1
PIERRE LEVEQUE → AVENTURA GREACĂ Capitolul I → Trezirea la viaţă a Greciei (p!ă "! a!ul #$%&' → dezvoltarea societăţilor umane e lentă şi lipsită de vigoare pe solul Eladei, dacă o comparăm cu ceea ce se întâmplă în Orient. → totuşi săpăturile duc la conturarea unei evoluţii neîntrerupte din paleolitic până în 158 î.e.n., când începe evoluţia civilizaţiei miceniene. . 1. Grecia înaintea grecilor
A Neoliticul "! Grecia → descoperirile arată că începând cu neoliticul se dezvoltă o civilizaţie care merită să ne reţină atenţia. → între )$&&*)&&& "e! apar o serie de aşezări aşezări care împânzesc tot teritoriul teritoriul !reciei, şi care par a "i "ost construite de populaţii populaţii originare din Orient. → după +&&& "e! începe !eoliticul II, determinată de sosirea unor grupuri de invadatori, care suscită o serie de controverse. #nii cercetători sunt de părere că aceştia vin din stepele $usiei, %asara&ia sau 'ransilvania. (lţii au remarcat similitudinile dintre cultura cultura de aici şi cea de pe platoul platoul )alis din (sia *ică. Oricum, noile aporturi aporturi ale invadatorilor invadatorilor nu au sc+im&at mult peisaul. peisaul. -ea mai cunoscută aşezare este cea de la ,i-i!i în 'esalia/. (ceasta este "orti"icată, ceea ce este o raritate, cu 0 rânduri de metereze, "ără turnuri, menite să proteeze şirurile succesive de arcaşi sau prăştieri. ncinta centrală are "orma dreptung+iulară şi are în centru un megaron, ceea ce ne "ace să credem că este vor&a despre o organizare monar+ică. → civilizaţia dezvoltată în aceste aşezări este una agricolă şi pastorală. (ceste populaţii nu cunosc plugul, deci sunt +orticultori şi nu agricultori. 2u lucrează ogoare, ci grădini de mici dimensiuni. 3ensitatea cea mai mare a acestei populaţii este în 'esalia şi %eoţia. (nimalele domestice cele mai cunoscute sunt oile, caprele şi porcii. 4ânătoarea este trecută pe plan secundar.
. /!ceputurile .ro!zului0 1ela2icul vec3i → între 167 î.e.n. are loc o sc+im&are de mari proporţii datorată venirii unor noi invadatori din (natolia. (ceasta a produs o ruptură ar+eologică "oarte precisă. Oricum, cucerirea s6a "ăcut treptat şi nu a cuprins toată !recia. 9n urul lui 1:5 î.e.n. aceştia vor "i la rândul lor îng+iţiţi de alţi năvălitori. → începe începe )eladicul )eladicul denumirea %ronzului %ronzului la greci/, greci/, care comportă trei "aze; +eladicul vec+i )4/, +eladicul +eladicul milociu )*/ şi +eladicul recent )$/. → după toponimele terminate în tind culturile, culturile, datorită progresului progresului te+nic, dar şi a sporului demogra"ic; +orticultorul neolitic se trans"ormă în agricultor. -ulturile se diversi"ică, apărând măslinul şi viţa de vie. (şezările se înmulţesc, sunt mici ca dimensiune, şi "oarte puţine sunt "orti"icate, ceea ce denotă o perioadă de pace. *eşteşugurile se dezvoltă şi ele; epoca ceramicii #r"iniss, "rumos lustruită şi prelucrarea metalelor. (re loc un amplu proces de comercializare a produselor. → cea mai cunoscută aşezare este ?erna "undul !ol"ului 2auplia/. (ceasta cuprinde mai multe "aze de locuire; două neolitice şi două +eladice. @rimul oraş a "ost "orti"icat în două rânduri, îar în milocul acestora a "ost descoperită o construcţie, impozantă, care tre&uia să "ie palatul. @este acest strat, strat, oraşul oraşul a "ost reconstruit reconstruit împreună cu "orti"icaţii "orti"icaţiile le şi palatul, palatul, numit de americani A-asa cu olaneB. -onstrucţia este similară cu palatele cretane. 3in acestea se poate spună că ?erna se &ucura de o prosperitate considera&ilă, mai ales datorită poziţiei sale geogra"ice, care6i permitea un "ructuos scim& comercial cu (rgolida. 'otuşi, această &ogăţia i6a adus şi "inalul; ?erna a "ost distrusă şi nu şi6a mai revenit niciodată. → e>istenţa e>istenţa unor palate "orti"icate, "orti"icate, nu numai la ?erna, ne "ace să presupunem presupunem o puternică puternică organizare organizare monar+ică. Ciecare dintre aceste regate erau independente unele "aţă de celelalte; "ărâmiţarea politică a !reciei de mai târziu. → credinţele religioase ale acestor populaţii par să încline spre cultul unei zeiţe matronale a "ecundităţii şi "ertilităţii. =tatuile au "orme stilizate de vioară, +arpă sau "laut. O&iceiurile "unerare sunt cunoscute numai din +eladic; necropolele sunt aşezate în a"ara aşezărilor, în timp ce mormintele sunt "ie săpate în stâncă, "ie clădite în "ormă de cistă. 3escoperirea unor o"rande denotă o credinţă în viaţa de dincolo de moarte. 2. Primii greci în Grecia: Heladicul mijlociu (1950-1580)
7 → între 761:5 î.e.n. civilizaţia anatoliană se pră&uşeşte su& loviturile unor noi invadatori; grecii îşi "ac pentru prima oară apariţia în !recia. (ceştia sunt desprinşi din populaţiile indo6europene.
A 4cuparea Greciei 2e către pri-ii 5reci → "ie că au venit din stepele ruse sau din zona carpato6danu&iană, în mod o&ligatoriu aceste populaţii au trecut prin %alcani. 'eoria clasică îi prezintă ca ocupând !recia progresiv de la 2 la =. 'otuşi, anumite indicii ne6ar putea arăta că procesul a "ost mai comple>. (st"el, imediat după sosirea lor în !recia, grecii sunt în posesia unei ceramici de mare ra"inament, Aceramica minianăB, tip de care s6a găsit în stratul 'roia 4. ?a "el o&iceiurile de a6şi îngropa morţii în cadrul aşezărilor sunt atestate numai în (sia *ică. Este clar că aceste o&iceiuri grecii le6au putut do&ândi numai în (sia. 3in acest motiv a apărut o nouă teorieD după ce ar "i stră&ătur %alcanii, grecii au trecut strâmtorile şi s6au sta&ilit o vreme în 2 (siei *icim, unde au intrat în contact cu o civilizaţie mai evoluată, care şi6a lăsat amprenta asupra lor. 3e aici s6ar "i întors din nou în !recia, poate su& presiunea altor invadatori; pro&a&il +itiţii cunei"ormi. → este răstimpul în care se instalează în 'roada întemeietorii unui oraş nou; 'roia 4, distrugând cursul până atunci continuu al istoriei troiene. 9n acelaşi răstimp, +itiţii ocupă partea centrală a (siei *ici, unde câteva secole mai târziu, vor pune &azele unui imperiu puternic. → primii greci veniţi sunt ionienii, care recunoşteau drept stră&un eponim un zeu "luvial tămăduitor, on, de la care ar "i păstrat temperamentul lor impetuos ionian în"lăcărat/. -ele patru tri&uri ale acestora par să "i e>istat încă de la venirea lor. (u ocupat întreaga !recie continentală şi @eloponesul, "ără să impună civilizaţiei preelene un regim prea dur. (ceştia au "ost izgoniţi de pe posesiunile lor de noii veniţi, a+eii prin 158 î.e.n./ şi eolienii la o dată necunoscută/.
. Civilizaţia -aterială a 1ela2icului -i6lociu → &andele ioniene au cucerit !recia prin violenţă, "apt atestat prin dispariţia a numeroase aşezări şi reducerea populaţiilor anatoliene. 9ncepe o nouă epocă, ce durează apro>. până în 158 î.e.n., când începe +eladicul recent. 2e a"lăm încă tot în protoistorie, datorită "aptului că scrisul va apărea doar în perioada următoare. → agricultura nu s6a dezvoltat prea mult, mai ales datorită şocului pe care ionienii l6au avut cu clima mediteraneană. -+iar dacă aceştia cunoşteau grâul, cu siguranţă că viţa de vie sau măslinul erau o noutate. (st"el, ionienii au tre&uit să se adapteze, proces oglindit prin voca&ularul "olosit în acest domeniu, care este di"erit de cel indo6european împrumutat de la pelasgi denumirea dată de greci popoarelor anterioare lor/. → în ceea ce priveşte creşterea animalelor singura noutate este apariţia calului. → în domeniul artizanatului inovaţia esenţială este apariţia ceramicii miniene, di"erită "aţă de stilul #r"iniss. ndi"erent din ce parte ar provenii unii spun că s6ar "i născut în *acedonia, alţii în (sia *ică/, acest stil este o inovaţie renmarca&ilă, "iind şi cea dintâi mani"estare a geniului grec. → unitatea populaţiei de pe ţărmurile *ării Egee a "ost spul&erată prin venirea grecilor; dacă !recia este supusă grecilor, -reta încă nu este a"ectată de invazia acestora, ast"el că insulele se mai a"lă în or&ita cretană. 'otuşi cele două civilizaţii intră în contact, mai ales în zona -Fcladelor, unde grecii caută o&sidian. (st"el un mare eveniment al )eladicului milociu îl constituie şi iniţierea grecilor în tainele mării. Oricum, în timpul ultimelor două "aze ale +eladicului, grecii sunt destul de re"ractari in"luenţelor venite de peste mare.
C 7ocietatea 8i reli5ia "! 1ela2icului -i6lociu → în această privinţă nu se pot "ace decât supoziţii; noii veniţi sunt nişte răz&oinici, organizaţi într6o societate militară, su&ordonată unor căpetenii, care su& in"luenţa regilor pelasgi se sta&ilesc în palate. @oporul duce o viaţă egalitară. → idolii "eminini dispar în totalitate şi apar sanctuarele de pe acropole Egina/. 9ncă religia uraniană indo6europeană nu a cunoscut in"luenţele +toniene ale *editeranei. 2ecropolele nu sunt distincte şoi este atestată ine>istenţa o"randelor; eclipsă în ceea ce priveşte credinţa în viaţa de după moarte. → arta lipseşte cu desăvârşire. 'otuşi adaptarea ionienilor la viaţa mediteraneană nu poate să6i "acă &ar&ari. 3. reta minoic! → în -reta evoluţia "usese mult mai rapidă de cât pe continent. $esursele naturale, precum şi legăturile cu Orientul au "ăcut ca neoliticul să se termine înainte de 7G î.e.n. de aici încolo începe perioada minoică, marcată de invazia anatolienilor.
→ insula nu are parte de invaziile de la începutul mileniului î.e.n., păstrându6şi independenţa pentru mai multe secole. (ceasta a dus la dezvoltarea unei civilizaţii prospere şi strălucitoare, numită "ie minoică, "ie egeeană, "ie cretană, de6a lungul căreia specialiştii deose&esc mai multe "aze;
minoicul vec+i; 7G67 î.e.n.
minoicul milociu; 76158 î.e.n.
minoicul recent; 158617 î.e.n.
A Puterea 8i pro9peritatea Cretei → apariţia în urul anului 7 î.e.n. a unor palate este indiciul sigur al ivirii unei puternice puteri centrale, cel puţin în trei aşezări; -nossos, @+aistos şi *alia. 9n urul anului 1G î.e.n. acestea au "ost distruse de un cataclism de mari proporţii, care a constat în apariţia unor populaţii de pe continent venite pentru a e"ui şi a distruge; după ce au nimicit totul s6au retras spre continent, nein"luenţând în nici un "el civilizaţia cretană. → între 1G61 î.e.n. palatele au "ost reconstruite, inaugurându6se epoca A palatelor din a doua perioadă B. 2u după mult timp, regele din -nossos distruge *alia şi6l sileşte pe suveranul din @+aistos să6i accepte suzeranitatea. (cest rege va uni"ica -reta şi edi"ică o adevărată reţea rutieră care să6i asigure +egemonia. → e>istenţa unei instituţii monar+ice puternice este dovedită prin dimensiunile şi "astul palatelor. nstituţia devine atât de puternică, încât grecii vor prelua de la cretani termenul de basileus, cu toate că indo6europenii aveau un cuvânt propriu pentru aceasta. Cără îndoială că regele din -nossos purta titlul de minos. → monar+ia cretană este o monar+ie &irocratică după sistemul celor din Orient. @uterea acestuia este atât de mare încât depăşeşte graniţele -retei. E>istă o adevărată talasocraţie minoică de care îşi va aminti 'ucidide; A*inos este cel mai vec+i persona cunoscut de tradiţie care a avut o "lotă şi a pus stăpânire pe cea mai mare parte a mării, denumită astăzi greceascăD şi6a impus dominaţia asupra -Fcladelor şi a întemeiat primele coloniiB. Este un adevărat imperiu care îl pre"igurează pe cel at+enian din secolul 4 şi care cuprinde insule precum $+odos, =amos, *elos, *ilet etc. → activitatea economică atinsese un înalt grad de dezvoltare; agricultura producea din a&undenţă, la "el şi creşterea animalelorD calul rămâne însă necunoscut până în minoicul recent . *eseriile se practică atât în atelierele din cadrul palatului cât şi din cadrul unor oraşe; la !urnia s6a găsit un întreg târguşor industrial cu "ierării şi tâmplării. 3ar meşteşugul în care minoienii e>celau este ceramica. → comerţul este activ nu numai cu -Fcladele care se a"lă su& directă stăpânire, dar şi cu Egiptul, =iria, (sia *ică, !recia, -iprul. 4asele minoice se răspândesc în toată *editerana Orientală. -ele mai cunoscute legături sunt cu Egiptul, unde o serie de tă&liţe îi menţionează pe cretani ca şi Keftiu.
. Palatele -i!oice → cea mai "rumoasă e>presie a artelor cretane se regăseşte în palate. (cestea sunt nişte vaste ansam&luri ne"orti"icate, ridicate în urul unei curţi centrale. (coperişurile în terase sunt susţinute de colonade mediane, ceea ce reclamă uşă laterală. luminatul este realizat printr6o serie de "erestre şi curţi interioare. → +idraulica era cunoscută la per"ecţie; apa de ploaie sau apa menaeră era evacuată în timp ce palatele erau aprovizionate cu apă pota&ilă pentru numeroasele săli de &aie sau puncte de distri&uţie. → amenaările interioare, terasele suprapuse, desc+iderile spre privelişti minunate, gria pentru con"ort, demarcă o deose&ită adaptare la clima mediteraneană. → cea mai "rumoasă realizare este -nossosul, descoperit încă de la începutul secolului HH de (rt+ur Evans. → palatul este construit pe o proeminenţă, ceea ce l6a "ăcut pe ar+itect să ordoneze ansam&lul pe două; aripa orientală era situată la un nivel in"erior "aţă de curtea centrală şi de restul edi"iciului. (re o structură comple>ă datorată numeroaselor încăperi, coridoare, curţi de lumină, scări ce legau etaele între ele. → aproape de palat se a"lau *icul @alat şi 4ila $egală, în care o sală imensă susţinută de o du&lă colonadă, este ca un prototip pentru viitoarele &azilici.
C /!:lorirea arti9tică
→ în a"ara "aptului că aceste palate reprezentau minuni ar+itectonice ele erau şi "oarte "rumos decorate. @ereţii erau acoperiţi de mari "resce, e>ecutate cu vopsele amestecate cu apă şi clei pe o tencuială de stuc încă umed, de unde impresia de dinamism. → această evoluţie a picturii murale are mai multe etape; naturalism, clasicism şi o perioadă de stilizare. → aceste picturi dau dovadă de un &un simţ al culorii, o pricepere în a reda mişcarea cea mai spontană. → sculptura este cu totul negliată; nu întâlnim nici monumente grandioase, nici statui de cult, ci doar nişte statuete, lucrate din "ildeş, &ronz sau lut. Opera cea mai cunoscută este zeiţa cu şerpi de la -nossos. → relie"ul este prezentat prin plăci de "aianţă care sluea ca plăci decorative. → metalele şi o&iectele preţioase erau lucrate cu deose&ită măiestrie. Cigurile de pe "resce poartă multe giuvaeruri. 9n morminte s6 au găsit numeroase coliere, cercei, dar şi pandantivul de aur de la *alia. 'e+nica "olosită era cea a incrustaţiei. ?a -nossos a "ost descoperit c+iar şi un atelier unde se produceau asemenea o&iecte. → în ceea ce priveşte gliptica, aceasta ne6a dat numeroase sigilii, "oarte necesare în administraţie şi în di"erite acte particulare. (ceste sigilii sunt "oarte di"erite ca " ormă, material şi imagini gravate. Evoluţia lor poate "i studiată de la simplele ideograme, la +ierogli"e decorative şi până la naturalismul unor reprezentări ale vieţii cretanilor. → ceramica se dezvoltă "oarte rapid din minoicul vec+i, când a "ost inventată roata olarului şi a "ost per"ecţionat cuptorul de ardere. 3ecoraţia este e>clusiv geometrică. *inoicul milociu, produce prin roata cu turaţie lentă, vase cu pereţii groşi cât coaa unui ou. (pare şi o &ogată policromie. *otivele vegetale şi animaliere sunt com&inate cu cele geometrice, stil ce va "i numit -amares.
, Reli5ia creta!ilor → nedesci"rarea scrierii cretane ne privează de in"ormaţiile necesare cunoaşterii religiei cretanilor. → era o religie optimistă, care6şi incita credincioşii să intre în legături intime cu "orţele intime ale vieţii, +rănindu6i cu speranţe. → s6a vor&it despre un "etişism primitiv; piatra sacră, stâlpul, securea du&lă labris/, scutul &ilo&at, ar&ori sau animale sacre, toate reprezentate pe pereţii palatului, reprezintă vestigiile unei epoci în care se adorau "ormele elementare ale naturii. → lumea celor morţi este prin de"iniţie aproape de lumea zeilor. @rezenţa o"randelor şi gria cu care era înmormântaţi morţii, denotă o credinţă în viaţa de după moarte. → oricum, religia cretană a in"luenţat, prin intermediul a+eilor, religia greacă de mai târziu.
E Co!cluzii → dovedirea "aptului că ApelasgicaB, lim&a vor&ită de cretani, era înrudită cu +itita sau cu luvita lim&i indo6europene din (sia *ică/ ne "ace să credem că cretanii au "ost de "apt proto6indo6europeni, care s6au desprins înaintea grecilor din trunc+iul comun al indo6europenilor. → în anul 1 î.e.n., palatul din Inossos a "ost complet distrus. 9n ceea ce priveşte această dispariţie, cercetătorii înclină să creadă că ar "i "ost vor&a de erupţia vulcanului din =antorin. -ucerirea -retei de către a+ei, parese că s6ar "i întâmplat mai înainte. Pace, prosperitate, armonie în organizarea socială, dragoste de viaţă, pasiune pentru frumuseţe, sunt caracteristicile cele mai vădite ale civilizaţiei cretane. Pe scurt, o mare victorie umană, realizată de un popor mic, ale cărui creaţii reuşesc să pună în cumpănă în spiritul nostru pe cele ale civilizaţiilor Egiptului şi Orientului, inumane. Această civilizaţie a învins pe sălbaticul ei învingător! şi a fost plămada care a făcut să crească aluatul elenismului. Această influenţă a ei o vom găsi la fiecare pas atunci c"nd vom vorbi despre lumea a#eeană.
Capitolul II → Crearea u!ei lu-i a3ee!e → către 106158 î.e.n. are loc o sc+im&are pro"undă în civilizaţia !reciei, trecerea de la )eladicul milociu la )eladicul recent. )eladicul recent durează până în 11 î.e.n. şi mai este numit şi perioada miceniană. ( "ost împărţită în mai multe "aze;
+eladicul recent → 155615 î.e.n.
+eladicul recent ( → 15615 î.e.n.
5
+eladicul recent % → 156175 î.e.n.
+eladicul recent ( → 17561 î.e.n.
+eladicul recent % → 1617 î.e.n.
+eladicul recent - → 17611 î.e.n.
→ trans"ormarea aceasta nu este provocată de o ruptură ar+eologică similară cu cele anterioare. 3eci nu se poate vor&i de o invazie masivă de noi populaţii. *ai degra&ă este vor&a despre o evoluţie rapidă şi c+iar &rutală asemănătoare cu cea din urul anului 5 î.e.n. când grecii trec &rusc de la ar+aism la clasicism. → lumea )eladicului recent este desc+isă "aţă de cea anterioară -retei, Orientului, dar şi Occidentului. Este clar că !recia continentală s6a trezit din letargie datorită -retei minoice, care a cucerit -Fcladele. !recia intră în contacte comerciale, diplomatice si c+iar militare cu cretanii de la care împrumută o&iecte, pe care le imită. $recia continentală este pur şi simplu sedusă şi această seducţie o transformă în toate privinţele . → unii oameni de ştiinţă consideră că cretizarea !reciei nu este singura cauză a în"loririi unei noi civilizaţii. 9n acest sens !recia ar "i su"erit şi unele in"luenţe 2, care se remarcă mai ales în pre"erinţa pentru c+i+lim&ar şi a coi"urilor decorate cu dinţi de mistreţ. (ceste două caracteristici apar la începutul )eladicului recent şi dispar relativ repede, "iind corelate cu apariţia unor noi populaţii de greci, a+eii. (ceştia sunt menţionaţi o scurtă perioadă în 'esalia, apoi ocupă întreg @eloponesul alungând pe ionieni. → a+eii la venirea lor au "ost puţini, "apt relevat de ine>istenţa unei întreruperi ar+eologice la începutul )eladicului recent. 9n privinţa dialectului a+ean, unii cercetători spun că ar "i similar cu cel ionian, în timp ce alţii susţin asemănarea cu cel eolian. → tot în această perioadă sunt atestaţi şi eolienii, dar data venirii lor nu poate "i "i>ată în raport cu cea a a+eilor. (ceştia au auns în 'esalia şi %eoţia, unde i6au alungat pe ionieni şi unde s6au sta&ilit. Originea lor este iarăşi necunoscută, numele lor eolieni pestriţi/ ne arată o populaţie eterogenă. → acest a"lu> de populaţii a avut un e"ect &ene"ic, e>plicând dinamismul !reciei în timpul )eladicului. #nele trăsături caracteristice ale !reciei ulterioare sunt dea sta&ilite; a+eii în @elopones, eolienii în 'esalia şi %eoţia şi ionienii în (ttica şi Eu&eea unde s6 au sta&ilit după venirea eolienilor/. Oricum, cea mai importantă dintre aceste populaţii par a "i a+eii, întrucât )omer indică su& numele acestora pe toţi grecii care au luptat în "aţa 'roiei. → cel mai &un izvor literar al istoriei a+eene sunt poemele +omerice, în timp ce descoperirile ar+eologice vin să a"irme cele spuse în te>t. → în sec. 1: au "ost descoperite 'roia, *icene, civilizaţia miniană din %eoţia, apoi 'irintul. → în sec. 7 săpăturile au devenit tot mai numeroase, descoperindu6se -oracu lângă -orint+/, (sine şi *idea în (rgolida/, *alt+i în *esenia/, (miclai în ?aconia/, dar şi taca. 'oate descoperirile miceniene depăşesc graniţele !reciei, e>tinzându6se în tot &azinul *editeranei Orientale. → în câteva aşezări au "ost descoperite tă&liţe cu un scris ciudat, denumit linearul %. (cestea au "ost desci"rate în 1:5 de către *. 4entris si J. -+adKicL, ceea ce ne6a autat la înţelegerea mai e>actă a civilizaţiei a+eene. → poemele +omerice se re"eră la o serie de evenimente de la s"ârşitul civilizaţiei a+eene. 4eridicitatea unor pasae a "ost demonstrată prin descoperiri ar+eologice, dar totuşi poemele prezintă un aspect prea +eteroclit pentru ca să "ie a&ordate "ără o mare doză de prudenţă.
1. "egatele a#eene
A 1e5e-o!ia ;ice!ei → cântul 7 din liada ne o"eră o listă de coră&ii, care cuprinde numele vaselor care au luat parte la sediul 'roiei. 3intre toate acestea cele mai puternice par a "i regatele din @elopones; *icene, (rgos, 'irint, @Flos, ?acedemonia şi (rcadia. ?a acestea se adaugă şi -reta. 9ntre&area care se pune este dacă acestea sunt independente unele "aţă de celelalte sau alcătuiesc un imepriu uni"icat su& centralizarea cetăţii *ceneM
0 → tă&liţele de la @Flos şi Inossos denotă două state independente, în timp ce documentele +itite vor&esc de un regate a+eean denumit (c+aia, care tre&uia să "ie $+odosul sau @amp+ilia. (cest ultim regat ducea o politică e>pansionistă pe ţărmurile (siei *ici, ceea ce e>clude suzeranitatea din partea altei cetăţi. → este pro&a&il ca toate cetăţile peloponesiace să "i "ost în mare măsură independente, dar să "i avut la un anumit moment interese comune, ceea ce le6a "ăcut să se unească cucerirea -retei, răz&oiul troian, ridicarea zidului ce &ara istmul -orint+/. (ceastă uni"icare implică recunoaşterea autorităţii unei singure căpetenii, regele *icenei cea mai &ogată de alt"el/, care devine un primus inter pares.
. terior etusa/, vesti&ul interior prodomos/ şi megaronul propriu6zis, cu o vatră în centru. → ast"el de palate se mai găsesc şi la @Flos sau 'irint, iar planul lor este mult di"erit "aţă de la&irintul cretan. @rima caracteristică a palatelor miceniene este ordinea. (coperişul este în două ape, încăperile sunt adânci, cu intrări mici pe partea îngustă şi e>istenţa unei vetre "i>e. @alatul micenian este tipic nordic, de unde provine. → acropola era rezervată în e>clusivitate regelui şi a unei părţi a no&ililor. → oraşul era situat la 24 de aceasta. → mormintele sunt printre cele mai interesante vestigii ale cetăţii. =e pare că acestea erau de trei tipuri; mormintele cu groapă, urmează apoi cele cu incintă departaare a domeniului morţilor de al celor vii/, iar, în "inal, apar mormintele cu cupolă t+olos/. E>istă : ast"el de morminte cu camera "unerară săpată în stâncă şi &oltită. (cestea au nume convenţionale, cum ar "i; mormântul -litemnestrei, mormântul lui Egist sau tezaurul lui (treu.
C A8ezările a3ee!e 2i! Pelopo!e9 → @eloponesul este ţinutul cel mai &ogat în vestigii a+eene. 3e aceea *icene nu reprezintă un unicat. → 'irintul, vecin cu *icene, aparţine potrivit liadei lui 3iomede, pe când *icene "ăcea parte din regatul lui (gamemnon. (ici "orti"icaţia este triplă şi zidurile groase de 0 m sunt mai îngriite. @alatul este şi el mai &ine păstrat, "ormând un comple> de clădiri în urul a două curţi; una mare şi una mică. Ni aici se a"lă un megaron, "ormat din aceleaşi trei părţi componente. → @Flos din *esenia, condusă de înţeleptul 2estor, are aceleaşi edi"icii pe care le găsim şi la *icene sau 'irint. Originalitatea acestui oraş constă în apariţia ar+ivelor, unde s6au găsit peste 1 de tă&liţe cu liniarul %.
, Re5alitatea a3eea!ă → toate aceste cetăţi se aseamănă şi toate impun ideea unei mari puteri monar+ice. 9n general, acestea nu sunt oraşe "orti"icate, ci palate "orti"icate. (spectul militar al acestor populaţii este de netăgăduit dacă ne uităm la palatele cretane. → tă&liţele cu liniar % ne permit să desluşim câteva caractere ale regalităţii a+eene. 9n primul rând monar+ul se numeşte %ana& , şi nu basileus, cum sunt numiţi în poemele +omerice. → acest %ana& este autat de un slu&aş de rang "oarte înalt, numit la%agetas. 9ncă nu s6a auns la un acord dacă acesta era mare dregător sau mare comandant. =u& aceştia se a"lă o puternică şi e"icace &irocraţie. 2. $%&an'iunea militar! a a#eenilor → !recia a+eeană ne pare divizată în mai multe regate autonome, "iecare grupat în urul unui centru "orti"icat. 3ar după cucerirea întregii !recii aceştia şi6au însdreptat am&iţiile şi spre alte meleaguri, unde au întemeiat regate asemănătoare cu cele din @elopones şi %eoţia.
A Cucerirea Cretei
G → a+eenii se a"lau de mult timp în contact cu cretanii, a căror talasocraţie se întindea pe o mare parte a Egeei şi a căror cultură era tot mai atractivă. → o primă e>pediţie de a" ar "i avut loc prin 1G î.e.n., când au "ost distruse primele palate minoice. ( doua e>pediţie pare a "i una de cucerire în adevăratul sens al cuvântului, mai ales că "inalitatea acesteia a "ost instaurarea unui rege a+eean în -reta. (ceasta s6a întâmplat în sec. 15 î.e.n. → consecinţele acestei cuceriri au "ost mari; s"ârşitul autonomiei lumii minoice, care dăduse naştere unei civilizaţii originale, pusese &azele unui vast imperiu maritimşi reuşise să6şi impună autoritatea ca unul dintre regatele cele mai puternice din *editerana Orientală. întemeierea unui stat a+eean în -reta, stat ce pare să "i "ost complet independent "aţă de cele continentale. 9m&ogăţirea regilor din @elopones, maoritatea lu>ului palatelor miceniene de pe continent provenind din uriaşa pradă de răz&oi adusă din -reta. → totuşi, c+iar dacă -reta a "ost cucerită, aceasta va continua să e>ercite o puternică in"luenţă asupra a+eenilor.
. Re5atele a3ee!e "! ;e2itera!a 4rie!tală → sta&ilirea a+eenilor în partea orientală a *editeranei este la "el de sigură ca şi cucerirea -retei de către aceştia. → la $+odos s6au găsit numeroase morminte cu cupolă, în care se a"lau cantităţi impresionante de ceramică miceniană. 3e asemenea noul regat în"iinţat parese că a avut relaţii strânse cu mperiul )itit, în ar+ivele căruia este menţionat un regat (c+aia (L+iiava/. → începnd din 1 î.e.n. şi în mai multe valuri, a+eeenii s6au e>tins şi în -ipru. (ceasta apare în te>tele +itite sau egiptene su& numele de (lasia, ceea ce atestă importanţa relaţiilor diplomatice şi comerciale dintre cele trei ţări.
C Răz=oiul troia! → 'roia este situată în 2 (natoliei, aproape de strâmtori. 9n locaţia numită )isarlâL au "ost descoperite 8 oraşe succesive, dintre care 'roia 4 "iind în"iinţată în urul anului 1: î.e.n. 9ntemeietorii acestui oraş au "ost înrudiţi cu primii greci. → 17G5 î.e.n., 'roia a "ost distrusă de un cutremur de pământ şi a "ost reconstruită, luând "iinţă 'roia 4a, care pro&a&il era cetatea lui @riam. → mitul liadei şi Odiseei este gre"at pe o realitate istorică.
, 4ri5i!ile co!:lictului → răz&oiul a început datorită răpirii Elenei, soţia lui *enelaos, şi deci cumnata puternicului rege (gamemnon, sedusă de unul din "ii &ătrânului @riam, @aris. 'otuşi însăşi e>istenţa Elenei este pusă la îndoială; indicii susţin că ea ar "i "ost o zeiţă +toniană şi dea "usese răpită odată de 'ezeu şi salvată de "răţii ei, 3ioscurii. → oricum, răpirea Elenei nu putea constitui decât un prete>t pentru ca a+eenii să poată declanşa campania împotriva 'roiei. =e prea poate ca 'roia să "i stârnit invidia a+eenilor, în ceea ce priveşte &ogăţiile acumulate în palatele sale. E>pediţia a acumulat toate energiile cetăţilor miceniene şi a avut succes; oraşul a "ost cucerit şi e"uit metodic, după care grecii s6au retras nici )omer şi nici izvoarele nu con"irmă o statornicire a acestora în 'roia/. → cucerirea 'roiei nu reprezintă decât un ultim episod al unei ample operaţiuni de a", care aruncă o lumină proastă asupra o&iceiurilor militare ale acelor vremuri. -ucerirea 'roiei a "ost cântecul de le&ădă al puterii a+eene, care treptat îşi va pierde din in"leunţă în urma venirii dorienilor. Este ultima e>pediţie de îm&ogăţire din *editerana Orientală.
E ,ata cuceririi Troiei → în antic+itate nu se căzuse de acord asupra datei căderii 'roiei, cea mai ve+iculată dată "iind cea a lui Eratostene; 118 î.e.n. data ridică anumite semne de între&are, mai ales că lumea a+eeană era la acea dată slă&ită de invaziile doriene. → "aptul că o 'roie este menţionată într6un te>t de pe vremea regelui +itit 'ud+alia 4 1756177 î.e.n./ca "ăcând parte dintr6o mare coaliţie, condusă de suveranul din (suKa, care s6a sustras marelui comerţ a+eean, ne "ace să ne raliem la data propusă de misiunea americană; 1761775 î.e.n. dată pe care ar+eologii americani o avansează pentru distrugerea 'roiei 4a/. 3. ciili*a+ie de 'cri,
8 → în mai multe aşezări, dar mai ales la @Flos şi Inossos, au "ost descoperite importante părţi din ar+ivele curţii. =crierile de pe tă&liţele descoperite derivau din linearul ( şi au "ost denumite linearul %. → în 1:5 *. 4entris si J. -+adKicL au desci"rat această scriere pornind de la ideea că acestea reprezentau o "ormă de greacă ar+aică.
A 7ila=arul a3eea! 8i ori5i!ea lui → scrierea descoperită nu este un al"a&et, ci un sila&ar de 868G de semne. 'otuşi au e>istat o serie de di"icultăţi în manevrarea acestei scrieri mai ales că aceasta era o adaptare a linearului ( cretan/ pentru lim&a greacă. → cu siguranţă că această adaptare a "ost realizată de către scri&ii cretani. -ele două ar+ive nu sunt contemporane; cea de la @Flos datează din sec. 1 î.e.n. în timp ce ar+iva de la Inossos datează de prin sec. 1 î.e.n. odată cu venirea a+eenilor. (ceasta denotă "aptul că a+eeni şi6au dat repede seama de avantaele pe care le o"erel de cod pentru administraţie.
. Precizările a2u9e 2e tă=liţe → o primă importanţă a acestor tă&liţe constă în "aptul că este atestat un dialect grecesc mai vec+i decât cel din poemele +omerice datate în sec. :68 î.e.n./. → acestea sunt in e>clusivitate documente administrative, liste şi inventare, "oarte meticulos organizate. (cesta arată "aptul că monar+iile a+eene se &azează pe o &irocraţie puternică, întocmai ca cele din Orient. (ceasta atestă şi calitatea de organizatori ai monar+ilor, şi nu numai pe cea de comandanţi militari, cum sunt prezentaţi în poemele +omerice.
C Ră9p!2irea 8i 2i9pariţia 9crierii → răspândirea sila&arului este comun tuturor cetăţilor a+eene, ast"el de tă&liţe au "ost găsite şi la (t+ena sau în %eoţia . semnele sunt peste tot aceleaşi. → în tot Occidentul este răspândit liniarul %. 9n "elul acesta este con"irmată şi legenda cum că arcadianul Evandru ar "i adus scrierea în talia. → scrierea a dispărut odată cu dispariţia palatelor miceniene, care reprezenta aparatul administraţiei, su& loviturile dorienilor. 4a tre&ui să mai aşteptăm încă câteva secole până când grecii vor învăţa din nou să scrie. (tunci când va apărea noua scriere aceasta va nota vocalele şi consoanele, nu numai sila&ele.
Capitolul III → Viaţa "! re5atele a3ee!e → ascensiunea regatelor a+eene era secondată de un e>cepţional dinamism în cadrul sectorului economic, în cel social şi în cel al vieţii spirituale. @rimul apogeu al vieţii culturale greceşti, la "el de strălucitor ca şi cel al (t+enei din sec. 4 î.e.n. îl a"lăm mai cu seamă în (rgolida şi %eoţia.
# ,INA;I7;UL UNEI EC4N4;II ,E 7TAT → la &aza puterii miceniene se a"la o economie în"loritoare ce acoperea nevoile locale în ceea ce priveşte alimentele şi o&iectele de primă necesitate, permiţând în acelaşi timp un comerţ avantaos cu ţinuturile cele mai îndepărtate.
A Viaţa rurală 8i re5i-ul pă-!tului → agricultura este prosperă, &azându6se în primul rând pe cereale şi pe cultivarea ar&uştilor, dar şi pe terenuri e>tinse cum sunt cele din ?aconia. 3e alt"el, 'elemac, în Odiseea, admiră &ogata vale a Eurotasului în timpul vizitei pe care i6o "ace lui *enelaos, opunând6o aridităţii solului din t+aca. → creşterea animalelor era şi ea o activitate prosperă, nu numai odată poemele +omerice "ac aluzii la &ogăţia unor eroi; #lise are pe continent şi în t+aca un şeptel de câteva mii de animale, per"ect organizat datorită unui personal competent, alcătuit din văcari, cio&ani şi porcari. → tă&liţele de la @Flos şi Inossos ne "ac să aruncăm o nouă privire asupra regimului pământului; %ana& şi la%agetas au în stăpânire numeroase lati"undii, numite temene. O"iţerii sau "uncţionarii superiori primesc în sc+im&ul prestaţiilor lor aşa6numitul 'itimena 'otona pământ do&ândit/. Ni zeii avea pământuri; etonia, deseori contestate de popor. → restul pământului aparţine poporului damos/. (ceştia "olosesc după sistemul egalitar indo6european/ împreună pământul comun; 'e'emena 'otona. Ciecare cap de "amilie primeşte un lort de pământ peste care nu are drepturi depline şi pe care tre&uie să6l muncească. 3ar treptat o&servăm că anumite părţi a acestui pământ comun sunt "ie arendate, "ie dăruite unor particulari. 'otuşi înstrăinările de"initive sunt imposi&ile, dar pregătesc într6o mică măsură terenul pentru proprietatea privată
: care se va e>tinde în mileniul următor. (rendarea unor pământuri a "ost pusă în legătură cu dezvoltarea plantaţiilor de ar&uşti, ce presupun unele investiţii şi sunt greu de împăcate cu sistemul proprietăţii comune.
. I!2u9trie 8i e>pa!9iu!e co-ercială → odată cu dezvoltarea societăţii apare şi o dezvoltare a meşteşugurilor. 3intre acestea cea mai importantă este ceramica, "urnizând mari cantităţi pentru e>port în toată *editerana Orientală. @rin categorisirea acestei ceramici a putut "i sta&ilită a riguroasă cronologie a epocii. → epoca miceniană corespunde epocii &ronzului la greci, deci &ronzul este singurul metal "olosit pentru tot "elul de o&iecte casnice, militare sau de podoa&ă. Oricum, !recia este retardatară "aţă de popoarele anatoliene, mai ales +itiţii, e>perte în acest tip de metalurgie. → numărul imens de o&iecte miceniene descoperite în multe cetăţi din *editerana Orientală denotă o activitatea comercială "oarte intensă. (st"el de produse aung în Egipt, mperiul )itit sau *esopotamia, în timp ce o serie de produse din aceste ţări aung în !recia. -ăile "olosite de marinarii a+eeni sunt cele "olosite de cei cretani. (cest comerţ este impulsionat şi de cucerirea insulelor egeene precum -reta, $+odos sau -ipru. @rima condiţie a unei asemenea e>pansiuni este e>istenţa unei "lote puternice, "ormată din &ărci menite să reziste unor drumuri lungi.
? 4 74CIETATE TRI
A Re5i 2re5ători 8i preoţi → în "runtea societăţii se a"lau %ana& şi la%agetas, urmaţi de o serie de dregători a căror nume sunt mai &ine cunoscute decât "uncţiile lor; telestai, +ePuetai, &asileis, Loretere etc. 2u se ştie dacă teletai erau slu&aşi oameni investiţi cu un telos/ sau au o legătură cu iniţierea telete/. Oricum, te>tele ne spun că îndeplineau şi anumite "uncţii religioase. Ioretere sunt după cum le spune numele cei care asigură su&zistenţa/ un "el de comandanţi militari. ?a @Flos, aceştia erau în număr de : şi asigurau paza celor : circumscripţii ale oraşului. 9n ceea ce priveşte &asileis, aceştia par să "i ucat un rol secundar în viaţa cetăţilor, pro&a&il reprezentând puterea civilă în acele circumscripţii. → o altă castă aparte "oarte des menţionată este casta preoţească.
. ,a-o9 8i 9clavii → su& clasa celor privilegiaţi se a"lă damos poporul/ în cadrul căruia diviziunea muncii este "oarte &ine precizată. (ceştia pot lucra pentru %ana& sau la%agetas sau c+iar pentru ei înşişi, grupaţi uneori în &resle. → pe ultima treaptă a ierar+iei sociale se a"lă sclavii, care pot aparţine oricărui om li&er de la %ana& până la un simplu particular. E>ista şi o categorie aparte a sclavilor, cei ai zeilor, care erau mai degra&ă sluitori credincioşi decât sclavi propriu6zişi. *aoritatea sclavilor proveneau din captură de răz&oi şi maoritatea erau de se> "eminin.
+ LU;EA ARTI7TICĂ ,IN PALATE → ar "i greşit să ne imaginăm că regii a+eeni se ocupau strict cu vânătoarea sau cu răz&oiul. 4iaţa lor inimita&ilă se des"ăşoară printre comorile unei arte care a imitat6o în mare măsură pe cea cretană, luând parte la "estivităţi somptuoase în cadrul cărora aezii cântă versuri epice. E>tremul ra"inament al artei miceniene este în puternic contrast cu &rutalitatea militară a o&iceiurilor.
A Pictura 8i 9culptura → marea pictură cunoaşte o la "el de impetuoasă dezvoltare ca şi în -reta. @ereţii palatelor sunt acoperiţi cu "resce în stil minoic, dar care nu au aceeaşi vitalitate coloristică. #nele su&iecte sunt identice cu cele cretane. 3e asemenea unul din su&iectele predominante micenienilor este răz&oiul sau vânătoarea, ceea ce lipseşte cu desăvârşire în -reta. → micenienii nu au "olosit "oarte mult ronde6&osse6ul, de aceea în cadrul acestei categorii artistice nu putem vor&i decât de încercări. 9n sc+im& marele relie" în piatră anunţă sculptura decorativă grecească de mai târziu. -a e>empli"icare merită menţionată @oarta ?eoaicelor de la *icene.
