şi ne-a data şi nouă, şi l'a rupta în tril ş'a data la copil, şi l'a rupta în patru ş'a hrănita tota satu, şi l'a rupta în cinci ş'a data la voinici, la feciori cu-opincî; ără câta a mai rămasa înapoi că mi-l'a trasa, şi l'a pusa în cuia din dosa ca să fiâ 'ndemânosa pentru alţi plugari de scosa. Mânaţi, băieţei ! -Hăi! hăi! Şi noî nu urăma pentr'una colăceia, der noi vă urăma pentr'una gălbeneia, gălbenaşa de aura din luna lui Faura; şi noî că urăma ca să câpătăma celu puţinu una leuşoru, S(5a, de nu, una puişora, să facema una boldişora
430
435
490
405
500
505
154
PLUOUSIORULC.
sg'ia avemu la pluguşorii, se" irrârgă maî iutişora, Mânaţi, băeiţeî ! -Hăî! hăî! De uratu amu maî ura, d6r ni-I că vomii însera, şi'î de multa de cânda urărati, de cândti cu plugulu umblâmii, şi maî avemu ânc'una satti la uă casă de uraţii. N'omii lăsa-o neurată, căci lelica are-uă fetă, şi n'arfl vre" cu capu-uă-dată se" ste'ie nesărutată. L'alta, într'unti cornu de satii, stricăţică de versata, d'amil ura câtii amu ura, d<§r de noî totu n'a scăpa. Mânaţi, fecioreî ! -Hăî! hăî! De uratu amu maî ura, d6r ni-î Că vomii însera : drumurile ni-su departe şi cărările 'ncurcate. La mulţi anî cu sănătate, şi se" ve" fiă de bine <|iua Sântului Vasile. Dumne-vostră 'n bucuria d'acum şi pân£'n vecia ! Ahohahooooo...
sio
515
520
525
530'
535
PLUGUŞORULtT. f A se ved<§ colecţiunea d-lul T. T. Burada]
Se scula ista domnii bunii, Vasile jupanii, cu plugulu cu doi spre-<|ece bol, bol boureî, în "codă coldâlbeî ; s'a aratti Joile văile, Vinerile piscurile, Marţile hârtopele câtu îţi luaii vederile.
g
10
Brasdă negră răsturna, grâii în polă elii lua, cu drâpta mi'lu asverlia, semena şi isprăvia. Pogoniciulu îlu punea de grapă şi mântuia. Ia mânaţi, măî! - Hăî, hăî 1 A-casâ cândti elii venia, la jupâne'sa'i privia, uă lună la ea şedea ; în grajdu apoî mi-a intrata şi la caî elii s'a uitata: sc6se-unii caia negru, negru ca corbulfl, iute ca focuia înşelata şi'nrăfturâta cum e bunfi de'ncălicata. SS vedă grâuia a pornita, de e copta, de'I pârguita, şi l'a găsita frumosa ca şi faţa luî Christosa, în paia ca trestia, în spica ca vrabia, în grăunţa ca mazărea. Ia mânaţi, măî ! - Hăî, hăî 1 Ista domna buna, Vasile jupâna, de bine ce'î părea, pe a-casă nu dedea : la targa se ducea > şi'ndată îmi lua nou8 oca de oţel a şi noua oca de feru. Porni drepta la Stana ţiganuia, fi-i-ara aia draculuî mormanulfi ! Făcu nisce secerele încărlicăţele cu dinţi de chiparatele; dete la fini, finicele, la nepoţi şi nepoţele ; ■V ii scose 'n ghiaţa vântului, în capulu pământului.
COLECţlUNEA Q. DEM. TEODORESCU.
Cu toţii, cându eî sosiră, la seceraţii se porniră: unii mănunchi făceau alţii snopii legau şi în claia 'Iu clădiau, din clăi în care 'ncărcati, la aria eî plecau. Maî mânaţi, măi ! — Hăî. hăî ! Istu domnii bunii, Vasile jupânu, cu atatfi nu se lăsa, ci de grabă apuca în satu la Cegaî ş'aduse optu cal cu corne cănite, unghii potcovite, cu codji bitiu făcute: cu copite treierau şi cu nările grâniati1, c'urechile venturati, cu coda îlîi primeteati^. Ia mânaţi, mâl !
— Hăî, hăî ! Istu domnu bunii, Vasile jupanii, cu atâtu nu se lăsa, ci la turmă se ducea : noua saci luâ vergaţî de la nou6 turme fapţî. Boii elu mi'I înjuga, sacii în care punea, la moră mise ducea, la m6ră la Capelanii undea foştii dumnealui anu, la moră la Vîjiita unde-a fostu baba Dumitra, la moră la Siriclia unde-a fostu baba Măria. Cându sosi la moră cu atâtea caia, asia de 'ncărcatu şi împoveratii m6ra s'a spăriatu : 1. Scuturau. 2. Alegeau de paie.
| «o
65
70
75
80
85
«mi
95
100
puse coda pe spinare ş'apucâ în lunca mare. Mai mânaţi, măi ! — Hăî, hăî!
155
105
Der istu domnii bunii, Vasile jupânu, luâ brăcinaru^n gură turulii8 şalvarilor în mână ş'uă scăfiţâ v no cu trei tSrîţe şi alerga şi toţii striga : ptru, ptru.ptru şi nea, nea, nea! Mora sta 115 şi se uita pen'punea mâna pe ea. Ia mânaţi, măi ! - Hăî, hăî ! Făcu mâna otobocii şi o apuca de scocO, cu toporul' dă cioc ! cioc ! ş'o trânti ierăşî la locu ; apoi grâii că i-a turnaţii şi îndat'a măcinaţii de cu Joul pen'maî apoi. Ia mânaţi, măi ! - Hăî, hăî ! Der cea gasdă jupânescă la obrazu nu pre frumtisă în portă eşia, la m6ră privia se- ve^ă carele şi harabalele încărcate cum veniaii, cum veniaii şi scârţâiai!. Mânecele 'şl sufleca, manele îşi arSta, nisce mâni uegre 'mbârnite ca nisce tânjell pârlite. Dete'n sită şi'n covată şi cernu făina totă; făcu colaci mulţi, 1. Brâulii. 2. Fundulu
120
125
130
135
140
plugusiorulC.
150
mulţi de ceî mărunţi ; dă, la fim şi finicele, la nepoţi şi nepoţele. Unu colacii a mal duraţii de grâti de celu mai curaţii. Vru să'lii dee în cămară, noî strigarămii toţi d'afajâ: dă-ni'ltl pe uşiă afară c'aşia'I legea d'astă seră ; dec'o fi elii de secară, nu'lii lăsămii noî ca sg peră ; dec'o fi elii şi de ortju, îlu dămii noî lui Mcşti Găvozii dec'o fi de grâu curaţii, îlu. ducemii la noî în satii. * ' Mai mânaţi, măî 1 — Hăî, hăl! Daţi-ne doî-treî leişorî de bănişorî, că dor nu'î marea cu sarea. Daţi-ne doî-treî leişorî de bănişorî i
s6 facemii unii boldişorii, să 'mboldimti celu bouşorii în trupuşoru, c'a daţii plugulii
145
iso
155 :
160
165
170
cu totulii în rădăcină de lăptucă, nu potii optii boî ca sâ'lu ducă., şi 'ntr'unii osii de rimă, totulii ni-se sfârîmâ. Daţi-ne doî-treî leişorî de bănişorî, să ferecâmti ferele ferele, fcoporele ce noi le uitarăm ii ieră a- seră pe prisp' afară şi hoţii ni-le luară. N'avemu de câtii uă ipingea şi nu 'ncăpemu toţi sub ea. Dă-ne şoldului porcului celii din fundulti podului. De uraţii amii mai ura, der ne'î că omii însera, Rămâi, jupâne, sănătoşii, sănătoşii şi toţii voioşii : câte paie pe casă atâţia lei pe masă, câte pietre la fântână atâtea ole cu smântână, câte trestii grose atâtea vaci lăptose. Şi la mulţî ani !
17:
i*
1-
•
6. SORCOVA. ti IANUARIUJ.
X
158
SORCOVA.
La 30 Noembre, biserica creştină orientală sgrbătoresce pe sfentulu Andreiu1 . In acea di, dis-de-dimin£ţă, mamele de familia — vorbindQ despre fe meiele din poporO, care au păstrata datinele şi ţinti la densele — se duca in grădină seu în curte şi, cu cugeta curata, rupfl smicele din tîă-care arboru roditora (mai cu semă din meri, peri şi trandafiri, er în lipsa lor din vişinî, zar zări, gutui etc.) apoî, legândti la uni loca trei ramuri diferite, destină câte unfl mănuchiu de acestea fiă-căruia dintre aî familiei : soţului, copiilor etc. Ramurile, puse într'unft vasti şi la uă căldură potrivita, sun tu de aprdpe îngri jite, căci apa trebuie schimbată in t6te dimineţele. Incetumcuincetuln,î/M.w#Mres6,#, dau foi şi, pene" înajunulu Anulul-noii, chiar înflorescu. Acela va fi mal norocoşii, ale cărui ramuri voru înflori s6u cela pu ţinii voru îmuguri şi înverdi. Florile suntu destinate a se pune la sorcovele pe care copiii le voru purta în diminâţa dileî de 1 Ianuariu. Ast-felQ se împodobia sorcova în timpurile de mal nainte, şi la ramurile de meri, de peri, de trandafiri facil alusiune versurile din recitativQ. Astă-dî chărtia colorată şi poleiela înlocuiescti florile naturale. Cu sorcova umblă numai copiii de la 3 pene la 7, 8 şi 9 ani. Apropiinduse de persana ce ati se sorcovăiescă, o atingfl uşorii cu sorcova de patru- deci de ori, pronunţândti recitativului de mai la vale. Darurile constaQ uă dini6ră în fuidre, turte, faguri de miere, şi urările cu „sorcova" se adresau celor mai în verstă din familia, rudelor şi cunoscuţilor de aprdpe. Astă-dî recompensa constă în bani, 6r copiii intră fără deosebire în orl-ce casă, ori unde artt fi primiţi. Intr'altâ seriere8 amu argtatu cum vechil Romani obicînuiaii a se felicita, la începutulu anului, cu uă ramură de dafintt verde, ut annare perennarrqut commode liceat3, pentru ca s6 petre>,ă bine în anulă care începea şi în mulţi ani următori. De astă-dată voiţi reproduce după Du Cange următorulu resumatu despre datinele ce se practicau de copii la popdrele occidentale, din timpuln decăderii latinităţii şi în totQ decursulu evului mediii. Obiceiului despre caiv vorbesce Du Cange îl era consecrattt ajunulucalendelor lui Ianuarifl. In acele datine se zărescu originele colindării cu „ Moşiu-ajunulO, " urărilor cu „Plugulu " şi cu „ Sorcova " : „In vigilia Kalendarum in sero surgunt'pueri et portant scutum. Quidaui eorutn est larvatus cum maza in collo: sibilando sonant timpanum, euut per domos, ciicumdant scutura; timpa num sonat, larva sibilat. Quo ludo finito, accipiunt munus i domino domus. secundum quod placet ei. Sic faciunt per unamquamque doraum. Eo die de omnibus leguminibus comedunt. Mane autem surguut duo pueri ex illis. 1 Numele populara de Undrt, daţii lunii lut Decembre, pare-se derivată din Andre 'Audreiui 6r nu din undrt ipl. undrele. acu mare şi groşii de cusuta saltele, mindire, perne etc.) pentru motivnlu cft fripulu înţepătorii s'arii asem&na ascuţitului unei undrelo. In adeverii, mitropolit jiu Dositeiii scrie Andrea, 6r nu undrt, oându e vorba despre Decembre. Vi. A se vede ale mele încercări critice, edit. cit. pag 63-66. 3. Macrobii Saturnul, liber I, cap. 12.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
159
aceipiunt raraos olivEe efc sal, et intrant per domos; salutant dornum: gaudium et IcFtitia sit in hac domo; tot filii, tot porcelli, tot agni; et de omnibus bonis optant, et— anteqnam sol oria tur -comedunt vel favum mellis, vel aliquid dulce, ut totus anr.us procedat eis dulcis, sine lite et labore magno1". Espresiunea sorcovă este uă sincopare din sorocovă şi prin urmare însemneză palru-decime, căci în limba slavo-bulgară sorok însemneză patru- dedi"2 . In adevgru, d6ca vomti lua recitativulu „ Sorcovei " şi'hl vomtl despărţi în grupe silabice, în modulii cum îlu cadenţ6ză copiii, vomtl găsi tocmai patru-deel de grupe, corgspundendu celor patru-decî de atingeri cu sorcova, esecutate la pro nunţarea fiă-căreî grupe silabice. Cele mal multe rugăciuni, cântece pentru animale şi recitative din jocu rile copiilor suntu rostite şi declamate de denşii după grupe silabice (constându dintr'una s6u douS silabe) şi, pentru că fie-ceversu coprinde adesea câte patru grupe, de aci resultâ că recitativulu e uă şese-spre-decime cându con stă din patru versuri, uă doud-decime cându constă din cinci, uă patru-decime cându constă din dece, uă şise-decime cândii constă din cincî-spre-dece versuri. Cititoruia e rugaţii se" verifice faptulQ la despărţirea 8, intitulată „ rugăciuni, cântece şi jocuri de copil " . DIVIS1UNEA RECITATIVULUI ÎN 40 (SOROK) GRUPE SILABICE.
URAREA CU „SORCOVA".
Sorcova, vesela : peste v6ră primă-veră s6 'nfloriţl, s6 mărgăriţi8 ca unii m&rii, ca unii peru, ca untl flrti de trandafirii, tare4 ca p6tra, iute ca săgeta, tare ca fierulti, iute ca oţelulti ! La amilii şi la mulţi ani.
io
15
Sorco-
va,
vese-
la,
peste
veră,
primă-
veră,
se 'nflo-
riţ'i s6
mărgă-
riţl,
ca unii
merii
ca unii
perii,
ca unii
firii de
tranda-
firu,
tare
ca
pe-
tra,
iute
ca să-
ge-
ta,
tare
ca
fie-
rulii,
iute
ca o-
ţe-
lulii.
La a-
nulii şi
la mul-
ţl-ani.
20
1. Traducerea acestui estractu 6e sevedă într'ale mele Noţiuni despre colindele române (Bucurescl. 1879). 2. A se compara cuventulu sorokovltz (totra'iecart, patru-deceru). nume datu unei monete de argiutu, întrebuinţată maî namte în Moldova, şi aplicaţii monetei austriace, care în Muntenia purta numele de sfantz (zwanzig).
3. In locti de muguriţi seu muguriţi (se faceţi muguri). înlocuirea s'a produsă prin asemă narea de sunete a acestei espresiunl cu mărgă ritul», mărgăritarulă etc. 4. Aci tare şi iute au înţeleşii adeverbialu şi ţinu loculii adjectivelor tari. iuţi.
soncovA.
160 PARODIA SORCOVEI.
URARE DE DIMINEŢA ANULUI NOU.
[Scrisă în BucurescI la 1871]
[Publicată de d-lii V. Alesandri in colecţiunea d-sele de «Poesi't populare ale Românilor» la pag. 104, editiunea din 1866].
morcova, dă 'mî, jupâne, roşcova ! Iţele momiţele, tranca fideleşele ! Sîc, fistic, dă'mî paraua sS me1 ducu !
5
io
Anulii noii cu fericire v8 dorirmu, şi cu 'nflorire ca merii, ca periî în midjoculu verii.
5
7. ORAŢII DE NUNTĂ. [DE LA 8 IANUARIU ÎNAINTE].
11
■■■rrrmp 62
ORAŢlI DE NUNTĂ.
Instituţiunea căsătoriei a avuta uă importanţă cu atâtii maî mare, cu câtii ne scoborimu maî adâncii în vechimea poporului românii. Amintiri strămoşesc!, poesiă suavă, amesteci! religioşii, petreceri şi cântece felurite la nunţi trebuiescu căutate. Oraţiunile de aci şi legendele de mai la vale abia ne pottl forma uă slaba ideiă despre ce vortl fi fostu nunţile domnesc! în seculiî XV, XVI şi XVII bună-oră nunta fiicei lui Vasilie Lupulti alţi Moldovei, despre care ne vorbescu cronicarii — de 6re-ce pene astădî ele se potu considera ca cea mal în semnată manifestare a vieţii poporului. Trecendu peste „peţirea" fetei prin asia numiţii „peţitori" şi „peţittfre", voiu sS constatu că nunta românescă are trei părţi deosebite şi ţine neapăraţii trei dile : Sâmbătă spre seră la casa miresei, Duminică la casa mirelui, Luni la socri (părinţii fetei) şi la nuni, cândfi se cântă „uncropulu". Aspectulti drama ticii şi atrăggtorii îlu constituie ceta călâreţă a „conăcerilor1", frumosele lor „oraţii", veselia de care suntu însufleţiţi şi pe care o sciţi comunica tuturor. Câtu despre jocurile cele nesfârşite, despre mesele şi ospeţele cele desQ repe tate, despre vechiele balade, pe care lăutarii maî multu le declamă de câtu le cântă, despre glumele şi risulti ce se provdcă cându se strînge darulQ, t(5te acestea dau nunţilor caracterulti unor adevărate serbări omerice. „Academia română" a puşti la concursu, intre premiele'î anuale, şi lucrarea comparativă intitulata „Nunta la Români". Stibiectulu credu că nu s'aru pute tracta, făr'a se cunosce tote variantele oraţiunilor rostite în asemenea ocasiunî. Pentru facilitarea lui, reproducu pe de uă parte interesanta relaţiune ti părită in Huşi, la 1872, de către d-lil Ion Mirza, despre modulu cum datina se practică penS astăcll în mare parte din Moldova, pe de altă parte variantele tipărite la Sibiiu în editura tipografiei Closius. Asemenea pottl fi consultate, in interesul ii comparaţiunii, cele doue variante prelucrate şi publicate la 184$. în Bucurescî, de repausatulil Păunescu ; cele mulţii schimbate de d-ltl Petri: Băncilă şi tipărite la Sibiiu, în 1875, sub titlulil de „Colindele Crăciunului ■-;< ide Paştilor"; in fine varianta publicată în Craiova la 1879. TotQ nunţii aparţinu „cererile de iertăciune", din care se voru citi mal la vale uă variantă din Huşi, alta din sătulii Atârnaţi şi a treia din manuscrip tulti lui Radu Zugravulu, din care d-ltl Mich. Cogălnicenu a publicaţii câteva părţi interesante *. Sub acesta rubrică amtl inseraţii, la fine, şi oraţia ce se rostia mal nainte la încoronarea Domnilor, publicată de d-lu B. P. Hasdeu3 după recitativulfi bătrânului boierii Vasile Cristea din Basarabia.
1. TrămişiI înainte- pentru căutarea conacului. Forma cdlăceri o uă proirinţiă nocorecla 2. In Jiceisfn prntru istnrid, arch'olnaiă şi filologia Bucurescî, an II. 3. In diarulii Traiană pe amilii 1870 şi în drama d-sele Mtcanu-vodă.
OOLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCtJ.
REGULILE NUNŢILOR (căsătoriei), cnre in vechime se păziau cu nestrămutare, şi care de către bunii locuitori fătini se păzescu ancă peni astă-dî[Broşură de Ion Mîrza. Huşii, tipografia asociaţilor, 1872, pagine 21]. Cândii unii teneru se însura, daca lua po t6nâra'I soţia din alţii satii, trebuia s6 mârgă mirele de Sâmbătă dimineta ca se aducă cu nuntă pe mirtsă. Asia, ancă de Vineri sera, se făcea invitare, adică se poftiau tinerii şi tinerele la casa mi relui, unde jucau uâ jumetate de nopte- Atunci se poftiau flăcăii, care aveau cal buni. A doua di pleca mirele cu ei, ca cu unu felii de oştire pentru aducerea miresei. Ereau la numoru şi peu8 la 50 tineri călări, 10-15 trăsuri cu cal şi unu cam cu 4 bol. Lăutarii (musicantil) nu lipsiau. In satulu unde erea miresa, ierăşî juca nunta la casa miresei Uâ altă casă din vecinetate erea pregătită ca gasdă, unde trebuia se tragă mirele cu suita lui. Mirele, ajungendii înmarginea satului unde erea miresa, se opria acolo cu totă suita şi trămitea ina'nte doi ti neri călări pe cal buni, care tineri se numiau „Conăcari". Acei vestitori, ajungendii la casa miresei, improvisau următorulu discursii :
Bună djua, burjă oliua, horă frumosă, jupani dumne-vostră ! Amu venitu să vă 'ntrebâuiu de bună viaţă, şi vederatl că dumne-vostră vieţuiri bine şi frumoşii din mila Domnului Christosti. Vă rugăma se ne-arătaţî care este gasda solilor : se esă să ne dănrn soliele, să ne spunemu poruncile ; că noî pră mulţii nu zăbăvimîi, ci cui ni se va arăta de sfetnicii împărătescu ăluia numai să'î vorbimu. Alu nostru tenorii împăraţii, de dumnezeii încoronata, mare 6ste-a adunaţii şi la venatu a plecaţii prin câmpii 'nfloriţî,
5
io
15
20
1.J3
prin codri 'nfrundjţî, prin văi adânci cu isvore rec', 25 avendti pentru osteni buţi cu vinii şi balerce cu rachiu. Ajungendii în venătore păn' la jumătate cale, 30 alţi nostru tenăru împăraţii de urma unei fiere a daţii, de care fierâ totă oştea se miară ; şi cu to^iî în locii 35 sfetnici şi filosofi aii stătuta şi sfata aii ţinuta. Unii oliceaa c'aru fi urmă din raiii, să fiâ împăratului de trăia ; 40 alţii dieeati c'ar& fi urmă de fiare să fiă împăratului de 'mpreunare. A1& nostru tenăru împărata forte multa s'a bucuratu : în scări de aura s'a 'nălţata, 45 preste totă 6stea-a cătata, şi ne-a alesă pe noi voinici mai cu sfata, mici de stata, dăr buni de sfata, 50 care avenrn cai de alergată, şi 'nainte ne-a mânată pre cruguia cerului, pre semnele pământului, dându-ne poruncă'mpărătescă 55 ca fiara să i-se găsescă. Deci, vădenda că steua după care-ama pornita aicea s'a oprita, d'asupra astei curţi împărătesei, 60 încunjurată de ostî lumescî, noî aici ama alergată ca săa fiara să ne daţi, sea urma ei se ne-arătaţî. C?> ia nostru tenăra împărata 65 uădinioră s'a mai preumblata şi 'n aste locuri a aflata, în grădina dumne-vostră,
1G4
ORAŢII DE SUNTA.
uă flore mândră şi măiastră înflorindu 70 şi nerodindu. Şi, iarăşi sfatu făcendu, hotărî s'o ceră ca s'o sădescă în grădina 'mperătescă, 75 ca mai frumoşii se'nflorescă şi s8 rodescă şi pe părinţi se'î mulţămescă. Aşa der, jupani dumne-vostră, pentru că ce căutămu 80 aici la dumnâ-vostră aflămă, semnă trebuie sS ne daţi şi la frenele căilor se'lii legaţi, ca de departe se vedă ' tenerulă nostru 'mperatu 85 că pe unde-amil umblaţii este lucru cu-adev6ratti ; că noi înapoi ne'nvertejimu tenorului împeratu se'î vestimii. Şi pe dumne-vostră v6 rugămii no ca conacu împăratului şi ostaşilor lui se gătiţi şi totu-d'uă-dată se nuvespeimântaţî, căci, cându s'oră lovi obusurile1, atunci s'orii alege vitejiile. 95 După, finirea acestui discursu, so l(5gă câte uă năframă frumosă la frenele cailor Conâcarilor şi, însoţit! şi pe unu călăusii dintre nun taşii miresei, se reîntorcu la punctulii unde asceptâ mirele cu al sol, şi revinu cu toţii, trăgundu la gasda ce le este pregătită şi undo începu a danţa nuntaşii mirelui; eră la casa miresei danţeză nunta miresei, visitându-se ambii nun taşi intre ei, ense toţii cu ore-care seriositato. După aceia mirelo trămite daruri mirosel prin vornicelnlu seu, care, ajungând» dinaintea mi resei, pronunţă următorelo: Ajungă-te voia bună pre dumne-tea, jupftnesă miresă 1 Bucură-te şi te veselesce, că jupână mirele,
100
1. Prin cuventulii obută se înţelege cându se întâlneseu danturile înirolul şi miresei, precum se va ved6 mal Ia vale.
de cându d'astă veselia s'a apucata, la Ţarigradu a plecaţii şi din câte a aflaţii de tote a cumpărata şi'ntr'uă corabia le-a'ncărcatii io; şi 'napoi pe mare s'a 'nturnatii. Der, cândii a fostă la jumătate cale, s'a sternitu uă furtună mare, unii ventil despre resâritu l forte iute şi cumpliţii, lin şi pre toţi corăbieriî i-a 'necatu, numai unulu a scăpaţii p'uă scândură de bradu. Cum valurile l'a purtaţii la malti l'au aruncaţii 115 şi jupanului mire de scire-a daţii (hcendu'i: „fă, jupâne mire, „cum Sî pute, „că de corăbierî „ne-amii luată nădejdea" ! \2n Er jupânulu mire, dec'a 3 aflată, forte tare s'a turburaţii, pre alţii cală a'ncălicatu şi 'napoi la Ţarigradu 12:, a plecată şi, din câte-a aflată, a-doua oră a cumpărată : marfă subţire şi alesă pentru d-tea, jupânesă miresă. i> Ţi-a cumpărată unu fesă de la 'ntâiulu caseginu ca se'ţî fiă chefulu deplină, ţi-a mai cumpărată unu bucc^lâcă de mfitasă ir ca sS'ţi fiă de purtată prin casă; uă cutniă pentru rochii, cea mai alesă, ca sfi'ţi fiă de miresă ; tulpane, călţunî şi legâtorî, no ca s6'ţî fiă de sărbători, ţi-a mai cumpărată uă oglindă, cea mai frumosă, la care se" te gâtescî ca miresă; ţi-a cumpărată şi săpunu, u: totu de Ţarigradu,
COLECŢIUNEA G. DEM. TE0D0RE9CU.
ca se'ţî fiă de spălată ; apoi ţ;i-a maî cumpărata şi smochine cu dulceţa din lume, ca toţii omulfi sS se mire. 150 Poftimti, pune mana şi le ie cu totă inima. Cândii miresa întinde mâna spre a le lua, unu vornicelu glumeţii le retrage şi dico :
Ia maî îngăduie, jupânesă mir6să: nu te grăbi cu luatulti 155 cum te-aî grăbiţii cu măritatulu, cu tote că şi jupanii mirele s'a pre grăbiţii cu 'nsuratulu ca s6 nu te-apuce altuia! Apoi, iarăşi i-le dă, dicendu :
Eî, poftimti acuma, ico pune mâna şi primesce cu totă inima, şi caută maî voiosă, c'aî plecată spre-a dumi-tele casă. Căndu bucatele suntii gata, merge unii solii do poftesce pe mire cu totă suita lui la mesă, in casa unde este miresa. Mirole trebuie se via cu nuntaşii, jucândii unu danţu, in capulu că ruia esto umilii din cel maî ghibacl flăcăi, care [iurtă nume de „vomicelu". Nuntaşii miresei iarăşi începu unu danţii, pe care'lii întocmescu ast-felii, că prindu tote intrările în casa mire sei, o custodieză aşa în câtii mirele s6 nu aibă pe unde intra in casă, ţinondu-se flăcăi! bine încleştaţi de degete, ca s6 nu potă fi rupţi în i nici uă parte a danţuluî, care apără intrarea 1 în casa miresei. Mirele ajunau cu danţulu seu i in ogradă, vornicelulu (care este pusu în capulu danţuluî) trebuie se aibă băgare-de-seină, ca unu 1 bunu generării, ca prin pasulu danţuluî conduşii de elu se înşele pe adversarii ' a se depărta de la intrarea casei, spre a pute năpădi în casă. Doca acesta n'o pote face, caută în care parte a danţuluî miresei i s'arii pare flăcăii maî cu puţină forţă, ca s6 d6 asaltii, adică se se isbescă printre el, spre a le pute" desclesta dege. tele, se nâvălescă la uşi. Se întâmplă, de multe ori, ca nici una nici alta se nu se potă face. Atunci „nunulu cela mare" trebuie se 66 unu dani bânescii gardiştilor miresei, adică flăcâi1 lor care compunu danţulu miresei, şi numai ast- felii intră în casă de se aşâdă la mesă (pe 1. Vornicelulu care conduce danţulu miresei.
165
care de multe ori se recescii şi bucatele, pene sG se decidă victoria danţuluî). Petimpulu cândii nuntaşii mirelui mesescii şi cândii suntii cam pe la jumătatea mesei, nuntaşii miresei începu a striga de-a-fară pe la ferestre : „prapurii, pra puri" ', şi, decădin nâuntru li se întârdiă respunsulil afirmativii, punii sub secuestru man tale, şelo, ba chiarii şi cal de ai nuntaşilor mirelui, căci le cerii uă nouă luptă pentru că le ie uă fată din sătulii lor, la care seu trebuie s6 se supună s6u se o răscumpere cu bani. După ce se scolă de la mesă, se trage carulii cu 4 bol şi alte trăsuri, pentru a se încărca zestrea miresei, care (afară de vite) se compune din: uă ladă şeii doue, pline de pândeturl, de inii şi de cânepă; felurite pândeturl de borangicii ; şervete, feţe de mesă, prostire ; celu pu ţinii 12 perine, mal multe lăvicere şi scorţe (covore) alese, lucrate de miresa; sute de coţi de pândă, saci şi ţolurl de pusu pe care1- . Aco stă zestre, stându strînsă de-a-supra lâdii şi aşedatâ cu bună ghibăciă, în timpulu cândii se apropia râdicarea el de pe ladă, doue copile, cu câte uă năframă in mână, suntii suite şi aşedate lângă ladă. Aceste copile se numescii „cus cre". Lăutarii lncependii a cânta cânteculii obici nuiţii la rădicarea zestrei, flăcăii, nuntaşii mi relui, so răpedii se i6 zestrea cu asaltii. Copilele (adică cuscrele) ii respingu, aretându-le năfra mele ca semnii poruncitorii se nu se apropia. Ju f.ne, după mal multă hărăţelă, începe a se nîdica zestrea de pe ladă, a se juca şi a se chiui de către nuntaşi prin strigăte „hă, hăi" şi aşa se aşâdă în carulii şi în trăsurile ce suntii pregătite. Cândii ense voiescu s6 scotă lădile, atunci se punii doul la uşă*, înfigondii cuţitele în uşorii uşeî crucişii, şi nu daii drumulii lâdilor pen6 cândii „nunulii celii mare" nu plă tosce uă dare bănescâ. Dupe acesta, se i6 iertăciune mirilor do la părinţi.1 Aşa nunta cu mirele, şi acum şi cu mirâsa, gata de a pleca, se împedicâ de nun taşii de satii, caro le cerii prapurulu şi care, pentru acestii sfârşiţii, le au secuestratii şi din lucruri. Şi aşa se decide lupta prin alergarea cailor. Pentru că nuntaşii miresei suntii pro vocatori, apoi al mirelui au dreptulu se plece la fugă înainte şi cel-1 alţi se 'I gonescă din urmă, pene 'I ajungu ; er deca 'I ajungu, tre 1. Cuviintulu âajwojwrHilnlnţelegu ca u& lupta prin aler garea cailor, precum se va vede ; ense se crede că prapurul» Ilu aveau ca stegu, si care biruiau prin fuga cailor ereafl bi ruitori, câştigătorii stegulul. 4. Cele mal necesare la g03podăriele bunilor săteni. 3. Care se Înţelege cea de pe urmă gardă. 4. Prinlr'unfl discursd, care se va areta mal la vale, candu se ducu mirii la cununia.
36
OflATII DE MJNTM.
buie se '1 r&sfrîngă îndăretti, s6 'I ie în midloculii lor ca prinşi. Decă se împotrivescii, atuncl începu a 'I mesura cu bicele ce aii în mână, croindu'î pe spate; deca alergătorii mi resei nu ajungii din fuga cailor pe fugarii mi relui, atunci se întorci! înapoi, îî inconjurâ şi îl ieu în midloculu lor ca prinşi. Biruiţii tre buie se se rescumpere printr'uă dare bântiscă, încependu de la unu galbenii în joşii'. Ajungendii nunta Sâmbătă noptoa la casa mirelui, petrecu peiie de către diuă, vorbindii despre bravura seu mişeletatea fiă cărui tenerii, cum s'a purtaţii In luptă. In diuă, se împrăş tia pe la casele lor. Nu dormii de câtu uâ oră, şi apoi Duminică dimineţa suntii toţi adunaţi la casa mirelui, spre a se face preparaţiunl pen tru mergerea la biserică, spre a li se ceti de către preoţii cununia şi a primi ast-felii acea legătură sacră" . Aşa. în ora plecării la bise rică, se aşedâ afară, din naintea casei, scaune pe care se punii părinţii mirilor şi cele mal d'aprope rude ; dinaintea scaunelor se astermi lăicere, pe care se pumi mirele cu miresa in genuchl, pentru a câpeta bine-cuvontarea părinţi lor. La cap6tulii scaunelor din drepta stă unii teneru', care pronunţă unu discursii, încependu prin a fiice :
Ascultat.!, ascultaţi 105 duinne-vostrâ, cinstiţi nuntaşi, şi d-vostră împrejuraşi, că noî acestor părinţi ne-omu ruga şi dumne-lor pre fiî i-oru ierta, no că noi ne-omii smeri şi de rostii omu grăi dumne-vostră, cinstiţi părinţi, care de la dumnezeu sunteţi rânduiţi ca şi pomii cel rodiţi 175 ce 'şl făcu. roda 1. Amtl privittl uă-dată .Jiihni călăreţfl, avonda cala buutt si eln ensusl cu destula inimă, ia'a rupta uă scară de la sea cam fugea In gona mare, si, tncerr.anda a o repara, 'sl-a scăpata bi ciuia jo»Q si vedenda ca lugaril se depărtaseră atfttfl In câttt abia 'I zăria, si fiindtt ca calula Intierbăntata nu 'I da timpu a 'al lega scara, a lăsata biciuia In druma, a luata scara ■ulei cu cureua el In maua si, cam lungindu-se pe gatula ca lului spre a se pute cumpeni mal biue, avendQ numai unfl piciora In scară, a data druruu calului, care fugia ca irpurelfl, ni Iu clipă ajuugenda pe fugari II mesura pe spate cu scara ! lei, neavcndO gărbacia. 2. La care mal că numai sătenii mal ţinfl astădl ; căci el, pinal de simţulo religiota, vrea ca fiii lor nu numai se '-imune la biserică, der ca In diua cununiei se mergâ miI de dimineţa la biserică spre a asculta sănta leturg ă. Să rai! astădl, de si lndeplinesca formalităţile căsătoriei civile, Br acesta o facil numai ca uă sarcină impusă; el ţină se oda din gura creolului: ^pre care dumne&eu i-a tmprtvnatu ulii se na 'l despartă." 8. Acosta tenerO se uumesce mVornirtlu*
din ramurile lor şi din rScore rădficinele lor. Căutaţi spre fiii dumnâ-vostra, iţ care aii îngenuchiatu, şi vS milostiviţi cu duhulu blândeţelor să 'I iertaţi şi sS 'I bine-cuventaţî1, că nu suntu fii sS trâiescâ 1şi părinţilor sS nu greşescă, că şi părinţii mulţii se necăje&cii penă pe fiî îl crescu şi de tote 'î fereseti. Că aşa şi dumnezeu i< a făcuţii cerulîi şi pămentulă numai cu cuventulu, marea, şi tote dîntr'ensa, numai cu d^isa, J împodobindu cerulfi ir, cu sorele, cu stelele şi luna pe care le vedemu tot-de-una, er pămentulu l'a împodobită dumnezeu 21• cu munţii şi măgurile, împreună cu văile întru care trăieseu fierele, şi toţii felulii de copaci, care'şl după roda sa, ac c'aşa a poruncitii sfinţia-sa. Dup'acestea după tote, ca dumnezeu celti ce pote, a făcuţii şi raiulii despre răsărita 21'' osebită d'acestii pămentu, şPn raiu a zidiţii pe strâmoşulu nostr' Adamu, din care ne tragemu nemu : cu trupulu din pămentu, 21; cu osele din petră, cu frumuseţea din sore, cu ocbil din mare, 1. Do câte ori vornicelulii pronunţă cuventulii de iertarea fiilor, părinţii se scoli in fi ciore şi cu glasii mare pronunţă : ..liun'v. > se 'i ierte şi se 'i binc-cuvinUze."
COLECŢIUNEA G. DEM TEODORESCU.
cu tote stichiele trupului osebiţii d'ale sufletului. 220 Şi, suflându dumnezeu cu duhulîl, a înviaţii şi trupulu. Şi, v6d,endu dumnezeii că nu e bine unu omu singurii s6 stăpânescă pămentulu, 225 a orânduiţii somnii luî Adamii, si şl-a întinsu mâna sa şi 'i-a luatu costa din stânga ş'a zidiţii pe strămoşa Eva. A duma, desceptându-se din somnii, 230 grăia şi prorocia djcendti : „acesta este osii din osele mele şi trupu din trupulu meii, de aceia ea 235 se va numi soţia mea" ! Si de atunci lasă nulii pe tatălii şi pe muma sa şi merge de se lipesce de soţia sa 240 şi se facfi amendoî unii trupu pentru e'aşia dumneedji a vrutu. £lns5 dup'aceia Adamii a greşiţii şi din raiii a foştii gonitii ; der dumnezeii s'a milostivită 245 şi a doua oră l'a primita şi i-a djsa : — „Adame,Adame, „cresceţî şi vfi imului „ca nisipuia mării „şi ca stelele cerului, 250 „şi pe pămentu s6 trăiţi „şi s8 'Iii stăpânit" ! Şi de atunci se trage viţe şi seminţe 255 pene ce-a ajunsu rânduia şi l'aceste douS mlădiţe, ce staa plecaţi ca dumne-vostră, părinţi, sS'i iertaţi 260 şi se'i bine-cuventaţî, precum a bine-cuventatu dumned^a pre Iacova şi Iacova pre cel 12 patriarşî,
167
care de dumnezeu ereaa aleşi, 265 căci binecuvântarea părinţilor întâresce casa fiilor, precum şi blestemuia părinţilor risipesce casele fiilor : d'aru fi pe temelia de petră, 270 o risipesce penS'n talpă ; d'ara fi pe temelia de Iuta, o risipesce penS'n pâmenta. Aşa, fiinda că şi acestor mlădiţe dumnezeu lea orânduita 275 djua de căsătorita, ca unul pomu înfloritu cându e gata de rodită, aşa vremea a venita şi fiilor dumne-vostră 280 de căsătorita, care, fiinda la dumne-vostră născuţi şi crescuţi, orii fi luata greşeli naintea părinţilor 285 ca ierbele câmpilor. Ca, precum dumnezeu poruncesce câmpilor d'usucă verdeţa buruienilor, aşa şi dumne-vostră, părinţi, 290 tote'n pămentu se' lăsaţi şi fiii s<5 v6 iertaţi, ca s6 (iă de părinţi iertaţi, şi de dumneclea bine-cuventaţî. In veci amina 295 şi mie-una pahara de vina şi uă năframă de ina, ca se'mî sterga guriţa de vina. îndată apoi se ltSgă uă frumosă năframă, cu sută cu fiiu, la unu bastonu care se dă în mâna vornicelulul1. I se dă şi unu pahara cu vinii, pe nare, înainte de a'lu rădica, face uă urare :
Cesa buna, noroca s<3 v6 trimetă 300 milostivulu dumnezeu. Ast'a dumne-vostră cale şi împreunare sS fiă cu scirea sfinţioî-sele. Dumneclea sS vS dăruiescă 305 1. Ca semna ca este la dregătoria.
IfiS
ORAŢII DE NUNTĂ.
hrană, din rouă de susil şi din grăsimea pământului de joşii ; tăria luî Samsonu, bogăţia luî Iovii, frumuseţa luîDavidîi, 310 înţelepciunea luî Solomonu, stemă crăiescă, coronă'mperătescă, scaunii domnescii şi toiagii stăpânescîi. 315 Şi aşa s8 trăiţi, sS faceţi fiî şi fete, s8 fiţi pomenă părinţilor, bucuria fraţilor, laudă vecinilor 320 şi gasdă ospeţilor, şi luî dumnedeii celu sântu. cu roda pe pămentti ; că eii nu sciu a ura, der dumnezeu se va'ndura. 325 Şi toţii înainte de a pune paharulu la gură, vornicelulii mai face şi urări glumeţe, dicendu :
Inchinu şi la a copilă ochişă de" colea, dec'o vrea, er de n'o vrea oiu face pe icî pe colea 330 ş'oiii da şi eii peste- a mea. Sus podii, că eu pote-oiu be toţii, t3r tu, pântece, nu te bucura că nu t'eî maî sătura, 335 cum nu se satură ladulii de strînsii ispravnici, ocolaşî, popî, vornici şi vatSmanî. După acesta, nunta plecă la biserică şi, re. viindii a-casă, so pune mirele cu miresa în capulu meseî pe câte uă perină, er vornicelulii stă la uă margine a mesei, şi începu apoi a veni consătenii la nuntă, aducendu daruri. Unii aducii câte unii curcanii, curci, gâsce, raţe, găini; alţii butoie de vinii ; alţii osebite legume; toţi îmâneză aceste daruri vornicelulul. Dândiî apoi mana cu mirii, le ureză „mulţi ani". Vor nicelulii, primindu darurile, pronunţă următorele :
Ajungă-te voia bună pe dumne-ta, jupAne mire,
310
şi pe dumne-ta, jupânebă miresă, şi vS bucuraţi şi vS veseliţi, că iat£ fraţii dumne-vostră. ti." vi se închină cu colaci. Colacii dumne-lor suntu : o eruscă1 cu pene, care ve" este trebuitore la astă cinstita vreme, 3.şi aşa ve rogă ca colacii să le primit! şi cu dragoste s6 le mulţămiţî. Mirii r6spundu: „forte mulţămimu" ! Nunu jocă Duminică totă diua, fiindii diua tinerii' :. a flăcăilor şi a fetelor, er Duminică sera se poftescii toţi sătenii (cel căsătoriţi) la infcw, care începe s6ra cam de la clece ore inainto' şi dureză pen6 a doua di. MOsa se compune •;■multe ori pcn6 la uă sută pârechl de 6meii/' Fiă-care priniesce înaintea mesei câte urni phăruţii de rachiu şi câte uă bucăţică do pă:nLa mesă s& dă: l-iu, borsii de pasuro cu tocm;* gel4, apoi ostropeluri, pe urmă reciturl», aj ■ gălucl' ; după acestea se dau plachil', une-ir, făcuto cu orezu, der mal de multe ori ameve cato cu bulgurii8 şicupâsatu»; apoi vinii fri; turile. Atunci începe şi închinarea paharek': şi a colacilor. Se închină „Nunului celui mart* de către vornicelii doi colaci" şi douo paoan de vinii, unulii pentru nunii şi unulii peutrnună", dicondii vornicelulii:
Ajungă-te voia bună. pe dumne-ta, jupane nune mare, :.' şi pe dumneata, jupânesă nună, mare : Sera a'nseratu şi noi bună-vreme n'amii datu! late finii dumne-vostră vi se încbiCi cu doi colaci .» de grafi frumoşii ca şi faţa luî Christosii, 1. Deci este pasere. 2. Care se numesee ,mesa cea mare*. 3. Asedandu-se mese In mal multe case. 4. Tăiatei. 5. Gelatina romnnescă. i». Sarmale (rrecescl. 7. Pilavfl grecesco. 8. Grâu pisaţii. 9. Meiâ. 10. Frumoşi, mari, făcuţi din mal bine ilc u» l>»uiţi flmi ' gr.'ni spâlatu. 11. Paharulu nunului este de trei ori mal mavrc de etic >
COLECŢIL'NEA G. DEM. TEODORESCU.
şi cu aceste două pahare de vinii, ca şi 61u din Cana-Galileeî de bunii 305 şi vă rogă ca colacii şi paharele să primiţi şi cu plăcere se le mulţămiţî. Nunii primesciîpaharelo şi colaciî, tnulţămoscii, uroză po mire şi pe socri mari ; lăutarii cântă unu vivatîi din celo mal aleso pentru nuni şi le rădică paharele j ucându-lo după cânteculii cântată de lăutari. După aceia nunulu pune pe unu ta lerii pâno şi sare, pe care pune şi unu dări; de bani1. După acesta, începu a so închina suc cesivii câte doue pahare de vinii * la fiă-caro parecbe do omenii conmeseni toţii cu aceiaşi rânduiiMă, dândii fiă-caro darulii seu do bani după putere *. Mesenii petrocii pene a doua di, Luni, căndu se suia pe casa celui cu nunta, suindu şi lăutarii acolo ; punii mesa în vârfuiii casei, pornescii apoi prin satu, făcendu-se în chipii do os taşi, legând u la gtttulu unuia câte unu fedelusu maro, dându-I şi doue ciocane de lemnii cu care bate In fedeloşu ». Luni sera iarăşi aii mesă ". L\inl, de cu diuâ, se pomesce prin satii uă novostă teneră, rudă a mirilor, cu unu bastonii in mână, la caro are legată uă basma rosiă, cu unii ulciorii de vinii, cu unii lăutarii după ea, care poftesce pentru Luni sera la „ Uncropu " pe toţi cei care aii foştii la mesa cea mare *_ Luni sera, adunându-se mesenii, se punii me sele. Ăntâiu li se dă vinii fortii şi amestecaţii cu miere ; mal târdiu so dau bucate, apoi iorâşl începu închinăciunile de pahare şi daru rile de banî, 6ns6 cam po jumetate do cum s'aii datu la m(jsa coa mare. La mosa do la uncropu, vormcolulu face închinare de pahare mal cu multe glumo, dicendfl :
Mă închinu dumi-tole, jupăne, (cutare), cu aceste pachare
370
1. Care Începe cam de la 2 galbeni, adică după puterea nu nului, der nici uă data nu se cobora mal josu de unu irmilicâ, ori câta »rn fî nunulii de săraca. t. Si la omenii mal bogaţi si cate 2 colaci mal mici de cattt ai nunului. 3. Ense nici unulîl nu se cobbră mal josu de câte 2 sfanţi. Acele căte-va sute de lei, care se aduna de pe mesa, suntu al nurilor, ca ajutora la noua gospodăria. 4. Care fedelesu, fiindO deşerta, Uuiesce de te anieţesce, nuimiida pe acela „Tohoxariu,'1 si cate alte curiosităţi invente/.ă sătenii la petrecerile lor, de care nu te saturi a'i privi. 5. ,Uncropâ," bulg. OEpQHi jocula de J.unl, a doua zi de nuntă. 6. Se duca si din cel ce n'aa fosta la mesă, ense fiindil că la uueropa darea de baul este cam pe jumdtate de câtu Ia mesa cea mare, acel care se duca nuinaija uncropii dafl dare ca pentru misă. 7. Adică so bee paharu si se dee daru de bani.
de băutură : într'unu'î vinii de Odobescî se bei se te veselescî, într'altulii vinii de Cotnarîi să vărî mana 'n posunarii 7).
169
375
Şi ast-felu nunta, incopută cam de Joi sera, do cândti se cerne făina pentru a se plămădi pânea trebuitore pentru nuntă, se sfârşesco Marţi sară ". Duminică, la uă septemână după cununia, vinii părinţii şi rudele miresei la casa noilor însoţiţi ", cândii so face iarăşi mosă, onse în familia. La a doua septemână, se ducii ti nerii la părinţii lor, la părinţii fetei (miresei), ierăşi do cale primară, şi aci so mâutuio totulti. ORAŢrĂ DE NUNTĂ. [Rostită do conâcorulii G. Rafailă, in târ guiţi UrzicenI, judeţulu Ialomiţa, la nunta d-roi Stoica. Comunicată de d-lii Ştef. Stoica, foştii ofiţerii do artileria, Albinei Vinduluî, an. II, 18G9, 1-15 Iuniii, pag. 11-12].
Colăcerulu. Bună dimineţa, cinstiţi socri mari ! Socrulit Mulţămimu noi vouă, tineri voinicei ! Cu ce trebă mare aţi veniţii la noi? Colăcerulu. Acum dară, socre mare, că ne-aţi făcuţii întrebare de^co adică venirămu şi la uşă ne opriramii, no vomii da răspunsulu. Ensă să vă ţineţi gura strînsă şi să tăceţi ca pămentulu ca să ne-aurjiţî cuventulîi. Ce ne'ntrebaţî dumne-vostră în grab' de venirea nostră ? Ce'i acesta tinerime, co e acesta mulţime ? Aste fete urşi văzură de ţintii ochi şi cască gură ? N'aii mai vătjutii omeni ancă, şi se ternii că le mănâncă ?
5
10
15
20
8. Fiindfl că Marţi lolă^ziua benchetuicsctl,
ORAŢII DE NUNTĂ.
Noî amil maî umblaţii ş'alt'dată pe aiurea, ca ş'ast'-datâ, |i asia nu se mirară, 25 nici „ce cătămii" ne'ntrebară: acum toţi v'aţi strînsu grămadă, ca cum aţi căuta sfadă! Ore voiţi noî, de temă, s8 stămu şi s6 v6 dămu semă ? ro Der nici prin gilndîi s6 vS trecă uâ asia părere secă ! Nu ne speriămu de lume, căci purtămii de voinici nume ; nici ne îngrozesce ventulu, 35 că scimu s8 ne dămu cuven tulii ! Deca voiţi şi ve" place sS v6 rfispundemii cu pace, o luaţi cu 'ncetişorulti s(5 vorbimii cu binişorulii, 40 că orice, cu 'ngăduielă, se face cu rândukilă, 6r răpede cândti se cere nu se face cu plăcere. De aceia, lăsandii gluma, 45 ascultaţi la noî acuma. Junele nostru 'mperatii frumuşelîi ni-s'a sculatu înfr'ua <|i de diminâţă, dup'a norilor roşeţă. Vrendti s6 plece'n venătore cu tineri, cu pompă mare, s'a sculatu, s'a gătiţii bine, s'a armaţii cum se cuvine şi, luiindu buciumu, îndată buciuma cu elii uă dată. Strinse elu ostaşi mulţime, totu voinici de călărime şi ageri, cu măiestria. la arcii şi venătoriă. Apoi cu ei pe rgcore a plecaţii la venătore s8 'ncureze, sS veneze munţii cu delurile, pădurile
50
55
68
65
cu umbrele şi văiele cu luncile. Ast-felti, umblândîi dina totă, ocolit a locuiţi rota penS la amiezi spre seră, fără a vâna vr'uă, feră ; şi atâtti se desgutase, în câtu erea sS se lase, der se părea c'uă, nălucă îi toţii dicea sfi se ducă. Elti,cu arcii, săgetă'n mână, ajunse la uă fdntânâ şi, ve^endu urmă de feră, aci toţi descălicară s8 se uite, sS privescă, ce' urmă e s8 ghicescâ. Stândti der ast-felti fiă-care şi privind o cu mirare, umî-ati d^isti că e de djnă (aib'o'mpSratulu de mână !), alţii că'î Hore crăiesă, (aib'o'mperatulu miresă !) Deci, cu-acestă cuventaro pe'mpSratu'lti acjţară şi facură'n gandu s&'î viă s6 hotărască, s6 sciă din ce parte acea (|înă a veniţii pe la fântână şi, cu inima 'nfocată, pleca pre urma'î îndată. După densa se totu duse penS vfidu câ'lii aduse cu totă oştirea nostră drepţii curţile dumne-vostră, unde a zăritu uă, flore ca uă ste strălucitore, care de crescuţii toţii cresce, de'nfloritu toţii întloresce, 6r de roditu nu rodesce, căci pămeritulti nu'I priiesce. De aceia împeratulii făcu întru sine sfătuiţi ca p'acea Irumosă flore şi dulce mirositore
70
75
80
g.i
cu
95
W
l(B
U"
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCl'.
s'o ie ca s8 strălucescă la curtea împerătescă, unde locuiţi se'l priiescă, s8 crescă, se" înflor^scă, odrasle se" odrăslescă, se'şi de" rodulu la ivielă şi tuturor la privielă. Asia împeratulu june în gândii după ce îsî pune, se uită, locu'nsemneză după a stelelor ra^ă şi se întorce îndată cu inimă ne'mpăcată şi cu gânduri doritore pentru rumena lui flore. A doua-(JÎ, de dimineţă, la a norilor roşeţă, se îmbracă, se încalţă, pe scări de argintii se'nalţă şi, pe călii albii voinicesce încălecândii, se opresce şi, peste oştirea totă întorcendu'şi ochii rota, pe noi colăcerî ne-alese: cu mustăţile sumese pe ataţl caî, iuţi ca smeî, cu capete toţi de lei, cu comele poleite, c'unghiele zugrăvite, care, cândii începu sS saiă, din nări aruncă văpaia ! Eră după ce ne-alese, elu cu vorbă ne trimese după iubita luî flore şi forte mirositore, s'o ducemu sS strălucescă la curtea împerătescă ! Noi amu plecaţii toţi îndată, după vorba luî cea dată. Nu sciurămti sema bine sS venimu pe drumuri line, ci ne-amti îndreptata pe stele ş'amu veniţii totu după ele, peste munţi şi peste sghiaburî
115
120
125
130
135
140
145
150
155
şi peste sute de delurî, mâncând u şi bendii împreună cu cântări, cu voia bună, şi 'ntrebândii în calea nostră totu de curtea dumne-voştră ; şi asia st6ua dorită, împăratului iubită, aci din ochi o perdurâmii şi că s'a pitiţii v6d,urămu. Daţi-ne d6r acea flore, acea ste strălucitore şi, cu respunsu'mpreună, vS poftimti şi voia bună ! Nu răspundeţi vorbe rele, că apoi ve vinii mai grele. Noi nu suntemti, bună-oră, s6 îndrugămii ca la moră, ci dămti vorba mirelui, porunca 'mperatului. Eca şi fermanulti luî l.
171
ico
icu
170
175
Este carte lătinescă : iso puneţi ca sS v'o citescă ! De nu sciţi, ca de cărbune ve" feriţi mâna a pune, şi chiămaţî popa s<3 viă, " că eia lătinesce scie ; 185 d^r nu vr'unulu barbă-lungă trei <|ile s6 nu'I ajungă, nici vr'unulu cu barba rară sfi ne ţiă pen'de-seră, nici vr'unulu cu barba desă 190 s'o citescă ne'nţel^sâ ; ci de cei ce sciii s§ sugă, ca s'o citescă pe fugă, că.. nu'I carte lătinescă ci, cum vedeţi, plosca nostră 195 cu vinii de la Delulu-mare, (cându beţi, căciula v6 sare !), cu vinii de la Valea-lungâ (cându beţi, faceţi gura pungă !). Poftiţi de 'nchinaţl uă dată, 200 v6 udaţi gura căscată, ş'o treceţi din mână'n mână 1. Aci arată plosca cu vinii.
12
ORAŢII CE NUNTĂ.
se ne daţi pe acea (Jînă ca s'o du cernu la'mperatulii şi sfi'contenimu toţii sfătuiţi. 205 Nu gândiţi că vorbiinu glume orî nis-caî basme din lume, ci v8 gătiţi câtti mai tare cu cele de ospCtare : aduceţi fenulti în care 210 s'aibă caii de mâncare, tăiaţi juncî cu carne grasă s8 daţi ostaşilor mesă, strîngeţî fete frumuşele ca sS dămu hora cu ele ; 215 apoi maî gătiţi şi case îmbrăcate cu mfitase şi, pentru ostaşi, umbrare cu locu de 'ncăpere mare. întindeţî maî multe mese, 220 puneţi bucate alese şi cofeturi lâng'aceste, c'aşia obiceiulu este. Er cum-va de nu se pote sS le împliniţi pe tote, 225 nici s6 staţi s<5 maî respundeţî, ci cătaţi locii se v'ascundeţî, că ostaşii nu sciţi glumă ş'o se fiă vai de mumă ! In sfrăşitii, s6 maî sciţi bine 230 că şi împeratulij vine cu căpitani, cu catane şi cu mai multe rSdvane zugrăvite, poleite, 235 în ele Domne gătite. Vine şi unu rădvaniî mare cu lăute de cântare, stândO în elu mărita nună, ţiindii în mâni uă cunună 210 strălucită, luminată, cu petre scumpe lucrată, pentru rumena miresă cea do împeratu alăsă. Scoteţî d6r acum colaculu, 245 că ne-amu deşertatu totu saculu. Şi s6 ne maî daţi, se sciă, şi câte uă sanguliă
de inu subţire, ţesută şi cu flori de firii cusută. Puteţi da şi de mătase d'aveţî inimi sS v6 lase, er de nu, şi d'arniciu fiă, cum veţi ave omenia, căci noi cam primimti de tote, numai curendu de l'eţî scote, ca sS ne stergemu la gură, că'î udă de băutură. Er astorti fete venite, ca ciorile grămădite, ce v6 staţi cam pe la spate totu cu gurile căscate, muiaţi în lapte-uă cojiţă şi le daţi ca s& înghită, sS nu ste cu gura săcă, ci de dorii s<5 le maî trecă; sS'şî maî potolescă jinduiţi pen' le-o veni şi lor rânduiţi ! Socrulă. Der ce, nu descălicaţî ? ColăcerulU. Vremii respunsulii s6 ni'lu daţi, că de ! amil descâlica, deră ne'î c'omu însera ş'o se trecemii văi adânci, cu prăpăstii şi cu stânci, munţi înalţi şi bradjl umbroşi. Daţi respunsulii sânetoşî !
855
2fl>
265
27»
27*
ORAŢIA DE PETITU1. [Din colecţiunca d-lui V. Alosandri de rPoaii populare" etc. edit. din 1860].
— Bună vremea la cinstită adunare şi la cinstiţi socri mari! Cum trăiţi, cum vS aflaţi ? — Mila Domnului, ne aflărnîi bine, ' der şi dumne-vostră semă v£ daţi 1. „Insurătorile pentru Români suntu un') prileju de mari veselii, căci nunţile ţinu nu1 multe fjiilo şi bancheturile nu continescii. Obi coiurile suntii păzite cu rigurositate delamosi strămoşi în asemenea ceremonii de familii, S1 suntu forte interesante do observată. Iat&, de pildă, datina împeţiril cum se practică in munţu Vranceî. Vornicelulu,ţiindu uă năframă cusuta in mână, merge, întovorăşitu de alţi doul omeni, la părinţii fetei şl dice".— Nota de la -şag 3^
COLECŢIUNEA G. DEM. TEOOORESCCT.
pe la noi ce căutaţi ? — Noi ce umblămu şi ce căutămă stima bine vâ damă, frică nim6ruî nu purtămu. De unde venimu scimîi şi unde mergemu cunoscemu, că noî suntemii soli împărătesei, omeni buni, dumned^eiescî, |i avemu poruncă 'mperătescă nime sS nu ne oprescă. Deci dumne-vostră sunteţi rugaţi bine să ne ascultaţi cândă omu cuventa şi sema ne-omă da. Aiu nostru tenorii împeratii de cu sera ne-a chiămată şi acesta poruncă ne-a datQ : „so strîngeţî cete de voinici „cu topore mari şi mici, „ca sii facil uă venătore „de paseri gălbiore, „de blânde căpriore" ! Noi cu toţii ne-amii supusă, la vSnătore ne-amii dusă ; er împeratulă, în de-seră, zări uă urmă uşoră de sprintenă fieră. Unii djseră că'î urmă de pasăre de raia sâ fie 'mperatuluî bună de traiă
alţii duseră că '1 urmă de djnă s6 fiă 'mpăratuluî grădină de frumose rodurî plină. Atunci tenfirulu nostru'mperatu în scări do aură s'a rădicată, peste mândra'î 6ste-a cătată şi a djsă : „cine-o fi^'n stare „se prindă a fieră „şi pe urmă'î se se ducă „şi respunsu apoi s'aducă "?
io
15
20
173
Atunci noî ne-amu alesă şi de locu amă purcesă din urmă în urmă. ca păstorulu după turmă ; şi, viindu noi trei voinici şi ajungendă pe aici cu suflarea vântului pe faţa pământului, amu zărită cătjendă p'uă casă uă ste mândră, luminosă ; ş'amă mai valută uă floricea mai mândră de câtă uă stea, care 'n flori înfloresce der* de rodită nu rodesce. Impgratulă nostru o vrea şi ne-a trămisă după ea, ca se i o ducemă mirâsă, s6 şi- o facă 'mperătâsă.
55
go
G5
ORAŢIA DE NUNTĂ 25
30
35
:
40
45
50
[Publicată la Braşovii şi reprodusa în colecţiunea de basme a d-luî I. C. Fundescu, fâr'a se spune de unde e luată si unde se pronunţă].
—Bună dimineţa, cinstiţi socri mari ! —Mulţămă d-vostră, băieţi militari ! Der ce umblaţi, ce căutaţi ? — Ce umblămu ce căutămă? La nimeni n'avemu soma s& ne dămu. Multe Mări amă trecută, multe teri amă bătută, şi oraşe şi sate de-departe amă colindată, şi nimeni sema nu ne-a luată. Cine sunteţi dumne-vostră să no luaţi sema nostră ? Der... fundă că ne 'ntrebaţî, să ne lăsaţi cu încetulă,
5
10
ir,
20
ORAţlt Df. NfN'TA.
cu'ncetişorulti, 25 sfi ne damă cuventulu cu adeverulu ca, de multe ce suntu şi dese, nu le putemu spune alese. Ten8rulu nostru 'mperatu de dmineţă s'a sculatu, faţa albă şî-a spălată, chica negră-a peptenatu, cu straie noî s'a'mbrăcatii, murgulu şi-1'a înşelata, cu trâmbiţa a sunaţii, mare 6ste-a rădicaţii : „ doufi-sute grăniceri, uă sută feciori de boieri, din cei mai mari, nepoţi de ghinărari ; şi, pe la resăritu de sore, a plecaţii la venătore ş'a venatti ţ6ra de susu, despre apusti, penS juganii ne-au stătuţii si potcovele au perdutii. Atunci ne lăsarămfi maî joşii, p'unu delu frumoşii, şi alergarămii de vânarămii munţii cu brad ii şi cu fagii, cerulti cu stelele, câmpulu cu florile, delulti cu potgorile, vâlcelele cu viorelele şi satele cu fetele. Cândii dete sorele 'n de seră, eşiiămă la drumulu celu maie şi deterămu d'uă urmă de feră : stătu totă oştea 'n mirare .. Unii (hseră că e urmă do djnă.
30
35
40
45
50
55
co
65
să fiă 'mperatuluî cunună. Asia, se mai chibzuiră şi se găsiră alţi venătorî, mal cunoscetori, şi duseră că'i urmă de căpriorâ s<3 fiă 'mpgratuluî soc/oră. De"r nunului celu mare, cu grija 'n spinare, călare p'unu calti ca unii Duciupală, se ridică în scări şi se umflă în nări, si făcu ochii rota peste oştirea totă, şi, cândii încoce privi, aicea zări uă floricică frumosâ şi dragăstosă. Şi, ve^endîl că nu 'nfloresce, nici nu rodesce şi nici locul u nu'I priiesce, ci mai multă se ofilesce, ne trămise pe noi, şese lipcani, călări pe şese jugani, cu corne cănite, cu frene zugrăvite, cu unghile costorite, cu codele împletite, ca cu toţii si3 pornim ii şi la curţile d vostră s8 venimu, ca floricica s'o luămii şi la 'mperatulu s'o ducemii. Porni rămii şi venirămu pe faţa pământului, pe aburii ventuluî, bendu şi chiuindii şi din pistole trăsnindQ, caii încurăndu, pe nări flăcări lăsăndu, rânehezându şi din unghii scăpărândii, pene" amu sosită
?■
:.
iv
w>
no
115
COLECŢiUNEA G. DEM. TEObORfiSCti.
şi v'amii găsiţii. Acum, ori floricica sg ne daţi, ori, de unde nu, nu scăpaţi ; căci amu venitu cu târnăcopo de argintii se" scotemu floricica din pămentQ ; s'o scotemu din rădăcină, s'o sădimu la'mpăratu'n grădină, ca acolo sg 'nflorescă, sg rodescă, locuiţi sg'î priiescă, şi sg nu se ofilescă. Decă dvostră, socri mari, ne credeţi nescarî tâlhari, avemu şi firmanil cu peceţiă do la 'mpgrăţiă. Cine Fcie carte lătingscă sS viă se" ni'lu citescă ; er cine nu scie sg nu vie, ci ca de focii se" se păzescă. Sg ne aduceţi, socri mari, omeni cărturari: vr'unii popă cu barba desă sg ne citescă carte-algsă : se nu fiă cu barba cănită sg rfimâiă cartea necitită, ori vr'unulu cu barba rară sg ne ţiă pen'de-seră, ci unulu cu barba ca fusulti se ne de curândii rgspunsulu. Rgspunsulu nostru este : şese pahare de vinii, şgse mahrame de inii, de care se găsescu p'aicl, cusute cu fluturi şi amici; fiă şi cu strămătură, numai sg fiă cu voia bună; se fiă şi de nigtasă, numai sg fiă d'aicl din casă, de la cinstita miresă ; sg nu fiă de pe la vecine, sg pătimii vre uă ruşine, că atunci va fi cinstea nostră
175
şi ocara dumng-vostră.
120
Socri mari, ascultaţi şi in urechi băgaţi : cândii o da sorele'n de-sgră, mare oste vS 'mpresoră. De n'eţl ave bucate de ajunsii, sg v<3 cătaţi locu de ascunşii : sg aveţi buţî cu vinii, care cu f£nu
iG5
125
130
135
140
145
150
155
160
bol graşi, claponaşî, vaci lfptose, fete fruinose ; sS mal aveţi, socri mari, şi lăutari : sg viă şi toţii sătulii, se- se veselescă 'mpgrafculii. Cândii o fi sorele'n desgră, mare oste vg'mpresoră : sg lărgiţi casa, sS'ntindeţî mgsa, că vine 'mpgratulti îndată cu oştirea lui totă: uă sută cincî-clecî şi cinci de ceî mal voinici, cu feţele alese, cu mănicile sumese, scobiţi în măsele, gătiţi, socre mare, pentru osele tele !
170
1 175
iso
185
190
Noi amil vre" sg descălicămu, der n'avemii joşii pe ce sg ne dămu : nu suntemu ciobani de la 01 s8 descălicămu în nori, nici DPscal-va morari beţi 195 sg descălicămu în scaeţî, ci suntemu boieri mari, ghinărari, de lăngă Mare, de unde sorele rgsare. 200 Nog sg ne-aduceţî scaune de argintii sg descălicămu aici pe pămentii, seu sg întindeţî covore, sg descălicămu în pridvore ; la cai sg daţi fenii, ghisdeiii verde, 205
ORAŢII DE NUNTĂ.
176
cositu din noptea Sântul uî-Gherghe, cu rouă neluată, cu florea nescuturată, strînsii în sărbători de două fete surori : 210 caii noştri să mănânce şi din capete să nu misce, caii noştri să bea şi din capete să nu dea, că şi dumne-vostră 215 din partea nostră urechile vi s'oru tăia. Noi amil descălica şi amu maî sta d'amîi maî ura, 220 dăr ne'î frică c'omu însera şi avemii de trecuţii stânci, văl adânci ; munţi cu bradj mărunţi 225 şi'ntunecoşî. Bine v'amil găsitu sănătoşi ' ! Socre mare, ce s'a făcuţii s'a făcuţii : nu mai e de desfăcuţii. SC dai numai optii bol şi şepte vaci3 ş'apoî să rabdjî şi să taci. Ţine, socre mare3 ! Ia astă rădăcină uscată, joşii crăcănată, mare şi spătosă ca uă broscă ţestosă, p'icea lată, p'icea lată. La inimă, socre, uă dată! Să nu o săru^î tare, că şi căciula din capu'ţî sare ; să o săruţi maî binişoru, să'ţî pară maî dulcişorii. Poftimii do beţi ! şi vedeţi că e rachiu de la Pitesc!, când ii bol te înveselescl, 1. Aci închină paharelo ce li s'aii datu. 2. Dota mirosel 3. II dă plosca.
230
2P,r>
er nu ţuică de a d-vostră, zemă de prune, cândti bol multă te umflă'n burtă, facî burta tobă, intri după sobă şi stal cu greierii de vorbă. Toţii urându, socri mari, vedemu că toţi au rămaşii cel de-la spate cu gurile căscate cel din nainte cu gurile proţăpite. Aduceţi der unii vasii cu prune uscate să aruncămîi în ale guri căscate, unii putineiii cu lapte bătuţii să le turnămii pe gutu, uă strachină cu pome, să dămii la ale cocone că vedemu că s'aii slăbitu de forne, şi vro câţî-va usturoi, să dămii pe la ăl ciocoi fiindii c'aii poftiţii pe la noi. Munţi înalţi, luminoşi, bine v'amil găsitu sănătoşi ! ORAŢIA DE NUNTĂ. [Culusă în România de peste Carpatl l.t •■ do Ion C. Taciţii. In Foia societăţii Bow~ • mula. an. I, pag. 22—24, unde s'a pul'.' pentru prima oră, s'a intervertitîi ordinea >i biril între conăcerulii mirelui şi alu ir : Aci îndreptezu acesta erdre în transcr-'l 1
240
245
ColăcerulU mirelui1 Bună dimineţa dumne-vostră ! In ce voia vă aflaţi? Colăccrukî mirelui. Mulţămimu dumne-vostră ! In voia grâului ş'a vinului : în voia cea bună. 1. Colăceril călări so întrecu In fugă ;• porta caselor undo locuiesce miresa. A'i colâcerilor ginerelui (mirelui) cere c^1tradiţionalii, rostindu acesta urâciune
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Coldnerulil miresei.
Der ce umblaţi1, ce căutaţi? CoiăcerulU mirelui. No! ce umlbămă, ce căutămu ? Pe dumn6-vostră v8 rugămti s6 ne luaţi încetă, încetişoră s8ne damă sema mal binişoru, căci lucrulu de grabă nu e de nici uă trăbă nici nouS, nici dumne-vostră, nici lui dumnetjeu nu'î place. Pentru-ală nostru tenfiră împSratu forte mulţii amu umblaţii : tera crucişii şi curmeolişă, prin livezi frumose şi locuri stănc6se. .-Si suntemă nisce osteni pe care ne chiam'Romlenl ; de trei olile toţii umblămă, peste totă vS căutamii ; căci tenSrulu nostru 'inpărată forte de dimineţâ s'a sculată, pe faţa'I albă s'a spălaţii, buciumă de aurii a luaţii, în ţeră a buciumată2, mare 6ste-a rădicată : vro cincî-(|ecî de călăraşi de se spargă caii de graşi, şi, în spre s6re răsare, eşi oştea venătore. Şi vgnară, şi venarâ penă în spre murgii de se>ă. Ve" jară munţii cu urşii, văiele
io
15
20
25
30
35
40
45
I. Cu înţelesulu „ după ce lucru umblaţi ", du „ de ce umblaţi ". i. Acăsta ar6tâ modulu chiămăriî poporului ii anne în timpurile cele vechi, cându ereau icaţl de limbi străine, căci alunei plecau prin ■;'i buciumândii. In evulii mediu, a avuţii mare ii buciumulii, cu deosebire Ja venatii, in ţerile nsene, 6nse Românii n'au avutu d'a-face cu 1.- I C. Taciţii.
177
cu fierele, câmpurile cu florile, mărăcinaşî cu iepuraşi 50 şi satele cu fetele. Şi venară cată vânară, urmă de fieră 55 aflară. Urmă erea, fieră nu erea : stau toţi pe loca şi se mirau şi unii p'alţii se 'ntrebau : go se* fiă rarjâ din raia cu împăratulu la bună traiti, sâu s6 fiă urmă de <|îna . cu tSnSrulă împSrată la voia bună ? Deci tenărulu îm parată 65 pe atâta nu s'a lăsată, ci în scări de aură ş'a 'nălţată, peste (iste s'a uitată şi ne-a alesă pe noî, pe aceşti trei sâă doi 70 cu cai mai bani şi mai fugaci, din gură mai ispitacî1 ; şi ne-a trămisă înainte se" căietorimu fierbinte p9 numgrulă stelelor, 75 pe radele s6reluî, pe aburulu ventului, pe faţa pământului. Ş'amă venită, venită, venită, der... la podă ne-amă poticnită. P6q6 ce'n susu ne-amu sculatu, urma ni s'a astupată, er uă babă rîjneţă2, şedea pe ghiaţă şi d^cea că'î de ieri dimineţă.
80
85
1. Fugaci este unulu din adiectivele latine, care Ja noi s'aii păstraţii atâtu de rarii : bătaciu fugaciu (fugax, fugacem\. Ispitacu e vorbă străină (ispită), d6r formată după analogia limbel ro mâne. 2 Probabilă în locu de răsniţâ, râtecită, în străinată.
12
178
ORAŢII DE NUNTĂ.
Pe ea o amii întrebaţii ş'aicea ne-a îndreptaţii. Pen'aci amii veniţii : amii staţii şi ne-amii odihnitii ; şi, cum amii veniţii, aci amii audiţii în casă plângendii1 şi afară jucândii. Nisce fete pe gunoi sgăise ochii la noî. Şi, ve^endii poporii adunaţii, amu îndrăsnitii de amii staţii2. Oraţia ni s'a 'ncheiatii, căci noî amii maî ora, der ne-î frică c'omii însera, şi nu suntemti de icî-colea, ci suntemti de departe, de peste septe sate : de la Buda nouă, pe unde miţa ouă; de la Buda vechia3, pe unde miţa strechiă şi cotoculu nu'şi maî află loculii. Der, ca se" scurtămii, pe dumne-vostră v6 rugămii ca ciuta moţată sub barbă bălţată, cu tundră negră 'mbrăcată, cucisme roşi încălţată, se" ne-o argtaţi şi, cu rSspunsulii, se" ne daţt : unii colocti de grâii frumoşii ca şi faţa luî Christosii ; câlăraşulQ Nichită aru mânca şi carne friptă; cate-unii paharii de vinii, sS ne maî scăpămu do chinii!
VORNICIA. [Versulu colăcarulul nunţi;]
90
95
100
105
no
115
120
1. Mal în tote rasurile, miresele- cându le cânta asia numita dtsgovielă - plângu că se se pară de părinţi. De aci cântecului „ Taci, mirâsă, nu maî plânge" I •i. Aci urmezâ unu pasagiu cam licenţiosii, pe care 'Iu suprimu. 3. Buda novă şi Buda vech iă. oraşulu de lângă Pesta, capitala Ungariei. In alte poesil şi basmo e vorba despre „câmpulu Burdii".
Ce saltă, ce veselia, ce lucru pote sS fiă? Ce staţi aici adunaţi dumne-vostră, iubiţi fraţi, că noî mulţii locu amu umfc' şi aşa nu amii aflaţii. Trei luni suntii de cându veri; ne uitămQ şi nu dorinimii, şi aşa lucruri tocmite ancă nu ne suntii ivite: afară feciori jucândii, în casă fete plângendii; ensg plângu de desfStare, tocma ca la unii harţu mare, unde unii, învinggndii, saltă întru alii său gândii; din potrivă, cel învinşi stau de durere coprinşî. Noi vedemii porta legată, nu e mare ridicată; lângă densa multă glotă stă strînsă şi adunată; p6rta legată cu paie, glota stă'n capii sS ne saiâ; legată cu lanţii de carii ca se" umblămti în zadaru, şi cu funii de fuioră doră de noi v'a fosta doru ! Drepţii aceia v8 rugămii şi sfatii sănetosQ v<5 dămu se" fiţi cu noi buni si blanJi, că noi nu suntemti ilăinâudl nici nu ne temem ii de voi, de şi suntemti trei seu doi, că voi glote minunate cu felii de gătirl armate, er a nostră, cetă ancă, vine inapoî adâncă, toţii cu pusei şi cu pistole, mai mulţi cu manile gole, ensS nu dS^vr'unii gândii ri' , se ferescâ dr> ci sfârşitulti ei bu^? e precum aţi şi prinsQ ^
,.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCD.
A DOUA VARIANTĂ. Cinstite vornice de loca, dumnedeQ sâ'ţi de" norocii. Nu ne lua cu cuvântuia, ca şi volbura şi ventuia, ca sS sciî că de nimica din ce spui nu ne e frică, că suntemu întregi ca mărulu, şi grăimu totu adeveniia. Tenerulti nostru crăişoru, plinu de pară şi de dorti, s'a sculatu de dimme^â, şi, spâlându-se pe faţă, a luata unii buciuma mare ş'a suflatu de trei părţi tare, ş'a adunaţii oste multă, care de elu bine-ascultă : patru- <|ecî de călăraşi, cu. cal de se spargîi de graşi, pedestraşi cincî-^ecî şi nouS, oste 'nfocată şi nouă. Vine oştea d'înapol înşiraţi totu doi cu doi, ca, întorcendu-se linii, se" flă suta de plinii. Noi prin cedri amil venata şi prin păduri ama umblaţii, câmpuri frumose, dumbrăvi rficorose. Cândii fu la midlocîi de loca, stătu oştea totă'n loc ii : amti găsiţii urmă de fiară, uă <|înă plină de pară. Aşa craiulu lăsă tote, şl-adun'ale sele glote. Craiulu iute ţinu sfatii, pe ai sSî i-a adunaţii : sfetnicii i-aQ sfătuita, filosofii aa găsita că n'ara fi urmă de fiară, nici de sSlbaticâ 6ră *, ci e a sea dăruită de susa soqiă iubită.
5
io
15
20
25
30
35
40
jjj t*6tate, animalii. Acestu nume so aplică ,ttlor domestice.
su d*
179
Craiuia iute s'a sculată şi în scări s'a înălţata, preste oste s'a uitata, 45 şi ne-a alesă pre noi, doi se"a trei voinici cu doi trei cal murgi în grajda bine odihniţi, de patru piciore potcoviţi, 50 şi ne-a trimisa mai nainte se" călStorima fierbinte. Şi ama venita ca prin vgnta cu semne de pre pămenta, spre a cerului lumină, 55 spre rad^a cea de ste plină şi pre urma cei de fiară, prin tote laturi prin ţ6ră, penS'n asta capfita de sata, unde stă una poda stricaţii. 60 Se rupse-uă blană cu mine, şi că<|ui fără ruşine : că(|u şi a mea soqiă cu asemenea tăria. Pene când noi ne-am sculată, 65 urma ni s'a astupata. Eşi uă babă sbârcită, pe s6ma ndstră gătită : ne spnse s6 nu ne pasă, se" mergema din casă'n casă, 70 pe"n'aci într'acesta loca, unde aflarămii noroca. Aici vedema multe fete, sglomodinda pe subt părete, cu gurle fripte de sete, 75 copiii pe gunoia cu mucii ţuroia, omeni bStrânî 80 din tindă eşinda cu măciucile ferecate, cu gurile la noi căscate : 85 nu n6'I frică d'6i cu măciuci ferecate, ne'î frică d'eî cu gurile căscate că ne-ora manca iepele tote.
ORAŢII DE NUNTA.
180
A TREIA VARIANTA. Cinstite vornice de casă, dumnezeu să te trântescă şi balta'n trei să plesnescă ; cândii te voma căuta, să n'avemîi de unde te lua ! De vreî să sciî apriatu, îţi vomu spune- adevărata că tânărul & nostru crâişora cu alu vânatului doru, pre acesta loca 6recându cu ai săi câţi-va umblăndu, a zăritu a fi uă ciută, cuventătore, nu mută, cu cisme roşi încălţată, cu tundră negră'mbrăeată, moţată la capii şi mare, bălţată sub barbă tare. In curte să ne lăsaţi seu ciuta să ne- o daţi. Vâ(|u ciaiulu şi uă flore întru a sea preumblare : vrea la dânsa a se duce, ca'n grădină s'o apuce, şi arii vre să vieţuiescă şi în mulţi ani se trăiască. Noi asia ne dămu solia ca să ne âsă simbria . Mergi în funduiu colii de casă, că în cornulG ceia de mesă este unii colacii frumoşii gătiţii spre-alu nostru folosii, înpenatu şi 'npodobitti, cu de tote dăruiţii. Stă şi uă ploscă de vinu, ş'uă mânăstergură d'inii ca buzele să ne stergemu şl mai încălziţi să mergemii.
r>
io
15
20
2",
30
:ir>
ORAŢIA PINTENULUI'. [Variantă de peste Carpaţi, rostită totu de colăcerulii st5u vorniculu mirelui A se v«de Foia aoc\rtă{il Romănismulii, an. I. pag. 29-31].
— Bună dimineţa dumne-vostră ! 1. Ast-felu se numesce, la Românii de peste Carpaţi, velulîi seYi mahrama miresei.
— Mulţămimii dumnâ-vostră ! Der n't.ţî mai plecata, că ce ne-aţî ceruţii v'amfi daţii ! — Ni s'a fâcutfi calea cruce şi nu ne putema duce ; căci dumne-vostră v'aţî lăudaţii în faţa acestui popora adunata că n'eţî da uă povară uşurică ca uă penă de rândunică, şi ne-aţî datu uă poveră uşoră ca noua pietre de morâ; şi ancă v'aţî mai lăudata tota atunci, cânda ama plecatu, că n'eţî da uă călăuză bună se" ne ducă pe calea care-o fi bună ; dâr ne-aţî datu uă călăuză nebună, ne-a dusa pe calea ce n'a fosta buni: prin gropişă, prin resturnişa, prin pârîiaşe şi prin văgaşe, prin munţi cu stanei şi prin văi adănci. Ş'amu datu peste una dâia mare căta care nu maî erea sub s6re : deluia s'a răsturnata, căruia a stricata, carulQ împăratului ferecata cu paie de melaiu legata, căta maî bine spoita şi mii şi fârîme s'a făcuta. Cănda s'a stricată căruia, popa şî-a ruptu brâcinaruia ; naşiuia, cădendu în ţărână, şî-a frânta şi elfi uă mană. Să ne daţi bărdaşulu satul ui să dragă caru 'mpăratuluî ; să ne daţi barde şi lemnu, căci trebuie să le-avema ; şi căiţi de după blidara să facema popii brăcinara : uă ţîrâ de aramă să'I facema şi cataramă, că, de nu i'l-omu drego, popa cu noi- nu maî merge ;
COLEGTIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi uă ţîră de untură s6 ungemti pe nunti la mâna, că, de nu l'omu vindeca, totu pe noî ne-o blestema. Der domna miresă, care e cea mal al6să ! Plângendu cu lacremi pe frunte câtti babele de linte, îî săriau stropii totu câtti bobiî ; şi în piciore s'a sculată, peste oste s'a uitata, pe noî ne-a alesă, îndărfitu ne-a trimesu la aia patrulea cornii de mesă unde-a şezuţii domna miresă, că şî-a uitatu uă mahramă mulţii mândră şi frumosă, sS ne-o daţi dumne-vostră ; fiă şi de inu, s'o şterge mirele de vinu; fiă şi de bumbacu, nou6 şi d'alea ne plăcii ; fiă şi de strămătură, omă şterge caiî la gură ş'omii depena după şură ; fiă şi de arnicî, numai sS fiă d'aicî ; s6 nu fiă de prin vecini, s6 pătimii niscai ruşinî. Der acum sS luâmii câteunii paharu de vin-arsii sg ne trecâ de necasu,
181
câte- unii paharu de bâutură sg ne maî udămti a gură, că, deca n'o vomîi uda, nu maî putemu cuvânta.
50
ORAŢIA PINTENULUI. [Varianta editată de tipografia Closiusl. 55
60
65
Şi maî bună dimine^ă la dumng-vostră ! Ne-amti duşii peng unde ne-amti dusti şi ni s'a făcuta drumulu crucişii, şi nu ne-amii maî pututti duce, că carele ni s'aii desferecata, 5 şi caluia jupanului mire s'a opintită. Jupânesa miresă în piciore s'a sculată şi cu glasu mare-a strigata : „întorceţi-vS la casele mele în care m'amu crescută, 10 şi la maica mea, cu care ama trăitu".
Şi aşa ama aurita, 70
75
că socra mică îî maî voinică, că s'a sculată mal Te dimineţă cu mătura în braţă, şi a măturată în patru cornurî de casă şi patru de mgsă, şi a fi găsita uă năframă de melasă : sg faceţ-î bine să mî-o daţî, că aceia e a nostră.
15
20
25
80
ORAŢIA DE IERTĂCIUNE pentru mire si mirâsă.
[Relatiune comunicată de d-lii Dom. Constantinescu Teleor, scrisă la 8 Augustu 1877 in comuna Atârnat!]. La m<%a cea mare din sera nunţii — în genere Duminica — la care amicii ambelor familii sunta poftită cu plosca de vina şi cu lăutari, nunuia şi nuna, după cum se scie, aa locuia de frunte şi rolufu de căpetenia. După ce se strînga darurile şi cânda s'a terminata mâncarea şi băutura, lâutarulu ce cântă din gură se adreseză nunului eu cânteculfi şi cu vorbele cunoscute : Vrundă verde busuiocii, sc61', nune mare, la jocii1 ; 1. Alte ort se adresezâ mesenilor : „maî sculaţi, boieri, la jocu".
ORAŢII DE NUNTA.
că 1 destulu de cându mâncaţi : mal sculaţi de mal jucaţi. Şi ie pe nuna de mână cu miresa d'impreună şi 'nvertiţl uă horă bună.
5
După jocu şi mai nainte ca nunii s8 plece a-casă, lăutarulti care cântă (în genere celii mai bătrânii şi maî ţanţoşiti) aşterne înaintea mesei dou6 perniţe, asia numite „căpStâie", pe care îngenuchie mirele cu mir6sa. Atunci lăutarulti înceteză de a cânta din vioră şi, c'unti aerii forte serioşii de paternitate1, începe următorea oraţia, <|isA „de iertăciune" : Marele şi puterniculu dumnedeu celii ce-a făcuţii cerulu şi pământulu ş'a'mpodobitu cerulu cu mulţi luminători, er pămentulu l'a împodobiţii cu flori, cându Ju că n'aru fi de locii bine se fiă lumea făr' de stâpânitoru, , lua ţerenâ cu manile sfinţiel-sele şi zidi pe strămoşulii nostru Adam Şi'I suflă duhulii seu celu sfentu şi'lu făcu omu viu pre pământii.
io
15 '
Şi, v&dendu dumnedeu că nu e bine se fiă omulu singurii numai cu sine, cu greu somnii pe moşiu Adam adormi, şi, luându din cdstele lui uă costă, zidi cu ea pe Eva, strămoşa nostră, er după ce-o zidi, îlu desceptâ şi, aretându-i-o, îlii întreba: — câtu dormişl, Adame, avuşi vr'uă visare ? — Amu vedutu, D6mne, uă pr6 fiumosâ flore şi mi-se pare că, de mi-s'aru dărui, nici n'aşl mal îmbătrâni, nici n'aşl mal muri!
~
2j
^
Aretându-i-o, dumnedeu i-o şi dărui: de aceia din nemii în nemii şi din rudă'n rudă toţi omenii de la denşii s'aii traşii rudă, şi obiceiulu însoţirii a remasu pen'a veniţii vremea şi la aceşti însoţiţi. & Se'l iertaţi, socri şi nuni, şi s6'I blagosloviţi precum a blagoslovită Adam pe Avram cu Sara şi Sara pe Iacovii şi cu Rahila; mulţi coconi să nască şi se cr6scă şi ast-felu se se totu înmulţescă *.» 1. Acelaşi lăutarii cântă din gură şi la scoterea tinerilor la horă, şi cându esu din biserică după cununia, şi cândii se face bradulu, şi cându se aduce uă vadră cu apă pe care o jocâ în hora, ş: cându se desgovesce miresa.
/
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
183
ca stelele cerului si ca nisipulu Mării. Drepţii aceia se rogă de dumne-vostră se'I iertaţi şi se'I blagosloviţi precum Isus Christosii la Cana-Galileiel a blagoslovita apa de s'a prefăcută vinii.
*5
Şi iarăşi se mal rogă de dumn^-vostră, nuni mari, şi socri mari, şi boieri de prin prejurulu mesei, se'I iertaţi şi se'I blagosloviţi, cum a blagosloviţii dumnedeii pe Aron cândii toiagulu în mână i-a înfrunditu de doul-spre-dece ani flindii uscaţii ; pentru că iertăciunea şi blagoslovirea părinţilor întărescu casele fiilor; ca se ve bucuraţi dumnâ-vostră de denşii şi dumne-lor se se bucure de fii, şi se ve trăiescâ pene la cinstite betrâneţl. Asemenea şi eu me rogii de dumnevostră ca şi după smerita'ml rugăciune se le dăruiţi dumn6-lor iertăciune.
60
55
60
OKAŢIUNE DE NUNTA. [Găsita In colectiunea lui Radu Zugravul!) din secululu XVIII. A se vede articululfl d-lul M. Cogilnicenu In Reiisla^ pentru istoria, archeologia fi filologia].
Marele şi puterniculu dumcedeu din ceputii a făcuţii cerulu şi pâmentulii şi a înfrumuseţată cerulu şi pămentulu cu s6rele şi cu luna, şi cu stelele ce luminâză diua şi noptea. Mai pe urmă a luatu dumnedeii din pămentu şi a ziditu pe strămoşulu nostru Adam. Şi, vedendu dumnedeii că nu este bine ' se fia omulu singuru, l'a adormiţii cu somnii firescii şi, luândii uă c6stă dintr'ânsulu, a ziditu pe strâm6şa nostră Eva. Er deca s'a pomeniţii Adam din somnii, a disii: „iate osii din osele mele „şi trupii dintrupulii meii! Drepţii aceia dise Evel că va lăsa omuliî pe tatâ-seii şi pe mumăsa şi voru fi amendol unii trupu. Din acelu cuventu remase şi se trase din n6mu în n6mu, pene ajunse (vremea)
5
10 '?.
15
20
ORAŢII DE NUNTĂ.
şi la versta acestor doul tineri, care'şî-au plecaţii genuchile la pârnentii şi se rogâ dumnâ-vostră, cinstiţi socri, ca se'I iertaţi şi s&'i blagosloviţi, precum a blagoslovită dumnezeu • 25 pe Avram cu Sara, şi pe Isac cu Reveica, şi pe Iacob cu Rahila, şi Iacob a blagosloviţii 30 pe cei dol-spre-dece patriarhi ; pentru-că biagoslovenia părinţilor întemeieză casele feciorilor. Şi ierăşl se rdgă dumnâ-vostră ca se'I iertat!
şi se'I blagosloviţi, 35 precum a blagosloviţii dumnedeii apa în Gana-Galileiel, de s'a făcuţii vinu ; care bucuria se fiă în casa coconilor acestora, care a avut-o fericita Elena 40 cândii a aflaţii cinstita cruce. Şi se le dăruiască dumnedeii rouă cerului de susu şi din grăsimea pământului de joşii ..lor de grâu, de vinii şi de unt-de-lemnu ; 45 şi se ne învrednicescă dumnedeii a ved6 şi a ve bucura de fii şi de fete ; er dumn6-vostră se româneţl cu dragostea lui dumnedeii. Amin.
ORAŢIA la încoronarea Domnului'. [Obiceiulu străbunii erea ca acesta urare se fiă rostită de către primarulu Iaşilor la încoronarea fiă-cărel Domnii. A se vede diarulu „Traianu" an. II, N° 2, 1870]. —Măria ta, si asia înainte, ca toţi să'nveţe minte; nu te supăra, şi asia rendurî-rendurî ci fiî bunii a ne-asculta. ca toţi să se puia pe gânduri, 25 Iţi vomu spune cam multe şi mărunte, 5 Der cu Moldovenii tăi, dăr toţii lucruri plăcute, măcarii d'oru fi şi răi, să fiă dragii orl-cuî să ne-asculte. Măria ta să fii bunii cu ei Uă sută de ani să domnescl, şi. d'ăî vede unii şi desculţi, pe duşmani să'î biruiescl, 10 Măria-tea totu se'î asculţi, 80 pe vrăşmaşi să'î pedepsesc!. căci noroculti e cam năsdrăvanu, Pe Turci face multe posne într'unii anti, să'I pui în furci ; şi ţera e cam nebună, pe Tătari face multe posne într'uâ lună, să'I pui în pari, ba, la 'n-de-mână, 35 pe Lehî şi pe Cazaci 15 şi într'uă săptămână, să'I dai la draci, er de nu t'ei păd^i, alta să nu le faci ; chiarii într'uă (|i pe Unguri şi pe Nemţii multe 'I audj. totu acolo să'î trimet,!, şi, de'i c|ice „lasă-mă se te lasu" 40 . şi asia mai departe, 20 o s'o păţescî şi într'unu ceşti. ca toţi să'şî aibă parte; I. D-lu B. P. Ilasdeu se esprimă în modulu următorii: „acâstă sublimă oraţia noi amu audit-o in Basarabia de la betrânulii boierii Vasile Cristea. Lipsa menţiunii despre Muscali demonstra ca ea este anterioră secuiului XVIII, „er presinţa Nemţilor se pare a face uă alusiă anume la epoca lui Mihaiii-Vitezulii şi a lui Resvanu. Cuventulu oraţia este uă curiosă moştenire juridică de la Roman!, care a ranasu în limba nostvă fără'a adopta finala dune. Pene acum ne-aii foştii cunoscute nu mai „oraţiele de căsătoria'', adică oro uxorem, după espresiunea lui Terenţiii; oraţia ensopecare o damii aci este cu totulu politică. In privinţa formei, so so confrunte cu cea publicată ded-lii I. C. Fundescu in „Caledarulu" lui Wartha pe 186(5, pag."8ti-89".
8. RUGĂCIUNI, CÂNTECE ŞI JOCURI DE COPII. [TOTU ANULU, DER MAÎ CU SEMĂ PRIMĂ-VERA].
186
HUGAClUNl, CÂNTECE SI JOCURI DE COPII.
Rugăciunile de copil, care s'aru pute numi şi rugăciuni domestice, sunttl ne vinovate invocări, însoţite de semnultl crucii şi rostite de copii la icdne, mal nainte de a se culca. Cându serviciulu religioşii se făcea slavonesce, într'uă limba străină poporului, atunci „ţeranulu românii, carele nu înţelegea nimicu din blasgoniele popescl, avea ale sele rugăciuni românesc! , tradiţionale şi care amintescti antica lui creştinare şi esistinţă în Dacia. Unele din ele se păstrezi pen6 asţădl în gura poporului1". Priraă-vera, cându copiii se simtu asia de fericiţi d'a se incăldi la sore pe prispa casei, d'a se juca în bătătură său alerga pe câmpuri, se audu rostindu nisce versuri monotone şi de uă formă ciudată. Ele constituiescu nisce reci tative djse în cadenţă, unu felu de cântece copilăresc!, Intonate pe aceiaşi aria seu mal bine pronunţate pe grupe silabice. El se adres6ză sdrelul ca se esâ din nori spre a'l încălzi, şi'lu ameninţă cu bubuitulu tunetelor şi alu trăsnete lor ; se adresâză luni!, cându apare ca unu cornii pe ceru, rugând-o se le de sănetate ; cântă ariciului, făcendti sgomotti cu vetraiulu, spre a'lu hotărî se se descolăcescă şi s8 umble ; cântă melcului ca s8 'şî arate cornele. Tote mişcă rile lor suntu însoţite de unii versti seu de uă strofă, potrivita cu viătatea ce aft înainte-le, cu împrejurările în care se găsescti. Unii studiu mai aprofundaţii asupra acestor produceri arii dovedi lucruri neasceptate. Din cele mal vechi epoce, copiii Elenilor invocau sdrele întocmai ca in formula romândscă. vE$ex'<» yMj'Xie erea, după cum spune Pollux2, „uă esclamaţiune cu care copiii îşi petreceau adresând-o sdrelul, ori de câte ori vre-unQ norii acoperia faţa acestui detl". Amintirea invocaţiunil către sdre {apari, o amice sore, g£s/'& ţîXTj'Xie ; c§i, sare, din'nchisore) se întâlnesce adesea în autorii clasici. Strattis o avea în Fenicienele sale ; Eustatiu3 o reprodusese după Eliu Dionisiu ; Suidas o consideră ca frântură dintr'unu versti proverbialii, pro nunţaţii de copil pe timpii frigurosti, cându ncril întunecă sOrele, şi reproduce* fragmentulti respectivii din comedia lui Aristofane, Insulele. Pene şi Euripide făcuse alusiune la densa6. Trecendu la jocurile copiilor, recitativele suntu şi mal numerose. Unele pregătescii jocultl, altele facti parte integrantă dintr'finsulti, altele îlti termină. Une ori suntu numai simple ^icetorî, glumeţe s6ti seridse, pe care şi-Ie adreseză reciprocii copiii. Cele mal multe constau din 16 grupe silabice ; suntu ensfi şi de câte 9, 15, 40, 60, 6v cea mal lungă de 72 grupe silabice. Nu voiţi intra în amenunta descriere a diferitelor jocuri : acesta lucrare a întreprins o d-lti P. Ispirescu, intitulând-o „Jucării si jocuri de copii6". Cuadrulil acestui volumii admite numai partea lor în versuri, completândti atâtu pe cele inserate în cărticica dlul Ispirescu, câtu şi pe cele coprinse într'ale mele Cer cetări asupra proverbelor române (1877). Nu m& potti ense opri de a constata 1 A se vedâ p. s opiscopulu Molchiscdec, Mitropolituli Grigort Ţmblac, în Revista pentru atoriâ, archeologiă fi filologia, an. II, 1834. voi. I p. 55. 2. Pollux. cap. IX, 123. edit. Didot. 3. Eustathii op. pag. 881. 40. ead. edit. 4. Aristoph. fragm. odit» Didot, pag. 493 5. Euripide In Feniricnc, vers. 523 ibid. 6 Tipărită la Sibiu, 1885, 88 pagino.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESC0.
că. unele din jocurile copiilor români sunttl pene astădi uă reproducere ne schimbată a celor ce se practicaţi de copiii greco-itall cu 20-25 secuii în urmă. Monumintele figurate, obiectele de arte şi scriitorii vechimii ne suntu marturî neîndoioşl despre adeverulu acesta. late, spre esemplu, cum, se esprimă Pollux1 despre
Asemenea despre (iotv8a, joculu nostru d'a baba-6rba : „Unulu dintre jucători, închi^endă ochii (xatajiucov) strigă: păziţi-ve" (pXittoo, la noi „v'aţî ascunsă?") şi alergă după cel ce fugă (ojroysirpvTwv). Acela, pe care îlă pote prinde, ii ie locuia şi inchide ochii ca cela d'ântâiă". !Mersulu într'unu picioru la joculu „d'a feţele" amintesce anticele jocuri evî jroSi, cunoscute sub numele de "Eu.rcooaaşi de 'Aax
Totă ast-felu e recitativulă despre cel „trei feţi, logofeţi", dintre care unu-a murită, unu-a perită, unu 'n munte s'a suită Esistă în Muntenia joculu copilărescu, care p6rtă numele puţină cuviin cioşii „d'a cârpa căcată". In anticitatea elenică elă se numia ayoiwtţCki^a. şi iate cum Pollux3, descriindu'lti, pare-se că vorbesce chiară despre actualele îndeletniciri ale copiilor români : „Se formezăună cercă, jură împrejurulă căruia ocolesce unulă dintre copil, avândă în mană uă frânghioră (oxotv(ov) pe care caută se1 o pună la spatele unuia din jucători fără ca acesta sg sciă. Deca în atleveră acesta nu bagă de semă, atunci este osândită se" alerge jură împrejură şi s8 primescă lovituri cu frânghia ; er deca bagă de semă, 1. Pollux, lib. IX. c. 117. 2. Rapsodia XVIII, vers. 595-605. 3. Pollux, lib. IX, cap. 115.
187
RUGĂCIUNI, CÂNTECE SI JOCURI DE COPII
188
atunci densulu alergă după celu-altu, lovindu'lu pentru că n'a avuţii dibăcia sS puii (lase josu) frânghia". Jocurile în arşice {fozpiypi) CU numirile de siciă (âftrrj? ) şi beiu (irpavâţ, pro num), jocurile în nuci (nucibus), cu degetele, d'a orca1 etc. suntu tote mostenir din epoce f6rte depărtate, cu atâtti mal interesante, cu câtu nu prin scoli seu pe cale literară s'au transmisii copiilor inculţi ai ţgranilor români, ci prin simpla lor practicare şi prin succesiva iniţiare la densele de generaţiunile anterifjre.
A. RUGĂCIUNI DE COPII. CĂTRE SF. CRUCE. [Publicată de p. s. episc. Melchisedec în Bev. p. ist-, arch. ji fii. 1884, v- I, p. 55].
Cruce'n casă, cruce 'n mesă, cruce'n tus-patru unghiuri de casă. Şi nu'î casă, ci'î cetate cu uşile ferecate, 5 cu ferestile 'nzăuate, Sede în mijlocului caşeî sântu Nikita2, care ţine draci de ptiru, cu straiele curate, cu sabia sumetă 10 şi ne veghiă, ne priveghiă de cu seră pen'la cinioră, de la cinioră pen'la cântători, 15 de la cântători pen'la revărsaţii de dori. VARIANTĂ. [Citată toţii de episc. Melchisedec, eod loco].
Cruce bună, adorme-mS ; 1. Latinesue orca şi prin corupţiune pronuntatu „porca". 2. „Sfentulu martira Nikita, episcopulii Da ciei, carele s'a martirisatii sub dominaţiunea Gogilor păgâni asupra Dacici. Alţii, în locii de Nikita, pomenescii pre sfentulu -Ionii Botezăto rului: „săntulu lonu, naşiulu Domnului Dum nezeii1".— Episc. Melchisedec, loc. cit.
ângerii sfentu, păzesce-mg, din greu somnu trezesce-mâ, de duhfi reu feresce-me. CĂTRE ĂNGERULU PĂZITORU. [Citată de p. s. episc. Melchisedec. eodem 1>
Angeru, ângeraşulii meu, crucită lui dumnezeu, apără sufletulii meu şi nopte, pen'la cesu de morte. Angeru, păzitorii de casă, dumnezeu cu noi la mesă. RUGĂCIUNE CĂTRE ANGERU. [Scrisă după repausata Ecaterina protopopii 1 tianu. Constă din 16 grupe silabice].
Angerii, | ângejraşulii j meii, rogă|-te lui [ dumnezeu de cu | dj şi | pene'n | nopte pen'la | cesulii | meu de | morte. ÎNCHINAREA PERNEI. [La copiii mici, cându ii adornie munu
Cruce'n cerii, cruce'n pâmOntu, de la dumnezeu celu sfentu ;
COLECŢlUNEA G. DEM. TEODORBSCtJ.
cruce 'n casă, cruce 'n mesa, cruce'n asternutulu meu
5
RUGĂCIUNEA ntului Nicita daco-românulă , martirimtă de Goţi prin secululu alu V, in Dacui traiană '. [Aflată printre manuscriptele Iui G. Seulescu si lilieată în Anahle Academiei române, seria II, voi. VII, secţ II, pag 1721
Cruce 'n casa, cruce 'n mesă,, cruce 'n unghiurile t6te : cruce sântă, dimonî scote. Cruce sânta, scutu de rarjă, ângeraşiulu meu veghieza. Angeru. ftngeraşulii meu, rogă pentru mine pre dumnezeu şi 'ntru (|i şi 'ntru nopte, pori' la cfeulti celti de morte. DimonI rgf, neîmblânziţi, pentru ce mfi împândiţî ? Nu'î cas'asta, ci cetate cu usele
io
15
ferecate, cu ferestrele 'nzelate, cu lanţuri de ferii legate . De aici fugiţi, în Tartarii săriţi, că sântu Nikita, ţinendu-ne ursita, stă 'n mijlocii de casă cu sabia scosă ; cu tunica scurtă, ruga ne ascultă de cu sera 'n prorî / p^nfi la ciniorî,
180
20
2.r>
no
35
40
. Seulescu se esprima ast-felu : „după modulu descântecelor, ce suntu imnuri idolatre, se păâzâ în gnra poporului şi rugăciunea urmâtore. forte antică, do pe la începutulii erei creştine, '•Andu crea idolatria amestecată cu crestinlsmulu, pe cândii basilicelo ereau decorate şi cu statuele rinismulul. Aoâstă rugăciune Românii pene iu dilele nostre o rostescu sera şi diminâţa, înveţânriil de la părinţi. Optigenarulu Ionii, eclesiarchulu Mitropoliei, mi-a aretatu că în juneţele sele, tndu-se in satulu Câzenescl, ţinutulu Vasluiului, iu casa unul sătenii b&trârui, buniculii familiei culăndu pre nepoţii seî — a începutu a 'I inveţa închinăciunea adică rugăciunea sfântului Nikita, facerea cruceî".
190
RtTGAClUNÎ, CÂNTECE SI JOCURI DE COPll.
B. CÂNTECE PENTRU ANIMALE, INSECTE, PLANTE. CÂNTECULU SORELUl. [Ca se r&6ară sorele, primă-vera, copiii beu eâtii potu mal multă apă şi, aşedându-se în rându pe prispă (mal adesea ori pe vine) cântă aceste versuri, uitându-se spre resăritu — A se ved6 ale mele Cercetări asupra proverbelor române].
Eşi, sore, din chisore1 de 'ncălejesce ose gole; eşî, moşti, din co|Q, că vine coconele * şi dă cu pistolele : buuuu !
Lună nouă, lună nouă, cu bani ne-aî găsiţii, cu bani să ne laşi ! 5
cânteculU fluturelui. [Recitaţii de copii, care credii că aceste cir aiu ave asupra fluturilor influinţa de a'i '■: din sboru şi de a'i face se se aşede pe fiori • pe iarbă].
LUNA NOUĂ. [Cu recitativulu acesta o salută copiii. Fiă-care strotă coprinde câte 20 de grupe silabice].
Lună, lună nouă, taiă pâinea 'n două şi ne dă şi nouă: ţie jumătate, mie sănătate ! Lună, lună nouă, taiă pâinea 'n două şi ne dă şi nouă : ţie jumătate, nouă sănătate !
Lună nouă, lună nouă, tari ca argintulu ne-aî găsita, tari ca argintulu sg ne laşî.
5
io
VARIANTA. [Acestu rocitativu se rostesne atingendu-se de noue ori fruntea cu uă mouetă ore-care].
Lună nouă, lună nouă, sănătoşi ne al găsiţii, sănătoşi să ne laşi. 1. „Din chisore" în lociî de „din în/-hisâreu. 2. Pote că aci e uâ alusiune Ia falmosele „amazone" ale anticitâtii.
Fluture, fluture, flutură pe buture, flutură pe flore, flutură sub flore! Fluture, fluture, fluture, pune-te: pune-te pe punte, pune-te sub punte! Fluture, fluture, flutură pe foia, flutură sub f6iă! cânteculU ariciului. [A se ved6 ale mele Cercetări asupra pw lor romane. Bucuresci, 1877, pag. 9"]
Ariciu, ariciu pogorfiQiQ1, du-te la m de te 'ns6râ şi ie fata lui Cicoră 1. „Pogoniciu" care mosoră pogonele . află pa poganele arate.
m
COLECŢIUNEA G. DEM. ÎEODORESCU.
cu mărgele de surcele, cu cercei de ghioceî, cu salbă de noue" leî, şi ie zestre noue ţeste ş'unti ogarii după carii.
sS'ţî daii pâine cu măsline. .
io
15
CÂNTECUL!) MELCULUI. [Copiii, ca se facă re melcii a eşi din gâoce i a'şl areta cornele, îl reciteză acesto versuri. . se ved<§ ale mele Cercetări asupra proverbe-ir romane, pag. 96, şi MyMiologie zoo1ogiq»e, d. fr. de Angelo de Gubernatis, t II, p 78J.
Melcii, melcii codobelcii ', scote corne bourescî 2 şi te du la Dunăre, şi be apă turbure, şi te suie pe bustânu, şi mănâncă leuşt^nu.
5
IMITAREA BR03CEL0R. [Scrisă după d-ra Anastasia Gheorghiu. Bucu rescI. Aprile 1885].
— Câtti a daţii tata pe cojocti ? Câtii a daţii tata pe cojocil ? — Unu ortu, unii ortu, unii ortu!
5
ÎNSUŞIRILE unei vaci perfecte. 5
CÂNTECULU URSULUI [Cântatii de ursari şi de copil, cândii se jocă ursulii.]
Jocă bine, moşu Martine, 1. Seu „codobercti". adică bercii de codă, care i*are codă. D-lu B. P. Ilasdeii derivă ace.stu ermenu din cugeti. A se vede Columna lui Vraian* 1883. 2. „Corne bourescî", adică corne de bourii. !opiiI din BucurescI, ca şi cel din judeţele inecinate, dicu „scote corne boierescî". De cândii ourulu a dispăruţii din munţii noştri, a disărutu şi noţiunea despre densulti: ast folii cui-ntulu „bourescî", ne mal avendii înţeleşii in orbirea dilnică, a fostu înlocuiţii cu altulti, are i-se asemena in sunete, cu „boierescî" , tatii e de adeveratii că în limbă fiă-ce vorbă epreshită uă ideiă, espresiune a unul obiecţii, i că, perindu obiectulii, pere şi ideia, âr mal urendu s6u mal târdiii şi a lor espresiune, uvinte'e ce le represintaii în vorbire. Despre cesta parte a studi jiul limbisticii se se v6dâ La >e diilangagede W. D. Whitney. Paris 1875, 1 ■Jit. capitol VI, pag. 84.— A elice d6r „corne oierescl" este neesactii şi nenaturalii, de ore^t.boieiil n'au corne de felulu celor în cesti^^Bjp contra, a dice melcului sfc scotă, elu ^^Tnicii, nesce c6rne mari ca alo bouriicomparaţiune antitetică, naturală şi , timpii din cele mal poetice. — Cerc. ,B czfov. not. 3, pag. 96-97. ,gdneJe'
A
Jocă bine, moşii Martine, că m<3 daii pe lângă tine. Di ha!
Şi ţâţosă », şi lăptosâ, şi de vreme-a casă *.
3
CÂNTECULU IERBEl „SÂNGERICA". [Copiii aii reulu obiceiii de'şl bagi pe nasu ierba numită „sângerică" spre a" le curge sânge pe nasu. Cându facii acesta, recită în cadenţă şi în 14 grupe silabice versurile următore].
Sângerică, rică, zemă de pisică ! Sângeroifi, roiţi, zemă de cotoii! !
5
CÂNTECULU PĂPĂDIEI. [Scrisu in BucurescI la 15 Augustii 1870] Păpădiă-diâ, <|i mă-tiî sg viă
penS'n dalii la viă c'a muritii Iliă p'uă scândură lată cu gura căscată. 1. Adică „să fiă" 2. „Şi se viă şi de vreme a-casă".
5
1*2
RUGĂCIUNI, CÂNTECE SI JOCURI DE COPII.
SIMPLE RECITATIVE. [Aceste versuri au foştii intercalate şi în basme. Ele constau din 24 grupe silabice]
Treî leţî logofeţi : unu-a muritu, unu-a peritiî, unu'n munte s'a suiţii : Ciucî la munte c'ail veniţii, cu ciocanele aii datO, muntele s'a sfărimatu.
şede mă-ta la părete şi mănânc'unu castravete nesărata, nemuratu, ca unii câine spânzuraţii !
r,
CINCI-SPRE-DECIME SILABICA
Tocă, deca colaci Cinci, cincî-spre-
GLUMĂ CE'ŞI ADRESEZĂ RECIPROCU COPlI. [Constituie uâ doue-decime de grupe silabice].
Măi băiete cucuiete,
popo, n'81 n'eî popo. ce sfi
tocă : toca, manca. cinci, fiţi. r,
c. JOCURI DE COPII. A II VARIANTA.
JOCULU „D'A ASCUNSELE". [Pisu şi „d'a v'aţi ascutiHă", la Câmpu-lungii numiţii „joculu d'a Cuculă", er în Moldova „d'a mija" şeii „Mijorca". — Spre a se sci care dintre copil are si se facă (orbii seu că nu vede) p6ne se voni ascunde ceî-1-alţi, umilii din eî rostosce recitai ivulu, atingendii cu mâna pe fie-oare în parte, cândii pronunţa uă grupă silabică. Acela, la care s'a pronunţaţii ultima grupă, ese din rându. Ast-felii se urmeză p6ne remâne unulii, la care nu se sfârsâsce recitativulu, şi acela ne face. -Aci avemu 16 grupe silabice] VARIANTA I.
[Constă din 16 grupe silabice1]-
O pi | sec na | ke's tin | boli | tzang găr, | na c'af | ti af | len gher j
sec na | pi na co | sti man găi to to be buf!...
[Ea formeză uă patru-decime, ca şi Soweonstându din 40 grupe silabice'
EşJ, fetiţă, la portiţă, că te-asceptă Tal ion u, Talionu, feciorii de Domnii, cu tichia de frânghia, cu penă de ciocârlia, cu căruţa Radului, cu caii 'mpSratuluI, cu biciuiţi cumnatului în midjoculu satului. Dorobanţ, banţ, clanţ !
5 A III VARIANTA.
[Ea constituie uă şese-decime de grupe s\ s6u 15 versuri de câte 4 grupo Hj-w 1. Acestu recitativu arii ave, ca originala, şese versuri grecescl, puţinii cuviincioss.
Trântii una, trântii doufi,
COLECTIUNEA G. DEM. TEODORESCU-
trântii, vere, pen' la nou£ : trântii f6ta Grecului pe malulti Petreculuî. Veni Greculfl rnâniosu cu cuţitulu ruginosti : — dă'mî, Voico, chiăiţele să'ml descuiu lădiţele, sS'mî scotă cununiţele, sfi'mî cununu fetiţele! — Val de mine, nu'su la mine, ci'su la popa din Popesc! susii în casele domnescl, unde ';fetă vacele, unde ouă raţele.
unde fetă vacile : bîc, săracele ! A VI VARIANTĂ.
[Scrisă în Bucurescî, la 25 Noembre 1884, după d-ra Anastasia Gheorghiu.— Recitativulti are 44 grupe silabice].
10
15
Comunicată de d-lu Dina. Mirescu, profesorii gimnasiulu „Lazănî,, şi publicata de d-Iu P. [lirescu, op. citat. pag. 58-59. Recitativului are 32 grupe silabice].
Trânti una, trânti dou6, trânti fela Grecului pe malulii Şiretului.
5
10
15
A VII VARIANTĂ.
10
[Comunicată de d-lu A. Antonesculu Lupulu, sfesorfi la sc61a normală primară, şi publicată d-lu P. Ispirescu, op. cit. pag. 59. — Recitativulu constă din 36 grupe silabice].
Vaî de mine, nu'î la mine, că'î la vodă 'n Bucurescî, susii în casele domnescî, unde ouă raţele,
— Unde-aî fostă, Naniţule ' ? — La Isiva, la Isiva ! — Ce-aî v6d,utu, Naniţule ? — Doi puî de pupuzuî! — Cum făceau, Naniţule ? — Harţa, pârţa ! — Paniţa, dâ'î cu strămurariţa şi în susu şi în josu la copilulu drăgăstosu, und' se jocă Ivănuşu c'uă cunună de păiuşu2 !
[Scrisă în diua de 25 Noembre 1884, după d-ra Anastasia Gheorghiu.— Recitativulu constituie uă doue-decime, avondu 5 versuri de câte 4 grupe silabice].
A V VARIANTA DIN BUZElî.
Trânti una, trânti dou6, trânti fela Grecului pe malulu Petreculuî.
10
5
A IV VARIANTĂ.
Vaî de mine, nu'î la mine, că'î la vodâ'n Bucurescî, unde ouă raţele, unde fetă vacile : bîc, săracele.
lf'3
A plecaţii nenea Ionti la lemne de foişoru ş'a lăsată calu'n privdoru. Nu maî plânge şi ofta, c'Anicuţa este-a ta ! Pronunţate ast-felu :
A plejcatu nejnea Ijonu la le|mne de | foi|şoru ş'a lă|satu cajlu'n priv|dorii. Nu maî | plânge | şi ofjta, c'Ani|cuţa | este-a | ta ! A VIII VARIANTĂ.
[Inserată de d-lu P. Ispirescu, op. cit. pag. 55 — 56]. Enghi penghi 1. Unii pronunţă separaţii neaNiţule (nene Niţule), adică nene Nicuiae. 2. Altă variantă dice: „cu cununi de piperuşu." 1:;
RUGĂCIUNI, CÂNTECE SI JOCURI DE COPII.
turcazâ, rapida papiţa not!
A XHI VARIANTA.
5'
A IX VARIANTA.
[Scrisa în Râmnicul u-săratu şi inserată de d-lu P. Ispirescu, op. cit. pag. 58].
Unele kifiştele : kifistigana pana. Panait răchita, corcod<3ua baghiţa.
5
[Scrisă în Câmpu-lungu şi inserată de d-lii P. Ispirescu, op. cit. p. 58].
Una alta portocala, şi bobica măzerica ; dou6 mere, dou6 pere; m'a trămisu mama c'unii carii de mere. Cioc, boc, trecî la locu !
v
A XIV VARIANTA. A X VARIANTA.
[Constituie uă şâse-spre-decime de grupe silabice]-
— Una miia cu scumpiia, ce-aî mâncaţii de te-aî umflaţii? — Şepte pite ş'unii pifcoiu ş'unîi găvanu do usturoiu.
5
[Constituie uă doue-decime de grupe silabice. C op. cit. p. 55].
— Una miia palca, ce e porumbaca ? — Cuţitele Banului, sabia motanului, limbirici, custurici ! A XV VARIANTA.
[Constituie uă optime de grupe silabice].
[Este asomenea uă doue-decime de grupe siU bice. Eod. loco, p. 55].
Ala bala portocala. Cioc boc, treci la locil !
Una mia palca, ce e porumbaca ? Cuţitele Danului, sabia Cotanulul : limbici, codolici.
A XI VARIANTA.
5
A XII VARIANTA.
A XVI VARIANTA.
[Constituie uă sese-spre-decime de grupe silabice]-
Ala bala portocala : cioc, boc, trecî la locu : uă găină ş'unii bobocii şi c'uâ raţă tar' de ciocu !
[Ast-felu se pronunţă peste Milcovtt. Publica!.. de p. s. episcopulu Melchisedec ' ]•
5
Ije, ije [mije, mije] panimatca, Koţobeica,
io
1. „Tote cuvinte fără nici unii înţeleşii, proctnr erea limba slavă pentru Români, şi pe care h repeţoscu pene astă-dl copiii, la joculu lor numftu „Mijorca." Ep. Melchisedec, Mitrop. Orip»rie Ţamblac, în „Rev. p. ist. arch. şi fii.", an. 11 1884, voi. I, 1884, p. 54.
COLECŢI0NEA G. DEM. TEODORESCU
cuţitele Domnului, sabia curcanului, limbiricî, cursturicî, cioc, boc, treci la locil1 !
j
5
A XX VARIANTA.
10
[Comunicată do d-lu Goorge Missail şi inserata de d-lu P. Ispirescu. op. cit. pag. 59].
5
10
A XVIII VARIANTA.
[Scrisă în Iaşî de repausatulu Al. Lambrioru, publicată în Convorbiri literare, an. IX, şi repro dusă de d-lu P. Ispirescu, ibid. pag" 60].
Unu 'i Malea, două 'î Calea, treî e rugulu ■ ciuturugulu. Haî, du-te !
5
A XIX VARIANTĂ.
(Reprodusă de d-lii P. Ispirescu în opul u citaţii. Ea are 36 grupe silabice).
Musca mare treiera, a maî mică ventura douS mere, dou8 pere, doufi fuse d'aurele. M6 dusei la Măgurele cu rochiţa d'aurele. Bou'n cinci, bou'n cincî după casa lui Tibişiii:
Pe valea lui Buciumate multe oi suntti adunate : ş'ale mele, s'ale tele, ş'ale lui Stanii Caragea cândii Ţiganii toţii fugia c'unti cimpoiii, c'unu fluieroiii, cu treî pui de iepuroiii. -Bună djua, bie"tă fetă-! — Eii nu suntti uă bietă fetă, ci suntti uă mătuşă beta: be"ti de ieri d'a-1-altă-ierî. Cu mătuşa din Gherghiţa mî-amti perdutii beregăiţa. Aide, vere, s'o cătămfi la Măria Sgârceresa, sgârceri-o-aru dumnezeii şi de mâini, şi de piciore, şi de păruiţi care'lti are.
5
10
15
20
ÎNAINTE DE „ASCUNSE". [După ce s'a hotăritu cine se face, celii ce a pronunţaţii recitativulu scuipă în palma st.ângă şi taiă scuipatulii cu muchia palmei drepte, pronunţândii unulu din următorele jurăminte quasi-sacramentale, spro a'lfl obliga se nu se uite după jucători şi s6 nu vedă unde se as cunde fia-care]. VARIANTA I.
5
Cin's'o uita s6'î sară ochii mâ-sei.
:;
A II VARIANTA.
10
1. „Eu credii că aceste cuvinte represintăuă parodia a imnului cheruvicii, pe care dascălii slavoni îlii începeau cu dicerilo Ije, ije." Idem.
oc cit
Tibişora, Roşcodana.
[Scrisă în Câmpu-lungu şi inserată de dlu P. Ispirescu, ibidem.— Acestu recitaţivii are 72 grupe silabice].
A XVII VARIANTA.
Una 'î mara, dou6 'î para, treî e rugulu piciorugulii. Solomonil socotia : cinge-mi-ţi'lu, podobiţi'lii, , şi, mai iute, du-te!
195
Cui s'o uita să'î sară ochii 'n patru, cum sare scuipatulii !
5
RUGĂCIUNI, CÂNTECE SI JOCURI DE COPlt.
A III VARIANTA.
Din Rornniculu-săratii, comunicată, de d. Dem. Jiroscu, profesorii la gimnasiulu „La/.ăru" In JucurescI şi publicată, de d-hiP. Ispirescu, eod. loco. pag. 61].
s
JOCULU „D'A ARMAŞULU". Copiii, surchidindii unu arşicu după învoielile :e au, umilii dintr'enşil este proclamaţii ca arnaşu, eni altulu ca împeratii. Armaşulu, cu uâ jasma resucită, cu uă curea seu cu uâ nuia, rage pe rându celor-l'alţi la palmă câte i-se or donă. Dialogulii lor e scurţii, constândii din aceste întrebări:
[In joculu d'a „bala-ârba" acestu dialogii se rostesce între unulu dintre jucători şi celii le gătii la ochi, care pdrtă numele de „haba-6rlor — Se se redă ale mele Cercetări asupra pro verbelor române.] • VARIANTA I.
— Pe ce şedji ? — Pe daracă ! — Du-te la bărbaţii ! — Pe ce şedjf ? — Pe nuiele ! — Du-te la muiere !
3
— Ce-aî mâncată a-seră ? — Pâine cu papară ' ! — Eşi pe u^iă- afară ! 5
JOCULU „DA CRAII? SLUJESCU". Acostii jocu se j6că în familia fci cu cărţile de ocii. Acela, căruia îî cade regele, e recunoicutii de craiu ; cehi ce are parte de fante o slu jitorii. Craiulii îi dă diferite sarcini].
Slujitorulu.— Craiu slujescii1 ! Craiulii. — Ce'mî slujesc! ? Slujitondă. — Ce mi-eî porunci! Craiulii. — Dă uâ palmă tare lui (cutare) .
s
JOCULU „D'A BABA-ORBA".
Cine s'o uita să'I sară ochii în putina cu boghiî ; din păru în parii pen'la uşia lui Tătarii.
Arma§ulă.— Câte să'î dau, împărate ? ImpSratuliX. - Dă'î (atâtea) sărate ! Dă'i (atâtea) dulci !
cu ochii verdjh p'uă lingură de păsată, să nu mai zacă de vărsată !
— Dăr a-laltă-seră ? — Pâine cu măsline ! — Ia-te după mine!
1»
A II VARIANTA.
[Cum se rostesce în Moldova. A se ved& ope rele teatrale ale d-lui V. Alesandri] - Babă orbă,
unde-aî masu ? 5
Dă-te peste capii.. Sărută pe (cutare).. Adu'mî uă oglindă, etc.
— Pe coptoră ! — Şi ce ţi-al arsă ? — Uă cătrinţă ş'ună cojocu ! — Baba-orba, (JăQ, mă jocu! A III VARIANTA.
JOCULU „D'A ULCELUŞILE". Mai mulţi copii sedii josu în cercii pe câte unii emnii. Unulu din ei, stându în piciore, întreiâ pe conducetorulu jocului „cum dai ulcica" ? )upă ce i-se respundo, ulcica se scolâ şi apucă i drepta, âr colu-1'altu la stânga Celii-ce aunge mai ântâiii acela apucă loculii şi întrebă din nou „cum dai ulcica"].
- Cum daî ulcica ? — Cum o vedji l. Adică „pe craiu Ihi slujescu", suntiilasericiulii lui.
[Scrisă de ropausatulii Al. Larnbrioră şi pblieată în Convorbiri literare Iaşi. I872şil87i
— Babă orbă, unde-al masă; babă orbă, ce ţî-aî arsu ? — Uă mânecă de cojocii. — Dă-te 'n-coa în jocii !.. 1. Papara e uă mâncare preparată, din pa:1 rece, meruntii tăiată, amestecată cu brăn;» opărită cu apă fertă in colcote.
197
COLEflŢlUNEA G. DEM, TEODORESCU.
JOCULU „DA. ZIDULU."
JOCULU „DA FEŢELE".
[Scrisii în BucurescI la 25 Noembre 1884, după tt-ra Anastasia Gheorghiu.—Acestu jocii represintâ construirea unei cetăţi. Copiii formeză unu lanţu, ţiindu-se de mână. Cei din capetelo lan ţului îşi adreseză întrebările de mal la vale. Apol uâ estremitate pornesce şi, cu totu şirulu, trece, ca sub uă portă, pe sub braţele flă-căruî jucătorii, întorcendu'lu cu spatele. Aceştia represintă zidulu, care se încarcă deca e solidu Cându ubuIu din jucători pote fi desfăcuţii, atunel se zice că „a câdutu zidulu" şi toţi alergă după cel-altu conducetoru, spre a'I ţiui la urechiă că n'a fostu bunu meşterii]
[Conducetorulti dă copiilor câte unii nume, mal aleşii de flori. Ângerulii şi draculu Vinu pe rându şi ieu pe aceia, ale căror nume îlii ghicescu. Apoi ambele cete se ieu la luptă, spre a se învinge una pe alta]
— Ora, ora morilor ! Deschideţi porţile. — Ale cuî ? — Ale lui Cataram-vodă l, — Ce dai vama? — Unii căţelu ş'unu purcelii şi pe (cutare) d'unii piciorii.
5
A II VARIANTĂ.
(Scrisă peste Mileovu de rep. Al. Lambriorii, reprodusă de d. P. Ispirescu, op. cit. pag. 33 - 34]
— Halea Malea, în-cotro ţî-e calea ? — Deschideţi porţile. —' A cui porţi? — A celui Basarabă ! — Ce dai vama ? — Unii căţelu ş'unii purcelii şi pe (cutare) d'unii piciorii.
— Cioc, cioc, cioc ! (Glin, glin, glin) - Cine e? — Ângerulii ! — Ce caută? - Feţe! - Ce felii de feţe? — (Zambilă). — Cioc, cioc, cioc ! (Bum, bum. bum) - Cine e? — Draculu ! — Ce caută ? -Feţe! — Ce felii de feţe? -(Garofă).
5
io
15
JOCULU „D'A INELULU".
5
[Unulu din jucători se plecă cu faţa în joşii şi pe spatele lui toţi cel-1'alţl îşi punu degetele Deca ghicesce pe alu cui degetii s'a pusu inelulii, elii devine întrebătorii, er cel îi care în trebase se placă cu faţa în joşii]. VARIANTA I.
io
a ni VARIANTĂ.
- Incluşii înverteguşu p'alii cuî deştiii » l'amu pusii ? - P'alii lui (cutare) !
5
[Cum se pronunţă în BucurescI. Scrisă la 1871] A II VARIANTĂ.
— Deschideţi porţile ! — Ale cui? — Ale lui Cataram-vodă ! — Ce dai vamă? — Unii căţelu ş'unii purcelii şi pe (cutare) d'unii picioru. 1. Unii pronunţă Khan-Haran.
> [Alţi jucători punţi inelulu pe mână şi atunci se întrebă ast-felii].
5
— Ineluşu înverteguşu p'a cuî mân'amii pusii ? — P'a lui (cutare). 1. Pronunţă populară, în locu de degetii.
4
108
RUGĂCIUNI, CÂNTECE SI JOCURI DE COPlf.
JOCULU „D'A LUMÎNĂRICA". [Umilii din copil se face babă, er ceH-alţî se ţinu după densulu, rostindu dialogulu următoru. Mergendu puţinii, dicu din gură pârţ, pârţ, şi baba alergă după denşil cu bâţulu].
Gaia. — Ptiuu ! Nu e esta! [Ast-felu procede gaia cu toţi puii ce se ţinu de cloşcă]. VARIANTA II.
[Scrisă în BucurescI la 1873, după joculii co piilor]
VARIANTA I.
[A se vedâ d. P. Ispirescu, op. cit. pag. 20].
— Ce cauţi, babo ? —Aculii Domneî.
— Uud'te duci, băbuţă? — La bisericuţă — Se" mergemil şi noî? — Haide, măiculiţă ! de"r nu care cum-va se" faceţi pe drumu ceva. — Nu, băbuţe-, nu...
— O fi ăsta (artUnda piriorulfl dreptO ),
— Ptiu! nu e 6sta! 5
-Trei, trei colăceî1, pen'o veni baba gaia cu tigaia! Trei, trei colăceî, pen'o veni baba gaia cu tigaia!
A II VARIANTĂ.
[Scrisă în BucurescI, la anulu 1873].
— Unde-aî plecaţii, babo? —La biserică, maică ! — Der ce, se1 faci acolo? —Ia s8 me" 'nchinii şi io ! — Ie-ne şi pe noî, babo. — Haideţi şi voi cu mine, der se1 nu me" daţi de ruşine. — Nu, babo: ferescă 'mne^eu ! -Part !... — părţ !... - pârţ ! — M'aţî făcuţii de ruşine! IndărStu, ticăloşilor !
[Cloşca aruncă departe băţulucei-adatiigaia şi apoi dice] :
5
[Numitu peste Oltii „d'a clonţa" (cloşca), er peste Milcovu „d'a puia-gaia".— Represintă lupta closceî pentru apărarea puilor în contra ioretelul, gaiel şeii uleulul. .Tucătorulu-closcă se pune în capu şi cârdul u puilor se ţinii unulii de altulu pe la spate. Jucâtorulii-gaiâ so răpede ca se smulgă câte unii puiîi.— A so vede P. Ispi rescu, op. citat pag. 25-27J. VARIANTA I.
[După broşura d-lul P. Ispirescu, pag. 25].
Cloşca. — Ui te'lu ! (ar*iindo picioruio)
io
(După venirea gaiel).
— Mi-că'ţî-ohl lua unii puişorii! — Mi-că'ţl-oiu scote-unu ochişioru ! — Mi-că'ţî-oiu lua unu puişorii ! — Mi-că'ţî-oiii scote-unîi ochişorul
JOCULU „DA BABA GAIA" SEU „DA TREl-COLĂCEi".
Cloşca. — Ce cauţi, babo? Gaia. — Aculii Domneî cu firii roşiii ! Cloşca.—L'amîi găsita eu. Gaia. — Unde e?
iu
[Acestii recitativii, de şi scurţii, coprinde 1*' grupe silabice, căci e pronunţaţii in modulu următoru] :
Treî,|treî| colă|ceî, pen'o| veni| baba| gaia cu|ti|ga|ia. 10
5
5
VARIANTA III.
[Scrisă în Iaşi de repaus. Al. Lambrioru. — A » vede Convorbiri literare, anulii IX. — Reproduc de d-lii P. Ispirescu, ibid. p. 27—28].
Cloşca. — Ce faci acolo? Gaia.— Sapii uă gropă. Cloşca. —Der în gropă ce-ai s<3 faci ? Gaia. — Amu se" facîi focii! Cloşca.— Der cu focu Iii ce-aî se" faci? 5 Gaia. — S6 punii ciaunulîi. Cloşca.— Der cu ciaunulîi ce-aî s6 faci'.' Gaia.—S6 opăreseti unii puia d'alti teu. Cloşca. — Ba d'alii teii! 1. Adică trei „încoJăcituri" , trei invertiri.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
JOCULIJ „D*A VRABIELE". [Copiii se aşeţlâ în diferite locuri şi celu ce pro nunţă recitâtivulu schimbă răpode loculu cu altulu, care la rândulu lui devine strigătorii]. Cuibulil cuiburelele tote pasarelele schimbîl ! Cuibulu, cuiburelele tote păsărelele schimba !
5
[Se pronunţă despărţindu-se in următorele 9 grupe silabice] :
JOCULU „DA. GHICITELE". [Scrisii in Martiu 1885, după d-ra Anastasia Georgiu. Celu ce nu ghicesce perde dreptulu de a mal 11 întrebaţii, cedându'lii altuia].
#
—Bibasu, unde-aî masii? —La unii capii de oraşa !
5
io
15
— Ce-aî vruţii, ce-aî păţiţii, ce-aî audiţii? — Amu vScJutu uă natră 1. In alte variante se pronunţă Ispasi.
—Amu vS(|utu douS puicî şi douî cocoşî: cine suntii? —Doue" fete (ale cutăruia) şi duol copiî! — Bibasu, unde aî masu? — La unu capii de oraşa !
—Bibasil1, unde-aî masa, — La unii capii de oraşa ! ce.-aî păţiţii, ce-aî audiţii? — Amii ve^uta ' uă barză ş'uml bărzoiQ şi trei puici: cine suntii? —(Cutare), cu femeia şi trei fete!
— Bibasu, unde-aî masii? —La unii capii de oraşii ! — Ce ai ve^utii ce-aî păţiţii,
ce-aî aurita?
Cuibulu |cuibu|rele|le tote] pasgjrelejle schimbii !
— Ce-aî vruţii,
în vetră ş'una gonitorii după coptorii : cine suntii? - Bunica (cutăruia) şi cu buniculii luî.
20
—Ce-aî vS(|utu, ce-aî păţiţii ce-aî audjta? — Amii vS(|utu uă barză ş'unti cocoşii : cine suntii? —Femeia (cutare) cu fiiu-sSa ! — Bibasa, unde-aî masa ? — La una capa. de oraşa ! — Ce-aî vSo^uta, ce-aî păţita,
-10
45
50
55
eo
ce-aî aurita ? — Ama v6(|uta una bărzoiu, una cocoşia ş'uă puică :
65
rvfT* RUGĂCIUNI, CÂNTECE SI JOCURI DE CUPll
cine suntu? — Buniculu (cutare) c'unii nepoţii şi-uă nepotă.
70
— Bibasii, unde-ai raasii? — La unu capii de oraşiti ! — Ce-aî v£dutu, ce-aî păţiţii ce-aî auc^itu?
75
— Amiivedutu uă barză, c'uă natră 'n vatră şi c'uă puică 'n şgtră : cine suntu ?
_
80
85
— Femeia (cutare) cu mă-sa şi fii'-sa. — Bibasii, unde-aî masu ? —La unii capii de oraşti!
90 [Celu ţinuţii la ochi pronunţă atunci, aretendi; cu mâna în drepta si in stânga].
95
— Amii vruţii uă natră în vatră ş'uă puică în ş6tră :
JOCULt „D'A HOŢII." [Copiii se despartii Jn doue tabere, una închipuindu pe hoţii care au se fugă, alta pe doro banţii care au se'I alerge. Capulu dorobanţilor i6 pe capulu hoţilor, ii ţine ochii închişi cu ma nile, îlti ocolesce pe departe şi, aducendu'lu la cele doue şiruri, tiu jură, după obiceiu]. De t'eî uita, sg'ţî sară ochiî 'n patru şi ţie, şi mă-tiî şi luî tat-tu ! [După aceia îlu într6bâ, mal nainte d'a hotări care tabără ei se facă hoţi şi care dorobanţi] : — Cum hotărâse! ? — Pe strîmbetate ! —Atuncia nu se pote ! [Ierăşî îlu ocolesce, pene va declara că hota reşce cu bună credinţă, şi ierăşî îlu întrebă]:
— Cum hotărăsc!? —Pe dreptate! — De densa s8 aî parte.
— Ce-aî vruţii, ce-aî păţiţii, ce-aî audiţii?
cine suntii? — Bunica (cutăruia) cu nep6tă-sa.
100
—Voî, dorobanţi armaţi, după el să alergaţi. Voi, hoţi, toţi s6 fugiţi ca nisce Netoţi ' [Atunci alergă unii după alţii, pene se prindu]
1 Netoţi se numiavi Ţiganii nomadî, veniţi in stare semi-barbară-
9. LAZARELULU. In sâmbăta lui lazÂru s£u a floriilor].
202
lAzărelulO.
Prin Lăzărelu se înţelege datina — practicată numai în unele localităţi — ca dou6 seu trei copile s8 umble din casă în casă, în asia numita „ Sâmbăta lui Lazâru" seu a „Floriilor" (a opta dj înainte de Sâmbăta Paştilor), cântândti pe uă aria monotonă versurile ce se vorti citi maî la vale. IatS descrierea com pletă a acestui obiceiu, descriere eşită din pena amicului meu A. Lupulti Antonesculti, profesorii de limba şi literatura română la sc61a normală primară Carol I din BucurescI : „ Acesta colindii se cântă în Sâmbăta Duminicii Florielor, care se mal numesce şi „Sâmbăta lui Lazără". După nume şi după
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCC.
scância, cerendii mamei sele s-S'ifacă plăcintă. Mumă-sea torcea la gura sobeî. Lazării se ducea la dânsa, o întindea de mână ca s£ se scole sS'i facă plăcintă, er densa îlu respingea şi cu mâna, şi cu vorbe bune, împăciuitore. Lazăru se îndărjia maî reu : plângea, se trântia de pămentu, pene" ce se trânti în fusulu pe care mamăsea îlu scăpase din mână. De aci în-colo povestea e la felii, cu surorile, cu scăl datului etc. „ Pentru a sfârşi cu bine, maî amu sS spunii că colindulti suferia schimbări în gura celor doua rânduri de colindătore. Negreşitii că trebuie s6 fi esistendu variaţiunî, pe care nu le-amti pututii prinde esactii, afară de variaţiunea de la sfâr şiţii. Ultimele versuri „în mSrula bBtr anilor etc." nu le-amii aud^itu în gura primelor colindătore. Ele sfârşiau cu „în calea voinicilor— unde'i dragulă fetelor. — L'x anulă §i la mulţi ani." „ Spus'-amu tote acestea pentru ca aceia, care se vorii ocupa cu studiulu cuve nita asupra colindelor, cândîi vorii veni la Lăzărelil şeii la miresă, se aibă şi acestii materiala, strînsti chiarti de la norodulii mărginaşii, celii mal ţiitorii-de-minte alţi obiceiurilor de pe urma cărora, la timpii, elu câştigă câţî-va gologani. E de obser vata acesta că, pe cândii la ţeră esistă unii adevSratti culţii pentru aceste obi ceiuri, a cărora practică acolo are nu schi ce naivitate, primitivitate şi sfinţenia chiarii, la oraşe obiceiurile acestea aii ajunsii maî multu unii mijlocii d'a câştiga câţi-va golcganî de sărbători." Din parte'mî voiii adăuga numaî trei observaţiuni : 1° că datina pare-se a ave" uă origine slavă, de 6re-ce se practică in speciala de Serbl şi numaî de vro 50 de ani a inceputîi a se respândi şi printre poporaţiunea curaţii românescă ; II0 că tema recitativului este m6rtea nefericită, chiarti din prediua nunţii, a tengruluî Lazăru, a cărui mir6să e represintată printr'uă copilă, spre a înduioşia maî multu pe spectatori ; IIP că Lăsărelulu nu se pote numi colindti, de 6re-ce nu are caracteruhl colindelor şi nu se cântă ca densele, ci numai i-s'a împrumutaţii uă aria monotonă, pe note triste, acomodate ocasiuniî. Despre acestu obiceifl. nu s'a maî scrisa nimicii la noî pene acuma. Maî la vale urmezâ tote variantele ce s'ati pututu culege în Bucurescî, puţinii deo sebite unele de altele.
203
I.ĂZARELULC.
204
VARIANTA I. [Scrisă de d-lii A. Lupulii Antonesculii şi publi cată in revista muaicalâ Doina, anulii 1, 1884, No. 14 din 22 Aprile, pag. 3-5].
Lazăra mă-sa l'a făcutu, Lazăre, Lazăre, la uă mare serbătore, Lazăre, Lazăre. — Scolă, maică, mâicuşoră, de'mi fă albă turtişorâ ! Mă-sa de grab' s'a sculatii, pe ochi negri s'a spălaţii şi lui Lazăra ce i-a data mâna mă-sil-a sărutatii. Oiţele aii pornită, oiţele-au flămânzită. La pădure mî-a plecata, mugurii verde-a scuturaţii mieilor şi oilor. Ventu de veră mî-a bătuţii, copaciulu s'a cletinatii : din copacii! că ml-a căluţii. Sângele l'a podidită şi pe naşii şi pe guriţă. Lazăru avea trei surori, trei surori pe trei cărări : a mai mare maî domolă, a maî mică maî 'voinică. L'aii cătaţii pen' 1'aG găsiţii, pe mânî d'albe l'aii adusii, 'n lapte dulce l'aii scăldaţii, 'n lapte dulce cu juniţă1. Susu pe m£să mi-l'au pusii şi frumoşii mi-l'aii gătiţii cu-antiriu de cununia şi cu brâu de salomiă2. Şi lăturile-aii versaţii subt umbrar'ulucilor
5
în calea voinicilor, unde'î dragulu fetelor, în mârulti bătrânilor, în ardeiulii Grecilor, şi piperulu Sârbilor1, în vinulii boierilor, în jimbla coconelor. La anulii şi la mulţi ani !
w
45
VARIANTA H. [Scrisă în Sâmbăta Floriilor din anulii 1885, tctu de d-lu Lupulii Antonesculii, după nisce tete din suburbea Lucacîj.
io
îs
20
25
30
35
1 Pote .lintiţă, laptelui dulce, laptele după ce s'a făcuţii brânza şi urda ; alu douilea serii. 2. In alte variante se dice „colilia".
Lazăra mă-sa l'a făcuta, Lazăre, Lazăre ; cum l'a făcuta, l'a pierduta, Lazăre, Lazăre. Lazăra mi-s'a mânicâta, diminăţa s'a sculată, pe ochi negri s'a spălata, toporaşiuia mi-a luata, la pădure mî-a plecata, ca s6 taiâ muguraşia oilor şi mieilor. Copaciuia s'a cletinata, Lazăra de susa mî-a picata ; sângele l'a podidită şi pe naşa şi pe guriţă. Lazăra are trei surori, trei surori, pe trei cărări: a maî mare mal domâlă, a mal mică mal voinică. 'N lapte dulce l'a scăldata, susa pe mesă l'aşed^atu, 'n fol de nuca l'a înfăşată, lăturile le-a vărsata în calea voinicilor, în piperuia Grecilor, în ardeiuia Şerbilor,
i
01
»
y
ji
1 . Inversiune populară, căci ardeiulu aparţin? ca uâ cultură propria şi ca plantă de prediie tiune, mai multu Şerbilor, er piperulu Grecilor.
C0LECŢ1UNEA ti. DEM. TEODORESCU.
în jimbla coconelor, în franzela domnelor, în vinulii boierilor.
30
La anulil şi la mulţî ani. VARIANTA III. [Scrisa în BucurescI, la 16 Martiu 1885, Sâm băta lut Luxară, după trei fetiţe de la Cruceade-p<5tra].
Sâmbătă de diminâţă, Lazăre, Lăzărelu mi-s'a sculatu, Lazăre, pa ochi negri s'a spălatu, uă secure şî-a luatu, la pădure mî-a porniţii şi'n copaciu mi-s'a suitu. Ramura nici c'a tăiaţii, trunchiulu mi-s'a cletinatu, Lazăru josu că mî-a picaţii. Sângele l'a podiditu şi pe gură şi pe naşii : mortu pe rârbâ c'a remasii. Are Lazăru trei surori : trei surori pe trei cărări l'ati cătatu pen' l'ati găsiţii şi cu lacrimi l'ati jelitii. Pe mâini dalbe că l'au duşii şi pe m6să mi-l'au puşti : 'n lapte dulce l'ati scăldată, 'n foi de nucii l'ati înfâşiatu, 'n haine noi l'ati îmbrăcaţii, tir lăturile-ati versata pe sub umbra nucilor, în calea voinicilor, în panglica fetelor, in ardeiulu Sârbilor, in piperulti Grecilor, în tămâia babelor.
De la Belulii mai la vale se aude-uă larmă mare de boieri şi- de cocone c'a muritti uă f(5tă-mare : felă-mare, logodită şi cu zestrea pregătită, pentru Lazăru podobită ; cu perdele prinse 'n cuie, la ferestre cu gutuie;" cu perdele prinse 'n ace, la ferestre cu boboce.
205
40
4&
La anulu şi la mulţi ani ! VARIANTA IV. [Scrisă după Ilena, f6ta Iul Nicolae Amavulu. BucurescI. Martiu 1884].
in
15
20
25
Feciorii mă-sa că'şî avea, , Lazăre, şi cu dragii mi'lti îngrijia, Lazăre, pgnâ mare că'lu făcea, Lazăre. Sâmbătă de dimin6ţă, cându e anulu cu dulc6ţă, pe ochi negri s'a spălatu, la pădure mî-a plecaţii şi'n copaciu că s'a urcaţii. Ramura s'a cletinatu, fecioreluhl mi a picaţii : sânge roşiu că i-a daţii şi pe naşti şi pe guriţa, şi i-a cursti pe chiculiţă. Are Lazăru trei surori : trei surori pe trei cărări dimineţa penS 'n
şi pe masă 'Iii aşezaţi, 35
după c& 'n lapte 'Iii scăldaţi, in foi de nucii l'înfâşiaii
5
io
15
20
85
266
LAZARELULtf.
şi laptele că'mî vSrsau toţii subt umbra nucilor, în calea voinicilor, în pofida fetelor, în ciuda nevestelor, în tămâia babelor, în ardeiulu Şerbilor, în piperulil Grecilor.
30
35
'
40
La biserca de din vale se aude-uă mare jale, că mi'lti plângă surorile cu tote plânsorile de 'necă inimile. Der maî mulţii cine mi'lu plânge vSrsându lacreme cu sânge? Fetă mare, logodită, cu totă zestrea gătită, cu perniţe prinse 'n ace şi maî mari, şi maî boboce ; cu perdele prinse 'n cuie şi'n ferestre cu gutuie. La anul îi şi la mulţî anî cu bine, cu sănătate!
■■■■
10. PAPARUDELE ŞI CALOIANULU [VERA, ÎN TIMPU DE SECETĂ].
'208
PAPARUDELE SI CALOIANULU.
Paparudele — despre care domnesculii scriitorii Dimitrie Cantemiru face mer. ţiune în „Descrierea Moldovei", numind-o Papalugâ1- cum pene adl se dice peste Milcovu— corespunde la Grecii moderni cu nopjnjpoova2 şi la Serbl cu Dodola. Datina are de obiectu s6 invdce protecţiunea cerului asupra recolte lor, se'I ceră a le da ploi fertile şi a le feri de mălură. Cu alta ocasiune 3 amu descrişii joculu şi x\tud\\j\Xi]Paparudehr. Reproducti aci părţile urniăttfre : „Tinerele ţigane 4 îşi împletesca cununi de boşii pe capa, se împestriţezâ c. panglice ro|iî, cu salbe de firfirici, şi mergu se" joce din casa în casă. Uă ţigani mai în vârstă cântă din gură — pe uă aria de danţu monotonă, pe note scurt.stacate. şi pe unu tactu răpede — unii şira de invocaţiunî pentru ploiă. După ri: muia cănteculuî, dou6 seu mai multe „paparude" jocă în modu sâltâtoru, bâtenu din palme, plesnindu din degete, imitându sunetuia castanetelor spaniole şi reţtăndu alternativii esclamaţiunea ha! ha! In timpulu acesta, stăpâna casei ie u: cană cu lapte, de"r mai cu semă uă galetă, uă doniţă cu apă, şi o aruncă pe du sele, udându-le desusii penS josu. Zărind-o, „paparudele" se prefăcu că fugii : udori fugu in realitate, şi mai aleşii cândii apa e rece. £ns6, în cele din urmă, sunt . ajunse, şi totu nu scapă de botezulu, de ploia ce invocă. Apoi, după diferite uride vi6ţă lungă şi fericită, primescti seu uă monetă, şefi unu găvanu, uă strachn.'. de grăQ, de melaiu, de făină, de fasole, ori unu caieru de lână, uă rochia învechită e:c In acelaşi moda purcedti din casă în casă, şi aceleia, la care nu jocă „Paparudele" esistă credinţa că nu 'î va merge bine vera ce urm6ză". In Moldova lucrurile se petrecu aprfjpe identicii. Iat8 uă notiţă găsită printr manuscriptele repausatulul G. Seulescu şi redactată în limba latinisată a ve chiului profesorii : „Uă fetă se nudeză, depunânda vestmintele sele si remânânda cu pielea. Se \: hobotă cu bojî sea alte plante, legate de-asupra capului cu uă glugă şi, asa m:v cată, âmblă pe la case. Cându sosesce dinaintea uşei, femeia de casă ese si tor:, asupra ei uă cofă seti ulcelă de apă. Atunci Păpăluga, sâltânda,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
209
O divinităţi, daţi sporuri continue semănăturilor fragede. Gândii s&rnenţa e sub brasdă, udaţi-o cu apă cerescă şi păziţi ca nes-carî stoluri do vătemătore paseri s6 nu devasteze câmpiele pline de daruri cereale. Faceţi ca recoltele se crescă fără sărăcăciosa mălură şi îngrijiţi ca se nu se pălfiscâ d'a sorelul arşiţă. Er tu, aspră Robigo',ocrotesce şi tu grânele cele tinere, fă-le se crăscă pene s'oru face bune de seceraţii : feresce-lo, rogu-te, şi nu 'ţî atinge manile de recoltă '.
Cândfl seceta dureză raaî multe sSptfimâni, e obiceitl ca fetele şi femeiele de la ţeră, frămentându pămentu galbenii, s6 modeleze unu omu in miniatură -numitu Caloianu seu Scaloianu — -pe care 'Iii punu într'unil micti cosciugu ca pe mortu, îhl plângu, îltl tămâia şi îlu îngrtipâ s6u intre boşii, s6u la fântână, seu la puţulu satului, cântându'î versurile de maî la vale. Ca s6 p6tă plânge, Li'icî plânsul u este obligatorii, se frecă cu cepă la ochi, spre a provoca maî multe lacrimi. După trei dile, îlu desgrOpă şi 'Iu aruncă pe gârlă, ca s6 tur bure norii şi apele, cum se întemplă înainte de plojă. Bărbaţii ară numai penS la prându în diua „Caloianuluî", er de la amiadî pene1 sera beu şi jocă la câr ciumă. Ast-felu s'a practicata datina şi în Moldova, pe câtu resultă din următorea notă, găsită printre chârtiele repausatuluî G. SSulescu : „Cândii nu plouă, Românii ceî vechi păstrau procesiunea următore, invocâ-ndii iloue divinităţi naţionale, pe Calianu3 şi pe Păpălugă. Femeiele, şi maî cu seină fe tele, efigieză uă statuă de argilă seu Iutii galbenu, mare ca de uă palmă, pe care o numescu CalianU ; îî facâ unii sicriu de scoria, îlii învelescii în giulgiu şi, ducvndu'lu la unii mormentu făcuţii în-adinsii, fetele îlii bocescii, declamându versuri. Acestea cântându-le lugubru, fetele satului îmormenteză pre figurantulu CalianU şi apoi, facendu'î comandarea, se ospgteză". Despre esistinţa datinei şi în Dobrogea ne convinge varianta găsită acolo şi publicată de d-lu Teodorii T. Burada, la pagina 27dintr'a d-sele Uă călăoriâ în Dobrogea (Iaşi. 1880).
1 Bobigo insemneză rugină, er la plante mălură, tăciicne. 2. Ovidii Fastorum libri I şi II vers. 556. 3. Q-. Seulescu derivă cuventulu CaUanu de la Joniţiu, fundatorului imperiului bulgaro-românu, pe la 1204, porecliţii şi KaÂo».iivvriţ (bunulii Ionii). H
PAPARUDELE SI CALOIANTJLO.
210
A. PAPARUDELE.
paparudele. S6 deschizi cerurile paparudele, s& pornescă ploile, paparudele, ţi sS ferescî holdele, paparudele, de tote malurile, paparudele ; sg gonescî tăciunele, paparudele, din tote ogorele, paparudele !
[Scrisă )a 26 Decembre 1384, după Muşatii Şerbanu, muncitorii în suburbea Cruceade-pătrâ din Bucurescî].
Paparudă, rudă, vino de ne udă; Paparudă, rudă, vino de ne udă; ca se'ncepă ploie să curgă ţiroie cu galeta, leta peste totă slota: unde dă cu maiulil se crescă m&laiulu, unde dă cu sapa să curgă ca apa. Haî, Catrino, s8 sărirail Paparudele, că scil iarna ce părimti, Paparudele, ca pasărea prin copaci, Paparudele, ploiă multă ca s6 faci, Paparudele.
io PĂPĂLUGĂ. [Variantă aflată in manuscriptele Iu, Seulescu şi inserată în Analele Academiei r mâne, loc. cit. p. 175]. 15
•2(i
PAPARUDELE. [Variantă publicată la 1874 într'ale mele încercări critice etc, pag. 120].
Paparudă, rudă, vino de te udă, ca se cad^ă ploile cu găleţile, paparudele ; să de porumburile câtu gardurile, paparudele ; ţi se crăscă spicele câtu vrabiele, paparudele ; s6 sporescâ grânele, sâ umple pătulele
Lugă, lugă, Păpălugă,
eşî din a ta glugă, suie'n susu la rugă, seceta s5 fugă. Ie cerului torţile ţi deschide porţile ţi revarsă ploile : cură ca ţuvoele prin tote gradinele ; crescă-ne olivele 1 una cu legumele, curechiulu ţi gulele.2 VARIANTĂ TRADUSĂ.
s
[După relaţiunca lui Sulzer, reprodus^ D. H. Sanders în opera citată].
Papalugă, lugă, Papalugă, lugă, pen'la cerii te suie, io 1. Olivele se producu în Grecia, In câtă so • că Seulescu avea înainte'l cânteculu JPirpir»1 grecesci. 2. In loc de guliele.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESC0.
porţile'î descuie, ploia să pornăscă, holde 6& stropăscă, mare se* ne crăscă onjulii şi cu grâuia, secara şi meiulu, legumele tote şi orî-ce bucate.
211
— dă-ne, Domne, dă uă ploiâ, dă uă pl6iă liniştită, se" 'ncolţăscă se" rodescă şi lumea se" 'mbogăţăscă grâuleţulii şi bumbaculu, şi cu jerba cea stropită : Iacii de apă, Iacii de apă şi de rodurî toţii grămadă : s8 de spiculii baniţa, strugurele vedriţa.
5
10
„PIRP1RUNA" LA GRECII MODERNI Umblă, umblă Pirpiruna şi pe dumnezeii îlii rogă:
10
B. CALOIANULU. [Scrisii la 1867 după baba N<§ga, descântătore din strada Popa-Tatu, BucurescI].
Caloiene, iene, Caloiene, iene, du-te'n cerii şi cere să deschidă porţile, să slobodă ploile, se" curgă ca gârlele filele şi nopţile ca se" crăscă grânele. Caloiene, iene, Caloiene, iene, cum ne curgii lacrimile să curgă şi ploiele filele şi nopţile se" umple şanţurile, să crescă legumele şi tote ierburile. Caloiene, iene, Caloiene, iene, du-te'n cerii la dumnezeu ca se plouă toţii mereu, filele şi nopţile ; se" de drumulii rodelor,
rodelor norodelor, ca se" fiă'mbelşugată ţera totă, lumea totă. SCALOIANULU. [Variantă scrisă la 1871, dupămosa Stana din sătulii Rudeni, judeţuiu Ilfovu].
5
10
15
20
25
Iene, lene, Scaloiene, Iene, Iene, Scaloiene, du-mi-te la dumnezeii şi te roga toţii mereii să de" drumulii cerului ca să curgă ploile, ploile ca gârlele, nopţile şi filele, şi cu săptămânile, ca să crescă apele să s'adape vitele, se" se ude grânele, grânele şi onjele, meiulu şi fasolile cu tote legumele şi cu porumbistele. Iene, Iene, Scaloiene, Iene, Iene, Scaloiene, rogă-te la dumnezeu să de drumulii ploilor, ploilor şi apelor, apelor bogatelor
5
10
15
20
212
PAPARUDELE SI CALOIANULU.
ca să crescă grânele, grânele, fenaţele, meiulu şi fasolile cu tote legumele, porumbulu şi pomele cu tote ierburile să le pască vitele, să ne are holdele ; se se facă rodele se- mănânce omenii.
CALIAXU. 25
30
[In unele locuri, i-se adresezi versurile cântate cu jale le morţi, adăugenuu-sej :
lene, Scaloiene, tinerelu te-amti îngropaţii, de pomenă că ţî-amu datu apă multă şi vinii multu, să de Domnuhl, ca unii sfentu, apă multă, sS ne ude, s6.se iacă pîme multe.
35
[Variantă găsită printre manuscriptele pausatulul G. Seulescu şi publicată In Atu'.Academiei române, seria II. tom. VII, secr cu uă relaţiune de d. S. FI. Marian;..
Iani, Iani, Caloiani, ie cerului torpile, şi deschide porţile, şi pornesce ploile : curgă ca şiuvoele, umple-se peraiele printre tote văiele : umple-se fontânele să răsară grânele, florile, verdeţele, se crescă fenaţele, să s'adape vitele : fiă multe pitele !
11. GHICITORI, ÎNTREBĂRI ŞI PROBLEME NUMERICE. [TâMNA ŞI IERNA LA ŞEţETORÎJ.
214
ghici:
j, Întrebări si probleme numerice.
Interesultl ce se dă literaturii populare nescrise, In tote ţerile şi La t6te poptfrele, e raaî pre sustl de orî-ce îndoieiă. Feluritele eî părţi suntii pretutindeni studiate ca nisce vechi monuminte limbistice şi etnologice. Intre altele, Ghicitorile ati avuţii din anticitate, şi au pene în dilele n6stre, uă deosebită însemnetate. „Ele nu numai că ati datu nascere unui în tregii genu literarii, der au foştii epoce cându au jucaţii unu rolu de că petenia în religiune, în filosofiă, ba chiarti în politică. De la enigmele ve dice pene la lupta prin ghicitori a deilor scandinavi seu minnesingerilor germani, de la faimOsa întrebare a Sfinxului p6n6 la JEîlosofia enigmelor scrisi de părintele M6n6trier, de la regina din Saba pene la publicaţiunea intitulata Mercure galant, de la ghicitorea despre care se spune c'a făcuţii pe OmerQ se m6ră de necazii pene la cele ce atâtii de multu desfetă pe Wolofiî din Sene gal 1 " , de le petrecerile copilărise ale fetelor şi flăcăilor noştri la „Şedettfre* pene la adâncile cugetări ale betrânilor octogenari, câtă varietate, câte contraste şi totuşi câtă analogia fundamentală nu se întâlnesce in nesfârşitele ghicitori ale popârelor. Enigmele de cuvinte trebuiescil distinse de enigmele de lucruri : numai cele din urmă suntii în adeverii populare şi adesea păstreză urmele celei mai vechi concepţiunî umane. E numai unii pasu de la metaforă la enigmă, şi se cunosce imensulu rolti ce a avuţii metafora în desvoltarea limbagiuluî şi în formarea mitologielor. Enigma, ghicittfrea s6ti cimilitura e uă metaforă seu uă gru pă de metafore, a cărei întrebuinţare n'a trecuţii de locii în usulti comunii şi a cărei esplicare nu este evidinte. Multe din ele ense dateză dint'uă epocă cându obiectele esteriore impresionau spiritulti omenesctl alt-felti de câtu astădî, şi prin urmare îlti imboldiati la metafore care, la prima vedere, parii ne înţelese, der care ne încântă, îndată ce le găsimti chiăia, pentru că desceptă in noi intipăririle învălmăşite ale unor periâde dispărute în marea desolvare la care amu luaţii parte prin strămoşii noştri. „Ca şi basmele, ca şi cântecele, ca şi proverbele, ghicitorile adesea se găsescti aprope identice la pop6re şi în timpuri forte depărtate. Tote ipotesele imaginate pentru esplicarea acestui fapta se potti reduce la dou8 : originea co mună şi transmisiunea. După unii, intriga literatură populară a poporelor indo-europene se suie pene la uă epocă anteridrâ despărţirii lor, epocă cândil ancă nu cunosceati intrebuin tarea metalelor, nu veduseră marea şi duceau ua vrâţâ păstorâscâ. După alţii, monumintele acestei literaturi, născute într'unu locii determinaţii, s'ati propagaţii de la unu poportl la altulu prin midlocirea in dividelor isolate. Uă a treia ipotesă, seduc6t6re la prima vedere, nu place de câta celor ce nu s'au ocupata. în specialii cu asemenea studii : e vorba despre identitatea procederilor spiritului umanii." Mal la vale se va citi uă gbic; tore cu patru forme francese, una germană, alta scoţiană şi doue ruse, ir. comparaţiune cu cea română, despre pescele care, stândil în casa lui (apa*se vede impresuratii (în plasă) şi casa'I ese pe ferestre, er densulu remărit prinşii. Cum se va eplica esistinţa acestei ghicitori în cinci limbi? Dicese-va 6re c'a foştii inventată deosebiţii de Germani, EnglesI, Francesî, Ruf 1. Gaston Paris, Prefaţă la „Devinettes ou Snigmes populaires de la France" par E. Bolla--(Paris. 1877).
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi Români ? „Este forte puţinii probabilă. Negreşitu, se va presupune că, Englesiî şi Germanii fiindti de aceiaşi rasă, enigma e germanică şi că Francesiî au împrumutat-o. Fiă, der aceiaşi ghicitore se găsesce sub dou6 forme în rusesce (şi sub uă formă în românesce). Atunci trebuie s6 admitemti că prima formă dateză din peritfda cândtl Slavii şi Germanii formau unii singurii poporu şi aveau uă singură limbă, că în acea limbă va fi fostu compusă şi că a trecuţii in idioma germană şi în cea rusescă, suferindu transformările acestor dia lecte. Der pe atunci se cunoscea plasa ? Nimicii n'o dovedesce în vocabularulti acelor limbi1". In culegerea de faţă, amii puşti ghicitorile inedite alături cu cele publicate şi amu adausu pe cele asemenate şi cor6spund8t6re în limbile străine.3 Cu mo dula acesta se vor pute" deosebi cele proprii române de cele introduse pe cale literară. Numele culegătorilor de ghicitori se voru citi m josulu fiă-cărel pagine. Pentru mal ample informaţiunî, s8 se consulte Literatura populară ro mână de dr. M. Gaster3. După asia numitele „întrebări", amii inseraţii în prosă traducerea „poemei numerice" s6H „aritmetice", care se conservă ancă la Evrei şi care a fostu atâtu de renumită în periOda creştină din evulu mediu. Se scie că ea s'a tradusti şi în latinesce, încependti cu vorbele unus est deus. Uă formulă englesă de acestea începe prin frasa „e unulti, singurii defelulu s6u, şiunulti va r6mân6 tot-de-una"şi merge pene la „doug-spre-dece", cel douî-spre-dece apostoli. Ca corolarii, amu reproduşi! varianta poemei numerice creştine, după ediţiunea lui Antonii Pann, şi câte-va probleme aritmetice, întrebări puse în ordinea suc cesivă a numerelor, pene la 10.
1. GastoD Paris, ibidem, pag. VIII— X. 2. IatS publicaţiunile străine, în care se gâsescu ghicitorile citate mal la vale : Recueil de calembours, etc. par Desciseaux. Paris. Magasin normand. Neufchâtel. 1865. 2 volume. Un million d'dnigmes par Hilaire le Gai. Paris. 1860. Questions enigmatiques etc. par l'Hetropolitain. Ostfriesland in BUdern und Skizzen etc. Hermann Meyer, Leer. 1868. Almanach des rieurs pour 1850. Nancy. 1 volumu. Veillies du village şi Soirees amusantes. Ardennes. 1856. bnigmes populaires en langue d'oc par Roque-Ferrier Alph. Montpellier. 1876. Litauische Mcerchen, Spril-.hworte, Ratsel und Lieder, Aug. Schleicher. Weimar. 1857. Wtimarisches Iahrbuch. 1856. Krehler, Solinger Mundart. Volksrmthsel, meist aus der Grafschaft Mark. Woeste şi Rochholz in Zeitsehrift f. d. d. Myth. Magazin fur die Literatur des Auslandes. 1856. Proverbe» du Beam, t'nigmes et contes populaires. V. Lespy. 1876. Montpelllier. Anzeiger fur Kunde der teutschen Vorzeit, von P. J. Mone. 18S8, 1839. Strassburger Ratliselbuch. A. F. Butsch. 1505. Strasbourg. Adevineaux amoureux din secul. XV. Bruges. reimp. la 1831 în Paris. Popular Rhymcs of Scotland. R. Chambres 1870. London. Nursery Ehymes and Nursery Tales of England. J. O. Helliwell. London. Elsasstsches Volksbiichlein. Aug. Stoîber. 1859. Miilhausen. Canti popolari marchigiani Ant. Gianandrea. 1875. Torino. Indovinelli popolari veneziani. D. G. Bernoni. 1874. Venezia. Canti popolari siciliani. G. Pitro, 187 1. Palermo. Almanach de la Gaîti pour 1860. Luxeuil. Indovinelli. 1628. Trevise, roimprim. in op. cit. de Rolland (Paris. 1877). 3. Bucurescî, 1883, edit. Haimann, pag. 224-250
215
ghicitori, Întrebări si probleme numerice.
116
A. GHICITOR î. [Aşezate in ordinea alfabetică a însemnării fiă-căroia.-Cele fără adnotare suntt'i scrise în 1883, după Costantina Stănesca, betrână do t'O ani din târguiţi Potlogî, judaţulu Vlasca].
1. Ce e micii, mititeii! şi 'ngrădesce ffumuşelu1 ? (AculU). Petit suiş, ne suiş pas forte, ne puis aller s'on ne me porte; maintes gens sont en mon dangier, 5 duc, conte, prince et chevalier et, se n'estoit par .mon exploit, bien croy qu'ilz moroient de froit. {Cest une aguîlle). 2. Ce fuge mereu la vale şi'şî lasă maţele'n cale8 ? io (AculU cu firu). Qu'est-ce qui passe et repasse en laissant chaque fois un petit bout de sa queue ? (Le fii d'une rcprise). De qu'es aco: cada pas qui fay laissa in pau de sa cuo? 15 (L'aiguille). Didzo, Dzoneto, de qu'es aco iju'en mortsen la'isso 'n paou de so couo ? (Le fii de l'aiguille). Old and and she
mother Twitchett had but one eye, a long tail which she let fly ; 20 every time she went over a gap, left a bit of her tail in a trap. (A needle and thread).
1 . Pilde §i Ghicitori adunato de d-lvi P. Ispirescu (Bucurescl, 1880. Tip, laborat. rom.) no. 58 ; Le gendele §i basmele Homănilor, part. I (Bucurescl. 1872) pag. 154- 1G3. 2. In Mexic se găsesce uâ ghicitore asomonata acesteia, totu despre acH : „cine alergă printr'uă vale, torendu'sl matolo după sineV A se vodo Sahagun, llustona de Nucva Espana in AntiqutUes of Mexico do Kingsborough, t. Vil, p. 178 apud Tylor „Civilisa\iunea primitivă-' ed.fr.
Juteko peerdeken met ze vlassche steerdeken hoe zeerder dat za peerdeken liep, 25 hoe korter dat ze steerdeken wierd. (Nadei und Faden). 3. Sâcâita, vaî de ea, şede'ntr'unti vârfu de nuia. 30 (Alună). 4. Cucuiata, vaî de ea, şede'ntr'unti vârfii de nuia1. (Aluna). Une petite pot6e 35 qui n'est ni beurree, ni salee et qui est bien assaisonnee. (Uncnoisettc). Qu'es aed ? Gru, gruneta, 1» qu'es tout cuech, tout salat dins sa toupineta ? (Una aulana). In einem kleinem Topfchen eine leckere Griitze. Was ist das ? 4:-, (Din Nuse), Ein kleines Topfchen, ein leckeres Breichen. Was ist das? (Nie Nus~). 5. Amil unu copaciu cu dou6-spre-ce ramuri ,s» 1. Baronzi, „Limba română si tradit>uni)o el' (Galal.1, 1872) pag. 213-221.
COLECfllWEA G. DEM. TEODOHESCU.
jumate1 verdjf, jumate uscate ; în fiă-ce ramură câte patru cuiburi, în fiă-ce cuibu câte şepte ou6 jumate albe, jumate
în pădure crescu! : a-cas' deca m'aduseră, 85 curva satului mS puseră1. (Baniţa). 10.
(50
(Anulă, lunile, s&pte'mânile, dilele si nopţile). Elal v.iai-^mxi Stttat, wv rj ji(a tfatei ' ttjv stspav, autY] 5â tsxooo otto r/jţ Sa texvootat. (J)iua §i noptea). Es.ţ 6 jratYjp, rcaiSs; Ss SumSe/.»' twv Ss f'ixiotq) ^aîOE; saai tpnjxovT avSt^a eloo? I](ouaaf •^ ftev Xsoxai saaiv ISeîv, ^ S'ocute [iiX.a'.var j â9avatot Ss t'sooaac aj:o'.p9{vooatv aTîaaa'.. (^wmZîî, lunile, filele, nopţile). 6.
Amu unîi copaciii cu douS-spre-ce ramuri : 70 în fiă-care ramură câte patru cuiburi, în fiă-care cuibu câte şepte ouS. (Anulit, lunile, săptămânile şi filele). Un pere a douze flls, 75 chacun d'eux en a trente, moitie blancs, moitie noirs. (L'an, Ies mois, Icsjours, Ies vuits). 7. Amu unu unchiaşu mare c'uă sută d'aracl în spinare. 80 (AriciulO). 8. Amu unii moşii bătrânii şi urcă aracii la delii3. (AriciuliX). 9. In pădure născuî, 1. Jumate, sincopate din jumetate. 2. P. Ispirescu, loc. cit. no. 51. ;j P. Ispirescu, eod. loco, no. 136.
217
In pădure m'amu născuţii, în pădure amil crescuţii, şi'n oraşiii, cum m'aii adusQ, judecătoru amii foştii pusîi2. 90 (BSţulu). U. Tărtăcuţă venătă, gurguiată, cumătră. (Biserica). 12. SUSU
95
tună, joşii
răsună : ciorile s'adunâ8. (Biserica §i omenii). 13. Din pământii, ca AdamQ, suntii zidiţii ; 100 pe rota, ca sfentulu Gheorghe, trasu ; în coptorii, ca cei trei coconi, arşii.. Cândii trăiamu, de toţi ereamii cinstiţii : mg lua 'n mâni şi mC pupa, er cândii, ca toţi, şi eu amii muritii, 1G5 nu s'a găsiţii nici cine me'ngropa4. (Borcanulă). 14. Micii câtii fusei, din patru fluiere5 <|isei : deca mare mS făcui, pămentulu resturnaî; 110 deca murii, în hore jucaî. (Boula). 1. P. Ispirescu, eod. loco. no. 83. 2. Antonii Panii, Vă şefâtore la {r'răsâu „Po vestea lui moşii Albii"', part. I (Bucurescl. 1851). 3. Acesta glîicitore, la d. P. Ispirescu, se deslegâ şi prin Călugheriî ji toca. 4. Antonii Panii, loc. cit. 5. Cele patru ţeţe ale vacei.
GHICITORI, IMTREBArI SI PROBLEME NUMERICE.
15.
21.
Dobra, subţirica, umple putinica1. (Braga). 10. Amii unii calti de fieru, 115 pasce p'unu munte de osii8. (BriciulîX). 17.
— Ou vas-tu, bossue, bancale? w — Tais-toi, toi qui es touş Ies ans tondu '
Cuibulii berdjî în midjoculii bălţii8.
— D'ou viens-tu, ma grande courante ? — De plus loin que toi; mon grand tondu. (Le pre et la riviere).
120 (Buriculă).
18. Lina Magdalina cu smicele pe spinare , la buricu calabalîcu, 125 la inimă veselia. Ghiciţi, boieri, ce-o sg fia* ? (Butia). Qual' che e si non e si
e quella cosa, hâ gli occhi, non vede, 130 hă piedi, camina? (La ootta del vino). 19.
Reteveiii rotund ii strînge păru 'n fundti5. (Căciula). 20. — Scurto-groso, 135 und' te duci? — Arso'n fundil, de ce mă'ntrebî? (Căldarea §i doniţa). 1. 2. 3. 4. 5.
— Scurto-groso, und' te duci? u< — Arso'n fundti, de ce mă'ntrebî ? Unde eu mă ducu toţii ţie'ţî aducu1. (Căldarea §i doniţa).
P. Ispirescu, ibidem, pag. 163, no. 100. P. Ispirescu, ibidem, 110. 33. Th. M. Arsenie, loc. cit. pag. 126. P. Ispirescu, ibid, no. 113. P. Ispirescu, loc. cit. no. 42.
— Langschmal, wo wott de hen ? — Nacktgeschoren, wat leet der dran ? ii>(Bach und Wiese). — Krum-heriim, bat wostu hyr? — Kâl-geschuaren, bat froagstu darnâ1 (Bach und gemiihte Wiese). — Tourtue, bossue, dis, que fais-tu? — Qu'en as-tu affaire, tondu ? (Le pre et la vigne). 22. In pădure cioca-boca, în târgii hi-ho-ho, şi a-casă trepa-lepa2. (CaluU). 23. Susti tună, ujosti răsună : negrele s'adună8. (Călugăriţele, cândU tocfi>. 24. Dobra subţirica îmî umple ulcica*. (Caniklv. 1. P. Ispirescu, loc. cit. 110. 2 Th. M. Arsenie, oc. cit. 3. P. Ispirescu, ib. no. 11. rica, Ploia, Sita. 4. P. Ispirescu, loc. cit. no. 9.
43. pag. 90. A se vede B# A se vede Bn/*
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
pe uă poeniţă, ş'uă claia denmată1. (CapulU).
25. Unghia de gaia, codă de tigaia, crestă de ridichiă. (CântarulU).
32.
La uă margine de crângii două blăni de blidti, lângă două blăni de blidu 195 douî lucefeieî, lângă douî lucefereî uă moră ferecată2. (Capulu). 33. De la noi pen' la voi 200 totu făşii de teiii. (Cărările).
26. Laiă, bălaia,
170
unghia de gaia, crestă de ridichi1. (Cântarulit). 27. Tata se suiă'n podii şi mama l'apucă de nodîi. 175 (CântarulU). 28. Ce e micii ca oulti şi pote ca boulti2 ? (Cântarulu).
34. Rădăcină 'mpleticină alesu voinicii o desbină8. (Cartea).
29. Nici mortă, nici viă : numai din cod'adiă8. (CăntarulU). 30. Amu uă găinuşă 180 gălbenuşă cu minciuniţe 'n guşă, cu dreptate pe spinare4. {CântarulU).
35. MS compunii din mărgele 205 înşirate de mâinele tele : din micii mare eii te iacu, de estî cusuţii, te desfacii*. (Cartea). Qual' e quella cosa, che non paria 210 e si fa intender ii tutto? (1 librî).
Qui est la chose la plus juste et qui egale toutes choses? 185 (La balance). 31. Moră ferecată, cioră spîrcâetore, douî lucefereî, două brasde trase 190 . . . .
RomânuU glumeţă, no. 110. P. Ispirescu, loc. cit. no. 68. P. Ispirescu, loc. cit. no. 10. P. Ispirescu, ibidem, no. 135.
219
36.
Găină pestriţă la popa pe poliţă6. (Cartea). 37.
M'a trămisii domna de susii la a de joşii 1. 2. 3. 4. 5
215
P. Ispirescu, ibid, no. 10. Bomânuîu glumeţii, no. 111. P. Ispirescu, ib. no. 74. Se se v6dă ,,PoteceW. P. Ispirescu, eod. loc. no 36. Th. M. Arsenie, ibidem, pag. 108.
GHICITORi, ÎNTREBĂRI SI PROBLEME NUMERICE.
220
ca se'i de uă cusătură fără pi cu de tivitură1. (Chârtia).
Qui est ce qui a robe sur robe et n'en a pas plus chaud? (Voignon). 43. . M'a trămisii domna de susu la a de joşii să'î spălti iia 'n apă caldă., : s'o usucii în apă rece1. (Cera). 44. Usturime cu durime ; cândii o pul îmî pare bine2. (Cercelu pusă în urechiA)
38. M'a trămisii domna de susii la domna de joşii, sS'mî de ţesătură iară nemii de tivitură2.
220
(Chârtia). 39. Sub pădure, grămădită, ş6de lumea învelită: . d^iua de sore fugită, 225 noptea de lună pitită3. (Casa).
45. Ce e micii şi fâr'de minte şi ne 'nv<$ţă la cuvinte8 ? (CesornicuU \
40. Amil uă vacă mare cu ţeţa'n spinare4. (Casa cu coşii).
46. Gânganiă fără suflare umblă fâr'astempSrare : n'are duhu, nici nu viieză, totă lumea îndrepteză4. (Ccsorniculd
41. Roşiu e, mării nu e: 230 pături suntu, plăcintă nu'î5. (Cepa).
47. Amii uă pasSre duşmană şi forte tirană: n'are sufletu, n'are minte, ci e plină de cuvinte : ce o 'ntrebî ea spune5. (Cesornkuh'n 48. Ţoţulu Moţulii ş6de 'n drumti : Ţdţele, Moţele trecilpe drumii». (Ciobanulu cu oi(\-
42. Susii pădure, joşii prescure6.
236 (Cepa).
Qui est-ce qui a trente six habits sans couture ? (Voignon). Morceau sur morceau et pas de couture. 240 (Voignon). 1. 2. 3. rA. 5. 6.
Alţii o deslegâ prin ghicită, oi. P. Ispirescu, eod. loc. no. 167. Antonii Pann, loc. citatu. P. Ispirescu, eod. loc. no. 31. V. Alesandri, Poesiîpopul. (Buc. 186G) p 391 P. Ispirescu, Pilde şi ghicit, no. 160.
1. 2 3. 4. 5. 6
P. Ispirescu, eod. loco. no. 78. P. Ispirescu, loco. cit. no. 64. P. Ispirescu, eod. loc. no 133. Stamati, Pepelea. P. Ispirescu, loc cit. no. 152. P. Ispirescu, ibid. no. 66.
COLEC'flUNEA G. DEM. TEODORESCU.
49. In pădure născuî, în pădure crescuî : acas' deca m'adusera, vătafii mare mâ puseră1.
52. Ce trece peste apă şi nu face valuri1 ?
270
(Ciomagulu). •
50. Ţoţoiîi
Moţoiti duce pe Ţoţa Moţa ; d6r Ţoţa Moţa nu duce pe Toţoiu Moţoiu2.
275
295 (Clnotulu).
Qu' est ce qui passe au dessus de l'eau sans faire d'ombre ? (Le son de la cloche). Qui est-ce qui passe la riviere 300 sans faire d'ombre ? (Le son). Qu'est-ce qui passe sous le soleil sans faire d'ombre ? (Le son de la cloche),
(Ciora §i porculQ). 51. 6la de bou, verza de oiă şi carnea de Romanii3.
221
Qui est-ce qui passe l'eau sans se moniller ? 305 (Le son).
2S0 De que passo sous lou sourel sans que dingu ou vezio ? (Lou soim de Io compono).
(Ciorapii de lână in rimă). Toii dehors, poil dedans, 've la jambo, fourre la dedans.
Qu'es aco que passo l'aigo sans oumbro? (Lou sou de la campano).
(Le has de laine). Peu dehore, peu deliens, 285 hi«be la came, hiqne l'y deliens. (Loji haix). Pelut defora, pelut dedins, alsa la cama y fica la dins. (La nutja). De qu'es acu? de qu'es aco? Bourrut defora, 29Ţ bourrut dedins, ;mssa la camba, mets la dedins. (Un debas). ^elosa de fora, pelosa de drento, ilza la gamba, e mettela drento. (La caha di lâna). P. I' . P. >hie.
Ispirescu, eod loc. no. 111, Vedî Beţulu. Ispirescu, loc. cit. no. 72. Ispirescu, Basme şileg. JSom.p. 155; Pilde no. 16
53. Mănăstirea 'ntr'uml piciorii, 310 ghici ciuperca ce e? (Ciuperca). 54. Sunai freulQ în curte şi audi murgului din munte2. (Clopotul h).
.Susti sună,
315
jos ii
rfisună, toţi copiii s'aduna". (Clopotuln). 1 P. Ispirescu, eod loc. p. 158 ; Pilde şi ghi citori, no. 42. 2 P. Ispirescu, loc. cit. no 1!) 3. Stamati, Pepelea.
GHICITORI ÎNTREBĂRI SI PROBLEME NUMERICE.
222
56. Pena cocostârcului 820 bate 'n porta târgului1. (Clopotulă). 57. Cerbii sbieră, ciutele s'adună2. (ClopotulU). 58. Rage buga 'ntre notară, s'aude 'ntr'a şeptea ţeră3. .325 (Clopotulu). 59. CercelulQ domne! în fundulu 61el4. {ClopotulH). Qual' e quella cosa? Sotto la pietra piatta gli sta la muta nata, 330 sorda, che non sente, e si cbiama tutta ia gente. (La campana) Qui est-ce qui est băut monte, qui appelle le monde de tout cote ? (La cloche). Qui est-ce qui est haut monte, 335 court habille, qui appelle le monde de tout cote ? (La cloche). Qu'est-ce qui n'a qu'une dent et qui appelle tous Ies enfants ? (La cloche). Qu'est-ce que cela : une vieille 340 avec une dent qui fait courir tout le mode ? (La cloche). Quelle chose est-ce qui n'a ne char, ne os, ne et s'apelle bien Ies gens ? 345 (Cest une cloche). 1 2. ii. 4.
Th. M. Arsenic, eod. loc. p. 125. P. Ispirescu, eod. loc. no. 22 Calend. pentru basme. 1877. Komănulii glumeţi, no. 77.
Qui est-ce qui jamais ne paria, ne but, ni ne mangea, et n'est de chair, ni de sang, et appelle Ies gens â l'eglise ? (Ce sont Ies cloches). Qu'est-ce qui se tient contre le ciel et la terre, estant frappe fait venir aux hommes et femmes, n'a point de sentiment et appelle le peuple? (La cloche). 'S isch ebbes zwische vier mure, es rueft in alle bure. (D'glocl. Damai l'on tira, damai qu'a brom. (La camper.*. 60. Gungulica fierbe pere, Motoloiti vine şi'1 cere : Gungulica nu se 'ndură, Motoloiu vine şTI fură. (Cloşca §i cotoiului 61. Nataliţa ferbe pere, Nataloiti vine şi cere ; Nataliţa nu se 'ndurâ, Nataloiti vine şi fură l . (Cloşca §i cotoiutil 62. In pădure născuî, în pădure crescu!: a-casă cându m'aduseră, cercel de urechî îmi puseră. (Cobilih 63. In pădure născuî, în pădure crescuî : 1. P. Ispirescu, loc cit p. 161 , no. 86.
m
COLECŢIONEA G. DEM. TEODORfiSCtf.
acasă deca m'aduse, cercei grei îmî puse1. (Cobiliţa). 64.
La capii peptene, la mijlocii penene, la codă secere, 380 la piciore reschitore. (Coco§ulH). 65. Voinicii suntii, haine porţii nefâcute de mâni de omîi; 385 strigi! noptea pe la mie^ulii nopţii şi 'nviezii morţii, er la mortea mea în sângele meii morii. 390 (Cocoşulii). 66. Amil uă carte : ventulii o 'nchide, ventulii o deschide. (Coda păsSrii). 67. De iute ce suntu, trei abia me" ţinti : Jin nasulil meii curge miere şi venind. 395 Glasii nu amii, der s6 strigu, cândQ voiiin* pusii, mS aude rtŞsăritu şţ apusii. Eu lumea o'mpăciuiescti şi o învrăjbezti, eu pe toţi ii bucurii |i îî întristezi!2. 400 (ConăeiuhX). 68.
Taiă'mî capulu, scote'mî limba, dă'mî s8 beii şi sfi'ţi vorbesci!. (Condeiulă de penă). 1. P. Ispirescu, loc. cit no. 62. 2. Antonii Pann, loc. cit.
Qui est-ce qui ote son ventre 405 pour aller boire? ( Un Ut de plumes). Qui est-ce qui ote ses tripes pour aller â l'eau ? (Un Ut de plumes). 69. Veni pipirigulu, luâ titirigulu, 410 remase golii cucurigulu. (Coptorulu). 70. Veni Titirigile, luâ pipirigile : râmase doftorulti golii1. (CuptorulU din care omenii ieă pâinele). 71. Tată nalţii, 415 ginere turbaţii, maică milostivă, surioră orbă2. (Coptorti, de pane). 72. Cândti ereamii în vieţă, umbriamu cu multă dulceţă 420 pe toţii omulii ostenita ; acum ensS, după morte, d'altă sorte amil eti parte : ca se" ţinii neconteniţii 425 vii pe mine, vii sub mine. Se" vedemii : ghici- vei bine8 ? (Corabia). Quand j'etais vif, Ies vifs passaient sans prendre ni or, ni monnaie, 430 et, etant mort, Ies vifs et morts je pote, et souventefois garde la porte et Ies hommes m'envoient souvent sur l'onde. 435 (Le chene). 1. P. Ispirescu, eod. loc. no. 79. 2. Wolf, Voinică înflorită ; Th. M. Arsenie. loc. cit. pag. 78. 3. Stamati, Pepelea; Român, glumeţ, no 25.
•J-.'i
ghicitor!, întrebări si probleme NUMERICE.
Was ist das : do es lebt do speysst es die lebendigen ; do es todt was do beschirmpt es die lebendigen ; es trug die lebendigen und ging uff den lebendigen.
78.
Cine'lu face nu'î trebuie, cine'lu cumpără nu e pentru elî. cuî îî trebuie nu'lu scie şi nu'lu vec^
440
(Ein Eichbaiim).
Als ich lebendig war,nâhrte ich lebende; als ich todt war, trug ich lebendige. Was ist das? (Die Ei>he). 73. Pe cea vale rourată vine-uă fieră'ncornorată, de meşteri străini lucrată : sufletu n'are, sufletu duce, de pămentti nu se atinge2.
445
74. Amu unu lucru : 4-".o sufletu n'are, sufletu duco, de pămentu nu se atinge2. (Corabia).
455 (Cî>sa).
7G.
Tac, ţac p'în copacii, fişj, fîşî p'în păişj8
400
(Cosa). 77.
Ilu face cui nu'î trebuie, îlu cumpără cin'nu'lu doresce şi trebuie cuî nicî nu'lu vede. (Cosciugulii). 1. V. Alesandri, loc. cit. 2. Staruati, eod. loc, Rom. glum. no. 24. 3. V. Ispirescu. loc. cit. no. 50.
Celuy qui la faict n'en a besoing. celui qui la faict faire ne la veutpouret celui pour qui est faicte ne s'en se. (Vne bun Adevinez que c'est: cellui qui le vent en est joyeux. et cellui qui l'achate en est courrouch;-;. et celui qui en besoingne le met n'en scet riens. (Le lmj>'l.
(Corabia).
75. MişQ, misii prin păişu ; hacî, hacl prin copaci.
(Cosciugul
Celui qui Ic fait c'est pour le venito. celui qui Pachete ne s'en sert pas, celui qui s'en sert ne le voit jias. (Un ar:ual Der es macat der darffs nit, der es kaufft der wils nit, der es briicht der weiss nit. (Ein dotten ki: Chi la fa, la fa per vende, chi la compra non l'adopra, chi l'adopra non la vede. (La cassa da mor!" Chi la Ai no l'adopera e chi l'adopera no la vede. (La cassa da mor!"Qual'e quella cosa, che colui, clio !;t non ha bisogno alcun, e colui che la fa fere manco la voul per lui, e colui per chi e fatta, nou ne ha bisogno? (La cassa de i mori*
Wer's macht briicht'fc nit, wer's kauft b'halt's nit wer's briicht weisz's nit (E sa> 1. P. Ispirescu, eod. loco. cit. no 124
■>'>r,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
79. Ghici ghicitorea mea : moşti Drăganti c'unu dinte !
86. Amu unii moşii într'unii piciord : 520 ghici ce e1? (Cuiulii).
495
(Cosulu). 80. Tata lungulil, mama lata, nenea fluierătorulii.
87. Ce nodii cu gura se 'nodă şi cu mâni nu se desnodă2 ? (Cununia).
500
88. Amii unii stergarii vergatii peste Dunăre-aruncatii. 525 (Curcubeulit).
(Co§ulii, vctra, fumulfi). 81. Soră mea 'nflăcărată, mama grosă, tata lungii şi nenea fluierătorii ' .
89. Şerveţelii vergatii peste mare-aruncatu. (Curcubeulă).
505
90. Stergărelii vSrgatii pe culme-aruncatii 3. (Curcubeulit).
(Foculft, soba, cosulu, fumulii). 82. mama lata, tata grosu'u, nenea lungulii 2.
91.
510 '
(Vetra. cosulU, fumulă).
92.
83. Co nu e făcutu de omua ?
Amii uă frigare de osii şi carnea de ferii 4. (Degctulă cu inelă).
(Crăpătura).
93. Dou6 fete 'mî portă salbă: una'î negră, alta'î albă. 535 Ne'ncetatii se toţii alungă şi nu pota se se ajungă. (Piua si nvptea).
84. Hoţulii intră 'n casă şi capulii a-fară'şî lasă 4.
515
(Cuiulii).
94. Amti doue fete : una portă salbă
ÎD.
Trupulu îmî bagă în casă şi capulii afară'mî lasă5. (Cuiulii). XI}. M. Arsenie, loc. cit. p. 100 *Ispirescu ibid. pag. 103, no. 104. ţspirescu, loc cit. no. 92. }[ 5<"'ţspirescu, ibid. no. 115. onu Pann, eodein loc. cit. 124- "
Frigarea de carne 530 şi carnea de ferii. (Degetelă cu inelă).
1. 2 3. 4
540
Th. M Arsenie, p. 125. VedI Pironulu. Antonu Pann, loc. cit. P. Ispirescu, eod. loc. no 53. P. Ţspirescu, loc. cit. no. 118. 15
GHICITORI, ÎNTREBĂRI SI PROBLEME NUMERICE.
226
negră, alta portă salbă 545 albă. Neîncetată se gonescii |i în veci nu se 'ntâlnescu *. (ţ)iua §i noptea). 95. Suntu doue" surori în lume neasemenea la nume: 550 una'î albă, luminată, ş'alta n£gră 'ntunecată: se gonescu prin lumea lungă şi nu potil se se ajungă *. (piua cu noptea). 96. Amu unu bordeiti 555 plinii de viţei: pen6 nu spargfi bordeiulu nu se vSdu viţeii 8. (Dovleculă si seminţele). 97. Este uă fiinţă ce nu pote suferi p'alta asemenea ei *.
500
Was sicht Gott nie, der Kaiser selten der Bauer alle tage ? (Seines gleichen). Was Gott nit hab, der Babst selten und der gemeyn man deglich ? stj (Siines gleichen) Wi se det alltid, Konungen sâllan, Gud ser det alldrig? {Sin îike). Eg s6r deS, du ser deS, Kongin ser deS sjelda, 5.» GuS ser deS alli. (Sin liki). 98. Miresa 'n pădure, ginerele 'n Ţarigradu, şi nuna 'n gârlă1. (£sca, amnarida, cromema). 99. Alba păs£ruică pe aracii se urcă : n'are aripiore, n'are nici piciore.
•-
(Fasol'a).
(Dumnefleă).
Qu'est-ce que Dieu ne voit jamais, un roi rarement et un paysan souvent?
100. Chirchiriţa mirchiriţa, cărceiu toboriţa s. (Fasolea).
(Son semblable).
What God never sees, 565 what the king seldom sees ; what we see every day; read my riddle, 1 pray. ? (An equal). Godt en siet het noyt, den coninck selden, en den buer alle daghe?
570
(Sţ/ns gelycke). 1. 2 3. 4.
P. Ispirescu, eod. loc. no. 112. Antonii Pann, loc. cit. P. Ispirescu, ibidem, no 141. P. Ispirescu, loc. cit. no. 45
101. Păs6ruiă-ruia pe copaciu se suia : albă e, piciore n'are 8. (FasoUa). 102. Urducii burducu : 1. Calend. pentru basme, 1875. 2. P Ispirescu, eod. loco, no. 127. 3. P. Ispirescu, ioc. cit. no. 96.
j
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
de barbă 'Iu ducii, de barbă 'Iii aducii1. 600 (Fedeleşulil). 103. Amti unii moşii bătrânii, bătrânii : de barbă 'Iii ducii, de barbă 'lil aducii2. (Fedtlesulă). 104. Ce flore e maî frumosă 605 şi bărbaţii o mirose, numai lor e drăgăstosă8? {Femeia). 105. Cândii n'aveamii îţi dedeamii, acum amti 610 şi nu'ţî daţi*. (Femeia măritată).
227
et â la viile chante? (Cest une flute). Qu'est-ce qui a ete muette 625 en son vivant, et qui chante apres sa mort? (La flute). 109. Amii unu boii roşiu: cândii ajunge 'n drumii 630 stă1. (Foculă). 110. Ce trăiesce după morte /altulii va ca s'o toţii porte ? 1 (Foia).
Je l'ai vu vivre, je Tai vu mort, je l'ai vu courir apres sa mort. 635 (La feuille de l'arlre). 111.
106. Ce nu e nici în casă nici a-fară? (Fereslra). 107. Nici în casă, nici a-firă; nici în ceru, nici în pămentu5.
615
(Ferestra). 108. In pădure născuî in pădure crescuî: la satii deca m 'aduseră, 620 sS le toţii cântii me" puseră. (FluiendU). Qui est-ce qui au bois croit
Amti dou6 călughenţe : ele mergu, malulii se surpă, ele mergii, malulii se surpă! 640 (Forfecele). 112. DouS răţişore culugericiore : pe unde mergea malulii se surpa, pe unde mergea malulii se surpa*.
645
(Forfecele). 113.
La trupii suntu uşorii, fără aripi sborti, d6r nu suntu nici norii8. (Fulgidu).
1. 2 3. t. 5.
P. Ispirescu, eod. loc. pag. 1 62, no. 85. T. M. Arseme, loc cit. p. 78. Antonii Pann, ibidem. P. Ispirescu, eod. loco, no. 158. P. Ispirescu, p. 156 ; Pilde §i ghic. no. 25.
1. Stamati ; Rom. glum. no. 38. 2. P. Ispirescu, eod. loco, no. 49. 3. P. Ispirescu, loc. eodem. — Th. M. Arsenie, ibidem, pag. 90.
•->*
ghicitori, întrebări si probleme numerice.
114. Ciută mohorîtă umblă şovăită1.
— Ce mg'ntrebi, găunosule1? (Fumulti şi coşulu).
650
118. Amu (|ece fraţi : cinci sub streşină şi cinci afară; 680 p'SI de sub streşină'! plouă, p'Sî de din a-fară nu2. (Furca şi torsula cu degetele).
(FumulH). 115. Cine ese noptea 'n satii şi nu'lii latră câinii2 ? (FumulU). Qu'est-ce qui est gros 655 comme un paillier et qui ne porterait pas un denier ? (ia fumee).
119. Amu <|ece călugăriciore : cinci stau sub streşină şi le plouă, 685 6r cihcî stau a-fară şi nu le plouă3. (Furca §i degetele la torsil).
Qu'es acu que mounto naut coumo un pilie e que tendrio pas un dinie? 660 (Lou fum). 116. Tat-su dă din mă-sa sfi esă, şi fli-su se suie pe casă. (Fumulă).
120. D'aicî pen'la munte toţii zale mărunte*. (Furnicele). 121. De la mine pen' la tine toţii zare şi parale5.
Avanti ch'el pare nassa, 665 el fio xe sui copi. (El fumo).
(Furnicele)
El padre non e nato, el fijo sta sul tetto. (II fnoco e ii fumo)
122. Foltea 'n susu, Foltea 'n josti, «i; Foltea vine burdiosu9. (Fusulti). 123. Ce nasce neînsufleţiţii din insufleţitu, şi însufleţitu din neînsufleţiţii7 ? 70v (Găina şi oulu).
Der Vater ist noch nicht geboren, der Sohn stemmt sich an den Hiramel. 670 (Das Feuerună der RaucJt). Adevinez que c'est : avânt que le pere soit nez, sa fille est dessus la maison. (Cent lafumiere). Der sohn ritt in den krieg und der vater war noch nicht geboren. 675 (Der rauch). 117. —Unde te duci, strămbule? 1. P. Ispirescu, loc cit pag. 162. no. 91. 2 P. Ispirescu, loc. cit. no. 128.
.;:
1. 2. 3. 4 5. C. 7.
P. Ispirescu, cod. loc. no. 145. P. Ispirescu, loc. cit. no. 28. Th. M. Arsenie, loc. cit. pag. 108. P. Ispirescu, cod loc. no. 65. Th. M. Arsenie, ibid. pag. 112. P Ispirescu, eod loc. no. 70. P. Ispirescu. ibidem, no. 126
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODOBESCU.
124. Amu uă nuiia vâjiia, ocolescu lumea cu ea. (Gândulă). 125. Nuia vâjia, 705 ocolii ţera cu ea: mai râmase unii crâmpeiu de'lti făcui oboru de miei1. (Gândulă). 126. Ghici ghicitorea mea : oli-nopte călătoresce 710 şi nu se mal obosesce? (Gârla). Dis moi, de grâce : qui est la chose qui nuict et jour ne se repose? (La riviere). 127. Tivgă albă titiiană strigă noptea în poiană3. 715 (Găsea). 128. M'a trămisil domna de susii la a de josu s6'ml d6 pânză far' de rostii. (sS'i ţesu pânză lăr' de rostii8). (Ghiaţa). 129. Bete peste bete, uă miiă 'nchiăiete4.
720
(Ghiemulă). 130. Imî schimbii loculii, saru foculîi 1. 2. 3. 4.
P. P. P. P.
Ispirescu, Ispirescu, Ispirescu, Ispirescu,
loco. cit. no. 5. eod. loc. no. 40. eod. loc. no. 89. loc. cit. no. 77.
725
22!i
|i ghicescu noroculu. (Ghioculă). 131. Surliţă pestriţă, caragea1 de osii.
730 (Ghionoia).
"132. Amu unti lemnu nici d'uă şchiopă, nici d'uă palmă, |i face : douS mese mesuite, 735 şi dou§ albii scobite şi unii potcapiii călug6rescii. (Ghinda). Quel est l'arbre qui porte cent tonneaux, 740 cent 6cuelles et cent cuillers? (Le chene). 133. Ce este 'n tufă şi nu răsuflă2 ? (Gogosa). 134. Pe poduri ferecate 745 trecii mii nenumărate, şi le taiă capetele, şi le schimbă numele8. (Grâulă măcinata). Ma tete vaut de l'or et plus que de l'or : 750 on me coupe le pied, on me brise le corps, et je donne la vie â qui me donne la mort. (Le ble). 1. Idem, ibid. no. 161. Caragea pote în locii de cocârgea (cioculii ascuţitu alu ghionoiel). 2. Th. M. Arsenie, loc. cit. pag. 100. 3. Idem, loc. cit. no. 61. A se vedâ Mora.
ghicitor!, Întrebări si probleme numerice.
230
140. De Turci1 fugii, de Ruşi* me" 'ncurcii,
135. Ghici ghicit6rea mea : 755 cine dă la altulu ce n'are ehl? (Gresia de ascuţită).
de gogoşi8
Qui est la chose qui donne ce qu'elle n'a mie? {Cest une queux).
m'apucii*. (Hoţulă de pepeni). 141.
136. Amti unii boii : 7«o cu c6rnele ierneză şi cu trupuhl vereză1. (Grinda casei).
Parulii albii, gaura negră.
(Hrenulv).
Tărtăcuţă unsă în frudjşii ascunsă. (Iepurele). 143. Ulceluşă unsă în burienl ascunsă. 7.» (Iepurele.) 144. Patru 'nflpte, doue" ciulite şi 0 fâsâită8. (IepuriU). 145. Ulceluşă unsă înMârbă ascunsă8 ?r (Iepurele). 146. Ce gaură este fără fundu şi pe care avend-o fetele nu le şâde rău7 ? (Indula). 147. Amti uă irigare de carne şi bucăţica de fierţi8. **i (Inelul*).
(Gropa). 765 (Gropa). 139. Ce este aia din care, sfi toţii iei, sS face şi mai mare8? (Gropa). Qu'est-ce qui devient plus grand â mesure qu'on en ote ? 770 (Cest une fosse). Quelle est la chose qui augumente â mesure qu'on en retire? (La fosse). Wie meh m'r d'rvon nimmt, wie gresser's wurd ? (E loch, e grueb). Je meh deşte Je meh deşte
me devo nimmt, 775 grosser wird's. me dezue thuet, chlîner wird's. (Loch).
1. P. Ispirescu, ibid. no. 155. 2. P. Ispirescu, ibid. no. 180. A se vede OulA. 3. Idem. loc. cit no. 125.
?y
142.
137* * ±0 Ce nu potă sS sui în podti? 138. Ce nu poţi s6 puî în cuiîi8 ?
7*
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.
Adică de pândari. De vrejuri. De pepeni. P. Ispirescu, loc. cit. no. 38. Th. M, Arsenie, ibid. p. 90. P. Ispirescu, loc. cit. no. 63. P. Ispirescu, loc. cit. no. 120. VedI Degt&i P. Ispirescu, eod. loc. no. 163
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Qui est-ce qui est rond
231 154.
ec qui n'a pas de fond ?
Ce şede 'n apă mereu $ nu putre^esce1?
(La bague).
(Limba). Trou sans fond, meuble rond prât au mariage. 805 (L'anneau nupţial). 148. Suntu cercelti cu tortă, der omii nu m6 portă, de câtu m8 agaţă la case în faţă1. (Lacătulă).
Qu 'est-ce qui est toujours rnouille" quoiqu'abrite" ? (La langue). Qu'est-ce qui est toujours â couvert 830 et toujours mouille? (La langue). 155. Intr'uă vale-adâncă multe ciori a'aruncă. (Lingurile fi strachina).
149. 156. Ce apă este 'n lume 810 fără nisipu ? Ghici ce este2? (Lacrima). 150. Amu unu călii : cându iî i6u şeua, i-se vfidti maţele.
Dintr'uă vale-adâncă multe ciori s'ardică. 835 (Lingurile pline). 157.
. 815 (Lada).
Buturuguţă uscată : o rădici încărcată 840 şi o laşi joşii uşurată8. (Lingura). 159.
151. Amil unu copilaşii : deca 'Iii laşii joşii, tace ; deca 'Iu i6ii în braţe, plănge8. (Lanţulă).
Amti unu bordeiti plinii cu viţel, şi toţi stau cu codele-afarâ4. 845 (Lingurile înolă).
152. Strigă gagiulii din pădure 820 şi gajgura din gură4. (LăutarulU §i vidra).
160. A trămisu domna de susii la a de josu s6'î de pesce fără osă5, că e burdiosă6. (Lipitorea).
153. Ghici ghicit6rea mea : ce şede 'n apă fâr' sS putre^escă? 825 (Limba). 1. 2. 3 4.
Antonii Pann, ib. Th. M. Arsenie. ib. pag. 82. Th. M. Arsenie, ibidem, p. 100. P. Ispirescu, eod. loc. no. 103 P. Ispirescu, ibidem, no. 12.
Buturugă uscată : o rădică încărcată şi o dă joşii descărcată3. (Liugura). 158.
1. 2. 3. 4. 5. 6.
P. Ispirescu, loc. cit. no. 52. Antonii Pann, loc cit. P. Ispirescu, eod. loco. no. 97. P. Ispirescu, ibidem. no 142. In locu de ose. Adicâ însărcinată, grea, borţosă.
ghicitor], Întrebări si probleme ndmerice. 232
161. Găinuşiă ciuşă dă cu nasulii pijin cenuşă.
peut cependant remplir ş; tout un appartement ? (La lumiere d'une bougie).
850
(Luleua). 162.
Qu'est-ce qui n'est pas plus gros qu'un oeuf et qui tient toute la chambre ? (Une petite lampa.
Găinuşă 855 ciuşă strînge'n naşii cenuşă1. (Luleua).
Io ci ho 'na cosa larga come un'amandola, che rischiaro tutta la câmbora. (11 lumt).
163. Amii uă pisică tuşă, tuşă, umblă noptea p'în cenuşă2. {Luleua).
S'ist oppis so chlî as e mus, und fiillt doch alle stuben us. (Lichtu 168. Amii uă vacă bSlaiă, * umblă noptea prin gunoie. (Luna)
164. Apă de frundă funia de lemnii, 860 şi puţulu de pămentu8. (Tutunulil, ciubuculă, luleua).
169. Amu uă purcică grasă, trece sera peste casă1.
165. închisei uşile, lăsaî perdelele, şi hoţulu toţii în casă şede, şi nu vrea s8 esă4. 865 (Lumina).
(Lumi 170. La marginea satului căciula fârtatulul*. (Luna).
166. Dobra grasă umple casa.
171. Pe cea casă şindnlită joc'uă miţă potcovită8.
(Luminarea). 167.
(Luna).
Din tote'sii mal grasă: cândii intru, de grosă, umplu totă casa. 870 Diua mi-e ruşine, noptea vedti mai bine5. (Luminarea).
172. Amu uă mîţă potcovită, jocă pe casa şindrilită*. (Luna1. 173. Bulgăre de aurii cu c6rne de taurii. (Luna no«M
Qu'est-ce qui, n'etant pas plus gros qu'une amande, 1. 2. 3 4. 5.
P. Tspirescu. loc. cit p. 163, no.107. T. M. Arsenic-, eod. loc. pag. '8P. lspirescu, eod. loc. no. 4. P. lspirescu, ibidem, p 162; no. 88. Antonu Pann, loc cit.
1. 2. 3. 4.
Calend. p. basme pe 1877. P. lspirescu, ib. no 93 VedI Sordc. Starnati; Eom glum. 35. Th. M. Arsenie, loc. cit. p. 108.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
174. Kaţa umblă pe gârlă şi fulgiî'I rernase'n pădure1. (Luntrea). 175. Amu uă raţă : cu cioculii bălâcesce, 900 cu coda primitesce2. (Luntrea). 176. Sute nesutite, mii nesocotite inergu la Iudele sâ'şî schimbe numele. 905 (MăcinatulH). Adevinez que c'est : quant en haut monta son nom porta, quant ii deschendi son nom perdi. 910 (C'est quant on porte son blecl pour mouldre cest bled et quan' ii descent ceste ţarine).
233
ori cândii, îi vedî la unu locii înveliţi într'unii cojocii1. (Medulti, de nucă). Quatre petites demoiselles 925 sont enfermees dans la meme cbambre, tiennent la ele" et ne peuvent pas sortir. (Les quatre quartiers d'une noix). Quatre petites sceurs sont enferm6es 930 et ne peuvent sortir sans la dent de l'homme. (Les quatre quartiers d'une noix). Quouette demoinzelles que sont enframayes dan eune chambe, l'ont le tie 935 et i ne serin dever l'ohhe. (Les quatre quartiers d'une noix). De qu'es a<}6 ? de qu'es aco : quatre doumaiseletas que se tenou dins sas carhbretas? ( Una nouga).
177. Susîi, pe drumulti ferecaţii, trece mii nenumerate, şi le taiă capetele de rămâne albele3. {MăcinatulH grâului). 178. Ciuta mare şede'n cale şi asceptă carne mole*.
915
(Mărăcinele). 179. Patru fraţi gemeni născuţi toţii îmbrăţişaţi crescuţi : 1. u 3. 4.
P. Ispirescu, eod. loc. no. 130. P. Ispirescu, loc. cit. no. 55. P. Ispirescu, eod. loc. no. 61. Antonii Pann, eod. loc. cit.
Es sind vier Briider 940 in einem Kâmmerlein und keiner kann dem andern aufmachen. (ZH'e Nuszherne). 180. Ghici ghicitorea mea: patru fraţi într'unii cojocii. 945 (Me§ii nucii). 181. Intr'uă vălceluşă latr'uă căţeluşă2. (Meliţa).
920
182 Helega melega se duce la biserică 1. P. Ispirescu, loc. cit. no. 81. 2. Th. M. Arsenio, eod. loc. p. 126.
950
234
ghicitor), Întrebări si probleme numerice.
şî vine-acasă de se vaită1. {Meliţa). 183. Intr'uă vale-adâncă zace-unii popă de brâncă *. {Mămăliga). 184. Lână, lână, 955 peste-uă venă: lâna se 'ncaicesce, vâna se sgârcesce. 960 {Mânuşa de lână). 185. Lână peste lână, la mijlocii e vână : vena se sgârcesce, lâna 965 se clătesce8. {Mânuşa). Qual'e quella cosa, che tienne un boccon di carne viva in bocea? 970 {11 guanto). 186. Cu corne ca boulu, cu şea ca unîi cald, se urcă pe copaciti ca unu şe"rpe ♦. {MelculH). 187. Me" 'ntâlniT c'unu dobitocii, 975 dobitocii nu erea ; corne avea, boii nu erea ; samarii 1. 2. 3. 4.
P. Tspirescu, ibidem. no. P. Ispirescu, loc cit. no P. Ispirescu, loc. cit. no P. Ispirescu, loc. cit. no.
146. 76. 23. 13.
avea, măgarii nu erea; piciore n'avea, der în copacii! mi-se suia1 {Melculit). 188. Ghici ghicitorea mea : ce umblă cu casa 'n spinare"? {Melculti). Qui est-ce qui peut se promener sans quitter sa maison? {Vescargolţ. U houmiot qui s'emporte sa maysou darre deu cot. :•/ {Lou carcolh). 189. In pădure născui, în pădure crescuî; a-cas'deca m'aduseră, horă 'mprejuru mi-se puseră! {Mesa de lemntii 190. In pădure crescuî, în pădure născuî: a-casă daca m'aduse, horă 'mprejuru'mî se puse8. {Mesa). 191. Uă rîmătură de oiă l'unii cornii de porcii: 1" unii orbii M v6(Ju, unii ciungii îlti luâ, ^'unil despoiatu v>* în sînu îlîi băga*. {Minciuna). 192. Peste poduri ferecate trecii la miî nenumSrate 1. P. Ispirescu, loc. cit. no. 122. 2. P. Ispirescu, eod. loc. no. 6. 3. Th. M. Arsenic, ibid. p. 125.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
235 199. Diua stau pe fer6stră, 1035 la prândft pe m6să şi sera mSascundti1. (Musca).
se" le taiă capetele, să le schimbe numele. 1010 (Mora). 193. Penă 'mpenată : pe apă lăsată cu mână de omii, cu voia de Domnii1
200. Eşî, popo, pe două uşi, că te-asceptă cinci inşi8. (Mucii).
(Mora). 194.
201.
Cândii amii apă, b6u vinii; 1015 căndii n'amii apă, beii apă2. (MorarulU).
Ciocănelii cu două găuri, 1040 ghici ce e? (Nasulu).
Hab' ich kein Wasser, so trink ich Wasser; hab' ich Wasser, so trink ich wein: 1020 wer mag ich sein ? (Der Muller). Quel est celui qui, n'ayant point d'eau, boit de l'eau, et qui boit du vin, 1025 quand ii a de l'eau ? (Le meunier).
202. Amii unii ciocănelii cu dou6 găurele8. (NasulU). 203. Strigă Mariţa din d61u s'o aperi de găini, 1045 că de câini nu'î.e frică4. (NevSstuica). 204. Nalţii câtii casa, verde ca m6tasa, dulce ca mierea, amarii ca fierea.
195. Parulu roşiu, gaura ne"gră. (Morcovulii).
1050 (Nuculă).
196. Tata roşiu şi gaura n6gră
205. Ce e nalţii ca casa, verde ca mStasa, şi amarii ca fierea, şi dulce ca mierea8 ? 1055 (Nucula).
1030 (MorcovulU).
197. De la munte pen'la mare par'că'sii funduri de căldare. (Moşoroiele).
Vert comme pre, blanc comme neige, amer comme fiel, doux comme miel. (La noix).
198.
1. 2. 3 4.
P. P. P. P.
De aicî pSn'la mare toţii funduri de căldare4. (Mosorâiele). Ispirescu, loc. cit. no. 27. Ispirescu, ibidem. no. 90. Ispirescu loc. cit. no. 164. Ispirescu, loc. cit no. 59. \
1. 2. 3. 4. 5.
P. Ispirescu, P. şi g. no 156 P. Ispirescu. ib. p. 1 62 ; no. 95. P. Ispirescu, ibidem, no 140. Th M. Arsenie, p. 90. A se vede" Sima. P. Ispireccu, loc cit no. 26.
GHICITORI, ÎNTREBĂRI SI PROBLEME NUMERICE.
236
206.
Longo coumo uno lato, îoeo naou coumo Pilato, omar coumo de feou, doux coumo de meou. (Le noyer).
Ce lucru e 'n tote |i fără elil nu se pote1?
{Nmd< 207. Ce este 'n tote ş( fără elil nu se pote* ? (NumL
Qu'est-ce qui est vert comme pr£, amer comme suie, 1065 doux comme miel? (La noix).
208. Ghici ghicitorea mea: amu uă tărtâcuţă negră, peste orl-ce câmpii alergă. (Ochiul.
Qu'est-ce qui est blanc comme neige, vert comme pre, doux comme lait, amer comme suie, 1070 dur comme bois et mou comme pomme ? (Une noix verte).
209. Târtăcuţă negră peste câmpii alergă 3.
Es stat hoch ob dem haus hot die gross als ein mauss, ist weiss wie der schne 1875 und braiin wie der klee, auch gryn wie das grass : sag, gutter frevindt, was ist das? (Ein Baum niiss).
(Ochiul'. 210. Amii unu locti ovalii, împrejura cu perii: cându îlii scarpini, curge zemă *. (Ochiuit .
Hoch wie e hiis, chlei wie e mus, 108O bitter wie galle, siiesz wie hunnigh. (B'nusebaum).
211. Amu doi bulgăraşl de aurii: în-cotro'I aruncti, într'acolo se ducii b.
(Odi
As soft as silk, as white as milk, as bitter as gal, 1085 a thick wall, and^a great coat covers me all. (A Walnut). There was a little green house, and in the little green house there was a little brown house, 1090 and in the little brown house there was a little yellow house, and in the little yellow house there was a little white house, and in the little white house 1095 there was a little heart.
(A Walnut).
212. Eh n'amii, din făptură, nici limbă, nici gură, der spuih la orî-care cusurulu ce are, ş'orî-câtii se mânia toţii va se me ţiiă. (Oglinda 213. EH n'amu, din natură, nici limbă, nici gură, 1. 2. 3. 4. 5.
Antonii Pann, eod. loc. cit. Th. M. Arsenie, eod loc. p. 112. O. Ispirescu, eod. loc. no. 3. Antonii Pann, ibidem. P. Ispirescu, loc. cit. no. 39.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
d6r spunu la ori- care cusurulii ce'lu are, |i nu se mânia, ci va s6 m6 ţiă l. (Oglinda).
219. Spuneţi'ml acum a-nume ce pomii e acela 'n lume, nso care ramurile sele tote le are la vale şi vinele, rădficina, îî staţi în susu, cu tulpina1 ? (Omulii).
214. Eu n'amti gură, 1125 der spuiu tuturor cusurulii ce are, fără sS se supere 2 . ji nimeni nu se superă pe mine a). (Oglinda).
220. Amti unu pomii 1155 cu ramurile 'n josti şi cu rădficina 'n susti2. (Omulii).
Qual'e quella cosa, 1130 che mostra â gli altri quel che non si mostra â lui? (II specchio). 215. Cinci în brânci, negra 'nainte *. 1135 (Ola).
221. Ghici ghicitorea mea: patru resteie ducii unii carii de fenQ.
224. Ce nu poţi sfi pul sfi şed^â în cuiii4?
1140
H65 (Oulă).
225. Ce este'n tufă şi nu rfisufiă5?
(Ola). 218. Din pămentu născuî, în lume trăiî, şi, cândii murii, osele mi-le-asverliră pe gunoiti 6.
hgo (6ia).
222. Amil unii carii cu fSnti şi merge pe patru resteie8. (Oia). 223. Ghici ghicitorea mea : ce nu şede 'n cuiti? (Oulă).
216. Câtu amil trăita pe focii m'aî fripţii, fir după ce-amu muricil pe drumu m'al asverlitu B. (Ola). 217. Din pămentu născuî, în lume trăiî şi. cândîi murii, în gunoiti mfi pomenii.
237
(Oulă). 1145
226. M'a trămisii domna de susii la a de joşii sfi'î de" vinii şi cu rachiu
(6la). P- Ispirescu, ibidem, no. 121. D- Ispirescu, Leg. şi basm. Rom p. 154. Idem, PQde şi ghic. no. 1. P- Ispirescu, loc cit. no. 44. P. Ispirescu, Pild. şi g. no. 166. P. Ispirescu, loc. cit. no 170,
1. 2. 3. 4. 5.
Antonii Pann, eod. loc. cit. P. Ispirescu, loc. cit. no. 172. P. Ispirescu, loc. cit. no. 48. Antonii Pann, ibidem. P. Ispirescu, eod. loc. no- 109.
ino
238
ghicitor!, ÎNTREBĂRI si probleme numerice.
toţii într'unu buriti. (toţii într'unu butoiii1). (OuU). Welches fasz hat keinen Spunden? (Das Ei).
228. Una elice că e mai bine noptea, alta că e maî bine djua, 13 alta : ce ml-e noptea, ce mî-e cUua1 ! (Patulă, poliţa, uşa). 229. Suntti rotundii ca unii banii, stau în micUoculu uşeî: ghici ce păzescii2 ? (Pecetea)
Ein fesslein das ist voii gebunden 1175 fast geheb on hardt und on bandt hott auch kein reyff. (Ein ey). Que qu' ţ'a que n'eu ni sac, ni sakion et qu'a pien jusqu'au bondon? (I nieu).
Qui est-ce qui se laisse bruler 1* pour garder le secret? (La cin]
Qu'est-ce qui est plein 1180 et n'a ni porte, ni fenetre? (Un ceuf).
230. Ce e micu, mititelii. î|I ie" vodă căciula pentru elu? (PeduchUk).
A nouste, que y ha u barricoutet qui n'ha ni cercle, ni brouquet. (Uceu).
231. Aţe 'ntinse, ghieme strînse8.
Ma mere m'a fait, en chantant, tout habille de blanc. H85 (Un ceuf).
(Pepeni U)
232. A mii uă casă gogoneţâ învelită cu verdeţă şi'n năuntru puî de Ţigani4. (Pepenele} 233. Amii unii putu cu apă roşia, închişii cu ghisdurî verdj5. ia (PepeneU).
Ina granzita plena di pastourita san aucuna finestrita. {Un ceuf). Qu'est-ce qui a une petite robe blanche sans couture ni manche? 1190 (Un ceuf).
Es ist ein kleines klosterlein, geet weder thur noch fenster darein, und wechst doch fleisch und bein darrin, davon hott man manchen gewyn. (Ein ey doruss ein liiin schleiifft). 227. Este-unn lucru 1195 pe care unii 'Iu aii întregu, alţii pe jumState, er alţii de locîi2. (Părinţii). 1. P. Ispirescu, lcc. cit. no. 69. 2. P. Ispirescu, p. 157; Pilde $i ghic. no. 32.
234. Purcăraşu de osii duce porcii 'n josu«. (Peptentk\ 235. Omulii terfegosă duce porciî'n joşii7. (Peptentli: 1. 2 3. 4 5. 6 7.
P. Ispirescu, eod. loc. p. 163; no. 10$. P Ispirescu, eod. loc. 110 162. P. Ispirescu, ibidem, no. 15. Th. M. Arsenie, eod loc pag. 82. P- Ispirescu, ood. loc. no. 133. P. Ispirescu, loc cit. no 47 P. Ispirescu, ibid no 149.
• •
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
II n'est pas plus grand 1220 que le pied d'une mulle et si en enchasse len bien >nt bestes hors de leur pasture. {Cest un pigne qui abat Ies poux des cheveulz). el n'a chair, ni os, ni veture, met cent betes borş de pâture, 1225 (Un peigne). Es pas pu gros que" Io mo, iouort toutos los bestios dey bouo. (Le peigne). Pas ist gross als ein faust und treibt ein gross heerdt flechs heruss ? (En biirst). 236. Susu pădure, 1230 jostî pădure : la mijlocii e locti de jocu1. (Peptenele cu 2 rânduri de dinţi). Qui est- ce qui ale corps 1235 entre Ies dents? (Le peigne). 237. Lătăruşcă ruşcă : de bagi deştiulii, te rauşcă. (Pepţeniide lână). 238. Incâlcitură peste 'ncâlcitură : 1240 căndu bagi deştiulii l'apucă 'n gură. (Pepţenii de lână). Locquette siet a la paroit : se vous y metiez vostre doit, sachiez que elle vous morderoit. 1245 (Pigncs u pignier laine). 239. Apa mS nasce, • P- Ispirescu, eod. loc. no 168.
239
sorele m£ cresce şi, căndti nu v6<|u pe mama, morţi1. (Pescele). 240. Intru'n casă să scapii 1250 şi casa 'mî ese pe ferestre. (Pescele'n plasă). Es kam ein gast yns wirtz hauss do viei das hauss zum fenster auss und bleib der wirt ym gast. 1255 (Ein fisch hammen oder garn). The robbers camme to our house when we were a'in: the house lap out at the windows and we were a'ta'en. (Fish caught in a net). Casa face sgomotîi, 1260 locuitorii suntu muţi ; veniră nisce omeni, luară pe locuitori, er casa eşi pe ferestre. (Pescele'n plasă). Au venitu hoţii, 1265 au prinşii pe locuitori şi casa eşi pe ferestre. (Vesctle'n plasă). Quele chose est-ce quaut Ies ennemis entrent en une maison pour prendre l'oste. la maison ist hors par Ies fenestres? 1270 (Le pescheur, le poisson la nasse). L'eau passe par mes fenâtres et moi je reste prisonnier dans ma maison. (Un poisson dans un filet). Je vas, je viens dans ma maison, on vient pour me prendre ; 1276 ma maison se sauve par Ies fenfitres et moi je reste en prison. (Le poisson et le filet). 1. P. Ispirescu, Pild. şi ghic. no. 154.
ghicitor! Întrebări si probleme numerice.
240
Ed ma maison j'etois en repos, mes ennemis m'ont environne, ma maison est sortie par Ies fenetres 1280 et je suiş demoure" prins. (Le poisson et la nasse).
JOSU cadQ
negurele1 (Ploia
247. AmQ uă ftâtă mare ş'o atârnil de plete 'n cuiu2.
241. Ce e sub tufa (şi) nu răsuflă » ? (Piciorulă încălţata).
(Plosca).
248. Amil uă vacă : cându 0 rnulgu, o întorcti cu piciorele'n susu8
242. Ce se proptesce'n capu ca sâ'ţî intre'n tălpi? 1285 (Pironulă). Quant je suiş sous Ies pieds, je marche sur la tete. (Le clou).
(Phscc,
249. Amu uă fetă încinsă cu bete, ş'o strigă din cetate şepte leî şi jumătate4.
Over the water and under the water and always with its head down. 1290 ; (A nail in the bottom of a ship).
(Pksri
243. Amii unu năpârstocti, stâ'n vetră la focii2. (Pisica).
250. Ce hiără încornorată umblă cu gura căscată şi numai cu limba rimă, toţii restdrnă şi d6rîmăs ? (Pluguh)
244.
Mama stă şi tata 'î dă.
251. Optu opintele, doua scârţâiele, ş'unti ţuţuiu după ele*. (Plugul* 252. MS suiî pe delu ca se1 'ml ve^ii caii : caii nu'ml vSduî, der văclul ventulii resturnândti pămentulu. (Plugul^
1295 (Piua).
245. Amii uă miiă 'nodate, uă miiă desnodate : uă miiă s<5 clici, uă miiă nu ghicesci8.
1300
(Plasa). 246. Susti batti tobele, 1. P. Ispirescu, ib. no 150. A se vede Oogoşia. 2 p. Ispirescu, eod. loc. no. 94. 3. P. Ispirescu, ibid. no. 24.
1. 2. 3. 4. 5. 6.
Th M. Arsenie, p. 112. A se vede Sil*P. Ispirescu, loc. cit. no 137. P. Ispirescu, loc cit. no. 153. P Ispirescu, eod. loc no 159. Antonii Pann, Uă şeipltore la {eră Th. M. Arsenie, pag 90.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
253. MS suiî in scai 1330 se1 v&|u nisce caî, deY nu ve^uî caî, ci v6(|uî ventulu rSsturnându pămentulu1. (Plugulu şi fierulU plugului).
241
259.
Ghici ghicit6rea mea : amu uă vacă cu viţelii si'n viţelii alţii viţelii. (Pruna). 260.
Amu unii călii cătii unii malii : unde sare urmă n'are, unde pasce " se cunosce.
254. Me dusei în munte , 1335 s6 'mi cautti caii : caii nu'î găsii, d6r vS(|uî ventulu rgsturnându pămentulu3. (Plugulu).
1360
(Puricele). 261.
255. Coţofană fanră, intră (hua 'n gaură.
Ainîi unii călii : unde sare urmă n'are şi unde pasce se cunosce1.
1310 (Popa).
Qui est-ce qui est noir et blanc, qui sautille k travers champs j qui i-essemble a monsieur le cure, [Uand ii est en train de ehanter? 1345 (La pie).
1365
(Puricele).
t
262.
Ţăndărică, lemnti uscatu, 1370 face larmă '11 Ţarigradii2. (duce veste 'n Ţarigradii8). (Puşca).
256.
Cine geme nebolindii şi caută, neper^endu3 '?
263
(Porculu).
Buturugă bulbură ş6do joşii şi tulbură*. (Putineiuhî).
257.
De la noî peV la voi şi pene la eî, 1350 totu ftizii de teiti. {Potecile).
264.
Ciocârlanii moţatii 1375 strigă noptea 'n satii. (Puţulii cu cumpSnă).
258. In pădure născuî, în pădure crescu! : a-cas'deca m' aduse, vătafii de curte mfi puse4. 1355 ( Pragulă). 1. ''■ ' 4.
Th. M. Arsenie, loc. cit. p. 112. P. Ispirescu, eod. loc. no. 7. Antonii Pann, ibidem. P. Ispirescu, loco cit. no. 21.
Qu'est-ce qui est rond connne un de et que des chevaux ne peuvent porter? îâso (Un puits). 1. 2. 3. 4.
Th. M Arsenie, loc. cit. p. 108. P. Ispirescu, eod. loco. P. Ispirescu, ibidem, no. 71. P. Ispirescu, ibidem, no. 14. IU
GHICITORI, LNTREBĂRÎ SI PROBLEME NUMERICE.
242
Qu'est-ce qui est rond comme un petit denier et que cent hommes ne peuvent lever ? (Un puils). Largo come'n corvello, 1385 lungo come'n budello. (II pozeo). As round as an apple, as deep as a cup, and all the King's hprses can't puii it up. 1390 (A well). 265. Ungurii înarmaţii trece marea fără vădii1. (Raculu). ' 266. Inverte casă cu mStasă pen'la mama preotesă2. 1395 (R&sucitulii fusului).
(Rima). 270. StrigăDobra din Cosoba că e mică, mititică, şi de găini i-este frică.
!!'.
w. (Rima
271. Amii patru surori : una p'alta se alungă şi nu potii s8se ajungă. (Rotek). 272. Amu patru surori: (Jiua şi ndptea s'alergă ş'una p'alta nu s'ajunge. (Rotelti 273. Amii patru surori gemene cu numele asemene : una p'alta se gonescu totG şi s6 s'ajungă nu potii2. (RoteU.
267. Strigă Ghiţâ din costişă s6 'Iu apărămii de găini, că de câini nu 'i este frică.
anse" de găini i-e frică1.
1400 (Rîmă).
268. Cureluşă unsă sub pămentu ascunsă3
274. Amii patru călugăriciore care daii fuga una după alta, şi nu se potii ajunge3. (Roitit"
(Rîma). 269. StrigăDobra din Moldova că de câini nu'î este frică, 1. P. Ispirescu, ibidem no. 84. 2. Th. M. Arsonie, ibid. p. 125. 3. P. Ispirescu, loc. cit. no. 67.
1405
Quatre soeurs sont, lesquelles courent droict tkmtes ensemble ets ne se joignent ou'stouchent point. (Les roiies d'«» char 1 P. IspirescuAcod. loco, no. 123. 2. Antonii Pann\loc cit. 3 Th. M. ArsenieXibid- Pa£- 112
COLECŢIUNEA G. DEM. ÎEODORESCU.
Quoate damiseles 1435 qui toustemps courren et jamey nou s'atenhen. (Le's arrodes). Quatre demoiselles courent Ies unes apres Ies autres sans jamais s'attraper. 1440 (Les roues d'une voiture). Es laufe vier Briieder enander noch un kann kenner den andere fange. D'stecke am Haspel odder d'Waiijcrader). Mi go quatro sorele: tute le se core drio, q nessuna se ciapa. 1445 (Le quatro rode del caro).
243
280. Doue" lemne odolene, la mijlocii unii braţu de vrescurele.
14G0
(Scara). 281. Doua lemne odolemne, la mijlocii unu braţii de vrescurl mărunţele1. 1465 (Scara). 282. Uite-o, nu e ! (Schînteia).
.
275. 283.
Intr'uă scorboră uscată şede-uă căţea turbată. (Sabia). 276. Beteveiu de teifi, limbă de balaurii1.
Susti copaia, josu copaia : la mijlocii carne de oiă.
1470
1450 (Sabia).
(Scoica). 284.
277. Tata groşii fără osii ce e2? (Saculii cu mClaiă).
Copaia peste copaia, la mijlocii carne de oiă8.
1475
(Scoica). 278. 285. Şese drepte, doue" strâmbe8.
1455
(Sania). 279.
Ghici ghicitorea mea : ce nu suntu trei în lume? (Scară la dumnedeă nu e, nici podii nu e peste ntare, nici ferula măduvă n'are). 1. P. Ispirescu, loc. cit. no. 17. 2. P. Ispirescu, eod. loc. no 148. :) P. Ispirescu,. ibidem, no. 82.
Câmpu'î albii, oile negre: cin' le mână le adună, cin' le pasce le cunosce, cin' le vede nu le crede.
1480
1485 (Scrierea).
1. P. Ispirescu, eod. loco, no. 75. 2. P. Ispirescu, loc. cit. no. 2.
ghicitor!, IntrebArI si probleme numerice.
211
286. Campulu albii, oile negre: cin' Io vede nu le crede, cin' le pasce le cunosce *
Blanc est le champ, noire est la semence : l'omme, qui le semme, est de tres grant science. (Papier et enchre et le clerc qui Vescriii' 1490
{Scrisului). 287. Câmpulu albă secarea negrâ2. (Scrisulă). 288. Amu uă găină pestriţă, duce vestea la Gherghină8. 1495 (Scrisârea). 289.
Amu o găină cânipiă, dă de veste la domnia4. (Scrisârea). 290. Găinuşă pestriţă, duce vestea la Gheorghiţă: ghid ce este8? 1500 (Scrisârea). 291. Limbă dulce şeii amară : grăiescii la răsăriţii şi se aude la apusu6. (Scrisârea). Qu'est-ce qui ne sqait parler, fait entendre toutes cboses? mor» (L'escriture). Un champ blanc, la semence noire, trois qui travaillent, deux qui ne font rien -et la petite poule qui boit. 1510 (Le papier, Vencre, la plunie et la main). 1. 2 3. 4. 5. 6
P. Ispirescu, eod. loc no. 34 Calendar pentru basme, 1877. P. Ispirescu, loc. cit. no. 40. Stamati, Pepelea ; Rom. glumeţii no. 1. Th M. Arsenie, loc. cit. p. 78. V. Alosandri, Poesiî popul. p. 393.
La semence est noire, îsi la terre est blanche, celui qui seme pense. (Celui qui ecrif). Bianca muntagna, e mura simenza, e l'omu chi simina sempri penza. (La leftera) Campo bianco, .:.: semenza negra : doi la guarda e cinque la mena. (La perina da scrivcr). The land was white, the seed was black; iv. it'll take a good scbolar to riddle me that. (Paper and tcritinţi). 292. Resteu rece marea trece. (Şerpen i. Qual'e quell' animale, u. che camina senza piedi ? (La serp) Qual'e quel animale, che si scortica se stesso e si non muore? (La serpn. Qui est-ce qui s'escorche soy mesme, rn'en meurt pour cela, et chemine sans avoir pied ? (Le serpcvtt 293. Lipiă peste lipiă, (lorea'î verde liliachia1. (Sfcrla) 1. P. Ispirescu, ood. loco, no. 13S.
245
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCD.
şi nu pote să se'mbuce, der din elu gustă totu omulii : şi argatulii ca şi domnulii1? 1570 (Somnulii). 301.
294. Amil unii boii : elu mănâncă, elu se baligă, elu mătură1. 1545 (Sfreăelulă).
Ce e dulce şi maî dulce şi pe talerii nu se taiă, der din elîi gustă 1575 şi bogatulii şi săraculii2? (Somnulii). 302. Căciula fârtatuluî în midloculii satului. (Sorele).
295. In pădure boca, boca, er a-casă lipa, lipa2. (Sita). 296. Susu batii tobele, joşii cădii negrele.
1550
303. Căciula fârtatuluî 1580 pe marginea satului3. (Sorele).
(Sita). 297. Suntu naltă, sulemenită, |i urîtă, şi iubită. 1555 V6ra nu vorii s6 mS ve^ă şi ierna me 'mbrăţişeză8. (Soba).
304. Amii unu bulgăre de aurii, jocă p'uă piele de taurii. (Sorele), 305. Amii unii meni de aură, jocă p'uă piele de taurii4. 1585 (Sorele). 306. Amii unii bulzu mare de aurii, jocă p'uă piele de taurii5. (Sorele).
298. Amti uă fetă : cine intră ierna 'n casă toţi o ie în braţe, şi vera fuge de densa4.
1560 (Soba).
299. Ce e dulce şi mai dulce şi pe talerii nu se taiă ?
' 307.
1565 (Somnulii).
300. Ce e dulce şi maî dulce 1. 2. 3. 4.
DouS mergii, douS staii, doua judecată n'aii6. 1590 (Sorele şi luna, cerulU şi pămcntulit, focuiu şi apa).
P. Ispirescu, ibidem, p. 159, no 54. P. Ispirescu, loc. cit. no. 41 Antonu Pann, loc. cit. P. Ispirescu, ibidem, no. 63.
1. 2. 3. 4. 5. 6
Antonu Pann, loc. cit. P. Ispirescu, op. cit. no. 174. Baronzi, ibidem, pag. 219. Stamati; Rom. glum. no. 28. P. Ispirescu, loc. cit. no. 110. P. Ispirescu, eod. loco, no. 20.
ghicitor!, Întrebări si probleme numerice.
308. Sub două muchî de crângu douî lucefereî ; sub douî lucefereî, uă moră ferecată. (Sprâncenile, ochii, gura). 309. De la munte pen' la munte toţii zare mărunte.
1595
(Stelele). 310. De la baltă pen' la munte totu zale mărunte.
1600 (Stelele).
311. D'aicî pen' la munte totu zale mărunte1. (Stelele). 312. De la noî pen' la voî totu'sil zale 1605 şi parale2. (Stelele). 313. Amu uă raţă potcovită, stă pe casa şindrilită8. (Steua). 314. Amii uă fată bub6să, bub6să : 1610 şede cu vodă la mesă. (Strugurele). 315. Chipulii meii e totu bubosti şi nu'su la nimeni scârboşii : 1. Rom. gîum. 58 — Calend. pentru basme, 1874. - Baronzi pag. 221. 2. Stamati; Rom. glum. no. 34. 3. P. Ispirescu, loc. cit. no. 129.
chiarii de'mperaţî suntii cinstita şi la mesă suntu primiţii ' . îeis (Strugurele). 316. Amu uă lădiţa şi 'n lădiţ'uă porumbiţă : deca sboră porumbiţa, n'amu ce face cu lădiţa. (Sufletulu şi trupulii). 317. Amii uă lădiţă 16S< şi 'n lădiţ'uă porumbiţă : sburândii porumbiţa, ce'mî folosesce lădiţa2? (Sufletulu). 318. Felia de pepene trece sub podurî repede. n->\ (Suvelniţa). 319. Ghici ghicitorea mea: amii uă felia de pepene, trece prin gură repede. (Suvelniţa). 320. Amii uă felia de pepene trece prin apă răpede8. ]«■ (Suvelniţa). 321. Amii douî saci de secară, care satură uă ţeră*. (eî potu sătura uă ţară5).
(Piele). 822. Douî saci de secară satură uă ţeră.
it;;: (Ţiţek).
1. Antonii Pann, loc. cit. supra. 2. Th. M. Arsenie, Noua colecHune de itto* populare sfik basme şi ghicitori, culese şi pre.'l erate; part. II, ediţia I. T. Măgurele. 1874, pag. .''I 3. P. Ispirescu, eod. loco no. 113. 4. P. Iapirescu, loc. cit. 5. Idem, Pilde si ghicitori, no. 37.
I
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
323. Susii bute,
2-47
chacun le peut aisement voir, personne ne le peut toucher. 1660 (L'ombre).
joşii bute,
la mijlocii codă de vulpe1. (Trestia). 324. Urlă lupulti la notară şi s'aude 'ntr'altă ţeră. 1640 (TunetulH). 325. Sbieră leu 'ntre hotare şi s'aude 'n nouă ţări3. (Tmetulă). 326. Cândii eu mâna bagu în spuză, pe bonca apucu de buză8. (Turta). 327. Ghici ghicitorea mea : 1645 ce şede pe apă şi nu s'adapă? ( Umbra). 328. Ce şede pe apă şi nu se udă? ( Umbra).
Qual' e quella cosa che si vede, e mai non si pud prendere? (Vombra). Ik hebb't, du hest't, de olde klotts hett't, man God hett't neet. 1665 (Schatten). 330. La uă căpăţenă de vulturii două jumătăţi de blidil1. ( Urechiele). 331. Ilil apucai de nodu, şi'lti aruncai 1670 în podii2. (UsturoiulU). 332. Eii, la orî-ce casă, sunţti slugă alesă; eii pe orî-şi-cine întempinîi, cândii vine; cândii plecă a-fară, eii îlii petrecu iară.
1675
(Usia).
329. Tu fugi, şi ea după tine!
1650 (Umbra).
Plus on court apres moi, moins on peut m'attraper. (Vombre). Tu en as, j'en ai, ii en a, mame ies preş en ont: 1655 jusqu'aux petits poissons qui sont dans l'eau. (De Vombre). Tant la fait le vif que le mort, 1. P. Ispirescu, ibid, no. 165. 2. P. Ispirescu, loc. cit. no. 157. 3. P. Ispirescu, eod. loco, no. 147.
Qu'est-ce qui va et vient et qui reste toujours dans son coin? (La porte). Qui est-ce qui va et vient 1680 et ne change pas de place? (La porte). Ieou vaou e'ici, ieou vaou e'ilaî sans dzoma'i sourti de moun biaî. (La porte). De qu'es aco, de qu'es aco : que vai et que ven 1685 sans jamai sanjâ de plaga ? (Una porta). 1. P. Ispirescu, eod. loco, no. 139. 2. P. Ispirescu, loc. cit. pag. 163, no. 101.
248
GHICITORI, INTHEBARI SI PROBLEME NUMERICE.
333. Ursulfi şede, urechia'î bate1. ( U§ia). 334. Cându nasce, patru cunosce; d6ca more, jocă 'n hore2; câtii trăiesce, pămentu 'negresce.
1690
( Vaca). 335. Ce este lungă câtii lumea 1695 şi laţii de'lti paş6sce găina? {VăgaşulU roţii). 336. Ce trece prin vamă şi nu se bagă 'n semâ3 '? ( Ventulu). Qui peut passer en face du soleil sans faire ombre? 1700 (Le vent). 337. Amu uă herghelia de caî : Sî slabi sării gardulu, el graşî cădii joşii.
339. Amii unii grajdii plinii cu caî roşii : de bagii între eî pe negrulii, îi scote pe toţi a-fară. 171.5 ( Vetraiulă). Une pleine ecurie de vaches rouges : une noire vient qui Ies sort toutes. (Le boulanger qui balaye son four). 340. ţ)iua suntii uitata: staii şi moţăieseti. Noptea m6 punii strejă casa s6 păzescii.
1720
( Veriga). 341. Amii uă fetâ trenţărosâ1 : şede cu Vodă la mesă. 1725 ( Verza). 342. Angheluşii c'unti picioruşii : haine verdjt pen6'n pămentu (Verza ■).
1705
( VenturatuU). 338. Amii doî bol: unulii graşii şi altulu slabii ; celii slabii sare peste ganUi, 1710 e"ră celti graşii cade joşii4. (Venturatulil grâului şi plevu). 1. P Ispirescu, ib no. 117; Eom. glum. no. 132. 2. Pielea, din care se facil opincile cu care sătenii so află în piciore, cându jocă în horă. 3. flaronzi, loc. cit. pap. 214. 4. P. Ispirescu, eod. loco, no. 184.
343. Trupulti, capulii, 'mi-e totu una, itso p'unu picioru staii tot-de-una : câmfişî amii nenumărate şi le portu tote 'mbrăcate8. ( Verza). 344. Lată peste lată, peste lată 'mbojorată; peste'mbojorată, crăcănată ; peste crăcănată, măciulia ; peste măciulia, limpeox'lă ,
1735
1. Pronunţaţii şi stnnţărosă şeii sdrenţărow. Filde şi ghicitori, no 18. 2. După alte versiuni, anghinarta. 3. Antonii Pann, loc. cit supra.
.-
COLECTIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
peste limpe^elă, gălbenelă; şi, peste gălbenelă, huduleţu1. 1740 ( Vetră, focii, pirostrii, ceunu, apă, mSlaiu, făcăleţU).
24!)
Qui est-ce qui traverse l'eau 1745 sans se mouiller ? (Le veau dans le ventre de sa mere). Es hat acht beine; geht es durchs wasser, &o werden nur vier davon nasz (Die truchtige Kuh).
345. Pe valea lui Terteleatu legaî verde pe uscata2. ( Viiea).
347. Vinii oile de la munte cu steluţele în frunte1.
346. Ce trece prin gârlă şi nu se udă8? (ViţdulH din pântece).
1750
(Zăpada).
B. I-NTREBĂRT — Pourquoi gist la vache au pre? 15 [ — Pour ce qu'elle ne s'y peut seoir],
348. — De ce latră câinele? [ — Că nu pote vorbi].
352. — De ce'I curgti boului balele ? [—Că nu pote sS scuipe].
349. — De ce duce câinele osulîi în gură? [ — Că n'are traistă unde sflM puia].
353. — De ce fuge iepurele la delii? [ — Că nu pote să intre sub delii].
350. — De ce rode câinele osulil ? [ — Că nu pote sPlU înghită]. — Perche cosa i câni rosegano volontiera gli ossi ? [ — Perche non gli possono inghiottir intim] .
354. — Cândil stă iepurele şi nu fuge? [ — Cândă e în frigare]. 10
— Comment faire pour attraper un lievre sans courir? 25 [—Attendre gu'il soit ă la broche].
351. 355. — De ce se culcă boulu ? [ — Că nu pote să seda]. 1. Convorb. Uter. (Iaşî). voi. XI. 2. P. Ispirescu, P. §i g. no. 141. 3. P. Ispirescu, loc. cit. no. 144
20
— De ce ş£de ciora 'n parii ? t — Că nu se pote înţepa în elu]. 1. Th. M. "Arsenic, loc. cit. p. 50.
De aci înainte, suntii reproduceri după Antonii Pann, Uă şefâtâre la {eră etc edit. cit.
GHICITORI, ÎNTREBĂRI SI PROBLEME NUMERICE.
356. — Cându este parulil cu amendoue' părţile 30 in pamentti? [ — CândU e bla pusă 'n elii]. 357. — Cândil e noptea maî mică ? [—Cândă te culă sera târdiU]. 358. — Cânda e (|iua cea maî lungă? [ — CândU n'ai ce sS mănânci}.
— Quel est l'homme qui n'a pas eu de mere ? [— Adam}. — Quel est l'homme qui est mort sans âtre ne? [— Adam]. -Wer gestorben und nit geboren sey ' [— Adam und Eva].
35
359. — Cânda e d,iua cu noptea toţii una ? [ — CândU se 'mbată gasda dimpreună cu ospeţiî].
— Nun nascîu, nun addatau, senza nasciri murîu. [— Adamo], 364. — Cine, la mortea luî, a intrata în pântecele maiciî-si? [—TotU AdamU strămosulU],
360.
45
365. — Cine. a fostu corăbierulu celii maî ântâiii în lume ? [ — Noe, care a scăpaţii de potopU]. 366. —Ce cocoşii a cântatti şi s'a audiţii în totă lumea? [ — CocoşulU din corabia lui Noe].
50
— Dans quel endroit l'âne cria-t-il assez fort pour etre entendu . de tout le genre humain et de tous Ies animaux ? [—Dans l'arche de Noe'}.
— Care bucate suntu maî cu gusta ? 40 [ — Care s8 mănâncă cu fome]. — Quel est le meilleur repas â prendre ? [ — Cest celui qui ne coute rien]. 361. — Ce este maî dulce de câta tote 'n lume? [— Limba, cândU vorbesce vorbe dulci]. 362. — Ce este mal amarii de câta tote ('n lume)? [ — lirăsi limba, cândU vorbesce vorbe amare].
85
-Wohatder Esel so lăut geschrieen, dasz es alle Menschen horten ? 93 [—In der Arche Noahs].
— Quelle est la meilleure et la pire des choses ? [ — Cest la langue]. — Quel est un petit morceau de chair 55 qui est incontinent leve" et offence plus qu'un coup de couteau? [— Cest la langue], 363. — Cine nu s'a născuţii şi a muritu ? [ — AdamU strămosulu}.
80
tio
—Wer geschryen hab das die gantz Welt hort? [—Der Esell in der Archen Noe]. 367. — Cine de viu s'a îngropata, mormentulii a umblata şi mortuia a cântată ? [— Iona prorocuhl, cândil era in pântecele chitului].
95
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
368. — Cine a muritu 100 şi nu s'a ingropatii ? [ — Muierea lui Lot, care s'a prefăcuţii în stâlpii de sare], Juelle est la femme qui est morte sans laisser de cadavre? 105
[ — Le femme de Loth]. 369. — Cine s'a născută de dou6 ori şi a murită uă dată? [ — Totu Iona proroculu, care s'a născuţii atu doilea no din pântecele chitului]. 370. — Cine s'a născuţii uă dată ş'a muritu de dou<5 orî? -Lazăru, care a înviaţii a patra di], 371.
— Cine s'a născuţii şi ancă n'a muritu? [— Eu m'amu născuţii si ancă n'amu muritu], — Qui est-ce qui est ne" sans etre mort?
115
120
[—Tous Ies etres qui sont encore vivants]. 372. — Ce este : dou6 stau, dou8 alergă, două se schimbă 125 şi două se sfădescu? [ — Dou8 stau : cerulu §i pămentulu ; două alergă: sdrele §i luna; doue se schimbă : dina si no'ptea ; doue se sfădescu: vieţa si mortea]. 130 373. — Care este ântâia poruncă a lui dumnezeii? [— Postulii, cându a poruncită lui Adamu se nu mănânce din pomii]. 135
251
374. — Unu omil avea treî pluguri de boî ; semenâ treî obroce de grâii ; băga douî-spre-^ece secerătorî, patru treiărâtorî ; şi eşiră totu treî obrâce de graîi. 140 [ — Omulu este ăumnedeu ; trei pluguri suntu treimea ; semenţa, cuventulu lui dumnedeii ; douî-spre-dece secerătorî, apostolii ; patru treiărâtorî, evangelistiî]. 145 375. —Şese ereau : douî stau şi vorbiaii, şi douî-spre-o^ece se miraii. , 150 [—Şese ereau cesurile din di; douî stau §i vorbiaii : domnulu Christosu si Samarine'nca la putu; douî-spre-dcce se miraii : 155 apostolii], 376. Ce sfentii n'a avuţii sufle tii şi face minuni ? [— 8fenta cruce]. 377. — Unde e buriculu pământului ? [—Aici unde staii eu: de nu credî, mesdră si vedî1].
ico
— Ou se trouve le centre du monde ? [ — Le centre du monde 165 le voici, lă oii je suiş ; si vous ne voulez pas le croire, mesurez-le]. 378. — Unde e delulu mai înalţii ? [— Unde e valea mai adâncă].
170
1. Acâstă întrebare este uă ghicitore vedică. A se ved6 Haug, Vedische Bathselfragen und Bcethselspriiche (Miinchen. 1876, 61, p. în 8") pag. 43 apud Rolland.
252
GHICITOR}, ÎNTREBĂRI SI PROBLEME NUMERICE.
şi sora in trei?
379. Ce este maî albu de câtti laptele ?
[ — Omulii. Cându e mică, umblă d'a-bu§ele; cându este mare, în doue piciore ; cându îmbetrânesce, mai ie ş'unu toiagu]-
[ — ţ)iua, că laptele nu lumine'eă]. 380. — Ce vieţuitore umblă . dimineţa în patru piciore, la prânc-u în douS,
175
c. POEME NUMERICE.
[Evreii păstreză, între alte composiţiuunl, şi uă poemă numerică, în care Israel respunde la ta;:* bările ce i-se adreseză.— S6 se confrunte La civilisation primitive par M. Edward B. Tylor, Pan» 1876, tom. I, p. 101; Mendes, Service for the First Nights of Passover. London. 1862 ; Halliwel Nursery Ehymcs, p. 288 ; Popular Bhymes, p. 6 cit. ibid]. - Cine cunosce (ce este) unulu ? — Eti cunoseti unulu. Unulu este Dumnezeii, care stăpânesce cerulii şi pămentulîi.
5
- Cine cunosce (ce suntii) douS ? — Eu cunoseti două. Doua tablele alianţei, der unulti dumnedeulti nostru, care stăpânesce io cerulQ şi pamentulu. — Cine cunosce trei ? — Eti cunoseti trei. Treî suntii patriarchiî, doua tablele alianţei, d6r unulu dumnedeulti nostnij care stăpânesce cerulii şi pământulîi. — Cine cunosce patru ? — Eti cunoseti patru. . Patru suntu matronele, treî patriarchiî, douS tablele alianţei, d6r unulti dumnedeulti nostru, care stăpânesce cerulii şi pănientulu.
15
20
25
— Cine cunosce cinci ? — Eu cunoseti cincî. Cincî suntii cărţile legii, patru matronele, treî patriarchiî, douS tablele alianţeî, der unulti dumne<|eulii nostru, care stăpânesce cerulii şi pamentulu. — Cine cunosce §esc? — Eti cunoseti ş<5se. Şese cărţile lui Michnah, cincî cărţile legii, patru matronele, trei patriarchiî, doue* tablele alianţeî, de"r unulti dumnedeulti nostru, care stăpânesce cerulii şi pamentulu. — Cine cunose §epte? — Eti cunoscîi şepte. Şepte filele septenianiî, şese cărţile Michnah, cincî cărţile legii, patru matronele, treî patriarchiî, dou6 tablele alianţeî,
COLECŢIUNEA fi. DEM. TEODORESCU.
der unulu dumnedeulâ nostru, care stăpânesce cerulu şi pămentulu. — Cine cunosce opta ? — Eu cunoscii optu. Opttl (Jilele din naintea tăiării împrejura, şepte filele săptămânii, şese cărţile Michnah, cinci cărţile legii, patru matronele, trei patriarchiî, dou8 tablele alianţei, d6r unulii dumne^eulu nostru, care stăpânesce cerulu şi pămentulu. — Cine cunosce nou? ? — Eu cunoscii noue\ Noug lunile din naintea nasceriî, optu filele din naintea tăiării împrejură, şepte dJlele s£pt<5măniî, şese cărţile Michnach, cinci cărţile legii, patru matronele, trei patriarchiî, doiie" tablele alianţei, der unulu dumnezeului nostru, care stăpânesce cerulu şi pământulu. — Cine cunosce fiece? — Eu cunoscii Zece. ^ece poruncile, nouă lunile din naintea nasceriî, optu djlele din naintea tăiării împrejura, şepte dilele sSptâuiâniî, Şese cărţile Michnah, cinci cărţile legii, patru matronele, trei patriarchiî, doutS tablele alianţei,
55
CO
65
70
75
80
85
90
95
der unulii dumnezeului nostru, care stăpânesce cerulu şi pământulu. — Cine cunosce im' spre-fiece ? — Eti cunoscii un'-spre-clece . Un-spre-(|ece stelele, olece poruncile, nouă lunile din naintea nasceriî, optu filele din naintea tăiării împrejuri!, şepte Zilele sSptâmâniî, ş6"se cărţile Michnah, cinci cărţile legii, patru matronele, treî patriarchiî, doue' tablele alianţei, der' unulu dumneZeulu nostru care stăpânesce cerulu şi pămentulu.
253
100
105
110
115
— Cine cunosce douc"- spre- fiece? — Eu cunoscii dou6-spre-Zece. Douăsprezece seminţiele1, un'-spre-Zece stelele, Zece poruncile, nou6 lunile din naintea nasceriî, optii Zilele din naintea tăiării împrejura, şepte Zilele septfimâniî, şese cărţile Michnah, cinci cărţile legiî, patru matronele, trei patriarchiî, douS tablele alianţei, de"r unulu dumneZeulu nostru, care stăpânesce cerulu şi pămentulu.
135
— Cine cunosce trei spre- fiece? — Eti cunoscii treî-spre-Zece. Treî-spre-Zece însuşirile divine, doue-spre-Zece seminţiele, un'-spre-Zece stelele,
140
1. Triburile.
120
"
125
130
254
ghicitor!, Întrebări si probleme NUMERICE.
Zece poruncile, nouă lunile din naintea nasceriî, optu djlele din naintea tăiăriî împrejura, şepte filele săptămânii, şase cărţile Michnah, cinci cărţile legii, patru matronele, treî patriarchiî două tablele alianţei, der unulii dumnecjeultî nostru, care stăpanesce cerulu şi pămentulu.
unulu fiiulu Marii, celu ce în ceru locuiesce şi pre noî ne stăpanesce. 145
150
DASCĂLE PRE ÎNVEŢATE. [După prima ediţiune a Cântărilor de stea, scosă de Antonii Pann la 1830 in BucurescI]. — Dascăle pre învăţate, celu ce'nveţî şcolarii carte, spune'mî : cine este unulă ? — Unulti fiiulu Marieî, celu ce în ceru locuiesce şi pre noî ne stăpanesce. — Dascăle pre învăţate, celu ce'nveţî şcolarii carte, spune'mî mie: ce suntil douS? — Două table-a lui Moisi, unulti fiiulu Marii, celu ce în ceru locuiesce şi pre noî ne stăpanesce, — Dascăle pre învăţate, celu ce'nveţî în scolă carte, spune'mî mie: ce suntii treî? — Treî feţe dumnezeiesc!, două table-a lui Moisi, unulii fiiulu Marii, celu ce în cerii locuiesce şi pre noi ne stăpanesce. — Dascăle pre învăţate, cela ce'nveţî în scolă carte, spune'mî mie : ce suntu patru ? —Patru sfinţi evangelistî, treî feţe dumnedeiescî, două table-a luî Moisi,
5
io
15
20
25
— Dascăle pre învăţate, celu ce'nveţî în scolă carte, spune'mî mie : ce suntu cinci ? — Cinci ranele Domnului, patru sfinţi evangelistî, treî feţe dumnezeiesc!, două table-a lui Moisi, unulu fiiulu Marii, celii ce în cerii locuiesce şi pre noî ne stăpanesce. — Dascăle pre învăţate, celii ce'nveţî în scolă carte, spune'mî mie : ce suntu §t'se ? — Şese'su crinii Precistii, cinci ranele Domnului, patru sfinţi evangelistî, trei leţe dumnezeiesc!, două table-a luî Moisi, unulii fiiulu Marii, celu ce în cerţi locuiesce şi pre noi ne stăpanesce. — Dascăle pre învăţate, celii ce'nveţî la scolă carte, spune'mî mie: ce suntii şipk? — Şapte taîni dumne^eiesci, şese'su crinii Precistii, cinci ranele Domnului, patru sfinţi evangelistî, treî feţe dumne^eiesci, două table-a luî Moisi, unulii fiiulu Marii, celu ce în cerii locuiesce şi pre noi ne stăpanesce. — Dascăle pre învăţate, celii ce'nveţî la scolă carte, spune'mî mie: ce suntu opta? — Optii suntii fericirile, şepte taînî dumne^eiesci, şese'su crinii Precistii, cinci ranele Domnului, patru sfinţi evangelistî,
COLECţl [MEA G. DEM. ÎEODORESCtî.
trei feţe dumneZeiescî, două table luî Moisi, unulii fiiulu Marii, celQ ce în cerii locuiesce şi pre noî ne stăpânesce. — Dascăle pre învăţate, celil ce'nveţî la scolă carte, spune'mî mie : ce suntii nouă ? —Nouă cete ângeresci, optii suntii fericirile, şapte talnî dumnezeiesc!, şase 'sil criniî Precistiî, cinci ranele Domnului, patru sfinţi evangelistî, trei feţe dumnezeiesc!, două table-a lui Moisi, unuia fiiulu Marii, celu ce în cerii locuiesce şi pre noî ne stăpânesce. — Dascăle pre învăţate, celu ce'nveţî la scolă carte, spune'mî mie: ce suntii ţlece? — ţece porunci dumnezeiesc!, nouă cete ângeresci, optii suntii fericirile, şepte taînî dumnezeiesc!, şese 'su criniî Precistiî, cinci ranele Domnului, patru sfinţi evangelistî, trei feţe dumneZeiescî, două table-a luî Moisi, unulii fiiulu Marii, celQ ce în cerii locuiesce şi pre noî ne stăpânesce" —Dascăle pre învăţate, celu ce'nveţî la scolă carte, spune'mî : ce suntii uri-spre-ţlece î t Un'-spre-ce'su voscresnele, Zeci porunci dumneZeiescî, nouă cete ângeresci, optii suntu fericirile, şepte taînî dumneZeiescî, şese 'sti criniî Precistiî, cinci ranele Domnului, patru sfinţi evangelistî,
75
80
85
90
95
255
trei feţe dumneZeiescî, două table-a luî Moisi, unulii fiiulu Marii, celu. ce în ceru locuiesce şi pre noî ne stăpânesce.
120
Dascăle pre" învăţate, celu ce'nveţîa la scolă carte,* spune'mî : ce suntii doi-spre-dece ? Dol-spre-ce'sîi apostolii, 125 un'-spre-ce'su voscresnele, deci porunci dumnedeiescî, 3 5 nouă cete ângeresci, optii suntii fericirile, şepte tainl dumneZeiescî, 130 şese 'sil criniî Precistiî, cinci ranele Domnului, patru sfinţi evangelistî, trei feţe dumneZeiescî, două table lui Moisi, 135 unulii fiiulu Marii, celii ce în ceru locuiesce şi pre noi ne stăpânesce. PROBLEME NUMERICE. [După Constantina Stănesca, betrână dintârgulu PotlogI, scrise în Noembre 1883].
— Ce e una? — Luna ! 100
105
— Ce suntii două? — Capulii cu doi ochi bine vede ! — Ce suntu trei? — Pirosfcria'n trei piciore bine şăde ! — Ce suntii patru ? — Car ulii cu patru rote bine umblă!
5
10
110
115
— Ce suntii cinci? — Palma cu cinci deşte bine te isbesce ! — Ce suntii §ese? — Fluierulu cu şese găuri bine Zice !
15
ghicitori, Întrebări si probleme numerice.
250
— Ce suntfi §epte ? — Unde suntu şepte surori, nici cojî pe cârpătorî, nici câltă pe 'nchieiâtorî !
— Omulu cu douî ochi bine vede. 20
— Ce suntil opta? — Plugulu. cu optu boî bine ară! — Ce suntu nouS? — Unde suntu nouă fraţi coda se nu'ţ,î bagi! — Ce suntil §ece? — De c-sce nu mai trece!
25
— Ce suntii trei? , — La casa cu trei cumnate nicî vasele nu'sfi spălate'. — Ce suntii patru? — Carul fi cu patru rote bine merge. — Ce suntfi cinci? — Palma cu cinci deşte bine te isbesce !
30
— Tu estî, Domne? — Crăpî, drace ! DIN BASMULU „VITEZULU CU MÂNA DE AURO".
— Ce suntu şese? — Fluierulfi cu şese găuri bine cântă. — Ce suntfi şepte? — Unde'su §ipte fete'n casa nicî câltă în casă, nicî melaifi pe mesă.
[A se vede mal la vale „Versurile din basme"].
— Ce e una ? — La uă faptă bună mulţi voinici s'adună1. — Ce suntu douS? 1. Alte variante coprindu următorele : La fontână lină mulţi voinici s'aduna
— Ce suntu opiu ? — Plugulu cu optu bouî bine ară. — Ce suntu none" ? — Unde'su nouC fraţi coda se nu'ţî bagi ! — Ce suntfi decc? — De dece nu maî trece !
Şi
La fontână lină mulţi voinici s'anină.
In alte variante figureză versurile „Sagota 'n trei mâni bine lovesce. „Unde suntu trti fraţi nici tu coda se nu'ţî bagî" !
12. GLUME ŞT ESERCITIE DE PRONUNŢARE. [T6MNA ŞI l£RNA. LA „ŞEţlETORÎ"].
17
258
GLUME SI ESERCIŢ'IE DE PRONUNŢARE.
Ac6stă despărţire coprinde asia numitele blasgonil, becistniciî, năstărâml' ■. bazaconiî, produse despiritulO batjocoritorii alu poporului. „In ele găsimu}:: rodii ale cântărilor şi rugăciunilor bisericeî slave, substituiri de cuvinte e;: date, inventate şi purtându 6re-care analogia cu cele slave, celti puţinu la ai dulii omului simplu u ; căci, neînţelegendu limba străină, ce se întrebuinţa : serviciulti religioşii pene" in secululti xvir, dascălii şi „popii de ţeră născocii cuvinte de cântare şi de rugăciune, amestecate cu slavone şi române, con: nate cu interesele lor, une ori chiarii imorale ' ". Partea în prosă a unor asemenea glume e mai bogată de câtii partea în ve: suri. Conformii ens6 cu titlulu şi cu natura acestei culegeri, amu inserata a. pe cele mai cunoscute şi cărora li-s'a păstraţii aspectulu seti urma versifici:: Din glumele privitore la Ţigani se va citi mai la vale uă variantă din > tira bucovinenă despre „Pascele Ţiganilor" şi alta bucurescenă despre serr ciulii de argaţii alil unul „zăpâucu ", împreună cu alte istoriore. Parodiarea Nemţului porniţii la venăt6re datâză din secululu trecuţii, de ;< timpulti domniei lui Alesandru Ipsilante. Ea erea cunoscută lui Enăchiţă Vi cărescu. Totti sub acesta rubrică se aşedă „eserciţiele de pronunţare", făcute in ci. copiilor, gângavilor şi pelticilor. Ele trebuiescu rostite cu mare răpedkiu: şi mare risu provocă încurcătura şi schimonosela celor ce n'ail unii eserc:; prealabilii, care prin urmare le pronunţă stricaţii seil inversu.
I
J v i \
1. Mitropolitutii Grigorie Ţamblac, de p. s. episcopulu Melchisedec, loc cit.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
PARODIA UNEI PBOSOMIÎ. [„Dascălii români, nepricepfindu cuvintele sla■ne, au porodiatu ast-felu , cântând-o pe glailu bisericescii, prosomia slavonă a sfântului eorge, care se începe cu cuvintele HaKO ,10-
2:,!'
şi, cum s'a sculatu, în grâti a intratu. Omeni buni, să alergaţi holdele să vă scăpaţi.
10
ma bt. MSTCHimtxi., CTpacroTepn'ie Tcwp■'." Episc Melchisedec, Mitrop. Grigorie Ţamac, în Revista p. ist., arch, şi filol. an. 11 (1884), voi I, pag. 54].
Iacă Dobra cu papuci galbeni : strînge-o'n braţe, Gheorghe, s'o sărută, şi'i dă drumulu să se ducă.
Popa, [esindn din al tara cu evangelia In mană].
5
BLASGONIĂ POPESCĂ. [A se vedâ p. s s. episc. Melchisedec, MitroilituH Grigorie Ţamblac, în „Revista p. istor. rch. 31 fii." anulu 11 (1884), voi. 1, fasc. 1. p. 54].
Oce na|ca LclŞCct.
da bună'î budaşca !
3
PARODIA. [Parodia rugăciunii „ Tatălu nostru" slavonescu, u a incepeprin cuvintele Otcenaşu etc Ibidemj.
O ce naşe ije ese şi ne 6.. Da pin de ţarcă, dâ'I buliarcă, şi chliban.
Omeni buni, sciţi voi ce'i în cartea-asta? Omenii. Nu scimil, păiinţele! Popa Nici eu nu sciu ! Popa (in altă di).
Omeni buni, 5 sciţi voi ce'i în cartea-asta? Omenit. Scimii, părintele! Popa Atunci n'amil ce să vă mal spunii! POPA ŞI SĂTENII. [Variantă scrisă în BucurescI, la 18 Noembre 1884, după d-ra Anastasia Gheorghiu]. Popa, [cu evangelia In mana].
5
POPA, CITINDU EVANGELIA'. Popa, mal 'nainte d'a intra în biserică, avue grijă se d6 drumulu unul tauru printre dele sătenilor, ca ast-felu se facă pe omeni >leca din biserică si, găsindu vita în grâu, se'lu crâdâ ca profetu]. Popa.
'N astă carte lată mie mi-s'aretă cam d'uă vită naltă, naltă, 'ncornorată, c'a eşitu din baltă mai mulţii leşinată
POPA ŞI POPORANII. [A se vedâ şi studiulu p. s. s. episc. Melchise dec despre Mitrop. Grigorie Ţamblac în Bev. p. ist., arch. si fii., an. n. (188*), tom. 1, p. 55],
5
! vorba despre evangelia in limba slavonă, n'o înţelegea.
Omeni buni, sciţi voi ce spune-aicea? Sătenii. Nu scimii, părinte ! Popa. Apoi ce, eu o să vă 'nvăţîi? Popa (in alta di).
Omeni buni, 5 sciţi voi ce spune-aicea? Sătenii. Scimii, părinte ! Popa. Atunci n'amu ce să vă mai spuiîi ! Popa (in alta di).
Omeni buni, sciţi voi ce spune-aicea?
10
GLUME SI ESERCIŢIE DE PRONUNŢARE.
200
POPA Şl DASCĂLULU PASCĂLU. [Dascălulu fusese trămisu, călare p'unu câr'.:• se fure unii iedii, pe cându sătenii se afla. biserică. Dascălulu ense fu prinşii, i-se Iu. lulu, şi mai mânca şi uâ buştiiă bun;i.
Uă parte. Scimîi ! Altă parte. Nu scimu ! i
Popa,
Popa. Celu ce scie s8 spuie la celii ce nu scie, că la carte aşa scrie!
(cântanda la intrarea dascălului).
15
DaSCăhtlă (caniando).
POPA ŞI DASCĂLULU STANU. [Cel snovoşl povestescu că popa din satii şi cu dascălulii Stanu, cându umblau cu iordănitulu la Bobotoză, nu se mulţămiau se'şl umple trai sta numai cu lâna şi cu fuiorele ce li se dau do locuitori, ci furaţi totu ce Ie eşia înainte. Reulu obiceiu se obşti în totu sătulii. Intr'unu anu, unii locuitorii glumeţii arse în focii ferulii celu micii alu plugului şi, scoţendu'lu puţinii înainte de sosirea popel, îlu redimâ de părete pe vetrâ. Pene popa se dicâ dascălului Stanu se'lu fure, elu îlti şi băgase în traistă; der ferulii arsti petrunsese prin fuiore şi'I căduse în vine]. Popa (cantandfl).
Stană (cAntanda).
5
POPA ŞI DASCĂLULU FILIPU. [..Tradiţia ne represintă pe unii popă care, umblându cu icona, în diua do ajunu, împreună cu dascălulu Filipii, cânta ast-felu". — P. s. s. episc Melchisedec, Mitrop. Grigorie Ţamblac, în „liev. p. ist. arch şi fU." an. 11, (1884), voi. I, p. 54]. Popa (cântandfi).
Fllipti. (cintamlfl).
Popa (lnchiainda ),
Iaco proslăvise...
POPA ŞI PROTOPOPULU. [Sătenii se plânseseră că popa ce aveau rr.i ; nici carte, nici rânduiela bisericoi. Proţap.', fu trâmisu în cercetare. Popa, tnchidendu -f densulu în biserică, luâ evangelia şi ii. se cittSscă].
Părinte potropope, amil trei sute oî: jumetate ţie, jumătate mie, c'aşia la carte scrie ! Părinte potropope, amu vro optft cârlani : jumătate ţie, jumătate mie, c'aşia la carte scrie! Părinte potropope, amu şi nouS pungî: jumetate ţie, jumătate mie, c'aşia la carte scrie!
Christos rajdaetse slăvite, şterge dalta, Filipe ! O sterseî, o sterseî, şi în traistă o pusei, d6r mS şi fripseî !
Ba draculu sS te iea, că mî-a luatti şi pe ihoho8, şi mî-a datu pe bububu8 !.
— Părinte potropope, amii cincî-decî de vacî: jumătate ţie, jum6t:ite mie, c'aşia la carte scrie.
Iordane, Iordane.. ia sterge'lu, măî, Stane! Ilu sterseî şi me fripseî, ba m'ajunse'n vine, săraculu de mine!...
Dascăle Pascale, adus-aî pe beliehea1 ?
5
Părinte potropope, din ce-oiu maî aduna 1. Adică iedulii. 2. Adică calulu, imitându'l nânchezatu! 3 Adică bătaia, pumni, buşell.
COLECŢIHNEA G. DEM. TEODORESCU.
jumătate ţie jumătate mie, c'aşia la carte scrie!
25
IDupă, serviciu, sătenii întrebară cum l'a găr a. Protopopuiu le respunde că aşa popă ci tii şi de ispravă nici că se mal găsesce ; că ■ie pe de rostii totu „ce scrie la carte" ; că, :c'o spune episcopului, ilu i6 din satu, că nu do mutra lor. Sătenii îşi făcură cruce]. POPA PĂCĂLIŢI? DE DASCĂLU.
>orisu la 1 Iuniii 1885, după d-ra Măria Pânde:scu. — Popaerea fricoşii. Dascâlulii, fiindiipăcăi-iu din fire, îl spuse de mal multe ori că i-se retă draculu în biserică. Intr'uă di, închise unu orcu mare în năuntru. Cându intră popa, porulu vru s6't scape printre piciore şi'lii luă căire. Atunci fricosulii creriu că e draculîi şi, zârindu pe păcăliciu, strigă] :
— Dascăle, dascăle, spune la preotesă să rămâiă sănătosă şi că bărbatultl i-l'a luatti draculu !
2l!l
Dascălulit. Şi eu sciil ce
15
POPA SATULUI ŞI VEDUVA REPOSATULUÎ. [Spusii de d-na Racoviţă din Focşani şi scrisii în BucurescI, 18 Noembre 1884, după d-ra Anastasia Gheorghiu], Popa (cilindO).
5
Şi a djsii răposatulu : jumătate din oile răposatului să fiă ale popii satului !
B
Văduva (plângendtl).
Scrisii după d-ra Măria Pandelescu, BucurescI, l Iuniii 1885.— Intr'altă di, dascâlulii închise în Diserică unii ursii. Popa intră în altani şi, zărindu ursulii tocmai lângă uşă, credu că ve nise după elii. Superatii dise] :
Nu mai putea, părintele, să
— Tote pustiele aii câte două uşj, numai pustia-asta are-uă uşă!
10
Popa (citindfl).
Şi a mai (jiisu răposatulu : jumătate din vitele răposatului să fiă ale popii satului ! 4
POPA PRlNStr. ilntr'uft Sâmbătă sară, popa din satu s'a is pitiţii s6 se ducă la femeia Măria. Dascâlulii, urmărindu'lu ca unii Păcală, l'a vedutii cândii ilu lâtrau câinii. A doua di, Duminică, popa găsi midlocu se'I spuiă Măriei ceia-ce i-se întâmplase, strecurându printre cântări şi versurile următore, spuse de d-na Racoviţă din Focşani].
Văduva (pl&ngândfl).
Nu mai putea, părintele, să (|ic* asia cuvintele !
io
Popa (urmandO),
Şi a mai <|isti răposatulu : jumătate din averea răposatului să fiă a popii satului ! V&duva (piangsndo;.
Popa. Mariene, Mariene, fost-amii a-seră la tiene, der dracii de câinene mă luară la gonene !
Nu mai putea, părintele, să c|ic' asia cuvintele ! Popa (urmAndtt).
Şi a mai
15
262
GLUME 61 ESERCIŢIE DE PRONUNŢARE.
jumătate din bucatele răposatului s6 fiă ale popii satului ! VSduVa (plangSndO).
Nu maî putea, părintele, sS <|ic* asia cuvintele !
20
Popa (cântândo).
Şi a maî (|isu reposatulă : nevesta răposatului sfi fiă-a popii satului ! ■ Văduva (cu duioşii).
Aaaşa i-a foştii cuvinţelulă, peeen' i-a eşită sufleţelulă ! 25 PASCELE ŢIGANILOR. [Culesă din Bucovina de păr. Sim. FI. Marianii].
— Stanciulil nostru paraleu, cela maî mare arhireti, noi Ţiganii ne rugămii şi la genuchî îţi cădemu să ne daî sfinţia-ta unii popă de unde-va dintr'a nostră seminţia sS nu ceră nici simbria ; s8 ne daî unii popă bunii din legea lui Găvăunii ; er popă de nu ni-î da, biserica ne-omii mânca ! Stanciulii paraleii, mare arhireti, cartea cum'zări pe locii mî-o ceti, |i 'ntâiii plânse ş'apoi rise ; şi, după ce a sfârşiţii, în piciore a săriţii, iute în cortii s'a băgaţii şi 'n giubea s'a îmbrăcaţii : într'uă giubea ce multă plâtia, căptuşită cu valeu, numai aţe de unii leă ; cu manta de-angliâ cu petecî-uă miă: pe de cătră sore
5 .
10
15
c'uă resuflătore, s pe de cătră lună c'uă gură bună, pe de cătră stele mii de găurele ; cu ciobote în piciore u de'i ereaă talpele gole, şi pe capă purta işlicii ce n'avea p8ră nici ună pică ; şi'ndată, cum s'a gătită, spre Ţigani mi s'a pornită,. 4« Ţiganii, cum îlă v&Jură, cu toţi mStaniî făcură ; dup'aceia s'aă sculată şi pe loca i-au aşezată scăunaşulu de sub foi, r, pusă p'uă cergă de gunoiă, ca sS se mai odihnescâ, p'unu Ţigană sS prohodescă1, şi sg-lu ducă. la ic6ne c'a murită, bietulă, de fome. Ve^endă Stanciulu paraleă, celu maî mare arhireu, că fiii-lă iubescă mereii, s'a aşezată, pe ilău ca sS'lă ierte dumnezeu. Ţiganii, cândă mi'lă vedea, susă pe ilăă cum şedea, vai, amară se bucuraă şi din gură toţi strigaă : — Stanciulă nostru peraleă, ' celu mai mare arhireă, noi aicea te-amă chiămatu să ne dai popă 'nvSţatu, ce cu doră l'amă asceptatil !
10
25
Atunci Stanciulu paraleă. '■ cela mai mare arhireă, vorba cândă le -o audi în piciore. susă sări şi peste Ţigani privi. Şi, verandă pe unulă naltu, negru şi cam sprâncenata, pe acesta l'a chiămată 1. S&'I citescâ serviciulii popiril.
COLEC [1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi aşa l'a întrebata : — sciî carte, cumnate ?
— noî spovedă n'amti avuţii acum de unii vecii trecuţii! 75
Ţiganulu cehi naltu, negru, spâncenatti, la Stanciulu cu dragii privia şi aşa îi răspundea : — eu amu învfiţatu la carte so a m6 scărpina pe spate ! — Spune'mî cum se scrie la arhierie ? — Stance paraleu, mare arhireu, scriu la tine, vaî de mine, gandulu muscel, laba gasceî, ca, cândn SI vedea scrisorica mea, sS fugi tu de ea catii veî r&putea; şi te rogu pe norocii s6 vii Joî pen'la noî sS'mpărţimti fomea'mândoî !
85
90
Ieră popa le ohcea, de pe ilâu, cum şedea: — Pascele au să sosescă : cu toţii sg se gătescă şi să se spoveduiescă ! Ţiganii, cândii l'audiră, din gură şi hârâirâ : — sfinte apostole, mare prorocule, tatălu slănineî, duhulii untureî, nu ne duce, Domne, unde este fome, ci 'n calea cu picioroge, ca şi pe noî s8 ne roge, c'aî tel voru fi muşchii, muşchii şi reninchiî,
120
125
130
135
talariscă
95
Stanciulu cum mi-lii audja, pe Ţigani îî întreba: îoo — vreţi pe Ssta s&'lii aveţi, căi popă f6rte isteţii ! — Numai ni-lii blagoslovesce şi'ntru popă ni-lu sfinţesce ! Atunci Stanciulu îlti chiăma îos şi'ntru popă 'Iu însemna şi, cum l'a'nsemnatti nume i-a şi datu „părintele Mangulii din josti de la Hangulii". no Acum Mangulii paraleii, sub arhiereu, toţi Ţiganii şî-a strigaţii, de spovedă i-a 'ntrebatti ; d6r Ţiganii se uitau şi aşa îl respundeaii :
'203
115
pişcă, ucinaşcă taşcă cheredeii bucata şi verzile gata ! Mangulii paraleu, sub-arhiereii, după ce i-a ascultaţii şi i-a biue-cuventaii, de giubea s'a desbrâcatii, şi, căndii n6pte se făcea, elfi de PascI se apuca ş'aşa le gătia : cu lapte de leust
140
145
150
155
ico
■IM
GLUME SI ESERCIŢIE DE PRONUNŢARE.
p
şi din gură cuventară :
i«5
no
175
iso
— Mangulu nostru paraleu, dar'aru dracu 'n capulu tău, troscotule de la munte, sară'ţî ochii tăi din frunte, să'ţl rămână scăfârlia ca să ouă ciocârlia, să se oue1 doă ouă şi să crapi tu drepţii în douel Noi ş'a nostră seminţia ne lăsămu d'a ta popia, şi ne-omii duce, ne-omu ruga pe la popii altora!.. 2 De câuda Magul ti celu slăvitu din popia fu lipsiţii, Ţiganii s'aii apucaţii biserca de ş'au mâncaţii. Faraonii cum le-a vestiţii istoria s'a 'mplinita !... VENDAREA URSULUÎ.
135
190
195
200
205
[Ursarulii, vătafulu Ghenciulu, vendendu'şl ursulu vătafului Stanciulii, logofetulii satului vre: s&'I facă inscrisulu după formula obicinuita. .'• tunel Ghenciulu, oprindu'lu, ilu rugă st *.r. cum iî va spune elu. — Variantă originară J.: Ialomiţa, scrisă la 30 Maiu 18S5 după d-luDe: Mirescu, profesorii la gimnasiulii „ Lazaru ' BucurescIJ.
„ Io, vatafuia Ghenciulfi, hama vandutQ pa hursulu miea Ienciulu Iu vătafulu Stanciuia. L'a valuta, l'a plăcuta; l'a cantata, l'a jucata da la para pen' la para fara cusurft macarti. Bani a data, hursu-a luata. Picătura lângă hiscalitura, sa nu fia 'ncurcatura ".
:
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
265
ŢIGANULU ARGATU. [Scrisu în Bucuresci, după repausata mumă-mea, la Augustu 1866].
Foia fagă foî de lata, mS popii la unii băgaţii. MS dimineţaî într'uă sculată, mS crânguiî într'uă intrată. Măligi făcută, măligi mâncată. Toporîi prinsă, pe mânai pusă. Me" crânguiî într'uă intrată, mă pădurii la uă uitată, mS lemniî într'unu suiţii: crăăăpaamii dSrîmatelor !
io
).:.
20
ŢIGANUL!? LA SOCRĂ-SEA. [Scrisu în Bucuresci, la 4 Iuniii 1885, după d-ra Măria Pandelescu].
Ma dusei la soocra-mea sa va^ti cinstea de" la ea. Mi-a daţii lapte 'ntr'uă lulea, mămăliga p'uă surcea: iaca'i cinstea de" la ea!
— Der în ploscă ce-ai? — Fin fain fon faservain!
io
K,
20
io
La în torcere.
5
XEMŢULtJ VENÂTORU ŞI ROHÂNULU. [Scrisu în Bucuresci, la 1865, după Dumitracho templarulu din strada Popa-Tatu]. La plecare.
— Unde-aî plecaţii, Nemţule ? — La patalion ! — Der cu puşca ce-o sS faci? — Io ce-aî fSdM la tumeî moritii ! —Der cu câinele ce-o sS faci? — Io ce-aî fenatii la tumluî băbătii !
Foia lată foî de fagii, mă băgaî la unii popă. MS sculai într'uă dimineţă, intrai într'unu crângii. Mămăligă făcut-amu, mămăligă mâncat-amu. Luai toporulii, îlii pusei pe mână. Intrai într'unu crângii, mS uitai la pădure, mS suiî într'unu lemnu : dSrîîîmaamu caprelor !
— De unde vii, NSmţule? —Ta la pataliooon ! — Der puşca ce-aî facut-o? —Io freî patutii, la tumeî casutîi, und tumeî berdutu ! — Der câinele unde ţi-e? — 0 ia, fânatîi, la tumluî băbătii ! — DSr în ploscă ce-aî? —Ploscă abă brostă te unti kinti broscă! ROTACISMU.
5
ESERCIŢIULC l
[Scrisu în Bucuresci, la 1870, după copil]
Capra calcâ p&ra.
15
20
RLUJIE SI ESERCJŢIE DE PRONUNŢARE.
266
ESERCIŢIULT? III.
Fetra, crăpa 'n pairu. Sg crape ochii caprii 'n pa
[Scrisii la 1869 în BucurescI, după copii. 5
ZINZĂRISMU. ESERCIŢIULfj II.
[Serisu in BucurescI, la 1869, după repausata N6ga descântâtorea].
Boulii brezU, bârlo&re.zfl. Lesne-a djce
Ne duserâmu în târgu, descălicarămu şi legarămii la saci gurile, la dâsagl baierele, şi comele cailor de gurile podului, şi comele cailor de gurile podului, şi c6mele cailor de gurile podului. ESEKCIŢIULU IV.
boulu breză bârlo&re£#,
5
d6r anevoiă a desbârlo&re,« desbârlo6re^itura din boii bârlo&ra^nilor.
10
Dârza, barza, cocârza : darabarucu cu cibucii ; tranca, ilânca, mă ducu !
13. CÂNTECE DE LUME. [TOTU-Dfi-UNA, D£R MAI CU S£MĂ TOMNA].
CÂNTECE DE LUME.
268
Cântecele de lume, ast-felii numite spre deosebire de cele cu caracterii relidj constituiescu genulii liricii propriii
A. Cântece de dorit
B. Cântece sociale
C. Cântece erotico-bachice
1. domestice, cântându starea de ft5tă s6& fli-' însurătorea, măritişulu, văduvia şi împrejur:: vieţei domestice, împreună cu partea lor gluir. şi cu plânsuhi bărbatului seu femeiel la ffi.(plânsu numiţii bocetti din-colo de Milcovil). 2. doine, inspirate de urâtă, desilusiune, s"' nState, părăsire, suferinţe morale, boia şi c " 3. haiduccsct, care blestemă seu escitâ in cec asupririi, străinilor, sărăciei, etc. 4. profesionale, aretându simţiniintele pfc-' ' lui, militarului, clericului, precupeţului, etc. 5. erotice, poetisându continuă pasiunea iuf6. bachice, care celebrezâ vinulu şi piSWp 7. ironice şi lascive, coprin^endu gluma sî feritele'! forme şi în diferite ocasiunî domo
i
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
{8. despre pasări şi animale, ca obiectă şeii causă a inspiraţiunilor lirice populare. 9. despre plante seu arbori, in descrieri obiec tive şi în naraţiuni subiective sub formă lirică. '■-l
; n culegerea de faţă se coprindu numai cântecele curaţii populare de 6re'■ a vechime, escludendu-se noutăţile devenite populare în ultimele decade. irîi fi timpulu s6 se întocm6scă şi din ariele populare uă culegere ca cea aprinsă, prin acestu volumu, pentru versurile populare : ea aru servi ca uâ . oplinire firescă a lucrării de faţă şi, împreună, aru contribui sS nemur^scă, n tiparti, însuşirile estetice şi particularităţile artistice ale naţiunii romfme. . Doritorii de comparaţiunî au s8 consulte, în privinţa cântecelor de lume, ur.torele publicaţiunî apărute pene astâ-^î : 1. Spitalulu amorului s6u „cântătoruhl dorului" de Antonii Pann, 6 cărticele, ărite în Bucuresci, între anii 1850 — 1852. 2. Vă Setare la teră seu „Povestea luî moşii Albu" de Antonii Pann, pari u, Bucuresci, 1852. 3. Foesiî populare ale Românilor, „culese şi întocmite" de V. Alesandri. Buresci. 1866. (in care doinele, horele, basarabienele şi cântecele din suplientti coprindu 3125 versuri). 4. Broşurele anuale, sub titlulti de Dorulu şiAmorulu, apărute în Bucuresci, diferite edituri şi puţinii deosebite unele de altele. 5. Cântece populare de pe valea Prutului „culese, corese şi adnotate" de N. . Caranfilu. Huşi. 1872 (broşură de 94 pagine, coprindendu xxv cântece). 6. Poesiî populare române „adunate şi întocmite" de Simeon FI. Marianii, unii u. Cernăuţi. 1875. (avendu 193 doine şi 60 hore). 7. Uă căletoriă în Bobrogea, culegere de d-lu Teodorii T. Burada, Iaşi. 1880. 8. Datinele poporulm românii la înmormântări, studiu de d-lti Teodorii T. Buida, Iaşi. 1882. urmaţii de xliii bocete (cântece de jale lângă morţii şi la lorminte).
■'■■/-
2G9
CÂNTECE DE LUME : DOMESTICE.
270
A. CÂNTECE DE DORO. 1. Domestice. FETA DE MÂRITATU. [Scrisă la 1871 după Petcu Crăciună, fostă lăutară în Balotescl. —A se confrunta, ca variante : hora vi, pag. 329, în colecţiunea d-luî V. Alesandri, pag. 235 în colecţiunea din 1880 a d-lul Te odorii T. Burada].
CÂNTECULU MIRESEI. [Cântată la desgoviela miresei. — Scrisu c lăutari, la nunţile din Bucurescî, In 186-
Foicica, bobii de linte, copilită fâr'de minte, <|i mă-ti să te mărite, că şi io o să mS'nsoru, să mă mal alinii de dorii.
5
Foia albă colilia, (Ji mă-ti să te de mie că'mî estî dragă dintr'uămiă, să te de de sărbători, cândii e câmpultl plinii de flori,
io
Taci, miresă : nu mai plănge că la maică-ta te'i duce cândii s'o 'ntorce gârla 'n-coce, cându o face pleopulii mere şi tânjela viorele. CÂNTECULU MIRESEI.
MÂRITIŞULU. [Scrisă la Laculu-sâratu în diua de 9 Augustă 1883 după Petrea Creţulu Şolcanii, lăutarii din Brăila. — Ast-felii se cântă mireselor înainte d'a pleca din casa părintescă, ceia-ce le face se plângă].
Copilită cu părinţi, la ce foculti te măriţi, că mila de la părinţi anevoiă-o s'o mai uiţi ; că'î mila de la străini 5 ca gardulu de mărăcini, şi mila de la bărbaţii ca frunza de pleopii uscaţii : cândîi gandescî să te umbrescî, io atuncia te dogoresc!; căndii gandescî să trăiesc! bine, atuncia e val de tine : copilaşi te-o 'mpresura, bărbăţelulti te-o mustra. 15 Busuiocii verde pe mesă,
rămâi, maică, sănătosă deca n'ai foştii bucurosă să ai fătă-mare 'n casă să'ţi îngrijescă de mesă!
[Variantă scrisă în 14 Augustă 1883 la Lv sărată, după Petrea Creţulu Şolcanu, lâuttBrăilei. — Pentru cânteculă miresei, se ?-.frunte Lado-lado de sub no. iv. pag .3&Î, plimentulu colecţiunil d-lul V. Alesand:.
Taci, miresă, nu mai plânge, că la maică-ta te'i duce cândii o face pleopulu mere şi tânj&a vineţele, ' cândii s'o 'ntorce gârla 'n-coce. T'eî duce la maică-ta cândii o'nflori cânepa, cândii 'mî-o cânta ştiuca 'n baltl c'atunci t'eî mai face fată. CÂNTECUL!? MIRESEI. [Variantă inserată în colecţiunea d-lul Te T. Burada, Uă călitoriâ in Dobrogea. Iaşi »" pag. 22].
Taci, mirăsă, nu mai plânge, iuimiora nu'ţî mai frânge, că la maică-ta te-oiti duce cându s'o 'ntorce gârla 'n-coce,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi a face jugulu muguru, restee clostee1, tânjelele viorele, stremănările2 floricele.
Ie'ţî finişoruia de mână şi cu fina de'mpreună de 'nvârtiţî uă horă bună să v'ajung'uă săptămână. FEMEIEl MĂRITATE. [Scrisu la 1870, după lăutarul u Ioniţă din Rudeni].
Ist-felu se cântă atâtu mumei miresei, Sâmitâ spre seră, câtu şi mumei mirelui în Dumiuca nunţii. — Scrisu in Bucurescî, la 12 Maiii 1884, după Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarii din Brăilal.
Foia verde de secare, ia te scolă, socră mare, d'aprinde foculu maî tare : pune pe focă uă căldare ca să ne faci de-mâncare. Fierbe pescele sărata şi cosaculu nespălaţii ; cară vinulii cu urciorulii că ni s'a fripta gutişoruia.
Foicica, foia lată, câtti fuseşî la mă-ta fetă, postii săptămâna totă, mâncaî Vinerea uă-dată şi Sâmbăta nicî-uă-dată : D,uminică ajunaî penă mi-te căpătaî !
s
DUPĂ MĂRITIŞU.
s
15
NUNESCA. W-felu se numesce cânteculu nunului de la 'ârşitulu mesei mari de Duminică sera.— Scrisu i Bucurescî, la 12 Haiti 1884, după Petrea Cre ţulu Şolcanu].
Foia verde busuiocii maî sculaţi, boieri3, la jocii. V'ajungă de cându mâncat! : maî sculaţi de maî jncaţî.
io
io
CÂNTECULt SOCREÎ.
Foia verde de secare, dă maî iute, socră mare, că la nuntă e zorii tare şi estî cu grija 'n spinare, că nu mai aî fetă-mare.
271
s
Foia verde busuiocii, scol', nune mare, la jocii să vă de Domnulti norocii. 1. Rădecina stubului şeii trestiei. 2. Nuielele. 3 In alte variante figureză meseni, voinici, etc.
[Spusu şi cântatu de Petrea Creţulu Şolcanu, în 14 Augustu 1883, la Laculu-săratu. - So se con frunte, ca variante, doina lxx, pag 308, sub titlulii Nevasta, din colecţiunea d-lui V. Alesandri, apoi doinele De multă şi acum, Nevasta osândită şi Nevasta, de la pag. 88, 109 şi 136, în colecţiunea d-lui Sim. FI. Marianii].
— Foicica, foia lată, foia lată de pe baltă, bine maî trăiamu, surată, cândii ereamu la mama fetă. De munciamu, de nu munciamu, maichiî toţii dragă'î ereamii : pâine coptă că mâncamu, pâine mare de secare, mî-erea faţa ca uă flore. Foicica de susai, der, de cândii mă măritai, grija caseî că luaî : luaî grija caseî mele ca să nu dau de belele, că bărbatul ii m'o mustra, carnea pe mine-o scădea.
5
io
15
DUPĂ INSURĂTORE. [Scrisu la 7 Maiu 1884, în Bucurescî, după Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarulu Brăilei].
Foicica de dudău, bine maî trăi ama şi ea
CÂNTECE DE LtTME : DOMESTICE.
272
cându ereamti tenorii flăcău şi şedeamii la taică-meti: încălicamti calulti meu şi mergeamu undevreamii eu. Mă duceamti pe lunca mare, mă culcamil pe ierba mole ; mă sculamu în prân^ulti mare, mă 'nchinamii la sfentulii sore ; puneamu mâna pe pist61e ş' apucamu pe drumil la vale ; cu cin' mă 'ntâlniamii în cale îmi da galbeni şi parale, îmîf da galbeni venetici ca se 'mpartu pe la voinici, îmi da glonte arăpescî pentru poteri stăpânesel.
NELĂUTA ,5
io
15
[A se vede vecinele ediţiunî din culegeri!-' titulate Dorulă şi Amorulu].
Puse 61a să se lea nelăuta mea, şi'şî uita de toţii de ea nelăuta mea. Uă pustia de purcea o răsturna câtii colea de crescu ierba sub ea şi raţele mî-o păscea. Ori în cotro se ducea toţii cu mânile'n capii sta şi mereu se scărpina pentru că tare-o mânca. FEMEIA CU MINTE.
Der, de cându mă însurat, grija casei că'mî luaî, 20 de codru că mă lăsaî. N'amu nici durdâ, n'amu nici călii, trăiescii vieţă cu amarii: numai una mă 'ndulcesce, că nevesta rnă 'ndrăgesce. 25
MUIEREA URETĂ. [Scrisu în anulu 1869, după lăutarii din Arţari, completata în Bucurescî la 1870— Ase vede şi Dorulă, ediţiunea x. 1870. Bucurescî].
Frundjl verde trei lalele, mă 'nsural, luaî muiere. Mă bucurai la avere, vai de păcatele mele ; la avere, la argintii, la unii boii de priponită. Argintulii s'a chieltuitu şi muierea-a'mbătrânitu. Muierea eşi pe uşă cu capulii plinii de cenuşă, boulu rupse şi se duse şi din ochii 'mî se răpuse. Boulu ici, boulu colea, boulu trecu Dunărea. Sărăcuţii de maica mea, c'amti rămaşii numai cu ea !
5
io
15
[A se vede" rDorttlu Românului". Bucure1879, pag. 156, no. 147].
Frunduliţă avrăm£să, amii muiere scurtă, grosă. Aoleo ce păcâtosă : nici cu asta nu făcu casă, nici cu asta nu făcu rostii, că nu amu nici unii folosii ; că, deca m'aşî folosi, în lume m'aşî procopsi. Vrednică'i nevasta mea, vrednică e, vai de ea. Puse dla să se lea, der crescu ierba sub ea. De zorită ce erea, puse pescele pe focii, der înţeleni pe locu. Puse pâinea în coptoru şi se duse la oborii ca să cumpere ardeiîi, . să de fuga prin bordeiu. Mintosă'î nevesta mea, e mintosă, vai de ea. A mâncaţii, săraca, orcîQ, şi s'a 'ntorsii vremea pe dosi; : a mâncaţii, sărmana, linte, nu i-a veniţii ancă minte.
COLECţlUNEA G. DEM. TEODORESCII.
I-o veni minte atunci, candti o cresce în teiil nuci şi alunele în pleopîl şi persicele prin socii, şi n'o fi apă la scocu.
fă-raă bulgăraşu de teiu şi m'aruncă 'ntre femei sfi le-audii vorba şi sfatulii căndu îşî farmecă bărbatului 30
A DOUA ÎNSURĂTORE. .Scrisu in Bucurescî la 18C8 după diferiţi lăutari].
Aoleo, ce fuse asta? Mî-ati mâncata lupii nevesta. Trecui balta, luai alta maî pârlită de catu densa. Aoleo, ce lenevosă : nici cu asta nu făcu casă, nu făcu casă, nici bordeiii şi nu maî legii dou&'n teiil. Umblu şi dau umblu şi daii
după dragoste peste pacoste, după căsnicia peste sărăcia !
5
10
BĂRBAT ULU URETU. ^•risu la 7 Maiii 1884, în Bucurescî, după moşu Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarii din Brăila].
Foicica de năutii, lele, lele, de 'tă e bărbatulîi urâţii, ie pămentii de la mormentii şi'î presară' n aşternuţii, s6 se scole surdii şi mută. Pune'î la capu unii dovlecii s<5 nu'şî maî găsescă lecu ; la piciore iţile s8'î ie draculti mingile.
5
Foia verde micşunea, dumnezeu îlQ. asculta, bulgâmşîi că mi'lii făcea, între femei l'arunca 10 ş'acolo ce'mi audja, ş'acolo ce mi'şî vedea? Una p'alta se 'nvâţa, se 'uvSţa, se sfătuia şi nevestiî luî (|icea : 15 — de't,î-e bărbatulîi uretii, 16 pământii de la mormentii şi'î aruncă'n aşternuţii, s6 se scole surdii şi muţii ; 20 la capii pune'î unii dovlecii să nu'şî maî găsescă lecu ; la piciore iţile s6'i ie" draculii minţile ; jurii prejurulu patului, 25 patului bărbatului pune florea macului ca s& d<5rmă dracului ! BĂRBATULU PROSTU.
5
10
RUGA. Scrisu la 8 Maiu 1884, în Bucurescî, după ;trea Creţulu Şolcanu. -Doina xiv , trecută re „Cântecele din Basarabia" la pagina 410 în ?• ţiunea d-lul V. Alesandri, are câte-va ver■ \. asemfenate cu începutulu acestui cântecu].
—Foicica trei costreî, fă-mâ, Domne, deca vrei,
278
[Inseraţii în Uă şedelore la ţi'ră seu Povestea lui moşii Albu de Antonii Pann. Bucurescî. 1852, partea 11, pag. 79-80; reprodnsu, cu mici modiiicări, în colecţiunea d-luî V. Alesandri, la pag. 351, ca a xxviii horă].
Aii nu vedji unde mS ducii, omule, boule, 'ntr'unii condurii şi 'ntr'unii papucii, cu papuculu târşiindu, cu condurulii tropăindu? .5 Că, de candu. m'amu măritaţii şi te-amii luaţii de bărbatu, nu teaî maî treziţii din prostii, de necasuri toţii amii foştii. Că, cu patru boi la jugii, 10 te-amii mânatii s6 ari la plugu: plugu'mî lăsaşî la nevoî şi 'mî repuseşî şi eî boî. ÎS
CÂNTECE DE LUME : DOMESTICE.
274
Te-amti mânată, ier te-amii mânată şi cu puşca la venatu : 15 puşca'n doue mî-o frânseşî şi cureua 'mî-aduseşî. Ţi-amu datu cofa se te duci la putu, apa sS'mî aduci. Căcluşî, cofa o spărseşî, 20 dogele îmî aduseşi. Te-amft mânatu apoî pe loca cu harbulu sS'mî aduci focu : hârbulu mi l'aî bucăţită, sprâncenile ţî-aî părlitti. 25 Te mânaî se'ml tai unu lemnu pene cându s<5 cernii unu piemnu ■ toporulu aî năpustiţii, sub lemne aî adormita.
Ot, moitea striga cu glasu ca să viiâ 'ntr'Sstu cesu sS mg 16, orî pe elu : se me scape 'ntr'una felii! NEVESTA BĂTUTĂ. [Inseraţii de Antonii Pann intr'03 şfdi> < ţeră şeii „Povestea lui moşu Albu", par» pag. 56. Bucuresci. 1852. Reprodusă de iiAlesandri în colectiunea d-sele ca hora T.i pag. 354, adăugendu la fine acoste ăo* suri: „Aoleo, me-me dore capulu, - ca n , vitu cu pro-proţapulu"].
Aoleo, mS-mS dore spata că m'a lovitu cu lopa-pata, sufleţeluia câta colea ! Aoleo, mS-mS dore gutulu că m'a bătuta rSu u-uretulu, sufleţeluia câta colea !
FEMEIA BĂTUTĂ. [Inseraţi! de Antonii Pann, într' Uă şetfetore la ţeră s6u „Povestea lui moşii Albii," partea 11, Bucuresci. 1852, pag 55].
Ardâ'lu focul îi bărbatu, cum me bate turbata ! MS piseză ca meia şi me smulge de peru ! MS lovesce, dă în mine 5 ori cu ce în mână'I vine ; gata stă, la totă vorba, sS mS bată cu cociorba. De'mî rSspund^a vr'unu amara, me ucide cu păru, 10 ori asvârlă cu lemna şi'ml face pe trupfi semna. N'amu sS'î (|ic&, sS'î judecu vina : mS isbesce cu prăjina, ori apucă orî-ce vede 15 şi asupra mea repede. De trântelî mii pe josa sdravSna n'ama nici una osa, capa, piciora, mână, cota ; venStă'sa peste totfi. Ardă'lu focuia măritişuia, prăpădi-s'aru şi fetişul a, că nici unulu bine n'are : amendoue suntu amare.
20
Aoleo mS-mS dore mâna că m'a bătuta cu pră-prăjina, sufleţeluia câta colea ! Aoleo, ml-a-mî-a frânta picioruli: că m'a bătuta cu to-toporulu, sufleţeluia câta colea ! Aoleo, rai-a-ml-a secată şoldulu c'a data în mine cu-cu boldulu sufleţeluia câta colea ! Aoleo, mS-me dore cotulu c'a datil cu lemnuia ne-netotL. sufleţeluia câta colea ! RESBUNAREA NEVESTEI BATl' . [Antonii Pann in Uâ jcifelore la ţiri *•■ vestea lui moşii Albii. " Hucurescl. 1**tea 11, pag 57 ; cântecu reprodusu ca .1 horă, cu mici modificări, în colocţiunea ■ Alesandri, la pag. 355].
Icî e ţSrenă, icî glotu, icî e bărbăţeluia morţii. Icî e, tocma unde jocfl, dragostea mea cea cu focu Ici doime cu ş'o sS joca sS dei, de câta oiu juca si „dormi, donnî,
mâni la pept". mi'lu desceptu l'oiu descepta, mî-oiu cânta: bărbăţelulfi n>-
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCO.
„ierte-mi-te dumnezeu ; io „dormi, dorrair'aî somnulti lungii „că câte-amă trasă îmî ajungă !
275
să'rnî vedj suspinulu cum ese din peptii cu sughiţuri dese.
ir,
PLÂNSETTJ DE IMORMENTARE. JELIRE. [Inserată de Antonii Pann în Vă §e$U6re la hă soii „Povestea lui moşii Albii ", partea ii. iucurescl 1852, pag. 49 — Acesta jelire ironică atribuită uneî femei, pe care bârbatulu n'o lasă se b6, pe cându elti se afla în vi6ţă].
Aolică, aoleu, scolă, bărbăţelulă meii ; scolă, să jucămă unu jocu şi te culcă ier la locil. Scolă-mi-te, bărbăţelă, vino s6 jucămă niţelu; scolă de maî sări hop, hop şi te culcă sS te 'n gropii !
5
ŢIPETtT DE JALE. f Uâ ţrtţetore la ţeră seni „ Povestea lui moşii Albu" de Antonii Pann. Bucurescl. 1852, partea ii, pag. 49].
[Antonii Pann intr'Uă Şefâtore la ţeră şeii „Povestea luî mo.şu Albu", Bucurescl. 1852, par tea ii, pag. 61.— D-lii V. Alesandri, în colecţiunea d-s61e, a reprodusii cânteculii la pag. 282, ca doina xlvii, sub titlulu Despărţirea, prei'ăcendu unele versuri].
Unde te ducî, barbăţele, şi cuî mă laşî, sufletele ? Of, cum te înduri de mine şi laşi să ţipu după tine ! Te întdree şi te uită, ca se'mî vedjf jalea cea multă. Vaî, nu maî pociţi, cad^u pe cale, leşinii, morii d'atâta jale. Staî, sdrele meii celu dulce, staî, nu grăbi a te duce ; staî, orî mă ie şi pe mine să fiu într'ună locti cu tine !
5
io
JELIRE DE MORTU.
Bărbăţelulă meii iubiţii, de a-seră aî muritii : of, şi nu pociţi sS te uitu şi la altuia sS mă uitii !
[Antonii Pann a reprodusii acestu cântecu intr'f/ă swjetore la ţeră seu „ Povestea lui moşii Albu ". Bucurescl. 1852, partea n, pag. 62].
4
JELIRE LA MORMENTU. [Inseraţii de Antonii Pann, îatr'Vă şefâlore la (eră seu „Povestea luî moşii Albii". Bucurescl K52, partea n, pag. 61 ; reprodusii ca doina im, pag. 281, sub titlulii Bolnavulu, în coifeţiunea d-lul Vas. Alesandri, cu suprimarea fersurilorii 6 — 7 şi modificarea celor din urmă patru].
Scolă, sufletele, scolă, scolă să vedemii ce bolă, ce bolă te împresoră, te doboră, te omora. Scolă, îmî spune şi mie ca să'ri cautii doftoriă ; scolă, unii cuventă îmî spune, nu tăcea, nu mă repune; că, de cândti nu'ri este bine, nu te-ai maî uitaţii la mine. Ci te uită cu-ochişoriî la lacrămile plânsoriî
5
Mila mea şi dorulti meu, spune, ce ţî-amă greşită eu ? Care vorbă te-a scârbită, ce necază te-a osebită? Pentru ce te-aî mâniată şi te ducî nemângâiată ? Staî, ah, sufleţelulă meă : unde mergî, să mergă şi eă. Ie-rnă să te însoţescă, nu mă lăsa se dorescă. Voia să fiă în braţulă tăă seă la bine, seă la răă. Şi la iadQ cu tine mergă, ca şi la raia chiară alergă !
5
io
JELIREA BĂRBATULUI MORTU.
io
[A so ve.de Antonii Pann, Spitalulu amorului, broşura iv, cântece populare, ed. ii, Bucurescl. 1852. Aceste versuri constituiescii partea iii a cântecului cu no. 6, pag. 15].
Of, puiule cu dulceţă, suflete ş'a mea viieţă,
CÂNTECE DE LUME : DOINE.
276
spune'mî unde fugî de mine, s'alergh, sâ viu după, tine; spune'mî peste ce hotare, ca s8 viii şi eil mai tare ; orî mS i^'ntr'uă aripioră,
ori vino de me" om6ră; orî m6 ie sS'ţî fiii soqiă, orî nu mS maî lăsa viia ; nu mS lăsa'n chinuire şi 'n a dorului peire.
53. Doine. DOINA. [Scrisu în BucurescJ, la 11 Maiu 1884, după Petrea Creţulii Şolcanii, adusiî din Brăila.— Se se confrunte, ca variantă. Doina l de la pag. 224 în colecţiunea d-lul V. Alesandri şi cea de la pag. 3 în colecţiunea d-lul Sim. FI. Marianii].
Doină schi |i doină (Jich : de cându amu ajunsii voinicii, eu cu doina me" plătescii de birfi şi de boieresch, toţii cu doinişora mea de podvâdă, de belea. Doină, doină, cântecu dulce, de la mine cânda t'eî duce ? Cin'te scose 'n calea mea, bată- te pârdalnica, că 'mî-aî secatii inima şi tu 'mî-aî scurtaţii vieţa, sărăcuţii de maica-mca !
5
io
DORULti. [Scrisu la 9 Maiu 1884, in BucurescI, după Petroa Creţulii Şolcanti].
Foicica, foia fragă, de cine dorulu se legă nu'I paiă lucru de şagă, că de mine s'a legaţii şi nu e lucru curaţii : penfi'n iadii că m'a băgaţii în cugete cu pecath. Foicica de pe Iacii, dorulu la voinicii săracii ca fasolea pe aracii : se suie pen' la unu loch, ştide'n loch şi 16gă bobii şH lasă inima'n foch.
De cine dorulu s'alegă nu'I paiă lucru de şagă, ! DE OFTATU. [Scrisu la 1880, după lăutari din Bucurescij
De oftath ce-amh oftath tare7 furca pieptului mS dâre: sufleţeluia mi-s'aprinde, foculh inima'mî coprinde. De oftath ce-amh oftath eh, s'a mâniath dumnezeu : nu maî ninge, nu maî plouă, noptea nu maî cade rouă. Ah oftath, oftath, oftath, bolă de nevindecath, ciu'l'aduce, cine'lh face ? Cate n'aî şi câte'ţ;! place, cate le-aî avutu uă-dată şi n'el maî avea alt dată ! OFTATULIj. [DupăPetrea Creţulii Şolcanii, lăutarul u Bra. aerisii la 7 Maiu 1884, în BucurescI — Si- i confrunte, ca variantă, a hi doină, Uretulu. , pag. 220, din colecţiunea d-lul V. AlesanJr
5
Cui a lăsata oftatulh ierte'î Domnulh păcatulh, că omulh, de n'ara ofta, cu totuia s'ara venina ; că omuia, cu câta ofteză, cu atâta se usureză.
io Frunzuliţă lemnh uscath, toth de of şi de ottatu forte m'amh îndestulaţii : nimica n'amh câştigată,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCtJ.
VERDE, VERDE. [A. se vede Albina Pindulul de la 1 Ianuariu 1870, pag. 14].
fără dor m'amu întristată, veselia mî-amă stricată. OFTAEEA. [Variantă 6crisă în BucurescI, la 12 Maiu 1884, după Petrea Creţulu Şoicanu, adusii din Brăila].
Foia verde lemnti uscată, de oftată ce-amu totă oftată sorele s'a 'ntunecată, luna n'a maî luminată. De oftată ce-amă oftată tare, nici s6rele nu rSsare, nici luna lumină n'are, nici pe câmpă nu cresce-uâ fiore. Cuî a lăsată oftatulă ierte'î Domnulă pâcatulă, că omulă, deca ofteză, inima'şî maî uşur^ză. Foicica bobă meruntă, de oftată şi de uretă sufietulă mî-amă amăretă, vieţa ml-amă posomorâtă.
5
Geba m§ maî ducă a-casă, că'să flăcăă şi n'amă nevastă, nicî nevestă, nicî copii, nici ună felă de căpStâiă.
5
[Scrisu după Petrea Creţulu Şolcanu, în diua de 6 Augustu 1883, la Laculu-sâratu].
io
15
[Scrisu in BucurescI după Petrea Credulii Şoli.'iinu, la 11 Maiu, 1884].
5
Cine n'are doră pe lume viiă sS'î daă de la mine, că la mine e d'Slu greu, urgia luî dumnedeu. Foicica mărgărită, dorule, tirană cumplită, de ce m'aî îmbătrânită ? Ca se" staă sS te jelescă, de tine s<3 me" topescă şi la alţii se" privescă; ori sS'mi cată oftările pe tote cărările, pe unde crescă florile?
Verde, verde şi ier verde, ce-amă iubită nu se mai vede nicî prin crăngă, nici prin livede, nicî prin cositura verde.
CĂINŢA.
DORULtf GREtf.
Foia verde de năutu, tinereţe ce-amă avută cu amară le-amă petrecută, cu amară şi cu oftată, cu doră şi cu suspinată.
277
10
Foia ş'uă zorea, bună mî-e vremea, rea mî-e inima. Eă, cu mintea mea şi cum mî-e firea, dedeî de belea. Mintea mea cea prdstă dete de pedepsă, mintea mea cea bună dete de minciună: părăsii casa, casa, nevasta. Copilaşii mei, copiî merunţeî ca bobulă de meiă, ce-oră fi fâcândă ei? Multă suntă mititel, . multă suntă străinei, sărmanii de ei! Bună mî-e vremea, rea mî-e inima ; bună mî-e firea, pr6stă'mi fu .mintea !
5
10
15
20
MINŢII. 15
[Scrisu după lâutarulu Ioniţâ din satulu RudenI la 1870.— A se compara varianta de la pag. 80 in broşura d-luî Sim. FI. Marianii].
Foicica bobă de linte, bată-te pustia, minte,
ih
CÂNTECE DE LUME : DOINE.
că n'aî foştii de maî nainte s6 me" 'nveţî ca unu părinte, că n'aî foştii la tinereţe sfi'inî dai sfaturi şi poveţe. Acuma nu'mî trebuiesc! că maî reu me" chinuiesc!: ochiî'mî vSdîi, inima'mî cere, ce folosii că n'amu putere !
nu mi-aru fi necazulu mare, d6r fuse d'uâ cli de lucru, nu ţî-arfi maî putrezi trupulu, nici trupulu, nici osele câ'ţî purtai ponosele.
i
DORULU MÂNDREI. 10
URSITOREA. [Antonii Pann, Spitalulă amorului, broşura iv, „cântece populare", no. 3, pag. 7. Bucurescl, 1852. Pare-se că ultima strofa e unu adausu propriu Iul Antonii Pann].
Drumii la delii şi drumii la vale: îmi facii vaculti toţii pe cale, n'amu în lume sărbătore. Bat-o crucea ursitore, care m'a ursiţii pe mine 5 s6 n'amii nici unii cesa cu bine, ci se" mS trudescu pe lume, necazuri sS mS sugrume. Ostenita mereft de ducă, noptea'n codru me" apucă : io copacilor sunta nălucă, ochi nu mi-se maî usucă. Unde mergii, în orî-ce parte, de iubita eu nu amu parte : dragostele 'mi suntii deşerte, 15 că mândra mea e departe. Dorulu cându mS prididesce, nici unu timpii nu mS opresce: viforulu nu mă 'ngrozesce, calea nu me" ostenesce. 20 ASCEPTAREA. [Serisu in judeţulii VMcea şi publicata, sub lisoudonimulu „Murgilâ" în diarulu România, no. 149 din 22 Septembre 1884].
[Culeşii din judeţulii Velcea de pseudonimi; „Murgilâ" şi publicaţii în diarulu România, n 149, din 22 Septembre 1884].
Suie mândra pe colnicu rfisucindu la borangicu, şi pe fusu n'a pusu nimicfi, pe cera cătânda dup'una nora. Bată-te pustia, doru ! ÎNTREBAREA. [Culeşii din judeţulii Velcea de pseudonimul:: ,.Murgilă" si publicaţii în diarulu România, no 149, din 22 Septembre 1884].
Şi de dela de după deia mî-a'nfrundjta una fâgulena. Cum aşi face s§ m6 duca frunza lui să i-o săruta ?
i
NOROCULt. [Culeşii din judeţulu Velcea de pseudonime' : „Murgilâ" si publicaţii în diarulu România, r\* 149, din 22 Septembre 1884].
Frunzuliţă mărăcine, ea, una voinicelu ca mine, n'avusei parte pe lume. Vaî, noroce, de te-aşi prinde, ca p'una câine te-aşi întinde, că la toţi le-ai data noroca, pe mine mă ardjl în focii. De voinicu, voinica fuseî, parte'n lume n'avusei ! CAPULU Şl INIMA.
La fontâna din făgetu şed^uî josu să mi-te-asceptii. Asceptai pfin'ce'ngheţaî, îmi luai haina şi plecai şi mersei pfn'la unu loca ; genuchiaî, blestemându focu că, d'aru fi vr'uă sCrbătore,
[Serisu la 14 Augustu 1883, după Petrea Crc tulii Şolcami, la Laculu-sâratii],
5
—Taci, inimă, taci că tota tu le faci : şi bune şi rele, maî multe belele !
27!)
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
—Ba capul ti le face, inima le trage : oftezâ şi tace, că n'are ce'î face !
5
OSĂNDI-TE-ARU. [Scrisu la 7 Maiu 1884. după lăutarulii Petrea Creţulu Şolcanii, adusu in BucurescI].
Foicica trei granate, osândi-te-ara şi te-aru bate pernidra (Tastă nopte, care ţî-o puneamii la spate şi duceai că nu se pdte, la spate, la costişore, la rana care te dâre.
5
DUCA. [Scrisu la 8 Maiu 1884, în BucurescI, după Petrea Creţulu Şolcanu din Brăila].
Foia verde avrămâsă, inimiora nu mS lasă sfi'ţl tîicîl „ remâî sânStosă " : fâr' de tine , unde-oiu merge, ochii mei nu se maî şterge ! Frunzuliţă mării domnescii, m6 gândescu, dragă, gândescii sS remâiii, orî s8 pornescă? Adî în cale, maine'n cale : vieţă grea, plină de jale ! De câtu totil pe cale duşii, maî bine la cruce puşti. Dimineţa t'eî scula, cu tămâia 'î tămâia, la dumnezeii t'eî ruga, la incone t'eî china, Domnului că te-o asculta, de pecate m'o ierta !
5
io
15
20
25
5 JELUI-M'AŞI. [Scrisu după Petrea Creţulu Şolcanii, in diua de 14 Augustii 1883, la Laculu săvatu].
io
15
DORU DE IUBITU. [A se compara Grija iubitei, la pag. 54 din colecţiunea dluî Sim. FI. Marianii, şi Dorulii, din 1882, ediţiunea Gr. A. Lazărenu].
Foia verde lemnu de susu, de cându neicuţa s'a dusti treî gardfe'n pdrt'amii pusă : câte trele mi s'aii prinsti,
mi-s'ati prinşii, a'mbobocitu, neicuţa h'a maî veniţii. A'mbobocitu, a'nfloritu, neicuţa n'a maî sosiţii. Numaî una s'a uscaţii : neicuţa că m'a lăsaţii ! Foia verde castravete, şi n'amii pe cine trimete. S6 trimeţii pe sfentulii sore într'uă qli de sexbătore, sfentulii sore, rotunjoril, nu î-o spune că mî-e dorii; sfentulii sore 'i căldurosii, duce fiori făr' de mirosii. SS trimeţti pe- sfânta lună dorulii meu ca să i'lîi spună, luna e pe jumătate, nu i-le-o, spune pe tote ; sfânta lună'î recorosă, nu'î dă fiori s& le mirosă. Să'î trimeţii dorulii pe vântti, ventulii sboră şuierândii, nimeni nu'i dă cre^ementii !
Foicica macului, jelui-m'aşî şi n'amu cui. Sfi m6 jeluiu vântului, vântului, Crivăţului? Bate ventulii, arde câmpulii, îmî lasă jalea şi gândulu. Jelui-m'aşî câmpului, câmpului şi drumului, der mî-e câmpulii pustiiţii, toţii de jalea mea pârliţii. Jelui-m'aşî drumuluî, drumului pustiiuluî, dâr nici elu n'are putinţă : chinuiţi meii n'are credinţă. Jelui-m'aşî codrului, codrului voinicului :
5
10
15
CÂNTECE DE LUME : DOINE.
codrulii are frunza verde şi pe mine nu mă vede, nu mă vede, nu mă crede.
20
Foia verde mării piticii, 1 nu maî dj, flăcăii, nimicii. N'aî pieritu câtii ai foştii mică dăr acum, cândă estî voinică! DORU DE DUCĂ. [Scrisu după Potrea Creţulu Şolcanu, în rliua de 14 Augustu 1883 la Laculii săraţii.— Ca varianta, se se compare începutulu cânte cului Frundă verde cimbrişorii, pag. 1*6. din colecţi'unea d-luî Sim. FI. Marianii].
Foicica de mohora, bate murgulă din picioru la ferăstra din oboru să'I dau fenu şi ordjşoru, se'I puiu şaua binişoră, că de ducă 'mî-este dorii.
5
Foicica trei granate, amă să'I puiu şeua pe spate ^ ş'arnă să plecă cu elu departe : drumu de nopte, drumu îq silă, 10 o să plecă unde amă milă. Drumu'î greu, murgu'î uşoru, o să plecu unde mî-e doru: pe la fraţi, pe la surori, pe la grădina cu flori. 15 SĂRIŢI, FRAŢI ! [Scrisu parte la 18"0 după repausata mea mumă, parte la 6 Augustii 1883, după Petrea Creţulu Şolcanu, laLaculu-săratii].
F6iâ verde ş'uă lalea, cându ereamu în florea mea, sburamă ca uă turturea, nu mg scia nimenia ; şi sburamă din cracă'n cracă, n'avea nimeni ce să'mî facă ; şi sburamă din frung^ă'n frunză, nici n'avea cin' să m'au(|ă. Foicica da bujoră, der unu hotă de vânătorii smulse trei fire de peru şi făcu d'unu lâţişoru
şi m'apucâ de picioru, de picioru. de după capă, de frică să nu le scapii. Nu mî-e ciudă că mă prinse, der mî-e ciudă că mă'nchise. Săriţi, fraţi, nu mă lăsaţî, că mă puse'n colivia maî multă mortă de câtă viă, şi mg duse la domnia ca să fiă d'a lor soţia. Săriţi, fraţi, nu m§ lăsaţî, săriţi fraţi, săriţi surori, de mă'mpodobiţî cu flori. Săriţi, fraţi, care maî pote, se" mă scoteţi de la morte, din negra străinătate !
15
211
25
st
PRIVEGHIĂTOREA PRINSĂ. [Variantă, audită în judeţulii Velcea şi putli cată de pseudonimulii „Murgilâ" în diarulu Somânia, no 149, din 22 Septembre 1884J.
Verde foia ş'uă lalea, cându ereamu în vremea mea umblamu ca uă păsărea, nu sciamu ce'î dragostea. Numa'ună hoţu de vănătoră puse laţulu la isvoru şi mă prinse de picioră, şi mă puse 'n colivia, numai inima mea scie, maî multă mortă de câtă viă.
1
PRIVEGHIĂTOREA PRLNSĂ.
5
10
[Cântecii popularii serbii, tradusu ca varian"în Paris, la 1875].
Duiosu priveghiătorea cânta în crângulă verde sub ramura pletosă, cându, iată, vinu la densa trei inşi ca s'o văneze. Ea'I rogă şi le djce : „ lăsaţi-mă cu vieţâ,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
„ lăsaţi-mă, c'atuncia „ în verdea grădiniţă „ cânta-vă-voiti unii cântecii „ pe rumena răsură ! Dăr ei o prindil, sărmana, ş'o 'nchidil in colivia, ca mândra-le frumosă cu densa să'şl petrăcă. Atunci ea nu maî căntă, ci mută'şî placă cioculu, er cândii o ieii d'acolo ş'o ducu în grădiniţă, asia 'ncepe să plângă, să plângă |i se clică : „ amarii şi vai de cine'î „ rămaşii fără sogiă, „ amarii priveghiătoriî „ de crângu'î despărţită !
io
15
20
25
RESTRIŞTEA. [Scrisu la 2 Ianuariu 1885, după Ioniţă Niculae Pantelimonenulii, betrânu cobzarii de la Cruceade-petrâ în Bucurescî]. Frundă verde foî de nucii, n'amii uă cale să mă ducii, să mă ducii dintr'acestii locu că e locii făr'de norocii ş'uă silişte făr'de trişte. Antâiii cândii m'amti măritaţii maica răii s'a supăraţii, taica palmă că mia daţii, dăr eQ toţii nu m'amti lăsaţii: mândru mire c'amti luaţii. Inele cândii amil schimbaţii, munţii s'aii cutremuraţii, bradtf verdj s'aii scuturaţii, fontâna s'a turburaţii, dragostea s'a 'nflăcăratti. Der flacărea se topesce, dragostea mereu descresce, duşmănia se 'mulţesce. Bărbăţelulii mî-a plecaţii, singură că m'a lăsaţii ; bărbăţelulii s'a răsnitii, singură m'a oropsita.
5
281
Frundă verde fol de nucii, n'amii în-cotro*să mă ducii, să mă ducă dintr'acestii locii, că e locu făr'de norocii ş'uă silişte făr'de trişte. Din noii cândii m'amti logodită, bărbăţelulii m'a iubiţii, der curendii s'a istoviţii, la trei ani mî-a şi muritii. Frumoşi bracll că i-amii ciopliţii, cu cinci popi că 1'amQ cititu, ş'amii rămaşii singură cucă de n'amti unde să mă ducii. Colo'n vatră la bordeiti e uă mîţă ş'unii coteiii, uâ văcuţă cu viţel ş'uă scrofiţă cu purcel, dăr nici el nu suntti al mei c'a torsti socră-mea pe eî într'uă iarnă şi 'ntr'uă vară, dimineţa până 'n sără. Ursitârea ce-a ursiţii acuma s'a împliniţii : să rămâiii toţii într'unii locii singură făr'de norocii, p'uă silişte făr'de trişte !
25
30
35
40
45
50
FRATELE RASNEŢlj. io
15
20
[Scrisu la 1867, după repausata mea mamă, In Bucurescî.— Doue variante sub acestu titlu figureşă in colecţiunea d-luî V. Alesandri, între doine, sub no. xlv, la pag. 280, şi în suplimentu doina 11, la pag. 379J.
Frundă verde pădureţii, oleoleo, frate răsneţu, de cândii te-al răsnitii de noi, ne-amii făcuţii nouă feciori : şase fraţi şi trei surori. Şi prin lume te-amii cătaţii, nicăirî nu te-amii aflaţii. Te-aii cătaţii surorile pe tote cărările,
5
CÂNTECE DE LUME : DOINE.
K
prin tote pădurile, prin tote grădinile : suriora a maî mare cu pfiră galbenii pe spinare, suriora midlociă cu peni lungă penfi'n călcâie, suriora a maî mică cu rochiţa picăţică ; te-aii cătată şi te-aîi jelită, nicăirî nu te-aii găsiţii. Noufi fraţî, pe noufi cal, te cătară noufi aî: pe unii i-ati ciumpăvitîi, pe alţii că i-ati spetitu, pe toţi că i-ati prăpădită, şi fraţii s'au obosită : nicăiri nu te-aă găsită. Oleoleo, frate răsneţă, aî murită, ori estî drumeţii, că te plangu surorile pe tote cărările, şi te plângă 61 noufi fraţi, noufi fraţi ca' noufi bradî !
io
15
20
25
30
[Variantă, inserată de Antonu Pann în Spitalulii ctitorului, broşura iv, ed. 11. Bucurescî, 1852 no 4, pag. 9 — 10J.
Aoleo, frate răsneţu, ce ne treci ca unii drumeţu, ce ne treci şi nu cutezi ca sfi vii sfi ne maî ve^î?
Cu ce rfiă te-amu supfiratti, atâta de te-aî maniată? Ce te-a făcută sfi ne uiţi, la noi sfi nu te mal uiţi? Ce te-a trasă sfi te răsnescî şi sfi nu ne maî iubescî ? Vino, vino 'ncaî acum, te maî abate din drumu ;
2»
că pe unde tu căleai, cându veniai şi cândă plecai, eu mereu, le măturamii şi cu flori le presăramti ; er acum, de cândă nu viî, au crescută totă bfilăriî ; că, de cându ne-aî părăsiţii, bucuria mî-a lipsită.
2i
STRÂINULU SĂRACI).
AOLEO, FRATE RĂSNEŢlX
Orî ne sciî morţi între vii, pe la noî de nu maî vil, ori ceva te-amu amăretu într'atâtu de ne-aî uretu?
că, de cându mi-te-aî răsnilu şi la noî n'aî maî venită, potecile îţi privescu şi urmele îţi jălescu;
5
10
15
[Scrisu la 9 Augustă 1883, după Petrea Creţuh: Şoleanîi, lăutarulu Brăilei, la Lacul u saratu. Cf. doina xiv, Străinulu, pag. 204, din colecţiunea d-lui V Alesandri].
Foia de pelină, voiniculă străinti ca mărulă din drumti : cine pe drumu trece merele 'î culege, cine se opresce mi'lă sburătoresce ; crăcile că'î frânge, tulpiora 'î plânge cu lacrfiml de sânge. — Frunză de trei fagî, taci, tulpină, taci, că n'aî ce sfi faci. Nu e vina tea, ci e vina mea, că teamă rfisăditu şi nu te-amă grăditu ; taci că, d'oiă trăi, mi-te-oiă îngrădi, de totu te-oiu feri şi te-oiu îngriji. Foia de pelinu, bogatulă străină n'are nicî ună chinu ; că, dfica'l bogată, dumnedeă i-a datti ş'are minte 'n capii,
:,
11.
COLECTIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi mî-a alergată, şi mî-a câştigată. Deca mî-a 'noptată, intră noptea 'n satu în semă băgată; unde nemeresce gasdâ că'şî găsesce, bine'mî odihnesce ; bea şi chiuiesce, lumea că'lu cinstesce şi mi'lă fericesce. Foia de perină, săraculîi străinii o duce 'ntr'unii chinti ; că, deca'î săracă, nimeruî nu'î dragă; că n'a alergată, că n'a câştigată, n'are minte 'n capă ! Nici că n'a 'noptată şi, cândă intră 'n sată, de câinî e lătrata, de babe'î mustrată, la gardă mî-este dată ; nici se odihnesce, nici se 'nveselesce; nimeni nu'lă cinstesce ; singură se jelesce şi singură trăiesce ca Domne-feresce.
30
35
40
45
t
Frunză verde mărăcine, numaî mie n'are cine durerile se'mî aline, numai pentru mine nu e inimioriî 'mi ca sS'î spuie c'a avută si ea uâ-dată 5 dulce mamă, dulce tată, surioră, frăţioru, care me iubiau cu doră ; c'a avută ~şi nu mai are uă puicuţă ca uă flore, ce'mî risipia grijile, îmi gonia durerile şi'mî îndulcia djlele.
10
15
20
25
30
50 STRĂINU ŞI SINGURU. [A se vede „Foia societăţii Românismulu t Bucurescî, 1869 -70J.
55
SLNGURtT PE LUME. [Culeşii de repausatulu Ion Minescu şi puilicatu, sub titlulu de Doină, în „ Foia socieaţil Komânismulu ".— In colecţiunea d-lul Mionu Porapiliu, Paserea străină de la pag. 35 ifere la începută ore-care asemenârl cu aceşti i cântecii].
Frunză verde de anină, cine'î ca mine străină? Numai mierla din păduri, cârsteiulă din arături. Der nici eî nu suntă străinî, ci'să de inime haini. Mierla 'şî-are frăţiorii totă pe sturzul u pestricioră ; cârsteiulă de suriorâ
ciocârlia vinecioră. Mierla şuieră'n tufişe, sturdulă cântă prin rărise : unulă p'altulă se desmierdâ întristarea ca sâ'şî pierdă. Cârsteiaşulă ţiuiesce, ciocârlia'lă linistesce, inimiora'î potolesce.
283
5
Frunză verde de cicore, bat-o crucea ursitore ş'ară topi-o sfentulă sore, că mî-a ursită cu uretă se fiă singură pe pămentă ; din câţi amu iubită pe lume sS le sciă numai de nume, din toţi cei ce mS iubiaă şi cu dragă mS desmierdaă nici unulă sS nu trăiască, pămentulă sS'î învelescă. Vai de vină, vai de pelină, vai de voiniculă străină, ca ună mără singură la drumă : de rodesce, nu'î priiesce, ba spre reu îî folosesce : câţi drumasî călfitorescă,
5
10
15
284
CÂNTECE DE LUME : DOINE.
toţi în eiu sburâtorescu, crăngile că i-le frângu, tulpiora cu focă plânge chiaru cu lacrăme de sânge.
20
DORU DE ŢERĂ. [Scrisu la Laculii-săratu, in 6 Augustu 1883, după lăutarulu Petrea Creţulu Şolcanu].
Foia de cicoră, viaţa mî-e amară departe de ţeră şi de soqioră. Frunză de leranu-dulce, eu m'aşî duce, duce, dăr mî-e calea'n cruce şi nu potu resbate de străinătate, că de ea amu parte. Pen' la mine-acasă uă negură desă, pen' la mine'n ţeră lanuri de secară, verde pălămidă, chinuri şi obidă. Viaţa e amară. departe de ţeră şi de socjoră.
5
10
15
DORU DE STRĂLNETATE. [După Petrea Creţulu Şolcanu, scrisu în sta ţiunea de bal Laculii-săratu, la 14 Augustu 1883]
Câte venturî m'ail bătutu tote că m'ati răcoritu, der Sstii vântu rece, cându bate, elu mă frige şi mă arde. M6 dore, măicuţă, 'n spate 5 de năgra străinătate. — D'aia, maică, să aî parte! Du-te, maică, du-te, du-te, ducu'ţî dorulii, că mî-aî fripţii trupşorulii. 10 DUCA ÎN STRĂINETATE. [Scrisu la 14 Augustu, 1883, in Laculu-săratii, după Petrea Creţulu Şolcanu].
Foia ş'uă lalea, voinicii de colea
cruce câ'şî făcea, calti ş'încălica, la mă-sa mergea, mâ-siî că'î elicea : — măicuţă iluiosă râmâî sănătosă, că de adî imî vine să plecu de la tine, se mă ducii departe în străinătate, de ea să amu parte. DORULU DE RUDE. [Scrisu la 11 Maiu 1884, în BucurescI, dup.". lăutarulu Petrea Creţulu Şolcanu].
Foicica trei bujori, mă suiî pe munţi cu flori să'mî vădii fraţi, să'mî vădii surori, ca grădinile cu flori; mă şuii pe munţi de petră să'mî vădu mumă, să'mî vădii tată, plinii de dorii şi de dosada. Foia verde de susaiu, ce văihiî mă întristai : că fraţii s'ati prăpădiţii, surorile s'ati răsnitti, florile s'au ofilitu, părincioriî ml-aii muritti, dorulu mi-s'a isprăviţii.
j-
AŞIA 'Ml VINE. [Scrisu la 1868 după repausatulii Nic. ŞenchcA studenţii la facultatea de litere. — A se con: para Pe delii mergu, pag, 76, in culcgeroa d-'.. Sim. FI. Marianii].
Foicica, foia lată, aşa'mî vine câte-uă dată.: să mă suiţi pe munţi de petră, să'mî facti ochişorii rota, să coprindji lumea totă, su'mî v6t|u mumă, să'mî vădu tata, să'mî vet|il mândra cum se porta. Duc'oru fi cu toţii bine, gându'n mine să s'aline :
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
dec'oru fi cu toţii răii, sS rnS rogil de dumnezeu sS'mî arate drumulu rău, s6 nig ductl acolo ş'eu.
10
COPILULtf STRĂINI}. Serisu la 14 Augustu 1883, după Petrea Creţulu >olcanu. lăutarulu Brăileî, la Laculu-săratu.— t se compara, ca variantă, partea finală din ioina Păşirea străină la pag. 27 in colecţiunea d-luî Sim. FI. Marianii].
Foia verde de lipanii, mg muncescti, de vine-unu anii, la portă la Leurdenu, sS facă pelinula sachăru, der pelinu 'î toţii amarti. M6 muncii uă vâră tota ca sfi facil strâinulu tată, şi'ml făcui bolă curată, că'î străin ulu ca pelinulii : nu'ţî scie dorulii şi chinuia. M6 muncescii de vine-uă lună ca sS'mî făcu străina mumă, şi'mi făcui curată ciumă, că'î străina ca neghina : nu'ţî scie dorulii şi mila. MS muncescii de vine-unti anii sfi făcu din pelinu sachăru şi prietenă din duşmană, der pelinu'î totu amară şi duşmanu'î totu duşmană: cându o curge petrei lapte ţî-o fi şi duşmanulu frate, er duşmanca surioră căndu n'o fi pe apă moră
Şi b<5uî, şi mâneai bine, voinicii se ţinu de mine par'că amu atâta bine. D'aru fi pâinea câtă de bună, totu se face cleiu în gură, deca e'n ţera străină : mai bine pâine maî prostă, se se d,ică 'n ţera nostă !
5
io
IN ŢERA STRĂINĂ. [Scrisă după Stanciu, lăutarii din sătulii Corbiimari, judeţulu Vlasca, în luliu 18GC].
5
io
Foia verde de alună, sârmanulu voinică străină : ese-afară 'n bătătură şi cu focă cântă din gură; n'are doru şi n'are milă cându este 'n ţeră străină ; ori din cotro ventulu bate, totu îlu firige, totu îlă arde ventulu din străin6tate; ort în cotro s'o întorce, totu plânge şi lăcremî storce, foculă inimiora 'î coce.
5
io
15
INSTRĂINATULU.
20
[Scrisu în diua de 7 Maiu 1884, în Bucuresci după Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarulu Brăilei Pentru cânteculii* precedinte si începutulu ace stuia, s6 se compare cele 6 versuri caro corn punu doina iv din „cântecele din Basarabia' la pag. 405 a colecfciunil d-lul V. Alesandri].
25
BASARABENULTl Trâmisu de d-lu Sim. FI. Marianii comisiuniî e redacţiunea „Foieî societăţii Românismulu"A se vede culegerea d-sele la pag. 44, sub titlulu Ţ*ra străină].
Frunză verde de măslină, trecui Prutulu, apă lină, trecui în ţâra străină.
285
Foicica de sulfină, trecui Prutulu, apă lină, trecui în ţeră străină. Cercai pânea de e bună şi luai uă dată 'n gură : pânea mi-se pare tină. Fiă pânea câtă de bună, deca'su în ţeră străină, fără tată, fără mumă, totu se face clisă 'n gură. Fiă pânea câtu de rea, deca suntu în ţâra mea, cu taica şi cu maica,
5
io
CÂNTECE DE LUME : DOINE.
286
e maî dulce ca mierea. Foicica de sulfină, r6G e în ţeră străină ; că eii, de cândti m'amu răsnitu şi de cândii m'amu rgslovitii, treî surori amii părăsiţii. părinţii mî-amii oropsiţii. M'aii cătaţii surorile pe tote cărările şi m'aii cătaţii părinţii rSsbătendii prin toţi munţii. Şi mg plângii surorile prin tote locurile : că m<5 plânge a maî mare cu pSrii galbenii pe spinare, şi m6 plânge-a mijlocia inimioră de'ţî sfăşiă, şi mS plânge a maî mică frunda'n codru de'mî despică. Vai de mine, ce-amu făcuţii părinţii de mî-amii uretii, suriore d'amii perdutu.
15
AMORAŞULUI.
20
25
30
Morte, morte otrăvită, nemilosă, cruntă vită, tu m'ai despărţiţii, cumplită, de perechia mea iubită. Vino der, ivesce'ţi faţa, tinde c6sa tea semita,
Amoraşii tiranii, tiranii şi duşmana, tare te-aî siliţii şi m'aî despărţiţii de-alti meii puişorii vrednicii de amorţi. Amoraşii tiranii, tiranii şi duşmanii !
[Scrisu la 8 Maiiî 1884. în Bucurescl, după '. trea Cretulu Şolcanu. -Ca variantă se se ; frunte cânteculu „Bulgăraşu de ghiaţă r; în „Dorulu Românului" Bucur. 1879, pag. 1
35
[Inserată de Antonii Pann în Spitalulu amorului, ca urmare la Jalea turturelei].
Despărţirea mî-e amară, trupu'mî e în focii de pară ; mii de chinuri m'apucară, par'că sufletulii sâ'mî sară.
[„ Acesta erea, în Muntenia, forma popular.elegiei erotice din epoca ocupaţiunii terilor Ruşi, înainte de regulamentulu organicii \\iil dice Dim. Bolintin6nu în „Poesia româna treoutu". Albina Pindului, an. i, 1868, pag ''
SINGURĂTATEA.
JALEA DESPĂRŢIRII.
Cândii uă pasere, vaî mie, nu va se" mai fiă viă pentru draga, eî soţia, cândii o perde prin pustia ; dâr eii, care suntu din fire de câtă ea maî cu simţire, cum se" suferii despărţire fără jale şi mâhnire?
taiă'mî maî curendti viieţa, daca 'mî-aî luaţii dulceţa.
5
10
Fruncjă verde ghiaţâ rece, iarna vine, vâra trece, şi n'amii cu cine petrece ; că cu cine-amti petrecuţii mi-s'a di.sîi, măre, s'a dusu, inimioră mi-a repusă , s'a duşii şi n'a maî veniţii, inimioră mî-a răniţii ; a pusu spate la pământii şi faţă la resăritii, ş'a lăsaţii cu jurămentu : „s6'mî faci cosciugii de argintii „cu clape grele de plumbii „şi, cândii m'orii băga 'n mormânt'!. „sg m6 puia maî afundfi „ca sg putre^escQ curândO. DRAGĂ BĂIETELE. [Scrisu la 7 Maiu 1884, în Bucurescl, dur tarulii Petrea Creţulii Şolcanu din Bra.
15
Du-te, du-te, n'aî maî fi, dragă băietele, sg n'amQ de cine dori, dragă băietele,
287
COLECŢI0NEA G. DEM. TEODORESCU.
că. de cine amii doriţii, dragă băietele, s'a duşii şi n'a maî -veniţii, dragă băietele, s'a făcuţii negru ] ămentu, dragă băietele, şi pe mine m'a mâhni tu. dragă băietele.
5
10
' FERICITULU. •risiidupă Petrea Creţulii Şolcauu, lăutarii din Brăila, la 7 şi 11 Maiu 1884. în Bucuresc ]•
Foia verde de năutu, de cândii maica m'a făcuţii vie^a câtii mî-amti petrecuţii, multe 'n lume n'amii sciutii, 5 reil la nimeni n'amii făcuţii. D'amu avutu, de n'amu avuţii, niraenia nu m'a sciutii, la nimenia n'amii ceruţii : 10 amii făcuţii cum amti pututii, amii făcuţii cum amii sciutii, Iul dumnezeii i-amii plăcuţii. La nimeni datorii nu suntii, 15 că dumnezeu, ca unii sfentu, de mine s'a induraţii, toţii ce i-amii ceruţii mî-a datu ; dumnedeu m'a miluiţii, 20 dumnedeii m'a dăruiţii vieta de mî-amii indulcitii, bine pe liune-amii trăiţii. LUME, LUME, SORO LUME. :risu la Laculii-săratu in diua de 9 Aagustu -3. după Petrea Creţulii Solcami.-Ca variantă se confrunte cânteculu ,.Lume, Lume" in )orulH Românului". Bacuresci, 1889, pag, 1 91].
Foia verde mărăcine, lume, lume, soro lume, dragă îmi e se" trăiescii bine, lume, lume, soro lume: frică 'mî-e că morii ca mâine, lume, lume, soro lume,
5
c'aşa 'î lumea: trecgtore, de voinici amăgitore, ca uă apă curg£tore : unulii nasce ş'altulu more.
10
F6iă verde trei căline, lume, lume, soro lume, cândii se m<5 saturii de tine, lume, lume, soro lume ? De tine m'oiu sătura cândii mî-o suna scându;a, cândii mi-o face coliva, cândii mî-o curge t^rena, şi popa mî-o descânta' la capii cu cădelniţa.
15
20
Lume, lume, ce-aî cu mine, că multu dorii maî aî pe tine, şi d'aî tine" omu 'n flore, der, de'î vine mortea, more; de s'arii tine orî şi câtii, toţii o sS mergă la rând ii.
25
NU VOIU LUME. [A se vede Dorulii, edit.ia x. BucurescI, 1870, pag. 171, cânteculu 158].
Nu voiu lume, voiii sS morii, că n'amii parte de amorfi ; nu voiii vie^a se" trăiescii, că n'amii pe cin^ sS iubescii. De câtii se" ardii toţii în dorii, maî bine 'ntr'unii cesii s8 morii de câtii, unde mergii şi şec|u toţii într'una se oftezii; că pe care ochiî-amu pusii ca unii sore mî-a apusii, lumea mî-a întunecaţii şi inima mîa secatii. Ah, norocii, vrăjmaşii cumpliţii, tu iubirea mî-ai răpită, tu fericea mî-aî luaţii şi pe altu-aî bucurată. Nu voiii der se maî trăiescii : voia se" moru, se" mS sfârşescă. Hotărescii, cu unii cuventă, a<|î se intru în mormentă. Ah, ală meu sufletă iubiţii,
") i
10
15
20
CÂNTECE DE LUME : DOINE.
288
vin' de vedj câtti suntu scârbiţii ; vin' de vedî cum o se" morţi ofticată şi plinii de dorii!
şi 'n lume mal drăgăstosu.
NĂIŢÂ. [Scrisu în Bucurescî la 1 868, după unu lăutarii din satulu ClejanîJ.
Frunză verde sâlcioră, la casa cu trestioră trage Năiţă s8 moră: nici nu more, nici se scolă ! Foia verde pelini|ă, mă-sa'î c|ice din guriţă: — scolă-mi-te, măiculiţă, c'a ostenita măicuţa toţii mutându'ţî pernuţa ni la umbră, ni la s6re, ni la capii, ni la piciore !
Pămente, fiă'ţî de bine: iote mi-le-al luaţii la tine, ci ie-mă 'ncai şi pe mine! PĂMÂNTULUI.
5
io
Frundă verde de mării dulce, pe Naie la gropă 'Iii duce, 6r de plânsii cine mi'lti plânge ? Maică-sa şi soră-sa, 15 mai cu focii ibovnica : mă-sa plânge, ori nu plânge, ibovnica varsă sânge. Foia verde ş'uâ crăiţă, ibovnica luî Năiţă 20 s'a făcuţii călughenţă, şi'lii toţii cată în nescire colo susii la mănăstire, şi'lii totu chiamă şi'lii toţii plânge, vărsândîi lacremi, vărsândii sânge. 25 PĂMKNTE. [Scrisu la 7 Maiii 1884, în Bucurescl, după Petrea Creţul u Şolcanii, lăutarulu Brăilei].
Pămente, face-te-aî osii, că tu 'nghiţî ce e frumoşii
Pămente, face-te-ai tină, că mî-ai luaţii din grădină uă garofă ş'uă verbină.
[Scrisu la 8 Maiu 1884, în Bucurescl, după Pe' Creţulii Şolcanu. — Se se compare, ca variat Cănteculu plugarului de sub no. v, pag. 22*, a colecţiunea d-luî V. Alesandri].
Foia verde de năutu, arde-te-arii foculu, pămentu, că ce-amti pusii n'a răsăriţii, munca mi-s'a râsipitft. Pus-amii ismă, trandafirii, şi n'a răsăriţii unii firii; pus-amii apoi busuiocii ş'a eşitii pară de focii. Arc-ă-te foculu, pămentu, că ce-amă puşti n'a răsăritu. MONĂSTIPJI. [Scrisu la 7 Maiu 1884, după Petrea Ov Şolcanu, adusu din Brăila]-
Foicica mărăcine, bucură-te, mănăstire, că frumosă flore'ţî vine. Nu vine să'mboboeescă, ci vine să odibnescă, ci vine să muce^scă, în tine să putredăscă.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
289
B. CÂNTECE SOCIALE. 3. Haiducesc! . DOINA HAIDUCULUI. ■r.Tisu la 9 Maiu 1884, în Bucurescî, după rea Creţul ii Şolcanu, lăutarulii Brăilei. - Ca iantă, se se confrunte, în colecţiunea d-lul Alesandri, doina xxxi a Iul lână Pctrenulu, '. 259 — 260, şi Doina oltcnr'scă (a Jianului), no. v, pag. 235-286].
Dat-a frunza fagului: pus-amu cruce satului şi codă baltacului, că amu gândulti dracului asupra bogatului. Bată-te crucea, bogatti, omu bogatu şi fără sfatii, ce rnă porţî prin satu legatu,
5
„ foia verde de susahi, o veni luna luî Maiu, s6 m6 suiu în delu pe plaiu, s61mî făcu plugu cu <|ece caî ; sg puiti plugulii sS brăsdezu unde-o fi câmpulii maî deşii; sS tragii brasda dracului din marginea satului la uşia bogatului ! "
35
40
Bată-te crucea, bogaţii, omii bogaţii şi fâr' de sfatii, ce me" porţi acum prin satti, că nicî birulii nu mî-amti daţii !
45
BATE VENTULU.
io
15
20
[Scrisu la 9 Maiu 1884, în Bucurescî, după lăutarulii Petrea Cretulu Şolcanu, din Brăila].
Bate ventulu, bate ventulu, bate vântulti, mişcă crângulu : pe mine me bate gândulti se laşii crângulii, . s8 ieii câmpulii.
5
Bate ventulii, bate ventulu, bate ventulu, arde câmpulii : eşti la câmpii ca sS ra8 stingii, der de crângii maî răii m'aprindii.
10
blăstemulU. 25
30
[Scrisii la 9 Maiu 188 1, in Bucurescî, după Petrea Creţulii Şolcanu].
— Frunzuliţă de pe baltă, nu m6 maî blestema, tată, că m'aî blestemata uă-dată d'amu zăcutu uâ verâ totă şi ierna pe jumătate cu armele nefrecate, nefrecate, nespălate.
5
19
CÂiNTECE DE LtTME : HAIDUCESCl.
290
Lasă-mă ca să me ducii cărăruia să'mî apucu, cărăruia codrului toţii în voia Domnului; că, de n'oiti fi'n haiducia, toţii ţî-oiii semăna eii ţie.
io
BIKULTJ. [Scrisu la 1872 după unu lăutarii din Valealungă, judetulu Dâmboviţa].
Biru'î greii, podveda grea, sărăcuţii de maica mea: unde mergii şi orice făcu, de belele nu maî scapii, nicăirî nu maî încapti. De frica zapciuluî şi de groza birului, uitai drumulii satului şi cornele plugului: luai drumulii crângului, şi poteca codrului, şi flinta haiducului ; că, de câtii în calicia, maî bine la haiducia, ce-o vrea dumnezeii să flă!
5
io
15
BLRTJLti GREU. [Variantă citată de Ion Eliade Rădulescu, vorbindu despre înţelesulii cuvântului „cheoiu11 A se vedtS Isailuiru de I. Eliade Rftduiescu şi „Vcchitie insiituţiunî ale României" de Ion Brezoianu]-
Birulu greii, podveda grea. vaî de munculiţă mea ! Unde mergii şi ori-ce facti, eii de ciocoi nu maî scapii ! Pelinîi beii, pelinu mănâncti, cu pelinu săra mă culcti : de amarii şi de pelinu alţi meii sufletii este plinii.
5
HAIDUCULU. [Scrisu la 11 Maiu 1884, în Bncurescî, după Petrea Creţulu Şoleanu.- Şese compare doina lui bis. pag. 290, dincolectjunea d-lul V. Alesandri]
Foicica de sulfină, taica, maica me1 toţii mână,
mg mână mereîi la luncă ca să me" apucii de muncă : eu puiu codă la măciucă şi mî-e gândulă toţii la ducă. Taica me' mână la sapă, eii puiu căpăstrulti la iapă şi plecii caiî und's*adapă, er cându vădii caiî pe lunca îmî trece dorulu de muncă, nu mă maî gândescu la strungă. Foicica foi de cepă, c-is-amii tatiî : — „tată, tată, „nu mă maî mâna la sapa, „că pre e cu buza lată, „bat-o pustiia s'o bată, „şi mî e frică „că mă strică ; pmână-mă la venătore „după fete bălăiore, „ori cu durda la spinare „după cerbi şi căpriore ; „nu mă maî mâna la luncă. „că eii nu suntii bunii de munca. „ci suntii bunii de codru verde, „că ce aî nu se mal perde „şi ce iei nimeni nu vede! ISPITA. [Scrisu la 11 Maiu 1884, în BucurescI, dupA T Creţulii Şolcanii.— Se se compare, ca var Doina roinicescă de sub no. XXVII, pap. '-'■ Doina olteni'scă a Jianului, no. L, pag. îv din colecţiunea d-lul V. Alesandri,
Frundă verde mărfi creţescu, stau în drumii şi mă găndesef. ce să facii, ce să muncescu pâinea să'mî agonisescu, copiii să'mî hărănescu ? Să ieii drumulii codrului, poteca haiduculuî şi traiulu voinicului, ori să ieii drumulii spre bălti, să m'apucii ier de lopată şi de sapa blestemată; de cornele plugului,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
de aratulu grâului, prăşitulti porumbului? Stau în drumu şi me gândescii cu ce se me hărănescii ? Cu hrana tătână-meii şi cu plugulti moşu-meii? Apoi, foia ş'nă lalea, plugulil este gongă rea, umblă d'a'ndaretelea cândti nu'i sciî socotela. Cu cornele din-d'ăreptu te lovesce totu la peptti, te face prostii din desceptii. AudJ djle blestemate, se'ţl cârpesc! vieţa, măî frate, totu cu lemne 'ncrucişate, totu cu fiere 'ncovăiate pe rezorele arate: pui bucate după plăcii, ori se făcu, ori nu se făcu, mai mulţii pecate sfi tragii ! Foicica, foia 'nvoltă, bată'lii dumnezeii se'lu bată cme-a scoşii drumulii la baltă, cine-a scorniţii sapa lată, arătură şi rezore, secerişu şi cositore !
15
20
25
30
15
20
25
30
JANCU JIIANULU". [Scrisii după Petrea Creţulii Şolcanu, la 6 Augustii 1883, la Laculu-săratu, şi la 9 Maiu 1884 in Bucuresci. A se compara variantele din colecţiuuea d-luî V. Alesandri sub titluliide „Jianulă", no. 74, pag. 159-160].
35
JIIANULtf. "iantâ inserată în colecţiunile de cântece Dorulii şi Amorulu, diferite ediţiuul],
Staii în drumti şi mS gândescii ce se m'apucii se muncescii pâinea s6'mî agonisescii, copilaşii se'mî hrănescii ? întristaţii, pe gânduri pusii, m6 suiî pe delii în susii şi, ochii cândii mî-amii întorşii, me uitai pe vale 'n josu. Verjuî omenii arându cu plugurile în rândti : numai pluguleţulii meu l'a 'nţelenitu dumnezeii ; că doi boi, ce 'î avuseî,
de vremi grele 'î repusei; şi me rugai de bogaţi, care aii bol şi argaţi, sS'mî de" boii într'unii ceşti se arii şi eu locud'unii paşii. Der în zadarii m'amu rugaţii că 'n semă nu m'ati băgaţii ! Atunci şi eu me 'ntorseî şi întru siue'mî omisei : „dar'arti bunulti dumnezeii „se" umble şi plugului meii ; „s6 puiîi se 'mbrăsdezii aleşii „unde-o fi crângulii mai deşii ; „sS tragii brasda dracului „din mai susulii deluluî „penă 'n capulîi satului „drepţii uşa bogatului" !
291
5
10
Foicica trei gutui, trei gutui, trei alemoî, Iancule, de unde vii? — Ia d'aci de peste Jiiii, — Iancule, ce-aî târguiţii ? —Dat amu aurii şi argintii pe vr'o cinci oca de plumbti se" ducii la băieţi în crângu ; că băieţii, fâr' de minte, risipeseti la glonte multe, nu le stă nimeni 'nainte şi nu sciii trage la ţinte ; că băieţii, cam sglobiî, tragii la naiba prin pustii, nu ca mine 'n cărnuri viî ! Pene" vorba nu'mî sfârşia, iace-te'mî şi potera, bat-o maica Precista. Er ceuşulu poterii, slujitorului domniei, de'lu vedea îi totu dicea :
5
10
15
20
292
CÂNTECE DE LUME : HAIDUCESC!.
— Iancule, Jiianule, ado 'n coce povera, c'o sS'ţî viă greii cu ea, şi dă-te de voia tea s6 ne scapi de vr'uă belea ! —Ba de voia nu m'oiii da, nicî povera nu 'mî-Sţî lua că mî-amă data bănuţi pe ea. —Iancule, Românii turcită, ce te porţi aşa gătiţii numa'n aura şi argintă din crescetu penS'n pămentă ?
25
30
35
— De me" portă aşa gătită, dumnezeii m'a dăruită ! —Iancule, Română turcitu, lasă-te de haiducită ; lasă'ţî nebuniele, lasă'ţî haiduciele să'ţî dau boieriele.
40
—Ba eu, c|6u? nu m'oiu lăsa : tu cu boieria tea, eu cu haiducia mea ; 45 că ce câştigi tu 'ntr'uă veră eu câştigă numa 'ntr'uă s6ră şi beă cu mândra 'ntr'uă tomna ! M'a făcută maica voinică sS n'amă frică de nimica ; 50 m'a făcută maica fecioră s8 daă taichii ajutoră : sS mă ţiu pe la strimtorî, pe la munţi în trecStorî, în drumu pe la negustori 55 cându se 'ntorcu din Rîurenî cu punga de gălbiorî şi cu murgii sprinteorî ! Şi cum sta, şi cum vorbia, bine vorba nu'mî sfârşia, pinteni murgului că da, treî pistole slobozia, nevCdută că se făcea, şi gonia, mare, gonia, pi-n'la Ol tă că'mî ajungea,
60
05
dincolo de Slatina; pânfi'n malulu Oltuluî, la capStulă podului. — Foicica delipanu, măi podara, măî cârciumara, trage podulă s8 treca Oltulu. — L'oiă trage, de mî-eî da ortuia ! —Măî podară, măi cârciumara, aî aurită d'ună Jiiana, d'ună puişoră de oltenu şi d'ună hota de căpitana, ce căsnesce pe podari, bea vină de la cârciumarî, iea mieii de la ciobani şi pâinea de la brutari, bea, mănâncă, nu dă bani ? Că, d'oiă sta să totă plătescă, g6ba că mal haiducescă ! Măi podară, măi cârciumara, trage podulă s6 trecă Oltulă, c'aicea te calcă foculu şi te prăpădescă cu totulu. Trage podulă mal d'a dreptu că'ţi trimetă ună plumb a în peptu trage podulă maî la vale, că'ţl trimetă ună plumbă în şe!e Der, de câtă pară la podQ, mal bine cu murgu 'n nota, că 'mî-e murgulă nescâldată, astă-djî l'amă încălicata. trecă prin Oltă ca pe uscata.că mî-e murgulă scurtă în gutt, scurta în guta şi lungă in trupi. trecă prin Oltă de nu me uda' Foicica treî granate, trecu Oltulă d'aia parte : ciocoiă 1' întrebă de carte, eia î-aretă puşca 'n spate
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
293
şi, din ochi deca 'lil privesce, plecă şi mi'lu spovedesce :
şi te'mpuşcii ca pe unii cucii, că suntii tenării şi haiducii.
— floricică usturoiu, usturoiii în patru foî, bată-te crucea, ciocoiii, de te-oiii prinde 'n satil la noî, se'ţî dau măciuci se" te moiu. Unde vădiţi ciocoiii pe drumii şi mi'lu vădiţi mai albăstrenii, mă făcu broscâ pe pămentu, numai câtii unu puiu de cucii ; şi iăii puşca să 'Iii împuşcti, se 'Iii lovescii unde mi'lii dore : la netezulii părului, uude 'î păşii ciocoiului, unde 'î greii voinicului, în calea sufletului. Frunzuliţă lemnti uscaţii, aoleo, ciocoiii bălţatii, suntii trei anî de cându te catu, suntii trei ani ş'uă săptămână pen' te-oiii dobândi la mână să'ţî iăti pielea de pe capă să'mî facii tocii la măzăracii, şi pielea de pe piciore să'rnî facii tocuri la pistole.
Măi podare, trage podulii, să nu trecii prin apă Oltul ti, că mî-e murgulu cam nebunii, trece Oltulii ca pe drumii. Foia verde trei granate, trecui Oltulii jumătate, ciocoi mă 'ntrebă de carte : eu le-arătii flinta la spate să citescă, de se pote. Eu le spuiii că este golă, der ciocoii fugti să moră; eii le spuiii că este săcă, dăr ciocoii fugii de crapă. Flinta'n spate nu mî-e plină, dăr ciocoii fugii de mine şi mă lasă să mă ducii, că suntii tănării şi haiducii.
115
120
125
20
25
30
130
VENĂTORULU.
135
HAIDUCULU. [Scrisu după unu betrânu pădurarii la Găvanulu in 1867. — Cuore-care modificări, acestu cântecu s'a publicată şi în colecţiunea populară DoruIH, ediţiunea x, 1870]. Trage podulii, măi podarii, să trecti la ălu cârciumarti să'hi întrebi! de sănătate si de câte-oiii avă -parte, că e putredii de bogaţii şi să'i iăii nu e păcatti : ela e singurii, ca unii cucii, eu suntii tenării şi haiducii.
15
5
Trage podulii mai la vale să nu'ţî puiu. unii glonţti în sele, 10 trage podulii mai d'a drepţii să nu'ţî puiu unii glonţti în peptii ; trage podulii câtii mai tare, că ieu puşca la cătare,
[Scrisu la 9 Maiu 1884, după Petrea Creţulii Şolcanii, în BucurescL— Muntele Istriţa se află în judeţulu Buzeu, de unde pare originarii şi cănteculu. A se ved6 mal la vale, între cânte cele vechi, legenda lui „Gheorghelaşu"]. Foicica peliniţă, daică, daică, dâiculiţă, d'aşi avă uă puiculiţă cu milă şi cu credinţă, mi-arii lua ierbă d'uă leită, glonte numai d'uă nojiţă să plecii în susti pe Istriţâ să vănezii d'uă prepeliţă; să mă scoborii maî la vale cu mâinile pe pistole, cu drepta pe săbioră să vă(|u cine e la moră : e prietenii ori vecinii, ori duşmanulii de străinii, care m'a băgaţii în chinii.
5
10
15
LA CRUCE. [Scrisu în Bucurescî, la 9 Marii 1884, după Pe trea Creţulu Şolcanii]. Foicica mărgăriţii, de m'aşî vede 'n delii suiţii,
/-
CÂNTECE DE LUME : HA1DCCESCI.
de belele limpezită şi la cruce tăbărîtu, să puiîi mesa să ruănâncti cu mândruţa după guta şi cu murgulu priponiţi! în pripone de argintii, şi legată cu gaitanil d'uă cracă de odolenu, găitanti toţii de mătase împletită de puica 'n şese. Frunzuliţă de măru dulce, de m'aşî vede 'n delu la cruce, d'acolo nu m'aşî maî duce. Murguţulu mî-o nîncheza, eu la mesă c'oia şedea cu mândruţ' alăturea : mândruţa să'mî cânte mie cântece de haiducia.
5
POTERA.
io
15
20
NEV ESTA ŞT CALULtf. [Scrisii în BucurescI, la 9 Maiu 1884, după Petrea Creţulii Şolcanu din biaila].
Foicica, foiă-albastră, ce mî-e draga pe lumea asta ? Numai caluia şi nevesta ! Cu calul ii căletorescu, totă vera haiducescu, de potere mă păzesca, unde descalica prândescu. Nevesta mă premenesce, mă spală şi mă cârpesce, cu guriţa mă'ndulcesce, inimiora 'mi potolesce, sufleţelu 'mî răcoresce.
5
[Variantă scrisă după unu betrânu lăutarii dic Tergoviste — Ca variantă se se confrunte câa teculu r, Jancu, din broşura d-lul N. A. Caranfilu].
—Frunzuliţă mărăcine, ia vedî potera că vine ! —Las' să viă, p'astă cruce, că, cum vine,-aşia s'o duce ! Ţine uşia, suridră, ca să'mî cată d'uă săbioră, săbioră 'nveninată să le ieu vederea 'ndată. —Frunză verde fereguţă, nu maî potu să ţia, neicuţă, 1 că sunta mulţi, bătu'î-ara foculu, de nu'î mal încape locuia! — Fiă câta de mulţi, nu'mî pasă, numai tu să fii a-casă, să le facema de mâncare u trei fripturi şi trei rasdle cu ce-o curge din pistole. COPHÎ HAEDLTCI.
10
STREJA. [Scrisii in BucurescI, la 7 Maiu 1884, după Petrea Creţulii Şolcanu, lăutarulu Brăilei].
—Frunză verde mărăcine, iată, neică, streja vine şi te iă de lângă mine : uud' te-o duce nu e bine ! —Las' să viă, p'astă cruce, că, cum vine,-aşia s'o duce ! Ţine uşia să mă 'ncingu,
să pună mâna pe cuţita ; ţine uşia puţinteia, să punu mâna pe hangera ; maî ţine uşia una pica, să vedî strejiî ce-o să'I djcfi !
5
[Scrisii la 11 Maiu 1884, tn BucurescI. după Petrea Creţulu Şolcanu. — Acesta doină pre sintâ ore-care asemenare, finse numai la tace putu, cu a lui, pag. 289, din colecţiunea d-ln: V. Alesandri şi cu cea de la pagina 162 din co lecţiunea d-lul Sim. FI. Marianii].
Foia verde trei gutui, trei gutui şi trei lămol, din sera de sânt-Văsiî s'aa ivita nisce copii ce se'nveţă 'n codru 'ntaia : copilaşi voinici de rMnâ, copilaşi cam tari de venă, fără tată, fără mumă : cându văda mortea, djca căT gluma. Foicica trei costrel; i" să nu te 'ntelnesci cu ei,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
că, sunta mici |i făr' de minte, esu la omeni înainte, le pună pepturile 'n flinte de nu <^icu nici trei cuvinte.
15
SUB POLE DE CODRU VERDE. [Cântecu haiducescu, inseraţii de Antonii Pann, sub acestii titlu, la pag. 72 — 74 din Uă şefâtore la ţeră s6u „ Povestea lui moşă Albii". BucurescI 1854, partea ii. —Doina xxxi1, pag. 262, din colocţiunea d-lui V. Alesandri, o uă variantă pre scurtată a acestui cântecu].
Sub p61e de codru verde, mititelu focii mi-se vede, mititelu şi potoliţii, totu de voinici ocoliţii. Nu sciu (Jece aii cincî-spre-ce, că mi'şi frige unii berbece, unii berbece, berbecelii sugătorii şi mititelu. Şi nu'lii irige cum se frige, ci'lii înfige în cârlige, înjunghiaţii, nejupuita, ca unii purceluşu pârliţii. Şi'lii întorce din belciuge ca s5'î fia carnea dulce şi sS'lu. aibă la colnicî de merinda, ca voinici. Sub umbră de pâducelii voinicei mănâncă rnielii şi beli vinii din borduşeia cântându şi grăindu ast-felii : „codre, codre înfrunziţii, codre frumoşii înverzită, ţine-m&'n tine feriţii, cu frunză acoperiţii. Codre, vei ave" pecatu cum-va de m'SI da legaţii, că nimicii nu ţî-amu stricata, nu mă scia de vinovata ; că'n tine, de cânda intrai, numai uă cracă tăiai armele de'mî atârnai şi la umbră'tă m'aşe^aî. Le-aşi fi pusa, codre, şi josu, der pămentu'i umedosa
295
şi feruia e ruginosa, îşi perde lustruia frumosa. Codre, codre, duşmana estî: tu voinicii 'I amăgescî, îi aduni şi îi primescî, tu'î predai, er nu'î ferescî. Câta e codrulu de frumosa cu irun
35
40
DESPĂRŢIREA. [Scrisu în Bucurescî, la ^ Maiu 1884, după Petrea Creţulii Şolcanii, lăutarulu Brăilei].
5
10
15
— Foicica mărgărita, iat6, vremea mî-a sosita să me duca în haiducia, se te lasă, dragă, pustia. De lăsata mi-te-oia lăsa, frică 'mie că m'eK uita, că mai sunta voinici ca mine sS te mângâie pre tine ! — Fiă, neică, ca ierba : deca nu estî dumne-ta, par'că nu e nimenia. De t'ei duce ş'6î pleca, p6 mine că rn'&î lăsa lemnelor şi pietrelor şi negri străinilor !
5
io
15
20 CIOCOIULU. [Scrisu în anulu 1867 după unii lăutarii din Corbiî-ciungi, judeţulii Vlasca].
25
30
Foia verde usturoia oleo-leo, spurcata ciocoia, de te-aşî prinde 'n sata la noi de la şele sS te 'nmoiu, de piele sS te jupoia şi din pielea tea să'mî facă uă te"că de mâzăraca, că tu m'aî lăsata săraca de pămenta şi de copii, de nevesta mea d'ântâia, fără nici unu căpStâia !
5
10
CÂNTECE DE LUME: HAIDUCESCl.
290 CIOCOIULUI.
[Variantă culesă şi citată de Ion Eliade Răduloscu, espticându înţelesulu epitetului eiocoiu în Isacharu. A se vede I. Brezoianu, Vechiele instituţiuni ale României. 1882, pag. 148],
Oleo-leo, spurcaţii eiocoiu, uite 'n satti la noî te-asceptil : mfi lovescu cu puranu 'n peptu ca p'unu lupii s<5 te jupoiu ; sS se duca pomina din Cerneţî la Slatina, şi din Slatina 'n Focşani, şi d'acolo 'n Botoşani. De la baltă pen'la munte sS picnimti eiocoiu 'n frunte!
5
io
[Scrisă ia 1870 după Vasile Moscu, în Bucurescl. Balada xiv din colecţiunea d-lul V. Alesandri pag. 41-42, sub titlulu de „Bogatulu şi sărăcuţă", şi doina xm, Ciocoiulu, pag. 250, suntu vari ante înfrumuseţate ale acestui cântecu].
Der ciocoiulu, ca ciocoiulu, c'aşia'î e firea şi soiulu, se dete pe lângă carii şi scose, măre, d'unii biciii şi'î trase vro patru -cinci. Der ţeranulîi, ca ţSranulti, pen'i-se umple găvanulii. Dete cea pe lângă boî şi scose d'uătufă grosă,
BOGATULUiŞI SĂRACULU. [Scrisii în Bucurescî, la 9 Maiu 1884. după P-trea Creţulu Şolcanu, lautarulii Brăilei. -St *. confrunte, ca variante din colecţiunea d-lui V. Alesandri, balada xiv, pag. 41 --42, Bogatului săraculu, pecum şi doina xxm, pag. 250. in:; tulată Ciocoiulu —Originea acestui cânteeu paj', a fi de peste Carpaţî].
ŢERANULU şi ciocoiulU.
Frunză verde barlaboiii, la morâ la Torontoiu vine-unti caru cu patru boi încărcaţii cu păpuşoii!. Din d'ăretulQ carului arendaşulu satului, lipitorea dracului : — Bună vremea, măî 16ne ! — Nu'ţî mulţămescu, măî cocone! — Măî ţerane, tu eşti belii ! — Ba, (|Sii, eiocoiu guleratii, de treî dUe n'amii mâncaţii, nici boii n'amii adăpaţii, nicî în casă n'amii intraţii !
tufă grosă, nodurosâ, şi'î trase vro cinci şi şese.
io
15
2D
Frunzuliţa fagului, la casa fâgaduluî, la cârciuma satuluî, bea bogatulu şi săraculu, bea stăpânulîi şi argatulii, Foicica ş'uă lalea, der bogatulu ce dicea? — Măî cârcimarii, măî fâgădaru, scote'mî mie vinii d'unii bană sS beii cu acestii sSrmanu, că nu l'amii vedetă d'unti anu. Er săraculu, d'audja, şi elii din gură elicea : —măî cârcimarii, măî fâgădaru, scote mie vinii d'unii slotu se'lti beii cu bogatulu totu. Bogătaşulu, d'audja, săracului că'I d^icea şi din gură mi'I grăia : — măi sărace, măî creştine, nu te potrivi cu mine că n'aî cămeşă pe tine. Der săraculu nu tăcea, ci din gură 'î răspundea : -*• ce-aî tu cu cămeşa mea, că n'aî daţii unii banii pe ea, las-o la pârdalnica s6 beii vinii cu dumne-ta ! Bogătaşulu ier djeea, bogătaşulu ier striga : — măî cârcimarii, y
:,$
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORE3CU.
măî făgădarîi, scote mie vinii d'unil banii se beii cu acestîi sărmanii, că nu 1'amii ve<|utu d'unii anii, şi amu poftă s6 '1Q cinstescii, cu vorba sS'lii îmblânolescu ! Der săraculu nu tăcea, cu cuventulii îlti tăia, cu vorba că 'Iii atingea şi din gură ier striga : — măi cârcîmaru, măî făgădarii, scote mie vinii d'unii slotu se'hl beii cu bogatulii toţii, că de bogaţii nu maî potii ; că m6 portă toţii prin satii nebeutti şi nemancatfi şi cu funia legaţii, că nici birulu nu mî-amii daţii ! Apoi, măre, ce 'mî făcea ? Cofa de vinii că umplea şi la gură, d'o ducea, pen<3'n fundii îî resufla. Cărăruia c'apuca, la domnia se ducea, la boieri că se plângea ; şi boierii 'Iii asculta, cercetare că făcea, pe ciocoiii îl ii pedepsia, la falangă că 'Iii punea.
aii şi sporuri la venq!are, şi se cată la schimbare.
40
45
50
55
60
65
MACOVEIULtT. [Scrisii la 7 Maiii 1884, în Bucurescl, după Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarulu Brăilei].
Frunzuliţă lemnii de teiu, drumulii pen'la Macoveiti1 nu'î bătuţii de carii cu boî, nicî de ciobănaşi cu oi, ci 'î bătuţii de murgii mei, cândii de unulti, cândii de trei, trepădândti la Macoveiu se'mî ieu bănişoriî meî, că suntii buni şi la purtare, 1- Satii în judeţulii Buzeu, lângă Cotorga.
5
Din Macoveiu maî la vale, la Trandalirulu1 elti mare s'a făcuţii d'uă adunare. Adunarea şe strîngea, der de vorbă ce vorbia ? Că la Macoveiu în satii nici că maî este de staţii, că te ţine 'n munc'afară, catti ţine oliua de veră, numai pe olece parale pentru birii şi angarale; că săracii pogonaciî şepte inşi suntii p'uă căldare, mămăligă de secare socotită cinci parale ; că, la o^i de serbătore, umblă şi după căldare ca s6 facă de mâncare fără bani de chieltuielă. Asia, măre, de vorbia, uă scrisore că scriia şi scrisorea trimetea tocmaî la Măria-sea, la Măria-sea cea mare s8 le de îndestulare. Cândii scrisorea ajungea şi boierii o citia, milă că li se făcea : între el se sfătuia şi poruncă că dedea s8 se strice linia, s8 plece unde-orii putea ; er porunca de sosia, linia că se strica, sătulii mi-se sfărîma, sătulii mi-se părăsia, de se ducea pomina din Buzeu în Slatina.
297
io
15
20
25
30
35
40
■15
50
1. Târgii din nou formata, cu locuitori fu giţi din Macoveiu, precum spune cânteculu.
CA.NTECE DE LCME : PBOFESIOXALE.
298 LSVOKANCLt.
[Scrisu in FerbinţL, la Augustu 1870, şi în Bucurescl la 7 Maiu 1*84, după Petrea Creţulu Şolcanu, lâutarulu Brăilei. — Despre subiectul ii cântecului, se se v6dâ ale mele Noţiuni despre Co lindele române, BucurescI, 1879, pag. 5 - 11].
Frund uliţă salbă mole, Isvoranulu, boieru mare, din Giulescl pen'maî de vale, din Rudenî si din Catane şi pene la Chiajna-mare, câte fete mî-a aflata pe tote că le-a'nşelatu, nici una nu i-a scăpaţii nemuşcată, nepişcată, de densulu nesărutată. Adî asia şi mâine-aşia, vestea de elu se ducea din Chiajna pen6 'n Giulescl, din Rudenî la BucurescI. Frunduliţă ghiaţă rece, în luna lui Maiu în (Jece1 Isvoranulu râu petrece : la divanului celti mal mare îlii r&tornă trei pistole şi cade 'n sânge pe scară. Vestea 'ndată se ducea la Giulescl şi la Chiajna. Cocona, dec' audja, în trăsură se punea, în BucurescI ajungea, la divanu c& alerga, pe scări iute se suia, pe Isvoranulu vedea şi 'n gura mare dk;ea:
10
15
20
25
30
— ierte'I dumnedeu pecatulu cui mî-a omoritu bărbatului Unde Grecu-o audia1 Isvoranceî respundea : — iaca, bărbăţelulu t6u ţi-l'amu omoritii chiaru eti, se scapă lumea d'ună omu reti ! Vestea, măre, se ducea : vestea, măre, d'ajungea tocmai de la BucurescI 4■ la Chiajna si la Giulescl, ţerânimea se scula, şepte buţl de vină scotea, mare chefu că chefuia şi trei dile că'mî totu bea, că scăpase de duşmanulu, scăpase de Isvoranulu. LA CALAFATC. [CânUtu de arestaţi, pe cându temnit» du: Bucuresclse afla în piaţa Sf Antonii, lângă Curtea vechia. — A se vede Dorulu şi Amorala, ediţiu nile mal vechi, şi partea finală a doinelor
Frundă verde pârii uscaţii, m6 gâniescu la Calafatii, la ciolpanulu derîmatti de scumpe arme 'ncărcatu : toţii de flinte ghintuite, de paloşe ascuţite, de pistole alămite, cu muşamale 'nvelite, că la umbra nucilor sedii stăpânii armelor. Trei suntii : cu căciuli de urşi, nu se suferii de supuşi şi de nici uă mână prinşi !
4. Profesionale. CIOBANULtr. [Scrisu la 1866, după lâutarulu Stanciulu din comuna Corbil-marI, judeţulii Vlasca].
Foia verde usturoii!, de câtii slugă la ciocoiu, mal bine ciobanii la 01 cu capulii pe moşoroiii. 1 In unele variante se schimbă luna „Maiu" in luna „Martiu".
10
Foicica lemnii uscată, de cată slugă şi argaţii la străină şi la bogată, mal bine văcarii în satu. Foia verde de pe luncă, de câtii la ispravnicu slugă,
1»
1. Omorîtorulu lui Isvoranulu erea unvi Greeu, cu caie avusese procese.
COLECflONEA G. DEM. TEODORESCU.
maî bine 'mbrăcata în glugă cu oiţele la strungă. HOŢULU DE CAÎ. [Scrisu la 8 Maiiî 18?4, în Bucurescî, după 'etrea Creţulii Şolcanu din Brăila, caro nareză >riginea cântecului prin întâmplarea următore : mu ore-care „ispravnicii" alu Brăilei avea, ca serfitoru, pe unu betrâmi giambaşu, care intr'uă icpte ii fură toţi caii şi fugi in Dobrogea. Sgouotulu, cercetările şi prinderea furului arii fi datu ocasiuns acestui cântecii popularii].
— Verde, verde, ş'uă răsură, spune, spune, barbă sură, căişoriî cum se fură, cum se ieu din bătătură pe negură şi pe brumă? — Cu ocbiulti arcanului prinzi muma juganuluî, şi duci caii la păduri, totu la ierbă cu râsuri, er cu el călătorescî penă nu te maî zâresci, şi din gură d^ici mereti colea canteceluia meu : „Spune, spune, puia de cucii, „căişoriî und' să ductl? „Spune, spune, turturea, „îngheţată 'î Dunărea „s§ trecă neică pe ea „cu trei suri alăturea, „cu muma juganilor „şi cu tatălu surilor ? „Spune, spune, păsarea, „potu să mergu în Dobrogea „la Măria oltănca, „să beu vinulti „cu vadra „pelinulu „cu ocaua, „să bău vinu nemăsurata, „să iea polu1 nenumărata?
5
10
io
[Cântatii de arestaţii temniţei dm Bucuressî pe la 1840].
Foia verde de susaia, totă noptea mă certai cu nisce voinici din plaia pe nisce beliţi de caî: la ce naiba 'î maî furai, că d'abia'î încălicaî şi'n temnicioră intrai !
5
CĂPITANE DE JUDEŢTj.
15
20
25
30
IN TEMNIŢĂ.
1. Monetă rusă de aurii.
5
HOŢULtf IN TEMNIŢĂ.
[Atribuita arestaţilor din Bucurescî, pe cândii temniţa se afla in piaţa Sf. Antonii].
Frundă verde de năuta,
mă gândesca la Câmpu-lunga, la grajduia unui avuta : să'lu măsoru câta e de lunga de la uşiă pen' la funda ; să'mî alegu una cala porumba, scurta în guta şi lungu în trupa, cum e buna de zurbalîca ; să mă trecă Dunărea fără să'mî ude scara, nici colţuia de ipingea.
200
[Acestii cântecii, care amintesce vechia instituţiune a căpitanilor de judeţii, a foştii scrisu în judeţulii Yelcea şi publicaţii în diarulu Româ nia, no. 149 din 22 Soptembre 1883, de pseudonimuliî „Murgilâ"].
Frunzuliţă ruguleţa, căpitane de judeţa, nu mă maî ţină- 'n coteţa pentr'una puia de murguleţa. Frunc-ă verde de visdeia, penă'n djuă ţi-aduca trei cu iebăncile pe ei, înşelaţi şi înfrânaţi, cum sunta buni de'ncălicata.
5
PESCARULU. [Scrisu în Bucurescî, la 1869, după diferiţi lău tari.— A se confrunta broşura „Cântece naţio nale", no. 93, pag. 178.— Acestii cântecii dat6ză din timpulii ultimelor invasiunl străine].
Foicica ierbă mare, hai la pesce de vânzare : ştiuculiţa cinci parale, baboiaşuia opta parale ;
CÂNTECE DE LUME : PROFESIONALE.
300
MILITARULU CÂLĂREŢU.
pescişorulu 31 ii mai micii ocaua c'unii firfiricii ; morunulti şi crapulii mare cinci grosime de parale !
[A se vede Spitalulii amorului de Antonii Panii, broşura i, ed. ii, pag. 64—65. BucurescL 1852'
Câudu audă cuculu din luncă, me îndemnă totă spre ducă. Cuculu cântă stându pe nucă şi nifi 'ndemnă sg me ducă ; cuculu cântă, îmi ureză şi spre ducă mS'ndernueză. D'aşî ajunge mai curendă unde îmi totu stă în gându, se'ncalicu cală cum îmi place, inima se mi-se 'mpace ; s'au<|u calulă sforăindu şi din pinteni zornăindu ; s8 încingă uă săbiora care'mî va fi soţidra, socjoră d'ajutoru, credinciosă şi cu doră ; soqioră pen'la morte, eă de ea nu m'oiă desparte. Audi, dragă, ori n'aucjî, ori n'ai gură să rfispun<|î? ia
Iată unii păgânii de Turcii : elii se uită, eu mS uitii ; eii niS uitii negustoresce, Turculu se uita câinesce şi sciu, draculii, ce'mî gandesce : se'mî ie banii după pesce. Turculu dice-„Ahmet, Ahmet", eii îi tragă cu pumnu'n peptă ; Turculii <|ice-„arnan, aman", eă ii tragă cu elu tufanu.
1»
15
MILITAEULt. [Serisii în comuna Slânicu, judeţulu Prahova, şi publicată în „Foia societăţii Românisniulii" sub titlulu de Doină].
Frun<|ă verde de stejară, m'a dată sătulă militară, militară în miliţia: murgulă meă cui se rămâiă? L'aşî lăsa lui tată-meă: tată-meă e omă betrană, nu pote cosi la fenă. L'aşî lăsa lui frate-meă : frate-meă e purcâlabu, i■ ie betuiă şi plecă'n sată, murguiu meă stă nemâncată ! Amă uă soră fetă-mare : pune furca'n cingt-tdre şi plecă la şec-etore, murguiu meu de fome more. io Amă uă soră fetă-mică si pî;\nge de se usucă ! Taci, soro, şi nu mai plânge, inimiora nu'ţl mai frânge : n'amă perită câtă amă fostă mică, •:■ der acum, cându suntă voinică, de scai arma se'mi rădică, săbiora st-'mi încingă şi n'amă temă de nimica !
u
$'>
CÂLUGHERlL [Scrisii în Bucurescl. la 7 Maiii 1884, dupo Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarii din Brăila. Asupra aceluiaşi subiecţii, şese confrunte că: tecuiu Lxrm, pag , 306, intitulam Frattli (ci Îngeri) in colecţiunea d-lui Y. Alesandn;
Pe delulă cu vişinii und' se plimb' câlugerQ, glasă s'aude, glasăse pierde pe delulă cu coma verde: — mânca-v'ară câinii, părinţi farăinime fierbinţi, de ce m'aţî inzâvonitu, de ce m'aţî câlugeritu, c'amu fostă de căsătorită, er nu de câlugeritu ! Sâraculă călugeruia cum ii arde sufletum: unde vede nevesta rtsucesce mustaţa
COLECŢITJNEA G. DEM. TEODORESCU.
că, i-a secatii inima; unde vede-uă fetă-mare pică'î rasa din spinare că la sufleţelii ilii dore, frică'î-e de păcatii mare ! Bieta călugăriţa, cum îî arde inima ! Unde vede voiniculu îî tremură cauculil că i-a secatii sufletulu : unde vede-unil omil călare pică'î rasa din spinare că s'aru duce'n lumea mare; unde vede-unii tinerel u face pasulii mărunţeii! că s'aru duce după elu ; unde vede-unii omil frumoşii face mătaniă josu ca la chipulu luî Christosii.
SOI
CĂLUGERHULU.
15
[Scrisii la 1863 după diferiţi lăutari din Bucurescl.— Ca variantă, se se confrunte doina vi. Cântecuîu călugerului, pag. 229, din colecţiunea dlul V. AlesandriJ.
Foia verde lemnii câinescii, amîi să mă călugărescii, să mă ducii la mănăstire cu mâinile pe psaltire, cu ochii după copile; să minciunii pe la icone cu ochiî după cocone. Să'mî facii rasă de mătasă cu toiagii de liliactx şi m6tăniî de tumbacii să fiii femeilor dragii, şi se" trăiescu ca unii sfentu, ca unu ângerii pe pământii.
20
25
30
5
10
15
c. CÂNTECE EROTICO-BACHICE. 5. Erotice. INCEPUTULU DRAGOSTEI. [Scrisii la 18C5, după lăutarii târgului Ferbinţ!, apoi confirmaţii de lăutarii din Bucurescl şi de moşii Petrea Crcţulu Şolcami în 1883 şi Î884. — A se confrunta, ca variantă, cântecuîu vii , pag. 406, datu ca din Basarabia, in colecţi unea d-lul V. Alesandri].
Dec'aî sci, dăc'aî pricepe dragostea de und'se'ncepe ! De la ochî, de la sprâncene, de la buze subţirele, muscar'am neică din ele ca dintr'unu fagurii de miere ! Dăc'aî sci, dec'aî cunosce dragostea de und' se nasce ! De la gutulti cu mărgele, de la sinii cu drăgănele
juca-s'arii neică cu ele ca cu două floricele. OCHII ŞI SPRÂNCENILE. [Scrisii, la 7 Maiii 1884, în Bucurescl, după Petrea Croţulii Şolcami].
Fruncjă verde sălcioră, ah, leliţă Marioră, ochii tăî mC bagă'n boia, sprâncenile mă omora. 5
10
Ochiî şi sprâncenile facti tote păcatele şi legă dragostele. De n'aru fi ochî şi sprâncene, n'arii mai fi păcate grele, nicî dragoste tinerele.
5
10
CÂNTECE DE LUME : EROTICE.
.12
Lele, ochişorii tăi mânca bănişoriî meî; lele, sprâncenuşa tea mânca cămăşuţa mea. Ah, puicuţă Marioră, ochii tăi mă bagă'n bolă, sprâncenile mă omora!
15
0CH1Î ŞI SPRÂNCENILE. [Variantă din coleeţiunea Borulu, ediţiunea x. Bucurescl. 1870, pag. 158. no. 146].
Ochii tăî mă bagă'n bolă, sprâncenile mă omora : unii ochiţi ş'uă spâncen'a tea mî-a secatu inimiora ! De n'aril fi ochi şi sprâncene, n 'ard maî fi păsate grele : ochii şi spârncenile făcu tote pricinile.
DRAGOSTELE.
5
MĂRIA. [Scrisu le 7 Maiii 1884, in Bucurescl. după Petrea Cre^ulu Şolcanu, lâutarulu Brăilei].
Foicica colilia, aoleo, lele Mariă, ochiî tăî struguri din viă, sprâncenile mă mângâia : ochiî şi sprâncena tea mî-aîl fripţii inimiora mea. Aoleo, lele Mariă, dârui-te-arfi mă-ta mie numai c'unti peticii de iiă : la sprâncenî să mă umbrescu, cu ochiî să mă 'ndulcescti.
5
io
DRAGOSTEA. TA se vecie" Antonii Pann, SpitalulX amorului, broşura iv, ed n. Bucurescl. 1852, pag. ÎS - 14, partea i a cântecului no. 6].
Floricică 'n foî albastră, păcatîi de dragostea nostră, că e lumea rea şi hotă, umblă 'n faţă să o scotă; toţi strigii, toţi făcu gură largă dragostea ca să ne spargă,
să ne dăsparţă cu zorulu, să ne pedepsimu cu dorulu. Dragostea, sburdalnica, mulţii e grea, purdalnica: de grea ce e, semă n'are, par'că porţi plumbti în spinare, dăr cine'î cunosce mie<|ulu ş'o pipăie cu merkezulu, e ca pleva de uşoră şi ca fulgulii ce'n văntu sboră.
5
[Scrisu la 9 Augustu 1883 la Laculu-sâraf. după Petrea Creţulu Şolcanu. — A se confnii: ta doina xvm, Dragostele, pag. 244, din co lecţiunea d-lul V. Alesandri].
Foicica avrămesă, dumnedeîi să te ferescă de dragostea femeiescă : are dorii ş'are arsuri, junghiuri pe la 'nchieieturî. Of, dragoste femeiăscă, m'aî uscaţii, m'aî făcuţii iescă, m'aî datu în bolă câinescă! Frunză verde de lemnii dulce, aducîi mâna să'mî facii cruce, mintea din capti mi-se duce ; aducii mâna să mă 'nchinu, piciorele nu mă ţinii, par'că nu'sii făcuţii de plinii. Foicica de ovăsti, d^iua vădu, ndptea visezti ; puiu mâna, nu te găsescQ, de tine mă prăpădesefi. Foia verde brânduşea, noptea, strîngendii plapoma, toţii creşti că estî dumne-ta, ş'unde 'mî strângi! pernişora, creclu că 'ţî e ţfiţişora ! Dumnezeii să te ferescă de dragostea femeiescă: te usucă ca p'uă iască, te dă în boia câinescă!
y
25
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
DOGORULU. t'ariantă scrisă după Petrea Creţulu Şolcanu. iiitarulu Brăilei, în Bucurescî, la 7 Maiu 1884]
Aoleo şi vai de mine, ce-o s6 me făcu fâr'de tine ! . ţ)iua ve^ti, noptea visez u, puiu mâna, nu te găsescu. A-sâră, pe lângă mine, trăsei plapăma maî bine: unde strîngeamil plapăma credeamii că estî dumne-ta; unde strîngeamii pernele credeamii că'ţî suntu temele ; sărutândti colţurile, credeamu că'ţî suntu buzele. Aoleo |i vaî de mine, ce-o s6 m6 facil fără tine !
5
[Scrisu în Bucurescî, la 12 Maiu 1884, după Petrea Creţulu ŞolcanuJ.
Me' miramu, puică, miramu, mS miramu de ce slăbiamti şi pricina n'o găsiamii.
5
10
15
AMUREZATTJLTJ. [Scrisu la 14 Augustă 1883, după lăutarulu Petrea Creţulu Şolcanu, la Laculu-săratu].
15
[Scrisu în anulu 1866 după lăutarii din FerbinţI].
ME MERAMtf.
Astă-dJ pricina găsescu : cum foculu sS nu slăbescti cândii de tine mS topescii? Cu dragostea de la tine aii intraţii fiorî în mine: nu'mî daii stare la mâncare, nici odihnă la culcare cu gândulu la sărutare. M6 miramu, puică, miramu, mS miramu de ce slăbiamă şi pricina n'o aflamti !
10
IUBESCE.
Foicica solzii de pesce, iubesce, dragă, iubesce, der nain te te gândesce, că nu'î petecă sS'lă cârpescî, ci e vecii sS vecuiescî. Iubesce pe cine'ţî place, n'ascepta să te maî roge, prefăcută nu te face, că iubirea e din pară : te arde şi te omora. Iubesce, dragă, iubesce, că vremea se vremuiesce, tinereţea 'mbătrănesce : faţa cândii s'o vesteji, dragostele s'oru trezi.
30a
5
10
Cine nu'î amurezatu las' se moră, nu'î pecatîi, sS moră necununatii. Cine la amorţi nu crede n'arii maî călca ierbă verde ş'arii călca pământii uscaţii, s6 sciţi că l'amu blestemaţii. Veclî amorulti ce lucreză : te bucură, te'ntristâză, inimiora friptâ'ţî lasă. Amorulti cândii se'mpreună, par' că beî vutcă d'a bună; amorulti, cândii se desparte, par'că beî paharii de morte. Amorule ce-aî cu mine de mS pedepsescî pe lume?
5
10
15
AMUREZAREA. [Scrisu in Bucurescî, la 7 Mai ii 1884, după Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarv din Brăila].
15
Foia verde maghiranii ş'uă cracă de leuştenti, în credinţă, de sciamti, nu m6 maî amurezamii, că amorulti de la tine m'a ofticată, vaî de mine: m'a făcută din omti neomu şi m'a uscaţii ca p'unu pomu,
5
304
CÂNTECE DE J.UME : EROTICE.
de noptea nu potu se" dormu ; m'a uscaţii, m'a făcuţii pomii, ca pomii neroditorî, care nu facii v6ra flori.
io
BLESTEMATU. [Scrisu în BucurescI după mediculu veterinară PopovicI la 1867.— Ca variantă se se compare doina xxxvii, pag. 270, din colecţiunea d-lul V. Alesandri şi primele versuri din Imputarea, pag. 66, broşura d-lui Sim. FI. Marianii].
Blestemaţii se" fia locuiţi unde mi-s'a aprinşii foculii, blestemata sS fia cesulu unde m'a ajunsă necasulii, blestemată şi ţSrena unde mî-aî întinsu tu mâna. Ş'amti s6 te blestemii, noroce, că nu'ml daî ce mie'mî place şi n'aducî pe puica'ncoce, că ea scie se" mS'mpace.
5
io
SE FIĂ ALU MEU. [Scrisii după Petrea Creţulu Şolcanu la 14 Augustu 1883, la Laculu-sâratu].
Foicica de dudeti, căci nu lasă dumnezeii ce-oiii iubi s6 fiă-alu meii şi se" morţi cândii oiu vre" eu; s£ mă'ngrope unde-oiu djce, la unu sînii cu doua ţeţe; să mS'ngrope maî afundti s6 nu putred^escti curendii: cu mâna la ţeţişoră, cu gura la bârbioră unde'î dragostea maî mare.
5
io
VERDE, VERDE [Scrisu în BucurescI, la 7 Maiu 1884, după Pe trea Creţulu Şolcanu din Brăila].
Verde, verde şi ier verde, câmpuşorti cu ierbă verde, cine *naiba umbra 'ri vede ? Numai păsărelele şi cu rondunelile. Verde, verde ş'unîi burete, ce amil iubiţii nu se maî vede nici prin crângii, nicî prin livede, nicî prin cositura verde.
Foia verde caloflru, cătaî i6rba câte-unii firii se" găsescii d'unii trandafirii. Trandafirii cu doî boboci, te-aşî iubi şi, <|eu, nu pod : geba, neică, me" toţii rogi. ! SABARULU. [Scrisu după Petrea Creţulu Şolcanu, în <|,j de 14 Augustu 1883,1a Laculu-săratu\
Foia verde salbă mole, câtti e Argeşiulii de mare hasu ca Săbărelulti n'are : Săbărelu '1 cu dulceţă, trece ierna şi nu'nghiaţă; Săbărelii cu apă rece cine bea de dorii iî trece; Săbărelii cu cotituri, ierna maî cu lovituri. Unde vgdji Săbărenca cândii îî resare ţe^a şi'şî înălbesce pânda albă ca şi lebSda îmi s6că inimiora. Cândii v&Jii Săbărencele că'şî sumetii rochiţele de se v6dii piciorele, m'apucă frigurile. Unde ve^ti Săbărenca prejurată cu fota, cu foti^a de mfitasă, sufleţelulii stă s6'mî esă. Cându v6du iia despicata, numa'n fluturaşi lucrată de la mână pen'la cotii de'mî plătesce târguiţi totâ, staţi în locti şi le privesctl, pe piciore mă topescii ! SĂBĂRELTJLU.
5
[Scrisii după cânteculu unul lăutarii din sa' Catane, judeţulu Ilfovu, în anuju 1S67.-CJ riantă s6 se compare Blăxtemulu maicilor. ' ' 134, în colecţiunea d-lul Sim. FI. Marian
Frunză verde salbă- mole, câtti mî-e Argeşulu de mare.
COLECŢIIJNEA G. DEM. TEODORESCU.
hasu ca Săbârelulu n'are. Săbărelulu mititelu s'a'ncuibatu dragostea'n elQ ; Săbărelu cu cotituri multu mie bunii de trântiturî; Săbărelulu cu dulceţă, vine gerulu şi nu'nghiaţă. Foicica verde, foia, dar'aru dumnedeti d'uă ploiă să viă Sabarulu mare se" ie" puntea de la vale, puntea şi cu părugeniî se" se 'nece Săbăreniî, sS'mî rSmâiă-uă Săbărencă, care mî-a fosta mie dragă : cu flori roşii la cosiţă, cu cămeşa în altiţă, cămaşa ca lebăda se vede ţeţa prin ea, sferculti ţeţeî roşiorii ca pusderea de fuiorii, de'mî cade leşina să morii. Frunză verde salbă mole, câtîi ml-e Argeşul & de mare hasu ca Săbărelulu n'are !
5
şi'şî judicâ bibanii ca Bălenuia Ţiganii, şi judică stiucile ca Bălenuia slugile.
20
V I S U L 0. [Scrisu la 8 Maiu 1884, în Buourescl, după lăutarulu Petrea Creţulu Şolcanu]. 10
15
20
25
SÂBERELULlJ. iantă după diferitele ediţiunl ale Borului şi Amorului],
Câta e Argeşuia de mare, hasu ca Săbărelulu n'are. Săbărelu1! mititelu : s'a'ncuibata dragostea'n eia; Săbărelu'î cu dulceţă, vine ierna şi nu'nghiaţă ; Săbărelu cu cotituri multa e bunu de trântiturî; Săbărelu'î linişora, par'că'mî cântă totu de doru. Câta oia fi ş'oiu maî trăi, Săbărencă n'oia iubi: cânda e dragostea maî dulce ie mingiocuia şi se duce, şi se plimbă prin ostreţe ca ispravniciî'n judeţe,
3Q5
5
10
Frunzuliţă trei smicele, vai de păcatele mele, a-seră, pe la uă vreme, visai nisce visuri grele. Pe d'asupra casei mele trecea stoia de rondunele : nu e stolu de rondunele, ci sunta ahturile mele şi dragoste tinerele, care mg iubiama cu ele din tinereţile mele. Frunzuliţă de măru dulce, ajută-mS, sfentă cruce : visuia sS mi-se'mplinescă, puica sS mă'ndrăgostescă, mustăciora sS'mî florescă, inima'ml se" se 'ndulcescă!
5
io
15
CINE? [Scrisu la 8 Maiu 1884, în Bucurescî, după Petrea Creţulu Şolcanu].
Frunzuliţă mărăcine, cine-o Zice, măre, cine, cine-o c-ice „ Niţuia vine " are una galbena de la mine din selbiţa de la guta: far' de eia mi-s'a ureta. Cine mî-o spune că vine îî dau, leică. de la mine şi rochiţa de pe culme că sunta străină pe lume, şi pantofulu din piciora sS v&hi bine că'î-e doru.
5
io
FETIŢELE. [Scrisu la 14 Augustii 1883, după Petrea Creţulu Şolcanu, la Laculusăratu]. 15
Frunză verde trelgutuî, trei gutui şi trei lem6î, 20
s
30fi
CÂNTECE DE LUME : EROTICE.
unde vS(|u fetiţe'n Jiiu cu bordei u'n bălării, cu gârliciuia drepţii spre vii, cu cercei portocalii, cu buzele nărămzii, aici, murgule, rămâi, ca să b6u şi să mănâncă, săra dulce să mă culca, a cas' să nu mă mai ducti. Firicelii de ierbă negră, taica, maica toţii mă'ntrebă d'unu murgii cu coma sirepâ. Eu le spuiii că l'amii avuţii, dăr pe banî că l'amu venduta : numa'n sfanţi şi'n icosarî, numa'n galbeni d'ăia mari, şi paralele-amii băuta cu fetele după gutu : gălbenaşii d'auriî cu fetiţele din Jiiii, sfânţişorî şi icosarî cu fetiţe din Focşani numai de opt-spre-ce ani, mărunţişuia de rubiele cu fetiţe de la schiele pe placulâ inimii mele. Dragele fetiţele mi-aii tocaţii paralele : m'aii băuţii şi m'aii mâncaţii, ca scândura m'aii lăsaţii.
şi m'a uscata ca p'una pomii; bate-o, mare dumnedeu, că pre m'a pedepsita răfi, par' că n'amu iubit-o eu. I U B I T U L U. io
15
^0
25
Frunză verde arţăraşu, ea iubesca una flăcăiaşa voiniceia şi tinereia, parc'că'i trasa printr'unu inelu; ca una firu de calomfiru, feţişora'î trandafiru ; mustăciora SI mijesce, sprânceora i-înegresce, ochişorii îi lucesce, inimiora'I te'ncălclesce, er guriţa'î, cânda vorbesce. ca şi mierea te 'ndulcesce. RÎULUl BUZEU. [Culesu de la diferiţi lăutari intre an.. 1868-1870].
30
LELEA CU CODELE LUNGI. [Scrisii după, lăutarii din Ferbinţî în anulu U66. Ca variantă su se confrunte „ Dorulu Românului ", Bucurescl. 1879, pag. 159].
Lelea, cu c6dele lungi şi cu strungăreţa'n dinţi, te face pe drumti de plăngî, de nu scii pe unde ajungi. Bate-o, Domne, ş'o mai bate, că m'a bagatu în păcate; bate-o, Domne, n'o răbda, că mî-a secatii inima ; bate-o, Domne, arde-o'n focii, că m'a prăpădita de toţii : m'a făcutu din orna ne omu
[A se ved6 Dorulu, ediţia x. 1870 pag. i cânteeulu ;70].
5
Frunză verde de dudâu, hei Buzău, Buzăti, BuzăQ, dărîma-s'ara maluia te&, crăscă ierbă şi dudău, ca s'o pască murgulu meâ că'mî portă trupşorulu greu. Fără druma, fără cărare, haide, murgule, mai tare să ajungema mal cu s6re pene'n munte la Isvore, c'ama uâ mândră ca uă flore şi de doruia neichiî m6re. PENE CÂNDt ? [A se vedâ colecţiunile Doruli şi Amorfi ţiunile de 10 -15 ani In urmă].
10
S'a trecuţii, dragă, de noi: ne prăpădima amendoî,
COLECŢIUNEA G. DfcM. TEODORESCU.
FEMEIA CU DOI BĂRBAŢI.
că de iubiţii ne iubimu, der nu putemu sg vorbimu. Numai din ochi ne vedemfi şi toţii depărtaţi şedemii : totă dma ne gandimii ochi cu ochi sg ne 'ntâlnimti.
5
Gândii te vgdji şi cându 1116 vedj, eu oftez fi şi tu oftezi ; 10 der sg vorbimu nu putemu : par'că limbă nici n'avemti. Peng cându, drag?, asia ochii num'a 'nfâţişia ? Peng cându cu nenorocu se ne pedepsimii cu foctl ?
15
FĂRMECÂTOREA. Antonii Pann, Spitalulu amorului ed. 11. 1852. icestu căntecii figureză unitu cu celu repro dusă sub titlulu Ursitorea].
Aolică, dîcă Flore, de n'al fi fermecătore, nu m'aî întorce din cale s6 calcfi pe urmele tale cu dgsagiî la spinare, leşinatu de nemâncare, de ventu bătuţii, arşii de sdre şi cu bgşicî la piciore !
5
FĂCUTULU. [Scrisu la 9 Maiu 1884, după Petrea Creţul u Şolcanu].
— Foicica de năutu, desfâ, puică, ce-aî făcuţii şi 'mî dă drumulu sg mg ducii, c'amii ajunsii ca unii năucii : şedu pe loch şi ardeii in focii, n'amii nici minte, nici norocii ! — Foicica de năutu, eu nimicii nu ţî-amii făcuţii : te-amii primiţii şi ţîamii vorbiţii, guriţă ţî-amii dăruită : asia făcuţii aî dorită !
307
[Scrisu Ia Corbil-ciungI, judeţulu Vlasca, în Augustii 1865. Ca varianta se so confrunte cânteculii cu acelaşi titlu din Dorulii, ed 1S79, pag. 158].
Femeia cu doî bărbaţi, ie'mî cuţitulii din ficaţi ; nu'lii lăsa sg ruginescă, ficaţii sg putre^escă ; nu'lii lăsa, dragă, lăsa, că 'mî ueucă inima, ş'a uscat'o dragostea, bate-o-aru pârdainica. Femeia cu doî bărbaţi, ie'mî dorulti de la ficaţi, ig'mî dorulii din inimioră, că pustiiulu mg omora.
5
10
F(LARETULUV [A so vede Dorulii, ediţiunea x. BucurescI, 1870J.
Frunză verde de cicore, la Filaretii J la isvore 2 mulţii e umbră şi recore şi apă recoritore. Aî, soro, sg ne umbrimii, 5 amendoî sg ne iubimii, şi de dragi sg ne fimii dragi, der nădejdea sg nu'mî tragî, că nădejdea de la mine e ca sîrma de supţire : 10 cândii o tragî ş'o 'ntindj maî bine fuge puiulti de la tine ! BOBOCELU DE LA FERESTRĂ. [Scrisu în Bucurescî la 1867, după diferiţi lău tari.- A se vede mal la vale legenda lui Gheorghela§u].
5 Frundă verde samulastră8, bobocelii de la ferestră, du-te, puiule, mg lasă,
10
1. Proprietatea fostului mitropolitu Filaretu. 2 Cele douii fontânl, în juruiţi cărora se întinde câmpul ii Filaretulul, loculu de petrecere alu genoratiunilor bucurescene de uă jumetate de seculu în urmă. 3. Prima salată, trufandaua de lăptuci, cepâ, usturoiii etc. In alte localităţi insemnezâ usturoiulu selbatecu şeii purulu.
CÂNTECE DE LUME : EROTICE.
308
că, ciorile se reversă şi te-asceptă mă-t'a-casă ! — Frunză verde de năutu, s6 m'ascepte câtu de multa, d'aicea nu mS maî duca că e bine'n aşternuta ; se m'ascepte câta o vrea, nu pleca de la dumne-ta, că 'ţî-e dulce guriţa !
10
D'AŞl MAI TRAGE... [A se compara Ce pate dorulă, la pag. 110, în colecţiunea d-luî Sim. FI. Marianii].
— D'aşî maî trage câte-ama trasa, ea de tine nu mS lasă ; d'aşî trage necasa de morte, de tine nu m'oia desparte. Le-ama trasa şi le-ama pătimită pentr'uă puică ce-ama iubitu, şi le-amu trasa bune şi rele pentr'uă căţea de muiere. Acum dJca : "frate, mâ duca, „ plecă'ţî gura s'o săruta, „ s'o săruta uă dată bine „ se'mî ţiă-uă lună de <|ile. — De te ducî la Bucurescî, te roga sS nu zăbovesc!, că, de'I zăbovi uă lună, m6 găsescî pe drumu nebună; d'el mal zăbovi uă (|i, apoi nicî m'Sî maî găsi ; dec'61 zăbovi maî multa, mâ găsesc! mortă'n mormenta.
FIRICELU DE IERBĂ NEGRĂ. [Variantă după Dorulă, ediţiunea x din li
io
15
20
FIRICELU DE IERBĂ NEGRĂ. [Scrisu după lăutarii din Bucurescî la 1871].
— Firiceia de ierbă negră, toţî Bucuresciî mS'ntrebă de ce porta cămeşa n^gră. Ea respunda c'aşia mî-e dragă, că'mî este puica bolnavă : mî-e bolnăviorâ la mană, n'a spălata d'uă septemână, n'a spălata şi n'a călcata,
gura nu mî-a sărutată, inimioră mî-a secată. — Vino'n c6cî se" ţî-o spălu eu cu apă de Herăstrău, cu săpuna din sînuia meu, se fiî amurezuia mea ; cu scrobiră albişoră de pe alba'mî feţişoră, să ved^ă lumea să morâ. Să ţî-o calea cu foca nestinsă de la sînuia mea aprinsa, şi s'o 'mbracî, se fiî frumosu, voinica tenărQ şi voiosa.
-Firiceia de iarbă negră, dragă, dragă, şi iăr dragă, câţî mă văda mă tota întrebă: de ce porta cămeşa negră? Eu le spuia c'aşia mî-e dragă. că mî-e iubita betegă. Mî-e betegă, val, d'uă mână : n'a spălatu rufe d'uă lună ; n'a spălata şi n'a călcată. inimioră mî-a secatu. — Ad'o'n-coce. s'o spălu eu, dregă amoraşuia meu, cu apă de Fierăstrăa, cu săpuna din sînulu mea, cu scrobielă albişoră de pe astă buzişoră ; se ţî-o calea apoi frumosu, să fiî mândru, voinicosa. IUBITULTJ TĂINUITU. [Antonii Pann, Spitalulu amorului, broşured ii.— Dorulă, ediţia x, Bucurescî. 1870. ' 183, cănteculu 171.' - Cf. hora xi, imit. „Hora ţigăntscă" la pag. 334 din colecţiua.-lui V. Alesandri].
s
De m'ei pune p'una cărbune, pe iubitu'raî nu l'oia spune, că mî-e temă,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
dragă mamă, s6 nu'lu bage lumea 'n s^mă. De m'Sî pune pe velvore, nu ţroiii spune ce m8 dore, că mî-e dorulil fără lecu, cu vorbe nu m£ împacă. De m'6î vinde pe merinde şeii pe flăcări m'SI aprinde, nu veî sci vr'uă-dinioră ce- amu ascunsă la inimioră. De mî-eţi pune pe capii st6mă, nu v'oiti spune cum îlîi chiamă, că mî-e frică să nu 'Iu ie alta, care 'Iii va vede.
5
io
15
coptă pe pămentii neatinsă de vântu, coptă la răcore, neatinsă de sore ; mustăciora luî spiculii grâului; chiculiţa luî spiculu orbului ; nalţii şi subţirelu, trasă ca prin inelu. Nu me" bate, taică, nu mă bate, maică, c'a seră 'nseratu elii m'a sărutată !
25
30
35
ŞAICILE. 20 [Scrisu în Bucurescl la 1867, după repausata mea mumă].
SĂRUTATULtt. risii după Ioniţă lăutarulu din sătulii Ru denii, judeţulii Ilfovii, în 1867]. Foia de sulfină, cine'mî toţii suspină de vale 'n grădină? Fata din Muscelti de isprămnicelii din gură (|icea şi mi-se ruga : — nu m6 bate, taică, nu m6 bate, maică, că eti drepţii Voiu spune, sermana'mî de mine, a-seră 'nseratii cin'm'a sărutaţi! : unu voinicelii nalţii, nalţii şi sprâncenaţii : feţişora luî spuma laptelui; sprâncenele lui pena corbului; ochişorii lui mura câmpului,
300
5
io
15
20
„Bate ventulu sălcile sS'mi pornescă şăicile, să pornescă şi şaica mea tocma colo'n Cladova la Măria vMuva, care mă iubiamu cu ea din copilăria mea!" Foicica ş'uă lalea cum (Jicea şi cum cânta, şaica mică'şi desprindea, cu lopata c'o mâna, latulu Dunării tăia. Şi'mî pleca c'uă şaică vechia şi c'uă flore la urechiâ, s6 viă cu alta nouă şi cu flori la amândouă. Foicica ş'uă <|orea, sfentulu sore cândă sfinţia, lângă Cladova 'mi sosia, că nu mână cum se mână, ci'mî vâslesce logofeţi, logofeţi cu trei lopeţî ; şi la malu cândă ajungea, pescăresce toţii cânta : — foicica de ovesă, eşl, Mărio, s8 te vSd^ă !
5
10
15
20
25
CÂNTECE DE LUME: EROTICE.
310
— Foia, verde de pe şesii, nu potu, neică, ca să esu, că e maica lângă mine, mă'nveţă să frământă pâine ; ş'amu uă căţea lătrătore, ş'uă uşiă scârţâitore ! — Marioro, dulce gură, iâ unii codru de untură să ungi uşia la ţâţână, ş'uă litră de lapte dulce dâ'lu boldeciî să mănânce : pană boldeic'o mânca, amândoi ne-omu săruta! Foia verde ş'uă lalea c^orî de (|i cându se crăpa, pescăraşulîi se'ntorcea tocmai de la Cladova. A plecaţii c'uă şaică vechia şi c'uă flore la urechiă, şi'nri vine c'uă şaică nouă şi cu flori la amândouă de tâiă Dunărea 'n două.
şi cu flori la amândouă să'mî taiă Dunărea'n două. 30
35
40
A R G A T TÎ. [Scrisu după lăutarulii Marinii din satulu tane la 1867. Cânteculu intitulaţii Argatul* colecţiunea d-lul Sim. FI. Marianii, pag. "2\ deosibesce şi prin coprinsii şi prin versifica: 15
ŞAICILE. [Varianta scrisă la 9 Augustu 1883, la Laculusăratu, după Petrea Creţulu Şolcanu].
Bate ventulu salcia să'mi pornescii corabia, şaica mea, corabia. Lată'î, lată Dunărea, pară'mî este inima. Bate ventulu ş'o să stea să pornescii şi şaica mea : să pornescii c'uă şaică vechia şi c'uă flore la urechiă, şi să viii cu alta nouă şi cu flori la amândouă, tăindu Dunărea în două. Foicica de lipanii, şedu pe malîi de vine-unu anu toţii privindu la Evrianti, că s'a duşii cu şaică vechia şi c'uă flore la urechiă, ş'o veni c'uă şaica nouă
Câţi copii pe drumti găsia la opăcî * că mi'î punea, cu parale mi'I plătia, cu parale, nu gâba. Şi elu, măre, se ducea toţii aci la Cladova, la Măria oltânca: bea rachiiulu cu vedra şi bea vinii cu ocaua ; şi bea vinii nemăsurata, şi da banii nenumărata.
Foia verde matostatu, unde'ţî vă(|u gutulu spălaţii şi mărgenulii răvărsatu, m'aşî băga la tine-argatu. Ce felii de argaţii se'ţî fiii? Numa'n braţe să te ţiu : să te muşcii, să te sărutu, ţeţişora să'ţî apucii, şi să rogii pe dumnedeu ca să moru pe sînulu tăii cându ăi vrea şi tu şi eu ! VARIANTA. [A* se ved6 „Donili Românului" Bucure* 1879, pagina 166].
io
15
Cându îţi ved^u gutulu sp&latu şi mărgenulu răvărsatu, m'aşî băga la tine-argatu, leică, leiculiţă, of. Diua să'ţî spălu vasele, noptea să'ţî moiii osele, leică, leiculiţă, of. Şiua să'mi facii slugaritulu, noptea să'ţî facii pe iubitulu. leică, leiculiţă, of. 1. La lopet,!, la vesle.
[
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
GANDULU. *e vede „BorulU Românului", 1879. Bucu|â, pag. 1 66, şi Amorczatulu de la pag. 53 în broşura d-lul Sim. FL Marianii].
Frunzuliţă salbă mole, valeo, inima mg dore. Gândindu-mg totti la tine, m'amu prăpădiţii, vaî de mine ! De mg ducii cu vita 'n satti gându'mî este toţii la pata ; de mg ducii cu vita 'n luncă, gându'ml este toţii la ducă. Foicica solzii de pesce, vaî de gia care iubesce : de nimicii nu folosesce, somnii de elu nu se lipesce; noptea, cândii abia se culcă, gându'î este totti la ducă, toţii la ducă, toţii la puică.
15
[Scrisu după lăutarulu Ioniţă din RudenI, la 1870. A se compara, ca variantă, hora Vai de mine, pag. 232, din broşura4d-luI S. FI. Marianii],
10
15
se vede „Dorulii Românului", 1879 Bucurescl, pag. 166].
Foicica bobii de macii, nu maî sciii ce sS maî facil ; cu nimica nu mg'mpaca : cine'ml place eu nu'î plăcu, doru'î ducii şi doru'î tragii. Foicica colilia, nu maî sciii ce-o sg maî fiă, că nimicii nu mg mângâia : cuî plăcii eh nu'mî place mie, doru'î ducii, dorh mg sfâşia.
10
M A R I U T A. [Scrisu după Şerbanu Muşatu, în BucurescI, la 27 Decembre 1884].
5
DESPĂRŢIREA. îtonu Pann, Spitalulu amorului, broşura iv, itece populare, ed. ii, BucurescI, 1852. Aceste suri constituiescu partea a doua a cântecu lui cu no. 6, pag. 14-15J.
Of, draga mea 'n lume una, maî frumosă de câta luna, cu feţişora ca crinulii şi cu ochii ca seninulu, din mână deca m'aî pierde, cine o se" te desmierde, cu pupaţii se" te mângâie de la capu pen'la călcâie? Cine-o sS'mî apuco loculu sg'şî fericgscă noroculii?
Of, cându asta'n gândii îmî vine, nu'ţjî pociii vorbi de suspine, că elii braţuia o sg'ţî strîngă, gr ochii meî o sg plângă : Iul veî da din buze miere, ş'ale mele voru fi 'n fiere. CE SE MAI FĂCU ?
PĂRĂSIREA.
Sciî, soro, c'amii pusii de gândii sg plecii. se" te lasu plângendii, din ochi negri lăcrgmânda şi din buze suspinândii ? Sg mg ducii la draga mea, care m'amîi iubiţii cu ea din copilăria mea !
311
5
io
Foia verde sălcioră, câtti ţine (|iua de vgră cete de flăcăi muncesch, cârduri de fete snopescu1. — Mariuţă, Marioră, fgtă de negustoru mare, te-aî făcuta secerătore : grâu'I mich şi dma'î mare, ngl fi maî putendu de şgle. Fige secerea 'ntr'una loca ca sg te săruta cu foca, maî lasă, secerea josa sg te săruta cu folosa. — Ba secerea n'oia lăsa, vorba nu ţl-oiu asculta ; tu de sema mea nu estî şi nu poţi sg mg iubescî. Tu estî din secerătorî,
io
15
1. Făcu snopi, strîngu grâulu seceraţii şi'lu legă în snopi.
CÂNTECE DE LUME : EROTICE.
312
eu fetă de negustori : mî-a pusa taica gălbiorî 20 ca să'I porţii la sărbătorî. — Fetiţă de negustorii, de nu te-oiu iubi, să morii ! — Deca'mî estî tu vr'unîi vitezii, fa fântânii d'unii pârlezii, 25 că maică-mea deşii mă mână, de trel-orî pe săptămână. M A E I 6 K E î. [Publicaţii de Antonii Pann în SpitaluM amo rului, broşura in, pag. 9. Bucuresci, 1852, şi re produsă cu ore-care modificări, ca Doina xxv, pag. 348, în colecţiunea d-lul V. Alesandri]
—Marioră dintre bălţi cu dragostea 'n patru părţi, na de la mine cinci sloţî şi nu te iubi cu toţi ! — Toţii ţî-amii g^isii, Niţule măi: nu'mî trebuiescti banii tăi, că amii prietenii mei şi nu pociţi fără de ei ; că banii se chieltuiescti, se ducii şi se prăpâdescii, er prieteni nu găsescii cu care să mă iubescu. — Marioră din Potlogî, tu te mânii, tu te'ntorcî, tu ier de neică te rogi!
io
15
CÂNDU TOCA LA EADU-VODÂ. [A se vede Dorulă din 1882, ediţiunea G. Lăzărenu].
Cândii toca la Radu-Vodă, eii stamii cu puica de vorbă, ş'o ţineamii de cingătâre şi'mî jura pe sfăntulii s6re şi pe sfenta Născătore că pe altulu nu mai are. Cândii toca de leturghiă, eu stamii cu puicuţa'n viă, şi şedeamii pe pajişte şi vorbiamii de dragoste. Cândii toca la Ghencea'n delii, şedeamii cu puica pe malii: şedeamii pe pămentulu golii ş'o strîngeamii la sinii cu doru. Cândii toca la sfent'Iliă, puicuţa mi-se mânia : cin' s'arii găsi să ne'mpace mare pomenă 'şi-arii face. MITITICA. [A se vede Dorulă, ediţiunea x din 187'
CÂNDU TOCA... [Scriau după repausata mea mumă, in Bucu resci, la 1870]
Cândii toca la Radu-Vodă, eti şedeamii cu puica vorbă : o ţineamii pe pajişte îŞi'I vorbiamii de dragoste, o ţineamii de cingătore ş'o juramii pe sfentulu sore : — spune drepţii, cin' te-a făcuţii, că frumoşii te-a zugrăvitii : limbă'n gură de sacharti, dinţi mărunţi mărgăritarti, ochişoriî'ţi chihlibaru,
faţă albă de tulpanu. Cine te-a făcuţii pe tine par'că m'a 'ntrebatu pe mine: asia naltă şi subţire, gură dulce peste fire.
5
10
Frunzuliţă bobu năutii, mitititico fa, de te-arii prinde neica'n crângti să te muşcii, să te sarutu, midjocelulii să ţi-lii strîngu, să pleci la mă-ta plângendu şi la tat-tăti jeluindu cu lacrămile curgăndu. Mititică estî de stata şi dulce la sărutată ; mititică estî d'uă lună şi duşmanii îţi facii valvă. Frunzuliţă ş'uă lalea,
COLECŢIUNEA G . DEM. TEODORESCC.
mânca-'ţî-arii ochii neică, că suntu dulci şi frumuşei de more lumea de eî !
MUSTRAREA. 15
LELIŢĂ SĂFTIŢĂ. risu după repausata mea mumă, în anulă 9, şi completata după Petrea Creţulu Şolcanu, în Mani 1884].
— Leliţă, leliţă, leliţă Săftiţă, ia eşi la portiţă! — F6iă de crăiţă, aud^ii neiculiţă ! — D6r, deca audj, de ce nu răspunzi, că e mulţii d'a-seră şi d'a-1-altă seră de cândii stau p'a-fară. Vremea 'mi vremuiesce, cămeşa 'mî recesce ; streşiora'mî pică, giubeluţa'mi strică ; nu mi-e de giubea ca de fermenea ; nu 'mî-e nici de ea ca de găitanu, că'î cotulu unu banii şi 'stt băiatu sfirmanu, c'amu slujiţii unii anii pentru găitanu, ş'amii slujiţii uă lună pe blana'î a bună. Leliţă, leliţă, leliţă Săftiţă, vino la portiţă, şi, deca au^î, de ce nu'mî respundjt, şi, deca mS sciî, de ce nu maî vii ? Deschide oblonulu că ţî-e destulu somnulii, deschide uşia de'ml dă guriţa !
313
5
10
[Scrisu în Bucurescî la 1869, după diferiţi lăutari].
Astă iernă gerti şi frigu, puica mea şi draga mea, şi veneai la neica'n crângti, puica mea şi draga mea ; d6r acum e caldii şi bine, puica mea şi draga mea, şi nu maî viî pe la mine, puica mea şi draga mea ; orî dragostea ţî-a peiitu, puica mea şi draga mea, orî pe neică l'aî urâţii, puica mea şi draga mea.
5
10
15
PĂRCĂLABU DE ODOBESCÎ. [Scrisu după lăutarulu Ionită din satulu Rudenl, la 1870]. 15
20
25
— Pârcălabii de Odobescî, ce-aî făcuţii banii domnescî? — I-amti beutîi şi i-amti mâncaţii cu puicile după capii, cu fetiţe tinerele 5 pe placulii inimii mele. Viă streja s§ me' iea c'o se mergii de voia mea, der bănuţii i-amii mâncaţii cu puicile după capti ; 10 der bănuţii i-amii beutu, cu puicile după gutu. DOMNICA.
30
35
[A se vede" Spitalulă amorului de Antonii Pann, broşura n, pagina 1213. Acestii cântecu s'a re produsă ca a xxvi horă în colecţiunea d-luî V. Alesandri, la pag. 349].
AstădJ bură, mâine bură, leliţă, leliţă,
314
CÂNTECE DE LtME . EROTICE.
la lelea în bătătură, leliţă, leliţă ; ca sg'mî crescă d'uă rSsură, leliţă, leliţă, s'o puia la legătură, leliţă, leliţă.
5
10
AMORULUI.
se" trăima în fericire ; se" trăima, câta avema vigţă, ca doî porumbi cu dulceţâ; sg trăima, câta o vrg sfentulu, s§ ne despartă mormentulu. t6tâ lumea.
[Scrisu în BucurescI, la 8 Maiii 1884, după Petrea Creţulu Şolcanu, lâutarulu Brăilei].
Amorule, amoraşia, Vedg-te-aşi călughgraşia, călughgra la mănăstire, cu mâinile pe saltire, cu ochii după copile ; cu mâinile pe icone, cu ochii după cocone, cu glasulti după icose, cu ochii după frumose.
Ah, fetică, fetişorâ, cresce, îă-te mărişora, ca sg'ncepî sg simţî amorulu şi sg te găsescă dom! ii; ranele mele sg'ţî viâ, şi atuncia sg'mî credjî mie; s8 ve<|i inima în mine câtii se arde pentru tine; că ascepta cu nerăbdare se" te nalţi, sg crescî maî mare, sg câştiga a tea iubire,
5
AOLICĂ, D'AOLICĂ... [Publicaţii in Spitalulu amorului de Antonii Pann, broşura iv, pag. 3. BucurescI, 1852. Ca doina xliv, la pag. 279, în colecţiunea d-lul V. Alesandri, s'aii reprodusu, cu modificări, numai versurile 1-4, 17, 18, 29-32. A se ved<5 şi Dorulu, ediţiunea x. BucurescI, 1870. pag. [98].'
Aolică, d'aolică, mulţii mî-e ibovnica mică ş'aşi lăsa-o d'aru maî cresco, ci dorulu mg prididesce. Of, că multa e frumuşică : 5 par'că e uă floricică. Unde'I ve^u ochii ca mura, mg apucă 'n peptu arsura ; unde'î vS(Ju faţa ca crinulu, mi-s'adaugă suşpinulu ; 10 cândQ o v8<|u jucându la horă, dragostea eî mg omora. Căci nu sciii vr'uă buruiană, sg iga foî sg'mî puia la rană, dorul a sâ'mi tămăduie'scă, 15 sg potu s'ascepta sg maî crescâ !
[Scrisu în BucurescI, la 7 Maiu 1884, după Tei: J Creţul ii Şolcanu].
Frunzuliţă solza de pesce, totă lumea mg hulesce, numai puica mă iubesce, numai puica mg primesce: mg spală, mg premenesce, cu scurteica mg 'nvelesce; cu scurteica de cutniă, place multora şi mie ; cu scurteica de atlasa, face multora 'n necasfl. Totă lumea rga pe mine, numai puica 'mî face bine; t6tă lumea mg urSsce, numai puica mg iubesce. PUICA. [Variantă scrisă la 1869 după moşia Marii comuna NegoiescI, judeţulu Ilfovuj.
Foia verde solza de pesce, totă lumea mg hulesce, numai puica mg iubesce : mg spală, mg primenesce, cu scurteica mg'nvelesce, din inimă mg 'ngrijesce. Foia verde ş'uă lalea, puică, puiculiţa mea,
J
315
C0I.ECŢ1U,
deca'ţî-amti greşiţii ceva, na la neică guriţa, că de astădji înainte te-oiu iubi cu dorii fierbinte.
10
oItenesctJ. se vede Spitalulu amorului de Antonii Pann. urescl 1852, broşura i, ed. ii, pag. 69-70. — elecţiunea dlul V. Alesandri, hora xxi de tag. 344, intitulată Sultana, are primele trei suri asemenate cu ale acestui cântecii. Aseîea mal e reprodusă ca doina xxxvi, sub tiulu Aolică, dodo fa, suprimendu-se ultimele şese versuri].
— Aolică, dodo fa, au tu rnî-aî fâcutu ceva de nu te mai pociţi uita? - Ba nu ţî-amii făcuţii nimicii, der mî-e vorba cu lipicu de supuiu p'orî-ce voinicii. -Hai, mândro, pe delii în susu c'a făcută fâsuiulti fusu şi nici baracî nu i-amu pusii. Haî, mândro, sS ne suimii, se mergemii sS'lu hărăcimti, numai amendoî s6 fimii. Eu să hărăcescu din delii către vale joşii spre malii, şi tu, mândro, către delii. Faţă 'n faţă sg privimti, ochi cu ochi se ne'ntâlnimii, unulu spre alt' s6 venimii. Eii din delii haracî s6 puiii, tu din vale să te suî, frică 'mî-e că te repuiti. Vino, mândro, că nu'sii lupii, nici vr'unii câine se te rupiî, ci'cii voinicii ca se te pupii.
10
CÂTU OIU FI . [Scrisii după diferit! lăutari din BucurescI la 1873. - A se confrunta varianta din Dorulu. 1879, no 145, pag. 153].
5
10
Câtfa oiti fi ş'oiu maî trăi, ftită-mare n'okl iubi, ci-oiii iubi uă nevestea s'o amii de ibovnicea ; oiu iubi d'uă nevestică s8 staii noptea fâr'de frică, că, de m'o prinde cu ea, oiti da globă ş'oiu scăpa. De te prindii cu fetă-mare, ţi-o aruncă în spinare, er de nu, cândii se mărită, îţi lasă inima friptă.
5
10
15 VEDUVIŢA GRASĂ. [A se vodcS Spitalulă amorului de Antonii Pann].
20
AMCr IUBITA. risu în BucurescI, la 9 Mani 1884, după Petrea Creţulu Şolcanu].
Iubii fete şi neveste uă sută şi cincî-spre-^ece, şi mî-e inimiora rece. Amu iubiţii ş'o s& iubescu, vieţa sfi'mî maî îndulcescîi ;
că vlădica, de'î vlădică, şi toţii are ibovnică, del unii voinicelu ca mine se n'amu patru-cinci pe lume ? Iubii una, iubiî doue, iubiî uâ sută şi nouă, ş'o să mai iubescu vro optti ş'uâ fetâ de potropopii, si 'mişte inima la locii.
5
Veduviţă grasă, tSneră rămasă, rumenă, frumosă, la ochi mângâiosă; văduvită dragă, teneră şi fragă, dragă copilită ca uă garofiţă, nu umbla cernită şi nepremenită, jalnică, 'ntristată şi nepeptenată. Scol'de dimineţă, spală-te pe faţă şi mi-te gătesce
5
10 t
15
CÂNTECE DE LUME : EROTICE.
316
păru'ţî nete^esce, ah, şi vino, dină, dă cu mine mână, să trăi mu viieţă plină de dulceţă. Nu fi amărâtă, că nu estî urâtă, ci estî ancă fragă şi mie'mî estî dragă,
albă estî, frum6să estî, cu bărbatulu cum trăiescî, că eti văt^u că'ntinerescî ! 20 — Foicica măru domnescti, c|ice lumea că iubescti ! Că iubescti şi că trăiescîi, nicî eti nu tăgăduiescii : nu voia se1 mă prâpădescti !
BĂRBATU N'AÎ. [Scrisu după lăutarulu Ionitâ din comuna Budenl, la 1869]
MARIŢICA DIN PLOIESCl. [Variantă scrisă în Bucurescî, la 9 Maiu 1S; totu după moşiu Petrea Creţulu Şolcanu1
— Foia verde de pospăiţi, Mariţico, bărbaţii n'aî, dâr guriţa cuî o daî? — O daţi la cin'mă iubesce şi nu mă maî părăsesce. —Dă'mî-o, drăguţă, şi mie penă la sântă- Măria şi d'aci pen'la Ispasu, că, rae jurii, nu te maî laşii.
5
— Trăiescîi bine ca cu draculu, că ş'a-sâră mî-a spartă capulu : mî-a spartă capulă cu baltaculă, dâr, lasă, c'o să'lă ie" draculu !
INVEŢULtT. [Scrisu la 9 Marii 1884, in Bucurescl, după moşiţi Petrea Creţulu Şolcanu. —Ca variantă, se'se confrunte Rândunica, no. ix, pag. 3?3, din colecţiunea d-lul V. Alesandri].
Foicica, foî domnescî, voinicele" din Creţescî, de'ţî-e voia să iubesc!, vin'singuru să ispitescî, vin'singuru ca să'mî vorbescî: nu maî pune pe altulu, că altulu umple sătulă şi m'aude bărbatulu; că duşmanulu e duşmană, face calulti armăsaru şi se pune pe cărbunî, umple sătulă cu minciuni.
5
10
MARIŢICA DIN PLOIESCl. [Scrisu la 14 Augustu 1883, după Petrea Cre ţulu Şolcanu, la Laculu-sâratu],
— Foicele, foî domnescî, Mariţico din Ploiescî,
— Floricele, flori domnescî, Mariţico din Ploiescî, albă estî, frumosă estî, cu bărbatulu cum trăiescî?
— Floricele, fiori domnescî, Mariţico din Ploiescî, albă estî, frumosă estî, de ce nu te potolesc!, la ce draculu mal iubescî ! nOBA. [A se ved6 DorulH, ediţiunea x. Bucurescl. 1: pag. 158, cânteculu 146]. Neica'mî dice: — „ haide-aşia, „ săruta'ţî-aşî guriţa „ săra şi diminăţa, „ peste dj tot-dâ-una ! — Foia verde de trifoi, s'a vestită lumea de noî că ne iubimu amândoi ! — Lasă lumea să vorbescă, numaî puica să'mî trăiască şi să vrâ să mă iubescă ;
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
s6 viă cânda o chiăma eu, şi mS jura pe dumnezeu : te-oiii iubi, sufletulu meu !
m'aşî duce pen' la unu locu să dau duşmanilor foca, să ar
A PLECATU. se vedt5 Antonii Pann, Spitalulâ amorului, oşura iv, cântece populare, ediţ ii . Bucurescl. *52. Partea finală a cântecului de sub no. 6, pag. 16].
A plecaţii neică la ţeră, şi nu mî-a spusu de a-seră ca să'î făcu uă azimioră s'o dospescu la ţăţişioră şi s'o cocii la inimioră.
5
DUŞMANII. l se vediS Albina Pindului din 1 lanuariu, anulu 1870].
De cândti, draga, ne-amu iubitu duşmaniî ne-au îngrădita nu cu pari, nici cu nuiele ; numaî cu cuvinte rele. Dar'aru dumnezeii d'una ventu sS de gard ui a la pămentu, numaî parii să rămâiă duşmanilor de tămăiă. Câte lacrămî amu vărsata făceamu d'uă fontană'n sata, fontână cu trei isvoră să be duşmanii să moră.
Duşmanilor, v'amu totu (|isu să 'mî lăsată drumulu deschişii fără garda şi tară parii, că ducii vieţă cu amarii ; voî n'aţî ascultaţii de locti, rău o să vă fiă 'n focu !
20
25
[Scriau la 12 Maiu 1884, in Bucurescî, după Petrea Creţulu Şolcanu].
5
io
rrisu la 9 Maiu 1834, în Bucurescî, după Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarulu Brăilei].
Frunză verde lemnă câinescu, stau mereu şi mă gândescfi pe duşmani cum să'mblând^esca, pe puicuţa să 'mî iubescu.
Foia verde busuiocii,
Duşmanii, duşmancele nu'şî mal păzescu gurile, nu'şî mai grijescu casele, rgq^imându gardurile să strice dragostile.
îs
DUŞMĂNIA.
DUŞMANILOR.
Foicica treî granate, mî-e puicuţa cam departe : d'aru fi noptea treî conace, m'aşî duce şi m'aşî întorce, der mî-e noptea d'unu conacu, nu sciu, frate, ce să facă !
.",17
5
io
Foia verde de năutii, de cândti maica m'a făcuţii totu duşmani eu amu avuţii : şi duşmaniî m'au pâretu, duşmancele m'au uretu, totu la rele m'aii tăretâ. Foia verde de năutii. vedjf duşmaniî ce-au făcuţii : d'amu începută la iubitu eî cu gavdu m'au îngrăditu, cu vorba m'au înegritu. Rugai ceruia vro treî anî să mă scape de duşmanî, şi dumnezeu, ca una sfentu, a data uă ploiă cu ventu ş'a pusu garduia la pămentu, de i-aa rămasa numaî pariî să se 'nţepe toţî duşmaniî, ş'aa rămasa duşmancele s'adune nuielele, să 'şl mesore dilele.
5
10
15
20
CÂNTECE DE LUME: EROTICE.
318 LACREMILE.
OLTENESCU.
[Scrisu in BucurescI, la 1873,după diferi ti lăutari].
Foia verde lemnti uscatu, câte lacrămî amu vărsată făceamă d'uă fântână 'n satu, fontână cu trei isvoră, să be duşmanii se moră ; să bă duşmancele mele, să se stingă focu 'n ele ; să nu simtă, să nu vă<|ă, orî-ce-orii vede sg nu creolă. Foia verde lemnti uscatu, mul tu e duşmanulu jurată : te vede că plângi de focu, Iul nu'î pasă nici de locu ; te vede că plângi cu dorii, lui nu 'î pasă nici să morî ; te vede că suferi greu, elă se bucură mereu ; d'ăî vărsa lacrămî cu sânge, nu te vede, nu te plânge !
5 Spune'mî, mândro, mergi, nu merg., ori poteca sâ'mî deslegi : din do', una să'ri alegi !
io
15
LACREMILE. [Varianta constituindii partea finală a cântecu lui „Frundâ verde do năutu" din Ud căletoriă în Dobrogea de Teodor T. Burada. Iaşi. 1880].
Spune 'mi cu adevărată: câte lacrimi amu vărsată ? Făceamă uă fontână 'n satu : fontână cu cinci isvore, două dulci şi trei amare, să be duşmanii să moră ; să be şi duşmanca mea, să plesnescă fierea 'n ea.
Spune'mî, mândro, vrei, nu vrei, de mă iei, de nu mă iei, că colea mă rogă trei. Aideţî, mândro, să fugimu ; sC fugimu, să pribegimu, unde-omu pute să trăimă ; că sătulă ni s'a mărită, duşmanii s'au îmulţită şi nu mai e de trăită. Unde suntu cu doi, cu trei, vorba de noî e 'ntre ei, duşmani al tăi şi al mei; că unde suntă doi cu doi vorba le e totă de noi, să ne bage în nevoi. Toţi se uită ca la ursă şi facă sfaturi prin ascunsă să ne facă vr'unu ne-ajunsă!
5
GARDULU. [Scrisu după lăutarulu Ioniţă din Rudenl.la 1870],
Frunc-ă verde flori învoite, pe noî cine ne desparte? Gardulu cu nuielele, puica cu sprâncenele. Dar'ar dumnezeu d'unu ventu să dă gardulu la pămentu : numai parii să rămâiă duşmanilor de tămâia.
[Publicata do Antonii Pann în Spitalulu amorw BucurescI, 1852, broşura i, ed. ii , pag. 67 In colecţiunea d-lul V. Alesandri, figureze doina xxxvi sub titlulu „Spunr, mândro'. m primarea versului de laraidlocii din fiă-ce r-'r şi cu omisiunea mal multor strofe seu sci: bărl de versuri].
5
Sciî, mândro, ce-amu pusă de g&n
1
319
COLECflUNEA G. DEM. TfiODORESCtl.
GRÂU MERUNTU.
N U M A I.
aerisii la 12 Maiii 1884, în Bucurescl. după Peea Creţulu Şolcanii. -A se ved6 şi Doruluăin 1882, ediţiunea G A. Lăzărenu].
[Scrisu la 7 şi 9 Maiii 1884, în Bucurescl, după moşii Petrea Creţulu Şolcanii].
Foia verde grâu mfiruntu, de amurezatu ce suntu, nu V&I& luna pe cerii susu, nicî sorele la apusu ; nu v6du ierba pe pământii, nicî luna pe ceru mergendu, nicî sorele resărindu, nicî stelele strălucindu. Foia verde grâu măruntă, de amurezatu ce suntu, nu sciu luna pe ceru merge, orî puica la apâ trece s&'mî aducă apă rece, cine bea de dorii îî trece ; apă rece de cişmea, cine bea rămâne grea ; apă rece de fântână, cine bea de dorii î-alină. Foia verde grâti mSruntu, dar-arii dumnezeii celu sfentu sS be şi duşmanca mea, bato maica Precista şi «fenta Duminica.
5
io
15
20
Foicica solzii de pesce, ia vedj lumea cum trăiesce, cum trăiesce, cum iubesce, şi nu se maî dovedesce ; der eu uă dată iubiî şi 'ntr'unu cesu mg dovedii. Eu iubiî numai uă dată, Şi m'a aflaţii lumea totă ; amu iubit-o numaî sera, ş'a aflaţii târgulu şi ţâra. Alţiî iubescu câte-unu anii, şi n'aă pe nimenî duşmană : eu iubiî uă septemână, vină duşmanii ca la stână; eu iubiî de adj pe mâine, duşmanii se ţinu de mine ! Alţii daă cu pungile de cheltuiescu sutele şi iubescu totu slutele, 6r eu dau câte-uă leită şi iubescu uă porumbiţă cu gura de garofiţă, de'î mirose limb'a ţeţă şi buzele-a micşunele, muşcar'arti neică din ele, ca dintr'unu fagurii de miere.
5
10
15
2)
25
T A Ţ O. MÂNGÂIEREA.
ÎSorisu în Bucurescl, la 1869, după diferiţi lăutari].
Foia verde lobodă, ţaţo, gura lumiî'î slobodă, ţaţo; las'o'n pace sS vorbescă, ţaţo, dragostea sS ne trăiescă, ţaţo ; las'o'n pace sS bârfăscă, ţaţo, neicuţa să te iubescă, ţaţo.
[Scrisu la 8 Maiii 1884, in Bucurescl, după Potrea Creţulu Şolcanii, lăutarulii Brăilei].
5
10
Foia verde ş'uă crSiţă, amu avuţii d'uă puiculiţă, puiculiţă belăioră, cu cosiţa gălbioră, d6r duşmanii mî-o luară. Las' s'o ie, s'o ie, s'o ie, n'arîi ave parte de ea ; las's'o ie, mie nu'mî pasă : n'o s'o ţiă'nchisă'n casă, n'o s'o ţiă 'n colivia, totă la neică o s6'mî viă ;
5
10
CÂNTECE DE LUME: EROTICE.
320
ş'atuncî o s'o judecii bine de ce m'a lăsaţii pe mine. Puiculiţă bălăioră cu cosiţa gălbioră, duşmanii mi-te luară, der vino la mine ieră.
15
OLTULU. [După Petrea Creţul Ci Şolcami, scrisu laLaculiisăratu in 9 Augustu 1883.- Doina liv, pag 291, intitulată Oltenulu în colecţiunea d-luî V. Alesandri, e uă variantă înfrumuseţată a acestui cântecu].
Oltule, Olteţule, Oltule, câine spurcaţii, ce viî asia turburata? Aii la codă te-a ploatii de'mî viî asia mâniaţii, şi cu sânge-amestecatii : toţii cu sânge de haiduci, cu căpestre de caî murgi ? Oltule, Olteţule, seca-ţî-arii peraiele să rămâiă pietrele, să trecii cu piciorele, să maî vadă copilele : toţii copile mărunţele Şi la guturî cu mărgele, pe pofta inimii mele !
5
DA-V'ARtT DUMNEDEt.. [Scrisu în Bucuresci, după diferiţi Ii"". 1873. — SG se compare Du-te, lume de .. 209 în broşura d-luî Sim. FI. Marii: .
10
15
O L T U L t. [x\. so vede Spitdlulu amorului de AntonCi Pann. Bucureşti, 1852, broş. m, p. 23-24. - Cu mici modificări s'a reprodusei în colecţiunea d-luî V. Ălesandri ca doina xux, pag. 284. -Inserată si in Dorulu, ediţiunea x, Bucuresci, 1870].
Oltule, Olteţule, seca-'ţî-arii peraiele, să crescă dudaiele, să trecu cu piciorele. Oltule, rîii blestemaţii, ce viî asia turburaţii ? Ce te răpedî ca unti smeil şi'mî opresci pe NiţulQ meii? Schimbă'ţî, schimbă'ţî apele, slăbesce'ţî vertejile să'ţî vădii pietricelele ; cândii trecii fetişorele
să le speli piciorele. Iacă neică ! Nu e neică, că, d'aru fi veniţii neicuta, Parii fi cunoscuta leicuţa. Cine vine nu e neică. Ventule, du-te de'î spune că zăbavele nu'sii bune, că Florica'î duce dorulu şi i-a'nţelenitu ogorulu. Vino, Niţule băiete, ce facî lelea să te-ascepte ? Busuioculfj a'negritu, rosmarinu-a'ngălbenitu ; lelea plânge, se jelesce. nimeni n'o mai îugrijesce. Vino, Niţule băiete, ce facî lelea să te-ascepte?
5
10
Foicica trei zambile, dragele neichiî copile, da-v'arii dumnezeu d'ună bine şi mie d'uâ sănătate se vă potu iubi pe tote. F6iă verde usturoiu, nu maî potii trece de voi nicî prin crângti, nici prin zăvoi., câ'mî păziţi cărările ca pe flo;î albinele. Foia verde treî aglicî, dă v'oiu mai găsi p'aicl, o să mă făcu pricolicio, că la tote v'amu plăcuţii. pe tote-o să vă săruta PĂ-ME, DOMNE [Scrisu parte în Bucuresci după Stroc' de lemne, la 18tJ9 ; parte după Petrea Şolcanu, lăutarii din Brăila, Ia 8 Maiii " Ca variantă s6 se compare Fi-mi, ia»'' pag. 81, în culegerea d-luî Sim. Fi. i
„Rosmarine, siminoce fâ-mă, Domne, ce m'Sî | fâ-mă inimii ce'î
COLECŢI0NEA G. DEM. TEODORESCU.
îă-niă-unu puiu de porumbeii! să mă nalţii în susu la ceru, să mă uită în Braniştea, să'mî privescii ibovnica cum o bate maică-sa de mî-a secatu inima, vai de mine şi de ea " ! Foicica ş'uă lalea, voinicelulii cum alicea dumnezeii îlu asculta, că'lfl făcea unu porumbelti, se'nălţa în susti la cerţi, se uita în Braniştea, şi acolo ce'mî vedea ? îşi vedea ibovnica cum o bătea maică-sa cu nuiele pe giubea de'î usca inimiora, cu steblă de busuiocii peste subţireii! mijlocii de'I seca trupulti cu focii. Vaî de densulu,vaî de ea, tristă le e inima că le 'notă 'n voia rea ea de densulu, elu de ea !
IBOVNICULU. 5
10
15
[Scrisu la 9 Maiii 1884, în Bucurescî, după Petrea Creţulu Şolcanu].
Frunzuliţă grâti curata, amii ibovnicelii băiatii ne'nsuratti, necununatu, nici mustaţa nu i-a daţii ; der, de frica birului, trecu apa Jiiului ; de groza zapciuluî, trecu apa Oltului. Cândtl o trecu jumătate, leica'lti trase de la spate şi 'î (|ise : „unde pleci, frate, „cu dragostele mai tote" ?
5
10
20 ALBA DE LA MUNTE.
25
[Publicaţii de Antonii Pann în SpitaMu amorului, Bucurescî. 1852. broşura, I, ediţia n pag 61-64. D-lii V. Alesanclri l'a reprodusa în colecţiunea d-sele, doina no. xxxv, pag. 267, întroducândti câte-va modificări de cuvinte şi suprimerl de versuri].
Albo, Albo de la munte, ce-aî pusii fesciorulii pe frunte, că 'ţî-aii esitii vorbe multe !
DEAGĂ BĂIETELE. ni după Petrea Creţulu Şolcanu la 7 Maiii in Bucurescî. — Ca variantă se se cono Măi băiete, pag. 148, in cclecţiunea d-luî Sim. FI. Mariana].
Frunzuliţă trei smicele, dragă băietele, legă calulu de zăbrele, dragă băietele. intrâ'n casă, nu te teme, dragă băietele, că de cine te-aî temuţii s'a dusu şi n'a mai venitu : a pusii spate la pămentti şi faţa la răsăriţii ş'a lăsaţii cu jurămentii să'î facii cosciugu de argintii şi clapă mare de plumbti ca să'lii ducă mai afundii, să putre^escă curendu.
351
5
10
15
— Las' să'mî ăsă . că nu'mî pasă, că nu e Badea a-casă, ci e duşii Badea la cosă să'mî cosăscă fenii cu rouă ; frânge-i-s'aru cosa'n două să viă la alta nouă : să'mî cosescă fenti, costrele, facâ'şî cosa'n bucăţele să viă 'n braţele mele ; să'mi cosescă finii cu flore se'mî fiă de sărbâtore la capii şi la ţeţişore. ţ)icâ lumea: îi dau pace, că m'oiti purta şi voiu face după cum lui Badea'I place. ţ)ică lumea orî-ce-o djce : nu va pute să ne strice, dragostea să ne rădice ; că mă scie Badea bine,
5
10
15
20
•21
CÂNTECE DE LUME : EROTICE.
322
inima luî e la mine ş'a mea o portă la sine. Inima luî îmî vorbesce şi a mea luî îî şoptesce că una d'alta doresce ; c'amendoue' suntu legate cu lanţuri arse, 'nfocate, ş'una pentru alta pate. Şi lanţulu, ce le coprinde, între ele cândil se'ntinde, cu maî reu focii le aprinde ; 6r cândii s'adun' amândouă, atuncea par' că le plouă uă răcorelâ de rouă : le plouă, le răcoresce, der de toţii nu le răcesce, că dragostea le'ncălfjesce ; nici va răci vre uă dată dragostea lor cea'nfocată, dorulii ca se ni'lil abată. Aşa le e jurămentulu, şi'sii legate cu cuventulti a le despărţi mormentulîi !
ARDE FOCLT ÎN BUCURESCl. 25
30
35
40
[Scrisu in Bucurescî, la !) Maiîi 1884, dup;'i Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarulu Brăilei;.
Arde focu în Bucurescî mergii scînteiele'n Popesc! şi dogorea la Ploiescî, er lumina'n Câmpina la cocâna Joiţa. Arde foculu şi se'ntinde: Bucuresciî nu s'aprinde, numaî inima'mî coprinde şi cu flăcări mî-o încinde. Arde foculu, mă încinge, şepte judeţe nu'lii stinge : nicî scripcarulii cu scripca, nicî cobzarulu cu cobza, numaî puica cu gura îî potole arsura.
45 MAMA ŞI FETA. [Scrisu în Bucurescî. la 11 Maiii 1884, dup moşu Petrea Creţulu Şolcanu].
FOCI? LA INIMIORĂ.
— Foia verde ş'uă lalea, maică, măiculiţa mea, Miulu trece Dunărea şi mi- a luaţii inima : mă ducii, maică, sg mî-o dea, să nu se ducă cu ea !
[Scrisu la 9 Maiu 1884, după Petrea Creţulu Şolcanu, în Bucurescî],
Foia verde sălcioră, focii, focii, focii la inimioră; focii la inimioră mea, şi nu'lii scie nimenea afar' numai de puica.
5
Strigu pe puica, nu m'aude şi, d'aude, nu'mî răspunde, foculu inima'mî pătrunde. Arde foculu şi mC'ncinge, nimenea nu'lii p6te stinge, de câtti numai puicuţa, puicuţa cu guriţa. P"ocu la inimioră mea catu aru arde Slatina, Slatina şi Craiova.
— Foicica ş'uă (Jorea, nu te duce, feta mea, că'lu cunoscii pe fluierata că nu'î voinicelti curaţii, ci e vr'unii puiu de Jiianu şi de inimi hoţomanii . A iubita fetele'n Jil şi le-a lăsaţii cu copiî.
10
15
— Foicica ş'uă lalea maică, măiculiţa mea, ce facil eîi cu inima ? Miulu, naltu şi sprâncenata, inimioră rm cf.a luatu.
//
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Miu'î naltă şi subţirelui, plecă inima'mî cu elu ! — Stai, Miule, nu pleca, vin' de'I adu inima binişorii, să n'o smintescî, că n'aî bani ca s'o plătescî, nicî lacrimi ca s'o jelescî, nici popă ca s'o grijescî.
25
că io, leică, te-oiii iubi, dorulii ţi-l'oiu potoli, peste Oltii n'ăî maî gândi. — Ba e vorbă, leiculiţă, stăpânesce'ţî a guriţă : ca ibovnicăua mea nu maî e'n lume alta din Ploiescî în Slatina şi dincolo de Cerna !
323
35
40
IONICĂ. [Scriau în Bucurescî, parte la 17 Noembre 870 după lâutarulu Ioniţă din BudenI, parte i y Maiii 1884 după Petfea Creţulu Şolcanu].
— Foia verde d'alunică, unde-ai plecaţii Ionică? — Peste Oltii la ibovnică, că mî-a rămaşii singurică! — F6iă verde de sipică, de ce te duci, Ionică ? Aii ţî-e silă, au ţî-e frică, aii ţî-e mahalaua mică, de nu'ţî găsescl ibovnică? — Nu'mi-e silă, nu'mî e frică, nicî raî-e mahalaua mică, dăr amh ibovnica mea ş'amii lăsat-o singurea numai cu mătuşă-sea. — Foia verde, foicica, nu te duce, măî bădica : Oltu'î mare, luntrea'î mică, să nu te'necî, Ionică ; stal aci la vecinică c'o sg găsescî ibovnică ! — D'aşî sci, lele, că mă'necii, —daii prin apă maî d'a drepţii şi io Oltulu toţii îlii trecu, c'o sg puiQ murgului pe laţii să mă scotă la uscaţii, ş'o se" puiti murgulti în notii să mă trecă Oltulu toţii, că cu luntrea nu maî potu. — Foia verde d'alunică, staî cu mine, Ionică, ca să'ţi fiii io ibovnică ;
5
10
15
IONEA. [Scrisă la comuna Maia, judetulii Ilfovu, îr i nulii 18711.
— Foicica ş'uă lalea, Ionică, Ionea, vinii la neică sub giubea ca să'ţî sărutii guriţa, că'î mai dulce ca mierea, să'mî potolesch inima, că mă arde pustiia ; mă arde şi mă muncesce, de dorulii teii mă topesce ! — Foicica de răsură, maî rabdă, neică, de gură pen'de adj uâ săptămână şi, de vreî unii sărutatu, să facemti d'uă nuntă 'n satii, că, fără de cununiiă, nu ţî-oiti da guriţă'n viiâ, măcarii că mî-aî plăcuţii mie şi dorulii tău mă mângâie.
a-
5
10
15
SE SLUJESCl PE TOŢI, SE IUBESCÎ PE UNUL 20
25
30
[Tradusă, pentru comparaţiune, din poesiele populare serbesci].
Ţî-este dragii să vedj spre sără p'ale Dunării verciî malurî cum vitejii, 'n corturi albe, chiefuiescii cu vinuri bune. Der pe ei cine'i slujesce ? 5 Uă frumosă tinerică, şi, pe cândii la fiă-care le dă vinulii în pachare, eî se'ncercă s'o apuce, s'o apuce, s'o sărute. 10
CÂNTECE DE LUME : EROTICE.
32i
Apărându-se, ea djce şi din gură le vorbesce : — de slujită, pe toţi slujescii ; de iubita, p'unulîi iubescil, că sorta mi-l'a trimesii, inima mi-l'a aleşii !
15
MARIOREl. [Scrisu la 7 Maiîi 1884, în Bucurescî, după Petrea Creţulu Şolcanu],
MĂRIEI.
— Frunză verde sălcioră, ce-aî în gură, bSlăioră, ce-ai în gură Marioră ?
[Scriau în Bucurescî, la 8 Maiii 1884, dupl F trea Creţulu Şolcanu, lăutarulii Brăilei,
— Mărgăritu şi scorţişdră, ce mirosu de te omora !
5
— Dă'mi şi mie scorţişoră, că ţî-e gura uă comoră; dă-mî şi mie mărgăritu, că surjtti ruptu de osteniţii alergându după iubiţii !
10
Of iubiţii, iubiţii, iubiţii,
bolă făr'de crecjementa, după tine alergându tr«î perechi de cisme-amti ruptu şi căciula mî-amii perduta, d6r nimica n'amti folosita.
Mariucă, Marioră, ce strîngî tu la inimioră? — Mărgăritu şi tămâioră ! — Dă'i şi neichiî mărgăritu ca sS'î trScă de iubiţii ; dă'î şi neichiî tfimâioră sS puie la inimioră, că dragostea de la tine m'a prăpădita, vai de mine: m'a făcuta din omu ne-omu şi m'a uscata ca p'unu pomii.
15
— Firiceia de ierbă negră, cânda îţi (|ica „Mariă dragă", limba 'n gură mi-se legă cu fira de mStase negră : vino, puică, de'ia deslegă ! — Iia deslegu c'unu sărutatu, că de mine aî oftată. — Şi ea îngenuchiii la tine sS te 'ntrebu deca 'ţî-e bine. — Mai bine nu se mai pdte : mi-a perita junghiulă din spate, s'aa dusa durerile tote ! SUNĂ, SUNĂ ŞI RESUNĂ.
MARIORA. [A se vede Dorulu, ediţia n, Goorge A. Lăzărenu. Bucurescî 1882].
— Foia verde sălcioră, Marioră, Marioră, în credinţă, de sciamti câta o s<3 pata într'unu anii, nu mS mai amurezamii, 5 rSmâneamii singurii buştenii ; căci dragostea de la tine m'a prăpădiţii, val de mine ; m'a făcuţii din omu ne-omu şi m'a uscaţii ca p'unii pomii, io c'a p'unii pomii dintr'uă grădină fără sore şi lumină. Foia verde sălcioră,
[Variantă inserată de Antonii Pann. în t'i . Qitâre la {eră seu ,,Povestea lui moşii A ' Bucurescî. 1852, partea n , pag 78-79. !>■ XLVIII din colecţiunea d-luî V. Alesandri, r 283, e uă scurtată modificare a acestui carTc-
Sună, sună şi resună, sună petricica'n vale resturnandu-se pe cale : mandra mea plânge cu jale. Plânge, plânge şi suspină că pe dala, pe colnicele 'şî-a perdutu prin potecele dragostile tinerele. Plânge, plânge, se jelesce blesteraândii ierba şi pirulii şi câutând-o cu firul ti
I
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
se'şj găsescă trandafirulii. Plânge, versă lăcremele, oftându cu focii şi cu pară că dragostea d'astă-veră 15 se schimbâ'n fiere amară. — Dragă mândro, nu maî plânge, din ochî lacrSmî nu mai storce, că ce sborâ nu se 'ntorce : al rupţii flrulil, nu se torce ! 20 SUNA, SUNĂ. ricrisu la 1869 după lăutarii din Bucurescl. A se ved6 colecţiunile Dorulă şi Amorulu].
Foia verde ş'uă alună, sună, sună şi răsună, sună petricica'n gârlă, puica mea plânge cu milă; sună petricica'n OM, puica mea plânge cu focii ; sună petricica'n vale, puica mea plânge cu jale; sună petricica'n delu, pui6a mea plânge amarii.
5
10
ŢINE, DOMNE. . ijcrisu la 12 Maiu 1884, în Bucurescî, după Petrea Cieţulu Şolcanu].
Foicica de bujorii, ţine, Domne, luna'n norii să mâ saturii de amorii, că suntii cu puica'n privdorti. Foicica ismă cretă, ţine, Domne, luna'n căţă să mă saturii de dulceţă, că suntii cu puica pe braţe.
D25
duşmanii mi'lu punii la birii, şi nu'lii punii ca p'unii copilă, ci mi'lii punii ca p'unii mazilii. Elu, de frică, s'a răsnitii: s'a dusă şi n'a mal venită ; s'a dusă, frate, m'a lăsată, la toţi pare bine'n satu, numai mie'mî pare răă, c'a foştii puişorulu meu !
5
10
AUpî, LELE. [Scrisu la 9 Maiu 1884, după Petrea Creţulii Şolcanu, în Bucurescî],
AuiJÎ, lele, audj, dragă, audj, lele, popa tocă: eşî a-fară şi te rogă. Te rogă la dumnezeu să fiâ pe gândulă meu : să moră bărbatulu tău, să mă'nsoră, să te ieu eu, să mă culcă pe sînulu tăă ca şarpele pe dudău. Aui^î, lele, popa tocă: eşî a-fară de te rogă!
5
10
PUICA. [Scrisu la 12 Maiii 1884, în Bucurescî, după Pe trea Creţulu Şolcanu].
Firicelă de iarbă negră, dintr'atâta lume largă m'aleseî c'uă puică dragă. Şi mî-o portă cu fustă albă, la gută cu cordăua năgră. Trece drumulă, toţi o'ntrebă : „ a cuî estî, puicuţă dragă " ?
j
5
TRANDAFIRU. [Publicaţii de Antonii Pann, ca alu 9-lea câncii din broşura hi, Spitalulil amorului, ediţia Bucurescl, 1852, pag. 37. — D-lu V. Alesandri, colecţiuuea d-sele, l'a reprodusu ca doina xl, \g. 275, modiflcându începutuluşi adaugendu la fine 8 versuri noul].
Am ii ibovnicii logofStti, pe nume să vi-lu arătă : numele luî Trandafirii,
POTECUŢA DIN PĂDURE. [Scrisu la 1865, după repausata mea mumă].
Foia verde de trei mure, ce ml-e mie dragă pe lume potecăua din pădure pardosită cu alune, cu alune mărunţele • să'mî calce murgulă pe ele,
5
CÂNTECE DE LUME : EROTICE.
32<>
CÂNTECT? DE DRAGOSTE.
sS'î trosnâscă sub picere, c'aşia'î place mândrii mele. DINA ŞI BOIERULU. [Cântecu sătenescii din epoca de pe la 1828 pene pe timpulu regulamentului organicii, ci tată de Dim. Bolintinenulu în „Poesia română in trecutu" , Albina Pinduluî. an i, 1878, pag. 90].
La coşarulîi denmatti stă boierulii r&|imatu, numai aurii îmbrăcaţii. Cântă: inima 'î e focii, dragostea 'I n'are norocii. Elu trămite slugile sâ'î dâ Dina buzele, buzele, naramzele. Dina, cu gura'î de fragii, <|ice : — „altulu mî-este dragii, „ca mine băiatu săracii !
5
10
STRĂINULtT TJRETtf. [Scrisu în Bucurescî, după Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarulu Brăilei, în 8 Maiii 1884. -A se vede Feciorulă hîdu, pag. 159, în culegerea d-lul Sim. FI. Marianii].
Foicica de pe Iacii, de străinii şi de săracii nu sciu sâra und'sS tragu. Aşi trage la uă vecină, der mi-e frică de pricină, că nu'î, ca mine, străină ; mi-e frică că m'o huli şi cu gura m'o goni: „ia fugi, urete, din vatră, „că punii câinii de te latră; „ia fugi, urete, din pragti, „cu ciomagulii sâ nu'ţî tragii ; „fugi d'aci, te du la luncă, „că puricii te mănâncă ! Foicica bobii năutii, vecinei ce s8'I rSspundii? S6 mâ bată câta de mulţii, de la densa nu mâ ducii, că'su vexaţii la aşternuţii, asia slutii, asia urâţii.
[Aceste versuri suntii „cea mai graţidsâ es; siune apoesiel din timpii dintre domnia lui Ca gea şi domnia lui Grigorie Ghika, uă odă amor a unul poeţii misterioşii către una din jam frumuseţi ale epocei aceia. Erea cântată de te lumea, în salonele, cum şi pe stradele Bu rescilor". Dim Bolintinenu, „Poesia româna diverse :epoce", Albina Pindului anulu 1, 18' Bucurescî, pag. 13],
Scote capulii la ferestră, frumosă vecin'a nostră, sS vâdii chipulii tSCi frumoşii, stea din cerulii negurosii. Faţă albă ca tulpanulu, dragostiî ne vine anulu, căci, d'unii anii şi şapte luni, mS porţi, puică, cu minciuni. A-seră trecui calare pe la porta tea cea mare şi'ţî zării rochiţa/n pole cusută cu naturale: naturalele de firii, la micllocfi cu trandafirii. trandafirii cu trei boboci ce cu focii din ochi ilu coci. DRAGOSTEA LA BETRÂNEŢE.
5
10
15
20
[Scrisu la 11 Maiii 1884, în Bucurescî, după F-. trea Creţulu Şolcanu].
Câtii amii foştii ed de uretu, multe dragoste-amu avuţii: toţii dragoste tinerele, mai mari şi mai mititele. Dragostele d'astă vâră le uitai pe prisp'afară, vânturile le luară. Nu sciţi, vânturi le luară ori duşmanii le furară şi'n gârlă le aruncară, că de ele rnâ scăpară. Dragoste din tinereţe, sâ'mi fugiţi la betrâneţe, că şi vânturi v'aii luaţii, şi duşmanii v'aii furaţii.
I
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
MOŞULU BEIRÂNU. £A se vedâ Spitaluîu amorului de Antonii Pann Bucurescî. 1852. — In varianta din colecţiunea d-lul V. Alesandri, hora m, pag. 326, e vorba «"espre Vasluiu şi în notă se spune ca „acostă oră se cântă şi în Valachia".— Cf. Dorulii, ediţiunea x, Bucurescî 1870, pag. 184, eânteculu 172].
Aolică, ce văd^uî colea'n delîi la Călmăţuia! Fată mare, moşa bătrâna cerea fetii mării din sînu. Feta îlu totil îmbrância şi bătrânului dteea : — fugi la naiba, moşii bătrânii, că nu'ţi daii măruiti din sinii. Ce toţii cerî şi toţii înodji, că u'aî dinţi măruiti să'ia rodjî ; nu estî copila, băieţeia, să poţi să te joci cu elu I Moşuia către eă djcea : — nu sciî nimicii, feta mea. Băiatulu, copilărosii, aruncă mărulii pe josu. Eti suntii bătrâna fără dinţi, dăr copilulu n'are minţi : nu scie mărul Q mânca, nici cu eia a se juca.
5
UA DURERE. [A se vede Dorulii. din 1882, ediţiunea G. A. Lăzârenu].
Frunză verde sălcioră, aoleo, maică, mă dore, mă dore la inimioră c'ama aurita astă-seră că drăguţuia mi-se'nsoră şi îşi iă d'uă bălăioră, bălăioră floriârâ, dar'ara dumne<|ea să moră.
5
IBOVNICA PĂRĂSITĂ. [Scrisu după unu lăutarii din Valea-lungâ în anulu 1872 — Că variantă se se confrunte Mariora, pag. 9, în broşura d-lui Sim. FI. Marianii].
io
15
20
IMBETRÂNITULU. [Scrisu la 7 Mani 1884, în Bucurescî, după Petrea Creţuhi Şolcanu, lâutarulu Brăilei],
Foicica trei zambile, până iubiamii la copile mă ţineamii voinica în fire. De cândii iubescii la neveste, ia ve<|î firea cum îmi este : mustăciora'mî se lungesce, faţa mi-se 'ngălbinesce, păru?n capa mi-se albesce şi puterea'mî totu slăbesce. Frunzuliţă ierbă verde, numai cine scie'mî crede patima'n care mă vede ; numai cine-a păscuta doruia scie cin'mi-a albita păruia şi mi-a ofilitu trupşoruia.
327
5
— Foia verde tămâioră, copilită bălăioră, măritate 'n astă-vară că pe mine mă însoră. — Foia verde ş'uă lalea, însoră-te dumnă-ta, să vă(|a pe cine'î lua. D'ăî lua una ca mine, dumned^ea să'ţî de'n de bine ; d'ăî lua-o din urete, dumnet^ea să nu'ţî ajute ; d'ăî lua-o mai frumosă, dumned^ea să'ţî facă casă ; d'ăî lua vr'uă bălăioră, să dă dumneata să moră, să'I mănâncă din colivioră, să'i bea vina din năstrăpioră, să'î fiă ţăren'uşioră ca nouă pietre de moră, ca să fima amendoî iară.
10
15
20
PUISORULU MEU. [Publicaţii de Antonii Pann în Spitaluîu amo rului—Ase vedâ şi Dorulii, edit. 1881, pag. 198].
10
15
Foia verde trei măsline, puişoruia mea, amu aurita şi scia bine, puişoruia mea, că te'nsorî, mă laşi pe mine, puişoruia mea.
5
CÂNTECE DE LOME : EROTICE.
328
Insor'-te cu dumnezeu, că mie nu'mî pare r6u ; nicî bine, nici râu nu'mî pare, numai la ficaţi mâ dore. D'SI lua una frumosă, dumnezeii sS'ţî facă casă de copiî şi de nevestă; d'el lua din mai urete, dumnezeii sS nu'ţî ajute; d'61 lua o maî asia, se" nu aî parte de ea ; d'Si lua vr'uâ bSlăioră, se" de" dumnezeu sS moră, se me" făcu d'uă vrăbioră, sS'î mănâncă din colivioră, sâ'î be"u vinii din năstrăpioră.
io
15
20
1
[Scrisă la 1870 după d-na Elena Constanţi nesc din strada Căluşeilor, BucurescI].
Frunză lemnîi uscaţii, prin târgii prin Bârladu, plimbă-mi-se, plimbă doua tinerele, două cumnatele. Una mî-este grasă, grasă şi frumosă, alta maî slăbuţă, dâr şi maî drăguţă.
5
10
HORĂ. [Publicata de Antonu Pann în partea 11 din Vi fegi'âre la teri s6u „Povestea lui moşii Albu". BucurescI, 1852, pag. 81. -Hora xxxiv, pag 357, din colecţiunea d-lul V. Alesandri euavaiiantâ, multă modificată, a acestui cântecii. — Se se compai"6 Drăguţulu înşelata, pag. 73, din colecţi unea d-lul -Sim. FI. Mariană].
Către mine te juraî, dorule, dorule, că pe nimenî nu mai aî, dorule, dorule. M'aî făcuţii de te cred^uî,
:
CUMNATELE.
PUICULIŢA MEA. [Inserată de Antonii Pann în Spitalală amoru lui, şi sub acostă formă reprodusă apoi în Dorulă, ediţiunoa din 1882].
F6iă verde mărăcine, amil aurită, puică, bine că tu m'aî uitaţii pe mine şi daî altuia guriţă, cândii eşî sera la portiţă. Ce folosii e der de mine că bătu calea pentru tine ? Pâcatii de a mea iubire c'amu reinasti în părăsire: surda ţî-a fostu juramentulii câcî nu'ţî ai ţinutu cuventulu cândii (Jiceaî : „iad'se" mâ'nghiţă d'oiu cade" în necredinţă!"
der cu ochiî te vficluî că altulu te mângâia şi'ţî (Jicea c'o sS te iea. Ş'acel' mî-e prietenii bunii, nu'mî vine ca sâ'mî răsbunti ; dâră, de te-oifi mai vede ier în braţe a'î şede, luî şi ţie 'n acelii cesii dragostea v8 scoţii pe nasu. Din mâna mea ce-'ţî păţi amendoî v'fiţî împărţi.
5
Ele se plimba, orî mi-se certa, că una djeea : — surată, surată, deca'mi estî cumnată, de ce 'mî estî tirană, de ce'mî estî duşmană ? Bărbaţii mî-al luaţii, casa mî-al stricata, viaţa mî-ai scurtaţii ! Şi ea'î râspundea, din gurâ'î djeea: — surată, surată, eu îţî suntii cumnată, der nu suntii tirană şi nu'ţî suntii duşmană ; că, de aî bărbaţii, ţine'ţi'lu legată de picioru de patii ! La mine ce cată
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
în portă, sS bată pe la mierii de nopte cu suspinil de morte ? — Surată, surată, deca'mî estî cumnată, tu îmî estî duşmană, inimă tirană ; că, tu'î eşî afară, numa'nfustişoră, numa'n cămeşoră, numa'n papuceî, porta s6 'i deschieî !
30
35
329
să le ie" copilele să'şî umple cosiţele, să le porte fetele, mai cu dragii nevestele ! — Foia verde barlaboî, ier viî, Barbule, la noî? Ce, nu suntii fete la voî ? — Ba suntti fete toţii mărunte, de n'ajungu să mă sărute, şi suntii fete mărunţele, nu me" potii iubi cu ele !
50
35
40 BARBULU'.
BARBULU. Scrisu în BucurescI, la 1868, după unii lăutarii de i Oborii. — Ca variantă, a se ved6 hora xii, pag. 335 din colecţiunea d-lul V. Alesandri].
— Foia verde barlaboî, ce caţî, Barbule, la noî ? Aii nu suntii fete la voi? - Fete suntii, deY suntii merunte de n'ajungu s8 m& sărute ; suntu totti fete mărunţele, nu mS potu dragi cu ele. Foicica ş'unii burete, vine Barbulu de la fete cu miqUoculu plinii de bete ; cu cămeşă de bumbacti cum e Barbuluî pe plăcii, cu ismene de fuiorti cusute pe la piciorii, cum îî şede binişorii. Foia verde ş'uă lalea, iată Barbulu că trecea pe la casa cu argea unde ţese leliţa. Der ţesea, orî nu ţesea, că din gură totti cânta: — Barbule, Bărbuicule, semena'ţî-aş'i numele pe tote potecile, prin tote grădinile sS răsară florile, florile, garofele
5
10
15
20
25
[Variantă dată de Antonii Pann în Spitdlulu amorului, broşura iv, ed. n. BucurescI. 1852, sub no. 7, pag. 17-20].
—Barbule din Răsucenî, ce cată la noî în Strâmbenî? Ce caţî, Barbule, la noî, ori nu'sii fete pe la voî ? —Ba suntii multe, der suntii micî, nu" suntu ancă de voinici : cu micî nici n'amii ce vorbi, nicî nu pociţi a mă iubi! Vine Barbulu de la plugti cu doî-spre-ce boî la jugti, cu trupulti plinii de asuda şi cămaşa numa'n ludii. Duşmanii drumu'î pândescii şi în câmpii îlu întâlnescti : se uitQ la doî-spre-ce boî şi'şî alegu dintr'enşiî doî, Barbulii boii a'şî scăpa voinicesce se lupta, der duşmanii, c'unii ciomagu dândii, capulii Barbuluî spargu. La casa cu trestioră zace unii voinicii să moră ; nu sciu zace, ori se face, că guriţa .nu'î mai tace : nici ia umbră, nicî la sore, nicî la capii cu perniore, ci se bateri şi nopte, şi vărsă veninii de morte.
5
10
15
20
25
CA.NTECE DE LUME : BACHICE.
3;?0
Cântă buha susQ pe cruce : pe Barbulu la gropa 'lil duce, d6r de plânsu cine mi'lti plânge şi pe braţu cine îlti strînge ? Plânge maică-sea câtu pote şi surorile lui tote, maî cu focii şi versânda sânge logodnica lui îlu plânge şi <|icendu, cu multă jale, aste vorbe ea pe cale :
- Barbule, dragulii tea nume semena-ţi-1'aşl în lume, prin grădini, prin grădiniţe, s8 resară garofiţe, viorele, micşunele, nu-me-uita : floricele sfi le porte feţişore la capu şi la ţâţişore, şi neveste tinerele a se 'mpodobi cu ele !
30
35
6 Bachice. V I E T A. [Scrisu în BucurescI, la 7 Maiu 1884, după moşiu Petrea Creţulu Şolcanu, lâutarulu BrâilelJ.
Foicica trei bujori, adjf e cerulu plinii de nori: mâine pote-o fi seninii, 61 tovarăş nu maî vinii. Foia verde de pelinu, i-amu trimişii la buţî de vina sS bemu, s8 ne veselimti, la nimicii să nu gândimu, vieţa sC5 no îndulcimti, că e vieţa uă nălucă: căletoru gata de ducă ! Frunză verde trei alune, câtQ trâiesce omu 'n lume sS se temă de suspinurî, sS'î fiă frică de chinuri; cu toţi s6 se aibă bine, că nu sciî mortea cându vine, adjî la tine mâni la mine. D'o fi omulu câtu unu munte, mortea nu'lu caută 'n frunte, ori câtu i-aru spune de multe ; ci'lti poftesce sS se ducă, că e vieţa uă nălucă : căl6toru gata de ducă! Foia verde de pelinu, a
hal, tovarăşi, s8 berna vina : se bema, să ne veselima, la nevoi sS nu gândima, că ca mâine-o se perima. BURLACULt. [Scrisu parte in 1870 după lâutarulu Ion;; din Rudenl. parte la 7 Maiu 1884, în Buc: rescî, după Petrea Creţulu Şolcanu]-
5
10
15
20
25
Fira de ierbă, firiceia, greu de bietulu voinicelu că r6mase singureia, elu cu lumea, ea cu ela. De doru, de inimă rea, ela în cârciumă intră şi la băutură bea, şi din gură ce'mî djcea ? — De trei djle b£a la bere: las'sS bea, că n'ama muiere, las'sS bea, că n'amu belele. Pârcălabuia biru'mî cere ; biru nu'I dau, că n'ama muiere, nici muire, nici copil, nici una feia de căpetâiu. Lasâ-mS se beu revaca, că suntu voiniceia burlaca ; lasă-mâ s6 beu rachia, că cu-atâta m8 mal ţia. Lasă-me sS beu la vina, şi la vina, şi la pelina, sS m6 curăţu de venina. că oftatulu şi veninulu
1
I
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
ducii la inima veninulii. Lasă-me" s6 b^u la bere, las'sS beii, că n'amu muiere, nici muiere, nici copil, nici unu felu de căpgtâiu !
25
331
jocă hora încheiată, curge lumea fermecată. Vinulti bunii, ocaua mică, beii voinicii de'lu usucă : nu se 'ndură să se ducă, noptea la ea îl apucă.
INDEMNULfj. Scrisu la Laculu-sftratu in 9 Augustu 1883 şi a BucurescI, la 8 Maiu 1884, după Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarulu Brăilei]. Foicica de lăptucă, la cârciuma de pe luncă vinu'î bunii, ocaua mare, b6u voinicii de 'ncercare : pivniciora'I mititică, cârcimăriţa frumuşică, beii voinicii pene" pică. — Foicica ş'uă lalea, maică, măiculiţa mea, câţi voinici de sama mea, de dorii, de inimă rea, intră 'n cârciumă şi bea s6'şl potole arsura ! Frunzuliţă trei costreî, m6 ducii, maică, după eî la cârciuma de pe luncă că ocaua e adâncă; d£r nu me" ducii la oca, ci la ibovnica mea, că par'că mî-a puşti 61a. Foicica de aglică, pivniciora'I mititică, cârcimăresa frumuşică: hal la cârciuma din luncă, s6 bemti vinulti de'ncercare îşi din gură'i sărutare.
Cine se pote se" trecă, s6 o v6(|â, sS nu'î placă şi conaculii, stândti, să'şî facă ? Din patru bol cu doi plecă !
10
15
5
io
15
Cine vine şi călare cheltuiesce toţii ce are; er de n'are 'n posunare, plecă cu ş^ua'nspinare; 6r pe joşii orî-cine vine îşi bea toţii de lângă sine : — „du-mi-te, neică, cu bine, „că folosii nu amti de tine !
20
BORDEIULU. [A se ved6 Spitalulă amorului, broşura iv, cânteculu 2, ediţia 1. In ediţiunea 11, BucurescI, 1852, ultimele versuri suntu ast-feliî modificate „Val, maica mea.'nce'ncăpul, Câşicăciula'ml beul, Şi de basmu me făcui ! "J
20
25
STĂNCUŢA. i. se ved6 SpitalulH amorului de Antonii Pann, roşura iv, ed. 1852, pag. 3, şi DorulH, ediţia x, ucurescl. 1870, pag. 196.— In colecţiunea d'sele, pag. 347, xxiv horă, d-lu V. Alesandri a reodusu din acestu cântecu versurile 1 — 12, 16, 17, 20-33 cu ore-care modificări]. La bordeiii cu crucea naltă, la Stăncuţa sprâncenată,
Cine trece se opresce, cum o vede 'nebunesce ; bea vinti, punga'şî cheltuiesce, dimineţa se căiesce.
Bordeiaşti, bordeiu, bordeiii cu mărtăceil de teiti, ş'a'ncuibatii dragostea'n el. Bordeiaşti fără gârliciti, tu m6 taci s8 viu p'aicî desculţa şi fără opinci. Bordeiaşu întunecosii, mulţii îmi estl tu drăgăstosu, că mg faci s8 viii pe joşii. Ântâiii p'aicî cândti veniamti patru junei eu înjugamă, de"r acum nici unulti n'amti. Apoi venii şi cu cal : deca banii mi'I mâneai, numa'n cămeşă plecai.
10
15
CĂNTECE DE LUME : BACH1CE.
332
.._ .
Val de mine, 'n ce 'ncăpuî, c'amtl beutii totu ce avui şi de basnu mă făcui !
.... —1
s6 frigu mereii la pastrama, cumătră Ionă.
i
VARIANTĂ. [A se vede „Dorulu Românului". Bucuresci. l*~ pag. 160].
TORNĂ, NEGO. [A se vede DoruM, ediţiunea x, Bucuresci. 1 870, pag. 343J.
Tornă vinu peste pelinu, tornă, N6go, tornă, că ciocoii ml-aîi luaţii boii şi mânzatulu ipistatulti ; n6gra fieră mî-a luatu i6ră : cerga mea ce me'nvelia, şi din spate mî-au luatu tote. Tdrnâ vinti peste pelinu să'necîi chinii, sS'necQ suspinti, tornă, Nego, tornă!
5
10
15 JOCULU. [Scrisu in 1870 la uă nuntă ţerânăscâ dic muna RudenTj.
CUMĂTRĂ IONĂ. [Scrisii în 1872 după lăutari din Bucuresci Uâ variantă a acestui cântecu figurâză şi în cule gerea d-lul Teodorii T. Burada, Uă căUtoriă în Ddbroqea, Iaşi. 1880, pag. 255. A se vedâ şi bora v, pag. 405, in colecţiunea d-luî V. Alesandri].
Frunzuliţă p<5mă comă, cumătră Ionă, d'aşl mal trăi pân'la tomna, cumătră Ionă, s6 punţi şaua pe belană, cumătră Ionă, se" me" urcti în delii la cramă, cumătră Ionă, cu cinci oca de pastrama, cumătră Ionă, s6 me" plimbu din cramă'n cramă cumătră Ionă, s8 b^u mustti de pomăcornă, cumătră Ionă,
Frunzuliţă pomâ cornâ, leliţă Ionă, d'arii veni vremea de tomna, leliţă Ionă, sS mă ducii în delii la cramă, s8 beii vinii, s8 frigti pastrama ; sS puiti ş6ua pe belană, sâ mâ'nsorti, s6 i^u. v&dană cu rochiţa gălbioră croită pe ţeţişoră, cine-o vede"-o s6 moră. D'o veni vremea de tomna, s6 scoţii ş6ua din cămară, sS mî-o puiu pe prisp'afară s§ mî-o bată ventii de v6ră şi s'o şterg'uă belăioră.
5
10
Asia jocă pe la noi: şi'nainte, şi 'napol ! Asia jocă fetele, cându le vine horile, candti înflorescu florile. Asia jocă tinerii, cându înflorescu vişinii, cândti se cocii seminţele. Asia jocă Mtrâniî, cândti se coce strugurii şi cândii ferbti vinurile. Asia jocă babele, cândti le cădii măselele, cândti se scurgă ulcelele. HORĂ. [A se vede" Spitalulu amorului de Antonii ?v broşura iv, ediţia n, Bucuresci. 1852, pag. 1
Bată'lti ventulii şi seninulti p'elii de totQ s^niSnă inula
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
asia jocu la noî în Linii : ţuică beii şi storcii la vinii.
şi nu sădesce la vi$ă, Domnulu mila sS'I trimisă. Nu i-arii maî ajuta draculii Sluî de face daraculă : cândii va lua |i'lîl va'ncepe, se ca^ă'n elii, se" se'nţepe. Gâsi-1'aru sughiţi! şi tuse p'ălii de face furci şi fuse, şi nu ie" pruni sS sădescă, ţuica să se îmulţescă. Dumnedeii sfentulu s'ajute ăluia de face bute, şi sS ferescă de bole pe Slîi de face la ble !
5
Hop în locu, că'î linu'n gustii ; io sarî susti, josu s6 curgă mustii, se de'n fierţii, să'lu bemii cu gustii. D6-ne bunulu dumnezeii cândii ne-o fi maî răii şi greii a ne fi c'acum mereii!
io
15
HORA VINULUI. [A se vede Spitalulă amorului de Antonii Pann, broşura îv, ed ii. Bucurescî. 1852, no. 47, pag. 126].
15 Şi noî, şi şi noî ca sS bemu şi noî
DANŢULU LINULUI. A se vede Spitalulă amorului de Antonii Pann, >şura îv, ediţiunea ii. Bucurescî. 1852, pag. 156 sub fine].
Hop asia, hop, hop asia, hop asia, vere, asia pene ne vomii gheboşia ! Hop, asia toţii sS trăimii, hop, asia toţii s5 sărimu penS cândii îmbetrânhnu.
333
5
Hop, să maî uitămti de chinii ;
noî la Ilinca, la Ilinca, vinii cu ulcica, la Ilinca I
Scote, scote la ocale, 5 cândii... la plată nu'sii parale. Băgaî mâna 'n punga chingii, găsii aţa mămăligii ; băgaî mâna 'n posunare, găsii cremene ş'amnare ; io băgaî mâna pânS'n cote, nicî unii ortu nu putuî scote. Cândii amii djsti „ maî ado, tornă" , ne luâ cu câiniî 'n gonă !
7. Xronice. FETĂ DE BIREU. • V se vede Spitalulă amorului de Antonii id, broşura iii Bucurescî. 1852. pag. 20 — 22 ada xvn, totu cu acestu titlu, din colecţia d-lul V. Alesandri, pag. 47, e uâ vârii mal completă a acestui cântecii — Se se ipare şi hora Feciorulu fălonu, pag. 207, din broşura d-lul Sim, FI. Marianu].
Fată de bireu şi de mojicii rău, ce staî la pireu şi te 'nchinî mereii ? Rogî pe dumnezeii ca se" te ieii eu ? Eu că te- oi ii lua,
5
Bico/'te-oiti lua, eii cândii oiu. vedea lupulii cu cimpoi ciobanii după oî, atunci, nicî atunci ! Eii că te-oiîi lua, Bico, te-oiîi lua, eii cândii oiii vedea vulpea cu papucî umblândii după puicî, atuncî, nicî atunci! Eii că te-oiîi lua, Bico, te-oiii lua,
io
15
20
334
CÂNTECE DE LUME : IRONICE.
CÂNTECULtt ŞERBILOR.
eil cândîi oiti vedea unu iepure orbii treierândil la bobii, atunci, nici atunci ! Eu că te-oitl lua, Bico, te-oiu lua, eti cândii oiti vedea ursulii în doi craci văcarii după vaci, atunci, nici atunci! Eu că te-oiii lua, Bico, te-oiii lua, eu cândii oiii vedea raţa pe crăci stândii şi curca 'notândti, atunci, nici atunci ! Eu că te-oiii lua, Bico, te-oiii lua, eii cându oiu vedea raculii cu cialma, brosca cu pafta, atunci, nicî atunci !
[Acestii cântecu de jocu, numiţii şi Serba, e scrisu după mumă-mea In amilii 1866].
25
30
35 t
40
[Scrisu la 14 Augustu 1883 după Petrea Creţulii Şolcanu, la Laculu-sâratu. — A se ved6, ca variantă, hora vii, pag. 330, din colecţiunea dlui V. Alesandri].
Foicica de năutii, Ungurenii cu sucmanti scurţii, nu şede'n Moldova mulţii: ie'ţî gluga şi sarica, Ungurene, vreme rea, şi te du la ţera tea de 'ţi mănâncă slănina cu tat-to şi cu mă-ta că 'ţl-e dulce ca mierea, că, d'oiti scote sabia, ţî-amii prăpădiţii semânţa.
v
NAŞULTJ ŞT PINULU". [Scrisu în Bucurescî, la 7 Maiu 1884, după Ftrea Creţulu Şolcanu, lâutarulu Brăilei]
UNGURULtr.
Foia verde ş'uă lalea, Ungurene, vreme rea, ce-aî cătaţii în ţera mea de ml-aî scumpiţii făina, de mî-a* mâncaţii slănina ?
Foicica, foiă'nvoltă, foiă'nvoltă de pe baltă, hai, leliţă, hal, surată la perulu cu foia lată, unde jocă Sârbii rota ; la perulu cu perele, unde jocă Sârbele ; c'a pierduţii Sârba zuvelca. i-arde inima ca sfecla ; c'a pierduţii SârbulQ cojoculu, i-arde inima ca foculu. Hal, leliţă, hal, surată, la perulu cu foia lată, unde jocă Serbii rota; la pSrulii cu perele, unde jocă Sârbele.
5
10
15
— Foicica arţăraşii, bată-te crucea de naşii, cum naiba mâ înşelaşi şi cu cin'mâ cununaşi ! Cu tonta din Făgăraşu, cu urâta satului, cu propteua gardului ! — Foia verde trei măsline, bată-te crucea de fine ; eii aveamii nădejde'n tine că t'eî uita la ea bine! — Valeo, nasule, a-seră, a-seră la luminare îmi părea tonta uă flore. Dimineţa, la sculatii. năstrapa'n mân'amu luaţii, pe ochi negri m'amti spălată şi, la ea cândii m'amti uitata, bog-da-proste c'arnii scăpată că tonta nu m'a mâncată! —Bată-te crucea de fine,
COLECŢIUNEA G DEM. ÎEODORESCO.
der ce-avea tonta cu tine? — Vaî de mine, ce pecata ! S£ ve<|î ce mi-s'a întemplata: mergu cu tonta la oboru, fuga vacele, se omorii : gândesca că e boia lor ! D'apoî unu viţelu bălţata ? A ruptu funea, ş'a scăpata, s'a fugiţii pen'a crăpaţii : toţii credea că Ta mâncata ! Bată-te crucea de naşti, cu cine m6 cununaşi ! — Bată-te crucea de fine, de ce n'aî vSdut-o bine, că n'avea s8 ste cu mine !
25
30
35
RESBUNAREA. risu la 1870 după Ioniţâ lăutarulu din comuna Rudenî].
335
câte'n lună, câte'n sore, sS nu făcu însurătore. Aşi lăsa-o la pustia, der mi-e frică de stafia, s6 nu d6 cu jărăgaiu sS remâia ca unu vStraiu ; sfi nu de cu foca drăcescQ ca sfe mS călugerescu ; se" nu'mî de cu focu de vasu sS'mî aro^'ochşiori şi naşa. A-seră târziu, pe lună, amu primită uă veste bună: preotesa s'a 'necata într'una Iaca la Calafata ş'acum orî-care m'o vrea ea, o^eu, nu oia o^ice ba, numai fiă frumuşică şi punguţa'î drăgulică.
15
20
25 .
LENEA.
Frunză verde trei bujori, după PascI, în serbătorî, cându e campulu plinii de flori, pusei gândulu să mâ'nsoru. Tote fetele mS vorii, numai Lenea preotesa nu mg lasă s6'mrfacu casă: dă cu spuză pe ferestră se" m8 frigă, sS m8 ari|â.
[Scrisu la 1870 după lăutarulu Ioniţă din comuna Rudeni, judeţulu Ilfovu — Se se compar o hora de la pag. 226 în broşura d-luî Sim. FI. Marianii]. 5
10
RfiSBUNAREA. iarită după lăutarii din Bucuresd, scrisă la — A se ved6 Dorulu, editiunea x, 1870, Dag. 155, cântulu 143].
Foicica ş'uă lalea, dragă'mî eşti. puicuţa mea, de nevestă te-aşî lua ; der mî-a spusa uă ver'a ta că te culci sera cu sore şi te scoli în prân^uia mare la bere şi la mâncare, er atunci estî otrăvită că te-aî sculată nedormită !
5
10
HAI, CUMĂTRĂ.
Frunză verde trei bujori, după Pascî, în sărbători, cându e câmpulu plinii de fiori în frumdse sârbători, pusei gândulu se" mS 'nsorîi : tote-sseeptă, tote mS voru, numai Lena preotdsă nu mă lasă să făcu casă; şi'mî totu pune înainte câte nu'mî trece prin minte,
[Scrisu în Bucurescî, la 11 Maiii 1884, după Petrea Creţulii Şolcanu].
5
10
— Foicica de sulfină, hai, cumătră, la grădină, fă, cumătră, fă! — Ce s8 facema la grădină, mă, cumetre, mă? — S8 săpămu d'uă rădeciuă, fă, cumătră, fă:
5
336
CÂNTECE DE LUME : IRONICE.
rădăcina macului, fă, cumătră, fă,, ca s'o dai bărbatului, fă, cumătră, fă, să se ducă iadului, fă, cumătră, fă, să'mî rămâiă cumetrită, fă, cumătră, fă, se" de neicuţii guriţa, fă, cumătră, fă.
io
VERĂ-TA. [A se vede Dorulu, edit. cit. pag. IM].
15
NAŞIA ŞI FINÎJLU. [Scrisu în Bucuresci, la 11 Maiu 1884, după Petrea Creţulu Soleauu].
Foia verde cardama, nu sciî, năşică, ceva ! S'ă bolnăvită nevesta şi vorbesce aiurea : te chiamă pe dumnă-ta1, ci-că'I cam cunosc! boia ! Foia verde trei sulfine, i-amii cunoscuţii b61a, fine, pen' nu te-a luaţii pe tine ; der acum să'î spui asia că ea e nevesta ta: tu singurii i-eî descânta cu pumnulu, cu lopata !
5
— Frunduliţă ş'uă para, dragă'mî este verâ-ta: ia să'mî faci vorbă cu ea! — Ba eii nu suntti sluga ta : maî adastă Joile pen's'orii face horile. De ţî-o rîde ş'o vorbi, se sciî, vere, te-o iubi; de s'o prinde lângă tine să sciî, vere, că e bine FETA URETĂ. [Scrisu la 1871 după lăutarii din târgui. Ferbinţl].
10
HI, CUMETRE, HI 1 [Variantă comunicată de lăutarulu C. Moreianu şi inserată în „Doruîii Românului". Bucuresci. 1879, pag 164. — S6 se compare si Nevesta bol navă, pag. 208, în broşura d-lul s! FI. Marianii].
— Frunzuliţă ş'uă para, hi, cumetre, hi, nu sciî, cumetre, ceva, hi, cumetre, hi, s'a'mbolnăvitti nevesta. hi, cumetre, hi. — Ba eii sciţi, cumetre, bine : cate locuri suntti pe lume tote suntti în sînu la mine. Pun'te'n carii, du-te la m6râ că nevasta ţi-se scolă.
Dar'-aru dumnec-eii ş'uă ploiă, grâu'n cavii ca se se'nmoiă, să nu curgă pe piscoiă !
5
10
1. Se se amintescă proverbulii popularii „naşia scie, nasia si viă" !
— Foia verde ghiocel, taiă, maică, tăieţeî şi'î taiă mal mărunţei pentru peţitorii mei; şi'î poftesce, maică, 'n casă, şi'î pune, maică, la mesă, şi le dă de băutură vinh, rachiu făr'de măsuri ca să nu mă cate'n gură, că n'amii dinţi, că n'amii măsele, ' 3 ' vai de păcatele mele! — Foia verde ş'nă lalea, tăieţeiî i-oiti tăia, peţitori n'oiii mai vedea! —Foia verde trei sulfine, ce-o să mă facii, vai de mine' Mă uitai într'uă fontână, mă văijuî fetă bătrână fără nici unu dinte'n gură; fără dinţi, fără măsele, amarii de fălcile mele. Mă uitai într'uă galetă, mă văclul fetă buzată : nimeni la mine nu cată!
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Foia verde peliniţă, mârită-mS, măiculiţă, c'amu ajunsa uă Joî-măriţă ! — Taci din gură, bivoliţă ! Cine naiba sS te iea c'uâ buză de cincî oca '? Nu te cere nici unu câine, ori câta l'aî sili cu pâine. Te-a ceruţii unuia lihniţii, ş'a rupta lanţulu d'a fugiţii !
25
30
SPOVEDANIA. risu Ia 9 Maiu 1884, în Bucuresci, după lăutarulu brâil6nii Petrea Creţulu Soleam!].
— Părinte, sfinţia ta, spovedesce'mî pe Niţa ! — La ce s'o rial spovedescii, ce pecate sS'i găsescu, că e Niţa mititică: de pecate'î este frică. — Părinte, sfinţia ta, spovedesce pe Ni ţa, %că e ibovnica mea, d£r nu'î da pgeate multe, că e Niţa făr' de minte : ea mî-a săriţii înainte !
5
10
15
[A se vedâ Dorulu, ediţ. G. A. Lâzârenu. 1882]
5
10
risu după Petrea Creţulu Şolcanii, la 9 Maiii 1884 în Bucuresci].
5
TUTUFEKE. isii la 9 Maiu 1884, în Bucuresci, după moşii ttrea Creţulii Şolcanii, lâutarulîi Brăilei •
— Foicica, fol de sfecle, nu'mî mal d,ice pe porecle,
nu'mî mal dice Tutufeke, cămăraşa din Ocna-veche, că te desbracu de scurteică ca s'o daţi pe la vr'uă leică. — Foicica foî de sfecle, măi Marine Tutufeke, cămăraşu din Ocna-veche, nu te potrivi cu mine, că mal reu o fi de tine: pentr'uă giubea ş'uă scurteică o sS şedjf în Ocna-vechiâ toţii c'uă flore la urechiă, o sS şedî în Ocna-nouă toţii cu flori la amândouă OLTENII LA COSĂ.
CHIELA.
Ia vedj chiela cum se portă : cu papuci de iepă mortă. cu cercel numai d'uâ tortă, cu panglice ciadiriî aternate de chieliî. Chielo, nu te legăna, că rochiţa nu'I a ta, cămeşuţa ier asia, şi scurteic'aşijderea !
337
Foia verde avrămesă, a plecaţii Olteni la cosă |'au rgmasu Oltencile d'au umpluţii cârciumile. Tornă muierile vina, tornă vina peste pelina că Oltenii nu mal vina : aa plecata la Severina. Pitulice, mută'ţî cuibuia că Oltenii vina cu cârduia ; pitulice, mută'ţî casa că Oltenii vina cu cosa. Săracii Oltenii noştri.. aa înfundată Bucuresci!, ş'aa rămasa Oltencile ca sS'sî be zevelcile. Oltenca din Slatina ca ochii câtu strachina mî a cătrănita inima, inima pârdalnica.
5
10
15
20
Frunză verde foî de ruga, arde-te-ara focuia de targa, de trei ori te ocolii şi ce cătai nu găsii. Cătai fluturi şi mărgele pe pofta Oltenci mele,
25
22
CÂNTECE DE LUME : IRONICE.
333
şi nimica n'amu aflaţii : puiculiţa mi- a plecaţii. M6 dusei ca s'o găsescii, la alţii târgu sS mi-o pornescîi, şi mS întorseî buzată . că Oltenca mî-a plecaţii.
3)
N1ŢULE DE LA MUNTENI. [Scrisu în Bucurescî, la 8 Maiu 1884, după Petrea Creţulii Şolcanii, lautarulu Brăilei], t
— Foicica treî coceni, Niţule de la Munteni, ce-aî cătaţii la Moldoveni ? Moldovenii suntii marghiolî1: bagă fetele 'n fiori. â — Foicica treî smicele, bată-vă de Moldovence, c'aţî întrecuţii pe Muntence. Moldovenii suntii marghiolî, bagă fetele 'n fiori, io că eu veniamii după fete, şi găsescii numaî neveste ! DRĂGOSTENIELE. [Scrisu la 1866 după lăutarii din FerbiuţI. Ase compara scurtele variante din broşura d-lui Sim. FI. Marianii, la pag. 225 şi 232].
Foia verde cruciuliţă, dragostea de copilită ca zema de chiseliţă : cine'nghite toţii sughiţă. Dragostea de ietă-mare ca fasolea din căldare : îî pui uă mână de sare şi nicî uă dulcăţă n'are. D6r dragostea de flăcău ? Ca porumbulu sub zăblăii, cându îlii plouă dumnezeii şi'lu acoperi toţii mereii. Dragostea de nevestică ca uă pomă pârguită,
ca uă flore 'mbobocită, ce te duce la ispită. Dragostea de potropopii tocmai ca câinele şchiopii : inima'î face hop, ho;>, d6r la cruci face de focii. Dragostea de v6duviorâ ca mâncarea dulcişoră : îţi merge la inimioră, frica nu te maî omora. Dragostea de lăutarii ca dulceţa din sacharii, că'şî dă inima în darii, de nevoi n'are habaru.
25
PORNIREA. [Scrisu după lautarulu Ioniţâ din Ruden! la 1870].
— Marico, gură de cucii, uite, neică, plecu, mg ducii, ş'o s'ajungQ pe drumii năucii ! — Deca tu nu ţii la mine, nici eu n'amii habaru de tine : poţi pleca şi poţi te duce că ca mâine-o se'ţl puiii cruce. CURTESANULU DE MAHALA. [A se ved6 Borulii, ediţiunoa x, Bucuresc 1870, pag 199, cânteeulu 189].
s
io
1. MargMolă însemneză unii ten&ru înghimpatu şi venătorii de inimi femeiescl. 8e dice de uă personă, ce e mândră de sine, „că se marghiolesce". V. Alesandri, loc. cit. pag. 325.
Deca inima îţi cere, băiete, băiete, te 'nsoră şi'ţl ie muiere ; nu umbla prin mahalale înhăitatu cu haimanale, c'o sfi'ţl facil spinarea tobă şi o să mă dai de globă. Ie'ţî mesurile, băiete, că'sii în lume multe fete: nu fii duşmanii casei mele, că'mi faci capului belele. Dăca-'ţl trebuie muiere, băiete, băiete, vin1 la maica de mS cere. Nu fluiera pe la portă,
4
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCO.
ci, cum 'ţî-e chipuia, te portă. Bagă'ţî minţile în traistă, nu ocoli la ferestră, că îţi spuiu, de nu scil ancă, câte sborti nu se mănâncă.
că, de cândii l'amu sărutatii, de mine s'a săturaţii.
20
Nu gândi câ'su tote proste ca să'şî de cu tine coste. Surda sbierî, cântându pe drumuri ameţiţii de proste fumuri, că se va găsi vre unulti 25 să'ţi de minte cu crăci unuia1, să'ţi scotă din naşii amorulu şi să'ţi potolescă dorulu. INSORÂ-TE. [Scrisă la 1866 după lăutarii din Ferbinţl. A se compara scurta horă de la pag. 223 în broşura d-lul Sim. FI Marianii]. Insoră-te cândii ăî vrea, că ş'a tea o fi c'a mea: fetele, până suntii fete, prin cârciumă nu se vede ; după ce punii cârpâ'n capti, prin cârciumi nu mai încapii.
839
IBOVNICA. [Culâsă în comuna Oresciî-Lâmotescl de redacţiunea „ Foiel societăţii Bomânismulu", 1860]. Frunzuliţă de susaiii, eu de ciudă, d'amarii traiu, drumulii apucaî la raiii. Cândii la raia, raiii 'ncuiatii: vă<|a bine că amti păcata ! Dăr dumnezeu, ca unii sfenta, dete chiăia de argintii, raiulu de milă descuiaî Şi pen'elu că mă plimbai. Dăr scii, neică, ce-amii văzuţii ? Omenii eei spovediţi staii ca pomii înfloriţi, eră cei nespovediţi staii ca buştenii pârliţi şi ibomnicuţa mea şedea draculii lângă ea 1
5
io
15
5 CRAII. [Scrisii după lăutarii din Corbil-ciungI, judeţulu Vlasca, în 1867].
TOBOŞANCA. [A se ved6 diferitele ediţiunl din colecţiunile Dorulu şi Amorulu]. +
— Foia verde ş'uă lalea, ce caţî, neică, pe şuşea ?
— Toboşancă, und'te duci, Toboşancă fetă, fără iiă şi 'n papucî? Cu ce Sburătorii te-ai prinşii ochişorii de 'ţî-aî stinsa? Cine mi-te-a sărutatii buzele de .'ţî-a muscaţii? Cu ce tenăra te-aî iubiţii faţa de ţî-a vestejiţii? Pe ce braţe-aî adormita, deca nu te-aî maî treziţii ? Cine draculii 'ţî-a şoptită sg te ţiî toţii de iubiţii?
— Cată uă vacă ş'uă viţea ş'uă dragă ibovnicea, c'amu vorbiţii de ieri cu ea să ne'ntâlnimu pe şuşea.
5
5
io
— Mi-a şoptitu unii puiu de dracii, care'mi place şi nu'î plăcii; 15 1. Crăciună însemnâză aci, ca in vorbirea po pulară, piciorii, ghiontii, ciomagu.
—Foia verde ş'uă lalea, ce caţî, leică, pe şuşea ? — Catu uă vacă ş'unii viţelQ ş'unu dragii de ibovniceia, c'amti vorbitu de ieri cu eia să ne cătăma într'una feia. — Lasă' ţi, neică, viţăua şi'ţî iubesce nevesta ! — Lasă'ţî, leică, naravuia, şi'ţi iubesce bărbatuia ! — Cum o să'mî lasă viţăua?
io
15
CANTECH DE LUME : IRONICE.
340
Mî-e dragă ibovnica ! — Cum o să'mî lasîl viţelulu ? Mî-e dragii ibovnicelulu !
20
VARIANTĂ. [Din cânteculu precedint9 pseudonimulu „Murgilă" a găsiţii în judeţulii Vâlcea numai ace ste patru versuri. A se vede diarulu România, no. 149 din 22 Septembre 1884].
—Verde foia popâlnicii, ce caţî, mândro, pe colnicii? — Uă vacă ş'unii vijelii micii ş'unu pustiu de ibovnicii !
4
MARGHIOLITA. [Scrisu la 1870 după lăutarulu Ioniţâ din să tulii Rudenl. — A se compara Fevroniţa de la pag. 221 în broşura d-lul Sim. FI. Marianii].
Foia verde garofiţă, of, leliţă Marghiolită cu obrazulu de bujorii, nu m8 călca pe picioril, că sciţi eil de ce ţî-e dorii ; nu mS călca pe opinci, că sciii eil ce vrei se
5
CINE BATE LA FERESTRĂ ? [A se vede DoruM, ediţiunea x, 1870].
— Cine bate la fer^stră, > nevestă,, nevestă, noptea-acum, pe vremea astă, nevestă, nevestă : bate, par'că, şi adastă, nevestă, nevastă ! —Omule, pisica nostră, bărbate, bărbate, bate, bate la ferfetră, bărbate, bărbate. —Nu'î bătaia pisicescă, nevastă, nevestă, ci'î bătaia ciocoiască, nevastă, nevestă.
5
10
— Nu'î bătaia de ciocoii!, bărbate, bărbate, ci'î bătaia de cotoiu, bărbate, bărbate ; cotoiulu vecineî nostre, bărbate, bărbate, vine la pisica nostră, bărbate, bărbate. — Seti că e vre uă măiastră, nevastă, nevestă, şi stă aci la ferestră, nevestă, nevestă. — D'o fi, bărbate, măiastră, bărbate, bărbate, treci atunci în altă casă, bărbate, bărbate, că de densa eil n'amu temă, bărbate, bărbate. — Ba nu trecil în altă casă, nevestă, nevestă, că e omu cu hain'albastră, nevastă, nevestă, şi tu'lu faci că e măiastră. nevestă, nevestă, ca sS'lu tragî pe a ferestră, t nevestă, nevestă, şi sS'lu faci se" te iubescă, nevestă, nevastă. — Taci, bărbate fermecate, bărbate, bărbate, nu le băga 'n semă t6te, bărbate, bărbate, că nevestă multe face, bărbate, bărbate, bărbatulii vede şi tace, bărbate, bărbate. — Frunzuliţă barlaboiu, nevastă, nevastă, nu v'oiîi prinde p'amândol, nevastă, nevestă, sg vă ju oiu ca pe ol, nevastă, nevastă !
1:,
•j.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
URSICAREA. [Scrisii în anulîi 1868. după unu lăutarii din Negoiesuî, judei.ulu Ilfovu].
Floricica dintr'uă r|i, dedeî fuga d'a fugi : dumnedeii 1118 poticni într'uă gropă cu ursicî: făcui truptl numai bgşicî. Cându erea la sărutatu, nu puteamii de scărpinatu : cu guriţa sărutamu, cu mâna mfi scărpinamti.
5
că cămeşa i-amii spălat-o, cu scaieţi că i-amii frecat-o, pe mărăcinî i-amii uscat-o, după uş'amii aşezat-o ; de mâncare, ce-amii avuţii, de mâncare i-amii făcuţii : acru borşii din putinică, verdj guliî din grădinică ; pentr'unii pustiu de bărbaţii destule bucate-amu faptii ! -Răvăşii, lele, răvăşii, dragă, că nu maî este de şagă : răvăşii de la vornicului că'ţî vine ibovniculii !
HORA CIUCIULUl. [Cântecn sub acestii titlu inserată hi colecţiunile de cântece bucurescene, cu specificarea că aria e făcută de lăutarulu Dinulu Vătalulu].
Totă n<5ptea batii la portă şi tu dormi, dormir'aî mortă : nici c'aur|i şi nici că vedî, nici că suferii nu mâ cre^î ! Scolă der şi te descripră, 5 sfi vedî cine te asceptă, că te-ascept'-unu puişorii s6'ţî vorbescă de amorţi. Scolâ, puică, vinti la mine se mS bucurii lângă tine, 10 că amil plânsu ş'amti suspinatu de cându, puică, m'aî uitatti ! « D<5r.. eii tremuri! lângă portă şi tu., dormi, dormir'aî mortă, fâră păşii şi fără dorii 15 pentru tristulii meu amorţi! BĂRBATUL!? ŞI IBOVNICULU. [Scrisu după .lăutarii din târgulu PotlogI în anulu 1869.-Ore-care asemenare cu acestii cântecii oferă partea finală d, celui intitulata Ne vasta fugită în colecţiunea d-lut Miron Pompiliu, Iaşi, 1870, pag. 24-27].
— Răvăşii, lele, răvăşii, dragă, că nu maî este de şagă: răvăşii de la împeratulă că'ţî vine, lele, bărbatuhi ! — Las'să viă, naiba'lii sciă, fi'i-arii calea toţii pustia,
311
5
— Las'se" viă, leica'lti sciă, fi'i-arii calea 'n colilia; că cămaşa i-amti spălat-o, cu busuiocii i-amii frecat-o, pe trandafiri i-amii uscat-o, şi'n lădiţj'-amii aşe<|at-o ; de mâncare, ce-amii găsiţii, de mâncare i-amii gătiţii : doua raţe ş'unti puiii fripţii, dou6 raţe pe curechiu cu trei ocă de vinu vechiti. Pentr'unii ibovnicii frumoşii nu'su bucate de prisosii, câ'lu asceptu cu pusă mesă, cu ocaua plină rasă, cu ochi negri pe ferestră ca s6 viă sS m6 vedă
10
15
20
25
30
35
R A V A Ş U. [Variantă inserată în Borulu, a x ediţiune, Bucurescl, 1870.—A se ved6 hora l din colecţiunea d-lul V. Alesandri, pag. 374].
— Răvăşii, puică, răvăşii, dragă, răvăşii de la împeratulii că'ţî vine, lele, bărbatulii. — Of, of, inima ! — Las'-o la pârdalnica ! — Las'se' viă, dracu'lu sciă, calea 'n mărăcini sS'î fiă.
5
CÂNTECE DE LUME : IRONICE.
342
De mâncare i-amii gătita mămăligă cu ursicî, şi cămeşa i-amii spălat-o, pe mărăcini i-amu uscat-o, cu băligaru i-amu frecat-o !
io
— Răvăşii, puică, răvăşii, dragă, răvaşu de la vorniculii că'ţî vine ibovniculu ! — Of, of, inima ! — Las'-o la pârdalnica !
15
— Las'să via Domnu'lu sciă, calea'n trandafiri să'i fiă. De mâncare iama gătita : turtă caldă cu puid fripţii, două raţe pe curechiu şi cinci oca de vinii vechiii ; ăr cămeşa i-amii spălat-o, pe trandafiri i-amii uscat-o, cu busuiocii i-amii frecat-o.
[Scrisu la 14 Augustu 1883, după Petrea Creţulu Şolcanu, la Laculii-sâratii].
20
25
30
[Scrisa la 1872 după diferiţi lăutari bucurescenl Se se vâdâ Dorulu şi AmorulH}.
F6iă verde foi de macii, fludj lele-unii pitpalacii ? Lasă la draculu bărbatulu, vin'să te'ndrăgescî cu altuia. Pană mieluia suge lapte, să'mi dai guriţe vro şapte; penă 6ia pasce fena, noi să ne vedema de druma. Foia verde iasomia, audj lele-uâ ciocârlia? Lasă la draculu a iiă
20
NAŞIA ŞI FINULtT.
ATjpI, LELE !
Frundă verde usturoiii, audj lele-unti piţigoia? Lasă la draculii răsboiulu şi hal sfi'nfundămu zăvoiulii. Pană vaca-o pasce i6rbă, hai să ne vedemii de trăbă ; penă boii pascti la fenii, hai să ne vedemii de drumii 1
şi hai cu neicuţa'n viâ. Pen'oru pasce ale raţe, noi se ne strîngemii în braţe; penă s'o usca 61& fenii, noi să ne vedemii de druma !
5
io
— Foicica, foia lată, năşicuţă Radă, de estî dreptă şi'nţeleptă of, năşică Radă, hai cu mine la ogradă, năşicuţă Radă, c'amti avuţii nisce păcate d'ama arata nisce bucate ; le-ama uitaţii nesecerate, le-au mâncatu vitele tote.
5
10
De estî dreptă şi'nţeleptă, năşicuţă Radă, lasă porta descuiată, şi ferestra destupată, şi perd^ua rădicată, să viu şi ea câte-uă dată să mă uitu cum estî culcată. Dec'ăi fi culcată bine, să mă daa pe lângă tine ; dec'ăî fi culcată răa, să'mî cautîi de drumula meu, să mă ducii cu dumnedeii, să rămâi cu foculu tăQ.
25
— Frundă verde lemna uscata, nu ţî-o fi, fine, păcatG ? Păinea, sarea mî-aî mâncata, la mare te-amii cununată, copiii ţi amu botezata !
30
— Nu 'mî-e, năşică, păcatii : copiii mî-aî ootezatQ, d6r mâncare eu le-ama data. Foicica, foia lată, hai, năşică Radă,
35
15
20
15
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESC0.
hal cu mine la ogradă, la pămentu, la ierbă verde, că nimenia nu ne vede.
343
ţ)iua pleci pe la vecini, furca ţipă 'n mărăcini. Sera pleci pe la ogoril, cânepa stâ'n râşchitorti.
PITESCENCA . [Variantă publicată sub acestu titlu în colectiunile de cântece, cu indicarea că aria a fostu pusă de lâutarulu Vătafulu Dinu].
Te duci la biserică, flăcăii 'ţi punu piedică.
10
LA BISERICĂ.
De estî bună şi 'nţelăptă, fa copilă, fa surată, fii maî blândă şi maî drâptă, fa copilă, fa surată; lasă'mî porta descuiată s6ii ferestra destupată, sS viu noptea lângă tine, că s'a 'ncinsii unii doru în mine : se" te strîngu, s6 te sărutil adormită 'n aşternuţii.
[Scrisu după lautariî din Bucurescî, la 1871].
5
io
NECREDINCIOSUL^. [Scrisu la 7 Maiu 1884, dupe Petrea Creţulu Şol canu, în Bucurescî].
Foicica de sipică, bine e cu nevestică, d6r sS'ţî prinzi ş'uă ibovnică: cândti aî vr'uă inimă rea, maî daî săra pe la ea să'ţî răcoresc! inima, fâr' să sciă nimenia. Bine e cu nevestică, d6r să'ţî prindă ş'uă ibovnică, că te ie" de mânuşiţă, te sărută pe guriţă ' şi te bagă tocma'n casă, şi 'ţî taiă pâine pe masă, la necasurî nu te lasă. SCALOIA. [Scrisu la 9 Maiu 1884, în Bucurescî, după Petrea Creţulu Şolcanu].
La horă mereii te'nde|î, la răsboiii nu stal sS ţeşî ! N'aî întorce fuiorulu cum îţi întorci piciorulii !
Foicica ferigă, mă ducii la biserică, neică 'mî pune piedică : io mă 'nchinii pe la icone, neică mă trage de pole, nu'ml dă pasu pentru canone; io'ml facil cruce şi mă rogii, neică mă ţine pe locti că nu'I Iadii să ardu în focii. Foicica ş'uă lalea, Domne, nu e vina mea : d'oiti ave multe păcate, neichiî să le daî pe tote !
5
10
PITESCENCHlI. 5
[Scrisu în Bucurescî, la 9 Maiu 1884, după Petrea Creţulu Şolcanu].
— Garofiţă din Pitesc!, albă estî, frumosă estî, în lume cum mai trăiesc!? 10
— Bine'n lume maî trăiescii, că cu cine mS'ntâlnescu toţii de dragoste vorbescii, gură dulce 'î dăruiescii şi pe nimeni nu hulescii.
5
— Garofiţă din PitescI, albă estî, frumosă estî, nu te temi să 'mbătrânescî ? — Lasă-mă să 'mbătrânescu, numai bine să trăiescii, cu toţi se" mă 'ndrăgostescii, că cu unulu nu e bine : cândii se duce, nu mai vine!
10
15
15
CÂNTECE DE LUME : PASERI SI ANIMALE.
344
D. CÂNTECEZOOLOGICE. 8. Paserî şi animale. CUCULU. [Scrisu la 10 Augustu 1883, după Petrea Creţulu Şolcanu, la Laculu-săratu. — Relative la Cucii "inal suntu, în colectiunea d-lul V. Alesandri, cântecele lix, lx, lxi de la pag. 297 pene la pag 299, 6r în- culegerea d-lui Sim. FI. Ma rianii cele de la pag. 10, 24, 25,74, 117, 118, 14="].
Frunză verde pădureţii, între Oltu şi'ntre Olteţu, intr'unu vârfu de pisculeţa, mi-a crescuţii d'unti nuculeţa. Nucu'î mare, frunza 'î rară : vine cucultl despre seră, vine cucuhi de prin ţeră şi cântă câte-uă cântare. La tulpina nucului cântă tataia cucului, er la vârfulu nucului cântă muma cucului. Joşii, maî joşii, pe răraurele, cântă'mî doua turturele pe placulu inimii mele. Cântă'mî, cântă, ciripescii, voinici la codru 'ndrăsnescti şi prin codru se'ndeşescu, numai cucului vorbescii: — cântă, cuce, limba'ţî pice s'o ie neică s'o mănânce, că mulţii e bună şi dulce!
5
5
10
15
C U C U L tJ. io
15
[Scrisii in Bucuresci, la 1868, după moşa Du mitra din Catane.— A se confrunta doina xrx Cuculii, pag. 245, din colectiunea d-lul V. AJesandri şi căntulu 11, lanculu, din broşura d lui N. A. Caranfilu].
— Foia verde ş'uă răsură, cuculeţu cu p6nă sură, ce te plimbi prin bătătură, au nu'ţî e inima bună ? Fiă'ţî bună, fiă't^l rea, vinu la neică sub manta.
5
20
OLTENESCU. [Variantă publicată de Antonii Pann în Spiţalulă amorului, edit. 11 Bucurescî, 1852, broşura IV, no. 8, pag 21-22].
Intre Jiiu şi'ntre Olteţu, în ceia vârfu de pisculeţii, mi-a 'nfrun^itu unii nuculetai: nuculeţulu mărişorii
abia 'nfrunditu rărişoru şi cucii cânta, se omora ; er maî joşii pe râmurea cântă şi uă turturea şi cu altă păsarea ; er în vale prin zăvoiu cântă şi unii piţigoiă „strîngeţl voi sS mâncămii noi". Der p'unii vârfu de putregăiţi audjî ş'unu cucuvaia şi de morte me'ntristal, că din gură îmi (Jicea, îmi c|icea şi'ml prorocea ca cându par'că mfi bocea.
— Foia verde siminicu, d'aru fi cuculu d'una voinicii, l'aşl prinde d'una ibovnicii, d6r mie cuculQ păsgrea : nu scie ce'I dragostea, ard-o foculfl pustia ! —Foia verde brânduşea, taci, cuce, nu mal cânt •, că mî-a muritQ soţia. Mă-sa mî-o dedese mie din mica'î copilăria
10
îs
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
345 s6 trăimfi în veciniciă ! — Eii djcfi cucului se tacă, elfi se suie p'altă cracă, cântă inima de'mî s6că; se pune p'uă rămurea de'mi plânge dragostea mea şi'mî topesce inima. — Foia verde colilia, cântă cuculeţu'n viă, der nu'ml cântă numai mie, ci şi lui Popa Ilie sâ esă din leturghiă sS plecămfi în haiducia.
20
25
30
c n c u l C. [Scrisu după Petrea Creţulu Şolcanu, în diua de 14 Augustă 1883, la Laculu-săratu]." Foicica de trei mure, vine cuculfi din pădure şi'n satfi n'are und'se pune. Se pune p'uă rămurea colea lângă casa mea şi'mî spune de mândruţa. Der din cântecu ce'ml cânta şi din gură ce'mî spunea?
5
— Măi voinice, măi creştine, n'au
cu mătasea după capfi ; cose ce nu'mî c6se 'n patu, cose'n patfi, cose'n ghergbefu, der de cusutfi n'are chefa, ci'mî ese-afară pe pragfi sg ve^â pe cin'I-e dragu. Dec'o 'ntrebî, dec'o cârtescî, ea (|ice c'o bănuiescî, cu belea te pomenescî : „taci bărbate fermecate, nu le băga 'n semă tote, că nevesta multe face, bârbatulfi vede şi tace ; io muncescfi ş'agonisescfi şi de biruri te plătescfi, de belele te scutescfi". Mâi voinice, măi creştine, pâzesce'ţî muierea bine că'î sburătore ca mine, ş'o se" flă val de tine I
30
35
40
45
50
C O C U L C. IVariantă inserată in Spitalulti amorului de An tonii Pann, eciit. 1. — In colecţiunea d-lul V. A lesandri, doina xxxix de la pagina 274 e uă va' riantă prescurtată din acestu cântecu].
Unde-audfi cuculfi cântândfi şi mierlită şuierândfi, nu m8 ţifi omfi pre pămentfi, nici nu mS scifi unde suntfi. Eu djcfi cucului s6 tacă: elfi se mută p'altă cracă, cântă hoţulu de mS secă, totfi în pica mea se facă. La tulpina nucului cântă muma cucului, şi mal susu, pe vârffi de nucfi, îmi cântă drăguţulfi cucfi : unde l'augjfi, mS usucu, par'că semenii a perdutfi; er mai josfi p'uă rămurea cântă şi uă turturea, tristă, cu inima rea,
5
10
15
CÂNTECE DE LUME : PASERf SI ANIMALE.
34G
că şl a perdutu soţia. Cântă cuculil se rotesce, ca mândra, cândti se gătesce, şi'şl resfiră penele ca mândra sprâncenele.
CUCULtf. 20
cucuLtr. [A se ved6 Borulu, ediţiunea x, din 1 870, şi Spitalulă amorului de Antonii Parni. broşura m. BucurescI, 1852, pag. 28-30].
Unde-auc^u cuculil cântândti şi mierlită şuierândii, nu mă ţiu omii pe pămentu, nici nu mă sciii unde suatti. Eu doicii cucuiul să tacă, elu se suie susii pe cracă, numa'n pisma mea să facă : cântă hoţulu de mă secă. Cucuie, nu 'ml fi duşmanii, că nu mî-aî cântaţi! d'unii anii, ş'acum de ce est! viclenii de'mî cânţi pe acelti buştenii ! Eu (|icu „cucuie, 'ncetăză," elfi într'altu locii se aşecjă şi cântă, în răii urăză, foculîi îmî înflăcăreză. Pe tulpină susii în nucii cântă duşmanulfi de cucu : unde 'Iii aud^fi mă usucii, îmi perdti mintea, staii năucii.
5
10
Şi cântă, şi se rotesce, ca mândra cândti se gătesce, şi'şî resfiră penele ca mândra sprâncenele.
Vine cuculti la trei <|ile peste văl, peste movile, şi n'are loca să se puie, să cânte, foculii să 'şl spuie. S'arii pune p'uă rămurea 5 apr6pe de casa mea, şi i-e frică de belea se" nu'lu vedă cine-va. D'arii fi cuc'unu voinicii dornicii, mi-l'aşl prinde de ibovnicii : 10 toţii cămeşi subţiri i-aşi face şi l'aşî purta cum îmi place ; ci e cuculil păsărea, şede toţii pe rămurea, şi sborâ pe unde vrea, 15 de mine nu'lu va durea. CUCULtt. [Variantă inserată de d-lii Teodorii T Burada la pag. 225-226 a colecţiuuil Uă călitoriă in Dobrogea. Iaşi, 1880].
15
20
Şi 'mî cântă cu glasulii mare pribegită luî umblare şi'napoia'î înturnare de multu bine ce îî pare. Er mal joşii, p'uă rămurea, cântă şi uă turturea tristă, cu inima rea, că soţia nu'şl zăria.
[A se ved6 cânteculu 11, broşura m din Spitalulă amorului de Antonii Pann, ed. n. BucurescI 1852, pag. 31. — Doina xvxviu din colecţiunea d-lul V. Alesandri, pagina 273, e uă variantă a acestui cântecii].
25
30
Peste dalii, peste movile venia cucul îi de trei d^le. P'uă rămurea se punea apropo de puica mea. Prinse cuculil a cânta şi puica nu'lu asculta şi din gur' aşia'I elicea : — nu 'ml-e cuculil unii voinicii să mi'lfi făcu eii ibovnicii, ci e cuculil păsărea ce mereii se cânte vrea. L)e iubiţii se jăluia şi din gur' asia grăia : — cântă, cuce, limba'ţî pice, de aice de te-aî duce ! Cândii cuculil mi-o autjia,
5
1...
13
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
îmi cânta şi'mî ciripia şi din gur'aşia ^icea : — amorule, amoraşa, vede-te-aşl, călugSraşii ; penS'n patru-d^ecî de djle sS te v&ău la mănăstire cu cotele pe. psaltire : fete trecă pe la tine. late' că din urmă 'ţi vine ş'uă mandră copil' -a ta, care te- ai iubiţii cu ea!
20
25
30
CUCULU. [Variantă, din judetulu Velcea, inserata do psoudonimulu „Murgilă" în diarulu Somânia, uo. 149 din 22 Soptembre 1884J.
— Cucuie, unde-aî iernata ? — Peste Oltu, la Vadulu-latu ! — De mâncare ce-aî mâncaţii? — Mâncamii mugurelu de fagii şi beamii apă dintr'unu Iacii : cântamti mândrelor cu dragii. — Cuculeţii de la pădure, du-te la mândra de-î spune s6 nu se maî porte1 bine, că daii cu cuţitu'n mine. Singureia m'oiu înjunghia şi pe mine şi pe ea de s'o duce pomina. Păserică 'naltă, 'nvoltă, ce mi-ţl etaî tristă la portă? Du-te, păsărică, 'î spune că purtările-'I nu'sii bune.
C U C U L U î. [Variantă din Vâlcea, publicată de acelaşi toţii în diarulu România].
Cucuie, pasere-ascunsă, cândii de jale suntii pStrunsă, de te-audii de dimineţă îmi maî dai niţică vieţă, de te-audii cântândii spre s6ră îmî simţii inima uşorâ. Cântă-'mî, cuce, numaî mie : pen'la anulii, cine scie de trăiescii orî deca morii, omulu e V'Sii trecătorii ! Pen'la anulii, cine scie, cuculeţa, d'-oiQ maî fi viă : pote-oiii fi negru pămenta la biserică'n mormen tu. !
5
io
CUCULU ŞI CORBULU. 5
io
15
CUCULUI. [Varianta din Velcea, publicată de pseudonimulu „Murgilă" in România, no. 149, din 1884].
Cuculeţa de la pădure, du-te la mândra de-'î spune să nu se maî porte bine, c'a băgata unti junghiii în mine. Nu mî-e junghiulti de cuţitu, ci mî-e junghiulti de iubiţii.
347
[Scrisă în judeţulii Velcea şi publicaţii de pseu donimulu „Murgilă" în diarulu România, no. 149 din 22 Septembre 1884].
Cântă cuculii la fântână, corbulti şede şi -Iii îngână. — Taci, corbe, nu mg'ngâna că nu estî de legea mea : eii îsu pasere curată, spovediţii de lumea t6tă, de isvorQ r6coritorQ, şi de. codru ver<|itoru. Tu, dreptu popi al vânători cu puşcuţe numa'n flori : cându te-ortl spovedi, şi mori.
5
io
TURTURICA. [Variantă scrisă după moşii Petrea Cretulii Şolcanu, în Bucurescl, la 9 Mani 1884].
5
1. Forte e luaţii aci în înţeleşii de îmbrace. Se ae porte bine însemn6ză, precum se scie, şi conduită bună, şi îmbrăcăminte frumosă.
Amăreta turturea, e, sermana, val de ea de doru, de inimă rea, cânda îi piere soqia, soţia din tinereţe cu milă şi cu blândeţe.
5
3!^
CÂNTECE DE LUME : PASERI SI ANIMALE.
Unde vede apă rece, ea o turbură şi trece ; unde vede apă rea, ea o turbură ş'o bea de dorii, de inimă rea că i-a pieritu soţia, soţia din tinerele cu milă şi cu blândeţe. Unde este iarbă verde ea se'ntorce şi n'o vede ; unde-aude vânătorulti acolo îşî duce sborulti, ca sS de şi s'o lovescă, se" nu se maî pedepsescă de dorii, de inimă rea că i-a pieritu soţia, soţia din tinereţe cu milă şi cu blândeţe.
io
15
20
JALEA TURTURELEI.' [A se confrunta Spitalulu amorului de Antonii Pann, broşura 1, ediţia 11. Bucurescl. 1852, pag. 51 — 55. In colecţiunea d-lul V. Alesandri, sub no. xxxiii. la pag. 264, figureză uă variantă care constă numai din 21 versuri].
Amăreta turturică, o sărmana, vai de ea, cândii remâne singurică, plânge, inima îşî strică, nesciindu ce sS maî clică. Sboră tristă prin pustia cu dorii dup'a sea soţia : jalea eî nu se maî scrie, maî mulţii mortă'î de câtu viă. Catu trăiesce, toţii jelesce, plânge de se prăpădesce ;
5
cu altulii nu se 'nsoţesce, nicî nu se maî veselesce. Trece frumosa livede? Nu se uită, nicî nu vede : fuge prin pădurea verde şi se duce de se perde. Sboră penă de toţii cade, ocolindii dumbrăvi, ograde, şi pe lemnii verde nu şede : dorulu eî de locu nu scade. Şi, cândii stă câte uă dată, toţii pe ramură uscată cu inima înecată, de jale nevindecată. Şede pe câte uă stâncă, nicî nu bea, nicî nu mănâncă: întristarea'I cea adâncă din ^i în dj cresce ancă. Unde vede apă rece nu va la ea sS se plece, ci o turbură şi trece, blestemânduo să sece. Unde vede apă plină de noroie şi de tină, merge, setea îşî alină şi de soţulu eî suspină. Unde-aude sS pocnescă puşca cea venătorescă, ea se duce s'o lovescă, ca sS nu se chinuiască.
15
20
25
30
35
4»
MIERLA. 10
1. Legenda turturelei o întâlnimii ancă din secululu xvii. Ast-felu în „ Ecangelxa înviţătâre duviinecelor preste totu anulu şi la praznice dom neşti şi la sfinţi mari aleşi, cu porunca şi cu cheltuiala pr6 luminatului creştinii Mateiu Ba sarabii voevodii, domniiin şi„ Mănăstirea biruitorii a Delu tdtă ţâra românescă ", tipărită u la anulu 1644, la pagina 281 citimu următorele : „ deci se cade a totu sufietulu iubitorii de „ Christosii so se inchipuiescâ turturelei; că „ acâsta forte e iubitore* do soţia ; de 'şl pierde „ soţulu seu, de aci nu că mal priimosce pre al„ tufu pene la mtfrte, şi In totă vremea tristă „şWcu jale după elii; şi nice uă dată nu ştSde „ pre lemmi verde, ci numai pre uscaţii ".
[Scrisu după repausata mea mumă. Bucurescl. 1867].
Foicica trei alune, vine mierla din pădure, d6r n'are pe ce se pune ; s'arii pune p'uă râmurea colea, lângă casa mea, ă6r duşmanii dau în ea ; s'arii pune pe câmpulii latG, dăr e câmpulii prefiraţii, că'sti duşmanii la vânata ; s'arii pune pe arătură,
1...
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
der copiii cuibu'î fură ş'o ucidu c'uă sburâtură. MIERLI ŢEl. [Cânteculu 12 din Spitalulă amorului de Antonii Pann, broşura ni, ediţ. n. BucurescI, 1852. pag. 32-33]. Mierlită, mierlită, pasere pestriţă, pestriţă şi sură, farfara de gură, au nu'ţi-amu djsu ţie ca s6'mi fiî soţia, s6 nu'ţî faci aiure cuibulti prin pădure, ci sS'lu faci maî bine aprope de mine, sS nu'ţi-lu ie cuculil, că 'ţî-e geba lucrulti ? Er tu, ca nerodă, mişcai aripî, codă; toţii îţî căscaî ciocultl şi r&sunaf locuiţi. N'ai vrutu pentru tine sg asculţi de mine, mierlită, mierlită, pasare pestriţă.
Foia verde trei costrel, raţa trece prin ghisdeiu cu doî-spre-ce bobocei şi răţoiulu după eî. Foia verde ş'uă lalea
îs
ME DUSEI ÎN TÂRGU. [Scrisii la 1870 după Ioniţă lăutarulu din să tulii RudenI, judeţulu Ilfovu].
5
■
io
15
20
RAŢA. [ -crisu în BucurescI la lc65, după repausata mea mumă. Raţa e unulii din vechiele, tradi ţionalele şi frumoselo jocuri românesci, pe care dănţuitorii ilu esecutâ cu răpediciune, desprinrlendu-se in cadenţă, bătondu de tiel ori in palme şi de trei ori din piciorulu dreptu].
Foia verde ş'uă lalea, raţa ici, raţa colea, raţa pasce papura cu răţoiulu după ea. Raţa pasce papura, şi răţoiulu usturoiulti.
raţa icî, raţa colea, raţa trece Dunărea cu bobocii după ea : cu doî-spre-ce bobocei şi răţoiulu după eî.
■Mu
5
10
M6 dusei în târgu , cumpăra! unu puitl. Puiulii <|ice : puia, puia, pută ! Unde-o se mi'lă puiu ? După uşiă'n cuiu ! Me dusei în târgu, cumpătai uă raţă. Raţa dice: maca, macal puiulu dice : puia, puia., puiu ! Unde-o s6 le puiu ? După uşiă'n cuiu ! Me dusei în târgu, cumpăraî uă gâscă. Gâscă dice : găga, gâga ! raţa dice : maca, maca ! puiulu dice : puia, puiu, puia \ Unde-o s6 le puiu? După uşiă'n cuiu ! M6 dusei în târgu, cumpăraî uă curcă. Curca dice : chior, chior, chior ! s gâscă elice : găga, găga ! raţa dice : maca, maca ! puiulu dice : puiu, puiu. puia ! Unde-o s8 le puiu ? După uşiă'n cuiu ! Me dusei în târgu, cumpăraî uă scrofă. Scrofa elice : hor, lior, hor ! curca djce : chior, chior, chior ! gâscă djce : gâga, gâga ! raţa (Jicce : maca, maca ! puiulu elice : puiu, puia, puia ! Unde-o sS le puiu '? După uşiă'n cuiu !
5
10
15
20
25
30
35
350
CÂNTECE DE LCME : PASERÎ SI AMMALE.
MS dusei în târgd, cumpăraî uă miea. Mieua (|ice : miea, miea, miea ! scrofa <|ice : hor., hor, hor ! curca <|ice : chior, chior, chior ! gâscă <|ice : gâga, gâga ! raţa c^ice : maca, maca ! puiulu dtee : puia, puia, puia ! Unde-o sg le puiii? După uşiă'n cuiu ! M6 dusei în târgu, cumpăraî uă iedă. Ieda d^ce : behea-hea ! mieua dice : miea, miea, miea ! scrofa djce : hor, hor, hor ! curca dice : chior, chior, chior ! gâscă c-ice : gâga, gâga ! raţa dice : maca, maca ! puiulu c-ice : puia, puia, puiii ! Unde-o s6 le puiii? După uşiă'n cuiu !
ROIBULUl. [Scrisu la 1872 dupe unu lăutarii din Valea-lungă, judeţulu Dâmboviţa]. 40
45
50
j
'-
l
1j
\J
*■*
[Scrisu de d-lu A. Antonesculu Lupulu şi comunicatu în Maiu 1885. Ca variantă se se com pare Lupulu de la pag. 41 in colecţiunea d-lui Sim. Fi. iMarianu].
Soro, foia verde măturică, şepte văî |'uă vale-adâncă, soro, aici lupulu mă mănâncă. Stai, lupe, nu m6 mânca, se" viâ şi puica mea, soro, cu struguri negri'n basma. Sfi'mî viă puiculiţa, care m'amtl iubiţii cu ea, soro, din copilăria mea. M'oiu tovarăşi cu ea l'atuncî, lupe, m'6i mânca, soro, ori pe mine, ori pe ea : din doi care ţi-o plăcea, soro.
5
l';
!■■•
55
T, TT P II L U î. 1
Foicica de pe Iacii, du-mâ, roibule, pribegii, c'oiii mânca frundă de fagii ş'oiti iubi ce mî-o fi dragii. Du-mS, roibule, 'n colnicii se" porţii arme de voinicit; du-mă, roibule, 'n păduri s6 porţii arme de panduri. Foicica câmpului, greii e drumulu muntelui, d6r mai grea e sărăcia, duce-mi-s'aru la pustia. Haide, roibule, mai tare : du-m6 colo 'n codrulu niare, s8 mănâncii frunză de fagii, s<5 iubescii ce mî-o fi dragii.
5
10
15
FLĂCĂULt ŞIMURGULt. [Scrisu la 28 Decembre 1884 după Şerbanu Muşatu, fostu soldaţii in •artileria, adl locuitorii Crucea-de-pâtră în Bucurescl].
Foia verde de dudău, flăcăiaşii, flăcăulu meu, cine 'mî suia drumulu greu, flăcăiaşii, flăcăulu meu ? Unu voinicii din FăgădăQ p'unti căluţii de la Buzeu suia drumulu şi 'Iu cotesce, îlii taiă şi 'Iii rătâcesce, er din gură ce'mî grăiesce? — Murgule, căluţulii meii, ce te-abaţî din drumii mereii? Ori ţi-e greii trupşorulti meii, ori te-ap6să dorulti greu? — Nu mî-e greii trupşorulti tSQ, flâcăiaşu, flăcăulu meu, ci mî-e greii năravulii tM : pe la cate cârciumi treci pe la tote tu 'mi petreci. Unde stai şi te oprescî tu de mine nici gândesci : îmi dai fenu nuielele
■>
1"
r-
:•
COLECŢIUNEA G DEM. ÎEODORESCO.
şi grăunte stelele, că te 'nfflndjl pe la odăi şi eă rodu pe la gunoiă. Cum ţi'su dragî fetiţele, şi mie grăunţele ; cum 'ţî-e dragii cu puica 'n pată, şi mie cu traista 'n capii ; cum 'ţî-e dragă cu sticla 'n gură, şi mie cu traista plină; cum 'ţî-e dragii cu mâna 'n sinii, mie la grâtarii cu fană. — Murguleţă, comă rotată, sâ'mî maî scapî capulu uă dată, cum m'aî scăpaţii ş'altă dată Ţî-oiii fi mumă 'ţî-oiti fi tată, ţî-oiii da apă strecurată şi secare toţii pisată. Murguleţii, căluţulii meii, . mulţămesce că 'să flăcău şi rârtă năravulu meu, că, de"ca m'oiă însura, haiducia d'oiu lăsa, plugulu dec'oiu apuca, pe melaiă că mi-te-oiu da, er şeua pe lapte dulce, s8 dau mândreî sS mănânce, copilaşiî să 'mî hrănescu, traiulu sg mi 'Iu încropescu.
25
30
35
40
45
MUEGULUl. Scrisu în Bucurescî, la 7 Maiii 1884, după moşii 'etrea Creţulu Şolcanu, lăutarulu Brăilei. A se vede mal susu cântecele haiducesă ]
Foia verde, foî de prază, morii, murgule, de necasă că nu sciu cuî se te lasă ! Foicica de dudău, te-aşî lăsa la taică-meu, dâr mî-e taica omu bStrânu : nu cosesce v6ra fenii, nu te-o 'ngriji ca stăpână.
5
Morii, murgule, de necasă că m6 miră cuî se" te lasu ! Te-aşî lăsa la frate-meă, der elă nu e ce-amu fostă eu ; frate-meu e omu bogaţii, omă cu trecere la satu, l'a pusă sătulă dipotatu : s'o ţine de judecată şi la pricini de 'ncurcată ; o se te ţie legată, nebeută şi nemâncata ca unu mare vinovată. Moru, murgule, de necasu că me' miru cuî s6 te lasă ! Te-aşî lăsa la maică-mea ca se" te 'ngrijescă ea, der maî are d'uă belea: maica e cărturăresă, cându o chiamă de p'a-casă, ie bobii şi pl6că 'n ţeră, rSroâî cu fierea amară. Moru, murgule, de necasu că me" miră cuî s§ te lasu ! Te-aşî lăsa la soră-mea, der nu'î bine nicî cu ea. Soră-mea'î d'uă f6tâ-mare : cându vine vr'uă serbătore se spală, se premenesce, ie oglinda, se gătesce, se 'ncinge frumosu cu bete şi se duce 'n sată la fete: morî de fome şi de sete ! Foicica rosmarină, de câtă, murgule, străină, maî bine cu mine haî, hai, murguţule, pe plaiu, c'oiă îngriji eă de tine ş'Sî îngriji tu de mine şi la bine, şi la r6ă, cum s'o 'ndura dumne
351
10
15
20
25
30
35
40
45
CÂNTECE D£ LUME : PLANTE SI ARBORÎ.
352
0. Plante şi arbori. PELINULU. [Scrisu după Pet:ea Creţulu Şolcanu din Brăila, la 8 Maiu 1884, în Bucurescî.— A se vedâ mal susu doiua relativă la ciocoi, citată de I6n Eliade Rădulescu].
Pelinii beii, pelinii mănâncîi, sera pe pelinii me culcii ; dimineţa, cândii me" scolii, cu pelinii pe ochi me" spălii : i6u în gură, mg clătescfi, der mai răii m§ amărescii. Ieri la groşii şi a(|î la chinu : Domne, cuî se" maî mS'nchinu că, d 'amarii si de pelinii, bietu'mî sufletii este plinii !
ARDÂ-TE FOCULtT, PĂDURE. [Uâ variantă a acestui cântecu, cu mal mu'• diferinţe, figurezâ şi în colecţiunea d-luî T*dorii T. Burada Uă căletoriăîn Ddbrogta. Ja1880. -Se se confrunte şi doina lxxih. pag 3!. din colecţiunoa d lui V. Alesandri].
io
MERELE. [Scrisu în Bucurescî, la 18(57, după repausata mea mumă].
Foia verde de năutii, două mere, ce-amii avuţii, primăvera leamii plivitu, totă vera le-amii păzitii. Cândii fuse la pârguitii, ventil de seră mî-a suflaţii, merele mi-a scuturaţii ; ventii de verâ mî-a bătuţii, merii mi i-a doborîtii.
Ar
5 CÂNTECULU TEIULUI. [Scrisu după lăutarii din PotlogI, în Iuniâ ÎS*".
io
FLORILOR, [Scrisu la 14 Augustii 1883. după Petrea Creţulîi Şolcanu la Laculu- săraţii. - Cânteculu in titulata Greşila, pag. 37, din colecţiunea d-luî Sim. FI. Marianii, se asemenâ forte puţinii cu acestal-
Foia verde mărgăriţii, frun^a'n codru mî-a 'nver^itîi, florile mî-a'mbobocitii, lumea'ntregă mi-a gătiţii. 'Nfloriţî, florî, şi 'm bobotiţi,
că mie nu'mî trebuiţi. Mie cândii îmî trebuiaţî voî atuncia 'mbobociată, nicî una că nu 'nfloriaţî, nici una nu mg'ncântaţî.
5
Teiule cu foia lată, nicî unii ventu să nu te bată, că bine mi-aî prinsu uă dată. Cândii de poteră fugiamu, eii în codru c'alergamti şi sub tine m'ascundeamu. Cu umbra m6 răcoreai, cu tulpina m'ascundeaî şi cu frunda nie'nvSleaî, de poterî că m6 scăpai. Prin tote ramurele atârnamă pistolele, şi sub tote frunţile îmi cântau mierliţele. Teiule cu foia lată, nici unii ventu să nu te bată,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODOUESClî.
că, bine ml-aî prinşii uă dată, uă dată'n copilăria, cândii ereamii în haiducia, şi acuma cărunţită, toţii sub tine tăberetu.
20
TEIULEŢtT CU FOIA LATĂ. ariantă publicată de d-lii Teodorii T Barada •jolecţiunea d-selo Uă căletoriă în Dobrogea Iaşî. 1880]
Teiuleţu cu foia lată, nici unu vântă sS nu te bată: mulţii bine mi-aî prinşii uă-dată ! Cândii de poteră fugiamu. la tulpina tea veniamii : tu cu umbra mă păzeai şi cu frunda mă 'nvăleaî, totu de poteri mă scăpai.
5
Cândii eu <|icu „me ducii, mS ducii," tote mândrele se strîngu 10 şi mg 'ntrebă: „unde mergi," „unde mergi şl unde plecî"? Eu le spună „la Cârapulu-lungu," ele tote 'ncepu de plângă şi mg 'ntrebă : „viî de-s6ră, 15 „vii de-seră la noi i6ră" '? Eu le spunu „tocmai li tomna" ! Ele plângă de se omora. TEIULU ŞI BRADULU. nsoratu do Antonii Pann în partea n a Şelorii la {eră şeii ..Povestea Iul mosiii Albu". Bucurescî 1852].
Două lemne crude către rîulu Lotru se sfâdescă în codru. Unulă erea teiulii, ş'altulu erea bradulu, ce'şî lăuda nemulu. Bradulu surpa teiulu, cinstea micşorându'î şi ast-felu (Jicendu'I : — teiule, teiule, scurtul e, grosule şi burdufosule, dă- te într'uă parte
5
10
353
că tu nu ai cinste să'mî stai înainte. Nalta mea tulpină cine suntă mă spune şi te pociu supune ; că eu vera, ierna, stau în codru verde, frun<|a'mî nu se perde. Pe mine mă pune pe la nunţi în frunte cu podobe multe ; Domnii şi 'mpăraţiî mă pună la paradă pe uliţi mireda ; mă face şi scânduri să aşternu palate, case luminate ; er ţie. în vreme de uă brumă mică, totă frunda 'ţi pică şi, meşteri de vine, trocî, lopeţî te face la case sărace !
15
20
25
30
sr,
Teiulă îi răspunse: — bradule, bradule, mândrule, naltule, de surda îţi laudj nemulu, rădăcina, frunza şi tulpina; că eu tot-de-una amu şi portă în lume mai de cinste nume. Pe mine, ca tine, scânduri nu mă face pe josu se mă calce, nici ajungă vr'uă-dată şindrilă pe case, ci linguri şi vase : icone mă face de mă ipsosesce şi mă zugrăvesce, şi pe mine scrie cu văpselî frumose „Isuse Christose" la care se 'nchină
40
45
no
55
23
CAXTECE DE LUME : PLANTE SI ARBORI.
354
norode şi glote, nemurile tote.
00
CE FRUXţĂ SE BATE ? [Inseraţii de Antonii Pann in Ui şefâtore la {eră seu .Povestea luî mosu Albu". Bucurescl. 1852, partea ii, pag. 74—75].
Ce ir undă se bate maî de dimineţă pe norti şi pe ceţă? Bate, mi-se bate frunza pleopuluî 'n malulu Oltului. Der de ce se bate ? Se bate că'î pesâ că'î e frunza d6să. Bate şi se bate că e 'n codă lungă si 'n foia rotundă. Susti frunda se bate, josu inima arsă plânge, lacremî versă, 'n vreme, fără vreme, pe la me(|u de nopte cu sudori de morte.
ULMII ŞI STEJARII. [Scrisu la 1868, după repausatulii meu tată, Bucurescl].
io
15
PLEOPULU. [Scrisu în Bucurescl, la 1867, după repausata mea muma].
Foia ue"gră de rogosu, mulţii estî, pleopule, fâlosu, muitu estî nai tu |i albiciosii, der n'aducî nici unu folosii. Foia verde de susai, ' pome n'aî, umbră nu daî, pază mlastinelor stai. Foicica flori domnesc!, pleopule, de ce jelescî ? Aii vr'uă pacoste cobesci, ori de morte m6 vestesc! ? Foia verde de sipică, vântulii bate, frunda'ţî pică,
veselia mi-se strică, sufletulu mî-e plinii de frică. Foia verde clocotici, va! de sărmani! voinic! cându s'abatti şi el p'aicî : stau sub pleopî ca pe poticî !
Inchina-m'aşî, şi n'amii cuî păsurile ca sS'mî spuiti. Inchina-m'aşî bravilor, bravilor şi fagilor, de\* suntii fagi! depărtat, bra^iî'n muchia ridicaţi. Inchina-m'oiii ulmilor, ulmilor, stejarilor, că suntii ulmi! mai stufoşi şi stejari! mal umbroşi. Ulmu'mî este verişorii, 6r stejarulu frăţiorii, că la vreme şi la zorii multă mi-a fost dăruitoru : m!-a dată ulmulu rote mici şi măciuci pe la voinici, er stejarulu mî-a totu datu fusă de moră, stâlpii de vadîi şi vro patruzeci de parî pentru spete de tâlhar!. SĂLCIEI. [Scrisu la 1870 după moşa Safta din Domne.-
5
io
Te lasă, te lasă, salcia pletosă, să te-apucă cu mâna, s§ 'mpl^tescă cununa, s'o portă tot-de una. Te lasă, te lasă, salcia pletosă, sS te bată vântulu să săruţi pămentulti, să'mî umbresc! mormentulu.
PAETEA II: DESCÂNTECE, PREVESTIRI, POVESTI, CÂNTECE ROSTITE DE MATURI ŞI BETRÂNÎ.
14. DESCÂNTECE, ÎMBĂRBURAREA, PROGNOSTICE. [TOTU-Dfi-UNA, DfiR MAÎ CU SfiMĂ TOMNA].
356
DESCÂNTECE, 1MBĂRBDRAREA, PROGNOSTICE.
Prin descântecu se înţelege partea esenţială, rnaî adesea rimată, a tuturo: procederilor întrebuinţate de poportl pentru vindecarea suferinţelor fisice şi morale. Farmeculu, vraja seti vrăjitoria, faptuîu s6u făcutulu, legătura şi deshg&tura se baseză nu atâtu pe substanţele şi obiectele întrebuinţate, nu atâti: pe trastl (masagiti) şi pe scăldaturi (băî), câtti pe rugăciunile, invocaţiunile s€C conjuraţiunile coprinse în „ descântece ". Apa ne'ncepută şi cărbunele stinse în ea, oulu pusu la stele, răd&cinele plămădite în vinii s6u în rachiu de dro diă, sarea, osulii, cârpa, florea, beţulu cu care se descântă seu se farmecă, a: uă valdre secundară în ochii 6menilor fără cultură: credinţa t6tă 'şî-o puni in descântecu, în sciinţa şi în memoria descântătorei. De aci resultă însemne tatea babelor care esercită uă asemenea meseria, a uncheşilor zodiaşî, a vra cilor de toţii felulu. Se" nu se strige că poporalii românii e cufundaţii in superstiţiunl, pentru ci totti mal crede în descântece şi în farmece. Cândti medicina consta din formule toţii atâtu de absurde, ca şi descântecele ; cândti pene pe timpulii Iul Descar tesnu secunoscea ancă mecanica circulaţiuniî sângelui; cându singură botanica întindea mână de ajutorii vindecării, chimia fiindu cu totulti înapoiată ; cândd chirurgia se basa pe arsuri cu cărbunele aprinşii seu cu ferulu arşii, de ce alte se puteau servi pop<5rele, daca nu de modestele cunoscinţe ale mdşelor şi vra jitorelor ? Apoi, de la astrologia preoţilor asirienî, fenicî, perşi, egipteni pene la magia evului mediii ; de la superstiţiosele procederl ale Evreilor antici peni' la înflorirea alchimiei ; de la femeiele tesaliene, renumite prin idilele lui Teccritti, pene la faimtfsele „ judecăţi ale Iul dumnedeil " , câte generaţiunl n'ac remasti uimite, prin urmare subjugate, de ceia -ce Românulii numesce farmecu. vrajă, descântecu ? Altă dată amii învederatti, cu citaţiunl din naturalistulti Pliniu, că sciinŢ.. medicală a Romanilor nu se deosebia de a babelor nOstre.1 Aci voiţi amim. că betrânulii Catonere comanda descântecele nu numai pentru afecţiuni nervos şi b6le interne, ci chiaru pentru fracturi şi scrântiturl, prescriindti formule
9
Motas Vceta Daries Dardaries Astataries Dissunapiter.
Huat Hauat Huat Ista Pista Sista Adaunnabon Dumnaustra2.
In privinţa formei, d-lii B. P. Hasdeii se esprima ast-felii la 18G7 : „ DescânteculH, maî tot-d6-una în prosă ca ^i Vicleimulit, ă6v iăcendu uă parte . tegrantă din genulu poeticii, prin sacramentalitatea formelor sele, în care cuvint-. 1. A se vedâ studiulu meii din Paris, intitulaţii „ Unii descântecu românii " in Columna '•• Traianu, an. vi, 1875, no. 3, pag. 133 — 151. 2. Caton în De re rustica cit. ap. Leclerc, part. n, p. 94 et ap. A. Regnard, Essais d'hîsbiifi' de critique scienti/iques, pag 177,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
357
nuntii înşirate într'ună moda artificială şi nu admită nici uă schimbare, este poesia asia (|icendă medicală, cunoscută deja în anticitatea elenă, care făcea pe Esculapă riiu alu luî Apoline... Vicleimulă şi ăescânteculu, maî cu semă, suntă dou8 varietăţi maî maî neatinse > ". Partea de maî susii, relativă la Ste §i Vicleimu, şi Descântecele ce voril urma probeză că unele şi altele suntii mal tot-d6-una în versuri, er că prosa aparinte resultă din usarea şi dispariţiunea rimelor regulate. Despre vechimea descântecelor, despre generaţiunea şi desvoltarea lor, de spre importanţa ce aii pentru mitologia populară, pentru limbă şi etnologia, sâ se consulte publicaţiunile următdre : 1. Principie de filologia etc. de d-lă B. P. Hasdeti, t. I. BucurescI, 1875. 2. Cuvinte din bătrâni de d-lă B. P. Hasdeti, doue volume. Bucurescî. 3. Traianu şi Columna lui Traiană, direct. B. P. Hasdeti. 1869 — 1884. 4. Cercetări asupra proverbelor române, de G. Dem. Teodorescu. 1877. 5. Albina Cârpacilor (articolele d-luî Sim. FI. Marianii) an. III. 1879. 6. Literatura populară română, de d-lă dr. M. Gaster. Bucurescî. 1882. Culegerea descântecelor e f6rte anevoidsă, din causa superstiţioasei credinţe ce au descântăt6rele că, îndată ce le vorti spune cui-va, îşîperdtî efectulă şi nu maî atl lecă. Spre a întruni la unu loctl câtă maî multe, amă reprodusă maî la vale, alăturî cu cele adunate în Muntenia, variantele din Moldova şi Bucovina, împreună cu rugăciunile de caracteră curată religiosă, menite a înlătura s6ă anula efectulă descântecelor, farmecelor, vrajelor şi tuturor esorcismelor.
1. „ Literatura poporală " prefaţă introductivă la „ Basme, oraţii, păcălituri, §i ghicitori adunate de Ion C. Fundescu, BucurescI, 1867.
.-
358
DESCÂNTECE, ÎMBARBURAREA, PROGNOSTICE.
DESCÂNTECE D'A BUBA.
DESCÂNTECU PENTRU BESICA CEA REA
[Scrisu la 1869 după m6şa Stana, descântătore din Giulescî, judeţulu Ilfovu].
[Variantă din manuscrisulu monachuiul Porfir.a de la monastirea Bisericanii, cu data din 133S, pag. 221— '223. comunicata de sf. 8. episcopul \ Melchisedecu Rev. p. ist.,arch §i filol. voi. I, fas:. u, anulii n, 1884, pag 383. Acestu descântec. se se compare cu celii de „a bubă„ Elu se r. stesce Lunia, Mercuria şi Vinerea, ense numi. dimineţa].
Eşi, bubă, de la (cutare) din dinţi, din măsele, din urechi, din creierii capului, din măruntaiele trupului, din baierele inimii, din tote mădulările : din piele s8 se spele. Eşi, bubă albă, bubă negră, bubă galbenă, bubă vânată, bubă roşia, bubă băşicată, bubă veninată, bubă d'alacu, buba bubelor, sora ciumelor.
5
10
15
20
Sănicatu-m 'amu1, sculatu-m'amu, mânecatu-m'amu in dma de Duminica-mare dimineţa : m6să mare făcut-amii. Poftit-amu pe tote sgâibuţele, pe tote bubuţele, er pe bâşica cea rea n'amii poftit-o. Er ea forte tare s'ail superatQ şi la (cutare) s'au iscata. D6r eâ cu mătura amu măturat-o şi descântecu i-amii descântata2 :
25
„eşi, bSşică beşicată, „beşică albă, „beşică vânătă, „beşică negrâ, „beşică prin de de-ochi, „beşică prin radină3. „băşică de noâ-decl şi no6 de feluri „şi de noS-<|ecI şi no6 nâmuii ; -;•• „tu eşi din umerii obrazului, „din faţa obrazului, „din creeriî capului, „din tote 'ncheiăturile omului" !
1. Acestu descântecu se dice de noue ori într'uă stafidă, smochină ori prună, Intin să in prafu de ismâ şi care apoi se aplică pe bubă. Dintro prune se preferă cea „ de furaţii " seu cea afumată, nici uă dată ense pruna opărită.
1. „Semnicatu-s'au, semniflcatu-s'au, însemn tu-s'au cu semnulu sfintei crucT. Acesta o fa-j Românulu înainte de a întreprinde ceva şi cur se desceptâ din somnii". Nota episc. Melchisedr2. In locu de „şi cu descântecu amu descir tat-o." 3. Rachnă, abreviare din trdehnă (trochci guturaiii r6u, răguş61ă produsă printr'ua ri:0_ grea.
S6 fugi, se" te duci la Maroga, că te-ascâptă cu mese 'ntinse, cu făclii aprinse şi cu pahare pline ; s6 remâiă (cutare) curatu, luminaţii, ca aurulu strecurată, ca p61a maichil-Precistei. De la mine descânteculii, de la dumnedeQ Inculţi !
25
30
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
Eu i-arau descântată, rădăcina i-au secată ; (cutare) au rămaşii curată, luminaţii, ca argintul ii strecuraţii, ca maicâ-sea ce Pa făcuţii, ca dumnezeii ce Ta zidită1SS nu remâiă beşică de lecti nici ca unu Arii de macii în patru despicaţii, în mare aruncaţii.
30
359
de mana dreptă îlă lua(ră) şi'lă întreba(ră) : — ce te plângi şi te olicăiescî1?
35
40
DESCÂNTECU DE BUBĂ REA. Variantă, din tnanuscriptulu monachuluî Poriiiie. făcuţii in 1839 la monastirea Hisericaniî, 31a 221 — 223, reprodusa de.p. sf. s. episcopulu Melchisedec în Bev. p istoria, arch. §i fii. an. 11 voi. I, faac. 11., p. 385].
Plecat-au (cutare) pre cale, pre cărare, er cândti aii foştii la midlocu de cale 5 buba l'afi întâlnită, buba cu săgetătură, buba cu pocitură, buba cu 'ntâlnitură, bubă albă, 10 bubă negră, bubă vânătă, bubă cu nog-^ecl |i noe1 de junghiuri, bubă armenâscă, bubă jidovâscă, 15 bubă ţigânâscă, bubă rumânescă.
— Cum nu m6 voia plânge şi nu mS voia olicăi2?
Maica Precista de mâna dreptă 'lă lua şi pre cărare dreptă 'lă îndrepta la (cutare8) îlu îndrepta:
20
25
1. Prescurtare, în locude „ca în diua cându iaicâ-sea l'a făcuţii" si „cândii aumnedeu l'a iiJitu".
2. „Buba rea" in Muntenia se dice „a bubă".
35
— duce-t'eî, cu limba 'ţi-a descânta, cu mâna ţi-a lua, cu fuma de petecă te va afuma, şi vei r6mân6 curatu, 40 luminată, ca argin tulii cela curatu şi ca aurulu celu strecurată, şi s§ fu curatu, luminată, 45 precum Domnulă te-a lăsată. DESCÂNTECtr PENTRU CÂRTIŢĂ'. [După manuscriptulu din 1839 alu monachuluî Porfirie de la monastirea Bisericanil, comuni cata de sf. s. episc. Melchisedec Bev.p ist. arch §i fii. anulii 11 1884, voi. 1, fasc. 11, p. 384].
Sănicatu-m'amă, mânecatu-m'amă adj, sfânta Duminică
diminua, s6 curăţescu pre (cutare)
(Cutare) s'a plânsu şi s'aîi văietată cu glasii penS'n ceru şi cu lacremî penS'n pămentu. Der nimenia nu'lu audja, numai Maica Precista din cerţi îlă aucUa, pe scări de aură se scobora,
30
5
1. „Dieerea olicăire este formată din dicerile slave O.ie (ale.., valeo, auleo) şi OKaSHHHH (ti călosului : O.ie OsasmiBiii ! val de mine ticâlosulii ! espresiune a omuluî nenorociţii, ce su fere dureri fisice şi morale". Nota păr. episc. Melchisedec. 2 Se se compare cele-1-alte variante, spre a se vede ceia-ce lipsesce aci. 3 La celu ce descântă. 4. Cârtiţa este uâ umflătură, unii abcesii durerosu, iviţii în vre-uă parte a corpului Parese că descânteculu o consideră ca contagiosă, de ore-ce menţioneză atâtea animale de la care se pote lua. In casulti acesta, se confundă cu „dalaculu".
rt<-o
DESCÂNTECE, ÎMBĂRBURAREA, PROGNOSTICE.
de cârtit cârticiosă1, de cârticiosă crăpăciosă, de cârtiţă vermenosă, de cârtiţă căprescâ2, de cârtiţă vii^scă3, de cârtiţă căiescă4, de cârtiţă biholescă5, de cârtiţă măgărescă, de cârtiţă cătrescă6, de noug-d^ecî şi nouS de feluri de cârtiţă. S§ remâiă (cutare) curaţii, luminaţii, ca sorele 'nseninată, ca argintulu strecuraţii, ca maicâ-sea ce l'atk făcuţii, ca dumnezeu ce l'au lăsaţii7. Cum se topesce cera de faţa foculuî, asia s6 se topescă cârtiţele penS 'n cea8 Duminică. Şi cum se sgârcesce pSrulă de faţa foculuî, asia s6 se sgârcescă cârtiţele pânS'n cea Duminică. Pen'atuncia şi nici pen'atuncia s8 ajungă şi câtă maî de grăbii s8 peiâ.
io
15
de la casă, de la mesă pe cale, pe cărare, graşii şi frumoşii, rumenă şi voioşii ; der, cândă a foştii la mijlocii de cale, de cale şi cărare, l'au întâlnită Ventosele şi Frumosele.
20 Din faţă l'au trântită, grasu-negru l'aă făcută, cu ţfirnă l'au acoperită, albeţe'n ochî i-au băgatu, fâr'de vederi l'au lăsaţii. 25
30
DESCÂNTECU DE ALBEŢĂ. [Reproduşi! după Albina Cârpacilor, anulii iu, 1879, pag. 345 în Literatura populară română, de M. Gaster ed. cit].
(Cutare) a sinecatii şi a mânecată 1. Numele cârtiţei vine de la animalulu câr tiţa, disu şi sobolii orbii, de pământii, cu care are asemenare în formă : de aci epitetulu de „cârticiosă". 2. Ca la capră, de la capră. 3. In locu de vieriscă, de la vierii, ca la vierii. 4 De la cală, căiescă, formă forte rară 5. Biholiscă s6u bivolescă, de la bivolii s6u ca la bivolii (biholu). 6 In locii de catârescă, de la catârii. 7 Pune aci se decanta în cară şi cu pferii de la colii bolnavii, Duminică dimine^a, pene a nu rosări sorele. Apoi urmeză restulii descântecului8. In locu de „cea-1'altă" Duminică.
A prinsă (cutare) a se tângui şi a se glăsui cu glasă mare penS 'n ceru, cu lacremî peng'n pămentu. Nime nu l'a v6<|utu, nime nu l'a auqMtu, numai Maica Domnului din porta cerului, numai ea că Ta vechitu, numai ea l'a aurită. şi pe nume l'a strigaţii şi asia l'a întrebată : - (Cutare), ce plângi, ce te tânguiescî, ce te glăsuiescl cu glasă mare pen<3 'n ceră, cu lacrfimî penS'n pămentu ? - Eu cum nu m'oiă tângui şi cum nu m'oiă glăsui cu glasă mare
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
pene 'n cerii, cu lacremî pene 'n pămentu ? Cărnii sinecatii ş'amîi mânecatii de la casă, de la mesa pe cale, pe cărare, graşii şi frumoşii, rumenii şi voioşii ; der, cândti amti foştii la midtocti de cale, de cale, de cărare, m'aii întâlnitii Ventosele şi Frumosele ; d'în pămentii m'au trântiţii, grasii-negru m'aii făcuţii, cu ţgrnă m'au acoperiţii, albeţă 'n ochi mî-aii băgaţii, făr' de vederi m'aii lăsaţii! - Tacî, (cutare), nu mai plânge cu lacremî de sânge ; nu te tângui, nu te glăsui, că eii te-oiu lecui ! Maica Domnului din porta cerului scară de aurii a sloboziţii, pe dânsa s'a scoborîtii, 'naintea luî (cutare) a eşitti, de mâna dreptă l'a luaţii, de pe s6re l'a înturnatii şi-a porniţii, şi-a plecata pe drumulii lui Adamu, la fontâna lui lordanii, şi a tâlnitii treî surori a s<5relui cu treî mături, cu treî greble, cu treî diriticaniî, cu treî mâneci de mStasă albă.
50
55
co
65
70
75
80
85
90
Maica Domnului cum le-a tâlnitii, cum le-a zăritii, pola a întinsu, calea le-a cuprinşii şi le-a cuventatu, şi le-a întrebată : — unde mergeţi voi, treî surori a soreluî ? — Că noi mergemii şi .ne ducemii la fontâna luî dumnezeii s'o curăţimti de gozurî şi de gloduri! — Nu mergeţi, nu vS duceţi voi, treî surori a soreluî, la fontâna lui dumnezeu, că fontâna luî dumnezeu e curată, luminată ca de dumnezeii ce'î dată, da voî mergeţi şi v6 duceţi de curăţiţi albeţele de la ochii luî (cutare) : curăţiţi albeţă albă, albeţă n£gră, albeţă roşia, albeţă de 99 de feluri, albeţă de 99 de chipuri ; cătaţî-o în cleştele1 capu'.uî, în faţa obrazului, în genele ochilor, în pre-jurulu ochilor, în lumina ochilor ; curendti mai curândii 1 In locu de crescetulu.
361
95
100
105
110
115
120
125
130
362
DESCÂNTECE, 1MBĂRBU RĂREA, PROGNOSTICE.
cu greblele o greblaţi, cu forfecele o forfecaţi, cu măturile o măturaţi, cu unghiele o ciupiţi, din ochi mi-o fugăriţi, cu mânicele o ştergeţi, în pole mi-o puneţi, la aria cu 'mblătitori o duceţi, la 'mblătitori în grabă mii şi fârîme s'o facă, peste ^ardulu ţerineî s'o dele i boii n corne c'aru lua-o şi la Mare că mi-orii duce-o, acolo sg pieră, acolo s8 r6spi6râ, (cutare) s8 r8mâiă curaţii, curaţii şi luminaţii, ca argintulii strecuraţii, ca sorele în seninii în vecii vecilor, amin !
135
140 DESCÂNTECU DE APUCAT tr*.
145
150
155
160
DESCÂNTEC!} DE APLECATE. [După unii zapîsu, manuscrisu în anulu 1809 de Iane Apostolii Borânescu, publicaţii de d-lu Qaster. Liter. popor, rom., ed. cit. pag. 420].
Voi, plecăciâse mâncăci6se, s6 v6 luaţi, s6 ve duceţi la feta lui Raiu împgratti1, că v'aii poruncită, că aii lăsaţii uă vacă grasă s& vă ospgteze, că (cutare)
nu v8 scie ospSta, nic' adăpa, nici ascerne, nici culca, nici odeni.
5
10
1. In unele basme, şi descânteoe se menţio nezi Ler împ&ratu în loculu căruia e probabilii că B'a substituiţii numele Baiu.
[Scrisii în Bucurescî la 1874, după mâtuşiă rcej Elena Constantinescu din strada Căluşeilor. A se vedâ studiulu meu, publicaţii în CoIuwmi lui Traianu, anulu vi- 1875, no. 3, pe căii: me aflamii în Paris].
Eii m'amu sculată şi amu plecaţii pe cale, pe cărare, pe uliţa mare, la rîulii lui Iordanu, la fontâna lui Bogdană, sâ me spâlu, se" me" linciurescii, de boia se" m8 tămăduiescii. Cum amu pornită, înainte 'mî-aă eşită lupulu cu lupoica, ursul ă cu ursoica, smeulu cu smeoica, ginerele cu gineroica. Eu fuga amu dată ; după mine s'aă luată ; uşia amu încuiată, der pe fere"str'au intrată, în gură m'aă apucată: josă m'aă trântită, osele mi-le-aă sdrobită,
2
î:
1. Apucatulă s6u înclestatulă corespunde, copiii mici, cu colicele. Cândii pruncul u se sv»-: colesce şi plânsulii îl este înăbuşiţii de dure: babole si moşele dicii că „e apucaţii" de imir.' său de renichî : de aceia ilii scaldă in apă cii". şi, trăgendu'lu pe corpii cu until prospfctu. «jicii aceatii descântecii.
COLECTIUXEA G. DEM. TEODORESCU.
sângele mi-l'ati sorbitu. Amu plânsu |i m'amti olicăitti. Maica Precista m'a aublitu, la mine-a veniţii ş'aşia mi-a grăiţii :
30
35
fliule, ce te jelescî
— Taci, fliule, nu te mai jeli, nu te maî olicăi,
că efi mi-te-oiu lecui şi mi-te-oiu tămădui1. DESCÂNTEC!? DE ÎNCLEŞTATE" ».
şi ce te olicăiescî? — Căci m'amu sculatti |i amil plecaţii pe cale, pe cărare, pe uliţa mare, la rîulu luî Iordanii, la fântâna luî Bogdanii, sS me spălii, sS me" linciurescti, dt boia să mă tâmăduiescu. Cum amu porniţii, înainte mî-au eşitti lupului cu lupoica, ursulti cu ursoica, smeulu cu smeoica, ginerele cu gineroica. Eii fuga amii daţii, după mine s'aîi luaţii ; eu uşi'-amti încuiaţii, pe fer^str'au intraţii, în gură m'aii apucaţii ; josu m'ati trântiţii, osele mi-le-au sdrobitii, sângele mi-1'aii sorbitu.
303
40
45
50
55
60
65
70
[Variantă scrisă în Bucurescî, la 1874, după mătuşiă-mea Elena Constantinescu din strada Căluşeilor].
A plecaţii (cutare) pe cale premare la rîulîi luî Iordanii, la fontâna luî Bogdanii, s8 se spele, s6 se linciurescă, de încleştaţii s8 se tămâduiescă. Cum a plecaţii, după elu s'aîi luaţii ursulti cu ursoica, lupulu cu lupoica, ginerele cu gineroica, smeulu cu smeoica. Elu fug'a daţii, în cas'a intratu, uşile a încuiaţii, ferestrele a astupaţii; d6r eî nu s'aii lăsaţii ci pe coşiţi aQ. intratu cu dinţii cu undrelele, cu măselele cu zimţelele ; la elu s'aii răpedrtti, de subţiori l'au smâcitii,
5
10
15
20
25
30
1. După ce descânteculu se dice de treî orî în timpulu scăldatului, copilulu e oblojitu cufol de varză, înfăşiatu în scutece calde şi culcatu ca se înăduşâscă. 2 Inclestatulu, afară de apucată, se maî cunosce şi sub numele iestrinsu, strînsură, strînsitură, înclestătură.
364
DESCÂNTECE, 1MBARBURAREA, PROGNOSTICE.
în pămenta l'au trântita, osele i-le-ati sdrobitîl, sângele i-l'au sorbită. A plânsu şi s'a olicâitu, Maica-Precista l'a aurită, pe scară de argintii s'a scoborîtu, la elil a veniţii ş'ast-feia i-a grăiţii : — ce plângi, (cutare) ce te olicăiescî ? — Cum să nu plângii, să nu mă olicăiescti ? Eu amu plecaţii pe cale premare, la nulii lui Iordanti, la fontâna lui Bogdanii, să mă spălii, să mă liuciurescii, de bolă să mă tâmăduiescu. După mine s'aii luaţii ursulii cu ursoica, lupuia cu lupoica, ginerele cu gineroica, smeulii cu smeoica. Eii fuga'amti datu, in cas' amu intrata, uşile amii încuiaţii, ferestrele amii astupaţii. Ei nu s'aii lăsaţii, ci pe coşii aii intratu cu dinţii ca undrelele, cu măselele ca zimţelele.
3*
40
45
50
55
La mine s'aii repetiţii, de subsiorî m'aii smâcitii, in pămentii m'au trântiţii, osele mi-le-aii sdrobitu, sângele mi l'aii sorbitu ! — Nu mai plânge, nu te mai olicăi, că eii te-oiii tămădui : cu mâna te-oiii desmierda, cu gura ţi-oia descânta, ca să rămâi curata, luminatu, ca'n dma maica ce-a fapta, ca steua din cera, ca rouă din pămenta. Lăca, şi babei colacQ ! DESCÂNTECU DE APUCĂTURĂ ŞI ÎNTÂLN1TURĂ'.
60
65
70
75
[Variantă după manuscriptul ii lui Aronu P> benu, cumpăraţii de staţii de la locot.-colon?. Papazolu şi reprodusu în Bev. p. istor. arcSt .' fi fii, an. 11, voi. 1, fasc. 11, p. 385],
Strigoica a găsita uşia casei deschisă, ferăstra destupată., focuia stinsa. In dinţi pe (cutare) l'a luatft, sângele i-a sorbită, la pământa l'a trântita, cu morţii l'a socotita. Maica Domnului din cera a aucUta : în braţe l'a luata, pe masă de arginta l'a pusft, cu basma de fira l'a stersu, 1. Baba trage pe bolnavii pe spate cu sţ* săpunii seu oţetii şi untude-lemnu.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
osciorele i-le-a dresil, junghiulu i-l'a scosă, sănătatea sS'lu pStrun^ă penă'n oşti. Strigoică, Morocă1, desfa (cutăruia) de orî-ce rSu aî pusă pe dânsulu, că în piuă te-oiă pisa, în moră te-oiu măcina,* în ventu te-oiti arunca, în câtă norii s'oră mira. Desfâ'lu pe (cutare) de noue^ecî şi nou6 apucături, de nouS-deci şi nouă 'ntâlniturî, de noue-<|ecî şi nou6 aplecaturi, de noug-olecl şi nouS deochiăturî, de nouS-o^ecî şi noue" junghiuri2 strînsîi cu cesu r6u. Tu, apucatule ; tu, întâlnitule ; colţatule, uretule, grozavule, negritule, eşî, du-te de fa (cutare), din spatele luî, din peptulii luî, spinarea luî, rinichii luî, flcatulu luî, inima luî; din sgârciulă nasului, din faţa obrazului, că (cutare) nu ve" pote purta, nu vS pote cina, adăpa şi plimba; eşî, du-te preste prăpăstii şi munţi, la feta Craiului împăraţii, unde te-asceptă cu mese'ntinse, făclii aprinse ;
15
20
acolo vS este cina, acolo vă e odina; acolo ve" potoliţi, acolo sS ve- risipiţi ; se" rSmâiă (cutare) luminată ca argintulu celu curată !
ru.r.
60
Eu mS 'nchinu cu descâuteculu, Maica -Precista cu lecuiţi. DESCÂNTEC!? DE BUBE DULCI.
25
30
35
40
45
50
55
1. Morocă în locii de Moroi^ă, câcî strigoiulu : atrigdica se mail rmmesctî moroii şi morâică. 2. in locvi de înjunghiaturi.
[Găsită intre manuscriptele repausatuluî G. Seulescu din Iaşi, restabiliţii şi pub^catu de S FI. Marianii în Anelele Academiei române, seria 11, tom. vii, secţ. 11, pag. 163]. Făcut-a (cutare) mesă mare peste Mare, de-a trecută hotarele '. Acolo elă a chiămatu, a chiămată d'a ospătată bubele cu udmele2, cu puschele3, cu scurtele4, sgaibele5, bolfele6, gâlcile7, plăgile8, cu ulciore9, şi buboie10.
10
15
1. In locii de „a trecuţii peste hotare"2. Espresiunea udmă nu se aude în Munte nia : ea figureză în locu de uimă, umflătură petrosă, abcesu. 3. Puschele ecuivalezâ pote cu ceia-ce în Mun tenia se numesce posghiţe. 4. Scurta e durerea simţită maî josu s6ii mai susii de bubă, pe acelaşi muschiu, tendonu şeii venă, causată de gâlca, uima s6u buba ce arii av6 cine-va. 5 Sgaiba e uâ bubuliţă, uă sgâriâturâ seTi jupâitură uşorâ. 6. Bolfa ecuivalezâ cu gâlca. 7. Gâlcile suntii glandule (ghindurî) formato din r&celă, prin împedicarea regulatei circula ţi uni a sângelui. 8. Plaga, neologismii, ecuivalezâ cu slavicul ii rană. 9. TJlciorulu e bubuliţă durerosă care se form6ză pe marginea pleopet ochiului. 10. Buboiulu (furunculus) ese de preferinţă la gâtu şi pe membre.
DESCÂNTECE, IMBARBURAREA, PROGNOSTICE.
366
Der pebubele-dulcî1, ce'su a Sanceî ţeţe2, n'a chiămatti ; deci s'aîi umflaţii, de mâniă-aîi crăpaţii, rădăcina3 le-a secatil, cucuiulii4 li-s'a uscaţii ; în trestia le-amil băgaţii, cu sugelă le-amii înfundatîi, în Mare le-amii aruncaţii, (cutare) de ele-a scăpaţii, trupulti i-a rămaşii curaţii.
20
unde fetă-mare nu se peptenâ. Să rămâiă (cutare) curaţii, luminaţii , ca'n dma maica-ce-a faptii, ca stăua din ceru, ca rouă din pământii.
25
Cu cârp'aprins'amii descântaţii, brânca 'ndărătii a daţii ! DESCÂNTECU DE CESU-REU. [Din colecţiunea manuscrisă, remasă de '.i Seulescu, şi publicată în Analele Acadeaw mâne, seria 11, tom. vii, secţ. 11. pag. 164— lf
DESCÂNTECU DE BRÂNCĂ5. [Scrisu la 1871 după moşa Dumitra, descântâtore din comuna RudenI, judeţulii Ilfovu].
Cu cârp'aprins'amii descântaţii, brânca 'ndărătii a daţii. Brâncă săcă, brâncă băşicată, brâncă 'nveninată,
5
să eşî, să fugi
de la (cutare), din faţa obrazului, din creierii capului, din măduva oselor. Se" te duci unde popă nu citesce, unde ciobanii nu chiuiesce, unde câine nu latră,
10
15
1. Bubele-dulci aparii la copiii mici pe capii si se dice că provinu din „spurcu" sâu „spurcă ciune'1. La copii mai mari esu la gură şi popo ralii le vindecă ungendu 'i cu calaicanu pisaţii în unt-de-lemnii. 2. Sanca, care în Bucovina so pronunţă Samca, ecuivalâză cu „Avestiţa, aripa Satanei". 3. Rădicina bubei e partea cârn6să (cancerosâ) despre care se credf» că, pena nu e scosă din buboiii. ulciorii s<5u altă rană, vindecarea nu e posibilă. 4. Curuiulă e vârfulu, proeminenţa umflătu rii, a bubil. 5. Brânca e umflătura capului s6u obrazului, numită în medicină erisipelu. Descânteculii şeii blestemulu se scrie de preoţi de la drtpta spre stânga şi, ungendu-se cbârtia cu miere, se lipesce pe partea bolnavă. Babele descântă cu uă cârpă aprinsă seu cu câlţl, recitându de trei ori cuvintele de mal susu.
Domnă, Maica cerului , cum se potolesce ventulu cu pământulii, asia potolesce cesii-rău cu lipitură si cu întâi nitură de la trupulii lui (cutare). Ochiulu ce deochiă la elii so' nu cate, că (cutare) a purcesîi pe cale, pe cărare, graşii şi frumosu, rumenii şi voioşii şi, cândii a foştii la mierii de cale pe cărare, l'au întâlniţi! cele nouă fete cu-a lor lăduţe'n spete ; şi 'n pământii trântitu-1'au, sângele sorbitu-i-ati, faţa gălbenitu-i-au, mintea lui sraintitu-i-au. Voi, nouă fete, eşiţî din maţi1, 1. In locu de maţe.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
din ficaţii, din creierii capului , din spârculil1 nasului, din faţa obrazului, din melciulii3 ochilor, din au(|ulu urechilor, din rădicarea mâinilor , din umblarea piciorelor. O voi, noua fete , duceţi-vă la feta craiului, c'acolo v'ascâptă cu făclii de cer'aprinse, cu mese'ntinse. Duceţi-vă, că Maica Domnului acolo vă îndreptă, er faptulu vostru râmâiă câtu unii firii de macii în nouă despicaţii, în Marea-negră aruncaţii, sg fiă lui (cutare) de lecti, că (cutare) e botezării, încrestinatii şi 'n samă lui dumnezeii daţii. Voi să vă duceţi la Jidance, c'acestea nici'su botezate, nici încrestinate, nici în sema luî dumnedeti date.
35
că te-ajunge, te sosesce, şi amarii te pedepsesce sabia de focii cerăscă, pronia dumnezeiască. Să te duci, să piei, cum pierii negurile cândîi batti vânturile, cum piere rouă la s6re, cum piere spuma de mare.
307
io
40
45
5o
55
60
65
DESCÂNTECtJ DE DEOCHlti. riantă scrisă la Vâlenil-de-munte, judeţulu Prahova, în amilii 1870].
Fugi, deochi, dintre ochi, In locii de sfărculu. Meldulă (melcului insemneză orbita ochiuasemenată melcului.
D'o fi dăochiarii de fetă-mare, să'i crape ţeţele, să'i curgă sângele, ibovniculii să'şî urescă. 15 D'o fi deochiatii de femeia măritată, să'i crape ţâţele, să'i curgă laptele, să'i moră Martinii de fome, s'o urescă bărbatulti. 20 D'o fi deochiatii de bărbaţii ne'nsuratu, să'i crape braţele, să'i curgă sângele, să'şî urască ibovnica. D'o fi deochiatii de fete mărunţele 25 şi băieţi mărunţei, să le crape călcâiele, să le curgă sângele, să nu mai deochie. Saî, deochi, dintre ochi, din faţa obrazului, din sgârciulti nasului, din creierii capului, din măduva osului, din ochi, dintre ochi, dintre gene şi sprâncene. Să te duci, ier duci, unde popă nu tocă, unde fetă nu jocă, unde cocoşii nu cântă,
30
35
40
45
3G8
DESCÂNTECE, I.MBARBUHAREA, PROGNOSTICE.
unde vacă nu sbiară, unde pisica nu miorlăie. 50 Se" te duci la feta lui Ler împăraţii, că tî-a pusil m6să întinsă cu făcliă-aprinsă, cu pahare pline. Pe (cutare) sS'lîi laşi 55 curaţii, luminaţii, de bolă scăpaţii, cum Maica- Precistal'a lăsaţii, ca aurulu de curaţii. co DESCÂNTEC!? DE DEOCHITJ'. [Scrisuîn Bucuresclla 1871, dnpă moşa Elenca Constantinescu de la Obonilu-vechiu] Pfff! E|î, deochi,
dintre ochi 1 Picătura pică, petra se despică : sS plesnescă ochii cuî Ta deochiatii ! D'o fi (cutare) deochiatii de bărbaţii, se" esă prin gardu 2 ; d'o ii de ventu, se esă pe sub pămentii; d'o fi de sore, să esă prin zare ; d'o fi de muiere, se1 6să prin nuiele ; d'o fi de copilă, să esă printr'uă pilă1.
5
io
din creierii capului, din rănichî, % din bojoci, din maţe, din peptii, din capii, din pici6re, $• din tote meruntaiele ; din piele s8 se spele. S<3 te duci la feta lui Ler împgratu că acolo ţî-e ţie daţii, că te-asceptă cu mese 'ntinse, cu făclii aprinse şi cu pahare pline. SS rSmaiă (cutare) curatu, luminata, ca'11 (|iua maica ce-a faptti, ca steua din cerii, ca rouă din pămentii. Pfff! Eşi, deochi, dintre ochi. Iuda'şi linge puiulii eî, io'mi lingu1 puitorul u meu de deochi dintre ochi 2 .
15
In numele tatălui, ş'alti Aiului, ş'alii sfântului tlulm. Amin !
20
Lecii, şi babei colacii. De la mine descânteculu, de la dumnezeii lecuiţi ■ !
Eşî, deochi, dintre ochT, din faţa obrazului, 1. Descântătorea pune degetele ambelor mâni pe fruntea deochiatulul şi, suflându'l peste faţă, începe dcscântoculii. 2. Se esă deochiulu. 8. Aci sufla şi scuipă în trei părţi : în susu, la drepta şi la stânga.
1. După ce dice de 3 ori descânteculu, lir. po deochiatii cu limba între sprâncene. 2. Apoi mută pe deochiatii din locu, ci ■ aibă l£cu, şi'I stinge în capu trei cărbuni apă ne'ncepută, dicendu aceste cuvinte la f..i cărbune. Cu apa, din care'I dă se sorbi de 3 • îlii udă la temple, la nasu, la buricu, er re*t îlii versă pe unii câne, care, deca se scutura, cu densulii deochiulu. 3. Ast-felu termină, în modii apriSpe iuva: bilu, mal 16 te descântătorele.
360
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
DESCÂNTEC!! DE DEOCHltf. [ Variantă din notele d-lul V. Alesandri la coiecfiunea d-s6\e de„Poesii populare ale Românilor" . Bucurescî. 1866].
Fugi, deochi, dintre ochi, că te-ajunge-uă vacă negră, cu cornele s6 te spargă, s6 te-asverle peste mare, în pustiu, în depărtare. Acolo sfi pieri ca dma de ieri, ca rouă de flore, ca spuma la sore ; £r capulu celu deochiata sS remâiă luminata, curaţii, de bolă scăpata.
5
io
Ochii cel vătâmătorî 15 şi de focii săgetători înveliţi sS fiă cu perdele albe, s6 nu maî privescă la obraze dalbe. DESCÂNTEC!? DE DEOCHI0. Variantă scrisa in 1881, după diferite descân tatare din Bucurescî]. Eşî, deochi,
dintre ochi ! D'o fi (cutare) deochiatii de omu, s81 crape sulaculii, sS'î curgă pişatulu, 5 s8'ia rîi|ă totu sătulii. D'o fi deochiatii de fâtă-mare, sS'i ca(|ă cosiţa, s8 remâiă chielă. 10 D'o fi deochiatii de nevestă, s61 crape ţeţele, sS'I curgă laptele, s$'î plesnescă copilulu 15 de fome. Eşî, deochi, dintre ochî,
din sgârciulQ nasului, din faţa obrazului, din creierii capului, din inimă, din bojoci, din tote mădulările.
20
E|I, deochi, 25 dintre ochî. Se- te duci unde cocoşii nu cântă, unde fetă-mare nu se piăptSnă, unde popă nu citesce, unde ciobanii nu chiuiesce. »o S6 remâiă (cutare) curaţii, luminatu, ca 'n o^iua maica ce-a faptii, ca argintulii strecuraţii, ca stâua din ceru, 35 ca rouă din pământii, ca pola maichiî-Precistiî. Pfff! Eşî, deochi, dintre ochi !
40
Ciuta 'şj linge puişoruia eî, io 'mi lingfi puişoruia mea de deochi dintre ochî ! De la mine descânteculu, de la dumne<|ea lecuia.
45
DESCÂNTECU DE DEOCHIU. [Variantă după manuscriptul ii şi colecţiunea inedită a lui Aromi Prejbehu, reprodusă în Rev. p. ist., arch. şi fii. an. 11, !884, voi. 1, fasc. 11, p. 385.— Inceputulii lipsesce. Reproducerea e făcută păstrându-se formele şi ortografia din epoca citată].
De va fi deochiata (cutare) de fată mare, să'i cadă cosiţele din spinare; de va fi deochiatii de muiere, sâ'î plesnescă ţâţele, sâ'I curgă
5
21
370
DESCÂNTECE, lMBÂRBURAREA, PROGNOSTICE.
laptele ; de va fi deochiatu de bărbaţii, şS'î plesnescă pulpile, s6'l curgă sângile, să se mire lumea şi norodulu. Dăs'-ocule veninatii, das'-ocule, câine turbaţii, eşi, du-te din trupulii (cutare), din capii, inimă, borjoţî l, rinichi, ficaţii, s8 remâe (cutare) veselti, sănătoşii, curatu, cum dumnezeu l'a lăsatuA
io
15
20
25
DESCÂNTECU DE DEOCHIU. [Variantă scrisă în Bucurescî la 1880, după Marinii Stângu, tăietorii de lemne].
Pfff! Eşi, deochi, dintre ochi, eşi din sgârciulii nasului, din carnea obrazului, din rinichi, din ficaţii, din splină, de ori unde eşti băgaţii; din creierii capului, din fruntea bolnavului, din rădăcina perilor, din răgăocile ochilor. E|i din sânge şi din piele, de tine ca să se spele.
Pfff! Eşi, deochi, dintre ochi, că d'o fi deochiatu de fetă-mare, sS'î ca^â cosiţa bălaia, să rămâie chiaiă. D'o fi de omii deochiatu, să 'î rămâiă ochiu 'ntunecatti. D'o fi de nevastă, să'I crape ţeţele, să'i curgă laptele. D'o fi de flăcău, să'î crape boşele, să'lii rî(|ă, moşele, să nu 'Iu ie fetele.
5
Pfff! Eşi, deochi, dintre ochi ! Să te duci şi să fugi unde cocoşii nu cântă, unde codrulii nu 'nver^esce, unde ciobanii nu chiuiesce, unde popă nu citesce ; să rămâiă curatu, luminata, ca argintulu strecurata, ca 'n <|iua maica ce-a faptti, ca steua din ceru, ca rouă din pămentu. DESCÂNTEC!} DE DEOCHIO.
10
15
1. In locii de „bojoci," pulmonl şeii plumonl, plămâni. 2 „Trei cărbuni stinge în apă; bea apa bol navului se spală cu apă de aceia; cearemasu o v6rsă pe ţâţâna uşeî de afară ; suflă de 9 (ori) descântătorea în faţa bolnavului şi 'I trece". Nota manuscriptului citaţii.
[Variantă din colecţiunea manuscrisâ aiul G uloscu, restabilită de d-lu S. FI. Marianu şi ri cată în Analele Academiei române, seria 11, tom. secţ.n, pag. 162-163].
Pasăre albă cudalbă pe pătr'a săritu, patra s'a clintitQ şi s'a răsturnaţii, în patru-a crăpata !.. Fugi, deocbiu, dintre ochi,
L.
COLECŢI0NEA G. DEM. TEODORESCU.
că eti te-oiu sufla şi tu vei crăpa. D'eî fi de la bărbaţii, fiă blestemaţii ; de va fi pre joşii, ste neputincioşii ; de va fi călare, calulii i-aru crăpare ! Fugî,deochiii, dintre ochi, că eti te-oiu sufla şi tu vei crăpa. D'eî fi de la femei cu ochii mireî, crape-1 e ţeţele, cură-le laptele. Fugi, deochiii, dintre ochi, că eu te-oiu sufla şi tu veî crăpa. D'eî fi de la fete, pice a lor plete, trecă-le juneţa, viiă-le bătrâneţa. Fugî, deochiii, dintre ochî, că eti te-oiii sufla şi tu veî crăpa !
10
15
20
25
30
35
RUGĂCIUNE PENTRU DE DEOCHIU :, Scosâ după grecia" în Aghiiasmata.ru micii seu nrtare de molitvelnicu. Sibiu.1851, pag. 171 — 172].
Domne, dumnedeulii nostru,' 5 împăratulti văcurilor, ţie ne rugămii şi ţie ne cucerimu : depărteză, înstrăinăză, gonesce totă lucrarea diavolescă, totă calea Satanei şi totă vrăjmăşia ;
5
10
privirea-cea-rea, stricăciunea şi deochiătura ochilor celor făcători de rele, şi pizmaşilor de la robulu t£Q (cutare) ; şi ori din frumuseţe, şeii din putere, ori din norocire, seu din pizmă şi răutate, şeii din deochi i-s'aii întâmplaţii ; ensu'ţî, iubitorule de omeni, stăpâne, întinde mâna tea cea tare şi braţulti teii celu. a-tot-puternicii şi înalţii, şi cercetăză acesta zidire a tea, şi'i trămite ângerii de pace, stăpânitoru şi păzitorii sufletului şi trupului, carele să blesteme şi să gonescă de la densa toţii sfătuiţi rău, t6tă otrăvirea şi deochiulii făcătorilor de stricăciune şi a omenilor-pismaşî, şi de la ochii robului teu. dăruindu-i-se isbăvire cu mulţămire. Milostivesce-te spre zidirea tea şi spre robulu tSti de t6tă stricăciunea şi supărarea ce i-s'aii făcuţii din deochiii :
371
15
20
25
30
35
40
45
50
55
372
DESCÂNTECE, lMBARBURAREA, PROGNOSTICE.
isbăvesce'ia şi'lu păzesce pre densulQ de totă ispita şi întâmplarea rea ce va s6'I viiă luî asupra
60
DESCÂNTECE DE DEOCHltf.' [Variantă din Bucovina, culesâ do d-lu Simeon FI. Marianii. A se vede Traiani, anulu n, 1870, no. 10 din 27 Ianuariu p. 4')].
La răchita înverzită, şede-uă fată despletită. La răchita rămurată, ş6de-uă fetă 'ndorduratâ şi s'aruncă de p'uă pâtră penS 'ntr'alta colţurată. Ea'î c'unu ochiţi de sânge, cti unulii de focii : celii de sânge stinge pe ochiulQ de focii. Ea'î c'unii ochiu de apă, cu unulii de focii, stinge celii de apă pe ochiulti de focii. Asia mi-se frângă şi s6 mi se stingă deochiăturile, săgetăturile, uităturile şi pocitura. şi totă rîvna. Cum se potolesce şi se linistesce
5
io
15
20
1. „Descântâtorea descântă de „deochiu" cu ascuţitulu unul cuţitu de trei ori incrucişiu, într'unu paharu cu apă ne'ncepută, unde se aruncă şi nisce cărbuni aprinşi, de unde se nasce şi „a stinge cărbunii". După ce a des cântaţii, suflă de trei ori în crucişii! asupra apel. Descântătdrea, după ce aruncă cărbunii în paharulu cu apă, cunosce îndată (crede po poralii) deca este cutare deochiatii ori ba, cac), de este deochiatii, cărbunii se cufundă în dată in apă, 6ră de nu, plutescu pe de asupra. După ce „stinge cărbunii," apa aceia, în care fură stinşi, o dă bolnavului s'o be, remăşita ensft o aruncă pe unu parii seu pe unu câne".
ventuia pe pământii, furiosulii venta, aşa sS se potolâscă şi sS mi se linistescă deochiăturile, săgetăturile, şi uităturile, şi pocitura, şi totă rîvna ; deochiăturile, săgetăturile cele grele mascatele, cele rele. Şi, de este deochiatii de femeia cu băiatu, crape'I temele, curgă'î laptele, se" mire norâdele. De'î deochiatii de vr'uă fată mândră şi 'mpopoţonată, crape'I ţeţele, pice'î cositele. De'î deochiatii de vr'unii băiatu, crape'î pulpele, curgă'î sângele. De'î deochiata d'uă vSdauâ a unuî copilii micii mamă, moră'î copilulii mândru ca crinuia. CodrulQ de l'a deochiata pice'î frunza de pe faga ; câmpuia de l'a deochiatu, pice'î foiele, ardă'î frunzele. De l'aa deochiata ochî ver<|l s6a căpriî, sea negrii şi albăstrii, ochii sâ'î plesnescă, sângele să'ia năpâdâscă, sângele sS'ia năbuşiâscă1.
25
30
S5
4r>
4..
50
:,:
1. Cândii ÎI dă cui-va sângele pe guri, ' nasu şi pe urechi de uă dată, atunci se chuir „că'lu năbuşesce sângele".
COLECŢIUNEA G. DEM, TEODOHESCU.
1
Elu să remâiă curata, sS rămâiă luminaţii ca şi rouă florilor, 70 ca lacrima ochilor, ca pola sântă-Mărieî, sfenta maic'a veciniciei, ca mă-sa cându l'a născuţii, cânda s'a născuţii pe pământii.. 75 De la mine descânteculii şi de la dumnezeu darulii. FARMECU DE DESFĂCUŢI?. [Găsitu între manuscriptele repausatulul G. Seulescu din Iaşi şi publicaţii de Academia română loc. cit. pag. 169].
— Voi, nouS ciute înciutate, din nouă vetre de focii luate, arse şi pârlite, unde-aţl purcesii aşa de iute : 7
5
infrA lUuu
ca gânduia şi tare ca v&rtulii?
10
— Că noi amii purcesii grâie s8 ardemii, og6re se uscămii, pSrîie sS secămii!
15
— Voî, nouS ciute înciutate, din nouS vetre de focii luate, nu purcedeţî asia tare. Staţi de pe acostă cale, duceţi-ve" la (cutare). Acolo, intrându, casa salutândii (?), luaţi faptulu din casă,
20
25
30
373
luaţi faptulu din mesă, . şi v6 duceţi asupra cui a daţii unu atare (?) faptii ; mergeţi din vadti în vădii pen'la alii noulea vadti; remână la acela care mi-l'a datti, se" fiă în lume ca unii ciungii uscata. înapoi întornu'î faptulu înfocaţii, încinsă de-a lui rele şi 'mperata cu nou§ ace împunggtore, cu nouă bice ce'sii pălitore ; din casa mea în casa ei, din viaţa mea în viaţa ei, din ocoluia meii în ocolulii ei, din ograda mea în ograda ei ; eii să scifi. bine de adj( înainte că m'ama curăţita şi m'ama isbândita1 de t<5tâ îngânătura şi fărmecătura, de fapta de sătănă, de fapta de poporană, de fapta de vecină, de fapta de străină. Ea m'ama sinecata şi m'ama mânecată de la (Jorî de (|orî, pe la cântători, pe ierbă necălcată, pe rouă 1, In locii de isbăviti.
35
40
45
50
55
60
65
70
374
DESCÂNTECE. IMBĂRBURAREA, PROGNOSTICE.
nescuturată, şi m'amu dusu pe aripi de vântu, pe susîi de pămentu, la apa de mirii, la isvorii de vin a ; m'amu dusil de m'amii spălaţii şi m'amii curăţata de faptuia legata cu duna necurata, se" mergă pe capuia cui mi-1'a data1.
75
■ 80
85
DIN „CARTEA'DE DESFĂr,T'TU FARMECELE". [In acesta broşură de 20 pagine, tipărită în Si biu, pe la 1867, în tipografia eredel iul G. de Klosius, la fine se spune că „aceste sfinte rugăciuni „pentru de desfăcuţii de farmecii s'aii găsiţii la „monastirea Kif intru uâ carte la finitulu ei, scri„sade sfentulu Damaskin, şi pene acum ii'au „foştii tipărită, ci s'au aflaţii numai în scrisii. 'Pe câtii resultă din cuvinte (unele greşite) acesta deslegâtură avu fi originară din Moldova. Testulu este însemnaţii, pentru că enumera mal tote ob iectele şi substanţele întrebuinţate în farmece]."
Cunună-se craia noa cu cunună de p6tră-scumpă de multu preta. Lună luminată, ce estî în cern şi pre pămenta, şi vedj tote ce sunta pre pănrânta, ea nu m6 pocia odihni în casa mea şi'n sălaşuia mea de rSuia vrăjmaşilor şi aia pizmaşilor, carii s'aa sculată cu multă reutate asupra mea şi asupra casei mele ; ir tu, lună luminată, sS nu al odihnă, nici somna, ci sfi iei farmecil şi uretuia
5
10
15
20
1. Feta, caro 'şl desface farmeculii de uretii, ie busuiocii şi unii inelu seu mărgele, descântândii cu ele la capii, la peptu, la încheieturi etc
din casa nostră, şi din mesa nostră, şi din faţa mea, şi din faţa soţiei mele, şi din dăruia nostru, şi din sporuia nostru. Lună luminată, de bărbata fapta, de muieri faptu, de băiatu fapta ; lună luminată, ie faptuia din casa nostră, şi din sporulu mea, şi din sălaşuia mea, şi din tote dobitocele mele, şi din grădina mea, şi din pomurile mele, şi din tote lucrurile nostre, şi din prejuruia casei nostre.
2:
o.,
A"
3i
i
Lună luminată, fapta de 99 de chipuri şi de 99 de feluri, i fapta cu Iuta de la topilă, fapta cu creieri de broscă, fapta cu pâra de muieri, fapta cu oa de puia înăduşită, :.n fapta cu cârtiţă, fapta cu aruncata în v£nta, fapta cu urinuia înapoi, fapta cu raca, fapta cu talpă de gusgana orbii, " fapta cu pelî de şerpi, fapta cu sânge şi cu maţe de aricia, fapta cu rugumătură de sfredelii, fapta cu strenga de oma spAnzuratfi, fapta cu puia de rândunică, (-faptu cu liliact, fapta cu ţer£nâ de cal, faptu cu sea de vacă crăpată, fapta cu sarea vitelor, faptu cu culcuşa de iepuri, tV
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCD.
fapta cu mână de omu mortu, fapta cu ţărână de la mormenta, faptti cu vine şi gîitleju de lupii, fapta cu sgură de la coptorii părăsiţii, faptti cu prara de la ţâţâna uşeî, 70 faptii cu scârnă de lupii, faptu cu cupagii de carii, faptii cu pedică de la morţii, faptu cu perii de la morţii, faptii cu creieri de la coţofană, 75 faptii cu resteu, faptii cu clocitură de la raţe, faptă cu Iacii, faptii din fontână părăsită, faptii din răspenturî de druma, 80 faptu cu cărbunii, fapta cu luatuia în anii vacilor şi a oilor şi împrejuruia sfântului Gheorghe, faptu cu luatuia manei grâului 85 şi aia păpuşoilor şi a tote semănăturile şi din grădini, fapta cu usturoia descântata la sfentuia Andreia, 90 fapta cu strehiă, fapta cu prăznâlă de miţă, fapta cu hărăşâlâ de câni, fapta cu hârburi din nouă târguri împroşcaţi, 95 fapta cu apa de la rota morii care împroşcă, fapta cu prafa de la scuturătură de găină, fapta cu plinsca de cioră, 100 fapta cu cenuşă lepădată de la cămeşi, fapta cu mătură lepădată, fapta cu potlogî lepădaţi, fapta cu aramă, 105 fapta cu marmură, faptii cu cremene, fapta cu hârtia, fapta cu broscă cusută la gură, fapta cu făină măcinată pe diudora, 110
fapta cu turtă de grâa şi cu ţâţe de muieri, fapta cu legatuia cununiei flăcăilor şi a fetelor, fapta cu fâcutuia pe ursită, fapta de adusa cu farmec! pe carii'ţî draga, fapta cu mătrăgună de a trăi răa în casă, şi de pagubă, şi de urâta, şi de nebunelă, şi de despărţire de soţa, fapta aruncata în faţa casei, ■
375
115
120
125
fapta aruncata în dosul a casei, fapta aruncata in horna, fapta în aşternuta. Lună luminată, lună luminată, să vil, să vil, să iăl faptuia şi strigarea, şi cercarea, şi pîrîciunea, şi uretuia de pe lume şi din casa nostră, şi din masa nostră, şi din sălaşiuia mea, şi din ţarina mea, şi din ţărâna mea, şi din grădina mea, şi din livadea mea, şi din viiea mea, şi din mesteşuguia mea, şi din negustoria mea, şi din sporuia meu, şi din lenevirea mea, şi din trândăvirea mea, şi din punga mea cu bani, şi din lada mea cu straiele, şi din cuptorele casei mele, şi să'ia treci din vadă în vadă,
130
135
140
145
150
155
376
DESCÂNTECE, ÎMBARBURAREA, PROGNOSTICE.
şi sS'lfi. duci prin munţi şi codrii pustii, nelocuiţî de nicî uă fiinţă omenescă ; 6r pe noi şi pe copiii noştri şi pre cei ce s'aru nasce din noi, se" ne laşi curaţi, luminaţi, ca argintulii strecuraţi, şi ca aurulu de curaţi, ca sorele 'n seninii ce lumineză din cerii, şi sS ne laşi după cum ne-a lăsaţii Domnulil nostru îs. Chr. Nazarineuulii pre pământii, amin.
FARMECU DE DRAGOSTE' [Aflaţii intre manuscriptele remase de la re pausatulu G. Seulescu şi apăruţii în AnaleU Academiei române, seria 11, t. vii, secţ. u,p. 171' 160
ies
170
175
DIN DE-VENTŢ>. [^crisu în BucurescI, la 1871, după moşa Dumi tra din comuna RudenI].
Dorii de ventă din de-vSntii, sS te duci de pe pământii: cu ventulti ai veniţii, cu ventulti s6 te duci, p'aicî sâ nu mai ajungi ! S8 rSmâiă (cutare) curaţii, luminata, ca argintulii strecuraţii, ca pola maichii Precistii.
&
10
1. E luatu din de-vântu acela, pe care îlu dore capulii şi simte fiori în toţii corpulii. După trei („Iile, ii esu beşicuţe la naşii şi pe la buze, ca de friguri. In timpulu bolel, se taiâ cu cuţitulu câte uâ aschioră din cele patru colţuri ale uşel şi din cele patru colţuri ale unei icone. Ame stecate cu ,.flori de la domnulu Christosu" şi „de la diua-crucil", se punu pe cărbuni şi se afumă eelu luaţii din de-ventii. Cărbunii se aruncă apoi in ventii, după care bolnavulii e trasu (masatu) pe corpii ; i-se dă coaiu caldu şi transpiră.
Duminică diminâţa, cândii djua şe aume,(|ă, m'amii sculatii ş'amii plecaţii de la casă'mî, de la mâsă'mî pe cale, pe cărare pânS la drum'eiti mare. Omenii, vă(|endu-m6, ati (|isti : — asta e (cutare) cea frumosă ! — Nu e (cutare) cea frumosă, ci'l (cutare) drăgăstosă, cea din totă lume'-alesă, cum e aleşii busuiocul ti dintre tote florile, din t6te odorele. Cum nu p6te intra popa în biserică fără busuiocii • şi fără de isopii, asia făr'mine flăcăii se" nu potă'n jocii. T6te cele-1-alte fete s8 li-se pară pe lângă mine ca nisce cioră, ca nisce cioră conofăite', peste gardii ce'su asvârlite.
r.
s
DESCÂNTECE DE DRAGOSTE [Publicaţii de d-lu Gaster, op. cit. p. -422J.
Tu, şerpe bâlaură, cu solză de aurii, cu noao limbe impunggtore, 1. Tenera, care 'şl face de dragoste, i6uas:> blă de busuiocii, o legă cu aţădemetase r şiâ, anină şi uă monetă, pune busuioculu Ltr'uă strachină cu apă ne'nceputa, şi rostwcuvintele descântecului. 2. Adică, esplică Seulescu, feştelite, eoJM*'' (derivaţii din «oviţ şi factus, ital fatto).
COLECŢITTNEA G. DEM. TEODORESCU.
cu noao codjl isbătore, s8 te duci la (cutare) şi tu sS o cauţi unde vei afla-o. D'eî afla-o 'n casă, d'eî afla-o a-fară, d'eî afla-o vorovindu cu tată-seu seu cu maică-sa, cu frate-seu, cu prietenulii-seu, seli cu ibovniculti; culcată se"u sculată; tu sS nu o laşi, pen6 ce ea cu mine s'a întâlni şi n'a vorbi, tu si nu 'î daî stare, aşezare ca unul păroşii de focii1.
5
scolâ-te, nu mai dormi : vin' de grab', că te-oiii iubi1 ! Frunză verde dirmotinti (cutare), vin' s§ ne iubimii ; foia verde mărgăriţii, pentru tine m'amu gătiţii2 !
10
io Haî, (cutare), puiu bobocii, nebunu s§ viî la acestii locii !
15
20
Nu scuturu gardulii, ci tur burii laculii să 6să draculti, se- 'mi aducă pe celii dragă, ce l'amii fermecaţii8 !
15
20
VRAJA DE URSITĂ4. [Variantă găsită ierăşl printre manuscriptele repausatului G. Seulescu şi inserată loc cit. pag. 168J.
FACERE DE DRAGOSTE". [Din manuscriptulu lui Aronu Prejbeanu, cum păraţii de stătu de la d-lu locot.-colon Papazolu si reprodusu în Bev. p. ist. arch şi fii. anulu u 1884, voi. i, fasc. n, pag. 386J.
Frundă verde de alunii, sS viă (cutare) nebunii8. Frundă verde lemnii de fagii, (cutare4) s6 m6ră d'alii tSii dragii! Frunză verde lemnii de sângerii, sS viă (cutare) ca unii ângerti5 1
377
5
(Cutare), nu zăbovi, 1. „Acesta trebuie la cheotoarea casil se faci cu brău intr'o sară şi s6 pui brău supt cap." Nota colect. loc. cit. 2. ,,Pe feciorii (seu fată), înainte de a cânta cocoşii, ilii despoiâ, ilii pune golii (seu golâ) în midloculu casei spre uşiă, îlii împiedică la pi ctore." Baba strigă către celu împiedicata, roscindu primele 2 versuri. 3. împiedicata sare de trei ori spiVuşiâ, ne. liiezându ca caii. 4. Sare spre uşiă de trei ori, nechiezândii ca caii. 5. Sare spre uşiă asemenea, pen' la pragulu uşei, unde cade joşii. Baba sare, taiă piedica cu toporulii; se scolă despuiata, ocolesce casa de trei ori şi strigă versurile ce urmeză (.7-9).
Brâne5, brânişorulu meii, fă-te şerpe laurii, şerpe balaurii cu solzii de aurii, cu totulii de aurii, cu 24 piciore mergâtâre, cu 24 limbi împunggtore, cu 24 aripi sburătore.
5
10
1. Intră Iu casă, se îmbracă, se gătesce, ie unii mosoru în gură, se rădica în piciore pe coşii şi dice, pe mosoru, de trei ori versurile 10 şi 11. 2. Apoi ese afară, legă unii parii cu betele şi numerâ înainte 50 pari; pe celu d'alii 50-lea îlii stringe în braţe, îlii sărută, dicendii ver surile 14-23. 3. „Prostimea crede că vine nebunu şi cade la piciorele ei, şi more după dânsa." Nota ma nuscriptului. 4. Sâmbătă sera spre Duminecă, Marti spre MercurI, şi Joul spre Vineri, f6ta care voiesce se 'şl facă pe ursită, cându se culcă. i6 brâulu şeii în mână, face noua noduri într'ensulii şi rosteşce descântecului, 5. Seulescu alătură cuventulu brână (de unde apoi brâu) de italianulii brano, făşiă de stofă.
DESCÂNTECE tmbarburarea, prognostice.
378
Brâne, brânişorulu meu, pas' la ursitorulu meii : de-a fi în satu aicea, de-a fi la alţi doilea, de-a fi la alu treilea, de-a fi la alu patrulea, de-a fi la alu cincilea, de-a fi la alu şeselea, de-a fi la alu şeptelea, de-a fi la alu optulea, de-a fi la alu noulea, de-arii fi ori şi unde-aru fi, cu limbele sS'lu împungi, la inimă sâ'lti străpungi şi la mine să'lu aduci, şi cu solzii sS'lii solzescî, şi la mine să'lii pornescî 1 . Eu nu strîngu aice brâulii meii colacii, ci-aducii ursitoru'mî cu caî de olacu prin târgu fără de ruşine, prin codru fără de sine ; eii nu'nfigu aice acu'n brâulii meii, ci-uă săg^tă'n inima ursitorului meti 2.
15
20
25
30
cu gura s& te'nvSţu, cu ochi s6 nu te viciu. Dimone, spiriduşti r6ii, mergi la ursitorulu1 meQ : orî şi unde VBt aflare, fâr'a'î da regăsii în cale, de păru sS'lii apuci, călare sS'hl aduci, tare ca ventulă, iute ca gândulîi, peste codri, vâî şi munţi, peste ape fără punţi şi, la v6tra caseî mele, golii s6 ste în a luî piele. Fugi d'aicî, dimone, fugi, piere !
r
DESCÂNTECU DE GÂLCl».
35
40
45
VRAJĂ DE URSITĂ. [După manuscrisulu aflaţii între chârtiele repausatului G. Seulescu, restabilite de S. FI. Marianii şi publicate în Analele Academiei române. seria n, tom. vii, sect. n, p. 167].
Oski, oski, Scaraosski, 1. ţicendu acestea cu brâulii întinsu pe mână, îlu strînge colacii ca pe unii şerpe, înfige într'ensulii unu acu şi apoi urnieză. 2. Apoi pune brâulii sub capii, se culcă şi în somnii îşi vede ursitulii.
[După Traianu, an. i, no. 91 din 11 Docembr» 186 J, pag. 368, culeşii de d-lii Sim.^Fl. Marian : din Bucovina]
Uă gâlcă ş'uă modâlcă, uă molfă ş'uă bolfă, uă babă ş'uă fată, uă nă gâit-ă, şopârlăiţă. Dou6 gâlci două modalei, dou8 molfe,
i..
1. Aci ursitorulu e în locu de ursituli, tec~ rulu care i-a foştii destinaţii de ursitori. Sev lescu esplică că, prin acestii descântecii, . la bele credu că aducu pe susu ursitorulu, cala-c pe beţii, cândii vorii, asia de tare, că, ajung?:.: la loculii meniţii, adese ori cade morţi" d* ostenelă seu prin efectulii vrajel. 2. Descânteculii de gâlci se ropetesce peni d* 9 ori. Descântâtorea unge gâleile cu untu v. cu smântână şi le trage cu degetele Indir*^ Se descântă diminâţa pe nespălate, la ametfaşi sera. Acestii descântecii ilii descânta fi ftlor ce pătimescii de şopârlăiţă.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
doua bolfe, uă babă |'uâ fată, uă năgăiţă şopârlăiţâ. Trei gâlcî, trei modalei, trei molfe, trei bolfe, uă babă ş'uă fată, uă năgăiţă şopârlăiţă. Patru gâlcî patru modalei etc.
în mare-aruncată. De la mine descânteculii, de la dumnezeii leculii. DESCÂNTEC!} DE GÂNDURI RELE. [Antonu Pann, Spitalulu amorului, broşura i, ed. II. 1852. BucurescI].
20
25
DESCÂNTEC!} DE GÂLCÎ. .riantă după Iraianu, an. i, no. 91 din 11 imbre 1869 p. 368, culeşii de d-lu Simeon El. Marianu din Bucovina].
Asia sg pâră gâlcile năsâlnicele, gâlcile ca bobulii, gâlcile ca maculti, gâlcile ca fasolea, gâlcile ca mazărea, gâlcile ca lintea, ca rouă din sore în patru crăpată,
25
15
De la mine descântecul^, de la dumnezeii darulu.
A avuţii Samca nouS feciori, şi 'ntr'uă (|i i-a botezaţii, şi 'ntr'uă
379
Fugiţi, gânduri blestemate şi cugete necurate ; mergeţi în pustietate prin munţi, prin văi depărtate. Fugiţi, gânduri de descânturî, mergeţi în alte pământuri, răsipiţi-vâ în vânturi, în mări şi'n alte adâncuri.
5
Veniţi, gânduri uşurele, din grădini, din floricele ; goniţi cugetele rele sâ se ducă, se" se spele.
io
Fugi, piei, dorii, te prăpădesce şi de petre se lovesce ; sparge-te, te risipesce, pe (cutare) linistesce. Eşiţî voi, gânduri urâte, în capii, în creerî vârâte, negre şi posomorâte, fugiţi, mergeţi amărâte.
10
Veniţi voi, cugete bune, de intraţi în acestii june ; nu'lu lăsaţi, că se repune de alu dorului c"..bune.
15
20
25
Faceţi-vâ alifia, la rana lui doftoriă.
15
Mptiu, lâculu fiă nu fiă, colaculti babei se scie ! DESCÂNTECU DE IELE. [Din notele d-lu! V. Alesandri la colectiunea d-s61e de „ Poesii populare ale Eomânilvr , pag 10, edit. 1866. Bucuresci].
20
Voi, Ielelor, măiestrelor,
380
DESCÂNTECE, iMBÂRBURAKEA, PROGNOSTICE.
duşmane omenilor, stăpânele vântului, Domnele pământului, 5 ce prin văzduhu sburaţi, pe iarbă lunecaţi şi pe valuri călcaţi, ve" duceţi în locuri depărtate, în baltă, trestia, pustietate, 10 unde popă nu tocă, unde fetă nu jocă. Ve* duceţi în gura vântului se" vă loviţi de torta pământului: eşiţî din mână, trupu, piciorti 15 şi si periţî susil într'unti norii. Daţi omului sănâtate, că sabia de focii ve" bate. DESCÂNTECU DE IELE'. [Găsiţii în manuscriptulu lui Aronu Prijbtaulu, cumpărata de stătu şi, sub titlulu „descântecu de dambla" publicaţii de d-lu Gr. G. Tocilescu într'a d-s61e Revistă p. ist., arch. §i filol. an. 11 1884, voi, 1. p 385].
Voi, Elilor, măestrelor, stăpânele vântului, Domnele pământului, ce prin vâsduhii umblaţi, 5 pe valuri de mări călcaţi, v8 duceţi în locuri depărtate, în baltă, trestia, pustietate, unde popă nu tocă, fata nu jocă ; 10 v8 duceţi la vântulti turbaţii, unde ciocârlia se dă peste capii, la gura vântului, la torta pământului. Eşiţî din mână, trupu, naşii, piciorti, 15 ridicaţi-vS şi mergeţi uşorii; 1. „La omii şi dobitoce, cândii le vine dambla (paralisiă) la ua parte a corpului, dicu locuitorii că e luatu din Ele. Etă şi lecuiţi in care credu : apă ne'ncepută, luată pene nu cântă cocoşii, o punu in vasu ; ieu leust6nu şi alte buruieni, cu ele amestecă apa şi dice vorbele (de mal susu). De 9 ori descântă în trei s&ptemânl : Lunea, Miercurea şi Vinerea, spălându pe omu cu apa disă pe pai tea trupului bolnavii".
daţi omului sănătate că Michailu cu sabia de focii v6 bate. DESCÂNTECU DE IELE'. [După manuscriptele repausatulul G. Seuk> restabilite în forma-le populară şi reproduc „Analele Academiei române," seria u, tom. secţ. n, sub titlulu „Unu mănunchiu' dir. nuscrisele lui G. Seulescu"].
Marţi la mânecii, la sânecii m'amii pornitu pe cale, pe cărare grasă şi frumosă, cândii, la jumâtat'de cale pe cărare, iată că m'au întâlnitu Savatina, Mărgălina şi, cu ele, Rujalina2, gătitele în prouorele, cu betiţe puchiţele, cu şistori8 roşi cinsăţele, mergândii iute ca gândulu, 1. Despre etimologia numirii Iele, se se .: sulte studiulu d-lul B. P. Hasdeii din Coi TraianH, în comparaţiune cu Vila, divinita-.nalogă la Slavi, şi cu tlau. la Greci. Asen> etimologia susţinută de d-lu S. FI. Mari.4 menţionatele Anale, p. 156—158. In acesta cântecu figureză numele Densele în locu de .' şi se scie că d-lu S. FI. Marianu a mal : catu unii descântecu de Densele, culesu .•". covina. In Muntenia, numele Densele * .noscutu poporului. 2. Despre numele acestor flinte mita'....; se se vadă „De insemnitatea botanicei nmâw de Simeon Mangiuca, Familia (Pe«ta) i 1874, pag. 573. — Rujalina se pronunţa Iz naţii şi pote şi în unele părţi ale Moldo 3. Sistare în locu de cistore (xr^tr»;, cestagulum) arii însemna cingitore, după etic lui G, Seulescu, eod. loc.
/
COLECŢIUNEA C . DEM. TEODORESCU.
tare ca ventulii, neatingendu pămentulti, la mărulîi tufosu, la măru rămurosu se" facă jocu frumosu. Atunci pe (cutare) pe cale-au întâlnită, la ea aîl răcnitu ; păru'n capu i-1'a'nodatu, creierii i-atl turburaţii ; de gură o au muţitu, de urechi o aii surdjtti, de mâni o aii mocitti ; în bătelă meliţat-o, peste gardti aruncat-o, nici d'uă tr6bă au lăsat-o. (Cutare) s'a scula tu şi'n dureri a strigaţii, cu bociţi mare pen'la cerii, cu lacrgmî peng'n pămentu, olicâindu-se şi văietându-se. Nime din lumea-acesta pe densa n'a audjtu, nimeni dintre omeni durerile sele n'a simţitti. Nurnaî Maica Domnului din porta cerului ţipetulti şi plânsetulu eî audjt-au, pe scară de aurii scoborîtu-s'ati, şi din gură întrebatu-o-aii :
381
—(Cutare), ce olicăiezl, pentru ce te văierezî ? 25
30
— 35
40
45
50
55
60
— Cum nu m'oiîi olicăi, cum nu m'oiu văicări, că eu Marţi dimineţa singurică m'amu porniţii pe cale, pe cărare, grasă şi frumosă ; cândti, la jum6tat'de cale şi cărare, iatfi că m'aii întâlnită Savatina, ' Mărgălina şi cu ele Rujalina. 3 " gătitele 'n prouorele, cu betiţe puchiţele, cu şistorî roşi cinsetele, mergendii iute cu gândulu, tare ca ventulii, neatingendu pămentulu, la marulii tufosu, la măru rămurosu, să facă jocii frumosu şi, cum m'aii întâlnită, la mine aii răcnitu, pgrulii în capii mi-l'aii 'nodatii, creeriî mî-au turburată, de gură m'aii muţitii, de urechi
70
75
80
85
90
95
100
105
m'aii asurzita,
65
de mâni m'aii mocitti ; în bătelă meliţatu-m'au,
110
DESCÂNTECE ÎMBÂRBURAREA, PROGNOSTICE.
382
peste gardă aruncatu-m 'aii, nici d'uă trebă lăsatu-m'au !
115
— (Cutare), taci, nu te'nspăimenta nici în semă nu băga, că eii pe Dânsele bine le-oiu întreba : — Voî, Savatină, Margalină, Rujalină, în diua de astă-dî 9 9 pe unde-aţî umblaţii |i 'n urgia vostră pe cine-atî stricaţii ?
120
125
9
— Ce sS umblămii, ce sS stricărau? Marţi de diminâţă, Domnă, ne-amîi sculatu, şi in calea nostră răpede-amii plecată gătitele 'n prouorele, cu betiţe puchiţele, cu şistorl roşi cinseţele, mergendă iute ca gândnlu, tare ca ventulu, neatingendu pămentulu, la mărulu tufosă, măru remurosă, se1 facemu jocu frumosu. Atunci pe (cutare) pe cale-araă întâinitu, la densa amu răcnită, peru 'n capii i-amu nodată, creierii i-amu turburată, de gură
! 130
135
140
145
150
155
o amu muţită, de urechi o amă surzită, de mânî o amă mocită ; de bătelă amă meliţat-o, peste gardă amă aruncat-o, nici d'uă trebă amu lăsat-o ! —Voi, Savatină, Margalină, Rujalină, în d,iua de astădj la (cutare) vS duceţi, din capă pSru'î desnodaţî, creeril sS'î alinaţi, gura s6 i-o desmuţiţi, au<|u'î desasurdjţî, mani, piciore'î desmociţî ; desmeliţaţî mădulările'î şi întregă s'o lăsaţi ; că voi, în d!iua de asta-dl, la ea de nu v8 duceţi de cu d,i, pe ceia de ceia, pre voi eă v'oiu lega ; într'ună fedeleşă de apă câte trele v'oiă funda, în munţii Garalivulul d'aicl v'oiă arunca, cu oraStă v'oiă omgta, cu ploile v'oiă ploua, de nici uă trebă v'oiă lăsa ! — Domnă, maică pro" curată,
COLECţlCNEA G. DEM. TEODORESCU.
de cu gM, pe ceia de ceia, te rugăma nu ne lega, într'unu fedeleşa cu apă te rugămii nu ne'nfunda, în munţii Garalivuluî pe noî nu ne arunca, cu omSta nu ne-omSta, cu ploile nu ne ploua, de nici uă trebă nu ne lăsa, că noî, în cliua de astă-djî, la (cutare) ne-omil duce, pemlu i-l'omu desnoda, creierii i-omu alina ; de gură omti desmuţi-o, de urechi omu desasurdj-o, de mâni omu desmoci-o; mădulările i-omu desmeliţa, de tr6bă o vom ti lăsa ' !
205
210
215
220
225
DESCÂNTEC!? DE DÎNSELE (IELELE) ■. iblicatu în Foia societăţii Românismulă, cu leşii în Bucovina de d-lu S. FI. Marianii].
Voî, harnicele de voî, voi, vitezele de voî, pe unde mî-aţî mal umblată, i Descântătorea unge apoi pe bolnavă (seu navu) cu untură. ! „De dinsele este unu morbu în felulu reutimvlui, 6ns6, după cum spune poporulu. cu ltu mal periculoşii, fiind-că se estinde peste u corpulii, şi mal cu semâ în piciore şi mâni i. că celu ce suferă de acestii morbu nu-şî Uesce eapulu, manele şi piciorele nici de cum, şi cându aru fi toţii amorţite, apoi iarăşi se pote mişca aşa cu înlesnire, ca cându arii î reumatismii". Jescântătorea, 'nainte de-a începe a descânta „dinsele", se duce la unu rîii curg&toru c'uă -âţică de pane, c'unu drobuşoru de sare şi
383
spuneţi-'mî ce-aţî maî stricaţii ?... Pe (cutare) l'aţî întempinata, 5 puterea voî i-aţî luatti şi vieţa i-aţî scurtata ; din omti frumoşii, voi l'aţî făcuţii roşii şi putregăiosii, io de toţii ureciosii : din voinicii feciorii ca pe unii fuioru de cânepă ; voî l'aţî biciulatu, d'uă parte de drumti l'aţî aruncaţii, 15 în nume de omii morţii l'aţî lăsata. Voi, harnicelor de voî, voî, vitezelor de voi, strîngeţi-vS totă viţa şi sSmenţa 20 întru astă apă sântă, care mi-se cântă şi mi-se descântă, sS'I aduceţi sănătate şi viieţă, er nu morte. 25 De ochi s6 mi-lu descruntaţî, de capa se mi- ia desceptaţî, de piciore-'ia descurcaţi şi de mâni îia deslegaţî, puterea sS i-o redaţi. 30 Er de uu v'fiţî strînge şi de nu v'Sţî stinge în acesta apă sântă, care mi-se cântă şi mi-se descântă, 35 totă viţa şi semenţa, cu mătură de busuiocu mătura-v'oia, c'uă cofiţă seu olâ nouă, ţiindu-le în mâna dreptă. Ajungândii la rîu, face intr'unu locu pe malu contra curgerii apel trei metanii, aruncă din pane şi sare ce-va în apă, apoi ie cu cofiţa s6u 61a cea nouă unu picii din apa ce a cursu peste pânea şi sarea aruncată. Pe cându face cele trei metanii diee următorele cuvinte: Apă curgetore, eu te sorocescu totu cu pane şi cu sare se lecuiescî pe cutare din capii şi pene'n piciore : "cu 16cii, sănetate si cu vecii !
S84
DESCÂNTECE, IMBÂRBURAREA, PROGNOSTICE.
şi'ndată cu bani de argintă reteza-v'oiii, în gură de fedeleşu eu 'nfunda-v'oiu, 40 şi sub naltulil cerului sui-v'oiu, să vă ploiă ploile, se vă'ngheţe gerur'le, ca voî se" periei să vă izărîţjî 45 ca scuipitulu în cărare, ca rouă la sore ! Cu matură de busuiocii nu ne mătura, şi'ndată cu bani de argintii nu ne reteza, sub naltulii cerului nu ne urca 50 sg ne ploiă ploile, să ne'ngheţe gerur'le, ca noi să perimîi, să ne izărîmu ca scuipitulu în cărare, 55 ca rouă la sore ; că noi ne vomii strînge totă viţa şi sămânţa în acostă apă sântă, 60 care mi-se cântă şi mi-se descântă, şi pe (cutare) mândru fecioraşîi de ochi noi l'omîi descrunta, cs şi de capii romii descepta, şi de mâni 1'omii deslega, boia lui i-omii alunga, sănătatea i-omii reda ; se rămâiă sănătoşii, 70 şi frumoşii, şi voioşii; să rămâiâ luminaţii ca argintulii celii curaţii,
pe tote mlădiţele, pe tote costiţele, pe tote costişele. peste tote iedele, peste tote costele descântândti de „densele*. Irodiţa cea mai mare c'unu paharu de-argintu în pole, ea, cum a cântatu, cum a descântaţii, ca cu mâna le-a luaţii şi le-a puşti capii la capti, frunte la frunte, ochi la ochi, naşii la nasu, obrazu la obrazu, gură la gură, fălci la fălci, grumaz Q la grumazii, umere la umere, cote la cote, păi mi la pălmî, nodu la nodfi,
cum dumnezeii l'a lăsată ! De la mine descânteculti, de la dumnezeii darulu.
degete la degete, unghii la unghii, pepth la peptu, spate la spate, coste la coste,
DESCÂNTECU „DE DENSELE". [Variantă culesâ de d-lu Sim. FI. Mariana din târgulu Sân-George, districtulu Năseudulul, in Transilvania].
S'a luaţii nouă Irodiţele1 1. Adică vrăjiWrele, descântâWrele.
Â
COLECŢIUNEA G DEM. TEODORESCU.
:>.;-,
Măria isteţă dis-de dimineţă, pe la cântâtorî,
pe la <|orî, s'a mânecatii şi s'a sinecatu, şi şî-a luatu văcuţa ei, pripasurile ei, şi a mânat-'o şi a depărtat'o în delulu Galileuluî, unde ie"rba nul călcată, rouă nu e scuturată, apa nu e turburată, mana nu este luată, ca s'o pască, s'o hrăne"scă. Căndu o mâna ş'o depărta, i-a eşitu, i-s'a ivitti uă femeia destrămată dintr'uă casă blestemată, cu străc&torea şi cu doniţa în mână. Rea fermecătore, rea deochiătore, cu farmece'n mâni, cu setea în sînii, cu râvna în gură, cu pricazulu în mână, cu ochii înholbaţî, şi de toţii cruntaţi cu ochii deochiat-o, cu râvna râvnit'o, cu pricazulu pricăjit-o, pulpa pânzăritu-i-o, pSrulîi vestejitu-i'lu, cornele retezatu-i-a, coda scuturatu-i-a, mana luatu-i-a,
1. Poporalii crede cum că suntii uă semă de he nelegiuite, care umblă pe la ocolele (sta ule) 6menilor in pole şi cu capulii golu, cu liiţa într'uă mână şi, prin citarea unor cit ite de vra.je, ieu laptele de la vaci. Deci, spre •âsr.igarea laptelui la vaci, întrebuinţezădes,tfeculu acesta „întoarcerea." Deseânteculii se scântâ de noue ori, tot-de-una într'uă Lunia,
Marţia şi Sâmbăta Descântătorea i6 covăţica cu terîţe şi, puindu în ele sare de ajunsu, pre cum şi loustenu (hvtsUcum officinah) păpădia (leontodon Taraxahum), odolânii {valeriana offtcinalis) tote bine dumicate, începe a descânta în ele şi, după ce le-a descântata, le dă vacel respect ive se le mănânce la lună nouă, de trei ori pe di, în trei dile de fruptu.
pântece la pântece, midjocu la mijlocii, spinare la spinare, cruci la cruci, buci la bucî, şolduri la şolduri, spete la spete, fluiere la fluiere, pulpî la pulpî, glesne la glesne, căpută la căpută, tălpi
la tălpi, noduri la noduri, degete la degete, unghii la unghii.
50
55
60
65
70
75
Deseânteculii de la mine, e"r' de la dumnezeu bine! DESCÂNTEC^ DE INTOKCERE'. ulesu în Bucovina şi publicaţii de d-hî Sim. Marianii în diarulu Traianu, sub direcţiunea ui B. P. Hasdeu, BucurescI, 1869, an i, no. 91].
5
10
15
•
20 '
25
30
35
40
25
d
Descântece, Imbărburarea, prognostice.
3;6
laptele albăstritu-i-a, untulu albitu-i-a ; lăsatu-i-a numai darul ii s6 nu'î pâră vi^elulu.
.
Dâră ea se ofilia şi răncăluia, şi boncăluia, şi se svercolia. Nime n'au(|ia, nime nu scia, nime n'o vedea. Numai maica Domnului din porta cerului. Er maica Domnului din porta cerului, pe scară de ceră, cu fuscei merunţeî de negară s'a scoborîtu şi a veniţii la Lunaia1, ş'a cătat-o, ş'a 'ntrebat-o : — ce te ofilescî, ce te svercolescî, ce răncSluiesc!, ce boncăluiescî, Lunioră, hăi? Nu răncălui, nu boncălui, nu te ofili, nu te svergoli, căci te-oiu vindeca, căci eii te-oiu purta
45
50
55
60
65
70
75
80
pe la livezi mândre şi verdî, pe la isvore 1. Komânil îndâtineză a pune nume vitelor după dilele din septomănă. Aşa, de esemplu, deca e fetată uâ vacă Luni. ii rlicCi Lunaia; Marţi Marţole ; Joui Joiana ; Sâmbătă Simbole; Durainică Dumana, etc. Deca suntu fetate pe la dori, le numescii ()orica, etc.
şi dumbrăviore, pe la prunturl cu unturi, pe la fontânî cu smântâni ; la fântâna lui Iordanii duce-te-oiu, ţetele'n paharii de aurii spăla-ţi-le-oiu. mana ţi-a veni, mana ţi-a sosi dulce ca mierea galbenă ca câra. Ţâţele 'n paharti de aurii spălatu-le-o cu leuştânii stropitu-le-o, pSrulu netedjtu-şl-o, mana dobânditu-şî-o, cornele bouritu-şl-o. D'acu 'nainte iarăşi şî-a prinde carnea pe dânsa, laptele 'ntr'ensa, ca grundulu de sare, ca fagurulu de miere, ca roiulti ce roiesce, ca sfânta <|i de astăzi ce rodesce. Eră tu, diă, diâ, păpădia, dj untului s6 viă, în locu ca să steie, <|i laptelui se" deie şi sâ vie untulu cum i-l'a daţii sfântul u ; mana sâ'I viă de pe câmpia, din tote râzorele, de la tote isvorele, de la tote fOntânele cu smântânele ; din codri cu bradj, din câmpii cel la£l, limpede, curaţii, cum i-l'a lăsaţii şi cum i-l'a datti Domnulii celu înaltu, nu amestecaţii
î 377
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
cu de alţii din satil. Eti nu sciţi, r|âu, nu sciţi orî de'î d'uă fetâ luatu, ori de'î d'unti moşnegii, orî de'î d'uă babă luaţii. Cine l'a luaţii de unde l'aţî duşii, de unde l'aţî pusii d'acolo'lti aduceţi. In pulpă'lii puneţi, din pulpe'n ţâţă, din ţeţă'n doniţă, ca sâ aibă stăpâna ce mulge şi viţelulii ce suge. Voî, strigoie, voî, mordie1, voî vâ perdeţî şi vâ duceţî la Ler hnpâratii2 l'alii vostru palatti. Acolo mergeţi, acolo şedeţî, acolo periţl, pe Lunaia-o părăsiţi; ea sâ râmâiă curată şi luminată ca rouă din ceru, ca pola sănteî Mării ; că, daca n'âţî eşi şi nuv'âţî prăpădi, cu aculii v'oiii împunge şi vâ voiii străpunge ; cu cuţitulti v'oiii tăia, cu sufletulu v'oiii sufla8, cu limba v'oiii descânta. Mie sâ nu'mî fiă pâcatu, că altuia n'amu luaţii, câtii e unii firii de macu în patru despicaţii,
130
numaî câtii e de la Domnulii lăsaţii, limpede, curaţii, no de sântă-Măria măsuraţii. De la mine descânteculii, de la dumnezeii darulii1.
135
DE JUDECATĂ9. [Scrisu după moşia Stana din sătulii GiuloscI la 1868].
ho
Cum fusele staii părăsite ş'aicî în pământii înfipte, asia judecata lui (cutare) sâ ste înfiptă şi părăsită.
5
H5
Cum suntii fusele-astea pline, asia sâ fiă plină judecata lui (cutare) şi se" mergă cum merge uşia.
150
DESCÂNTECU DE LEHUSIĂ'. [Acostu descântecii, scrisu în BucurescI, la 1881, după baba Zamfira, fostă servitore, e de origină slavă, căci cu mici modificări se gâsesco şi la Sârbi].
155
(Cutare)-a născuţii unii băiatii* şi trei (|ile-a foştii sănâtosă, dâr noptea visa trei muieri la pârii despletite şi ciufe, şi ele ereau lâhusia. Cu spaimă din somnii se scula şi Domnului (|ise din gură :
5
— o Domne, der asta ce este ? 160
Vâ<|endu, Maica Precista 'I <|ise : — sS nu te mal sperii de ele !
165
Moroi se numescu copiii morţi înainte de [foştii botezaţi. Acestu Ler nu este alt-ceva de câtu „LafRomanilor. , Fiă-care descântătore, cându descântă, suflă lira morbosulul în crucişiii câte de trei ori
io
1. Tote descântecele se finescu cu aceste doue versuri. 2. Cându cirfe-va are vr'uâ judecată, înainte de diua înfăţişării se ieu trei fuse g61e şi se înflgu în pâmentu cu capetele în susii după uşia bucătăriei, pronunţându-se cuvintele de mal sus. Apoi se i6u trei fuse pline, cu lână, tortu ori cânepă, şi se înfigu în stinghia de sus a uşel, lângă ţeţenă, dicendu-se de trei ori versurile 6 8. După sfârşirea judecăţii, fusele se aruncă sâu se ardu. 3. Prin Lehusie se înţelegu „frigurile puerperale", despre care poporalii crede că provinu din speriătură, din frică. 4. Cându e fată, se dice : „'cutare) a născută uă fetiţă."
a?8
DESCÂNTECE, ÎMBĂRBURAREA, PROGNOSTICE.
Şi 'ndată 'n păduri le trimise : — din păduri aţi veniţii, în păduri se" ve" duceţi ! De la mine descânteculti, de la dumnezeii leculii, MOLIFTA CE SE CITESCE IN piUA ÂNTÂIU LA FEMEIA LEHUSĂ. [„Âghiasmatară mică sâu scurtare din moli„tevnică pentru înlesnire preoţilor la feluri de „întâmplări grabnice la inoriaşil 861, coprinde„toru de rugâciunele cele mal de trebuinţă la „grăbire de slujbă, trase din Molitevniculu bogată, „şi s'au mal adăogatu la sfârşiţii cu Visul Maicii „Domnului şi cu altă rugăciune de ferirea tu„netului şi a fulgerului, a trăsnetului şi a pie„trei, ce strică r6dele câmpului, şi de orice bole, „şi molitva de deochi, şi de năjită şi sfinţirea „iconelor. S'au tipăriţii în Sibiu la 1851, Mar„tie 30, împeratu fiindu Francisc Iosif I şi în „Ţâra-românâscâ prinţii stăpânitoru Barbu D. „Stirbeiu Voevodu, aflându-se în România şi 2 ar„mii ruso-otomanicescl, care la 1851, Aprilie 3, „s'au traşii din România peste graniţă la ţâra „lor. S'au tipăriţii cu cheltuiala lui Iosif Ro„manov şi tovărăşia, librierl românescl din Bu„curescl, unde se şi află de vendaro". In 4-o, pagine 220. Molitva se află la pag. 3 şi 4]
Stăpâne Domne, dumne^eulii nostru, cela ce te ai născuţii din pre-curata stăpâna ntistră, de dumnezeii născ6torea şi pururea feciora Măria, şi ca unii coconii în iesle te-aî pusii 5 şi ca unii pruncii te-aî aretatii, ensu'ţi şi pre roba tea acesta, care-a născutu astădj pre acestu pruncii miluiesce o şi iertă'î ei picatele cele cu voia şi fără de voia, io şi o păzesce pre ea de totă tirania diavolului, şi pre pruncul ir, carele s'au născutu dintr'ensa, feresce'lii de tota fermecătura, 15 de totă răutatea, de totu viforulti protivnicului, de duhurile viclene cele din dj şi cele din nopte, şi pre acesta o păzesce 20 sub mâna tea cea puternica şi 'i dă ei sculare de grăbii,
şi de spurcăciune o curâţesce, şi durerile ei tămăduiesce, şi sănState şi bună vertute sufletului şi trupului îî dăruiesce, şi prin ângeri luminaţi şi strălucitori acopere-o pre ea şi o păzesce de totă năvălirea duhurilor celor nevfidute; asia, Domne, de neputinţă şi de slăbiciune, de rîvnă şi zavistia, de deochi etc LEGĂTURA ŞI DESLEGÂTURA»[Scrisu la 1865 după m6şa Nedelea, betrână satulu Maia, judeţulu Ilfovu].
Se" fiă (cutare) legaţii cum legii eu aste noufi noduri ; de tote se" fiă legatu, numai de (cutare) s6 fiă deslegatu. 1 Se dice legată flăcăulu sâu bârbat-ulii ■ nu se mal uită la altă fată seu femeii, a de aceia, pe care va fi cunoscut'o sâuiubit'o vrt dată şi care se crede că Ta legalii. Despr? ce nu se însorâ se dice că le sunt ii legata nuniele. Pentru legătura cul-va, se iâ ui a:.. cânepă şi se modă noue noduri, dicendu-s* mele şase versuri. Aţa se pune sub pragi) şei celui legaţii, ca sâ tracă peste deas?. " sâ sciă. După ce a trecutu şi es'a legat." iâ de acolo, spre a nu păşi înapoi peste c şi a se deslega. Deca aţa se păstrâzâ. farruf-. are lâcii ; daca ense e dată pe gârlă s£a i: cată în focii, nu mal e vindecare. Desltsr se face In rnodii contrariu : se desnâd& *:.. pune sub pragti, ca celu legatu so treci ;» densa fără s6 sciă, şi se iâ de acolo, t «. n'o păşâscă înapoi, ceia ce 1'aru lega dm La desnodarea aţei, se dicii versurile 7 Cândii aţa a foştii arsă sâu data pe jr&r. deslegarea nu se face de aceia, care l'a ley atuncl se iâii noua lacăte, se punu in api r pută şi lăsată la stele. şi descântâtorea, dwc. fiă-care lacătii, rostesce versurilo 13—20 i ne apa se tornâ pe celu descântam, care pe uâ aţă de cânopă, ale cărei 9 noduri ai» ' deslegate noptea la stele.
COLECriUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Să fiă (cutare) deslegatu cum deslegii eu aste nouă nodurî : de tote sS fia deslegatu cum de la (cutare) nu mai e legatu. (Cutare) legatu şi încleştaţii se' fia desclestatti, de la (cutare) deslegatu, cum se descuia, se desclestezâ şi se deslegă lacătulti.
io
luminaţii, ca steua din cerii, ca rouă din câmpii, ca maica-Precista cândii l'a făcuţii. 25 De la mine descânteculă, de la dumnezeii lecuiţi ! LIPITURA1 ŞI SBURĂTORULU".
15 [Scrisu la 1866 după baba N6ga, descântâtore din strada Popa-Tatu, BucurescI]. In contra lipiturii şi sburătorulul, se facii scăl daturi cu următorele noue feluri de plante :
20
DESCÂNTECU DE MATRICE'. Scrisu în BucurescI, la 1869, după moşa Elena Constantinescu de la Oborulu-vechiu].
Matrice mătrăchină2, capre negre se făcură, susu la munte se suirâ, lupii că le întâlniră: fără cuţitii le tăiară, fără sare le sărară, fără gură le mâncară, pe (cutare) de mătrice'lii lăsară.
3Î9
5
Eu cu mătura'lii măturai, cu gura îlii descântai, io pe (cutare) de mătrice'lu curăţa! din răgăocile ochilor, din talpele piciorelor, din inimă, din rinichi ; 15 sS esă matricea din oşti, din carne, din piele să se spele; 20 sg remâiă (cutare) curaţii, 1. Se numesce matrice durerea ce apucă pe ril în stomachu seu în intestine. Mama mulge Sţa într'uâ câşcă seu pacharu, 6r moşa o deş ănţa c'unu paiu de mătură prin versurile de îal susu. 2. In alte variante se dice „matrice mătrinihină."
Avrămâsă, christinesă, drăganti, leustenii şi odol^nu, mătrăgună, sânge-de-nouă-fraţî, ierba ciutei şi muma pădurii8.
5
1. BărbaUiiu, femeia, flăcâulu seu fata se dice că are lipitură atunci, cândii diminâţa se scolâ cu vineţele pe corpu, fără puteri, sdrobitu de ostenelă Se crede că lipitura la femei vine din sburătoru şi a-nume din frică, după vr'uâ speriătură. 2. Sburătorulu e descrişii, după credinţa po pulară, ca unu spiritu reu, ca unu smeii, care intră noptea pe coşiu sub formă de ş6rpe şi cu aparinţa de fiacăre Sburătorulu chinuiesce totă noptea pe femeia seu f6ta care aru lipitură, căci simte pe corpii ca uă mare greutate, muş cături, ciupiell, gâdilaturi. Femeia măritată nasce copilulu morţii : de aci însemnetatea şi căuta rea celor ce sciii se descânte şi se scalde de lipitură. Acum 45 sâu 50 de ani, plata moşelor cu acesta meseria consta din 2 rubiele, mal pe urmă din 12 lei vechi, în fine dintr'unu ieosaru Acesta credinţă a inspiratu lui Ion Eliade Rădulescu poesia intitulată „Sburătorulu''. 3. Aceste plante şi răd&cinl suntii adunate de babe s6u Ţigance, în luna lui Maiii, de prin păduri şi de pe câmpuri. Cu apa neîncepută, în care suntii ferte într'uâ căldare, se scaldă bol nava în dilele de Marţi şi Vineri pe timpulu cândii „se sparge târgulii" (în BucurescI „oborulu"), er scâldâtura se aruncă la respântiî, c'uă mare olă nouă. în trei dile şi pronunţându-se versurile 1 13 Apoi se facii şi hapuri cu lucruri dise „sfinte", adică cu tămâia," smirnă, mirii mare, târnosSlă, prafu de fol sfinţite; se punţi la icoue pe timpulii câtu femeia e însărcinată, er cândii nasce şi pene „ese la molitiâ", peste 40 de dile, iea câte 2 hapuri, după ce se închină şi face câte 15 metanii
> 380
DESCÂNTECE, IMBĂRBURAREA, PROGNOSTICE.
Cum se sparge târguia (cum se sparge Oborulu), asia s8 se spargă faptulu, şi lipitura, şi sburătoruia.
io
Cum se spargii olele, a|ia s6 se spargă farmecele, şi lipitura, şi sburătorulti.
15
Cum se respândescii respântiele, asia se" se răsipâscă vrajele, şi lipitura, şi sburătorulti.
DESCÂNTECU PENTRU NÂJITU'
20
DESCÂNTECU DE NĂJITU'. [Scrisii în BucurescI, la 1869, după preotesa Safta din DomnescI, judeţulu Ilfovu].
Eşî, năjite pricăjite, din dinţi, din măsele, din capu, din gură, din au<|ulu urechilor, din mirosulil nasuluî, din creierii capului, din răgăocile ochilor. SS fugi, s6 te duci la Maroga, că te-asceptă cu mese 'ntinse, cu făclii aprinse şi cu pahare pline: s& rSmâiă (cutare) curata, luminaţii, , ca 'n (^iua maica ce-a fapta,
ca steua din cerii, ca rouă din pământii1.
5
10
15
20
1. Se dă numele de „nâjitu" recelil care pro duce durerea dinţilor, măselelor, urechilor şi capului. Descânteculu se face cu pane şi sare. seu cu lemnu de alunii ori de cornii. In'casulii d'ântâiii, se ieu trei bucăţi de pane întinse în sare ; într'alu douilea, trei" beţişore de cornu ori de alunii, cu care se ocolesce capulu bolnavului.
[Variantă după manuscriptulu monachulul P rfirie, i839, de la monastirea Bisericanil, cort!. nicatâ de sf. s. episcopulu Melchisedec, Ret y istor., archeol , şi filol 1884, an 11, voi. 1. fasc. Lpagina 383]
O năjite pricăjite, tu eşî din creierii capului, din au<|uia urechilor, din faţa obrazului, din sfârculti nasului, din vederea ochilor; te du şi te petreci prin genunchiele lupului, prin cornulti cerbului, 6r (cutare) sS rămaiâ curaţii şi luminaţii, ca argintul ii strecuraţii, ca Maica-Domnulul ce l'a făcuţii, şi ca maică-sea, ce Ta născuta9; sS nu remâiă năjitfi de lecti, ca unfi fira de maca, în patru despicata, în mare aruncata8. 1. Acestii descântecii se repetă, de trei orie. cele trei beţe de alunu ori cornii seu cu bucăţi! de pane. Sarea se aruncă în apă, ca bblas 4 v topescâ ca apa. 1. Descânteculu denăjitu este unii restii din t-goinilismulu vulgarii. Intre scrierile apogrife :■. gomilice, adunate de popa Ieremia Bogomil. fcr datorulii bogomilismulul in Bulgaria, se poo nesce şi esorcismulii contra Nejiţilor (HeXHToS» spirite role, care nu lasă pe omeni a trăi (XHT>. în tihnă, ci in felurite chipuri caută a amin.persecuta vieţa lor. (irecek, HcTOpia B (Jiif.p. 560. Odesa. 1878). Nota episc. Melchisedec 2. Atracţiune sintactică, cu inţelesulu utkj torn: „ca în diua cândii dumnezeii l'a fac. şi maică-sea l'a născuţii." 3. „Acesta se descânta ori In ce di, de r ori pe di." Nota episc. Melchisedec.
COLECţlUNEA G. DEM. TEODORESCU.
DIN RUGĂCIUNEA PENTRU NÂJITU.
de la robulii Domnului (cutare).
'iiasmatarii micii seu scurtare de molitvelniei. Sibiu 1851. pag. 173-174].
Stăpâne a-totii ţiitorule, cela ce smeresc! şi înalţi, carele cerţi şi ierăşî tămăduiescî, 5 cerceteză cu mila tea pre robulii teu (cutare); întinde'I braţulu t6Q celii plinii de tămăduire şi de doftoriă 10 şi 'Iii tâmâduiesce pre dânsulii; rădică'lu din patu şi din bolă; cartă pre duhulu neputinţei, depărt^ză de la dSnsulii 15 durerea şi boia năjitului ; poruncesce 'î a se duce şi a se depărta 20 în locuri pustii şi neumblate, şi a sta acolo până la sfârşitultl veculuî. Teme-te de dumnezeii, nâjite, de celii ce şede pre scaunu de heruvimi şi^va să judice totă lumea şi pre tine ensu'ţî. IatS că îţi poruncesce prin mine, smeritulii şi nevredniculu preoţii, ţie, năjite, rSdecina şi începătura tuturor răutăţilor şi a bolelor : s8 eşi şi s8 te depărtezi
3S1
25
Asia, Domne sfinte, gonesce pre acesta lucrare diavol^scă a năjitului de la robulii tgii (cutare), din capii, din creieri, din ochi,
din buze, din dinţi, din măsele, din nări, din urechi din grumazi şi din t6te mădulările lui ! Juru-te, năjite, cu numele marelui <|umne<|eu
45
50
55
60
ca s$ nu mai intri de acum în robulii lui dumnezeu (cutare), ci curendu depărt6ză-te de la dânsulii, că este pecetluiţii 65 şi botezaţii în numele tatălui, şi alii fiului şi alii sfântului duhii, acum şi pururea 70 şi în vecii vecilor, amin !
30 DESCÂNTECU DE ORBALŢU'. [Scrisii în Bucovina de d-lu Sini. FI. Marianii şi publicaţii in „Foia Societăţii Românismul ii" 1869-70]. '
35
40
S'au luaţii nou6 fete curate cu polele suflecate, cu armele tote, 1. „De orbalţu se descântă uă plantă, numită iirba orbalţulul, sâu tereţe, şi cu acelea se legă apoi morbosulu la loculu unde 'Iu dore. Popo ralii crede că ori şi ce plantă descântată are mal mare influinţă asupra cutărul morbii, de câtu una nedescântatâ."
38: 382
DESCÂNTECE, IMBARBURAREA, PROGNOSTICE.
cu arme de-a umerii, cu secere de-a brâu, gândindfi şi socotindu că nimeni nu le aude şi nimenî nu le vede. Maica-sfentă le-a audiţii, înainte le-a eşitu şi din gură le-a vorbiţii : — unde treceţi, unde mergeţi, voi, nouă fete curate, cu polele suflecate, cu armele tote, cu arme de-a umerii, cu secere de- a brâu? — Ia, noi trecem ii şi ne ducemii în munţii Galileuluî, se" clăimii, s6 câpiţimu, c'amii audiţii ş'amii simţitii că'sti ord^ele copte, grânele 'n lapte. — O, ve" înturnaţl, nu ve" depărtaţi, că'sti clăiţe câpitiţe ; veniţi înapoi la (cutare) la noi, de'lti cătaţi şi'lii cercaţi din creierii capului, din nările nasului, din faţa obrazului, din aud^ulii urechilor, din vederea ochilor, din cuibulu măselelor, din rădăcina dinţilor ; cătaţi, cercaţi, s6 nu remână câtii unu firii de macii în patru despicaţii ;
5
10
în găoce de nucă înfundaţi, pe mare de mare aruncaţi, (cutare) sS remână curatu şi luminaţii, ca dumnezeii cum l'a lăsaţii. De la mine descântecului, de la dumnezeii darulii. OBRÂNTELA '. [Descântecii din Bucovina, culeşii do d-lu > meon FI. Marianii. A se vede Tra>anH, anul'.; . no. 15 din 21 Februariu 1870, p. 60].
15
20
25
30
35
Ciobanulă a staţii adj de fluieraţii şi de buciumatu. Oile aii stătu tote de sbieratii. Asia s'a sfârşitu. ac|I de obrântitti obrântirile, dogoririle 8. Cum nu s"obrautesce, nici se dogoresce cerulii şi pămgntulii, nu se obrântescă, nicî se dogorescă rana de la venă, rana de pe mână ; nu se obrântescă, nici se dogorescă dogoritulă ş'obrântitulil, nici prin deochiii, nici prin părl de focii, nici prin r6ce"lă, nicî prin ferbinţelă. •
40
45
:>
1
1. Deca are cine-va uă rană pe trapu ţi » ceia se recesce, se chiamâ ca „i s'a obrinti'.'. j rana". Poporulu crede, 6ns6 mal aleşii babei ţ că, deca are unu oniu uă rană pa trapu p » • ceia, obrântindu-se ore-cum prin recclâ s£u ;: : mare ferbinţe'â, s6u prin ochiii rou, prin w_J»-_ l 2. D6ca uine-va are uă ranS'BftIlBfei*' dice că „s'a dogoritu".
tq
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
ORÂNDTJIELA, care se face la casa siu loculu ce se superă de farmeci sHi de niscare-va descântece. [Aghiiasmataru mică s6u scurtare din molitvelmcii. Sibiu.' 1851. pag. 160-161].
Domne, Isuse Christose, dumne^eulu nostru, care te-aî pogorîtu din ceru şi omti neschimbata te-aî facutu, ca pre omii de înşelăciunea diavolului şi de muncirea luî să'lti sloboclescl, şi ca să strici tote facerile lui cele drăcescî, şi sfinţilor tei ucenici şi apostoli io le-ai daţii putere a călca preste şerpi, şi preste scorpii, şi preste totă puterea vrăjmaşului, ţie acum noi, 15 nevrednicii robii tăi, cu de-dinsulu ne rugămti : caută cu milostivire spre casa acesta şi spre robii tăi (cutare) 20 şi, de supărările cele rele ale viclenilor omeni, a otrăvitorilor şi a descântătorilor, a fermecătorilor 25 săii a fermecătorelor şi a viclenilor diavoli, isbăvesce pre aceşti bântuiţi şi înviforaţî etc. 30 Blestemu-vă pre voi, a totO viclenilor, începătorii răutăţilor draci, carii cine de unde sunteţi şi câţi sunteţi ; voi, care otrăviţi şi fermecaţi
35
383
locurile, şi casele 40 omenilor, a robilor lui dumnezeii (cutare) ; voi, lucrătorii răutăţilor, împreună cu celu ce s'aii dată pre sine vouă, viclenulu, 45 ca să fiţi aduşi casei aceştia să o supăraţi şi cu relele năluciri şi cu bântuielile \6stre; 50 pre cel ce locuiescii într'ensa, şi împrejurulu ei, să"î supăraţi şi să'I scârbiţi, cu tăria poruncescii vouă, viclenelor duhuri, cu tote descântecele şi otrăviturile şi farmecele vostre de grab'să fugiţi de la casa acesta, şi de la cel-ce locuiescii într'ânsa şi împrejurulii ei.
55
60
Să se scole dumnezeii 65 şi să se răspândăscă vrăjmaşii luî ; să fugă de la faţa luî cei ce'lu urăscii pre densulu ; precum se stinge fumurii să se stingă, cum se topesce cera de faţa foculuT, 70 asia să părâ dracii cei fermecători şi descântători de la faţa lui dumnezeii, ăr robii lui dumnezeii aceştia 75 să se bucure înaintea Domnului şi să se veselescă. Să fugă şi să se depărteze de la casa acăsta toţii viclenulu diavolii, 80 şi otrăvirea,
384
DESCÂNTECE, iMBĂRBURAREA, PROGNOSTICE
farmecele şi descântecele, prin stropirea sfintei apei aceştia, şi întru nimica sâ se întorcă 85 şi se- se stingă, în numele tatăluî, şi alu fiiuluî, şi alu sfentuluî duhii, amin ! 90 ORÂNDUIELA care se face cândă se bolnăvescă orî-ce ftlu de dobitâce. [Aghiiasmatară mică s6u scurtare din molitveinicu. Sibiu, 1851, pag. 156-157].
Stăpâne D6mne, dumnecjeulu nostru, cela ce aî putere preste t6tâ făptura, ţie ne rugămil şi de la tine ceremii : precum aî bine-cuventatti şi aî îmulţitu turma patriarchuluî Iacovii, bine-cuvintâză şi turma dobittfcelor robului tSii acesta (cutare), şi le îmulţesce, şi le întăresce, şi le fa pre dânsele întru mii, şi le isbăvesce de totă asupre"la diavolului şi de prădătorii cel de alte ne"murl şi de toţii sfătuiţi Satanei, şi de mortea cea din reulii vâsduhu, şi de totă neputinţa cea păgubit6re, şi le ocolesce cu sfinţii tel ângerl, şi totă boia şi ispita şi farmecele fermecătorilor, ce vinii din zavistia diavolescă, gonesce-o de la dânsele.
5
10
ORÂNDUIELA care se face la holde, şeii la viie, seă la grădina. de se va intempla se se strice de gadini seu de alte jigănii, lăcuste, gândaci şi altele. [Aghiiasmatarii mică s6u scurtare din molitveinicu. Sibiu, 1851, pag. 152].
— Domne, dumne^eulîi nostru, cela ce întru începutului, făpturii tele al făcuţii cerulu şi pămgntulu, ensu'ţl şi acum, stăpâne, caută din sfentiî locaşiulti t£u spre agonisita acesta şi o bine-cuvinte"ză ; feresce-o pre dânsa de totti farmeculu şi vraja, şi de t6tă răutatea, şi de ispita viclenâ, şi de mesteşugirea omenilor r6I ; şi'I dă el se aducă rodurl la vreme, pline de bine-cuvântarea tea, şi gonesce de Ia dânsa totă hiera şi gadina, şi totă mânia şi reutatea, care vine asupra eî cu stricăciune.
io
îs
20
DESFACERE DE PAGUBA'. 15 [Acâstâ scăldătură a foştii scrisa In Bucuresci, '.:. Augustu 1866, după moşa Dumitra din Giulosci;
20
25
30
Cum silitra sparge cetăţile şi ţările, asia sS se spargă t6te pagubele, daturile 1. Cându unul omu îl merge rfcii, In citu .se pare că na e lucru curatu, că „9 unfl Q cutii", atunci vrăjitorulu seu vrăjitdrea n prvpară următorea scăldătură. Se punu într'uâa biă cu apă caldă: ferulu lungu alu plugului uă mână de silitră (nitru) şi buriculu unul «pilii ântâiii născuţii. Persona, câreia'I meri-. reu, e scăldată cu accîstâ apă, care se torni dt susu în josu, ca ast-felu se se spele şi se se ducă farmecele şi pagubele. In timpulu* serale.» ril, i-se rostesce descânteculu, versu 1 — 3$
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
făpturile, descântecele farmecele, şi vrajele de la casa luî (cutare), de la me'sa luî, şi de la trupulu luî, şi de la tote treburile luî. Cum plugulu cu fierulu, sparge pământuia, ogorele şi brasdele, asia se" se spargă tote pagubele, daturile, făpturile, descântecele, farmecele şi vrajele de la casa luî (cutare) şi de la masa luî, şi de la trupulu luî, şi de la tote treburile luî. Cum copilulii esta, e d'ântâiu născuta, asia etl maî ântâiu se" esu la toţi omeniî; şi cum fără ţâţă nu p6te răbda, lumea fără mine se" nu potâ răbda1. Cum s'a sparţii târgulii (cum s'a sparţii Oborulu), asia se" se spargă tote pagubele, daturile, făpturile, descântecele, farmecele şi vrajele :
385
ca răspântia se" se răspândescă, pe venta să se răsipăscă, pe drumurî s6 călgtorescă .
50
io DESCÂNTECU PENTRU CELU PEKITU1: [Din manuscrisulu monachulul Porfire, de la monastirea Bisericanî, 1839, comunicaţii de sf. s. episcop Melchisedec Bev. p. ist, arch. şi fii. anulu 11, 1884, voi. 1, fasc. 11, p. 384].
15
20
55
30
35
Senecatu-s'aa, mânecatu-s'au (cutare2) pe cale, pe cărare, cându.. la jumfitat' de cărare, celii peritu întâmpinatu-1'au, în gutQ iscatu-s'aa, în măsele, în dinţî, în capa, în faţă, în creierii capulu'f: a junghia 'njunghiatu-1'aa, a săpa săpatu-1'aa, a ustura usturatu-1'aa. Nimenia nu l'att aurita, numaî Maica Domnuluî din p6rta ceruluî :
10
15
20
— ce te mişelescî,3 ce te văicărezî?
40
45
[ Scâldâtura se repetă în doue Marti şi înjâ Vineri, dile de târgu (in BucurescI dile de oni). Apa se aruncă în respântiă, după amâdl, ,tindu-se de trei ori versurile 39-50.
— Cum nu m'oia mişela, cum nu m'oia văicăra,
25
1. Manuscrisulu nu esplicâ ce însemneză ceia perită, cându şi cum se face descânteculu : pro babilii că e vorba despre peri rHi 2. Adică celii bolnavii, căruia 'I se dice pe nume. 3 „Ce te mişelescî, ce te văicărezî? Elu dicea: „val mie, mişelulude mine," precum altulii dicea OJe OKilSiiHtut : acela se olicăria, acesta se mişelesce şi se văicăreză. Nota episc. Melchisedec. —Mişeii, mişelame, ca şi meser, meseritate, se găsescu in tipăriturile secuiului xvi, derviate di recţii din miserum, miserere, miseritatem. A se mişeii însemneză d6r a striga me miserum, sermanulu, nenorocitulu de mine (vae mini, val mie!)
PESCANTECE, îmbArburarea, prognostice.
3j?6
că amQpurcesu pe cale, pe cărare, astăcll Mar^î dimineţa, curata şi pre curaţii ; 30 cândii au fostu la mijlocii de cale, celu-peritil întârapinatu-m'au [în guta, în faţă, în dinţi, 35 în măsele, în creierii capului iscatu-s'ail ! — Nici te mişela, nici te văicăra, că (cutare) ţî-a descânta şi Maica Precista 16cu ţî-a da. Cu sapa l'a săpa, cu lopata l'a arunca, cu mătura l'a mătura, cu mana dreptă l'a lua, în Marea-Negră l'a arunca. Acolo să cheie1 se" rescheie, să nu rămâiă de lăca câtu unii grăunte de macii, ăr (cutare) să remâiă curatu, luminaţii, ca sârele 'nseninata, ca argintuia strecurata, după cum maică-sea l'afl făcuta, şi după cum dumned^a l'aa zidita.
40
din petr'al crescută, cu nori te-aî bătuta, trei picături din tine-aa căduta: una de lapte, una de vina ş'una de venina. Ceia ce-a băuta laptele s'a săturata, 1 ceia ce-a băuta vinulu s'a îmbătata, ăr ceia cu veninulu a crăpata. Asia să pară pocitura din pocitfi : ;: penă într'uă clipă să fiă lecuitu şi să remâiă ca pomuia înflorită ! DESCÂNTECE DE POCITURA DE NOPTE
45
50
55
60
DESCÂNTECE DE POCITURA'. [Din colecţiunea dlul V. Alesandri de Poesilpopuiare, edit. din 1866, notele de la pag. 271]. Păsărică dalbă cu aripa albă, 1. Si cheie în locu de si kiid, si pHă din si piră. 2. Prin pocitură pare-se că se înţelege dam blaua, adică paralisia.
[După Albina Cârpacilor, an. III. 1879, pag. 37' apud Gasterj. Este-una dăia mare, după dăluia mare este-una măra de aura ; sub măruia de aura este-una scauna d'aura. Dăr pe scauna cine şede? Şede Maica Domnului cu Sântă-Măria mare, cu arcu'I în mâna dreptă, cu paharu 'n mâna stângă, şi caută 'n susa nu vede nimica, şi caută 'n josa vede ciumaşî cu ciumaşî, pocitori cu pocitoraşi, moroi cu mor6ie, strigoi cu strigoie, ce la (cutare) mergea 1. Despre valdrea şi caracterulu acestui cântecii, precum şi a celui „de albeţâ*. s-. consulte interesanta scriere a d-lul M.-4Gk-'Literatura populară români, BucurescL !" pag. 406-429.
y
COLECTIUNEA G. DEM. TEODORESCtJ.
sângele a'î bea, inimă de putrigaiu a'î pune. Maica Domnului, cum mi'i zări,
25
la eî se răpeai şi le cuvântă, şi mi'I întrebă: — unde mergeţi, unde ve1 duceţî, voî, ciumaţi şi ciumaşî, pocitori cu pocitoraşl, moroi cu moroie, strigoi cu strigoie ? Noi la (cutare) că ne ducemu, sângele ca se" i-lu bemu, inimă de putrigaiu s6'î punemii ! — Ba voî înapoi vS'ntorceţî, sângele'napol se" i-lii puneţi, inima 'napoî s8'î tocmiţi, pe (cutare) de grabă se" mi'lu părăsiţi. . . Pocitură de ndpte, pocitură de mie^ă-nopte, pocitură de (Ji, pocitură de ce'I fi ; pocitură de apă, pocitură de ventii, eşî din creierii capului, din faţa obrazului, din aui|ulu urechilor, din vederile ochilor, din inimă, de .sub inimă, din spate, de sub spate,
30
35
40
din mâni şi din piciore, din tălpile piciorelor ; du-te şi te prăpădesce unde cocoşi negri nu cântă, unde 6meniî nu umblă, unde vitele nu rage : acolo sS te perdjf, acolo sS şedj, mal mulţii s8 nu te-arSţî. (Cutare) sS remâiă curată, curată şi luminată, cum e de la dumnezeu dată, de la Maica Domnului lăsată. Descânteculu de la mine, 16culu de la dumnezeu !
3S7
70
75
80
85
DESCÂNTEC* DE POTCÂ'. 45
50
55
60
65
[Culeşii in Bucovina de dlu Sim. PI. Marianii la 1869].
Diminâţa s'a sculatu ş'a venitu şi m'a luaţii din casă, de după m6să, sănătosă şi voiosă, (sănătoşii şi voioşii), şi la mierii de mieclă-cale mî-a închinaţii cu pahare : cu pahare mî-a 'nohinatu, cu securi m'a spintecata, inimiora mi-a mâncaţii, sângele mi l'a vărsaţii, 'n c6su de morte m'a lăsaţii potca cu ochi vergii, potca cu ochi negrii,
5
io
15
1. Potca e uă afecţiune care provine cui-va prin strigare, prin deochiare s6ii fără causâ aparentă, „din chiaru-seninu". Uniilocu ore-care pe corpii se umflă treptaţii, pane se face uă uimâ, uă gâlcâ.
38^8
DESCÂNTECE, iMBĂRBURAREA, PROGNOSTICE.
potca de la jude, potca de la curte, potca de Românii, potca de păgânii, potca de Armenii, potca de Ţiganii, potca d'Ungurănu, potca de Jidanii şi de Lipovanii, potca de Polcii, potca de Rusnacîi, potca de pădure, potca de la mure.
20
25
30
DESCÂNTECU DE PURICI'. [Scrisu după d-lu George Brătianu, profesoru la Conservatorulu din Bucuresci, in Paris la 1875]
Amii înfipţii cuţitu'n pămentu : fugiţi, puricilor, după ventii. Cum se strîngii pesciî la lăsă, asia se" fugă puricii din casă. Fugiţi, vă răspândiţi ; fugiţi, vă răspândiţi ; fugiţi, vă răspândiţi !
totă nălucirea Satanei şi totă bântuiăla a puterii cel protivnice şi asupritore de la casa acăsta şi de la cel ce se ţinu sub dansa, isbăvindul pre el de frica de nopte, de săgeta ce sboră cUua, de lucrulii ce umblă întru întunericii; de întâmplarea şi de draculu celu de a-miă-dă-dL
l'
RUGĂCIUNEA la celit ce pdtimesce îndelungi şi nu p6te si mâră.
[Aghiiasmatară mică seu scurtare din molirt.* nică. Sibiu. 1851, pag 147].
10
RUGĂCIUNEA pentru casa ce se supiră de duhuri rele. [Aghiiasmatară mică s6ii scurtare din molilvelnică. Sibiu. 1851, pag. 165],
finsu'ţî der, Domne, cela ce eşti întărirea celor ce'şî punţi nădejdea spre tine, zidulii celti tare alu celor ce nădăjduiescu spre tine, 5 depârteză, gonesca şi împrăstiăză totă lucrarea diavolescă, 1. Stăpânul ii casei, în care sun tu mulţi pu rici, după ce ese de la biserică intr'uâ Duminică, io unii cuţitu, face cruce în patii cu vârfulu şi, terendu'lii pe josu pene a-fară în curte, îlu în fige în pămentu, rostindu cuvintele descânte cuiul.
Pentru acăsta ne rugămti ţie, părintelui celui fără de'nceputii şi fără de m6rte, şi unuia născuţii fiiuluî tău, şi prâ sfinţitului tău duhu, ca să faci deslegare din trupu robului tău (cutare) întru odihnă, şi orl-ce a greşita bunătăţii tele întru sciinţă şeii întru neştiinţă. • său sub blestemului preoţeştii au foşti.. său pre părinţii săi aii amărâta, şeii jurămentulii aii câlcatu, săti aii căluţii întru năluciri diavolesc şi întru farmece de ruşine prin pizma viclănului diavoli,
iărtă'î, îmblânzi tii fiindu de bunătatea tea cea negrăită. RUGĂCIUNEA SF. MUCENICC TRIFO>"\ ce se dice la grădină, la vite fi la holdă [Aghiiasmatară mică seil scurtare din moZiftrriat-» Sibiu. 1851, pa£. 1531.
Blestemu-vă pre voi, hierele cele de multe feluri.
COLECŢII) \EA G. DEM. TEODORESCU.
viermii, omidele, gândacii, lăcustele, şorecii, cârtiţele şi şomâiciî, şi multe felurî de musce şi de molii, de furnicî, de viespi şi de cele cu multe piciore, şi multe feluri de jiganiî ce se tergscil pre pământii, şi de paseri, ce sboră, care aducu stricăciune şi pagubă holdelor, viilor, pomilor şi grădinilor, cu dumnezeii tatălui celu far' de'nceputti.
5
10
15
20
25
Blestemu-vS pre voî cu sfinţii ângerî, şi cu t<5tă puterea, cu miiele de mii şi cu milione de milione, 30 care cu multă frică stau înaintea slaveî Domnului, ca sS nu stricaţi viea, 35 holda, grădina, pomii, şi legumele robului lui dumnezeii (cutare), ci v8 duceţi 40 9 în munţi pustii, în lemnele cele neroditore u care v'aii rânduiţii vouS dumnec] eu hrana cea din tote filele. Blestemu-vS pre voi cu scumpii trupulii
45
şi sângele lui Christosii, adevăratului dumnezeii şi mântuitorului nostru, prin care şi mântuirea aii daţii noul, şi izbăvirea, şi pentru numele lui avemti a muri, ca sS nu stricaţi holda, viea, grădina, nici toţii pomulîi roditorii şi neroditorti, ancă nici frunza legumelor s6 nu o stricaţi din prejurulii hotarului lui şi locuiţi robului lui dumnezeii (cutare).
389
50
55
60
C5
Pentru acesta, precum mal nainte v'amti djstî vou8, duceţi-vă în munţi pustii, în lemnele cele neroditore, 70 şi, de nu mS veţi asculta pre mine, voiii ruga pre iubitorulii de omeni dumnezeu » ca sS trămiţă pre ângerulii sSu carele iaste preste hierî 75 şi cu fierţi şi cu plumbti va lega pre voî şi v8 va omorî, de vreme ce n'aţl pusii în samă 80 blestemulti şi rugăciunea mea, a smeritului Tritonii ; ancă şi paseri, fiindQ trimise, prin rugăciunea mea, v8 vorti mânca pre voî. 85 EşiţI din locurile nostre în locuri neumblate, şi fără de apă, şi neroditore, care mal nainte
90
DESCÂNTECE, ÎMBĂRBURAREA, PROGNOSTICE.
3§e
amil (|isil vouâ : eşiţi din locuiţi şi din prejurulu hotarului robilor Iui dumnezeii (cutare).
95
DESCÂNTECE DE ŞAMCĂ ' (AVESTITĂ). [Scrisu in Bucovina de d-lu Sim. FI. Marianii şi publicaţii in diarulu Traianu de sub direcţiu nea d-lul B. P. Hasdeu, an. i, no. 87, 2 Decem bre )869].
(Cutare) a mânecatti2 şi a sinecatu8 de la casă grasă, grasă şi frumosă. Cândil a fostu în vale, la mijlocii de cale, 6tâ'lu întâlni şi mi-ţi'lii opri leulil cu leoica, smeulii cu smeoica, cânele cu căţâua, Sburăt6rea cu Sburătorulii, Samca cu Şamcoiulii. Samca 'n braţe prinsu-1'o, de pământii isbitu-1'o, carnea vâlcedjtu-i-o*, peptulu rădicatu-i-o, vinele 'ncordatu-i-o , rărunchii 'ncuiatu-io, cătătura stricatu-i-o, plâmâile leşinatu-i-o, .ciolanele sfărîmatu-i-o, sfărîmatu-i-le-o'n doua pen'la nou8 c-ecî şi nouS. (Cutare) ancă prinde Samca a şî-o plânge, şi se glăsuia, şi se frăsuia5 ;
5
io
15
20
25
1 Samca este, după credinţele din Bucovina, uâ boia ce apucă pe prunci pene la 4 anî, in câtu H face s6 tremure, se sară din.somnu, se ofteze cu greu. 2 A se scula forte de dimineţă, timpulii în tre cântâtorî şi dori, se numesce „mânecate". 3. A merge. 4. I-a vineţit o. Cine este veneţii de păliturl seu de bătaia pe trupu se dice că e velcedu. 5. Se vaiâra, se tânguia.
glasulu luî trecea, de ceru ajungea, lacr6ma'î cădea, în pământii bătea şi mi-ţi'lii muia; nimenî nu'lii vedea, nimeni l'au^ia, numai prâ cinstita, Măria pre sfânta, ea mi'lii audja, ea mi-şi 'Iii vedea şi la elii striga, pe nume'lîi chiăma : — (Cutare, cutărică) fgtii de bunii plăieşti, ce te glăsuiescî, ce te frăsuiescî de glasulu tău trece, cerulii de ajunge, lacrema da'ţi curge, pe pământii d'ajunge, pe pământii de cade şi cu focii de'lu arde şi mi-ţi'lii desbate ? -Cum n'oiu glăsui, cum n'oiu frăsui, că m'amii mânecatii şi amii sinecatu de la cnsă grasă, grasă şi frumosă. Cândii amii foştii în vale la mijlocii de cale, etă me 'ntâlni, pe locQ m6 opri leulu cu leoica, smeulii cu smeoica, cânle cu căţeua, Sburătorea cu Sburătorulii, Samca cu Şamcoiulii. Samca 'n branţe prinsu-m'o, de pământii isbitu-m'o, carnea velceditu-mi-o. vinele 'ncordatu-mî-o, plămâi înclestatu-ml-o, ciolanele frăntu-rni-o,
COLECŢICNEA G. DEM. TEODORESCU.
frântu-mi-le-o 'n doua pen'la nou£-(|ecî şi nouă. — (Cutare, cutăriţă), fSttl de bunu plăie^u, nu te glăsui, nu te frăsui, ci grăbesce-acu iute de te du la (cutare), că (cutare) lâculu ţi-a da şi te-a descânta, trupulfi unge'ţî-a totu cu until de vacă şută şi nelepcă1. Deră voî, canine, fiare mulţii străine, smeii şi cu smeoică, lefi şi cu leoică, câne cu căţeua, Sburătore cu Sburătorulfi, Şamcă cu Şămcoiulu, nu întârd^ieţî : pas'de vă duceţi, iute sS mergeţi, peste munţî treceţi, Marea ajungeţi, Marea înotaţi ş'apoî îmî âmblaţî penS ce aflaţi câmpl ierbosi şi laţi j şi codri bogaţî, totfi cu cerbi armaţi şi cu cornfi în frunte, unde'sfi fieYe multe. A.colo muşcaţi, acolo săgetaţi, vinele 'ncordaţî, rărunchii 'ncuiaţî, vederea stricaţi, plămânii 'nclestaţî,
75
80
85
ciolane sfărmaţi, ciolanele 'n două pen'la nou8-(|ecî şi nouS, er (cutare) remâiă dumnezeii sg'lfi ţiă ca sorele luminata, ca argintul fi strecurata, ca dumnezeii cel'a datfi, ca sârele 'nseninatfi în veci, amin !
115
120
DESCÂNTEC!} DE SĂGETĂTURĂ. [Din colecţiunea d-lul V. Alesandri de .,Poesti populare" edit. din 1866, pag. 271 în note].
90
95
Plecat-au nouS fete feciore pe cale, pe cărare, şi'ntr'uă mândră vale, la midtocfi de cale, Maica-Domnului le-a 'ntâlnitfi şi din carulfi ei de aurii ast-felfi le-a grăiţii : — unde mergeţi pe r6c6re, voî, nouă fete feciore ?
100
105
110
Şuti însemnezâ fâră c6rne. Cându vaca . ântâiulii anii se numesce, în Bucovina, alu douileâ anii mânzatâ, alu treilea anii In Muntenia, se dice nelepcă viţeua care besce mal nainte de timpii, maî nainte de ant, că atunci, cându împlinesce ani, ast-felu as '♦ni, şi are viţelu. "uni,
r
391
10
—Mergemfi la biserica cea mare cu trei altare. Ne-amu luatfi năframele s6 stergemfi iconele, ne-amfi luatfi ştergarele s8 curăţimfi stranele, ne-amfi luatfi măturile s8 măturămfi scările. — Voî, nouS fete feciâre, luaţi tote câte-uă flore de sub a mele piciore, şi vS duceţi colo'n satfi la celfi bolnavii săgetatfi, cu ochii s^'lfi mângâieţî, cu florile sS'lfi stergeţî de junghieturî, de săgetăturî, ca s8 rfimâiă curaţii, luminaţii, cum dumnecjefi l'a lăsaţii.
15
20
25
30
20
.-/■ 8fl2
DESCÂNTECE, ÎMBĂRBORAREA, PROGNOSTICE.
DESCÂNTEC!} DE ŞAMCĂ (AVESTIŢĂ1). [Scrisu de d-lii Sim FI. Marianii in Bucovina şi publicaţii în diarulii Traianu, an i, no 87 din 2 Decembre 1869, pag. 252].
Pogorându-se archangelulti MihailQ din muntele Elionuluî, a întâmpinată pe Avezuha, aripa Sataneî, şi erea forte grozavă. Păruiţi capului îî erea penă 'n călcâie şi ochii el ereail ca stelele, şi manile de ferii, şi unghiele la mânî şi la pici6re ereail ca secera, şi din gura eî eşia pară de focii, şi i-a djsii archangelulti Mihailu, mal marele voevodu puterilor cerescî : — De unde viî tu, duhu necuratd, şi unde te duci? — Eu mergi! la VifleemulQ Iudeieî, că amu audiţii că are să se nască Isusii Christosu din Măria Fecioră, Şi mergu ca să o smintescii pre ea. Atunci o luă archangelulti Mihailu de păruiţi capului, şi o lega cu lanţuri de ferii, şi 'I puse paloşulii în coste,
5
10
15
20
25
30
35
1 In Muntenia, Avestiţa s6u Aripa Sataneî e unu spiritu reu, care omora pruncii în pâritocele mamelor seu îndată dupe nascere De aceia se zuţrrâvesce sf Sisoe s6u sf Mihailu, liind'o în lanţu, şi joşii se scrie coprinsulu de aci. Poporulu crede cil Avesti^a nu se mai apropie de casa unde se află scrisă A se ved6 Lit. pop rom de d-lu Gaster, ed. cit. ■ »■
- '
"
■* ' '■
şi începu a o bate forte tare, ca să spuiă tote meşteşugurile sele. Eră ea începu a spune : — eii mă facti ogarii, mâţă, muscă, păiajenti, cioră, fată grosnicâ, şi aşa intru în casele omenilor de le smintescii femeiele. şi le smintrscti pruncii, şi le aducu pripăşii. şi eii amu 19 nume : I Vestita, n Navadaria, III Valnomia, iv Şina, V Nicozda, vi Avezuha, Vil Scorcoila, vili Tiha, IX Miha, x Grompa, XI Slalo, xil Necausa, XIII Hatav, xiv Hulila, XV Huva, xvi Ghiana, xvu Gluvia XVIII Prava, xix Samca. Şi unde suntu aceste nume scrise, eii acolo de casa aceia nu mă rotii apropia de trei miî de pasl. Atunci îî <|ise archangelulti Mihailu, mal marele voevodu puterilor cerescî : — iată, iţi dicu ţie şi te jurti să n'aî putere a te apropia de casa robului luî dumnezeu (cutare). nici de averea lui, nici de dobitocele lui, nici de tote câte suntQ ale Iu: ci să te duci în munţii c
<,',:• COLECflUNEA G. DEM. TEODOftESCtT.
ESCÂNTECU DE MUSCÂTUEĂ DE ŞERPE'. crisu şi comunicaţia, la 20 Iuniu 1885, de paiţele Floru, profesorii de religiune la gimnasiulu Lazâru din Bucurescî].
, — Grozavi, scol' d'aci de spune lecuia lui (cutare), că l'a muşcaţii şerpele ! — L6cu din ce sfi'I fia? Din rădăcină de bosiu şi mâsgă d'alunu verde : fuge şerpe'e, se perde ! Viţa din viiă lâculfi să'î fiă : viţă peste garda aruncată, muşcătură de şerpe vindecată !
Pe mine nu m'a audjta nimeni cândti m'amu văiătatii : numai Maica sântă-Măria
25
5
io
ESCÂNTECU DE MUŞCĂTURĂ DE ŞERPE. icrisu in 1869 la Vălenil-de-munte şi publicaţii i Foia societăţii Românismulă, an. I, pag. 9G]
Duminică2 de dimineţă mă sculai, din somnii mo desceptaî, în grădină intrai de mă plimbai prin potecă neumblată, prin rouă nestrecurată. Rouă cu picioru o scuturai, lecu din (avrămesă8) adunai ; der, pe cându umblamii de mă plimbamu, fără să 'mî pese unde călcamii, pe Belisaru căleai şi 'ndată ţipai: cu amarii mă vă'ătai.
m'a întrebaţii : —Ce te vaieţi (cutare) ? — Cum să nu mă vaiătii, Maică sântă-Mărioră, că m'a întâlniţi! Belisaru : m'a muşcaţii, m'a topsicatu1, la inimă m'a săgetată.
5
io
15
Maica sântă-Mării din gură mî-a grăita : — nu te mai văiăta, . că lecuia ţî-e găsita. Ia cuţita de găsita, pară de arginta, lemna de coma, nuia de aluna, apă ne'ncepută, de venta nebătută ! Cu astă apă Maica sânta Marioră luanda în braţe pe (cutare), udându'ia la muşcătură pe topsicătură, josa îia lăsa de se scutura, apoi rămase curatu, luminata şi vindecata, cum Maica Precista l'a lăsaţii, ca argintuia strecurata, ca aurulu de curatu.
30
35
40
45
50
DESCÂNTECU DE MUŞCĂTURĂ DE ŞERPE'. [Scrisii la 1868 după moşa Dumitra din să tulii Rudenl].
20
Se ieu boşii cu ramuri do alunii vorde şi unu într'uă olă cu apa ne 'ncepută, din care bolnavulii după descântocii Aci se pune diua in care s'a întemplatu sUura de şerpe. .Se pune numele plantei şeii lemnului cu se descânta.
(Cutare) s'a sculată, la câmpa a plecata, pe şerpe-a călcata : şerpe 'nveninata, şerpe blestemata
5
1. Adică „m'a beşicatu", m'a inflamata. Ase compara espresiunea toxicare. 2. Descânteculu se face c'uă aschiă do alunii.
M4
DESCÂNTECE, IMBÂRBCRAREA, PROGNOSTICE.
pe elii l'a inuşcata şi la topsicatii. Să esă veninuia, că 'Iii iăa cu alunulu, să pieră muşcătura c'o iăa cu sburătura, să fugă umflătura c'o descântu cu gura. Şerpe seina, plinii de venina ; Şarpe solzosa cu dinţi de osa, şerpe gălbuiu cu ochia crăpuia1, io te-ama descântata. limba ţi-s'a uscata, capuia ţî-a secată, muşcătura şi umflătura îndărăta aa data.
10
15 DESCÂNTEC!? DE ŞERPE". [Culeşii tn Bucovina de d-lii Simoon FI. Măria: şi publicată în TraianH, no. 15, an. n. pag. 60. 18 r0].
20
25
Cu alunuia ama descântata, muşcătura s'a vindecata. De la mine descântecuia, de la dumnezeu lăcuia. DESCÂNTECU DE MUSCATULt ŞERPILOR'. [Variantă din colecţiunea d-lul V. Alesandri, pag. 27 1, in noto].
Sub uă tufă 'n poeniţă este-uă fontâniţă, şi'n fontân'uă petricică rece, vineţică, şi sub pătr'una şerpureia cu dinţi de oţelu. Dinţi apuca de piele, pielea de carne, carnea de osa şi prin trupa trece fulgera veninosa. Dăr cunTese dintre norî
fulgeri! strălucitori. asia esă din osa, din carne, din piele, muşcăturile rele de dinţî de oţel a celui şerpurelu ce stă sub petricică în fântâna mică sub tufă sălbatică.
5
io
1. De bună semâ că vorba crăpuiă este uâ metatesă din căpriU 2. „Cu aceste cuvinte se descântă uă cofiţă nouă, cu apă ne 'ncepută, in vreme ce vrăjitorea tulbură apa cu trei vergut.1 de alunii ; apoi se deşartă cofiţa descântată pe rana muşcăturii" .
Prinsu-s'a dihulii3 de para, păru'î prinsa de piele, şi pielea de carne, şi carnea de osa. Osu'O sănătosa dă veninuia josa, şi şarpele dihuia să 'şî bă veninulu. Cine duce veste, veste şi poveste, să bă veninuia d'uâ dată cu dihuia. DESCÂNTECC DE ŞERPtilCÂ [Variantă totu din Bucovina, comunicata de 1 Simeon FI. Marianii diaruhil Traiani, a» :. no. 15 din 21 Februarhi, pag. 60]
Idiţâ, idită8, prinsă de peliţă, peliţa de carne, carnea de ciolane, carnea şi de osa ; osuia sănătosa dă veninuia josQ. Idita sea dihuia 1 De şarpe descântă descânU\t6rea Ir'' cofiţă seu olă cu apă, învertindu prin »f>uă mlădită de alunii (coryllus avellana* fc' una de boziu (sambucus-s'bulus) şi cu ap*spală rana de pe celu muşcata. 2 Poporuii $ice la fiere selbatice, la »n«şi la amfibil venindse „dihănii". 8. Wifa e numeidatiij^rpoicel.
1
'IO1*
U95
COJ.ECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
s6'|I bă veninulii. Cine duce veste, veste seu„,poveste, să bă veninuia d'uă dată cu dihulu.
io
DESCĂNTECU DE ŞERPE'. 1 Variantă găsită printre manuscriptele lui G. Seulescu şi publicată în Analele academiei române, Joc. cit. p. 166J.
Susii tună, josu fulgeră, unii şerpe te încunjură. Iediţă, iediţă2, de peliţă, peliţa de carne, . carnea de osu, osulu de măduvă, osii veninoşii; măduva de veninti, veninulti celii serpinu şerpoica l'a băuta, şerpele a văzuta, pe gardii s'a suiţii şi'n necazu'i a muritii. Dinţî cârpip, iediţiă păstri^ă, legă-te de peliţjă !
5
i«
15
5
1. Descânteculu se face cu trei smicele de alunu în apă (ne'nceputâ), care apoi e dată celui muşcaţii de ş6rpe ca se o be. 2. G. Seulescu crede că iediţă, însemnându „pelea şerpelul cea solzâsă", s'aru deriva din tv&e-rfţ (de la ^vSuu-lvîuvw). in descântecele din Bu covina se pronunţă Idi\ă şi Iudiţă.
1
— Dăr nu sădea, ci te du la fontâna lui Iordana şi iă apă ne'ncepută, şi descântă cu una cuţiita de găsita, şi te udă, că acolo ţî-e lăcu.
io
15
20
25
30
DESCĂNTECU PENTRU MUSCATULU ŞERPELUl. [Scrisu la 1865 după baba Nega, descântatele din strada Popa-Tatu, BucurescI].
DESCÂNTEC!? DE ŞERPE. [Publicaţii de dr. M. Gaster într'a sea Litera tură populară română. BucurescI, 1883, pag 419, după unu zapisu din 1809, scrisu de „Iane Apostolii Borânescu"].
Plecă-răură pe cără-răură şi se întâlni cu şerpu-răură. Şerpu-răură muşcat pă-răură ; mulţii se văicârâ-urâ.
Se întore îndărătii pe câră-ură ; se întâlni cu maica Sântă-Mâria. Maica Sântă-Măria din gură 'şî grăi : — ce te vaiţî-răură ? — Ce să mă vaită, maică Sântă-Măriă? Am plecată pe cără-ură si m'ama întâlnită cu şerpu-răură ; şerpu-răură m'a muşcata pă mine.
Sore-apune, şerpe răpune : cum apusuia sorelul ie puterea şarpelui, asia descântecuia mea să iă tota veninuia răa1. Eşî venina din mână şi din pulpă, din palmă şi din talpă, din osciora şi din piciora,
5
10
1. Descântătorea face semnulu crucel pe lo cuiţi muşcaţii şi dice de trei ori versurile ce urmeză.
sac
DESCÂNTECE, lMBĂRBURAREA, PROGNOSTICE
s6 remâiă (cutare) curaţii, luminaţii , ca 'n djua maica ce-a faptii, ca steua din cerii, ca rouă din pământii. De la mine descânteculu, de la dumnezeii inculţi.
15
2)
DESCÂNTECE DE ŞERr::. [Variantă scrisă la 1879 după unu b&trânu din comuna Slănicu, judeţulu Prahova].
Plecat-a (cutare) pe cale, pe cărare, prin livedea cu florile, prin lunca cu ierburile, prin pădurea cu frunzele. Pe drumii l'a 'ntâlnitu şarpele otrăvitii, şarpele 'ncolăcitu, şarpele solzosti, şerpe fiorosii. Cu gura l'a muşcaţii, cu limba l'a înţepată, cu dinţii l'a veninatii. (Cutare) a plânsu şi s'a văietatii. Vârfulii alunului, râdecina cornului şi rodulu pămentuluî pe (cutare) l'au audiţii, înainte i-au ediţii : — ce plângi (cutare) şi te vaieţi ? — Cum sS nu plângu şi s6 nu m6 vaietii, că io amti plecaţii
5
pe cale pe cărare, prin livedea cu florile, prin lunca cu ierburile, prin pădurea cu frunzele. Pe drumii m'a 'ntâlnitu şarpele otrăvită, şerpele 'ncolăcitu, şarpele solzosti, şerpe fiorosii ; cu gura m'a muşcaţii, cu limba m'a înţepată, cu dinţii m'a veninatii. — Taci, nu mai plânge, nu te mai văieta, că noi lecuiţi ţi-omii da.
10
De la mine descânteculti, de la dumnezeii 16culu.
15
20
25
30
DESCÂNTEC!} DE SO-RE-SECt'. [Scriau la 18''4 după preotSsa Safta din comuiDomnesc!, judeţulu Ilfovu].
Noua sori cu nou6 durorî şi c'una bobii de macii, să nu mai aibă (cutare) dorii de capii hicî de 16cu9. Cu pâtră l'amii descântata : doru 'ndăreta a data8 ! 1. Se numesce „Sore-secu" durerea dec*: . provenită din insolaţiune, 6r nu emicnuua.& > se manifestă de la resâritulu pen6 la apusu'stirelul, încetându în timpulu nopţii. De3cAn"'
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODOHESCU.
OptQ sori cu optu durorî şi c'unii bobii de macti, se" nu mai aibă (cutare) dorii de capii hicî de 16cti ! Cu p6tra 1'amti descântaţii: doru'ndărStQ a daţii ! Ş6pte sori cu şepte durorî şi c'unii bobii de macii, se nu maî aibă (cutare) dorii de capii hicî de 16cQ ! Cu p6tra l'amii descântata : doru 'ndărâtu a daţii ! Şese sori cu şese durorî şi c'unii bobii de macii, sfi nu maî aibă (cutare) dorii de capii hicî de lecti ! Cu petra l'amii descântaţii : doru'ndărâtii a daţii !
dorii de capii hicî de lecti ! Cu p6tra l'amii descântaţii : doru 'ndărgtu a daţii !
10
Doi sori cu dou6 durorî şi c'unii bobii de macii, s6 nu maî aibă (cutare) dorii de capii hicî de 16cii ! Cu p6tra l'amu descântaţii : doru 'ndâr6tu a datti !
15
20
25
30
-
Cinci sorî cu cinci durorî şi c'unii bobii de macii, s8 nu maî aibă (cutare) dorii de capii hicî de lecu ! Cu p6tra l'amii descântata : doru 'ndăr6t& a daţii ! Patru sorî cu patru durorî şi c'unii bobii de macii, se" nu mai aibă (cutare) dorii de capii hicî de lecti ! Cu petra l'amii descântaţii : doru'ndărfitii a daţii ! Trei sorî cu trei durorî şi c'unii bobii de macii, sfi nu maî aibă (cutare)
397
55
60
Unii s6re c'uă durore şi c'unii bobii de macii, s6 nu maî aibă (cutare) dorii de capii hicî de lecii ! Cu patra l'amii descântaţii : doru 'ndăr^tii a daţii ! Lexii şi babiî colacii !
65
De la mine descânteculii, de la dumnezeii l^culu x !
75
70
DESCÂNTECU ITALIANTJ PENTRU GONIREA FARMECULUI. 35 [Acestii descântecu, intitulaţii Molia, e citaţii de J. Storm în articululu s6u „Remarques sur Ies voyelles atones du latin, des dialectes italiques et de l'italien" în tom ii, fasc 2, p. 116 din Memoires de la societe de linguistique de Paris] 40
45
50
Mi succionno gli orei i sorci, mi beeconno i polii i porri, mi mangionno gli agii i porci. Io gridava : corri, corri ! e' sorci, e' polii, e' porci fuggir via.
5
Malia, Malfa, succinţi i sorci, 1. Atunci bolnavulu, după îndemnulu descântătdrel, dice, uitându-?e la sore, pe care'lu vede în apă : — Hii ! credeamu că sorele ml-e'n capu, der elu a fostu în lacu ! Cu aceleaşi petricele se descântă trei dile d'a rânduiţi pene nu resare s6rele, după care suntii aruncate cu apa la respântiî „spre sore resare", ca s6 se respândâscâ dorulii de capii.
DESCÂNTECE, lMBĂRBORAREA, PROGNOSTICE.
398
becchinti i polii, manginti i porci, corn' e' succionno, com' e' becconno, com' e1 mangionno gli orei, e' porci e gli agii mia !
io
TRADUCEREA.
îmi supseră şoimanele sobolii, îmi ciuguliră puii spuzelile, îmi mancară usturoiulu porcii. EG strigamu : alergă, alergă ! şi sobolii, şi puii, şi porcii fugiră. 5
ca călinele. S6 flă vârsatulil dulce ca mierea şi roşiu ca călinele.
10 Semnele tmbârburăril trebuiescii păstrate to:a diua. Copiii nu trebuie s6 mănânce porumbii fasole, măsline, prune Mamele nu lucrâza ni micii în acea di. PROGNOSTICE POPULARE [Apărute sub titlulu de „ Calendaruli babelor' în „Calendarulu" lui Antonii Pann pe anulii 1848, pag. 32].
Farmecă, farmecii, suge sobolii, ciugule puii, mănâncă porcii, cum supseră, 10 cum ciuguliră, cum mâncarâ şoimanele cu porcirşi usturoiulu meii.
Cocoşii cântândti de vreme s6ra, la culcuşulu lor, n'avemu de a!tu a ne teme, de câtu de ploiâ se"a norii.
IMBARBURAREA.
Pasenle 'n bătătură cându oru sări ş'ora juca, ca cându ne spunu făr' de gură că timpulu se va schimba.
[Notiţe scrise în BucurescI, la 1871, după repausata mea mumăjImbârburarea nu este atâtu unu descântecii, câtu uâ credinţă religiâsâ, a cărei origine se p6te urmări pane la riturile vechielor popore orientale Ba consistă in datina practicată pane astădl, ca in diua de 4 Decembre, stilu vecuiu — cândii se celebreză amintirea sfintei martire Barbara (Varvara), pronunţată şi Barbura- pă rinţii seu unchii se „imbărbureze'1 pe copil, spre a le indulci spedele variolei, cunoscute în poporu sub numele de „versatu mare, versaţii în cruci şi pojaru seu versatu micu". Se ieii căline şi, ame8tecându-8e cu miere, se unge copilulu in frunte, in cel doul obraji şi la buricu, cu următorele cuvinte :
Se" flă vSrsatuia dulce ca mierea şi roşiu
Pisica cându se va pune cu spatele lângă focu, frigă s6Q ninsdre ne spune peste puţinii se"Q pe loca.
Vrabiele cându s'adunâ pe garduri şi se sfădescil, timpulu se"u vremea cea bună că se va strica vestescu. Ciorile strinse grămadă cânda pe susa ciuinda sborQ, ierna ne vestesca zăpadă, 6r vera ploiă sea nora. Sdrele cânda pre pripesce şi muscele muşcă, 'nghimpa, pl6ia negreşita sosesce peste câta de puţina timpa.
!■
:;.
i
15. VERSURI DIN BASME. [TOMNA ŞI ifiRNA LA „ŞEţ>£TORl"J.
400-
»
VERSUHi DIN BASME.
Basmele s6u poveştile, împreună cu micele anecdote şi glume, constituiesctl partea în prosă a literaturii populare nescrise. Basmele suntti lungi naraţiuni, ademenitele pentru imaginaţiunile tinere şi aprinse. Prin miraculosulu ce coprindîi, prin descrierile lor vil şi patetice, prin fiinţele estraordinare ce întroducu, prin peripeţiele la care le supunu, se p6te dice că suntti nisce epopei romantice în prosă, isvorete cu abundanţă în junia limbilor neo-latine, dintr'alu XI pene într'alu XV seculti. Amestecultl mitologiei grecolatine cu legendele creştinismului, cu superstiţiunile şamanice şi camitice, cu credinţa în puterea magiei, daţi basmelor românescl uă însemnătate deosebită în istoria literaturilor populare neolatine. Tipurile eroilor din basme suntti Fe#-frumoşii, aflaţi în luptă continuă cu Smeit, ajutaţi aci de Scorpii şi de Balauri, aci de Cai nSsdrăvani, de paseri şi de ani male devotate. Limba in care li-se povestescti isbândile şi vitejiele e împodobită cu tx5te fi gurile cuventăriî, cugetării şi pasiunii, 6rîn dulcea lor desvfiluire se intercalSzâ nisce versuri d'uă frumuseţe şi d'uăfrăgedime necomparabilă, devenite prover biale. Aceste versuri le-amu inseraţii mai la vale, luându-le mal multti din colecţiunea mea inedită, de câtti din cele publicate de diferiţi culegetorl, der mai cu semă de d-lu P. Ispirescu.
■ttl 401
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
INCEPUTULU BASMELOR.
Merse treî djle de vâră ş'alte treî de primă-ve'ră.
A fostQ uă-dată ca nicî-uă dată: cândii n'aru fi ', nu s'aru povesti.
*
Se duse peste nouS ţ8rî şi peste noua mărî.
io
*
A foştii uă-dată ca nicî-uă-dată : candu se potcovia puricele cu noug-d^ecî şi noue" de oca de fieru şi toţii îî sta călcâiulii golii. A foştii uă-dată ca nicî-uă-dată : cândii se potcovia puricele cu nouâ-decî şi nouă de oca de fierQ. şi se suia în slava ceruluî de ne-aducea poveştî.
5
Despre uă fiinţă frumtfsâ, în basme se dice :
10
15
20
25
DIN NARAŢIUNEA BASMELOR. lai nainte de a porni în vr'uă espediţiune, eroii cerii seu ieu
Parale de chieltuie"lă şi haine de premenelă. Despre căletorielelor, basmele se esprimO ast-felii :
Merse, merse, , , şi ie"r merse cale lungă s6'î ajungă.
La s6re te puteai uita, der la densa ba. * Ilâna Cosinzâna : din cosiţă florea'I cântă, nou8 'mpfirăţiî ascultă '.
5
io
I
*
A foştii uă-dată ca nicî-uă-dată : pe cândii erea lupulii că^elu şi leul ii se făcuse mielu de se jucaii copiî cu elii.
DIN DESCRIERILE BASMELOR.
DIN BASMULU CU „FETA DIN DAFINU". In Dafinulu verde trăiau treî fete surori. Cele doue mal mari esii pe rându, pumi sare în buca tele unul feciorii de împeratu, care vena in apro piere, şi se întorcu. Cea mal mică e prinsă, să rutată, ne mal primită in Dafinii. Feciorulu de împeratu o lasă adormită c'uă perină de calofiru şi de rosmarinu. Ea se face călugeni, merge la nuntă, pe cândii tenfirulu se insoţia cu alta, e recunoscută şi devine soţia lui legitimă.
— Deschide-te, dafinii verde, se" 6să fată curată, de s6re nev6(|ută, de vântil nebătută, pe pământii neumblată, de voinicii nesărutată !
5
10
Dafinulu se deschide şi una din fete ese. 5
» 1. Elipsă sintactică, în lociide „cândun'arufl irfu", d6ca nu s'aru fi întemplatu.
— Deschide-te, dafinii verde, s8 intre fată curată, 1. A se vodtî „Noua colecţiune de basme seu istorii populare", part. 1, ed. 11. Bucurescl. 1874, tipografii-editoru Th. Michâescu, pag. 6.
VERSURI DIN BASME.
402
de sore ve^ută, de ventii bătută, pe pământii umblată, de voinicii nesărutată ! Daflnulu se deschide şi feta intră
15
20
— Deschide-te, dafinii verde, se" intre fată frumosă, de sore v£<|ută, de ventii bătută, ■ pe pămentii
Ţugunea (arMându-se) :
25
umblată şi de voinicii sărutată ! 30 Dafinulii nu se mal deschide şi sora mal mică româno afară. Cânteculii fetei părăsite. Rosmarine, calofire, cum m'al aromitu şi m'aî adormitu, de dragii Domnii m'ai despărţiţii !
— Ba amti veniţii io, ca unii vite"zii ce sun tu. Cum vrei se ne mSsurămu? In săbii s6 ne tâiămvi, ori luptă se" ne luptămu? Smtulu ■
— Mie toţii una 'ml face ! Ţugunea :
. — In luptă, că e mal drâptă, de la dumnezeii lăsată.
85
II. DIN BASMULU CU „ŢUGUNEA, FECIORULU MÂTUŞII."
Se luptară, se luptară, c|i de vâră p6n8'n sară. Smeulă (către unfl corbo) :
Dintre trei fraţi, celu mal micii, Ţugunea, e ologitu de muma a trei smel, ca se nu'l potâ omori. Plecându câteşl trei, elu se r6gâ la Duninedeu.
sS'lu fac'uă albină se tracă pe mare ca printr'uă grădină. Ţugunea fură vinele din casa smeilor şi plecă ca se'I întempine. Fiâ-care smeu, ajungendii la podulii sub care erea ascunsu vitezulii, vede că i-se poticnesce caluliî şi dice ; Smeulă (c&tre calo) :
— Hii, călii de smeii, de paraleu, ce sal
şi 'n-dărStii te daî? De cine ţl-e ţie frică, că mie nu'ml-e de nimeni, de câtii numai de Ţugunea, feciorulti mole-alii mătuşil ; şi nicî de elu nu mî-e frică că vinele'î suntii a-casă, şi d6r nu i-o^fi adusîi p'aiceu. ciora osciorulii şi ve*ntulii perişorulu !
— Corbule, corbule, adu niţelu şeii în unghişorâ şi'n ciocu niţică apş6ră: cu seulu se" ungi şi cu apa se udjf flacăr'asta albastra, ca s'o îmol şi s'o stingi, că ţî-oiă da sS mănânci unii stârvti de omil ! Ţugunea (atre corbo):
5
— Corbule, corbule, adu niţelii seu în unghişioră şi 'n ciocii niţică apşoră:
■'II 3 COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
cu seulu să ungi, cu apa se" u(|î flacăr'asta roşia, ca s'o îmoî şi s'o stingi, că 'ţî-oiti da s6 mănânci douS stârvuri de oal paralel şi trei stârvuri de şuiei !
45
50
403
III DIN BASMULU „IMPERATULU ŞI CRIVEŢUL.U". Unu împeratil avea uă fată, pe care voia s'o răpâscâ Criv&ţulu. Ea ense iubia pe Fetu-frumosu, căruia împeratulu îl dă diferite însărci nări forte grele, der pe care eliile îndeplinesce cu ajutorulu feteî. — Fgtu-frumosii, fStu-frumosii, câtti te-aî urcaţii de voioşii şi ce triştii te scoborî joşii !
Femeia smeuluî mal în verstă se face
55
Sgripţoriî, paseri mitologice, suntu ast felii chiămaţi în ajutorii : — Sgripţoriî taichiî, sgripţoriî maichii ! 5
60
Intre alte metamorfose, ordonate spre a se evita pericululii, este şi prefacerea în Uă fântână lină cu apă puţină, cu apă sălcia cum îmi place mie ! 10
65
IV DIN BASMULU „CRUCE CRUCIULIŢA MEA" seu „STANCA A FRUMOSĂ". Unu moşii are uă fetă frumosă (Stanca), Insurându-se a doua oră, ie uă babă, care avea uă fetâ uretă (Mariuţa). De aci" persecutarea fetei frumose, sluţiroa el prin scoterea ochilor, prin furarea crucel credincioae etc
uă vieă mănosă la struguri frumosă: unii 'nflorescu, alţii rodescu, alţii se pârguiescti, altora le cadu babele de copte. Gea midlociâ dintre femeile smeilor se face uă livede de peri: perii 'nflorescu, unii rodescu, perele se perguiescii, multe se cocti. multe se rSscocti. Cea mal mică se face asemenea uă fântână lină cu apă puţină, apă limpejioră ca uă lâcremioră.
Baba (către sore):
i caletona ce face, Ţugunea se întâlnesce cu : uă droiă de ţînţari, unii mai mici, alţii mai mari ;
70
— Sore, sore frăţiore, care este mai frumosă ? Stăncuţa ori Mariuţa ?
5
Sârele (râspundenda):
apoi cu unii n&sdră vanii de omii, cave
—Multti frumosă e Stăncuţa şi uretă Mariuţa.
alerga pe câmpii cu nouS pietre de moră şi nou6 de rîjniciorS, şi fugia asia de iute c'ajungea iepurele la nodă şi'lu apuca de codă.
Stăncuţa, trimâsâ după focii noptea, găsesce pe dumnezeii, pe Crâciunu şi pe sfentulu Petre : — Bună vremea, 10 âmenî buni — Bună sS'ţî flă inima, fată mare !
75
j»
VERSURÎ din basme.
Transformată în pasere, se duce noptea la ferâstră şi, cu crucea pe care i-o luase vitrega'! mumă, ţine dialogulu următorii : — Cruce, cruciuliţa mea! — Audu, Domnă, stăpân'a mea ! — Domnulfl dorme ? — Dorme ! — Să dormă somnii dulce şi mai dulce, de la pămentii să se rădice ! Dâr Domna1 dorme? — Dorme ! — Să dormă somnii dulce şi maî dulce, de la pământii să nu se mai rădice ! Dâr mama vitregă dorme?
15
V DIN BASMULU „POTECA CU DORULV Stătu pe loc ii, ca turta 'n focu.. * Smicesce-mă, fStu frumoşii că ţi-oiii fi de vr'unQ folcsu.
20
25
30
— Dorme ! — Să dormă somnii dulce 35 şi "mai dulce, de la pământii să nu se maî rădice ! După ce crimele vitregei se descoperiră, ea şi ftieă-sea fură legate pe patru armesarl cu pa tru sacî de nuci, 6r basmulu spune că : Armăsarii fugiră prin gloduri, prin smârcuri şi prin văgăune, de le făcură mici fârîme, şi unde pica nuca pica şi bucăţica*.
după legea Domnilor ş'a 'mpăraţilor !
■in
•15
In genere nunţile epice dure"ză câte trei dile Mal tote basmele dicii : Şi ţinu nunta trei djle, 1. Mariuţa, devenită soţia împăratului. 2. Acestu felu de pedâpsă se tntălnesce la vechil Romani. Titu Liviu nareză că s'a apli caţii lui Metu Fufeţiu, pentru crima de trădare
VI DIN BASMULU „PÂPUŞICĂ LICĂREA" Uă fată de împeratu e predestinată a se r..i rita după unii teneru împeratu, care nouţ .-.: are se st6 în letargia De la începutu ni se a:'' cum feta se duce dimineţa la fdntânâ
La fontână lină dete peste-unii călugării cu cartea 'ntr'uă mană şi 'iitr'alta c'uă pâ'ne1, în foatână 'muindu şi din pâine 'mbucându. Tânera, mirându-se, Intră în vorbă cn dinşi schimbă aceste cuvinte: — Moşii călugăraşu, moşii călugăraşu, ce ai mânecatu la fontână cu codrulu de pâine 'n mână, în apă 'muindu, din codru 'nghiţindu ? — Fată mare, fetă mare, nu te mira de mine, ci mir'-te de tine, câ s'a speriaţii mă-ta şi tat-WC că nu te mai mărita, ş'o să iei de bărbaţii p'unu îinpăracu morţii şi răposaţii : şepte ai o să 'Iii jelescî pân' să 'Iii înviezî ! 1 Unele variante dicii : Intr'ua mână cu -r Şi cu pâinea 'ntr'alta.
COLECŢÎUNEA G. 1)EM. TEODORESCU.
ntrodusu in curtea împeratuluî, unde serviori şi animale ereau de asemenea amorţite, ea citesce nou6 ani fără trei dile la capului cortului, cându aude strigându pe la porta pa latului :
— Robi şi robe de ven<|are : de toţii robulii cinci parale şi de robă trei parale
30
;urapărându uă robă şi adormindu de oboselă, ' lasâ pe densa se veghieze. La trei dile se deseptă împeratulu şi, găsind-o la capulu lui, o iea le soţia, 6r pe făta de împeratu o face găinăesă. După mal multe întâmplări, nonorocita se iotâr6sce a se sinucide, jeluindu-se ast-felu danrilor pe care i-le cumpărase împoratulu, ca unei servitore :
— Păpuşică licărea, mă jeluia la dumne-ta ca la maica Precista; petricică de răbdare, şi cuţitti de junghiătore, şi strungii de spânzurătore, săriţi şi 'mî faceţi dreptate, de m6 găsiţi în pgcate !
35
VII >IN BASMULTj „NARAMZA CEA FRUMOSĂa. "â împerâtesă are uă oglindă vorbitore, cu care ţine următorulu dialogu :
Naramza mătură, scutură, gătesce mâncare şi se ascunde înainte de sosirea smeilor. care nedomiriţl se întrâbâ unii pe alţii :
Cin'ne-a făcuta nou6 Sstii bine? D'o fi tenerii , s8 ne fiă frate ; d'o fi bătrânii, să ne fiă tată ; 20 d'o fi bStrână, sS ne fiă mumă d'o fi teneră, s6 ne fiă soră. VIII DIN BASMUL!} „CAPRA CU TREÎ IEpî ŞI LUPULU. Capra, plecându după merinde, dico iedilor se nu descuia uşia la nimeni, de câtii numai cândvi o veni densa se le dică:
Trei iedj( cucuieţî, usia mamei deschideţi', că mama v'aduce : lapte 'n ţeţe, mugurii în corniţe, ie"rbâ 'n barbă
5
io
frunză — Oglind', oglinjdra mea ! — Auiju, Domnă, stăpâna mea ! — Cine e mal frumosă şi mal drăgăstdsă? Eu, luna, ori sorele ? — Şi tu estî dintre frumose, şi luna cu sorele 'sfi drăgăstose , de> fif-ta vitregă Naramza semenii pe lume n'are nici sub lună, nici sub sore!
'n buză, grunjî de sare pe spinare 1 5
Lupul u, care ascultase la ferâstrâ, repetă aceleaşi cuvinte, ied ii îl deschidu uşia, suntii mâncaţi etc.
io
IX DIN BASMULU „NOUE VITEJI". Eroulii principalii se întâlnesce pe drumu cu diferiţi nesdrâvanl. Spre a 'I decide se 'Iu insoţâscă . îl ameninţă pe rându , spuindu-le că după urmă:
aramza, după diferite întâmplări, ajunge la palatulu unor smel.
Smeil pe nimeni n'aveaii : singuri de-mâncare 'şl gătiau, singuri prin casă 'şl măturau, singuri hainele 'şî scuturau şi singuri rufele 'şî spălau.
15
Vinu CiucI cu măciuci ; dâ'n capii, după capii : curge sânge roşiorii ca pusderea din fuiorîi.
5
VERSURI DIN BASME.
DIN BASMULU „FEMEIA LENEVOSĂ". Femeia lenevosă, în locu se 'şî termine trebu rile casei şi se se culce, moţăia de somnii, repetându mereu:
O să mă scooolîi să 'nvelescii foooculil, să legu cotoooculu şi să mă culcu să dooormii !
XIII DIN BASMULU CU „CARAKIZ VITEZUIXTipulu fometosulul.
*
XI DIN BASMULU CU„ŞOIMIEIÎ ŞI OGĂREIÎ". Stăpânulu şoimeilor şi ogâreilor, aflându-se în pericuîu, strigă :
Uuu n'aude, na vede, na greulii pământului că raore stăpânu-tu!
3
r XII i DIN BASMULU CU „DOUÎ IMPERATl". [Noua colecţiune de istorii populare seu Basme şi ghicitori, culese şi prelucrate de Theodor M. Arsenie. Partea ii, ed i T -Măgurele, Tipografii editorii Theodor Michăiescu. 1874].
— împărate, împărate, tu al treî fete ca nisce pietre, er eu amti trei feciori ca nisce bujori. — Ier bine c'amu trei fete ca nisce pietre
şi cea mai mică o să sdrobescă pe fihi-tău mai micii cu treî bulgări de sare.
După ce plecară, deteră peste-una omu căruia 99 de pluguri îi arau, 99 de omeni îî semănau ; în 9 dile grâulii se cocea, 99 de omeni îlîi cosiau , 99 de caî îlu treiărau şi la 9 mori îlu dedeafi |i tote 9 mori îlu măcinau ; m 99 de cuptore pâine cociau şi le dau lui de le manca, der elu mereîi striga : „morţi de fome, morţi de fonie" ! SFÂRŞITULU BASMELOR. Incălicai p'uă şea şi vă spusei asia. * Incălicai p'uă lingură scurtă, să fiă 'n gura cui n'ascultâ.
5
•
Acum s'au(|imu de bine, şi mai frumose pe mâine.
16. CÂNTECE VECHI (LEGENDE ŞI BALADEI [TOT-Dfe-UNA ŞI MAI CU s£MĂ LA NUNŢÎI.
J7
{08
CÂNTECE VECHI (LEGENDE SI BALADE).
Cântecele vechi (dise şi betrânescî, pentru că celebrăză faptele şi vieţa generaţiunilor de maî mulţi secuii în urmă) coprindu legende despre forţele şi lu crurile din natură ; povestiri poetice despre persanele, acţiunile şi monumintele istorice ; balade romantice şi descrieri colorate despre întreprinderile vi tejilor şi haiducilor ; în fme, zugrăvirea cu de a-mănuntulti a datinelor practicat de strămoşi, în vieţa lor publică şi privată. Mal t6te aparţinu genului epicu, nu numai prin lungime, der şi prin eroii ce ne represintă, prin admiraţiunea ce ne escită către denşiî, prin dialogu, prir. caractere, prin miraculosu, prin peripeţii, prin alternarea părţilor vesele cu cele patetice. Ele suntu cantate la ospeţe şi la festivităţi însemnate, precum la cumetrii, la logodne, la sărbători, cu deosebire la nunţi şi în specialii la mesa cea mare de Duminică sera. In acele ocasiunl, mesenii suntu desfătaţi nu atâtu de am melodiosă a cântecului său de vocea dulce şi puternică a cântăreţului, câtu in fidelitatea memoriei Iul, de talentulu ce-arti ave" de a djce, adică de a rosti, de clama şi modula nesfârşitele „cântece de la moşî-strămoşl," constându fiâcare din maî multe sute de versuri. Spre a ne forma uă justă ideiâ despre aedil vechilor Eleni, despre Demo doculu lui Omeril, despre cântările intonate la solemnităţile domestice ale Ro manilor, prin care—după mărturia bătrânului Catone1 — se celebrau fapteistrăbunilor, trebuie să intâlnimu unulu din acei lăutari octogenari, a caro; memoria necomparabilă e unu nemăsuraţii depositu de cântece bătrâne. 1" le iubescu mal multu de cată orî-ce altu pe lume, căci aii trăitu cu densele ?. printr'ensele, căci suntu unica lor fală. Gu câtu naraţiunea merge 'nainte, ci atâtu aria e nesocotită şi lăutarulu, coprinsu d'uă căldură interitfrâ, dăprepon deranţă versurilor declamate în candenţă. Ascultătorii, magnetisaţi de figur? de gesturile şi de privirea 'I intusiastă, ascultă în nemişcare şi cu gândulil ducu la acele locuri, la acele persane, la acele fapte, pe care le descrie s-. le povestesce lăutarulu. Cântecele vechi, după natura şi coprinsulu lor, după alusiunilece facQ, dui'." fiinţele despre care tracteză, se subîmpartu în următorele patru categorii : A. Solare si superstitjose, cele d'ântâiu poetisându legenda soreluî şi lur.< (Apoline şi Diana). conformii credinţei populare că sorele, voindu se ie de so pe sorâ-sea luna, acesta a preferită să rămână fecioră, s'a aruncaţii in mar a fostu metamorfosată şi amendouî meniţi a se urmări neîncetata, far*a > pute ajunge vr'uă dată ; cele de alţi douilea desvoltândd legende crestir credinţe superstiţiose despre personificarea cholerei, despre profetisarea a: malelor domestice, despre efectele nenorocite ale blestemului parintt> despre lupta cu monştri (şerpi şi balauri), legendele anotimpilor, paserilor plantelor. B. Istorkc, relative la fapte şi lucrări cunoscute, la pers.Jne istorice. acostă clasă amu grupata totu ce privesce fasele mişcării naţionale de la 1SJ" 1 In fr.i^nie:i:e'e operei De orivinibus, cit. fsss
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCn.
409
C. Haiduceşti, coprindendu descrieri de lupte eroice, espediţiunî şi fapte de curagiti, drame petrecute aci pe Dunăre, aci în funduiţi codrilor şi în văile Carpaţilor. Multe dintr'ensele citeză nume seu fapte istorice şi făcu alusiune la evenminte cunoscute prin tradiţiune. D. Domestice, care poetise"ză instituţiunile, modulu de a trăi şi fasele vieţii. In ele găsimu, alături cu veselia nunţilor, adevărate tragedii sângerase, pro duse de pasiuni puternice. Pentru studiărî comparative, s8 se consulte următ6rele colecţiunl de vechî cântece populare : 1. Balade, culese şi corese de d-lti At. Marianii Marienescu. Viena. 1859, broşura I (ediţiunea autorului). 2. Poesii populare ale Românilor, culese şi întocmite de d-lti V. Alesandri. Bucurescî. 18G6 (coprindendu 55 balade şi 10 variante, în 6378 versuri). 3. Balade, culese şi corese de d-lti At. Marianti Marienescu. Viena. 1867, broşura II (ediţiunea autorului). 4. Balade populare române, adunate de d-lti Miron Pompiliu. Iaşi. 1870 (bro şură de 94 pagine cu 23 balade). 5. Poesii poporale române, adunate şi întocmite de d-lu Simeon FI. Marianti. Cernăuţi. 1873. Tom. I (formatti micti de 220 pagine, coprindendu 34 balade). 6. Uă călătoria în Dobrogea, culegere de d-lti Teodorii T. Burada. Iaşi. 1880. Afară de aceste publicaţiuni, multe poesiî populare ati foştii inserate în ca lendare, reviste şi gMare literare, der mal cu s6mă in Traianu şi Columna Iul Traianu (sub direcţiunea d-luî B. P. Hasdeti, în Bucurescî); Familia (sub direc ţiunea d-luî Iosefii Vulcanii, în Buda-Pesta); Gonvorbirlliterare (sub direcţiunea d-luî Iacobu Negruţi, în Iaşi); Revista pentru istoria, archeologiă^.şi filologia (sub direcţiunea d-luî Gr. G. Tocilescu, în Bucurescî). Despre formarea şi propagarea legendelor, s6 se consulte Cuvinte din bătrâni de d-lti B. P. Hasdeti şi Literatura populară română de d-lti dr. M. Gaster. In spe cialii despre câte-va cântece vechî din acostă colecţiune, alăturate cu cele corfispuncjetâre din colecţiunea d-luî V. Alesandri, s6 se v6dă broşura mea inti tulată „Petrea Creţulu Solcanu, lăutarului Brăilei."
410
CÂNTECE VECHI : SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
A. SOLARE ŞI SUPERSTIŢIOSE. SCRELE şi luna. [Scrisii la 6 Augustu 1883, după lăutarulîi Petrea Creţulu Şolcanu, la Lacul ii-sâratu. -- Afară de varianta ce se află în colecţiunea d-lul V. Alesandri, pag. 27-29, ca variante modificate se potu considera : Iionă Bradu şi soro-sa din co lecţiunea d-lul Miron Pompiliu. Iaşi. 1870, pag. 32 - 43 ; precum şi Craiulu şi soră-sa de la pag. 152— 160 în culegerea d-lul Sim. FI. Marianii.— Uă altă variantă prescurtată a acestui cântecu, sub acelaşi titlu, flgurâză şi în cartea d-lul Teo dor T. Burada, la pag. 165-173. — Descrierea raiului ş'a iadului, conformă legendelor cre ştine, se se compare cu cea din cântarea de ste, care începe cu versul îi „Acum cesulu mia sosiţii"]. Foia. de cicore, în prunduţu de Mare iată că'mî răsare puterniculii sore. Der elfi nu'mî răsare, ci va s8 se 'nsore ; că mî a toţii umblaţii lumea 'n lungii şi 'n laţii, ţera românescă şi moldovenescă lungişii, curmedjşii, măre, nouS aî toţii pe nouă caî : patru-a ciumpăvitii, cincî a omoretti şi toţii n'a găsiţii potrivă sS'î fiă vr'uă dalbă soqiă ; făr' de mî-a găsiţii şi mî-a nemeritti la nou6 argele nouă feciorele, in prunduţfi de mare, pe unde răsare. A mal mititică, ca uă floricică, în midtocti şedea, la lucru lucra,
5
io
15
20
25
pe tote 'ntrecea ; că ea toţii ţesea, ţesea. 'nchidisia, şi ea se numia Ilena Simdâna, Domna florilor ş'a garafelor, sora soreluî. spuma laptelui. S6re rSsâria şi sore 'mî venia l'a gură d'argea. Cu dânsa vorbia, frumoşii c'o 'ntreba, din gură 'I o^icea : — Ilenă. Ilenă, Ilenă Sinujenă, Domna florilor ş'a garafelor, sora sâreluî, spuma laptelui, ţeşî şi 'nchindisescl, firii verde 'mpletescî şi mi-te zoresc! cămăşi să'ml gătescî. şi mi-te grăbescl sS te logodescl ; că io mî-amQ umblata lumea 'n lungii şi 'n latfj, ţera românescă şi moldovenăscă lungişQ, curme^işfi, măre, noul al toţii pe nouă caî ; patru-amii ciumpăvittt, cincî arafi omoretti şi nu mî-amii găsiţii
COLECŢIUNEA G DEM. TEODORESCU.
potrivă, prin lume afară de tine. Ilena Sim
— io că te-oia lua cum <|icl dumneata, viteza deV 81 fi şi t'ei bisui de 'mi-eî isprăvi : poda pe Marea-negră de fiera şi oţeia, 6r la capa de poda cam d'uă monăstire chipa de pomenire, chipa de cununia sS'mi placă şi mie, c'uă scară de fiera pen' la naltuia cera !
70
75
80
85
90
95
îoo
106
110
Puternicuia sare, ca puternica mare, unde-o au^ia, bine că'î părea. In palme 'mi bătea şi poda se făcea ; la capa monăstire chipa de pomenire ; şi ier mal bătea, scară se 'ntindea, uă scară uşoră de fiera şi oţel a pen' la naltulu cera. Der eia ce'mî făcea? Pe poda că 'mi trecea, pe scară suia, pe scară uş6ră, pe scară de fiera în cuie d'oţeia pen' la naltuia cera. Şi, de 'mi-ajungea, unde se ducea? Tota la moşa1 Adam şi la maica Iova2. Ei, de mi 'la vedeaa, nainte 'I eşiaa, din gură 'î grăiaa : — o prâ sfinte sore, puternice mare, ce'mî călStoresci, de ne ispitesc!? La ce te gândescî şi la ce poftesci ? Şi eia respundea, din gură djcea: — e"ca, moşa Adam şi cu maică Iovo, mie mi-a venita vremea de 'nsoqita, şi ea c'ama umblata 1. Moşii e aci uă aferesare din strămoşii. 2. Pronunţia populară în locu de Eva.
411
ns
120
125
130
135
140
145
150
155
412
CÂNTECE VECHI : SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
lumea 'n lungii şi 'n lată, ţera românăscă şi moldovenăscă lungimii curmedişu, şi toţii n'amti găsiţii potrivă sS'mî fiă vr'uă dalbă socjă ; făr' de mî-araii găsiţii l'a gură d'argea numai pe sor'-mea, sor'-mea Ilena, Ilăna Simq!ena, Domna florilor |'a garafelor ! Atunci moşii Adam şi cu moşa Iova, unde 'Iii audja, reu că le părea, soreluî (|icea : — pre~ sfinţite sore, puternice mare, unde-aî audiţii ş'aî mai pomeniţii, unde-aî cunoscuţii, unde-aî mai vruţii s6 ie sor' pe frate şi frate pe sor', că cin' n'o lua raiulti c'o d'avea, er cine o lua în iadti c'o intra. Sorle se uita, din ochi căuta, nimicii nu grăia; er moşul fi Adam şi cu moşa Iova de mană 'Iii luau, la raiu mi'lQ duceau, raiu că'î arătau, şi de ce vedea bine că'î părea : numaî mese 'ntinse cu făclii aprinse, cu pahare pline,
160
165
170
175
180
185
în cântece line ; juru pre-jurii de mese staii în cete dese sfinţi şi mucenici maî mari şi mal mici uă sută şi cinci ; er mal joşii de ei sfinţi maî mărunţel uă sută şi treî. Şi totu maî erea, şi toţii maî vedea : femeî cuviose măicuţe duidse, feciore curate, ucişi în dreptate, oşti de biruinţă, şi soqî cu credinţă. Der totu maî erea şi toţii maî vedea, puţinii de mergea : printre rămurele, dalbe păsărele cânta 'n versurele, şi nu pre cânta, ci se gongănia, din gură 'mi ghicea : „ferice, ferice, ferice de noi, de părinţii noştri, care ne-ati făcuţii, care ne-au născuţii şi ne-au botezaţii şi ne-aii creştinaţi! că, deV orii trăi, săraci n'orîi maî fi" !
21"
215
22v
22.'
«3-
33.-.
190 De totu ce vedea bine că'î părea şi se mulţămia. 195
200
Afar' de 'ral eşia ierăşî moşii Adam şi cu moşa Iova chieile lua, la iadu îlti ducea, iadulîi descuia, în iadu îlti băga
24
«r
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi de ce 'mî vedea păru i-se sbârlia : că 'n focuri ardea, greii se văieta hoţi şi călcători, rSî cârmuitorî, şi nurori pismaşe, şi socre trufaşe, fii necuvioşî, preoţi mincinoşi. Afar' cându eşia s6rle ce 'mî vedea? Unu pomii ofiliţii, unii pomii cătrăniţii ; printre rămurele, nisce pasarele, cânta 'n versurele, der nu pre~ cânta, ci se văieta, din gură grăia : „vai şi vai de noî, de părinţii noştri, care ne-au făcuţii, care ne-aă născuţii, că ei ne-au lăsată, nu ne-aii botezată, nu ne-aii crestinatii, şi, d'oru maî trăi, totu săraci c'oru fi, greu s'oru pedepsi." De totu ce vedea multă râu că'i părea, nu se mulţămia. Foia, foicea, sorle ce 'mî făcea? De câte vedea nu se 'ndupleca, ci, măre, 'mi pleca, ci, măre, 'mi sbura l'a gură d'argea toţii la soră-sea, şi ier o 'ntreba, şi ier o ruga, şi \6v o 'mbiia pe densa s'o iea.
250
255
260
265
270
275
280
285
290
Ilena Sim^ena, Domna florilor ş'a garafelor, sora soreluî, spuma laptelui, d6ca 'Iu audm şi d6ca 'mî vedea că totu nu scăpa, ea toţii maî cerca, din gură 'î alicea : — frate, frăţiore, puternice sore, spune mie : ore cine-a cunoscută, cine-a maî ve^utu, cine-a aurită, cine-a pomenită să i6 sor' pe frate şi frate pe sor'? D6r io te-oiu lua vit6zu dec'6î fi şi t'eî bisui penă 'n dori de <^i mie s6 'mi croiescî şi să 'mî isprăvescî peste Marea-n^gră unu podu de aramă se" nu 'lă bagi în semă, 6r, la capu de podu, cam d'uă mănăstire chipu de pomenire, chipu de cununia sS 'mî placă şi mie. Puterniculă sore, ca puternică mare, unde-o aut|ia bine că'i părea, 'n palme că'mî bătea, podulu se 'ntindea, un podu de aramă de nulă bagi în s6mă, şi d'uă monăstire chipu de pomenire. Cându le isprăvia,
413
295
300
305
310
315
320
325
330
335
414
CÂNTECE VECHI : SOLARE 51 SUPEHST1TIOSE.
la ea se ducea : de mân'olua la podii c'o ducea, la podii c'ajungea, la podii de aramă de nu'lii bagî în s6mă, şi, podii cândQ trecea, podu ca zornăia, podii se cletina, că n'a maî v&Jutii, nicî n'a cunoscuţii, că n'a audiţii, nici n'a pomenită s<3 ie sor' pe frate şi frate pe sor'. Flore ş'uă lalea, podulii cândii trecea, pe podii cându mergea către monăsthe pentru pomenire şi la cununia sfi'I flă sociă, Ilena Sim^na, Domna florilor ş'a garafelor, sora soreluî, spuma laptelui, din gură'î d^cea ş'ast-feia îî grăia : — frate, frăţiore, puternice sore, ia maî spune'ml : 6re und's'a maî ve^utii şi s'a cunoscuţii, und's'a audiţii şi s'a pomenita mirele d'a drepta, miresa 'nainte? Ci mi-a fosta ş'o fi şi s'o pomeni mirele 'nainte, miresa d'a stânga ! Puternicuia sore, puternica şi mare,
340
de man'o lăsa, nainte'î trecea, 6r ea, vaî de ea, asia de 'mî vedea, cruce că'şî făcea, în Mare săria şi mi-se 'neca. Domnuia se 'ndura : mrenă c'o făcea.
345
350
355
360
355
370
3-5
380
S<5rele'mî vedea, şi îmărmuria, şi se văieta, năvodari chiăma, năvoda aducea şi'n Mare 'la băga ; mulţi galbeni că da sS'I sc6ţă dalba. Luptă ce'mî lupta în deşerta erea, că eî n'o găsia şi n'o mal prindea; făr' de., ce'mî scotea şi'n năvoda trăgea? Uă mrenă de mare cu solzii de zare. Pe maia d'o scotea, pe maia d'o sverlia, sfinţî din cera vedea, josa se scobora, 'n palme c'o lua şi mî-o curăţa, şi mî-o tota freca, solzii de'i cădea şi'n cera mî-o svârlia. Colo moşa Adam şi cu maica Iova, unde mî-o vedea, el, măre, câ'mî sta de ml- o sclivisia, nume că'î dedea, Lună mî-o chiăma. Er ea, vaî de ea, măre, 'ngenuchia, lacremî că vSrsa,
t
415
COLECflUNEA G. DEM. TEODORESCU.
pe Domnulu ruga. Domnii c'o audja, Domnii c'o asculta, din gură 'mî grăia şi mi'î osândia : — lumea catu o ti şi s'o pomeni, nu v'ăţî întâlni nici nopte, nicî <|i; sore cândii o sta către răsăriţii, luna s'o vedea totîi către sfinţiţii ; luna d'o luci către răsăriţii, sorele mi-o fi totu către sfinţiţii ! Şi d'atuncî se trase, şi d'atuncî rămase, lumea câtii o fi şi s'o pomeni, că el se gonescu şi nu se'ntelnescti : lună cândii lucesce, sorele sfinţesce ; sore cându răsare luna intră 'n mare.
425
430
435
440
445
[Scrisii In Bucurescî la 7 Maiu 1884, după moşii Petrea Creţulii Şolcanu, adusii într'adinsu din Brăila. — Acâstâ legendă s6menâ în parte cu EreuUttă, no. v. pag. 14- 15, din colecţiunea d-lul V. Alesandri. -A se confrunta legendele similare publicate de d. Pilone şi dr. PopovicI, de> mal cu semă pe cea intitulată IovanH Iorgovanii şi şirpele din colectiunea d-lul At. Marianii Marienoscu, Balade, broşura ii. Viena. 1867, pag. 9—22],
5
1. Io acestu cântecu unii au vedutîi uă le gendă cându a lui Krcule de la băile Mehadia, cândii a riulul Cerna; alţii uă alusiune la cu cerirea Daciei mal ântâiu de către Traianu şi apoi de către Unguri- In realitate ense oste unu
I
io
15
20
25
30
450
t IOVANU IORGOVANU'.
Susti, pe Cerna 'n susii, mulţi voinici s'aii duşii, dăr care s'aii duşii Cerne! nu i-au spusii şi toţi s'aii răpuşii.
Foia de lipanii, Iovanii Iorgovanii, feciorii de Mocanii, mândru căpitanii, Joi de dimineţă, pe nord şi pe ceţă, elii mi s'a sculatti şi mî-a mânecatii toţii pentru venatii, şi elii mî-a plecaţii călare pe cale cu ogari pe vale, cu Vija2 'nainte ca să 'I ie a-minte, şi elii s'a toţii dasu toţii pe Cerna 'n susii după vănătore de pasări uşore, după 'nsurătore de mândre feciore. Dăr ce'ml toţii vena şi ce'mî căuta? Fetă sălbatică, mândră şi voinică. Foia ş'uă lalea, elii mi-se ducea şi elii că 'ml umbla trei (|ile de vâră, trei de primă-veră, toţii pe Cerna 'n susii, unde mulţi s'aii duşii şi toţi s'aii răpuşii. După ce mergea, după ce umbla, după ce căta şi vadti nu găsia să trecă Cerna, elu mi-se opria
35
40
45
mitu solarii, alteraţii în partea'I finală, precum resultă din asemenârile de fondu, ce ofere, cu cânteculu precedinte. 1. Nume de căţea Cântâreţulii pronunţa cându Vija, cându Visa. A se vede" varianta următoro.
4*6
CÂNTECE VECH[ i SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
\
sema ca sg'î iea, şi mi se gândia că mare 'î Cerna, că nggră 'î apa, şi că s'o 'neca în notu dec'o da, deca n'o 'ntreba. Şi, dgca maî sta de se maî gândia, pe Cerna striga, pe Cerna chiăma s'aud^ă ruga. Cerna l'audja, Cerna s'argta, er elu 0 'ntreba, din gură 'î (|iGea :
*
— Cernă fuggtore, apă curggtore, sg nu mg repuî, ci-adevgru sg 'mî spui pe unde sg trecil drumulu se 'mî-alegu ? 'Ncetezâ'ţî valulii, sg 'ţî cunoscti vadulu sg trecii cu calulu, că eu am ti porniţii şi eu amu veniţii, cum am fostu ursiţii, sg găsescii la tine şi s8 ieu cu mine fgtă sglbăţică, mândră şi voinică! Deca 'lti asculta, Cerna ce 'ml făcea? In locu se opria, cu Iovanu vorbia şi mi 'Iii învgţa, din gură 'î <|icea : — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, feciorii de Mocanii călare pe călii, pe mine în susii
50
55
60
65
70
75
80
85
mulţi voinici s'ati dusa, dgr care s'aii duşii mie nu mî-ati spusu şi toţi s'aii rgpusii. Tu, maî înţelepţii şi maî priceputa, tu te-aî îndemnatu de m'aî întrebată, frumoşii m'aî rugata sg nu te rgpuiii, ci-adevgrii sg'ţî spuiu pe unde sg trecî, drumuia sg 'ţî alegî pentru venătore, pentru 'nsurătore, sg găsescî la mine şi sg ieî cu tine fetă sglbăţică, mândră şi voinică. Nu 'mî oprescu valulu sg 'mî cunoscii vadulti,1 s6 trecî cu calulu, der te oiti învgţa, drumu ţî-oiii argta, adevgru ţî-oiă da. Ia tu sg'mî apucî şi sg mi-te ducî totu pe mine 'n susu,' potrivă d'apusti, că suntti curggtore * de la dglii la vale ; şi, deca 'I sui pen' te 'î osteni, călii ţî-o poticni : la treî păltineî tu sema sg ieî, c'o sg te opresc! ş'o sg nemerescî d'uă stană de piatră cu muşchiulii d'uă şchiopă, în susu rădicata, pustiia s'o bată ; acolo sg stal şi ocolii sg'î dai, c'acolo e dusă
COLECflUNEA G. DEM. TEODORESCU.
ş'acolo 'i ascunsă teta sSlbăţică, mândră şi voinică. Foia ş'uă lalea, Cerna cum (|icea Iorgovanii făcea. Drumulu apuca şi drumulu urca feciorii de Mocanii călare pe călii, cu Vija 'nainte ca sS 'î ie" aminte ; şi mi-se ducea, şi mi-se urca totu pe Cerna 'n susii potrivă d'apusii, unde mulţi s'aii dusti de mi s'aii repusa. Şi, deca suia pân' se ostenia, calu 'I poticnia. La trei păltinei elu mi-se opria şi s6ma lua, că elu nemeria d'uă stană de petră cu muşchiulu d'uă şchiopă, în susii rădicată, pustiia s'o bată, uă stană cu muchie mai pen' la genuchie.
135
140
145
150
155
160
165
Iovanti Iorgovanii
sta şi se uita, cu ochii căta şi mî-o ni8sura. Vija căţeua ea că 'mi cunoscea şi că 'ml mirosia, mirosia urma, şi ea că 'ml trecea dinco de Cerna, toţii din stâncă
170
175
'n stâncă şi din piatră 'n piatră, pân6 d'aia parte. Er, deca 'mi trecea, Vija mirosia, fetă că simţia şi se repedea, şi unde 'mi lătra, şi toţii râcâia, patra desgropa şi se repedja s8 scotă feta. Der ea, vai de ea, pe Vija simţia, pe Vija vedea şi se speria, se1 plângă 'ncepea, din gură djcea : — Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, frate frăţiore, chiamă'ţî căţeua, ţine'ţi pe Vija, că s'a 'nfuriatu şi mi-a sgâriiatti, sgâriiatu faţa şi rupţii cosiţa; ţine'ţi ogăreiî şi chiamă'ţî şoimieiî că ei, cu dulăii, mî-aii rupţii obrâjeil. Iovanii Iorgovanii, feciorii de Mocanii călare pe calti, de"c'o audja şi dec'o vedea, bine că 'I părea, că 'I înţelegea glasulii şi vorba. Şi elu. ce 'mi făcea? Ogari asmuţia, pe Vija 'ndemna s8 sape pi6tra, se" scotă f6ta,
417
180
185
190
195
200
205
210
215
220
CANTECEVECH1 : SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
fata sglbăţică, mandră şi voinică. Apoi ce 'mî făcea ? Calti descălica, câptSstru'î scotea şi s'apropia, de mân'o lua, de braţti o prindea şi mi-o apuca, afar'-o scotea. F6ta că 'mî ţipa, feta că 'mî striga şi se văieta, că elu se silia cu frâii d'o lega. Er, cându o lega, din gură 'î d^icea sermana de ea: —Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, frate frăţiore, facî unu pecatii mare, că sciî, au nu scil că 'mî estî mie frate şi eil ţie sorti ? Ceşti cândil s'a 'mplinitu, nouă ne-a muritil şi taică, şi maică, şi dragi frăţiori, rude şi surori, 6r noi amu slujită pene ne-amu mărita. Nu ţiî minte, frate, că făceamii bucate, er tu le căra! la masă de crahl tengru cândii ereai ? Iovane, Iovane, Iane Iorgovane, cu-a lui surioră cin' se mai însoră, că e picaţii mare, frate, frăţiore !
225
230
235
240
245
250
255
260
265
Foia de lipanii, tenSrulti Iovanii, feciorii de Mocanii, unde mi-o vedea, und' mî-o audja, ochii că 'î lua, minţele 'I fura : nimicii n'auo^ia, nimicu nu gândia, ci mi-o săruta şi mî-o apuca, frumoşii c'o lega, pe calti o punea şi cu ea pleca în joşii de Cerna, cu Si ogăreî şi cu fii dulăi, cu Vija 'nainte s8 le ie aminte, că Vija scia, bine cunoscea locuiţi şi urma, şi ea că 'mi săria toţii din stăncă 'n stâncă şi din piatră 'n piatră pen' d'a-1-altâ parte. Foia de ciolpanii, firti de leustânti, Iovanii Iorgovanii, feciorii de Mocanii călare pe călii, elii, daca pleca călare cu ea, nici că mal vorbia, nici că mai gândia, ci la ea privia. Nainte mergea, de Cerna 'şi uita, drumulii că gresia şi se rătScea ; er, cându se uita, în apă săria, calu 'ii notii îşi da.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
lovana ce'mî făcea ? De pe caia săria, la neta se 'ncerca şi mi se 'neca, că Domnuia nu va frate ca s8 iea frate pe sor'-sa. Calulu se sbătea, la maia că eşia, 6r ea, sermana, ea că 'mî înota treî <|ile broscesce şi treî voinicesce, notata ca de pesce, şi se strecura şi ea că'ml trecea totu din stâncă 'n stâncă şi din pietră 'n piatră pSn'de ceia parte. La mala d'ajungea, pe malii s'aşed^a : lume c'o vedea, în braţe-o lua şi 'n satti o ducsa. Feta s&lbăţică, mândră şi voinică, vecinî că 'ntreba, lumea cerceta, rude de'şî gâsia, şi rude 'mî venia de mî-o 'mbrâţişia : a-cas'o lua, la curţi o ducea, frumoşii mî-o scălda, frumoşii mi-o 'mbăia, cămeşiă câ'i da, bine c'o 'mbrăca cu haine de firii şi de ibrişinii, cu aurii d'81u bunii. Apoi ce'mî făcea? Vreme nu pierdea, ci mî-o logodia
320
şi mî-o mărita c'unu feciorii de craiii toţii de peste plaia, că Domnuia nu vrea, Domnuia nu ierta fratele se iea frate pe sor'-sa, că'sa grele pecate se ie" sor' pe frate.
4/9
360
365
IOVANIÎ IORGOVANt. 325 [Variantă scrisă la 2 Ianuariii 1885, după Ic nită Nicolae Pantelimonânulu, cobzarii de 65 ani, locuitorii la Crucea-1e-pâtră în Bucurescî].
330
335
340
345
350
355
Susa, pe Cerna'n susa, mulţi voincî s'aa dusa, dâr câţî mi-s'aa dusa toţî mi-s'aa repusa. Dintr'atâţi voinici, de cincî miî orî cincî, Iovana Iorgovana, feciora de Romlena, frumosa se gătia, bine se 'narma şi singura pleca pentru venătore, pentru 'nsurătore. Şi cu elu lua, şi cu el a purta boldeî şi dulâî, şoimeî ş'ogăreî, şoimi de la Bogaza, ogarî din Provazu, boldeî de la munte şi dulăi de frunte, cu Vijla 'nainte s6 le 16 a-minte. Pe Cerna pornia, în susa se suia şi multa nu mergea pena se 'ntempla de mi'şî întelnia, sub stană de pietră, la umbră băgată,
5
10
15
20
25
30
CÂNTECE VECHI: SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
420
fetă sălbatică la faţă groznică : lungi cosiţele 'î-batii călcâiele şi sprâncenele î- ajungi! genele, eră braţele 'I-ascundu ţeţele. Iovanu Iorgovanii, feciorii de Romlenii, călare pe călii, din arcii săgeta, pasări că vena, semă nu băga. Vijla, boldeica, ea mi-se opria pietră de'mî lătra şi ocolii îî da. Iovanu se opria, săgeta scotea, arcu'şî întindea, dăr ce'mî audja? Unii grăia îî grăia, din gură 'î djcea : — Iovan' Iorgovane, ţine'ţî şoimeiî şi ogăreiî, că m'aii apucaţii şi mî-au sgâriiatii faţă cu albăţă, de vânta neuătută, de omii nevăzută. Iovanu se opria, la pietră mergea, susu mî-o ridica, din gură'î grăia: — amu încălicatu şi io amii plecaţii pentru venătore, pentru 'nsurătore : sorta cewmî-o da soţă c'oia lua ! Feta, d'audja,
35
40
45
50
55
60
65
70
75
mi-se ridica, faţa'şî arăta, faţa ca luna, şi'I grăia frumoşii cu glasă mângâiosu : —Iovan' Iorgovane, tinerelu călare, nu te prâ grăbi, nicî nu te pripi, că sciî, aă nu sciî c'amu fostă amendoî d'amu şlujitu în casă. de mândră crăiesă ? Eu slujiamu în casă, tu slujiaî la mesă cu faţă voiosă, vorbă cuviosă ; tu că m'aî peţita, io că n'amu primiţii şi, de foculă meu, de uretulu tăQ, io m'amîi pedepsiţii şi amii pribegită pe potecă strimtă, prin vale adâncă, în singurătate sub lespezi de pietră, de ventu nebătutâ, de nimeni vă<|ută ; aici m'amu pitiţii, m'amă sălbătecitu şi m'anrn pedepsita. Iovanu Iorgovana, feciora de Romlenu, nu mî-o asculta, ci 'n braţe-o lua şi mi-o săruta, din gură 'î grăia : — amara pe păm6ntu tu m'ai pedepsita, că io te-ama cătatG lumea 'n lunga şi 'n lata. şi nici c'ama aflaţii să 'ţî semene ţie ca s'o iea socjă !
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
TREI LEBEDE. [Scrisu în Bucurescl, la 2 Ianuariu 1885, după Ioniţâ Nicolae Pantelimonânulu, cobzarii la Crucea-do-petră].
Feta, d'audja, lui Iovanti dicea : — ba nu m'Sî lua câtti o fi lumea, ca 'ml eşti frăţiorii şi io'ţî suntu surorii. T6rce-te 'napoî, c'o fi rSti de noi ; sdrele 'mi rSsare şi ese din Mare, genele'mî perlesce, faţa'mi înegresce, trupu'mî îngrozesce ! IovanQ, d'au(|ia, toţii nu mî-o credea: trumosii o lega, pe calti o punea şi cu ea pleca, mergândii de folosii toţii pe Cerna 'n josu. Elîl o săruta, ea se văieta şi, deca vedea, sărmana de ea, de pe călii săria, în Cerna că da, putinii înota şi mi-se 'neca. Iovanti o plângea, şi mî-o căuta, der n'o mai găsia, că ea se tăcea mândră floricea1, mândră ca djua, fragă ca rouă, sub lespedj de pietră la umbră băgată, de nimeni călcată.
421
125
'30
135
140
'45
15°
155
160
1. Alte variante diferii de acesta prin metaorfosarea fetei in mrenă
Foia verde de năutu, de cândii maica m'a făcuţii târgii frumoşii că n'amii ve^utti, târgîi frumoşii ca 'n Târnova, vestiţii penS 'n Cladova ; că e Târnova cetate cu trei turnuri ferecate şi cu trei cruci de argintii, cum n'amii vruţii de cândii suntii. Pe crucite cine 'mî şede ? Şedu'mî trei lebede albe, albe 'n pene şi frumose, la privire cuviose, cu capulii de diamantii şi cu ochiulti de smarandti, er cu unghiele late şi pe cruci cam încleştate. IatŞ, măre, trei coconi, trei coconi, feciori de Domni, pene 'n djuă s'aii sculatu, s'ati sculatu ş'aîi mânecatti din curtea 'mpgratuluî, Domnulii Ţarigraduluî, se" se ducă 'n vânătore şi se" facă d'uă plimbare. Ei în târgii a popositîi şi 'n crucişele d'argintii lebejorele-a zăritil : săgeţile şl-a 'nţeglatii, arcurile şî-a 'ncordatii, er, cândii fuse la venatii, lebedele i-au zăritii şi din gură le-aii grăiţii : — d'aleî, măre, trei coconi.
5
\'<
K,
2d
25
30
:io
4n
422
CÂNTECE VECHI : SOLARE SI SUPERST1ŢIOSE.
trei coconi, feciori de Domni, săgeţile nu 'nţeglaţî, 45 arcurile nu 'ncordaţi, pe noî nu ne săgetaţi, că nu stenul lebede albe, ci trei fete de 'mpSratu 50 şi tăicuţa ne-a mânată se" nrâsurămu pămentuia, pămentuia cu umbletuia, |i cerulii cu cugetulu, :>5 er ce ţeră ne o plăcea cu densa ne-o înzestra. Noî silirămîi de sburarărau, .in cu treî uorî neamestecarămil, şi pămentuia mgsurarămu ; mai în susu ne ridicarămil, maî în jostl că ne lăsarămu şi pe cruci ne aşeijarămu, pe crucite de arginta, că'sîl minune pre pământii 70 cum n'amu v£<|iitu de de-multu, de candu maica ne-a făcuţii. late, măre, treî coconî, treî coconî, feciorî de Domnî, 7.", că nicî vorba le-asculta, nici în vorba lor credea, ci săgeţile 'nţegla şi în arcurî le punea, şi pe lebede ochia. Si) Atuncî lebeda maî mică, că, de'î mică, 'î maî voinică, vreme multă nu pierdea, ci din gură le grăia : — feţî-framoşî şi treî coconî, feţifrumoşî, feciorî de Domnî, SJ arcurile nu 'ncordaţi,
săgeţile nu 'nţeglaţî, pe noî nu ne săgetaţi, că nu stemu lebede albe cu ca pul a de diamantfl şi cu ochiulu de smarandu, nici treî fete de 'mpgratu ce-au plecata la măsurata, ci noî suntema t|ile mari una este Vinerea, a doilea Sâmbăta, a treia Duminica. Staţi pe loca, că nu sciţi voi ce ama aflata şi ce scimu noi c'o veni vremea d'apoî d'o fi anulu ca luna, luna ca septemâna. sept£mâna ca djua, şi (Jiua ca cesulu scurţii, er cfeulu ca una minutu. D6ca voi n'eţî săgeta, Domnuia greu s'o supera şi pe toţi v'o pedepsi : pămentuia c'o pârjoli, ierburile c'o 'negri S> v'o lua florile, florile şi apele c'aţî omoreta filele. Atuncî, măre, trei coconi, treî coconî, feciorî de Domni, săgeţile că'şî lua. arcurile că 'şi strîngea, cruce sfentă că 'şi făcea. La venata de se ducea, Domnuia bine le-ajuta, că v£naa numa 'ntr'uă s6ra ce venaa alţii 'ntr'uă vera. de se ducea pomina de la Diia la Cladova şi d'acolo 'n Târnova.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
HOLERA'. :orisu parte la Giulescî. dupe unu betrânu lâum. in Iuniu 187'% parte în BucurescI, la 28 aiu 1884, după Petrea Credulii Şolcanu din ruila —Ca variantă, se se confrunte balada xm, Holera, pag. 38-3 >, din colocţiunea d-lul V. Alesandri].
Colo 'n ţera muscalescă, pe uliţa armenescâ, este-uă tandră ţigănescă cu ciocane, cu bocane, cu potcove de piciore. Foia verde ş'uă lalea, Velculu, măre, se scula, pe ochi negri se spăla, 'n grajdu de pietra ca intra şi pe murgulu că 'nşeua. L' înşeua, nu 'Iii înşeua, că, la elu de se uita, la piciore de 'Iii privia, nici potcovă nu'î găsia. Velculu, măre, de 'mî vedea, vreme multă nu pierdea : calu afară că 'şî scotea, desşeuatu 1' încălica, cărăruia apuca şi mergea, măre, mergea, pem' la Nistru c'ajungea ; er la Nistru d'ajungea, de pe calu descălica, frîtt din gură că 'î scotea, cu căpfetrulu mi'lti lăsa
5
io
15
20
25
. Esistii mulţime de basme şi de legende, .'itore la Ciumă ai la Choleră, caro, sub forma eiu'scă, vinii se pună tn esecutare hotârîrilo ';i. ha Evrei, mdrtea şi ciuma seceră pe o■îjţl sub forma de ângerl esterininatorl1. Do ri ciuma din epoca Tul Justinianu, so pove■ce că pe mare se veduseră nisce luntre do i, cu omonl negri şi fără capete : ori undo 'l'riau la ţermu, flagclulu isbucnia îndată*, ■du ciuma pustii Roma, pe tirnpulu sfântului t'orhi, se spune că acestu Papă veduse pe arngelulu Mihailu, ţiindu in mână sabia plină ■>iuige şi stându pe mausoleulu luî Adrianii. muintirea acestui miraculii, se turnă unii arigelii de bronzu, şi mausoleulu, deveniţii ca: , portă, ancă numele do Sant-Angelo. Der ro tote naraţiunile despre ciumă şi choleră, /.vy.i. XIX. v. 35; Sam. XXIV. v. 16. KiUlothrca orientali» G. S. Asseraanni, voi. 11, 86.
■133
ş'amendoî se arunca Nistrulu mare că 'nota şi d'a parte că'mî eşia. Foicica ş'uă zorea, de mergea ce maî mergea, Velculu, măre, ajungea, cu murgulu alăturea colo 'n ţera muscalescă, pe uliţa armenescâ totu la şandra ţigănescă cu ciocane, cu bocane, cu potcove de piciore, covăiate şi uşore.
30
35
40
Iat6, măre, se 'ntempla că, cu Velculu, îmî sosia, îmi sosia si holera, bat-o maica Precista. De sosiţii d^ca sosia, vreme multă nu pierdea, ci luî Velcu'î totu u!icea : — Vâlcule, voinicul e, dă calulti şi'lu potcovesce, de drumu mare te gătesce că holera te poftesce, ş'a venitu ca se" te iea să te ducă 'n Valea-rea, unde'î scurtă durerea.
45
50
55
Velculu, dec'o audja, de holeră se ruga coa mal importantă e legenda slavă, reportată do Hanusch1, şi din caro putemu dice că s'a de rivaţii cânteculu nostru popularii, represintându Rusia ca ţâră de provoninţă a ciumei şi a cholerel. late conţinutulu legendei ruse : Unu Rusii sta culcaţii subt unu molifţii, şi sorele strălucea ca foculii. In depărtare zări ceva, şi se uită mal cu luare-a-minte : feciora Ciumă înainta cu paşi pripiţi spre densulii, inaltă şi înv&luită în giulgiu'! albii, care o înfă.şia do la capii pen' la picidre. Rusul u voi se fugă, der stafia ilii apucă. întindemdu'şl mâna cea lungă. - „CunoscI tu Ciuma? îl dise densa. Eii suntu. le-me în spinare şi du-me prin totă Rusia; nu uita nici oraşii, nici satii, căci trebuie se daii pretutindeni : câtu despre tine, de nimicii se n'al temă; in midloculu celor ce voru muri, te vei afla în sicuranţâ"! Şi, înhăţându'lu eu inâ1. Hanusch, Slatc. ilythits, p. 3i~.
23
434
CÂNTECE VECHi : SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
şi din gură'î toţii c-icea : — d6ca tu estî holera, aî milă de maicâ-mea, că m'asc6ptă, sera ana ! D6r holera ce făcea? Nici uă vorbă nu djcea. Velculu iarăşi se ruga, Velculu iarăşi îî (Jicea :
60
65
— d6ca tu estî holera, aî milă de suriore, că'mî suntii micî şi plângelore, numaî pe mine me' are. D3r holera ce făcea? Nici uă vorbă nu djcea. Velculu ierăşî se ruga, Velculu ierăşî iî (Jicea : — daca tu estî holera, maî asceptă puţintelu ca s6 scriu â'unii răvăşelii, răvăşelii cu vieţa mea, sS'lti citescâ puicuţa, c'amii lăsat-o la isvoru numa'n chinii şi numa'n dorii, toţii cu lacreme plângendu, după mine suspinândti !
70
75
80
Der holera ce făcea? Dec'aşia mi'lii audja, nilo'I cele lungi, Ciuma i-so încleşta tn cârcă, er ţ&ranulit porni Vedea stafia pe d'asupra ca pului, der nu simţia nici uâ greutate. Mal antâiii o duse prin oraşe. Acolo resunau cântece de veselia, însoţite de jocuri, der Ciuma îşi scu tura cutele giulgiului, şi veselii şi petreceri poriră. Ori în cotro nenorocitulu îşi îndrepta pri virea, pretutindeni în juru'I vedea numai durere Clopotele îşi trămiteau tristulu bâlângâitu; alaiurilo funebre urmau unuliî după altulu fără de încetare ; mormintele nu mal puteau încăpâ pe toţi morţii.. In fiâ-care satu, pe care îlu stră bătea, se iviau noul ţipete : fotele ereau galbene, casele pustiite. Der colo susu, pe delii, se ră dica propriulu lui sâtucu : acolo 'I este femeia, acolo copilaşii, acolo betrânil Iul părinţi. Fiâcare pasu, ce face înainte, îl sporesce mâhnirea. D'uâ dată ense, înclestândii mâna, apucă pe înflorăttfrea feciorâ şi s'aruncă cu densa în va luri. Elu peri, ea scăpa, d6r, învinsă d'uă inimă aşa de vit6ză, fugi în pădure şi în munte1. 1. Torquemada, Mnttarquia Indiana t. I, c. XIX. Mexico; Bastian. Psychntogit, p. 197, cit. «pud. M. Edward B. Tylor, ClvilitatiuHca primitiva, pd. fr., Paris. 1876, tom. I, pagina 338-339.
milă i-se cam făcea şi din gură'î respundea : — ie" de scrie răvaşulu pen' ţî-o potcovi calulQ, că amarii i-o fi dorulii. Colo'n ţera muscălescă, pe uliţa armenâscă la a şandră1 ţigănescă, mesterulii că se gătesce şi potcove zăngănesce, murgului că potrivesce toţii potc6ve de piciore, covăiate şi uşore. Apoi, măre, ciocănesce, ciocănesce, bocănesce, murguleţu'î potcovesce : stă holera şi'lii privesce. Foicica ş'uă lalea, pane" calulu potcovia, râvăşelulu se scriia. Velculu, măre, că'lii scriia şi pe vântti îlQ trimetea peste Nistru, la puica, ca sS'lu vecjă, sS'Iu cittŞscă, dorulu s6 i-se mărescă. Velculu, de"ca isprăvia, pe holeră n'o vedea, de holeră nu 'ntreba, ci pe calu se asvfiilia, către Nistru se ducea. D6r holera, pustiia, bat-o maica Precista, după densulft se lua, după dtinsulu se ţinea şi, la Nistru cându sosia, de pe murgii îlu apuca şi cu elu în braţ' fugea.
i.
11
1:
m
1. Şandră şi şandrama, prâvăli6ră. dugb.11 de ferăriă şi potcovâriă.
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
OJA NESDRÂVANĂ. Scrisii după moşii Petroa Creţulii Şolcanu, lâjtarulu Brăilei, in diua de 6 Augustu 1883, la Laculu-sâratu, $i la 8 Mani 1884 în Bucuresci — Balada i, intitulată Mioriţa în colecţiunea d-lul V. Alesandri, pag. 1-3, e uâ variantă înfru museţată şi completată a acestui cântecu — A se vede mal susu Colindele]. La Picioru-de-munte1, pe de] urî merunte, prin plaiuri tăcute de venturl bătute, urcă şi scoboră |i drumul u mSsoră treî turme de oî, de oî toţii ţigăî cu harnici dulăi, ş'unti mândru ciobanii, tenerii Moldovenii, cu treî Dorojanî, feciori pe Mocanî. Sub pole de munte, pe delurî mSrunte, prin crânguri tăcute, apa 'I răcorosă, frunza e umbrosă şi ierba pletosâ : apa de bestii,
5
io
15
nici apă nu bea, nici umbra'î plăcea, ci mereu umbla, şi mereti sbiera. Ciobanii, d'o vedea, lângă ea se da şi ml-o cerceta, şi mi-o întreba :
40
— oiţă, oiţă, oiţă plăviţă, oiţă bSlană cu lână bîrsană, de treî (|ile 'n-coce guriţa nu'ţî tace : apa reu îţi face, ori ierba nu'ţî place, ori nu 'ţi vine bine s8 mai fii cu mine ? Oiţa bîrsană, oiă nesdrăvană, dâca'lu. audja, din gură 'î (Jicaa:
45
50
55
«
20
frunza de şezuţii, ierba de păscuta. F6iă ş'uă lalea, ciobanii, d'ajungea, crângulu de vedea, stân'apropia, semnu i-se făcea şi'n locii se opria : dulăi odihnia, pe gânduri cădea. D6r, pe când ii şedea de se toţii gândia, uă oiă bîrsană, oiă năsdrăvană, nici ierbă păscea,
435
25
30
35
I. Comuna Picioni-de-munte se află în plasa ibia, judeţulu Dâmboviţa. In apropiere dedfinsa fiii foştii păduri seculare, dintre cave unele eistu şi pane astădl
— stăpâne, stăpâne, stăpâne jupâne, dragii stăpânii alu meu, daţii de dumnezeu, i6rba mie 'mi place, apa r6u nu 'mî face, şi mulţii îmî e bine sS fiii toţii cu tine, d6r gura nu 'mi tace de treî c|ile 'n-coce, că semnii mi-se face : că 6î Dorojanî, feciori de Mocanî, suntfj trei veri primari, şi ei mi-s'aii duşii, s'aii duşii în ascunşii de s'aii domuitii, şi mi-s'aii vorbitu, şi mi-s'aii şoptitu la apusii de sore s6 mi-te omore subt pole de munte,
eo
65
70
75
436
CÂNTECE VECHI : SOLAKE SI SUPERSTIŢI6SE.
prin crânguri tăcute, oî cândti aromescii şi câini ostenescu. Ciobanii, d'audja, cu oia vorbia, din gură, 'î grăia: -oiţă, oiţă, oiţă plăviţâ, oiţă bălană cu lână bîrsană, de estî năsdrăvană
80
85
90
şi dec'aî văzuţii semnu că'ţ-s'a făcuţii, şi d'aî audiţii cum s'au domuitti, şi cum s'ail vorbiţii, şi cum s'ati şoptită 61 trei Dorojanî, feciori de Mocanî, slugi de nouă anî, deca m'oru ure şi ra'oru omore, vina lor o fi, păcatu şi-oră plăti; ăr tu, oia mea, să le spui asia, de te-oru asculta : io, câtu amu trăiţii, oî amu îngrijitQ, câinii amu hrănită, pe ei i-amti plătită ; să le mal spui ier, de n'o fi 'n zadaru, ca să mă îngrope de stână apropo, oî ca să 'mî privescu, doru să 'mî potolescă, spre partea de luncă nprope de strungă, strunga oilor, joculu mieilor, dorulu bacilor, în dosulă stânii să'mî aud^u câinii, că ei, d'oru lătra,
95
îoo
105
no
nr,
120
stăpânii c'oră chiăma ; să le mal spui ier, de n'o fi 'n zadaru, să le spui asia, de te-oru asculta : cândti m'oru îngropa şi m'oru astupa, să 'mî puie la capii ce mi-a foştii mal dragii, căvălaşu de socii, mulţii o^ice cu focii; căvălaşu de osu, multă dice duioşii; căvălaşu cu fire, multă <|ice subţire : ventă cându o sufla, fluieră o cânta, oile-oru. sălta şi s'oru aduna, câinî-oru au(Ji, la mine-oră veni. la mine s'oră strîuge, pe mine m'oru plânge cu lacrămî de sânge. Şi tu, oia mea, tu, dăc' ăî vedea uă mândră fetiţă cu negiă cosiţă prin crânguri umblându, din gură cântându, din ochî lăcrămând u, de mine 'ntrebându, să nu'î spui că suutu culcată subt pământii, ci că m'amu totă dusu, dusă pe munte 'n susu, prin vârfuri cărunte dincolo de munte, că vii laşii să ini dregu, flori ca să'î culegu pentru nunta mea ce-o să făcu cu ea.
Vorba nu sfârşia, Dorojanî venia
COLECf IUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi se repedea, şi mi'lu repunea turmele s6 'î iea. Er, de 'Iii omora, el mi'lu îngropa la brâu de perdea, 'n strunga oilor, joculu mieilor, dorulti bacilor ; în dosulti stâniî, unde dormu câinii. EI, de 'Iii îngropa, la capii îî punea căvălaşu de socii, mulţii <|ice cu focii ; căvălaşu de osii, mulţii d^ice frumoşii; căvălaşu cu fire, mulţii djce subţire. Ventulti, cândii bătea, in cavalii sufla, de jale 'mî cânta : ol că se strîngea, câini că s'aduna, oile plângendti, câinii totu lătrândii, pe stăpânii chiămândii.
BLESTEMUL!}. no
175
iso
185
190
195
Asia, totu asia, vremea vremuia, der 6ia bîrsană, oia nSsdrăvană, ea se toţii uita, şi nu mal vedea pe mândra fetiţă cu negrâ cosiţă prin crânguri umblândii, din gură cântândii, de elu întrebândti, sS'î spuiă că'î duşii, duşii pe munte 'n susii, dincolo de munte prin vârfuri cărunte, căvălaşu s6 'şî dregă şi flori sâ'I cul^gă,
437
200
205
210
[Scrisii dnpă lăutaruluPetrea Creţulu Şolcanu, in diua de 14 Augustu 1883, la Laculu-saratu].
La vale de Prutîi zace 'ntinsii pe Iutii, de venturî bătuţii, de omii neve^utu, plutaşulii Mihaî de treî-^ecl de al. Şerpi că 1'aO muşcaţii, vieţa i-au scurtaţii ; lupi l'au încolţitti, vieţa i-au topiţii. Măiculiţa lui, preda dorului, ea mi'lu totu căta şi mi'lii toţii striga, der nu mi'lti găsia pen' nu'mî ajungea în vale de Prutîi, pe malulu de Iutii. Şi, cândii îlii găsia, şi, cândii îlii vedea de lupi încolţitti, la faţă slăbitu, de şerpe muşcaţii, la trupu veninatii, pfirulii că 'şl smulgea, peptulu că 'şî bătea, mortea că 'şî ruga. Mini iii ce făcea? Sufletu 'şî trăgea, er, cândii şi'lii trăgea, din gură elicea : — măicuţă, măicuţă, măicuţă drăguţă, ci tacă'ţî gura, nu mal blestema ; că tu, cândii m'aî faptti şi ţâţă mî-aî daţii, greii m'aî blestemaţii blestemu cu pecatii : ,.sugî, suge-mi-te-aru, „şerpî mânca-mi-te-arii !
5
10
15
20
25
?o
35
40
438
CÂNTECE VECHf;: SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
D6ca ra'aî scăldata şi d6c'amfi ţipata, i£r m'aî blestemată blestema cu pficata : „tacî, că te-amil scăldaţii „cu apă de Prutu „se1 fiî totu uretu, „cu apă de luncă „se" fiî tota de ducă ! Tu m'aî blestemata şi m'aî înfăşată, er, de"ca mî-ama plânsu, cu faşă m'aî strinsa şi m'aî legănata, şi m'aî blestemata: „tacî, nu maî ţipa, „lupii te-ara mânca ! Din gură ce-aî c^isa cu foca mi-s'a prinsa : lupi că m'aa mâncata, şerpi că m'aa muşcata, vie^a mî-aa secată ! Vorba nu sfârşi a, sufletuia că'şî da ; 6r bietă mâ-sa, semăna de ea, multa se pedepsia-: la Pruta că'ia ducea, frumosa că'ia spăla, cu pem 'ia ştergea cu lacremî l'uda ; cu mâna săpa, mormenta căi făcea şi mi'ia aşe<|a ; apoî lunga plângea şi merea elicea : „blestemuia de mumă „ca fiera de ciumă, „blestemuia de tată „ca stana de piatră, „pustiiulu le bată ; „orî cânda n'8î gândi „şi n'fiî socoti, „blestema s'o 'mplini, „grea teo pedepsi !
BLESTEMUL ft.
45
50
55
60
65
70
75
80
85
[Variantă scrisă şi comunicată de repausavj. meu amicii Nic. Scurtescu din comuna Vale lungă judeţulu, Dâmboviţa.— A se vedâ doina; Fratele lăsltţit, pag. 379, din colecţiunea d-I;;. V. Alesandri].
Foia verde ş'uâ smicea, . voiniceluia pribegea: nouS ţSrî cutreiera, nouS mărî că rfisbătea, cu străinî i-se ura, şi eia, măre, se 'ntorcea, sâ'şl ve\Jă pe maică-sa. De mergea ce maî mergea, grea zădufa îia apuca, ostenela 'ia ajungea şi elu, măre, se culca în marginea drumuluî, la umbra stejarului, la fontâna Diculuî. îmi dormia, orî nu dormia, că iatS se pomenia c'una balaura veninosa, ce 'ia muşca pene1 la osii, trupuia de i'lu. bfişica, sângele de i'lu sorbia. Voiniceluia se 'ntorcea, d6r puterea 'ia părăsia, cânda 6c& şi maică- sa la fântână că venia. Val de densuia, vaî de ea ! PSruia din capa îşî smulgea, hainele şi-Ie rupea şi pe ş6rpe 'ia blestema. D6r voinicuia, d'o vedea, atâta numai îl alicea : — tacă'ţî, maică, guriţa, tacî şi nu maî blestema, că blestemuia de la tine .{ m'a ajunsa cu foca pe mine; că tu, maică, cânda m'aî fapta, în albia m'aî scăldata, în scutece m'aî făşatu,
COI.ECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
scutecele că, mi-ai strînsu, de durere eu amu plânsu ; eră tu mS legănai, în braţe nu mS luai, nici lâptuţa că nu'mî dedeai, ci 'ntr'una mă blestemai sS scapi de mine prin ducă şi toţi şerpii s6 mS sugă !
40
Scrisa in diua de 6 Augustu 1883, după, lăutaulu Petrea Creţulu Şolcanu, la Laculu-săratu. -D-lu T. T. Burada, în culegerea dsele Uăcăetoriă in Dobrogea, dă uă variantă a acestei baade la pag. 188 — 194 sub titlulu de Zmeulu şi Zmeoica. — ln colecţiunea d-!uî V. Alesandri, baada îv, pag. 11- 12, sub titlulu de Balauruli, pare uâ variantă prescurtată dintr'ensa].
Citi8 Vineri şi Sâmbătă, er, cândil fu Duminică, ei mi-se sculau din d^orî, după glasu de cântătorî, cândii dormil tote apele, cândil tacii tote frunzele. Şi, daca mise sculau, faţă albă că'şi spălau, cruce la Domnu'şi făceau, la icdne se'nchinaîi, din cas'afară eşiaa, 'n grajdu de pietră că intrau, caii de frâu că 'ş'! luau, la fântână că'î duceau, cu apşoră 'î adăpau ; er, a-cas' de se 'ntorceaîi, fana tocaţii că le dedeaii, de căpestre că'î legau, la biserică mergeau
sfânta rugă d'ascultaa : ascultau şi se 'nchinaii pena slujba se citia, pena slujba se sfârşia.
30
45
Ş E E P E L E.
Foicica trei granate, departe, măre, departe, departe şi nu pre forte, colo'n satii la Câtrunescî şi colo la Andrăşescî1, suntu'mî trei feciori de popă, câte'şî trei citescîi la carte.
439
5
10
Din bisercă cândii eşiaa, ei mâncau, se săturail, ţdle pe mână luaii, cu ele 'n grajdu că intrao şi pe cai le aşezau. După nimiedjt în spre sară, fraţii câte trei plecară, îmi plecară de venară : vânară totă (Jiua penă 'n vale la Piua1, dj de vâră pânâ'n sară. Fdiă verde de trifoiii, cândii erea sorele 'n toiii, frăţiorultl âia mai mica, SlU mai micii şi mai voinicii, că'î cu statuia de copila, cu sfătuia de oma bStrâna, eia, măre, că'mi ostonia şi cu gânduia se gândia.
35
40
45
50
55
15
20
25
1 Cătrunescil şi Andrăşescil se află în judetulu Ialomiţa, pla'sa Ialomiţa. 2. Singularulu citi se rep6rtâ la fiă-care dintr'enşil.
Deca vedea şi vedea că vânaturi nu'ntâlnia, că şi drumuia se'nchidea, că 'n deşerta se obosia şi căldura 'î năbuşia, calu'n druma că mi'şi opria şi din gură că 'mi vorbia, frăţiorilor grăia: — d'aleî, neică frăţiori, d'aleî, neică vânători, C6 grea sete m'a coprinsa, inimidra că mî-a'ncinsa !
60
65
1. Piua-Pietrel se află în judeţulii Ialomiţa, plasa Balta.
140
CÂNTECE VECHI : SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
Foicica, salba mole, frăţiorului Slti maî mare, 7(1 îmbrăcată, măre, ca Domnii, der cu minte nici d'unu orntl, meritorii că'î întindea, spre mâncare i-lîi dedea sâ'şî potolescă setea. Der elu, măre, de'lil mânca, 75 maî rSM setea 'Iu coprindea şi din gură ier vorbia, frăţiorilor (|icea : — d'aleî, neică frăţiori, 8(1 d'aleî, neică vânători, ce grea sete m'a coprinsii : inimiora că mî-a 'ncinsu, limba 'n gură mî-a aprinşii, buzele că mi-le-a fripţii. Frunzuliţă măru sălciu, frăţiorul ii mijlociii şi de fire cam sglobiu elu pe locu că nu'mî şedea, ochiî rota că'şî făcea, jurii pre-jurii că se uita ş*uă fontână că'mî zăria la sfârşitulii câmpului spre apusulu sorelui. Deca fraţii mî-o vedeau, într'acolo se 'ndreptau : drumulii cailor că'mî daQ şi'ntr'uă clipă 'mî-ajungeaii : sete mare că'î silia, sete mare '1 încindea. Pen' s<3 scotă ce sS'şî bea, pen' ce setea şi-orii tăia, ochiî'şjl negri d'arunca şi., cându colo, ce'mî \ edea ?
Intre furcă şi'ntre putu d'unu voinicii, cu chipu drăguţii, lungii îmî şede tolănitii cu faţa spre resâritu, totu cu haine vercji pe trupii, totu cu nasturî mici la peptti, p'unii covorii din feiiti ţesuţii şi sub densulu aşternuţii. Lui din gură
X5
90
95
100
105
nu
sânge 'î cură şi din naşii
Frăţiorulti 61Q maîniicu, elu maî mied şi maî voinicii, că'î cu statulu de copilu, cu sfătuiţi de omîi bfitrânu, elu spre d£nsulu se 'ndrepta şi din gură 'Iii întreba : — d'aleî. neică, neiculiţă cu ochî micî de şerpe criţâ, voinicelii cu chipu drăguţii dintre furcă, dintre putu, co'mî stai, neică, tolănitu cu faţa spre resăritîi ? Foicica ş'uă lalea, procletului, cum au<|ia, capu'n susii că rădica şi din gură mi'I (hcea : — d'aleî, tinerî de voinici, 1:.: bine c'aţî veniţii p'aicl : par'că bunulii duinnedeîi v'a trimesu pe gândulu meQ. Ascultaţi ce-amti păţiţii eu de m<5 dau de c#sulă refl : sete grea că m'a coprinsii, inimiora că mî-a'ncinsu ; la fontân'amu alergatu, er, în puţti de m'amii uitaţii, măre, 'n putu că mi-a scăpata, i1 măre, 'n putu că mî-a pieatu ghiosdănaşu cu cărţile, fermenaşu cu găitănaşii, ghimiraşu cu gălbenaşî. Care, mări, o să 'mi intraţi, s6 'mî intraţi se m<5 scăpaţi, s8 'mî intraţi
\
COLECŢIUNEA G. HEM. TEODORESCU.
să mă 'mpăcaţî? Gălbenasiî să'î luaţi impărţindu'î ca trei fraţi, ghiosdănaşulti să 'mî cătaţi, cărţişorele se 'ml daţi, că simţii de la 'mperăţiă, cărţi scrise pentru domnia !
; 60
Atunci fratele maî mare, că, de 'î mare, 165 minte n'are ; că 'mbrăcatu e ca unu Domnii, minte n'are nici d'unu omfl, elu, pe locu ce-a ascultaţii, jumătate e 'mbrăcatu, 170 jumătate desbrăcatii. Ba căpestre mî-a 'năditti, frou de freu a toţii lungită, ca unii lanţii a 'nchipuitii, şi cum, măre, le 'nădia, 175 înăuntru se lăsa : se lăsa câtu se lăsa, der, în pută deca intra, uă smeoică 'Iu îmbuca. Trecu unu cest), trecu două, trecură penă la nouă, cându frăţenulti ălu maî micii, ălii maî micii si maî voinicii, ce 'î cu statuii! de copilu, er cu sfatulu de bătrânii, la unu locu că nu 'mi şedea, ci mereu se întorcea şi din gură 'mi întreba : — mâi, voinicule drăguţii dintre furcă, dintre putu, ce e nu 'mî pre pare bine că, vădii ,neica nu maî vine ! Procletului, cându audia, procletulu, măre, zîmbia, că lui bine că 'î părea : faţa i-se 'nveselia, ochiî'n capii îî strălucea,
180
185
190
195
20°
limba i-se deslega, vorbă dulce 'î răspundea şi din gură mi'î djcea : — mâi copile, micii de stătu, dăr la minte înţepată, lucrulîi nu 'ţi pară ciudaţii : cărţile s'orii fi udaţii. chimirului s'o fi vărsaţii, banii s'orii fi 'mprâstiatii, şi elii cărţile 'ml citesce, după chimirii scotocesce, gălbenaşiî socotesce, d'aia, vere, zăbovesce. Care din voî vă 'ndemnaţî în fântână să intraţi, cărţişorele să 'mî daţi, gălbenaşiî să 'i luaţi împârţindu'î ca 'ntre fraţi ? Frunză verde mării sălciu, frăţiorulti midlociă şi de fire cam sglobiu, cam sglobiu si cam deliii, deca 'mi sta de 'mî asculta, şi elu, măre, se'nşela : jumătate e 'mbrăcatu, jumătate desbrăcatii şi 'n fântână a intraţii ; der, 'năuntru cum intra, scorpia că 'Iii îmbuca, lângă frate 'Iu aşed^a. Trecu unu ceşti, trecu două, trecură penă la nouă, cândti frăţenulu ălii maî micii, elii maî micii şi maî voinicii, ce'î cu statulii de copilu, der cu sfatulu de bătrânii, la unii locu că nu 'mî şedea, ci cu mintea se gândia, la voinicii se întorcea şi din gură 'Iii întreba :
•111
205
210
21,-,
220
225
230
235
210
245
112
CÂNTECE VECHf : SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
— mâl, vericule drăguţi dintre furcă, dintre pută, ce e nu 'ml pre pare bine, că nici ăsta nu mal vine ! Procletulă, cândă l'audja, procletulu, măre, zîmbia, şi maî bine că 'I părea. Faţa i-se 'nveselia, ochii 'n capă îl strălucea, limba i-se deslega, vorbă dulce 'I răspundea şi din gură mi 'I grăia : — măî copile, micti de stătu, der la minte înţepată, ţie, vere, pară 'ţi bine că nici ăsta nu mal vine ! Ghiosdănaşulu mi-aii găsită, chimiraşulă mî-aii brodită, şi eî cărţile 'ml citescu, gălbenaşiî 'mî socotescil, pe 'mpărţelă se tocmescă şi 'ntre denşil se sfădescil pe felu 'mpărţituluî, pe partea câştigului ; că 'n fundulă ghiosdanulul erea ochiul ii dracului, cam d'uă piatră nestimată ce 'mi plătesce ţara totă. Intră tu ca să 'I împaci, împârţ&a să le faci, pietricica tu s'o iei, ăr pustii galbinei să'î împărţiţi câte trei ! Frăţiorulă elu maî mică, ălu maî micii, der mal voinică, co 'î cu statulu de copilă, er cu sfatulu de bătrână, dec'aşia mi'lă audia, elă pe gânduri se punea : se gândia,
250
255
260
265
270
275
280
285
290
se socotia să intre şi elu, au ba? Şi, pe cândă se socotia, mâneca cândă desbrăca, în spre Domnulă se uita, către Domnulă se ruga, ărâ Domnu'lă asculta şi din ceruri că 'lă vedea, şi simţirea 'I descepta.
293
Ochişori de 'şl arunca pe negarea câmpului spre răsărea s6relul, într'acoîo ce 'ml vedea ? Că venia, măre, venia voinică mândru, ortomanu, p'unu cală ageră dobrogeană, cu căciula semnă fâcendă de-departe totă strigândă :
30c
305
310
—vere, stal ş'ăîascepta, în fontână nu intra, c'ălă jurată cu chipă drăguţă dintre furcă, dintre pută, nu e omă, nu e băiată, ci e şerpe 'nveninată şi de mame blestemată. De cândă eă cu elă mă bată, totă pustiia mi-l'ară bate, suntă opta al şi jumătate, trei săptămâni scăpătate. Io 'la băteamă, Marea 'lă lua, nimenia nu biruia, nimenia nu dovedia, că sme6ica 'lă totă scăpa, smeoica de mână-sa, bat- o Maica Precista, ce 'ml stă 'n funduia puţului peire voinicului, morte călătorului. Fost-amă şi noi nouă fraţi, nouă fraţi ca nouă bracli, dăr pe opta ne-a înşelata şi pe opta că ne-a mâncată : numai eă ama mal scăpata.
+
815
330
325
33».'
3&
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Pote-acuma dumnezeu vru şi elu pe gândulu meii : ori că murimu la unti Iocu, ori scăpăma ţ6ra de focii. Na la tine cârliguia ş'adu la mine strenguia, ca s'apucamti procletulu la ghisdeua puţului, unde 'î pesuia şarpelui. Bine vorba nu sfârşia, paloşele c'apuca, către procletă năvălia şi cu densulu se bătea d'a stânga şi d'a drepta. Precletulu se svârcolia, capulu îşi încovăia, coda că şî-o rSsucea, sfârca de biciă că şî-o făcea, şi cu densa biciuia d'a stânga şi d'a drepta. Voinicii se răpeoMa, cu paloşe'lu ajungea, der paloşuia luneca, că procletulu se schimba, în ş£rpe se prefăcea. Voinicii ier se pleca, unuia ici, altuia colea : 61u din drepta se feria, S1Q din stânga 'ia înţepa. Patru c^surî se lupta, patru câsurî se 'ntrecea, penS sore 'ml scăpata; 6r, cânda sore 'ml scăpata, cânda din toia se domolia, procletuia se îmuia şi din gură se ruga : — măi. Dânilă Mănăilă, vedji că me" apăra în silă : al şi tu niţică milă, că toţi fraţii ţi i-oiă da şî comori ori căt'elvrea. Der voinicuia n'asculta, pe tovarăşa îndemna
340
345
350
355
360
365
şi 'nainte se lupta d'a drepta şi d'd. stânga. Se vorbiră se 'ndîrjiră şi la capu se răpedjră, er, pe cânda se râpedja, tocma 'n guşâ'ia ajungea, cu paloşe 'ia străpungea. Şerpele se svercolia, şerpele se 'ncovăia, şi pe loca se 'mpleticia, şi d'a lunguia se lungia. Atunci el mi 'ia tabăra, bucăţele că 'ia făcea. Iată, măre, se 'ntempla că, pe cânda îlu dobora şi pe cânda îlu bucăţia, scorpiona c'au<|ia şi din puţa se asverlia. S'asverlia, nu s'asverlia, drepta în paloşe că da, drepta în doue se tăia: trupulu grea în puţa cădea, capu 'n paloşa românea. Dănăilă Mănăilă la una loca eia nu şedea, nici uă clipă nu pierdea, ci pe loca se desbrâca, în fdntână de intra, trupuia mare câ'I scotea şi, cânda burta 'I despica, frăţiorii că 'şi gâsia : (Jece inşi din ea scotea.
443
380
3S5
390
395
400
405
410
370
375
Foia verde ş'uă smicea, frăţiorii, d'el vedea, numa 'n lacreml îl scălda, apoi in braţe 'î lua şi la Dunăre 1 ducea, şi în Dunăre 'î spăla ; cosciuge că le făcea şi frumosa mi'î*îngropa în grădina 'mp&rătescă, vestea 'n lume sS pornescă
415
420
y- *K v#j ^•.Tf.r
IMf1^ 444
CÂNTECE VECHI : SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
şi s'ajungă pen' aici, totă la cruce de voinici.
425
BALAURUL!?. [Scrisu în BucurescI, la 12 Maiu 1884, după Petrea Creţul ii ŞolcanuJ. Foia d'alunică, cine se 'ntunică Joî de dimineţă pe noră şi pe ceţă? Voinică tinerelu, nalta şi subţirelă, elfi mis'a sculată noptea pe 'noptatu, şoimi că şî-a cbiămată şi i-a adunată, ogari a chiămatu şi mi i-a legată, în grajdă c'a intrată, cală şî-a înfrenatu, cală şî-a 'ncălicatu şi elu mî-a plecată totă la venătore pentru 'nsurătore, venată se găsească, mesa s6 'şî gătescă Elă că mî-a plecată Joî de dimine'tă, pe norii şi pe ceţă ca s6 'mî totă vâneze cu arme viteze delulă Piscului, codriî Nistrului, cămpii Leşieî1 ş'aî Şovedrieî. Elu, deca umbla maî totă djua, c-i mare de veră pene" despre seră, nimica nu găsia, nimica nu vena, iară că 'ml prindea miţă turturea. Deca mî-o 'ntâlnia 1. Adică Lehia, ţera Lehilor.
şi d^c'o vedea, şoimi că 'şî trimetea, ogarî asmutia, laţuri că 'î punea. arculu că 'ntindea. Mica turturea de veste prindea, din gură 'I djcea :
5
10
15
20
25
30
?s
— voinice, voinice, nu 'mi maî face price ; nu me" apuca, nu me" săgeta, că. de m'SI lăsa, bine ţî-o părea : drumu ţî-oiu ar6ta, vieta ţî-oiu scăpa! Voinică tinerelă, naltă şi subţirelu, nici că se opria, nici c'o asculta: şoimi că 'şî trimetea, ogarî asmuţia, lacuri că '( punea, arculă că 'ntindea. săgeT-aşeda şi druinulă că 'I da de mî-o săgeta. Apoî co 'mî făcea ? Cală descălica, foculă aprindea şi mî-o oparia, şi mi-o jumulia; nuia că 'ml tăia, frigare făcea, în saca le punea, pe cală s'arunca şi la drumă pornia. Foia ş'uă lalea, voinică, de 'mî pleca, multă că nu mergea ;
U0LFCŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU
vremea vremuia, sore scăpata, fomea 'Iu ajungea, der nu se opria, ci mereu d,icea: — hai, murgule, haî, pe coste, pe plaiu, ca noi amil vruţii ş'amti maî cunoscuţii delulu Piscului, codrii Nistrului, câmpii Leşieî ş'ai Şovedriel ! Murgulu, d'auijia, coma'şî resfira, vgutulii despica şi mereu sbura la Nistru pe malu, la Pisculti din delii; er, când ii ajungea, cflndu apropia câmpii Leşieî Ş'ai Şovedriei, dj ca se făcea : murgului p6sa, semn ti i-s'arSta, pasu'şî îmuia. Voinicu tinerelu, nalţii şi subţireii!, calulu că'şî opria, fomea că'lu zoria ; în desagi căta, frigarea găsia, pasărea scotea, er, candfi se gătia s'o 'nfiga în ea, seninii i-se făcea, seninii i-s'areta: pasărea mişca, frigarea'! scapă, din mână'i cădea, seninii sS se 'mplinesca, voinicu sS cunoscă. Voinicu tinerelu, nalţii şi subbirelii,
85
90
95
ion
105
no
115
120
125
semă nu băga, seninii nu cunoscea, c'aşia Domnulii va. Elu, deca vedea, de pe călii săria, frigarea lua, paserea 'nfigea şi, de 'ncălica, iată că'mî zăria departe 'ntr'unu locu. uă zare de focii. Unde mî-o vedea, fomea 'Iii coprindea şi'n gândfi se gândia iute sS pornescă, iute s8 sosescâ şi se" poposescă, vânaţii se" gătescă, fomea s6 'mblânulescă. Zarea de'mî vedea, vreme nu pierdea : murgii 'şî repedja şi mi 'iu tottl mana nainte şi 'n silă pe vârfu de movilă cu ageri şoiineî şi cu ogăreî. Deca'mi ajungea, movila urca, caludeseălica şi semă lua, că elu îmî vedea foculu cum ardea, para cum lucia. Foculu de'mî zăria, frigarea lua, la focă că mergea şi s'apropia,' der, candu ajungea, ce groză vedea ? Maî colo ps locu nu 'I zare de focii, ci mare balaurii cu solzii de aură, la sore sclipindu, ca foculu lucindti.
1-1 o
130
135
ho
145
150
155
160
105
no
446
CÂNTECE VECHf : SOLARE SI
Voinicii, de 'Iu vedea, la elu năvălia, şoimi ca trimetea, ogari asmuţia, er şerpele sta gura de'şjî căsca şi vorbe 'î vorbia : — voinicii tinerelu, nalţii şi subţirelă, ce te socotescî şi mS toţii privescî, ţiindu frigăruica de fripţii păsSruieă? Nu 'su zare de focti aprinsă pe locu, ci'stt mare balaurii cu solzii de aurii, la sore sclipindă, ca foculă lucindii ! Voinică, de'lă vedea, pe locu se opria, fiorii 'Iii lua-, er procletă de şerpe, pustiia l'ară bate, din gură 'î elicea şi vorbe 'î vorbia : — voinică tinerelă, naltă şi subţirelă, străină şi bogată, de arme 'nţesată, ce-asmuţi şoimeiî şi ogăreii ? Lasă'ţî armele şi săgeţile, şi vin' lângă mine, că ţi-o fi mai bine ! Voinică n'asculta, călare şedea, arme nu'şî lăsa. Balaurulă sta şi ie"r îi djeea :
— voinică tinerelă, naltă şi subţirelu,
175
180
185
190
195
200
205
210
215
SUPERSTIŢIOSE.
de nu vrei s6 vii, spune 'mi deca sciî ce s'a întâmplată mă-ta cândă te-a faptă ! Ea, cândă te-a făcută, ea, cândă te-a născută, mi-te-a înfăşată, mi-te-a legănată, şi mi-te-a culcată, ţeţă nu ţî-a dată. Tu n'aî adormită ş'aî orăcăită, er ea s'a sculată şi te-a blestemată. Lapte cândă ţî-a dată, ier te-a blestemată: „sugî, măicuţă, sugi, „sugî s8 nu mai plângi, „suge-te-ară câinii, „câinii, şi şerpii, „şi balaurii ; „câinii Nistrului „ş'aî pustiiului, „şerpii Leşieî „ş'aî Şovedriel ! Cândă te-a blestemată, eă m'amă întemplată subt talpă de pată, şi eă te-amă luată, că mie te-a dată. Vremea c'a trecută, mare c'ai crescută, voinică te-aî făcută. Tu că mî-aî plecată şi ai mânecată totă la venătoYe pentru 'nsurătore, venată se'ţî găsescî, mesă sS'ţl gâtescî. Nimica n'aî găsită, făr' d'aî întâlnită susă pe rgmurea mică turturea, dalbă viaţa tea. Ea ţî-a totă cântată şi mi-te-a rugată
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
să n'o săgetezi şi să n'o vânezi, că te- o ajuta, viaţa ţî-o scăpa. Tu n'aî ascultata, cu săgeţi aî daţii ş'aî venitu aici la zare s'o frigî. Mica turturea e chiarii viaţa tea pârlită la zare de balaurii mare. Vremea c'a sosiţii şi te-a poticniţi! ; la mine-al venitu că 'mi-eştî dăruiţii chiarii de maicâ-tea, cândii te adăpa şi te blestema. Der, de mila tea, eu nu te-oiti manca, că greii te-o durea, ci m'oiu îndura de te-oiti îmbuca ! Voinicii, d'au<|ia, voinicii tremura, apoi mărmuria ; er şarpe, cum sta, vorba 'şl isprăvia şi se arunca călii de 'mpiedica şi joşii îlu trântia : călii se scutura şi 'ndată scăpa, 6r voinicii cădea, sârpe 'Iii colăcia, gura 'şî deschidea şi mi'lu îmbuca. Şarpele ţivia şi mi'lu îmbuca pCn' la jumătate, câ mai mulţii nu pote de arme 'ncărcate, la brâu înţesate. Voiniculu ţipa
265
270
275
280
285
290
295
300
805
şi se văieta din gură de şerpe cu răcori de morte, ţipa, şi striga şi se văieta trei djle de veră din d^orî penă 'n seră, âr, pe cându ţipa şi se văieta, şerpele ţivia, din gură 'I dteea : — voinicii tinerelu, naltu şi subţirelu, scote'ţî armele cu păcatele, în gură'mi să 'ncapî, de dureri să scapi ! Foia de lipanii, unii tenăru Huşenii, puiu de Moldovânii, la gasdă şedea ş'afarâ 'ml dormia de se odihnia, âr, câtti îmi şedea, trei (Jile-au^ia, trei (Jile de veră din (Jorî până'n seră, unii glasQ tânguiosii, unu vaietii duiosu, unu glasu de voinicii cu ţipetulu micii. Tânărulu Huşenti, puiii de Moldovenii, trei djle-asculta pânTînţelegea, pân' se domiria, ş'atuncî ce'ml făcea ? Pe gasdfl îl& chiăma, din gură'I (|icea : — gasdule, gasdule, măi bătrânule, d'acum de trei (iile de cândii stau la tine, din (Jorî, cându mă scol ti şi pe ochi mă spălii,
447
310
315
320
325
330
335
340
345
350
tis
CÂNTECE VECHI : SOLARE SI SUPERSTIŢIUSE.
penă maî spre seră, câtu cliua de vexa. amu totti ascultată ş'amti totu apucaţii unu nichezii de calti spre Movilă 'n delii, sgomotu de şoimeî, gură d'ogăreî, ş'unu glasu tânguiosti, unu vaietu duioşii, unu glasil de voinica cu ţipetulu raicu, de ţipă câtu pote ca 'n gură de şerpe cu vaietu de morte ! Gasdulu, d'auclia, şi elu asculta şi cam cunoscea glasulu tânguiosu, vaietulu duiosu, şi mi'lu învăţa, din gură'î dicea : — voinice Huşenu, tenSru Moldovenii, pas', măre, de'lu scote din gură de şerpe, din răcori de morte, că te-o prinde frate ! TenSrulu Huşenii, puiii de Moldovenii, unde 'Iu audja, vreme nu p'erdea : pe ochi se spăla, arcuiţi că'şî lua, paloşti c'apuca, suliţa'şî lega si pe calti săria; 6r, deca pleca, di'umulu că tăia şi calea ţinea pân's'apropia. ş'acolo 'mî vedea d'unu mare balaurii cu solzii de aurii, la s(3re sclipind ii
355
360
365
370
ca foculu lucindii, din gură ţivindu şi 'n gură ţiindu voinicii tinerelQ, naltu şi subţirelu, pen' la jumfitate, că maî mulţii nu pote de arme bogate. Ia brâu înţesate. Voiniculu ţipa şi se văieta în gură de şerpe cu sudori de morte, er, nu pre departe, calulu nincheza, ogarii urla, şoimeiî ţipa de fome, de sete, şi de codru verde.
375 Foia ş'uă lalea, voinicii, de'lti vedea, cu vorba 'Iu ruga, din gură'î grăia 380
— tinere Huşe"nu, vitezu Moldovenii, pasă de me- scote din gură de şarpe, din sudori de murte, că te-oiu prinde frate
385 Şerpele-audja, din gură 'i elicea :
390
395
— tinere Huşenu, vitezu Moldovenii, ia ţine'ţi drumulti, n'apuca cfiiupulu s'ajuţî voiniculu, că l'a blestemata, mie mi-l'a datti mă-sa, ce l'a faptn ! Voinicii ier (Jicea şi mi-se ruga : — tinere Huşenu,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCtJ.
vitezil* Moldove'nu, vino de mă scote din gură de şerpe, din răcori de morte, că ţî-oifi fi ca frate şi ţl-oifi ţină parte d'acum pân'la morte ! Şdirpele-asculta şi ier îî (|icea : — tinere Huşenfi, vitezu Moldove'nu, dăc'ăî alerga şi l'ăî ajuta, (JăQ, pre legea mea, pe elii Foiţi lăsa şi te-oiii alerga de te-oiu îmbuca. Vitezil dec'ăî fi, la elfi ăî sări şi Fel ajuta, paloşfi i-ăî lua, că greii mă rânesce, r6Q mă răcoresce, şi sore sfinţesce. De m'ăî ajuta, bine ţî-o părea, că ţîoifi mulţămi şi ţî-oifi dărui
445
450
455
460
465
•
470
CAI TV1 £lî oUlIIlcJ,
ogăreî, şi arme cu zale, şi murgulu din vale ! Yoiniculfi ţipa şi se tânguia, şi ier se ruga : — tinere Huşenfi, vit^zfi Moldovănu, ia lasă drumulii ş'apucă câmpulu ; la mine te-abate şi vin' de mă scote din gură de şarpe, că te-ifi lua frate şi ţî-oiii ţină parte
475
480
435
449
d'acum pen'la morte. Procletulfi spurcaţii trupulfi mî-a 'mbucatfi păn' la jumătate ; mai mulţii nu maî pote de arme bogate, la brâii înţesate, de paloşulfi latfi, latfi şi ferecaţii. Ia taiă pe şarpe şi vin' de mă scote, ca să scapfi de morte că te-oiii prinde frate, şi ţî-oifi mulţămi, şi ţî-oifi dărui uă sută şoimeî, cincî-<|ecî ogăreî, şi arme bogate cu mânere late pe muchi ferecate. Şarpe d'ăî tăia, sama c'ăî lua : pe unde'î umflaţii trupulfi mî-a 'mbucatfi, pe unde'î subţire e şerpele'n fire, bunii de spintecata şi bunii de tăiaţii !
490
495
500
505
510
Şarpele ţivia, din greii răsufla, der totfi maî
515
520
525
530
29
450
CÂNTECE VECHI : SOLARE SI SUPERSTIŢlâSE.
roşiu ce erea, de sânge părea, cându tenerii Huşenii, puiu de Moldovenii, viteză şi hiclenâ, paloşulu scotea, pe amnarii îlu da de şi-'lii ascuţia. Vorba nu vorbia, nici le respundea, ci s'apropia şi sama lua, şi mi-se uita la mândrulu balaurii cu solzii de aurii ; er, de se uita, şi, de'mî cunoscea unde e umflaţii de trupii îmbucată, unde e subţire ca şerpele 'n fire, paloşu resucea, paloşii aducea, şi'n doue 'Iii tăia; paloşu că scotea, solzii 'I spinteca, pe voinicii scăpa din gură de serpe, din sudori de morte. După ce 'Iu scăpa, în braţe 'Iii lua şi 'n fugă pleca, la Nistru') ii ducea, la vadulii de apă ce vitele-adapă. La vădii d'ajungea, în apă '10 băga, de bale 'lti scălda, şi, unde "ii spăla, Nistrulu se 'nchiega de bale de şerpe pustiia l'aru bate. După ce'lu scălda, după ce'lu spăla, în braţe 'Iu lua,
535
540
545
550
555
la gascF alerga ş'acolo 'Iu ducea, er cine 'Iii vedea spaima că'şî iăcea, că, pân' l'aducea, pe drumîi se umfla şi negru erea. Gasdulii, de 'Iu vedea, elu mi'lu cunoscea; cu lacrfim! plângea, în lapte'lu scălda, der nu folosia, că toţii se umfla, negru se făcea. Atunci, de vedea că sufletu 'şî da, cosei ugu îî făcea şi mi'lu îngropa de vale la cruce, la mărulu elu dulce, 'n grădina crăiescă. s8 se pomenescâ. Io me 'nebinii cu cânteculu ca codrulă cufremetulu. BRUMĂRELUL.O.
5C0
5G5
570
575
fScrisu la li Augustu '883, după lâutarui'. trea Creţulu Şolcanu, la Laculu-Saratu. — &. XI, sub titlulu „Brumărdulu," din colrr:.:. d-lul V. Alesandri, pag. 33, e ua varianta scurtată din acestii cântecu].
Foicica ismă creta, într'uă Joî de dimineţă tuturor' le'î cu dulct'ţă, numai unulu are greţă, voiniceii! bSlaiu la faţa. Foicica vineţea, voinicelulă se scula, năstrăpiora 'n mâini lua, pe ochi negri se spăla, faţă albă 'şî limped^ia, la icone se 'nchina, totfi la Domnulu se ruga, murgului şeua'î punea şi pe murgu'ncâlica,
COLECf IIWEA G. DEM. TEODORESCtl.
druniti d'a lungul ii apuca, potecuţa că'mî ţinea. Foia verde peliniţă, susîi pe verdea movilita voinicelulii se urca, 'n tdte părţile căta, ochiî rdtă că'şî făcea. Foicica de lăptucă, cându privia în joşii pe luncă, colo 'n verdea lunculiţă la mijlocii de poeniţă el ii vedea d'uă grădiniţă cu totti felulii de semenţă. Subt uă mândră garofiţă îmi dormia d'uă copilită, linu întinsă pe rezorti şi cu braţulii plinii de florî, şi cu braţulii şi cu sînulii. Voinicelulii mî-o privia somnulu dulce cum dormia, şi mereti se toţii gândia, şi mereti se socotia : s'o descepte 'n grab', aii ba ? S'o descepte nu 'ndrăsnia, s'o scole nu cuteza, gându'n cumpenă'î erea. Foicica trei norele, gându'î djce : n voinicele, bagă mâna'n sînîi la piele ". Şi voinicu 'Iii asculta, mâna'n sînu de grab' băga, cutiorâ că'şî scotea, N cutioră deschidea şi, tabacii d6ca lua, murgului la naşii îî da. Murgulii, deca mirosia, începea a străfida, începea a strănuta, copiliţa'mî descepta. Şi ea, măre, ce'mî făcea? Din ochi negri lăcrema, mâna'n capii că aducea, perii din capii derepSna,
15
20
25
iîo
35
40
firii cu firu că şi'lii smulgea, singură se blestema şi din gură'şî toţii (Jicea :
co
„ vaî de mine, ce păţii ! Cum făcui de aromii, singură me logodii ! Ce făcui de m6 culcai, singură me măritai, singurea cu voia mea 'r !
65
Voinicelulii, d'audia, şi maî mulţii s'apropia şi copilei respundea, şi din gură mi'î grăia :
70
— nu maî plânge şi ofta că e vina tot'a mea. Ticăloşii e voiniculu, 75 cândii îşî pierde cumptStulu, că nu plecă p'uă cărare ca se'IQ ducă'n drumulii mare, ci'mî alergă pene'n d^orî ca unii fluture prin florî. 80 Nu maî plânge şi ofta, ci te scolă d'acolea şi dă neichiî guriţa, că e totă vin'a mea. Copilita mi'lti privia şi cu vorba'î răspundea :
45
451
— nu'mî maî cere guriţa, că eu nu suntti fată mare s8 dau gura la orî-care şi voinicului călare, ci suntti flore de pe Mare, cine me mirase more !
85
00
50 Er voinicu'î răspundea şi cu dragii mî-o totti ruga :
55
95
— nu maî plânge şi ofta, ci te scolă d'acolea şi dă neichiî guriţa, că nicî eu, măre, nu suntti vr'unii elfi lupii s8 te mănâncii, 100 ci voinicu se te sărutii.
432
CÂNTECE VECHI : SOLARE SI SUPERSTIŢl6SE.
apuca. cu copila se ducea departe la maică-sa, la maică-sa Tomnica.
Copilita ier elicea şi cu vorba'I răspundea :
— nu'mî mai cere guriţa, că ţî-o părea rM de ea. 105 Eii nu suntii d'uă fetă mare se" dau gura la ori-care şi voinicului călare, ci suntii flore de pe Mare. 110 cine m8 mirase more ! Voinicelulu, d'audJa, copilitei răspundea : — nu mal plânge şi ofta, ci te scolă d'acolea 115 şi dă neichiî guriţa, că nici eii nu'sii voinicelu, ci suntu mândrului Brumărelii, morii florile toţii cu elu. Astă-dj( suntii Brumarulii micii, 120 florilor mirosulii stricii, mâine suntîi Brumarulii mare, ieu cu mine orî-ce flore. S6ra peste ele picu, în prânzii mare mS ridica, 125 feţele la tote stricii. Nu mai plânge şi ofta, acum poţi sfi'mî dai gura. Copiliţa'lu asculta şi din gură'I respuudea : — bată-mi-te căldura, tu al foştii ursita mea : cu tine m'amii logodiţii, cu tine m'amu îndrăgiţii !
pe guriţ'o săruta, pe cosiţe-o mângâia, cu drâpta o 'mbrăţişa, cu elu pe călii o lua, din grădină că eşia, poeniţa părăsia, potecuţa
Nunta unde mi-o făcea, hora unde mî-o 'nvertia ? Toţii în grădina crăiescă p'aicî să se pomenescă, şi la cruce de voinici, c'a boierilor d'aicl.
i.y,
itv
[Variantă inserată de Antonîi Pann în SpitaluH amorului, broşura iv, ed. 11, no. 5, pag. 11— 12
Intr'uă verde grădiniţă şede-uă dalbă copilită ' p'asternutii de calofiru la umbră de trandafirii. Trece unii voinicii în grabă şi cu suspinu o întrebă : — spune 'ml, dragă copilită, cu-a ta singură guriţă : ce estl, fetă ori nevestâ, orî d,înă din cerii picată ? ••'
1.30
135
15.
BRUMÂRELtT.
' BrumărelulQ se grăbia, de pe murga descălica, la copilă năvălia,
Mă-sa, unde mi'î vedea, p'amendoî i'mbrăţişa. p'amendoî îî cununa : mândră nuntă că făcea, bine la toţi le părea.
tise dalba copilită cu-a el singură guriţă : — nu suntu nevestă, nici f6tă, nici d,înă din cerii picată, ci suntii flore garofiţa, ' resărită 'n grădiniţă : d6r tu, voinicele, spune de estl însuraţii ori june.
140 II răspunse voinicelulu : — io suntii, dragă, Bramărelolft1, '•"
145
1 Termonulu de „coconită^, care figurte. unele ediţiunl, e uâ espresiune mal noua. 2. „Luna lui Octovrie", noteză Antonu P»c-
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
453
ieii mirosulu de la flore, şi, cândil iăii mirosele, vestejescii şi florile.
care sera, pe răcere, unde cadji stricii orî-ce flore ; mă culci! dupâ scăpătare, mă scolii s<5re cândil răsare.
MIERLA ŞI STURDULtT. BRUMAEULtT. [Scrisu în Bucurescî, la 23 Decembre 1884, după Şerbanu Muşatu. foştii soldaţii în artileria].
Subt umbră de rosmarinti, pe scaunil de calonflru, şede-uă tânără Domniţă, cu flori galbene 'n cosiţă. Până s6rele 'mî răsare, iată d'unii voinicii călare, albu. ca fulgulii de ninsore. — D'aleî, tenără Domniţă cu flori galbene 'n cosiţă, fir'el fată, orî nevestâ, ori clină din ceru picată ? — Ba nu 'sil fată, nici nevastă, nici djnă din ceru picată, ci suntii florea soreluî : şedu în porta raiului ca se" judecii florile ce-ail făcuţii mirosele. Ml-au răspunsa, sărmanele : „a daţii uă p!6iă cu ventil „şi ne-a culcaţii la pămentii ; „a bătuţii unu ventil turbată „şi mirosulu ne-a luaţii" ! Dăr tu, cine să fii ore, voinicelule călare, albu ca fulgulii de ninso/e ?
5
io
15
20
25
30
— Cine suntii ? Brumarulii mare : de cădii dma 'n prân^ulii mare 35
[Scrisu la 9 Maiu 1884, în Bucurescî, după moşii Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarulu Brăilei.— Acestu cântecu se asâmenă cu a m baladă, Cuculu şi Turturica, pag 7—9, din colecţiunea d-luî V. Alesandri.-In colecţiunea d-lui Miron Pompiliu, lodoriţa]şi MoşnegulA de la pag. 16 — 19 şi Păşirea străină de la pag. 31—36, au puţine asemenărl uu acestu cântecu..— Ca parte isolatâ Antonii Pann a publicaţii cânteculu intitulaţii Merliţa în Spitalulu amorului, broşura m, pag. 32].
Foia trei lalele, două păsărele stail pe râmurele : mierla prin stufişu, stunju 'n cârpenişu, şi se cicălescu, şi^mi se sfâdescii. Stur<|ulu de colea mierlei că 'I vorbia, din gură 'I grăia : — mierlită, mierlită, pasăre pestriţă, pestriţă şi sură, farfara de gură, la pene uş6ră la boţii rotunjoră, io ţi-amii toţii oUsti ţie plinii de bucuria ca şă'mi fii soţia vara pe câmpia, iarna 'n pribegia. p-amii mal c-isil, ţl-amii <|isu, ţî-amu djsii într'adinsu să nu'ţl faci aiure cuibulil prin pădure, să nu ţi'lti ie cuculti, că ţ'el pierde lucrulti, ci să'lil faci mal bine aprope de mine, să ţi'lii încăl^escu
5
10
15
20
25
30
■151
CÂNTECE VECHI : SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
şi să ţi'lu păzescu. Ţi-amu mai djsa, ^î-amu qMsu, ţi-amu (^isu în adinsu cuibulu să nu'ţî puî şi se nu scoţi puî in cojî de alunii la margini de drumu, călători c'oru trece cu eî c'oru petrece, că toţii mergti în cale venătorî pe vale din joşii de Ploiescî totu spre Bucurescî, cu glonte leşesc! şi caî mocănescî ; eî c'orii desjuga, boii c'orîi lăsa, cuibulu ţî-orii călca ; eî că mî-orii tăia resteie bulfeie, dalbe strămurări, parî pentru căldări ; peste cuibu c'oru da, puiiî ţî-orti lua. Io ţi-le-amii cântatîi, der n'aî ascultată ; n'aî vruţii, pentru tine, să m'asculţî pe mine, ci tu, ca nerodă, toţii miscaî din codă şi'ţî descindea! cioculti de răsunai locuiţi, de 'ml aprindea! foculii. Cuibulu ţl-iitt stricaţii, puiiî ţl-au luata, ş'acum, singurică, cănţî pe rămurică. Mierlită, mierlită, pasăre pestriţă pestriţă şi sură, plăcută la gură, bal să ne iubimQ,
S5
haî să ne 'nsoejmu, că 'î ierba pletosă
şi frunza
40
45
50
55
oo
65
70
75
umbrosă. Er, deca n'eî vrea şi n'ăî asculta, să sciî de la mine că mă ţiii de tine pen' t'eî învoi, pen' ne orna însoţi. Mierla, d'audja, sturzului grăia, din gură 'î djcea : — ba, sturclule, ba ; io nu teoiu lua, macara d'ăî crăpa ! Şi stura^ulu ofta, mierlite! alicea : — d'aşî sci c'oiQ crăpa, io toţii te-oiu lua şi te-oiu săruta, că bine t^-amu vruţii, rău nu tî-amii făcuta. Mierla 'î răspundea, sturzului alicea : — asia e, asia, dăr nu te-oiu lua, c'amu data de necasu, singur' ama rămasa fără cuibuşora, fără puişora.
1:
Stur^uia iăr dteea, mierlite! vorbia : — cuibuşoruia tăa ti-l'oiu face ea, copilaşii tăi fir'oru puiî mei. Şi mierla cânta, ier îl răspundea : — ba, sturq^ule, ba ; io nu te-oiu lua,
1:
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCn.
nu te-oiti săruta, că estî farfara, baş-marghiolti de gură, care inimi fură. Sturcjulu ier vorbia, mierlei ier (Jicea: — ba io te-oiti lua şi te-oiii săruta, măcaru d'aşî crăpa. D'eK fugi de mine, me" ţiu după tine şi, und' te-oiti ajunge, în braţe te-oiti. strînge, şi te-oiu săruta noptea şi d^iua. Foia ş'uă lalea, mierla, d'audja, din aripi sălta, prin crânguri sbura, în susu se 'nălţa şi mi-se ducea prin codri, prin munţi, şi prin văi adânci. Sturdulu o vedea, după ea se lua şi mî-o ajungea, er ea, de 'Iii vedea şi mi 'lti cunoscea, peste capii se da în baltă cădea şi mi-se făcea trestică pitică, cu foia 'nverdrtă, la vârfii înflorită. Sturdjilii, d'o vedea mî-o şi cunoscea, din gură 'I (hcea : — mierlită, mierlită pasăre pestriţă, io te-oiii săruta, io te-oiii apuca !
125
130
135
HO
455
Şi elu, cum plicea, peste capu se da de mi-se făcea mică paserea, uşoră şi mică de staţii pe trestică, şi la ea sbura, pe vârftt se punea, dăr nici n'apuca pe vârfu'î să stea, şi n'o săruta, că mi-se schimba, iăr în păsărea, cu aripi sbura. Stur<|ulu se lua în sborti după ea, şi mereii alicea : — mierlică, mierlică, nu fi sălbatică, că io te-oiii lua şi te-oiti săruta.
165
170
175
180
185
Mierla iăr sbura, în susti se 'nălţa, 145
150
155
160
joşii
că se lăsa, peste capti se da şi mi-se făcea, se făcea d'uâ baltă cu papură naltă, cu papură grosă, naltă şi stufosă. Stun|ulu o vedea şi mî-o cunoscea, peste capti se da şi mi-se făcea salcia pletosă, verde şi umbrosă. ce pe malti crescea, pletele 'şi lăsa, apa c'ajungea, dor d'o săruta. Der elii n'apuca, că balta
190
195
200
205
456
CÂNTECE V ECHl : SOLARE SI SUPERSTIŢIOSE.
seca, şi mierla sbura, din gură 'i <|icea : — ba, sturdule, ba; ." —V -*-! K ino se nu a— ta, nici m'ăi apuca, nici mă'I săruta ! Mierla ier sbura, peste capii se da, flore se făcea, pe câmpuri crescea. Sturdulii o vedea, ier o cunoscea şi se prefăcea : rouă că 'mi cădea, dor d'o săruta. Der iăr nu putea, că florea pierea, mierlită sbura şi se prefăcea d'uă turtă pe vatră la casă bogată, d'uă turtă dospită cu spuză 'nvelită.
210
215
220
7
»
Stur<|ulu o vedea, sturdulii o scia şi mî-o cunoscea : în susti că sbura, în joşii se lăsa, peste capii se da, vătraiti se făcea, pe vatră şedea, şi turta păzia. Gasda, cându venia, gasda stăpâna, vătraiulu lua, spuza râcâia,
225
230
235
240
215
250
turta că 'ntorcea, er sturdulii elicea şi bine 'î părea : — mierlită mierlită, pasăre pestriţa; sic, mierlită, sic că nu potî nimicii ; io, cum amti pututu, vătraiti m'amii făcuţii, şi te amu apucaţii, şi te-amu sărutatii. Mierla, d'auc^ia, mai reu suspina, din vatră sbura şi mi-se ducea prin muntî, prin câmpii, prin locuri pustii ; şi er se ducea pena 'mi ajungea la uă m6năstire,1 locii de pomenire, vechia şi uitată, cu muschiulii d'uă şchiopă. Şi, dec'ajungea, peste capii se da şi mi-se făcea d'uă cruce răscruce susii pe mdnăstire pentru pomenire. Sturdulii rămânea, urma că'î pierdea : trei dfle-o striga, trei se învertia şi■ trei ocolia t^ra românescă şi moldovenăscă, mierla sg 'şi gâsescâ. Er, deca vedea, sturdulii apuca prin munţi, prin câmpii, prin locuri pustii către monăstire, locil de pomenire.
2:
•:-•
■:>;
::
271
:•
:-'
:•
■*■■■
COLEC JIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Cândil s'apropia, mierla mi'lu vedea şi mi'lu cunoscea, sărmana de ea. Peste capii se da, şi se prefăcea, şi sbura, sbura, pene1 'ml ostenia. Unde se punea ramurî se frângea, frunza se golia, stunjulii mî-o vedea, mal s'apropia. Der ea, vai de ea, asia de 'ml vedea, la cerii se uita, pe Domnulii ruga. Domnulti se 'ndura, ruga 'I asculta şi ea, cândii cădea de pe rămurea, venătoru eşia, de c6d'o prindea, a cas' o ducea lumea d'o pnvia, jalea 'î-asculta, şi asia scăpa de stur^ulii mierla. -a
•
300
305
310
315
320
•
325
MIERLA ŞI STURDULU. [Varianta scrisă la 27 Decembre 1884, după Şerbatiu Muşatu, locuitorii la Crucea-de-p6tră in Bucurescî].
Susii pe rămurele două păsărele certă mi-se ceită, vorbele 'şl înodă : stunjulii din păduri, mierla d' arături. Sturt|ulu ce vorbia, mierlei ce'I d^icea? — Mierlită, mierlită, pasăre pestriţă, la coda
5
10
457
lătiţă, la ciocii porumbiţă, la gură plăviţă, io m'arnu înşelaţii de mî-amîi aşezaţii cuibuleţulu meu la margini de drumu că 'su singurii, străinii. Cine s'a 'ntâmplatii puii! mi-a furaţii, cuibulii mî-a călcaţii. Şi io m'amti gândiţii şi m'amii plănuiţii să te iău soQiă, că'mi estl dragă mie. Mierla, d'audja, din gură'î grăia : — sturd^uleţule, cântăreţule, io n'aşî (|ice ba, bucuroşii te-aşî lua, d'aî fi numai tu şi cu taică-tu; der oiti djce ba pentru maică-ta, că e vrăjitore şi fermecătore : casa ne-o strica, viaţa ne-o scurta. — Mierlită, mierlită, pasăre pestriţă, la gură plăviţâ, la codă lătiţă, de vrei, de nu vrei, toţii o să mă iei, că nu te-ohi lăsa, ori und'eî pleca. — Io o să mă ducii şi o să mă facii viieă lângă Mare ^
r ■
i*ju
*
15
20
25
30
35
40
i*iw
45
50
55
*?& 458
CÂNTECE VE CHl : SOLARE SI SUPERST1ŢIOSE.
cu nouS rezore, pe la căpetâiti gutui şi lenioî. — Io o sS m& făcu ş'o sS raS prefacii unu micii pândăraşii din fluieru doinaşii viieî lângă Mare cu nouS rezore, viiea sS păzescii şi sS te gătescii, că măicuţă-ta, de pe cându trăia, din copilăria te dedese mie ca sâ'mî fii soţia. Mierlită pleca şi mi-se făcea viieă lângă Mare cu nouS rezore, pe la căpStâiîi ■ gutuî şi lemoî ; er sturzului pleca, pândaru se făcea, unii micii pândăraşîi din fluieru doinaşii viieî lângă Mare cu nou6 rezore: pe mierlă căta, der nu mî-o găsia soţia s'o iea. Mierla, cândii pleca, din gură'î elicea : — stunjuleţule, cântăreţule, drumu o s8'ml apucii şi o s6 ma, ducii în ţe>a turcescă din a românescă, şi o s6 mg facîi ş'o s6 mS prefaci! marfă
60
femeiescă : pânză ţgrănescă, aţă şi mgtase că suntu maî frumose ; că, d'oiii fi a ta, mî-e de maică-ta, care'î vrăjitore şi fermecătore.
j"
65
70
75
— Mierlită, mierliră, pasere pestriţă, la gură plăviţă, la codă lăţiră, tu de t'eî preface, şi eu că m'oiu face ca unii kirigiii, cu tine sS fiii, în braţ' s8 te ţiu, ş'eî fi toţii a mea, că te-a daţii mă-ta din copilăria ca sS'mî fii soţia.
.li-
!I.
1.-
80
85
90
95
100
Mierla, de sbura, marfă se făcea : sturdulu, după ea, 3 * * mi-se prefăcea. Şi ea, vaî de ea, dec'aşia'mî vedea, din gură'î grăia : — sturd^uleţule, cântâreţule, deca nu'mî daî pace, io că m'oiii preface în lină fontână la colţii de grădină ; de tine-oiii scăpa şi de maică-ta. — Nu te laşii în pace, că şi io m'oiii face mică ciuturea: 'n fontân'oiu intra, apă c'oiu lua
j_-
1'.
1-
lv
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi te-oiii săruta. Mă-ta te-a daţii mie din copilăria ca să'mî fiî socjă. Mierla, de'mî vedea, rugă se ruga şi mi-se făcea paltinii înfoiatu, subţire şi nalţii. Sturtjulîi rfimânea sturzii precum erea şi, totu ciripindii, mierlită câtandti, pe paltinii că sta şi cu dorii cânta : - mierlită, mierlită, pasere pestriţă, la gură plâviţă, la codă lătiţă, unde mî-aî sburatu, singurii m'aî lăsaţii, singurii cu crângulii şi triştii cu dorulii !
145
150
155
165
[Scrisu de d-Iii L. Puscariu de la elevulu s6u Ion ' alu Anoî, în orâşelulu Sadu din Transil vania, la 8 Maiu 1858].
D6r o a vS<|utu drăguţii sfentulG sore şi, cum o-a vSolutu, mulţii că i-a plăcuţii şi'n grab' a mânatti doi luceferel, peţitorii eî.
20
Der eî r&spundeau, 25 din gură'i (Hceaii : — n'amti ventii1 s'odihnimii, se" ne veselimii, ci-amii ventii sS peţimu şi se" logodimu : 30 vrei pe sfentulti s6re, că elîi e maî mare?
1(50
C I C 6 E E A.
Pe pSrîu de rouă plimbă mi-se, plimbă tSnSră mlădiţă prin rouă desculţă, ţîna florilor, florea c-orilor, rouă adunându'şî, pacharulii umplendu-şi, şi ea mi-se crede că nimeni n'o vede.
In cas' d'aii intraţii, ea i-a 'ntempinatii şi mi 'î-a 'ntrebatii : — doi lucefereî ospeţiorii mei, treceţi d'odihniţî şi vă veseliţi !
459
5
10
Ea, de'î au<|i, din graiii le grăi : — ba eu n'oiii voi, sore socjorii, că'î toţii calatorii d^iua peste sate şi noptea pe ape ! Doi lucefereî, peţitorii eî, se'ntorcendu la sore i-au. spusu de urmare. Sorele s'aprinse de necazii, şi <|ise : — lăsaţi-mî-o'n pace că mi-o voiţi preface în fragedă flore, flore de Cicore cu-ochî după sore. Cândii oiii răsări, ea s'o 'nveseli; cândii oiu asfinţi, ea s'o ofili ; cândii oiii scăpata, ea s'o aduna !
35
40
54
50
55
15 1. Sincopare în locu, de venită, ca şi găsiive<}tu, în locu de găsiţii, temuţii.
460
CÂNTECE VECHI : ISTORICE.
B. ISTORICE. MESTEKULtf MANOLE. [Scrisii în diua de 9 Augustii 1883, la Laculiisâratu, după Petrea Creţul u Şolcanu, lâutarulu Brăilei. — Legenda xlviii, intitulată Monastirea Argeşiului, la pag. 186 - 192 din colecţiunea d-luî V. Alesandri, e uâ variantă mai scurtă a acestui vechili cântecul. 1
In susil pe Argişii, prin Slu cărpenîşii, prin 81ii alunişii, plimbă-mi- so, plimbă domnulil Negru-vodă' pe d'alba'î moşia c'uă verde cociă, verde zugrăvită 'ntr'aurii poleită, cu optil telegari, cu nouS zidari, nou6 meşteri mari şi Manole (Jece, care mi 'î întrece, stă inima'I rece. EI că ml-aii umblaţii ţera 'n lungii şi 'n laţii ; prin elfi cărpenişu, prin elii alunişti lungişii, curme^işti, der toţii n'ati găsiţii
unii zidii învechiţii, unii zidii părăsiţii, remasii de de-multu. Pe Argişii în joşii, pe plaiulă frumoşii, Ne"gu-vodă vine pe dalbal moşia c'uă verde cociă, verde zugrăvită, 'n aurii poleită, cu optu telegari, cu noue zidari, nouă meşteri mari şi Manole <|ece, care mi 'I întrece, stă inima'I rece.
10
15
20
1 Lăutarii, care dică ac6stâ legendă, rostescu numele lui Negru-vodă, ca în colecţiunea d-lul V. Alesandri. Pre-câtii resultă din coprinsulîi poemei, zidirea celebrului monumentu de architectură alţi mănăstirii de la Curtea-do-Argeşu s'arii fi începutii pe la finele secuiului xiii (în epoca lui Radu Negru Basarabii ?) făr'a a se fi pututii termina. Intre 1512 şi 1521, Negu s6u Negoiă vodă Basarabii, la care se reporta legenda, îi continua şi termină atâtu clădirea şi învelişului, „îopestriţându carămidile şi scobindii flori in petră^ după cum se esprime d-lii Al. Odobescu (Mihnea-vodă celu reu. Bucurescî. 1857, pag 11), câtu şi împodobirea ei pe din năuntru, dotarea cu vase şi candele preţidse. Credinţa care constituie fcnduhi poemei, zi-
Eî că'mî toţii cătaţi, der nu nemeriati eiti zidii învechiţii şi neisprăviţii, de mulţii părăsiţii : fără că 'ml găsia şi îmi întâlnia noiaşii1 purcăraşii, porcii toţii păzindii, marmură 'ntorcendfi. Bună <|iua 'I da ; direa unei fiiinţe vii pentru întărirea edificiel : se păstreză pene astâdl în poporu. Se dice j une ori se ie unul omii mesurâ pe la spate, !Vse scie, că mesura se pune în zidii şi ca, dup* lde dile, acelu omii more, prelacendu-se ta >"■ tiă. Ac6stâ superstiţiune se mal întâlnesc»! pooirta populară serbescă, tradusa in ver« albe şi inserată mai la vale, apoi într'altâ rei>. ţiune din Epiru şi Corfu, narândii consttv unea Podului de la Arta. (A se vede »!*:. unea Passov, no. 512-13 şi Poesele serbe, fi siunea lui Auguste Dozon, pag. 189). In Gr*, şi în specialii la Leucade, zidarii nu începu 'inelia unei case, pene nu sacrifica unu coco;spre a depărta spiritele şi elementele care v put6 compromite soliditatea edificiului. 1. Pote că tioiaşi e uă corupţiune din iot*»!1
1
COLECŢICNEA G. DEM. TEODORESCU.
Domnuia, d'audja, bine că 'î părea, vesela că 'î <|icea :
elu le mul^ămia. Domnuia, de 'iii vedea, vreme nu pierdea, ci mi 'Iii intreba, din gură 'î (Jicea : — noiaşa purc?raşa, porcii toţii păzindu, murmura 'ntorcdnda, nu cum-v'aî ve^uta pe unde-aî trecută unii zidii învechiţii şi neisprăviţii, de mulţii părăsiţii ? D6ca l'aî ve^utii, şi l'aî cunoscuţii, haî cu noî îndată, haî de ni 'Iii are"tă, că te-oiii rfeplăti şi te-oiii milui cu milă de domnii, ca de dumnezeii. Noiaşu purcăraşa, deca 'îa^audja, elti se totti gândia şi se socotia, şi mi 'I răspundea:
461
55
— haî cu noî îndată, haî de ni 'ia are"tă! Noi aşa purcăraşa ce mi 'î răspundea, vorbe ce 'I vorbia?
60
65
70
75
— ba, domne, -amii vec|utu şi amu cunoscuta, 80 pe unde ama trecuta turma d'ama păscuta, una zida de de-multa, una zida părăsita şi neisprăvita, 85 vechia şi mucedjta : colo, unde 'mî cresce, unde se 'ndesesce trestică pitică, 90 răchită 'nflorită, papură 'nverdjtă.
95
— Domne Negru-vodă, nu pota, vaî de mine, io s6 merga cu tine. Porcii d'oia lăsa, de necasa oia da : lupii c'ora veni, turma mi-ora răsni, stăpânuia m'o bate bătaia de morte. Domnuia, d'auijia, ier se întorcea şi, măre, 'I <|icea : — noiaşa purcăraşa, io mi-te-oia cinsti, io te-oia milui, porcii ţî-oia plăti : scrofa cu purceî uă sută cinci lei ; de tota mascurulu ţî-oia da galbenuia ! ' Noiaşu, d'audja, noiaşa se 'ndemna şi se 'ndupleca; cu vodă pleca, cu nou8 zidarî, noue" meşteri mari, cu Manole dece, care mi'l întrece : stă inima'î rece ! Domnuia, de'ml pleca, multa că nu mergea: şi iată 'ml vedea eia zidu învechita,
100
105
110
115
120
125
130
185
462
CÂNTECE VECH! : ISTORICE.
vechiu şi muce^itu, de mulţii părăsiţii. Er, de'mî ajungea, şi, deca'lu vedea, bine le părea. Domnii ' descălica, pe joşii că mergea, cruce că'şi făcea şi se închina ; zidulu ocolia, zidulu că'mî privia ; er, deca'lu vedea, Manole striga şi'n palme bătea, din gură djcea : — dâmne Negru-vodă, iate c'amu găsiţii şi amu nemeritil locu de monăstire pentru pomenire. Varii şi cărămidă, că'î pustiiă multă, că'î lucrare lungă !
ho
Der ce se'ntempla ? Diua ce'mî zidia noptea se surpa, c'aşia Domnulu va. 145
Asia, toţii asia,
150
155
160
Domnulu, de vedea, bine că'i părea, din gură djcea : — iate c'amu găsiţii şi amii nemeritil zidulu învechiţii şi neisprăviţii, remasti de de-multii ; locul ii de zidire pentru monăstire, chipu de pomenire ! Şi, precum (Jicea, domnulu poruncia, domnu'î ajuta şi le aducea varii şi cerămidă, că'î pustiiă multă, că'î lucrare lungă. Foia ş'uă lalea, Manole 'ncepea,
sforile'ntindea, lucrulti că'mî zoria, zidulu că'mî zidia.
ies
170
175
îso
eî se toţii cerca, zidulu că'ndrepta, zidulu că 'ntăria. Trei ani că lucra, der ge"ba erea : djua ce-'ml zidia, noptea se surpa. Foia ş'uă lalea, Manole 'ml vedea, pe gânduri că'mî sta, din adânca ofta; er, deca'mi vedea că nu folosia şi nu 'nainta, elu mi-se scula <|orI cându se ivia. Lucra, nu lucra, că totă d,iua din ochi mesura, gandu'şî frămenta. Sore candii sfinţia, lucrulh căndii lăsa, a-cas' nu'mî pleca, la zidii că manea. Noptea candu sosia, pe zidu se culca ş'abia aţipia. Dormia, nu.dormia, unii visii că visa, unu visii aievea, şi visu'i spunea că'n deşerţii lucra, penS n'o clădi, pene" n'o zidi chiarii în temelia, tenfiră şi viiă, d'uă dalbă soţia.
C0LECŢ1 UNEA G. DEM. TEODORESCIJ.
ţ)i candii se făcea, elu mi-se scula, zidulu joşii vedea, şi ier se gândia djua câtti ţinea. Sera candil sosia, lucrulu candii lăsa, elii că mi'şî chiăma, nou6 meşteri mari, calfe de zidari. Icona 'mî lua, pe mes'-o punea, din gură elicea : — ndue" meşteri mari, calfe de zidari, şi cu mine
230
■
235
240
245
sfatii
Ui Ci1 U VA
sS sfâtuimîi, planii s6 plănuimti, că zidii ce zidimii surpată îlu găsimti. Şi io amii visaţii visti adevSratu că'n zadarii muncimii, că'n zadarti trudimii, pene n'omii clădi, pene" n'omii zidi chiarîi în temelia, tânără şi viiă, d'uă dalbă soţia. Hai s8 ne 'nchinămii, hai sS ne legămii, şi haî s8 jurămii jurămentulu mare pe pâine, pe sare, pe sfinte icone: care mândrişoră, care socioră ântâiii c'o veni Joi de dimineţă
250
255
2G0
205
270
463
pe norii şi pe ceţă aici în departe s'aducă bucate, voî s'o apucaţi 'n braţe s'o luaţi 'n zidu s'o aruncaţi, cu capii s<3 scăpaţi. Şi, elii cum djeea, cu toţi se lega, cu toţi se jura pe pâine, pe sare, pe sfinte icone, pe dulci socjore. Cei nouS zidari, nouS meşteri mari,» eî, măre, că 'mi sta pane" se 'nsera. A-cas' candii mergea, pe drumii se vorbia, şi, candii ajungea, neveste 'şi chiăma, neveste 'nvSţa şi mi-le elicea : — ia voî ca sâ'mî sciţi şi sS nu'mi veniţi Joi de dimineţă, pe norii şi pe ceţă, la zidii în departe s'aduceţî bucate ! Manole că'mî sta, la zidii că mânea ş'acolo dormia cu capulti p'uă piatră, pustiia s'o bată. Şi noptea trecea, şi zidu şe surpa, c'aşia Domnulii va. Er, cându se scula în capii cu (Jiua, chârtiă 'mi lua, scrisore 'mi scria ş'acas' o mâna : scrisore pe veutii,
275
280
285
290
205
800
305
310
CÂNTECE VECHI : ISTORICE.
464
respunsti pe pământii. La slugă c'o da ş'acas' o ducea la dalba Caplea. Er dalba Caplea, ea, dec1 o vedea, ea, dâc' o primia, scrisu 'î cunoscea, mulţii se bucura. Cartea că'mî lua, cartea 'mî desfăcea, frumoşii mi-o citia. Mano'e'î scria: „drăguţă Caplea, soQiora mea, aî unu bou belanu ce'I pierduta d'unu anii. Ia sg mi-te scoli, crânguri sâ'ml rfiscoll. De l'Sl nemeri, şi, de l'8i găsi, ia se" mi-te-apucl la tăiaţii sS'lîi duci şi din carnea lui bucate s6 'mî faci, la zidii s§ 'mî aduci pe norii şi pe ceţă Joi de dimineţă". Mândra de Caplea ea mi-se scula Joi de dimine^ă pe norii şi pe câtă, cu rouă 'n spinare, cu bruma 'n piciore. Boulii căuta, boulii că găsia, boulii că 'mî tăia, bucate 'ml gătia şi la zidii pleca, la zidii în departe sS ducă bucate. S6re cândii lucia,
315
320
325
33o
335
340
Caplea că 'ml zoria şi s'apropia. Manole, cum sta şi de susii privia şi pe câmpii căta, elii că mî-o vedea, şi mî-o cunoscea. Din adâncă ofta, din gură 'şî djcea : „âcă-t'o că'mî 'vine. „sermanulîi de mine 1 Şi cruce 'şl făcea, din ochi lâcrema, la cerii se ruja : „Domne, Domne sfinte, Domne milostive, orî-ce te-amu rugaţii tote mi le-ai daţii. Dă, Domne, ş'acum ca sâ crâscă 'n drum ii unii verde hăţişti, unu mare stufişu, ş'unu rugii curmeclişu, dor s'o speriia, dâr s'o 'mpiedica, bucate-o vfirsa, napoî c'o pleca, altele sâ iea
d'o întârzia" !
345
50
355
Rugă se ruga, lacremî că vârsa. Domnulu l'au<|ia, Domnulii l'asculta că, măre, crescea d'unu verde hăţişti, d'unu mare stufişu, d'unti rugii curmedişti. Ea se speriia, ea se 'mpiedica, bucate versa şi 'napoî pleca. Der, d6ca 'mî pleca ş'acas' ajungea, altele 'ml lua,
COtECŢlUNEA G. DEM. TEODOnESCU.
la zidii că'mî pornia, la drumti că'mî zoria pân' s'apropia. Manole, cura sta pe câmpii de căta, de susu că'mî privia, pe Caplea vedea că s'apropia ; din sufletii ofta, la cerţi că privia, şi cruce 'şî făcea, şi iâr se ruga: „ Domne minunate Domne îndurate, orî-ce te-amti rugata tote mi-îe-aî dată ; dă. Domne, ş'acum sfi'î esă pe drumu lupoicâ turbată cu gura căscată, cu limba 'nfocatâ, dor s'o speriia, dor s'o.'mpiedica, bucate-o versa, 'uapoî c'o pleca ş'o întârdiia "! Elu cum se ruga, Domnulti l'asculta. Lupoică 'î eşia : ea se speriia şi se 'in piedica, bucate versa, 'napoî se'ntorcea ş'altele lua, la zida că'mî pleca, la drumti că'mî zoria, maî s'api'opia. Meşterul ii Manole de susii de pe schele, unde mi-o vedea, din sufletu ofta, cruce că'şî făcea
405
410
415
465
şi ier se ruga, lacr&mi că'î curgea, din gură d^icea : „Domne minunate sfinte şi 'ndurate. câte te amii rugaţii tote mi-le-aî datu ; dă, Domne, ş'acum se'î 6să pe drumti, sfi'I esă 'n cărare d'uă scorpia mare cu gura căscată cu limba 'nfocată : dor s'o 'mpiedica, dor s'o speriia, bucate-o versa, a-cas' c'o pleca
450
455
4G0
d'o întârzia". 420
425
430
435
440
Şi, cum se ruga, , Domnulti l'asculta şi Domnulti că'î da. Scorpiă'î eşia, in cale-o opria. Der ea, vaî de ea, deca 'mî totu vedea că 'mî întardjia, nu se speriia, mcî se'mpiedica, şi mcî se'ntorcea, ci drumulii cotia, şi câmpulu tăia ; la mersii că zoria, pen' s'apropia, la zii ii c'aj ungea.
405
470
475
480
Caplea cândti sosia, zidari d'o vedea, sS rîdă 'ncepea : bine le părea. Manole că'mî sta la cerii se uita, din sufletu ofta, din gură djcea :
485
ao
CÂNTECE VECHI : ISTORICE.
466
— sciţi rămăşagulu, 49) sciţi jurămentulu : care mi-o veni maî de dimineţă pe noră şi pe ceţă voi s'o apucaţi, 495 'n braţe s'o luaţi, 'n zidii s'o aruncaţi. Vorba nu sfârşia. plânsu c&'lu îneca, er ei îmi lua pe dalba Caplea, la zidii c'o ducea, în zidii c'o punea şi zidulu zidea, din gură'ml striga : — varii şi cărămidă, că'I pustiiă multă că'î lucrare lungă ! Caplea, de'mi vedea, zîmbetii că'nnl zîmbia; der ei mî-o zidia. Zidii ca se nalţă, zidu că se 'ntaria şi mi o copr'ndea. Nici pre" mulţii trecea şi ea se 'n griji a, din ochi ciuta, din gură 'mi djeca : — de vS e de glumă, gluma nu e bună ! Dăr ei n'asculta cum se văieta : vanilii că'mî vărsa, cărămizi punea, zidulu că 'nălţa şi mereu striga : — vară şi cărămidă că'î pustiiă multă, că'î lucrare lungă! Caplea, de 'ml vedea, şi mai greii ofta, plânsetu
500
505
510
515
520
525
630
că plângea, vaietu că 'mi scotea şi mereu «Jicea : — Manole, Manole, meştere Manole, dec'o fi vr'uâ glumă, gluma nu e bună ; zidulu că mă strînge, ţeţişora 'mi curge, copilaşu'mî plânge ! Er Manole sta, nimica nu djeea : cu amarii plângea. Şi zidari zidia, zidulu înălţa, zidulu întăria şi mî-o coprindea şi mereu striga : — vară şi cărămidă, că'î pustiiă multă. că'î lucrare lungă ! Şi ea, val de ea, abia maî putea, abia mai sufla, der toţii se ruga şi toţii maî dicea : — Manole, Manole, meştere Manole, zidulu răii mă strînge, ţeţişora 'ml curge, copilaşu'mî plânge. Zidulu se zidia. zidulu se 'nălţa, zidulu se 'ntăria şi mî-o coprindea, glasu'î astupa ; şi, cându se nălţa. şi, cându se 'nchiega, Manole 'mi ofta, din plânsu înceta, răspunsă
y
t.
COLECŢIDNEA G. DEM. TEODORESCU.
„ ţet/işora'mî curge „ copilaşu'mî plânge !
că 'î dedea, din gură 'i c|icea : „copilaşiuia tău, pruncuşoruia meu, ve(|ă'lu dumnezeu. Tu cum l'aî lăsata în patu desfătata, finele c'oru trece, la eia s'ora întrece, şi l'ora apleca, ţeţă că i-ora da; ninsore d'o ninge, pe eia mi l'o unge ; ploi cându ora ploua, pe eia l'ora scălda ; ventu cându o sufla, mi-l'o legăna dulce legănare, p6n' s'o face maro !" Vorba nu sfârşia, plânsu'hi îneca şi se depărta ; 6r nouă zidarî. nou<5 meşteri mari, eî merea lucra şi merea striga : — vara şi cerămidă, că 'î pustiiă multă, că 'î lucrare lungă ! Ziduia se 'nălţa, ziduia se 'nchiega, şi ce se lucra noptea nu cădea, pen' se isprăvia sfenta mănăstire pentru pomenire ; der, pe candu lucra, tota mal au(|ia una glasa răguşitu, una vaietu topita : „ Manole, Manole, „ meştere Manole, „ ziduia r&a m8 strînge,
467
580
585
590
595
600
605
610
015
Foia de aglică, într'uă Duminică, într'uă <|i cu sdre, într'uă sârbătore, de la venâtore vodă, de'mî venia, departe 'mi vedea pe Argişa în josa, pe plaiuia frumosa, stenta monâst're, pentru pomenire. Şi, cum o vedea, bine că'î părea : calu'şî repedja p6n' s'apropia. Şi, cânda ajungea, şi, cânda se opria, de pe calu săria, juru pre-juru umbla, susa că se uita, bine că'I părea, multa să mulbămia din gură djcea : — aferim, Manole, meştere Manole, meştera înveţata, meştera lăudata ; aferim, zidarî, nou 6 meşteri mari cu Manole d^ece, care mi-vS 'ntrece. Tota ce mî-aţî ceruta io v'amu împlinita, der bine-aţi lucrata, buna lucru mî-ari fapta, c'astă mănăstire o fi pomenire şi nu s'o vedea în lume alta, alta ca dânsa ! Manole. cum sta susa pe învelişa
620
625
63)
635
610
045
650
655
6G0
468
CÂNTECE VECHI : ISTORICE.
şi pe coperişă, din capă cletina, din sufletu ofta, din gură 'î elicea şi mi 'î răspundea : — domne Negru-vodă, mare'î şi frumosă, mândră ş'arfitosă sfenta monăstire, chipii de pomenire, der, cum este ea, olSu, pre legea mea, c'aşia lucrătură şi ferecătură mî-e de 'nv&ţâtură. De m'oiti bisui, altele-oiti croi, multă maî ar6tose, şi mulţii maî frumose ! Domnulii Negru-vodă sta şi'lu asculta cum se lăuda. In susii se uita, la meşteri căta si, dec' au alia cum se lăuda, pe gânduri cădea, adâncii se gândia. Mulţii că nu trecea. Vodă ce 'rat făcea? Porunci poruncia, schele că rupea, scări că le tăia şi susii mî-apuca, şi susii că 'mî lăsa p'<31 noue" zidari, noufi meşteri mari, cu Manole dece, care mi'î întrece. Foia ş'uă lalea, eî, deca vedea, multa se văieta şi multă se ruga,
665
670
675
680
685
690
605
700
705
der Vodă <|icea : — nu voiu s<5 maî fiâ, nicî s8 se maî sciă d'altă monăstire chipii de pomenire, nicî se" vS siliţi, sS v6 bis ui ţi ca ea s8 clădiri ! Şi, deca elicea, acolo 'î lăsa, susu pe învelişu, susii pe coperişu, zidulu ca s<3'î ţiă, ventulu se'î adia, ploi a sS'î îmoiă, fomea sS'î îndoia. Frunză de măcişii, susii pe în vel işti, susii do coperişu la a monăstire chipii de pomenire, nouS meşteri mari, calfe de zidari, cu Manole dece, care mi'î întrece, stau şi toţii privescă, planuri plătii.'iescu şi mereu postesefi trei t|ile de vetă, trei de primă-veră Relativii la tradiţiunea c:\ Man«le .-■ rîişil lui s'arii fi încercată se sbrire cu a.şiţă (parte nemenţionată de leper.da ~so scie ca maî toţi poeţii anti<-ituî,l au • despre cutezanţa omului de a sbura. P» legendele lui Icani si Promcteir. Pind-V'. şi Sofocie în „Antigona" amtiite.iru de-; ' Buinţa omului do a pluti prin aeru Mai o regăsimu din secululu xv pen*» intr'j Ast-felii foia La Viile de l'aris, in .■>;•'• 1884, vorbindu desp-e esperimputHo .ivrianume despre cârma şi direcţiune.* ta reproduce seria încercărilor facme do . sbiirătorl". In anulă 1462, italianulii Dante. puu.J
COLECŢIUNEA G DEM. TKODORESCU.
ş'alte nouă ieră din dori pgnS 'n seră ; câ vodă 'i ţinea şi vodă 'î muncia, şi vodă djcea : — nici voiu sS mai flă. nici voiu s6 se sciă c'o mal fi pe lume cu faimă şi nume asia monăstire chipu de pomenire ; nici voi v"8ţl sili, nici v'e^î ispiti s6 v§ bisuiţî ca ea se clădiţi !
745
patru le făcea, aripi că 'şî croia şi le potrivia şi mi-se lega: cu ele sălta, cu ele sbura; der, deca sbura, care cum cădea stană se făcea
775
780
750
755
Şi, deca 'ml şedeau, Ş'. deca 'ml vedeau, ceî nouă zidari, nou8 meşteri mari, 760 mi se sfătuiau şi totu întrebau : — Manole, Manole, meştere Manole, ce s6 ne mal facemu, 765 uude sS ne 'ntorcemu '? După ce d^icea, după ce 'ntreba, eî că 'mî asculta ce mi 'I învăţa. Noua meşteri mari, calfe de zidari, scânduri că lua, scânduri că cioplia :
46fl
77ii
"ipe mecanice, sburâ dintr'unu turnu înalţii de i'X) piciore şi se ţinu cât-va timpii in aeru : der, .••lindu se se urce mal susu, trebui se lupte în :ontra vântului şi, în opintirile ce fâcu, se frânse 'erulii eu care se sorvia spre a'şi dirige aripele ;i câ$u pe prispa unei biserici, unde'şî rupse ■iciorele După câţl-va ani, la 146 t, unu musiantu din Nuremberg renoi încercarea lui Dante, ferfecţionândii aparatulii sburătoru, de care se servise. De pe uă clopotniţa, elii se aruncă în ic-ru c'uâ încredere extraordinară, der cădu îniată şi fu rădicaţii morţii. Aceste doue esperiinţe, de şi c'unu sfârşiţii atâtu do tragicii, nu âescuragiară câtuşi de puţinii pe unii italianu Buratini, care 'şl construi aparatulii după unu
Manole, Manole, mesterulu Manole, singurii românea de se totu gând ia şi toţii plănuia. Cinci <|ile 'mplinia şi, deca 'mi vedea, elu mi-se scula, şiţă că'mî lua, bine c'o cioplia, şese muchi venia ; cu ţinte o bătea, cu cuie de fieru, cu ţinte d'oţelu: şi unde-o bătea sânge câ ţîşnia, nimicii nu'î pesa, c'aşia Domnulu va. Deca le bătea şi se ţintuia, cu aripi sălta, cu aripi sbura, der, cându îmi sălta şi cându îmi sbura,
785
790
795
800
805
noii modelîi şi. In anulii 1491, se încercă s6 sbore Acesta esperiinţă se fâcu în oraşulii Neapole în faţa unui numeroşii publicu Sermanulii Bu ratini" avu sorta celor-alţi : cădu şi muri îndată. La 1502, Bolori, totu Italianu, stabiliţii la Troyes în Franeia, se arunca in aeru de pe turla catedralei acelui orasu şi cădu pe uă petră, de unde fu rădicaţii mortu. La 1651, Bem ier, lăcătuşii francosii, inventa uă pârechiă de aripe după unii nou modelii ; d6r, ca omii cu minte, le puse în vendare. Acele aripe fură cumpărate de unii Spaniolii, Almero de Malameria, care plecă se le esperimenteze la Batli (Engliteraj, unde se omori. La 1775, d-lii de Bacqueville, puindu'şl nisco
CÂNTECE VECHI : ISTORICE.
470
Domnu 'Iu pedepsia, că se 'mpiedica de a mănăstire chipti de pomenire, şi elu îmi cădea pe Argeşu în joşii, pe plaiulu frumoşii, lângă monăstire chipti de pomenire, er unde 'mî cădea cruce se făcea, şi d'alăturea cişmea isvora cu apă curată trecută prin pietrâ, cu lacrimi sărate de Caplea versate.
810
815
820
ZIDIREA CETĂŢIÎ SCADARU'. [Tradusă în versuri albe la Paris, în Augustii 1875, după versiunea francesă făcută de d-ra Teresa Jacob (Talvy) şi d-ra Elisa Vo'iart cule gerii de Cânturi populare ale Şerbilor a lui Vuk StefanovicI].
Clădiau uă cetate frumosă cei trei fraţi, trei Merliavcevicî. Ântâiulu e craiulii Vucaşinu, alu doilea voivodii Ugleşa, alu treilea tenSrulu Goico. Clădiau de trei ani cetăţuia Scadârulu, pe ţermiî Boianei. Trei sute de meşteri într'una lucrau de trei ani, făr' se" potă sS puia la zidii temelia,
5
căci lucrulu din (hua trecută d'uă Vilă1 surpată erea noptea. Alu patrulea anu începuse, cându Vila pădurii din munte se puse-a striga : — Vucaşine, de geba dai zoru la lucrare, de geba verşi baniî'ţî aicea. Tu nu pori să pul temelia, şi vrei st5 zidesc! uă cetate? Gasindu pe Stoianu şi Stoiana, . aflându tu pe fraţii cei gemeni, zidesce'I aci 'n temelia c'atuncl va fi tare părnentuiu ş'atuncl poţi zidi şi cetatea! Cânciu craiulii Vucaşinu aude, pe Deşimiru chiamă şi'I dice : — ascultă-me\ Deşimiră draga: mî-aî fostu penS a^î slugă drepţi, de adj ca copilu se'ml fii mit. înhamă la cară telegarii, ie d,ece din sacii 'ml cu aurii şi mergi de cutreieră lumea. Găsesce'mî doi omeni c'unu nunu. găsesce'mî pe cel doi fraţi geme;,: ce'î chiamă Stoianu şi Stoiana ÎI iea ori îl cumpără 'n auru şi'I adu 'n Scadâru pe Boiami s6'I punemă în z^du temeliei c'atuncl va fi tare pămentuli:. clădirea sS ţină d'asupra.
io
aripe, care'lii costase 3500 livre, se aruncă lini ştiţii de pe acoperisulu unei case de pe cheulu Malaquais din Paris, se susţinu mal multe se cunde în aeru, apoi cădu in Sena, de unde fu scosu viii, cu mare greutate, din causa aripelor. Cu tote că aerostatele ereaii acum descoperite, ardorea „omenilor sburătorl" nu se mieşiorâ câtuşi de puţinu. Ast-felii toţii la Paris, in 1797, unu a-nume Calais, care adăugase aripelor uâ codă în formă de apărâtore, cădu şi muri. In fine, la 1813, germanul u Uegen pleca do la Tivoli şi sbură pene la Sceaux, fără se se rădice la uâ înălţime mal mare de 60 metri. Trebuie sG spunenni că elu simplificase aparatulu lui Calais, înlocuin^u coda în formă de apărătore cu unu balonii capabilii so rădice doul omeni. 1. Adică oraşulii Scutari.
Cândă Deşimiră vorba'I aude, alârgă la cal şi căruţă, o'ncarcă cu sacii de aură şi plecă prin lumea cea largă, cătândă pe doi omeni c'unu nume, < cătândă pe Stoianu şi Stoiana. Trei ani îl cată sluga drepta, der nici că putu sS gâsescă doi omeni avendu uă numire, Stoianîi şi Stoiana 'mpreunâ. Atunci la stăpână se întorse, I aduse căruţa şi caii 2. pină măiastră după credinţele alavc
■171 C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODOKESCP.
şi sacii cu banii de aură : — poftimu telegarii, şi carulii, şi sacii cu bauiî de aurii. 55 ca n'amu întâlnită nicăirea unu nume să porte doi omeni, că nu e Stoianu şi Stoiana. Vucaşinu aude, şi chiamă pe Radulu, mai marele meşterii, er Radulu trei sute de calfe, şi'ncepii a zidi cetăţuia. Der toţii ce zidescii se denmă, căci Vila nu'î lasă s'aşe^e nici basa, necum zidăria, şi strigă din fundulu pădurii :
60
65
— Vucaşinu, m'ascultă, m'ascultă ! Pe lângă toţii chinu'ţî ceia mare de geba'ţî mai verşi şi averea, că tu nu poţi nici temelia, 70 necum să poţi face clădirea. Din trei frăţiori, câţi şi sunteţi, nici unuia n'aveţî vr'uâ socjă? P'aceia din trei, care măine ântâia va veni pe Boiana 75 s'aducă bucate la meşteri, zidiţi-o aci 'n temelia : atunci s'o 'ntări şi pămentulu, atunci s'o 'nchiega şi zidirea, atunci s'o clădi şi cetatea ! 80 Cânda craiulu aude poveţa, pe fraţii ceîl-alţî îi adună :
— o fraţilor, Vila pădurii îmi spuse curata adinăori că geba versămu noi averea, 85 cătându s'aşedăma temelia la ziduia cetăţii frumose. Şi Vila pădurii din munte aflaţi ce'mi mai spuse din gură : că noi, câte trei frăţiorii, 90 avenda câte-uă dalbă socjă, p'aceia, ce 'ntâiu dimineţa, veni-va aci la Boiana s'aducă mâncare la meşteri, în zida s'o zidescă de viă, «5 c'atuncl temelia se'nchiagă,
c'atuncî se zidesce cetatea. Cu toţi să jurăma întru Domnuia ca nimeni din noi să nu spuiă nevestei uă taină ca asta, îoo ci singuri să dama ursitorii p'aceia din soţele nostre ce 'ntâia o veni la Boiana ! Atuncia jura flă-care pe Domnuia din cera pre puternica ca nimeni din ei. se nu spuiă soţiei uă taină ca asta.
105
Cânda noptea se'ntinse pe lume, plecară cu toţii spre casă, spre casa cu turle albite no Mânca şi bău fiă-care şi'n patuia de somna se retrase. Der iată 'ntemplare ciudată ! Vucâşina, călcânda jurâmântuia, soţiei îi djse din gură : 115 — feresce-te, dragă, ca mâine să nu vii din <|ori la Boiana, să n'aducî la meşteri bucate, că ntr'alt-feia ţî-e vieţa'n peire : vei fi'n temelia zidită. 120 Asemenea şi Uglieşa calcâ jurămentu 'n piciore, (^icenda credincioseî neveste: — drăguţă, ie sema ca mâine să nu vii de loca la Boiana, 125 la meşteri să n'aducî merinde, că'ntr'alt-felu asia tinerică vei fi'n temelia zidită, pierdută de veci pentru mine ! Aia treilea, Goico, eia singura, eia singura păzi jurămentuia, căci dalbei nimica nu'î spuse. Cânda gorile vina dimineţa, cu grijă toţi fraţii se scolă şi placă spre zida la Boiana. Dăr iată : din trei cumnatele esa două din casă şi placă. Antâia se duce cu pânza,
130
135
4ÎL i
CÂNTECE VECHI : 1ST0R1CEE.
cu pânza ca să şî-o 'nălbescă, der stă, şi acolo romane. 140 A doua inhala urciorulu, frumosul u urcioru cu mânuşă, si plecă cu elu la fântână, la apă curată şi rece. Găsesce pe una pe alta, 145 s'aşedă cu ele la vorbă, der pasu na maî face'nainte. Soţia luî Goico e-acasă, căci are copilulu în legănu şi pruncu'î e numai d'uă lună. 150 Der vremea gustării sosesce, şi muma luî Goico se scolă să chieme pe slugi şi cu ele să ducă mâncări la Boiana, cându dalba lui Goico ii <|ice : 155 — se stai, măiculiţă bătrână, că duce voiii eu do mâncarea. Păcatu mî-aru fi mie la Donmulu ruşine mi-aru fi şi do omeni ca tu, uă bătrână slăbită, îeo s'o duc', cându al trei tinorele. Atuncia bătrâna râmase să legene acasă, copilulu, er mândra lui Goico soqiă, chiemându'şf argatele tote, pleca cu merinde la meşteri.
Zimbindu, de curăndu măritata v-< totu crede că'I glumă 'ntre denşil. Der, iată. trei sute tovarăşi arunca cu grabă în juru'i cându pietre, cându lemne mulţime, şi pen6 la brâu o coprinde. 1 :, Atuncia sărmana, pricepe ce sortă cumplit'-o asceptă, şi strigă duiosu din guriţă, cumnaţii îşi rogâ şi dice : — voi nu m'eţi lăsa ca aicea 2-' de viă în zidii se mă 'ngrope, d'aveţl vre uă fiică de Dom nulii 1 Der cine'i ascultă oftatulii? Cumnaţii 'şî-intorcu ochişorii ! Atunci., ea înfruntă ruşinea şi tema de orî-ce mustrare, şi (lice luî Goico din gură :
■>-,
165
Cându mal-maî sosia la Boiana, Merliâvcevicî Goico o vede ş'alergâ să'I ăsă 'nainte. Cu drepta'I coprinde midloculu, 170 d'uă miiă de ori o sărută şi lacrăml fierbinţi versă ochiî'I, «Jicănduî acestea din'gură : — socjă şi dorulu meu dulce, nu vedjf tu că mortea te-ascăptă? 1:5 Ah ! cui al lăsaţii copilaşulti ? A(\\ cine să'lu scalde, drăguţulu? şi cine la peptu să'lu hiănescă? Elu vrea ca să'I clică maî multe, der iată Vucâşinfi nu'lQ lasă, ci ie pe femeia de mână ş'o duce la mesterulu Radulu,
er Radulu pe trei sute cliiamă. Zirubindu, de curendu măritata se uită. şi crede câ'i glumă. 1*:. Der vorba'î de zidulu cetăţii, şi meşterii 'n grabă aruncă cându pietre, cându lemne 'mprejurul ş'o 'ngropâ maî pen' la genuchie.
180
— bărbate iubite, tu ore lăsa-vei pe tenăra'ţi soţă să liă 'ngropatâ de viă ? ->' Se mergemii acasă la mama, că are destulă avere să cumpere robi seu uă robă de pusu în acesta zidire ! Der plânsulu, şi jalea'î. şi vorba 21' de nimeni nul suntu aurite. In urmă, cându vede că nimeni n'ascultă de ruga'I fierbinte, ea djce din gură lui Radulu : — atunci, frăţiore d'uă lege, 2> o meştere Radule, 1 sâ'ml măcarti uă micuţă fert'strâ la peptu'mî de mamă duioiâ, să daii luî Iou ţăţişorâ drăguţului mamei de hrană ! ir
/
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Jurfindu'lu p'ală Domnului nume, îlîi moiă pe Radulu, şi'lii face să'î lase uâ mică ferestră la peptu'î de mamă duiosă, 230 prin care ea sinulu îşî scose să potă da pruncului ţeţă. Şi iarăşi mai dise luî Radulu : — te jurii şi pe cerţi, şi pe Domnulu, la ochî se'mî mal laşi uă ferestră, departe să'mî vădu locuinţa 235 şi cândil mî-oru aduce copilulfl, şi cândti mi-l'oru duce acasă ! Şi mcsterulu, tocmai ca frate, se'nduplecă ierăşî, şi'î lasă uă mică ferestră, prin care se'şî potă vede locuinţa, şi cândil i-oru aduce copilul u, şi cândil i-l'oru duce acasă. Asia fu clădită Scadarulu ! S'aduse copilulii la ziduri, şi muma duiosă iî dete iubire şi ţeţă optu t^ile. Optii dile, şi glasu'î se stinse, der lapte rămase în sînu'î, ş'unu anii pe deplina copilaşulii sugea de la mă-sa duiosă. Şi cum erea, este şi astă-djf. Cândil mamelor laptele piere, se ducii acolo, d'a minune, spre sicura lorii vindecare, se ducii se'şî adape copiii !
240
245
250
255
D O B RIŞE N U\ [Scrisu la 14 Augustii 1883, după Petrea Crefulii Şoleauu, lâutarulu Brăilei, la Laculîi săraţii — Spre comparaţiune, se se confrunte Mihaiu VitezuM şi boieriulu Dobricianu din colecţiunea d-lui At. Marianii Marionescu, Balade, broşura îl, paginele i:3 30. — Balada l, intitulată Oprimenulii iu colecţiunea d-lul V. Alesandri, pag 201 -205, e uă variantă a acestui cântecii. Uă va riantă trunchiată figureză si iu colecţiunea d-lui Teodor T. Burada la pag. 184 ' 187).
Foicica trei sulfine, ascultaţi, boieri, la mine să vă spuiu unu cântecii bine. 1. Dobrişenu pare a fi uâ prefacero a nume lui Dobrogenii (Dobrijenii, Dobrişenu).
In orasîi în Bucurescî, la casele mari, domnesc!, în curte la Mihnea-vodâ, nemerit-a, poposit a, măre, trei moşnegi bătrân! cu barbele pen' labrânî', cu căciuli la subţiore, cu vâslele la spinare. Unulu e din Burduşani, altulu e de la Ceganî, alu treilea din Lupşanl2, şi parăscii pe Dobrişenii naintea luî Mihnea-vodă, şi din gură ce'î spunea, pâra cum îşî astenica ?
473
10
-D'aleî, Domne Mihneo-vodă, 20 unde s'a mai mai cunoscuţii, unde boieri s'ail văzuţii şi boieri s'ail pomenita să se ţiiă de domniţii ? Ce-aril fi cerulii cu doi sori, 25 aşia'î ţara cu do! Domn! : două paloşe 'ntr'uă teca, doi Domn! in ţărâ săracă. Măria-ta 'n Bucuresci, Dobrişenu în Stoienesc'î. 30 Şi. ce e la Dobrişenu e dor numai la Sultanii, necum la Măria-ta, necum în totă ţara. Casele lui Dobrişenu 35 nu'sii case ca casele, ci zărescu ca sdrele. Măria-ta, de judici, Măria-ta nu spânzuri : Dobrişenu elu judică, 40 Dobrişenii elu spânzură. Toţii mai are Dobrişenu 1. In locu de brâne. 2. Burduşanil şi Ceganii suntu comune în judeţulu Ialomiţa, plasa Balta, pe rîulu Ialomiţa ; Lupşanil e în acelaşi judeţii, plasa Borcea. 3. Stoienescii de peste Dunăre în Dobrogea său pote Stâlinescil.
474
CÂNTECE VECHI : ISTORICE.
cum arii ave unii Sultanu, cum n'are Măria-ta, cum n'are totă ţâra: câţi boieri aii pribegiţi! Dobrişenu că i-a opritu şi la elu i-a poposită, şi 'n ciobanî i-a strâvestiţii ; der nu'î porta ciobănesce, ci mi'î portă chipu domnesce, cu caftane de pambriii, cu cisme de irmiziu, cu obiele de bumbacii, mestecatil cu pârii din capii că ţine la gerii mal caldu. Totti mai are Dobrişenu cum arii ave unii Sultanu, cum n'are Măria-ta, cum nu e 'n totă ţera: vro cinci sute de berbeci, vro cinci sute de pribeci, toţii berbeci de code berci, cu comele resucite şi la vârfuri poleite, şi'î berbeculii de la codă, de la codă pen' la corne lungii de câte şepte palme. Ciobanii luî Dobrişenu sun tu boieri ca de divanti, în toiege reanimaţi şi 'n caftane îmbrăcaţi. Bacii luî portă cârlige, toţii cârlige de argintii, cum n'amu v6<|utu pe pământii, nici în lume de cându suntu. In capul u cârligelor, în josulu belciugelor câte-uă pietrâ nestimată de plătesce ţera totă, şi pietre de diamantu strălucesce noptea 'n satii. Toţii mai are Dobrişenu cum arii ave unii Sultanu, cum n'are Măria ta, cum nu e 'n totă ţera,
45
50
55
60
05
70
75
so
85
vro cinci sute de inieore ce esu vera fStâtore, buţî cu vinii şi stupi cu miere, mulţii bănetu şi grea avere.
90
Mihnea-vodă, d'audJa, 95 sta puţinii şi se gândia; d'uă poruncă că'mi scria şi d^icea din gură tare : — savai, Ghiueo, armaşu mare, de cându io te-amti armăşitu 100 nici uă slujbă n'aî plinitu, deY acuma sS te scoli tina Vlăscii* sS'mi rescoli2, măre, pe la mierii de nopte, măre, cu sudori de morte. 105 Iute, Ghineo, sS te duci şi la noi s6 ni'lu aduci cam cu oi, cam cu odăi8, cam cu odalîculu* lui. 110 Unde Ghinea se ducea, la Dobrişenu c'aj ungea şi fermană în mână 'I da. Dobrişenu îi mulţămia, în mână fermanu lua şi, din gură de 'Iii citia, lacrimile 'Iu podidia. S6 n'asculte nu'i venia, s6 nu mergă nu putea, că porunca e domnescă, urgia dumned^eescâ. Deci elii, măre, se scula, buciumă în mână lua, în trei cornurî buciuma, ciobănaşi că 'şî aduna. Ciobănaşii toţi venia, oişorele 'nşira,
115
120
'-'
1. Tina şi noroiulu din Vlaşca ereaâ renamite pentru dificultatea ce opuneau cal&toriel. 2. In locii de „răscoleşti", se calci in piciore3. Odaia erea, la Turci, vila unde se hr&niau turmele şi ciredile. 4 Odalik, totu ce se afla la uă ferma, totA averea unei odăi (vile).
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
cadalikulii ' totu strîngea, drumulu, măre, c'apuca, drumulu Stoienescilor 130 către-alti Bucurescilor. Drumulu cordă că 'şî ţinea şi mergea, măre, mergea, noptea 'n codri 'i apuca, pen' la Mihnea c'ajungea. 135 Der mocanulii, ca ţăranulu, nu scie ce e şofranulti, . că, de'lu vede pe tarabă, elil dice că e totu ierbă, no bună pentru nici uă trebă. Cândii la curte 'mî-ajungea, cându în curte că 'mî intra, eî pe ierbă se culca şi cârlige 'şî redjma, 145 pe la ziduri le lăsa, totu cârlige de argintii cum în lume nu maî suntu, şi'n capulu. cârligelor, 150 în josulu belciugelor câte-uă piatră pretJosă de pătrunde zarea 'n casă Mihnea-vodă ce'niî visa, 155 Mihnea-vodă se scula, măre, pe la mierii de nopte măre, cu sudori de morte, şi, cândil ochii deschidea, zare 'n case că 'mi vedea, 160 lumina şi zarele cum răsare sorele. Elu in palme că 'şi bătea, sluguliţa că 'şi chiăma, şi din gură că 'I djcea, n;5 şi cu vorba c'o mustra : — ăca, djua s'a iviţii şi divanu n'arnii întocmiţii ! Sluga 'î dreptă şi'nţelăptă Ciredile do vite.
no
475
ea din gură'î răspundea, răspundea şi mi'I djcea : — stai, Domne, nu mă certa, că cu păcat u ăî avea; că djua nu s'a ivitu, 175 far' de numai mî-a sosiţii ciobanii lui Dobrişănu : ici ciobanii, colo mocan u. Şi eî, măre, s'au culcaţii 180 şi de zidii aii rădimatii toţii cârlige de argintii cum nicî n'amu maî pomenită p'astă lume de cândii suntii, că 'n capulu cârligelor 185 suntu totu pietre pretJose de pătrunde zarf-a 'n case. Mihnea-vodă, d'audja, Mihnea-vodă nu 'Iii credea, ci de gemii s'alâtura, la cârlige se uita, pe ciobani că număra la oi sema că lua. Penă sema să le ie, sore mândru 'mî răsăria, Mihnea curtea 'şi aduna, toţi boierii că 'şî chiăma la divanu că mi 'i strîngea. Câţi boieri că mi 'şî venia şi ciobanii că 'mî vedea şi cârligele privia, la averi sama lua, cu mirare se mira şi de frică tremura, par' c'aru fi foştii gelatulu cu paloşu să le ie capulu
îyo
195
200
205
Dobrişenu, deca venia, cu mocani
s'alâtura, cu ciobani s'amesteca, sema turmelor lua. Nimenea nu'lu cunoscea, totu de mocanii
210
476
CÂNTECE VECHt: ISTORICE.
îlti lua totu ciobanii îIvl socotia. Mihneavodă, de 'Iii chiăma, în divanii că 'Iu aducea şi din gura ce'î elicea ? Pe nedrepţii îlu. osândia şi de muică 'Iii suduia. Dobrişenii ce mi 'şî făcea ? Dobrişenii ce'î răspundea?
215
345
— de căndfi maica m'a făcuţii ciobanii frate n'amti avuţii. Dobrişenii mi-se ruga, se ruga şi mi'I vorbia, cu glasii dulce 'Iu îmblâncha, lângă densulu căci şedea, şedea, măre, gelatulu cu paloşii sâ'î ie capulu. Dobrişenii cum se ruga şi din gură ce'î elicea?
250
255
1. Cântâreţulu pronunţa Kipar, cu accentulii pe âatâia silabă.
2»'-"
caftanulii şi baltaculu !
220
— D'aleî, Domne Mihneo-vodă, 225 nu pre 'ndesi la 'njuratii, că e lucru cu pScatii. Deca tu m'6î întreba, adovSrulii io ^î-oiQ da, adevSrulii c'eî afla, 230 c|icu'tî „f|eu. pre legea mea". D'aleî, Domne Mihneo-vodă, spuiu'ţî, Domne, unii cuventu : sciî tu frate alţi cnî suntu ? Amti avuţii unu tăiculiţă 23"> cu milă şi cu credinţă ce mi'lu chiăma Pipar'craiti. Şi maî amii d'unii frăţiorii ce mi'lu chiamă Mihnea-vodă, numele domniei tele, 210 urgia frăţiei mele ! Atunci Mihnea, d'audja, de pe scaunii se scula şi de mumă 'Iii suduia, şi din gură 'mî totu striga :
— O Mihneo, măria-ta, nu sili la capii tăiaţii, că e lucru cu pecatu ; nu grăbi pen' mî-o sosi
Pene vorba 'şî isprăvia, ochiî'şî negri d'arunca în spre lungulu drumului la rSzarea soreluî, şi'ntr'acolo ce'mî vedea? ■ Ce'mî vedea mi'lu bucura: fuga mare că'mî venia d'uă cociă făurită, numa'n verde zugrăvită, numa'n aură poleită, er într'ensa că'mî erea uă dalbă călugeriţă, albă, albă la peliţâ, negră, negră la cosiţă, sor' cu vodă Stefăniţă1.
2«s
27"
27:.
Gândii boieriî mî-o vedea, la pămentii se ploconia. Deca, măre, ajungea, din cociă joşii se da şi pe scară se urca. Susii în caso d'ajungea, palma biciii că mi'şi făcea, frumuşelu mî-o aducea, pe gelatii cu ea lovia : pe gelatii cându îlu isbia, sângele îlii podidia, cu păreai l'amesteca. toţi boierii 'ncremenia. Apoi călugăriţa mâna 'n rasă că băga, unii fermanu că mi'şî scotea şi pe mesă mi'lu punea, şi la toţi îlu areta, la citire'î îmbiia. Cine, măre, că'lii citia
2-*"
-^},
•*..
L
1. Alte variante daii numirile de MiM^i Negos\ă etc.
COLECŢIONEA G. DEM. TEODORESCO.
drumulu fugii raî-apuca, semnulă crucii că'şî făcea. Mibnea-vodă, de'mî vedea, de pe scaunti se scula, la fermanu că se ducea, şi cu mâna 'lti apuca, şi cu ochii mi-lu citia. De'lu citia câttl îlu citia lacremile 'lil podidia şi din gură ce 'mî d,ioea ?
slujbe mari sg împărţescî, boierii sS rânduiesci. 300
RADU CALONFIRESCU. [Fragmentu scrisu în Bucurescî, la 11 Maiu 1884, după Petrea Creţulu Şolcanu din Brăila, care n'a sciutu de câtii aceste versuri. — A se confrunta legenda xlix, pag. 196 — 199, intitulată Radu Calomfirescu, în colecţiunea d-lul V. Alesandri].
305
— Deii, boieri pe legea mea, 310 de cându maica m'a făcuttl, ciobanii frate n'amu avută ; der acum mi-l'amu găsită, că e lucru dovedită : amu găsitu pe estu mocanu, 3ir> amil găsitu pe Dobrişenă. Vorba, măre, nu sfârşia şi elii, măre, ce'mî făcea? Pe atâtu nu se lăsa, ci de mână 'Iii apuca 320 şi la baia mi'lii ducea, de sarică'lă dcsbrăca, fără haine mi'lii lăsa şi pe densulu ce găsia? ÎI găsia, măre, la brâu 325 scrisă pre-jurii unu spicu de grâu ; şi, la pieptă de se uita, scrisu pe densulu ce găsia ? îl găsia domnesc! odore: sfenta lună, sfentulu sore, 330 er în ceî doî umereî găsia doî lucefereî. Mihnea-vodă, de'mî vedea, elii de mână că'lă lua, înăuntru că'lfi ducea, toţî boierii că'şî chiăma, mâna maiceî sărata şi domnia'şî împărţiri, si din gură ce'mî dicea? — eca, frate, se domnescî,
477
335
340
In susulii Pitcscilor d'asupra Petrescilor, 'n lunca Călinescilor ş'a Călimănescilor, sore mândru-a resărită, ori florile-au înflorită? Sorele n'a reshritu, florile n'aii înfloritii. ci ostile-au tăbărâtă, mândre cete-ati poposită de plăieşî şi de panduri ca de şoimî si de vulturi. Multe corturi suntu întinse, de pămentu cu lanţuri prinse, er d'asupra ţintuite, cu burci negre învelite, . cu burci negre tătăresc! şi cu stegurî românesc!. Printre corturi mărunţele, la midlocu de corturele, esto-ună cortii mare, rotată, cu crescotulă nărâmzatu, cu ţoYuşe de aramă, cu cârlige de alamă, şi cu stegulă susă în ventu, cu pripone de argintii tote 'nfipte în pâmentă. Foicica trei smicele, la inidjocă de corturele, printre corturi merunţele,
5
10
ir.
20
25
30
35
178
CÂNTECE VECHI : ISTORICE.
mesă, mare mî-e întinsă, totu de căpitani coprinsă ; £r la mesă cine'mî şede cu bărbile resfirate şi cu pletele lăsate, cu armele lustruite, cu platoşe zugrăvite ? Banii Suverinuluî, caimacami Oltului, şi boierii târgului staţi la drepta Domnului cam din faţa cortului ; er la stânga Domnului, Domnului şi Banului, sedii Buzesciî şi Căplescii, căpitanii oştilor şi groză păgânilor. Maî la urmă cine'mî ş6de cu trupul ii plecaţii pe cote '? Şede unu belrânti vestiţii, cu chipu aspru şi smoliţii, de care s'a pomeniţii: la pomenă dă năvală, de la r&sboî dă 'napoî I
■io
45
50
CU
V,
70
[Ar.estu „cântecu alu lui SŞerbami-Vodă" (Ra 'u Şerbanii Basarabii, următorulu lui Mihaiu Vitozulă între anii 1601 şi 1610) a fostă scriau după unii betranu lăutarii din Comarnicii de că tre repausatulii Aronu Pejberiiilu şi reprodusă do d-lă Gr. G. Tocilescu, după manuscriptul ă cumpărată de stată, într'a d-s61e Revistă p. ist archeol. si filolog an. n, voi i, fasc. n, p 390 1.
io
Frunză verde ş'uă lalea. susuîn vârfii, la Pietricea1, stătea de se odihnia cu mândră oştirea sa. — Frunza verde arţărasîj, vino 'n-coce,ciobănaşu : ale cui oiţe pasci? — Hei, Domne, Măria ta, oile suntu românesc! din satu de la Zărniescî : ori voiesci s6 le robescî?
RADU ŞERBANU BASARABII.
Frundă verde lemnii pârliţii, Şerbanu-vodă s'a porniţii p8 celti delii, pe celQ colnicu.
De ostaşi e ocoliţii, de ostaşi ţepeni, vertoşî, Români tin.erî şi venoşî, şi urcă la munţii nalţi printre pietre, printre bradj pe plaiuri, muchie şi delu sg sosescă în Ardelu.
a»
— Frunză verde arţâraşu, ia ascultă, flăcăiaşQ, d6ca estl din Zărniescî, spune-ne maî multe vesti ! — Oleo leo, Măria ta, ce potopii în ţera mea ! Ungurii ne necăjescu, Turcii vitele răpescu, Tătarii ne jăfuiescu : vai de nernulii românescu ! Frunrjă verde micşunea, hai, Domne, Măria ta, sciu ascunsă cărarea printre stânci strimtă vâlcea sS nu simtă păsărea : te tulescii în ţera mea. Hai, Domne, s'o stăpânesc!, de păgâni s'o isbâvescî.
r.-.
*■
1. Acesta munte o d'aspua Branulul, lafrc. tăria do lângă isrorulu Dâmbovicorel.
COLECţtUNEA G. DEM. TEODORESCt).
Frunză verde leinnii cainescu, păgânii la Branu pâzescil nu viseză, nu gândescu : vă ducu, Domne, 'ncetişom printre stânca pe isvorii, de Ia spate .să'î luămu, să'î batemii, să'î ciopăţimu, ţera se" o isbăvimu do amărătuia suspinu. Frundă verde lemnu puciosu, Roraânulu e omii venosu, merge noptea şi pe josu ; Românulfi e turiosu. pe Ungurii răstornâ joşii ; lancea scie s'o 'nvertescă pe Tâtarl să'î potopăscă; cu flinta scie sa dea, Turcii grămezi va câdea, să se ducă pomina de bătaia luî Şerbanu ce-a făcuţii din josu de Branu. — Frunză verde arţâraşu, ia ascultă, ciobănaşa, te ve^u Româna cu corajii : să mergemu, să o tulimu, în păduri st; odihnimu, pe vrăjmaşi să ocolimii, mâine nopte să'î lovimii. D'o fi biruinţa mea, o să'ţî daii pe soră-mea. Lasă'ţî oiţele tele, să te facil căpitanii mare. Dom nul ii stă şi iscodesce, ciobanulu le-aduce veste: păgânii 'sii daţi la beţia, la jafuri, la tâlhăria. Oştirea şî o rânduiesce, noptea 'n patru părţî lovesce ; oinoru, junghiâ Turci, Tătari, p'aî creştinilor tirani de pe Bârsa maî la vale tăindu cetele ungare;
45
50
îî bate, măcelăresce, avuţia le răpesce, până 'n Hodova 'I gonesce. Frunză verde de pelinu, la Braşova Saşii se 'nchinti cu sare, pâine şi vinii ; lui Şeroanti cetatea 'nchinii, armele lor dâruiescii, către Făgăraşu pornescii.
470
90
95
55
MATE1U VODĂ BASARABII.
60
[Acestu cântecu, scrisu do egumenulu Brob6nulu după unii bâtrânu lăutarii, s'a publicaţii de d-lii Gr. G. Tocllescu într'a d-sele Revistă p arch. şi fii., an. n, 1884, voi i, p. 351, după manuscriptulu lui Aronu Prijbe'nulu, cumpăraţii de staţii].
65
70
75
80
— Frundă verde matostatii, hei Domne, să nu mergi în Ţarigradu1, că Sultanu 'i supăraţii de jalba ce-a căpătaţii. Boierii ce-aii pribegi tu eî cu Grecii s'afi unita, cu Grecii, Grecoicele şi tote Turcoicele ; la Sultanul a te au pâritti că ţara ai sărăcită, c'aî pusa biruri mari şi grele în cată totă ţera geme. Frunză verde creţu de teiu, frică 'mî-este să nu piei : oî-leo-leo, Domne Matei u, estî nevinovata şi piei, seu domnia că ţî-o iea Grecilor ca să le-o dea. Greculu e vidră spurcată, este fieră 'nveninată. — Căpitane Constandine, tu cunoscî ţera maî bine, tu cunoscî domnia mea cum a înflorită ţera.
85
5
10
15
20
25
1 So scie că Mateiii Basarabii a plecată la Constantinopole. cu înitropolitulii Grigorie i şi cu episcopulu Teofilii, la 16 Decembre 1632 şi că s'a întorşii la 0 Martin 1633, lăsândii ca regentă pe Domna sea Elena
1
CÂNTECE VECHI : ISTORICE.
480
— Hei Domne, Măria ta, ascultă poveri mea. Frunză verde stirigoiu, sS ne 'ntorcemu înapoi, totă ţera s'adunămft şi bine sâ înarmămu. s6 ne gătimu de rCsboiQ că suntti mulţi voinici la noî, ce dorescil mortea mal bine de câtu Domnii Grecii s8 le fiă. Frunză verde |'uă lalea, hai Domne, Măria ta, Grecii dă'î pe mâna mea sfi'i jocu, ca p'uă brebenea, sâ'I jocu bine boriţa, sgâţa-sgâţa iepura ; sS le arătă domnia toţii la gută cu sabia. Pen'oiii trece Dunărea, totă ţera va sălta şi atuncia veî vedea binele în ţera ta : pacea şi cu liniştea va avea domnia ta.
30
35
40
45
IANCTJLtf MARE. IScrisii la 28 Decembre 1884. după Rerbanu Muşatu, foştii soldaţii, în regimentulu vi de arti leria, a dl muncitorii la Crucea-de-pOtră in Bucuvesci. Ca varianta s-e se confrunte lancu- Vodă la pag. 60 — 63 in broşura n, Balade culese şi corese de d-lii At. M. Marienescu, care vede în acesta legendă uâ alusiune la Ionii vodă celu cumpliţii, despre care consulte-so interesanta monografia cu acestii titlu a d-lui B P. Hasdcii |.
Foia verde-a briiuluî *, strigă paşia-alii Diiuluî din văriulu mecetului : 2 — turcesce te, Iancule, turcesce-te, beiule, beiule, crestinule ; lasă'ţl legea romăn<5scă 8
5
1. Plantă din care poporalii prepară unu estrasii pentru cresceroa perului. 2. Mecetii insomneză cimitirii. 3 Se se atnintescă confusiunca ce face poporulu intre adjectivele crrst.inu şi românii, care denotă identificarea naţionalităţii cu religiunea şi viceversa
şi dă-te 'n legea turcescă, că'î de dumnedeu lăsată şi mai multu îndestulată de aurii, şi de argintii. şi de miere, şi de untu. Turcesce-te, Iancule, turcesce-te, beiule, beiule, crestinule. Ianculii, măre, d'audia, paşiî din gură 'I grăia . — de, paşiă, sS m6 turcescu, d'oiu pute se" m6 'nvoiescu. Ia s6'mî daţi, deca mă vrey Turcii ca voî sg m8 vedeţi. vr'o cincî-ijecî de berbeci berci cu cornele resucite, la guturi cu pietre scumpe şi 'n vărfulu ccniţelor, în chipulu boldurilor, câte-uă pietră nestemată de plătesce lumea totă. Paşia. deca'lii asculta, la vizirulu că vestia, la 'mperatulu că scriia, tote că i-le dedea : IanculQ totu nu se turcia. Atunci paşia se suia în vârfulu mecetului din midloculu Diiuluî, şi din gură ier striga, şi din gură se ruga: — turcesce-te, lăncile, turcesce-te, beiule, beiule, crestinule; lasă'ţî legea romămscă şi dă-te'n legea turcOscft, că e Turculă omenosu, vittzukiî de folosu. Ianculii, măre, l'asculta şi i|in gură'I cuventa: — de turcită cu m'asl turci
431
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
cându cu voî m'aşi învoi. lâ voî, Turcilor, să'mî daţi vro cincî-^ecî de boî bălţaţî, cu vărgî negre pe spinare, rotogole 55 pe subt pole şi'n vârfulu corniţelor smarandulu hasnalelor din darulu kadînelor. Paşa bine'lu asculta, paşa tote i-le da: Ianculii toţii nu se turcia. A treia oră 'Iii ruga, a treia oră 'î cerea, şi Ianculu, deca vedea, din gură le răspundea : — bucuroşii io m'aşi turci, cu voî de m'aşî învoi : ia să'mî daţi cincizeci de iepe, iepe tinere, sirepe, cu dungi negre pe spinare, strănutândii de câte-uă nare ; cu frânele zugrăvite, cu şelele 'mpodobite, din grajd u' 'mpăratuluî, din fundu' Buceguluî. Făcea paşa ce făcea, tote că Me 'mplinia, şi Ianculii, deca vedea că'n-cotro nu maî avea, din gură le poruncia : — d'aleî, paşiă, deca vreţi Turcii ca voî să mă vedeţi, ia faceţi de'mî trimeteţi cam vr'o cincî-d^ecî de agale, cam vro cinci-^eci de paşale : câtti agaua, şi celmaua, ca s'astupti ferestrele numai cu celmalele
co
C5
70
75
80
85
90
şi cu iataganele, că nu voiu să mă vădescu cându o fi să mă turcescii !
95
Iată cinci-d^ecî de agale, iată cincî-d^ecî de paşale că veniaii la Ianculu mare să'lii tracă 'n legea turcescă dintr'a lui a crestinescă. Der Ianculii ce mi'şî făcea? La porcari că poruncia, cincî-^ecî de porci că frigea, la conacti că'î aducea, la conacu lângă gemiă, fripţi d'a 'ntregulii pe tipsia.
100
105
In gemîă de intra, Ianculu din gură djcea : 110 — ia 'ncepeti, agalelor, ia 'ncepeţî, paşalelor ; descingeţi sabiele, deslegaţî 115 celmalele s'astupaţî ferestrele, că cine mi-se turcesce cu greii se mai românesce ! 120 Turcii sabiî descingeau şi celmale 'şi deslegau, slugile că le căraţi ; apoi Ianculii ce făcea ? La argaţi că poruncia, purceluşiî c'aducea din conacu pen'la gămiă fripţi d'a 'ntregulii pe tipsia. Cândii frumoşii îî aşec|a, lată sabia scotea, spatele 'n uşiă punea şi din gură mi'şi striga:
125
130
— cărui n'o mânca purcel ulii i-se duce sufleţelulii ! 135
Daca vedeau şi vedeau, Turcii din purcei mâncau, de lege se lepădau. 31
CÂNTECE VECHl : ISTORICE.
482
Ianculii sta de mi'î privia, cu hartane'! îmbiia : la câţi carne n'ajungea ose'n gură le punea, şi de lege'I lepăda. Din gemfă cândii eşia, la'mpâratulu se ducea, cu toţii se jeluia. ImpSratulii, de'î vedea, din gura că'î întreba : — dintre cincl-<|ecî de agale, dintre cincî-cjecl de paşiale, care'mî este Ianculii mare? Eră paşa-alii Diiuluî din vârfulu mecetului greii oftatu din peptii scotea, temene"ua că'şî făcea, pola, mâna'î săruta, şi din gură scurţii grăia : — s8 trăiesc!, Măria-ta ; noi pe elil nu l'amu turciţii, elu pe noî ne-a românită !
nici picioru de Turcii burlacii. 140
145 CÂNTECULtJ BRĂILEI '. [Scrisii după Petrea Creţulu Şolcanu în diua 9 Augustii 1883, la Laculu-sâratuj.
150
Foia verde siminocu, multe schele 'su cu norocii, d6r Brăila arde 'n focii şi cu Paşa la unu locii.
155
Frunzuliţă salbă mole, de la Panduri * mal la vale, câtă e vera
igo
— săriţi, Turci, săriţi, agale, cu tunuri, cu bumbarale că Muscalii ne 'mpresora şi ne pune la oprelă şi la mare chinutelâ.
KARA-GHIORGHE '. [Scrisîi în Bucurescî, la 18C5, după repausta mea mamă].
Frunză verde lemnti uscaţii, Kara-Ghiorghe s'a juraţii pe sabia, pe măsracii, să lase GiurgiulQ săracii : nici kadînă cu bărbaţii,
Kara-Ghiorghe s'a juraţii pe sabia, pe măsracii, se" lase Giurgiulu săracii : nici unii Turcii de însuraţii, nici fete de măritaţii, nici colmale de purtaţii
Săracă Brăil'a nostră, cine-o sfi te stăpânescâ ? Rusulîi
5
1. Acestti faimoşii eroii sorbii de la începutulii secuiului xix se numia George PetrovicT, dor e mal cunoscuţii sub porecla de Kara şeii Cierni (Krni), celii negru,. Fiiii alii ţeranulul Potroni, elu se născuse, între anii 17G0-1770, în sătulii Wichewz), districtulu Kragujevaz. Participândii la mişcarea din 1787, fu siliţii sepărâsescă Serbia şi, fiindii că tatălu seu nu voia so'lii urmeze, elu îlu omorî cu pistolulii. Se inturse apoi, ca sergenţii, intr'unu corpii de voluntari, dor, certăndu-se cu comandanţii Iii, deveni haiducii în munţi- După ce trecu în Au stria şi iarăşi se reintorse; după ce so îmbogăţi cu comerciulii porcilor, elu (împreună cu lancu CaticI şi Vasso CiarapicI) formă unii corpii do armată, resculă mal totă Sorbia şi, incredinţăndui-se puterea, îşi salvă patria la 1800 şi
1809, inspirândii Turcilor uă adevărata t.Generalulu rusii Kamensky, in proclamaţi';. din Maiii 1810, îlu rocunoscea ca coniluv- . alii Sorbilor şi, după învingerea compeţit" Miloşii, Kara-Ghiorghe fu domnitorului!* : alii terii. Abia se aliaso eiise cu Ruşii în î şi pacea din BucuroscI (inchoiata in Mam îpuso capetu speranţelor ce concepuse. C . Turcii bântuiră din noii Serbia, elu, din di* cause, nu se mal semnala prin nimica : a= insurecţiunea din 1815 şi 1817 alese c* »cetoni pe principelo Miloşii. —Acesta puţi'\.suil facii alusiune la vitejiele lui Kara-Gbi.. . şi la frica co inspirase tuturor Turcilor, prv mare şi celor ce ocupau pe atunci Giur. şi Brăila. 1. Acestti cântecii comemorezăluarea Brii'stăpânirea Turcilor şi gonirea din ora^a timel garnisone turcescl. 2. Panduri erea, sub Turci, ua localitat» servia drepţii cimitirii, în afară de iutari- taţii. AdI e coprinsâ in rada oraşului Br-s.
COLECflUNEA G. DEM. TEODORESClt.
din ţera rusescă, Nemţulu din ţera nemţescă, că Costandinu * împeratîi ca cruce s'a închinată, la icone s'a rugaţii şi elil, măre, s'a juraţii pe sabia, pe masdracti, că, d'o prinde Turcii în ţeră, sS'î de purcelu de mâncare; foicica de mării dulce, s& 'Iii puie s8 'şl facă cruce, din Brăila toţi s'aru duce.
Căpriore n'a venatii : Iancu singurii s'a 'mpuşcatQ. 20
25
30
IANCU MORUZI. Scrisu intro aniî 1865-1872 după diferiţi lău tari din Bucurescî].
In oraşîi în Bucurescî, despre curcile domnesc! spre casele boieresc! se întinde, se lăţesce veste mare, tristă veste, c'arde Podulu Mogoşoieî* şi casele Moruzoieî. Totă lumea se 'ngrijesce numai una nu jelesce : — las' s6 arc^ă că nu 'mî pesă, că Iencuţulii nu'î a-casă, ci mî-e duşii la venătore, s6 vâneze căpriore. Frondă verde lemnti uscaţii, ce 'ntemplare s'a 'ntemplatu !
-183
5
La Puţulii-pu-zalele ' rfisărit-a sdrele? Nu e sore resăritîi, ci mî-e Iancu 'mpodobitii. Săriţi fraţi, săriţi surori de '1Q împodobiţi cu flori, şi vedeţi pe Ianculii morţii nuraa 'n aurii subt unii cortu.
25
30
Iancu stă lungitii pe mesă şi gătitu ca uă miresâ, fraţi, surori lacreme versă. Mă-sa 'lti plânge ori nu 'Iii plânge, ibovnica'î v6rsă sânge 35 în oraşti în Bucurescî, susii în casele domnescî despre Podulu Mogoşoieî la casele Moruzoieî. CÂNTECtf FANARIOTICtf DE LA 1821. [Citaţii do Ion Eliade Rădulescu în Ecuilibrulu între antitcse].
10
Haideţi, fraţi, sS trăimii bine, se" trăimii totu pentru noi, că iate, vremea ne vine cea 'ncărcată de nevoi !
4
CÂNTECULU ZAVERGII LOR LUI IPSILANTE LA 1821.
15 [A se vede „Foesia româuă în diverse epoce" do Dim. Bolintinenu în Albina Pindului, 18G8, no. 1, pag. 13J.
Vaî, săracii Arnăuţiî, cum îl kesăgesce Turcii ! 20
l Constantină P.ivlovicl, ţarulii Rusiei. - Arderoa Podului-Mogosoiel, actuală „Calea '•(oriei* din Bucurescî, s'a întâmplaţii intro ii 1714 şi 1821, cându arse şi palatulu dom nii din D6I11H1 Spirei, care, după marturiele iitorilor contimpuraril, erea unii adeveratu •immentu de arhitectură şi înfrumuseţare a isulul Bucurescî. Cându arse Fodulii-Mogoh, fu distrusă şi frumosa architectură a pa'îiul lui Moruzi, care-prin frumuseţile'I ar*:ce-remase atâtii de întipăriţi! în memoria ["irului, incâtudete nascere acestui cântecu.
Haideţi, fraţi, se1 trâimti bine, se trăimii toţii pentru uoî, câcî curendii vremea ne vine încărcată de nevoi !
5
1. In vechiulii Bucurescî, se numia „Puţuliicu-zalele" localitatea din faţa palatului regalii, undo se afla corpulu de gardă şi acum grădina Aci se rădica uă casă solidă, in curtea căreia so afla unii putu cu lanţuri s6u cu zale.
CÂNTECE VECHI : ISTORICE.
494
CANTECU DIN EPOCA DE LA 1821. [A se ved6 Spitaluli amorului de Antonii Pann, broşura vi, ed. ii. Bucurescl. 1852, no. 41, pag. 117-118].
Bine este se" bemfi, sfi şi cu toţi! sfi rîdemu şi
tot-de-una ne ospfitâmii, din-preună sfi cântămfi.
Lasă lumea sfi vorbfiscă: strige, sbiere câtu o vrea ; gluma, joculfi sfi trăiescă, voifi cu elfi a mfi 'ngropa. Veniţi, fraţi, s6 trăimfi bine, veselindu-ne 'ntre noî, căci curendii vremea ne vine cea 'ncărcată cu nevoi.
5
io
Ne apfisă, ne 'ncovoiă cu mânia eî cea rea, şi de jocuri ne despoiă: ne'mbracă cu haina grea. De bfitrânî sfi ne ascundemfi şi sfi fugimfi catfi putemfi, şi neconteniţii sfi facemfi ce ne place şi ce vremii.
15
2o
CÂNTECULU PANDURILOR DE LA 1821. [Citaţii de Ion Eliado Radulescu în Ecuilîbrulu intre antitese.— Despre Tudorii Vladimirescu, se se cit6scă legenda liv, Visulu lui Tudor Vladi mirescu, la pag. 211!— 217, şi doina lv, Mehedinţenulă, la pag 292, în colecţiunea d-luî V. Alesandri].
Tote plugurile umblă, numaî pluguleţulfi meii l'a 'nţelenitfi dumnedefi. Der o da şi dumnedefi d'o umbla şi plugulfi meii : sfi tragfi brasda dracului la uşia spurcatului, uâ brăsduţă d'ale sfinte, sfi ţiiă ciocoiulfi minte ; sfi'ţl arunci! unfi semfinatu cu săngele mefi udaţii, ploiă, măre, d'apă viiă, ce sfimtinţa ţi-o înviiă
sfi mi'ţî dafi unii semfinatii cum de multfi nu s'a mal datu, semfinatu de potecaşî, sfi rfisară Românaşî ; semincioră d'aia, nene, toţii cu ochi şi cu sprâncene, sfimenţă de plumbii, de flerii, ce mi'ţî cresce pen' la ceru. Mî-amfi vendutfi şi cămfişora, şi'ml cumpăra! săbiora ! Pluguleţulfi mefi nebunii, cum te prefăcuşî în tunfi ! Vedjt, asia mal poţi ara, şi mfi scapi de angara! Nu mal plânge Mariuţă, vedji d'Ionfi şi de căsuţa, şi de bietele copile, c'amfi ajunsfi în rele djle. Sfi nu plângeţi mortea mea, că'I pe ţfirâ pieză rea. Uite, mergemfi sfi arămii, ţelina sfi despicămfi, că avemfi sfi semenămu. Voi aveţi sfi ne urmat! şi 'nsutitfi se seceraţi. Nu plângeţi, nu vfi 'ntristaţî: domnulfi Tudorii e cu noî, dumneclefi fiă cu voi ! BIMBAŞA SAVA'. [Scrisii în Bucurescl. la 9 Maiu 1884, dopi : trea Creţulu Şolcanii, lăutarii din Brăila
Foia ş'uă lalea, ceuşfi câ'î venia bimbaşil Sava ; 5
10
1. Devotaţii Domnului fanarioţii Calinuu. crescuţii in scola Fanarului, birnbaşa Sar» ,■ măsese simplu spectatorii p6ne se asicurft ci T cil voru învinge pe Ipsilanto şi vom ni mişcarea Iul Tudorii Vladimirescu. Ast-1'elQ.n.gândii la Tâgroviste, în tabîra Iul Kihaia : ÎI jură credinţă împreuna cu alte cape*< Spre a'şl are ta devotamentulu, îndată t* . despre 'fuga lui Ipsilanto In Transilvanul Iuniii, 1821) ceru 2000 de călăroţi turci y. preună cu Arnăutil lui, se luară in gonii judeţulu Muscelii, la Cârciuma-de-p
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
ceuşii căi venia, temenea 'î făcea, din gură 'î djcea: — paşa Kihaia chiamă pe Sava, cu delibaşa căpitanii Ghencea, ca sS bea, s8 bea ciubucu şi cafea. Bimbaşa Sava, unde 'mî audja, bine se 'mbrăca 'n arme se arma, şi cu elti lua pe delibaşa căpitanii Ghencea, şi mi-se ducea ca sfi'î dea, se'î dea paşa Kihaia ciubucu şi cafea. D6ca se ducea colo la paşa, Kihaia 'Iu poftia ciubuculu sfi'şî bea şi cafea îi da bimbaşiî Sava. Sava c'o lua, la gur'o ducea cafeua să bea, d<3r o bea, n'o bea că paşa'î oUcea
5
10
15
20
25
30
Dâmboviţa, înecă uă parte, ăr la vro 20 le tăia capetele/le trămise Iul Kihaia-paşa la Târgoviste, şi d'aci plecă la monastirea Kozia, amăgi po cel 600 Arnăuţi, care se fortificaseră într'ensa, şi ii trăda lui Kihaia-paşa (care 'I trămise, spre a fi măcelăriţi, în Constantinopole). După aceste fapte, e'.ii se âscepta la mari resplâtirî, visându spătăria ţârii românescl. Der Turcii, considerându'lîi ca unu trădătorii, îl pregătiau uâ morte tragică. In diua de 6 Augustii 1821, Kihaia-paşa, care se afla în fosta locuinţă a familiei Vâcărescl, adl casa d-lul Barbu Belu, îlu pofti s6 vină la ilikisulu, împreună cu delibaşa Michaiii, cu Ghen cea şi alţi căpitani de Arnăuţi, spre a li-se areta meritate mulţămirl din partea Porţii. îmbrăcaţi strălucita, urmaţi de vro 25 Arnăuţi, eî se presintau pe la 10 ore din di la palatului Turcului. In curte, ereau înşiraţi 300 delii, alţi 60 în. ca-
485
şi mi'lu întreba: — bimbaşo Sava, ce-ai făcuţii oştea ? Bimbaşa Sava, deca'lu au
35
40
45
50
55
60
65
sele de susu. Cândii Sava voi se intre, deliii traseră cu pistolele şi îlu culcară la pămentu, ca şi pe cel-l-alţî tovarăşi. După ce le tăiară cape tele, Turcii tâbârîră pe Arnăuţi, din care abia trei scăpară spre a vesti pe cel-l-alţl tovarăşi. Intre acestea, vro 30 dintr'enşiî (după alţi 250) sub conducerea lui Anastasie Himariotulu, fu giră şi se închiseră în biserica Olteni. Turcii în conjurară biserica. Lupta ţinu mai multe ore, pene cândii Turcii puseră focu învelişului şi îi siliră se esă. Copleşiţi de numeru, Arnăuţi! perirăpeno launulu.— A se vede Mihaiu Cioranu, Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, p 112 — 115; colonelă Ion Voinescu, Evenimentele de la 1821; D. Berendeiu „Bucurescil" în Revista română; G. Missail, Evenimentele de la 1821 ibidem ; Re vista Carpaţilor pe Maiu 1860, pag. 152 - 154 ; C. D. A ricescu, Revoluţia lui Tudor Vladimirescu.
m
CA-1'TECE VECHI : ISTORICE.
ve" chiamă paşa ca se vS to'.ii dea ciubucu si cafea, c'ari perdutu oştea !
70
POVESTEA UNUI GÂNGAVU despre
ZAVERA DE Li 1821. [Inserată de Antonii Pann în prima'I broşură intitulată Poesiî populare. Bucurescl, 1846 pag. 84 97 Cânteculii următorii complet6ză finalul ii acestei povestiri]. Fost-a în puterea pr\m&-ve-ve-ver\i cândii se ivi 'n ţeră stegulu sa-ve-ve(rn). Vera-za-vera strigau şi boii îţî desjugau! Zavera 'narmată cocea pa-pa-para 5 s6 sguduie lumea primă-va-ra-^a(ra): Vai, de jafuri ce făcea, totă lumea sărăcia ! Fugiati pămenteniî ca de ciuciuciuma : trecuser'otarulu boieri su-su-su(mă) ; 10 suflete spre a'şî scăpa, moşii şi averi uita ! Vaî, sărmana ţ<5ră cum ajun-se-se-sc : belşugulu 15custe par'că'I ro-se-se(se). Secerişulu te uitai 15 că'lti dau de verde la cal ! Ipsilantu şi Tudoril ereau vo-vovoăa,, şi vai ! cândii ajunge a fi capii co-co(da). Coda, ciontă, bîzoiu susfl, cerea capulti de supusu ! 20 De pretutindeni fiă-ca-ca-care ridicară oste forte wa-ma-m«(re) : malaiu mare, unde estî, de rgsboifi s6 te gâtescî ? Şedeau sS se 'ngraşe cu mânca-ca-care 25 că aveaii sS sbore peste ma-ma-ma(ye) : marş cu pistolele 'n mâini, şi 'mpuşcail mereu la căinî ! Pe Turcul se'l bată Gugulfl şi Vla-vla-ăulu. şisS'iiodin mână Ţari#ar-$rar-0ar(dulfl): 30 garduri, uluci prăpădiau, ferestre şi uşi ardeau !
Căpitani, biuluk-başî, bin-başî sm-su-shl Arnăuri, rel forte, înjur* de w*-mi«(nii, wiwşcau pe cine 'ntâlniau, câini turbări par'că porniau ! Iri da mare groză totu Arnă-t«-*tulu cândti iţi lua tote, tăceai ca mM-iwu(tuL Jilucea de frunte erea şi arma'î te 'nfiora ! Viermuiau prin cârciumi şi vafe-ftne-i< cu rugini la brâie fără plă-se-«ic{. pietrele îi blestemai! ori pe unde ei călcau ! Vitejii grozave ereau s6 fa-facSi, der, v&lcndu zavera case c«-ea-ca(r.v, cară-te la crângu în stufu, că la câmpii e pre zădufd ! La munţi prin pădure fuga du-du-du v că despre Silistra refl mirosti pt»-pu(to). ; pwşcă, sabia, pistolii, nădejdea'! fuga 'n nămolu ! Fugiafl ardicându'sî susfl pofu-fti-rwril :
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
i sS ste 'mpotrivă nu'î ţineau tu-tu(n\) : Twrciî vinu? Curendu la OltQ, 75 ca gâscele toţi în notii ! La graniţă 'ndată toţî se spriyV-jî'nă, că li-se 'nfundase uretu prifi-|i(nă) : §i la Cainenî, si la Branii, <|ece ereafj la unii bană ! 80 La vămile tote dase năt>a-i;ală : nu'î încăpea loculu de îmbuke-^e(lă). Z6m& de terciu, codr'uscatii, acum cum aru fi mâncaţii ! Câţi avură vreme din eî scăpa-pară, 85 că'su omeni de trebă minţindii infr-a-tfra(ră): fragii la Braşovti, la Sibiî, galbeni, ca morţii, de vii! La câţi se 'muiase pe cale ve-veaa puseră pe denşiî Turcii mâ-mâmăina) : 90 mândrii zavergiî prin munţi zăceau d'uă palmă mai scurţi ! Cei ce râmăsese, traşi în pădu-cfttre acu 'ncepii zavera sft'şî lnju-ju-ju(re) : jur& p'armele lor toţi 95 sS nu se lase nici morţi ! Der, de zorulti fomeî ş'alu nevo-vo-voil, cad pe brânci la munte şi pasc ca bo-bo(i\): iobu, mazere cu mielu graşii, fripturi, unde aţi remasii? 100 Er mai viteji care se alese-se-se, şi 'n monăstirî cete se închi-se-se(se), setea şi fomea 'î scoteau, că, alt-felti, eî mulţii puteau ! Turcii îi înşelă cerendu pa-pa-pace : 105 d'oru lepfida arma, rSii nu-le fa-fa(ce). Făcu pace, se unescîi toţi şi plecă dup'Sî-1-alţî hoţi. Turcii 'î punţi pe denşiî 'n fruntea nevo-voii şi veneză p'alţiî ca cu copo-2>o(iî) : 110 pogoru văi şi delurî urcîi, daii şi strâmbii şi drepţii la Turcii. Mulţi fără-de-vină creştini per-dw-dară, cănd vedeau că Turcii le daii braw<-ttw(ră) :
vux ! der şi pe eî apoi i-au kesăgitu ca pe boi!
487
115
Ast-felii der zaveriî îi fu mo^'-^'tulu, ast-felti începutului ş'ast-felti sfârji-|i'(tulu), «î, sufletulu cândii 'şî-a datti, estii cântecelii ne-a lăsaţii: 120 „Pomii, pomii, pomii ereamii eti, pomii, pomii ereamii cu frunza verde şi verde"ţa mi-se perde, pomii, pomii, pomii, pomii eream eu, pomii. „Omii, oniii, omii ereamii eti, omii, 125 omii ereamii eu mai nainte, omii de trebă şi cu minte, omu, omii, omii, omii ereamii eti, omii. „Der, der, der acuma der, ă6r, de cândii vorbii cu tine, aii intraţii fiori în mine, der, der, der, der acuma der.
130
„Nu'î, nu'î, nu'î nădejde, nu'î, nu'î nădejde de scăpare, c'amii intraţii în cursă tare, 135 nu'î, nu'î, nu'î, nu'î nădejde, nu'î ! „Jocti, jocii, jocti îşi bate, jocti, jocu îşi bate Afrodita cu săgeta şi ispita, jocii, jocti, jocii, jocti îşî bate, jocti ! 140 (Şi cele-1-alte). CÂNTECULTJ ZAVEREI ală zavergiilor lui Ipsilante de la 1821 — 1822. [Scrisu in Bucurescî, la 8 Maiu 1884, după Petrea Creţulii Şolcanii, lăutarulu Brăilei]. Pomii, pomii, pomii, pomii ereamii eii, pomii, pomii, ereamii cu frunza verde, der verdeţa mi-se perde : pomii, pomii, pomii, pomii ereamii eti, pomii ! Omu, omii, omii, omii, ereamii eii, omii, omu ereamii eii mal nainte,
5
CÂNTECE VECHI: ISTORICE.
488
^
omu de tr^bă şi cu minte : omu, omil, omii, omii ereamu eu, omu. Omu, omii, omii, omii ereamu eu, omii, că mergeamu în oliua mare şi cântamu din gură tare, omii, omii, omii, omii ereamu eii, omii ! Omii, omii, omii, omii ereamu eii, omu : ha! inimă mai departe s8 scăpămii de strâmlrâtate ! Omii, omii, omii, omu'ereamu eii, omii. Omii, omii, omu, omii ereamu eii, omii : hai inimă mai nainte, s6 scăpămii dintre cuţite I Omii, omii, omii, omii ereamu eii, omii. Pomii, pomii, pomii, pomii ereamu eii, pomii : de frica luî Tudorică nu ve<|i boierii prin sticlă! Pomii, pomii, pomii, pomii ereamu eii, pomu. Der, der, der, d6r acuma, der, a-s6ră beuî cu tine ş'acum mâ faci porcii de câine, d6r, der, d6r, d6r acuma, der ! Pomii, pomii, pomii, pomu ereamu eu, pomu : acum inimă te baţ,î de c6ste şi de ficaţi, pomii, pomii, pomii, pomii ereamu eu pomii ! V
U
V
10
15
20
25
30
Joî, Joi, Joî, săracii de noî, că ne duce ca pe boi şi ne taiă ca pe oî, Joî, Joî, Joî, săracii de noî ! Pomii, pomii, pomii, pomu ereamu eii omil : omii ereamu eii maî nainte, omii de trebă şi cu minte, pomu, pomii, pomii, pomii ereamu eii, omii. Der, der, der, der acuma, der, d6r acum m'amii prăpădiţii, c'amii ajunsii săracii lipiţii, der, der, der, der acuma der!
:
ARDEREA IAŞILOR '. [Cântecu popularii, culeşii şi publicaţii de d G. Missailu. A se vede România no. 12 diu '■'■ Martiu .884]. 35
Frundă verde de cireşi, arde-unii focii în susii la Ieşi : arde, arde, nu se stinge şi norodulu jalnicii plânge. Unde târg' erea maî bunii, tragî cu cosa se faci fenu ;
40
V
45
,
Er, er, er, 6y acuma, cr, mâncămii pâinea cu amarii
şi ne pare toţii zahărti, er, er, er, 6v acuma, er.
50
1. Incendiulii, care a daţii nascere cântecu' a'a întemplatii în diua de 19 luliu 1827, ora 1 după ameţii. Foculu, isbucnindu la casele sr; tarului Ilie Burchi, în câte-va ore consum. « treia parte a oraşului laşi, împreună cu cur'.. ■ domnesc'i, archivele, antlcităţile şi parte iusr' nată din averea Domnului Alesandru Momcare, înoepondu rezidirea vechiului palatu i;i ■■ nulii 180". sub priveghierea visterniculul Sai.'Sturza şi a vornicului Iordacbe Draghici, .' terminase în vera anului 1800. Mutarea lui > Moruzi so hotărise pentru diua de 30 Augu.-- . căndii la 29 primi scirea despre declararea re? belului dintre Turcia şi Rusia şi ordinulu £■' > trece peste Dunăre, împreună cu Ipsilante » Munteniei. Moruzi părăsi Iaşii pentru tot-de-iu1er clădirea servi ca reşedinţă domnesoa [t.;. la anulii 1827.
COJ.ECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU
unde târg' erea maî desu s& pul plugulil să brăsdezî ; unde târg1 erea maî rarii sS puî plugulil ca se 'Iu ari,
ne 'mpresoră, er cazacii vinii ca dracii !
io
La alQ Domnilor palatu mare focii s'a ridicaţii. Moldov' a ajunsă la sapă : voru s'o duc' acum la gropă ! Fete românescî robe ovreiescî, cele boierescî toţii ca slugî grecescl !
489
15
Foia verde trei migdale, de la Sibiu maî la vale se ridic'uă oste mare, oste mare de Muscali îmbrăcaţi în haine verdji, nici sS'î vedji, nicî s8'î visezi : daî cu glonţulii, nu isbescî, nicî un ulii nu nemerescî.
25
30
35
BĂTAIA RUSO-MAGHIARĂ DIN 1848. Scrisii parte în Bucuresci la 1867 după repauata mea mumă, parte în riiua de 14 Augustu 1883, la Laculu-săratu, după Petrea Creţulu Şolcanii].
— Frunză verde lemnii uscaţii, unde'î drumulu la Banatii cu Ungurulu s8 m§ bătu ? Foia verde arţăraşti, spune-mî, spune-mî, băieţaşii, unde'î drumulu la oraşu. Frunză verde mării sălciu, unde'î drumulu la Sibiu, unde-a fostă bătaia'ntâiii ?
5
— Frunză verde arţăraşu, 10 ce se'ţî maî spuiu de oralii'? N'aî sS maî trecî prin oraşu de hoţii de păgubaşi!
Foia verde trei migdale, de la Sibiu maî la vale strigă Bem in gura mare, — săriţi, fraţi, cu bumbarale, şi maî trageţi din pistole, că Muscalii vină pe vale şi ulaniî
15
20
— Foicica călţunaşu, Ungurii, Ungurii, Unguraşu, faţă de trandafiraşu, la Muscalii de ce te laşî? — Că'să Muscalii ca tovaliî, <§r cazacii suntu ca dracii, că se punii spate la spate, îţi dă vieţa la uă parte şi din ţerâ nu F81 scote!
40
45
Foicica ş'uă lalea. Ungurulu, deca vedea, elă din gură ce'mî djcea? — De vrei bunulu dumnezeu, mergem ii iu la ţer'alu t6u! Muscalulu, dec'aut^ia, mâna pe Ungurii punea, şi'lu bătea şi mi'lu muncia pen'i-o peri semen ţa. Ungurulu mi-se pleca, la Muscalii se închina : num'atuncia că'lu ierta.
50
55
492
■
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCI.
pasulil ca ventulu, fuga ca gândulu, er Miulti striga, din gură 'î elicea : — haî, murgule, haî, grija mea s8 n'aî ; haî la Malul u sparţii, la Vadulu săpaţii din ciocane faptu ; ia Teiulii-plecatu de arme 'ncărcatii; la Poteca strimtă, strimtă şi cotită, cu frunză boltită, unde mi-s'aţine, calea că mi'şi ţine Ianoşii Ungurulu, Ianoşii bfitrânulu, barba câtii brâulii, • u u • ■ -J cu cinci-q;eci voinici, cincî-decî fără cincî, patru-^eci şi cincî, toţii voinicî levintă, străini de părinţi de cândii ereau micî, mulţii maî bunî de gură, mulţii maî lungî de mână, bunî toţii de pricină! Midii nu'mî sfârşia, murgulii că'mi sosia şi'n locu se opria, er Miu 'î striga : — haî, murgule, haî, grija mea sâ n'aî ! Miulii cobiulu 61a sglobiulii, măre, ce'mî făcea, deca 'mî ajungea? Bine se'ncingea,
155
160
165
bine se 'narma, 'n mână că 'mi lua 'n gură că 'mî punea 81ii cobusti de socii, mulţii oMce cu focii ; 61ii cobusii de osii, mulţii <|ice duioşii ; Slii cobusii cu fire, mulţii dtee subţire. Linii pe călii mergea, dulce că 'mî cânta frunza ţiuindu, codrulti ispitindu.
170
175
. 180
185
190
195
Ianoşii Ungurulu, Ianoşii bgtrânulii, elu se descepta şi mi'lfi auqMa pe la mie(Ju de nopte cu sudorî de morte, şi mi se ducea de mi 'şî descepta patru-^ecî şi cincî, cincî-^eci tară cincî de copiî levinţi, străinî de părinţî de cândii ereau micî. Elu mi'î descepta şi mi-I judeca : — voi, d'a-seră 'ncâce, toţi dormiţi în pace, de nimicii grijiţl, la nimicii gândi ţî. Ia V& desceptaţi şi mi-ve1 sculaţi, că, d'uă vreme 'ncoa, <|eu, pre lega mea, eii nu potii dorini, nicî potu aţipi d'unii nichezii decala dincoce de Malu, d'unii mândru cântiefi, cânticii de voinicii : din cobusii de socii
2;
2!
2
a
2<
COLECţlUNEA G. DEM. TEObORESClj. mulţii <|ice cu focii, din cobusii de osu mulţii <|ice duioşii, din cobusii cu fire mulţii gUce subţire, frunza ţiuindii, codrulii ispitindu. Doî-treî s6'mî plecat drumil s<3'i astupaţi, calea sS'î tăiaţi şi sS'lii întrebaţi, şi sS'lu cercetaţi. D'o fi vr'unu drumeţii prostii şi nătăfleţu, uă palmă sS 'I daţi, drumu s6 'î aretaţî, slobodu sâ'lii lăsaţi. D'o fi vr'unu beţivii secii şi guralivii, palmă sS mi-î daţî, drumti să'i argtaţî, slobodu sS 'Iii lăsaţi. D'o fi vr'unu holtei capiu de femeî, orî vr'unu fermecaţii de vinuri stricaţii, de babe vrăjita, de duhuri munciţii, drumu sS 'î aretaţî şi sS mi'lti lăsaţi. D'o fi vr'unu viteză chipeşii,viu şi trezu, palmă sS nu'I daţi, ci sS mi'lti legaţi frumuşelii şi bine pen' aici la mine ! Ianoşii câtti vorbia, toţi se dese epta şi toţi se scula : patru-^ecî şi cinci, cinci-^ecî fără cinci toţii voinici levinţi, străini de părinţi de cândii eraaii mici. Doi trei s'alegea,
245
250
255
2C0
265
270
275
280
285
doî-treî că 'mî pornia. Caii 'şî repedJa, iute c'ajungea, drumulii că 'î tăia. Eî, dec'ajungea, ei mi'lii cunoscea, vorbe că'î vorbia : — d'aleî, Miule, măi cobiule, sciî cin'ne-a 'ndemnatti, şeii cin'ne-a rnânatu ? Ianoşii Ungurulu, 61a bgtrânulii, barba câtu brâulu : iute s8 venimu, calea să'ţî oprimti ; d'<3î fi vr'unu stricaţii orî-vr'unii fermecaţii, vr'unu secii de drumeţii, vr'unu beţivii semeţii, uă palmă sS'ţî dămii, drumul ti sS'ţî lăsămîi ; d'ei fi vr'unu vit6zti chipeşii, viii şi trezii, noi s8 te legămti bine, frumuşeii!, d'aicî pem'la el ii.
493 290
295
300
305
310
315
Unde'î audja şi unde'î privia, Mîulu le (Jicea : — voi, măre, de'mi vreţi, măre, de'mî puteţi, voî sS v§ 'ncercaţî durda sS'mî luaţi şi s'o ridicaţi, că'î greii murgului drumulii codrului. Ei că mi'şî rîdea şi s'apropia ş'apuce durda, der geba 'ncerca, că nici n'o mişca. Miulii, de'mi vedea, Miulii ce 'mî făcea ?
320
325
330
494
CÂNTECE VECHI : HAIDOCESCI.
Cal îi descălica, freu'î apuca, la levinţi că'lu da şi pe joau pleca 'n spate ca durda. Er de'mi ajungea, josîi că mi'şî şedea. Ianoşti se 'n cruţa şi mi'lu întreba cine e, ce va? Şi Miu'î vorbia, din gură'I grăia : — iaca suntu Miulu, Mîulu cobîulu 61a sglobîulu, ş'amii veniţii p'aicî sg 'mi găsescti voinici mândri şi spătoşî, nu moşnegi fricoşi, d'audti cobusulii i-apucă plânsulti, de mişcă frunda îşi lasă buza, d'audti ninchezulu le trece somnulti ! Ianoşti Ungurul u, 61a bStrânuiti, barba catu brâulti, bată'lfi tunetului, unde 'Iii audja din barbă 'şi rodea şi se necăjia şi mi'î răspundea : — nu te lăuda tu cu gura ta, că viteji mai suntu ş'alţiî pe pămentu ce nici sciţi să plângă, ce nici sciii s6 fugă, de nimeni n'au frică. Şi Miu'î dicea, din gură'i grăia: — frică de n'aveaî, singurii tu veneai ;
335
340
345
350
355
3G0
5G5
37')
375
nu mai trimeteaî copii fâr'de minte sg'mî 6să 'nainte cu proste cuvinte ! Ianoşti, d'audja, ie"r sa necăjiag şi mi'lu sudia. In grab' se ducea, brâulii că 'ncingea, busduganu lua şi mi'lu opintia, şi mi'lu învertia, şi mi'lu asv£riia, şi din graiii djcea : — d'alei, Miule, măi cobiule, măi sglobiule, na, şi ţine bine fetii darii de la mine ! Şi, cându l'asvfirlia, ventulu vâjiia, frunza şuiera, codrulii răsuna ; er Miulu rîdea, mâna că 'ntindea, busduganu prindea 'n palmă 'Iii sprijinea şi, unde 'Iii sălta, susii că'lă svârlia, pe Ianoşti lovia : nu sciii mi 'Iu lovia ori mi 'Iu ameţia că Ianoşti cădea, barba'î tremura, greii se văieta. Miulu ce'mî făcea ? El ii s'apropia, cu apă 'Iii uda, cu vinii că 'Iii stropia penS mi 'Iu trezia ; er, deca'lti trezia, lângă elu şedea, la vorbă se da mal tută noptea.
«
UOLECŢIUNEA G. DEM. TEODOftESCU.
Vorbe ce 'şî vorbia, glume ce 'şî spunea, că iatS 'n spre (Jorî, după cântătorî, Miulu aromia, Miulu adormia, somnulu că 'Iu fura. Ianoşii Ungurulu, 61a bStrânulu, barba câtîi brâulil, bată 'Iu pecatulii, elii, d6ca 'mî vedea că Miulu dormia, pe brânci se ţâra, paloşîi c'apuca şi s'apropia să 'i ie" suflarea, sâ 'î curme vi<5ţa. Măre, se 'ntempla că murgultl păscea, şi murgulil vedea ce Ianoşu făcea. Murgulil că săria, murgulil sforăia, murgulil nîncheza, Miulu se trezia şi, de se trezia, Miulu ce 'mî făcea ? Vorbă nu djcea, pe Ianoşii lua, în susu l'asvârlia, în mâini îlti prindea şi, cândii îlil trântia, zobitti că 'Iii lăsa : paloşîi că scotea, capulu că 'I tăia, trupu bucăţi făcea, pe focii le-arunca : voinici speria, pădurea 'mî umplea. Foia ş'uă lalea, Miulu se scula, eiii cobusti lua şi din elu cănta.
495
Leviţî că 'mî chiăma, din gură vorbia, pe toţi întreba : 425
430
435
440
445
450
455
460
465
— d'aleî, măî levinţi cincî-<|ecl fără cinci, patruzeci şi cincî, străinî de părinţi, de cândii ereaţl mici ; d'aleî, măî voinici duşi pe la poticî de căndtl ereaţî mici, care v'ăţî găsi şi v'6ţî bisui ca s6 'mî ajutaţi, şea sâ'mî ridicaţi, că cine-o putea, (Jeu, pre legea mea, cu mine-o pleca ! Vorba nu sfârşia, ş6ua c'apuca, josă că mî-o punea, şi toţi se'ncerca dor d'o ridica. G6ba se 'ncerca că nici n'o mişca. Patruzeci şi cincî, cincî-(|ecî fără cincî de voinici levinţi, toţi se încerca şi nimeni putea s6 misce şaua. Un ulii reinănea sS'ncerce ş'ala. T)6r cine'raî erea? Unu foştii bucătarii, negru şi pârlita, de pirostrii fripţii. Elu mâna punea, şeua că mişca, şeua că muta, der n'o ridica, că nu mi 'şî putea. Miulu, de 'mî vedea, bine că'î părea
470
475
480
48.-,
490
195
500
505
4§<5
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESC!.
şi de atâta. Călii îfdăruia, cu ehl îlii lua şi mi se 'n torcea, la 6î-l-alţl ghicea : — voî, neputincioşi şi nepricopsiţi, codrulii părăsiţi vil ca sS pliviţi, porumbii să prăşiţi, fenti ca să cosiţi, ierna se 'mî tuşiţi, vera să 'mî ihniţî. Şi, deca djcea, murgu 'ncălica, durda 'şî-apuca, cobusu îşi lua, drumu 'şî îndrepta, er, în urma luî, frunza codruluî dulce 'mi resuna d'unti dulce cântica, canticii de voinicii, din cobusu de socii, mulţii djce cu focii ; din cobusu de osii, mulţii djce duiosu ; din cobusu cu fire, mulţii djce subţire.
CIO
515
520
525
530
535
540
MIULti SGLOBIULtf. [Variantă scrisă în dina de 27 Decembre 1884, după Şorbanu Muşatii, foştii artiloristu in regimentulu vi, locuitorii la Crucoa-de-pet •ă în Bucurescî].
Pe la mierii de nopte ce frunză se bate cu fiori de morte ? Frunza codruluî ş'a molotruluî şi cu-a bradului, mişcată uşorii d'unti cântecii de dorii, d'unti mândru cânticii,
5
câDticii de voinicii : din căpuşii1 de osii mulţii djce frumoşii, cu cuie de tufă inima 'ţî resuflă, cu fundulti de sticlă inima'ţî despică, cu fire de sîrmă inima'ţî fUrîmă. Iată că Miulii, MîultA sglobîulti, MiulQ haiduculii, Miulii voinicului, la munte suia, pe călii dormita, er murgulii cotia, , şi se poticnia, din somnii îia trezia la Valea adâncă, la Poteca strimtă. Miulii se trezia şi ce mi 'f djeea ? — Murguleţulu meii, călişorulii meu, de ce mî-aî cotiţii şi te-aî poticnită? Ia spune'mî : ce'ţî pesă şi ce mi-te-apesă? Aa şeua , ori zaua, ori dalbe plocate. ori scumpele arme, ori trupşorulu mea ţi-se pare greu, că'î necununatu, de nimica stricata ? Murguia se opresce, în prejmă privesce, din gură'î grăiesce : 1. Se se compare căpuşă cu cobtui şl c* din cântecele precedinte şi din colecţiune* V. Alesaudri.
ic
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
497
— dragii stăpânii alu meii, data de dumnedeu, de nimicii nu'mî pesă, de locfi nu m'apăsă nici şeua, nicî zaua, nici dalbe zarpale, nicî scumpele arme, 6r trupşoruia tfiu nu e de locii greii, că'î necununatu, de nimicii stricaţii : mulţii mî-e uşureia d'aşî sbura cu ela pen' la naltultt cerii. D6r calea cotesce, codrulu se'ndesesce, drumulti se 'nrei>sce ; nu'sii fontâni, nicî ape lumea s8 s'adape ; pe marginî de drumii nu e firii de fena, nici de iarbă verde ; de fome, de sete, ro(|u zăbalele şi'mî beii balele ! Mîulii. d'audia, mi-se necăjia, murgului grăia : — furii te-aru fura, lupii te-arîi manca, că te-aî pocâltitii şi te-aî schilodită ; pe plâsnii te-aî porniţii, ca muierile ce 'şi beu minţile. Calulii Mîuluî, fiiulii codrului
se" moră de sete şi de iarbă verde ?
55
co
G5
7(>
80
Murgulii, d'audia, se cam rugina |i ce mi'î (|icea ?
îou
— Dragii stăpânii aia meii daţii de dumnezeii, gluma ce-amti glumiţii nu s'a potrivita, că fome nu'mî este, ierbă nu'mî lipsesce, der poteca duce tocmai la Răscruce, unde'mî sălăşesce1 şi mi-te pândesce Ianoşa Ungurulu, bată'lu tunetulu, toţii cu voinicei, voinici levintei, cinci-(|ecî fără cinci, patruzeci şi cinci, străini de părinţi de când ii ereati mici, voinici raşî la falcă ce mustăţi modă împletite 'n codă tocmai după cefă, cu paloşe 'n bolduri lăsate pe şolduri, cu căciuli moţate, cu moţuri vărgate, lăsate pe spate.
105
no
115
120
125
Miulu, d'audia, murgului grăia :
90
95
130
— hai, calîi făr' de minte, hai de mergi nainte. Nu scii că'î unuia Miuia sglobîuia, frate cu leulu
135
l . Unde îşi are sălaşulu. Cu sălăpre se se co mpare forma sălâşhiire. 32
498
CÂXTECE VECHI : HAIDUCESC!.
şi vărti cu şoi mulu ? HaT, murgule, hai, grija mea să n'al, că 'su necununatfi, de nimicQ stricaţii ! ■ţ-7 Si, cum fi dicea, "ţ" J murgulu că pornia, er frunza sălta şi se cletina d'unii măndru cânticu, cânticu de voinicu din căpuşîi de osii ce'ml cântă duioşii : cu cuie de tufă inima 'ţî răsuflă, cu fundulii de sticlă inima 'ţi despică, cu fire de sîrmă inima 'ţi fărîmă. Ianoşu Ungurulu, bată'lu tunetulu, pe la mierii de nopte cu sudori de morte mi-se descepta şi mi-se răstia : — voi, voinicilor, voi, levinţilor, cincî-cjecl fără cinci, patru-
strimtă,
140
145
150
155
160
165
170
175
180
la Răscruce 'n delii, la muche de malti; căpuşu să'i luaţi, drumu să mii tăiaţi. D'o fi vr'unii orau b6tu, de femei stricaţii, uâ palmă să'î daţi, calulu să'I luaţi, drumu să'î arătaţi ; d'o fi vr'unu \itezh şi la minte trezii, călare să'lii puneţi, la min' să'lu aduceţi ! Patruzeci şi cinci, cincizeci fără cinci de voinici levinţi străini de părinţi, duşi pe la poticl de cândti ereau mici, el mi-se sculau, acolo'ml plecaG, nainte'I eşiaii şi, cându îlu vedeau, din gură'I grăiau: — d'alel, Mîule şi sgloblule, cam sglobhl de minte, der plinii de vertute, în noi să nu dai, nici să nu ne tai, nici să nu ne strici, nimicii să ne dicl. Suntemu vinovaţi c'amu pră foştii plecaţi Iu baş-bătrânulu Ianoşu Ungurulu. Miulii, d'audja, din gură grăia : — voiniceilor, levinţeilor, levinciorl de minţi,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
străini de părinţi, aste spete late ş'aste mâini curmate, 'n sîrmă 'nfăşurate, n'au cu cin1 se bate, că voî, şi d'aţî vrea, să fiţi n'ăţî putea nici de firea mea, nici de sema mea. Hai la bStrânulu Ianoşii Ungurulu ! Şi, deca 'mi grăia, voinici nu strica, capii nu le tăia, ci cu toţi pleca la baş-bStrânulii, barba câtu brâulii, Ianoşii Ungurulu, batâ'lu tunetulu. fir, de'mi ajungea şi mi'lti întalnia, (|i bună nu'î da, ci mi'lii întreba s'al^gâ ce va: paloşti să' şî încrunte aii luptă s6 lupte? Ianoşii ce'mî făcea? Paloşii arunca, lupta c'alegea. Şi ei se lupta, şi ei se smocia, şi nu se lăsa. Şorî se rfiveYsa cândii pe Ungurulu Miulil sglobiuhi bine l'aducea, cu sete'lu trântia, 'n pămentu elu băga, de viQ 1'îDgropa. Apoi ce'mi făcea? Paloşulu scotea şi capu'î lua. Levinţi, de vedea,
mi-se speria şi i-se ruga :
230
235
240
— d'aleî, Miule şi sglobîule, sglobioru de minte şi plină de vertute, ţie s6'ţi slujimu şi sS'ţi haiducimu, ca tu se- ne porţi prin codruţii ver(|î din ţera Moldovei pane" 'n susulu Vranceî, ma! susil la Cobia, mai josu la Vlăsia!
2-0
2*5
Mîulu, d'asculta, la ei se uita şi ce le grăia? 245
250
255
260
265
— Cincizeci fără cinci, patru-decî şi cinci de flăcăi levinţi, levinciorî de minţi, străini de părinţi şi duşi la poticî de cându ereaţî mici, voî sciţi sS hoţiţi, nu se" haiduciţî, nu se" biruiţi. Ia s6 ve" 'ncercaţi şi sS'mî ridicaţi busduganulu meu, că nu'î aşa greu, durduliţa mea, că nu'î grea nicî ea, ş'astî doi dgsăgeî plini cu galbenei ! Cincizeci fără cincî de flăcăi levinţi pe randu se 'ncerca, der care 'ncerca cu ele cădea.
290
295
300
305
310
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCI.
500
Nimeni nu putea, 'făr'd 'unii Ciupăgelu la chipu ocheşelu, la capu blegoşatu, la pieptu găvănatti. Elii se opintia, puterea'şî punea: busduganil mişca, durda ridica, d8sagî nu putea. Miulii, de'mi vedea, pe elu l'alegea : mai mare 'Iu punea, pe levint,! câ'î da ca s8'I vatasescă şi s6'î haiducescă mai susu la Cobia, maî josu la Ylasia, şi din ţ6ra Vranceî pânS 'ntr'a Moldovei. Er Mîulu pleca, drumu 'şî alegea şi mi-se ducea dincolo de plaift, lafeta de craiti1, şi se logodia, şi nuntă, făcea de se pomenia.
315
320
325
330
335
340
STEFANO-VODÂ. [Scrisă la 27 Decembre 1884, după Şerbanu Muşatii, fostu artileristii, aetualminte muncitorii la Crucea-de-p6trâ in Bucurescî - In colecţiunea d-lul V Alesandri, sC se confrunte legenda li, pag. 20(5-209, intitulată S!efăni{ăvodă]
In oraşu, în Bucurescî. la casele mari, domnescî, în curte la Stefanu-vodâ, mare mesă mî-e întinsă Şi de mart boieri coprinsă, de boierii sfatului,
5
1. Alţi cântăreţi Jicu .la Cornuki Iul craiu", «ir al^il rla Pietra Iul craiu."
stâlpii Ţarigraduluî, sfetnicii 'mperatuluî. Eî la mesă ce mănâncă ? Numai stiucă şi pestrungă ' şi galbenă caracudă, cu pesce d'Slu merunţelu, morii boierii după elu. Din pahare ce'mî înghitu ? Vinulu albii şi rumenită de la vii moldovenesc!, din podgorii muntenesc! şi din pivniţe domnescî. Deca vorba contenesce, fdmea se mai potolesce si9 mâncarea se sfârşesce, eră vodă ce'mî grăiesce ? — Beţî, boieri, ve" ospătaţi ! Mâine 'n d^ori se" v6 sculaţi şi frumosu vă ve" armaţi pe la brâne cu pistole, după mâini cu iatagane, la picioru cu suliciore, c'o să facemu venătore d'uDii voinicii ce semenii n'are: pen' la fagulu Mîulu! din codri Cobi ui ui, să'î vedemu fagu 'ncârcatu, şi de arme 'mbrebenatu, cu suliţî şi cu pistole ce lucescu frumosu la sore, ♦' er pe Mîulu spenzuratu unde-o fi fagulu mai nalţii, ca'mi bate poterile şi'mî scurteză filele. Beţi, boieri, v6 ospetaţi: mâine-aicî s6 vă aflaţi ! 1. Uâ varietate de cegă, unu pestrăvii mr
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Foicica salbă mole, iată Calea, fetă mare, suriora Miuluî, ce slujesce Domnului, ea, pe dată ce-audja, printre slugi se furişia, la picioru că mî-o lua şi din fugă potrivia câte-unu delii, câte-uă vălcea, pen' la codru d'ajungea ; er, în codru cândil intra, mâna dreptă ridica, frunză de la fagii rupea şi'n guriţă c'o punea de şuiera voinicesce ca s'o 'nţelegă frăţesce. Miulii, unde-o auclia, înainte că'i eşia şi din gură mi'î grăia : — der tu, suriora mea ? Neică nu te ascepta ! La mine de ce-aî veniţii? Aii haine ţî-aî ponosiţii, aii vodă mi-te-a gonitii, au ţie ţî-o fi. sositu vremea de căsătoriţii ?
55
de la nalta 'mpărăţiă; ş'aii să facă venătore pen'la fagulu dumi-tele d'unii voinicii ce semenii n'are, să'ţî ved^ă fagu 'ncărcatti 100 şi de arme 'mbrebenatii, er pe tine spânzuraţii unde-o fi fagulu mai nalţii
60
65
70
75
Calea vreme nu pierdea, ci din gură mi'i grăia : — nici haine n'amii ponosiţii, nici vodă nu m'a gonitii, nici mie nu mî-a sosiţii vremea de căsătoriţii. Ascultă de ce-amîi veniţii : a-seră, la Stefanii-vodă, fost-a sfatii cu mare vorbă. Mesă mare-a foştii întinsă şi de mari boieri coprinsă, de boierii sfatului, stâlpiî Ţarigraduluî, sfetnicii 'mpăratului, trimeşî la Domnii cu solia
501
80
85
90
95
Miulii, unde-o auo!ia, din guriţă 'î răspundea : — d'aleî, suriora mea, nu sciî că'sii bolă de dracii şi viii Domnilor de hacti ? Potecuţa să 'ţi apuci, îndărătu să mi-te duci şi, 'n curte de mî-eî intra, să te faci a mătura : nimeni sema să nu 'ţî iea c'aî lipsiţii pe unde-va, şi., las' că suntemti sciuţî pentru Turci şi Arnăuţî !
105
110
115
Calea drumu'şî apuca, la domnia se 'ntorcea, ăr Miulii se 'mpodobia, cărăruia c'apuca, 120 ciobănaşii că 'ml întâlnia şi din gură mi 'î grăia : — ferice de cin' te-a fapţii şi* de cin' te-a legănaţii, că mulţii o să 'ţî fiă bine, 125 d'ăî asculta tu de mine. Să 'mî daî gluga ciobănescă ca să'ţî daii saiâ domnescă ; 130 să 'mî maî daî cioreciî tel ca să 'ţî dau şalvarii meî verzui ca foia de teiii de nu trece glonţii prin eî ; dă 'mî opinca 135 ţărănescă, cu tersâna mocănescă, şi na 'ţî cişmele 'mî de ţapii,
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
de ţapii de la capră sterpă 140 ce la apă multu maî rabdă ; dă 'mî căciula ţurcănescă ca sS 'ţî daţi cuca domn6scă ; 145 şi maî dă 'ml caţa perlită, se" 'ţî dau puşca ghintuită, că mi-amu puşti în gândii şi eu 150 sS 'nvâţu mesteşugulu teu. Ciobănaşulii, d'audja, din guriţă mi'î grăia : — d'aleî, Domne, Mîule, Miule voinicule, da 'ţî-oiii tote ţolele, ţolele şi oile, s6 nu 'mî scurtezi filele ! Foia verde ş'uă lalea, Miulii mi-se ciobănia, cu oiţele 'mî pornia şi'n pasiune le mâna totu prin albă colilie, unde firii de iarbă nu e. Stefanti-vodă, cândîi sosia cu oştea, cu liota, pe voinicii îlii întâlnia şi din gură 'I cuventa : — bună (Jiua, flăcăiaşii, bună djua, ciobănaşii !
că m'amti duşii la 'nchinătore în <|ile de sărbătore ! Vodă 'n Miulii se 'ncredea, de ciobanu îlu socotia şi frumoşii îlii întreba : — spune 'ml mie, flăcăiaşii, spune 'mi mie, ciobănaşii, sciî tu drumulu codruluî pen' la fagulii Mluluî, Mîulul sglobiulul, Mîului haiducului ?
i
i-
ît
i?:
155
Er ciobanu'î răspundea :
160
165
170
Ciobanulu, cu blândă vorbă :
— âhi cunoscu, măria-ta, der sS mergii n'oiu cam putea, că nu 'mî potii lăsa »turma.
joa
Stefanti-vodă 'I poruncia, der ciobanu'î răspundea : — daca vrei, lasă 'ţi oştea î"i se 'mî păzăsc'aci turma, că suntti oile turcesc!, cu nimicii nu le plătescî, ş'apoî codrulii se 'ndesesce, astea nu 'ţi mai trebuiesce 21-"» că prin codru nu rSsbesce I Stefanti-vodă s'amăgia, pe ciobanu că 'Iii asculta, după dgnsulii se lua : elti pe josti, vodă călare pe potecă la strimtore.
îis
— mulţ-umescu'ţî, Stefanti-vodă ! 175 — De unde sciî cum mS chiamîl ? — După oste luaî sărnă că estî Domnii la Buourescî, în mulţi anî sS 'Iii stăpânesc! ; numele'ţî l'amti audiţii ISO la bisercă pomenitti,
De mergea ce mai mergea, pen' de oste'lu depărta, prin rărise mi'lti sucia, prin cotise mi'lti cotia, / prin răchite
Vf>
Âââ>
503
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
mi 'Iii băga, şi din gură mi 'I grăia : — d'alei, Domne Stefanu-vodâ, să mal ridici scările, să nu baţi smicelele, că, d'oril simţi cetele, ne scurteză dHele !.. Ştefanii-vodă. d'audja, de groză se îngrozia: limba'n gură că'şi muşca, sânge roşiu că'mî curgea, pe caftanil verde pica.
225
270
230
235
La fagii, măre, d'ajungea, fagulu de i'lti arăta, 240 ce vedea se spăimănta, . ca Miulii ce mi'şî făcea? Mâna drăptă că punea, din tulpină 245 ca'lu scotea, cu tulpina din pământii să'I fiă de sedimenta, apoi sta cu elu de vorbă : - d'alei, Domne Stefanii-vodă, 250 a-săr'aî fosta la beţia, acuma eşti la trezia. Ai plecaţii la vânătore d'unii voinicii ce săinăna n'are ca să'ia arăţi spânzurata 255 unde-o fi faguia mai nalta. Că sunta voinica ai vecjuta, că sunta Mîuia n'aî sciuta, dăr la mână mi-ai căzuta. Apoi Miuia ce'mi făcea? Numai uă palmă că'i da, paloşa din tacă scotea, bucăţele 'ia bucăţia, în dfisagî le aşeija, dăsagiî pe caia punea, una bună că'i dedea şi din gură mi 'şi grăia :
— portă'ia şi morta, bidiviu, pe unde l'aî purtata via : la slugile Turcilor ş'ale Arnăuţilor, nu'n calea voinicilor şi'n codruia haiducilor !
260
265
Caluia fuga c'apuca, pe potecă se'ntorcea 275 şi, la oste cânda eşia, boierii se minuna, sfetnicii se îngrozia, 280 solii se cutremura, şi din gură ce'mi dfcea? — Lucruia nu prâ e curata : caluia lui vod'a scăpata! 285 Ia cătaţi în desăgiorî, c'orQ fi plini cu gălbiori.. In dăsagî de se uita, ciosvărţî de carne vedea, şi pe fugă se pornia Dunărea de nemeria, peste Dunăre trecea, vestea'n Ţarigrada ducea.
290
FAGULtf MIIULUl. [Variantă scrisă la 2 Ianuariu 1885, după cobzarulu Ioniţâ Niculae Pantelimonenulu, betrânu de 65 ani, actualminte locuitorii la Crucea-dep6trâ in Bucuresci].
La curţile mari, domnescî, ce se văda în Bucuresci, masă mare ml-e întinsă şi de mari boieri coprinsă, de boierii sfatului, sfatului şi Domnului, caimacami târgului, sfetnicii divanului. Dăr cu ce se ospăta,
5
10
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESC).
de mâncare ce manca ? Numai cegă şi pgjătrugă, şi galbenă caracudă, şi pesce d'ălfi mărunţelfi, morii boierii după elfi. Bea boierii şi mânca, din pahare închina şi frumosu se ospăta : grijă de nimicii n'avea.
15
20
Foicica ş'uă lalea. Stefanfi-vodă ce «Jicea? — Beţi, boieri, vă veseliţi; diminăţ'-aicî se fiţi şi frumosu să vă gătiţi : pe la brâu cu iatagane, în mâini cu şase pistole, la piciorfi cu suliciore. Până 'n
25
30
35
40
45
50
55
Boierimea l'asculta. Ier la mesă de 'mî şedea, vorba de cin' le erea ? Toţii de Miiulfi voiniculfi, totfi de Miiulfi haiduculu. Eră Calea, fetă mare cu cosiţa pe spinare, suridra Miiulul, slujitdra Domnului, ea, pe vodă d'audja, ochii 'n lacrăml că 'şl scălda, der nimica nu elicea, nimenia n'o pricepea, ci boierilor turna, din pahare 'î îmbiia mai de grab' de s'o'mbăta.
.;;.
7,.
75
La răvărsulfi porilor, cântatulfi cocoşilor, toţi boierii se'mbăta, cote pe mesă punea, în greii somnii se cufunda. Atunci Calea ce 'mi făcea '? Roche'n brâfi că sumetea, pe talpă papuci lua, din curte se furişia, şi pleca, măre, pleca peste vale şi vâlcea penă 'n codru d'ajungea, în codrulfi Cobiiuluî, la conaculfi Miiului. Unde 'n codru că intra, în călcâie se 'nălţa, frunză de palitinii rupea şi, 'n guriţă d'o punea, începea, măre, 'ncepea cu frunza de şuiera,
«
95
100
•COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
codri se cutremura, paltinii că se clătia. Nimenia n'o audja, numai Miiulu pricepea. Alu doilea şuiera, Miiulu s6ma că băga. Alu treilea şuiera, - Miiulu bine 'nţelegea şi 'ntru sine se gândia : „aia par' c'arii fi sor'mea, „suriora mea Calea! „In belea o fi 'ncăputu, „orî vr'unîi răii o fi vădutti ? Ş'apoî Miiulu ce 'ml făcea ? Potecuţa c'apuca, pen' la densa* se ducea şi, 'nainte de 'I eşia, în braţe c'o 'mbrăţişa, pe faţă c'o săruta şi din gură mi'î grăia : — ce e, suriora mea? Orî aî daţii de vr'uă belea, ori vodă te-o fi gonitu, orî hain'eî fi ponosiţii, orî vremea ţî-o fi veniţii ţie de căsătoriţii, orî simbria nu 'ţî-a datu, la mine d'aî mânecată ? Calea, măre, l'asculta şi din gură mi 'î djcea : — frăţiore Miiule, Miiule haiducule, nici vodă nu m'a gonitu. nicî haine n'amii ponosiţii, nicî vremea nu mî-a sosiţii mie de căsătoriţii, der la tine-amti mânecată pentr'uă faptă cu pecatii. A-seră, la Ştefan u-vodă, s'aii prinşii boieriî la vorbă să facă d'uă venâtore, venătore de plimbare
105
110
115
120
125
130
135
140
pen' la fagulu Miiuluî, Miiuluî Cobiiuluî, Miiuluî sglobiiuluî, Miiuluî voinicului, Miiuluî haiducului, să ţi'lii văolă dărîmatii, dărîmatu şi răsturnaţii, âr pe tine spânzuraţii la Pod'-târguluî-d'afară 'n două furcî ş'uă cumpeoră, să te bată ventil de veră, sS te vedă multă ţeră. Nu e, neică, cu păcatii să te facă vinovaţii ? Sare, pâini nu le-ai mâncaţii, domniţe nu le-aî luaţii, avere nu le-aî furatu !... Atunci Miiulu ce'î oUcea? — La?.", soră-mea Calea, întorce-te înapoi să nu rî<|ă eî de noi. Drumu 'n grabă să 'ţî apuci, la domnia să te ducî, trăba să nu zăbăvescă şi vină să nu 'ţî găsescă. In casă dăc'ăî intra, să te faci a mătura şi cafea a răsturna, că eî sema n'orii băga. P
505 145
150
155
160
165
170
175
180
185
506
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESC!.
ş'oiii vedea ce-oiu mai lucra. D6r tu sS n'aî grija mea, că eu suntii bolă de dracii, de viu Domnilor de hacfi !
j9o
Apoi Miiulii ce 'mî făcea ? Suriora 'şl petrecea pân'la gură de vălcea ; frumoşii drumu 'i arăta şi 'ndărătii nu se 'ntorcea : c.im pe muche se lăsa, p'unîi ciobanii că întelnia şi din gură mi 'I grăia : — d'alel, măre ciobănaşii, d'aleî, măre flâcăiaşii, ia dă'ml tu hainele tele şi se" 'ţî daCi io p'ale mele, ia dă 'mi ol şi mieluşel s6 'ţî daii d,ece mii de lei. Astă-c!î ţî-a eşitii ou plinii, c'Sî fi săracii şi străinii !
195
200
205
210
Ciobănaşulu se uita şi din gură ce 'î djcea ? — D'aleî, D6mne, Miiule, cum s<5 'ţî dau eu oile, că suntii tote stăpânescî, cu pielea nu le plătesc! ! Miiulii nicî că 'Iii aud^ia, ci din gură 'I mai grăia : — ia sS 'mî dai tu ipingeua, io sS'ţî daii ţie saiaua; să'ml dai gluga ciobănescă, io ţie haina domnăscă, verde ca frunza de teiti, face multe mii de leî! Ciobanulu se desbrăca şi Miiulii se îmbrăca toţii cu haine ciobănesc!, in locu de haine domnescî.
215
220
Cândii s6 plece, 'î mai' <|icea : — ia s6 'mî daî şi măciuca şi nabusduganii domnescti. suflaţii cu aurii turcescli !
m
Ciobănaşulu le lua, cu baniî se 'mbogâţia, drumuleţu 'şî apuca, 6r Miiulii că rămânea mieluşele de păscea. Foicica micşiunea, multă vreme nu trecea, şi iatS, măre, sosia Stefanii-vodă cu oştea, ca frunza şi ca ierba, cu boieriî sfatului, caimacamiî târgului, veliţii divanului. De ciobanii s'apropia, bună-c-iua că'î dedea şi din gură mi'î grăia: — spune' mî mie, flâcăiaşii, spune'mî mie, ciobănaşii, cunosc! fagulii Miiuluî, Miiuluî sglobiiuluî, din codri Cobiiuluî, Miiuluî voinicului Miiuluî haiducului ?
2*'
25-
265
225
Ciobănaşulu l'asculta şi din gurâ'î răspundea : — d'aleî, Domne Ştefanii-vodă, ba de elii amti aurita, %>■ cu ochii nu l'amu zăritu.
230
Stefanii-vodă se mira şi cu vorba'lii ispitia : — hei, voinice, cum bagii sema,
COLECŢICNEA G. DEM. TEODORESCU.
ai sciutu şi cum mS chiamă ! 275 — Audjt-te-amu, audiţii la bisercă pomeniţii, şi mai scit de la părinţi cum suntu Domnii 'mpodobiţi. — Scii tu faguhl Miiuluî, Miiuluî, haiducului din adânculil codrului?
280
— De zaritti nu 1'amii zăritii, der calea î-amil nemeritil. 285 — De scii, calea s8 apuci şi cu oştea s& ne duci ! —D'aleî, Domne, mulţii aşi vrea, temă'mî-e că n'oiti putea cu oştire ca frunza, 290 ca frunza şi ca ierba. Oile că mî-orti lua, mieluşeii mi-orii mânca, ai suntu tote stăpânescî, cu capulti nu le plătescî. 295 D£r, ca s6'ţi faci poftele, mai lasă'ţl oştirile s8'mî păzescă oile, mai lasă boierimea s8 păzescă turma mea. 300 Stefanii-vodă se'nşela, oştea totă şî-o lăsa, oştea şi boierimea, 6r elii, măre, 'ncălica şi cu densulu se ducea p'uă strimtată potecea, înstrimtată şi boltită, cu troscotîi verde'nvelită : picioruşulii und'călca urma nu se cunoscea. In desişuri de intra, sore nu se mai zăria ; ş'ânc'uă milă de mergea, ciobănaşulu ce'î (Jicea? — D'aleî, Domne Stefanii-vodă, mai rădică 'ţî scările că s'atingti
305
310
smicelele şi ne-audii poterele ce scurteză djlele, că nu'sii potere curate de voinici cu spete late, ci'sii cu Turci amestecate şi cu Unguri pestriţate ! Stefanii-vodă, d'audja, inimiora'n elfi svîcnia, de necasii se turbura şi de frică tremura. Şepte paşi de mai mergea, Miiulu i6r îi mai djcea : — d'aleî, Domne Stefanii-vodă, ci râdică'ţî scările, că s'atingti smicelele. Aici nu e'n Bucurescî cu cai sS te fudulesc! ; aici suntemu la hărişîi, la hăţişii de cărpenişii : nu mai e locii de cârmişti ! Stefanii-vodă l'au^ia : sS grăiască nu putea, sâ opr^scă nu'ndrăznia. Şepte paşi de mal făcea, lângă fagii că ajungea, 6r ciobanulii se opria şi cu deştiu'î arSta : -iată fagulti Miiuluî, Miiuluî sglobiiuluî din codri Cobiiuluî, Miiuluî voinicului, Miiuluî haiducului !
507
820
325
330
335
340
345
350
355
315 Stefanii-vodă se uita, cu privirea 'ncremenia,
860
.-...:
CÂ.NTECE VECHI : HAIDUCESCL
ăr Miiuia se 'nfurisa, printre frunde că intra, la conacu mi-se ducea, ca unu Domnii mi-se 'mbrăca, iataganulu că'şî lua şi, 'nainte'î cându eşia, Domnulu i-se închina. Elu p'atâtu nu se lăsa: scaunu d'aurti că scotea, lui Vodă i-'lu arSta şi pe scaunu mi'lu punea ca sS'î vedă odîna s pen' i-o face cafeua, şi'ia judeca cu vorba: — d'aleî, Domne Ştefan u-vodă, te-aî pusu cu boieri la vorbă ca sS faci uă venătore, venătore de plimbare, s&'mi ved^î fa gulii încărcaţii încărcatu şi zorzonatii cu pistole ghintuite şi cu spade ascuţite ; sg'mî vedjt fagulil încărcata, maî pe urmă răsturnaţii, 6r pe mine spenzuratu la Pod'târguluî-d'afară 'n două furci ş'uă cumpeoră, să mă bată veatadeveră, sS mă vedă multă ţeră. Acum pofta ţî-ai făcuţii : faguia
că mi-l'aî văzuta,
365
370
o-,? t» IO
380
385
390
395
400
pe Miiuia l'ai cunoscuta, d6r de una n'aî sciutu, că, ospătânda voi la mesă, io ascultamu la ferestră, 405 ş'ama gătita d'uâ venătore pentru Domni cu minţi uşore !
Cuventuia nu săvârşia, iataganulu că 'şi scotea, şi la elu se repedia, dăr, de daţii, in elu nu da, ci cu palma milu lovia şi scăpaţii că mi'lu făcea. Stefanu-vodă, de vedea, la fugă că mî-o tulia, der în fugă n'o brodia : de măceşi se încurca, mărăcini îja înţepa, hainele îi sfâşiia, zarpalele ii rupea, er haiduculu, câta colea, se făcea, măre, făcea că vrea sufletuia să'î iea. Stefanu-vodă se silia, cânda... iată că se'ntelnia cu mândruţa de Calea, şi, cânda vodă mî-o vedea, inimă că'I maî venia: cu mirare se opria. Er, cânda Miiuia ajungea, paloşulu că arunca, pe faţă mî-o săruta, c'uă mână mî-o mângâia. Feta mare co'mî făcea ? In genuchie 'ngenuchia şi din gură mi'I grăia : — d'aleî, neică Miiule,
i.
4-
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Miiule voiuicule, nu omori domnia, c'o sâ'ţî scadj! vitejia. N'a sciutu Măria-sa cine-î Miiulti, ce-o putea ; deca d'ast'arti fi sciutu, prietenii l'aru fi făcuta, stâlpii sâ'i fiă la domnia şi ostenii de vitejia.
e cumnatulii Domnului, e stâpânuia fagului. 455 FULGA. [Scrisu la 12 Maiu 1884. în Bucurescî, dupâ Petrea | Creţulii Şolcanu — A se confrunta, ca varianta, legenda xxi, intitulată Bolea, pag. 54-56, din colecţiunea d-lul Vasile Alesandri]. 460
Atunci Miiulti, d'itudja : — facă-se pe voia ta, că m'a daţii la spenzuratii şi io vieţa i-amu iertata. Ştefanii- vodă, de vedea Calea vieţa că'î scăpa, inima 'şi înviora, inelîi din deştia că scotea, de soţia c'o peţia şi 'napoî mi-se 'ntorcea, de nuntă se pregătia, scrisii la Miiulil trimetea şi la nuntă mi'lti poftia, la nuntă, la cununia, la domnescă cumnată, c'aşia este datina, bună isprăvenia. La oraşii, în Bucuresci, susti în curţile domnesc!, nuntă mare se 'ntocmesce vestea 'n lume se lăţesce c'a foştii vodă 'n venâtore ş'a vânaţii uă căprioră, căprioră bSlăiorâ ce-a luat-o de socjoră : pe surora Miiuluî din codri Cobiiuluî. Nuntă mare se lăţesce, horă mândră se'nvertesce, danţuia lungii se dănţuiesce, er în capulii danţuluî
509
465
470
475
480
485
Intr'uă Joi de dimineţă, multa e ceţă negurâţă. Foia verde ismă cretă, nu 'mî-e câtă, negurâţă, ci mî-e numai d'uă albeţă, că'n cornulu Buzfiuluî şi'n susulu Călnăuluî1 scos-a Costea oile, oile, odăile, d'a umpluţii câmpiele să le pască florile, şi şî-a pusa perdelele pe tote vâlcelele s8 le ve^â sorele. Aşec]at-a Costea stâna pe movila, cu scursura ca s8 tundji totă lâna pen'o trece sSptSmâna. AdJI e Luni, şi mâine, Marţî, plecă Costea la Galaţi se ie" sare la mieore, bolovani pentru cârlani. şi opinci pentru ciobani.
5
10
15
20
25
30
490
Frunzuliţă lemna uscata, iatS, măre, s'a 'ntemplatu că pe drunm l'a 'ntempinata Fulga moşuia, fulga bStrâna, 495
35
1. Adesea lăutarii altern6ză acesta numire cu a Cislăului.
510
CÂNTECE VECHI : BAIDCCESCt
moşii cu barba pen'labrânu, cu mustaţa resfirată şi cu ghioga 'mbăierată. După Fulga se ţinea şi cu Fulga 'mî totu venia tocmai patru-decî şi cinci, cincizeci, măre, fără cinci, totu voinici şi totu levinţi, străiorî, făr' de părinţi, cu mustaţa'n barbaricu cum stă bine la voinicii. Fulga, măre, de'hl vedea, drumu'n două că tăia şi spre Costea se'ndrepta, er din gură ce'I elicea? — Cale bună, Costeo frate, uud'te duci asia departe?
şi amti lapte, şi amii ca^ti de mâncaţii pentru drumaşu.
40
45
50
55
Costea, măre, 'î răspundea şi din gură mi'I dicea : amii plecatu şi io''ntr'uă Marţi colo'n schelă la Galaţi se i6u sare 60 la mieore, bolovani pe la cârlani, şi opinci pe la ciobani ! 65 Fulga, măre, d'audja. ier lui Costea'î mal q!icea: — rău îmi pare, Costeo frate, că te duci asia departe, c'al plecatu tocma 'ntr'uă Marţi 70 colo'n schelă la Galaţi, că la tine m'amu gândiţii ş'altii conacii nu ml-amti gătiţii. Costea, măre, d'audja, lui moşii Fulga răspundea :
— du-te, neică, 'n stâna mea c'amu unu mielu de optii oca numai pentru sema ta,
75
Cale bună de 'şl dicea, Costea druraulu câ'şl lua, er moşii Fulga ce'ml făcea? Elfi la stână se ducea, prin perdele se'ntorcea, oişorele-aduna, de pe urmă le mâna şi din toto că'mî răpia jumătate, treia parte. Fulga, măre, le răpia ş'apuca de le ducea tocmai colo la cerdacu' ca să'şî facă d'unii conacO, la cerdacu de acioiă *, că'I bună carnea de oiă, mămăliga din pernaiă, şi picioru de oiă laiă". Adjf e Luni, şi mâine, Marţi, vine Costea din Galaţi cărându sare la mieore, bolovani pentru cârlani, sarice pentru mocani şi opinci pentru ciobani. Elii, la stână d'ajuugea, prin perdele de umbla, sema bine cândii lua, predă mare cunoscea.
]-:
1:
1. drdacii însemneza, peste Milcovu, cea-» " Muntenia se nnmesce prierfortf (kiosk, pavili.--2. înveliţii cu metalu, cu alamă luciosa (ao"J 3. Laiă însemneză negrd. Românii din M-i"" donia diou Marea-Jaie (Marea-negra), ochiulă Ip» (ochiulă negru).
/
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Toţi ciobanii că 'ntreba, der nici unulu nu scia sama lui Costea să'I dea. Costea, măre, se uita şi pe ce mi-o cunoscea? Că nu'î lăptuţă la mulsore, nicî căsuţă la 'nchiegâtore, nicî felii la tăietore. Costea, măre, ce făcea ? Toţi ciobanii cerceta, dăr nicî unul îl nu scia, nimeni semă nu'î dedea. Atunci Costea fluiera şi dulăii 'şi aduna, ăr din toţi îşi alegea pe Dolfa, căţea bătrână, ce scia sema la stână. Elfi pe Dolfa alegea, tocma 'n stână c'o băga, din guriţ'o judeca, cu năpârca mi-o bătea şi din gură'î totă d^icea : — aferim, căţea bătrână, tu sciaî sema la stână, unde 'mi suntti mieorele, unde'mî suntti odorele ? Dolfa răă chielălăia şi luî Costea'I răspundea :
120
1'25
180
185
140
145
150
— d'alefeî, stăpânulu meu, nu suntu, nu, de vină eu ! Eii pe Fulg'amu cunoscută hoţii bătrânii şi de de-multii : 155 după densulu m'amu ţinută până, m?re, m'a bătută ; der ăî patru-<|ecî şi cinci, cincî-cjecî, măre, fără cinci, stâna 'ntrăgă a prădată, oile c'a adunată, 160 la cerdacu că le-a mânată, la cerdacu de acioiă,
că'î bună carnea de oiă, mămăliga din pârnaiă, şi picioră de oiă laiă. Iâ-te, Costeo, după mine, să le faci cum o fi bine! Dolfa, măre, de'î vorbia, înainte c'o lua şi pe Costea că'lă ducea pe din dreptulu câinilor spre mulsorea oilor, penă colo la cărdacu, unde'î Fulga la conacu. Dolfa, măre, cându trecea, toţi dulăii se strîngea, după Costea se ducea. Costea, măre, d'ajungea, acolo ce mi'şî găsia? Unii la oî jupuia, alţiî'n ole le fierbea, alţiî'n frigări le'ntorcea, ăr moşă Fulga josă şedea şi la dânşii se uita. Fulga, unde mi'lu zăria, inima îi înghieţa, der şi Costea ce făcea? Paşii luî Fulga nu'î dedea, ci la elu se repedea, şi de cefâ'lă apuca, şi din gură'lă judeca:
611
165
i:o
175
180
185
190
— d'aleî, Fulgo, moşu bătrână, 195 moşu cu barba pen'la hrană, de conacu m'aî întrebată şi io, neică, io ţî-amu dată mieluşelă de optu oca numai pentru sema ta, 200 ţî-amu dată lapte, ţî-amu dată casă pentru cincî-tjeci de drumaşî. Tu p'atâtă nu te-aî lăsată, ci din turme mî-ai furată fruntea 205 dobitocelor,
CÂNTECE VECHI : haiducesc!.
512 fala negustorilor ! Costea spune şi vorbesce, Fulga sta şi se căiesce, er Dolfa, căţea betrână ce scie sema la stână, ţine pe Fulga de venă, şi Toganu, câine bătrânii, tată la şeî-olecî de câini, ţine pe Fulga de brânî. Atunci Costea, de vedea, lor pe semâ că'liî lăsa, după ăî-1-alţî se lua, după patruzeci şi cinci, cincî-(|ecî, măre, fără cincî strâiorî, făr'de părinţi. După denşiî se lua şi cu cine mi'î prindea ? Cu Mocanii, câine bătrânii, tată la treî-^ecî de câini, care, de unde'î prindea, cam de venă'î apuca şi la Costea mi'î ducea. Costea pe care 'Iu prindea pe subt paloşii îlu trecea pene cându îî isprăvia ; er, după ce'I omora, câte cincî mi'î aşed^a, nouS grămeclî că făcea, lemne 'n pre-jurti le punea, focii de patru părţi le da şi cine pe drumii trecea toţii lui Costea'î mulţămia. Der cu Fulga ce'mî făcea ? La vâlvore 'iu aducea, lângă focuri îlii lega şi, cându para se topia, Costea lancea 'şî apuca, inimiora'i săgeta, capul ii cu spata'î tăia, în suliţă i-lu punea,
210
215
220
225
230
235
210
245
250
la domnia că'lu ducea. Domnulii, măre, de 'Iu vedea, toţii lui Costea'î mulţămia, cu podobe'lii dăruia şi din gură 'î totu qMcea : — d'aleî, Costeo, dumne-ta bine te-aî sciutii purta, că te-aî scăpaţii d'unti duşmanii şi ţera d'unu hoţomanu. Noi de mulţii îlii căutamu, de găsiţii nu 'lti pre găsiamti şi de prinsu nu pre puteamu ; der acuma dumnezeii mî-a făcuţii pe gândulu mea ■ de vScIuî cu capii tăiaţii pe moşii Fulga blestemaţii, mâncâtorulii oilor, frica negustorilor şi biciuiţi săracilor ! Apoî Domnulii poruncia trupulii lui Fulga s6 '1Q iea şi pe Dunăre se 'Iu dea, şi, cum Domnulii poruncia, slujitorii 'ndeplinia : trupu 'n Dunăre 'î trântia, ca pietra la fund îi cădea, cu nisipii s'amesteca, er capulii d'asupra'l sta şi ca fulgulti totu plutia: cine la apă venia, cine pe Fulga 'Iii vedea, cruce cu drepta 'şî făcea, ca de naiba se mira şi pomina se ducea, numele de 'î remanea. Foicica ş'uă lalea, Costea, măre, ce făcea ? Elti la Domnulii se ducea djua bună ca sg 'şî iea, deră Domnulii nu 'Iu lăsa, ci din gură mi 'î dicea : — ajută mi, DOmne, cu bine c'o st5 facil unii finii pe lume
COLEC TIHNEA G . DEM. TEODORESCt).
Şi pe Costea 'Iii logodia, şi pe Costea 'Iii cununa ; nuntă mare că'î făcea de se ducea pomina tocma colo'n Moldova.
295
Lumea bea, se veselia şi Iu Costea 'I mulţămia c'a scăpat-o de Fulga, er Costea mi-se 'ntorcea la cornulil
300
305
"Rn7$nlni
din susuhl Călnăulul, stâna de şî-o ridica, turmele de 'şl aduna şi la munte le pornia cu Toganu şi cu Dolfa, 6r pe urma lor Costea, călare cu mândruţa.
310
GELIPtf COSTEA. aviantă. scrisă la 2 Ianuariu 1885, după cobrulu Ioniţâ Niculae Pantelimonenulu, în etate de ani 65, locuitorii la Crucea-de-peiră în BucurescI].
Foicica de trei bradjf, adjf e Luni, şi mâine, Marţi, plexă Costea la Galaţi cu catârii 'nsămăraţî sS'I aducă 'mpov8raţî cu ter<§ţe la mieute, 9 ' bolovani pentru cârlani, cu opinci pentru voinici, cu mâlaiii de lătrători, cu sidile de mulsorî. CatâraşiI 'nsămăra şi pleca Gelipii-Costea, drăgăstosulti
5
10
15
slâ
fetelor, 20 iubeţulil nevestelor, cu ciobani şi cu cârlani; <5r, din stână 25 cându pleca, vorbă 'n urmă că lăsa şi din gură mi'şl grăia: 30 — dur la 'mine, bacilor, bacilor, voinicilor; voi la turme se'mî toţii staţi, bine s6ma sS'ml luaţi. D'o veni Fulga bătrânii, 35 furii bătrânii şi omii cepcânti, vătafulu haiducilor, şelătorulu 40 Domnilor, voi s&'î datî, pentru mâncare, uă mieoră de frigare, pastrama 45 de perpelelă şi urdă din igurţelă1, uă butlagă de rachiu şi vro cinci oca de vinii, 50 ca s6'I fiă de gustare pen' 0 veni prând^ulii mare. De mâncare voi sS'î daţi, bine s^ma se" băgaţi la mieore mititele 55 ca se" nu pi^ră din ele, şi la oia rucărea, cum n'a foştii, nici s'o vedea, că mulţii amii slujiţii pe ea din copilăria mea. 60 Gelipii-Costea cuventa şi la schelă se pornia 1. Urdă din igurţelă se numesce aceia, care e preparată mole ca iaurtulu. 38
514
CA.NTECE VECHI : HAIDOCESCl.
cu catârii 'nsămăraţî să'I aducă 'mpovăraţi. Vreme multă nu trecea şi, în urma lui, venia Fulga Moţulu, Fulga hoţulfi, Fulga hoţulîi, furii bătrânii, fura bătrânii şi omii câpcânii, vătafuia haiducilor, şelătorulfi Domnilor ; şi lua, pentru mâncare, uâ mieora de frigare, pastrama de perpelelă şi urdă din igurţâlă, cu butlaga de rachiu şi cu cinci oca de vinii. Dâr p'atâtfi nu se lăsa, ci rupea, măre, rupea turmele pe jumătate, jumătate,-a treia parte, cu mieora rucărea, dragă lui Gelipfi-Costea ; c'avea Costea turme multe coborâte de la munte, avea Costea mieluşele câte 'sfi vera brânduşele, avea Costea mieluşel câţi suntii vâra brebfneî. Adjf e Luni, şi mâine, Marţi, vine Costea din Galaţi ş'ace1 sare la mieore, bolovani pe la cârlani
C5
70
75
80
85
90
95
100
sance pe la ciobani şi opinci pe la voinici. Elfi, a-casă de'ml sosia, catâraşl desămăra, saricele că 'mpărţia şi opincile dedea, busduganu in mâini lua şi pleca din stână 'n stână cu cântarulii la ciochină1. La mulsore d'ajungea, bârsanele că mulgea, der lui, măre, nu'i venia nici lăptuţulii la măsură, nici caşulfi la 'nchiăgătură. Sama bine de 'mî băga, mai vedea, măre, vedea că, din tote, mai lipbia şi mieora rucărea dragă lui Gâlipu Costea, c'alta 'n turmă nu erea mal isteţă de câtu ea : cândfi simţia de vremuri rele, trăgea oile'n perdele; cândfi simţia de vremuri bune, trăgea oile 'n păşune. Sama bine de'ml lua, mal vedea, măre, vedea că din turme cam lipsia oile pe jumătate, jumătate,-a treia parte :
105
1. Sincopare, in locu de şi aduce, ca in s'acu (s'aducii), s'acă (sG aducă).
2. Cârligu aternatii de brâu. A pune or ciochină insemnezâ, la flguratu, a pune In la păstrare, la uitare.
'
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCtJ.
smântână mieorelor, fruntea dobitocelor, fala negustorilor.
150
Ciudă mare că'î erea, 155 de nimicii reu nu'î părea ca de oia rucărea. GelipuCostea ce făcea ? Unii sghiabti mare c'alegea, lapte dulce c'aducea, 160 cinci cofiţe 'n elu vSrsa, puţintelu că mi'lii umplea şi din buze fluiera. Câinii mi'lu înţelegea şi cu toţii s'aduna. 165 Alfi doilea fluiera, şi iatg'că'mî şi sosia. Alţi treilea fluiera şi, pe lângă elu, venia toţi dulăii de la stână 170 cu Dolfa, căţea betrână : de bătrână ce erea p6ru pe ea nu mai avea. Gelipti-Costea, d'o vedea, 175 cu gura o judeca : — tu, Dolfo, căţea bătrână, îmi sciai sema la stână ; cum te-a scoşii Fulga din fire d'aî r6masQ fără simţire? 180 Şi, cum sta d'o judeca, cu bună lance o1 lovia. Dolfa peste capii se da, 6r Costea ce mi'i grăia ?
515
d'aci de la codrulii Gherghiî pen§ la c6rdaculu Fulghiî, 195 cerdaculii cam nev&Jutu, numai de voinici sciutii ! Dolfa rSii chielălăia şi 'nainte c'apuea : Gelipti-Costea după ea !
200
Toţii cu denşiî mai pleca şi îoganii, câine bărbaţii, la nevoia încercaţii, şi de fiere mursicatu. Codri 'n lungii că apuca, pe potecă se ducea pene, măre, c'ajungea la marginea crângului, la capetulii codrului. Acolo ce mi'şî vedea? Unii la berbeci cojia, alţii lemne grămădia, alţii carne perpelia, eră Fulga, furii betrânu, furii betrânu şi omii cepcânu, re^imatii d'unii păducelu, mânca la carne de mielu şi bea vinii din burduşelu.
205'
2lo
215
220
Geiipu-Costea, d'ajungea, din gură mi'iu judeca :
185
-Tu, Dolfo, căţea bStrână, ce sciai s6ma la stână, se ieî dîra oilor peng'n calea 190 furilor, 1. Prin lance, poporalii înţelege maî cusemâ >magulu, bâzdoca, topusulu.
— d'alei, Fulgo, furu betrânu, furii betrânu şi omti cepcânu, 225 de ţi a fostu, mări, a mâncare, ţî-amu datu oiă de frigare, pastrama de perpeieiă 230 şi urdă din igurţeiă c'uă butlagâ de rachiu şi cu cinci oca de vinu :
510
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESC!.
tdte că- ţi-leamîi gătiţii, 235 cu cinste te-amii hărăzită. Tu p'atâtii nu te-aî lăsaţii : mi-aî luatu, nene, luaţii fruntea dobitocelor, 240 smântână mieorelor, fala negustorilor, ş'aî rupţii turma jumătate, 245 jumetate,-a treia parte. Mare mî-este ciuda, mare, de nimica reu nu 'mî pare ca de oia rucărea cum n'a staţii |i n'o mal sta : 250 cândii simţia de vremuri rele, trăgea oile'n perdele; cându simţia 255 de vremuri bune, trăgea oile 'n păşune ! Ast-felii Costea cuvânta si din gură mal grăia : 260 —tu, Dolfo, căt-ea betrână, s'apucl pe Fulga de venă, şi sprijine 'Iii ciobănesce ca sS'î tragii io haiducesce şi negru pecurăresce! 2t!5 Şi Dolfa, cândii aucbla, la Fulga se repec-ia, de venă că 'Iii apuca ; şi Toganii, câine bărbaţii, la nevoia încercaţii, d'uă lupâică mursicatii, după gutti i-s'asverlia, ciobănesce 'Iii sprijinia ; 6ră Costea,
270
275
cu lancea, numai una că'i dădea, capulti joşii că 'î reteza, trupu 'n doue" 'î spinteca şi, pe focii de 'Iii arunca, din guriţă mi 'I elicea : — singurii de capii ţi-al făcutu. după vina ce-aî avuţii! Ciobănaşii, cândii vedea, toţii d'a fuga c'o rupea, de umpleau crângurile şi tote vertopele Der, cândii Costea şuiera, furii mi se aduna, înainte'! genuchia, mâna, pola'i săruta şi din gură se ruga : — d'aleî, Costeo dumneata, noi nu suntemti vinovăţi ei de Fulga înşelaţi La cine-a foştii vinovaţii capulti, măre, i-al tăiatD. trupu'n focii i-ai aruncaţi:, de belea că ne-aî scăpată. la bunii stăpân ue-aî băgate. Slugi la Costea se băga, după ol că'mî alerga, de prin văl le aduna, turma 'ntregă că 'mplinia şi la Costea le ducea. Gelipii-Costea ce'rnî făcea ? La mulsore le punea, lapte dulce că strîngea şi'n mesură căTQ punea : venia lapte la mesura, caşii dulce la 'nchiăgatura, brândă albă la 'ntârelă şi urdă la igurţelă. j Toţii umblândii din stAnă'nj ;■ cu cântarulu la cioct turma 'ntregă coliiv'i
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU
oile că'şî numera, tote'n num&rii le găsia cu a oiă rucărea dragă luî Gelipu-Costea, că slujise, bieţii, pe ea ucenicia la ciobăniă din mica'î copilăria. Deca oile 'şi găsia, bine, măre, că'î părea, 16fa la ciobani sporia, . şepte buţî de vinii scotea şi pe drumii care trecea la cSrdacii că rni'î poftia şi din gură le (Jicea :
325
330
335
— beţi, voinicî, şi ve" 'mb Staţi, jocu frumoşii ca să'mî jucaţi c'aşa este voia mea, 340 c'aşia'î din bâtrânî legea, şi legea, şi datina CORBEA. :risu la Laculusăratu ia diua de 9 Augustu !, după lautarulu Petrea Creţulu Şolcanu — ;1 din acesta legenda se găsescu iu urmât-6' cântece din colecţiunea d-lul V Alesandri : râxulu, no. xxvi, pag. 86 — 92 ; Corbac, no. v, pag. 141 — 142; Novac şi corbulu, no. xxxvi, 144—147; Bujorii, no. xxxix, pag. 156-157. 1 variante mal scurte, se se confrunte : baintitulată Gheorghe, in colecţiunea d-lul mu Pompiliu, pag. 36 — 39 şi Voiniculu scăi, la pag. 116-127 în colecţiunoa d-luî Sim. Marianii — Uă altă variantă mal lungă, com:â din tote cele amintite, s'a publicaţii de N. D Popescu in Rev. p. ist., arch şi fii ; ne, alta forte scurtă, figureză în colecţiunea lui Teodorii T. Burada la pag. 151-156J.
Foicica mărăcine, ascultaţi, boieri, la mine se" v6 spuiu pe „Corbea" binel Frunză verde peliniţă, zace'mî, zace în temniţă, pusii de vodă Stefăniţă, zace'mi Corbea vitezulu, zace'mî Corbea haiduculti.
5
In temniţă la Oprişti1, Temniţa Iul Oprişu se dice c'aru fi foştii â aşedemintelo brâncovenescl din capitală, uie că, de pe lângă piaţa Sf. Antonii pene i biserica Curtea-vechiă, a fostu uâ-diniorâ
517
unde'mî zace Corbea 'nchisii, 10 şede 'n apă penă 'n sapă şi'n noroiil pene" 'n ţurloiii, cu lacăte pe la uşe, 15 cu mâini d'albe în cătuşe, er la gutu pecetluiţii cu cinci litre de argintu, cum n'amii vruţii de cându suntii. Frunzuliţă trei foi late, de ce în temniţă 'mi şe"de ? Pentr'unii paloşQ ferecaţii numa'n aurii îmbrăcaţii, de nu sciţi cine furaţii ; pentr'unii roşiu bidiviu, călii nebunii, roşiu sglobiu, ce-a foştii prinşii de prin pustiu. Şi 'n temniţă de căndii şede ? De noue" ani jumătate ş'alte trei <|ile de vâră : numele 'î merge prin ţeră. Frunză verde de cicoră, toţii mai zace 'n temnicidră noue" ani şi jumătate şi alţi nou6 îmi mai şede : de trei ori toţii câte noua îmi facii doue^eci şi şapte de cându în temniţă şede. A<|î e sfenta Sâmbătă, mâine mî-e Duminică, chiarii Duminica cea mare, Q de sfenta sârbătore1. Eşti din sfenta mănăstire, de la sfenta leturghiă toţi boierii la plimbare şi vodă la venătore.
20
25
30
35
40
45
Frunzuliţă lemnii uscaţii, ecS, măre, s'a 'ntemplatii marea temniţă a Bucurescilor, er că de la Cur tea-vechiă pene sub câmpulu Filaretulul esista urni canalii subteranii, meniţii a înlesni scă parea din periculii a Domnilor şi a familiei lor. ■ Duminica-cea-mare este Duminica ântâia după Rusalii seu a tuturor sfinţilor.
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
518
că chiarîi măiculiţa Corbii, fugită 'n ţ6ra Moldoviî, 50 babă slabă şi 'nfocată, d£r la minte înţelăptă, 55 la cuvinte propiată şi 'n zarafiru îmbrăcată, vro trei-patru ouşore duce Corbii la 'nchisore 60 şi 'n temniţă de mâncare. Lua târguiţi totu d'a lungulu şi uliţî d'a curmedjşulu. Pe unele 65 se 'ndrepta, p'altele se rât' cia, pen' la teniniţ' ajungea. 70 Er, d6ca mi 'şl ajungea, baba slabă şi 'nfocată, der la minte înţeleptă, 75 la cuvinte propiată, cu zarafiru îmbrăcată, la fer6stră s'aşed^a şi din gură totu striga: 80 — Corbeo, maică, aicî estî? Corbeo, maică, maî trăiescî ? Spune'ml, maică, de estî viii, spune maichiî, ca sS sciţi j că, d'fiî fi, măicuţă, mortu, 85 s6 dau la popa d'unu ortti, cu popă se te citescti, de pomeni s6 'ţî îngrijescti ! Corbea, dec'o au^ia, glasulu că'î înţelegea şi din gură T răspundea : — maică, măiculiţa mea, maică, par'că toţii sunta viii.
90
d6r numaî sufletu'mî ţiu. In temniţă m'amii uscata, că'n ea, de cândti amti intrata, din chica ce mî-a crescuţii ml-amii făcuţii de aşternuta, cu barba m'amii învelita, cu mustăţi m'amii stergăritQ. Aicia, cândii ama intrata, ce-amu ve^uta, cânda m'amii uitatfi" Bâjbaiaa şerpoicele şi ereaa ca acele, broscele ca nucile, năpărcl ca undrelele. Acum sunta şerpoicele, maică, sunta ca grindile, brocele ca ploscile şi năpârci ca b utile. De cândii, maică, amâ intrata, pica de vina n'amu mai gustata, somna nu m'a maî apucata. Pe tote că le-ama răbdata şi pe tote le-aşi răbda, de n'ara fi una maî rea, c'uă drăc6ică de şerpoică, bat'o Maica-Precista, s'a'ncuibatu în barba mea. Ea, maică, că mî-a ouatu, ou61e şile-a lăsata în funduia şalvaruluî, fundulu posunaruluî ; în sînuia mea c'a clocita şi puiii şî-a colăcita; în sîimlu mea că şi'I cresce şi de c6ste mS ciupesce. Unde, maică, se sgârcesce inimiora mî-o rficesce; unde, maică, so întinde inimiora mî-o coprinde! Mă-sa, deca'ia au^ia,
'
COLECŢIUKEA G. DEM. TEODORESCU.
mă-sa, măre, ce'mî făcea? Nici uă clipă nu pierdea, ci de grabă că'ml pleca, la cârciumă se ducea, mâna p'uă cofă punea, cincî-spre-cî oca vinii turna, iute 'napoî se 'ntorcea, la ferestră c'o ducea şi'n mâna Corbii c'o da. Corbea, d£ca mî o vedea, tocmai din adâncii ofta. Ochii la cerii îndrepta, la dumnezeii se gândia, la dumnedeii se uita. Dumnezeii că se 'ndura, dumnezeii l'învrednicia şi putere că'I dedea. E1Q, d6ca se odihnia, cu ochî negri se uita cofa cu mâna lua, într'uă parte se lăsa, cam într'uă rână se da, cofa la gură ducea, buze pe cofă punea şi, din cofă cândii sorbia, tocma'n fundii că'î rSsufla. Şi, cândii cofa arunca, peste capii cofa cândii da, paî-spre-ce hoţi dobora şi pe locii îl omora. Apoi cu mă-sa vorbia şi din gură ce'I djcea? — Maică, măiculiţa mea, nu'l pecatii de vieţa mea? Staii în temniţă băgaţii pentr'unu paloşu ferecata, de nu sciţi cine furaţii, pentru roşulti bidiviu, pentru roşulti meii sglobifi. : altă vină nu mai sciii. M'amu gândiţii, m'amii rSsgânditii,
140
145
150
155
160
165
170
510
şi iatfi ce-amii plănuiţii : 185 adj e sfenta Sâmbătă, mâine e Duminică, chiarti Duminica cea mare, (|i de sfentă sârbătore, cândii esii Domni la venătore 190 şi boierii la plimbare. Tu, măicuţă, s6 te duci şi pe vodă sg'lii apuci, de departe sS'ngenuchî, mâna, pola s6'I săruţi, de d'aprope sS te rogi 195 şi din gură tu s6'î
205
210
215
175
180
Ştefanii vodă 'nţelegea unde baba'lii atingea, şi'n gura mare 'I djcea : — babă slabă şi'nfocată, d6r la minte înţeleptă
220
225
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESC!.
r.2o
la cuvinte propiată, ascultă, babo, la mine 230 c'o să'ţî spuiu de Corbea bine, A(|î e sfenta Sâmbătă, mâine e Duminică, chiarii Duminica cea mare, dj de sfentă sărbătore, 235 ş'aî să fii d'uă socră-mare. Luî Corbea, pecetluiţii cu cinci litre de argintii, fefă mare î amii găsiţii, frumosâ cum nu e'n lume, 240 ş'o chiamă, babo, pe nume jupânesa Carpena, adusă din Slatina, 245 numai din toporii cioplită şi din bardă bărduită, pe la vârîii cam ascuţită, pe la mijlocii e strujită, la tulpină văruită, 250 pentru Corbe'-alii teii gătită. Babo, amii mai îngrijiţi! lăutari de î-amii tocmiţii, lăutari de Bucuresci pe galbeni împărătesei, 255 cu papucii gălbiorî, cu cecşirii roşiori, cândii îi vedj te înflori 260 şi te cutremuri să mori ! Câtu erea ea de bătrână, săria mai ca uă copilă : într'uă fugă alerga şi la Corbea se ducea, la temniţă ajungea, de feros tră se lipia, tote i-le povestia.
265
Corbea, deca' mi asculta, Corbea greii se necăjia şi oftândti îi răspundea:
270
— ci taci, maică, la naiba, că asia e femeia : pole lungi şi minte scurtă. judecată mai măruntă, capii legaţii, inimă 'ncinsă şi de minte necoprinsă. Eu ţi-amu <|isu Duminică, tu mi-te-aî dusă Sâmbătă. Jupânăsa Carpena, adusă din Slatina nu'mî-e, maică soţia, ci'mî este, maică, ţepa să mă cunune cu ea, sărăcuţ' de viaţa mea. Lăutarii cine 'mi suntii? Vulturii, în ce sboră'n vântii cu penele zugrăvite, cu boturi de pietre scumpe, cu piciore gălbiore şi de sânge roşiore. Ei pe mine s'oru lăsa, cu carnea'mî s'oru sătura, cu sânge s'oru adăpa : 6că, maică, nunta mea ! y Mă- sa, unde'lti au^ia, îmi ofta şi îmi plângea, cu pumnii 'n capii se bătea, er Corbea ce mi'i (Jicea ? s.j — Lasă, maică, bocetul u ca să nu'ţî pierii cump^tulu, că de păcatele mele oiu da sema eQ de ele. Văc^ii că nu vrea dumnezeu si ca să scape roşulu meu : d'o scăpa eltt, mă ducii eu. De vrei, maică, eii să scapU, du- te iute şi de grabu, du-te'n ţera Moldovil, 315 du-te la grajdulu Corbn, -^-
y
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
la gropa cu şepte nuci, pe roşulii sg mi'lu aduci desşelatii şi desţolatii 320 ca păunulil nerotatii ; der sS nu uiţi, maica mea, uă perniţă de subt şea, nici pre" lungă, nicî pre scurtă, 325 cusută cu pietre multe, bâcsită cu pietre scumpe, şi cioltarulu de argintii, 330 face dîră pe pămentu cum n'au vruţii de cândti suntu. Şi, cu elu de t'eî întorce, sS viî la oraşti în-coce cu roşulii 535 legaţii de freu, cu freulii legaţii de brâu. Pe vodă, de l'o vedea, la sufletu l'o săgeta : 340 elu pe mine m'o chiâma sS'i încalicil pe roşulii ca sS'i ved^ă umbletulii. Du-te, maică, şi s§ viî, că toţii oiîi fi printre vii. 345 Unde baba l'audte, tistimelu îmbrobodia, cărăruia 'şî-apuca şi mergea, măre, mergea penă colo'n Moldova, cum îî dusese Corbea. Acolo de'mî ajungea, sapa 'n mână că lua, toţii gunoiulti răscolia şi, trei câsurî de'mî săpa, grajdii de piatră că găsia şi pe roşu'lu destupa. La uşiă cândfi ajungea, lacâtii la uşiă găsia, lacătti mare câtil cofa.
350
355
360
521
Pe chieierii, măre, chiema două-spre-ce chieî căta penă cândii le potrivia, lacătulu că'î descuia. Baba uşia deschidea şi, pe roşulii cându vedea, ochii i-se 'ntuneca. Cu jeratecu elu hrănia, cu apă elti adăpa, cu vinişorii elii spăla. Baba, măre, că'mî lua şi perniţa de subt şea, cusută cu pietre multe, bâcsită cu pietre scumpe, şi cioltarulu de argintă, face dîră pe pământii.
365
870
875
Roşulii din gură'î djcea ; — şterge- mă, bătrâna mea, 380 că v'o fi, babo, "'pScatu. aici de cândti m'aţî băgaţii ; că mî-amu intraţii tretiom ş'acuma esii bătrâiorii. De căpăstru de'lu lua ş'afară de mi'lu scotea, vântii de veră mi'lii bătea, ventil de seră l'adiia. Roşulii mi-şe 'nviora, ochiî rota că'şî făcea, pretutindeni se uita, totă ţera coprindea, şi,'n tafturî de se umfla, pământuri cutremura şi 'ncepea de rîncheza, casele că răsuna casele se dSrîma, numai stâlpii rămânea. Rîncheza
385
390
395
400
522
CÂNTECE VECHf : HAIDUCESCI.
şi se uita : căta, măre, pe Corbea !
405
Baba pe roşulii lua, de căpestru'lti aducea, la oraşii că'mî ajungea. Candii pe uliţă intra 410 roşulii, măre, rîncheza : negustori se .spăimenta, boieri afară'mî eşia, toţi de Corbea că'mî vorbia şi din gură mi'şî (|icea : 415 — par'c'aru fl scăpaţii Corbea ! Cine pe babă 'ntâlnia, cine pe roşul ii vedea totu mereii că'mî întreba : — nu'ţî-e roşulii de ven(|are 420 sS'ţî dămii galbeni şi parale, ori sS facî d'unii sehimbti cu noi, pentru unulti sS'ţî dămii doi, 'ţî-omu plini pene- la trei ! Der baba ce răspundea, 425 der baba ce le grăia? — Nu'mi-e roşulii de vânzare, nu'mî-e roşulii de schimbare, ci'mî este de dăruielă cui o da pe Corbe'-afară ! 430 Negustori, candii aucjia, boieri, candii înţelegea, babei, măre, respundea : — du-te, babo, la naiba, nu ţi-s'arîi plini vorba ! 435 Cândii erea Corbea prin ţeră ne făcea şi de ocară, că, deca ne jăfuia 440 şi, deca ne îmuia, candii îl mai djceamti ceva, măciuca că'mî scutura şi de spete ne 'ndoia ; 445 şi neveste ne răpia
şi cu ele se plimba ! Ea la temniţă mergea şi lui Corbea 'lti ar6ta, eră Corbea mi-o 'nv£ţa ce s6 facă maică-sa. Foicica ş'uă lalea, baba ici, baba colea, baba 'mi bate uliţa totu cu roşulii după ea, pe roşulii trăgiîndu de frâti, cu freulii legaţii de brâu. Şi mergea, măre, mergea p6n' la curtemî-ajungea. D6r la curte ce erea, der la curte ce găsia? Vodă 'n palme că bătea, divanii mare c'aduna : toţi boierii că'şi chiăma, toţi boierii că'mî venia ca s§ 'nsore pe Corbea cu miresa Carpena, adusă din Slatina, şi s&'I facă nuntă mare ca'ntr'uă aM de sfirbătore. EcS, măre, se'ntâmpla că şi baba mi'şl trecea pe roşulii trăgendu de freQ, cu freulii. legaţii de brâu. Stefanii-vodă, de'lQ vedea, de ferfetră se lipia, barba 'n gură sumetea, la boieri că'lii ar6ta, râvna'n sufletii le intra. Şi ei, măre, ce'ml făcea ? Sluguliţele ce-avea,
i:
45"
•!■
4'--
i:
475
1-
i~
V.*
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
călăraşii ce'î slujia ei la babă'î trimetea ca se'ntrebe pe baba de'I e roşulu de vendare 495 toţii pe galbeni şi parale, de'î e roşulu de schimbare pentru unulti să'î de doi, s&'I plinescă pen'la treî. Der baba ce răspundea ? 500 Baba una c'o ţinea : —nu'ml-e roşulu de vânzare, nu'mi-e roşulu de schimbare, ci'mî este de dăruielă cuî mî-o sta pe elîi călare. 505 Vodă, dec'o audja, boierii, deca vedea, pe slujbaşi că trimetea să 'ncalice pe roşulu, să le-arăte umbletulii că le-a râmnitu sufletulii. Slugi la roşulii se ducea, slugi la elu năvală da, mâna pe dârlogî punea, pe spate mi'lu netedja, de şea că se sprijinia. Roşulu nimicii nu făcea, făr' de numai c'ascepta călăreţulii cândii săria, ş'atuncî bine că'I venia, numa'n tafturi se umfla şi departe 'Iii asverlia, fierea 'ntr'ensulii cătrănia, morţii pe joşii îlii asternea.
523
afar' numai de Corbea ! Elu singurii l'o'ncălica să v'arăte umbletulu cum n'a mai văzuţii omulii ! Stefanu-vodă mî-audja şi din palme că'mi bătea, poruncă la slugi dedea ca s'aducă pe Corbea, că 'Iii asceptă şi curtea, şi curtea şi mirăsa.
540
545
Slujitorii că 'ml pornia şi pe Corbea că 'Iii scotea, şi pe Corbea 'Iii aducea pe două rote de plugii, cu lănţuşulii pusii la gtitu. 550 şi la pieptii pecetluiţii cu cinci litre de argintii, cum n'amii' văzuţii de cândii suntii.
510
Corbea, 'n cocone boierii de uretii 515
52)
Trânti uă dată, de două, 525 trânti, măre, pen'la nouă, cândii.. baba, deca'şi vedea, milă că i-se făcea, la Stefanu-vodă mergea şi din gură mi'î (Jicea : 530 — d'aleî, Domne Stefanu-vodă, copilii eşti ori toţii mai crescl ? Nu'ţî mai fârîma oştea, că nimeni n'o 'ncelica 535
curte cândii intra, se spăimenta, cruce 'şi făcea ce mi 'Iii vedea : barba 'î-bate genuchiulii, chica 'î-bate călcâiulu ; barba şi mustăţile I-acopere mâinile; genele, sprâncenele i'nfăşorâ braţele.
Atunci vodă, de 'Iii vedea, ce din gură că 'I djcea? — Corbeo, nu mal suspina, c'a sosiţii şi d^iua ta; că adj mi-te-omii cununa ca să joci la nunta ta. Pen' s'o găti mirăsa, ia 'ncalicâ pe roşulii de ne-arătă umbletulu, că ne-a secatti sufletulii. Dăr Corbea ce 'I răspundea şi din gură ce 'I d^icea ?
555
560
565
570
575
524
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESC!.
— Cum o vrea Măria-ta, der sS 'ncalicti n'oiu putea că ml-e legată mâna; 6r, d'aî frică c'oiu scăpa, (|i sS 'mî lege pe drepta, s8 'mî deslege pe stânga Şi, cându vorba 'şî isprăvia, Stefana-vodă poruncia şi pe stânga 'î slobodia. Corbea, măre, ce făcea? I6r la vodă se 'ntorcea şib din gură 'î mai dicea : 9 — s8 'ncalicil, Măria-ta, târnă 'mî-e că n'oiu putea. Cându pe roşu 'ncălicamu mâinile 'n cătuşî n'aveama, nici ereamu pecetluita cu cinci litre de arginta de la pieptu şi pân'la gutu Stefanu-vodă, d'audja, Stefanu-vodă poruncia, pe tdte le fârîma. — Incalică ! îl elicea.
580
585
590
595
600
Corbea, măre, 'i răspundea : — de 'ţjî-e frică c'oiu scăpa, 605 legă'mî, D6mne, pe drăpta, d6r aS 'ncalica n'oiu putea. Cându pe roşu 'ncălicamu frumuşeia că m<5 tundeama : rădeama 610 barba voinicesce, lăsama chica haiducesce, 615 dăr acum nu mâ cunosce şi la mine nu se lasă! Stefana-vodă ce făcea? Stefanu-vodă poruncia şi pe Corbea că'ia tundea, şi pe Corbea că'ia rădea,
620
că cu mintea judeca că tota l'asceptă ţepa. Corbea se mai învertia, '/}■ Corbea pe roşuia privia şi din gură ce d,icea ? — Gata sunta, Măria ta, der sciî, Domne, aa nu sciî cânda pe roşu 'ncălicama ce felu de haine purtamu? 6C<: Pe roşuia, Domne, puneamu Sstu cioltam tota de arginta, lata şi lunga penS'n pămentî >• ş'estă pernă tescuită, cu pietre scumpe 'mbâcsitâ, 635 şi mă armama soldăţesce şi mS 'mbrăcama chipa domnesce : roşuia că mă cunoscea, CI roşuia singura se pleca. Stefana-vodă, d'audja, şi mai multa se'nfieibânta, şi mal multa la caia poftia. Hainele că'şî desbrăca, armele că mi'şî scotea şi luî Corbea le-arunca. — Ci 'ncalică ! iî djeea. Corbea, măre, se pleca, Corbea, măre, le'mbrăca. De roşuia s'apropia, cruce mare că'şî făcea şi'n minte că mi'şî (|icea : „ mulţămescu luî dumne^ea „ şi de bine şi de reu I „De 'ncalica pe roşuia mea, „acu'mî scapă capuia mea ! Eia la roşuia se ducea, frumuşeia că 'ia nete^ia, haiducesce'I fluiera, er roşuia câ'î rîncheza. Picioru'n scară punea,
-'.;
IV. •
C..V
•".(
COLECţIUtfEA G. DEM. TEODOftESCtf.
der picioruiu nu 'ncăpea, ş'atuncî semnulu că 'î făcea : roşulu, măre, 'ngenuchia pene" Corbea 'ncălica. totă curtea se mira ! Der Corbea ce maî făcea ? Către vodă se'ntorcea si din gură'i maî djcea:
665
670
675
— d'aleî, Domne Stefanii-vodă, de 'ţî-e frică c'oiQ scăpa, zăvorasce'ţî curţile 680 şi închide'ţî porţile de la porta cea maî mică pân'la p<5rta cea maî mare, find'că Corbea e călare ; 685 maî arm^ză'ţî slugile şi 'ntăresce'ţî strejile sS te lase grijile ; 69o pune, Domne, dorobanţî maî merunţî şi maî înalţî, unii toţii cu puşcă plină, 695 alţiî cu sabia 'n mână, se" dau roşuluî drumulil se" v'are"te umbletulu, 700 de'ţî-e dragii ca sufletului ! Stefanii-vodă se'ntorcea, cu boierî se sfătuia, şi boieriî ce'î (|icea ? — De"c'6î face, D6mne,-aşa n'are pe unde scăpa că nu'î Ucigă'lii-crucea ! Stefanii-vodă 1-asculta şi poruncă poruncia :
705
strejile că întăria, porţile că încuia, curţile că zăvora şi cu mintea cugeta: „n'are pe unde scăpa, „că nu'î Ucigă'lti-crucea" ! late" Corbea ca 'ncerca, iată Corbea că'mî pornia. Drumulti roşuluî cândii da, brazdă negră râvSrsa; cândii pe roşu'lu frâncuia, cu copita cândii lovia, pietrele că scapără, brazdă roşia vSrsa : câtu e brazda pluguluî, atâtii e a roşuluî! Uă dată curtea 'nvertia, 6r, cândii fu d'a doilea, printre lume se băga, de mă-sa s'apropia, nimenî se"mă nu'î băga ; er, deca s'apropia, mâna pe mâ-sa punea, d'a'ncălare-o arunca, lângă elă c'o aşe<|a. Şi'mî pornia, măre, pornia curtea mare de 'nvertia, curtea mare ocolia, ocolia d'a doilea. De>, pe cândii se învârtia, ochi'şî negri d'arunca, zidii d'a curmedjşii îmî sta. Şi, cândii bine că'î venia, unde zidulii nalţii erea, pe roşulu că'lii sprijinia, pe roşulu că'lii repedea, şi roşulu ca'mî sforăia, dincolo de zidii săria cu Corbea şi cu mă-sa : totă cutea 'mărmuria!
sâs 710
715
720
725
730
735
740
745
750
526
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCI.
Atunci Corbea se opria, cu Stefantl-vodâ vorbia şi din gură'lu judeca :
755
— d'aleî, Domne Stefanu-vodă, ce ţî-amii foştii eii vinovaţii de'n temniţă m'aî băgaţii ? Telegari na ţî-amii furaţii, cocona nu ţî-amii luaţii, copiii nu ţî-amii predaţii : tu'n temniţă m'aî băgaţii şi m'aî ţinuţii nemâncatii, nemâncatii, neadăpatu ca p'unii mare vinovaţii, sS staii cu şerpoicele şi să'mî cânte broscele, sS hrănescii năpârcile. Acum, Domne Stefanu-vodă, aî omeni ca s&'ndrăsnescă cu caî bunî sS mS gonescă ca s8 m§ maî logodescă cu miresa cea domnfecă, cu miresa Carpena, adusă din Slatina ? Cum elicea şi cum vorbia, pintenî roşului că da şi, măre, deca'mî pleca ânc'uă-dată'î maî (hcea :
760
765
770
775
780
785
— rămâi, Domne, sănătoşii că la bune mâinî ţî-amii foştii ! Eră vodă 'î răspundea : — nu este din vina tea, '90 ci 'mi-e chiar greşela mea. Umblă, Corbeo, sănătoşii, ca unii trandafirii frumoşii, că la bune mâinî mî-aî foştii ! Şi, cândti Corbea se ducea, Corbea, măre, toţii alicea : — d'aleî, Domne Stefanti-vodă,
795
d'o da bunulu dumnedeu să facă pe gândulii meu, sciu că bine ţî-arti maî fi şi de mine-aî pomeni, numaî eii se" mi-te-apucu de vro doî-treî paşi la câmpu : Corbea, măre, ce'mî făcea ? Elu p'atâtîi nu se lăsa. La temniţă se ducea, uă oca de vinii umplea, pe vătafii că mi'lii chiema şi din gură mi'i djcea : — poftimii, vere, vină de bea ■: că şi eii m'amii îmbătaţii, find' că vodă ra'a iertatu ! Vătafulii, când audja, vătafulii se bucura: oca din mână 'I lua şi la gură c'o ducea. O ducea, ori n'o ducea, că Corbea nu'lu adăsta : mâna 'n perii că mi'i punea, cu gura mi'lii judeca : — nu ţî-a foştii, măî, de pecatu că de viii tu m'aî mâncate? Două (|ecî şi şapte al scii cum mă maî chinuia!! Cum din gură'lu judeca, paloşulu domnescă scotea ; şepte bucăţi elu făcea şi de pară elu apuca, capu 'n temniţă"! svSrlia, trupti- afară rămânea şi la câinî, măre, că'lu. da, ăr din gură'î maî elicea : — măî vătafii, minte se" ţn, l'altulă de hacti se" nu vil şi să 'nveţe de la mine * cine-o maî face ca tine.' Er, d'aci deca pornia şi pe roşu 'ncâlica, toţii la curte se'ntwcea :
7
GOLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCO.
drepţii pe portă că, intra că nimeni nu'lu ascepta. Stefanu-vodâ ce'mi făcea ? Cu boieri se sfătuia şi la mesă'î ospăta.
840
Corbea, deca'mi ajungea, de pe calu descălica, tocma'n casă că'mî intra. Stefanu-vodă tremura, boierii încremenia. De frică ce le erea, ei la mesă că'lu poftia. Dâr Corbea ce mi'şî făcea? Elu la masă nu şedea, 'n pragulu uşii se punea, paloşul ii în mâini lua, mânecele 'şi sumetea, pe boieri că mi'î tăia : sânge la glesne erea.
845
Apoi Corbea se scula, ier pe roşu 'ncălica, şi pe roşu'lii repedja, ş'apuca de mi'şî mergea toţii în ţera ungurescă, acolo să haiducescă. Boieraşiî să'mî trăiască. pe lăutarii să'lii cinstescă, că boieri s'orii pomeni penă sore'n cerii o fi !
850
855
860
8G5
Foicica de cicore, în <|i sfentă de Joî-mare1 iecă biata muma Corbii tocmai din ţera Moldoviî se 'mbrăca de sărbătore şi pleca pe drumulu mare cu trei ouă roşiore să le ducă de mâncare la băiatii, în depărtare. Pe drumii mare de'ml pleca, pen' la temniţ' ajungea, pen' la temniţa de piatră, în pământii adâncii săpată cu zăvore pe la uşi, cu ţâţenile 'n câtuşi, c'unîi lacătii câtii baniţa de 'mî închide portiţa.
io
15
20
25
30
35
Pen1 la temniţ'ajungea, spre ferestră se 'ndrepta şi cu zidulti se lipia, er din gură că (Jicea : 870
— Corbeo, maică, de eşti viii, 40 spune'mî, spune'mî ca să sciţi ; d'ăî ii morţii, să te jelescu, cu popă să te citescu, soroce1 să'ţî împlinescti.
C O R B E A. [Variantă scrisă la 23 Decembre 1884, după Şerbanu Muşatu, în BucurescI].
Foicica, foia fragă, colo'n temniţa cea largă zace'mî, vere, zace'mî, dragă, zace'mî Corbea haiduculu, Corbea nevinovatului, de trei ani şi jumătate, toţii de trei ori câte şepte.
In temniţă mî-e legaţii, cu mâini în butucii băgaţii, la piciore zăvoretu şi cu lanţulu pusu de gutii; • zace 'n apă penă 'n sapă şi 'n noroiii penă 'n ţurloiii.
527
Corbea gura'I audja, după glasu o 'nţelegea, mai aprope se dedea i
45
1. Joia-mare seu Joi-mari se numesce diua de Joui înainte de Pasce. 1. Se numescu soroce epocele prescrise pen. tru pomeni si pentru pomenirea repausatulul . la 3, la 6, la' 9, la 40 de dile, la 3, la 6 luni etc
528
CÂNTECE VECHI: HAIDUCESC»
mă-si ce mi'î rSspundea? — Maică, maică, toţii suntii viii, d6r numai sufletu'mî ţiu ! 50
85
şerpilor ; aicea cându m'aîi băgata fără temă de păcatu, ereaii şerpî ca paiele r.* ş'acum suntii ca grinzile ; brdscele, ca nucile, acum suntu ca ploscile; şi năpârcî, ca fusele, acum suntii ca buţile. i Uă pustiiă de şerpdică mî'a 'mpuiatii jurata'n barbă : cu coda mfi 'ncolăcesce, er cu capulii me" ciupesce. Maică, mâiculiţa mea, I" p6te tu că m'el scăpa, că iubirea de părinţî vindică la suferinţî şi, ca dorulii de la mume,• 3 nu maî e nimicii pe lume. i: Du-te la Târgulu-d'afară1, te-abate la cârciumioră, <|ece lopătarî tocmesce şi cu denşiî te pornesce la Oborulă i: iepelor, la gunoiulii mânjilor. Pune'î, maică, greii sS sape şepte stânjeni jumătate. i. Şepte stânjeni d'orti săpa, grajdulu Corbiî c'orii afla şi de roşulii că mi-orQ da. Pe roşulii sS'iii îngrijescl, ::cu jărateca s§'ia hrănesc!, peruia să i-lu neted^escl, cu cioltaru sâ'lâ podobescî şi cu densulîi s6 pornesc! pe la curţile domnesc!. Stefanu-vodă l'o zări, !' inimidra i-o rîvni.
90
1. Târgul ii Moşilor de lângă Bucurosoc!»-■ numitu mal nain'te TărguU-d'afarâ (afari ■i... oraşu). er actuala cale a Moşilor se elicea -• dulii Târgulul-d'afara", numire pe care i-o
Babiî, unde'lu aud^ia, sufletii par' că'î maî venia şi din gură ce'î dicea? — Bino c'a veniţii maica, c?aicl, de cându estî băgaţii 55 ou6 roşii n'aî mâncată. Corbea din adâncii ofta, şi pe mă-sa o'nvgţa, şi din gură ce'î grăia? — Maică, nici că n'oiii mânca ! 60 Dă unulii portarului, altulil temnicerului ş'altulu 65 luî vătafii Gheorghiţă, vătafii mare de temniţă, dor, maică, s'orii îmblânzi, puţinelii te-o 'ngădui s8 vorbesc! cu mine-aci ! 70 Baba oufile 'mpărţia, la ferestre-o 'ngăduia, eră Corbea ce'î spunea? — D'aleî, maică, maica mea, aicea cândă rn'au băgaţii ereamii, maică, unii băiatu ; acuma mustăţile batu'mî maică, braţele, er obrajii genele şi barba genuchiele, şi chica călcâiele. Şiua staîi şi obidescu, ndptea nu mS odihnescii de râmStulu broscelor, de şuierul ii
75
80
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
De ţî-o spune de tocmielă, d^'î că nu ţî-e de vânzare, ci că, 'ţî-e de dăruielă cuî o da pe Corbe'-afară ! 135 Baba, slabă şi 'nţeleptă, numa'n ţole1 îmbrăcată, 'n Târgu-d'afarâ se ducea, lopătariî că'şî tocraia, la Oborti că tabăra, 140 şepte stânjeni că săpa, şepte stânjeni jumătate pen' la grajdii adâncii de pietră. Şi, pe roşul u de'lu scotea, cu jeraticu îl a hrănia, 115 perişoru'î netecjia, cu cioltaru îlu podobia, şea frumosă 'î aşecja, de dârlogî mi'lu apuca, în oraştl că'mi ajungea, 150 pe la vodă că'mi trecea. Stefanu-vodă, de'lu zăria, slugile că'şî trimetea, pe babă că mi-o chiăma şi din gură mi'î djcea:
155
— babă slabă şi 'nfocată, numa'n ţole îmbrăcată, nu'ţî-e calulu de ven^are îeo sg'ţî dănru galbeni şi parale, ori s6 faci unii schimba cu noi: pentru unuia sfi'ţi dămii doi ? Baba ce mi'î rSspundea ? Cum o 'nvgţase Corbea: 165 — nu mi-e roşulti de ven^are, ci'mî este de dăruielă cuî o da pe Corbe' afară ! Steîanu-vodă se gândia şi din gură mi'î ghicea :
170
— babă slabă 1 Locuitorii săteni dicii veştmintelor ţole, de înde şi espresiunea inţpUre (a se in[oli, înţoitu) cu înţelosulu de înavuţire.
520
şi 'nfocată, numa'n ţ
la Slatina din pădurea Cocala, tăiată cu securea, bărduitâ cu barda, din teslă Irumosu luată, cu rind6ua îndreptată, condeiată, linsă, unsă, la inimă Corbii dusă.
175
180
185
190
195
200
Baba, unde'lii au^ia, mâna, pola'î săruta, pe roşulii i'lti dăruia, de bucuria săria şi la temniţ'ajungea.
205
— Ce-ai făcutu, măicuţa mea ? — Amu şi dăruita pe roşul ii, după cum ţi-a fosta învgţulu ; că vodă o s6 te 'nsore c'uă fetă de boiera mare, jupânesa Carpena, sor' bună cu Cânepa, adusă la Slatina 31
210
215
530
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESC!.
din pădurea Cocala, tăiată cu securea, bărduită cu barda, din teslă frumoşii luată, cu rindeua îndreptată, condeiată, linsă, unsă, pen'la inima ta dusă! — Vaî de mine, ce al făcuţii ! Ce-a eşita şi ce-amii cre^utu ! N'aî înţeleşii, maica mea, că miresa Carpena, adusă la Slatina, tăiată cu securea din pădurea Cocala este, maică, ţepa mea, şi soră-sa Cânepa mî-este spenzurătorea ?.. Acum... ce-o vrea dumnezeii : cu roşulu mS ducii şi eu ! Foicica ş'uă lalea, vreme multă nu trecea, muma Corbii se 'ntorcea şi la curte ce'mî găsia? Stefanu-vodă poruncia, Arnăuţî că trimetea pe roşulu a 'ncălica ; der cine'ia încălica la pămentu trântita cădea: luminare n'apuca, negrijitu sulletu'şî da. Muria unuia, înuriau doî, muriau patruzeci şi doî.
220
225
230
235
240
245
250
255
200
Muma Corbii, cum şedea şi din portă că privia, maî aprope că venia şi din gură ce grăia ? — D'aleî, Domne Ştefanii vodă, îngădi sS'ţî spui a uă vorbă. Pe roşulu ţî-aruu dăruitu, der nu mi-te-amu desluşită că nu'lu pote 'ncălica de câtu stăpan'su, Corbea ! Stefanu-vodă se gandia că totu e a'lu înţepa ori de gutQ a'ia spenzura, şi poruncă poruncia ca se scotă pe Corbea. Arnăuţii că pornia şi'n lanţuri îlu aducea, er vodă mi'lu întreba şi din gură mi'î dicea : — cunosci, Corbeo, calulQ t£fi'.' — Nu maî este, Domne,-alO meu, der îmî cunoscu eQ roşulu, că, de'I roşu ca focula, fuge, Domne, ca veutulu, ca ventulu şi ca gămlulu. Stefanu-vodă, d'autjia, la roşulu maî multa ravnia şi Corbii îi poruncia s6 grăbesc'a 'ncălica, tir Corbea ce respundea? — Der sciî, Domne, aa nu scii că e roşuia înviata sS'ia încalecu îmbrăcata numa'n baine vitejescl şi purtânda arme doninescl'.' Stefana-vodă poruncia bărbieri de'I aducea : unii p£rulu că'î tăia, alţii barba i-o rădea, pe Corbea l'intineria; haine domnesci îi dedea, cu arme '1Q împodobia, trumosa Corbii că'î şedea.
53l
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODOHESCt/.
Apoi Corbea ce'mî făcea? In scară picioru punea, pe roşulu încălica ş'uă rota curţii că da. Dete-uă iotă, dete doue, dete, măre, pen' la nouă : înverti totă curtea, de se minuna lumea. Cânda roşulu se 'nfierbenta, Corbea bine 'Iu potrivia, ânc'uă dată 'Iu repedja, pe lângă masa se da, mâna 'n brâu îî înfigea susii pe calu o arunca şi pe roşulu opintia, zidulu curţii că săria; er, a-fară cându eşia, luî Stefanu-vodă 'î u!icea :
905
310
315
320
Stefanu-vodă se scula, asculta câta asculta şi ela, măre, n'audja copila din gură plânggnda, femei copila legănânda, că staa doicele dorminda şi casele amuţinda. Acolo de se ducea, în legănu cânda se uita, copilaşa nu mai găsia. La ferestră alerga şi, prin curte cânda privia, vai de densuia ce vedea : copilaşuia îl sta susu, în ţepă de carpenu pusa. Atuncî-vodă ce djcea?
350
855
360
365
— Asta'mi este din Corbea! — rSmâî, Domne, sânStosu, că la bune mâini ţ,î-amu foştii ; n'aî sciutu să mă păzescî, 325 n'aî sciutu se ni 6 nunteseî ! Pinteni roşului cândîi da, sălta roşulu şi sbura mai iute ca paserea, totu ca ventulu şi ca gândulu fără s'atingă pămentulu. A-casă de'mî ajungea, pe maică-sa o lăsa, la mied^u de nopte pornia, îndărăta că se 'ntorcea şi' n curte la Domnii intra, ţepa că şî-o alegea. Apoi, măre, ce'mi făcea? Pe scăriţă se suia, c'avea vodă copilaşii, copilaşii în legănaşu. Pen' la densulu se ducea, din legăna că mi'lu lua şi 'n ţepă că mi'lu punea, spre ferestră cu faţa. Foicica de cicore, cânda sta (|iua'n prândulu mare,
330
Er haiducuia mi'î d^cea : — erea, Domne, ţepa mea ca se" mS cununi cu ea, 370 şi ea nu'mî sciama vina. Remâî, Domne, săuStosa, că la bune mâini ţî-ama foştii ! Stefanu-vodă suspina, der din gură ce'î grăia?
375
— Umblă, Corbeo, sânetosa ca una trandafira frumosa, că la bune mâini ml-aî fostu ! 335
CORBEA.
:mo
345
[Variantă scrisă la 2 şi la 6 Ianuariu 1885, parte după cobzarulu Ioniţâ Nicolae Pantelimonenulu, parte după Nae Romanu, disu Papâ-lână, amendouî locuitori la Crucoaclo-petrâ tn Bucurescî].
Foicica, foia fragă, zace' ml, vere, zace'mi, dragă, colo'n temniţa de pietră, în pămenta adâncă săpată, cu muşchiuia pe ea d'uă şchiopă, zace'mi Corbea haiducuia, zace'mî Corbea vitezulu, zace'n apă
5
CÂNTECE VECHl : HAIDOCESCl.
532
\
penS'n sapă şi'n noroiu penfi'n ţurloiu. Zace'mî Corbea, vinovată c'a poftitu şi c'a purtata gugiumaiiulu de domnia, sabia de 'mpgrăţiă, cuca împeratuluî şi caftanuia Domnului. Nimenia câ n'a aflaţii de ce'i Corbea vinovaţii, der e'n temniţă băgaţii, pe nedrepţii orî pe dreptate, de noua anî jumCtate : de trei orî toţii câte nou8 îmî facii douS-o^ecî şi şepte de cândii în temniţă sede. In Vinerea oufilor din naintea Pascelor, muma Corbii c'a aflaţii unde'n temniţă'! băgaţii. PenS'n (Jiuă s'a sculatu, faţă tristă şT-a spălaţii, cruce dreptă s'a 'nchinatii şi pe drumfl a apucaţii cu treî-patru ouşiore, unuia albii, treî roşiore, sg le aibă de-mâncare pentru (\i de sfirbâtore.
10
15
20
25
30
35
La temniţă d'ajungea, 40 lângă portă se opria, cu portarulii se'ntâlnia şi din gură mi'lii ruga : - d'aî făcuţii vr'uă dată bine, fă'ţî pomenă şiS cu mine : 45 3 lasă-me s6'mî vo<|a copilul Q, pe Corbea nevinovatuia, că mî-e chipu necunoscuta de cănda nu l'arau mai vSdutu. s Portarulu se'ndupleca, temniceruia nu prevrea;
der baba ce mi'şî făcea ? Ouşore că scotea şi'ncepea de le'mpărţia : da unuia portarului ş'altuia temnicerului. Portaruia că mî-o lăsa înăuntru de intra, temniceru'î areta unde Corbea 'nchisa erea.
50
Baba cruce că'şî făcea, la zăbrele se ducea, de temniţă se lipia şi din gură ce'mî oUcea ? -Corbeo, maică, unde estl ? Corbeo, maică, maî trăiesci ? Că, de cânda te-al boierită, maica nu te-a maî zărită cu caftana, cu gugiumana, în mană cu busduganu, călare p'una nesdrâvanO, Corbeo, maică, unde estî, Corbeo, maică, maî trăiescî? De estî via, âncaî sS scia ; de estî morta, sg te jelescă, cu popă a& te citescQ, pomenile se'ţl păzescai Corbea vorba 'î aii(|ia, glasuia mă-siî 'nţolegea, la zebrele se tera şi din gură 'î răspundea : — ce folosa că tota sunta viu, dec'abia sufletu'mî ţiG? Cânda în temniţ'-arna intrata copilandru ne'nsurata. ş'acum sunta moşnega uscata, ama întâlnită broscele şi ereaa ca nucile, acum sunta ca ploscile ; năpârcî, ca undrelele, -)-
J
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
s'aii făcuţii ca grinzile ; âr şerpii, ca aţele, acum suntu ca buţile. 9 Nu potti, maică, maî răbda uă năpaste şi maî grea : uă năpârcă forte rea a'mpuiatu în barba mea şi cându, maică, mă ciupesce, sânge din mine ţâşnesce, dă la pul de şTî hrănesce ! D'aî făcutQ vr'uă dată bine, fâ'ţî pomenă şi cu mine. Tu la vodă să te ducf, la bisercă să'lii apucî şi, d'o fi să'lii întelnescî, de departe să'î vorbescî, er d'apr6pe să 'ngenuchî, mâna, pola să'î săruţi, şi cu lacrămî să te rogî că ce-amu foştii eii vinovaţii de'n temniţă m'a băgaţii? Mă-sa, cum îlti audja, de la temniţă eşia, drumil d'a lungulu apuca : apuca drumulu d'a lungulu şi uliţî d'a curmedjşulu. Calea luî vodă pândia, maî d'aprope 'ngenuchia, mâna, pola 'î săruta şi din gură mi 'Iii ruga cum o 'nvăţase Corbea. Er vodă ce'i răspundea?
533
să'lii privescă multă ţeră!
100
105
110
115
120
125
— Deca'î Corbea niulii teu, lasă că'lu îngrijescu eii : i amu şi găsiţii mirâsa, 130 pe chip6să Carpena, adusă din Slatina, naltă şi sulemenită, 135 de harnici meşteri croită; i-amii tocmiţii şi lăutari cu ghiare şi ciocurî mari, ca să'î cânte (|i de veră colo la Târgulu-d'afară, 140
Baba, unde'lii autjia, mâna, pola 'î săruta, din sufletii îî mulţumia, cruce sfântă că'şî făcea şi la Corbea se ducea, tote că i-le spunea. Der Corbea, cându audja : — sărăcuţă maic'a mea, bate'şî vodă jocii de ea; că chiposă Carpena, adusă din Slatina, nu'mî e alţii de câtti ţâpa, âr tocmiţiî lăutari, cu ghiare şi ciocuri mari, ciorile, ce-orti să mănânce şi din mine să toţii musce. Maică, numaî una sciu : ca să scapii d'aicea viu ! La grajdulti meii să te duci şi pe roşulii să'mî aduci înfrânaţii şi inchingatii cum e bunii de 'ncălicatii, că mî-e roşulii cam ascunşii, la bună păstrare pusii. In pământii dăc'ăî săpa, peste grajdulii lui c'ăî da : de căpăstru l'ăî lua şi, 'n oraşti dec'ăî intra, cin' de tine s'o lega tu din gură mî-ăî tăcea. Vodă daca te-o vedea, să'i spui că nu'î de vânzare, nici pe altulu de schimbare, ci că 'ţi e de dăruielă cui o da pe Corbe'-afară. Baba, unde'lii audja, drumulu la grajdti că lua ş'acolo, cândii ajungea, săpători adâncii săpa,
145
150
155
160
165
170
175
180
534
CÂNTECE VECHI : HAIDtICESCI.
lopătarî pământii scotea, pen'Ja grajdu că'mî ajungea, pen' la grajdulu roşului şi alu ngsdrăvanuluî. Apoî baba ce'mî făcea? Cu ţesala 'lfi ţesâla, cu marama » că'lu ştergea, şeua pe densuia punea, chinga bine că'î strîngea, de căpSstru'ia apuca şi 'napoî câ se 'ntorcea. Câtii e (Ji mare de v6ră pe Pod'-târguluî-d'afară roşul ti flacăre vărsa, din piciore scapără, marta de se aprindea, lumea de se minuna.
185
190
195
200
205
210
Pe la curte cându trecea, voia caluia că'mî vedea şi pe babă ml o chiăma, şi din gură mi'i grăia : — babă 215 slabă şi sbărcită, şi la faţă ofilită, nu'ţî-e roşulu devansare 220 se'ţl dau galbeni şi parale, nu'ţî-e roşulu de schimbare sS'ţî dau altuia şi mai mare, pentru unuia se'ţî dau doî, s6'ţî da& doufi <|ecî şi doî ?! 225 Baba ce mi'î răspundea şi din gură mi'î grăia ? —Nu mî-e roşulu de venerare,
nu'mî-e roşulu de schimbare, ci mî-e chiartt de dăruielă ?. cui o da pe Corbe' afară, că e, Domne, fiiulîi meu şi'î pScatu de dumnedeu s6 ste 'n temniţă băgata ca una mare vinovata ifără vină, nici pticatu. Vodă ce mi se găndia ? Că totu l'asc£ptă ţepa ! Şi babeî făgăduia c'o sS scotă pe Corbea. Pe roşuia de'î dăruia, vodă mul tu se veselia şi la <3ste poruncia s<5 'ncalice pe *■ roşuia 9 ca sfi'î ve^ă umbletul u, sfi'I cunoscă nâravuia. Cerca unuia, cerca doî, cerca uă sută şi doî, der nimeni nu isbândia pe roşulu a 'ncălica, că 'ntr'uă parte se dedea, în piciore că săria şi câtu colo 'î arunca. Baba, măre, de vedea, cu guriţa cuventa:
-M
li
-■'•
■;•■'
— Domne, nu mal încerca, c'o să'ţî spetesc! toţi boieriî ş'o se'ţî9 sluţesc! 9 3 •;•• Ienicerii. Nimeni nu l'o'ncălica de câtu stăpân-su, Corbea. Vodă, unde'mî audia, la temniţă trimetea, •-• pe Corbea mi'lft aducea şi poruncă mi'î dedea pe roşulu a 'ncălica. Der Corbea ce mi'î grăia? — Der sciî, Domne, aa nu sciî că, pe elfi de 'ncălicama, :•■ plete
/
UOLECŢIUNEA G. DEM. TEODOnESCD.
scurte că purtamu şi barbă de locu n'aveamu, că me1 'mbrăcamii 275 chipu domnescu, cu busdnganu haiducescii, şi roşu la m6 cunoscea, sS'lă incalecu se lăsa. 280 Vodă 'ndată poruncia, bărbieri! că'ia rădea, pletele i-le tăia, haine bune că'î dedea : pe spinare unii caftanu şi'n mână unu busduganii. Atunci Corbea 'ncălica, rota curţii că dedea : cu potc6va und' călca, brazdă mare că lăsa, par' că plugulu o ara. Ânc' uă rota de maî da, cepea Corbea d'a striga : — de ţî-e frică c'oiu scăpa, zovorasce'ţi porţile şi 'ndoiesce'ţi strejile că e roşulu odihniţi! şi Corbea slăbănogitii. Bine vorba nu sfârşia, lângă mă-sa se dedea, susu pe călii o arunca, pinteni roşului că da, zidulii curţii că săria şi din gură mi'şî grăia :
285
290
295
300
305
— remâî, Domne, sănătoşii că la bune mâini ţî-amii fosta; 310 mai aî slugi se mS oprâscă şi gonaci s^ mg gongscă? Pinteni roşului cândti da, sbura roşulu câtii putea,
sbura roşulu şi'lu ducea cum pe pen'-o duce ventuia de nici c'atinge pămentuia. Pe la ţepă cândti trecea, lacrimile 'ia podidea şi din gură cuvânta : — maică, măiculiţa mea, iat6 soqiora mea, chiposa de Carpena, adusă din Slatina!
535
315
320
325
De pe călii descălica, una focu mare c'aprindea, foca la ţgpă că dedea şi pe roşu 'ncălica, 330 la conacu că mi'lu ducea. Acolo se plănuia şi din gură mi'şî grăia : „ Stefana-vodă cu pgcatQ in temniţă m'a băgata, 335 că nu i-ama fosta vinovata ; der şi vina şi pScatuia îşi găsesce vinovatuia, c'amu s6'î facă şi ea una rSu nu maî mare ca aia mea. 340 Foca la case de i-oiu da, altele şî-o ridica, maî frumose ca astea ; 3 15 pe Domna de i-oia fura, altă Domnă c'o afla, maî frumosă ca asta ; s<5'i furii şi ea băieţelulu, ca sS'î arq^ă sufleţeluia 350 şi se1 nu se maî gândâscâ p'altulu sfi maî pedepsescă. Şi pe roşu 'ncălica, şi la curte se 'ntorcea, pe scăriţă se suia, la iataca că nemeria şi 'n iataca că mi'şî găsia legănuia copilului
355
536
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
şi odrasla Domnuluî. Corbea pe copila lua şi'n ţepă că mi'lu punea, spre feresttă'ia aşe<|a, spre fer^stră cu faţă.
360
ţorî de <|i cândil se ivia, vodă mi-se descepta : 365 pe copilit nu'lu audja, doica 'n pace că dormia. Cându la ţe"pă se uita, pgru din capii dSrepSna şi cu jale totu rjicea : 370 - de cându maica m'a făcuţii, asia groză n'anm vSdlutu. Der e vina tota a mea, c'asta 'ml este din Corbea. firă Corbea, cum şedea 375 dintre florî de'mî asculta, ce lui vodă 1 rfispundea ? — Mare'î, Domne, vina ta, că'n temniţă m'aî băgatu fără sS'ţî fiii vinovaţii. 380
Gugiumanu ţi-s'a furaţii ş'unu caftanti ţi-s'a luaţii şi eii, Domne, le-amu găsita, 3; de la furî că le-amu hrăpitu, înapoi ţi-le-ama adusu şi pe capii că ţi-le-ama puşti, er tu, Domne, cu pScatu la pedepsă m'aî băgatu 3? ca p'unii mare vinovaţii, ş'aî (JistŢancă c'amu cercatu s8'ţî ieu Domna şi domnia şi cu totă bogăţia. RSmâî, Domne, sănfitosu, 39; că la bune mâinî ţî-amu fosta ! Ş'apoî Corbea se ducea, măiculiţa că'şî lua, haiducia că lăsa, socioră că'şî căta, nuntă mândră că'şî făcea de se ducea pomina dincolo de Moldova.
*v
OSÂNDA. [Reproducă aci şi următdrea poesia a repausatulul I6nu Cătina, subiectulii fiindu'I înrudiţii, daca : identică, cu legenda lui Corbea- Ast-felu se va vede că producerile populare potii inspira diferite frumose composiţiuni poetice].
Vedeţî celii june 'n umbră, a căruia sprâncenă, căzută 'n suferinţe pe ochiuia luî de ghiaţă, vSdesce-una blestemata ; a nedreptăţii predă, durerilor iconâ, a câruî grea osândă e: ensăşî pe viieţă a fi întemniţata? De chiara copila, din legăna, în lanţuri âlu băgară. D6r care i-o fi crima, ce omuia i-o plătesce atâta de cumplita? A-rarea, câte-uă dată, pe bâtătur'afară 6ia scota, în mare pază, cânda sorele isbesce pe ziduia muceoMta. Te-apucâ friguia morţii, privindu la a luî stare : cu fierele 'n piciore muncindu'la ca p'uă fiară.
COLEC flUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Săracului, ce-a greşită ? Elil a avutti unu tată, ce stete celii mai mare haiducii de codru nâoşti, pe care 'lil spânzurară sub Ştefanii celu vestiţii. O, ecS istoria acestui voinicii june : pe densulii elu luară şi, 'n temniţa căscată, ţipândii elu asverli, se" nu mal veq^ă lumea ; cândii sorele apune, s8 creijă că râsare ; uă nopte înstelată se" i-se pară (Ji.
537
15
20
25
Necultivatu'I spiritii o fi vr'unii geniu mare, o fi avendQ caracterii şi, pote, pentru ţâră elu sângele 'şi-arii da. In peptu-acelu sălbatecii, ce bate 'n nepăsare, nu zace sentimente, vr'unii focii ascunşii, vr'uă pară? Cin' mâ va 'ncredinţa ? Fatalitatea orbă 'Iii împinse 'n întunericti ; durerea 'î elementu'î ; elîi nu'şî cunosce vina : aşa s'a pomeniţii. Lui nu'î vorbi nimica de tatălii său nemernicii, pe care nici că'lti scie; elu n'a aflată pricina de ce l'a urgisiţii. Aşa este şi omulîi, ce 'ngreuiă pământulii : din crima vr'unul ângerii eşi uă lume viiă, unu iadu înflăcărată. Aşa este ş'unii p5pul&, ce'şî prevăfju mormântului pe urma vr'unuî rege, ce 'n vieţa 'î de orgia toţii cupe-a deşertatu.
30
35
40
II. Se dete sforă'n ţeră ca Joia viitore s'arii spânzura în ţâpă unu osânditu la morte, unii fiiii de hoţii vestiţii. Moldova 'n d^ua-aceia erea totâ 'n piciore : chiarii vodă cu-a sea fiică veni ca sâ ie parte la scena de 'ngrozitti. — „ Ascultă-mâ, voinice cu faţa 'ntunecosă, îi (|ise vodă veselii; noi vremii de astă dată se" uiţi ce-ai suferiţii. MS jurii p'a mea coronă, atâta de spinosă, sâ'ţî daii ori-ce vei cere ; pe mâna mea cea drâptă, dji : vei fi fericiţii " ! Şi gâde'-a sea secure o lasă 'ncetii sâ cadă,
45
50
55
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
er junele 'şî rădică prin lume glasu'î tare şi 'ncepe a vorbi : -„oh, mulţămită, Domne! Dă'mî calu'ţî, ce nînclieza, s6 'ncalecu ş'ea uă dată, şi 'n furci, spânzurătore pe urmă voiu muri" !
.-,.
Şi, 'ncălecândă, elu dete uă raită haiducescă. Trecu pe lângă prinţuiu ; pe fiica luî răpise ş'o arunca pe cală !.. Se luară după denşiî uă cetă ostăşescă. Spre sară pleca <|iua, âr sorele sfinţise : elu nu avea rivalii. . Intr'adevfiră că cerulii îl dete fericirea : amoralii, libertatea în ora după urmă setosii elă a gustată. Trăi, iubi, fu liberă, simţi chiaru mulţămirea că s'a născută pe lume : durerile'! se curmă în primulu sărutată. B A D I U L tJ. Scrisii la 11 Maiu 1884, în Bucurescî, după, Pe,rea Creţulu Şolcanu.— Se se confrunte ca vaiante: balada xxxii, Badiulu,.pag. 124 — 127 din :olecţiunea dlul V. Alesandri; cânteculu xxm, BaditM crâşmariulă, din broşura d-lul N. A Caanfilu, pag. 76—87; şi Badiulu de la pag. 128 — 141 din colecţiunea d-lul Sim FI. Marianii].
Frunzuliţă mărăcine, mărăcine cu gheorghine, ascultaţi, boierî, la mine s5 ve1 spuiu pe „Badiulă" bine ! Foia verde ş'uă lalea, îmî umbla, măre, umbla, umbla Turcii d'aiurea, d'aiurea prin plaiurea'. Dc'ml umbla câta îmi umbla şi'ml câta câtu îmi câta, eî de cine 'mî întreba ? Totu de Badiulu cârciumarulu, totu de Badiulu măcelarulu : cârciumarulu Francilor, măcelarulu Turcilor,
5
io
15
1. Plaiuri a devoni tu plaiurea pentru necesitaoa versificării seu, poto, va fi nume propriu
spatii ulă2 Ovreilor şi gasdulu holteilor. Badiulu ce'mî agonisesce ? Elu djua cârciumăresce, sera bea şi chiuiesce, er n6ptea măcelăresce, cu cincî-c-ecî de măcelari, totă agale şi Turci mari. Badiulu totă măcelăresce, gălbenetă că dobândesce, cu bănetă se'mbogăţesce, mulţi duşmani agonisesce. Foicica ş'uă lalea, Turcii, măre, că umbla totu umbla pe aiurea, măre, totă din sa ta în sată,
2»
2:,
3.1
y,
4,
2. Adică spătarulii, tăietorulu cu spata,dţU orcaOf, (spatha).
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
măre, totu din vadă !n vădii, şi de Badiulu întreba penă iată se 'ntempla, că la casâ'l nemeria, peste cârciumă'! dedea. Turcii, deca nemeria, înăuntru de intra, pe Bădiulăsa găsia. Der pe ea unde-o găsia? La surcele 'n bătătură, la cepele din grădină, de ridichi cu pola plină. Şi la densa se ducea, şi la dânsa nainta, temenele câ'î făcea şi din gură mi'î djcea : — bună diua, Bădiulesă cu porţii de cârciumărăsă, cu staţii ca dejupânesă, cu ochi mari de puic'alesă ! Bădiulesă, de'î vedea, cu guriţa răspundea : — mulţumimu, agalelor, cinstiri caimacanilor, vouă Ienicerilor şi vouă Spahiilor. Der ceuşulu ce'mî făcea ? Dintre Turci se alegea, Bădiuleseî că'î vorbia şi din gură mî-o 'ntreba : — Bădiulesă mulţii frumosă, cu portu de cârciumăresă, cu stătu ca de jupânesă,
45
50
cu ochi mari 85 de puic'alesă, unde este Badiulu tău, savai, frâţiorulu meii ? De e'n targa, la carne grasă, dj'î să viiă iute-acasă ; no de e dusti Badiulu la vieă, trimete ca'n paşii să viiă, c'avemu sfatîi de sfătuiţii ş'avemii vorbe de vorbiţii ! Bădiulesă se uita şi din gură răspundea :
55
60
53D
95
— Turcilor, agalelor, şi voi caimacanilor, 100 Turcilor, Spahiilor, şi voî, Ienicerilor, de'lu cătaţi cu răutate, nu v'arii face sfentulii parte; de'lu cătaţi 105 cu bunătate, să vă de gânduri curate !
65 Er căuşuia răspundea, Bădiuleseî că'î d,icea :
70
75
so
— ba'lu cătămii cu bunătate, că ne'î Badiulu ca unii frate : la negoţu negustorimti şi cu eiii măcelărimii, gălbeneta agonisimii, cu bănetii el ii bogaţi ma ! Bădiulesă, multa frumosă, cu porta de cârciumăresă, cu stătu ca dejupânesă, cu ochii de puic'alesă, pe Turci dăca'î audja, în cuvinte se 'ncredea şi din gură le djcea :
110
115
120
125
540
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCi
— Turcilor, agalelor, cinstiţi caimacanilor, 130 şi voi, Ienicerilor, şi voi toţi, Spahiilor, de'lti cătaţi pentru vr'unu bine, aflaţi lucrului de la mine : nu e'n targa la carne grasă 135 ca să viiă Badiu' a-casă, nu e dusa Badiulil la vieă ca, d'acolo,'n pasil se" viiă, ci a-seră, pe'noptatti, Bădiuşorulu s'a'mbătatii, 140 somnulu greii l'a apucaţii ş'acum şăde răsturnata numai singurii într'unîi patii. Turcii, dăc'o audja, căuşuia o ispitia 145 şi din gură o'ntreba, şi cu vorba'I toţii (Jicea : — bine că se odihnesce, că destulă măcelăresce, 150 că destula se 'mbogăţesce, der de ce e Badiulil bata : ce-a băuttî, de s'a 'mbătata ? Bădiulesa le spunea, cu guriţa le (Jicea:
155
— a băuţii vinu hermăsih cu răvacii şi baş-rachiii, ş'acum dorme Intr'unii patii 160 pe trei perne răsturnata cu arme pline la capii cu pistole 165 la piciore şi cu paloşu golii pe pieptft de mie frică să'ia desceptu ! Der căuşuia mărunţelu, mărunţelu şi ochieşelii,
170
Bâdiulesel răspundea şi din gură mi'I elicea : — lasă că s'o descepta candu omu deschide uşa ! Şi Turcii se grămădia, la iatakii i-se ducea, uşa casei deschidea, der, pe Badiulu cându vedea pe pistole cum dormia, paloşe cum strălucea, îndărătii că se trăgea, uşa la locu închidea şi de frică tremura. CeuşulQ, daca vedea, cumpăuilii că nu'şî pierdea: mâna'n posunarii băga, sculti de mătase scotea, viţa 'n şese că 'mpletia, sf6ra 'n nouă că 'ndoia, ca arcanulii o 'noda, şi ca lanţulii o făcea, şi la Badiulu alerga, după guta i'lii arunca, eră Turcii mi'lii trăgea Badiulu somnulu că'şî dormia, visu frumoşii că mi'şl visa. Rece la guta candu simţia şi puţinii de se mişca, sfora de pe gtittt săria, Turcii cu densa cădea, mare spaimă că'şî făcea. Der ceuşuia, de vedea că totu nu se descepta, anc'uă dată se ducea, laţQ pe gfitu ÎI potrivia, noda mal bine că'I strîngea, / ; <
COLECŢItJNEA G. DEM. TEODORESCU.
sfdra de Turci o lega, pe umeri le-o redjma : cu toţii se opintia, de frica morţii trăgea. Badiulu mise descepta şi'ntr'uă clipă se trezia, der s& strige nu putea, că Turcii unde 'Iu trăgea, că Turcii unde 'Iii ducea, că Turcii unde 'Iii lega ? De piciorulii hornului, la dogorulti focului, unde 'I pesii voinicului ; şi'lQ lega toţii cu mutase cu sfdra pletită 'n şese, cu arcanulu câtii otgonulu sS nu se maî misce omulii, Er, pe Badiulu de'lu lega, mesă mare că 'ntindea şi la chefuri se punea. Foicica solzii de pesce, Turculii bea, se veselesce, Badiulu ţipă şi răcnesce, Bădiul&a mi'lii privesce, la nimica f'olosesce, şi nimica nu 'ndrăsnesce. Badiulu, măre, de'mî vedea,
215
541
semnu cu ochiulii că'I făcea şi din gură mi'î d,icea :
j
220
225
230
235
240
245
250
255
260
— Bădiulesă, soţa mea, ce'nil stai, neică de privesc!, şi nimica nu 'ndrăsnesci, 265 la nimica folosesc!, la nimica nu gândesc!? Veolî că Turcii mâ căsnescii 270 mS căsnescti, mg chinuiescii, la focuri m8 dogorescii şi de mdrtea mea vorbescii ! Ia intră 'n odaia mea, umple cu galbeni pdla, 275 toţii cu galbeni venetici de câte-uă sută şi cinci, cu mahmudele turcesc!, 280 cu rubiele arăpescî, cu groşe lipovenescî, cu dinari 285 moldovenesc!, şi cu grivne muntenescl. In casă cândii eî intra, s8 te faci a mătura, bani prin casă c'6î vărsa, 200 ban! prin colţuri c'el lăsa ! w
Bădiulesă l'asculta, în odaia că intra, polă de bănetii umplea şi,'n casă dica intra, mătura 'n mană lua, se făcea că mătura,
y
295
300
CÂNTECE VECHI : HAlDUCESCl.
542
bani prin casă presăra, bani prin colţuri că lăsa, der nimicii nu folosia : Turcii banii că vedea, de la chefîi nu se clintia, nici pe Badiulu deslega, ci mai tare mi'lii bătea cu sfârculu paloşului pe crescetulu capului, unde'i greu voinicului. Foicica solzii de pesce, Turculti bea, se veselesce, Badiulu ţipă şi răcnesce, Bădiulesa mi'lii privesce, der nimica folosesce, şi nimica nu'ndrăsnesce. Atunci Badiulu, de vedea, Bădiuleseî seninii făcea şi din gură mi'I şoptia :
305
310
315
520
325
333
— Bădiulesa, soţa mea, nu mai sta 335 de te uita, negândindu la nimica. Vet]! că Turcii mS muncescu, m6 muncescu, mS chinuiescu şi de morte m6 gătescu ! 340 Fă-te că mai eşî p'afară şi te du în chilioră : pune faţă la nâlbielă, buze moi 345 la rumenelă, unghiele la chilela,
sprâncenele la negreiă ; ie'ţî uâ iiă dintr'uă miiâ, şi roche de coroftiă d'ale cum îmi place mie, cotulu cincî galbeni luatti, cu papuci de Ţarigradu, cum de Pascî te-amu îmbrăcaţii ! Bădiulesa l'asculta, în chilia că intra şi frumosu mi-se gătra: punea faţa la nălbielă, buzele la rumenelă, sprâncenele la negreiă, unghiele la chilelă ; lua iiă dintr'uă miiă şi roche do coroftiă, cu papuci de Ţarigradu, cum de Pascî s'a îmbrăcaţii, ş'afară deca'mî eşia, la Turci de se arfita, Turcilor că le plăcea, cu galbeni 0 dăruia, der de rugă n'asculta, pe Badiulu nu'lti deslega : la llacîire 'Iii dogoria şi de morte rui'lu gătia. Foicica solzii de pi'sce, Turculu bea, se veselesce, Badiulu ţipă şi racj^esce.
. \
COJ.ECflUNEA G. DEM. TEODORESCU
Bădiulesa mi'lu privesce, că nimica nu 'ndrăsnesce, la nimicii nu se gândesce, la nimicii nu folosesce. Badiulu, dec'aşia vedea, semnQ cu ochiulu îî făcea, cu guriţa îî şoptia şi cu vorba mi'î qlicea : — Bădiulesa, soţa mea, nu maî sta de te uita, ca se duce vieţa mea. Sumete'ţî mânicele şi 'nhaţă cofiţele : cofele garofele, cobi li ţa ca creiţa ; la Dunăre s8 te duci, apă rece s6 aduci, apă rece pentru Turcf. Cobiliţa d'6î lua, cofele d'el aterna, s'o ieî, dragă, d'a rasna. S6 ieî târguiţi toţii d'a lungulu şi uliţî d'a curmedjşulii. Drepta târguluî s'apucî şi tu, dragă, s6 te dud la căsuţa mititică care'ţî pare de nimica, p'afar' c'uă sută de uşî şi 'n pivniţă miî de buţî, cu uşile mititele, ferestrele cu zebrele, buţile mai mărişore, umbli pe ele 'n piciore. Acolo, dec'ăî sosi,
395
•1(10
405
410
415
420
425
430
435
543
pe Neculcea l'6î găsi, fecioraşu de Serbii bogaţii, 440 mare veste 'n Ţarigradu. Pe Neculcea s&'ntâ'nescî, cu Neculcea sS vorbeşcî, că Neculcea s'o scula şi pe mine m'o scăpa ! 445 Bădiulesa, d'au^ia, cofele că apuca, cobiliţa că lua, Ienicerilor spunea că se duce la cişmea, der, in targii dec'ajungea, ea la drepta c'o lua, tote casele'mî căta, totâ lumea că'ntreba, pen6, măre, c'ajungea la casa cu multe uşî şi la pivniţa cu buţî. In năuntru de intra, tote casele'mî căta, pe Neculcea nu'lu găsia. Deca vedea şi vedea, Bădiulesa ce'mî făcea ? IndărStu nu se'ntorcea, sema bine că lua şi'n pivniţe că intra, er acolo ce vedea? Pe Neculcea mi'lu găsia în pivniţa mititică, mititică şi pitică, ţiindu cada la uă bute de vro şepte palme 'n frunte, şi de densa redimatQ, redjmatii, cam aplecaţii, cu treî-patru Brăilence, cu cincî-ş^se Gălăţence şi cu d^ece Selinence: una tace, alta'î place; una 'Iu mişcă, alta 'Iu pişcă, una
450
455
460
465
470
475
480
U4
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
cu vină ilu stropesce, alta 485 din buze 'I zîmbesce ; una bea şi chiuiesce, alta stă de mi'I vorbesce 490 şi 'I toţii spune, şi 'î totîl djce : „strînge'ţî punga, măi voinice, „că banii ţi-oru face price ! Er Neculcea le vorbia, c'uă mână 495 le mângâia, cu alta paharti le da ori s6 guste, ori sS bea. Bădiul^sa, de 'Iii vedea, Bădiul6sa ce 'mi făcea ? PenS 'n sufletu se mîhnia, pen' la densulu se ducea, sema nimeni nu 'I lua, er, la elii cândQ ajungea, palma biciu că mi-o făcea, ca sfârculii mî-o aducea, pe Neculcea 'Iu nemeria, în ochi negri că 'Iu Iovia, din beţia că 'lti trezia şi din gură mi'I striga :
500
505
510
— fecioraşu de Serbii bogată, veste mare 'n Ţarigradu, stai de bei şi de cinstesc!, 515 cu femei de chiefuiescî, de noi nu te sinkisescî şi la Badiulii nici gândesc!. Saî, nepoţii alţi Badiuluî, 520 că se duce vieţa lui ! Dâr Neculcea ce făcea, ce făcea şi ce djcea? Palmă bună de mânca, din beţia se trezia, Bădiuleseî că'î o-icea : — aferim, cumnata mea,
525
grea mai e şi palma tea, der îţi mulţumescii de ea că mi-o prinde la ceva. Pe la noi de ce-al venitu. unchiulu Badiulu ce-a păţiţi Bădiulfea, d'audja, toto i-le povestia : Ieniceri cum aii venitu, Turcii cum aii poposită şi pe Badiulu 1'aîi găsiţii, şi pe Badiulu l'au legată la piciorulu hornului, în dogoruiă focului, unde 'î pesu voinicului ; cum băuetu a risipiţii, gălbenetă a răspândită şi cu roche s'a gătiţii, Turcii nu s'aă domolită; cum cu apa i-a minţită şi la densul fi c'a venitu s6 mai lase paharulă şi s6 scape pe Badiulu, că se ailă la vâlvore, la vâlvore, la pCsu mare. Er Neculcea, d'asculta, Bădiuleseî răspundea : — d'aleleî, cumnata mea, nu'ţî mai frămenta firea, că'I p'aicea Neculcea. Apă la Turci toţii s6 duci, şi pe prispă să te culci. Io, cumnată, ftf*S6 viu cum 'rjne
M5
COLECţlUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi din gură chiuindu, busduganulQ asverlindu, şi paloşul ti rfisucindu. Turcii, de s'oru spăime'nta, pe tine te-orti întreba : „ce e, bre; cine'î 61a" ? Tu selamalîk l'eî da şi l'eî (|ice cu gura : „ia unii Grecii, neguţătorii, „de vite cumpărătorii ; „cumpără ciredjf de boi „şi vine'n gasdă la noî! Busduganti d'oiu asvfirli şi mat mulţii oiti cliiui, Turcii i6r s'orti speria şi pe tine te-o 'ntreba : „ce e, bre ; cine'î 61a"? Alţi doilea d'o 'ntreba, selamlîk nu l'eî mai da, ci l'eî spune ctf" gura : „e unii Grecii neguţătorii, „de vite cumpărătorii ; „a vfindutu ciredjf de boi „şi trage 'n gasdă la noî ; „îmi vine cam veselioru „c'astădjf a foştii veii(|6toru : „a vendutu cirezile, „şi-o fi scoşii capetele „ş'acum bea dobânzile „de nu'lu ţinti drumurile. „Sciţi-'mî voi. agalelor, „cinstiţi caimacamilor, „cu Greculu ce s'a 'ntemplatti „într'uă veră pe 'nseratii ? „A beutii pen' s'a 'mbelatii „colo 'n cârciuma din satii „şi, d'acolo, s'a luaţii „din carciume 'n cârciumiore „se 'ncerce vinulti de'î tare, cercurile
575
580
585
590
5t>r>
ooo
605
cio
615
la buţi grose, cârcîmăriţele frumose. 620 „Deca Grecul ti betti o fi, „rânduiţi mie mi o veni : „vai de mine ce-oiii păţi ! Audjf tu, cumnata-mea ? Pen' de vorbă i'eî ţinea, 625 o sosi şi Neculcea, că totti mai e p'aicea! Bădiulesa, d'audja, iute d'acolo pleca, pe Dunăre se ducea, pe Dunăre la cişmea ; cofe cu apă umplea, cobii iţa 'şi ridica, ap'-acasă că ducea. Der, a-cas' pen' ajungea şi pe prispă le punea, iat8 chîottTs'audia, busduganulii vâjiia, dreptti în uşă că pocnia. Turcii, unde'lii audja, de la masă se scula, şi cu vorbă o 'ntreba : ea din gură răspundea cum disese Neculcea.
630
635
G40
64r.
Turcii 'n casă de intra, cbiotele se 'nteţia, busduganulu duduia, toţii în uşă că pocnia. Turcii i6r se speria, Turci afară că eşia, alţi doilea că 'ntreba, ea d'alti doilea vorbia şi de vorbă mi'î ţinea; er, cândti vorba isprăvia, ecg sosia Neculcea,
650
655
660
:;:-
CÂNTECE VECHI : HAIDOCESCÎ.
540
cam băuţii şi cam chefliu, cu chefuiţi do zurbagiu. Foicica ş'uă lalea, bine, măre, n'ajungea, şi din drumii că se răstia şi d'aprope că răcnia :
665
— ia ascultă, Bădiulesă, ascultă, cârciumărăsă cu portti C70 de cârciumăre'să, cu staţii ca de jupânesă, cu ochiţi ca de puic'alâsă, 675 scâte'mî uă cupă de vinii să'ţî daţi uă grivnă de plinii, ş'uă vedriţă 680 de răvacîi să'ţî ('aii leită cu dragii, c'amti vendutti cirezile, şi mî-amti scoşii capetele 685 ş'amii să beii dobânzile cu nea Badiulti cârciumarulu, cu nea Badiulti măcelarulti, măcelarulu Francilor, 690 prietenulii Turcilor ! Bădiulesă, d'au^ia, în pivniţă c'alerga, vorba, măre, că scia. Cofă mare ea lua, cincî-spre-cî oca vinii turna lui Neculcea 'î-aducea şi 'nainte i-o punea, ăr, Neculcea, d'o vedea, 'n gura mare că striga : — cară vinii cu vederiţa, să'mî potolescu inima ! Apoî, măre, ce'mî făcea ?
695
Mâna pe cofă punea, de t<5rtă c'o apuca, la gură mî-o ridica, jumătate mî-o sorbia, jumătate că mî-o bea şi'n pământii gol'o trântia, cartă Turcilor căta. Neculcea se răcoria %
Neculcea se îndârjia, dăr toţii elu se înfrâna şi cu Turcii că'ml vorbia ; cu binele se lua, pen'la Badiulti se ducea, şi Turcilor le elicea : — Turcilor, Spahiilor, cinstiţi caimacamilor, şi voi, Ienicerilor, io mă plecii pen' la pământii ca să'mî trecu dor unii cuventti: nu ve'I omulu de iertare, nu vă'î robulu de vânzare, că daţi galbeni şi parale. ca să'lti JeQ cu mine'n sata să'mî slujescâ de argatu cândii oitl fi şi io 'mbfitatu. Turcii, deca'lii audja, lui Neculcea răspundea:
700
— nu n'eî omulu de iertare, nu nel robulu de vendare, ci ne'î numai de pienjare, că 'I prietenii Francilor,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi măcelarii Turcilor : 750 <|iua este cârciumarii, noptea este măcelarii, măcelarii de Turci
•
760
547
o sS 'ngenuchiii la pămentu sg'ml iertaţi ânc' unii cuventii. Cum e Badiulu pusu la chinii, 705 s&'I daţi unii paharQ de vinn, de certuri s8 ne 'mpăcămti, de greşeli sS ne iertămti, 800 că la elti amu foştii băgaţii şi ml-o fi mare pecatii : pâine, sare i-amu mâncaţii 805 şi m'a plătitii cu dreptate nou6 ani şi jumState !
de vânzare, c'o da galbeni şi parale ca sS'lu aibă de argaţii cândii o fi prin târguri beţii ; d6r Turcii nu se'ndura, ci din gură"! rfispundea că nu'I omulu de iertare, că nu'I omulu de scăpare, că nu'I robulu
765
de dumnezeii potoliţii. 770
slobozenia că 'I da,
775
şi Neculcea ce 'mî făcea ? Paharulii de vinii turna, lângă Badiulu se ducea şi la gură Mii punea, 6r cu vorbă l'îmbiia :
de pierzare. D^r Neculcea, de'mî vedea că Turci nu se'ndupleca, a treia oră 'ncerca, d'a treilea 'ngenuchia şi cu vorba le dicea: a 9 — Turcilor, agalelor, şi voi, caimacamilor; Turcilor, Spahiilor, şi •voi,
780
785
Ienicerilor, de v'SI omulu
de pierzare,
810
In genuchie de 'Iu vedea,
de vânzare, ci le'î Badiulu
Foicica de pelinii, Turculii, măre, e hainii, Turculii, măre, e păgânii, pe urmă milostiviţi!,
790
— de certuri sS ne 'mpăcămii, pecate sS ne iertămii I PenS Badiulu vinul ii bea, Neculcea se căuta, mâna sub brâu că băga,
de nu'I robulu
cuţitasul ti
de vânzare,
că scotea,
815
820
825
830
835
548
CÂNTECE VECHI HAlDUCESCl.
sfori de mătase tăia, Badiulti că se desfăcea, Badiulti că se deslega ; er, daca se deslega, în piciore dreptu săria, 'n gura mare că striga, 'n gura mare că răcnia : — d'aleî, frate Neculcea, acum'mî scapă vieţa mea. Proptesce'ţl spatele uşii ca se" uu mai 6să Turcii, că orl-care mî-o scăpa ş6pte bucăţi 1'oifl tăia ! Foicica ş'uă lalea, Neculcea uşia proptia, zidii cu spatele făcea, pe toţi Turcii 'î închidea, er Badiulti, de se scula, dreptu la cofă c'alerga, apă rece că turna, cu apă se rScoria, cu apă gura 'şi-uda, arsura şî-o potolia, apoi Badiula ce făcea? Mâna 'n paloşe punea, p'6!Q tăiosii mi'lti alegea, uşia mare deschidea, în pragulîi el se opria şi pe Turci că suduia, cate unulu că 'î chiema. Turcii se cutremura, câte unulti se ducea, dx Badiulti, de'lu ajungea, numai de parii l'apuca, în bătătură 'lti ducea, pe tăiătorti 61Q punea, cu palorii elu reteda, capulu că i'lQ arunca, trupulii josu că remânea.
840
845
850
855
pgo
s
870
875
880
Tăia unii capii, tăia dou6, tăia noue^ecî şi nou6, că e Badiulti măcelarii, măcelarii de Turcî d'SI mari. După ce mi'î omora, după ce mi'î isprăvia, cu Neculcea se cinstia, ' luî Neculcea 'I mulţumia, lui Neculcea desb£tatii, fecioraşii de Serbii bogaţii, mare veste 'n Ţarigradu. Er Neculcea ce făcea ? Diua bună că'sî lua şi la pivniţl se 'ntorcea busduganulii asve'rlindii şi din gură chiuindvi. Badiulti, d£ca r&mânea, puse Turcii d'a căra şi prin poduri d'a'î urca. Nu fuse greu la tăi atu cum erea greii la căratu. Cară Badiulti cate doî, Bădiulesa cate treîf capetele cu c&male, trupurile cu pistole. Nici puţinii că nu căra, podulii casei se umplea, Turcii nu mal încăpea. D6ca vedea şi vedea, Badiulti, măre, se opria şi pe gânduri se punea, Bădiuleseî că 'I vorbia şi cu ea se sfătuia. apoi, măre, ce 'ml făcea ? Armele că 'şl aduna, toţii bănetulQ că'şl scotea, lângă hornti că se ducea, unu cărbune că lua, focii la case ca dedea sâ ardă zalhanaua cu totă Turcimea'n ea. Foculti mare s'aprindea.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
5-19
flacăxile pâlpâia, carnea grasă se frigea, er, pe drumu cine trecea totti pe Badiu'hl sărăcia totu pe Badiuia mi'lu caia şi din gură totu djcea : „vai, sărace Badiule, cum îţi arde casele, casele, averile şi tote strînsurile ; vai, săracă Budiulesă, cu porţii de cârciumărăsă, cu stătu ca de jupânesă, cu ochiţi ca de puic'alăsă, cum îţi arde bieta casă şi te vedjt pe drumii rămasă* !
930
935
940
945
Badiulu, măre, d'audk, la drumeţi că răspundea: 950 — las'o să se facă scrumti, c'o pusesemu cam la drumu, toţii pe placulll Francilor şi'n pofida Turcilor. Mulţi galbeni amu chieltuitu, 955 multe buţî amii risipita, der...fiă că mî-a plătită ! Astă n6pte, pe 'nseratu, cu Turcii m'ama îmbătata 960 şi'n poduri că iama culcata, dăr Turcuia tota Turca ursusa, foca la case că mî-a pusa 965 să'şî facă chefuia de susa. Arde casa, orî-nu arde, dăr de foca aa Turcii parte ! Daca focuia se sfârşia, 970
Turcii scruma că se făcea şi Badiuia se apuca cu lopata de 'I strîngea : oşele, cate găsia, tota d'uă parte le punea; scruma negru, cată rămânea, tota cu ciura îia ciuruia. Bădiulăsa scruma lua, Badiuia osele 'ncărca, la Dunăre le ducea şi 'n Dunăre le-arunca. 6se 'n Dunăre cădea, scruma pe venturl se ducea, tocmai dincolo cădea ; pe câmpuri se semăna, în cârduri că răsaria, Turci la loca că se făcea de mergea, măre, mergea, de mergea şi pomina d'aicl până 'n Ianina, din Ianina 'n Ţarigrada şi d'acolo la Bagdata că Badiuia i-a semănata şi pămăntuia i-a 'nviiata. F6iă verde ş'uă zorea, apoi Badiuia ce'ml făcea? De cârciumă se lăsa, măcelara nu mal erea, pe Bădiulesa lua, la Neculcea se ducea şi pe chefuri se punea, de tota bea şi chiuia lângă pită voinicescă, \ în grădină
975
980
pss
990
995
1000
1005
1010
1015
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESC!.
,50
'mperătâscă, vestea'n lume sfipornâscă, numele se'I pomenâscă totu. la cruce de voinici, ca boierii de' p'aicî.
1020
VâLCANtr1. [Scrisu în anulu 1880, după moşu Nlţulu, lău tarii de origine din Teleormanu. — In colecţhinea d-lul V. Alesandri, balada xxxiv, pag 134138, este intitulată Vulcani. — Legenda Iorga Iorgovanii, de la pag. 145 - 150 a colecţiunil d-lut Teodorii T. Burada, are cu totulu altu subiecţii].
'N sfânta <|i a Vinerii pe luciulu Dunării de departe se zăresce şi'ml totu vine, şi 'ml sosesce, şi la malti mi-se opresce unii caicii înzăvonitti, din a-farâ zugrăvitu, prin năuntru podobitii, cu covore înv&itu şi cu sîrmâ îngrădiţii, cum e bine de trăiţii, pe apă de haiducitii. Dâr într'ânsulu cine 'ml şâde cândii p'uâ rână, căndii pe cote, pe covore ver
io
15
20
şi pe toţi ÎI întreba d'aii ve^utii pe 61u VelcanD puişorii de ortomanii, copţii la minte, copţii la osQ, omii de trebă şi chiposQ, ortomanii, voinicii de frunte, nalţii ca bradulu de la munte cu mustaţa 'n barbaricu, cum stă bine la voinicii, cu chică 'mpletită'n codă, cu barbă ce'n brâu o'nodă. Foia verde ş'uă lalea, diminâţa câtti ţinea întreba, toţii întreba pânfi iat8 c'ajungea colo 'n vale la cişmea, unde fetele spăla, pânzele de 'şl înălbia, pe rSzdre le 'ntindea şi la sore le usca. Ieniceri s'apropia, bună-djua că le da şi cu bine le 'ntreba, şi din gură le cUcea :
a
in
«
5"
f.'
— bună-
livezile. 25
30
1. Numele propriu de Vîlcanu (diminutivii Velcânaşii) se mal gâsesce în cele urmâtâre : Velcea (judeţului; pasulu şi muntele Velcanu; apa Vilcana : numele Velcu etc.
N'aţl ve^utii pe 61& Velcanu, puişorii de ortomanii, omii de trâbă şi chiposu, coptft la minte şi la osii; : cu mustaţa 'n barbaricu cum stă bine la voinicii, cu chică 'mpletită 'n c6dă ? cu barbă
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
ce 'n brâu o 'nodă ? £l& cunosce Dunărea penS 'n vale la Slina1, 80 şi malurile tuvcescî, şi schelele bogdănescî. Elii înotă ca unu pesce 85 şi ca plutele plutesce: stă omulil de mi 'IU privesce, stă omulil de se crucesce. De n'eţi spune cu dreptate, se vă vedemu măritate 90 într'uă lună jumătate, cu pânzele înălbite, ca florile podobite, 95 s8 se ducă pomina dincolo de Padina, dincolo de Silistra. D'Sţî spune cu nedreptate, de bărbaţi se n'aveţi parte îoo q!ece ani şi jumState, pânza vi-se 'ngălbinescă, florile vi-se 'negrescâ, pSru'n capii vi-se albespă! Fetele, deca 'î vedea, fetele, de 'î aud^ia, reci flori le coprindea, cam cu frică respundea şi din gură le djcea :
105
— Turcilor, lio agalelor, n'amu datil ochii cu Velcanti de'î mai bine de unii anii: nu scimii dusu-s'a 'n pustia ori e dusti în haiducia! 115 Der i-amil vruţii slugile cărându 1 averile, 1. Slina e uâ sincopare din Sulina, pronun ţată în evulu-mediu Selina, de unde şi derivativulu selinence, originare din Sulina.
551
j-amii vruţii ibovnica toţii mesurându Dunărea, i-amil v8<|utu pe maică-sea 120 colo 'n vale la cişmea, una din furcă , torcendîi, alta din drugă 'ndrugândfl, 125 der, mai bine de unu anii, n'amii datti ochii cu Velcanii ! Cei cincizeci de Ieniceri, groşi la trupii, cărunţi la peri cu hangere ascuţite, cu pistole ruginite, dec'aşia că 'mi aui^ia, înainte c'apuca şi mergea, măre, mergea până iată c'ajungea josu în vale la cişmea und' s'aude Dunărea. La cişmeua lui Bolanii şedea muma lui Velcanti din drugă totd îndrugândii şi din gură toţii cântândii bătaia voinicilor împrotiva Francilor, isprava haiducilor împrotiva Turcilor. Şi, cum sta, şi, cum cânta, cu Turcii se pomenia, cu cincî-
130
135
140
115
150
155
160
552
CÂNTECE VECHI : HADlUCESCl.
şi frumoşii se temenia eî la ea cu „bună-găsită", ea la eî cu „bună-venitu". Er ius-başa ce'mî fâcea? Dreptă la densa se ducea şi din gură mi'l elicea : — ascultă-ne, babo fa ; lungă fiă vieţa ta, de n'eî spune tu ceva. Amii avuţii de căpitanii pe vit^zulu de Velcanu, puioşoră de ortomanii, omii de tre"bă şi chiposă, copţii la minte, copţii la oşti, cu mustaţa 'n barbaricti cum stă bine la voinicii, cu chică pletită 'n codă, cu barbă ce 'n brâu o 'nodă. Elă cunosce Dunărea pene" 'n vale la Slina, şi malurile turcesc!, şi schelele bogdănescî. Elă în6tă ca unii pesce şi ca plutele plutesce de stă omulii şi 'Iii privesce, şede 'n locu şi se crucesce. Elii nu scie ce e frica, habaru n'are de nimica, că'i voinicii, viteză de frunte, naltu ca bradulă de la munte. Căndii de planuri se apucă, Velcănaşă e uă nălucă, de nu'lii scie
1C5
170
175
180
185
190
195
200
205
Dunărea, de nu'lii prinde 21» nimenea. Noi cu elii amii haiducitii, noî cu elii amii chiaburită ; dâr, de cândii s'a hainită şi de căndii ne-a oropsiţii, 21; mal de toţii amii calicită: iate haine jerpelite şi pistole ruginite, 22" plasele nepoleite, hangere neascuţite ! Partea luî de noua ani 22: parte 'n vite, parte 'n bani, amă mâncat-o de săraci, amă plătit-o de haracî. 2.*. Acum, babo, amă găsiţii pl6nă bogată de plenuitu: colo 'n schelă, la Galaţi, Lipovenii suntă bogaţi, 2" Cazacii! îngrăşaţi, negustorii încărcaţi de postavuri ungurescl, de arme persienescl şi de blănî lipovenescl ; der n'civemă ună căpitanii puişoră de ortomană cum ne-a fostă noua Velcanu. a Tu estl măiculiţa lui, tu scit, babo, se" ne .spuî cum s8 damă de urma lui. D'omă lua averile, ;• ne-omă întrema stările, ne-omă înbuna
filele
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi i-omQ da
255
dobânzile ! Baba, deca'i au^ia, babei bine că'i părea, că femeia, totu femeia : pole lungi şi minte scurtă, la nimicii nepricepută. Ea nu sta, nu se găndia, ci guriţa'şî deschidea şi din gură le c-icea :
260
265
— Turcilor, agalelor, de'mî cătaţi voi pe Velcanu, fetulu mamei ortomanîi, ca sg'lti puneţi căpitanii, 270 ceruia ve" blagoslovescă, gândulii s6 vi-se 'mplinescă ! Apucaţi 275 pe druinu la vale, mergeţi de trei <|ile cale totu pe malulti Dunării : 280 din schela* Corabie! la cotulu Scripetulul, din Fântâna Banului la vaduia 285 Pristolului ; din dreptulti Isvoruluî la vaduia Scăpăuluî, c'o s& găsiţi pe Vâlcanu, 290 fetulu mamei ortomanu, cu caiculu descărcata, printre sălcii aciota. Turcii, unde-o aucjia, bine, măre, le părea: temenele câ'I făcea, şi paftale
295
'1 dăruia, şi d'aci, măre, pornia totu pe malulti Dunării : din schela Corabie! la cotulu Scripetulul, din Fontâna Banului la vadulii Pristolului, din dreptulu Isvorului la vadulti Scăpăuluî, sS găs6scă pe Velcanu puişorii de ortomanu, cu caiculu descărcata, printre sălci! aciotu. Acolo dec'aj ungea, mai căta câtii maî căta şi iatS că se 'ntempla peste densulu că dedea: pe Velcanu că mi'lii gâsia cu caiculu descărcaţii printre sălcii aciotu şi d'o salcia legata.
553
300
305
310
315
320
Velcănaşa şedea întinsa 325 şi cu grea de somna coprinsa, cu baltacuia la câlcâiu, cu hangeruia căpgtăia, 330 cu mustăţi resfirată, şi cu barba destrămată. Ieniceri s'apropia, lângă densuia că venia : pe Velcana unde 'ia vedea, inima le înghieţa că nici singura nu 'Iu găsia, ci cu sluga lui, Nedea. Deca vedea şi vedea, Turcii nici că s'argta,
335
340
554
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
ci la sfaturi se punea, taină mare că 'ntocmia, uniî p'alţiî se 'ntreba : sfi de focuri sS'î omofe, orî topuzurî se1'! dobore? Uniî djceaa ca se'I prindă, alţii djceaa sS'I aprindă ! Dâr ius-başa, orna cu minte, luâ vorba mai nainte şi le djse : „cum vreţi voi „sfi'tiăma pieptil cu amândoi? „Nedea'î Grecii şi omQ viclenu, „şoimii vestiţii este Vâlcanii, „sufietii dresii şi trupii vrăjiţii, „nici de paloşe „răniţii , „nici de glonte „ciuruiţii, „nici de clanţe „cătrăniţii ! Turcii, unde 'Iii autjia, plănuiţi, măre, că'şl schimba : aşt^mSta s'apropia, semnii lui Nedea că'î făcea, pungi de bani îl arSta. Şi Nedea se 'ndupleca, că asia e sluga rea: d'al hrănit-o cu credinţă, ea te vinde fâr' căinţă ; d'al cinstit-o ca pe frate, ea te'njură şi te bate ! Nedea, măre, ce'mî făcea ? Pe Velcanti elu părăsia şi 'n orta că se băga, 6r ius-başa mi'î djcea : — d'aleî, Nedeo, dumnâ-ta ţî-aî părăsiţii nevasta,
345
350
355
360
365
370
375
380
385
nevesta şi căsuţa, şi pe bieţii copilaşi i-aî lăsatQ golani, drumaşî, ca s$ stal în haiducia ca şi robulil la robia, slugă prostă la Velcanu, puişoru de hoţomana ! Na cinci pungi de irmiliel, s:1 sS ni'lii dai legata aici ; na cinci pungi de gâlbenaşl numa 'n mână să ni'ia laşi ; mai na ş'alte de iusluci, se1 ni'ia dai şi sS te duci, t< că din totă haiducia nu ţî-e mal mare simbria ! Nedea, Greca fără credinţă, puse banii 'n socotinţă şi'I căra în pungi grămadă pen'la stana a de piatră ; la caica apoi se 'ntorse şi din fundul a lă.<|ii scose şapte funii de mâtase, împletită viţa 'n şese. Făr'de capa şi fâr'de milă, se munci, munci în silă şi 'nodâ ca una arcana pentru gutuia lui Velcana puişora de ortomanfi, ce dormia ca una buştenQ. Frunză verde lemnu uscata, iatS, Nedea c'a legata, fără temă de pecata, p'una stăpâna nevinovată. L'a legata, nu l'a legata, că de mâini l'a încordata, de piciora l'a 'mpiedicata. Unde bine mi'ia lega, într'uă fugă se ducea şi pe Turci îl asmuţia, er eia drumuia apuca : lua drumuia cu fuga şi codruia cu poteca.
<
4:
C0LECŢ1UNEA G. 1 )EM. TEODORESCU.
Turcii, măre, cândîi vedea, paloşele că 'şl scotea : 9 9 unii 'n pază rSmânea, alţii 'n prejmă rătecia şi 'n caicii năvală da. Ce sS 'î facă nu scia, că e dresa şi fermecata, 9 nici de paloşe tăiaţii, nici de puşcă împuşcaţii, de muieri nu e stricata. De Torii da a-fundii îu ape, o sâ'note ş'o sS scape ; de i-oril da focii, se aprinde funia care 'Iii coprinde 1 L,
435
440
1
Foia verde de ciccre, subt unii d61u, lângă Isv6re, piatră mare sta trântită, de ciocane ispitită, de vâcurl părăginită şi cu slove râcâită. Deli-başa se 'ncerca, der s'o misce nu putea. Ienicerii că 'şl chiăma,
445
450
455
460
şi cu toţii se 'nhăma şi d'abia că mî-o mişca, şi d'abia mî-o resturna : penfi ce-o rostogolia, năduşelile'I trecea. Şi striga, se opintia, Vâlcănaşii nici nu visa, Velcănaşu adâncii dormia. Deca, m?re, isprăvia şi de pietră mi'lii lega, frumuşelii glii ridica, susii pe malii âia aşeda,
465
470
475
brâncî în Dunăre căi da, şi, unde cădea Vâlcanulii, tera cu elu bolovanul ii , urla apa, urla malulii; 6r, cândii Dunărea 'Iu simţia, apa 'n dou6 'şi despica, pe haiducii că mi'lii primia şi frumoşii ela aşe<|a tocma'n fundulu fundului, pe stratulii morunului, unde'I dulce somnului. Se" s'aşede n'apuca, şi iat§ că se 'n tâmpla că Vâlcanii unii visii visa : ploiă rece şi turbată, 9 in caicu marfă udată, şi pe mândra lăcremândti, şi pe mă -sa suspinendu. Vâlcănaşii se descepta şi, cândii colo, ce vedea ? Dunărea se văiâta că nu'lii scie ospâta. Speriaţii, se opintia, pietra 'n spate ridica şi d'asupra se sălta, şi ca pescele'nota din vaduia Scăpăulul la cotulu Crucerulul. Foia verde de sângera, pe la cotuia lui Crucera, cine cântă, cine plânge tota cu lacreme de sânge, la caice numârânda
555
480
485
490
495
500
505
510
515
520
:,.:
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCL
Dunărea totu blestemându ? IacS'î mândra lui Velcanii, ca nu l'a ve^utu d'unu anii. Şi, cum sta de totu ofta, iatS, măre, se 'ntempla pe Velcanii că mi'lu zăria ca1 unii pesce înotândii şi cu greii abia suflându. Er mândruţa ce'mî făcea? Vreme multă nu perdea, din brăti furcă arunca, fuga'acasă 'mî-alerga şi lui frate-su'î elicea :
Ado 'ncoce paloşulii s&'î retetju, vere, strengulu !
525
530
535
— neică, neiculiţ'alii meu, noroci-tearii dumnedeii ; aî milă de soră-tea 540 şi'ml ascultă ruga mea! Nisce negustori de boî, ce tragii in gasdă la noî, a vânduţii ciredUe, der şî-a 'necatu pungile 545 şi mî-le-a găsiţii Velcanii, puişorii de ortomanii, şi Velcanii din fundii le sc6te, de"r eltl singurii nu se pote se" le de la malii pe tote ! 550 Sandulii, măre, d'audja, drepţii la Dunăre pornia, în luntrită s'arunca şi, mână ori nu mâna, că sor'-sa par'c'o tera, la Velcanii câ'mî ajungea. Abia mâna'î întindea, de"r sfi'lti scotă nu putea : bolnavu 'n joşii trăgea. Atunci Sandulii ce'î dicea ? — Las'o, vere, la naiba, că te'necă Dunărea ! — Nu potu, Dunărea s'o bată, că de mine e legată !
555
560
Sandulii, măre, se pleca, paloşulii că'I întindea, der luntrită se clătia, valurile o 'mpingea, sS'lii ajungă nu putea: puţinelu, şi se 'neca ! Atunci mândra, de vedea, frumuşelii se repedja, pâloşti în mână lua, în Dunăre s'arunca, voinicesce că 'nota, funiele că'î tăiia şi cu vie^a'lu dăruia.
5&
570
575
Velcănaşii, dâca'ml eşia, toţii mândruţii'! mulţumia, şi cu densa se vorbia. La Sandulii a-cas' mergea, rasă şi potcapii punea, într'uă luutre se suia, oliua bună că'şî lua, după Turci că se lua. Si mână, măre, mână din vadulii Crucerulul pen&'ntr'alil Pristolului şi 'ntr'alii Negotinulul.
55"
Foia verde de pe Iacii, la cârciuma cu cerdaou, unde beii agalele penS 'şl dau pistolele, s'opresce căluggrulu ca se" guste rachiulu, pelinaşulii şi vinulu. Gust' uă dată şi de douS,
5?j
5^3
59.1
&•
*»'
COLECTIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
gustă, măre, pen1 la nouă ; 4>r, cânda fu d'a (|ecea oră, chiam' afar' din cârciumioră p'a dalbă cârciumăriţă, rumeioră la guriţă, negriioră , la cosiţă, şi din gură ce'î alicea ? — Ia fu bună dumne-ta de nu'mî da cu ocaua ; cară vinulu cu vadra, pelinulu cu doniţa, c'ainii sfinţitu d'uă leturghiă cu părintele Iliă ş'anm rugata pe dumnezeu ca să'mî de pe gândulu meii ! Cârciumăresa scotea, vinii cu vedra că'î dedea şi la densuia se uita. Elii, la gură d'o ducea, tocma 'n fundii îi răsufla şi, cândii fundulii îî vedea, câta colo c'o arunca, cercurile de'î plesnia, dogele i-se dogia. Cârciumăresa eşia : vedra doge de'şî vedea, de focii mare s'aprindea şi din gură 'Iu blestema, şi cu vorba 'î toţii qlicea :
C10
Moşa călugăra, d'audia, şi mal multa se'nveselia : rasa 'n brâu îşi ridica, mâniei le 'şî sumetea şi 'ncepea de chiuia şi pe Turci mi'î descepta.
557
C55
615
Ienicerii, d'audia, pe manică o băga. Să credă nu le venia, cânda... ius-başa le djeea : 020
G25
— a înviiata ghiaurulu ; eia este, balâurulu ! Bine vorba nu sfârşia, şi Velcana ce maî făcea ? Paloşa mare că scotea, după eî se repedja : cânda pe unii 'I reteza, cânda pe alţii 'î spinteca şi, din cincî-ijecî, câţi erea, nicî unuia nu rămânea.
660
CG5
G70
G30
C0.r,
G40
— moşii călugării, de eşti beţii, du-te de te culcă 'n satii, 0-15 orî te du la mănăstire de'ţî citesce pe saltire c'amu p'aci nisce băieţî, Ieniceri, turlacî şi beţi, şi, deca'i-ăl descepta, 650 o să dai din rasa ta şi maî multa câta vedra mea
Foia verde ş'uă lalea, Velcănaşu mi-se 'ntorcea, în luntrită că intra, Dunărea 'n două tăia, pe maluia stângu că trecea şi poteca 'mî-apuca în spre casa lui Nedea, prin şesulu Motrenilor, sub munţii Oltenilor. Şi umbla din vale 'n vale cu dăsaga la spinare, şi umbla din stână 'n stână cu măciuca după mână. Colo, măre, 'ntr'uă vâlcea chiara cu Nedea se 'ntelnia. Grecu', 'ndată ce'ia vedea, ca uă stană
G75
csn
685
690
695
CÂNTECE VECHI : HAIDUCEScf.
558
IORGOVANI?.
'ncremenea. Velcănaşu, deca 'Iii opria, din guriţă 'Iii judeca: — d'aleî, Nedeo, fiară rea, asta 'ţi fuse credinţa? 700 De câţi ani tu m'aî slujiţii simbriora ţl-amii plătitu şi cu cinste te-amil cinstitu, er tu, Nedeo, omil spurcaţii, m'aî vendutu şi m'aî legaţii, la păgânii dormindti m'aî dată 705 fără temă de pecatii. Nu scial tu, fgtulu meu, că din cerii unu dumnezeii vede fapta a'o pândesce 710 ş'apoi dă şi rfeplătesce? Bine vorba nu sfârşia : paloşulu cândii aducea, capulii lui Nedea sâria, trupu 'n sânge se bătea. Der p'atâtii nu se lăsa : bucăţele mi'lii tăia, cincî-decl de părţi că'lu făcea, că cincizeci fusese Turcii, toţii cinci-c-eci se" fiă corbii. Velcănaşti mi-se 'ntorcea ; la mândruţa se ducea, toţii Iu Sandu 'I mulţumia şi pe sor'-sa i-o peţia. Apoi nuntă că făcea, cu popă se cununa, 6r kiulhanulu catu ţinea? Câte <|ile 'sii într'unii anii, că nu'I altulti ca Velcanu, puişorii de ortomanii !
715
720
725
730
[Variantă cântată de Niţă lăutaruiu ,din sa'. Zân6ga, judeţulu RomanaţI, şi comunicaţi •• d-lu institutorii Stănescu revistei Educator*'-. în anulu 1883].
Pe lucişulii Dunării 'n djua sfintei Vinerii iate" 'mî vine şi sosesce şi la maluri se opresce unii caicii împodobita, în năuntru zugrăvitu, cu postavu verde 'nvelitu şi cu sîrmă îngrădiţii. D(5r în întru cine şede ? Vro cincl-^ecl de Ieniceri groşi la trupu, cărunţi la perl, întrebându şi ispitindii şi pistole pitulândQ ; întrebându de Iorgovanii, puiuleţii de hoţomanii, ce fuge iute ca rîulu şi 'ncinge barba cu brâulQ, jumătate şl-o încinge jumătate şl-o aşterne ; cu mustăţi în multe părţi ca vrejulii de castraveţi. Er, la porţii deca sosiau, toţi cu toţii se duceau. Subt uă canarâ de ptetrâ, unde-unii câine mare latră, găsia fete zelinence şi neveste brăilence ; fete mari pânze nâlbiau şi pe pietre le 'nfloriaii. — Bună djua, fetelor.. — Mulţămimd, agalelor..
735
— N'aţi ve^utii pe Iorgovanii mândru, falnicii căpitanu'/ De veţi spune cu dreptaw precum scrie sfânta cart*?, pânzele sS se 'nfloresca
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi frumoşii să se'nălbfecă, scii, ca cola de hârtia cându o dai din prăvălia logofeţilor să scria; ăr, de n'ăţi spune 'n dreptate, 45 să vă 'ncărcaţî de păcate : pânzele să nu albăscă, ci maî răii să înegrescă scii, ca fundulu de căldare, cându se nalţă fumulfi tare. 50 — Noi pe elfi nu l'amfi văzuţii, nici cu elfi nu amfi crescuţii, der i-amfi văzuţii rudele totfi spălându'î rufele ; amu văcjutfi pe mumă-sa 5S şi pe ibovnică-sa tocma 'n vale la Ceşmea, unde cresce uă lalea. Turcii 'n vale se duceafi, p'a lui mumă 0 găsiafi din gură frumoşii cântândfi şi din drugă învertindfi. — Bună c|iua, babo fa, lugă fiă vieţa ta; anii tăi să nu 'i ajungă firele dup'a ta drugă, de ni'î asculta uă rugă. Estî mama lui Iorgovanii, mândrulfi nostru căpitanii. Să ne fii mamă şi nouă care-amii daţii cu elfi în două munca nostră de mulţi ani, împărţindfi grămedjf de bani. Noi cu elfi amfi haiducitu de cândii erea copilfi micii ; multfi-puţinfi, ce-amti câştigatfi, părticica nu şî-a luaţii : s'a supăraţii ş'a plecaţii. Pe elfi, babo, să ni'lfi spui, să dormimfi p'unfi căpătâiii, că cu elfi nimicii n'avemfi,' ci dorimfi ca să 'Iii vedemfi ! Femeia, totfi ca femeia :
60
65
70
75
80
pole lungi şi minte scurtă, femeia nepricepută : — Turcilor, agalelor, colo'n joşii, în josfi la vale, unde duce astă cale ş'unde Dunărea cotesce şi de maluri se trântesce, subt uă sălcioră naltă şi de vârffi cam aplecată cu mustăţile pe apă, unii caicfi e priponiţi! cu trei lanţuri de argintii, că de teiîi n'a mal găsiţii ! Se duceafi Turcii, duceau pen' pe Iorgovanii găsiafi. Sta culcaţii pe iarbă josfi, iarbă verde de rogosii : văntulfi barba'î resfira ca grâulii primăvara. Turcii greii se spăimenta, inima 'n ei tremura. Unii 'n apă s'aruncafi, alţii 'n caicfi se pitiafi, caicaşulfi mi'lfi opriafi, căci să mergă nu 'ndrăsniafi. Lângă capulii lui şedea sluga lui, sluga Nedea. Să ve<|î Turcii ce făceafi : de Nedea s'apropiafi : — alei, Nedeo, dumneta estî sluga lui Iorgovanii, puiuleţfi de hoţomanii. Dâ-ni'lfi, frate, dâ'lfi legaţii şi de lanţuri încărcata, slugă tu să nu maî fii, să 'ngrijescî d'ai tăî copii. Noi cinci pungi de bani ţî-omu da ca să duci la casa ta.
559 85
90
95
100
105
110
115
120
125
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
5i;o
Frunzuliţă, mărăcine, s8 veijî! Nedea, porcii de câine, omu mişelu ca şi toţi Grecii, 130 ce sciţi ca să'ţî ie pre bine chiaru cămeşa de pe tine, îţî ie vite, boi şi cal, îţi ie totft şi tota ce ai. Greculu, sutletu blestemata, 135 de păcate încărcata, nu cu greii se învoia, apoi do la Turci cerea şese funii de mătase cattt unii braţa de oma de grose, 110 împletită viţa 'n şese. Pe Iorgovana ela lega, în mană la Turci âia da. Unii (|iceaa ca să 'ia taiă şi se' ia pună 'ntr'uă copaia, 145 se'I de drumu'n ria la vale, să se ducă, ducă cale; alţii djceaa să 'ia omore şi săi puia 'n capa ua flore 150 şi se'ia duca muma-si, muniă-si, ibovnicii ; alţii ^iceau ca să'ia ar^ă, ochii dor se'I ie ua barza şi seT duc'acas'la ela, :.•.-". la copilul mititelii. Unuia din el, mal betrauu, plina de ciuda pe Romana. la midloca se aseda si din aur* asa : ^ » dicea » — Turcilor, agale'.or, cum de voi n'ati audita ce prin ţt'-ra "\ resMndira : ca acosta e spurcata si cu trupu'.a fermecata. nici de sfiite cemerita, nici vie lance II ^^ ^ . ta
Piatra de gutu i-o lega. drumulu în Dunăre 'î da, tocma'n funda se aşeda, somnii de eia se freca, şi tota nu se descepta. Vine-una racu cam crăcânosa tocmai din VadulG-de-josu ; de deştulu mica ăia strîngea, Iorgovanu se descepta, piatra 'n spate o lua şi ca pescele'nota de la vaduia Diulul pană 'n câmpuia Smi nulul. Frunzulică ş'ua sipică, a luî mandră ibovnica cobiliţa şî-o lua şi la Dunăre pleca. Pe Iorgovana ela vedea, cobiliţa şî-o trântia, iute-acasă se 'ntorcea : — teică, tăiculit'-aiu mea ce mi-te-a data dumnevlea. nisce negustori de bol, ce tragă in gasda Ia noi, aa vânduta cirezile şi şl-aU necata pungile î
:■
Tată-seU. canda audia, » fuga pe Dunăre da, intr'ua luntre se suia. către Iorgovana grâbLv, ur.a pălişi îî întindea, der la ela nu ajungea. — Iano, negustorii t~î o sr'niî scurgă anî! mei ! — Ad'palcşu'a. tătăli mei» ca rf 1 taii funia ea !
Kl..,vU.
E: treci p'Li. treci po colea p^-ne treci si Pcrârea s; cise-sciuari-.tră uure
câta una bolovanu de sare Ea pe şele 'I se lovesce, minunata se potrivesce.
îto :a grac-: rai~::_ se "ntindsa. r^?* f:-irle
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi de piatră, 'Iu curăţia. Deca pe uscaţii eşia, unG călugării se făcea. Cutreiera cârciumile şi totu cerca vinurile : • cărcă unulii, cărcă două, cercă vinuri pen'la nouă. Iorgovanu totu bea mereu, băgândii s*5mă 'n juruiţi săii.
215
220
Uă vedră de vinii scotea, tocma'n fundu îî răsufla. 2.15 cercurile 'î zorzonia. Cârciumăriţa'î (Jicea : — măi călugării, pieză rea, ce'mî trantescî tu vadra mea, că amii unii Turculeţii beţii culcaţii dincolo 'ntr'unii patu 210 şi, deca'lii veî descepta, frumoşii capulii ţî-o tăia ! Iorgovanu atunci grăia : — ia dă'mi mie-uă turtă rasă, să'ţî daii Turci afar' din casă 245
Iorgovanu peste ei da, unii pe sub patîi intra, alţii morţi că se făcea. Elu pe Nedea judeca, asia precum trebuia :
— alei, Nedeo, sluga mea, mânca-te-arii uă morte grea, tu pe mine m'ai slujiţii alt-felii cum a trebuiţii. 260 Nouă ani şi jumătate, nu ţî-aiu face Doninulu parte, simbriora ţi-amu plătitti, precum noi ne-amti învoiţii. Pentru ce tu m'aî legaţii 265 şi în mâini la Turci m'ai daţii?
225
Cândti a foştii mat la sfârşiţii, la uă cârcium'a veniţii, und' de mulţii a popositu. Cârciumăriţeî djcea : — cârclmariţă, dumne-ta 230 sctite'mî uă vadră de vinii să mai jtpierdu *putinii din chinii. b
Atunci Turcii 'nţelegeaîi, răii prin casă văicăriaii : — boca, boca ghiaurulu, este elu, balaurulii ! Este Iorgovanu copilulii, ce bate Turcii cu pilulii !
501
Cu paloşul u aducea, capulii Nediî elu tăia, 270 trupulii la câini arunca, căinii carnea ii manca. Câte-unu osciorii alegea şi pe focii le grămadia, 27i şi nici bine nu ardea până toţii scrumii se făcea, şi d'acolo le lua, într'uă piuă le pisa, 280 pe lopată le punea şi în ventii le spulbera : — ce-o lăsa pe urmă ventulu să mănânce şi pămentulu |
Amii cântatu cântecîi bătrânii, . şi mai amu vro (Jece 'n sinii ; er, de voiţi să mai cântii, mai mişcaţi dla la rândii : daţi'mi şi mie să gustii, de e vinii ori de e mustii !
285
STANISLAVrî VITEZULtt. 250
[Scrisu In BucurescI, la 1 1 Maiu 1884, după Petrea Creţulu Şolcanu din Brăila.— Are mal acelasl fondu, der variază de cele precedinte prin ■ titlu şi prin mal multe completări].
Foicica mărăcine, ascultaţi, boieri, la mine să vă spuiii d'unii cântecii bine. 255
Spre apa Bertescilor
:sc
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
.112
ţi a Ghorraănescilor, und' s'aduna gârlele de 'ţi rovtfrsâ apele1, iuto'ml vino d'unu caicii cu postava verde 'nvelitii, prin nauntru zugrăvită, prin afara ţinuitii*. Dt'ir în caicft cine'ml suntQ, totO. cu modurile 'n vOntii ? Suntu cincî-tjocî de DristurenI* ţi şoTeţocI de GălăţenI cu opta-tjccî do Giurgiuvenî, zurbagii ţi Turci paganl, toţi fugişi de la stăpâni, cu paloţe poleite ţi cu arme ghintuite ; <5r mal maro cin'-erea, toţjl do cino'ţl asculta ? Ia de Turculu m?runţelu, nuMunţeln ţi bondocelil, feciorulu lui CiupagelQ, de ţipă GiurgiulQ do elu. Fotă verde ţ'uă lalea, caiceluia se zăria ţi pe Dunăre 'ml venia, de mala ca s'apropia ţi, la mala dec'ajunţea, toţi dintrYnsuln josă se da, onă mare se făcea ţi 'ncepea a colinda, a colinda ţ%a 'ntreba, Dor, de cine'ml întreita ? IV StAm^avu viteraia, vito.-u'.a ţi haiJîucuia, căi vito.: a ţi voiaicolă de s'a vîusă vestea de ela.
«
5
10
15
20
25
30
40
4$
* • -l *N--' * J-~ ""' •--<- -—'• >*i' 7*- <•••- »>a.
Turcii, măre, colinda, Turcii, măre, că 'ntreba măre, totti din sata în satu, măre, totu din vadu în vadu, der de locu nu'lîi dovedia, pe nimenia nu găsia urma s6 le potă da. De vedea ţi ier vedea, Turcii 'n dr<5iâ se plimba pe potmolulu Dunării, la 'ntorsurile gârlil, ţ'acolo ce mi'ţî vedea, ţ'acolo ce mi'ţî găsia ? Vedea fete selinence, găsia fete brăilence cu iiă ţi cu zevelce. De v&Jutu cum le vedea, de găsita cum le găsia ? Unele pânze 'nălbia, în gârlă că le spăla, în fdntană le clătia ţi de pietre le trântia pânzele de se 'nălbia; altele pânze lua, pe ierburi că le "ntindea, pe câmpuri le 'ncmcisia ţi la sore le usca. Unde Turcfl Ie vedea, opacele1 -afundu băga, în caice se suia si mana, mare, tslal pen* la ele (Taju^wa. Din caică cec* sâni cr=:-T*plc^*
COLEŢCIUNEA G DEM. TEODORESCU.
şi la ele se ducea, 90 bună djua că le da şi din gură le djcea : — savaî, fete selinence, ' savaî, fete brăilence, fete mari şi mititele şi neveste frumuşele, 95 bine v'amu găsiţii lucrândii merge-v'arti lucrulil pe rândil ! Fetele, de'î audja, nici unica nu vorbia, Turcilor nu răspundea, ci de frică 'ncremenia. Numai una se găsia, se găsia de îndrăsnia: fetişoră smedioră cu cosiţa gălbioră Turcilor că mulţămia şi din gură le (Jicea : — mulţămimu, agalelor şi baş-cairnacanilor, vouS Gâlăţenilor, vou8 Dristurenilor, vou6 Giurgiuvenilor. Er ce"uşulu, d'audja, elu din gură le 'ntreba : — savaî, fete selinence, savaî, fete brăilence, neveste ialomiţence, care pânzele nălbiţi şi de pietre le trântiţi, câmpurile 'mpodobiţî, n'aţî ve^uta p'unii căpitanii puişoru de ortomanii, pe StanislavQ vit6zulu, pe Stanislavu voinicul u? De n'eţî spune cu dreptate, de la Domnulu s'aveţî parte : pânzele vi-se nâlbescă, pânzele vi-se dospfecă ca uă cola de hârtia cândii o ieî din prăvălia ; d'6ţî spune cu strâmbState,
100
105
110
115
120
125
130
Domnulu nu vS facă parte : să staţî toţii nemăritate şi cu mâinile 'nclestate, pânzele vi-se negr6scă, pânzele vi-se cernfecă ca cernâla de condei cândii din cârciumă o iei! Fetele, deVaudja, de frică nu mal scia : maî t6te încremenia şi mal t6te că tăcea. Numai una se găsia, ss găsia de îndrăsnia: fetişoră smedioră, cu cosiţa gălbioră, ce ml-a foştii de mititică lui Stanislavu ibovnică. Ea căuşului vorbia şi din gură'I răspundea : — Turcilor, agalelor, cinstiţi caimacanilor, Ieniceri şi Dristurenî, Gălăţenî şi Giurgiuvenî, pe Stanislavu n'amu v£
563
135
140
145
150
155
1S0
105
170
175
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
564
tătărescîi, de prisacă ovreiască şi de pângărâ leşSscă : unde'n apă le clătia Dunărea se închiega, apa negră se făcea ! Turcii, dec'o audja, cu galbeni o dăruia, cu cuvinte'I mulţămia, către Dunăre pleca, (Jiua bună că'şî lua de la fete selinence, de la fete brăilence, neveste ialomiţence. EI, la maliî deVajungea, ce"u|elulu ce'mî făcea, câuşulii Slii mărunţelu, mSrunţelu şi bondocelii, feciorulii lui Ciupăgelii, se teme Giurgiulu de elii? Opăcelu afundă băga şi caiculii îşi mână, apa 'n două că tăia p6n8, măre, c'ajungea la potmolulu Dunării, und' s'adună gârlele, und' se versă apele. Din caicu de se uita, el pe babă mi-o vedea, ţi cu vesla toţii vfislia, pân' de ea s'apropia : baba semă nu băga.
180
185
190
195
200
205
210
2ir,
220
fir, la malu dec'ajungea, din caicfi pe joşii se da ; alţii malulii că săria şi de ea s'apropia. Mal d'aprope cându venia, c^uşulu se alegea babei selamlîk îl da şi din gură mi-o 'ntreba : — maică, mâiculiţa mea, spune ce te-omu întreba : n'aî v6(Jutu pe Stanislavti, puişorii de ortomanu, că ne-a foştii bunii căpitanii ! ■; Elii cătămii şi 'Iu ispitimu, nicăirl nu'lii dovedimii. Spune, că te.omu dărui. spune, că te-omii mulţăini şi de elii mal bine-o fi ! Şi, cândii vorba'şi isprăvia pola de galbeni lumplea, cu paftale-o dăruia. d6r baba nu le spunea, ci din gură răspundea : — Turcilor, agalelor, şi voi, caimacanilor, geba m8 totu dăruiţi, g(5ba m6 toţii ispitiţi, că io nu l'amu cunoscutu. că io nici nu l'amu v&Jutu ! Turcii, deVo audja, i6r cu vorba o 'mblântjia, cu galbeni o dăruia şi paftale '1 mal dedea, d6r de g6ba le erea : baba nici că se uita, baba nici că le spunea. Deca vedea şi vedea, câuşulu se necajia, Turcilor că poruncia şi turcesce le vorbia, 6r Turcii se alegea, ptenG pe babă mî-o lua, ,
i
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
cinci d'uă mână c'o ţinea,
270
275
280
285
290
Baba greii se văieta, d6r, de spusii, toţii nu spunea. Ceuşulii, d6ca vedea că planii ge"ba o făcea, că ge"ba ţSţe'î tăia şi cu sare le săra, cu paloşii s'apropia sS'I taiă beregata. Atunci baba tremura şi, de vedea şi vedea că scăpare nu erea, atuncia se 'ndupleca, de Stanislavîi le spunea şi din gură le (Jicea:
295
300
305
— Turcilor, agalelor, cinstiţi caimacanilor, d6ca mS 'ntrebaţl pe mine, atunci se" vi'lii spunii mai bine. 310
Ia siliţi de v6 porniţi, şi pe Dunăre vesliţl cale de vro trei conace la vale de apă'nccm D'o fi sfi v'apropiaţl, ochii s8 v6 aruncaţi la uă salcia plecată cu ramuri pane" pe apă şi pe maluri resfirată. Acolo o se" 'ntâlniţl, acolo o sS'mi găsiţi caicelulii lui opriţii, de salcia priponitii, . 6r pe densulti adormiţii cu paloşulii golii pe pieptu cum e Stanislavu desceptii. Ventulii bate valurile, valulii bate malurile, chica'I face palele 1 Unde Turcii 'ml-autjia, pe babă c'o deslega, galbenii că'I dăruia şi paftalele 'î lăsa ; la caicîi că alerga, opăcele-afundti dedea şi pe Dunăre veslia, apa 'n două de tăia. De mergea ce mal mergea, trei conace de făcea, sălciâra că zăria şi spre dânsa se zoria, ' er acolo ce'ml vedea ? Uă salcia resfirată cu ramuri în joşii plecată, <5r, sub salcia opriţii
565'
315
320
325
330
335
340
345
350
355
CÂNTECE VECHI : HAlDUCESCl.
w
şi de densa priponită caicelulu şinuitii, scrisii cu slove de argintii. Stanislavu pe elu dormia şi cu faţa 'n susii erea, cu paloşulu golii pe pieptti cum erea cândii sta desceptu : ventulu bate valurile, valulu bate malurile, chica'I face palele. Turcii, d6ca mi'lu zăria, frica 'ntr'ânşil că intra, dâr câuşulii se răstia şi de malil s'apropia : uniî ca brosce săria, alţii ca şerpi se ţâra, pân8 lângă elii venia. Dâr acolo ce'mî vedea? Că elu singurii nu erea, ci de pază mi'lu păzia sluga luî de Necula, Grecii din Ianina veniţii şi la densulii pripăşiţii. Turcii, cândii s'apropia, pe Necula 'Iii descepta, er Necula alerga şi din gură le striga :
360
:;i;.->
370
375
380
385
— Turcilor, voinicilor, şi voi Ienicerilor, ce pripiţi 390 de toţii săriţi şi ca şerpii vS tereţî? Au pe mine mS pândiţi, aii pe Stanislavil voiţi, că'I feciorii de ortomanii 395 şi e bunii de căpitanii ? D£r sciţi, măre, aii nu sciţi că de geba v<3 siliţi şi de gâba v8 pripiţi? Ve chicii (jeti, pre legea mea, 400
că se'lu. prindeţi n'âţî putea de cătii numai dor legaţii şi cu lanţuri ferecaţii, şi cu pietre încărcaţii ; că n'amii p8ru în capulii meii i>icâţi voinici amti vSdutu eu toţii de densulii kisăgiţl, toţii de densulii omorâţi! Turcii, deca'lii au
vi
(
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
toţii la galbeni venetici de câte-uă sută şi cinci, toţii galbeni şi mahmudele, icosarl şi cu nisfiele câte-uă sută cincî-spre-tjece, de'ţl face inima rece. De trei ori îî mal dedea, de trei ori pola'I umplea pân6 cândii se'ndestula, penS cândii se sătura. Atunci Grecuia ce făcea? La stăpânii că se ducea, cu strângurî bine 'Iii lega, picicre'î împiedica şi pe Turci îî aducea, şi pe mâini la Turci 61u da. Turcii, daca mi'lii vedea, bine mulţii că le părea şi la planuri plănuia : unii t]iceau sS'ltl îrapusce, alţii cu dinţii sâ'ia musce; unii strigau sS'lii omore prăjindu'lii lângă vâlvore ; alţii ţipaii s6Îa omore cu strungii de spenzurătore, âr alţii sbieratl sS'lii taiă, mortea mal dulce sâ'l paiă. Şi, cândii sta de se vorbia, şi, cândii sta de plănuia, Turculeţulii mărunţelu, mărunţeii! şi bondocelu, fecioruia lui Ciupăgelii, ce ţipă Giurgiulâ de elii, dintre Turci se alegea şi turcesce le vorbia, şi din gură le d^cea: —Dunărea l'a hărănitii,
445
450
455
460
465
470
475
480
485
567 490
Dunărea l'a 'nbogăţitii ; Dunărea se" şi'lu primescă, Dunărea sS'lu pistosâscă ! Şi, din gură cum djcea, numa'n palme că bătea,* Turcilor că poruncia, ca neferi îl trimetea toţii în ţâra Moldovei, la 'nvârtitura schelei s'aducă piatra morii, de la m6ra ciuruită cu piatra părăginită. Cum câuşuia poruncia Turcii 'n grabă c'alerga, în caicii că se urca, opăcele-afundti băga într'uă clipă se ducea, şi 'ntr'uă clipă se 'ntorcea, şi 'ntr'uă clipă aducea pietrâ de moră cioplită, nâgră şi părăginită. Er, cu densa cândii venia, câuşulu ce mal făcea? Mâna'n posunarîi băga, sculQ de mStase scotea în patru câ'ia râsucia, în şese că'ia împletia, în noue" că'ia îndoia, pietrâ bine că lega, pe Necula că'Iu chiăma şi cu eia o ridica ; tocma'n caica o purta, la Stanislavu o ducea, după guta i-o atârna,
495
500
505
510
515
* 520
525 *
530
568
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
caicelulu cletina, caicelulu răsturna şi StanislavQ.ee dormia, dreptu în Dunăre cădea ! Turcii 'n palme că bătea Turcii din gură striga: „işala „şi maşala ! Foicica ş'uă lalea, Stanislavfi, daca cădea, cu faţa 'n josG se 'ntorcea, piatra 'n spate că'î venia şi, la fundfi de 'Iu împingea, cu gura 'n nisipu cădea, apă 'n gură nu'î intra ; er Turcii, de'lu îneca. pe Necula 'Iu judeca, banii 'ndărătu că'î lua, cu paloşe 'Iii omora şi din gură'I toţii dteea :
535
540
545
550
— Turcu'î răii şi e păgânii, der nu 'şt vinde pe stăpânii; scrisii în cartea lui a staţii că e faptă cu păcatfi sg vindj omii nevinovata !
555
Pe Necula 'Iii omora ş'apoî, măre, se ducea, Dunărea 'n două tăia şi cu toţii se 'ntorcea care de unde erea.
5C0
Stanislavu, dacă cădea, greii trei dOe că dormia şi trei dUe 'n apă sta : cu gura'n nisipu şedea, picii de apă nu 'nghiţia. A treia Q. cândii sosia, Stanislavu se descepta, friguleţu i-se făcea şi legata că se simţia. Stanislavu, măre, făcea făcea, măre, cum putea, la dumnezeii se gândia, la dumnezeii se ruga,
565
dumnedeu elfi puteria, gânduri bune că'î dedea. Mâna pe piatră punea. sforile că'î apuca, sforile i-le slăbia şi piatra că răsturna, pietra, măre, pietra morii tocmai din ţara Moldoviî, pietra mare şi 'negrită de morâ părăginită. După ce mî-o răsturna, sforile dăca'î slăbia, pietra pe pieptu că punea, în piciore se proptia şi, daca se opintia, trei stânjinî în susfi o da : apa 'n laturi se trăgea, şi de maluri se isbia, Stanislavu se ridica şi ca pescele 'nota, că Dunărea 'Iu cunoscea, ea pe densulii, elfi pe ea. Foicica de dudăfi, după cum vrea dumnedefi se face bine ori răii.
570
575
Iată, măre, se 'ntempla că la Dunăre mergea şi pe malfi că^se plimba a copilă rumeoră şi la faţă smedioră, cu cosiţă gălbioră, care-a foştii de mititică Iul Stanislavu ibovnică, într'uă vreme părăsită mal pe urmă drăgostită. Ei unfi semnfi i-se făcea,
5»
jş
sy
5:.-,
&►■
•'>
610
tis
ee
UOLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
de cu djuă se scula, cofele 'n mâuâ lua, 625 spre Dunăre se ducea, er acolo ce'mî făcea? Cofe cu apă umplea, pe potmolti că le lăsa 630 şi pe malti că se plimba, cândă..în apă ce vedea? Pe Stanislavă înotândă, de ostenela suflându. 635 Si ea, măre, de'lă vedea, nicî uă clipă nu pierdea : cofele 'n pământii trântia, la taică-seu alerga, 640 în genuchie că'î cădea şi din gură mi'î elicea: — savaî taică, moşii b&trână, moşu cu barba pen' la brână, sal, tăicuţă, saî, drăguţă, 645 Stanislavu că s'a 'necatu şi, sg'lă laşi, ţî-o fi pecată. Moşulu, unde-o audja, cam răstită îl răspundea : — cine scie ce-aî visată, 650 daca <|icî că s'a 'necată. Cum se potă să se 'nece cândă înotă ca unu pesce, 655 Dunărea 'n piciore trece şi se luptă 'n ea câtu <|ece ? De> copila totă plângea şi de tat'-seu se ruga, şi din gură mi'I d^icea: — saî, tăicuţă, saî, drăguţă, că, de n'o fi Stanislavu, mare minune să fiă, c'aşia mi-s'a părută mie.
660
665
569
0 fi frat-sSu mititelu, că pre" sâmenă cu elă ! Moşulă, dec'aşia vedea, vesla 'n mână că lua, cam uă veslă de argintă cum n'amu v6(|utu de cându suntă, şi la Dunăre-alerga, şi la Dunăre-ajungea, er acâlo 'şî-alegea unu cinelă totă de aramă, cu şînele de alamă, mică de nicî că'î bagi de semă. Moşu'n cină daca intra, pe Dunăre se ducea, susă şi josă că se plimba, pretutindeni ispitia, d6r pe nimenî nu vedea. Moşulu, măre, se gătia îndărStă cinulă sS'şî dea, cându, iat6, mi-se 'ntempla că Stanislavu elu simţia şi din apă că'lă vedea. Pi6tra 'n pieptă că sprijinia, piatra 'n susu că opintia, de treî stânjinî o suia şi d'asupra se sălta. Moşulă, măre, de'lă vedea, cruce mare că 'şî făcea, 9 de la brână cuţitu scotea, legăturile'î tăia, pietra 'n Dunăre cădea : apa 'n dou6 se făcea, valurile se clătia, treî câsurî borborosia, treî cesurî la fundă mergea ! Stanislavu, deca scăpa, de cinelă se apuca,
670
675
680
685
690
695
700
705
ro
CÂNTECE VECHI : IlAIDUCESCl.
de cineia se încleşta şi/n năuntru de săria, moşului că mulţămia şi din gura mi'î (Jicea :
710
— d'aleî, moşule betrânu, 715 moşii bfitrânu cu sufletu bunii, mare parte c'amii avuţii, mare bine ml-aî făcuta. 720 Ca se'tî facii şi eii d'unii bine, adu vesla ta la mine, să'ţjl arfita cum se veslesce, Dunării ce 'î trebuiesce ! Moşulii vgsla că'I dedea, şi 'ncepea de mi'şl veslia 'ntâia 6ră voinicesce, a doua hoţomănesce, 6r a treilea turcesce, şi, cânda vâsla înfigea, de trei paşî caicii mâna, la malii iute că 'iii ducea, peste malii că'lii ridica şi, caiculii cândii sălta, Stanislavil se răsturna, lungii pe ierbă de cădea. Unchiaşulu se speria, la dânsulii că se ducea, de subsioră 'Iii lua ş'acas' d'abia mi'lu ducea. Feta mare, de'lu vedea, la dânsuia că năvâlia, pe obrajî eia săruta, ochii 'n lacreml îşi scălda şi cu focii de elti plângea. Moşulii, dâc'aşia vedea, fil-sel, măre, că'î oUcea : — (Jicu'ţî (JM, pre legea mea, că tu mi-al făcuţii belea ;
725
eii de morte l'amu scăpaţii, tu de plânsu te-ai apucata ! Pene1 vorbe isprăvia, teta lapte c'aducea, lui Stanislavă că'î dedea, ă6r de beuta nu putea, ci cu lingura 'I turna, până, măre, se trezia, pene 'n fire câ'şî venia, moşuia de se linistia, feta de se'nveselia. S6rele cânda scăpfita, m6să mare se 'ntindea : toţi la m6să s'aşe<|a şi frum'osa se ospgta, că de fome leşina.
7S5
7fr>
765
770
730
735
740
745
750
Foia verde ş'uă lalea, până
775
7w
785
790
COLECTIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
de 'ncercatu cum le 'ncerca ? La genuchie le punea, în genuchie le 'ndoia, paloşe că se frângea: scotea banulu şi plătia, şi la altul u se ducea. De vedea şi ier vedea, totu pe uliţă mergea şi iate că'nemeria tocmai la Ovreiii-bogatu şi de lege lepfidatu. In dughenă de intra, totu de paloşe 'ntreba şi Ovreiulii îî dădea, felu de feluri că'î scotea. Stanislavti le alegea, Stanislavti le încerca : de mânerii le apuca şi, de vârfii cându le 'ndoia, bucăţele le făcea. Ovreiulii, deca vedea, Ovreiulii se necăjia, pe Stanislavii suduia şi din gură mi'î d^cea : — d'aleî, puiii de pişikeru, fost-a tat-teu săbierii ca să le cunosc! pe fierii?
de la Şupelu1, cu tăişul u, de oţelii: mulţii bănetii cerea pe eltl ! Stanislavii, unde 'Iii vedea, bine, măre, că'î părea, mâna pe densuia punea; de mânerii ehl apuca, cu mâna vârfu'î lua , la mânerii că'lti aducea, la mânerii că'lii îndoia, paloşulii nu se frângea. Atunci, măre, ce făcea ? Josti pe mesă că'lii lăsa, pe tarabă i-lîi punea şi cu densulii se tocmia, 6r din gură l'intreba : — măî jupâne, liftă rea, câtii îmi ceri tu pe 8sta ?
800
805
810
815
820
825
Er Stanislavii răspundea şi din gură mi'i elicea : — taci , Ovreiule spurcaţii şi de lege lepădaţii, 830 că d'ale proste mî-aî daţii ; ş'apoî, d'o fi unde-o fi, câte-amii frânţii ţi-le-oia plăti penS cândii oiti nemeri ! Ovreiulii, dec'audja, Ovreiulii se îmblâiKjia ; uă cutia că scotea ş'unii paloşa că'î ar&ta, paloşulii
835
•
Ovreiuia paloşa lua, pen'la mânerii l'îndoia şi din gură 'I tota spunea că nu e paloşa de fiera călită de vr'una săbiera, ci'î paloşuia de Şupeia, cu tăişuia de oţeia, d'una mare paşiă purtata în ordia luî Murata2 ; apoi, măre, se tocmia, c^ece pungi de lei cerea.
571 840
845
850
855
860
865
870
875
Stanislava se învoia, paloşe frânte 'î plătia, (Jece pungi de lei mai da şi paloşuia cumpăra : 1. Pote că oraşulu Jubbel de pe rîulu Tigru, mal josu de Bagdad, a devenitu Şupelii in pronuncia populară. 2. Muradti s6u Amuradu (şiAmuratu) unulu dintre imperatoril turci.
572
CÂNTECE VECHI : HAIDDCESCl.
bani peşin câ'I număra şi pe tablă 'î socotia. Ovreiulu banii strângea, paloşu 'n mană 'I dădea er Stanislavil, de'ia lua, vreme multă nu pierdea : pe Ovreiii că'lîi suduia şi din gură mi'î d,icea :
880
885
— alelei, Ovreiu spurcata şi de lege lepădaţii, 890 să nu te ţii înşelaţii, că banii ţi-i-aî luaţii, der să sciî cu-adevărata că e paloşa de furata, 895 şi tu mare vinovata ; ăsta e paloşuia mea,
910
915
920
şi Giurgiuvenî, şi haini de Gălăţenî, şi pase ţarigrădenî. Câţi Turci, măre, că găsia, câţi Turci, măre, că'ntâlnia pe subt paloşa că'î trecea. Care pe subt pata intra, cafele că răsturna, • ciubuce că'şî arunca, meşiî'n urmă că'şi lăsa, kiselele că'şî pierdea, er Stanislava îi căta, de subt pata că mi'î scotea şi cu paloşa îi tăia : nici unuia nu rămânea. Stanislava, deca'I tăia, la una loca îî aduna, mare grămadă făcea, din Turci claia ridica, ăr, cânda lumea s'aduna şi din gurâ'ia fericia, numa 'n palme că bătea, după lemne trimetea, cară de lemne c'aducea, foca pre-jura că le punea şi pe Turci ii pistosia pană scrumuia rămânea, ventuia de mi'ia risipia. Foia verde ş'uă zorea, Stanislava, dăca'î ardea, d'acolo mi-se ducea, prin cârciume că intra, cinci oca
573
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCH.
de vinii că bea, inima de'şî recoria, 6r d'acile se 'ntorcea, la Dunăre se ducea, în notu Dunărea trecea, la unchiaşti că mi'şî trăgea. La unchiaşii deca'mî sosia, ibovnica că'şî găsia depenândii caierele, desfăcendu toţii trămbele şi plângendu dragostile. Stanislavu, dec'o vedea, drepţii la densa se ducea, în guriţ'o săruta şi de mană c'o lua. MoşulQ vreme nu pierdea : ldutari că'mî căuta, lăutari că mi'şî tocmia şi de mână mi'î lua, la bisercă mi'î ducea şi cu popă 'î-cununa, e>, a- casă de'mî venia, nuntă, măre, le făcea, horă mândră că 'nvertia, mesă lungă că 'ntindea şi toţii sătulii aduna de bea şi se'nveselia. Stanislavu ce maî făcea? După mă sa trimetea şi frumosti o aducea;
970
975
-m
985
990
995
mânuşiţa'î săruta, ce-a păţiţii îî povestia, la toţi bine le părea. Vreme multă nu pierdea, 1015 haiducia că'mî lăsa, nevestica că'şî gătia, măiculiţa că'şî lua 1020 şi cu ele se ducea tocma colo 'n Moldova, maî în joşii de Raova, unde'mî ş6de ş'acuma de boteză, 1025 crestineză, de cunună şi'mpreună, dândii de fină uă tretină, 1030 de finuţu câte-unu bănuţii; dând ii de babă uă-iepă slabă, de voinicii unu calu bfitrânu 1035 sg ţiiâ maî mulţii la drumu, 6r la noî, la lăutari, galbenî noî de eî maî mari, 1040 irmilicî şi icosarî, nisfiele • şi mahmudele ca se- ne 'nţolimu cu ele.
1000 STANISLAVCr. [Variantă scrisă la 27 Decembre 1884, după Şerbanu Muşatu, foştii artileristîi în reg vi, actualminte muncitorii la Crucea-de-pâtrâ în Bucurescî]. 1005
010
Foicica ş'uă lalea, umblă Turcii d'aiurea, d'aiurea prin plaiurea, după Stanislavu vit^zulu, după Stanislavu vestitulu, că mi-e dma cârcîumaru,
5
574
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
şi'mî-e noptea măcelarii : d^iua cârciumarQ de buţi, n6ptea măcelarii de Turci, măcelarulii Turcilor, hingherulii Tătarilor. Turci, p'aiurea de'mî umbla, iatS, măre, c'ajungea mal din josulu vadului, vadului Venezuluî, und' se strînge fetele de 'nălbesce pânzele şi le batti cu pietrele albe ca lebedele.
io
15
20
Tote fetele tăcea, numai una răspundea, numai una le spunea şi cu pică mi'lu pîra, că de mică mi- o iubise, la mare mi-o oropsise, gălbiorl nu'i dăruise. Ea la Turci le artSta şi din gură le djcea : - voi mereu sS vS toţii duceţi pSn'gţl vede" c'o s'ajungeţî colo la Vadulii-surpatu, că muma lui Stanislavii îl spală zăbunele şi 'I curăţă
Unde Turcii-o auc-ia, Dunărea 'n două tăia şi 'ntr'uă clipă ajungea pânS la Vadulii-surpatu, la muma lui Stanislavii, 6r, pe maia d6ca sâria, drepţii la babă se ducea, şi din gură mî-o 'ntreba :
25
Turcil'n vadu mi-se opria şi din gură le grăia; — bună-djua, fetelor, fetelor, suratelor ! N'aţl v&Jutii şi n'aţl aflata de vitâzuia Stanislavii?
armele toţii de soia armen&că, de untură tătărâscă, de stropurl ieniceresci şi de sângiuri păganescl.
30
35
40
— bună djua, babă grasă, chipu alesă de jupân&ă; nu'ţî-e flăcăiaşa-acasă ? De cum-va se afl' acasă, fă de'I spune ca sS e"să; de cum-va e dusa la viei, fă de'I spune ca să viiă, tovarăşa sg'ia socotimQ, gălbeneta s8 ne'mpărţimu. Turcii vorba nu sfârşia, şi frumosa mi-o dăruia, 6r bătrâna se 'nşela şi din gură le djcea: — duce-v8-ţl, boierilor, duce-v6-ţl, agalelor, pe luciuia Dunării la scursorile morii, la uă salcia pletosă pitulată şi stufosă, că pe densulu l'fi^î alb cu sluga luINedelea!
45
50
Turcii Dunărea tăia, acolo că'mî ajungea şi sub salcia zăria caiceia împodobita tota cu zale de argintii şi pe apă priponită.
COI.ECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU
Binişiora pe maltl săria, maî d'aprope că 'mi venia cânda Nedelea, de'î vedea, tota la el se repedea. Turcii mi-se speria, 100 prin răchită că fugea. Der vinii Turcii, maî pişikera, se opria cam lângă eia şi din gură mi'î vorbia si cu bani mi'lii ispitia, 105 şi Nedelea ce (Jicea ? — Sunteţi Turcî la capii legaţi ş'a muiere semenaţî. Nu'lu vedeţi că e culcata, nu'ia vedeţi că d6rme, beta no tota de vina d'&ia irmizia şi tota d'6ia maî buna rachia? Haî, că nu e de lăsata : ce'mî daţî, s6 vi'ia daa legata? Şi cu Turciî se tocmia, cinci galbeni de capa îl da : cinci galbeni de câte cinci, de capa douS-
rasa la c6fă, mustăţi după capa în6dă; şi cinci galbenî că'î dedea,
H5
120
^ 125
180
135
pe una caia l'încălica, la Brăila 'ia trimetea, mStase 'n sculurî sS iea ; şi, d6ca i-o aducea, Nedelea mi-o rSsucia şi dintr'e'nsa că'ml făcea strunga în patru de mutase, s8'ia p8trun(Jă pen' la 6se. Şi.'n caica deca intra, pe Stanislava mi'ia lega. Eia, legata de se simţia, numai breţele'şl mişca, strangula i-le pStrundea, în ose se sprijinia, dâr eia nu se descepta.
575
140
145
150
155
Turcii năvală dedea şi cu toţii 'Iii judeca. Unuia djcea că sS'ia taiă, 160 altuia (Jicea sâ'ia jup6iă, 61a cu gura sS'ia musce, Slâ-1-alta ba sS'ia împusce. Pişikeruia ce-a grăita? 165 — Dunărea l'a hărănita, tota pe Dunăre sS'ia dama, c'alt-feia nu scia de scăpăma ! Şi el, măre, ce'mî făcea? Piatră de moră lua şi, de guta cânda i-o lega, brânci în Dunăre că'I da. Stanislava la funda cădea, trei <|ile şi trei nopţi sta, 6r cânda, măre, se trezia, d 'asupra apei eşia. Piatra de moră lua, pe burtă c'o aşed^a şi din c6te'mI-înota pen£ iate c'ajungea unde cârciumă vedea, 6r din cârciumă eşia frumosa
170
175
180
CÂNTECE VECHI : HâlDUCESCI.
576
cârciumăresă cu vedriţa plină-rasă şi spre Dunăre privia şi la densulu se uita. Stanislavu, unde-o zăria, cu guriţa o'mbiia:
185
190
— trântesce vedra la draculu ş'alerg' de spune Iu tat-tu sS puia vesla 'ntr'uă renă si orâniţa 105 'ntr'uă mână, că'mî slăbescil puterile şi mi-se ducii filele. 200 Cârciumăresă pleca, cu tat-su se întorcea ; in luntrită se punea, pen' la dânsulu ajungea ; cu orâniţa dedea, piatra de gutii că'î tăia, în veslă că mi'lu prindea, în luntrită că'lfi punea şi la mărfi că mi'lu scotea, cu vieţa mi'lu dăruia.
205
In caicu deca intra, pSn<3 djuă se făcea, la Brăila c'ajungea. Paloşulu că mi'şî scotea, prin cârciumi cutreiera şi pe Turci că mi'î găsia bendu vinulfi cu vedriţa,
In caicu deca intra, îndărelti mi-se 'ntorcea penă 'n josulu vadului, vadului Venezuluî. Ibovnica 'sî întâlnia şi din gură mi-o 'ntreba : — ibovnicii câtti m'aî avuţii, nici unii reu nu'ţî-amu fâcutu de ce la Turci m'aî vendutî; Bine vorba nu sfârşia, cu pecură mî-o ungea, focu de la piciore 1 da şi, cândii scrumfi se prefăcea. cu pumnulu că'lti aduna şi la venturi l'arunca.
210
Stanislavu se odihnia: numai uă <|i că şedea, unu caicil îşi alegea şi din gură ce'ml grăia? — Fiî, Gherghino, sănStosă, şi sS m6 ascepţî la nrâsă.
rachiulfi cu ocaua. înăuntru de intra, numa unulii că scăpa şi, de fugă ce fugea, în Dunăre s'arunca. Stanislavu ce mi'şî făcea? Spatele 'n uşă punea, capetele le tăia. focii oraşului că da : S grămada de Turci ardea.
215
220
Cu caiculu se pornia, la Vadulu-surpatu sosia şi, pe mă-sa de 'ntălnia, din gură mî-o judeca : — maică, măiculiţa mea, de cându, maică, m'annl mari;. nimica nu ţî-a lipsiţii ; nici unu râu nu ^î-amu făcuţii, tu la Turci că m'aî venduU Baba se cutremura şi din gură mi'î grăia: — ţî-a foştii toţă tovarăşei. şi mî-au daţii şi galbenei.
225
Stanislavu se necăjia şi din gură 'î rcspundea : — pole lungi şi minte scurţi.
COLECŢWNEA G. DEM. TEODORESCU.
la venijare pricepută, de 'mî ereaii tovarăşei, îţî dădeau eî galbenei? Amii să facii şi eu cu tine ce-ati tăcuţii şi eî cu mine, ca sS'nveţe orî-ce mumă se" fiă la copilii ciumă !
270
275
Şi, cândii vorba isprăvia, în Dunăre-o arunca: — se" fii mesă pescilor, conăcelulil racilor şi prânchalu morunilor ! D'acolo deca 'mî pleca, Stanislavu mi-se ducea la sluga luî Nedelea, care bea şi chiefuia cu ibovnici treîj ce-avea. Sede Greculu tolănitu şi la faţă rumenitii, de ibovnici ocoliţii : una 'Iu mişcă, alta 'Iii pişcă, a treia elu. neted^esce ;i cu vinii elu toţii stropesce.
280
285
290
Pe Stanislavu de vedea, la genuchie mi'I cădea, 295 e"r vitezulîi ce'I grăia? — Tu, Nedeleo, sluga mea, omii hainii, de viţă rea, câtu pe mine m'aî slujiţii ia spune'mî ce 'ţî-a lipsiţii ? 300 Simbriora ţi-amii plătitu, ca p'unii frate te-amîi hrăniţii; ba haine ţî-amu dăruiţii, ba arme 305 ţi-amu juruiţii. Nici unii r6u nu ţî-amii făcuţii, tu pe mine m'ai vânduţii şi m'aî daţii la Turcî legaţii, fără temă de pScatii. 310 Şi, cândii vorba isprăvia,
577
cu paloşii capu'I sbura, bucăţele 'Iii ciocârtia; er d'acilea se 'ntorcea, se 'ntorcea la Gherghina, că'lu ascepta cu masa. Şi cu ea se cununa, nuntă mândră că făcea, de se ducea pomina dincolo de Brăila.
315
320
D O I C I L tr. [Scrisu la 27 Decembre 1884, după Şerbanu Muşatu, fostu artileristu în reg. iv, adî locuitorii la Crucea-depâtrâ în Bucurescî —Ca variantă, se se confrunte, In colecţiunea d-luî V. Alessandri, legenda xxix intitulată Doncilă, pag. 112 — 115. In poesiele popu'are sârbesc!, figurăză sub numele de Boicinu slăbănogulu. A se ved6 tra ducerea francesă a luî Auguste Dozon, pag. 195. Sub titlulu de Gheorghe slăbănogulu segăsesce, ca imitaţiune, şi în poesiele populare bulgăresc!. Se se v6dă pe d'uă parte colecţiunile Miladinov şi Bezsonov, în care diferitele versiuni se apropia de redacţiunea sGrbâscâ, păstrându-se numele luî Boicinu, pe d'altă parte testulii şi traducerea francesă a lui Auguste Dozon. Paris. 1875, no. 40, pag. 68—71 şi 243 - 248].
Foicica lemnii câinescii, în satii marele1 serbescii, jumState românescii, d'a treia parte turcescîi, nemerit-a, poposit-a din drumulii Bugecului deliul îi2 Tătarului, călare p'unii puiu de leii, cu ochiî 'n capii ca de smeti8, cu celmaua capului câtii rot:la plugului, cu gura câtii beldia,
5
io
20
1. Inversiune, în locîi de „în marele satii serbescu" s6u „în elu satii mare serbescu". 2. DeTiu, vorbă turcescă : deli. 3. Smeu, slav ^iMaft, bulg. 3MlJfi, însemnâză dragonu, şarpe înaripaţii, flintă mitologică în poesiele şi basmele române, ca şi în celo slave.
37
CÂNTECE VECHI : HAIbUCESCl.
578
cu trupulii câtu butia, deşte ca resteiele, mâinî ca putineiele. La ceuşu. ddca trăgea, c^uşulti se speria : biruri grele că punea şi'mî cerea, măre, cerea, nacafaua cându făcea, toţii de casă vacă grasă şi s6ra f6tă frumosă, (5r care cu elti dorrnia dimineţa mort'-o lua.
20
25
30
Sătulii, măre, î-a toţii daţii de prântjitu şi de cinatii nou6 coptore de pâini, nouS buţî pline cu vinii şi bâtlage cu rachiu ca s8 aibă 61u deliii, deliulti Tătarului din fundulii Buceguluî.
40
Ddr p'atâtii nu se lăsa : ce fetă pe drumii vedea cu privirea mi-o ochia, ceuşuluî poruncia, logodnică o cerea.
45
35
Foicica carofilu, suridra lui Doicilu la târgu, măre, se ducea carne grasă ca sS ioa. Cândii Tătarulu o vedea, inima i-se rănia: căuşului poruncia, logodnică o cerea. Ceuşulu se supunea, de densa s'apropia şi din gură mi'I grăia : — Ilenuţo, dumneata de cu nopte t'eî scula ş'ei veni la casa mea, că logodnicii ţî-amu găsiţii
50
55
60
p'unii deliii, ce-amii găsduitii. pe deliulu tătărăscu, cândti îlu v6(Ju, me" îngrozesct; ' Ceuşulu se supunea, îndărStti că se ducea, Tătarului că'i spunea, 6r a doua-<|n frigea uă turmacă la frigare ca să'î fiă de gustare pen'o veni prân<|ulu mare, cu cincî-d^ecî de mâini de păini şi bâtlage trei de vinii. Ilenuţa, de'mî pleca, a-cas' la Doicilu venia : oftândii în casă intra, suspinându. afar'eşia. Perni6ra deT schimba, d'a 'ndaretele-o punea ni la umbră, ni la sore, ni la capii, ni la piciore, ni la slabe brăţişore ; er Doicilu, dic'o vedea, din guriţă mî-o'ntreba: — Uenu^o, sora mea, ia spune neichil ceva: aii ţie ţi s'a urgtu de candti io m'amu bolnăvitde şepte ai jumetate că m8 cauţi (|i şi nopte, mutându'mi perniţele şi fierbendu bucatele: aii haine C6I fi doriţii şi flori 61 fi ponosiţii ; ori ţie că ţi-a veniţii vremea de căsătorita, de estî tristă j^i oftexl.
t
COLEC ŢIUNEA G. DEM. TEODOUESCtl
din ochi negri lăcrămezi?
105
Ilenuţa, d'audja, ochitorii 'n joşii pleca şi din gură'I răspundea: — d'aleleî, Doicile frate, îţi spuiii, neică, cu dreptate 110 că nici nu mi-s'a urâţii cu tine înbolnăvitu căutându-te <|i, nopte, şepte ai şi jumătate, nici haine u5 n'amii ponosiţii, nici mie nu mi-a veniţii vreme de căsătoriţii; 120 dăr suntii tristă şi oftezii, din ochi negri lăcrămezi! că ceuşulfi satului e gazdulii 125 deliului din fundulii Bugecului, cu gura câtii beldia, 130 cu trupulti câtii butia, cu degetulii câtii resteiulu, cu mâna 135 câtii putineiulii. Elii pe toţi că i-a supuşii, la grele biruri i-a pusii : iea, de fiă-care casă, pe lângă văcuţă 140 grasă, şi câte-uă fetă frumosă. Elii pe câte le zăresce cu privirea le ochiesce, 145 cu ceuşuia le peţesce, cu ele se logodesce, dăr pe câte-a logodita morte tote le-a găsiţii.
579
Plângfi, Doicile, şi ofteza, 150 din ochi negri lăcr^meza că mâine, spre răulu tău, mi a venita şi rânduia meu ! Stă Doiciia de mî-o privesce, gânduri multe se gândesce şi din gură mi'î grăiesce: — Ilincuţo, sora mea, inima nu'ţî turbura, că chiara io l'oia cununa să se ducă pomina. Ia deschide tu grajd u ia şi'mi gătesce pe negrul a cu ochiuia ca postavuia: de cânda bolnava ama căluţii, sorele nu l'a văzuta, nici sorele, nici luna, nici câmpuliî, nici pajiştea !
155
160
1G5
170
Ilenuţa se ducea, grajda de pietră descuia şi pe negruia deslega: a-fară de mi'ia scotea, ca ţesala'10 ţesăla, 175 cu jerateca ălu hrănia, cu gebreua'ia gebrăria, şaua bine că'i punea şi cioltaruia mohorîta numa'n aura şi'n arginta, 180 face dîră pe pământu cum n'amu văzuta de cându sunta. Frumuşeia de mi'ia gătia, la Doiciia mi-se ducea şi din gură mi'i djcea : 185 — eşî, neică, de ved,î pe negruia înşelata şi înfrenata, cum e buna de 'ncălicatu ! Frăţioru'î răspundea : 190 — de cânda sunta la bălă grea, mî-aî datu cămăşi de mătase, ca să'mî fiâ moi la ose ;
580
CÂNTECE VECHlflAIDUCESCÎ.
- acum du-te'n celărelii sS'mî aduci unii cojocelu, 195 şi'mî scote elu busduganti care 'mî trage la cântării, cu măciucă şi cu zale, peste cinci miî de ocale. Uenuţa se ducea, tote i-le aducea şi Doicilu ce maî făcea? Pe soră-sea c'o gătia, zestre mândră'î încărca şi 'nainte-o trimetea cu carii mare, mocănescii, pe drumulti împSrătescu. Pleca Ilinca plângendii, p6rîi galbenii derepenândii, din ochi negri lăcremândii, faţă albă sgâriândii şi mortea cu focii chiămândii. Doicilu mi-se ridica, mâna 'n streşină băga măsdrăcelulii îşi scotea, masdraculQ şi sabia; de rugină le spăla, şi, 'n pământii de le trântia, ca laptele le făcea ; apoi sabia 'ncingea, masdracii sub cioltarii punea şi pe negru 'ncălica. Busduganti în mâini lua, cu drâpta mi'lii arunca, cu stânga mi'lii spijinia, şi ca ventulii vejiia ; der cotro mi-se 'ndrepta ? Spre târgulii Odriiuluî, la Porta 'mpSratuluî.
200
205
210
Bine vorba nu sfârşia, pe negrulu încălica şi ca vântulu se 'ntorcea în satii marele sârbescu, la delîulti tătăreştii. La deliii cându ajungea, bolnăviorii se prefăcea şi cu binele 'I djcea : — iece'ţî vine miresa, soră-mea Ilenuţa, şi totă zestrea cu ea; d6r, pe"n' şi ea mî-o sosi, pusei gândulu. a veni se'ţî argtu pe nunulu mare de vr'o cinci mii de ocale.
215
220
225
230
Merge negrulu toţii jucândii, drumurile totu scurtândti, er Doicilu mereii gemendti. Acolo de 'mi ajungea, spume negrulu lepSda, şi Doicilu ce mi'şî făcea ?
La 'mpSratulii se ducea, pe deM l'încondeia şi poruncă dobândia ca sS'î facă ce-o putea.
Deliulu Tătarului din fundulii • Bugetului, unde vorba 'î au<|ia, de pe scaunîi se scula şi la elu se repedia palmă bună ca sg'I dea, sufleţelulii s6 Mii iea. D6r Doicilu ce mi'şi făcea? BusduganulQ repedia, după ceia mi'lii lovia, la casa sufletului, unde 'î păsu deliului. Măsdrăcelii apoi scotea, masdraculă şi sabia, capului
de i-lti reteza 235
şi îrumosu i'lii trimetea în târgulii Odriiuluî, la Porta 'raperatuluî.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
Ilenuţa cându sosia, carulii, măre, încărca cu tote câte găsia : zestrişora 'şî-îndoia -ş'acasă mi-se 'ntorcea.
285
Foicica |'ua lalea, cându Doicilu mi-se 'ntorcea, iăr la bolă că'mî cădea şi, de vedea şi vedea, 290 Ilenuţii 'î totu elicea : — dragă surior'a mea, m'a blestemata maică-mea, sufletulu se" nu mi'lii pierdu pen' n'o fi să biruiescu. 295 unu capii mare păgânescii. Pe păgânii l'amu biruiţii, pe deliii l'amu ciocârtitii, 300 ş'acum c^sulu mî-a sosiţii. Du-te'n sătulii românescii, ad'unii popă crestinescii păcătuiţi
Ilenuţa ce'mî făcea ? Căldarea pe focii punea, pe frate-su mi'lii scălda, mai frumoşii că mi'lii gătia şi cu flori l'impodobia, cându, iată că se 'ntempla împSratulii de'mî sosia, de Doicilu toţii întrebândii şi la densulu alergândii. Der, la densulu cându venia,
cu 'ntristare se 'ntrista şi din gură ce'mî grăia? — Nimeni asia mare bine n'a maî făcuţii pentru mine din câţî suntii viteji pe lume ; 330 elii de deliu m'a scăpaţii, mare bine că mî-a faptu ! Morţii pe mesă de'lii vedea, împăratul u mi'lii plângea şi, cu-alaiulii ce'şî avea, pen' la gropă 'Iii petrecea, cu alaiu împărătescii ca de lucru vitejescii. Er Ilena ce'mî făcea? Impăratulu o 'ntreba şi ca fetă mî-o lua, cu vizirii o logodia.
335
340
Io mă'nchinti cu cânteculu ca lupulii cu urletulu. Maî (|aţi uă oca de vinii, 345 să <|icu : „la mulţi anî, amin" !
305
TOMA ALIMOStf.
310
[Scrisu în Bucurescl, la 1867, după repausatulu meu tata. — Ca variante, s6 se compare în colecţiunea d-lul V. Alesandri legenda xxiv, Toma AUmoşU, pag. 72-74, er in „ Calendarulu istoricu şi popularii" pe 1860, editura librăriei .G. Ionidu, pag. 149-152, Sever Toma şi Sever Ma nea, comunicată de d-lu I. C. Fundescu].
sS'mî spovedescii, cu Domnulii să mă grijescu. Uenuţa l'asculta, din ochi negri lăcrăma, popă că mi'î aducea, crestinesce 'Iii spovedia, cu taină l'împărtăşia, luminarea că 'I ţinea 9 şi Doicilu sufletu 'şl da.
581
315
320
325
Foicica fagului, la pdlele muntelui, muntelui Pleşuvului; în mijlocul ii câmpului, la puţulii porumbului ; pe câmpia verde, 'ntinsâ şi de cetine coprinsă, şăde Toma Alimosii, haiducii din ţara de joşii, naltu la staţii, mare la sfatii şi vitezii cum n'a maî staţii. Şede Toma tolănitil
5
10
15
CÂNTECE VECHI: HA\DUCESCl.
i'.S'.'
şi cu murgulu priponită în pripone de argintii, şi mănâncă frumuşeia, şi bea vinii din burduşelu şi grăiesce în ast-felu : „Inchinar'aşî, şi n'amu cui ! Inchinar'aşî murgului, murgului sirepuluî, dăr mî-e murgulii vită mută, mă privesce şi m'ascultă, n'are gură să'mi răspundă. Inchinar'aşî armelor, armelor drăguţelor, armelor surorilor, der şi ele 'sil fiere reci puse 'n teci de lemne seci. Inchinar'oiu codrilor, ulmilor şi fagilor,
că gusta şi 'n piciore se scula.
20
25
30
35
bravilor, paltinilor, că'mî suntu mie frăţiori, de poteri ascunzători; d'oiîi muri m'oril toţii umbri, cu frunza m'orii învăli, cu frămătuia m'orii jeli". Şi, cum sta de închina, codrulu se cutremura, ulmi şi bradj se cletina, fagi şi paltini se pleca, fruntea , de i-o răcoria, mana de i-o săruta : armele din teci eşia, murguleţu'I rîncheza. Penă vorba'şl isprâvia, burduşelulu ridica, vinişorulu
Ochii 'şî negri d'arunca, peste câmpuri se uita şi departe ce'ml zăria? Că'mî venia, măre, venia stăpânulii moşiilor şi domnulii câmpiilor, Manea, slutulu şi uretulu ; Manea, grosulu ş'arţăgosulă; venia, măre, ca vântulii, ca vântulu şi ca gândulu, cu păruia lăsaţii in ventu, cu măciuca de pământii. Pen' la Toma când îi sosia, din guriţă mi'i grăia : - bună d^iua, verişcane ! — Mulţămescu'ţl, frate Mane!
40
45
50
55
60
— D'aleî, Tomo Alimosu, haiducii din ţera de joşii, nalţii la stătu, mare la sfatii, pe la mine ceai cătaţii? Copile mî-ai înşelată, florile mi-le-al călcata, apele ml-al turburata, livedjf verdji mî-aî încurcata, păduri mari mî-aî dărîmata. Ia să'nii dai tu mie serul. ia să'mi dai pe murgul Q vaci Toma, măre, d'audja, din guriţă'I cuveata : — ce-ai veVJuta
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
omâ maî vedea, ce-amii făcuta omti judeca; pen'atuncia, măi fârtate, dă'ţî mânia la uă parte şi bea ici pe jumătate, ca sâ ne facemii dreptate. Toma, pân' sS isprăvescă, îi da plosca haiducească pe jumate s'o golfecă, mânia sâ'şî potolâscă, ca c'unu frate să vorbâscă. Manea stânga şi'ntindea s8 ie" plosca şi să bea, âr cu drâpta ce'mi făcea? Paloşa mica că resucia, pântecele i-atingea, maţele i-le versa, şi pe caia încălica, şi fugea, nene, fugea : vitejia cu fuga! Foicica de rogosu, savaî, Toma Alimosu, haiducii din ţâra de joşii, nalţii la staţii, mare la sfatu şi vitezu cum n'a mai staţii, cumpâtuhl că nu'şi pierdea, mâna la rană punea şi din gură cuvânta: „d'alelei, feciorii de lele şi vitejii ca ua muiere, nu fugi, că n'amîi daţii vamă, nu fugi, c'o sâ'mi dai samă"! Vreme multă nu pierdea, maţele că'şî aduna,
105
110
115
120
cu brâu latu. se încingea, mi<|locelul& că'şi strîngea şi la murgulu se ducea, şi pe murgii încălica, âr din gură mi'î grăia : — murgule, murguţulti meii, datu-mi-te a taică-tăii ca sâ'mî fiî de ajutorii la nevoia şi la zorii, sâ te'ntreci cu şoimii 'n sborii pân' o fi ca se nu morii. Tinerelii că m'ai slujiţii, dâr ş'acum, îmbStrânitQ, sâ te 'ncerci la bătrâneţe câta pute?i la tinereţe. A(|î te jurii pe dumnezeii să mâ porţi ca gândulii meii şi s'ajungî p'elii câine reti, că mî-a repusii filele, «Jilele câ câinele, pentru tine, murgule.
583
150
155
160
165
125
130
135
140
145
Pânâ Toma se gătesce, murgulu coma 'şi nete^esce şi din gură mi'î grăiesce: — lasă şaua, saî pe mine, şi de camă ţin'-te bine, ca s'arâta la bătrâneţe ce-amii plătită la tinereţe !
170
175
Pânâ Toma se ţinea, 9 murgulu, măre, şi sbura ; şi sbura tocmai ca ventulu, fără s'atingă pământuia. 180 *Câtii uă clipă de sbura, mulţii pe Manea 1'întrecea, eră Toma, de'lii vedea, îndărâta se întorcea şi din fugă'i cuvânta: 185 — Maneo, Maneo, fiară rea, vitejia ţi-e fuga, că, de m'ai junghiata hoţesce > mi-aî fugitfl şi mişelesce. Ia maî stai ca sâ'ţi vorbesca, 190 pagubele sâ'ţi plătesca. pagubele
CÂNTECE VECHI : HAIDOCESCl.
8't
cu tăişulii, faptele cu ascuţişului Bine vorba nu sfârşia, murguleţu'şî repedea şi cu sete mi'lii lovia ; capu'n pulbere'I cădea, er, cu trupulu susii pe şea, calu 'n lume se ducea. Foicica micşunea, vreme multă nu trecea şi pe Toma 'Iii ajungea mortea negră, mortea grea. De pe calti descălica, ochiulii se 'mpăiejena, capulil i-se învertia şi 'n desil codru se pleca, er din gură ce'mi grăia ?
195
200
205
210
— d'aleleî, murguţule, d'aleleî, drăguţule, ce-amu gândiţii 215 amu isbânditii, der şi cesulti mi-a sosită. Sapă'mî gropă din piciorii şi'mî aşterne fenişorîi, 6r la capii şi la piciore 220 pune'mi, pune'mî câte-uă flore ; la capii flore de bujorii să'ml-o ie" mândra cu dorii, la pici6re 225 busuiocii, se1 mS plângă maî cu focii. Apoi, măre, se te ducî, drumu'n codri sS apuci pen' la Paltinii trăsniţi, 230 unde'sii fraţii poposiţi! Nimeni freulu s6 nu'ţl puia, nici pe tine se" se suia, 'făr'd'unti tenSrii sprâncenaţii şi cu semne de versatil; 235 cu pârii lungii şi gălbiorii,
care'ml este frăţiorii, frăţiorii de vitejia, tovarăşii de haiducia. Numai eld freulu să'ţl puia 240 şi pe tine s<5 se suia; tu sS'lii porţi şi pe elii bine, cum m'al purtaţii şi pe mine.. Bine vorba nu sfârşia, sufleţelulti că'şî dedea : codrulii se cutremura, ulmi şi braoll se cletina, fagi şi paltini se pleca fruntea de I-o recoria, mâna de I-o săruta şi cu fremgtti elii plângea. Murgulu jalnicii rîncheza, cu copita că'ml săpa, gropă mică că'î făcea, fenişorii îî asternea, floricele că'î sădia, cu trei lacremî le stropia, drumu'n codri c'apuca şi mergea, măre, mergea, pen'la Paltinii trăsniţi, la voinicii poposiţi.
m
2>
235
26"
2*5
a O L E A. [Scrisu în Bucurescl, la 1869, după Vasile Moscu. din strada Căluşeilor, colorea negră. — Ui pansemenă cu balada xxvi, intitulată Codrinuli. .-. colecţiunea d-lul V. Alesandri. pag. 86 -92, «iu cu cânteculu lui Corbca].
In Joia JoI-marilor1, in Vinerea 1. Joi-mari s6u Joia mare şi sfi-ntâ se numea* Toia din naintea Paştilor, cându se făcu cdi" pentru pomenirea morţilor. A se vede ale m«'< „încercări critice asupra unorii credtnft, dan* şi moravuri ale poporului românii".
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
ou&or1, în Sâmbăta, Pascilor, Stana alu Bratel s'a sculată, cu capulu de somnii umflaţii şi la minte cam turlacu, se facă d'unii bairaka, se" viiă la Turci de hak&. Foicica ş'uă lalea, bairakulu cum făcea ? Cincî-decI voinici că strîngea, cincl-d^ecî, măre, fără cincî, tocmai patru-^ecî şi cincî, toţii voinici d'aî Oltului, cum îî place codrului, cum nu'î vine câmpului : lungi de mână, tari de venă, toţii porniţi pentru pricină; lungi în cote, laţi în spate, cu hangere ferecate ; cu mustaţa 'n barbaricii, cum stă bine la voinicii ; cu mustaţă câtu uă codă, doue la căfâ le 'nodă şi face nodulii câtii pumnulu de se speria păgânulti, de 'şi face cruce crestinulti.
5
io
15
20
25
30
35
40
1. In Vinerea din naintea Pascilor se înconleiă ouele şi se roşescu cu băcanu, de unde si jumele de „Vinerea ouelor" s6ii „Vinerea s6câ , lontru că in acea di Christosu s'a aflaţii resSg-nitu pe cruce Credinţa populara spune ca sopilulu ce s'aru nasce în acea di e „secii de nolocu": nu'i merge bine, orl-ce aru face in vi6ţă.
Foia verde ş'uă lalea, Stanu alu Bratei se scula şi pe gânduri se punea că pe voinici îî strîngea, d6r unii harabaciu n'avea. Se gândia, se rgsgândia, harabaciu că nu'şî găsia, şi puse gândii la Golea. Stanii aia Bratei ce făcea? Vreme multă nu pierdea, pe voinici că'I aduna, între ei se sfătuia şi din gură le grăia: — hai s8 mergenm la Golea, se 'ntelnimti pe maică-sa şi s&'î facema roche nouă, pe Golea se ni 'ia dea noue, roche nouă 'n patru foi, Golea să mergă cu noi, se" ne flă harabacia buna la minte şi dibăcia ! Stana alu Bratei le (Jicea, cu voinicii că pornia şi mergea, măre, mergea pen'acasă la Golea. Acolo, de'mî ajungea, pe muma Golii 'ntâlnia ; cu cinste i-se 'n china, bună-<|iua că'î dedea, şi din gură că'î (Jicea : — bună dJua, mum'-a Golii tocmai din ţera Moldoviî ! Er densa le răspundea şi din gură le djcea : — îţi mulţămo:-;:a ţie, Stane, şi ţie şi cetei tăie, Te sciu din ţera Moldovei feciora aia mătuşiî Bratei. Pe la noi "ce'ml căutaţi,
585
45
50
55
60
65
70
75
80
85
CÂNTECE VECHI: HAIDUCESCl.
ce'mî cătaţi şi ce'mî umblaţi uniî pe caî înşelaţi, 90 alţii pe cai deşelaţi, care mai bine 'nţoliţî, care rupţi şi jerpeliţi ? Aii nu vS mai merge bine 95 ş'aţî înemeritii la mine ca sS v6 daii de mâncare, parale de chieltuielă şi haine de premenelă ? D6r, ce stau eti de vorbescd 100 şi 'n casă nu vS poftescd ? Drumuld v'o fi obosita, sorele v'o fi pripiţii : hai la mesă s6 şed emu, hai sS bernu 105 şi st' mâncămu ! Stand ald Brateî, d'audja, tapinosii îi mulţămia şi din gură 'I respundea : — nicîdrumulii ne-a osteniţii, 110 nici sore nu ne-a pripiţii, nici la tine n'amd venitu ca s8 ne dai de-mâncare, parale de chieltuielă şi haine de premenelă, 115 ciamd venitu, măre, sS'ţî dăratt, măre, d'uă rochiţă nouă pe Golea sg ni'lti dai noue\ roche nouă'n patru foi s6 laşi pe Golea cu noi, 120 ca sg'ld avemu harabaciu bunii la minte şi di baci ii pentr'unu puiu de bairakti sS venimii la Turci de halcii ! Baba,deca'mî-asculta, ea lui Stanii îl răspundea şi din gură mH (Jicea: - de n'aşî purta roche nouă, pe Golea nu vi'lil daii vouS, c'a mai avuţii şepte fraţi, şepte fraţi ca* şepte brad^î,
125
130
ş'a muritu toţi într'uă Marţi care de puşcă 'mpuşcaţi, cari de sabia tăiaţi. De n'aşi purta roche nouă, pe Golea nu vi'lu daii voue, că numai elti mî-a rfirnasd de la tat-su ca mirasa. mititelii şi 'nfăşăţelD, morii fetele după elu. Ne n'aşî purta roche nouă, pe Golea nu vi'lu daii voue, că şi Turci şiArnăuţî toţii de Golea suntu bătuţi, şi cu Golea învrăjbiţi, şi pe Golea îndârjiţi : voiţi s'aducii uă noră 'n şetră sS'mi aprindă focii pe vetră . şi si'mi facă subt firidă cate-uă turtă nedospită !
135
140
145
150
155
Stand ald Brateî, d'audja, tristd pe gânduri se punea şi cu baba mai vorbia, şi pe baba mai ruga. Foicica micşunea, Golea 'n casă că'mi dormia. îmi dormia, ori nu'mi dormia, ori asia se prefăcea, că, pe Stand cândd audja, din somnatd se descepta, cu urechia 'mî-asculta câte vorbise mă-sa, câte sporise ceta ; ş'afară dgca 'mî-eşia, pe lângă mă-sa trecea, 'n grajdd de piatră că intra, cu trei deşte fluiera, pe roibuld şi'ld descepta şi pe roibuld că'ld lua
160
i«
iw
n$
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCH.
înşelaţii şi înfrânaţii cum e bunii de 'ncălicatii, lungii în trupii şi scurţii în gutQ, cum e bunii de zurbalîkii. Golea mi'lii încălica ş'afară daca eşia mă-seî din gură'î grăia : — maică, măiculiţa mea, maică, ori ce'I vrea sâ d^icî, io nu râmâia de voinici, de ăstl cincizeci fără cinci, tocmai patru- (|ecî şi cincî, ci mâ ducii la bairakii sâ mai viii la Turci de hakii, lui Stanii kefulii sâ-i'hl iacii, sâ'mî fiu şi mie pe plăcii. Şi, după ce cuvânta, vorba mă-seî n'ascepta: pinteni roibuluî că da şi ca vântuia se ducea, de se vedea pulberea după câta de voinici, cincî-d^ecî, măre, fără cincî, ce' mi facti patruzeci şi cincî de copil d'aî Oltului cum îî place codrului, unii pe cal înşelaţi, alţii pe cal deşelaţî, care mal bine 'nţoliţî, care rupţi şi jerpeliţi. Baba, dec'aşia vedea, că nu'î asculta vorba, că nu'î ascepta ruga, baba din capii cletina,
180
185
190
195
200
205
587
la dumnezeii se uita, cruce sfântă că'şî făcea şi din gur' asia grăia, şi cu focii âlii blestema : 225 — Goleo, maică, sâ n'apucl multa departe sâ te duci de câta numai pân' la Turci, nici mai multa sâ haiducesc!, nici mal multa sâ zăbovescî de câta şese săptâmânl. 230
Foia verde ş'uă lalea, Golea, după ce pornia, haiducia că 'ncepea : Turci bogaţi că sărăcia, Greci haini că kisăgia, Leşî păgâni că pistosia, şi veste mi-se ducea de cete şi de Golea. Sangiakulu, cânda aud^ia, cinci sute de Turci pornia, numai Turci şi ArnăuţI totu de Golea grea bătuţi, tota cu Golea învrăjbiţi, tota pe Golea îndârjiţi.
235
240
245
250
210
215
220
Dincolo de Valea-rea, la Nedelea vâduva, Golea 'ml sta şi'mî petrecea, banda la vina şi la pelinil, bândii la vina cu vedrile, pelina cu ocalele, şi iâr bea şi kefuia,
255
260
588
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCI.
pân' la unulti se 'rabata, 6t, cândti potera sosia, nici unulti n'o maî simţia afar' numai de Golea. Gole'-afară că'mî eşia, cu Turci se încaieră, pe Arnăuţî
265
270
rS't Uil 1 tSia Ltllil.
şi unulti, care scSpa, veste la sangiaku ducea cu nu'I glumă cu Golea!
mai şedea ce maî şedea, uă fetă că'şi alegea, nuntă mandră că făcea, şi mă-sii că'I aducea, î-aducea ua noră'n şetră s8'î aprindă focii pe vStră şi sS'I facă subt firidă căte-uă turtă nedospita.
31"
275
GOLEA HAIDUCULti. Sangiakulu, d6ca vedea, sangiakulu se necăjia, altă poteră strîngea, şi maî mulţi Turci trimetea ; der nici el nu isbândia, 280 toţii bătuţi se întorcea. Şese septemânî trecea şi blestemulîi se 'mplinia. IatS, măre, se'ntempla că dumnezeii se 'ndura de Golea şi de mă-sa. Ce'î erea, ce nu'I erea, că Golii i-se ura, haiducia că lăsa, (Jiua-bună că'şi lua, pe roibulu încălica şi la mă-sa se 'ntorcea. Er, când ii potera venia, pe voinici că mi'î găsia, gasda le împresura de nici veste că prindea. Nainte cin1 le eşia ? Stanu alţi Brateî cu voinicii ca s6 se lupte cu Turcii, cu Turcii, cu Arnăuţiî. Se lua şi se bătea, d£r Turcii mi'i biruia, pen'la unulti că'I tăia. Golea, măre, de'mî scăpa, după urma mâni-sa,
285
290
295
300
305
[Varianta scrisă la Bogza, judeţulu Râmnicul.: sărată, după unii betrânii lăutarii, şi comuni cată la Paris, în anulu 1875, de amiculu me. Gr. G. Tocilescu ]
Pe munţi, vere, pe munţi, dragă, pe munţii de siminicî, vine-uă cetâ de voinici, de voinici şi de haiduci, totu voinici tomnatici vinii pe cai sălbatici, graşi la falcă, groşi la cefă. Şi'mî întrebă de Golea, că e vătafti de voinici peste patruzeci şi cinci. A'ntrebatti câta a'ntrebatu, p6n' pe Golea l'a aflata. Către Golea că 'mi grăia şi din gură mi'I <|icea : — sc61ă, Goleo, nu şedea, y las' berea şi mâncarea, se ne plimbămti p^n' colea. Hal, c'amii găsiţii d'uă hasnă, d6r d'omii câştiga ceva. Ce-omti câştiga într'uă v«?râ s8 bemii cu mândre 'ntr'uă seră şi s'avemti de chieltuielă,
COLECŢIUNEA C . DEM. TEODORESCt.
fără lecti de supărare. Golea, 'ndată ce-audja, lăsa berea, mâncarea, în grajdu de pietră intra şi pe negrulii că scotea înşelaţii şi înfrânaţii, cum e bunii de 'ncălicatu. Picioru 'n scară punea, der, cândii erea la plecare, striga mă-sa'n gura mare : — Goleo, dragulii mamiî fiu, mumă nu'ţî-aşî fi sâ'ţî fiii, aii n'aî straie de 'mbrăcatii şi parale de tocaţii, de tu pe mă-ta o laşî pe mâna străinilor, pe coda tăciunilor '? Golea, de ş'o audja, vorba 'n semă nu'î băga, ci'ncălica şi pleca, şi nici nu mai asculta totu ce densa I-a fosta spusii rostindii vorbele de susu. Vorba'n semă nu'î băga : da pinteni şi mi'şi pleca. Maică-sa se necăjia şi din gură 'lti blestema : — Goleo, Goleo, dragulii meii, sg de sfentulii dumnezeii potera s6 te 'ntelnescă, pe tine se" te topâscă, se1 mori, maică, împuşcaţii, de poteri înconjuraţii ! Der Golea n'o ascuta, ci mereu înainta. Nici pro" mulţii că nu mergea; pene" colo 'n Valea-rea,
30
35
40
45
50
55
60
589
cu trei poteri se'ntelnia, care mi'lii înconjura şi ţi'ia lua la cătare 75 cândii cu pusei, cândii cu pistole Curgea glonţele ca ploia şi iarba şi mai ceva. D6r Golea 80 nici se clintia, ci din gur'aşia grăia : — nu v6 mai stricaţi ierba, că vă trebui' unde-va, căci pe mine nu m'atinge 85 nici fierulii, nici oţeluia, numai singurii argintulii! Celu mai micii din poteraşî unde-aşia mi'lii audja, mâna 'n posunarii băga, d'unii argintii că mi'şi scotea, pe butucii că'lu aşed^a, cu baltacu patru 'Iu făcea, în flintă mi'lii aşe<|a şi'lu bătea cu măciuca; apoi, măre, mi'lii lua, mi 'lft lua cam la cătare unde'î mai mare păsare, la rete^uia parului în potriva fesului, unde'î păsa voinicului.
90
95
100
105
Atunci Golea că'mî grăia şi din gură le
70
— voinici, staţi de nu mai daţi, pe mine nu m8 stricaţi, că asta nu e alta, ci este greşela mea şi blestemuia maică-mea, sS mora de puşcă 'mpuşcata,
110
115
690
CÂNTECE VECHÎ : HAIDUCESCJ.
de poteră 'neonjurata şi sfi'im trecă numele cum trecu sSptgmanele. Asia unde'lîi audja, la elti cu toţi se 'ndrepta şTndată mi'lii omora. Care pe drumîi cum trecea
120
veste la mă-sa ducea, er baba, candti auoMa, ast felii din gură grăia : — el & singulii şio căuta, der |i eu suntu cu pScatu că cu focii l'amii blestemaţii. Blestemulii părinţilor e ca piatra munţilor, cade greii copiilor!
SCHIŢĂ BIOGRAFICĂ. Negoiţă moşnânulu trăia, ca omu cu dare-de-mână, pe la sfârşitulu secuiului xvm. Din sătuli Ţ: . pe malulu stângii alu rîuluî Bâsca-Chiojdulul, numele lui străbătuse nu numai in cătunulu ?■■ nele şi în comuna Merunţişulu spre medă-nâpte, nu numai în Cislău spre medâ-di (căci tote acelocalitâţl se află pe cotiturile malului dreptu alu rîuluî Buzeu), ci în totu plaiulu Buzeulul, oare atunci orea coprinsu în desfiinţatulu judeţu Saculu. Se spunea şi se spune că Negoiţă venise i Transilvania, de prin părţile Făgăraşului, şi că, stabilindu-se în plaiulu Buzeulul, câştigase avere ■ negoţulu de vite. Cu unu caracterii severii şi iubitorii de libertate, ca maî toţi muntenii de inimă— pe care eh...' ocupaţiunile îl predispunu către uă vi6ţă ce nu recunosce altu stăpânii, afară de creatorulu na*.. măreţe — elu se ciocnise adesea şi multu suferise din partea Grecilor arendaşi, care din timpi! mal vechi nu lăsaseră se le scape din mână Cislăulu. Chiaru astădl suntii arendaşii moşiei, nu bună reputaţiune în toţii judeţulii, şi făcu totu posibilulii ca se o aibă continuu în esploatarc Intr'uâ ast-felu de situaţiune, Negoiţă, care avea ceva haiducescii în sânge şi 'n înfăţişare, di • nise represintantulii simţimintelor naţionale în contra regimului fanarioticu. îl părea reu ca per lurile Buzeulul nu se ivesce unii Jiianu, ca pe malurile Oltului ; der, d6ca versta şi posiţiunea olu iertau se apuce calea haiduciei, elu nu înceta se ţină uâ frunte rădicată şi unu peptu i>r . tescii în contra Grecoteilor asupritori. Fiiulii seu Gheorghe, cunoscuţii sub diminutivele de Gheorghiţâ, Gheorghelaşii, Gheorghiiaşii t" semena tatălui seu intru tote. Din frageda'! etate se făcu renumitu prin gâlcevile şi bâtăiele ; vocate la cârciuma Grecilor din Cislău. Ca flăcăiandru, îşi crea unii cultu din adorarea femeie', din beutură. Iubia cu deosebire pe uă tenerâ, a-nume Ileiia din Poieni, şi cântăreţii popular, timpului îl aplicaseră numele în următorulu dialogu eroticii : — Foi» verdo samurastra, du-mi-te, Gheorghiţ', acasă că zorile se reversâ si te-o bate tat-tu-acafiă. - Se mS bată c&tn de multei,
io d'aicea nu m& duca, câ înl-e drago In aşternuta cu tine se mg săruta. Fir'al fi, cui te-a Acuta, pomenâ. părinţilor, sarindarâ bătrânilor.
Negoiţă, puţinii mulţâmitu de purtarea fimlul seu, voi se'lii Snsore, ca pe de uâ parte se"!'; : astâmpere, pe d'alta se'lu hotărască a se apuca de muncă. Der tote stăruinţelo ramaseră dt-r căci Gheorghelaşii elu combătea cu starea de atunci a societăţii şi cu chiaru simţimintale
Nu umbla din, sala tn sata, la neveste cu barbala ; nu tota dice cft te 'nsorl, ci cu dile nie omori. Lasa-te de Grecotei. c& n'o scoţi la capa cu el !
COLFCţlUNEA C. DEM. TEODORESCtJ.
— Tată, vedl căsătoriţii : parA că suntu buşteni, pârliţii. Ia te uită la flăcăi :
591
parii că'sfl fluturaşi pe clăi ! Tată, Grecii m6 om6rl : tu'ml diceal se'I dania a-farăl
Cându, la 1821, isbucni mişcarea naţională în contra regimului fanarioticu, Gheorghelaşu nici că aal asceptâ. Părăsi totulii, şi alergă se se înroleze între panduri, cu care participă la toto luptele lato în contra Arnăuţilor la Pătărlage, la mănăstirea Câmulii, la Niscovu şi la mănăstirea Găvamlii. E de notatu că d-lu Alesandru Pelimonii, în scrierea'I intitulată „Catastrofa întemplatâ boieriot în mănăstirea Gâvanulii la 1821" vorbesce ceva despre acestu haiducii, ense într'unu modu paidu şi după nisce date greşite. Pe la 1825, obosiţii de uă vieţă asia de agitată şi desgustatu de tragiculu sfârşiţii alu lui Tudorii .Madimirescu, Gheorghelaşu se întărse la Toca. După cât-va timpii, se însura, şi mal târdiu făcu umâtru pe unu Stefanu din sătulii Cătina, căruia îl dărui unu inelu, cându ÎI boteză copilulu. Vi6ţa conjugală părfindu-i-se nepotrivită cu aplicârile'I firescl, aduna mal mulţi dintre tovarăşii de irme de la 1821, îşi părăsi soţia şi casa, se puse în capulu unei cete înfiorătăre şi, retrăgendu-se a codri, începu a bântui ţinuturile, mal cu semă judeţele Saculu şi Prahova Nu trecu multu timpu, ;i deveni spaima munţilor. Ântâia poteră, tiămisă după dSnsulii, se afla sub conducerea câpitanuul Macoveiu din Star-Chiojdu, judeţulu Prahova, care, fiindii surprinşii străvestitii, fu ucisu de către 'rheorghelaşu. A doua poteră (între anii 1830-1835) isbuti se'lii repuiă, ense numai prin trădare, căci avea drepţii :ftpitanu pe menţionatulu Stefanu din Cătina. Haiduculu i-se încredu, sciindn'lu că'î e cumătru, elti inse âlu ucise, puindii ca glonţu chiarii inelulii ce Gheorghelaşu îl dăruise mal nainte Capulu lui u trămisii la BucurescI şi, înfipţii intr'uă prăjină, fu lâsatu mal multe dile la privirea trecetorilor 'orpulu îl fu îngropaţii la Chichilâl, în apropiere de poteca care duce peste plaiurile Penteleuluî. 'iobanil, care tot-de-una fuseseră devotaţi haiducului şi care pene adlil păstrezâ amintirea, arată cu ospectu mormentulu vestitului Gheorghelaşu. Pe timpulii haiduciei, intrase în legături amorose cu uă fată din partea locului. Ea'lu iubi cu a,âta pasiune, în câtii îl sacrifica chiarii viaţa. Ca se fiă nedespărţită de densulu, ca s6 impărtăşâscâ irnendoul pericululu seu veselia, se hotărise se intre în câtă şi se haiducescâ împreună. Iutr'uă luptă :u potera, întâmplată în munţii Penteleuluî, fu ucisă pe cândii voia se'lii apere, luptându-se voini•esce. Pe loculu unde fu îngropată se rădica uă cruce de lemnii, pe caro o renoiescu ciobani), ori ie câte ori se strică. Visitatoril munţilor o potu vede tot-de-una, căci toţi sciii undo se află şi toţi ir6tă trecetorulul ceia-ce el numescu „Crucea fetii".
GHEORGHELAŞU. Culeşii in comuna Chiojdulu şi comunicaţii, în Slaitiii 1885, de d-lu lorgulescu, profesorii şi dioctoru alu gimnasiulul din Buzeu, împreună cu iotele din josu şi cu cele coprinse în „schiţa bio grafică", spuse de contenarulii Prectulii Nâgu iin Cislăii, aniicu din copilăria cu Gheorghelaşu şi fostu protopopii alu plaiului Buzeii].
Frunzuliţă ş'uă crăiţă, cine 'mî urcă la Istrfţă1? Savaî, căpitanii Gheorghiţjă, feciorulii lui Negoiţă,
5
1. Iatriţa e unu însemnaţii munte din jude[ulu Buzeu. Sub densulu se dice c'aru fi fostu etatea dacică Comidava. E de notatu că aci s'a s'ăsitu faimosulu tesaurii goticii, cunoscuţii sub numele de „Cloşca-cu-puil" seu „tesaurulu de la i'iotrdsa". La polele Istriţel so află şi uă ca rieră de piatră.
ce'mî umblă din stână 'n stână se" cerce brânza de bună, din perdea1 pen6 'n perdea, sS'şî alegă d'uă pielcea sS facă cuşmă din ea, cuşmă ne"gră, mocănescă, ca nimeni se" nu'lu cundscă.
io
15
Apoi, măre, ce'mî făcea ? Pe Plăişoru* mî-apuca 1 Perdeua e adâpostulii pentni oul, făcuţii din bârne şeii scânduri. 2 Plăisorulu Istriţd se întinde, pe la muntele ţlisii „Fontâna hoţilor", pene lângă satulu Cislău.
592
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
toţii la capulti plaiului, la stâna Visterului1. Acolo, dec'ajungea, baciului aşa'î grăia : — moşii Radule, barbă sură, eil nu creţii pe cei ce jură2; sS'mî dai uă sută de lei c'aî ajunsă vătafii de oi. — Ba djcii c-eu, pre legea mea, că n'amă în pungă para: de belele, de nevoi, m'amu făcuţii vătafii de oî Bine vorba nu sfâr|ia, visterulii că mi'lii afla, şi potera mi'lti prindea, bat-o Maica-precista ; potera de pe Buzfiu, s'o fi bătuta dumnezeu. Frumuşeia că mi'lii lega, pe Plăişorii l'aducea. In Cislău cânda cobora, se pleca ca se" bea apă8, Macoveia4 îi da în cefă, de bea apă sângerată, cu măsele-amestecată. Gheorghelaşu nu se plângea, der, gându reu, măre, 'î punea : sS'ia prindă, cânda o putea, cam la capuia Plaiului, la stâna Visteruluî, pe calea Vornicului 'n vremea mituitului5.
20
La Vistera daca 'ia ducea, la mare bira că'ia punea : nu'ia punea ca p'una copila, ci'ia punea ca p'una mazîia. Şepte ani la biruri da, ("er, de groza birului, de frica zapciuluî, măre, se băjenăria totu pe Bâsca-fâr'-de-cale ' făr' de nici uă supărare, pene" 'n capulu Plaiului, la stâna Visteruluî.
25
30
35
Foia verde crăci de teiu, Macoveia s'a dusa la miei tota la capuia Plaiului, la stâna Visteruluî.
40
45
50
1. Visterulii erea vătafulu plaiului Buzeu, cu reşedinţa în Pătărlage. 2. Aci lipsescu mal multe versuri, în care trebuie se se fi spusii despre ce se jurase moşii Radulu. 3. Riulu Buzeil trece prin marginea comunei Cislău. 4. MacoveiH, căpitanii de poteră, erea originani din comuna Chiojdulu-mare, judoţulu Prahova Nepoţi de al Iul trăiescii şi astă-dl 5 Mihdiulu sen miţuiila insemneză tunderea lânel de pe ol.
Foia verde ş'uă lalea, de rriiţuitu s'apuca, la Gheorghelaşa nici gândia. Der Gheorghelaşa mi'ia pândia şi din codru 'mi scobora. Macoveia, cum 6ia zăria, tocma 'n stână că 'mi intra, sarică pe eia lua, între burduşi2 se culca, ăr Gheorgbiţă, cânda sosia, 1. Basca Chiojduîui o formată din dou* r„Bâsca-făr'-de-cale", care se înfundă fn rn şi „Bâscacu cale" po a cărei vale fort* se pote merge, cu carulii încărcaţii, p<-r> „Tabla-buţilor' , fruntaria despre Tranah După opiniunea d-lui B lorgulescu. numai : Mihaiu-Vitezulu şl-a puhitu trece osur Transilvania. Rusii, ori de câte ort -au ooMuntonia şi s'aii temuţii de vr'uâ ciocc* Austria, aii fortificaţii cu multă st&raiui* % positiune strategică. 2. Burduşi în locu de burdufi (singruUr.
dufi).
«OLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
baciului aşia'î grăia:
90
— alelei, moşii barbă-sură, aî pe cineva la stână, s6 nu facemti vr'uă pricină ! — Ba <|icu d^eu, pre legea mea, că nu amu pe nimenea ; 95 dâr a-s6ră, pe 'nseratti, flucru micii ni-s'a 'ntemplatii]: mânătorulu [ce-a făcuţii ? Lapte dulce c'a bSutii], de friguri s'a bolnăvită, 100 în strungă mî-a adormita ş'acum in stan' a intraţii şi 'ntre burduşi s'a culcaţii. Gheorghe,'n stână de intra, pe Macoveiii elu zăria şi asia mi'lii judeca : — foia verde crăci de teiu, legea ce n'aî, Macoveiu, cin' te scose 'n ochii mei ? Dilele tele sfârşite, păcatele mele multe ? Macoveiu mi- se ruga [şi din gură'I cuvânta]: — o Gheorghiţă, Gheorghelaşii, la inimă omii vrăjmaşii, ie'mî calulu, ie'ml oile, ăăr lungesce'ml filele ca sS'mî vSdji copilele1!
105
110
115
120
— Ţî-iâii calulu, ţi ieu oile, şi'ţî scurtezi! şi filele, că sciî ore, aii nu sciî că'n Ghisdita2 mS găsii? Frumuşeii! tu m6 legal, 125 pe Plăişorii m& cobora! şi, cândii fuse la Cislăii şi beamii apă din Buznii, tu îmi dai cu cisma'n cefâ, Se dice că Macoveiu a avutu vro 24 fete. Ghisdita, deşi localitate înjndeţulu Buzeu, cam depărtată de punctulu unde' se petrece inea narată în legendă.
593
de beamii apă sângerată cu măsele-amestecată !.. Apoi paloşulu scotea, patru ciosverţî elu făcea şi'n prepelecii 61(1 punea, e"r la baciii, de se 'ntorcea, din guriţă mi'î grăia : — moşii Radule, barbă sură, între noi nu este ură: dâ'ml ceva de de-mâncare [s8 nu plecii cu supărare]; alege'mî d'unii mieluşeii! la douS ol plecăţelu, unii berbece de căldare, ■ uă mieoră de frigare
130
135
ho
ş'unii căşiutii din chiăgătore un * sS ne fiă de prândare !.. [Moşii Radulii i-le dedea, Gheorghelaşii mi-le lua], la ciochină le-agăţa şi'n Poienă se ducea; saval la Poiena lată câta'I lui Gheorghe-adunată : care focuri c'aprindea, care cârlani jupuia, care mămăligi făcea. Gheorghelaşii calu'şî plimba şi reu semnu i-se făcea. Foia verde de lipanii, saval' căpitanii Ştefanii1, căpitanii de poteră, bată'lii Maica-precistă, de Gheorghe cum a aflaţii că i6r în codru-a intraţii, după elia mi-s'a luatu şi 'n Poiana c'a sosiţii unde'I Gheorghe popăsitti. [Acolo de'ml ajungea], căpitanulil ce'mî făcea? Potereî aşia'I grăia,
150
155
160
1G5
170
1- Căpitanii Ştefanii, capulu potereî, cumătru cu Gheorghelaşii, originarii din comuna Cătina. 3S
594
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESCl.
potereî do pe Buzeu, prâpădi-o-aru dumnezeu : — ia sS'mî staţi, copii, pe locG s8 dâmu luî Gheorghe d'unu focii, că Gheorghe s'o necăji, şi pe toţi ne-o prăpădi !
175
Luâ juntulu ghintuiţii, plinu cu trei glonte d'argintu ; iso d'unu copacii! s'u lătura, la cătare mi'lii luâ [şi cu glonţele 'Iii sburâ] în casa sufletului, din josulii buricului, 185 unde'î păsu voiniculiiî. Gheorghelaşu mâna'şî punea, unii inelu din răni scotea şi din gur' aşia'î grăia . — legea ta, ce n'aî, Ştefane, 190 [şi cumetre de ventlare] ; unii inelă 'ţî-amu dăruiţii şi cu elti m'aî prăpădiţii ; 195 dâr s8 moru eu penă mâine •se" nu mâncu carne din tine !.. Flinta 'n cătare lua, d'uă pietră se redima şi pe Ştefanii mi'lii ochia, d6r şi mortea mi'lu sosia şi asia încremenia. Trei djle-acolo că'mî sta, la elu nimeni se ducea : mare frică'î coprindea. De la trei d,ile 'ncolea, Beşgu llie1 se scula, la Gheorghelaşii se ducea, capulti iute'î reteza, la Visteru că i-lii ducea, er Visterulu, ca hengherulu,
200
205
210
din capii creierii'! scotea, 'n Bucurescî elu trimetea. Câţi în cale 'Iu întâluia, [câţi la densulu se uita] lacrimile 'I podidea de frumoşii ce'mî maî erea. GHEORGHELAŞTj. [Variantă scrisă în diua de "4 Augustul-Laeulu-săratu. după Fetreea Creţulu Şo l&utaiulu Brăilei- — Se se confrunte cân:XX, Sava Gheorghiţă sin Gheorghilaţi. &::. şuia d-lul N. Caraufilu. Huşi, 1872, pag.-V'
Foia verde ş'uă crăiţa, cine'mi suie la Jstriţă? Savaî, căpitanii Gheorghiţă, feciorulu luî Negoiţâ, Negoiţă din Cislău, strănepoţii de solg-birSu. Foicica de dudăă. la munte, pe drumulQ greu. urcă-mi-se totu mereă, că de multu luî tată-sfu i-a cam eşitti nume r6a : c'a veniţii din Fâgăraşu flăcăii ten6ril şi gingaşii, der la inimă pizmaşii. Er Gheorghiţă Gheorghelaşu îmî totă umblă prin perdele ca sS stringă la pelcele s6 facă cujme din ele ; şi umblă din stană 'n stană de tota gustă din smântână, sS vedă brânza de 'I bună, e"r, de bagă 'n gur'uă dată, scuipă că pre" e sărata, şi elice
1. Ilie Beşgă, moşnenii clin comuna Bâtrenulu, judoţulu Prahova.
că e stricată.
COLECŢIUNEA G. DEU. TEODORESCU.
După Miercuri, Joî trecea şi voiniculu toţii silia la Istriţă de'mî suia. Acolo, dec'ajungea, Gbeorghelaşu mi-se ducea la fântâna bradului,
la pasiunea Radului, Radului mocanului, Radului pândaruluî şi, pe Radulu de 'ntelnia, cu guriţa'lu întreba, către densuia tota alicea :
595
c'uâ nepotă, ce mî-a datu,
şi tota eia 35
40
45
— foia verde ş'uă răsură, moşu Radule, barbă sură, 50 cu stana tocma 'n pădure, cu coliba de trei bârne făcută 55 p'iiă rădăcină, tremură ficatu'n mine : ce-amil păţiţii n'amu păţiţii bine lt Sciî tu, mă, pe Macoveiu, 60 feciorulii luî moşu Mateiii de la vârfulii luî Urseifl ? — De sciutii. io l'amu sciutti, 65 de vestita l'amu cunoscuţii ; oile Me-amii păscuta candu ereamu în florea mea, cânda îmî mijia mustaţa. —Io de copilu 1'amii slujită 70 cu credinţă, cu cişita ; şi, caţî ani 1'amti totu slujiţii, bănuţî mî-amii agonisita, avere mî-ama întocmita : eia la mine c'a râvniţii, 75 la mine s'a lăcomitu. De tânăra m a însurata
m'a cununată. Ar(|ă'ia foculu oma spurcata, că şi zestrea mî-a mâncata, şi nevesta mî-a luata şi cu fii-su mî-a plecata, p'aicea s'a aciota. Dăr p'atâta nu s'a lăsata, ci de banî m'a jăfuita : m'a lăsata săraca lipita, de umblu pe la perdele, de tota caută la pelcele ca să facă cujme din ele ; după brânză după oî să trăiesca şi ea din Joî, să trăiesca pen' maî apoî; că, de câta să haiducesca, maî bine negustoresca cu ce-o lăsa dumuedea şi cum mî-o fi rânduia mea. Tu <|icî că l'aî cunoscuta, der p'aicî
80
8>
90
95
100
105
nu l'aî văzuta? De mine n'a pomenita ? De gasdă nu ţî-a vorbita ? —De, mă, căpitan a Gheorghiţă, fecioru alu luî Negoiţă, Negoiţă din Cislăa strănepota de solg-birăa,
110
115
ama văzuta pe Macoveî acum două clile, trei, dăr de loca
n'ama aurita, de tine c'a pomenita; de gasdă nu mî-a vorbitu.
120
CÂNTECE VECHI: HAIDCCESCl.
59G
— De 1'oiQ prinde, mă, s8 sciî că s'a duşii de printre vil; 125 r£u şî-a bătuţii jocfi de mine; io de ela o sg'ml batii bine. D£r ia spune'mî, frăţiore, n'al ceva tu de vânzare? — Amîi pelcele şi arnii lână, der suntîi dincolo, la stană. — Io n'aşî vrea s6 mergti la stană, se" nu daîi de vr'uă pricină. - De, mă, căpitanii Gheorghiţă, feciorii alu luî Negoiţă, Negoiţă din Cislăti strănepoţii de solg-birSG, ţî-a cam ediţii nume r6â : căestî tSnării ţi gingaşii, der la inimă pizmaşii; că toţii umbli prin perdele spuindu că strîngî la pelcele ca s6 faci cujme din ele; că umbli din stană 'n stană şi mereii guşti din smântână ; că, de bagi în gur'uă dată, O SCUipî
că pre" e sărată şi c-icî câ este stricată ; că tu nu cauţi pelcele, ci te ţii toţii de belgie, se" afli pe Macoveiii, feciorulu luî moşii Matei ii de la vârfulu luî Urseiti !
130
135
ho
145
150
— Aşia'I, Radule, asia, d6r nu e din vina mea: de suntii tandru şi gingaşii, nu'sti la inimă pizmaşii, ci pe Macoveiu vrăjmaşii, câ d6nsulii m'a jăfuitii d'amii remasii săracii lipiţii sS umblu după pelceie ca sS făcu cujme din ele. Foia verde ş'uă lalea, de vorbia ce mal vorbi;i, Radulu, măre, că'raî pleca cu Gheorghiţ' alăturea. Mulţii pe munte nu suia, pân' la stână c'ajungea. Ajungea, orî n'ajungea că Gheorghiţă se'ntorcea, stâna, măre, 'mî-ocolia, pretutindeni se uita, par' c'aru fi cătata ceva. Şi, după ce se uita şi din ochi toţii căuta, de Radulu s'apropia şi din gură 'Iu întreba : — moşii Radule, barbă sură, al pe ci ne-va la stână ca s6 nu faco vr'uă pricini? Şi moşii Radu'I răspundea şi din gură mi'I dicea :
155
160
165
— ba se" nu faci vr'uă pricină, ca s6 vedj ce e la stână : maî a-seră, pe 'noptatu, oile 'n strungă le-amil datu; mânătorulfl s'a sculată. lapte dulce-a totu mâncata. frigurile l'afi luata, ş'acum zace rfeturnatu, pe pelcele aşedatu :
COLECŢIUNEA Q. DEM. TEODORESCU.
s6 nu'lu iei drepţii cine scie şi se" fad vr'uâ istoria. Vorba bine nu sfârşia : turme de berbeci scotea, de ele s'apropia lui Gheorghiţâ le-arSta. Gheorgbelaşti, de le vedea, nici uă vreme nu pierdea, ci din gură mi'I (Jicea : — moşii Radule, barbă sură, ia dâ'ml ftirfecele 'n mană s6'î încercii la mituiala pSn'omil veni la tocmielă ! Moşti Radulu mi'lti asculta, forfece'n mână câ'I da, £r Gheorgbiţâ ce'ml făcea ? Mâna p'unu berbecii punea, numa'n frunte că'lil tundea : elu tundea ori nu'lă tundea, că, ochi negri d'arunca, imî zăria, măre, ăzria, îmi zăria pe Macoveiu, feciorulu lui moşti Mateiu de la vârfulu lui Urseiu, şi, pe dată ce'lu vedea, numa 'n gândii elQ suduia, numa'n gândii elu înjura, der nimica nu'I (jlicea, nici uâ vorbă nu scotea, ci, berbecii de 'ncerca, nu'lu pr6 lâna mulţămia, că de lână zorii n'avea. Gheorghelaşu, d6ca vedea, toţii pelcele că'î cerea, şi moşu Radu 'Iii asculta, la grămadă că'lu ducea. Gheorghelaşu se toţii uita, Gheorghelaşu se întorcea, piei merunte c'arunca,
215
220
225
230
235
240
215
250
255
597
p'ale mari le alegea. Alegea, totu alegea pânt$ bine că'î venia : ia Macoveiu alerga, mâna 'n chică 'I înfigia şi de pârii elu târnuia, stâna 'ntregă mătura.
260
Macoveiu se speria, Macoveiu se văieta şi din gură se ruga:
265
— măi Gheorghiţâ.Gheorghelaşti, voinicii tSnerii şi gingaşa, nu fi pe mine vrăjmaşa ! I6'ml calulQ şi armele 270 de'ml i^rtă pScatele sâ'ml hrănescii nepoţele, şi 'ml lungesce filele se'mi măriţii copilele, 275 că le curgu lacrfimile. Er Gheorghiţă'I răspundea şi din gură 'ltl judeca : — frunzuliţă fol- de teiu, fir'aî juraţii, Macoveiu, cin' te sc6se'n ochii mei? ţile scurte d'ale tele, ori pficate d'ale mele? Io la tine m'amii băgatu ş6pte ai de djle-argatii. Ş6pte al, câtu ţi-amti slujiţii, val de mine ce-amti păţiţii: copiii 'ţi m'a 'mbâtrânitu ! M6 duceamii sâ'ml cumpăru pâine Ş6pte, optîi trăgea de mine. MS duceamii se bSu rachiu ? Vro cinci me" trăgea de brâii. M6 duceamii ca sS b6Q apă ? M6 lovia cu cisma
280
285
290
>
295
300
CÂNTECE TECHl : HAIDUCESC!.
'ncefă, mă da cu dinţii de pietră şi beamii apă sângerată, cu măsele-amestecată. Der p'atâtu nu te-aî lăsaţii penă nu m'aî însuraţii c'uă nepotă ce rnî-aî datu. Io de zestre ce-amu luatu, tu de zestre ce mî-ai daţii? Doî COtOÎ în locu de boî, ş'uă pisică
fatătore 'n locu de vacă mulgetore, că mă sciaî omii cinstiţii şi cu bani agonisiţii, de simbria neplătitu. Nici p'atâtu nu te-aî lăsatu, ci, cândii fuse la 'uşuraţii, atunci tu m'aî cununată cu ălu popă de la satQ. Ţinea nunta di de veră pen' Duminică 'n de seră, cândii tu, măre, te sculai, ca nună mare ce ereai, şi pe mine mg luai, vină cu plosca îmi dedea! penă căndu mg îmbăta!; apoi, măre, m'apucal şi de mijlocii mă 'ndoial, de carâmbii mă aplecai ; spuză 'n cisme că'ml bâgal şi la jocuri mă 'nhăţal. Cândă sâltamă * şi cândă jusamu, totă de spuză mă frigeamă
305
310
315
320
325
330
335
340
345
penă cândii niă obosiamu, penă cândii mă ameţiamu, penă cocă mg făceamu. Tu atuncia ce 'ml lucrai? Pe fină-ta mi-o luai, cu fii-tu o'mpreunal, la cântece porunciaîT totu cu mine că'mî jucaL Nicî p'atâtil nu te lăsai: bănişoriî câ'mi luai, cu miresa că'mî plecai, nevăzută că te făceai, prin perdele pribegiaî, de mine te ascundea!. săracă lipită mg lăsai ! Gheorghelaşă, deca vorbia, bine vorba nu sfârşi a, si de chică l'apuca. de cinci orielă învertia, stana 'ntregâ mătura. Macoveiu se văieta, Macoveiă se spăria şi din gură 1ă mai ragă : măi Gheorghiţă, Gheorghelaşă, voinică tenăru şi gingaşă, ie'mî calulu şi armele de 'ml iertă păcatele să 'nil hrănescu nepoţele ; şfml lungesce dilele sg'ml mărită copilele, că le curgă lacremile. Er Gheorghiţâ T răspundea şi de mumă 'iu suduia : — ba o să'ţî ieă filele, ca să'ţî laşi copilele şi să'ţî faci nepoţele să'ţî plângă pecatele!
599
COLECŢIUNEA G. DEV. TEODORESCU.
Asia, măre. când a djcea, ier la elii se repedea, ier de chică 'Iii apuca : de optu ori elu învertia, stâna 'ntregă mătura, numai sufletu 'î lăsa. Foicica ş'uă lalea, d6r moşa Radula ce lăcea? Deca vedea şi vedea că gluma se îngropa, că pe Macoveiu bătea pene" sufletulu sS'I iea, la Gheorghiţă se ducea şi cu binele'î d^icea : - mă Gheorghiţă, Gheorghelaştt, la chipii tenorii şi gingaşu, nu fi pe mine pizmaşii, nu fi pe densulu vrăjmaşii, că d'aia venişî la stană, sS mal faci câte-uă pricină? Ci lasă'î, mă, filele că ţî-o da averile f tori bănuţii şî-a căraţii şi la mine i-a 'ngropatu. Cată colo, după uşiă, c'amii unii uleiii cu cenuşia, şi iea cinci sute de lei, c'a foştii bănişoriî tel !
395
400
405
410
415
GheorghelaşQ, de'lu audja, şi mal mulţii se necâjia. 42o lui moşii Radu'I răspundea,: — d'aleî, moşii cu barbă sură, r8u de tr6bă, bunii de gură, d'aia mi-te toţii codeai, d'aia pizmaşii me" făceai, 425 că gasdă de hori" ereai ! Şi, cândii vorba isprăvia, la măciucă se uita: cu dr£pta c'o apuca, în cântării că mî-o punea o^ece oca că'mî venia:
430
şi, unde mî-o apuca, şi, unde mî-o scutura, şi, unde mî-o învertia, frica 'n ose le băga, frica morţiî'î coprindea.
435
Moşft Radulu îmărmuria, 440 barba că i-se sbârlia, limba i-se 'mpleticia şi cu binele 'I djcea : 445 - mă Gheorghiţă, Gheorghelaşii, la chipu tenSra şi gingaşii, nu fi cu mine vrăjmaşii, că toţii colo, după uşiă, amu alta uleiu cu cenuşia : 450 maî ie cinci sute de lei, c'a fosta bănişoriî tel ! Gheorghelaşa, cânda l'audja, forfece 'n mână lua şi pe Radu'lu speria 455 sS'I taiă barbaria: — moşa Radule, barbă sură, o sS'ri scota limba din gură pentru că mî-aî spusa 460 minciună, ş'o sS'ţî tăia din barbaria se" te lepedj de hoţia : scil că omuia însemnata 465 e de Domnuia blestemata ! Er, din gură de'î djcea, forfecele c'apuca şi la eia se repedja, barba sură 'î apuca barba sură că'I tăia. I-o tăia ? Nu i-o tăia : numai vârfuia că'I tundea! Atunci moşuia, de vedea că gluma se îngroşia, că Gheorghiţă nu glumia, cu binele mi'ia ruga
470
475
6iiO
CÂNTECE VECHI : HAlDUCESCl.
şi din gură'î mai (Jicea :
BURULENU.
— mă Gheorghiţă, Gheorghelaşii, 480 la chipu tenâru şi gingaşă, nu fi cu mine vrăjmaşii, că totu colo, după uşiă, amQ ş'altii uleiîi cu cenuşia : maî ie cinci sute de leî, 485 c'a fostu bănişoril teî ! Gheorghelaşii, d6ca vedea că şî-a 'ntorsti totă starea, după uşiă se ducea, în cenuşia căuta, treî uleie desgropa, în d£sagî că le turna. Apoi se milostivia, vieţa că le dăruia: cu măciuca îî lovia şi cu gura le vorbia şi pre bine 'î judeca. Apoi calu 'ncălica, potecuţa 'şi-apuca, stâne mari îşi cumpăra, turme grase că'şi prăsia, pomina de se ducea din Cislăii la Istriţa, de la Istriţa 'n Focşani, la Moldova 'n Botoşani, că totu căpitanii Gheorghiţă, feciorulu lui Negoiţă, a bătuţii pe Macoveiu, feciorulu lui moşu Mateiu de la varfulu lui UrseiQ.
490
495
500
505
510
515
520
[Scrisu în satulu Dragoslavele şi publica1870 în Foia societăţii Eomânismulu, an I. . 41- Al, de comisiunea de redacţiune, din f..cea parte şi autorulii acestei colecţiui.,
F6iă verde ismă creţâ, candu fu Joi de dimin^ţă, cam pe rouă, cam pe ceţă, căcju lui Burutenu greţâ, şi gr6ţa de dimineţă e scurtare de viieţă. Er elu, măre, ce'ml făcea? De pe sofa se scula, pe ochi bine se spăla, uă dulceţă că'mî lua, unii paharii de cafea bea, der nimicii nu'î folosia: mal r6& grdţă câ'I venia. Daca vedea şi vedea, elu spre grajdu se îndrepta, pe vfinStulii mi'lu scotea, binişoru că'lu ţesăla, cu gebreua că'lu ştergea, cu unt'-deiemnii elu ungea, pfirulii inele 'I făcea, şeua pe densulu punea, freulii în capii îi băga, frumuşelti mi'lă instruna, şi pe d6nsulîi s'arunca şi din gur' aşia'I grăia : — hal, vinete, dumne-ta : ia, măre, toţii scuturâ-te de suddrea grajdului, de pulberea ţolului ! Buruiana că mi 'şl pleca şi curendu că'şi ajungea
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
savai, cincî-^ecî de voinici, toţii voinici cu cose iungî ; savai, cincî-^ecî cositori, patruzeci d'adunătorî să cosescă fânti cu flori.
la ispravnicu'n Caracalu. De la portă pân' la scară, venătii mergea 'n cotişore, Buruienii trăgendu pistole. Frunză verde de cicore, ispravnicului, boieru mare, de grab' se scolă 'n piciore ; gândia că'I răscolă 'n ţâră. £r Buruienii de colea bună (|iua că'î dedea; mai frumoşii îî mulţâinia şi din gură că'î grăia:
50
55
Buruienii că'î răspundea, crunţii la elu că se uita şi din gură 'î cuventa :
co
Ispravniculu, boieru mare, de grab' se scula 'n piciore : mâna pe condeiti punea, în călimări elu muia, cola d'hârtiă lua şi pe locft că îmi scriia volnicii pe lazapcii, răvaşele 'n săticele ca ei, măre, să mi'şl facă
85
45
— Buruiene, dumne-ta hai la mesă să prând^imu, bine să ne veselimu, amendoî să ospfitâmfi, şi în galbeni să jucămil.
— eii la tine n'amu venita cu vănătulîi ostenitti, să te vădii de estî frumoşii, să te 'ntrebu d'estî sănătoşii : eii la tine amu veniţii tu, măre, mie să'mî facî, de voiescl ca să mă 'mpacî, vro cinci c|ecî de cositori, patruzeci adunătorî să'mî cosăscă fenii cu flori.
601
65
70
75
Pe locii măre că'î făcea după cum le poruncia. Cositorii toţi sosia, lui Burulănti că'î dedea şi cu densulti purcedea tocma'n valea Vajuluî, la fontâna hoţului, unde'î toiulu fănuluî. Cositorii 'n răndil punea şi de muncă s'apuca. Cândil la margine eşia, cincî-d^eci brasde număra. Burulănti, unde vedea, inimiora că'î crescea. Multă vreme nu trecea, căsulii prânzului sosia : cositorii înceta, de cosiţii nu mai cosia ; unii focuri mari făcea, de mămăligi că' mi punea; alţii lulea aprindea, la umbră mi-se culca, er Burulănti ce'mî făcea? Elu de lucru că n'avea, urătti mare 'î-se făcea, pe calu mi'şî încălica,
90
95
10J
105
110
115
120
livezii ocolii ii da. 80
Vă^endii ierbă şleuită, de cosă nepotrivită, grozavii că se 'nfuria,
125
602
CÂNTECE VECHI : HAIDUCESC!.
pe 'njurăturî se punea, văile de'mî răsuna.
130
Der 61u căpitanii Bălana pe loca că mi'lii aud^ia: elu e de hoţi căpitanu, şâde trântita p'unil ciolpanii. 135 Cum pe Buruienii vedea, el ii a|ia îi cuventa : — Buruiene, omii ciudaţii, io prin satii nici nu ţi-amii daţii, 140 puî de găini nu ţi-amii luaţii : de ce der m'aî înjurata? 4.
*-i
^
T)6r Buruienii de colea, cum pe hoţii îlii au<|ia, grozavii că se 'nfuria, puşca 'n elu 0 îndrepta şi pe locii focii iî dedea, der focii flinta nu lua. — Buruiene, dumne-ta mai du-te d'ast-dat'acasă de mi'ţl vedjf de jupân6să, că de tine nu'ml pr6pasă! Der Buruienii ce făcea? Alii doilea că trăgea, arma focii ier nu lua. De treî orî elu 0 trăgea, nici schînteiă nu lăsa. Er celii hoţii de căpitanu se scula de pe ciolpanii. Mâna pe carâmbii băga, mititelti pistolii scotea, mititelii şi ghintuiţii cu treî glonţî în elti d'argintti pentru Burulenu gătiţii. La cătare că'lu îua şi, măre, că mi 'Iii ochia la marginea fesului unde'i greii ciocoiului. Cândâ pistolulu că'mî trăsnia, Buruienii joşii că'mî cădea
145
şi din gur' asia 'ml grăia : — bată-te'n lege,-armă rea. scurtare de vieţa mea ! Acestea le maî
150
155
160
165
[Scrisu la Bogza, judeţulu Rorwr.culu-*».' după unu betrânu lăutarii, şi comunicatu 12 ' de amiculu meii Gr. G. Tocilescu, la Far.-
Frunză verde sălciorâ, la Focşani, între hotară, ese Bolbocenu în ţ6ră: bate ciocoii la scară cerendu bani de chieltuielâ şi haine de premen61ă. F6iă verde ş'unii pelino, la cârciuma lui Călină Bolbocenulă bea la vină ; foia verde de susaio, bea cu Creţulu Neculaiă ; ş'apoî verde de hameiu, bea cu tenfsrulu MateiQ :
no
bea vinulQ cu vedriţa, rachiulu cu ploschiţa.
COLECŢIDNEA G. DEM. TEODORESCU.
Der maică-sa ce'mî grăia, şi din gură ce'î (Jicea ? — Măi, Vasile Bolbocene, Bolbocene Romnicene, ia bea, maică, nu pre" bea, că vinulu e 'mbetătoru, rachiului . amăgitorul, puitorii de capii de omu, că nu sciţi : se1 mi-se pară, orî potera ve'mpresoră !
ca şS nu mori împuşcaţii ? 25
şo
35
— taci, măicuţă, gură rea : las' sg viiâ potera ; 40 viiă, bat-o sfenta cruce, că, cum vine, -asia s'o duce. Nu'su femeia, conciu nu porţii ca sg <|icî că eu nu potti, ci'sti voinicii cu comănacti, 45 cu şepte poteri me1 bătu !
— măi, Vasile Bolbocene, Bolbocene Romnicene, ia mai stai ca sS vorbimu, feţele sS ne privimii şi sS'mî spui, fără pgcatii, de estî hoţu adevăraţii: ce nu te laşi tu de rele, s6 nu mori în chinuri grele; ce nu te laşi ., de furaţii,
50
55
60
65
Bolbocenii, de'lQ audja, din guriţâ'î respundea: — cum o se mă laşii de rele, că'su de micii dădatii cu ele : 70 relele suntii pentru voî, £r bunele pentru noi! Zapciulii ier îî grăia. lui Bolbocenii îî djcea :
Bolbocenii, dec'auoMa, elu la mă-sa se răstia şi din gură'î răspundea :
Bine vorba nu sfârşia şi potera că'mî sosia. Cum sosia i-'nconjura, zapciii din gurâ'î grăia :
603
— ia s8 mi-te dai legaţii, sfi te ducemu nestricatii, c'amu poruncă de 'mplinitii, poteră de hărţuitu.
75
80
Bolbocenii, de'lu aui|ia, zapciuluî respundea : — cum o să mS dau legaţii, 85 când ii eu nu suntii vinovaţii? Nu suntii femeia cu conciu s6 d^cii că'n luptă nu pociQ, ci'sti voinica cu comănacii, cu noue1 zapciî mS batii ! 90 Şi, cându ast-felu îî vorbia, mâna pe baltacQ punea, drepţii către zapciii pornia, binşiorti se lătura ; cu baltacu cândQ aducea, mân'a dreptă că'î frângea şi p'a stângă î-o scrântia, de pe calu josu 61u trântia : poteraşii 'ncremenia. Apoi calulu că'I lua şi pe elu încălica, drumulu mare c'apuca. Poteraşii 'ncremenia, după densulu lungii privia.
95
100
105
CÂNTECE VECHI : HAIDDCESCl.
i>04
Aşa mulţii nici că mergea, c'unu Jidanu se intâlnia ; numai uă măciucă'! da, cinci sute de lei scotea, apoi veselii ier pleca, prin perdele s'abătea, pelceluşe cumpăra. Pelceluşe brumăril le vindea la cazacii! ', pelceluşe mal de sol le vindea pe la ciocoi, pelceluşe de mieore le vindea pe la hotare. Bolboc6rui negustoria, der bănetu ce câştiga cu sâraciî'lu împărria, de se ducea pomina de la Romniculu-săratfi dincolo de Calafatii şi'n Brăila pe uscatu de Vasile Bolbocenulu, de Vasile Romnicenulu.
fuge s6 se prâpădescă, loculu s6 nu'şî mal găsesca, Boţea sS nu mi-o sos^scă! 110
115
120
BUSTJIOCtr. [Scrisu in Bucurescl, la 7 Maiii lf-84. du; trea Croţulu Şolcanii, lautarulu Briile
[Fragmentii scrisu la Bogza, judeţul u Romniculu-sâratu, după unu betrânu lăutarii, şi comu nicata la Paris, In 1875, de d-lii Gr. G. To'cilescu].
Potera mî-e spâtărescă: 1. Neguţători de vinuri.
Din câţi poteraşl erea numai unulu s'alegea şi cu Boţea se vorbia Şi, după ce se'nvoia, şi, după ce isprâvia, şepte sute lei îl da şi la săraci impârţia.
125
BOŢEA.
Frunză verde de sulflnă, Boţea dorme la stupină cu capulQ p'uă rădecină, cu paloşuiu pusu pe mână, cu durda pe lângă renă, cu flinta lângă tersână, nu sciţi g<51ă ori e plină ! Cine'lu vede nu'I d'a bună: fuge potera nebună.
Boţea, cându se descepta şi pe calu încălica, veselii, măre, că'ml pleca şi 'nainte se ducea. Peng colo'n Valea-rea, cu trei poteri se'ntălnia Şi cu ele se lupta.
„Busuioce, busuioce, „busuioce, nu te-al coce, „rjicî sSmenţă n'al mal face! Foia verde siminocu, multă lume'I cu norocii, der nimeni ca Busuiocii.
5
10
Busuiocii şede la focii de'şl usca obielele şi numfiră filele cându sosescu poterile. Pen'obielele usca şi filele socotia, iato potera sosia şi potera'lu coprindea.
15 Foicica ş'uâ lalea, Busuiocii ce mi'şl făcea? Cunipeiulu nu mi'şl pierdea, în piciore se scula,
COI.ECTIDNEA G. DEM. TEODORESCO
cişmele şi-Ie trăgea şi la durdă 'mî-alerga. Durda ' cu stânga lua şi cu drepta mî-o umplea, mî-o umplea şi mî-o 'ncărca, ca numai glonte băga, băga glonte cu mana şi ierba cu căciula. Potera'lu înconjura, potera mi'ltt căuta ca se'î scurteze vieţa, der Busuiocii ce făcea? Mâna pe durdă punea, de amnare mî-o 'ntindea, cremenea că'î potrivia, drepţii afară că'mî eşia ; potera se spăimenta, pe Busuiocu cândfi vedea ! Dăr elfi, măre, nici vorbia, nicî vreme nu zăbăvia: unde durda'şl slobozia, drumîi prin poteră făcea şi. dăc'o maî încărca ş'ânc'uă dată de maî da, potera că'mî biruia, drumfi bătuţii că'î arăta. Potera din Mehedinţi 1 fuge cu ierba prin dinţi, potera de la Gornetfi fuge cu mâna la pieptu, şi care cum rămânea de Busuiocfi pomenia şi lui Busuiocii cânta : „Busuioce, Busuioce, „Busuioce, nu te-aî coce, „nicî sămenţjă n'aî maî face !
605
BÂCULU HAIDUCULlJ. [Scrisu în Tuliu 18"0 de repausatulu Nic. Scurtescu, dupil lautarulu Marinii, în comuna'I natala Valea-lungă, judeţulu Prahova] 25
Foicica de pe Iacii, cine'mî suia la cărdacfi maî în josfi de Ţarigradfi? 30
35
40
45
50
55
60
65
înălţatului de 'mpăratfi de cu ndptea s'a sculatfi şi divanfi şî a adunaţii, că elfi, măre, mî-a aflaţii de numele Bâculuî, Bâculuî haiduculuî, Bâculuî vitezuluî, ce a pusfi strejă drumuluî din delulfi Odriiuluî pene'n prejma Diiuluî. împăratului, d'aucjia, ciudă mare 'Iu copriudea, şepte pungî făgăduia orî la cine s'o afla, s'o afia ş'adevăra să se ducă să'lfi aducă din fundulii cărdaculuî, din marginea drumuluî, de subt umbra teiului, din florea ghisdeiulul, unde'î gasda Bâculuî, Bâculuî haiduculuî, Bâculuî vitezuluî, ce-a pusfi strejă drumului din delulfi Odriiuluî penă'n prăjma Diiuluî. împăratule se 'ndârjia,
5
10
15
20
25
30
35
40
606
cAnti:ce VECHI : haiducesc!
şepte pungi făgăduia, der nimenia nu s'afla, nimenia s'adevSra sS se ducă s&'lti aducă, fâr' de numai trei beşliî, care ţinti raiaua 'n Diî, buni de mână, tari de vână, şi porniţi toţii pe pricină. Trei beşliî se aduna, la Ţarigradu se ducea, la 'mpeYatu îngenuchia şi pe lege se jura pe Bâculu că l'oru lua din fundulu cerdacului, din marginea drumului, de la umbra teiului, din florea ghisdeiuluî. Imperatulii, d'au^ia, <|ece pungî făgăduia, şi din gură le alicea : — trei beşliî şi trei delii, ce ţineţi raiaua 'n Diî, se" v6 duceţi, să 'Iu aduceţi, der nici de cote legatu, nici de paloşe crestatu, ci omii viii, nevătămaţii, sS'lu potu pune la 'ncercare, se" vădii de e vitezîi mare !
45
50
55
60
65
70
75
80
85
Beşliî se chibzuia şi pe lege se jura că nici cote i-oru lega, nici paloşe 1'orQ cresta. ImpSratulii, d'audja, „işala" că le elicea, pe umere că'î bătea, câte-uă pungă le dedea. Trei beşliî şi trei delii, care ţinti raiaua 'n Diî, din cerdacti se scobora, pe caî negri 'ncălica şi mergea, măre, mergea pen<$ iate" c'ajungea la cerdaculu Bâculuî, Bacului haiducului, Bacului vitezuluî, ce-a puşti strejă drumului din delulii Odriiuluî penS 'n prejma Diiulul. Acolo, cândti ajungea, pe haiducii că mi'lu gasia în florea ghisdeiuluî şi 'la umbra teiului. de trei djle adormita, pe baltace tolăniţi! şi cu murgulti priponitu în pripone de argintG. Turcii, măre, cândti vedea că de veste nu prindea, că din somnii nu se trezia, drepţii la murgii
COLEŢCIUNEA G. DEM. TEODORESCfJ.
se repedja, din priponii că mi'lu scotea, unu iatacii pe elu lega, de stăpânii l'apropia şi'n iatacu frumoşii punea toţii pe Bâculii adormita, pe baltace tolănitu ; pe murgulii de frâQ lua, pe cărare se 'ndrepta, drumulii mare c'apuca penă iată c'ajungea mai în joşii de ţarigradu la nălţatulii de 'mpăratîi. Bâculii nu se descepta, Bâculii trei c|ile dormia, er, cându fu a patrulea, numai ochii 'şi deschidea şi d'uă dată se trezia ; mâna pe baltagu punea, la beşliî se repedea şi din gură le (Jicea:
130
135
140
145
150
155
— cine-aicea m'a adusii capulii luî şi-1'a răpuşii ! Unde Bâculu se răstia, harem ulii se speriia, kadânimea leşina şi Turcimea alerga pe elu mâna de punea şi din gură mi'I spunea că'î poruncă 'mperătescă de vitezii se'lu ispităscă
160
165
170
şi se'Jti puia la'ncercare câtii a foştii şi e de mare. Foia verde ş'uă lalea, Bâculu, măre, n'asculta : num'uă dată se somcia, num'uă dată se'ntorcea, la pământii pe Turci culca şi d'a dreptulii se ducea tocmaî la măria sa, er din guiă ce'î grăia? — împărate înălţate, m'aî furaţii orî m'aî chiămatîi cu oştire să mă batii, ca să cunoscă şi Turculii cine e Bâculu haiduculti? Impăratulîi, de'lîi vedea, semnti căuşului făcea, joşii cu toţii se dedea şi pe Bâculu mi 'Iii lega d'unu copaciu cu foia lată, cu tulpina vertoşată şi cu umbra • resfirată ; mi'I ii lega toţii cu mătase împletită 'n cât6 şese, mi'lu lega toţii cu arnicî împletitii în câte cinci; şi, cândii bine mi'lu lega, Şi, cându bine mi'lu strîngea, Slu căuşu îî toţii striga : — haide, bre, rupe frânghia, ca să'ţî arăţi bărbăţia, să'ţi cunoscemti vitejia ! Bâculu, măre, de vedea, cu zîmbire răspundea, num'uă dată se smocia, uă dată se opintia
607
175
180
185
190
195
200
205
210
215
m
CiMECE VECHi : HAIDCCESCL
şi, frânghia cândft rupea, copaci ti din pâmontu scotea, la pămGnta
220
22:>
2.°.0
235
— Tel prinde şi'ncălica ca să'ţî arfitl bărbăţia, să'ţl cunoscemQ vitejia ! Bâcuia, măre, de 'ml vedea, cu zîmbire rfepuDdea, după călii că 'ml alerga drepta 'n comă că'I punea, şi cu stănga mi'lu svcrlia, peste zidii că'lti arunca şi din gură ivr grăia : — împărate înălţate, m'al furaţii ori m'al chiămatîi cu oştire să mSbatii, ca se cunoscă şi Turculîi cine e Băculă haiduculu ? Imperatuia, de vedea, seninii căuşului făcea, i
patru mii spahii scotea; der Bâculu nici c'ascepta; ca ventulu se repedia capetele le lua, grămadă le aşed^a, la 'mperatulu se 'ntorcea şi din gură 'I mal djcea : — împărate înălţate, copaciulti ţî-amii răsturnata, calul ii ţi-l'ama aruncata, spahii ţi l-ama culcata : acum, d'o vre dumnezeii, ţl-o veni şi rânduia teu, că pre" m'al furata hoţesce şi m'aî ispitita ; turcesce !
240
2-1 r,
250
•::.:.
Impăratuia, d'audja, groza 'ntr'ensuia că intra: semna ceuşulul făcea, şi pe umeri că 'ia bătea, şi de mană 'ia apuca, la cârdaca că mi'ia urca, desăgel cu bani umplea, dăsăgel cu gălbinei sS trăiescă tota din el, şi obiele cu rubiele, s§ trăiescă tota cu ele. Bâcuia. măre, ce făcea? Ela obiele că'şl stringea. desăgeil câ'şi lua, josa cu el că se dedea
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi pe murgii că mi'I lega, diua buna că'şî lua. 305 Impgratulu ce'î elicea? — Bâcule, feciorii de smeii, dar'-aru bunulii dumnedeti câtu oiQ fi io 'n 'mp&râţiă sS fiî şi tu 'n haiducia I sio Baculii, măre, 'ncălica, pinteni murgului dedea, er, pe porta cândîi eşia, buna djua că'şî lua şi din gură ce d,icea ? — ImpeYate, înălţate, mî-amti arătaţii bărbăţia, miaî cunoscuţii vitejia şi ţi-aî făcu tu omenia : acum rfimâl sănătoşii, că la bune mâini ţi-amu fostu ! Baculii, măre, de'mî pleca, drumulu murgului că da, la pistole slobodia şi din gură chiuia. Sbura murgul îi pe pământii ca şi fulgulu susîi în v£ntu, pânfi. măre, c'ajungoa la marginea drumului şi la umbra teiului y din florea ghisdeiuluî, er acolo ce'mî făcea? In cerdacîi dSsagî vărsa, haiduciei i£r se da, şi ier strejă că punea din munţii Odriinluî până 'n prejma Diiuluî.
315
320
325
330
385
340
345
G09
PETRUL!} HAIDUCULU. [Varianta audită in judeţulu Vâlcea, de la unu b6trânii lăutarii din comuna Bujoreniî, a-nume Ireă, publicată de tenerulu lancovescu sub pseudonimulu „Murgilă" în gliarulii Bomânia, no. 133 de la 1 Septernbro 1884].
Frunză verde de spanacu, strigă 'naltulu împfirată de trei r|ile şi trei nopţi: — care, măre, s'o afia, care de s'o aduna, care, măre, ca s8 mârgă, în munţii Catrinuluî, 'n D61ulu Mărgăriuluî, sub umbrita teiului, la florea visdeiuluî, la marginea drumului, la cărdaculu PStruluI, Petrului haiducului?
5
10
15
Nimeni, mări, că nu s'afki, fără trei Turci mari, beşlil, 20 care ţinii raia vandiî1; el, măre, că mi-s'afla şi că mi-se aduna, la 'm paratul ti că venia, şi din gur' aşa 'I grăia : 25 — dragă 'm parate 'nălţate, amu audiţii de trei djlo că, măre, ră mi-al strigaţii : nu cum-va de s'o afla 30 şi, măre s'o aduna care, măre. ca sC morgă în munţii Catrinuluî. 'n D<$hil Mărgăriuluî, sub umbrita 35 teiului, la florea l Acestii versii greşiţii trebuie se socitescă: „caro t'nu raiaua 'n Dii", căci raiava se pronunţă po alocarea si raitica •M
610
CÂNTECE VECHl : HAIDUCESC!.
visdeiuluî din marginea drumului, 40 la cerdaculu Pgtruluî, Pgtruluî haiducului. Noî ne-aflămii ca sg ne ducemu 45 noî ne-aflămii ca sg'lti ducemu nelegatti, neferecatu, pe bună credinţă luaţii ! Turcii măre, că mergea, pe Pgtrulti că mi'lil brodia, d'adormitii ei mi'lu găsia. Calulu anse alţi lui Pgtru, alţi luî P6tru, haiducii Pgtru, cu piciorulu că'mî bătea, glia din pământii rupea şi la Pgtru c'averlia, şi, pe nări cândii şuiera, pe Petrulu mi'lii descepta.
so
55
— Deră voi, Turci mari, beşliî, 60 ce ţineţi raia vandil, la mine cin' v'a mânatu capulu vostru l'a mâncaţii !
şi nainte le eşia, şi cu Turcii că pleca, la domnia că mergea. La'mperatu, dec' ajungea. Pgtrulii asia că'I grăia: — frunzuliţă ş'uă lalea, Domne, 'mpgrate 'nălţate. 5 îmî daî oste sg mg bătu, orî la ce tu m'aî chiematu ImpSratulu ce făcea? StejerQ în pămentu băga. cu trei frânghii câ'lu lega, cu trei frânghii de m£tase împletite 'n câte şese, cu alte trei de amici împletite 'n câte cinci, ca sS'I ved^â vitejia, se'I cunoscâ bărbăţia. fe Deră Petrulu ce făcea, cându legaţii elii se vedea? Uă dată că mi'şî ţipa, uă dată se rgsucea. frânghiele le rupea, stejerii din pămentu scotea ş'aşa din gură grăia:
Turcii din gură grăia: — mal stal, Petre, haiducii Petre, 65 că n'amu veniţii cu gândii rgQ 1 ci dor de binele tgti. Te poftesce la domnia ca sg faci uă veselia! D6ca P8tru audja, maî bine că mi'î părea, drumu nainte că le da penă elii că se arma, frumuşeii! că se gătia şi pe călii încălica. P'altă parte că mi'şî da
70
75
80
— Domne, 'mpgrate 'nălţate, 9 * îmi dai oste se mg bată, ori la ce tu m'aî chiematu " ImpgratulO, de vedea, cinci mii de ostaşi II da. Pgtru ensg ascepta. ascepta pen' se 'nşira, după urmă că'i lua ca una ventu inviforgtu dintr'unii pometu înflorită; scil cum bătu ventu rile de scutură florile, aşa le lua capurile. Frunc-ă verde ş'uă lalea, tota oştea îsprăvia
COI.ECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU
611
şi 'ndărătu că, se 'ntorcea şi din gur'aşa grăia:
125
că la mână tu mî-aî foştii şi eii vrednicii nu ţî-amu fostă !
— împărate
înălţate, îmi daî oste să mă bătu, orî la ce tu m'aî chiematu? Au vedj bine, aii nu vedj 130 calu'-mî că s'a 'nfierbăntată, sabia'mî că s'a spurcaţii, ochiî'n capii s'ati turburaţii? îţî djcu (Jgu, pre legea mea, să fi lăsaţii dumnezeii 135 ca să taiu stăpânulu meii, capulii tăQ ţî-ară fi căzută, d,ile n'aî maî fl avută ! Frunzuliţă ş'uă lalea, în mare grozâ'lu băga şi susii, măre, că'lti chiema, de mânică mi'liilua, în cămară mi'lii ducea, dăsăgeiî că'î umplea, dăsăgeî cu galbenei,
140
145
170
slobozia. Şi mergea din satu în sată bătendu câte-unu pârcălabii ca să'i gâtăscă conacă. Ş'aşa, măre, că mergea spre munţii Catrinulul, 'n Delulu Mărgăriuluî, sub umbrita teiului, sub florea visdeiuluî, în marginea drumului, toţii la cerdăcelulă lui.
175
iso
185
AGUŞU' ALU LUI TOPALĂ. [Baladă audiţii în comuna BujorenI din Velcca, scrisă după lăutarulu Ircă şi publicată de dlu Iancovescu, sub pseudominulu „Murgilâ", în diarulu România, nr. 138 din 7 Septembre 1884 Şese compare Aga Topală, Ia pag. 116—118. în colecţiunea d-lul At. M. Marienescu, br. II.]
să se hrănescă cu eî.
Frunzuliţă ş'uă lalea, Pătrulii dăsagiî lua şi pe călii şi'î aşet|a.
150
Impăratulu ce'mî făcea? Anc'uă dată mi'lii chiema şi din gură că'î djcea:
155
- d'aleî, Petre, haiducii Petre, dar' ară dumnezeu să de câtii oiu fi eu la domnia să fii şi tu 'n haiducia ! Pătrulii călii încălica şi spre portă că pornia, şi 'mpăratuluî d,icea :
160
— rămâi, Domne, sănătoşii, că la mână eu tă-amu foştii, şi tu vrednicii nu mî-al fostă. 165 —Du te, Petre, sănătoşii,
Patru calu'şî repe^ia şi din gură chiuia, şi pistole
»
Frunzuliţă sălcioră, câtii fuse vera de mare Aguşă nici unu lucru n'are cu trei hate2 la coşare puşi, de la Vinerea-mare, pe grăunţe şi pe sare : unu'mî este Deleşulu, i-l'a dăruită naşulu ; unu'mi este Murgu 'nchisă de la Visterulu trimisă ; unulu e Vânătă rotată, de la paşa 'I-a fostă dată. fîstă Aguşă ală lui Topală mî-este voinică fără samă: bate Turcii de'I omora şi mi'î bagă 1. Diminutivii din aga. 2 Cai, armăsari.
5
10
15
CÂNTECE VECHI: HAlDUCESCl.
612
prin harale1 de rni'î dă pe Oltii la vale. fîstfi Aguşii alţi luî Topalâ a plecaţii la 'nsurâtore sg ie" feta luî Carale cu cinci chile de parale. cu cinci sute de catane, şi cu cinci sute de Turci, şi 'ncă pe atâţî beşliî. Unii 'mî cântă oltenesce, alţii îmî cântă turcesce, şi beşliiî beslegesce : Aguşii pistole trăsnesce, Nicopole se'ngrozesce. Muierile, d'audia, muierile se 'ngrozia : îşi încuia casele. şi înfunda tufele. — Ce fugiţi
ca cobelo şi ve'ncuiaţî casele şi isbiţlvoî tuîele, că nu este vr'uă r6sb61ă ca' să v8 scotă din ţâră, ci'î Aguşu alu lui Topalâ: a plecaţii la 'nsurâtore s6 ie" fata lui Carale cu cinci chile de parale, ş'asa face elfi prin ţeră ! Cu totă nunta mergea, feta lui Carale lua şi, acas' de se 'ntorcea, 1. Saci.
20
25
30
35
40
4h
5o
55
pân' ce nunta o făcea, nici mal mulţii că nu trecea, nici mal mulţii, nici mal puţina. num a trei cUle trecea ; cărticica că 'î sosia, carte de la Bucurescî cu peceţile domnescî. Da'n carte ce mi'l scriia ? — Ia, Aguşe, dumne-ta, s8 faci cum bine'î putea şi sS vil pen'aicea, că te-a poftiţii domnia. Aguşii atunci iml grăia : — hai Drăghici, tu sluga mea, de ţesală şi înşală, pe venfitulu sco te- a fără, lasă pe murgulii acasă, pe deleşu lasă'lu sfi pască, ş6ua pe venelu ase^ă, cu scări dalabe înverteza, cu pofiiulu numai fluturi, la drumâ lungii s<* ini'I totă scuturi. Şi mal intră în celnru de scote unu micii cioltaru. cioltarulti celu mohontu cu ciucurii de argîntu, face dîră pe pămentu cum n'au valută de cându suc: Pe venătulii i-lii gătia. Aguşu, măre, 'ncalica şi cadişca că'i grăia : — val, Aguşe, dumne-ta mS luaşî de suntu trei dile, şi te şi duci de la mine. Ce ruşine, ce ocara ! O s6 6să vestea 'n ţeră ! ' Aguşu din gură 'ml grăis :
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
— cadisco, nu djce-aşa, că m6 ducii la Bucurescî sS'ţî cumpărti cimbirî şi fesă, şi dau pe la Hanulîl mare sS'ţî teii rochii şi paftale ! Aguşii, măre, că pleca, la Bucurescî că mergea. Frunzuliţă ş'uă lalea, la dommă ajungea, bună-djua că'l dedea, maî frumoşii că 'î mulţămia. Domnia că mi'î grăia : — puneţi cafea 'n flligea, şi daţi lui Agu|il să bea. Din filigea cafea bea, din ciubucil tutunu trăgea, c'aşa'I erea dragă lumea. Domnia că'lîl întreba :
105
110
115
120
125
— ia, Aguşe, dumne-ta, 130 nu ţî-e hatulii de ven<|are Bfi'ţî dămu galbeni şi parale, venetici de câte cincî, sS'î toţii schimbi şi să'I mănânci ? 135 — O Domne, măria-ta, nu'mî e hatulii de venc-are să'mî dai galbeni şi parale, mî-e hatulii de dărutelă: 'Iu dăruiescti măriei tele. uo Domnulii, deca audja, aşa din gură'î grăia : — ia, Aguşe, dumne-ta, ce boieria poftescl? — Ghiulăria,
145
«lf
Julăria, Caracalulu jumătate, că maî amti şi eu unii frate, mulţii maî micii şi maî voinicii : 150 facemti şi ş'aluia merticu ! Frunzuliţă ş'uă lalea, hatulii, măre, că i'lii da, boieria că'şî lua. Nici maî mulţii că nu trecea, cărticică că'î sosia, carte de la beştega, şi'n carte că mi'î scriia: sfi facă cum o putea să ntergă la beşlega. Elii, măre, îmî şi pleca, hatulii ănsS rămânea. Singurii elii cându se vedea, uă-dată că'mî necheza de pâmentulii tremura, gemurile se spărgea, pe Domna 'n gr6ză băga, şi de la Domnii ea cerea drumulti calului se1 dea. Porţile se deschidea, drumulti hatului că'l da. Elii, slobodii cândîi se vedea, totu dup' Aguşii se lua. Aguşu dăretti se uita, hatulii luî că mi'şî vedea şi din gur' asia grăia :
155
100
165
no
175
— biata frică, şi densa ce maî pote, săraca ! Elii pe hatii încălica, la beşlega că_mergea, bună c-iua că'î dedea, maî frumoşii că'î mulţămia. Beşlega îmî poruncia : — puneţi cafea 'n flligea, şi daţi luî Auşii să bea !
iso
îss
014
CÂNTECE VECHI: HAIDUCESC!.
Din fil;gea cafea bea, din ciubucii tutunil trăgea, că aşa luî îî erea iî erea dragă lumea.
190
195
Frunzuliţă ş'uă lalea, beşlega elu întreba : — d6r, Aguşe, dumneata ne vii de la Bucurescî? MS miru ! Ce ne povestesc! ? 200 AguşQ, măre, ce'mî făcea ? Nici uă vorbă nu elicea. Mâna 'n dSsagî că băga, mare firmanîi că scotea şi pe mfeă că'lu trântia, că elu carte nu scia. Erea mare ca unii Domnii şi n'avea minte de omii
205
Beşlega, deca citia şi ce e'n firmanti vedea, 210 din gură aşa'i grăia : — săraci omeni de pe vale, cum aţi trăiţii cu ocară cu Aguşulti dintr'uă ţ6ră ; săraci omeni de pe OltQ, 215 cum aţi trăiţii cu multu focii cu Aguşulti dintr'unu locii! Aguşti, deca audia, paloşii din tecă trăgea, trei deşte că'î crămpota luî beşlega Mustafa. Şi Aguşil ce mai făcea? Avea nisce şelvăreî făcuţi cu cincî-ijecî de lei de umbla vera cu ei. în ei mi-se 'mpiedica şi joşii, măre, că cădea. Beşlega se repedea, din cefa gutu'I tăia. Aguşti 6ns& se scula, mana la capii îşi punea, grumazulii îşi îndrepta,
josu pe scară că se da, hatulti îşi încălica şi din gur' asia grăia : — d'aleleî, mişelii de câine, d'oiti mai ave" niscai djle, ca mâine mâ 'ntorcti la tine. şi, d'oiti ave" vr'unti norocii, ca mâine suntii ier la locii sS te pârlescti ca p'unu porcii ! Apoi drumulii şi'lii lua, către casă se ducea toţii pe Oltti în susti, spre munţi, către munţii cei cărunţi. Frunzuliţă ş'uă lalea, elti, acas' cândii ajungea şi cadisca mi'lii vedea, de multu dragii ce îi erea nu mi'lu săruta în gură. ci'lii săruta 'n tăietură. Ea amarii cândti se plângea, Aguşti o toţii mângâia. Ea plângea elti îî vorbi a, cu glasti de morte'I lăsa p'alti seu frate, multu mai micO . mulţii mai micii şi mai voinică. ce-a rămaşii pustiu pe lume cu alţi tatălui lor nume. G R U I A N C.
220 [Scrisu în Bucurescî, la 7 Maiu 18S4, dupft r Petrea Creţulii Şolcanii, lăutarulu Br.iik
2>5
230
Pe culmiţa dululuî, deluluî Ardeiului, la craca ciolpanului1, la cuibulu şoimanulul, ţipă puiulu 1. Se numesce ciolpani trunchiului unu' bove remasu în pilmentri, deY ale rAnil raaiî dispăvutu. fiind ii rupte do ventil str. • dite prin vechime
■:■
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCtJ.
corbului şi pe ploiâ, şi pe ceţă, şi'n seră, şi'n dimineţă. Frunză verde de tufanti, iată colo că Gruianu, Gruia, Pazavanu Gruianu1, la puiu de corbii se ducea şi din gurâ'lu întreba :
io
15
— savai puişorii de corbii, ce ţipi, neică, şi ţivesci 20 şi 'mprejurii mi-te rotesc! şi pe ploiă, şi pe căţâ, şi 'n seră, şi 'n dimineţă, şi la prânzurile mari pe ramure 25 de ciolpani ? Au ţî-e fome. aii ţî-e sete, aii ţî-e dorii de codru verde ? Colo puişorii de corbii din guriţă că'I vorbia şi cu ciocu'î răspundea: — savaî, mare căpitanii, Gruio, Pazavanu Gruianu, nicî mî-e fome, nici mî-e sete, ci mî-e dorii de codru verde, că mie mi s'a uraţii şi mie mi-s'a fâcutîi să mănâncii carne de cucii şi se" băii sânge de Turcii, să mănâncii de coţofană, să băii sânge de catană !
30
35
40
45
1. Despre numele Gruia Pazavanu Gruianu, care locuia spre apa şi pe lângă monastirea Govora, se se vedâ şi varianta lui Ghiţă Cătărwţă, reprodusă după" Antonii Pann mal la vale.
615
Gruia, unde'lu au<|ia, penă'n sufletu se 'ntrista, 50 puiului de corbii elicea : — savaî, puişorii de corbii vede-te-aşî schiopatti şi orbii ! Nu sciî că suntii nemu de Turcii şi că trăiescu ca unii cucii? 55 Nu sciî că io suntii catană slabă ca uâ coţofană? Tu pe mine mă ursescî, tu pe mine mă cobescî să'mî mănânci din cărnişoră 60 şi să'mî beî din inimioră, dăr clicii c|Su, pre legea mea, că din mine n'ăî mânca. Maî bine 65 te-oiu împuşca, să'ţî vie la capii vorba, să'ţî ieîi pieptu şi aripioră şi să mi-te facîi pastrama, 70 s'o mănâncu la primă-vară ! Bine vorba nu sfârşia, mâna pe puşcă punea, puiulu de corbii că ochia. filii ochia, ori nu'lQ ochia, puiulu de corbii că sbura, p'altă cracă se punea, p'altu ciolpanii se ridica, şi'mî tipa, şi'mî tiuia, şi din gură totu cânta : — nu mî-e f6me, nu mî-e sete, ci mi-e dorii de codru verde, că mie mi s'a urâţii şi mie mi-s'a făcuţii să mă aţinu la poticî, unde s'orii lupta voinici, c'amii să băii sânge de Turcii, să mănâncu carne de cucii, să mănâncu d'uă coţofană, să beii sânge de catană !
75
80
85
90
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
C16
D. DOMESTICE. MOŞNEGULtf. [Scrisii în Bucnrescl, la 9 Maiu 1884, după Petrea Crotulu Şolcanii, lăutarulu BrâiloI].
Frunză verde de salcâmii, la puţuia de lângă drumti casă 'naltă şi frumoKă. vieă 'nvoltă şi mănosă. Foicica treî foî late, d6r acolo cine 'ml şede ? 'EcS 61u moşnegii bStrânii, barbă albă pen' la brănil. Elfi, din dalbe tinereţe pen' la arse bătrâneţe, fiiu dintr'ensulfi n'a făcuţii, copilaşii nu'I-s'a născuţii, fecioraşfi nu 'şî-a v&Jutfi. F6iă verde ş'uă lalea, iatS, măre, se 'ntâmpla că la negre bătrâneţe, ca la dalbe tinereţe, fliii dintr'ensulfi dobândia, copilaşii i-se născea, fecioraşfi i-se ivia. Ei moşnegulfi, de'lfi vedea, bine, măre, că'I părea
5
io
15
20
25
30
şi la densulfi se uita ca la Maica-Precista : nuraa 'u rouă mi'lu scălda, numa 'n braţe'lu leg?na,
35 1. Uncropă e eânteculu care se cânţi I a doua di după cununia
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi se gândia, drepţii la taică-su mergea şi din gură mi'! (Jicea: — d'aleî, taică, moşii bătrânii, barbă albă pen' la brânîi, nu mal plânge, nici ofta, ci 'ml ascultă vorba mea ; d'aleî, maică, jupânesă, mumă bună şi duiosă, vremea trece, vremuiesce, şi firmanulii se 'mplinesce. După mine să'mî oftaţi şi mereii să m'asceptaţî nouă aî şi jumătate cu credinţă, cu dreptate. Cândii pe ^ece c'o porni, penă ^ece n'oru plini, p'a mea dalbă de mirăsă, p'a mea dulce de nevestă frumuşelu să mî-o gătiţi şi cu alţii' s'o logodiţi, cu altulii s'o măritaţi şi la nuntă să'î jucaţi, c'atunci nici c'oiii maî veni, că io'n lume n'oiu mal fi ! Şi, cândii vorba isprăvia, nevestica săruta, oliua bună că'şl lua, şi pe murgu 'ncălica, şi la oste se ducea, ăr moşnegulii rămânea, lacrimile 'Iii podidia, lacrimile 'i ciuruia. Foia verde de trifoi, trece anulii, trecu'ml doi, trecu'ml anii pen' la trei, de la trei la cinci, la şepte,
75
80
85
90
95
100
105
110
115
pen' la nouă jumătate, şi voinicu 'I toţii departe, că la oste se ducea, cu Tătarii se bătea, după denşiî se lua şi la oste zăbovia, c'aşa Domnulu din cerii va. Moşnăguliiălti ascepta, moşnăgulii cu nevasta şi cu dalbă noră-sa. penă vremea se 'mplinia, până anii că trecea, er, cândii fuse anulii o^ece, peste <|ece nu maî trece, că moşnegulii se gândi: „n'are de unde „veni; „pote 'n lume „n'o maî fi ! „Pen' acu d'arii fi trăiţii, „pen' acu arii fi veniţii. „Dumnezeu că mi-l'a daţii, „dumnezeii mi-l'a luaţii ! De vedea şi iăr vedea că logodnici îi venia, la petiţii că mi'î primia, nuriora că'şi tocmia, nuriora 'şî logodia, zestre bună că'î dedea. frumuşelu că mî-o gătia, nuntă mare că'î făcea de se ducea pomina Foicica ş'uă lalea, dăr, cândii nunta se nuntia şi cândii meşa se 'ntindea, megiaşî cândii ospăta şi cândii bea, se 'nveselia, moşulii, măre, ce făcea ? Unii paharti de vinii lua, cu vinii negru câ'lu umplea şi mesenilor d^icea:
617
120
125
130
135
ho
145
150
155
160
618
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
— vinulu care vi'Jfl daii eii l'amu făcuta cu fiiulfi meu, dorulu sufletului meii, şi, câtu vieţ'oiu mai avea. vinii din vieă n'oiii maî bea. Şi.cândii vorba isprâvia, de ciudă şi de necasii, de la mfeă că săria, de la mesă se scula, la dumnezeu se 'nchina, sapa 'n mână apuca, târnăcopultl că lua, la spinare le punea şi la vieă se ducea. Moşu 'n vieă d'ajungea se punea, măre, punea totă viea de sluţia : tăia viţă din mlădiţă, o tăia de la tulpină ş'o seca la rădâcină ; tăia, măre, strugurei albi ca nisce mieluşel, tăia negri Struguraşi ca şi negri Ţigănaşî, şi pe care cum tăia peste gardu îi arunca. Foicica ş'uă lalea, sfentulii dumnezeu cându va, dintr'unu reu se face bine, dintr'unu bine şi maî bine. Nou6 ani deca trecea şi p'alîi c-ecilea pornia, ursitorea se 'mplinia, fecioraşulfi se 'ntorcea şi spre casă se ducea, casă naltă şi frumosă,
165
170
175
180
vieă 'nv61tă şi mănosă. Cându a-casă se'ntorcea, drumulu mare că ţinea, pe la margine că da, murguleţu'şî întorcea şi de gardu s'apropia: lângă vieă că se da, viei semă că'I lua. Cându, acolo, ce vedea? Ce vedea se întrista : calulu pe struguri călca şi pasgrile'I mânca. Voinicelulu, de vedea, la dumnedeu se uita, cruce mare că'şi făcea şi din gură întreba: — ce-o fi, Domne, şi asta ? Cine-a prăpădita viea?
186
190
195
200
205
Unde moşulu l'audja, maî de gardu s'apropia, âr voiaiculu nainta, cu gard ulii s'alătura, pe moşn^gulu că'lu chiăma şi din gură mi'î vorbia : -moşule, ce s'a 'nt
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
ca şi negri Ţigănaşî, şi pe care curn îî taî peste garduri îî totti daî? Moşului, măre, de'lii vedea, cine e nu'lu cunoscea, dăr la vorbă se lua, ochişorii 'î lăcrăma şi din gură 'î povestia : — d'aleî, taică, voinicelu, voinicii tenSril, subţirelui, io, din dalbe tinerele păn' la albe bătrâneţe, copilaşii nu ml-amfl avuţii, fecioraşii nu rni-amu născutul. Domnulii sfentulti cândii a vruţii, cam la albe bătrâneţe, ca la negre tinereţe, fiiii din mine-amii dobândiţii, şi'mî păreamu întinerit:! ! Cu elii viea câ săpamti, struguraşii adunamii, vinii prin cade că turnamti, toţii în pivniţe 'Iu băgamii. După ce mi-1'amu crescuţii, dolofanii mi-1'amu făcută. Fecioraşulti s'a măriţii, vârsta, măre, s'a 'mplinitîi şi luî vremea i-a sosiţii, vremea de căsătorita. Fetâ mândră i-amii găsiţii şi cu ea 1'anru logodiţii ; er, cândii fuse la nuntitii, Duminică se nuntia, Luni uncropului îî cânta,
255
2>;o
265
270
275
610
Marţi a-casă mal şedea, Miercuri Armânii îî sosi a, Joi la oste se pornia 300 şi din gură ne djcea nouă aî să suspinâmti, nouă aî să'iti asceptămu, er, pe (Jece d'o porni, pene olece n'o 'mplini, 305 miresa să'î măritămii şi să nu'lii mai asceptămu, c'atuncî nicî c'o mai veni, nici în lume n'o mai fi. Vremea grea a vremuitii, 310 anişorii s'a 'mplinitii, socjor' amu logodiţii, nuntă mare î-amti nuntită. Io, de ciudă, de necasii, nicî la mesă n'amii rămaşii, 315 ci d'acolo m'amii sculatu, toţii la Domnulii m'amii rugaţii, târnăcopti amu apucata, sapa 'n mână amii luatu şi la vieă c'amii venita 320 să urăsctt ce-amii foştii iubiţii :
şi taiti viţă
289
285
290
295
cu mlădiţă, struguraşi cu buturşî, şi'î taiii, măre, din tulpină ca să'I secu la rădăcină ! Voinicelului, d'au^ia, lângă moşii s'apropia şi din gură ce'î ^icea? — Nu maî plânge, moşii bătrâna, barbă albă pen' la brânti, hai cu mine, hal în grabă und' ţî-e casa de'mî aretă, că'sii străinii şi însetaţii, ostenita şi nemâncatii ! Unde moşulii audk, de elii milă 'î-se făcea : sapa
325
330
335
340
620
CÂNTE CE VECHI : DOMESTICE.
din mână lăsa, ternăcopulii arunca, gardulii viei că săria, er flăcăulii ce'mî făcea? De pe calu descălica, saşii pe moşulă că'lii punea şi pe joşii cu elii mergea sS'i arete căsuţa, unde nunta se nuntesce, unde hora se 'nvertesce, lumea bea şi chiuiesce. Foia verde micşunea, voinicelulu cum sosia? îmî sosia, sosia pe josti cu cojocu de ţapii lăţosu, portă'ia vera toţii pe dosii ; cu căciulă nedubită din pielcea neargăsită, de la treî oî înădită; prăfuiţii şi nemâncatti, ' şi cu murgii neţesălata. Elii, a-casâ d'ajungea si în curte de'şî intra, nuntă mare că găsia, er, în casă de intra, 'ntinsă mesă că vedea, mesă 'ntinsă şi bogată, tota de lume încheiată Şi de tineri conjurată. Megiaşil osp6ta şi nuntaşii se cinstia: unii
345
350
355
360
365
370
375
380
385
bea, alţii manca şi la nunî le mulţămia, şi pe mirî firitisia1. CălStoruia, de intra, elu la m6sâ nu şedea, ci la uşiă se opria, într'unii colţii se aşeda. Foicica ş'uă lalea, trecea vremea câtu trecea, până nunulu se scula, vasii curaţii că alegea, pâine, sare 'n vasu punea, darfi într'ensuia arunca şi pe m6sâ că'ia punea, tota nuntaşuia ca sS dea câta ela lasă inima. Totă lumea dăruia: unii bol şi alţii oî, unii banî, alţii juncani, unii
va, alţii moşii, busdugane pentru finii şi miresei baibaflra. Dara bogata că se făcea, avuţia se stringea. Foia verde mărgărita, iat§ rândultt c'a venita la străinuia 1. In locu de heretisire, a face urări. & '.
COLECŢIU.NEA G. DEM. TEODORESCtî.
voinicelu, că la nuntă e şi elfi. Unde rânduiţi că'î venia, în piciore se scula, după uşiă că'mi eşia, 'n capulu mesei se ducea şi din gură ce djcea?
Vreme multă nu pierdea, lacrămileo podidia, de la mesă se scula şi din gură că'mî striga:
Eră nunulu, de'lu vedea : — bucuroşii ! îî răspundea. *
Der miresa ce făcea?
475
435
— Nune mare, dumne-ta ia ascultă vorba mea. Toţi mesenii dăruiescu 440 şi la darurî se 'ndesescu : dâruir'oia der şi eu cu ce-o lăsa dumnezeii, dăruir'oia miresa cum m'o lăsa inima! 445
Voinicel ulii se scula, în pieptarfi mi-se căta, unu inelu că mi'şî scotea, unii inelii de salavatu ce I-a foştii de cununată. Din pieptarii unde'hi scotea şi de prafu unde'lii ştergea, la miresa că'lti ducea, şi în destiu că i'lu punea. Miresa se ploconia, frumoşii mâna'î săruta şi la masă ier şedea. lini şedea, ori nu'mî şedea, că, inelulti de'mî privia, salavatulu cunoscea, că erea de salavatu şi'I fusese de schimbaţii, de shimbatii la cununatu. Ea la nunii âlu arăta ără nunulu, de'lu vedea, de'lii vedea şi'lu întorcea şi veletulu îî citia, pe veleta elu cunoscea, la voinicii se toţii uita şi pe gânduri se punea.
621
450
— beţi, meseni, vă ospătaţi, veselia nu 'ncetaţî, şi din noii să vă gătiţi ca la nuntă să'mî poftiţi. Nouă ai amu asceptatu şi mai ^ece-amii suspinatu der adj vremea c'a veniţii, soQiorulii mî-a sosiţii, cu inelii m'a dăruiţii, cu inelii de salavatu, cu inelulu de schimbata ce ne-a foştii de cununatu. Daca nu'mî credeţi oftatulu, ia poitiţî : citiţi veletulu, ia priviţi şi salavatulu că, ca densuia, nu e altuia !
480
; 485
490
495
455
4fi0
405
470
Toţi mesenii se scula, la inelu că se uita şi, veletulu de citia, toţi cu toţiflu cunoscea că'I ineia de salavatu, că'î inelulu de schimbata ce le-a fosta la cununată. Pe voinica elu premenia : despre dJuă'î logodia, la nimiedjîîî cununa, nuntă mare că făcea, mesă mare că 'ntindea. Veselia câta ţinea? Câta ţinea săptămâna, săptămâna şi luna. Der din toţi cine juca, cine danţuia că trăgea?
500
son
510
515
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
022
Totu moşnegulu Slii bătrânii, barbă albă pen'la brânii, c'a 'nsuratu la bătrâneţe ca la dalbe tinereţe. Er, cându nunta se sfârşia, mirii veseli rămânea totîl în ţara românescă şi la casa părintăscă, vestea 'n lume să pornescă şi de eî să pomenescă pe la cruce de voinici, la boieriî de p'aicî. Io mă 'nchinu cu cânteculii ca şi lupulti cu mielulu. Cându puşcaşu'lii nemeresce, scofe blana şi plătesce !
520
525
Elu din oste au<|ia şi din gură că'mî grăia :
535
[Scrisă la satul u Orescil-Lainotescî în anulu 1870 de comisiunea de redacţiune a r loiti societăţii Eomânismulu"].
— of, dragă măicuţa mea, să'mî păstrezi nevestica ; sS'î daî, maică, lapte dulce că d'aicî nu s'o mai duce,
Nici delulu nu mi'lu suia: nevestica că'î muria. De 'ngropatii und' mi-o'ngropa .' In grădină la stulpină1. Der de plânsu cine mî-o plânge ' Mî-o jelesce florile, florile, garofele.
530
DESPĂRŢIREA.
Frunză verde de nalţii bradu, la curte la Ţarigradu, flăcău teneru s'a 'nsuratu, nici mustaţa nu i-a daţii. Şi hârtia că'î venea, hârtia de la domnia ca să'lii iă de miliţia. Elu puţinii că zăbăvia pen' hârtia că citia. Din ochi negri lăcrăma şi din gur'-aşia grăia :
să'î dai, maică, ş'unfi zaha: ;. deca i-o cade amarii !
- oleo-leo, sore rotundu, ia scăpată maî curendu. că mie mi-s'a uretu toţii suindii şi coborândQ, toţii suindii delurile, şi mă dorii piciorele scoborându vâlcelele ! A-casă cându mî-ajunge3, pe maică-sa că 'ntreba : — oleo-leo. măicuţa mea, unde 'mî-e soctâra ? — A muri tu, maică, s'a du*u
5
io
15
Din ochî negri lăcrăma, la ea, măre, se ducea. Acolo, cum ajungea, din gropă mî-o desgropa, elu la ea că se uita, din ochi negri lăcrăma şi din gur'-aşia grăia : — oleo-leo, soţia mea, căci, puicuţă, mi-te-ai dusu. păcatii mare al făcuţii: că pe neică l'al lăsata, nu'ţî-a fostu milă, pScatfc ' 1. Pronunţia greşită, in locu de «nl,v pote stupină.
COLEŢCIUNEA G DEM. TEODORESCB.
SOCRA ŞI NORA. L'risu în judeţulii Prahova şi comunicaţii de Valea-lunga. în 1871, de repausatulu Nicolae urtescu- Ca variantă, se se compare Fee orulii pedepsirea maică-ia din colecţiunea d-luîMiron Pompilia, pag 50-55].
Foia verde busuiocii, vaî de elfi fâr' de norocii că nu'şî mal găsesce locu, er flăcăulii cu norocu dă prin apă şi prin focii şi'! cu mândra la unii locu. Ghencea, măre, se 'ntempla că de tengrii se 'nsura fără voia măniî-sa. Se 'nsura, se cununa, mandră soţă că 'şî lua : ca uă sor'a soreluî ce stă'n porta raiului şi dă locii sufletului. D6r noroculii ca norocului : într'uă clipă 'şî schimbă locuiţi! Elu d'abia se cununa, bine nunta nu sfârşia, şi'î sosia, măre, sosia carte de la stăpânire s6 se ducă la oştire c'aQ intraţii Tătarii 'n ţeră şi l'e'n urmă focii şi pară. PenS cartea se citia, nunta mândră se spărgea; penS calulu îşî gătia, sfentulu sore că sfinţia, eră Ghencea ce'mî făcea? Nevestica 'şî săruta, dou6 lacrimi îi lăsa, (|iua-bună că 'şi lua şi, la mă-sa de mergea,
5
10
15
20
25
30
35
cu glasii dulce o ruga: — maică, măiculiţa mea, sfi'ţî fiâ milă de ea ca de inimiora mea ; cum SI sci se" mi-o 'ngrijescî, cu ce'i bunii s6 mi-o hrănesc!, cu vinii vechiii de la Pitescî, cu pâine de la Ploiescî, cu haine din Bucurescî ! Multă vreme nu pierdea : Ghencea murgu 'ncălica, d^iua-bună 'şi mai lua ; er mândruţa, vaî de ea, totu cu ochii 'lă petrecea pene" 'n codri s'afunda. Trece cliua, trecu 'ml doua, trecu'mî, nare, pân' la noue, şi socra pe noră-sa bine, măre, c'o 'ngrijia, bine, măre, c'o hrănia : cu cojiţe de melaî uscate de nouă aî, cu apşora ploilor totu din troca boilor. Der p'atâtu nu se lăsa, ci din gur'o toţii certa : — fa, căţea ("e nor'a mea, spune drepţii : Tai descântata, cu babe l'aî fermecata, ori cu vraje l'aî vrăjiţii se" te ie* nedomuitii ? Socra, măre, d'o certa,
623
40
45
50
55
60
65
70
75
80
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
G'24
cu resteiulu mî-o bătea, si de mâna mi-o lua, 'n beciu de pietră c'o ducea, şi cu lacătfi o'ncuia, ca sS şec^ă neumblata, nebSută, nemâncată, şi de vânturi nebătută, |i de sore nevădută. Trece'mi djua, trecu'mî dou8, trecu'mî, măre, pân1 la nouS : de opta ori totft câte nouă facu'mî şepte-c-ecî şi două ! Şedea roba la 'nchisore şi nora la chinuia mare, îngrijită şi hrănită cu cojiţe de melaî uscate de nouă aî, cu apşora ploilor toţii din troca boilor. ţ)iua ncîpte se făcea, noptea nopte rămânea, 6r mândruţa, vaî de ea, cu suspinulu petrecea, şi la Domnulu se ruga : — versă, Domne, mila tea că io nu'mî sciu vina mea ; scapă robă
85
90
95
îoo
105
no
115
120
125
din robia şi slugă din slugăriă, pe Ghencea din miliţia ! Cându plângea şi se ruga, iată, măre, se'ntempla că prin codri s'audja tropotă mare şi pripita, chiotu lungii şi ascuţita. Ghencea, măre, cându sosia, de pe murga descălica, dreptu la mă sa se ducea şi din gură mi'î (Jicea : — maică, mâiculiţa mea, unde'mî este mândruţa că mî-a secatfi inima de dora, de inimă rea 1 Muma Ghenciî ce'î dicea ? 5 — Vaî de tine şi de ea ! De cânda, maică, aî plecata ciuma 'n ţâră c'a intraţii, tinereta n'a mai lăsatu, ş'a luat-o şi pe ea, pe mândruţa norâ-mea î Ghencea se cutremura. lacremile'lu podidia, peni din capu dărepeiu, mâinile şi-Ie frângea şi de dora, de pară grea, i6r din gură 1 mal dfcea : — deca n'a vrutu dumneaei ca să'mî scape dorultt meC haide, maică, de'ml an?ta subt ce flori e îngropata. Gropa de I-oiQ sărnts potoli-mî-oia inima ; sâruta-oia pe pamentO.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCtî.
să_mă simtă din mormântu ! Muma Ghenciî sta ce sta şi din gură'I răspundea : — fătulu meii, drăguţuia meii, mângâia-te-ara dumnezeii; de cându mandra s'a 'ngropatu, ploiă mare s'a vărsaţii, vreme lungă n'a 'ncetatii, văntu 'ntr'una c'a suflaţii : florile s'a înecata, gropa i-s'a afundaţii, şi mormentu'î s'a stricata ! Unde Ghencea mî-auq!ia, din adâncii cu greii ofta, lacrămile'ia podidia şi de mă-sa se ruga să'î arete dor urma.
170
175
180
185
-De cândii, maică, mî-te-aî duşii i a bătuţii unii vănta de susu, nori- de prafă a răspândiţii, urma i-a acoperiţii ! 190 Atunci Ghencea, d'audia, maî cu jale lăcrăma şi de mă-sa se ruga: — adu'mî, maică, cheile să descuiu cămările, să'î maî vădu odorele strălucinda ca sorele! Muma Ghenciî ce'î d^cea? - Da-ţi-le-aşî, ţî-le-aşî toţii da, der nu suntii în mâna mea. Răposata, cândii trăia, toţii la densa le ţinea : orî pe cale le-a pierduţii, orî în straie le-a avutu, că eii nu le-amu maî vădutu ! Unde Ghencea mî-aucha, penă 'n sufletu elu rănia
195
200
205
210
625
şi din gură maî dfcea : — maică, măiculiţa mea, plângî de mine şi de ea ; deca n'a vruţii dumnezeu să'mî păstreze dorulii meii, mă ducii, maică, 'n pribegia, că mî-e inima pustia. De 'nsurata m'oiti însura cu poteca din vâlcea: mî-o fl codrulti frăţiorii şi mierla, mumă cu doru ! Penă, maică, n'oiă pleca, adu 'ncoce securea, c'amii în beciti pe subt gârliciu unu căpăstru cu arniciii. Muma Ghenciî 'ngălbenia, ca uă stană rămânea, er voiniculti, de vedea, drepţii la beciti se repedea, uşia c'ună picioru spărgea şi, 'năuntru cândii intra, vaî de densulii, ce vedea '? Pe bietă mândruţă-sa, nemâncată, nebăută, şi de venturî nebătută, şi de sore nevăzută.
215
220
225
230
235
240
Ghencea, măre, d'o vedea, numa 'n braţe o lua şi afară mî-o scoţia chinuiţi greii de'î povestia şi de elu se 'nfiora. Er, cându mândra isprăvia şi din planşeta înceta, elu din gură mi'î ghicea : — de nu mî-arti fl măiculiţă, aşi lua-o de cosiţă şi, cu biciuiţi într'uă mână, o-aşî goni uă săptămână că pre fost a socr'haină. ■10
245
250
255
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
626
Pene" vorba isprăvia, iate1 sorele sfinţia, âră Ghencea ce'ml făcea? Elîi de mână c'o lua, şi pe pajiste-o ducea; arcu cu mâna că 'ntindea, uă săg6tă 'n arcu punea, toţii în susil o trimetea, 6r elii, măre, se pleca, dre"pta mă-sil apuca şi la gură i-o ducea : pen'a nu i-o săruta, şi săgeta câ'ml sosia, mă-siî 'n crescetil se 'nfigea. Atunci Ghencea se 'nchina, pe mândruţa că'şî lua, şi pe murga o aşeda, şi la codru se ducea.
260
265
270
GHIŢĂ CĂTĂNUŢÂ. [ Scrisu in Augustu 1883,1a Laculu-săratu, după moşii Petrea Creţulu Şolcanu, lăutarii din Brăila. Originea baladei pare afl transilvană. -In cule gerea d-lul V. Alesandri figurezâ, sub numele de Vidra, la no. xxvn, pag. 97-101, apoi sub numele de Păunaşulu codrilor, la no. viii. pag. 24—25, ambole ca variante asemenate. — D-lii T T. Burada, în colecţiunea d-sele, la pag. 195 204, dă uă variantă intitulată totu Ghiţă Cată nuţă. — In broşura d-luî N. A. Caranfilu. cânte culu XXII, intitulaţii „ Viţă Cătănuţă", pag. 66 75, e uă variantă scurtă, der în adeverii popii Iară.—In fine, colecţiunea d-luî Sim. FI. Marianii coprinde uă variantă similară, intitulată Tudor, la pag, 161-169].
Foia verde mărăcine, ascultaţi, boieri, la mine, s8 vS spuift pe „Ghiţă" bine. Pe culmiţa deluluî, deluluî Ardeiului, vine Ghiţă Cătănuţă cu-a lui dalbă de mândruţă: vine de la taică-său şi'mi mere la socru-sfiU,
5
10
vine de la maică-sea şi'ml mere la s6cră-sea cu treî-patru catâraşl, c'uml samara de gălbinaşî, cu doi bani în posunarî, cu doî-spre-ce lăutari şi cu doî-trel căluşel, cu mândruţa printre ei. Foicica ş'uă lalea, nici puţind că nu mergea pene'n codri veroM intra. Deca'n codri verdjf intra, florile că'I îmbfita, ierburile le plăcea, la odihnă că'I chiăma, la mâncare 'I îndemna. Şi eî. măre, se opria, punea mesa şi mânca, frumuşeii! se ospeta. Eî mânca şi mai vorbia. pene Ghiţă ce 'mi djcea? — Mândro, socjora mea de la costişora mea, de cându, mândro, te-am& luatadev6rulă nu ml-ai data, nici cânteca nu mî-al cântaţi. Acum, mândro, voia sVml câr; inimiora s6'mî descânţi. Mândra ce mi'I răspundea şi din gură ce'I grăia? — Ghiţă, socjora mea de la costişora tea, de cânda, Ghiţă, m'ai luaU adevSruia nu ţî-am& daţi. nici cânteca nu ţl-ama canu. ăâr scil, Ghiţă, aa nu se:. că viersuia mea, femeiescsemenă a haiducesc& ' Şi, d'oia cepe1 d'a câcu' 1. Oiu cepe în locii de voii inetp*. 2. Da cânta pentru simpluld o eoni*
COLECţlUNEA G. DEM. TEODORESCU.
codri verdjî c'orii resuna, munţii s'oru cutremura, maluri mari că s'oru surpa: Aram-başa ne-o afla, Aram, başă de voinici peste patruzeci şi cinci, cincî-^ecî, măre, fără cinci, şi cu Gruia căpitanii, şi cu Pană Roşcodanii? Cătănuţă, d'andja, lungu la densa se uita şi pe gânduri se punea. Der gândia, ori nu gândia, că din gură ce'î grăia? — Mândro, mândruliţă fa de la costişora mea, ţi-o fi glasulii femeiescu semgnândii a haiducescii, dgr io nu l'amii aurita la cântatu aii la jelitu. Fiă'ţî, mândro, cum ţî-o fi, cată d'a m6 'nveseli, şi n'ai temă de nimicii : Ghiţă 'î cătănuţti voinicii !
60
65
70
75
80
Mândra, unde 'Iii audja, cu guriţa 'î respundea : — Ghiţă, sociora mea de la costişora tea, cânteculii ţi-l'oiii cânta, 85 codri verdjf c'orii resuna, munţii s'orîi cutremura, malurile s'orii surpa, Aram-başa ne-o afla şi tu nu t'ei speria; 90 d6r sciî, Ghiţă, aii nu sciî că io, chiarii de mititică, ereamii başiî ibovnică : elti d'ai ş6pte, io d'ai ş6pte, 95 amendoî de paî-spre-d^ece, cândii copilulîi se'ndrăgesce ? Mai scii, Ghiţă, aii nu sciî că elu, mică, m'a iubiţii, io, mare, l'amii părăsita, îoo
G27
inimiora i-amii pârliţii ? Şi elii, dec'o auqM, de prin codri c'o eşi, cu tine că s'o lupta, şi pe mine m'o lua? Unde Ghiţă 'mi-au
105
no
115
120
125
130
- D'aleî, Ghiţă Cătănuţă, cine draculu te-a adusîi, cine 'n calea mea te-a puşti ? 135 ţile scurte d'ale tele, ori pgcate d'ale mele? Se'mi calci tu locurile, 140 se'mî încurci fgneţele, sS'mi dîrgsci
livezile
628
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
şi să'ml pascl 145 ierburile ? Ia se" 'mî daî tu mie samă, ia să'ml daî pe negnulu vamă, ca să nu te făcu pastrama! Dară Ghiţă ce'I vorbia 150 şi din gură ce'î (Jicea? — Ba nu ţî-oiu da pe negrulu câtu mî-o ii sdravânu capulu, că mi-l'a datu socru-meu să'ml p6rte trupşorulu 155 greii, unde-o fi loculii mal răii ! Aram-başa nu tăcea, p'atata nu se lăsa: d'alO. doilea câ'I cerea şi d'alu doilea'î djcea : - d'aleî, Ghiţă CătăDUţă, ia să'ml dai tu mie semă, iasă'mî daî paloşulti vamă, ca să nu te facîi pastrama 1
160
165
Ghiţă ier îî răspundea, 170 Ghiţă ierâşî îî djcea: — ba nu ţî-oiu da paloşulii nicî uă dată cu capulti, că mi-l'a datil cumnatulu să'ml podobâscă şoldulti ! 175 Aram-başa, d'aucjia, Aram-başa ce'mî făcea ? P'atata nu se lăsa: alu treilea că'I cerea şi d'alu treilea '1 dfcea : 180 — d'aleî, Ghiţă Cătânuţă, ia să'ml daî tu mie semă, ia să'ml daî pe mandra vamă, ca să nu te făcu pastrama ; 185 că mandra de mititică 'mî-erea mie ibovnică:
ea d'aî şepte, io d'aî şepte, amendoî de paî-spre-clece, cându copilulu se 'ndrâgese Ea de mică m'a iubite, la mare m'a părăsiţii, cu tine că s'a 'ndrăgitu ' Atuncî mandra, d'audia. la Ghiţă că se uita şi din gură mi'I dicea: — aî veni tu la vorba n: Ghiţă nicî că'î răspundea, ci la başa se uita şi din gură mi'I (|icea: — ba nu ţî-oiu da pe mâni că mî a dat-o socră -în că să ţiu casă cu ei Foia verde ş'uă lalea, el de luptă se gătia, dăr ce luptă nu scia: aii în spată să se taiă, aii la pieptu să se'ncovola, cându toţii mândra 'lă invet i şi din gură că'î djcea : — Ghiţă, soţiora mea de la costişora tea, în spată nu vă tăiaţî, ci 'n luptă să vă luptaţi, că lupta e voinicescă, 6r spata e mişelesca! S Unde Ghiţ'o audia, d'uă dată se reped^ia. mâna'n paloşe punea. spatele că apuca, la genuchie le-aducea, în genuchie le 'ndoia şi pe tote le rupea. num'a lui nu se frânge-i.
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU
Eî la luptă se lua, eî la luptă se 'ncerca care din doi o cădea. Şi eî, măre, se lupta <|i de vară până'n sară. Nicî unulu nu dovedia, nicî unulu nu biruia, cândti Ghiţă pe mândruţa cu fapta mî-o ispitia : brăcinarti câ'şi desprindea, ciorecii 'n vine 'î cădea şi din gură că'î djcea : — mândro, socjora mea de la costiş6ra mea, saî, mândruţă, sal, drăguţă ! Brăcinarulu mi-s'a rupta, ciorecii 'n vine au căluţii şi io m'oiti împiedica, Aram-başa m'o tăia, făr' de mine'I rămânea ! Dăr mândruţa ce'î (Jicea, ce'i d;icea şi cel vorbia (că asia e muierea: pole lungi şi minte scurtă, judecată maî măruntă, capii legaţii, inimă 'ncinsă şi de nimeni necoprinsă). Ea lui Ghiţă răspundea, în gura mare 'î dj'cea :
230
235
240
245
250
255
Atunci mândra, de vedea, să'i ztmbescă începea şi mal veselă 'i striga: — bravo, socjora mea 1 Dăr Ghiţă, d'o audja, pană 'n sufletii se mâhnia. Nicî vorbă nu'i răspundea, ci la negrulii alerga, în scară piciorti punea, către socră-sa pornia şi ca văntulu se ducea pane" colo 'n Valea-rea. Mândra 'n urmă'î se lua şi mână,, măie, mână penă cândii mi'lu ajungea. &, daca mi'lii ajungea, Câtănuţă ce'mi făcea ? Supăratu nu s'arăta: mâna sub şea că băga, plosca de baierî scotea, unii paharQ de vinii turna, mândrii 'n mână că i'lu da şi din gură o'mbiia:
275
2S0
235
290
295
300
260 — ţine, mândro, vinii de bea, vinişorfi din mâna mea că, d'acilea încolea, orî ăî bea, orî n'ăî maî bea vinii rece din mâna mea!
— ia mai daţi de vă luptaţi, că orî-care-o birui toţii unii bârbăţelii mî-o fi ! Unde Ghiţă 'mî-audja, brăcinarulu că'şi rupea. Aram-başa, de'lu vedea, la dănsulu se repedea. Dăr Ghiţă se necăjia, din necasii se îndârjia, mâna'n chimiru că'î punea, de mijlocii că'lu apuca, vro trei rote 'Iu învărtia.
Cândti in pământii 61il trântia, penă'n brâu mi'lii îngropa: scotea paloşii şi'lii tăia, carnea corbilor c'o da.
629
305
265
270
Şi ea, bieţii, îî răspundea, răspundea şi se ruga şi din gură că'î djcea : — iărtă'mî, Ghiţă, greşâla, că n'oiu maî face alta ! Atuncî Ghiţă, d'audja, de pe negru joşii săria,
310
315
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
cu gura mi-o judeca şi la urmă 'î mai elicea : — sciî tu, mândro, aii nu sciî, minte, mândro, de mai ţii c'astâ veră, veră-mare, ce-amii cosiţii
320
amu căpiaţii: la ce căpiţi mi-a ajunsii la tote vârfuri le-amQ pusii ; dăr acuma din spre tomna 325 aniii făcuţii d'uă căpicioră şi pustiia vârfu că n'are. D'o vrea bunulii dumnezeii, să'î facil vârfu cu capulii tăti ! Mândra se cutremura, der elii vorba nu sfârşia, şi la ea se repedia, paloşulu că răsucea, capulii d'uă datai sbura. Trupulii la pămentti cădea, guriţa'î bolborosia şi cu Ghiţă se ierta. Ghiţă nu mai zăbăvia : cosiciorele'î tăia1, în posunarii le băga, eră capu'î ridica, vârfu la claia de'lu punea. La negrulu năvală da şi, deca'lu încălica, îmi pleca, măre, pleca d'a-dreptulu la s6cră-sea dincolo de Valea-rea. Socră-sa, de'lu audja, socră-sa, dăca'lii vedea, în delii, măre, că'lti chiăma. Pene" Ghiţă că urca,
330
m6să mare 'î întindea ; penă Ghiţă se suia, iată mesa se 'nchiăia ; penă mesa se'nchiăia, toţi vecinii că chiăma. Ghiţă, daca mi'şî sosia, drepţii în casă că intra, drepţii la măsâ că trăgea şi la mesă s'aşeda. Socră-sa mi'î ospăta : le da vinii, le da pelinti. Dete-unîi paharii, dete două, băură penă la nouă. Cândil fuse paharii la (Jece, toţii la Ghiţă se'mplinesce. Atunci socră-sa'I oUcea şi din gură că'I grăia :
335
34.0
345
350
355
1. Tâiarea codelor se aplica, in vochime, tuturor femeielor adultere. Bărbaţilor li-se r.Vîea barba, celor tineri mustăţile, celor fără mustăţi perulii capului.
- d'alel, Ghiţă Cătănuţă, şi maî bine ţî-aru şedea cându arii fi şireta mea, mândra, soţiora tea, se" ciocnesc! paharii cu ea, că, de cândii pe mândr'aî luatu, cu toţii n'amii ospătatu. Atunci Ghiţă, d'audja, tocmai din adâncii ofta, mâna 'n posunarii băga, cosiciorele'î scotea şi pe mesă le punea, şi cu socră-sa vorbia: — iată ce-a trimesii mândra, c'a rămaşii in Valea-rea să păzescă fenăţa ! Megiaşii 'ncremenia. Socră-sa, de le vedea, la ele se repedja, pe inimă le punea, în genuchie 'ngenuchia, marama
V
COLECritJNEA G. DEM. TEODORESCU.
din capa scotea, toţii pgru'şî dgrgpena şi pe fii-sa blestema : — s6 'ţi fiă r6u, nu asia, câ nu'mî ascultai vorba. Io'ţi d^ceama s6 te mărita după flăcăî din vecini : tu la toţi găsiaî pricini ! Veni Ghiţ'unu calatorii, şi m<5 lăsă cu mulţii dorii. Ia vedjt calatorii ce'ţî face, cate lasă'n Valea-rea ca sfi'ngraşî păsSrimea!
400
405
410
Atunci Ghiţă se scula şi din gură ce'i grăia?
031
Apoi Ghiţă ce'mi făcea? Ghiţă, măre, se ducea pe culmea ardelenescă, pe cărarea voinicică către ţâra ungurescă, acolo sS'mi haiducâscă !
450
Boieraşii sS'mi trăiască, pe lăutara se" cinstâscă, ca şi9 ela sS'i pomenescă pe la cruce pe voinici, cum sunteţi, boieri, p'aici.
455
445
4
GHIŢĂ CĂTĂNUŢĂ.
— Nu mal plânge, socră-mea; 415 tote suntti din vina tea, c'o lăsaî de se'ndrăgia cu orî-cine se 'ntâlnia. Rîdji mal bine 420 de densa, cum rîdea de mine ea şi• la păşii mare 'mi dicea 3 căorî-care-o birui totu unii bărbăţeia i-o fi ! 425 Ghiţă nu mai zăbăvia. Spata'n mână că'şî lua, la meseni c'o arata şi din gură le (Jicea : — iat' acum mândruţa mea : credinciosă ca dânsa n'o mai fi 'n totă ţâra ! Şi pe negru 'ncălica, spata'n dinţi că'şî apuca, prin deşi codri că'mî pleca. Câţi haiduci că întelnia pe subt paloşti că'i trecea şi din gură tota d^cea : — d'aleî, mândruliţa mea, credinciosă ca densa n'o mai sta 'n totă lumea !
430
435
[Variantă, publicată de Antonii Pann în partea II, pag. 72, a broşurel Vă şeqletore la ţeră sei po vestea lui moşi Albu, atribuită lăutarului Brami şi înaintea căreia citimu acesta introducţiune : Lasă, îi dise moşii Negul ii, că elii înţelegemu noi. Astii cântecu nu e d'acuma, copilărescu, d'ale noul, ci este din alte vecurl, remasii de la cel betrânl : cântecele pe atuncia ast-felu ereau la Români].
Pe culmiţa deluluî, delului Ardeiului, primblă-mi-se, prin colnica, tenSra Cătănuţa, voinica Ghiţă, cu mândruţa lui, 5 cu dalba drăguţ'a lui, pe doi ageri căluşei încărcaţi cu gălbineî, cu doi bani în buzunar!, cu doi-spre-ce lăutari. 10 Din doi-spre-ce, ce'i avea, nici unuia nu'lu mulţămia, ci din gură îmi grăia: — dragă mândruliţa mea, de cânda, mândro, te-ama luata, 15 nici una cânteca mî-aî cântată ; ci cântă, mândruţa mea !
440
Er mândruţa îi grăia:
632
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
— Ghiţule, drăguţulfi meu, bucuroşii ţi-oifi cânta eu, 20 dâr amii unii viersfi femeiescfi, semenă a haiducescu, şi, puternicii la cantata, se aude 'n depărtaţii. Deca asia cuvânta 25 şi începea a cânta, munţi nalţi se cutremura, văî adâncî ::o îmî răsuna, ape reci se turbura, livezi se înfiora. Şi, viersulfi cândii îşi urca, 35 copaci, ramuri se mişca, frunzele pe joşii pica, inimă de omîi seca , er Cătănuţii o 'mbiia şi către dânsa grăia : 40 — cântă'ţi, mândro, cânteculfi, că mî-e dragii ca sufletului P'apa rîuluî în susii numele Govora1 pusii, 45 unde locuia Gruianfi, Gruia Pazavanii Codrenii, audjndii mândra cântândfi, dâlurî şi văi râsunândfi, la Cătănuţă eşia în drumii, şi'î grăia asia : 50 - Gbiţâ, Ghiţă Cătănuţii, nu pociii ca sâ te mai cruţii. Ce câţi pe moşia mea, că eii suntfi stăpânii pe ea ! Ce te primblî prin ea cântândti, 55 isvorele turburândQ, livezile încurcândii 1. Kiulu Govora din judetulu Romniculu-V61cel a daţii numele mănăstirii Qbvora, celebră prin vechiele'I tipărituri din secululu xvii.
şi feneţele călcândfi ? Ori pe mândra vamă dâ'm', ori să stai să ne luptămu: în săbii să ne lovim fi, unulii din doi să murimu, şi care va rămâaea elfi pe mândruţa sg iea! Er Cătănuţii răspundea şi către Gruianfi grăia : — de luptatii ne vomfi lupta, dâr eii vamă nu'ţî-oiu da! Asia dâc'afi cuvântatfi, la luptă s'aii apucaţii. Se luptară într'uâ d^i sorele penă sfinţi ; dâr, în timpulu de luptatii, rea ispită s'a 'ntemplatfi. Lui Ghiţă, care 'I păsa să'şî scape mândruţa sa, brâulii i-se slobozia şi către mândra grăia: — mândro, lasă calu'n frâu şi 'nddă'mî pustiiulfi brâu, câ'mî pune capulii Codrenii, alfi meii şi alţi teu duşmanii! Dâr femeia (haine'n dungi, minte scurtă, plete lungi; cine'n mintea'î s'o lăsa aibă'i portu'n viaţa sa) Cătănuţii ei cândii grăia, ea ast-felfi îî răspundea : — cari pe cari ăţl birui totfi unu bărbăţelti mi-o fi! Cătănuţii, cândii aii(|ia, la Gruia se repedea, paloşulii îşi strălucea, printr'ânsulu elfi petrecea: josfi la pământii elfi trântia şi'ntre morţi elfi tramitea; şi calulfi încalica,
COLECTIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
la târle în grab' pleca ; mieluşei graşi alegea, iî junghia şi îi frigea, plosca de vinti încărca cu vro cincî-spre-ce oca, şi la mesă s'aşed^a cu dalbă mândruţa sa. Mâncândii, către ea grăia :
MILITA ŞI ISKREN. 105
no
— ţine vinii din mâna mea 115 că, de astăzi încolea, aii 61 bea, aii n'SI maî bea ; c'astă v<5ră amu munciţii, nou6 clăi renii amîi cosiţii ; 120 dumnezeii dragulii a vruţii la optii vârfurî le-amti făcuţii; numai una mî-a rSmasa sS'î facîi vârfu într'acesta c6sa. Aceste deca grăia, pe mandra de plete iea; scote paloşuia luciosii şi'î reteză capulu joşii, şi d'asupra clăieî susti, ca s6'î facă vârfu, l'a pusa. Trupulu bucăţi îî făcea şi la 'socră 61 a ducea : — ţine, maică, iî ţlicea; bagă, fierbe în ulcea şi pune a oşpâta, că este chiara fiiă-ta, care o ai r6sgâiata şi crescere rea i-aî data ca pre câţi îi va zări s6 vre tota bărbaţi a'i fi!
(ii!:;
125
130
135
ho
145
[Pentru înlesnirea studielor comparative, iate în versuri albe, tradusă în Paris la 1876, după versiunea d-lul Auguste Dozon, no 34, varianta similară, der f6rte puţinii poetică, din poesiele populare bulgârescl].
Iskren Miliţeî djcea: — Miliţă, Miliţă dragă, ia frăm6nt'uă turtă albă, tornă vina gălbuia în ploscă ş'apoi baide ca s6 mergema 5 pe la mă-ta, pe la tat-tu, că, de nou6 ani de <|ile, de cânda luatu-te-ama de soţă, n'amu maî fosta de loca la denşiî. Milita ce mi'î grăiesce? 10 — Iskren dragă, nu pota merge, că, de cânda ereama la mama, m'a ceruta Pervana voivoduia şi n'a vruta s6 mS de" mama; 6r acum Pervana voivoduia 15 e colo'n bStrânuia munte cu vro şepte-d^ecî tovarăşi, şi eia drum'-o s6 ne taiă, pe tine-o s6 te omdre, cu mine-o se" se iub6scă. 20 Iskren Miliţeî răspunde : — ba frământ'uă turtă albă, tornă vina gălbuia în ploscă, i6 vro ş6pte-<|ecî la numeni, şepte-c-ecî de săgeţele 25 pentru şaptezeci tovarăşi, şi maî pune ancă una, una lui Pervana voivoduia, ş'apoi haide ca sS mergema pe la mă-ta, pe la tat-tu, 30 că sunta nou6 ani de ^ile de cânda luatu-te-ama de soţă fâr's6 mergema pe la denşiî. Milita i-se supuse : frămentâ uă turtă albă, turna vina gălbuia în ploscă,
35
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
lua şepte-<|ecl la numfiru, 40 şepte-<|ecl de săgeţele şi, pomindu-se, plecară. Merseră pe drumu nainte dincolo de câmpulu mare, şi intrară 'n codrulu verde. 45 Iskren Miliţeî grăiesce : — Miliţă, Miliţă dragă, ia pune sS'mî cânţi unu cântecil, dintr'unu glasu se" pară douS, ca mă-ta se ne auolă, 50 mă-ta şi tat-tu 'mpreună că ne ducemu pe la denşiî, şi 'nainte sfi ne esă. Dâr Milita ce'î răspunde? — Iskren dragă, nu'raî dă mana, 55 că p'aci 'n betrânulu munte e Pervanu, ce se aţine cu vro şepte-(|ecî tovarăşi, şi elu, glasulu cunoscendu'mi, trecerea o sS netaiă, 60 pe tine-o s6 te omore, cu mine-o sS se iubescă. Iskren Miliţeî mai c-ice: — cântă, draga mea, unu cântecu, mă- ta, tat-tu sfi'lu aucjă 65 şi 'nainte sS ne £să. Milita i-se supuse şi, cum începu sS cănte, dintr'unu glasu s'audja douS. Cândti simţi Pervanu voivodulu 70 mal în josu de vechiulii munte, d^ise cetei : — o tovarăşi, cine'ml căntă prin pădure? Vr'ua şerpoică veninosâ, ori prin crangu privighiătore, 75 că, d'unu glasu fiindu cântai'ea, io au<|u ca dou6 glasuri ! EI răspunseră : — Pervane, o voivodule bătrâne,
nu'î şerpoică veninosă, nici prin crângă privighiătore, ci e Milita, pornită mumă, tată s6'şî mal veclă. Er Pârvanu încetă le djse : — hal s6 le eşimu nainte şi pe Milita mi-o prindeţi, ca s'o amfl numai uâ dată şi sS moru apoi în urmă ! EI cu toţii 'Iu ascultară şi 'nainte le eşiră, drumulă Miliţeî tăindu'I. Deca Iskren îi zăresce, şepte-clecî de săgeţele elu pe ş6pte-c|ecî le trage şi pe şepte-q^ecl rănesce, şepte-cleci voinici tovarăşi. Ancă una nu mal are, şi din gură ce'mi grăiesce? — Miliţă, Miliţă dragă, aii io ţie nu'ţî (hsesernu s6 mal pul ânc'uă săgeta?
&,
y>
«î
iac
Der PSrvană încetu ii cUce : — Iskren, Iskren, ori dă'ţî capulu, ori pe Milita dă'mi mie ca s'o amu numai uâ dată vi şi s8 potu muri pe urmă ! Iskren ier încetu răspunde : — hei PSrvane, hei bStrane, ba nici capulu nu'mi dau ^ie, 11 nici pe Milita ţi-oiu da-o : hal mai bine, hai la lupta vro trei nopţi şi vro trei clile: cine-o birui pe altuia elu pe Milita s'o aibă ! u: Şi'ntre denşiî se luptară vro trei nopţi şi vro trei dile, penS ce'n pămentu picioruia de trei coţi li-se 'ngropase. Atunci Iskren se descinse V: djc£ndu Miliţeî din gură :
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
- dragă Miliţă, drăguţă, vino'ncoce de m6 strînge, vin' de'mî strînge cingStorea. Milita i-se supuse, s'apropiâ şi î-o scose; ea îl scose cingătorea, luî Pervanu apoi i-o dete, er Pervanu legă pe Iskren şi, cu mâinile la spate, d'uă tulpină mi'lu legară. O luâ Pervanu atuncia: sărutând'-o se culcară şi în braţe adormiră.
Elu din gură ce'î r8spunde ? — Dragă Miliţă, drăguţă, haide, sS plecămîi uă dată! 125
130
Unii ciobanii trecândti p'acolo, d^ise Iskren toţii rugându'lu : — fii'mî frate, măi ciobane ; vino'ncocî şi mă deslegă, şi desfâ-me" de tulpină.
135
Ciobănaşului glii ascultă: se apropia de dânsulii, âlu desface de tulpină ş'apoî mâinele'I deslegă.
h0
Atunci Iskren nainteză şi s'opresce sS'î priv^scă 145 stându culcaţî, dormindii în braţe. Românescu'î paloşîi scote : luî Pervanu îî taiă capul ii şi pe Milita desceptă: - dragă Miliţă, drăguţă, ia te scolă de plecare!
150
Milita mi-se desceptă, pe Pârvanti elti maî sărută şi din gură mi'î grăiesce : — o voivodule Pgrvane, iatS Iskren că me" chiamă, şi me" chiamă de plecare! Candu apoi bagă de semă că tăiaţii îî erea capulii, începu ca se" se roge: — Iskren, Iskren, dragă Iskren, tu a-cas' nu mg maî duce, ci me" du, Iskren, la mama.
(Î35
155
mo
Milita i-se supuse, şi se 'ntorseră a- casă. Atunci Iskren, amăgind-o, în celarti o bagă 'ndată, capulii Miliţeî i'lii taiă ş'apoî scrie p'uă chârtiă câte luî i-le făcuse. Apoî Iskren maî trimese, şi la mă-sa şi la tat-su, toţii rugându'i sS poft6scă, că Milita, 'nsărcinată, unu băiatu. atuncî născuse. Muma,tatălu eî veniră şi, 'n celaru deca intrară, cândii pe Milita văzură, sta la capu'î uă chârtiă. Eî, chârtia de citiră, amendoî, eşindii, plecară. Iskren ş'îngropâ Milita,
165
170
175
180
i85
ILINCUŢA SANDULUI. [Scrisu în Bucureşti', parte la 7 Maiu 1884, după Petrea Creţulii Şolcanu, lăutarulii Brăilei,' parte la 24 Maiii 1884 după Măria Florea , servitore originară de lângă Braşovu. Ca variantă se se compare Fata Sandului la pag. 86-93 din colecţiunea d-lui Sim. FI. Marianii].
Frunzuliţa bobului, susii, pe malulii Oltului, la casele Sandului, Sandului bogatului de pe malulii Oltului, nemerit-a, poposită lume multă şi meruiită pe picipre şi călare. D6r ce e, ce s'a 'ntemplată lumea de s'a adunaţii? Foia verde salbă mole, are Sandulii fetă mare,
5
10
15
«36
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
frumdsă cum nu e'n lume, ş'o chiamă, măre, pe nume, o chiamă toţii Ilinca : secă la Turci inima ! De frumtfsă ce 'mî erea, se ducea vestea de ea, şi vestea şi pomina, de la Oltii la Orâva', din Orava'n Ţarigradu la feciorulu de 'mpSratu. Frunzuliţă lemnti uscaţii, fecioraşulu de 'mpgratii totă lumea a 'ntrebatu, totă lumea a cătaţii, a cătaţii ş'a ispitiţii, der ca dânsa n'a găsiţii maî chip6să, mai frumosă, mal cu chipti de puic'ateşă, ca f6ta de Săndulesă. Elii la Dunăre pornia, elfi la Dunăre 'mî sosia, pe Ilinca c'o vedea şi, unde mî o întălnia, chipulii eî âlii săgeta, dragostea âlii coprindea. La Ţarigradu se 'ntorcea, toţii luî tat-su că'î spunea, eră tat-su poruncia, poruncia luî beşlega şi luî kaimakam-aga de colo din Orava s'aducă pe Ilinca. Foicica ismă cretă, într'uă Joî de dimineţă tuturor le'î cu dulcdţă, d<5r Ilinchii'î cade greţă, şi grdţa de dimineţă e scurtare de viieţă. Diminua s'a sculatu,
2)
25
30
:;5
•io
■15
curţile c'a maturaţii, pe ochî negri s'a spălatu, cosiţa 'şîa pieptănaţii, cobiliţa 'şî-d, luaţii, cobiliţa ca erei ţa, cofele garofele. Cobiliţa de'şî lua, la Dunăre se ducea, apă 'n cofe că lua, pe ochî negri se spăla, cruce dalbă că'şî făcea, la dumnezeii se ruga. Ochî negri de'şî arunca, de departe ce'mî vedea ? Pe luciulu Dunăreî, în scursurile apel, tare 'ml vine d'unti caicii cu postavti verde 'nvSiitu, prin năuntru zugrăvită, prin afară şinuitti, cu covore 'mpodobitii. In caicii cine mi'şî suntu duşî pe apă, duşî de ventil ? Vro cincî-d^ecî de Brăilenî, şeî-o^ecî de Turci gălâţenî cu optu-c-ecî ţarigrădenî şi c'uă sută giurgiuvenî, adunaţî de beşlega, beşlega din Orava.
,
(
-,
7;
g,
^
<#
50
55
1. Adică Eahova. Din accentuare resultă că aci figurase Eahova, po care limbagiulii popu lam a prefâcut-o în îtaova şi, prin metatesăfîn Orava s6u Ortva, ca mal la vale.
Fdiă verde fol detreste, d<5r maî mare cine 'mî este? Turculeţulii m6runţelu, .15 feciorulu lui Ciupăgelu, se teme Giurgiulu de elu. El pe Dunăre 'mî sosia 10o
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi, la malil deVajungea, caiculu de malli lega, la fântână se ducea, pe Ilinca c'o vedea : de frumosa ce erea, inima le săgeta. Şi el, măre, ce'mî făcea? După densa se lua, pgn'acasă că mergea, pen'acasă c'ajungea, la casele Sandului de pe malul ii Oltului. Foicica ş'uă lalea, cândîi Ilinca ajungea, Turci aşternuţii se vedea. Săndulesa, de'î simţia, nici uâ clipă nu pierdea; pe Ilinca ascundea, şi'nainte le eşia. Unde Turcii 'mî-aj ungea, bună t^iua nu'î dedea, ci din gură se răstia : — s6 ne daî pe Ilinca, pe Ilinca, fiică-ta, că a secatil inima feciorului de 'mperatu, de'rapSratii din Ţarigradu. S8 ne dai pe Ilinca, c'o poftesce beşkîga, beşlega pin Orâva, c'aşia este porunca! Săndulesa, d'audja, toţii din gură le grăia :
105
no
115
120
125
130
135
ho
c::7
— Turcilor, agalelor, pe Ilinca nu v'aşj da uă dată cu vie^a mea; d6r nu mal e Ilinca, căci Ilinca ne-a muritii, inimiora ne-a pârliţii. Deca nu'ml credeai cuvântul ii , haide de'î vedeţi mormentulu !
145
250
155
Turcii, dec'o audja, unii
160
1' alţ-iî se uita. Săndulesa ce'mî făcea ? Vreme multă nu pierdea: înainte c'apuca,
1G5
la morminte că'î ducea ş'unii mormentti le argta. Reu la Turci că le părea: cred^mentulii toţî îî da; numai unulii nu credea: Turculeţulii mSrunţelu, feciorulii lui Ciupăgelti, se teme Giurgiulu de elii. Turculeţului se gândia şi, de sta pene mal sta, sabia 'n mană lua, în mormentti că înţepa, din mormentti că desgropa, ose şi pietre găsia, Săndulesel că'I striga: — nu'î aicea fiică-ta ! S8 ne daî pe Ilinca
170
175
iso
185
CÂNTECE VECHI : bOMESTtCE.
W8
uă dată cu viaţa ta ! Săndulesa ce făcea, Săndulâsa cea frumosă cu statulu de jupânesă, cu ochi mari de puic'alesă ? La mormentu că 'ngenuchia, pe Uinca de'mî plângea. Deră Turculii n'o credea, pe ea mâna că punea, cota la cotii că mî-o lega, paloş Ei, măre, că scotea, ţâţele că'î despica şi cu sare le săra, e"r din gură ce'i djcea ? — SS ne daî pe Ilinca uă dată cu viaţa ta, că a secată inima feciorului de'mperata, de 'mpârata din Ţarigradu ! Săndulesa suspina, pe Uinca nu spunea, ci le arata mormântulu, dor lorii asculta cuventuia. Turcii, dec'aşia vedea, ie"r a-casă se 'ntorcea, la casele Sandului de pe malulii Oltuluî. Pretutindeni căuta, de"r nimica nu gâsia. De cătară câtă cătară, d^i de ve"ră pSng'n se'ră, drumulii Turcii că'şî luară. D6r 61ă Turcii cam merunţeia, fecioruia lui Ciupăgelu, se teme Giurgiulu de elu, nici p'atâta nu se lăsa,
190
195
200
205
210
215
ci cu mâna mi'i opria, d'uă scăriţă căuta, d'uă scăriţă că găsia, tocma'n podii că se suia. Căuta ce căuta ; pe Ilinca n'o găsia : fierea 'ntr'ensulu se umfla î Foicica ş'uă lalea, iate" ce se întempla : Turculii, joşii cânda se dedea, mal colo se 'mpiedica d'uă lădiţă 'ncuiătore, învelită cu fuiore, Elu, lădiţa câta vedea, 'n braţa de grabă c'o lua, josa pe scară c'o dedea şi,'n pămenta cânda o trântia, iată, măre, se spărgea, şi dintr'ânsa ce'mî eşia ? Frum6sa de Ilinca. Unde Turcii mî-o vedea, inimioră le venia, la obraza se 'nveselia şi din gură suduia: — anasîni Uinca, multa ne-aî secată inima!
220
225
230
Ei în braţe c'o lua, cu tersînâ mî-o lega, spre Dunăre c'o ducea; în caice c'o suia şi pe Dunăre pornia, c'aşia erea porunca beşlegii din Orava. Dunărea se despica, druma caicului lăsa şi pe apă 0\u ducea, cânda... Ilinca ce făcea? Cu guriţa se ruga şi merea le tota elicea :
-.'■
COLECŢIUNEA G. DEM. ÎEODORESCtJ.
— Turcilor, agalelor. sorele m'a dogoritu, faţă albă mî-a pârlita p6rulu mi-s'a despletită. Deslegaţi'mi mâinile sg'mi dregii cosiciorele, sS'mi potrivescii florile. Turcii, ud de o aud^ia, milă că li-se făcea, mâinele că'I deslega s6'|î facă cosiţele şi sS'şi dr^gă florile. Ilincuţa ce făcea? Cosiciore ş'impletia, floricele potrivia, şi la Domnulil se ruga. Dumnezeu o asculta, duhu din cerii îî trimetea şi ea 'n minte se gândia : „de câtu robă Turcilor şi slugă cadîuelor, d'uă mesă morunilor, cină bună pescilor şi mâncare racilor" ! Cum şedea şi se gândia, josti în apă că sări a : Dunărea se despica, Dunărea c'o înghiţia,
28o
285
290
295
300
305
310
Turciî'n apă că săria, Turciî'n pripă că'nota, deY s'o prindă nu putea : numai mortă c'o găsia. Apoi, măre, de'mî vedea, frumoşii capulu că'î tăia şi în suliţă 'Iii punea, la 'mpSratulii elu ducea, c'aşia erea porunca beşlegiî din Orava. D<5r feciorulti de 'mpSratii, de 'mpgratu din Ţarigradu, numai capulu de'î vedea, pe hangerii mână punea şi din tecă mi'lii scotea, singurii semă că'şî făcea numai pentru Ilinca, frumuşica Sandului de pe malulii Oltului. Foicica ş'uă lalea, capulu unde'î îngropa? In grădină la Baccea, în grădina 'mpgrătescă toţii de ea s8 pomenescă pe la cruce de voinici, la boierii de pe-aicl !
325
330
335
340
345
350
355
IENCEA SĂBIENCEA'.
315
320
[Scrisii în diua de 6 Augustă, la Laculu-săratu, după moşii Petrea Credulii Şolcanu, lăutarulii Brăilei.— 6re-care asemenare cu acestu cântecu oferă legenda xxvm din culegerea d-lul V. Alesandri, intitulată Serbii săracii, pag. 105 — 108. — Uă variantă se găsesce la d. Miron Pompiliu, pag 71, intitulată Ana Ardelena, ăr alta în cu legerea d-lul Teodor T. Burada. pag. 174 - 183, unde i-se dă titlulii de Sava Enciu SabiencM]
Colo, în ţ6ra turcescă, pe uliţa armen6scă 1. Numele eroului e simplu Iencea (Iancu, Ionii, Enciu, Iencea), 6r Sava şi Săbi ropresintă esclamaţiunea savai.
CÂNTECE VECIIÎ : DOMESTICE.
G40
târgului Odriiulul1, plimbă-mi-se, măre, plimbă savaî Iencea Săbiencea, fecioraşii de Sârbii bogată, toţii de mă-sa r&sfgţatu. D6r cu ce e îmbrăcaţii ? Cu şalvari de ciocârlatu, cum se portă la 'mpgratu, cu saiaua riptă'n braii, cu murgulu trăgendii de frfîu, cu mustaţa 'n barbaricu, cum stă bine la voinicii.
5
io
15
De plimbaţii mi-se plimba, d6r din gură nu'ml tăcea, ci mereii se lăuda şi din gură toţii oUcea: — câte fete 'n Ţarigradu, 'n Ţarigradu şi'n Beligradu, nicî una nu mî-a scăpaţii nemuşcată, nepişcată, cu mâna negâdilată, pe papucelii ne călcată; numai una mî-a scăpaţii: Stăncuţa de la Bagdatii, nepoţica de 'mperatu. Foia verde ş'uă lalea, Stanca, măre, l'audja cum mereii se lăuda că numai ea i-a scăpaţii nemuşcată, nepişcată, cu mâna negâdilată, pe papucu'î necălcată. Stanca greu se supera şi de mumă 'Iii suduia, vorbă 'ndată 'î trimetea şi netrebnicu că'lu făcea. 1. Adrianopole.
20
25
30
35
40
Iencea, măre, d'audja, Iencea, măre, se 'ntrista : de pe murgii descâlica şi la mă-sa se ducea. Unde mă-sa că'lti vedea de departe 'Iii întreba: — Ienceo, maică, ce-aî păţiţii de 'mî estî, maică, ofilita ? De cândti maica te-a făcuţii, asia triştii nu te-a ve^utu. Ori Turcii te-a hărţuiţii, ori murgulu că te-a trântita. ori haine c'aî ponosită, ori pistole-au ruginiţii, ori parale-al chieltuitu, şi de tote te-aî mâhnită? Eră Iencea 'I îfepundea şi din gură mi'I dicea : — maică, măiculiţa mea, armele n'afi ruginiţii, Turcii nu m'a hărţuită, nicî murgulu nu m'a trântit-, nici haine n'amu ponosită, nici parale-amu chieltuitu ci Stanca de la Bagdatu, nepoţica de 'mperatu, de ocară m'a făcuţii că n'amu hală de vitejitQ şi nicî duhu de păcălită. Unde mă-sa l'audia, cu blândeţe mi'lQ mustra, cu cuvinte '1Q învSţa şi din gură mi'I
45
Pen6 sore scăp&ta,
UOLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCD.
penă nopte se 'nopta, mă sa, măre, l'învăţa |i din gură mi'I <|icea : — fecioraşii de Sârbii bogaţii totîl de maica răsfăţata, ia te-apucă de'mbrăcatu. Pune ciakşîrî streiorî peste şalvari roşiori ; peste fesu roşu din capii pune unii stergarii vărgaţii, ca Turcoicele legaţii; apoi furca 'n brâu să pui, cărăruica să'mî toţii sui, şi tu, maică, să te duci l'a casă cu trei băşici, unde'sii dragostele iuţi şi babele mai fierbinţi. Furca 'n brâu să mi-ţi-o 'nfigî, şi din gură să'mi toţii strigi l'a casă cu trei băşici: „d'aleî, Stanco, „fa surată, „descuiă'mî, soro, „a portă, „că mî-a veniţii puskiulu betu „astă-sără pe 'nseratu. „De măncare „nu î-amti daţii, „şi elu, măre, „s'a sculatii, „la bătaia m'a luaţii „toţii cu puşculiţa plină
90
95
100
105
HO
115
641
„la voi, măre, d'în grădină. „D'ai făcuţii vr'uă-dată «bine, „fâ'ţî pomană „şi cu mine." Stanca de ţi-o descuia, hal de densa c'ăî avea! Mă-sa cum mi'iu învăţa Iencea 'ntocmaî că urma, că tiptilii mi-se 'mbrâca, pen' acolo se ducea, pen'acolo c'ajungea ; furca 'n brâu câ'şî înfigea, muieresce c'o striga. Unde Stanca 'mî-audja, tocma'n portă că'mî eşia şi de mână 'Iii apuca, şi 'n năuntru că'lQ băga, tocma'n casă că'lii ducea. Iencea, măre, ce'î vorbia, că Stăncuţa'lă întreba: — ce felii de vorbă vorbesci, ce felii de surată mî-esti ? Afară'mi strigi femeiesce, 'n casă 'mi vorbesc! voinicesce !
140
145
150
155
160
120
125
130
K!5
Der şi Iencea ce'mî făcea ? ' 165 El ti din gură'i răspundea: — alelei, soră Stăncuţă, alelei, soră drăguţă, afară mă'mboldia frica, în casă nu 'mi-e nimica ! 170 Stăncuţă de la Bagdatii, nepoţica de 'mpăratu, ea în palme că'mi bătea, multe robe că'şî strîngea şi la tote
175
41
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
;i?
poruncia : — ia sg maturaşi în ş6tră, sS 'ntindeţî covoru pe vetră, femeia sS odihnescă, de Stanca s<3 pomenfecă ! Săbiencea, d'audia, totâ cu vorba mî-o ruga şi din gură mi'î c-icea : — d'aleî, surăţică Stâncă, d'aleî, surăţică dragă, n'as'terne covoru pe vetră şi nu m6 culca în şetră, că, d'o veni puskiulu bfitu, dă cu puşca pe ogeku : la grea frică m'ai băgata şi 'n pecate c'amii intrata , ci tu, soro, se'ml aşterni lăngă tine la piciore, în iataku'tl de culcare, că'î iatakulu de ferelă, adăpostii la bănuielă. Stancbiî milă'î-se făcea, la piciore 'I astornea în iataku, unde dormia. Foia verde micşiunea, luminarea de stingea, atunci, măre, şi Iencea frumuşeia se desbrăca, liăinişore c'arunca. lăngă Stanca mi-se da ş'o muşca,
ş'o săruta, pene1 djuă se făcea. Er, căndă s<3re resăria, Iencea, măre, ce'mî făcea ? Pe ochi negri se spăla, la icone se'nchina, cu brătt roşiu se 'ncingea şi pistole 'n brAfi punea ;
180
185
î'.to
195
200
205
210
215
220
apoi paloşu apuca, către grajdu se îndrepta şi p'unti roibu încălica. Cânda spre portă că'mî pleca. Stanca, măre, mi'lu opria : măna'n spate mi'I punea, cu guriţa'lu judeca şi cu vorba ce'î dicea? — Foicica trei lalele, d'aleleî, fecioru de lele, nu dosi din tr'ale mele. Tu scil bine că feta nu este ca nevasta, noptea se'ndrăgescî patulO, djua sâ'ncalecî calulu şi s6'roî-o laşi cu dorulu! Feta'î, măre. d'uă belea: cam cu greu te scapi de e:i ! Ia sS'mî puî cununa 'n capu. s6 mo sciu că amfi bărbaţii, se te scil şi tu 'nsuratu ; er, de vrei ca să mal scii, minte, măre, s6 ni6 ţii, află, lenceo, de la mine că'n-adinsa te vreama pe tint şi'n-adinsa în'amfi lăudate că n'aî hal sfi'ml fii bărbatuSăbiencea, d'audia, cu ea'n casă că intra, veste mă-sel trimetea, irmizele cumpăra şi de nuntă se gătia; apoi popă că'mî cbiama, ciestinescel cununa, nuntă mare că'mî făcea, totu Odriiu 'nveselia, de se ducea pomina de Iencea Săbiencea, focioraşu de Serba liogaW. şi de Stanca
COLECŢIUNEA G. DEM. TEOfiORESCtI.
643
din Bagdatu, nepoţica de 'mpâratfi. KIRA. risu în dina de 9 Augustu 1883, la Laculuatu, după lăutarulu Petrea Creţulu Şolcanii. variantă a acestui cântecii figureză, sub aaşi titlu, în colecţiunea d-lul Alesandri, la pag. -119, 6r alta în colecţiunea d-lul T. T. Burada, la pag 107 - 112].
In vad ulii Brăiliî, 'n scursul ii Dunării, printre caicele, maî în joşii de schele, carcă-mi-se, 'ncarcă douS-treî sandale, nou8 galione1. Der ce'mi-se 'ncarcă ? Firii şi ibrişinu cu postavti d'Slu bunii. Şi cine le 'ncarcă ? Unii Arapii buzaţii, negru şi ciudaţii, cu solzi după capii par'că suntu de crapii, cu solzi mai pe burtă par' că suntu de stiucă, şi, când ti îmi strănută, căiniî că 'ntSrîtă. Pena le 'ncărca, pene le umplea, vinii de unde bea? Toţii din Brăila, şi de la Kira, Kira Kiralină, flore din grădină, rumenă călină, teta Chitului . din Kara-ghiusele, nume frumuşele. După ce'mî toţii bea penS se'ncăhjia, Arapii' ce'mî făcea ? Mesură genoresă.
Pe Kira 'mi privia şi mî-o 'ndrăgostia, din gurâ'î dicea: — Kiră, Kiralină, flore din grădină, rumenă călină, ie-me" tu pe mine ca st? trăiescî bine, că mi-te-oiti purta orî-cum ţî-o plăcea : bine ţî-o şedea ! Der Kira'mi rîdea şi nici n'asculta, de vinii îşi vedea.
io
15
3(1
Arapulu buzaţii, negru şi ciudaţii, ier vinii maî cerea, vinii ca să maî bea, vinii si pe Kira, şi ier o ruga, şi i£r îî dicea: — Kiră, Kiralină, flore din grădină, rumenă călină, ie-me" tu pe mine, de vrei s8 fiî bine ; că io mi'ţî-oiii face brâie şi marame, roche şi năframe, paftale de aurii cu solzi de balaurii, şi haine de aurii cu pene de graurii, \şi te-oiîi desmierda (Jiua si noptea ! > I. 'mi rîdea asculta,
35
40
45
50
55
Ci)
70
75
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
644
de casă. 'şl vedea. Arapulil buzaţii, negru şi spurcata, 80 ier vinii maî cerea, vinii ca sfimai bea, vinii şi pe Kira; şi ier o privia, şi ier o ruga, 85 şi ier îî <|icea : — Kiră, Kiralină, flore din grădină, rumenă călină, haiie'mî tu cu mine, 90 de vrei sS fii bine; că io mi-te-oiii duce 'n ţ6ra arăpâscâ sS se pomen&că, şi io ţî-oiii aşterne 95 trei rânduri de perne: asternutulii tău. parale mărunte pe sîrmă ţesute, coperişulii tfiti îoo galbeni veneticî care suntii maî mici, d'uă sută şi cinci, d'uă sută cincî-spre-ce, stă inimii rece ! 105 Kira toţii rîdea, nici că'lii asculta, de tr6bă 'şl vedea. Asia de'ml vedea, Arapulii buzaţii, negru şi ciudaţii, cu slozl după capii par' că suntii de crapii, elii se repedja, măre, la Kira, şi mi-o 'mbrăţişia 'n braţe cu sila ; 'n caicii o ducea şi mî-o arunca susii peste sandale şi pe bolozale ,
no
115
120
pe vrafii de nafele şi de malotele. Apoi mi-o lega cu plete din capu de vârfu de catargu1, şi cu ea 'ml pleca, iute se ducea tăindii Dunărea. Er, deca'mî pornia, er, daca 'ml mergea pgn' se depărta, ciubucii aprindea, lângă ea venia şi iăr o privia, şi ier ii vorbia, şi i£r o ruga şi mi-o săruta periS 'şl-adormia în polă la ea. Foia ş'uă lalea, mulţii că nu trecea, s6re scăpata, cândii iatfi sosia şi fraţii Kiriî, hoţii Brăilil, şerpii Dunării. Ei, deca sosia, la portă bătea şi unulii din trei puişiorî de smei pe Kira striga, din gură d^icea, : — Kiră, Kiri6ră, Kiră surioră, Kiră Kiralină, flore din grădină, rumenă călină, a neichii copilă, descuie porta, 1. Aci. ca în mal multe părţi ale cir' se repetă refrenulu „bre, aman, aman"
645
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
c'aducil averea,
165
deshide
uşia, să bagil
hasnaua. Kira nu răspunde, că n'are de unde, far' de răspundea numai maică-sa : — Dine, Costandine, Kira nu răspunde, că n'are de unde. Arapulii buzatti, negru şi spurcaţii cu solzi după capii, pe Kir' a luaţii, pe Kir' a furaţii, şi'n sandahi a pus-o, şi cu elii a dus-o. Unde'mî-audja, Dinii şi Costandinii mă-sil ce'î elicea şi cum o ruga? — Maică, maica mea, eşl tu pân' afară de spune cu gura ş'are"tă cu mâna cotro a luaţii Kira?
170
175
180
185
Er fraţii Kiril, hoţii 190
195 '
200
şerpii
Dunării, unde 'mî-audja, el se necăjia,
210
215
220
225
230
Brăilil,
Mă-să răspundea, din gură elicea : , — pe Dunăre 'n joşii s'a duşii de folosii I Trei fraţi al Kiril, hoţii Brăilil,
vreme nu pierdea. In apă săria, afundu că se da, din cote 'nota, Dunărea tăia, iute se ducea. Mulţii că nu mergea, şi se 'mpiedica şi mi'şî intălnia unii cinti1 de alamă de nu'I bagi de s6mă, cu vâsle d'argintti cura n'amii mal vScJutii boierii de cândti suntu ; c'unii Arapii buzatu, negru şi ciudaţii, cu solzi după capii par' că suntu de crapii, cu solzi mal pe burtă par' că suntii de stiucă, şi, cândti îmi strănută, câinii că'nterîtă.
şerpii Dunării, unde l'ajungea şi sora 'şl vedea, Dinii şi Costandinii mi-o toţii întreba, din gură 'I djeea : — Kiră, Kiralină, flore din grădină, rumenă călină, a neichii copilă, cum de mi-al plecaţii cu-Arapulii buzatu? i Kiră,J sora mea,* e cu voia tea ori e cu sila?
235
240
245
250
205
Şi ea, val de ea, 1. Caiceia. Diminutivulu are forma de cinelu.
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
din gură'î djcea: — nene Costandine, crede-mă pe mine : de'mî erea voia, nu mă maî lega cu plete din capii de vârfu de catargii, cu sfori de mătase împletite 'n şese, cu sfori de bumbacii strînse de catargii. Dinu şi Costandinu, unde-o au<|ia, ier îî răspundea şi ier îl <|icea : — deca e asia, dă-ne doveda : "ie tu hangerulu să tai Arapulu, , să'î iei ierkezulu, să'I retedj capulQ !
255
260
265
270
275
Ea, cându au^ia, ce le răspundea, sărmana de ea? — Dine, Costandine, nu potfi, vaî de mine, s'apucii hangerulu, să'î taiu ierkezulu, să'î rete^u capulu, c'Arapulu e bătu, în polă'mî culcatu, şi elu mî-a legatu pletele din capu de vârfu de catargii. Voi v'apropiaţî de mă deslegaţi,
c'acum Arapulu, c'acum buzatulu îmî dorine pro bine aci lângă mine! Trei fraţi. aî Kiriî, hoţii Brăiliî, şerpii Dunării, unde-o audja, ier se arunca, din cote 'nota, din gură 'mi striga, p' Arapii descepta. Arapulu buzaţii, negru şi ciudaţii, cu solzi după capii, mi-se descepta, paloşu c'apuca, pistole trăgea ; der geba trăgea, că nu nemeria. Ev, deca vedea câ'lii apropia, caiculii lăsa, în apă săria, din cote 'nota, ca ventulti fugla.
280
28S
290
295
Trei fraţii Kiriî, hoţii Brăiliî, şerpii Dunării, apa cunoscea şi, cându s'arunca, iuto 'Iii ajungea : de păru l'apuca, la malii că'lu trăgea. La malu d'ajungea, ei mi'lu judeca, ei mi'lu osândia ; paloşe scotea,
>
s-:
;u
.-;;■
COt.ECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
bucăţi elu făcea, la câini elu dedea ; der căinî nu'lti manca, de negru c' erea, şi'n foctl l'arunca, foculu de'lu topia. Trei fraţii Kiriî, hoţii Brăiliî, şerpii Dunării, lua pe Kira, lua pe sor'-sa, ş'acas' o ducea toţii la maică-sa Mă-sa, d'o vedea, bine câ'î părea. Nu mai zăbăvia, vreme nu pierdea : nunta'î pregătia, lăutari tocmia, lume c'aduna, flăcăi că chiăma hori de'mî întindea, hori de'mî învertia. Atunci maică-sa pe Kira scotea, din gură'î djcea : — Kiră, fela mea, sema la toţi iea la câţi orii juca, şi cin' ţi-o plăcea bărbaţii ţi-l'oiu da. Kira, d'audja, Kira ce'mî făcea ? Ochii 'şi arunca, s6ma că lua la toţi caţî juca şi, din câţi vedea, unulu că'î plăcea,
340
umilii c'alegea, unu voiniceii! nalţii, nalţii şi sprâncenaţii, avendu semnişorii, numiţii NenişorO.
345
350
Asia de'mî vedea, fraţii şi mă-sa do mână 'î lua şi mi'î cununa 'n grădina crăiescă, s<3 se pomenescă la cruci de voinici, la boieri p'aicî.
39|
KIRA. 35') [Variantă scrisa la 2 Ianuariu 1885, după lonit^ Nicolae Panteliiiioneniilu, cobzarii de 65 ani, lo cuitorii la C'rucea-depetră in Bitourescl].
360
365
In vădii la Brăila, mai în josu do senilă, cârcă, mi-se 'ncarcâ dou§-treî sandale, patru galione. Dâr cine le'ncarcă ? Unii Arapii buzatu, negru şi ciudaţii, cu solzi după capii, cu mustăţi de racii, 'n spate cocoşatu : cândii te uiţi la densulti, nu poţi sS'ţî ţii rîsulu.
10
370
375
380
PenS le 'ncărca, vinulii unde'şî bea? La cârciuma mică, mică şi pitică cu fereşti de sticlă, cu uşi de sipică, cu cincizeci de uşi, c'uă sută de buţî, buţişore dese d'uă sută de vedre. Vinii cine vindea şi 'mi câroiumăria ? Kira Kiralină,
1;.
•_»)
25
CÂNTECE VECHI
DOMESTICE.
şi i6r îi dicea : frumuşică dmă, rumenă călină, fiare de grădină. Arapulu buzaţii, negru şi ciudaţii, cu solzi după capii, cu mustăţi de racii, unde o 'ntâlnia, unde mî-o vedea, se îndrăgostia de se prăpădia : vinii mereii cerea şi mi'î toţii dUcea : — Kiră, Kiralină, frumuşică <|înă, rumenă călină, fl6re din grădină, i<Ş-me tu pe mine că mulţii ţi-o fi bine, că mi-te-oiii purta cum n'o fi alta nici colo la noi, nici aici la voi ! Kira, d'au<|ia, ce mi'î răspundea ? — Und' s'a pomenita şi s'a audiţii sS se 'mperechieze, s8 se 'mpreuneze porumbiţa albă cu porumba negră? Tu eşti unti buzata negru şi ciudaţii, cu mustăţi de racii, cu solzi după capii, 'n spate cocoşată, în pieptii gheboşatu ; cânda m8 uibti la tine, nu'mî ţiu rîsu 'n mine ! Arapulu mai bea
30
35
40
45
50
55
tiO
65
70
— Kiră, Kiralină, frumuşică dmă, rumenă călină, M6re din grădină, i6-me" tu pe mine, de vrei sS fii bine; că io mi-te-oiii duce 'n ţ6ra arăp6scă sS se pomenâscă, şi te-oiii îngriji, şi te-oiii podobi alta cum n'o fi, cu parale multe şi cu pietre scumpe, cu haine bogate d'aurii presărate. Kira ier rîdea şi mi'i rfep undea : — Arape buzatu, negru şi ciudata, tu deca m'el duce 'n ţ6ra arăpescă sfi se pomenâscă, surorile tele, cumnatele mele unde m'ora vedea, rga că le o părea, şi m'ora oropsi, şi m'ora otrăvi, că ele sunta tote negre şi buzate. Arapuia mai bea, ş'a treia'î dicea :
7:
-
•
'i
?■
'"
— Kiră, Kiralină, frumuşică <|ină, rumenă __ im- —
COLECŢIUNEA G . DEM. TEODORESCU.
115 călină, fl6re din grădină, ie-mă tu pe mine, de vrei s8 fii bine, c'8I ave'n zulufi galbeni din burdufi, . 120 galbeni venetici d'uă sută şi cinci mai mari şi mai mici, tota de câte cinci, sS'i schimbi, sS mănânci, 125 de nimica sS plângi; aşternutulu 9
tea, pe sub braţuia mea, parale menmte pe sîrmă ţesute, pe fira îngrădite, de loca ruginite ; gusta cânda SI avea 'n caica Si intra şi mi-t'ei plimba 'n Corn'auruluî, schila sorelui, Ţarigradului şi 'mpSratului. Lumea te-o privi, toţi te-ora dărui, zestrea ţî-eî mări, alta n'o mai fi nicî aici la voi, nici colo la noi, alta mai voiosă ca Kira frumosă; şi n'el mai gândi, şi n'âî mai găsi c'Arapu 'î buzata, negru şi ciudata, ci l'el drăgosti, bine că'I trăi şi te'î ferici. Kira se 'ntorcea şi de eia rîdea. Mă-sa c'o chiema
130
135
şi mî-o trimetea de voia, de silă, la caica în schilă, s8 ie şi s'alegă sculuri de mStase d'ale mai bănose, fira şi ibrişinu, postava d'eia mai bunu, nafea tătărească
649 160
165
170
şi pânză turcfecă : marfă femeiuşcă. Kira se 'nşela, singură pleca, în caica intra marfă d'alegea. D6r, cându alegea, şi cânda o tocmia, vesla că vâslia, caicuia pleca, Dunărea tăia şi se depărta.
175
180
140
145
150
155
Pe la miedu de nopte, cu sudori de morte iat6 că 'mi venia, îato că'mî sosia Dina sin Costandina, de tată străina, 61 a cu barba negră şi cu mintea 'ntre"gă, frăţioruia Kirii, voinicuia Brăiliî. Er, dâca'mî sosia, la portă bătea, la uşiă striga : — Kiră, Kiralină, frumuşică
185
190
195
200
CÂNTECE VECHI: DOMESTICE.
CVI
djnă, rumenă călină, Hore din grădină, sora mea a bună, descuie porta se bagu averea, deschide uşia s6 intre neică ! Kira nu respunde, că n'are de unde, făr'că mi'lu aude maică-sa betrână, pedepsita'! mumă. Porta descuia, uşia deschidea, der ea nu vorbia, ci lacrSmî vfirsa, măinile 'şi frângea. Dinulu mî-o 'ntreba unde'î e Kira, der nu răspundea, că gură n'avea, ci semne făcea şi pfiru'şi smulgea. Dinulu ce'î grăia ? — Maică, maica mea, mulţii te-a: întristaţii, mulţii aî lăcrematu, vorbă nu mî-aî data: de nu poţi cu gura, aretâ'mî cu mâna cotro a luaţii Kira ? Ea semne'î făcea şi mi'î arSta vadulu din Brăila, mai în josu de schilă. Dinu
205
210
215
220
225
230
235
210
245
sin Costandinîi, de tată străinii, glii cu barba negră şi cu mintea 'ntregă, fiăţioruia Kiriî, voinicul ti Brăiliî, elu înţelegea, şi ce mi'şî făcea? Vesla că'şî lua pe subt ipingea, la maia se ducea şi mi'şî căuta caiculu ce-avea, caicu de de-multii de nimeni sciutu. La malu d'aj ungea, caiculu găsia, de muschiu elu rădea, frumoşii câ'lu făcea şi 'n elu s'arunca. Vreme nu pierdea, cu vesla veslia, ca ventulu sbura : pe Dunăre 'n josu mergea cu folosu, pe Dunare'n lata mergea legănata. Pene" ici colea, de trei ori veslia : dj cânda se făcea, pe Arapa sosia vesla 'şî-opintia, aprope 'ml venia şi ce mi'şî dicea? — Kiră, Kiralină, rumenă călină, flore din grădină, surioră bună, cum de mi ai plecata cu-Arapulu buzata tocma'n Ţarigrada? Kira l'au<|ia
(ÎOLECŢIDNEA G. DEM. TEODORESCC.
şi mi'î răspundea: — frăţiorulu meii, nu suntu vina eu ; maica m'a trimesu din caicu s'alegu sculurî de mătase d'ale maî bănose, firu şi ibrişinij, postavu d'Glu. mai bunii, nafea tătărăscă şi pânză turcescă, marfă femeiescă. Marfa s'alegea, Kira c'o tocmia, Arapii o'nşela caicu de pornia, şi'n vale fugia, fugia cu folosii pe Dunâre'n josti !
295
300
305
310
315
Dinulti audia şi ier iî alicea : — Kiră, Kiralină, surioră bună, aplecă'ţî capulu să 'mpuşcii Arapu Iii! Der Kira plângea şi mi'î răspundea : — nu potti, nene Dine, sărmana 'mî de mine, că elii mî-a legaţii cosiţe din capu în joşii de catar tu, şi mi-s'a culcaţii Arapulu buzaţii pe gutulii meii albii. Dinii senecăjia, unde o audia : busduganti lua şi mi'lu învertia,
320
325
330
3:îo
651
şi mi 'Iii repedja, caiculii lovia, în pişcă elii isbia şi 'ti două'lii făcea. Din somnii, cum erea, Arapulu cădea şi se îneca, er Dinii alerga, pe sor'-sa scapă, din ap' o scotea şi mi-se 'ntorcea cu toţii ce avea Arapulu buzaţii pe Dunăre dată. La vadu, in Brăila, maî în joşii de schilă, la cârciuma mică, mică şi pitică, cu fereşti de sticlă, cu uşi de sipică, cu cinci (|eci de uşî, c'uă sută de buri, burişore dese d'uă sută de vedre, Dinulu se 'ntorcea cu sor'sa Kira; er, de se 'ntorcea, pe cine găsia, vinului cine'lti bea? Cincwjecî de bechierî, feciori de boieri şi de negustori, casapi de la Diiu, haiduci de la Jiiii, de la Codrulti-verde, din Roşiî-de-Vede, de la Craiova şi din Orăva. Kira se 'ntorcea şi mereii ofta, eră maică-sa flăcăi î- arăta
310
345
350
355
360
365
370
375
380
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
652
ş'o totu îndemna unulu d'a'şî alege capulu ca să 'şî lege, nuntă să nuntescă, legea să'mplinescă. Der Kira nu vrea, ci mereu ofta : la eî se uita, nimeni nu 'î plăcea. Dinii sin Costandintl, de tată străinii, dăc'aşia vedea, pe sor'sa certa, cu râu o lua şi mî-o ispitia cam de ce nu va pe nimeni să iea. Kira, de 'mî vedea, din gură grăia: — din voi care o vrea soţjă să mă iea 'n Dunăre să dea şi numai din cote trei <|ile să 'note, trei (Jile de vâră, trei de primă-veră; să'hl vădu înotăndu, să'hl audji căntăndu, din cobusu de osii că'ml dice duioşii, cu dopulii de socii că'ml c-ice cu focii, cu fire de sîrmă că inimi fârîmă! Din gură'ml grăia şi din sînti scotea cobusulu de osii cu viersul ii frumoşii şi, cândii l'arunca, la flăcăi c-icea : — cine s'o 'ncerca 'n Dunăre să dea
cobuzii o avea, Kira l'o lua!
385
390
395
400
405
410
415
420
Cincî-d^ecî de bechieri, feciori de boieri şi de negustori, la ea se uita, der nu se găsia, nimeni nu 'ndrăsnia 'n Dunăre să dea, pe Kira s'o iea. Atunci, de vedea, lui Dinii îi grăia: — frăţiorulîi Kiriî, voiniculu Brăiliî, d'arii mal fi. ca tine ancă unu'n lume, io m'aşl mărita şi de soţii l'aşî lua; dăr din ăstî cincizeci de viteji pribegi nimeni nu 'ndrâsnesce şi nu se găsesce 'n Dunăre să dea, pe Kira să iea, er cine nu p6te în apă să 'note muierea l'o bate pe bună dreptate ! Şi, cum isprăvia, roche 'şi lepăda, 'n fustă rămânea, 'n Dunăre săria, afundu se dedea, cobusulu găsia, din cote 'nota, din cobusu cânta ; din cobusu de osii îmi cânta duioşii, din cobusu de socii
053
COLEŢCIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
îmi cânta cu focii. Ş'afar' de'mi eşia Dinii o săruta şi mî-o mângâia şi toţii îî dulcea : ,
— Kiră, Kiralină, frumuşică djnă, rumenă călină, flore din grădină, sora mea a bună, vitezu d'omu afla, tu t'eî mărita ! Er Kira grăia şi mi'î răspundea: — nu m'oiu mărita, că m'a înşelaţii Arapulu buzaţii, negru şi ciudaţii, cu solzi după capii, cu mustăţi de racii, cândii te uiţi la densulii nu poţi se'ţî ţiî rîsulii; maica, cândii m'a faptii, greii m'a blestemaţii se fiu înşelată şi nemăritatâ, de Arapii furată, ca se" mergă 'n lume vestea d'alii meii nume ! Vorba nu sfârşia, hangerii că scotea, semă că'şî făcea, er Dinii remânea, cu focii o plângea şi mereii <|icea : — Kirâ, Kiralină, rumenă călină, flore din grădină, sora mea a bună, dalbă ţî-e faţa, scurtă'ţî fu vioţa!
470
NUNULtJ MARE.
475
[Scrisu la Laculii-sâratu, după Petrea Creţulu Şolcanu, în diua de 9 Augustu 1883. Pentru cornparaţiune se se confrunte : legenda xlvi, intitu lata Bogdanii, pag. 175 - 178, în colecţiunea d-luî V. Alesandri ; cea intitulată Coconulii Măducanu şi lancu Sibinianu, la pag. 68-74, în colecţiunea d-lul At. M. Marienescu, broşura 11. — In cule gerea d-lul Teodorii T. Burada, la pag. 211—217, figurezâ uâ variantă prescurtată, în care mirele se numesce Răducanu, naşulu Iancu-vodă, er Letinulu Sava, din causa confusiunil acestui nume cu frecuentulu rsavaî !"]
480 Foicica mărăcine, ascultaţi, boieri, la mine s6 vS spuiii unii cântecti bine.
485
490
495
500
505
D'în oraşii, d'în Bucurescî, la casele mari, domnesc!, 'nsoră Zinca d'unii coconii, 'nsoră Zinca d'unii feciorii, d'unii feciorii pe Bădislavii1, 6r de naşii pe cine-avea? Iancu-vodă 'Iii cununa. Şi f6ta de unde-o iea ? Toţii din târgti din Dobrogea, din oraşulii Hârşova : pe fata Letinulul, pe feta hainului, savaî, Letinulu bogaţii şi de lege lepâdatil2, la cuvinte despicaţii şi la zestre cam ciudatu, c'a tocmiţii de la Sânpietru3 ş'a isprăviţii la Sâmedru4.
5
10
15
20
25
Foia verde ş'uă lalea, cu ce nunta şî-o nuntia ? C'uă sntă de mâini
510
1. Pronunţia populară. în locu de Vladitlavu. 2. Epitetele de „Letinu" şi „lepodatii delege" danotă pe unu uniţii, pe unu ortodosu trecuţii la catolicismu. 3. Sfentulu Petru (29 Iuniu). 4. Sfentulu Demetru (26 Octobre).
654
CÂNTECE VECII) : DOMESTICA.
de păinî,
şi c'uă sută totfi de care încărcate de covore, cu postavuri unguresci, cu zarfurî talienescî, şi cu bani lipovenescl. Deca nunta se gâtia, totu alaiulîi se'rişira, înainte toţii mergea pene" Dunărea tr?cea. Letinu <|ice : „maşala !" Nunta, măre, cândti sosia, nunta, măre, cândil vedea. o lăsa câtu o lăsa penS mâi s'apropia, ş'atuncî, măre, se scula, curţile că'şî zovora, porţile că'şi încuia, tencuri de postavu punea şi, la portă de'mî eşia, 'n gura mare că striga : — care este mirele, mirele, ginerele ? S6 s'alegă din nuntaşi, din nuntaşii, din călSraşt, se'mî saiă zidurile, sft'mî descuie, porţile, sS'mî tragă zăvorele ca să'mî intre carele ; s8 iea postavurile, s£ 'mpartă tencurile la nuntaşT, la călfiraşî;
30
35
40
45
50
55
60
65
ia
că, deca nu mî-o putea, capului, măre, î-oiu tăia. nunta, măre, mî-o pleca, că nu'î bunii de fiicâ-mea ! Care erea mirele, mirele, ginerele, 'nălţa cu umerele, cândti... iată că nunulu mar elft e la delu, elu la vale, cu totă grija'n spinare. De mire s'apropia, 'ncetisorii că mi'I vorbia şi din gură cel d^icea? — Nu purta, fine, grija, că de mine e purtată, s6 se mire ţera totă! Bine vorba nu sfârşia, bidiviu'şî repedia, şepte ziduri că săria, porţile că descuia curţile deszăvora, postavurile lua, tencurile împărţia la nuntaşî, la călerasi ; 'n gura mare că striga. totă nunta 'mî chiuia. Letinu dice : „maşala" ! Der Letinulti.omQ bogato şi de lege lepMatu, elu p'atâtu nu se lăsa:
şepte buţî alătura şepte 'n capete punea şi din gură ier striga: — care este mirpfc, mirele, ginerele ? Stf s'alegă din nuntaş.
COLECflUNKA O. DEM. TEODOIIESCU.
din nuntaşi, din călăraşi, că sS'mî saiă buţile, sS'mî taiă cercurile, s'adape caii nuntaşii, nuntaşii şi călăraşii ! Care erea mirele, mirele, ginerele, 'nălţa cu umerele; deră nunulu celu maî mare elu la delu şi elii la vale, cu totă grija 'n spinare : de mire s'apropia, pe umere că'lu bătea, 'ncetişoru că mi'î ghicea: — nu purta, fine, grija, că de mine e purtată, de s'o mira ţera totă! Pene" vorba isprăvia, bidiviu 'şî repedja, şepte buţî cu elii săria: cercurile le tăia, vinurile că vărsa, nunta caii 'şî adăpa. Letinu dice : „maşala"! Der Letinulu, omii bogaţii şi de lege lepădaţii, nici p'atâtu nu se lăsa: şepte fete că'm! gătia, şepte fete câ'mî scotea, cota unfi chipu, toţii unii cuvfintu, toţii unu felii de 'mbrăcămentti, ş'apoî tare că'mî striga, 'n gura mare că'mî (|icea : — care este mirele, mirele, ginerele,
120
125
130
se" s'alăgă din nuntaşi, din nuntaşi, din călăraşi, să'şî cundscă miresa, cununa-s'arii cu densa! Care erea mirele, mirele, ginerele, 'nălţa cu umerele. Deră nunulu celu maî mare elii la dalii şi elii la vale, cu totă grija 'n spinare. Dec'aşia că'mî audja, lângă mire se ducea şi din gură ier <|icea: — nu purta, fine, grija, că de mine e purtată, d'o cundsce ţera totă !
r,r,r,
165
no
175
135
140
14;
150
155
100
Bine vorba nu sfârşia şi d'uă tavă că'mî lua, er pe tavă că'mî punea oglinda şi cununa : pe la fete se ducea, cu vorbe le speria şi din gură le djcea: — care este miresa, se s'alegă din fecidre, din fecidre, din cocdne ; viă să'şî ie oglinda să se gătescă 'ntr'ensa, oglinda şi cununa, cununa-s'arii cu densa; c'amu uă spată veninată, ce mănâncă capii de fetă ! Care erea miresa, asia deca'mî-audja, din fecidre s'alegea, către tavă se ducea
Hi,
îs.-,
I!i0
III",
200
20f,
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
956
şi cununa 'şi-alegea. Letinfi djce: „maşala"! Apoi fata că'şi dedea, şi, cu făta, şi zestrea. Foicica, foicea, nunta mare se 'ntorcea : mirele cu mirăsa. Mergea, măre, ce mergea, Dunărea penă trecea, 'n Bucurescî pane" sosia. La oraşu,în Bucurescî, la casele marî, domnescî, mesă mare se 'ntindea. mari boieri se 'nveselia, totă ţera 'mi chiuia. Nunulfi mare ce'mî făcea? Iancu-vodă nu'mî şedea. Câţi Letinî ălu petrecea, câţi nuntaşi Letinî erea elil la mesă că'î punea şi frumoşii mi'i ospăta cândii cu vinii, cândii cu pelinfi, penă, măre.'i îmbăta, penă vinu'î ajungea.
la luptă de rămăşălă, face-o d'uă mare greş-i Io î-amil făcut-o cu vârf:. elfi cu varffi şi îndesat; mai pre josfi de m'a lăsa:. 210
215
Apoi nunta se sfârşia : Iancu-vodă 'î cununa, Zinca mi'i blagoslovia, totă lumea ospăta, totă ţara chiuia. NUNTA LUl IANCU-VODĂ. [Variantă scrisă în Bucurescî, la 1866, i . pausata mea mumă Sultana G. Teodrr
220
225
Din oraşu, din Bucurescî, din palatele domnescf, mândră oste se pornescc, mândră nuntă se gătesce, că se 'nsoră Iancu-vodâ şi'lfi cunună Mihnea-vodâ. Dăr făta de unde-o iea? De colo din Rasova: fetă de Letinfi bogaţii şi de lege lepădata.
230
Deca, măre,'i îmbăta, căluşeii le prindea, come, code le tăia, 235 gurile le proţăpia, urechile ciumpăvia, pe Letinî apoi lua, 240 cu zarpale mi'îgătia, susu pe cai mi'i aşec-a, spate 'n spate mi'i punea, la Letinii că'î trimetea. Cândfi Letinulii şi'I vedea, 245 din guriţă cuventa : — cine-o mai face ca mine ca mine să pată 'n lume ; cin' s'o pune c'unfi nunu mare,
Oştea, măre, se gătia, nunta, măre, câ'mî pornia ; îmi pornia de la Sân Pietru ş'ajungea pe la Sân-Medru. totfi rădvane cu cucone, şi carate stoborăte, prin afară zugrăvite, cu postavuri învălite, că de nuntă suntu gătite. De mergea şi ier mergea ş'acolo de'mî ajungea, Letinfi, măre, ce'mî făcea? Porţile că'şî încuia şi zăvore le punea, în foişorfi se urca, er din gură ce'mî elicea?
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
— Care 'ml este mirele, mirele, ginerele, să s'alăgă din nuntaşi, din nunutaşî, din călăraşi, să saiă zidurile, să descuia porţile, să 'ncepă chefurile ! Iancu-vodă, d'au<|ia, Iancu-vodă c'amuţia şi din umeri că nalta : înălţa umerele ca şoimulii aripele, cându glii bătu pasările tote 'n tote părţile. Er naşu'seu, de'lu vedea, elu din gură ce'l d^icea? — Staî, fine, nu te mira ! Ori câte pricini orii fi naşu-teu le-o potoli ! Penă vorba 'şi isprăvia, Mibnea calu'şî repedea, zidurile că'mî săria, porţile că'mî descuia, nunta 'n curte că intra, toţii nuntaşi |i caleraşî, totu rădvane cu cocone, şi carete ştoborete, prin afară zugrăvite, cu postavu împodobite, că de nuntă suntu gătite. Savaî, Letinulti bogatfl şi de lege lepădaţii elu p'atâtii nu se lăsa : tencurî de postavu punea şi din gură ce'mî grăia ?
30
35
40
45
50
55
60
65
70
657
— SS s'alegă mirele, mirele, ginerele, din nuntaşî, din caleraşî, să saiă tencurile, să ie" postavurile, să le'mpartă la nuntaşî, la nuntaşî, la călăraşi ! Iancu-vodă, d'audja, Iancu-vodă 'ncremenia, şi nălţa umerele, ca şoimulii aripele, cându elu batii pasările tote 'n tote părţile. Dâr naşu-săti ce'l <|icea? — Staî, fine, nu te mira. Orî câte pricinî orii fi naşu-tăii le-o potoli!
75
80
85
90
Mihnea calu 'şl închinga, tencurile că săria, postavurile lua, la nuntaşî că le 'mpărţia.
95
Savaî, Letinulii bogaţii şi de lege lepădaţii nicî p'atâtii nu se lăsa: la pivnicerii poruncia, nouă buţî de vinii scotea, nouă buţî în sirii punea şi din gură ce'mî grăia? — Să s'alegă mirele, mirele, ginerele, să s'alegă din nuntaşî, din nuntaşî, din călăraşi, ca să sară buţile, să 'mparţă vinurile să le 'mparţă la nuntaşî la nuntaşî, la călăraşi.
100
105
110
115
Ginerele, d'au^ia, 42
CÂNTECE VECHÎ : DOMESTICE.
li.-iS
ginerele 'mârmuria. Mihnea-vodă ier dicea : — stai, fine, nu te mira ! Ori-câte pricini orii fi naşu-teu le- o potoli ! Penă vorba'şî isprăvia, Mihnea calu'şi repedia, nouă buţî ca mi'şîsăria. Vinurile câ lua, vinurile că 'mpârţia : şepte buţî pe la nuntaşT, două buţî la călăraşi".
120
125
Der Letinulu, omti bogaţii 130 şi de lege lepădaţii, nici p'atâtu nu se lăsa. Şepte fete că 'mbrăca toţii unii portu şi toţii unu felii, şi din casă le scotea 135 şi din gură maî striga : — se poftescă mirele, mirele, ginerele, să'şî alegă miresa, să trăiască cu densa ! 140 Iancu-Vodă, d'audia, şi maî mulţii îmărmuria; der naşu-săO, de'lii vedea, ier din gură'i maî djcea: — stai, fine, nu te mira, că orî-ce pricinî oră fi naşu-teu le-o potoli. Bine vorba nu sfârşia, spată din tacă trăgea, în mână câ 'sî-o lua, către fete se ducea, la piciore-o arunca şi din gură ce'mî dicea? — Se s'alegă miresa, ca să'mî aducă spata,
145
150
155
160
că e spată veninată, ce mănâncă capii de feta! Miresa, dec'audia, dintre fete s'alegea, spata, măre, ridica, er Letinulu, de vedea. chefuiţi nuntii începea, ş'apoî nunta se pornia de colo din Rasova. Imî pornia pe la Săn-Medru. ş'ajungea pe la Sân-Pietru în oraşu la Bucuresci, în palatele domnescl, unde nuntă se făcea cum e Domnilor legea, şi legea, şi datina. NE GUTA. [Scrisă în Bueuresd, Va 12 Maiu :S£î ' tarulu Petrea Creţulu Şolcanu. — l'j SO so compare Drăguţa înşelată,
Foiă de cicore, pe Mureşti de vale, spre sore răsare, este-uă casă mare cu ferestre 'n sore, cu uşia spre vale, cu vară văruită, cu gardă îngrădită şi 'n jură cu grădină de creiţe plină. In casă că 'mî şede uâ muică ş'uă fiică, er numele'! este Negura Negu^J la lume drăguţ*' 1
COLECţlL'NEA G. DEM. TEODORESCU.
cu faţă duiosă, la chipu drăgăstosă. Muica totă lucreză, fiica donniteză şi visuri viseză. Mă- sa, d'o vedea, din gur'o 'ntreba : — Neguţă, Neguţă la lume drăguţă, căci toţii dormitezi şi nu maî lucrezi, ci visuri visezi ş'aiurea le vedjl ? Nu cum-va te dore pe la cingătore, pe la subsiori, pe la ochişori, ori pe la căpşoră ai simţită vr'ună dorti ? Neguţă vorbia, din gură'î djcea: — măicuţă, măicuţă în lume drăguţa, nimica nu me" dore pe la cingătore ; nici la subsiori, nici la ochişori, şi nici la căpşoră n'amii simţită vr'ună dorii. Der totu. dormitezi! şi nu maî lucrezii, ci visuri viseză ş'aiurea le ve^ă, că., sciî, aii nu sciî, ori minte maî ţii, că io îmi aveamii şi io îmi iubiamă d'ună ibovnicelii naltă şi subţirelii? Der, de l'amă avuţii, mulţii nu l'mu ţinuta, ci mi-l'amă trimesul prin munte, prin şesîi
20
25
30
85
40
45
50
55
GO
la târgii in Braşovă să călStorescă şi să'mî târguiescă pânzuţă de inii, firii şi ibrişină, postavti de cela bunii, sculurî de mătase împletite'n şese, din ele se făcu frumoşii baibaracu, nunta să'mî îmbracîi şi lui ca să'î plăcii. La târgii în Braşovu elfi că mî-a plecaţii, der n'a târguită cum l'amu domuitu, ci s'a ispitită de s'a logodită; şi, d'atuncl în-coce, ce mănâncă nu 'mî place, ce beu nu'mi priiesce, ce cântă nu'mî slujesce, dorulu mă robesce, faţa 'mî vestejesce şi trupu'mî bolesce. Multă că n'a trecută, vreme n'a pierdută şi, de scrisă, n'a scrisă, dăr mî a. totă trimisă scrisore pe văntă, răspunsă pe pămentu io se mi'lă cunună, ca n'a găsită nună. Nu scit»., cununa l'oiă, nu sciă blestema l'oiă dorulu se'lă ajungă, jalea să'lă străpungă? Măicuţă, măicuţă pe lume drăguţă, d'aia nu lucrezii, ci totă dormiteză cu gândulă la elă, dragă ibovnicelă. De s'o logodi, nuntă şî-o nunti,
059 65
70
75
80
85
90
95
100
105
110
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
GOO
de focii oiu muri ! Masa, d'aucMa, mă-sa nu tăcea, ci mi-o înv&ţa, din gură'î djcea: — Neguţa, Neguţa la lume drăguţă, nu mal dormita şi nu maî ofta. Pasă de'lQ cunună nu cu mană bună, ci se" djcî din gură, căndu l'Sî cununa, popî căndu orii cănta: „fina, drăguţa, ur6-o-aru lumea, finulfi, drăguţulu, întorcă'şî găndulîi, întorcă'şî dorulii |i inimiora toţii la Neguţa". Căndii l'Sî cununa, tu l'Sî blestema de trei orî asia,
115
120
125
Neguţa, Neguţă la lume drăguţă, ea, cată anemia, nu maî dormita şi nu maî zăcea : iute se scula, r&spunsulu că 'î da şi, căndii se 'mplinia, ea mi'lfi cununa. Der ce mi'şî făcea ? Căndii elu cununa,
Nunta se nuntia, der.. multă nu trecea : blestemă se 'mplinia, casa se spărgea şi finulu lăsa, finulu pe fina, şi elu că 'ml venia la ibovnicea, totu la Neguţa, totu la drăguţa.
130 N E G A.
133
asia, toţii asia ! La m£să d'6î sta paharii d'a 'nchina, tu 'nchină la finii cu paharii de vinii, şi 'nchină la fină cu-altulă de veninii.
de treî ori djeea şi mi'lîi blestema : „fina, drăguţa, urfio-aru lumea ; finulu, drăguţulu, întorcă'şî găndulu, întorcă'şî dorulii şi inimiora totu la "Neguţa".
ho
[Variantă, prescurtată şi multa iiifer'' : piecedinte, culdsa de d-lu Tudor P. I-. în comuna Slânicu, judeţul u Prahova. blicata în Foia sorieiâţi Românismul*. potrivitulu titlu de „doină*].
La "vale, la vale, la cea casă mare cu stălpil de ceră1, cu ferestre 'n sore, cu uşî desipica, inima'ţî despică, de şezută cine imî seJe, într'ensa cine se veJe ? Maică-sea cu fiică- sea.
145
150
— Fiică, fiică, Nega manifl ce toţii, măicâ,'mî dormitde nu te scoli s£'mî lucr— Nu sciă, mamă, deca 5c deca nu, atunci se-ţl sp-.. c'amfl avută una flac&ia; care 'mî-a fosta drăgăla.1 Probabilii că espresiunea cerâ t de sare.
COLECTWNEA G. DEM. TEODORESCU.
că erea mândru feciorii de nu mai potu. d'ală luî dorii.. Elă s'a dusă şi m'a lăsată, că la târgă mi-l'amu mânată, se'mî cumpere ibrişinu ca sâ-i facă luî d'ună zăbună, sS'mî ie" sculurî de metase ca să'î făcu şi d'uă cămeşă. Der elă, mamă, mî-a trămisă semă pe pâmentu şi veste pe ventu că densulă s'a logodită c'uă fetă de Sasu. Frunză verde de alună, duce-m'aşî sS mi'lă cunună, s8 mi'lu facă d'ună finişoră se'mî mal trecă din cela doră. Nu sciu, mamă, de m'oiă duce lâng'alu meă bădiţă dulce, der de-foeu'î mS topescu şi de doru'î mS sfârşescu. Dragă mamă, să m§ ducă, căci de, doru'î mS usucă !
20
25
30
35
40
— Să te duci, drăguţa mamei, se te duci se ţi'lă cununi, sS ţi'lă faci d'ună finişoră, să nu mai ardjî d'alu lui doră ! DRĂGUŢA ÎNŞELATĂ. ariantă scrisă în Bucurescî, la 23 Decembre S4, după Şerbanu Muşatu.— A se ved6 colecţiunea d-luî Mironu Pompiliii, pag. 47-49]. Sub codrulu cu fagi, pe valea cu fragi, la rîulă de rouă, este-uă casă nouă, nouă, şindrilită, frumosu văruită, cu sîrmâ 'ngrădită ; cu ferestra 'n cale, cu uşiţa 'n vale, în jură cu grădină totă de flori plină. In ea cine şede? Uă maică se vede
5
10
c'uă fetă frumosă, la chipă drăgăstosă, la faţă duiosă. Maica totă lucra, mereu se 'nvertia, tote le făcea, er fiica 'î şedea cu ochii clipindă, în somnu aţipindă. Maică-sa grăia : — fiiculena mea, ce pote să fiă de stai lânceqaă? Io lucru prin casă, tu clipescî la mesă ca uă jupâhesă ! — Ba io nu clipescu, somnulă nu'lă dorescu, ci stau şi gândescu, că io amă iubită cu focă nesfârşită unu bade înaltă, voinică desmierdatu, şi io l'amă mânată penă 'n Ţarigradu ca să'mi târguiască din şandra turcescă pânzuţă de ină, firă şi ibrişinfi, să'I cosă cu iubire cămeşă de mire. Elă n'a târguită, ci s'a logodită, şi d'atuncî n'amă pace, nu mă sciă ce face : ce mancă nu'mî tihnesce, ce b6ă nu'mî priiesce; dorulu mă răsbesce, faţa 'mi vested^esce. De scrisă nu mî-a scrisă,
661
15
20
25
30
35
40
45
50
55
662
CÂNTECE VECHf : DOMESTICE.
deră mî-a trimişii cuventa tota pe ventu, răvăşii pe pământii. Nu sciţi cununa-l'oia, orî toţii blestema-l'oiu, că 'mî toţii staii la spate gânduri cu pecate ! Maică-sa grăia : — fiiculena mea, pasă şi'ia cunună, nu mai fi nebună ; s'afli-unii finişoru se'ţî trecă de dorii; şi'nchinâ la fină c'unu paharii de vină, şi 'nchină la finii cu-altulu de veninii, ş'o strînge la sinii, ş'o apucă 'n braţe, ş'o sărută 'n faţă.
60
65
70
75
30
NEGUŢA [Scrisii la 1869, după unii lăutarii din Colintina. Acestii cântecu liricii s'a derivaţii din cele precedinte : de aceia a fostu inseraţii aci, ca uă completaroj.
Frunză verde sălcioră, la casa cu trestioră zace'mî Nega bSlăioră, şi'ml zace pe prisp' afară căndii e luna maî de vâră. Nu sciu zace, orî sS face, că guriţa nu'î maî tace ; nu sciţi trage ca se in oră, orî se face bolnăvioră ? Foia verde micşunea, câta bolia şi catu zăcea, şedea
mă-sa lângă ea, cu apşor'o rScoria şi din gură o 'ntreba : — ce te dore, feta mea ? Dâr Neguţa ce făcea? Nici uă vorbă nu d^icea, ci la faţă se roşia şi cu focii aprinşii cânta: — frunză verde sălcioră, amoraşuia mi-se'nsora: d'o lua vr'uă beiâiorâ, dar'arii dumnedeu se mdră. se'i mănâncti din coliviora, sg'I beii vinti din nâstrăpiorâ : d'o lua dintre urete, dumnezeii se nul ajute; d'o lua vr'una frumosă, dumnezeii se'I facă casă; d'o lua vr'una ca mine. dumnezeii se'î facă bine, s6'mî trimită scire 'n ventil şi rSspunsii pe subt pământ: că, deca s'o însura, Neguţa l'o cununa. NEVESTA RĂTECITÂ. [Scrisii în Bucurescî, la 12 Maiii 1884, duvitorea Măria Florea, originară de lâncşovu. — Ore-care asemenare cu acestii c; ofere, la începutii, Nevcsta fugită din c nea d-lul Mironii Pompiliu. pag. 24-27 Nevista cu pruixcu mici, pag. 108—109,
10
Foia verde fol de mure, pe sub delii, pe sub pădure, uă nevestă, dusă 'n lume, fugită de la bărbaţii c'unti pruncii micii, nebotezata. în pădure c'a intrata pe subt umbra fagilor, la tulpina
bravilor. 15
Foia verde ş'uă lalea.
COLECŢIU.NEA. G. DEM. TEODORESCU.
pruncu 'n braţe de ţinea, pruncu 'n braţe de'I plângea, ea din gură că'î djcea: — frunzuliţă de mării dulce, taci, pruncule, nu mai plânge, c'aicî e pădurea desă, ne audu hoţii d'a-casă! Foia verde ş'uă lalea, bine vorba nu sfârşia şi hoţii că'î audja ; pen' la doî-spre-ce venia şi din gură ce'î d^icea? — Nevestică tinerea, îngropă'ţî pruncu'n pămentu şi vinii cu noi la iubiţii. Nevasta, dec' audia, hoţilor le răspundea şi din gură le
(iiV,
MARCULU VITEZULU.
15
20
[Sciisu după Petroa Creţul u Şolcami, în diua de 14 Augustu 1883, la Laeulu-sâratu.— Ca va riante s6 so confrunte : Marcu şi Turca din colecţiunea d-luî Mironu Pompiliu, pag 21—24, şi cânteculu xvi, Marcu vitezulu, din broşura d-lul N. A. Caranfilu, pag. 34 45]. Foicica macului, 'n drumuia Ţarigraduluî, la schela 'mpăratuluî, e cârciuma Marcului, Marcului vitezuluî, voiniculu voinicilor, tăietoruia Francilor, măcelarulu Turcilor.
5
25
30
35
40
— foia verde bobocelu, mai lăsaţi-me niţelu ca sS'î făcu d'unu legăneia 45 într'unu vârfu de stejereia. Cându ploia că mî-o ploua pe densuia mi-l'o scălda, 50 cânda ventuia că mî-o sufla, pe densuia l'o legăna, de-mâncare că i-o da numai maica Precista! 55
Cârciuma cine'mî ţinea şi de ea cine 'ngrijia ? Livda, muma Marcului, ţiitorea Turcului, Turcului bolenuluî. Livda, cu sprâncena trasă si cu chipu de puic'alesă, Livda 'mî-e cârciumărfeă. Marculu diua'î cârciumaru, noptea 'mî-este măcelara : bea, măre, fâr' de habara. La cârciuma Marcului, Marcului vitezuluî, 'n drumuia Ţarigraduluî, la schela 'mperatuluî, nemerit-a, poposit-a, savaî, Turcuia bolenuia, ce se'ntâlnia cu Marcuia, cu Marcuia, cu vitezuia. La cârciumă de'mî trăgea, la cârciumă de'mî venia, eî tota bea şi se cinstia, la nimica nu gândia: şi ier bea, se 'nveselia, la nimici
10
15
20
25
30
35
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
sama nu lua. Deca bea, măre, şi bea vro trei t|i]e, vro trei nopţi, Şi nimenî nu se 'mbâta, şi de vină poftă c'avea, iate, măre, se prindea, mare rSmăşagu făcea, şi ier bea, se 'nveselia, nici unul ti nu se 'mbăta : bea-mi'şî Turculii cu papuculu, bea-mi'şî Marculii cu carâmbulu. După ce bea şi ier bea, nici unuia nu se 'mbSta. Foicica ş'uă lalea, Marculii, măre, de'mî vedea că Turculii cu elu. ţinea, unde, măre, se scula şi pe mă- sa c'o chiăma, şi din gură mi-o 'nvSţa : — maică, măiculiţa mea, vino tu şi fă pacea, se" contenima beţiia, că e lungă, pustiia ! Der măicuţa Marcului ibovnică'! Turcului, Turcului bolenuluî. Ea, măre, de'lil audja, ea, măre, de'lu asculta, şi maî bine că'l părea ; că ea pace nu făcea, nici beţiia contenia, ci 'ntro el s'amesteca, la prinsore 'î îndemna si din gură'i învăţa :
40
45
50
55
60
65
70
75
— se" vS puiu eu r6măşagu, rSmăşagu pe capa tăiaţii, că la cine s'o 'mbâta glii- alţii capul a i-o tăia. 80 Rămăşaga deca făcea, la beţiiă se 'ndărjia, la băuţii că se silia:
şi bea Turculii 1 cu papuculu, şi bea Marculii cu carâmbulu. Deca bea şi ier maî bea, Marculu că se furişia, pe mă-sa că mî-o chiăma, la urechiă căi şoptia şi din gură mi-o 'nvSţa : -maică, ce m'amu gândiţii eu ca sS'mî scapi tu capuia mea? Ia tu, maică, sS te scoli şi paharulu Turcului, Turcului bolenuluî, cu catranu sS'lu cătrănesc! şi cu spirtu se'lu împlinescî, cu rachiu să'lu întăresc!, sS da! Turcului sS bea, dor i-o potoli setea ; păhăreluia Marculuî, Marcului vitezuluî, cu ,miere mi'lfi îndulcesce, i cu apă 'ia jumetăţesce ; Marculu, daca l'o'nghiţi, Marculu, măre, s'o trecli şi pe Turcu o birui. Deră muma Marculuî, ibovnica Turculuî, Turcului bolenuluî, Turcului păgânului, ea măre, de se scula şi paharele 'mî lua, maî d'uâ parte mise da, că eî sema nu'î băga, şi ea, măre, ce'mî făcea ? Păhăreluia Marculuî, Marcului voinicului, eu catrana i'ia cătrănia şi cu spirta i'ia împlinia, cu rachia i'hi îutaria şi'ia da Marculuî s8 bea. Marcuia, deca mi'hl lua şi la gură mi'ia ducea, jumătate că mi'ia bea, pe locu se cutremura
v:
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESGU.
şi pe locft că se 'mb?ta ; der elu, măre, toţii gândia |i cu mintea judeca: „s'a uluiţii maică-mea" ! Pâhărelulu Turcul ui, Turcului bolenuluî, Turcului păgânului, cu apă 'Iii jumâtâţia, cu miere că'lu îndulcia şi'lii da Turcului s6 bea. Turculii, deca mi'lu lua şi la gură mi'lu ducea, peste capti uă dată'lii da şi pe locu mise tredja. Alii doilea de'ncepea precum le erea vorba, mă-sa toţii aşa făcea: da paharulii Turcului toţii în mana Marcului şi paharulii Marcului toţii în mana Turcului. Alu treilea deca 'mi bea, Marculu, măre, se 'mbăta şi cocă mi-se făcea : cotulu pe mesă trăntia, mâna la obrazii punea şi greii somnii că adormia.
130
135
140
145
150
155
Atunci muma Marcului, ibovnica Turcului, 'n gura mare că striga şi cu vorba ce'i djcea ? — Turcule bolenule, scii c'a foştii râmăşagulii, reinăşagulii şi capulii: la cine s'o îmbfita Slti-altu capulii i-o tăia. Turculii, dec'o audja, mana pe hangerii punea, paloşii din tecă scotea, pe amnar ii că'lu ascuţjia şi, măre, se toţii găndia, se găndia, se socotia
160
165
s6'î taiă capulu aii ba ; că Turculii este păgânii, de"r de inimă blajinii, şi cugetulu că'lu mustra şi inima nu'lii lăsa sS'lu omâre ameţiţii, sg'lii omore adormiţii. Dăr totu muma Marcului, Marcului voinicului, care bea şi chiuia şi cu Turculii se iubia, ea da ghesulii Turcului să ie" capulu Marcului. Şi Turculii mi-se scula, şi'n piciore că sâria, mâna pe paloşii punea, de Marculu ş'apropia. Foicica, foicea, ec6, măre, se'ntempla că şi Marculu îşi avea slugă dr6ptă şi 'nţeleptă, de dumnezeii înţelesă şi de dumnezeii trimesă. Sluga, măre, c'asculta toţii ce'n casă se vorbia, şi prin uşiă că vedea totu ce'n casă se făcea. Şi elii, măre, de'mî vedea că se'ngroşiă rSii gluma, uşiă cu picioru spărgea, dor Marculu s'o descepta,
şi'n gura mare striga şi pe Turcii elii speria: — Turcule bolenule, nu pripi la capii tăiaţii, că e lucru cu pgcatti !
(.
175
*S 1 80
185
190
195
200
205
2:0
170
Turculii, măre,'ncremenia,
215
.. 664 'C>
■>■■■'. l; ■ ■ :- »*t
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
paloşu pe mesă punea, la Mârculesa privia; 6r sluga, deca 'ml vedea pe Marculu că totu dormia, sluga'n casă că intra, 220 la icone se 'nchina şi la Domnuiu se ruga, şi din gură ce'mî (Jicea? — Iertă'mî, Domne, greşela s6 tragîi Marcului palma, 225 că ml- o fi mare pScatu ; pâinea sarea î-amu mâncată noufi anî şijumState, |i simbria nu mi-a datu! Palma biciu că mi'şi făcea 230 şi cu drepta aducea: pe Turcii la uă parte 'iii da, de Marculu s'apropia, mâna bine'şî încorda, pe la ochi i-o repedia, 235 uă palmă Marcului da, dreptu la ochi că mi'lii lovia. Marculu mi-se descepta, ochiî'şî negri deschidea şi din gură ce'mî djcea? 240 — Nu'ţî-e frică de pScatii? Pâinea, sarea mî-aî mâncată, şi tu,'n locii s6'mî mulţămescî, tu cu palma îmi plătescî ! Sluga, măre, ce'i djcea ? Din guriţă 'î răspundea : — iertă, Marcule, palma, că n'a fostă cu voia mea; că sciî ce d^cea mă-ta, ce d^icea şi ce'mî făcea ? Ea pe Turcă elu totu silia, elu silia şi'lu înveţa capă cu paloşulu sâ'ţî iea, c'aşia v'a fostu prinsorea : cui ânteiu s'o îmbSta Slu-altu capulu se mi'i iea. Amu strigată ş'amu alergată, pe Turculu l'amu speriată,
245
250
255
palmă ţie că ţi amu datu şi de morte te-amă scăpaţii ! Marculu mi-se descepta, vorba slugii asculta, de la mesă se scula, la uă parte că'lă chiăma, la urechiă că'î şoptia. Sluga, măre, de'mî eşia, c'uă funia se 'ntorcea, ună cerşefu verde lua şi, pe Turcă deca '1Q lega si, pe Turcă deca'lă bătea, în cerşefu elu înfăsia Apoi Marculă câ'mi eşia şi pe slugă 'Iu învgţa : gropă mare 'mi destupa, lemne 'ntr'ânsa grâmădia, lemnelor focă că dedea penS roşiă-o făcea. Apoi pe mă-salua, frumuşelu că mî-o lega, de stejeru că mî-o stringea, cu catrană că mi-o ungea şi din pole focă îi da. Foicica solză de pesce, Marculu bea, se veselesce, mă sa ţipă şi răcnesce, păcatele 'şi ispaşesce. Şi, cându mă-sa 'n focă ardea. elu pe Turcă că'lă aducea, langîi gropă că'lă punea şi din gură că'f d^cea : — ia se'mî săruţi pe maica, ia sfi'ţî iei ibovnica! Bine vorba nu sfârşia, şi pe mă-sa deslega, în gropă c'o arunca ; apoî pe Turcă apuca, totu în gropă 'Iu arunca, amendoî se 'mbrăţişia, amendoul că se topia. Şi cându, măre, mi'i scotea, carnea po la câini o da, osele că'mi alegea,
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODOREbCO. <ît,
cu ciuruia le ciuruia şi pe gârlă le svârlia ; seru mulu că mi'lu ciuruia, şi la venta câ'ia arunca, numai pulberea 'î mergea. Apoi Marcuia, de'mî vedea singurelu că rămânea, Marculu, măre, se 'nsura : mândră socjoră 'şl lua, frumosă nuntă 'şl făcea şi numai atunci mai bea, apoi mi-se pocăia : băutură nu mai bea, nu mai bea » până trăia.
305
310
315
HARCULt? VITEZULtJ. estâ variantă, sub rubrica de „balade şi tece populare, audite in Vâlcea" a foştii puată de tenerulu Iancovescu, sub pseudoniu „Murgilă" în diarulu Bomânia, no. 142 de la 15-16'Septembre 1884]
Frunzuliţa macului, la casele Marcului, Marcului vitezuluî, frumosă mesă-I întinsă. Der la m6să cine sede? Şede Marculu Oltenulu totfi cu Turcuia Bolenuia1. EI mi'|I bea şi mi'şi mânca: cu paharuia cin' le da ? Muma Marcului le da : numai muma Marcului, ibovnica Turcului.
io
15
Frunzuliţă ş'uă lalea, ea din gură că'mî grăia: — ce beţi, boieri, vina aşa, de nu beţi pe remăşaga? Adică molaticulu.
20
Care din doi s'o 'mbăta capuia că i-s'o tăia ! Frunzuliţă ş'uă lalea, mare rămăşaga făcea. Turculu cu papucuia bea, Marcuia din carâmba sugea.
25 V
30
Frunzuliţă ş'uă lalea, deca vedea şi vedea, Marcuia din gură'mî grăia: — maică, măiculiţa mea, rânduia meu, paharuia meu, d'aleî,'păhâruţuia mea, cu vina sS'ia jumătăţescî, cu apă să'ia împlinescl, cu zahâra să'ia îndulcescl ; păhăruţuia Turcului cu rachia să'ia îndoiesc! şi cu vina să'lu împiinesci, cu catrana sâ'lfl cătrănescî ! FrunZuliţă ş'uă lalea, ea, măre, ce mi'şi făcea ? Paharele le schimba : păhăruţuia Marcului ea mi'ia dedea Turcului, păhăruţuia Turcului mi'ia da dSnsa Marcului. Bea Marcuia şi se 'mbăta, cote pe me"s' reZima. FrunZuliţă ş'uă lalea, muma Marcului grăia : — Turcule, Bolănule, rămăşaguia cum v'a fosta ? Aa uitat-aî d'aia lui rosta? Care din voi s'o'mbeta capuia că i-s'o tăia ! Nu veZî ? Marcuia s'a 'mbătata, cote pe mes' a reZmaia, capuia nu i-s'a tăiata ! Turcuia, deca auZia,
35
40
45
50
55
60
^
664*68
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
în piciore se scula, paloşu din tacă scotea, pe amnaru că mi'lu trăgea. Işî avea Marculu, avea sluga bună din dreptate. nouă anî şi jumătate de candii slujesce 'n dreptate, Sluga, măre, ce'rnî făcea ? Din piciore 'ngenuchia şi din gur' asia grăia : — Turcule Bolenule, cum aî foştii cu lumea totă să flî şi cu capulu meu, numai adastă niţelu câtii să'ţî spuiă unii cuvinţelti: nouă anî şi jumătate de cândti slujescii îu dreptate; socotela nu mî-amu dat-o, simbriora nu ml-amii luat o; maî adastă puţintelu, mai adastă-mă niţelii ca să'mî daţi socotăla, ca să'mî tragu simbriâra.
. 65
70
75
80
85
Turcul u, măre, l'adăsta, sluga ensă ce'mî făcea? Pen' la Marculii că mergea ş'aşa din gură grăia : 90 iărtă-mi, Domne, păcătuiţi, ca se'mî desceptă pe Marculii i iărtă'mî, Domne, greşela, să tragu Marcului palma. Palma biciîi că mî-o făcea, 95 palmă Marcului trăgea. Şi Marculu se descepta şi aşa îî cuventa : — d'aleî, d'aleî, sluga mea, te-amu crescuţii d'atâta vreme 100 şi n'avuşî de ce te teme ; nici cu vorba te-amii mustraţii, nicî cu palma te-amii certată ! 105 Sluga din gură grăia :
— heî, stăpâne dumne-ta, de nu'ţî trăgeamu ea palma vieţa Turcu'ţî răpunea, că 1'a'nvătatu maică-ta, ca să rămâiă cu ea! Frunzuliţă ş'uă lalea, Marculu, deca audja, în foişoru că esia, paloşă din tacă scotea, capul u Turcului tăia. • Trupul u fugea tremurându şi capulu bolborosindu, pe Marculii toţii blestemandu.
Frunzuliţă ş'uă lalea, dăr la urmă ce făcea '? Frumosă m6să 'ntindea, cu sluga lui se cinstia, de trei ori prin sînu că'lu da, fiiti de trupu că mi'lu făcea. Pe mă-sa mî-o judeca, cu hârtii mî-o învălia, cu cătrănii mi-o cătrănia, focu de trei părţi el O ii da. Arde mă-sa şi plesnesce, Marculu bea şi chiefuiesce, cu fiiu-său se cinstesce; Marculu bea şi chiefuiesce, mă-sa ast-felu sejelesce: — maică Marcule, băiete, cum îtî arde ţetişora, 9 b V din care-aî supta vieţişora Marculu aşa'I răspundea: — las' să ard^ă, maică, ardjl. las' să ar^a să se pior^â. că n'arde pe vina mea, ci arde pe vina taDe nu erea sluga mea, tu îmi prăpădeai vieţa! Ardea
OOLEC'ţlUNEA G. DEM. TEODORESCU.
şi se potolia; ose, ce mai remânea, elu în piua le pisa şi în ventu că le sufla: „na, alege, vântule, îngraş'-te păraentule, că din ce n'alege ventulu rai-se îngraşiă pămentulu"!
150
Voica numele 'î punea.
155
Elu p'atâtu nu se lăsa: de frumosă ce'mî erea, cârcîmăriţă c'o punea şi, măre.'mî cârciumăria 'n drumulîi Ţarigraduluî, la schela 'mpSratuluî, unde 'ml trecii
TUDORELtr. isu după moşii Petrea Crctulii Şolcanu la ilu-săratu, în diuade 14 Augustu 1883.— Os» antă se se compare Voichiţa, de la pag 30 , in colecţiunea d-lul Sim. FI. Marianu. tom. itâ variantă incompletă, fără partea II ade patetică, figureză si în colecţiunea d-lul Teo"dor T. JBurada, la 'pag- 120-125].
Foia verde ş'uă lalea, cam p'aci, pe la Cindea, la eiti satu mare seibescu, mandre case se zidescu : jumetăte românesc], că e sătulii românescti; jumătate totu serbescî, că e sătulii şi serbescu ; treia parte toţii turcescî, că c"i'a treia e turcescîi. Mândre case se zidescu ş'ale cui mi se numescii ? Totu ale luî Tudorelti, flăcău tengrti, frumuşelu : moru fetele după elu totă vera pe rSzorîi, câtu e luna luî Goptoru. Foia verde micşunea, penă case se zidia, Tudorelu ce mi'şî făcea? Vreme multă nu pierdea, ci de tenerii se'nsura, dalbă mândră câ'şî lua: de frumosă ce erea,
io
15
20
'25
oştirile, unde'mî mergu poverile, tote zaherelile. Cine pe drumu că 'mi trecea la cârciumă s'abătea, la cârciumă se opria de bea, măre, şi ier bea pelinulu cu ocaua şi vinulă cu vedriţa, rachiulu cu cofiţa. Beu-'şî Turci călmalele, Ieniceri pistolele, Arnăuţî hangerile, rSmânu d6r cu tecile : reu le curgîi lacrimile ! Beii plugari plugurile, croitori forfecile, negustori averile, lăutari viorile şi ciobanii turmele, şi Ţiganii folele : răii le curgu lacremile.
or,â
30
35
40
45
50
55
eo
65
70
670
CÂNÎECE VECJli : DOMESTICE.
Tudorelu se'mbogăţia, Tudorelu se kiaburia şi elu, măre, ca 'şî făcea nou6 mori peste pămentu, nouă mori pe subt pămentu ş'alte nouS mori de ventti, cu piscoie pe ferestră s6 curg' argintulti pe mesă, cu piscoie de argintii sS viă toţii bani cu zimţi. Tudorelu se 'mbogăţia, Tudorelu se kiaburia, der nici Turcii nu'lii lăsa : cu densulu se pismuia şi, de vedea şi vedea, la greii haraciu că 'Iii punea. Nu'lii punea ca p'unii copilu, ci'lii punea ca p'unii mazilii : da pe lună pungă plină, şi pe anî toţii sacî cu bani. Da uă dată, da de doue, mal da, măre, pen' la noua, sS fiă cortorositii, cu Voichiţa după gutii, der de locu nu isprăvia, de haraciu nu se plătia. Herghelii, ce-a cumpăraţii, le a vendutti, la Turci le-a dată morile de subt pămentu, tote morile de ventu le-a vendutu, le-a prăpădiţii se" se sciă că'I plătitQ, de haraciQ cortorositii, cu Voichiţa odihnitii, d6r nimicii n'a isbânditu. Tudorelu că'ml sărăcia, Tudorelu se calicia, şi, de slăbitti ce'ml slăbia, în cârje se sprijinia. Deca vedea şi vedea, cu mintea se frămenta,
la planuri se plănuia. Foicica ismă cretă, într'uă Joi de dimineţă, totă lumea '1 cu dulceţă : lui Tudorelu cade greţâ, că din nopte se scula, pe Voichiţa 'mî descepta şi din gură mi'l oMcea :
75
80
— sc61',Voico, c'ăî fi dormită, sorele c'a rCsăritu. Scutură hambarele, mătură coşarele ; bate'n sită şi 'n covată, frământă făină 'ndatâ, sS'uiî gătescl merindele, s&'mî umpli trăistiorele, c'acum mî-a veni tu şi mie ca s§ plecu în saiggiă, vede o-aşî negră pustiiă, şi la naltulti de'mperatQ, de haraciu ca sS mfi scapii.
85
90
95
100
105
110
115
•
Voica, cum îlii audia, penS'n (Jiuă se scula, şi hambare scutura, si coşare mătura, fâioră c'aduna, d'uăazmidră că'I iăcea, d'uă turtică câ'î cocea. in trăistică le punea. Şi Tudorîi încălica, djua bună că 'şl lua : (\i bună de la Voica,
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODORESCU.
<|i bună de la mă-sa. La 'mperatuia de'mî pleca, în Ţarigradu ajungea, pe 'mpgratulu c'ascepta, trei dile 'n Portă şedea ; gr, trei (|ile de'mî trecea, tormenulu ca se 'mplinia : împgratuia că'ml esia, la plimbare se ducea şi, pe Tudoru cânda vedea, de departe'lu întreba şi din gură mi'î dicea : — savalaşii Tudoru, Dobrogenii Tudoru, ori aî sărăcitti, oii aî kiaburitu, orî tu c'aî poftitu la împfirăţitu, p'aicî d'ai veniţii ! Tudorelu că nu'mîj tăcea, ci din gură'I răspundea : — Domne luminate, Domne şi 'mperate, ieri amu kiaburitu, adj amu sărăcită şi m'amu calicitu, şi iat'amii veniţii sg mg jeluiescu. că rTamu sg trăiescu de haraciu turcescul. De cândii m'amii născuţii, nimicii n'amii avuţii ; case că mî-amu faptu, tenerii m'amii 'nsuratii, mândră mî-amii luatu; cârciumă c'amti pusu, cârciumă la drumii, drum ii de Ţarigradu, schelă de 'mpSratii. Cine că'mî trecea se opria şi bea
165
170
175
180
135
190
195
pelinalu şi vinulu, vinulii şi rachiulu. Cu bani ce 4uamQ multu mg kiaburiamfi, . der paşa ursusu Ia haraciu m'a puşti nu ca p\ nu copila, ci ca p'unh mazilii. Mori câte-amu avuţii şi caî mî-amii vendutu ca sS me plătescu, .. sg mg odihnescu ; der n'amii isbânditii, pen' amu sărăcită şi pen' amu slăbită, ş'acum ama venita pentru saiggita. Tudoreia spunea, viziruia semna, Sultanulu scriia şi firmana îî da ca se haiducescă, ca sg saiggescă, haracih sfi'şî întorcă. Şi, cânda i'ia dedea, frumosu 1' întreba, din gură'I dicea: — savalaşii Tudoru, Dobrogena Tudora, saiggi Tudoru, ce ţeră dorescî, ce ţeră poftescî? Ţera arăpescă, ţera românescă aa ţera nemţescă?
671 205
210
215
220
225
230
235
240
200 Şi eia, cum şedea de mi'ia asculta, din gură'I djcea: — ba, nalte'mperate,
245
CÂNTECE VECHt : DOMESTICE.
C72
Domne luminate, nici ţera nemţescă, nici p'a românescă, nicî p'a arăpescă, ci.ţera turcescă, că suntu oî maî grase, femei maî frumose, pungile maî grose ! Elu firmanu lua, în sinii elu băga, din oraşîi eşia, murgu'ncălica şi, und" se ducea, turme ce găsia tdte le scriia şi le saiggia: scriia 'mpSrătescî turme românesc*, scriia 'mpfirătescî turmele turcescî. Treî djle'mi umbla, t.6ra'mî ocolia şi totu saiggia. Firmanu de'mplinia şi mi-se'ntorcea. Sultanii ce făcea? In kioscii se urca, ocbianu că lua şi unde 'ncepea sama că sS'i iea. Der elii nu putea sema ca sS'I iea şi, deca vedea, luî Tudoru d^icea: — Tudoru, Tudorelu, nume frumuşelu, savalaşti Tudoru, Dobrogenii Tudoru, saiggi Tudoru, ce'mî aduce mie marea 'mpSrăţiă
250
într'uă veră totă tu'mî aduşi1 uă dată. Fiă ţî dăruită ce-aî agonisiţii, şi le du a-casă la Voic'a frumosă.
255
260
265
270
275
280
285
290
Tudoru mulţumia, de josîi se scula. murgu 'ncălica şi mi'lu repeo*ia. La plenu d'ajungea, bacii că'şî chiema, baniî ş'încărca, turmele'şî strîngea şi cu plenti pleca, spre casă'lu pornia, der, pen'ajungea, noptea'lu apuca. Noptea de'mî sosia, 'n portă se opria, cu pumnulu bătea, din gură'mî striga: — sc61\Voichiţo, fi dormita. Tudorelu că ţî-a sosiţii; scol', deschide porţile, şi 'nchide averile : s8 sleiinu puţurile, s$ spălăma sghiâburile, sS adăpămu vitele, vitele, ciredile. Voica par' că'lu audia, glasulu nu'î pre cunoscea, der, pe uşiă candQ eşia, socră-sa că mî-o opria şi la dânsa se răstia 1. Sincopare. in locu de adus'fi.
COLECţlUNEA G. DEM. TEODOUESCD.
şi din gură mi'î d^icea : -% căţea de nor'a mea, de cându Tudoru mi-s'a dusă 3 io tu ibovnicii mi-ţî-aî prinsă, şi te duci sg ţi'lQ săruţi, şi te duci se" ţi'lG aduci. 315 Bine vorba nu sfârşia, palma biciu ca şî-o făcea : peste ochi cându o lovia, sângele c'o năpădia, lacremile 'îciuruia. Uşia bine 'mî zăvoria, ş'amendouâ se culca, somnii adâncu le coprindea. Foia verde ş'uă smicea, douS cesurl că'mî trecea. Tudorelu, deca 'mî vedea că pe elii nu'lii audja, ci că'n portă zăbâvia, sema curţii cunoscea, zidulQ, măre, că saria şi, de veselii ce erea, drepţii la beciii năvală da să'şî potole arsura. Der la beciu ce mi'şî găsia ? Lacătti mare, câtti plosca ! Tudorelu ce mi'şî făcea? Ierba fierelor c'avea, degetulu chieiă punea, lacătulu că'mî deschidea, şi/n beciii, măre, de'mî intra, tote buţile 'ncerca, tote buţile 'mî gusta sS'şî potole arsura. Cercă una, c6rcă două, cercă, măre, pen' la nouă ;
?so
355
300
365
370
375
<;::;
gustă vechiulu hărănitu.. gustă vinulu pritociţii, de agale multă iubiţii, de paşale multu doritu. De gusta pene" gusta, cepulu, măre, că scotea, gura 'n vrană că 'şî punea, num' uă dată că sorbia se'şî potole arsura. Der sorbia, orî nu sorbia, ori duhorea 'Iii ameţia, Tudorelu că se 'mbeta : ostenela l'ajungea, d'a 'ndaretele eşia şi de pragu se 'mpiedica, 6r, unde lungită cădea, acolo somnu 'Iii fura, somnii adâncu că adormia.
sso
385
390
395
400
Foicica viorea, iat8, măre, se'ntempla că bfitrâna, câtă dormia, numa '11 visuri o ducea : rele semne 'î-se făcea. Cându de grab' se descepta, toţii pe nor'-sa că scula şi din gură că'î dicea: — fa,Voichiţă, nor'a mea, de cându TudorQ mî-a plecată asia vise n'amu visată. Au pe Tudoiu l'amu pierduta, că semnu rău mi-s'a făcutu ; au că Turcii ne-a călcată, poiţile ne-a descuiată, curţile că ne-a prădată, vieţa că ne-a săgetată. Sco]',Voichiţo, nu şedea, că'mî tremură inima. «
405
410
415
420
674
ClN'TECE VECHI : DOMES'i'lCE.
Du-mi-te la beciu în grubă 425 şi'mî ado vină în năstrapâ, ca să 'nghitu de vro trei orî, că prin trupă îmî trecîl fiorî! 430 Vorba bine nu sfârşia, năstrăpiora 'n mână 'î da şi de grab' o trimetea somnorosă, cum erea. Voica'n beciti năvală da, 435 uşia deschisă găsia, de Tudoril se 'mpiedica, năstrăpiora că'mî scăpa, numai ţăndări c'o făcea. Ea de frică tremura, 440 pe 'ntunericîi se'ntorcea şi la socră-sea mergea, dârdâindii îî povestia şi din gură că'l djcea : - nu sciî, maică, ce-amii păţiţii ! 445 Orî că Tudoril mî-a sosiţii, orî că hoţî nea copleşiţii, că în bocii! m'a 'mpiedicatii trupulu unuî omîl culcaţii ! Socră-sa ce'i răspundea, 450 şi din gură ce'î dicea? - Fa, căţea de nor'a mea, le sciii eă ce suntii astea ! 455 Tudorelti mi-este departe şi se'mî viă nu se pote tocmaî pe la mierii de nopte; der, de cândîi mi-s'a porniţii, tu ibovnicii ţî-aî găsita 460 şi cu elu te-aî îndrăgiţii ; der lasă c'aî nemeritii ! O se te pui u la 'n- ercare, so mS scoţî din bănuială ! Bine vorba nu sfărşia, mâna'n ladă că băga, unii sculă mare că scotea, şese viţe l'impletia,
465
ca arcanuîu că'mî făcea, pe 'ntunericu se ducea şi cu mâna dibuia, pe Tudoril în beciu găsia şi de gutîi i'lă arunca. Apoi, măre, mi'lii trăgea penfi funia 'noda. Trăgea Voica, uu trăgea : betrâna morte'şî făcea, pena cându se ostenia, năduşea c'o trecea: par' că nu se sătura ! Pe Tudorii că'lu omora, der ea, măre, totu trăgea penS sfora se rupea, pene1 visulii se 'mplinia. Apoî, măre, ce'mi făcea ? După buţî elu arunca, ier în casă se 'ntorcea, luminarea c'aprindea. Foia verde vineţea, cându de (|iua se crăpa şi cându sore rSsăria, uşile cându deschidea, porţile cândQ descuia cu ciobanî se pomenia, ciobănaşî cu turmele sg le d6 simbriele, s6 le 'mparţă vedrile că le'sii fripte buzele. Eî, în curte de'mî intra, la ferestre se ducea şi din gură că'mî striga : — scol, Tudore, fi dormitG, că sorele a rCsăritft şi noue ni-s'a urOtG. Bate'n sită şi'n covată, şi dă-ne merinde 'udata, şi'ţî deschide pungile ca sf'ntindomu glugile s8 ne daî simbriele !
COLECŢIUNEA G. DEM. TEObOREsCt).
Cândfi bătrâna se scula, pe ciobani ca mii chiăma, şi năvală 'n beciu că da ; pe străinii âlu căuta, dintre buţî că mi'lu trăgea, der, la elfi cându se uita, vai de densulu şi de ea: num' atuncia 1lu cunoscea. Nici uă vorbă nu ghicea: cuţita din tacă scotea, seraă singură 'şî făcea. Cădea trupu'î încruntata ca d'uă morte cu păcata !
515
520
525
Foia verde ş'uă lalea, Voica, măre, maî plângea, maî plângea câta maî plângea, 530 6r, de vedea şi vedea că singură rămânea, cu totă bogăţia, inima'n dinţi că 'şl lua : la ciobani simbria da 535 şi pe toţi îi trimetea. Numai unulu nu'mî pleca, numai unulil rămânea, unulii, naltu şi subţireii!, par' că'î traşii printr'unii inelu, 540 semenândii cu Tudorelii. Lui simbria că nu'îda, ci din toţi că mi'lu opria şi de mână că'lu lua, şi în casă că 'Iii ducea, şi cu elfi se cununa. Mândră nuntă că'mî făcea în grădina cea crâiescă, măre, se" se pomenescă totu la cruce de voinici, la boierii de p'aicî.
545
Foia verde ş'uă lalea, n'avea naiba ce lucra? Tudoreia mi se 'ndemna şi de tenăra se 'nsura, frumosă mândră lua: de frumosă ce erea, cârciumărăs 'o punea ş'o chiăma, măre, Voica. T)6y unde cârciumăria ? La marginea drumului, drumuia Ţarigraduluî şi scheliî 'mperatuluî. Cine pe druma că trecea la cârciumă se opria, la Voichiţa se uita şi, de draguia eî. totfi bea. Beu'şî Turcii papucii, Ieniceri hangerile, croitori forfecile, cire^ari
5
10
15
20
25
30
35
cirezile : 550
TUDORELti. ariantă scrisa la 2 larmariu 1885, după Toniţă îolae Pantelimonenulu, cobzarii de «5 ani, iocuitoru la Crucea-de-pâtrâ in Bucurescî].
Foicica ulmului, la marginea drumului,
drumulfi Ţarigraduluî şi scheliî 'mpSratului, case nalte s'afi zidita, cârciumioră s'a gătita şi frumosa că s'a boita. Der cine mi-le a clădită? Savalaşî Tudorfi, pazarghian Tudora, reisicol Tudora.
remâneafi cu pungile, de le oftaa buzele ! Tudoreia se 'mbogăţia şi, d'avere ce'şî avea, îşi strîngea şi'şî cumpăra catâraşî cu gălbenaşî,
40
45
t',78
CÂNTECE VECDf : DOMESTICE.
sămăraşi cu gălbenaşi, cirecli multe de boi graşi, herghelii de cai frumoşi, turme de juncani spătoşi, nouS mori pe subt pămentu ş'alte nouă mori de ventil?
230
235
240
— ImpSrate, le-armi avuţii, der pe tote le-amu venduta, 245 şi haraciulu 'ruî-amQ plătită, sS m8 vSq^u cortorosita, cu măicuţa odihnită. Amil plătitu câtu amil putută, 250 d6r de biril n'amti mai avuţii, ş'amu venitu se" jeluiescu, se" mS laşi s6 sangeklesca, că n'amil hal sg mai trăiescti ! Imp&ratuia, d'au^ia, nici mai multa că'lu ispitia, ci din gură l'întreba : — d'aî unde Ori ori ori
venitu se jeluiesci, vrei s6 sângeklescî? în ţ6ra românescă, în a moldoven6scă, aici în a turo&jcă?
— Ba aici, în a turcescă, că suntii oile mai grase, albinele mal mierose, văcşiorele mai lăptose, şi 'ştii aprope şi de case.
255
260
265
270
ImpSratuhl se 'nvoia, slobodeniă că'i da, şi poruncă poruncia sS strîngă catu o putea din sangekulQ care-o vrea. Tudorelu că mi'şi pleca, una vătafa cu eia lua, prin sangekuri că umbla, zaherele că strîngea, beilicurî că punea, mari averi că aduna, pene mi-se sătura. La doi ani şi jumgtate, frige'ia doruia, gandu'iu bate s6 se 'ntorcă de departe pen'acasă la mă-sa şi la dragă Voichiţa. DouS luni săngekluia ş'alte două mai trecea pane doru'ia podidia, ş'atuncî, măre, ce făcea? La 'mperatuia se'ntorcea şi din gură mi'ia ruga : — pr6" cinstitule 'mpgratu, io, d'acas' canda ama plecato, mămuşora mi-ama lăsata nemancată, nebeută, de nevoia dor sciută.
COLEŢCIDNEA G DEM. TEODORESCtJ.
Pen'acum amu toţii răbdaţii de măicuţa depărtaţii: acum dorii m'a apucata, ochi de lacr€mi ml-au secatu ; pârulu mi-s'a cărunţitii, 320 mustăciora'mî s'a lungitii, dorti de ducă mî-a veniţii. S6'ml dai vojă sS mS ducii, dor cu sufletii s'o apucii, şi ce-o vrea măria ta 325 din avere toţii mî-o da.Irnp&ratulii l'asculta, voia bună că'î dedea şi averea 'î dăruia: saxanale cu parale, sămăraşi cu gălbenaşi, cirezi multe de boi graşi, şi turme de juncănaşî. La 'mpemtulfi se'nchina, mâria, pola'î săruta, (|iua bună că'şî lua, ciobănaşii că'şî tocmia şi spre casă se'ntorcea. Mergii pe cale totîi cântândfi, din cavale şuierândft, ciobănaşii toţii jueândfi, măgăruşii toţii sbierându, juncănaşiî şirfi mergendii, şi boi graşii rumegândfi. Mergu'şi djua şi noptea, pânS iată mî-ajungea cam la drumulu jumătate: făr'odihnă, nu se pote ! Atunci turmele opria
330
335
340
345
350
355
şi din gură le grăia : - d'aleî voi, vătafilor, d'alei voi, ciobanilor, i.icetu cu cirezile, înceţii cu oiţele : nu tăiaţi drumurile, şi nu culcaţi florile, sS )e pască mielele. Io nainte-o s8 v'apucu, io -.iainte-0 se1 m& ducii : genS voi că mî-eţî sosi, io taînulii v'oiii găti ; şepte buţi oiu destupa, simbriora că v'oiii da şi pe trei v'oiii însura, în Domnulti v'oiii cununa, ca s§ fimti ca nisce fraţi, toţi de lume lăudaţi : pâine, sare c'amii mâncaţii şi cu toţi amu asudaţii !
(17!)
360
305
370
375
380
Tudorelii, de le grăia, călişorii încălica, într'uăfugă se ducea, 385 pen1 acasă mî-ajungea : deştiulu chieiă că făcea, porţile că descuia şi la pimniţî năvălia, 390 că de mulţii, de căndti plecase, vinii în gură nu băgase. E1Q în pimniţă intra, buţi pe rândfi toţii încerca : cerca una, cerca două, 395 cerca, măre. pân' la nou8. Tudorelii mi-se'mbSta, de gârliciii se'mpiedica, joşii cu faţa mi'şî cădea, somnii adâncii elfi coprindea. Iat6, măre, se 'ntemplase mă-sa noptea că visase şi din somnii se desceptase.
400
Cv,
CA.NTECE VECHI : DOlIESTiCE.
Ea din somnii se descepta, sete mare c'o ardea, limba'n guiă'î dogoria şi Voichiţiî câ'i dicea : — Voică,Voică. nor'a mea, mi-te scolă, maică, scolă ş'adu mie vinu în olă, e'aşia sete n'amu avută de cânda maica m'a fâcutu. Voica.'ndată ce-audja, numa'n iiă se scula ; 61a 'n mână că lua, luminarea c'aprindea, în gârliciu că se ducea şi de elii se 'mpiedica : luminarea că stingea, ulceluşia, că spărgea, îndărCtil mi-se 'ntorcea şi, de frică, ea (Jicea :
405
410
415
420
425
— maică, maică, socra mea, nu sciî c'anrfi sS'ţî spui ii ceva ! 430 Unulti pimniţa ne-a sparţii, buţ,ilo c'a încercata, a beutu pen' s'a 'mbStatu şi'n gârliciu mi-s'a culcata. Io de elu m'amii piedicatu, 435 luminarea c'amii scăpaţii, ' ulceluşia mi-s'a sparţii ! S6cră-sa, unde-audja, mâna 'n cuiu că mi'şi punea, lua biciulii de curea şi da'n Voica câtu putea, şi da'n Voica d'o bătea şi din gur' o suduia : — heî, căţea de nor'a mea,
de cândti Tudora mî-a plecaţi, tu ibovnicii ţî-aî luaţii, banii de pe vinii i-aî data şi cu eia te-aî sărutată. ba 'iu aduşi pen6 'n garliei. par'că io n'aşî fi p'aicl !
440
Voica, bieţii, se văieta şi din gurâ'î răspundea: — ba m<3 jurii, maică, pe sare, pe pâine, pe luminare şi pe sfintele icone ! De cânda Tudora mî-a plecaţii, nimeni nu m'a sărutatu, ibovnica nu mi amu luaţii ; de vinuia ce s'a vendutti grijă mare c'amu avuţii, şi la tine c'amu venită, banii 'n mână i-aî primiţii. S6cră-sa n'o asculta: luminare c'aprindea, uă frânghia că 'ndoia şi ca strenguia o făcea; pe 'ntunerica se ducea, în gârliciu că ajungea, peste Tudora că dedea, după guta că i'lii punea şi trăgea, şi ier trăgea, şi din gură totu djcea : — trage bine, nora mea, de nu 'ţî-e inima rea şi de nu e vina ta! Tudora sufletuia îşî da, 6r mă-sa şi Voichiţa tocma 'n pimniţă 'ia băga, după buţî elu ascundea. Vreme multă nu trecea, turmele s'apropia
şi cirezile 445
sosia. De departe s'audia clopotele
COLEC flUKEA G. DEM. TEODORESCU.
rSsunândfi, căvâlaşele cântând 0, măgăruşii 'n oî sbierândfi. Şi, la portă cândfi sosia, ciobănaşii mi'lfi striga : — ia te scolă, Tudore, şi deschide porţile se-ţi băgămfi averile; ia destupă buţile şi ne udă buzele, că ni'sfi arse gurile. Tudorelii nu le respunde că n'are, măre, de unde : numai Voica se scula, socri-si de veste'l da şi cu roche se 'mbrăca. ţorile se revSrsa, porţile se descuia şi averile intra : saxanale cu parale, sămăraşi cu gălbenaşî, cirezi multe de boî graşî şi turme de juncănaşî. > Tote 'n curte de intra, locîi de pusii nu se găsia, asia multe că erea !
495
500
505
510
515
520
525
•
Voica şi cu socră-sa înainte le eşia, tote-averile primia, mesă mare le 'ntindea, (Jece buţî de vinti scotea
530
şi frumoşii îî ospăta. Der la mesă ce vorbia ? Că Tudorii, de dorii fierbinte, se pornise mal nainte sS gătesc' hambarele şi tote coşiarele, s§ 'şî puia averile. Atunci toţi înmărmuria ş'unulfi p'altulu se 'ntreba, cândii... vătafulfi Neculcea în gârliciti se scobora, după buţi că'mi căuta şi pe Tudorfi mi'lfi găsia înghieţatu şi omoretfi, cu frânghia strînsii de gutfi, dup'uă butiă teretfi. Elfi, afară de'lfi scotea, 'n susfi cu faţa mi'lu punea, er Voichiţa, de'lfi vedea, cu mâini pSrulfi că 'şi smulgea, lângă d^nsulfi leşina. Mă-sa 'ndată c'alerga şi, pe Tudorfi cândfi vedea, din tecâ cuţitfi trăgea, în inimă şi'lfi băga, peste fii-su mi 'şi cădea : la unii locfi doi morţi erea. Jale multă s'awjia, lacremî multe se versa. Stau ciobanii de'lfi plângea, din cavaluri
081 535
540
545
550
555
560
565
570
575
682
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
mi'lQ jelia : sbieretulii oiţelor ca plânsul Q surorilor, urletulu dulăilor ca oftatulu fraţilor. EI pe TudorQ mi'lQ scălda, maî frumoşii 61Q premenia; cosciugQ unii mi'I făcea, gropă alţi! mi'I săpa lui TudorQ şi maică-sa. La bisercă'I îngropa, cruce mare le punea, IndărStQ că se 'ntorcea şi la mesă s'aseda din pomenă le mânca, după cum e datina. Foicica ş'uă lalea, Voica, măre, de vedea că remâne singurea, soc.iorft că 'şl alegea p'unQ ciobanii maî tinerelQ, tinerelQ ^i frumuşel Q, semenandQ cu TudorelQ. Ea de mână că'Iii lua, la bisercă mi'lii ducea, la icone 'ngenuchia, trei mttanil că făcea, voia Domnului cerea şi popa mi'i cununa, după legea crestineseă de el se se pomenescă.
MITULU'.
sso
585
590
595
60J
605
610
015
^-0
IScristi do repausatulu meii amicu NicolaeN tescu în Valea-lunfcă. judeţulu Prahova, j: tnunicatu în Iuliu 1872. — Ca varianta, s4st frunte, în broşura d-lul Mironu Pompiliu, cea titulatâ Giurgiu, pag. 41-46).
Peste deluri, peste luncî, pascu'mî turmele de junei, pascu'mî ierbă necălcată şi cu rouă presărată, er la fagul u stoborâtu şede'mî Mitulu tolăni tu. De şezuta nu pre şedea, că din gurăt otQ striga. 'n nou6 ţSrî de s'audia. De striga şi ier striga, nimenia nu'lQ audia, afar' numaî de mâ-sa. Mă-sa'n gr;.bă se ducea, pen' la Mitulu c'ajungea şi din gurăl'intreba: — ce 'ţî-e ţie, fetulQ mei, ce-a căzuta pe capulăteu, de te vaieţi asia r6Q ? AQ merindea ţî-aî sfârşita, au banfl ţî-aî chieltuita, aii opinci de fiera ţi-al rupta, au juncanii ţî-aî pierduta ? Mituia, măre, căT djeea : — maică, măiculiţa mea, nici merindea mî-amQ sfârşita, nici banii mî-amQ chieituitu, nici opinci de fierii n'amQ rupţii, 1. Xiimli e u4 aferesare din Damitnii
COLECŢIUNEA G. DEM. TEODOHESCU.
nici juncanii n'amu pierduta ; der amii datu. măicuţă, dată peste mal mare p8catu. Ici pe iarbă m'amu lungită, florile m'ail aromită şi somnii greii amii adormită. Nu sciţi, maică, ce-amti visaţii, d6r, cândii fu la desceptatii, amu simţitu în sinulii meii trupulu rece, trupulu greii alii unui spurcaţii balaurii, şerpe cu corne de aurii. Unde, maică, mi-se strînge, midjocelulu par'-că'mî frânge, pen' la inimă m'ajunge şi cu limbile mă 'mpunge. Maică, măiculiţa mea, iea din traistă uă basma, înfăşioră mâna'n ea şi o veră 'n sinulii meii sS scoţi procletului Slă rSu. şi sS scapi pe fiiulii teu ! Masa sta de'lu asculta der din gură ce'i <|icea?
-10
45
50
55
60
65
— Mitule, băiatulu meii, 70 fgtule, drăguţulii meii, ce'mî ceri tu îmi vine greu. Mana'n sinii de ţî-oiu băga, şerpele m'o îmbuca 75 şi schilod'-oiu remânea. Fără mână nu potii fi, făr' de tine potii trăi. D'o fi tat'tgu săn6tosu, face-omii altulii, mai frumoşii ! 80 De subt fagulti stoboretu,
68.T
strigă Mituiţi amăretu, de resună văielo şi tremură luncile. Câtti chiăma şi catu striga, nimenia nu'lii audja, făr' de numai taică-s8ă din pragulii vecinu'seu. Elii pe glasti l'înţelegea şi la fugă o rupea ; pen' la Mitulii ajungea şi din gură l'întreba : — dragulu tatii, ce-aî păţiţii ? Au vecini te-au năpădită, busduganulu de ţi-a luaţii şi de turme te-a predaţii?
85
90
95
100
Mitulii, măre, răspundea şi din gură mi'î d,icea: — taică, tăiculiţ' alii meu, 105 ce-amă păţită amu păţita r6Q : ici pe iârb'amă adormită şi din fagulu stoboretu şerpe greii s'a scoboretă, midjocelulă mî-a coprinsu 110 şi de inimă s'a prinsă. Na, taică, basmaua mea, înfăşioră mâna'n ea 115 şi mî-o bagă 'n sînişoru de m6 scapă sS nu morii! Tat-su sta şi asculta, der din gură ce'i (Jicea? — Mitule, flăcăulu meu, fetule,
120
125
G84
CAXTECE VECHI: DOMESTICE.
drăguţulii meii, bucuroşii aşi face-o eu, der destule a mii făcuţii pane" mare te-amii vSdutu. Mâna'n sinii de ţi-oiti băşa, şerpele m'o îmbuca, fără mân' oiu rămânea, casa n'oiu putea hrăni ; fără mană nu potu fi, fără tine potu trăi, că, dec'omu avea norocii, o sS facemîi altu'n locii. Mituiţi ier se văieta şi d'a treilea striga, de răsuna luncile şi'î răspundea juncile, Nimenia nu'lti audja, făr'de numai soră sa. Ea pe glasii 61ti cunoscea, din grădină că'mî eşia, fuga mare că pornia, şi, la Mitulu d'ajungea, toţii din gură l'întreba :
— Mitule, frăţânulii meii, ce te dâre asia greu, de te vaieţi asia reu? Fierele s'a scoboretu şi subt fagii te-a doboretu, aii tâlharii te-a călcaţii, armele ţi-le-a furaţii, turmele ţi-le-a prădaţii?
130
135
şi somnii greu amu adormi: Venturî calde aii suflata, fa gulu că mi-a ele tiu atu. ş'a cădutu unii şerpe răii, ce-a 'ncăputu în sînulii meii : midlocelulu mi-a coprinsti şi de inimă s'a prinşii. Ţine tu basmaua mea, înfâşidră mâna'n ea şi apucă procletulu, că'mî repune sufletulii !
110 Sor-sa sta şi asculta, der din gură ce'i djeea? 145
150
155
— Mitule, frăţenulii mea, răii îmî pare, forte răii, der asta n'oiu face-o eu. Mâna'n sînu de ţî-oiii băga, şerpele m'o îmbuca, ciungă'n lume-oiii remânea, de rîsulii flăcăilor, de ruşinea fetelor. Fără mână nu potu fi, fără tine potu trăi. De vedea şi ier vedea, puse Mitulu a striga, a striga ş'a patrulea, de se clătia
frunzele, 160
Mitulu, măre,'î răspundea : — dragă surior'a mea, 165 fiere nu s'a scoboretu, nici subt fagii m'a doborâţii, nici tâlharii m'a călcaţii, nici de turme m'a prădaţii. Ici pe ierbă m'am trântiţii, 170 florile m'aii aromitii
şi răsuna luncile. Nimenia nu'lii audja, afară de mândruţa şi de ibovnicuţa. Ea pe glasii elii cunoscea, josu din lăgănti se dedea, cosiciora 'şl ridica şi, la Mitulu d'ajungea, toţii din gură l'intreba: — Mitule, drăguţulii meu, ce ţi-a trimesu dumnezeii, de te vaieţi asia reu ?
COLECTIUKEA G. DEM. TE0D0RE3CU.
Au în cale ţî-a eşitu, pricolicii a furisitu, lupă de sânge însetată şi de lume blestemată, ce vrea turma sd'ţî apuce, inimiora sg'ţi mănânce? Au pe unde-aî totă umblată cine-va te-a deochiatu? Au din fluieră aî cântată, Ielele d'aă alergată şi mole mi-te-a lăsată? Spune'mî, Mitule, curată se m6 ducă la baba 'n sată sg'ţî descânte cum o sci, penS leculă ţî-o găsi !
2:0
225
230
235
Mitulă se maî recoria şi mândruţii 'î rSspundea : — puică, puiculiţa mea, 240 nici în cale mî-a eşitii pricolicu afurisită, nici deochiă m'a deochiatu, nici la Iele n'amă cântată. Ici pe ierbă m'amă trântită, 245 florile m'au aromită, cu somnă grea m'au adormită. Nu sciă, puică, ce-amă visată, dâr, cândă fu la desceptată, amă simţită în sînulă meă 250 trupulă rece, trupulă grea ală unui procletă balauru cu corniţele de aură. Midjocelulă mî-a coprinsă şi de inimă s'a prinsă : 255 din colăciturî mS strînge, din svercoliturî m8 'mpunge şi trupşoruiu 260 r8u îmî strînge,
/"
685
mig!locelulă par' câ'mî frânge. Iea, neică, marama1 tea, 265 înfâşioră mâna'n ea şi o veră 'n sînulă meu ca se" scoţi proci etulă râu ! 2to Mândra sta şi'lu asculta, der nimica nu dicea. Nicî marama nu lua, nicî mâna şi'nfăşiura ; golă'n sînu că i-overa, şerpele că apuca şi a-fară că'Iă trăgea; der, cândă colo, ce erea, Domne sfinte, ce vedea? Nu erea şerpe balauru, ci un mândru brâu de aură, semănată cu pietricele ca câmpulă cu floricele, ca cerul ă cu mii de stele.
275
28 î
285
290
Mitulă zîmbetu că zîmbia şi din gură ce'î dicea? — Mândra mea, puicuţa mea, tu eştî vrednic' a'lă purta totă în ciuda maică-mi şi într'a surori-mi, ca să'mi fiî, la cununia, ca a cerului făclia, şi sâ'mî fiî, în vieţa nostră, totu asia de cr'edinciosă.
295
300
1. Velulii albii şi subţire, cu care se imbrobodescii fomcielo şi care fetelor le servă ca batistă. In Transilvania so pronunţă năframă, prin unole localităţi din Muntenia mahramă şi sanquliă. Se intrebuinţeză şi ca daruri la nunţi.
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
Gş.i
VOINICULU. fScrisu la Laculu-sâratu, în dina de 14 Aupnstu 1883, după lăutarulu Petrea CreţuRi Şolcanu din Prăila]
Foia de năută, la umbră de nucu dorme d'unu haiducii, dorme d'unii voinicii. La umbra de nucii murgu 'î priponitii de crangă de nucu cu priponii d'argintă, cum n'amu mai vgdută pe 'ntregulii pămentă boierii de cându suntii: murgu 'i priponitii, voinicii aromitii. Foia ş'uă lalea, murgului ce'mî făcea? Murgulii nu păscea, ci'mî boţii rîncheza, freulii resucia, potcova 'şî bătea de mi'lă descepta.
io
15
2J
Voinicii se scula, la murgii se uita din gură 'î c-icea : — dea, murgule, dea, că mulţî banî a mii daţii de te-amii cumpăraţii. Furî te-ară fi furaţii,
25
lupi
te-aru fi mâncata, de nu m6 'nduramti şi te cumpăramii şi mi-te 'ngrijiamti ; er tu te 'nduraşî de m8 desceptaşî tocmai când ii dormiamii, frumoşii visii visamîi : und'inC logodiamu c'uă fetă de crai ii toţii de peste plaiu,
30
35
a luî Mizilu'eraiu, cu cosiţa desă, cu gena sumesă, tengră şi grasă, chipii de puic'-alesă, chipti de jupan^să! MurgulO, d'auclia, murgulii ce'î grăia? Din gură'î djcea: — stăpâne, stăpâne, dragii stăpână alu meii, daţii de dumnezeu, visulu ce ai visaţii este-adeverată : d'ai'-amu rînchezată, freu araii scuturată, din potcov'amu dată şi te-amii desceptată. Sc61ă şi silesce de mS potcovesce, de m6 'mpodobesce. — Eu că m'amu siliţii, eii c'amu îngrijită şi de 'mpodobitfl şi de potcovită, că ţî-amft poruncită d'unu cioltară de fira, firă şi başbafira, şi ţl-amă pregătita potcove d'argintă cum n'ai pomenită, totă pe voia tea şi de nunta mea. — Stăpâne, stăpâne, dragă stăpână al ii meu, dată de dumnedeo, 1. Câiităreţulu pronunţa cându .Vir.U.
■10
687
UOLEC'ţlUNtA G. DEM. TEODORESCU.
ia te scală 'udată şi te'ncinge bine, 'ncalică pe mine, că ţî-o şede bine, şi eu mi te-oiti duce la apşora dulce, la lină fântână, la colţii de grădină. Acolo s'adună şi jocă 'mpreună fete craiovence şi fete jiience; acolo că'mî vine şi f£ta de craiu, a lui Hizilu craiu cam de peste plaiu.
85
90
95
loo
D6r iat'o că'mî vine: 'ncalecă pe mine, că ţî-o prinde bine ! Foia foicea, voinicii se scula, brâu ca'şî încingea, arme că'şî lua ; murgii încălica, drumu că'şî apuca ; drumu că mai urca, drumu maî scobora de la delii la vale, din vale la delu. DeY, pe cându mergea, cu ce se 'ntâlnia ? C'unii carii mocănescti viindu de la Diî, bătendu străgâliî. Caiî cine'î mână? Mocanulii mSruntu cu cojoeulu scurţii, încinsu toţii cu bete, cu gluga'ntre spete.
105
110
115
120
125
Mergea mocanulii, mâna voiniculii, şi fugea murgulu, fugia ca ventulu, sbura ca gândulii.
130
Voinicelulii mână maî uă septSmână, pen' nu se maî vede la Roşn-de-Vede pe pajiştea verde ; der din ocnî nu pierde p'Slu. mocanii meiuntu cu cojocQ cam scurţii, cu carii încărcaţii, în fierii ferecaţii, că'n carii ce'mî ducea, cine 'n carii erea ? A fetă de craiii cam de peste plaiu.
140
Foia ş'uă lalea, a-cas' d'ajungea, toţii la taică-sSti şi la maică-sa, bine le părea, frumoşii c'o primia, şi ml o logodia, şi mî-o cununa cu tenerti voinicii, tenerii şi chiposii ca unii FStii-frumosu. Nuntă că'mî făcea, veselî petrecea, danturi dănţuia 'n grădina crăiescă, sS se pomenescă la cruci de voinicî, la boieri d'aici.
135
145
150
155
160
165
170
175
'^^
CÂNTECE VECIll : DOlf ESTICE.
683
JUGANIÎ. [Scrisu în diua de 6 Augusta, la Laculu-saratd, dupâ Petrea Creţulii Şolcanu, lăutarulu Brăilei].
Frundulită mărăcine, mărăcine cu gheorghine ; ascultaţi, boier), la mine să vă spuifi d'unu cântecîi bine. Departe, măre, departe, nici asia, măre, departe : spre Puţulu-luî-Cioropină din Siliştea1 a bătrână, în mijlocul ii câmpului, la Puţulfi porumbului, pascu-se, 'nvertescu-se treî juganl cam gălbiorî, treî juganî cam tretiorî, cu dungi negre pe spinare, pintenogî de treî piciore. Pascu-se, 'nvertescu-se ei juganî cam gălbiorî, ăî juganî cam tretiorî dimineţa penă 'n d^orî, cândfi e rouă toţii pe florî: pintenogî de treî piciore, daţi buiestru 'n fuga mare. Foicica de cicore, unde'î vede, nea Stanii more ; ia nea Stanii din Piersica, care'î omti de nimica; nepotulu luî moşii Drăganu, moşii Drăganu din Bărăganii. Foia verde ş'uă lalea, ălii nea Stanii din Piersica nicî unu lucru că n'avea câtfi ţinea
10
săptămâna, săptămâna şi luna. CândQ venia Duminica, d'unu arcanii mi'şl împletia şi din ce mi'lii toţii făcea? Jumătate din târsână şi din funia bătrână, să ţiiâ la udătură; jumătate din negare şi din vârfuri de fuiore, să ţiiă juganî mai tare.
15
20
25
30
35
10 1 Satu in Dobrogea, în faţa judeţului Iolo miţa.
Elfi arcanulu isprăvia, dăr juganiî nu'mî venia, rasna 'n câmpuri alerga. Şi nea Stanii din Piersica, măre, greii se supăra că din mână'î toţii scăpa. De vedea şi iăr vedea, se gândia, se socotia ce să facă, cum s'o iea. Intr'uă Joi că se scula, gheba 'n spate 'şi-arunca şi din Silişte pleca. Der de dusfi und' se ducea ? Tocmai susu în Moldova, tocmai colo la Ocna1. Galbeni, măre, că vărsa, şepte care cumpăra şepte care totfi de sare şi şapte de tăreeiore. 1. Salinele do lăngă Târgulu-OcneJ. ;■ Bacău.
JMLKŢrraMaDw; teodorîscO. (>>:<
Noptea-acasă se 'ntorcea şi, cu sarea ce lua, terecidre-amesteca. Pene" 'n djuă se scula şi pe câmpii Ie risipia, er juganiî, cându venia, începea de mi'şî păscea Şi el măre, ce'mi lingea ? Pe câmpii mare lingea sare, pe cărare tereciore. Elfi nea Stana din Piersica, cărei omu de nimica, m'cî p'atatu nu se lăsa • se §andia'
,
9l
100
se socotia, la fântână c'alerga, mult'apşoră ^ că scotea, ^ Yendă ^«jgflil cu preţă! s- Drăgană, cum audja, de pe Şalga josu săria şi la brâu se căuta. Pungă, mare că scotea, mâna totă că'şî umplea şi lui Stană bănetu îî da ; după furî că'lti trimetea, unde î-o găsi se'î iea, câtă î-oru cere se" le dea. Şă Drăganu ce maî făcea? Nepoţelului d^cea : — ţine, Stane, epa mea, şi 'ncalică pe densa, că fuge iute Şalga! Foică, foicea, măre, Stană, d^ca'mî pornia, într'uă fugă se ducea totă în târgu la IaslSveţu, und' se vendă juganî cu preţu, şi, la târgu deca mergea,
275
230
235
290
295
cam cu drepta mi'lu ţinea, cam cu stânga 150 1'asveYJia, d"Pâ guturî im punea Pe top, mare, mi'î prindea, că de seină nu'' băga, 1°" 310 ci de apă ca'ŞÎ vedea. Candu juganî se sătrv P din capfi „ 8r. ',tl;ecea' elă arcauulu ' se ntorcea> _gană se întâlnia, 315 ca sg'jf. cu Drăganu lat' din Bărăgană. — Bună sosită, nepote Stane ! — K8u găsită, 320 unchie Drăgane ! Moşă Drăganu, de'lă audia moşă Drăganu se supgra şi din gură 'Iu suduia, er nea Stană din Piersica 325 şi elu, măre. răspundea : — ia maî stal, nu me- mustra, pen'mî-ei au<|i vorba. Nu ţî-a fostă, măre. păcatu câridă pe Şalga tu mî aî dată, 330 pe muma juganilor, pe muma cârlanilor ? Că eă, măre, de m'amu dusă 335 şi, la târgu dec'amu ajunsă, totă la târgă la Iasloveţă, und' se vândă juganî cu preţu, 340 slujitori m'a 'mpresuratu, frumuşelă că m'a legată şi pe Şalga mî-a luată, c'a fostă epă de furată.
300
1 Aferesă din aidoma, întocmai ca, identbu cu, aretându asem&narea perfectă.
CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
nu m§ dore d'unu juganu, câta mă dore de arcana, că e munca mea d'unu ana, şi m6 dore, r6a mă d6re de căruţele1 de sare şi d'atâtea tereciore, c'ama data galbeni şi parale" 1 Der nea Stana nu zăbăvia, vreme multă nu pierdea, ci eia urma le lua, *f. clin
pe unuia care'î plăcea şi, pe eia de'ncălica, din tinosurî că'î scotea şi la fugă '1 repera.
175
Foicica colilia, cine'mî sboră pe câmpia? Ia nea Stana din Piersica, ce trâiesce'n Siliştea, îmi sălta şi îmi sbura, pe jugani că 'mi injura, pene iată c'ajmigea colo'n târgQ la Iasloveţa. und' se venda juganî cu preta. Şi, la târgu deca 'I scotea, la tocmielă de'mî intra, galbeni mulţi pe el lua, 3r, d'acolo de'mî pleca, ra&Jnţe^se'ntorcea. Şi nea Stadu mergea măre, grea se -ania, că din mână'i tota seHnia.
180
185
20
25
30
De vedea şi ier vedea, se gândia, se socotia ce să facă, cum s'o iea. Intr'uă Joi că se scula, gheba'n spate 'şi-arunca şi din Silişte pleca. D6r de dusa und' se ducea ? Tocmai susu în Moldova, tocmai colo la Ocna1. Galbeni, măre, că versa, şepte care cumpăra şepte care totu de sare şi ş£pte de t?reciore.
10
1 Satu în Dobrogea, în fata judeţului Iolomiţa.
1. Salinele do lângă Târgulu-OcneJ, j» Bacăii.
C0LECŢ1UNEA G. DEM. TEODORESCU.
cu dungi negre pe spinare, pintenogî la trei piciore? 260 Eî de ducă se ducea, der la mine se 'ntorcea ! De trei nopţi şi de trei djle, jugănaşiî nu'mî mai vine: i-amu perdutii, o vă(|u pre" bine ! 265 Mulţii mî-e milă şi mî-e dorii, der mai dorii de muma lor, de epa mea, de Şalga, 270 c'amii rămaşii numaî cu ea!
-De văzuţii nu î-amii văzuţii, der pe drumu, unde-amii trecuţii, de juganî amil auqMfcti : ci-că furiî i-a porniţii 275 tocma 'n târgii la Iasloveţti, und' se vendii juganî cu preţii! Moşii Drăganu, cum audia, de pe Şalga joşii săria şi la brâu se căuta. Pungă mare că scotea, mâna totă că'şî umplea şi luî Stanii bânetii îî da ; după furi că'lu trimetea, unde î-o găsi se'î iea, catti Y-oru cere să le dea. >şu Drăganii ce maî făcea? Nepoţelului alicea : — ţine, Stane, epa mea, şi 'ncalică pe densa, că fuge iute Şalga ! Foică, foicea, măre, Stanii, deca'mî pornia, într'uă fugă se ducea toţii în târgii la Iasl5veţii, und' se vendu juganî cu preţii, şi, la târgii deca mergea,
280
285
290
295
300
la tocmielă de intra, maî mulţi galbeni că lua pe muma lor, pe Şalga, că muma juganilor erea fruntea cailor : scăparea haiducilor, idoma1 nălucilor. Două djle de'mî trecea, Ştanti în ţeră se 'ntorcea, cu Drăganii se întâlnia, cu Drăganii din Bărăganu. — Bunii sosiţii, nepote Stane ! — Răii găsiţii, unchie Drăgane !
(j91
305
3 io
315
320
Moşii Drăganu, de'lîi audja, moşii Drăganu se supăra şi din gură 'Iii suduia, er nea Stanii din Piersica 325 şi elii, măre. răspundea: — ia maî staî, nu mă mustra, pen' mi-eî au<|i vorba. Nu ţî-a foştii, măre, păcatii cându pe Şalga tu mî aî daţii, 330 pe muma juganilor, pe muma cârlanilor '? Că eii, măre, de m'amu duşii 335 şi, la târgii dec'amu ajunsu, toţii la târgii la Iasloveţii, und' se vendu juganî cu preţii, 340 slujitori m'a 'mpresuratu, frumuşelii că m'a legaţii şi pe Şalga mî-a luaţii, c'a foştii epă de furaţii. 1 Aferesâ din aidoma, întocmai ca, identiau cu, aretându asemenarea perfectă.
s* CÂNTECE VECHI : DOMESTICE.
602
Spune, nu e cu pecata ca unchiulil să le tota facă şi nepotulu sS le tragă?
345
Moşa Drăganu, unde-auoMa, barba lungă 'şî resfira, după capii se scărpina şi aminte 'şi-aducea, 6r din gură ce'i djcea ?
350
— MultAimescu luî dumnezeii 355 c'ai venitu la locuia tâu ; că de, mă, Stane nepote, tu nu le-aî sciutu pe tote ; d6r acum, pre legea?mea, adevSrulă ţi-l'oia da. 300 Măre, de cându m'amă născută, nicî unii lucru n'amu avutu. De tenării m'amă însurata, mândră dalbă mî amu luaţii ; d6r p'atâtă nu m<3 lăsamu: 3G5 cârcîmâriţă mi-o puneamQ si unde cârciumăriamu ? 'N valea Ţarigradulul, pe calea 370 'mpăratuluî, unde trecu oştirile, unde curgă averile. 375 Cine pe cale mergea, cine 'n vale scobora la cârciumă se opria, 380 vinişoruia că mi'lu bea, cu parale mi'lu plătia. Tota asia pene" 'ntr'uâ v4ra, tota a^ia penS'ntr'uă s6ră, candă la mine c'aa venitu, 385 Kievenî1 c'au poposită FINELE VOLUMULUI.
1. Neguţători din Kiow.
cu carele ferecate şi cu gurile uscate. Din cinci vedre ce-a bSutu numai patru mî-a plătită, ş'uă v6dră mî-a împlinită cu Şalga de dăruita. Nu vorbi der cu p&cată: * ea pe Şalga n'ama furată, ci 'mî este de dăruielă p'uă vedră de ţucsuielă. Der, de'mî spui că te a legaţii, pote ei s'o fi furata, că pre iute s'a grăbita s'o aibă de dăruită ! Foia verde ş'uă lalea, 8ia nea Stană din Piersica, ce trăiesce'n Siliştea, nu'î omu prostu, de nimica; că eia. măre, ce'mî făcea cu bânetulă ce prindea pe jugani şi pe Şalga ? La Moldova se ducea, gălbenetulă că v£rsa, uă moşia 'şi cumpăra; pe Drăgană cu ela lua, la moşia că'lu punea şi scutară că şi'lă făcea: de moşia 'î ingrijia, de jugani se părăsia. Er nea Stana din Piersica mai trăia, măre, trăia pen5 vodă 'ia boieria, pen8 de bStraml muria şi'n Moldova l'ingropa în grădină 'mpărăt^seă, vestea 'n lume sS porntfscâ şi de ela s8 pomenească la mai mari şi la mal mici, la boierii de p'aici.
<
093
APRECIĂRI ANTICIPATE. I* Poesia populară.— Colecţiunea G. Dem Teodorescu: .•rviciele ce ea va aduce sciinţel române.—Croni:'.'} şi poesiele populare : completarea unora prin •tle. — Comerciulu în cronice şi în poeţii necu«cuţl ai poporului.— Cocheta română în cronice iţi poesiele populare. — Sorviciele ce acostă co'■;iune va aduce gramaticilor şi filosofilor români.
Amil dinainte'mî vro 13000 de versuri opulare, până acum imprimate, din cele &000, care alcătuiescu colecţiunea d-luî G. era. Teodorescu. Amti citită aceste prime :li cu atenţiunea ce trebuie să acordâmil lor mal adevărate tesaure ale limbii şi geniului românii, şi în tote amii văduta vverindu-se cele-ce tot-de-una amu spusii scrisu, cu privire la literatura populară ia însemnătatea eî din tote punctele de iJere. A d,is'-o Alesandri, şi o voril d,ice iereu cel care voru cunosce versurile po dare romane, că cea mai preţiosâ comoră limbii ndstre suntii cântările muselor po dare, cuvântarea măsurată şi măiestrită } care poporulu a întrebuinţat'-o şi o maî trebuinţeză şi acum, câte uă dată, în aamite ocasiunl. Eu credtl cu putere — şi c'uâ putere care i cresce din ce în ce maî multa, cândii ■:e cele 48000 de versuri ale colecţiunil G. •m Teodorescu vora fi tipărite — eu creda i putere că fllosofulii şi filologulu, juris'"sultulu şi istoriculu, geografulu şi archietuia, artistulu în tote ramurile, penă şi retistulu viitorelor opere şi operete roine, vortl consulta tot-de-una aceste verri populare române ale colecţiuniî G. Dem. odorescu, şi nicî-uă-dată nu voru djce că rcetăxile lor nu aii eşitu la bunu sfârşita, ceia-ce au ceruta museî populare nu lelosta datu. In primele col: tipărite, în cele xi capi!e-în care se coprindu Moşă-ajutwla, Codcle (solare, rdigiose, tradiţionale şi do rice), Steua §i Vicleimulil (cu joculU păplor), Vasilica, Pluguşorulii, Sorcova, Ora1 A se vede „Curierulu literarii" apăruţii în diaIlomănulu din 25-26 Iuliu, 1885.
ţiele de nuntă, Rugi, cânturi, jocuri de copii, Lăzărelvlit, Paparudele si Culoianulă, Ghicitorih — cercetătoruia va găsi de tote, vadă peste lucruri pe care numai aci le întâlnesce, va vede tabelurî pe care nici în cei maî pi toresc! cronicari nu le vede ; din şi prin ele, în fine, i-se .voru suggera noţiuni şi idei, pe care aiurea nu le-a întelnitu şi nici că le va întelni vr'uă-dată. Din tote aceste servicie, ce versurile po pulare române sunta menite să aducă cer cetătorilor, reesu meritele incontestabile ale colecţiuniî G. Dem. Teodorescu, colecţiune care, prin numerulu versurilor în ea coprinse, prin metoda de adunare, întrebuin ţată de autorulu eî, prin fidelitatea— djeevoiu incoruptibilă ? — a testului populara, fără „revederi şi augmentări" de orna citita şi învăţata, prin lămuririle făcute în josuia paginelor, va ocupa de aci înainte loculu de căpetenia în fruntea celor-1-alte colecţiunî ale fotldoruluX româna. Nu într'uă singură relaţiune pute-vonm înşira tota ceia-ce ne spună colindele şi celealte admirabile producţiunî ale geniului ro mâna; nu de-uă-dată reuşi-vomu a constrînge bătrânuia genia aia poporului nostru să ne de tota ce scie. Pentru acăsta, ne tre buie multe şi multe studie şi monografii asupra fiă-căror paragrafe din capitulele co lecţiuniî. AsL-feia de studie şi monografii se vora face, cu timpuia, atâta de folkloristi autorisaţî, ca d-ia G. Dem. Teodore scu, câta şi de alţii, cari, mulţămitâ tes tului definitiva alu poesielor poporare ro mâne, vora căuta să estragă dintr'ânsuia tota ceia-ce privesce obiceiurile, datinele, credinţele, superstiţiunile, şi maî cu samă... maî cu semă limba elementului latina din tre Dunăre, Carpaţî şi Mare. Cu timpuia, maî curenda săa maî tânjia, se va face cu asemenea bogate teste de poesiî populare, bine culese, într'una cuvânta definitive, se va face ceia-ce a făcuta erudiţiunea germană, francesă şi italiană cu testuia lui Plautu pentru viaţa domestică, (leş
ni4
petits cotes), maritimă, venătorescă, etc. a Romanilor din Laţiii şi din Campania. Re constituirea şeii, cum arii djce unti istoricii din scola luî Michelet, reînviarea vieţei ro-. mane d'acum sute de anî, în părţile eî cele mai interesante, nu va eşi, nu va pute" să âsă, de câtă numai şi numai din ast-felu de colecţiunî. Alte documinte ne dau liniele cele mari, părţile de căpetenia, trăsurile cele lesae visibile ale evenimintelor istorice, do mestice, sociale, din viaţa poporului românii. Colindele, doinele şi cele-1-alte feluri de poesiă populară ne dau părţile cele mici, liniele cele mărunte, trăsurile care au scăpată din vederea cronicarilor şi pe care noi, de nu le vomii ghici d'aiurea, nu le vomti cunosce nicî-uă-dată. Vă aduceri a-minte de cele-ce spunea şi credea Bacon, într'alii seu Novum Organon, despre însemnătatea părţilor celor mici, fe nomenelor în aparinţă neînsemnate din vieţa unul poporu, ca şi din viaţa cea mare a na turii; şi mai sciţi ancă că şi astăzi nu unulu, ci toţi istoricii credu în adevărulii dictonului „Ies petits cotes de Vhistoire en sont souvent Ies plus granăs". Eî bine, multe din aceste părţi mici, care adese ori devinii păr ţile cele mari ale vieţeî istorice a unui po poru, le găsimu păstrate c'uă stăruinţă ne întrecută în versurile populare. De aci în semnătatea ce s'a acordaţii şi se acordă, din ce în ce maî multti, literaturii populare în apusulu Europei ; de aci, în Orienta, la noi bunioră, în mi^loculu nepăsării generale, curagiulti unora, maî mulţii ancă... medie vala bravură a unora de a stringe, câtii mai iute, aceste admirabile „părţi reicî" ale isto riei ndstre, de a scăpa de corupţiui,ea tim pului actualii, nepotriviţii cu gingăşia şi suavitatea museî de uâ-dinioră — nepositiviste — versurile populare române . i divini verşi popolareschi, cum d^icea uă-dinioră Giusti pen tru poesiele populare italiano. Pe lângă acestea, deca doinele, baladele şi legendele au adese ori trebuinţă d'a fi istoricamente lămurite cu ajutorulu cronicelor,
de cate ori datele cronicelor nu vom . jutate, lămurite şi minunaţii de multu vuţite cu datele colindelor, cu eeia-c porulii şi cântăreţii luî aii adunată ^ servatu în versurile lor ! Puţine sun' rare cele-ce vă spunu cronicarii asupr.. merciuluî de la Dunăre cu pop6rele apunumite tote, de Turci şi de Români, Ft<> ncmidă frâncescU. Citiţi colindele din ■ gerea G. Dem. Teodorescu (pag. 63 ş; mâtorele) şi vă veţi încredinţa, ca si că cele-ce poporalii a cântată în acest.» vinţă pe malurile Dunării, între Gali" Olteniţa, nu potu, nu vorii trebui s«* i;.i norate de celu care vr'uă-datâ s'ara ". meta a scrie acesta parte a civilisatiu:.: mâne: istoria comerciuiuî dunărenii. Nu suntă puţine, nici rare. ce e dre:* amănuntele forte interesante. pitore> , deseori şăgalnice (în cronicarulu 2>7'« ce nise daă de cronicari asupra costu.. românii şi schimbărilor luî, în timpii d* secule, de cându avemu date asupra'!, tuşi, ceia-ce spune unQ colindă ald d-!i Dem. Teodorescu (pag. 56 şi altele) a.stofdor vcneţiane, asupra reputaţiunil d>.ele se bucurau în ochii poporului, as'.;;deielor poetice, ori practice, ori hazli':. c citau în mintea cântăreţilor bătrâni, i. fi nici-uădată lăsată la uâ parte de o?l:. ■ aru ţină de aprdpe să'şl dă binp fecîiu spre costumele nostre din seculelo t*. Ună esemplu: completaţi, bunioră, ■ spune Cronica anonimă (cdiţiunc-a C r" cenu, tom. ui. pag. 152) cu privire '.: nele frâncescişi la stofele veneţianc, c ce veţi citi în colindulă suscitată, şi ■. sicuru că alt-felă vi-se va înfăţişa (--.' ce cronicarulu a voiţii să facă, cu praa i bătrână şi adeso-orl desgustatâ. Cronicarulu, în înşirarea evenin-.iaî< maî tot deuna obosiţii şi grăbiţii d* < mintele care vină pe urmă; n'arevre'. descosă lucrurile în tote ^usâturilr- j. ne arete prisma cu tote facetele el ; ha obosită, amărâtă, înfricoşată, t>lu no de multe ori tocmai facetele la car»? .
fill.'l
mu, nu pe cele maî însemnate, maî elo;te, maî caracteristice. De câte orî nu v'aţî ;>erata pe Nicolae Costinu şi chiara pe ctilcea, pentru că, in locii de a stărui apra unui incidenţa, după care d-vostră aţi văduta întocmai pe unuia din protagotil istoriei nostre, cu obiceiurile, cu felulu, firea lui, ei- Nicolae Costinu ori Nicula-atl trecutu iute peste dânsuia, păreni-ii-se că, decă ei l'au văzuta şi adesea oaru l'aii simţită, şi cei care aveaîl să vină ipa dânşii ereail să'ia cunoscâ totu atâta ■ bine. Cantăreţulu poporara săa, după cum se ce de obiceiu, „ barzii necunoscuţi ai poiruluî româna u, nu purceda totu ast-felu. u'su multe, ca în cronicari, evenimintele • eî cântă ; în schimbu ansă acelea, care 1 avuta puterea d'a-le descepta inspiraţiu:-a, vora fi cântate în tâte părţile şi cu Le amănuntele lor. Nimica nu scapă poeilul poporara : tote părţile, şi mari şi mici, e evenimentului vina pe rânda în colin:lu, în doina, în balada seu în legenda ce u alcătuiesce. Mi-'ia închipuiesca, pe unuia i aceşti simpli, der magnifici aedji ai po dului româna, se<|enda la umbra vr'unuî pjarft, pe întinsele câmpii de la vale săa î plaiurile de la munte; departe de totu ; scomotuia oraşelor, de neajunsurile, de smerniciele şi de neasemuitele chinuri ale arii de atunci ; cu sufletulu liniştita în ţa măreţei linişte a naturii ; cu inima blândă pornită spre duiose cântări; sciinda din uda orî din ved^u cele-ce s'au petrecuta în propiere orî în depărtare, şi încependa a lodula pe fluiera, ca uă-dinioră păstorii lui >ocritu. săa ai lui Virgilia, povestirea poecă a faptelor şi djselor care treca, care inta de trecuta la nemurire. Unu ast feia de :>etti, uă inimă ca acesta, nu va uita nilica din faptuia ce cântă. Şi d'aceia <|i•amu maî susa că eî, prin ănsăşî natura -•inposiţiunilor lor, sunta mai compleţi asura multor subiecte, de câta unii din croicariî noştri. Şi pentru aceia repeţimu că, iră studiuia şi deplina lor cun<5scere, viaţa
română din trecuta nu pote fi nici înţelesă, nici altora bine spusă. Pentru a vă convinge şi maî bine de adeverulu fiselor nostre, luaţi cele-ce cronicarii ne spunu asupra cochetăriei femeiesci. Amă nuntele date de denşiî nu vă vora mulţămi, nu vorii fi destule: fiă-care din ele, în parte, nu vora fi complete. Alăturaţi- le ansă de cele ce spună colindele din colecţiunea G. Dem. Teodorescu (pag. 78 şi altele), de cele ce adaugă oraţiele de nuntă, şi altuia va fi la urmă, după aceste studii şi comparaţiuni, portretuia cochetei române, „Celimeneî" dintre Carpaţî şi Dunăre, femeia tipa, căreia din nefericire 'î-a lipsita în secululu trecutu, orî în secululu XVII, una Moliere săa ceia puţina una Marivaux, pentru a'î nemuri seu a'î face clasici „plescăituia pa pucilor,, şi ochii cei de multe vorbitori. Dăr aci maî găsima descrisă şi starea ţă rilor române în acele momente de viforose primejdii, candu domnii şi boierii cu doru de ţeră nu sciaa cui să-'şî mai închine sufletuia, pentru a înghiţi maî lesne paharuia durerilor naţionale. Poporuia se scolă cu mica cu mare: e vorba de prăpăduia, ori de viaţa României. Dintr'una capătă aia ţării la altul u, totă suflarea românescă tre buie să fiă vestită, pentru a sbura în ajutoruia celor ameninţaţi. Pentru acesta (la pagina 178 şi înainte) citiţi în colecţiunea Gr. Dem. Teodorescu versurile închinate bu ciumului, buciumarea primejdiei în cele pa tru unghiuri ale ţării, pentru ca să afle totu Românulu că ah sosita vremurile de grea cumpănă, cânda vieţele tuturor trebuiescu închinate vieţeî naţionale. Scena, ast-felu înjghebată după datele poesieî poporare, aru ave aceiaşi epică poesiă între Carpaţî şi Dunăre, ca şi scenele elveţune, care au inspirata pe Schiller şi pe Rossini în Wilhelm Teii Şi adj ancă, în muscelele, şi munţii, şi văile, şi prăpastiele Oberlanduluî bernesh, s'aude gemătuia buciumului elveţiană, care altă- dată, cânda Elveţia erea apr6pe ca noi, răsuna îngrozitorii de pe pis
curile Alpilor, pentru a chiăma pe muntenii liberelor cantone la luptă în contra cotropi torilor Habsburgi. Marele timpuri în patria lui Wilhelm Teii, măreţe timpuri în patria lui Ştefanii după RCsboienî, candft buciurnulfi, cantata de poporul, arunca în aerulu Moldovei strigătului iresistibilu alu vitejiei : săriţi, Moldoveni, la luptă! In partea , care nu e din cele mici , în partea care e cea mai însemnată a cule gerii d-luî G-. Dem. Teodorescu, în partea care privesce limba, meritele colecţiuniî şi serviciele ce ea va aduce gramaticilor şi filo logilor romani nu se potu număra. Câte fenomene gramaticali şi filologice ro mane nu-'şî găsescîi lămurirea seu justifica rea lor în construcţiunea fraselor din ver surile colindelor, oraţielor şi celor-1-alte fe luri de poesii ! Câte întorsături, admirabile prin românismului, vivacitatea, potriviela şi espresivitatea lor, n'aru reintra în curen tului fraselor vorbite, deca aceste colinde şi oraţiuni aru fi să fiă mai do mulţi cuno scute ! Ş'apoî, cu câte cuvinte n'amu îna vuţi vocabularul a nostru djlnicu, deca neamQ sili a ne apropria celu puţinii uă parte din capitalului acelora, care aii compuşii co lindele, doinele şi baladele ! Mulţâmitâ mesteşugitelor inversiuni ale versului popu lara, penă şi nefericitului de ii (scurtă) şi-arii recăpăta dreptului de vieţă în scrierea românescă, er elisiunile şi cele-1-alte licenţe, ce ne permitemQ în scriere şi în vorbire, s'arii oţărî, uă-dată pentru tot-de-una, penă unde potu şi trebuie să mergă. In alcătuirea versului românii şi a măsu rilor lui silabice, nu e poetu d'acum, care să fi /euşitti a'şi varia măsura mai bogaţii de câtu poeţii poporului. ţiceamu mal susii că libretistulii viitorelor opere^şi operete române se va ajuta mulţii, forte mulţii, din citirea şi studiarea versurilor populare. In adevărti, fără de ele nu poţi sci penă unde potu merge licenţele ce-'ţî permite geniulu limbii române ; care suntu vocalele, bunioră, din chiarti miedului
vorbei, care potii fi unite, contopite, .•; cate prin aşa numitele sinerese, sinaic lisiuni şi alte licenţe prosaice seu pr+4 şi, repetu, tote adecuate cu natura li' române, tote atâta de bine potrivite Iu sura versului, în câtu urechia si dict: nu se simţii câtuşi de puţinii supăra: au dulii seu rostitului lor. Vorbi vomii ancă de consunele eufoi de inversiunile cele tari, der roraanesci : felulâ cum Românulu a sciutu pene" şi >. mai pocite cuvinte turcesc! să de hainmânescî şi ore-cum frumdse ; de bogaţi. finită a diminutivelor ; în fine, de creart..' vintelor prin analogia, tot-de-una fon.merite? Se djcea, iarna trecuta, că mi nu o mai greii de câtti facerea se a tr cerea unei o; erete, în versuri de decs măsuri, pe românesce. Poeţii, care au î> versurile coleoţiuniî Teodorescu, probezi trariului şi depunii în favorea mladit-: elasticităţii limbii nostre în moduiu ■ maî străluciţii. ir Uâ apropiare intre poeţii cel vechi şi jw. pulari. - Cine so fi fostu „barzii nec'.iuos'-jţ' .. porului românu"? — Deosebirea între pcioţ 1 j« al Franciel şi poeţii noştri populari — L\>iab \. d-lul G. Dem. Teodorescu : Petrea Crtţvti $»/• lăutarului Brăilei.
Vorbindii despre diferitele cotecţiu;'poesii populare române, edite şi ineeiu-, citaţii printre cele mal însemnate, nu . cunoscută publicului, colecţiunea d-lul G 1 Teodorescu. D-sea a bine-voitu a ne ii.; 550 de pagine deja imprimate, pentru răsfoi şi a ne convinge, ancă uă-datl multu, despre minunatele îususirl poet;poporuluî nostru. Suntii, pote, în aceste 550 de pa jine, t 35000 de versuri de tote felurile. Nu i : că în tote criticulil şi omuIU degust, găsi numai de admiraţii, der mârturi.că, în aşa numitele cântece vechi, pe d-lu Teodorescu le numesce solare şi .* A se vcdtS „Curieniiii literarii* araru'. i rulu Rmănulă din 2 3 Septembro 1^S«*>.
«97
'tiose, în cele istorice, şi maî cu semă în ufecele vechi haiduceşti, cititorului nu va găsi jiicu care să Mă banalii, nepusă la loculii i, forţatu, prosaicii : într'unu cuvântă, nu găsi unu singură versă, care se facă petă udmirabilulă totu alii cântecului. întâlnesc! părţi d'uă poesiă incomparabilă; i pesto versurî a căror vioiciune, frumut e şi pitorescă te oprescu în locii ; găsescî alise ale inimii umane d'uă filosofiă mulţii ii adâncă de câtu a „capetelor profunde", irprinderile, pe care iubitorulti, der nu ancă deplinii cunoscetorulu poesielor populare mâne, le resimte la fiă-ce paşii, citindu arcle, supcrstiţiosele, istoricele si haiduce•lc din culegerea G. Bem. Teodorescu, suntii :Uu de numerose, în câtă stai şi te gânşcî ce felu ereau timpurile acelea, cându .•unoscuţiî cântăreţi aî poporuluî română uu pornirile tainice ale inimii omenesci frumuseţile cele fără numără ale naturii atâta artă, cu atâta poesiă, cu atâtea eice, orî blajine, ort duiose accente ! Minu te timpuri şi falnice inspiraţiunî ! Citindu bucăţi de poesiă populară ca Mierla iturtfulă (poetice metamorfose, pricinuite gingaşulu amoru) seu ca Mesterulă Ma te (versiunea scrisă de d-lă Teodorescu ■ pa nemuritorulii omi-archivă ală folklorui română, moşă Petrea Creţulă Solcanu tarului Brăilei) ; admirându într'acestă bu:ă plângerile sfăşiătore şi de loca „pregă• ■:l ale „Capleî", nevesta luî Manole, apoî nturile poetice, ca cele din Miulti CobiulU
Şi pentru ce ore s'aru pare ciudată lucru şi neînţelesă stăruinţă iubirea cântecelor populare, cându cercetătorulă e sicuru că găsesce şi în ele, ca şi în cântările marilor poeţi, ale inimilor alese, aceleaşi inspira ţiunî, aceiaşi putere de simţiri? In Francia cântăreţii poporuluî, atunci cându fraţii lor, ţăranii, asudau greu de totu subt împilările domnilor şi împăraţilor, întrebau în sublime versurî populare pentru ce ore eî n'aru ave dreptulu să cânte, să-'şî spună durerile, cându — inima le spunea -eî reuşiau maî bine de câtu alţii a le cânta cu dulceţă şi neîntre ■ cută frumuseţe ? Nous somrnes hommes comme ils sont, et tout autant souffrir pouvons, et tout aussi grand cceur avons.
Er la noî, cându poetulă rămânea singură cu crângulu şi triştii cu dorulu,
credeţi ore că plângerile luî nu răsunau totu atâta de duiosă şi totu atâtu de adâncă ca şi ale altora, maî luminaţi, pote, de câtu eî, dăr de sicură nu atâta de simţitori ? Intr'adevăru, simţiaă adâncă şi vibrail cu putere aceî minunaţi autori aî „Cicorei", aî lui „Gelipii Cos tea" şi al atâtora bucăţi din colecţiunca Teodorescu, pentru a reuşi să esprime, cu atâta unitate, nenumăratele sim ţiri ale inimii, falnicele privelişti ale naturii, vitejiele neîntrecute ale haiducilor. De aceia, cu câtă cine-va frecuentă maî desă acestu felu de literatură, la noî ca şi aiurea, cu atâtu maî multă devine în stare de a-'i ju. deca şi apreţui tote frumuseţile. Ba ancă la noî, pe lângă admiraţiunea artistică şi desinteresată a frumosului, care strălucesce în poesielo populare, se mai adaugă şi fo losul îi reală, mare, bine-făcătoră, care reese totu-dă-una din studiulu linguisticu alăace. stor cântece. Aceia, care cântaă pe „Miulil Cobiulii" şi pe mândrulu „Corbea", sciaă să se slujăscă forte de bogăţia şi de mlădierea limbii nostre ; aveau cuvinte pe care noî, din neferi cire, leamă uitată, ori le dispreţuimu; pu-
008
teau maî bine de câtu noi s6 înobileze, prin figuri poetice, cuvintele prosaice ori comune, ce întrebuinţau în versurile lor. Citiţi cân tecele haiducesc!, şi veţi vede că suntemu în raarginele celui maî stricta adeverii, susţinendu că autorii lor ereau adeveraţi' ma gistri de stiJQ, stăpânii netăgăduiţi al con deiului, totu atatu de drepţii şi de bine, precum ereau şi poeţi de mâna ântâiu. Astfelu nu veţi întârzia a v8 esplica, cum neamii esplicatu şi noi, iubirea scriitorilor ale căror nume le citarămu maî susu, pentru poesiele populare, pentru cântecele bătrâne. Me" voiu încumeta a face uă apropiare, pe care mulţi nu se voru îndoui unii rainutu s'o califice de sacrilegă, în numele cultului lor-şi alu meu -pentru clasicitatea greco" latină. Blasfemii, se poto, der pare-mi-se că spună adeveruia, cutezândă a dice că nu v6dfi enormă deosebire între versurile poe ţilor primi aî Greciei şi aî Romei, şi ale poe ţilor populari, atatu de la noi, câtii şi din alte ţerî, vorbescu de Italia şi de Francia. Prin primi înţelegu pe ceî mai vechi, pe aceia care nu cunosceau ancă tote secretele artei, pe lângă puterea inspiraţiuniî. Drepţii şi fără superstiţiune vorbindu, deca amii lua versurile ce ne maî remânii de la vre-unulu din poeţii lirici ai Greciei, eolicl s6u ionici, ori cântecele elegiacilor de la Roma, chinru şi p'aie celor erudiţi, şi deca, uitându adoraţiunea şi respectulu nostru pentru densele, le-amu alătura de versurile populare, ca cele din colecţiunea d-lul G. Dem. Teodorescu-s6 (Jicemu pe alese, pen tru a micşora întru cat-va blasfemulu- cre deţi că frumuseţile celor d'alu doilea a.-Q fi întunecate de frumuseţile celor d'antăiu ? Po bună şi curagiosă dreptate, n'aţl găsi ore şi in secundele aceleaşi însuşiri de sin ceritate, de poetică emoţiune, de simplici tate, de adeverată pricepere a naturii şi de minunată frumuseţe a formei, ca şi în cele d'alu doilea ? Eu credu că da ; susţinu că, de sicuru, cercetâtorulii, nu după multă ostenelă, se va convinge de adeverulu fise
lor nostre şi nu va intardja a ii.-. aceiaşi credinţă ca şi noî. Atunci, pentru ce versurile popula:totu atâtu de susu în ochii cunoscca şi semenele lor, versurile clasice n I ce unele suntu citite, comentate, s? ■ şi de secul! continuu admirate, er alt găsescu de catu la 1000 una singur miratorQ, care sS sciă sS le preţui- sS le aducă meritate laude ? După cu: neau versurile francese populare, j. le citarămu maî susu, „deca şi ei s-u: meni, deca şi eî (cântăreţii poporul inimă totu atatu de mare şi totu at.i simţitore ca ceM-alţî", pentru ce se': rămti ? E! pentru că aşa e dreptatea om-pentru că admiraţiunea omului e pont: : lucruri mumă, er pentru altele ciuir" In Francia, penă la romantici, a-îm;, • inspiraţiunl ale poeţilor evulul-meJij cunoscute, citite şi apreţuite ? 6ve av>. va curagiulu a spune lui Boileau &-, torilor lui că admiră pe romanciaril < poeţii din naintea lui Villon? AI fi hărăzitu, la momentu, cu epitetulu obara şi de nepeptenattt, deca ai li fiţi. . atare declaraţiune. Pentru ce ore amu găsi ciudarG. dreptu, şi durerosa lucru nepăsarea cuiul pentru una „Corbea" sea pentru . ' sglobiuhi", c&năU uă-dinioră. nu e de r tocmai acum 100 de ani, Shakespwu,. tractaţii în Francia ca păgâna şî ca r tica, ca. scriitorii care nu scie ce va > natura omenescă sea delicateţa sim*, lor, Shakespeare care scrisese Iî:. ■ sea uă lincăielă cerută de politeţa ti:r pentru a'ia face represintabiia, cu a^ vinte, ceia-oe se face şi s'a făcuta «î -' la noi şi aiurea, cu poesiele popular* Citinda aceste poesil populare dia gerea Teodorescu, şi'n deosebi pe ct.-
69!)
iii întrebare se va înfăţişa mereu spi.i, şi mulţii arii da cititorulu, ca şi noî, >'i răspunsa la întrebarea luî. Cine ereaa i poeţi, pe care, în lipsă de orî-ce alte unte, noî ne mulţămima adj a'î numi [ii necunoscuţi aî poporului"? Cine di ni MateiQ Basarabii : Frunză, verde matostatu, heî D6mne, se nu mergi in Ţarigradii, că'I Sultanulu superatu de jalba ce-a capotatii ?
ornanţi dfn ţâră ori din Ardeia djcea adu Şerbanu Basarabii să tracă munţii coprindă frumosa Transilvania, îndemu'lfl cu Frundă verde micsunea, hal, Domne, Măria ta : sciii ascunsă cărarea ; hal. Domne, s'o stăpânesc!, de păgâni s'o izbăvesc!...?
in fine, erea acela, care cânta, cu neL-utâ mândria româuescă, în cântece ca Calomfirescu, pe banii Severinulul, caimacani! Oltului şi boiariî târgului,
esaltâ de bucuria, uitându-se cum ... la stânga Domnului Domnului şi Banului, şedu Buzescil şi Câplescii, căpitanii oştilor şi groza păgânilor ?
nti'u ce, nici în cântecii, nici aiurea, poen'a lăsaţii nici urmă măcaru de aminluî? Pentru ce atâta impersonalitate, u eî, acestî admirabili cântăreţi aî mânl"r străbune, nu ţineau în manile lor !u satirei şeii săgeţile ascuţite ale epiieli ci, din contra, nemuriaii în laude şi mtece pe eroii lor? Mctelli la Roma adreptulu se" porte Sâmbetele poetului Nel-âci Neviii îşi rîsese de eî ; der pentru ce ■scil sea Câplescii arii fi voita răuia poe
tului care 'î cânta ca pe „căpitanii oştilor şi groza păgânilor ?" Inţelegemii pe poeţii po pulari aî Franciel, când ti
versuri, pe care poeţii târgurilor le transfor mară mai la urmă în cele următore : L'auteur de ce vaudeville ne dira pas ce qu'il est, par la raison qu'il se plaît â voiv de loin la Bastille !
Muşcându, persicându, biciuindii, poeţii po pulari aî Francieî, porniţi spre satira şi epigrame, nu ca aî noştri, aveaii totu dreptulii să se ascundă. Aî noştri, din contra, ereau de tote, numai satirici şi muşcători nu. Atuncî. pentru ce nu li-se scrie măcar unora numele. daca nu şi ceva amănunte din viată? Lucrulu pare cu atâta mai neînţelesu, misterulii cu atâtu maî greii de pătrunsa, cu câtii uniî,deca nu cei maî mulţi, se bucurau de protecţiunea specială a curţilor domnescî din Iaşi şi din Bucurescî, a curţilor boieresc! de prin diferitele oraşe ale ţărilor române. Făptuiţi, povestiţii de călători care au foştii şi staţii în Târgoviste şi Suceva prin secululu XVI, în privinţa poeţilor populari săii, maî propria, în privinţa poeţilor care ereaa însăr cinaţi a spune poporului în versuri acţiunile măreţe ale domnului sea ale întregului neum românesca, faptuia s'a petrecuta la noî, în ţările române, întocmai cum se petrecea cu truverii şi cu trubadurii în Francia evului de mic-loca. Nu ni-se spune daca la noî poetuia umbla din oraşa în oraşa - aşî oii ce maî bine din moşia în moşia boierescă şi deca gentildoncle române din vremurile aceka îî chiămaa pentru a le spune versurile lor, ca altă-dată damele Provenceî pe amoroşil trovatorî. Scium ensă că domnii români, ca şi sultanii din Constantinopole, aveaţi po^ţî pe care ii plătiaa din banii lor, din banii ţă rii, pentru a le cânta victoriele, faptele lor cele mari sea credute ca atarî. Una cânteca asupra amorurilor luî Stefana-ceia-Mare âia cântaa Slavii din Veneţia la începutuia so
700
cululuî XVI, în limba rutenă, tradusă pro babilii din moldovenesce şi compusă în origi nală de vre unulă din poeţii poporului, poeţi ai curţii în vremurile acelea. Totă ast felu audiau câletoriî cântece de felul u celor isto rice, adunate de d-lă G. Dem. Teodorescu, la Iaşi, la Târgoviste şi în alte oraşe. Le cântaă soldaţii, ca s6 se inimeze şi sS într<5că în bărbăţia pe predecesorii lor; le cânta poporulu, pentru a'şî iubi şi respecta şi mai multă pe domnii lui. Incontestabila, pene* acum totulu ne face a crede că între acei poeţi vulgarisatorî ai is toriei—unu felă de aedî şi filoiofl-poetl ca în Grecia -şi între autorii poesielor istorice din cdccijunca Ttodorescu esiste" mai multă de cată uă unică legătură. E singura urmă ce ni-se presintă despre denşiî, şi de aceia ţineamă a o da la ivielă, ac|î cândă istoricele, şi haiduccscilc din cclecţiunea Ttodorescu readucă în mintea şi pe buzele fie-cărui cititoru ală acestui însemnată volumă nelipsita între bare: cine ereau aceşti „bardî necunoscuţi ai poporului română ?" In ceia-ce privesce sciinţa şi consciinţa cu care d-lă profesoră G. Dem. Teodorescu a adunată aceste preţidse mărgăritare ale ge niului poporului nostru, nu mai anul nimica de d,isu. Credă a fi arStatu cu cătu respectă folkloristulu romană a pusă pe chârtiă ver surile do totă m&sura ce i-se spuneaă de diferiţii sâl colaboratori : Pctrea Creţulă Şolcană, lăutarulu Brăilei (care ocupă locuia de onore în mai tdte notiţele puse la începutulu cântecelor), pe urmă bStrânl si tineri do totă mâna; artileristî şi babe multă schi ţare; marinari care, studiându secretele bu solei la Brest, în Francia, şî-aduceaă aminte,
stent
înfierbântaţi de d-lă Teodorescu, de lalomiţeî ; institutori seu instituţie, torî de la Crucea-de-petră din Buci:şi locuitori de pi in satele district-' câmpiele Brăilei, din colinele Târgovi;uniî îi chiamă Papă-lâtiă ; nu scii e vre unulu şi Sfarmă-pktre ! Rep- ' . că. pe d'asupra tuturor acestor colii.' dominându'î cu totă slava fesului si anteriului, reese, s'aretâ şi se înalţi, : popeele antice... vertitur diblam tenens et toto vertico = ■
Petrea Creţulă Solcană, nemuritoruiC ". alu Brăilei, pe care d-lă Teodorescu tografiată cu scripea la peptu si cu iu în mână, ca şi cum ar fi gata s6 rec modiându-le, miele de versuri pe ca:*.ristulă le-a adunată cu sfinţenia. E n- b8trânula Ţigană, în costumu'I tom1-! Barbulă lâutarulă, ultimii represL" acelor tarafuri de lăutari, care aii:.: trecerile şi dorulă generaţiunilor vPeste cât-va timpă, acesta insem:legare de poesit populare va esi pe de sub tiparu;prin urmare stucV-.. şi literaturii române voru ave de '.■■ sedendu nisce testurî atâta de or:.: atâta de fidele. Gramatica, etica, fi. istoria, cu tote subdivisurile el, vo;-. . cele 48000 de versuri ale col >cUH»ii <_r. Teodorescu cele mai bogate, cele m.;i sânte şi cele mai neasceptate ani»:.. Ală lor e acum rândulă st" tragă f . aedstă incomparabilă corn ora a g>.T.: pulară ală României. Noi asceptămă cu dragă a le vtOlon-Ior.
701
ERRATA. indii cu totulu anevoiosu ca, într'uă lucrare de felulu şi de mărimea celei de ţaţă, iu se strecore diferite erorî de tipării, bunulu simţii alu cititorilor va îndrepta pe neînsemnate. Cele de ore-care importanţă se vorîi restabili după cum urmeză : Dlona
II I I I I I I I I II II 11 I II I 11 II 11
rândulu
versulii
31 46 3 5 8 IU 236 7 60
11 I 11
3 242
14 44 27 342 432 642 771 788 19 56 177 3
la
odinile
ordinile suliţt strada gonită
strda goitu. d'at do dantu nescutîi oe-amu deu6 gaia
finalu
I II 11 I 11 II I II I
le
11 26 85 15 58 26 93 19 281 339 289 5 25 7
Dacia vinăriciii tenSrulii Dobrogea variantă versificării d 61 uri
suiţi
10
se se citâsucă
Decia vinăiciu tenăruiti Dobregea veriantă verificării delur
118 o
I II 11 1
în locu do
Tzbym 'neşlă cat 11 metricii coldâlbei seriere dorirmti dumneed îi măutuie Caledarulii alţi desolvare mode pote culugSriciore augumente frucjiti Liugura offence sora porodiatti
dat doi danţu născuţii ce-ainti două găsia Trda/tov 'nşelă cantii merticii codălbeî scriere dorimti
dumnezeii mantuie Calendarulti ale desvoi tare monde porte călugericiore. augmente frund^işu Lingura oftense sera ]>arodiatii
702
-\
La pagina 259 285 302 315 330 330 330 330 349 356 360 381 375- 422 390 391 404 414 418 419 420 424 443 448 453 460 478 484 493 494 500 501 504 504 520 523 525 562 568 575 609 612 645 645 656 657 660 602 662
colona I II I I II II II II II
rânduiţi 22 17
versulu 4 8 7 24 44 45 6 14 32
28 51
I II (cola 25, 26, 27) 35 II II 31 II 4 11 26 4 II I I II 1 I II 39 I 39 II I I II II I II I I II II II I II 11 I II I I II 1!) I I
96
57 1 1
32 337 350 426 21 28
288 341 34 107 15 97 239 535 754 SG 621 120 4 84 167 217 33 74 77
în locu de S'O firige spârncenile ci'cQ floricele feţişore intră muire dicce Catonere decanta marulu 375-422 apogrife tete idită Stătu candenţă evenminte 'nchidiaa olua Precletulu scete r&cere Negu-vodă Pejbenulu Tâgroviste eraau 'ncruta v8 vă bolă păstrugă palitinu f<§a 'ncelica cutea mână făcea 'nchăia afla dalabe deshide alamă pag. 956 nunutaşj Nega fină finu
se se citescă
ş'o frige sprancenile ci'su floricele fetişâre intră muiere
dă Prejbenulâ Târgovi^te ereaii 'ncrunta s8 ve bolă pestrungă paltinii fetă 'ncălica curtea mână făcea 'nchiâia afla dalbe deschide alamă 656 nuntuşl Nega finu fină
,ii.",
SCARA MATERIELOR. Versuri •aventare. ţiune către „Academia română". an! despre Moşă-ojunu, 4 10 6 14 Parodia II 18 iechiulu y_EXi5oviaafi■ Chris., Crâciunii şi sf. I6nu 88 -anulă nostru îs. Christosu. 60 ■iristosu şi apostolii . . . 65 iindulu lui dumnedeii. . . 70 j'.indulu lui dumnedeii. . . 93 ''■inia de betrânu .... 130 • iindulu sf. Marii .... 45 •"•'indulu sf. Vineri .... 60 iv'.ndum archangelilor. . . 105 385 "lindiî pentru familii . . . 49 .,:ndu de ferestră .... 71 ■'indii de ferâstră .... 41 'iindu de păstorii .... 56 'indii de preoţii .... 60 "lindu de preoţii .... 56 • iindu de preoţii .... 72 ■ Undu de preoţii .... 61 '.■i'ilu 86 ■■'■ indii de voinicii străinii . 117 lindu de teneru .... 00 jiiadu de teneru anume lonu 73 76 ',:mdu de coconii .... 96 ■'iindu de copilu .... 53 40 48 70 :.du de ostănii .... ■ ndii de voinicii .... 50
Pagina
3 8 10 11 11 11 12 12 12 12 14 16 17 17 18 18 19 20 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 39 39 40 41 41 42 43 44 45 46 47 49 50 51 52 53 53 54 55
Versuri
42. Colindu do ostenii . 65 43. 110 44. Colindu de ferestră . 86 45. : iu 46. Ciuta 106 47. Colindu de fată. . . 113 48. 112 47 49. 50. 85 91 51. Colindulu cerbului . 52. 35 65 53. 55 54. Colindu despre diuă . 36 55. Colindu de fer<3stră . 86 56 Sandulu 62 57. 91 58. 59. Colindu de teneru neinsurati 125 60. 95 79 61. 66 62. 25 63. Colindu de flăcău. 54 64. Colindu de omii însuraţii . 50 .65. Colindii de însurăţel. . 78 66..Colindu do însuraţii. 77 67. CoTrftăw-dâ^familiă . 97 68. Colindu de îrTSataiii. 92 69. Colindu de flăcăii. . 70. sl"\. 71. Colindu de fetă-mare 61 72. 41 73. Feta Radului . . . 79 74. Colindu de femeia măritată . 62 75. Colindu de logodnică 41 76. 76 77 Colindu de fetă-mare 122 78. Colindu de fetă-mare 79. Colindu de fetă logodită . 141 77 80. Colindu de fetă-mare 118 81. Colindu de veduvă . 61 82. Colindu de veduvă . 40 83. Colindu de năvodarii . 65 84. Colindu de năvodarii 101 6321 85. Colindu de pescarii . Noţiuni despre Ste şi Vicleimă. 8 1. Strigarea cu „steua" 6 2. 8 3 Steua cu Vicleimu . 32 4. Cântarea ântâiu (ed. 1830). 32 5. Cântarea ântâiu (ed. '. 848). 20 6. Cântarea a cincia (ed. 1830) 20 7. Cântarea a cincia (ed. 1848) T
*
Pagina
55 56 58 58 60 €1 62 64 64 65 66 67 68 63 69 70 71 72 73 75 76 70 77 77 78 70 80 81 82 82 83 "Jjt—-—
84 85 86 86 87 89 91 01 93 94 94 95 98 100 100 100 100 100 ICI 101
701 Versuri
8 Vicleimulu (var din Muntenia) 432 9. Vicleimulu (var. din Moldova,). 784 10. Joculu păpuşilor" 836 2178 Noţiuni dospre Vasilcă. 1. Vasilca 50 2 Vasilca 90 140 Noţiuni despre Pluguşoru. 1. Pluguşorulu 120 2. Pluguşorulu 50 3. Pluguşorulu 26 4. Plugulu 203 5. Urare cu plugulu 104 6. Plugulu 246 7. Pluguşorulu 5:8 8. Pluguşorulu 198 1-185 Noţiuni despre Sorcovă. 1. Urare cu Sorcova 20 2. Parodia Sorcovei 11 3. Urare de diminâţa anului nou. _7 ^8 Noţiuni despre Oraţiele de nuntă. 1. Regulele nunţilor. . . . . 376 2. Oraţia do nuntă 276 3. Oraţia de peţitu 69 4 Oraţia de nuntă 274 5. Oraţia de nuntă 123 6 Vornicia ........ 44 7. A doua variantă 88 8. A treia variantă 39 9. Oraţia pintenului 84 10. Oraţia pintenului 25 11. Oraţia de iertăciune ... 02 12. Oraţiune de nuntă .... 49 13 Oraţia la încoronarea Domnului 41 1550 Despre Rugăciuni, cântece, jocuri de cojJti. 1. Rugă către sf cruce. ... 16 2 Variantă 8 3. Către fingerulu păzitorii . . 8 4. Rugă către ungorii .... 4 5. Închinarea perinei 6 6. Ruga sf. Nichita 43 7. Cânteculu sGreluI .... 9 8. Luna nouă 12 9. Variau! â 12 10. Cânteculu fluturelui. ... 14 11. Cânteculu ariciului .... 16 12. Cânteculu melcului 7 13. Cânteculu ursului 9 14 Imitarea broscelor .... 5 15. însuşirile vacel porfecto . . 3 10. Cânteculu ierbel „sângerica". 6 17. Cânteculu păpădiei .... 6 18 Simple recitative 8 19. Cîlumâ reciprocă între copil . 10 20. Cincl-spre-decimo silabică. . 5
Pagina
102 109 120 134 135 135 138 139 140 141 141 143 145 148 154 158 159 160 160 162 163 169 172 173 176 178 179 180 180 181 181 183 184 1S6 188 188 188 188 188 189 190 190 190 190 190 191 191 191 191 191 191 192 192 192
21. 22. 23. 24. 25. 26 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36 37. 38. 39. 40 41. 42. 43. 44. 45 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54 55. 56 57. 58. 59. 60 61. 62 63.
Joculii d'a ascunsole . A doua variantă . . . A treia variantă . . . A patra variantă . . . A cincia variantă. . . A şesea variantă . . . A şaptea variantă . . A opta variantă . . . A noua variantă . . . A decea variantă. . . A un-spre-decea variantă A doue-spredecea variantă A trelspiedecea variantă A patru-spre-decea variantă A cincl-spre-decea variantă A şese-spre-decea variantă A şepte-spre-decea variantă A optii-spre-decea variantă A noue-spre-decea variant A doue-decea variantă . Inainto do ascunse . . A doua variantă . . . A treia variantă . . . Joculu d'a armaşulu. ... Joculu d'a craiu-slujesciî . . Joculu d'a ulceluşele ... Joculu d'a baba-6rba . A doua variantă . . . A treia variantă Joculu d'a zidulu A doua variantă A treia variantă Joculu d'a feţele . , . . . Joculu d'a inelulu . . A doua variantă . . . Joculu d'a lumînarica . A doua variantă Joculu d'a baba-gaia. ... A doua variantă A treia variantă Joculu d'a vrabiele .... Joculu d'a ghicitele . . . Joculu d'a hoţii
11 ~ 1!* 9 11 1K< 19
Noţiuni despre LăzărelS. 1. Varianta ântâia 2. A doua variantă ..... 3. A treia variantă 4. A patra variantă
4? MS 4;' .V
»> S 5
4 9 11 8 1H
Noţiuni despre Paparulc şi Oi'onms. 1. Paparudele 20 2. Paparudele ->ti 3. Păpăluga 13 4. Variantă tradusă 11 5 Pirpiruna la Greci. ... 14
{
To.;,
Versuri
Caloianulu. icaloianulii Calianu . .
28 39 15
166
s pre Ghicitori, întrebări şi probleme numerice 7 Ghicitori şi variante .... 1753 întrebări 183 orna numerică 154 -L-ale pre înveţate 138 Probleme numerice 75 2303
Pagini
211 211 212 21-1 216 249 252 254 255
iunl despre Glume şi parodii (i Parodia unei prosomiî . . . Lilasgoniă popâscă .... 8 7 Parodia Popa, citindu evangelia . . 10 Popa şi poporanii .... 8 15 Popa şi sătenii 7 Popa şi dascălulu Stanu . . Popa şi dascălulu Filipii . . 6 Popa şi dascălulu Pascalii . 6 Popa şi protopopulii. . . . 25 6 Popa păcăliţii de dascălii. '. i A doua variantă Popa prinşii 15 Popa şi veduva răposatului . 25 Pascele Ţiganilor .... 226 16 Vondarea ursului. . . . ■io Tigarmlu argaţii Ţiganuhi la socrăsa . . . N'emţulu vânătorii .... Rotacismii Zinzărismii Eserciţiulii III Eserciţiulu IV
259 250 259 259 259 259 2C0 260 260 260 261 261 261 261 262 264 265 265 2C5 265 206 266 266
iunl despre Cântecele de lume
268
. Feta do măritaţii . Măritişulii . . . . Cânteculu miresei Cânteculu miresei . Cânteculii miresei . Cânteculu socreî. Nunesca. . . . Feraeiel măritate După măritişii . . După însurătore . Muierea urâtă. . . Nelăuta .... , Femeia cu minte . A doua însurătore . Bărbatulii urâţii. Ruga . Bărbatulii prostii Femeia bătută . . Nevesta bătută .
10 20 6 10 1! 19 12 7 18 25 Iii 12 30 13 11 28 29 23 18
258
270 270 270 270 270 271 271 271 271 271 272 272 272 273 273 273 273 274 274
Versuri
20. 21. 22. 23 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74.
Râsbunarea nevestei bătute Jelirea . Ţipetii de jale Jelire la mormântii . . . Plănsetu de îmormentare . Jelire de morţii ..... lelirea bărbatului morţii . Doina Dorulii De oftatii Oftatulii Oftarea Dorulii greu Verde, verde Căinţa Minţii Ursitorea Asceptarea ....... Dorulii mândrei întrebarea Norocuiii Capulii şi inima Osândi-te-arii Duca Dorii de iubiţii Jelui-m'aşl Dorii de ducă Săriţi, fraţi Priveghiătoiea prinsă. . . Priveghiătorea prinsă. . . Restriştea Fratele răsnetii Aoleo, frate răsnetii . . . Străinului săracii Singurii pe lume .... Străinii si singurii. . . . Dorii de ţâră Dorii de străinătate . . . Duca în străinetate . . . Dorulii de rude Aşia'ml vine Copilulu străinii Basarabenulu In ţeră străină Instrăinatulii Jalea despărţirii Amoraşului Singurătatea Dragă băietele Fericitulu Lume, lume, soro lume . . Nu voiii lume Năiţâ Pămente Pământului
Pagina
12 8 4 15 12 14 12 13 16 14 12 16 18 8
274 275 275 275 275 275 275 276 276 276 27!»
277 277 277 277 277 278 27S 278 278 278 278 279 279 279 279 280 280 280 280 281 281
10 20 12 5 4 9 8 7 18 27 21 15 30 10 25 51 82 28 57 ■
Jr.b'i,
•«282
31 23 19 10
283 283 284 284
18 16
234:'
284
13 26 11 12 36 20 8 16 12 22 26 21 25 9 10
234 285 2*5 285 285 286-
286 286 286 287 287 287 288 288 283 •15
706 Versuri
75. Monăstirii 7 76. Doina haiducului .... 46 77. Bate ventulii 11 78. Blestemulii 13 79. Birulu 15 80. Birulu greu 04 81. Ispita 39 82. Jiianulu 30 83. Iancu Jiianulu 136 84. Haiduculu 33 85. Venătorulu 15 86. La cruce 20 87. Nevesta şi calulu .... 12 88- Streja 12 89. Potera 17 90. Copiii haiduci 15 91. Sub pole de codru verde . 44 92. Despărţirea 16 93. Ciocoiulu 11 94. Ciocoiulii 10 95. Ţeranulu şi ciocoiulu. . . 25 96. Bogatulu şi săraculu ... 65 97. Macoveiulu 50 98. Isvoranulii 47 99. La Calafatii 13 100. Ciobanulu 12 101. Hoţulii de cal 31 102. In temniţă 11 103. Hoţulii în temniţă .... 7 104. Căpitane de judeţu. ... 9 105. Pescarulii 18 106. Militarulu 24 --Id?. Militarulu călăreţii .... 20 108. Căwigfiii; 33 109. Călugeritulu 16 110. Inceputulii dragostei ... 12 111. Ochii şi sprâncenile ... 17 112. Ochii şi sprâncenile ... 8 113. Măria 11 114 Dragostea 16 115 Dragostele 28 116. Dogorulii 15 117. Iubesce 15 118. MS miramvi 15 119. Amurezatulii 16 120. Amurezarea 12 121. Blestemaţii 10 122. Se flâ alii meu 11 123. Verde, verde 15 124. Sabarulu 28 125. Săbărelulu 27 126. Săbărelulu 20 127. Visulii 17 128. Cine? 12 129. Fetiţele 32
Pagina
288 289 289 289 290 290 290 291 291 293 293 293 294 294 294 204 295 295 295 296 296 296 297 298 298 298 299 299 299 299 299 300 300 300 301 301 301 302 302 302 302 303 303 303 303 303 304 304 304 304 304 305 305 305 305
Veraurl
130. Lelea cu codele lungi. 131. Iubitulu 132. Rîulul Buzeii
.
.
133 Pene cândii ? 134. Fermecâtorea 135. Făeutulu 136 Femeia cu doui bărbaţi . . 137. Filaretulii 138. Bobocelu de la terestră . . 139 D'aşl mai trage 140 Firicelu de ierbâ nSgră . . 141, Firicel u de ierbă negră . . 142. Iubitulu tăinuiţii 143. Sărutatulu 144 Şaicole 145 Şaicele 146 Argaţii 147. Variantă 148 Gândulu 149. Părăsirea 150 Despărţirea 151 Ce se mai iacii ? 152. Mariuţa 153. Marioreî 154. Cândii toca 155. Cândii toca la Radu-vodâ . 156. Mititica 157. Leliţă Săftiţâ 158. Mustrarea 159. Pârcălabii de OdobescI . . 160. Domnica 161. Amorului 162. Aolică, d'aolică 163 Totâ lumea 164. Puica 165. Oltenescii 166. Amii iubiţii 167. Câtu oiii fi 168. Veduviţă grasă 169 Bărbaţii n'aî 170. Inveţulu 171 Mariţica din Ploiescî ... 172 Mariţica din Ploiescî ... 173. Hora 174. A plecaţii 175. Duşmanii 176 Duşmanilor 177. Duşmănia 178. Lacroraile 179 Lacrfimile 180. Gardulu 181. Oltenescii 182. Grâii inoruntii 183. Ţaţo 184 Numai
15 W 12 16 8 13 12 12 12 20 21 18 23 35 48 32 11 10 15 7 16 IO 27 15 16 18 16 35 18 12 12 9 32 14 12 24 14 12 24 9 12 12 16 13 5 1* 27 22 15* ■* s 30 23 12 a<>
70 7
Versuri
Mângâierea. Oltulu . Oltulu Da-v'aru dumnezeii ... Fâ-rae, domne Dragă băietele Ibovniculii Alba de la munte .... Focii la inimioră Arde focu în Bucurescî . . Mama şi făta Ionică Tonea Se slujesc! pe toţi .... Marioreî Mandra Măriei Sună, sună şi resună. . . Sună, sună. . ' Tine, ddînne Trandafirii Audi, lele Puica Potecuţa din pădure ... Dina şi boierulu Strâinulu uretu Cântecu de dragoste ... I'ragostea la betrâneţe . . Moşulu b&trâmi Imbetrânitulu Că durere Ibovnica părăsită .... Puişorul u meu Puiculiţa mea Hora Cumnatele Barbulu liarbulii Viaţa Burlaculu îndemn ulii Stâncuţa Bordeiulu Târna, Nego Cumătră Ionă Variantă Joculu Hora bunţulu linului 1 [ora vinului F6ta de bireu Uugurulu Cântecniu Şerbilor. ... Xaşulu şi finulii ftesbunarea.
17 16 29 15 28 15 13 46 15 17 28 40 18 18 16 24 12 20 10 8 12 11 8 8 11 21 16 15 20 15 8 20 22 13 16 40 38 48 31 28 26 24 18 18 16 16 14 16 15 14 42 16 16 36 11
Versuri
Pagina
319 320 320 320 320 321 321 321
322 322 322 323 323 323 324 324 321 324 325 325 325 325 325 325 326 326 326 326 327 327 327 327 327 328 328 328 329 329 330 330 331 331 331 332 332 332 332 332 333 333 333 334 334 334 335
y
i
240. Resbunarea 241. Lenea 242. Hal ' imătră 243. Naş:' şi finulii 244. Hi, v metre, hi 245. V6ră-ia ........ 246. F<5ta uretă 247. Spovedania 248. Chi61a 249. Tutufeke 250. Oltenii la cosă 251. Niţule de la Munteni ... 252. Drăgosteniele 253. Pornirea 254. Curtezanulu de mahala . . 255. Insoră-te 256. Toboşanca 257. Ibovnica 258. Craii 259. Variantă 2C0. Marghiolita 261.. Cine bate la terestră ... 262. Ursicarea 263. Hora ciuciulul 264. Bărbatulii şi ibovniculii . . 365. Răvăşii 266. Audi, lele 267. Naşia şi finulii 268. Pitescenca
269 Necredinciosule 270. Scaloia 271 La biserică 272. Pitescenchiî 273.. Cuculii 274. Oltenescii 275.. Cuculii 276. Cuculii 277 . Cuculii 278 Cuculii 279.. Cuculii 280.. Cuculii 281. Cuculii 282.. Cucului 283.. Cucului t. Cuculii şi corbulu .... 284. 285. Turturica 286. Jalea turturelei 287. Mierla 288. Mierliţel 289. Raţa . 290. Me duseî în tărgu .... 291. Lupului 292 Roibulul 293. Flăcăulii şi murgulii ... 294. Murgului.'
28 10 17 13 14 10 34 12 9 16 32 12 28 7 28 6 17 16 20 4 9 56 9 16 37 30 24 38 10 15 10 13 18 22 18 30 50 22 32 16 31 17 6 14 13 24 41 12 20 17 56 19 16 49 48
Pagina
335 335 335 336 336 336 336 337 33,7 33.7
337 338 338 338 338 339 339 339 339 340 340 31(1 3.11 341 311 311 342 342 313 343 343 343 3.44
344 341 345 345 346 346 346 347 317 347 317 347 348 34.S 349 349 34!» 350 350 350 351
70S Versuri
295. 296. 297. 298. 299. 300. 301. 302. 303. 804. 305.
Pelinulu Merele Florilor Ardă-te foculu, pădure . . Cânteculu teiului .... Teiuleţu cu foia lată ... Teiulu şi bradulii .... Ce frundă se bate?. ... Pleopulu Ulmii şi stejarii Salcie!
Noţiuni despre Descântece 1 Descântecu d'a bubă . . 2. Dese. pentru b&şica cea rea 3. Descântecu de bubă rea . 4. Descântecu pentru cârtiţă. 5. Descântecu de albeţâ . . 6. Descântecu de aplecate . 7. Descântecu de apucatu . 8. Descântecu de încleştaţii . 9. Descântecu de apucătură. 10. Descântecu de bube-dulcl. 11. Descântecu de brâncă . . 12. Descântecu de câsu-reu . 13. Descântecu de deochiu. . 14 Descântecu de deochiu. . 15. Descântecu de deochiu. . 16. Descântecu de deochiu. . 17. Descântecu do deochiu. . 18. Descântecu de deochiu. . 19. Descântecu de deochiu. . 20:- Rugăciune pentru de deochiu 21. Descântecu de deochiu. . 22. Farmecu de desfăcuţii . . 23. Cartea do desfăcuţii farmecele 24 Din de-ventu ..... 25. Farmecu de dragoste . 26 Descântecu de dragoste 27. Facere de dragoste . . 28 Vrajă de ursită .... 29. Vrajă de ursită .... 30. Descântecu do gâlci . . . 31. Descântecu de gâlcî. . . 32. Descântecu de gânduri rele 33. Descântecu de Iele . . . 34. Descântecu de Iele . . . 35. Descântecu de Iele . . . 36. Descântecu de Densele. . 37. Descântecu de Densele. . 38. Descântecu de întorcere . 39. De judecată 40. Descântecu de lehusiă . . 41. Molifta do lehusiă . . . 42. Legătura şi deslegătura .
10 13 10 11 21 18 60 18 20 20 10 6009
Pagina
352 352 352 352 352 353 353 354 354 354 254 356
2s ■11 46 34 162 15 74 101 64 28 24 68 60 59 18 46 2!i
46 38 61 77 86 178 11 29 24 23 45 22 28 25 29 18 19 229 77 7!' 17:: 8 15 :;:» 2"
358 358 359 359 360 362 362 363 364 365 366 366 367 368 369 369 369 370 370 371 372 373 374 376 376 376 377 377 378 378 379 379 37!» 880 380 383 384 385 387 387 288
;;sş
43. Descântecu de matrice. . . 44. Lipitura şi sburâtorulu . . 45. Descântecu de năjitii . . V46. Descântecu pentru năjitii. . 21 47. Din rugăciunea pentru năjitii. 72 48. Descântecu de orbalţu ... 55 49. Obrântela 24 50. Moliftă la casa fermecată. . 90 51. Moliftă de boia dobitocelor . 31 52. Molifta pentru holde, vil etc. 21 53. Desfacere de pagubă . . . 50 54. Descântecu pentru cel peritu. 62 55. Descântecu de pocitură . . 17 56 Dese. de pocitură de nopte . 86 57. Descântecu de potcă ... ?>0 58. Descântecu de purici ... IO 59. Moliftă la casa bântuită . . 2-4 60. Moliftă pentru cehVîn agonia. 18 91. Rugăciunea sf. Trifonu. . . 95 62. Dese. de Şamcâ (Avestiţâ). . 123 63. Descântecu de săgetătură. . 3>> 64. Desc.de Şamcă (Avestiţâ). . S<> 05. Dese. de muşcătură de stirpe. 12 66. Dese. de muşcătură de şerpe. 52 67. Dese de muşcătură de şerpe. 21) 68. Dese. de muacatulii şerpilor. 22 69. Descântecu de şerpe ... 12 70. Descântecu de şerpoicâ . . 13 71. Descântecu de şerpe . . . \9 72. Descântecu de şerpe ... ;>i 73. Dese. do muscatulu serpelul. . "Jl 74. Descântecu de şerpe ... 50 76 75. Descântecu de sore-secu . . 70. Dese. ital. de gonirea farmec. 13 77. Traducerea descânt, italianu. 13 78. Imbărburarea Io 79. Prognostice populare . . . '24 Noţiuni despre Versurile din basme 1. Inceputulu basmelor. ... 27 2. Din naraţiunea basmelor. . 11 3. Din descrierile basmelor . . 10 4. Din bas. cu „Feta din dafinii". 36 5. Din basmulu cu „Ţugunea" . 78 6. Din bas.„Imper.şi Criveţulu". 10 7. Din bas „Cruce, cruciuliţa mea" 4!» 8. Din bas. „Poteca cu dorulu*. 4 9. Din bas. ..Păpuşicâ licărea" . 38 10. Din bas.„Naramza cea frum." 29 11. Din bas „Capra cutreliedl". 14 12. Din bas. „Nou6 viteji" ... f 13. Din bas. „Femeia lenevosa". 4 14. Din bas. „Şoimeil şi ogăreir. 15. Din bas. cu „Doul Imperaţi". 11 16. Din bas. cu „Carakiz vitezulu'' 13 17. Sfârsitulii basmelor .... 6
-'
709 Versuri
*.iuni despre Cântecele vechi Sorele şi luna 451 Iovanu Iorgovanu 36* lovanu Iorgovanu 161 Trei lebede ....... 134 Holera 137 '-•ia nesdrâvană 212 Blestemulu S0 Blestemulu 47 ^erpele 425 Balaurulu. 600 Brumărelulu. ...... 100 Brumărelu 24 Brumarulu 35 Mierla şi sturdulu 328 Mierla şi sturrfulu 107 Cicurea 58 Mesterulu Manole 824 Zidirea cetăţii Scadaru. . . 250 Dobrişenu S42 Kadu Calonfirescu . . 70 Radu Şerbanu Basaracu . '-'7 Mateiu-vodâ Basaracu ... 49 knculu. mare IO'1 Kara-Ghiorghe 12 Cănteeulu Brăilei. .... ■',') lancu Moruzi 39 C::ntecu fanarioticu din 1827. 4 < ăntec. zavergii'.or de ia : 82 1. 0 i'ântecu din epoca ie ia 1821. 2) i-'jntec- pand'irlior de '.a 1-21. 41 Bimbaşa Sava 70 f'.jv. unui gângavii ies. zaveră. 14'.' '.'ânteculu zavere: 72 Arderea Iaşilor 18 vitaia rusomagLiari z'.z 1=45.» ' îinlu. cobiuiu 54"j Miulu sglobiulu 343 ^refanu-vodă 293 7agulu Miiulal 4"*7 î'ulga ■>'■'■■ '."iO'ipu Cost^a -A2 !.»rbea ■"•' 'iorbea '■*'*■ i -rbea •-unda "2 Ladinlu - 2'
Padina
418 420 425 429 431 433 4.;:;
;• : t -
430 444 Ic :;j
.-■: ;: ■ 557 459
-; ■;: ■:'
Versuri
; i ■
47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54.
Velcanu .... Iorgovanii . . . Stanislavu vitezulii Stanislavu . . . Doicilii Toma Alimosu . Golea Golea haiduculu .
55. 50. 57. 5*. 59 60 01. 02. 03. 6-i 65.
Ghecrghela.şu . . Gheorghelaşu . . Buruienii. . . . Bolbocenu haiducul Boţea Busuiocii .... Bâculu haiduculu. Pe:ni>j haiducu'.u. Aguyâ aiu Iui Toi a Gruianu .... llo^r.egu'.i . . ,
00. I/esjîr.irea .
. .
177
07. fciora şi nora .
.
:;:■■
t'«. Ghită ea:ir.u.i.
.
09. Ghi> ci>-kT.rk
.
48J
' . '.'-...- .
.
;;^
71. Illncu-.a iiz.ti.il. 72. Ier. .-ea iiiien-eâ.
4-2 1-3 4-.;
-. '.-y.TiZ.
;-■:
73. Kira 74. Xira. 75. V:- ' ■■-.■—-.--.
4-4
70. Vj:.:a 1^ I^.i-t;î
:•■-: 1-7
77. \~zi\3. * =. _* "?<î -
•-.'.
«9
:■ i 48-! 4;' ţ; ■
!••; ■j
'
-j
.
.
...
1:7^.X 1~ 2, IZL-'7_îTi .
80. ».?;>. .... 82. yir;l;u T.-.^r-Iu. 83. Hi.-;..; Tl-.rr^iu .
-4. T-.i.rel-i .... 85. 7::;reii .... i.; v_- -- 1
•:•" .■ *t # . • i..m ju. . •j -■>
•::: •■>:
"
~-*-K <*-- ^
^.rra."âi
5-,*
»
.
.
.-^.*i —
. ^-^ .
Pagina
736 289 1044 322 346 265 318 133 218 522
550 5-7•V:i 573 577 5-1 5-4 58» • i
:-:.■A '
>:• i)
:••; ■ _• , ; • 4
s :-• V. >
O '■' ' 11
m
SCARA ALFABETICĂ A MATERIELOR [Datorită amabilităţii d-lul dr. M. Gaster.]
P agin
A Pagina
fi alu lui Topalâ, legendă 611 iu (Moşiu) datină 9 de la munte, cântecu 321 fă, descântecu de 300 ">*» Toma, legendă 581 rasului, cântecu 280 ralul, cântecu 314 iubiţii, cântecu 315 rezarea, cântecu 303 ■rzatulu, cântecu 303 •rii, rugăciune către 188 rulu păzitorii, rugăciune către. . . . 188 o, frate răsneţu, cântecu 282 :u. d'aolică, cântecu 314 cate, descântecu de 362 'i.catu, cântecu 317 '• iări anticipate 693 Mu, descântecu de 302 ''itură, decântecii de 364 chelilor, colindu 33 'oculu, pădure, cântecu ..... 352 i în Bucureşti, cântecu • . . . . 322 'aşilor, cântecu 488 ,ântecu 310 jX, recitativu 190 .jidu (d'a), jocu de copil 190 mi vine, cântecu 284 tarea, cântecu 278 tscle (d'a), jocu de copil 192 lele, cântece 325.342
■gaia (d'a), jocu de copil ■orba (d'a), jocu de copii Iii haiduculu, legenda •
198 190 605 538 144 3.0 273 341 273 329 285 489
Bate ventulu, cântecu Beşica cea rea, descântecu de Betrână, colindu de Bimbaşa Sava, legendă Birulu, cântecu Biruia greii, cântecu Biserică (la), cântecu Blasgoniă popescă, glumă Blestemata, cântecu Blestemulu, cântecu Blestemulii, balade . Ilobocelu de la ferestră, cântecu Bogatuia şi săraculu, cântecu Bolbocena haiduculu, legendă Bordeiuia, cântecu Boţea, legendă Botezulu, colindu Brâncă, descântecu de Brosccle, recitare imitativă Brumarulu, legendă Brumărelula, legende Bubă (a), descântecu de Bubă n ii, iln i "miIm "
289 358 30 484 290 290 343 259 3'U 289 437.438 307 290 602 S31 604 23 300 191 453 450.452 358
1" mw»
Bube dulci, descântecu de . Burlaculu, cântecu Burulânu, legendă . Busuiocii, legendă
359
.^^^.
.
.
30â 600 004
Căinţa, cântecu 277 CalafatO, (la), cântecu 298 Caloianulu, datina 200.211.212 Călugcrituia, cântecu 301 Călugerii, cântecu 300 Cându toca la Radu-vodă, cântecu .... 312 Cântece 185 Cântece de dorii 270 Cântece de lume 207 Cântece crotico-bachice 301 Cântece sociale 289 Cântece vechi (legende, balade) 417 Cântece zoologke 344 Căntcculu Brăilei, cântecu 482 Cântecu de dragoste, cântecu 320 Cănteca de la 1821, legendă 484
712
Pagina
Cântecu fanariolicu, legendă 483 Cânteculu miresei, cântece 270 Cânteculu pandurilor, cântecu 484 Cânteculu Sârbilor, cântecu 334 Cânteculă socrei, cântecu 271 Cânteculu sorelui, recitativu 190 Cânteculu teiului, cântecu 352 Cânteculu zaverei, legendă 437 Cânteculu zavergiilor, legendă 483 Căpitane de judeţu, cântecu 290 Capra cu 3 iedi, basmu 415 Capulă şi inima, cântecu 278 Carakiz vitezulu, basmu 416 Kara-Ghiorghe, legendă 482 Cartea de desf. farmece, descântecii .... 374 Cătănuţă (Ghiţâ), legende 626 631 Câtii oiu fi, cântecu 315 Ce frundă se bate? cântecu 354 Ccrbulu Runculuî, colinde 64.66.67 Cerbului, colindu (35 Cesu-rî'u, descântecu de 3ii6 Ce se mai facil? cântecu 311 Cliiela, cântecu ?37 Cliristosu, colindu 19 Christosu îs., Crăciunu etc, colindu .... 25 Cliristosu îs. Domnulu, colindu 26 Christosu şi apostolii, colindu 27 Cicorea, legendă 459 Cine ? cântecu 305 Cine bate la fen'stră ? cântece 340 Ciobanulă, cântecu . . -_tt5 ' Ciocoiulu, cântece •-• 205 296 colii . 5860 . 50 Coconii, colindu de . 21 Colinda, colindu . 13 Colindele . 295 Copiii haiduci, cântecu ... . 52 Copilă, colindu de . 285 Copilulă străinii, cântecu. . . . 517.527.531 Corbca, legende 16.17 Crâcinnulii, colindu . . . • 339 Craii, cântecu 196 Craiii slujescă (d'a), jocu de copii 188 Cruce, rugă către sf 413 Cruce, cruciuliţa mea, basmu . 341 - 347 Cucută, cântece 347 Cucul ii şi corbulu, cântecu . . 332 Cumătră Ionă, cântecu . . 328 Cumnatele, cân tecii 338 CurtezanulH de mahala, cântecu
Danţulu linului, cântecu Dascăle pre înveţate, poem. num . . . . D'aşi mai trage, cântecu Da-v'arii dumnedeu, cântecu Densele, descântece <îe De deochiu, descântece 8J7Descăntece Descântecu, de cela peritii, descântecu . . Descrierile basmelor, Desfacere de pagubă, descântecu .... Desfăcutulu farmecelor Deslegătura, descântecu de Despărţirea, baladă Despărţirea, cântece ZM Diaconulă Toder, colindu Din de-ventă, descântecu de Dina şi boierulu, cântecu Diuă, colindu despre Dobrişenă, legendă Dogorulu, cântecu Doicilu, legendă Doina, cântecu Doina haiducului, cântecu Doine, Domnica, cântecu Dorii de ducă, cântecu Doru de iubiţii, cântecu Dorulu de rude, cântecu Dorii de. străinetate. cântecu. . . . Dorud.s ţâră, cântecu Dorulu, cântecu Dorulu greii, cântecu Dorulu mândrei, cântecu Doui împeraţi, basmu Dragă băietele, cântece ir» Dragostea, cântecu Dragoste, descântecu de Dragoste, farmecu de Dragoste, facere de Dragostea la betrâneţe. cântecu. . . . Dragostele, cântecu Drăgosteniele, cântecu Duca, cântecu Dumnedeu, colindu După însnrătore, cântecu După măritişu, cântecu Duşmanii, cântecu Duşmănia, cântecu Duşmanilor, cântecu
H
r> Dalbe (florile), colindu
20
Escrciţie de pronunţare.
713
H Pagioa
Pagina
utulu, cântecu udă Miiului, legendă ■m'e, domne, cântecu nttiâ, colindu de iio'fl bătută, cântecu ■■■ia cu 2 bărbaţi, cântecu
•
.'-t'a cu minte, cântecu ieia Uncvosă, basmu ».-:iă măritată, colindu de -iriţi măritate, cântecu tiirâ, colinde de icitulH, cântecu ■mecătorca, cântecu
•
•
307 503 • 320 39.79 274 307
272 410 84 271 18.39.40.58.68 287 307
G
i î, descântecii do uiulă, cântecu duri rele, descântecii de dulii, cântecu pu, Costea, legendă orgMaşiv, legende citori ritele (d'a\ jocii [ă cătănuţă, legende mă intre copii me. ta, legende urca farmecului, descântecii iu mcruntii, cântecu iani'i, legendă
•
•
378.370 311 3Î9 318 513 591 594 214216 199 620 031 192 257 • 584.588 *°7 31!' 614
Hai, cumătră, cântecii Haiducul*, cântece Haiducultt Bacul ii, legondâ Haiduculti Bolboccnîi, legondă Haiduculu Golea, legendft . . Haiduculu Petrulu, legendă Hi, cumetre, hi, cântecu Holera, legendă Hora, cântece Hora ciuciului, cântecu Hora vinului, cântecu Hoţulă de cai, cântecu Iloţulu în temniţă, cântecu Hoţii (d'a), jocii de copil
335 290.293 605 002 .... 588 009 336 433 310 328.332 341 333 299 299 200
lancu Jiianulu, cântecu ...;.... 291 Ianculu mare, legendă ..... .-- . 486Iancu Moruzi, legendă 483 Iancu-vodâ (nunta lui), legendă 056 Ibovnica, cântecu 339 Ibovnica părăsită, cântecu 327 Ibovniculu, cântecu 321 341 Iele, descântece de 379.380.383 Iencea Săbiencea, legendă 039 labei sângtrica, recitativu 191 Iertăciune, oraţia la nuntă 181 Ilincuţa Sandului, legendă 635 Imbărbnrarea, datină 355.408 ImbetrânitulU, cântecu ^J&n Imitarea broscelor, recitativu ...... 191 Inceputulu basmelor 411 Inceputulu dragostei, cântecu 301 închinarea perinei, rugă 188 Inelulîi (d'a\ jocii de copiî 197 încleştat n, descântecu de. 363 Indemnulu, cântecu 331 Inima şi capulu, cântecu 278 Insârăte, cântecu 339 Instrăinatulu, cântecii 285 însurăţei, colindu do 77 însurată, colinde de ^8.80 Insurătore (după), cântecu . 271 Insurâtdrea a doua, cântecu 273 Itisufirile vacei, recitativu 191 Intălnitură, descântecu de 364 In temniţă, cântecu 299 In ţcră străină, cântecu 285 Iniorcere, descântecu de 385 întrebarea, cântecu > • 278 întrebări 213.289 Inveţulii, cântecu 310
1U Pagina
lonea, cântecu Ionică, cântecu Iovanii Iorgovanii, legendă Iorgovanii, legenda IsUren şi Milita, legendă bulgară Ispita, cântecu Isvoranulu, cântecu Iubesce, cântecu lubitulu, cântecu Iubitulii tăinuită, cântecu
323 323 425.429 558 .... 633 290 298 303 306 308
J Jalea turturelei, cântecu Jalea despărţirii, cântecu Jelite, cântecu Jelire de morţii, cântecu Jelire la mormcntu, cântecu Jelirea bărbatului morţii, cântecu Jelui-m'aşi, cântecu Jiianulu, cântecu Joculii, cântecu Joculii păpuşilor la Vicleimu Jocuri de copii Judecată (de), descântecîi Juganii, baladă
348 286 275 275 275 275 279 291 332 120 185.192 387 688
1
643 647
La cruce, cântecu Lacrimile, cântecu Lăzărclulii, datină Ligănulit, colindu Legătura, descântecu de Lehusia, descântecu do Lelea cu codcle lungi, cântecu Leliţă Săftiţâ, cântecu. ........ Lenea, cântecu Lipitura, descântecu de Logodnică, colindu de Luminărica (d'a), jocu de copil Lume, lume, cântecu Luna nouă, recitativu Lupului, cântecu
293 318 201 83 388 387 306 313 335 389 85 108 287 190 350
M Macoveiulu, cântecu Mama şi ftta, cântecu
297 322
Mângâierea, cântecu Marculii vitezulii, legende Marghiolita, cântecu Măria, cântecu Măriei, cântecu Mariorci, cântece Măritişulu, cântecu Mâritişu (după), cântecu ........ Mariţica din Ploiesci, cântecu Mariuţa, cântecu Matei ii-vodă Basarabii, legendă Matrice, descântecu de , Me dusei în lărgit, cântecu Mic miramu, cântecu . Melculit, recitativu Mcşterulii Manole, legendă Merele, cântecu Mierla, cântecu Mierla şi slurdulii, legende 4-V Mierlită, cântecu Militarulu, cântecu Militarulii călcrcţii, cântecu Milita şi Iskicn, legendă bulgară . , Mintii, cântecu Mititica, cântecu Mituiţi, legendă Miulit cobiulii, legendă Miulti sglobiulâ, legendă Molifta de lehusiă'i Mănăstirii, cântecu » - • Moş iit-ajitnuli't, recitativu Moşnegulu, baladă Moşulă betrâtiit, cântecu Muceniculu Irifonii, rugă Muierea uretă, cântecu Murgului, cântecu Muşcatulu şerpilor, descântecu de . ... Muşcatulă şcrpelui, descântecu de ... . Muşcătură de şerpe, descântecu de . . . Mustrarea, cântecu
N Năiţâ; cântecu NăjM, descântecu de . . . Nâjită, rugăciune pentru. . Naramza cea frumoşi, basruu Naraţiunea basmelor. . . . Naşia şi finulii, căuteco . . Naşulă şi finulii, cântocii- . Năvodarii, colindu do . . . Necrrdmciosulu, cântecu . . Neguta, legende ..... Nega, legendă
715* -v., Pagina
lăuta, cântecu mţulă venătoră, glumă festa bătută, cântecu cesta ratecită, baladă thta înşelată, baladă ... testa si calulă, cântecu \ule de la Munteni, cântecu ra şi socra, baladă roadă, cântecu ue viteji, basmu fciiu lume, cântecu mai, cântecu nesca, cântecu ntă, oraţii de nta lui Iancu-vodă, legendă nţi, regulile la nulă mare, baladă
272 265 274 662 .... 661 294 338 623 278 415 287 319 271 161.183 650 163 653
O i/i" şi sprăncenîle, cântecu urca, cântecu •xiulă, cântecu ată (de), cântecu i nesdrăvană, baladă oiescă, cântecu mi la cosă, cântecu ulii, cântecu u cu 3 fociori, colindu de ii însurata, colindu de induiilă, descântece iliă de încoronare ![ii de nunţi '■<\l{u, descântecu de răntilă, descântecu de bula, poesiă de Cătina îndi-te-ară, cântecu ■nu, colindu de
301 302 277 276 276 435 315.318 337 320 22 77 393 394 184 161-183 391 392 536 279 54.55
P durii, cântecu mente, cântecu mintului, cântecu. . . • iiâditi, recitativu pâluga, datină firuide, datină .; uşile (Vicleimului) irosirea, cântecu '"■cdlabS de Odobesci, cântecu •oiiă, glumă iodia unei prosomii, glumă 'rodia sorcovei, datină 1 -'.'«/« Ţiganilor, glumă
352 288 288 191 210 206-210 120 311 313 259 259 160 262
Pagina
Păstorii, colindu de Pelinulă, cântecu Pene cândă ? cântecu Pernei, rugăciune Pescarii, colindu de Pescarulă, cântecu Pfţilu, oraţia de Petrulă haiduciM, legendă Pintenului, oraţia Pirpiruna la Oreci, datină Pitescenca, cântecu Pitesccnchiî, cântecu Piânsetu de 'mormentare, cântecu PleopulH, cântecu Plugulu, urare cu Pluguşorulu, urare cu Pocitură, descântecu de Pocitură de nopte, descântecu de Poeme numerice , Popa citindu evangelia glumă Popa păcălită, glumă Popa prinsă, glumă Popa şi veduva, glumă Popa şi dasc. Filipu, glumă Popa şi dasc. Pascală, glumă Popa şi dasc. Stană, glumă Popa şi poporanii, glumă Popa şi protopopulu, glumă Popa şi sătenii, glumă Popesca blasgoniă, glumă Pornirea, cântecu Potcă, descântecu de Poteca cu dorulu, basmu Potecuţa din pădure, cântecu Potera, cântecu Povestea zaverei, legendă Preotă, colindu de Privighietorea, cântece Probleme numerice Prognostice Prognostice populare Prosomiâ parodiată, glumă Puica, cântece Puiculiţa mea, cântecu Puişorulu meu, cântecu Purici, descântecu de
41 352 306 188 95 299 172 609 180.181 211 343 343 275 354 141-145 137-154 396 396 252 259 261 261 261 260 260 260 259 260 259 259 338 397 4"H 325 294 4S6 41-44 280 213 255 355 408 259 314-325 328 327 397
li Radulă, colindu Hâdului (fata), colindu Radu Calonfirescu, legendă Raţa, cântecu Răvaşu, cântece
73 84 477 349 341
■.T'X"
716 A.
Pagina
h
/
Becitativc, cântece Regulile nunţilor Reebunarea, cântecu Resbunarea nevestei, cântecu Restriştea, cântecu Rîuluî Ruzeă, cântecu Roibului, cântocii Rândunica la Greci, datina Rotacismă, eserciţiu Ruga, cântecu Rugăciuni Rugăciune, descântecii Runcului (oerbulii), colindii
192 103 335 274 281 30G 351 12 205 273 180 397 0-1.07
Stăncu{a, cântecu ....«..- gjgg Stanislavă, legenda ■ • ,\^B Stanislavă vitesulă, legendă . . -«•"_£,<3H Stefanu-vodă, legendă . . .."■'J^Bf . Ste'ua, datină Străină şi singură, cântocii Străină săracă, cântecu Străinnlă urelă, cântecu Slrcja, cântocii Sub pole de codru verde, cântecu . . . Sună, sună, cântece
T
Săbărehdu, cântece Săbărelu, cântecu Săbiencea (Ioncea). legendă Săgetătură, descântecii de Şaicele, cântecu Salcia, cântecu Samca (Avestiţa), descântecii de ... Sandulu, colinde Sandului (Ilincuta), legendă Sângerica (ierba), recitativii Sărutatulă, cântecu Săriţi, fraţi, cântecu Sburătorulu, descântecii Scadaru (zidirea cetăţii), legendă ■~St^}hJia, cântecu Scatofrmulă, datină Se fiă alu meu, cântecu Si shtjcsci pe top, cântecu Şcrpe, descântecii de Şirpele, baladă Şerpoica, descântecii de Sfărşitulă basmelor Sjcntulă Ionii, colindii Sf. Nikita, rugăciune Sf. Măria, colindă Sf. Vineri, colindă Singură pe lume, cântecu Singuretatea, câutecii Sacra şi nora, baladă Şoimciî şi ogărcii, basmu Solulu, colindii Sorcova, datină Sorcova, urare cu Sorcova, parodia Sârelui, recitativii Sâre-secă, descântecu do Sârcle şi luna, legendă Spovedania, cântecu
304 305 304 039 401 309.310 354 . 400.402 09.70 035 191 309 280 389 470 343 211 304 3.'3 404 400 439 404 4:0 24 189 31 32 283 280 G23 410 45 157 159 li;n 100 400 420 337
Ţap, cântecu Teiulcţu cu foia lată, cântecu Teiulă şi bradulu, cântecu . Tcneră, colindii de ... . Teneră ayiume Ion, colindii de Tăierii ntinsurată, colindii de Ţcranulă şi ciocoiulă, cântecu Ţiganilor (pascele), glumă . Ţiganulă argată, glumă . . Ţiy anulă la sâcră-sa, glumă. Ţine, domne, câutecii . . . Ţpelă de jale, cântecu . . Toboşanca, câutecii .... Toderu diaconulă, colindă . Toma Alimosu, legendă . . lopală (Aguşu alu lui), legend Târnă Nego, cântecu . . . Tată lumea, cântecu. . . . Trandnfiru, cântecu. . . . Trei lebrde, baladă .... Trti-co1ăcti, jocu Tudorclu, legende Ţagunta, basmu Turturelei (jalea), cântecu . Turturica, cântocii .... Tutufeke, cântocii
U Vă durere, cântocii Ulccluşele, jocul ii d'a Ulmii şi stejarii, cântecu Ungurulă, cântocii Urare de anulă noă Urare cu plugulă Urare cu sorcova Ursicarea, câutecii Ursitârca, câutecii Ursului, cântecu Ursului (vendarea). pluuiii .
. ii
"■
fit gS ţfjl
. ?.
\'HM
"IIIIIII V
P.igina Pagitia
.ha, datină :ol. coliudii do ni'/i grasă, cântecu ■mi, legendă nunii, cântecu Urca ursului, glumă .-;«, cântecu ■ <: verde, cântece uri din basme ■:miM, datină t, cântocu 'ii, cântecu .ii colindu de ::du, basmu
133.135 91.93 315 550 293 264 330 277.304 409 97 102 109 330 305 51-53 256
Vithulu Stanislavu, legendă Voinică, colindu de Voinică străinii, colindu de Voiniculu, balada Vornicia, oraţia Vrabiele, joculu d'a Vrajă de ursită, descântecii
501 55 4G 68G 178 199 377 378
i
'A
Zidulă, joculu d'a Zinzărismă, esercitiii
.
197 266
NUMELE ABONAŢILOR. 1 !-j aluoăroru nurnourmeză aii bino-voitîi a plăti prin anticipare costulii abonamentelor. Autorulii le esprimă inulţămirl pentru încrederea co i-aii aretatu. ^
Alcsandria [Tolc-ormanu].
Brăila. C. V. Ficşinescu, inst. pr. .se. no. 3 G. Cireş, com. Hurduci [Fălciii]. ■ -''•,! f;h9 Marinescu, proprietarii. M. S. Gabrielesca, of telegraf. Petre Christescu, arendaşii. I Vâcărânu, arendaşiu. Dimitrie Cioparu, arendaşii. •'iistantinescu, comand, pomp Dem. Chiriacii, inginerii Botoşani. ■'• t. cemorciante Chrisocoides, directorii de pens. • ;h Crâciunescu, învoţătore. Em. Leonescu, profesorii la liceîi. '_. Moscu, arend. com. Atârnaţi. G. Gr. Băleanu, profesorii. Breza (Prahova). >i- Ajderu, proprietarii. D. Mironeseu. N. Schender, arendaşii. A. Lezenu, medicii Alesandria I. MarcianuluA. Schender, arendaşii. > Bildescu-Kosiorî, advocaţii. C. Gh. Savinescu. •i Petrescu, înveţătore. C I. V. Severinii. Bucii resrî. i lonescu, îuveţătore. V. lonescu. >veiu Andrei, comerciante. I. Balasescu. Minist instrucţiunii 200 esempl. i'ristescu, înveţâtorii. I. Tazlauanu. Col M. llolbami, comand, reg 4. C. Gallin, institutorii. Loc colon. I. Vassiliu, reg 4. Bacâiî. N. Răutu. Maiorii Papasolu, regim. 4. ■ Costandache, profesorii, C. C. Zotta, inginerii. Dr Fratosciţenu, med. reg. 4. lijmanu, inst. ci.* IV scola no. 1 I. E. Alosandrescu, institutorii. Căpitanii Ales Iarca, i eg. 4,
V
;
'
•-.» •-
A
V
-.
Căpitanii I Georgescu, reg. 4. Men. Caramalleii, elevii Sf. Sava. jCăpit. Constandinidi, regla: Locotenenţii Vuculescu, reg. 4. RadovicI Ionii, stud. la facultate. Locot. Ion Cârjă, regim 3 .Locotenentă Mihăiescu, reg. 4. Negrescu Traian, stud. la facultate Dr. B. Constantinescu prot x: Sub-locot. Ractivanu, reg. 4 Fluvianu Const. stud. la facultate. Sub-locot. Castrisii, regim. 4. Lugosianu Oct. stud. la facultate BuzeS. Sub locot. Minovicl , regim. 4. Bartolomescu St. st. la facultate. Pisca Mich. elev. liceulii Mat. Bas.|B. Iorgulescu, prof. şi dir <: George M Ioanimi. A. P. Nestorii, prof, lic. Mat. Bas Filaoto George. elev. lic. Mat. Bas. N. G. Tocica, proprietarii. Nic. Preda, secret liceulii Mat. Bas.iC larca, proprietarii Ir ţirca, profesor, lic. Sf. Sava. A. F. Robescu, prof , lic. Mat. Bas. [. Riurenu, vechiuinsp. şi prov. 5 es.'Dr G. Constantinescu, pn>; Pr. N. st. Nieorenu, prof Mat Bas. Mircea Riurenu. elev. lic Mat. Bas. I. Mircescu, prof la gimn. ; I. P. Filibiliu, profes. Mateiii Bas Vasile Riurenu, elev lic. Mat Bas jC. Gr Bagdat, proprietarii Aur. Comănescu, prof., lic. Mat. Bas. Ales Bacaloglu, casier, prim. Buc.L Sburlanu, proprietarii. N. Mihăilescu, prof, lic Mat Bas. St. Sihleanu, direct, minist. financ. A. Ispăşii. El. Miller-Verghi, diroctdre de pens Eugenia N. Iorgulescu. C. I. Şonţu, prof., lic. Mat. Bas. Al T _ .~ .. -_-—-_-!-____!_ _—_____! D n/111 rjrtfiAni^i 1. Lupascu, membru curt. compt Radu Seriami Gr. Creţu, prof., lic. Mat. Basar. r. Olânescu, director min. financ.Nicu Gheorghhescu. Th. Popescu, prof., lic. Mat. Bas C. Christescu, prof, lic Mat. Bas Thoina I. Brâtianu, secr. gen. flnan. L P. Yasilescu. D. Stănescu, prof., lic. Mat. Bas. Dumitru Ionescu, deputaţii, advoc 0. Ap. Simionescu A. Lupul Antonescul, prof. se. nor.tN. Ionescu. L. Cazzavilani, prof. Mat. Bas. Dem. Mirescu, prof., gimn. Lazării M. Apostolescu, 2 es. corn. Popescl-j amilii Teodoru, advocata M. I. Gkimpa, prof., gimn. Lazării C. Alesandrescu, prof se normale. 'Fi- Constantinescu, institr. Pr. econ. G. Floru, prof. gim. Lazării N.Drăgulănescu, şeful farm. Colţea|V. H Stinghe, comptabilu Radu Novianu, prof. gimn. Lazării. Pr. R Kesvahescu.prof.se. normale.Str. Stănescu, institutor. Teodor Ionescu, prof gimn. Lazării Fior. Crasan, prof. se. comerc. 2 es Ion Teulescu, profesorii. Th. Ciocanilli, prof. gimn. Lazării. I.P. Licherdopol. prof. şi dir.sc.com. [Ath. I. Câtunenu, advocata G. I. Pompiljanu, prof. gim. Lazării Theodor Stefănescu. prof. se. corner. Călăraşi. St. C. Mihăilescu, prof. gim. Lazării Const. Trotenu, profes. se. comerc. I. C. Bădulescianu, prof. gim. Lazăi I Zaharescu, prof. se. profesionale. L „. ,, , Eniu D. Băltenu, direct de pens. X. S Poenaru, la direc. drum. de fer A Stenhănescu, advocat* ; ZahariaVasiliu, la direcţia dr. defer.!Ml,(*ai1'u Ill.llanu, magistw Ed. Wachmann, direct. Conservator T. Oprescu. prof., lic Mateiii Bas G.T. Stătescu, la direcţia dr.de fer. lulm Brezoianu, mag.stra:. Marin Iliescu, prof. la Conservator Vas. Tepeniag, la direct dr.de fer.i^0no?aPf a' mag'stratu. N. Bănulescu, prof. de mus. Asilii C Neg'oeseu, la direcţia drum de fer.fc bt pflnst?2oresca, pn ; : M. G Părosianu, institutor prim. A. Bădulescu. la direcţia dr. do for.;P,rcW Dimitrescu, adro, . t. Pavelescu, la direcţia dr. do fer. £v«îoolescu Koca. top:??.' Ales. Venescu, institutor prim. Fr. Winkler, la direcţia dr. de fer. Biblioteca publica dm U, . Alexie Bărsanu, instit. primarii. R. Alesandrescu, la dir. dr do fer.l£ »• Murgenu. preş. coa.i ! Opranu, institutor primarii. Petre Andreiescu, inst. primarii. Al I. Alesandrescu, str. Columbelor^- Perieţenu, merubr. e« w. ' Mai. C. Mihăiescu, la minst. de resb.^f- ţf\Po'enaru. minere B. Sfclanescu, ir.stil primarii. B. Gabrielescu, portărelii trib. Ilfov. g'™ltr1|? ,Mailole. advoeat.i - -M. Burcă, ins'iiut'iru primarii. Ai. Se. Ohika.niagistr. la trib. Ilfov. & p; Maltezenu. propr.fr» «.. i. B','iu, insiH'itoru primarii. U. C. Perticau, «tr. Povernei 24. Const Palama, procuroru. S. L.iî.iolC'SCu, wiV.i. prun. Al. Constantinescu. !„-<• si advocat, "f1:, °Pre»>i- comernsn-o. M. <". 1' i'ii'i'.iki, inst. prim. N Stotanescu, adv ahi suirM. Căpitami Alosandru \ ref.a. S P. T- '"•-■'I. insiit prim. Gr. TriandaiLu. adv. str. Fontauei J°V- l 10Vl%a"u. mst.tu-.o:.: u; ''ih'eumi, i:r-::i.. piim |D Chob.ipci, a.iv. str. Stirboi-voua. ,,'' >noscu-Munte, instit Ş. Ale.saiidi"-»hi;ii, i.i.-,:. prim. ;('ii,"a Vic.jr, brfl' '•'• tnb. Iltovii. "' S I. Lăscărescu, u.-,t piim. !.Y. Viaujsc»:. dr. adv., s'.r. 1'rozoinn.i ' ■ tineseu. Pr. T. R. Arţărenu, inst. prim. U. Capsa, ipioj i : mvi. Pr. Gr. Ionescu, instit. prim. Caracal». Căpitanii T. Palladi, 2^i s< m;l. Ang. Bannu, instit. prim. Ierimia Vasiliu, instit. prim Stef iHagi-Pandeie, proprietara. r A 1 l . nu, institutorii. Christache Bercianu, inginerii. M. Constantinescu, inst. prim. T Aii,...uiescu, insî-.;. ţ.rn: Auroliu Ionii Pascu, şcolarii. Al. Dimitrescu, instit. prim. N. B. Locustenu, di-putau Ion M. Romnicenu, inginerii. G. Câmpinenu, instit. prim. George I. Mugur, profesorii do mus. C. Floru, inspectorii telegraf. Câm^ulfl Inog*. Căp. P. Vasiliu Năsturel, reg. 6 art. C. I.'Manu, ofic. super. telegr. Subloc. A G. Drăghicescu, r. O art. ;George Bădescu. inst. ci l^' St. Dimitrescu, ofic. sup. tei. Locot. C. Zamfirescu, regim. 6 art. Grigore Nicolescu. cr.te»r' D. I. Zottu, ofic. super. telegr. Locot. Const. Mirescu, reg 6 art. [C. Runcescu, InvM» c*.m G. Bascovits. ofic. sup. telegr. Locot Mârzea, regimentu ti art. !g. D. Ţuţuianu. înv. e V» I. Stei'ănescu, ofic. telegraf. Locot. G. Popescu, cas. reg. 6 art, N. Nastasescn Ghica. (nr. G. Angelo, ofic. super. telegr. Locot. Pascaly Auroliu, reg. (J art. Ionii Oltenu, InvC-t. vora D. Năcescu. ofic. centr. telegr. Dr. Chessym, mediculu reg. 6 art. A. Potrovicî, ofic. centr. telegr. Locot. N. Nisipunu, regim. 6 art. 1). Flovescu, ofic. centr. telegr. Craloia. I. C. Constantinescu, ofic. telegr, Locot. N. Poppovicl, regim. 6 art. Loc.-col. C. Alesandrescu, reg. 7 ar^ Dem. I. Popilinnu, pr.-^. M. G. Stoiănescu. ofic. tel. fin. C ăpitanii Gămanu, reg. 6 artiler, Loc. I. Alesandrescu, regim. 6 artjlo~anu Fauni!''~p"roK£ N icolae Ţincu, diaristii. Locot. Basaraboscu, regim. 2 art. G I. Busilâ, profes-xu L Biblioteca regimentului 2 artilCfjă., Micii Stniianu, pivfo»»;j -& Saboasi, str. Vestei. 4.
UNIVERSITV OF MICHK3AN
>t6ure»nu, profesorii la liceu ■ Oltfou, impiegaţii. -cu. I Buzoianu, profesorii. i-o.şcovskij. Jarehişeanu, profesorii.
Lucia GheorghiuT E. Calojnomos. Eleonora Ciudinu.
Nicoiiiu
Iaşi.
Cobâlcescu, profesorii la univers. Teodoru T. Burada, magistraţii Mârârinescu. C Meissner, profes. la se. normală iorichi D. G. profesorii. '. Constantinescu, prof. la liceu. Bibliot. scol. milit. 3 esemplare. a Favre, prof. la se. de fete. G. Ilrisoscoleu. Petru Răscanu, profesorii. '.rnold, prof. la se. de fete. Căpitanii Drăghicî. tadovanu, institutorii. Ar. Densuşianu, prof. la univers. snu. V. M. Burlă, prof. şi dir. liceu. litu Panaitescu, studenţii. Xenofon C. Gheorghiu, prof. lic. Marinescu, elevii. Emilia Humpel. Părvulescu, institutorii. Petru Missir, prof. la univers. Şerbănescu. Ales. Cuza, publiciştii. I. Murgăşânu. Victor Dogarii. '. Marinesca. Ion Ralletu. Etnanuelii Călinescu. Focşani. Nicu Nanu. G. Zarifopolu. ino, prefecţii, 2 esemplare. '. Caianu, prof. şi dir. gimn. Ion Darz6u. instit. primarii. Eleut. Ropală, inst. primarii. aicanu, profesorii la gimn. Vas. Recenu. instit primarii. srnatu. lenachescu G. Preoţii. Jincn, profesorii la gimn. Ion Guşti, funcţionarii. oma. iâudrenu, profesorii la gimn. C. Grigorescu. -. Poienaru. Mizilii. -teca gimnasiuluî. Folticenî. tn Vidrighin, institutorii. Ermilie. t Apostolenu. a Ghiţescu. • Lovinesou. Savel. Stino. N. Lovinescu, inv. (Mălini).
3 9015 02588 8770
T. Argeşianu, instit. primarii. G. S. Ioneanu, înv&ţătorti. Dim. D. Haritomi, arendaşii. Odobescl. A. Baicami, institutorii prim. Gr. Diaconescu, instit. Vrancea.
P. Coss ;oşioriî-de-Tede. azarini, instit. prim. ci. I n^Hnceseu, instit. prim. ci. IV. j^B.an andrescu, impiegaţii, if^toi ^toiami, comerciante. G. C.~Ătanasiu, comerciante. Const. Bălăcescu, advocaţii. H. Gr. I. Rădulescu, comerc. Romnicnlu-Velceî. St. Ionescu-Cheianu, institutorii. P. Constantinescu. Ionii Voiculescu. George Constantinenu. I Oprescu, prof. la semin. G. Tufenu, advoc. propr. G. I. Arsenescu Slatina. A. Crainicii, profes la gimn. Pr. M. Nicolaescu, inst DrăgâşanT. G. Vizuloa, comuna Frundaru." G S. Mas3u, comuna Floru. N. Protopopescu. Terg
Oltcuiţa.
D. Stăncescu, revisoni polarii G. Iorgulescu, institutorii, prim. St. St. Sadovenu, instii prim. Glierase Grozescu Pr. P. f^rnâdianu, instit. prim. T. I. Bozianu, institutor prim. roc'Bereianu, prof. şi dir. gim. Eracle Angelidi. Pr. Const- Mihăilescu. Ionii Câlnic6nu, impiegaţii. Poppescu. Elisabeta Rădulescu, insti tutore. Anna Augustti, institutore. i Dicescu. Se MardamiPitcscî. Târgulu Horezu. 11. Iuca, proprietarii. I- Ulubenu. M. D Drugianu, profes. la gimn. Ecaterina Stefu, înveţâtore prim. Toma Trifonescu, prof. şi dir. gim Pr. G. Nicolaescu, înv. c Petrarii. Huşî. Sach. G. C. Drăgănescu, prof. sem Pr. A. Stefănescu, înv. c Vaideenî. tnmâ, profes la semin C. Tonegaru, profes. seminarii. Elisa Pavelescu, înv. com. Vaideenî. Semaca. I. T. Dobrescu, prof. la seminarii. Ion Simionescu. institutor prim. I. Barboviceim, impiegaţii. ivanu. Teodor Socolescu, advocaţii. 're Roia. Tulcea. M. Gr. Bădulescu, advocaţii. -ii rn. Gr. I. lemetrescu, advocaţii. iC Andrianii, institutorii prim. iantinescu. M. Theodoroanu, advocaţii. beuu, corn. Drăticenî Zimnicea. Ploicscî. "'dări, iniiitutoru. G. Ionescu, institutorii prim. N. Crapellianu, profes. la liceu. '-"ismanu, Mihailti Marinescu, institut, prim. Virgiliu Popescu, prof. la liceii :'-ma. Mihailii Bunescu. ■'•■■ arhimandriţii. } Dr. N. Garoflid, advocaţii. |N. C. Furculescu, proprietarii. Giurgiu.
Lr
Căpitanii I Georgescu, reg. 4. Locotenentă Vuculescu, reg. 4 Locotenentă Hihăiescu, reg. Sub-locot. Ractivanu, reg, 4 Sub-locot. Castr'--" î>^ 4. --.
Men. Carar
.. Ba va. :Ba^
THE UNIVERSITY OF MICHIGAN GRADUATE LIBRARY
DATE DUE
prn i n
- :; o ţffi§ X5TÎ 01975
X
^T^T
