„Povestea lui Harap – Alb” (1877) De Ion Creangă
Harap-Alb
Consider Considerată, ată, cel mai adesea, adesea, un ,,veritab ,,veritabil il Bildungs Bildungsroman roman fantasti fantasticc al epicii epicii noastre’ noastre’’’ (George (George Munteanu Munteanu), ), Povestea lui Harap-Alb urmăreşte destinul unui fecior de crai printr-un lung proces al devenirii spirituale. spirituale. eşi a fost asociat cu on !ui"ote (#l. $iru), %iva (&asile 'ovinescu), amlet (&aleriu Cristea), deşi s-a văut *n el un ,,erou fermecător’’, o ,,varietate local-etnografică de Prince charmant’’ (Cornel +egman) sau, dimpotrivă, un ,,simplu om’’, lipsit de ,,merite personale’’
(#urel +ău), protagonistul basmului lui Creangă rămne totuşi o figură singulară, o remarcabilă creaie a marelui povestitor. povestitor. Că avem de-a face cu un persona" uman bănuim *ncă de la *nceput, cnd ne este descrisă reacia lui *n urma umilinelor la care fuseseră supuşi fraii mai mari ,, Fiul craiului cel mai mic, făcându-se atunci roş cum îi gotca, iese afară în gradină şi începe a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului sufletului de apăsătoarele apăsătoarele cuvinte ale părintelui părintelui său’’ /ot acum aflăm că, asemeni
oricărui om, feciorul de crai este, *n acelaşi timp, milostiv şi bun, dar şi iute la mnie (se cam repede la cerşetoarea din grădină, sau ,, mânios îi mai trage un frâu’’ *n cap calului răpciugos). e asemenea, el poate fi att neascultător (nesocoteşte *ndemnul patern), ct şi supus (nu iese din cuvntul 0pnului), att fricos şi eitant *n faa provocărilor (0fnta uminică *l vede ,, mai fricos decât o femeie’’ , c1iar ,,o curcă plouată’’ ), ), ct şi vitea şi prudent (episodul uciderii cerbului). e
aceea comentatorii au socotit că protagonistul se află cumva la antipodul feilor frumoşi, prin felul intermediu uman său de a fi prea uman. #cesta a fost văut uneori ca un ,,persona"-prete2t’’, ca un ,, intermediu pentru implicarea în fabulă a voin!elor magice’’ (#urel (#urel +ău). /otuşi, această imagine realistă este
doar aparentă, căci basmul poartă *n substrat planul unei structuri mitologice, *n care protagonistul este un erou solar anga"at *ntr-un scenariu iniiatic, la care sunt părtaşi calul şi sfnta uminică. e unii altfel, ei sunt cei care ne vorbesc despre menirea *ncercărilor la care va fi supus arap-#lb ,, "i unii ca aceştia #ca $pânul, nn% sunt trebuitori trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte’’ , *i spune calul3 ,, &ând vei a'unge şi tu odată mare şi tare, îi căuta să 'udeci lucrurile de-a fir-a-păr şi vei crede celor asupri!i şi necă'i!i, pentru că ştii acum ce e neca(ul’’ , *i spune 0fnta
uminică. 4ată, aşadar, sensul devenirii feciorului de neam crăiesc ca să a"ungă *mpărat, deci domn să prindă la minte’’, să devină mai *nelept, mai bun, mai cura"os. Cu alte şi eu, eroul trebuie ,, să
cuvinte, prinul e c1emat să treacă de la starea de nedefinit (,, boboc de felul său’’% la desăvrşire (devine *mpărat). 5 ceea ce va realia la capătul unui scenariu formativ, *n care el se lasă antrenat de către o fiină aparent malefică, 0pnul. Critica ar1etipală a văut *ntreg basmul lui Creangă ,,un pelerina" spre unitate’’ (&asile 'ovinescu). $rotagonistul $rotagonistul parcurge o adevărată ucenicie alături de 0pn (*n ipostaa de guru), avnd *n a"utor două fore provideniale (0fnta uminică şi calul, ambii de natură solară). $rima etapă a formării sale este cea a coborrii *n fntnă. 5ste, de fapt, o coborre ad inferos, un bote *n urma căruia fiul craiului primeşte un nou nume, arap-#lb, şi o nouă identitate, de slugă a 0pnului. Condiia impusă prin "urămnt este cea a oricărei deveniri spirituale ,, şi atâta vreme să ai a mă slu'i, până când îi muri şi iar îi învie’’ . 5a a fost, *n parte, realiată de"a, căci intrarea şi ieşirea
neofitului neofitului din fntnă ec1ivaleaă cu o moarte şi o *nviere. 5venimentele ce vor urma - călătoria pnă la *mpăratul &erde, dobndirea sălăilor din Grădina 6rsului, a pieii cu nestemate din $ădurea Cerbului, aducerea fetei 7mpăratului +oş (cu cele şase *ncercări) 8 sunt episoadele unui scenariu de iniiere, *n cursul căruia arap-#lb ,, se prinde la minte’’ , adică *şi dobndeşte forele spirituale. $rin urmare, celelalte persona"e care se alătură
crăişorului (+egina furnicilor, Crăiasa albinelor, 9c1ilă, Gerilă, :lămnilă, 0etilă, $ăsări-'ăi'ungilă) 'ungilă) trebuie trebuie interpre interpretate tate ca ,,personi ,,personificăr ficării ale trăsătur trăsăturilor ilor morale morale şi spiritua spirituale le ale eroului’ eroului’’’ (#ndrei 9işteanu). e acestea se va slu"i arap-#lb *n lupta *mpotriva răului. ar pentru ca realiarea protagonistului protagonistului să fie totală, el trebuie să primească din nou boteul morii şi al *nvierii. 7n final, 0pnul, ca un sacerdot, *i boară acestuia ,, capul dintr-o singură lovitură de paloş’’ , iar farmaoana roşie *l readuce la viaă, unificnd elementele pnă atunci diviate.arap-#lb poate fi încoronat
upă cum s-a putut observa, portretul eroului reiese mai ales din faptele, vorbele şi reaciile acestuia. in te2tul lui Creangă nu lipseşte *nsă nici caracteriarea directă. 52plicaiile celorlalte persona"e cu privire la arap-#lb sunt transcrise fie prin stilul direct (,,- Fii încredin!at că nu eu, ci puterea milosteniei şi inima ta cea bună te a'ută, Harap-Alb, (ise sfânta )uminică’’%, fie prin cel
indirect liber (fetele *mpăratului &erde găsesc ,, că Harap-Alb, sluga lui, are o înfă!işare mult mai plăcută şi samănă a fi mult mai omenos’’ dect dect 0pnul). Ct despre narator, acesta se raporteaă de
fiecare dată ironic la persona"ul său, c1iar dacă o face direct ( ,,Fiul craiului,boboc în felul său la trebi de aieste’’% sau numai prin formele aluiv-ironice ( ,,Aşa este, măicu!ă, răspunse Harap-Alb, cufundat în gânduri şi galbăn la fa!ă, de parcă-i luase pân(a de pe obra(’’% . /oate acestea concură
la realiarea unui persona" ce depăşeşte, prin comple2itate, tipologia strictă a basmului.
cuvinte, prinul e c1emat să treacă de la starea de nedefinit (,, boboc de felul său’’% la desăvrşire (devine *mpărat). 5 ceea ce va realia la capătul unui scenariu formativ, *n care el se lasă antrenat de către o fiină aparent malefică, 0pnul. Critica ar1etipală a văut *ntreg basmul lui Creangă ,,un pelerina" spre unitate’’ (&asile 'ovinescu). $rotagonistul $rotagonistul parcurge o adevărată ucenicie alături de 0pn (*n ipostaa de guru), avnd *n a"utor două fore provideniale (0fnta uminică şi calul, ambii de natură solară). $rima etapă a formării sale este cea a coborrii *n fntnă. 5ste, de fapt, o coborre ad inferos, un bote *n urma căruia fiul craiului primeşte un nou nume, arap-#lb, şi o nouă identitate, de slugă a 0pnului. Condiia impusă prin "urămnt este cea a oricărei deveniri spirituale ,, şi atâta vreme să ai a mă slu'i, până când îi muri şi iar îi învie’’ . 5a a fost, *n parte, realiată de"a, căci intrarea şi ieşirea
neofitului neofitului din fntnă ec1ivaleaă cu o moarte şi o *nviere. 5venimentele ce vor urma - călătoria pnă la *mpăratul &erde, dobndirea sălăilor din Grădina 6rsului, a pieii cu nestemate din $ădurea Cerbului, aducerea fetei 7mpăratului +oş (cu cele şase *ncercări) 8 sunt episoadele unui scenariu de iniiere, *n cursul căruia arap-#lb ,, se prinde la minte’’ , adică *şi dobndeşte forele spirituale. $rin urmare, celelalte persona"e care se alătură
crăişorului (+egina furnicilor, Crăiasa albinelor, 9c1ilă, Gerilă, :lămnilă, 0etilă, $ăsări-'ăi'ungilă) 'ungilă) trebuie trebuie interpre interpretate tate ca ,,personi ,,personificăr ficării ale trăsătur trăsăturilor ilor morale morale şi spiritua spirituale le ale eroului’ eroului’’’ (#ndrei 9işteanu). e acestea se va slu"i arap-#lb *n lupta *mpotriva răului. ar pentru ca realiarea protagonistului protagonistului să fie totală, el trebuie să primească din nou boteul morii şi al *nvierii. 7n final, 0pnul, ca un sacerdot, *i boară acestuia ,, capul dintr-o singură lovitură de paloş’’ , iar farmaoana roşie *l readuce la viaă, unificnd elementele pnă atunci diviate.arap-#lb poate fi încoronat
upă cum s-a putut observa, portretul eroului reiese mai ales din faptele, vorbele şi reaciile acestuia. in te2tul lui Creangă nu lipseşte *nsă nici caracteriarea directă. 52plicaiile celorlalte persona"e cu privire la arap-#lb sunt transcrise fie prin stilul direct (,,- Fii încredin!at că nu eu, ci puterea milosteniei şi inima ta cea bună te a'ută, Harap-Alb, (ise sfânta )uminică’’%, fie prin cel
indirect liber (fetele *mpăratului &erde găsesc ,, că Harap-Alb, sluga lui, are o înfă!işare mult mai plăcută şi samănă a fi mult mai omenos’’ dect dect 0pnul). Ct despre narator, acesta se raporteaă de
fiecare dată ironic la persona"ul său, c1iar dacă o face direct ( ,,Fiul craiului,boboc în felul său la trebi de aieste’’% sau numai prin formele aluiv-ironice ( ,,Aşa este, măicu!ă, răspunse Harap-Alb, cufundat în gânduri şi galbăn la fa!ă, de parcă-i luase pân(a de pe obra(’’% . /oate acestea concură
la realiarea unui persona" ce depăşeşte, prin comple2itate, tipologia strictă a basmului.
$pânul
9 anumită parte a criticii a vut *n acest persona" ;una dintre cele mai limpei *ntruc1ipări (deloc alegorice *nsă<) ale răutaii şi ticăloşeniei *n stare pură din literatura literatura romnă şi universală=, un >parvenit rămas mitocan=, ce >aduce *n plin basm ma1alaua *n ipostaa ei mo"icească= (&aleriu Cristea). #tt şi nimic mai mult. ar această interpretare ignoră tocmai planul de adncime al basmului, basmului, substana lui mitologică. mitologică. #ici 0pnul are un rol decisiv, realiarea spirituală a protagonistului protagonistului nefiind nefiind posibilă posibilă fără participarea acestuia. 7n sens restrns, 0pnul poate fi socotit )iavol, fiina de dincolo, aşa cum *nsuşi se preintă &himaa răul răului ui pe malu malull pârâul pârâului ui* * + sau cum *l avertieaă craiul pe fiul său la plecare > în >&him călătoria călătoria ta ai să ai trebuin!ă trebuin!ă şi de răi şi de buni, dar să te fereşti fereşti de omul roş, iar mai ales de cel spân, căt îi pute să n-ai de-a face cu dânşii căci sunt foarte şugube!i* (aici > şugubă!* *nseamnă
>rău= sau >amăgitor=). 5l pune stăpnire pe feciorul craiului şi *i *ncearcă puterile sufleteşti. $entru aceasta, 0pnul se foloseşte de toate armele *ntunericului &apacitatea de a se preschimba (episodul celei de-a doua ademeniri a flăcăului > ai merge el înainte prin codru cât merge, şi, la o strâmtoare, numai iaca ce $pânul $pân ul iar îi iesă înainte, prefăcut în alte straie, şi (ice cu glas sup!iratic şi necunoscut*%, apoi ipocri(ia #.-&ât despre inima mea, s-o dea )umne(eu oricui, (ice $pânul oftând ?către fiul de crai@ /umai ce folos0 1mul bun n-are noroc2*%, înşelătoria (scena capturării
prinului prinului *n fntnă), mândria (se laudă *n faa *mpăratului &erde, dar mereu pe socoteala lui arap )oamne, moşule3 (ise atunci $pânul să nu te superi, dar nu ştiu ce fel de oameni fricoşi #lb >- )oamne, ave!i pe aici 4u pun rămăşag pe ce vrei că sluga mea are să-mi aducă pielea cerbului cerbului aceluia, cu cap cu tot, aşa împodobit cum este*%, răutatea (*şi pălmuieşte sluga, vorbeşte >răstit= cu arap-#lb,
ameninndu-l permanent cu moartea). Ca de fiecare dată *nsă, Creangă *nlătură aspectul terifiant şi grotesc al diavolului, atribuindu-i şi calitai omeneşti 0pnul *mprumută graiul moldovenesc, e stăpnit de limbuie şi *nclinat spre ironie (>%i cnd ai ave *ncaltea un cal bun, calea-valea, dar cu smrogul smrogul ista *i duc vergile=). $e de altă altă part parte, e, 0pn 0pnul ul este este un ma maes estr truu spir spirit itua ual, l, un guru guru.. :unc :unci iaa lui lui form format ativ ivăă e recunoscută de alt persona" al basmului > "i unii ca aceştia (ca 0pnul, n.n.) sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte2*, spune calul. 5l este cel care regieaă
*ntreg scenariul devenirii feciorului de crai *l boteaă *n apa fntnii, dăndu-i o altă identitate şi un nume iniiatic, *l conduce spre *mpărăia lui &erde-7mparat şi-l determină să parcurgă o serie de trepte ale desăvrşirii dobndirea sălăilor din Grădina 6rsului, a pieii cu nestemate din $ădurea Cerbului şi a fetei *mpăratului +oş (acesta din urmă fiind doar o altă ipostaiere a +ăului, cum citim
*n ultimele cuvinte ale craiului). $e tot firul poveştii, arap-#lb şi 0pnul sunt inseparabili (> Atunci $pânul pune mâna pe cartea, pe banii şi pe armele fiului de craiu şi le ie la sine, apoi îl scoate din fântână şi-i dă paloşul să-l sărute, ca semn de pecetluirea 'urământului =).
Complementaritatea celor doi eroi i-a determinat pe unii comentatori să credă că 0pnul *ntruc1ipeaă păcatele lui arap-#lb, pe care acesta le *ntlneşte de-a lungul călătoriei *n propriul suflet şi le *nvinge cu a"utorul vintuilor morale personificate de persona"e fabuloase ca +egina furnicilor, 9c1ilă,$asări-'ăi-'ungilă ş.a. (#ndrei 9işteanu). Cu alte cuvinte >0pnul repreintă pe Principium 5viduationis, 5goismul +adical, egoismul pentru egoism, preent *n fiul de crai ca *n toi
oamenii, şi care trebuie ros pentru ca posibilitaile universale ale eroului să fie descătuşate, producndu-i apoteoa finală, adică, foarte precis *ndumneeirea. 9peratia nu e posibilă dect prin descondiionare, prin moartea 0pnului şi a doua *nviere a lui arap-#lb= (&asile 'ovinescu). 5 vorba, desigur, de scena finală, unde 0pnul se descoperă ca un sacerdot ce *nfăptuieşte al doilea bote al eroului, cel al morii > 5ară $pânul #2% se răpede ca un căne turbat la Harap-Alb si-i (boară capul dintr-o singură lovitură de paloş* Ce urmeaă (aciunea calului care *l preface pe
0pn *n .praf şi pulbere=) e numai reintegrarea principiului negativ *n aosul de unde a purces. $entru configurarea persona"ului, Creangă recurge la mai multe modalităi de caracteriare. 7n intenia sa de dramatiare a naraiunii, scriitorul lasă eroul să se preinte in primul rănd singur, prin fapte şi vorbe. /otuşi, nu uită să ne amintească, din vreme *n vreme, de viclenia 0pnului, fie direct (> )ar $pânul, cu viclenia sa obicinuită, nu-şi perde cumpătul =), fie descriind, cu o subtilă nuană ironică, perspectiva altor persona"e asupra acestuia (> Fetele împăratului însă priveau la verişor cum priveşte cănele pe mă!a şi li era drag ca sarea-n ochi6 pentru că le spunea inima ce om fără de lege este $pânul*). 7ntr-un singur loc (amintit mai sus), 0pnul *şi devăluie adevărata
identitate >&hima răului pe malul pârâului =, formulă obscură, dar care trebuie *neleasă astfel >sunt Asc1ema, #r1etipul +ăului= (&asile 'ovinescu). /ocmai manifestarea esenei +ăului determină apariia personalităii spirituale a lui arap-#lb.
„Alexanru !ăpu"neanul” (18#$) De Costa%&e 'egrui
Ale7andru 8ăpuș neanul
7n desfăşurarea aciunii scenariului epic, #le2andru 'ăpuşneanul, persona"ul principal al celebrei nuvele omonime, devine principalul element constitutiv al te2tului, *ntreaga =lume= a operei gravitnd de fapt, *n "urul personalitaii sale. 0pirit comple2, perfect integrat *n mentalitatea epocii, domnul Moldovei guverneaă la modul absolutist *ntr-o vreme cnd anar1ia feudală şi desele lupte pentru domnie alcătuiau o privelişte cvasi-cotidiană. e altfel, pe acest fundal social-istoric nici nu se putea constitui dect un singur conflict acela dintre domnitori şi boieri, poporul fiind e2trem de obişnuit cu sc1imbarea domniilor, dar şi cu perpetuarea *mpilării. C1iar 'ăpuşneanul e conştient de acest lucru şi de aceea toate cuvintele (şi actele) sale căpătă *n desfăşurarea te2tuală valoare de destin. 6n destin te2tual-istoric *n care se integreaă el *nsuşi *n cele din urmă, pierndu-şi luciditatea şi puterea de reistenă *n faa duşmanilor săi. 4ar proatorul l-a conceput tocmai *n acest fel, reducndu-i *ntreaga reistenă la patru replici fundamentale, *nscrise ca motto la *nceputul fiecărui tablou dramatic ca *ntr-o piesă s1aespeariană 6 *)acă voi nu mă vre!i, eu vă vreu* din primul capitol traduce *ntreaga ură şi tenacitate a celui
care, uns domn pe cnd era *numai stolnicul Petre*, şi-a pierdut, vndut de boieri, cu uşurină tronul, ca apoi să fie bătut *n două rnduri de 4acob eraclid espotul. 0cena dintre #le2andru 'ăpuşneanul şi boierii trimişi de /omşa devăluie tocmai acest lucru6*şi dacă voi nu mă iubi!i, eu vă iubesc pre voi şi voi mergem ori cu voia, ori fără voia voastră* evăluie totodată şi comportamentul mercantil al vornicului Mooc cel *nvec1it *în (ile rele*, cu e2presie a lui 'ăpuşneanul *nsuşi, ct şi marea abilitate diplomatică ori clarviiunea
celebrului persona" *4u te iert însă, c-ai îndră(nit a crede că iar mă vei putea înşela şi î!i făgăduiesc că sabia mea nu se va mân'i în sângele tău, te voi cru!a, căci îmi eşti folositor ca să mă mai uşure(i de blăstemurile norodului* . in punctul de vedere al construciei te2tuale, aceste
cuvinte trimit de"a la finalul capitolului al treilea, după cum enunul imediat următor (=0unt ali trntori de care trebuie curăit stupul=) prefigureaă voinele capitolului următor. *Ai să dai samă, doamnă3* e de"a o replică străină şi trimite doar premonitoriu la persona"ul
central. #cesta *şi pusese *ntre timp amplu *n practică planurile de lic1idare a boierimii trădătoare şi centrifuge printr-o violenă tipic medievală. +ămasă fără posibilitatea de a complota *n interior ('ăpuşneanul demolase cetaile şi confiscase marile averi), boierimea era pur şi simplu la c1eremul
lui. %i totuşi, cuvintele aruncate oamnei au, *n desfăşurarea ulterioară a nuvelei, aceeasi valoare de destin ca şi cuvintele lui 'ăpuşneanul *nsuşi. +eprimndu-şi *n faa soiei obişnuina impulsului sngeros, voievodul dă dovadă nu numai de prefăcătorie, atunci cnd *i promite solemn să se lase de omoruri, ci şi de un umor negru *-9!i făgăduiesc că de poimâine nu vei mai vedea, răspunse Ale7andru-vodă şi mâne î!i voi da un leac de frică*
#bia acum, *n capitolul al treilea, persona"ul atinge plenitudinea personalităii sale. esimularea, diplomaia, ating punctul culminant şi ele se vor *mbina cu plăcerea estetică a contemplării cruimii *leacul de frică* 8 piramida cu patrueci şi şapte de capete aran"ate minuios ca-ntr-un panopticum de sursă manieristă. e altfel, tot *n acest moment se devăluie şi atitudinea auctorială care combină aproape incert optica ostilă a cronicarului, *n mintea căruia pnă şi Marele %tefan era uneori *vărsătoriul de sânge nevinovat* , cu perspectiva modernă asupra istoriei prin acel dicitur *n momentul suprem al prefăcătoriei voievodale *$pun că în minutul acela el era foarte galben la fa!ă şi racla sfântului ar fi tresărit*. 7n fond persona"ul e de o luciditate feroce, o
luciditate care se traduce prin replici şi calcule imposibile referitoare la mecanica lumii, aproape comice *n conte2t (lui Mooc) =Ce te mai spovedeştiD Ce să-i spui du1ovniculuiD Că eşti un tr1ar şi un vnătorD #sta o ştie toată Moldova=. ar tot acuma acumuleaă şi sfrşitul. 'a nivel strict verbal, agentul său cel mai apropiat e2istă *ncă din capitolul al doilea =#i să dai samă, doamnă=, dar abia se materialieaă *n capitolul al treilea făgăduina făcută vornicului *n *ntălnirea de la /ecuci. (Eu 'ăpuşneanul *l ucide pe Mooc, ci mulimea, uşurndu-l astfel pe voievod de *blăstemuri*% 9r tot *n finalul acestui capitol se mai face o promisiune pe apele Eistrului *- $pune!i celui care v-au trimis, strigă către el $pancioc, că ne vom vedea pân-a nu muri3*
7n adar se mută #le2andru 'ăpuşneanul la otin spre a supraveg1ea mai *ndeaproape pe 0pancioc şi 0troici *care şedeau la &ameni!ă, aşteptând şi pândind vremea*. estinul său te2tual se *nc1eiase şi boala (febră tifoidă) nu face dect să-i alteree luciditatea. e data aceasta comedia creinei e dată peste cap de persona"ul *nsuşi suferind de amneie, iar cuvintele rostite nu mai pot fi destin *-a!i popit voi, dar de mă voi scula, pre mul!i am să popesc şi eu3* evin *n sc1imb destin cuvinte ale unor persona"e. oamna *dă samă* şi, *mpinsă de ceilali, *şi otrăveşte soul care moare sub privirile neiertătoare ale lui 0pancioc şi 0troici, spre a *mplini promisiunea de pe apa Eistrului. #stfel, destinul lui #le2andru 'ăpuşneanul ca element constitutiv al operei se confundă *ntru totul cu destinul te2tului ca meditaie 1istorială.
„oara %u noro%” (1881) De Ioan *lavi%i
:hi!ă
isponibilitatea lui 4oan 0lavici pentru analia psi1ologică se observă şi din modul *n care sunt construite persona"ele nuvelei oara cu noroc G1iă face parte din >triung1iul= de persona"e care domină nuvela, *mpreună cu #na, soia sa, şi cu 'ică 0ămădăul. 7n structura persona"ului se reunesc două perspective eseniale realismul ps1i1ologic şi clasicismul. 5voluia persona"ului este preentată dintr-o perspectivă realist-psi1ologică. &iiunea de ansamblu, care priveşte destinele tuturor persona"elor importante, e clasică. :raa cu care *ncepe nuvela e esenială pentru *nelegerea dramei pe care o va trăi ulterior G1iă .+ 1mul să fie mul!umit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba nu bogă!ia, ci liniştea colibei tale te face fericit* Cuvintele rostite de soacra lui G1iă, mama #nei, sună ca o sentină. Conflictul ce-l
va măcina pe G1iă va porni de la punerea in opoiie a bogăiei cu > liniştea colibei=. $ersona"ul cumpără 1anul >Moara cu noroc=. 'ocul *n care este aşeată >Moara= are semnificaia lui. 5ste un loc iolat, unde dramele se vor petrece cu intensitate ma2imă. Conturarea persona"elor va deveni pregnantă, cititorul avnd sentimentul că priveşte o tragedie. >Crciumarul G1iă se aşaă *n drumul porcarilor, unde se cştigă bani muli, şi se pune la mi"loc *ntre ordinea "uridică a statului şi legislaia mutuală a 1oilor= (G. Călinescu). $entru scurt timp afacerea lui G1iă prosperă, el devenind un om cunoscut şi 1anul un loc căutat > Abia trecuseră dar câteva luni după $t :heorghe, şi drume!ii mai umbla!i nu (iceau că o să facă popas la oara cu noroc, ci că se vor opri la :hi!ă, şi toată lumea ştia cine e :hi!ă şi unde e :hi!ă, iar acolo, în vale, între pripor şi locurile rele, nu mai era oara cu noroc ci cârciuma lui :hi!ă*
9m destoinic, G1iă transformă 1anul dintr-o ruină *ntr-un loc cunoscut. ar fericirea e de scurtă durată, pentru că la >Moara cu noroc= *şi face apariia 'ică 0ămădăul. 7ntruc1ipare a spiritului malefic, 'ică *ncearcă să-l convingă pe G1iă să devină părtaş al fărădelegilor sale. e la acceptarea propunerilor lui 'ică *ncepe involuia lui G1iă. #nalia >căderii= lui G1iă este făcută cu măiestrie. $ersona"ul cedeaă pas cu pas *n faa cererilor lui 'ică, scufundndu-se *n compromis şi imoralitate. G1iă trăieşte o puternică dramă interioară. $uterea sa, acea putere a omului cinstit pe de-a-ntregul, se năruie progresiv. Minciuna *l face pe G1iă complicele lui 'ică şi-i erodeaă *ncrederea *n sine. 0oluia de a pleca de la 1an este evitată, G1iă fiind atras de puterea banului > )ară :hi!ă nu voia să plece nu-l lăsa inima să părăsească locul la care în scurt timp putea să se facă om cu stare*.
Eevoit să disimulee, G1iă devine tot mai retras. 5l pierde treptat relaiile pe care de fapt doreşte cel mai mult să le păstree intacte, cele din interiorul familiei sale. #cceptnd să devină complicele lui 'ică, G1iă se lasă, pentru scurt timp, condus de voina acestuia. $ersona"ul *nelege *nsă că singurul mod de a *nvinge răul este divulgarea fărădelegilor lui 'ică. $entru a *nvinge răul care *l corupsese, G1iă e *n stare să sacrifice orice. 9 vină apăsătoare *i face e2istena insuportabilă. 0entimentul vinii, esenial *n *ntreaga proă a lui 0lavici, apropie opera autorului ardelean de rădăcinile clasice ale literaturii, de tragedia greacă. 7n genere, toate aciunile pe care le săvrşeşte G1iă pentru a scăpa de sub imperiul răului trebuie privite din perspectiva tragicului. Fbaterea sa prelungită, tensiunea sa interioară, ating un punct de vrf atunci cnd alege să revină de partea legii şi să-l deconspire pe 'ică. 7ntre rău, repreentat de 'ică, şi lege, repreentatp de "andarmul $intea, G1iă se situeaă pnă la urmă, de partea legii. 0acrificiul este suprem. $enrtu a-l atrage pe 'ică, G1iă *şi lasă soia pradă acstuia. $lecnd la 4neu, el mediteaă > )acă e rău ce fac, nu puteam să fac altfel* Gestul e2trem al persona"ului strneşte admiraia "andarmului $intea > ;are om eşti tu, :hi!ă, grăi Pintea pe gânduri "i eu îl urăsc pe 8ică dar n-aş fi putut să arunc o nevastă ca a ta drept momeală în cursa cu care vreau eu să-l prind* . Eimic nu e mai important ca ispăşirea
pedepsei, ca răscumpărarea vinii. e aceea, ura pentru 'ică nu e dect element secundar. $rimeaă cedarea lui 'ică, abdicarea *n faa răului şi a minciunii. 5a genereaă, *n fond, şi setea de răbunare. $ersona"ul este menit să *mplinească un destin tragic. in nou destinul "oacă un rol de prim-plan, aşa cum se *ntmplă *n *ntreaga operă a lui 0lavici. 52istena lui G1iă se năruie. Moartea devine unica alternativă. >6ra a"ungnd la paro2ism, acum era momentul ca G1iă să răbune totul. 5ste modul tragic *n motivarea inevitabilei căderi prin aciunea e2terioară, cerută de construcia interioară= (5. /odoran). 4ar >aciunea e2terioară= *nseamnă uciderea soiei sale, urmată de propria-i moarte > $imt numai că mi s-a pus ceva de-a curme(işul în cap şi că nu mai pot trăi, iară pe tine nu pot să te las vie în urma mea* G1iă o
omoară pe #na şi este omort imediat de +ău, omul lui 'ică. estinul este *mplinit. 0pusele bătrnei, mama #nei, apar *n finalul nuvelei ca o confirmare că filosofia de viaă a persona"elor lui 0lavici este cea a lui >ce !i-e scris în frunte !i-a pus* . 0imbolic, >Moara cu noroc=, >scena= tragediei arde. $rivind 1anul transformat *n cenuşă, bătrna plnge > cu lacrimi alinătaore*6 .+ $e vede c-au lăsat ferestrele deschise3 (ise ea într-un târ(iu $im!eam eu că nu are să iasă bine6 dar aşa le-a fost data3*
$urtător al vinii morale, G1iă moare. Moartea sa sugereaă că nimic nu este mai presus de legea morală, condiie esenială a e2istenei lumii.
8ică $ămădăul
6nul dintre cele mai interesante persona"e pe care le-a născut proa noastră *n secolul al 4-lea este 'ică 0ămădaul. Eu e2istă pnă la el o att de convingătoare *ntruc1ipare a maleficului.'ică 0ămădăul nu e un parvenit de tipul inu $ăturică sau /ănase 0catiu. 5l este omul pus *n slu"ba răului, căruia *i aparine cu toata fiina.$reena sa e singulariată *ncă dintru *nceput. 'ică e ,,vestitul 8ică $ămădăul’’ , ,,un om de trei(eci şi şase de ani, înalt, uscă!iv şi supt la fa!ă, cu musta!ă lungă, cu ochii mici şi ver(i şi cu sprâncenele dese şi împreunate la mi'loc 8ică era porcar, însă unul dintre cei care poartă cămaşă sub!ire şi albă cu floricele, pieptar cu bumbi de argint şi bici de carma'in, cu codoriştea de os împodobit cu flori tăiate şi cu ghintule!e de aur’’
0osirea lui 'ică la 1anul ,,Moara cu noroc’’ devine *nceputul sfrşitului pentru G1iă. $rimul dialog dintre cei doi e revelator. 'ică *i spune direct lui G1iă că e om de temut şi că trebuie să ştie totul despre persoanele care trec pe la 1an. #utoritatea lui va fi resimită *n permanenă de 1angiu, care *ntelege că rămnerea la ,,Moara cu noroc’’ e condiionată de cştigarea bunăvoinei lui 'ică. /oate *ncercările 1angiului de a-l ine pe 'ică departe se dovedesc ineficiente. $uterea lui 'ică e covrşitoare. ,,$ersona"ul este polul de referină al problematicii autentice a operei 'ică repreintă fora *n stare să sfidee legile divine şi umane...’’(Mircea Faciu). $uterea lui stă *n nepăsarea cu care acioneaă pentru a-şi atinge scopurile. 'ică e obişnuit să domine oamenii şi aceştia să i se supună. 6milinele pe care le provoacă i se par fireşti. #bil, el *nelege că G1iă simte o atracie deosebita pentru bani şi, und de slăbiciunea 1angiului, *l transformă pe acesta *ntr-o unealta a sa. Cinismul persona"ului atinge punctul culminant *n momentul *n care el *i spune 1angiului ,, Acu nu te mai las să pleci ai stat până acum din încăpă!ânare trebuie să stai de aici înainte de frică’’ :rica e starea pe care 'ică *ncearcă să o impună. 5l nu are scrupule *n a-şi folosi
oamenii pentru a-i *nspăimnta pe ceilali. 7ntruc1ipare a maleficului, 'ică e departe de a fi un persona" simplu. 5l dispune de o putere de ,,seducie demonică’’(Mircea Faciu). $e G1iă *l seduce cu a"utorul banilor. :ora lui negativă e plurală. 0imultan cu distrugerea lui G1iă, 'ică *ncearcă şi seducerea #nei.$rogresiv, 0ămădăul reuşeşte să se apropie tot mai mult de tnăra soie a lui G1iă. %i #nei, 'ică *i impune un sentiment de frică şi dispre amestecate cu o anume fascinaie. +epreentnd răul, 'ică e imun la suferine, şi de aceea crimele sale nu-i treesc remuşcări. 4ntruiunea sa *n viaa liniştită şi fericită a cuplului G1iă-#na nu are coninut sentimental. /ragedia trăită de G1iă *i treeşte mai degrabă reacii cinice. Cu toate acestea, şi destinul său va fi legat de cel al lui G1iă şi al #nei. 0lavici sugereaă că şirul fărădelegilor, c1iar făptuite de un om puternic ca 'ică, se rupe la un moment dat. 7n noaptea de
$aşti, cnd G1iă pleacă să-l aducă pe $intea pentru a-l prinde, 'ică rămne singur cu #na şi o posedă. :aă de gestul disperat al #nei, *n faa dăruirii ei, puterea lui 'ică pare a suferi prima fisură. eşi refuă să o ia cu el, 'ică rămne *n gnd cu imaginea femeii ,, )e femeie m-am ferit întotdeauna, şi acum, la bătrâne!e tot n-am scăpat de ea’’
$rins *n mi"locul unei furtuni cumplite, 'ică 0ămădăul caută un adăpost. 0e refugiaă, spărgnd uşa, *n biserica. 5 momentul cnd simte că se apropie pedeapsa lui umneeu. 7nspăimntat, 'ica *ncearcă parcă să se convingă de spri"inul divinităii ,, )umne(eu era acela carel scăpase de atâtea prime'dii, )umne(eu îi lumina mintea şi întuneca pe a celorlal!i cu )umne(eu n-ar fi voit să se strice’’ Brusc, parcă miraculos deposedat de puterea cu care *nfăptuise atta rau,
'ică se simte tot mai *nfricoşat. :rica *l covrşeşte. isperarea care-l cuprinde e pe măsura răului pe care-l făcuse attor oameni. 0lavici nareaă cu măiestrie această mutaie esenială *n comportamentul lui 'ică. $uterea omului se năruie *n faa puterii lui umneeu ,, Afară tuna, şi el se cutremura la fiecare tră(net afară fulgera, şi fiecare fulger îi trecea ca un fior prin inimă icoanele sfin!ilor îl priveau, şi el stătea împietrit sub ele căci oriunde s-ar fi dus el tot acolo rămânea6 el puse mâinile în cap, îşi rupse în urmă băierele cămăşii îi venea să scoată inima din piept, îi venea să se repeadă cu capul în (id, ca să rămâie la treptele altarului’’ +evolta lui 'ică e
una agonică. 5l i se adreseaa lui umneeu, punnd *n cuvintele sale parcă ultimele rămaşie ale forei malefice ,,-
calul lui 'ică se prăbuşeşte, persona"ul spune ,, Acu m-a a'uns mânia lui )umne(eu3’’ Moartea persona"ului e una dintre cele mai cutremurătoare mori din literatura romnă. ,, Pintea îl găsi cu capul sfărâmat la tulpina unui ste'ar’’ 0inuciderea lui 'ică era previibilă. 0ămădăul e pedepsit de
umneeu.
„Hanu+An%uței” (1,-8) De i&ail *aoveanu
/eculai 5sac
$rotagonistul povestirii ,, Fântâna dintre plopi= este un căpitan de mali de la Bălăbăneşti, din inutul /utovei. Earatorului *i apare ca venind ,, spre noi de demult, de pe depărtate tărâmuri =. $ortretul fiic, aproape nelipsit *n naraiunea sadoveniană, este fi2at, tot prin prisma eului narator, astfel ,, 4ra un om a'uns la cărunte!ă, dar se !inea drept si sprinten pe cal Purta ciubote de iuft cu turetci înalte ş-un ilic de postav civit cu nasturi rotun(i de argint Pe umeri, !inută numa-ntr-un lă!u'el, atârna o blăni!ă cu guler de 'der Avea torbă de piele galbănă la şold şi pistoale la coburi 1bra(u-i smad cu mustăcioară tunsă şi barbă rotun'ită, cu nas vulturesc şi sprâncene întunecoase, arăta încă frumuse!ă şi bărbă!ie, deşi ochiul drept strâns şi închis îi dădea ceva trist şi straniu =.
Comisul 4oniă, care i-a fost prieten *n tineree, *i devăluie #ncuei imaginea de atunci a protagonistului ,, voinic şi frumos + şi rău =, Eeculai 4sac ,,bătea drumurile căutându-şi dragostele= şi ,, pentru o muiere care-i era dragă, îşi punea totdeauna via!a=. 7ndrăgit pe dată de convivi, căpitanul are prile"ul să povestească ,,*ntmplarea năprasnică= prin care a trecut, datorită căreia ,, a pierdut o lumină= şi pe care n-o poate uita, iar umneeu l-a ,,*ntors iarăşi prin locurile acelei
dureri2* 4ste deschis acum, în timpul din discurs, către în!elepciune /u refu(ă vinul şi tovărăşia6 ,,- 5ubi!ilor prietini, #2%, mie mi-a plăcut totdeauna să beau vin cu tovarăşi /umai dragostea cere singurătate )ivanul nostru-i slobod şi deschis şi-mi sunte!i to!i ca nişte fra!i3 =
Căpitanul de mali, *n acest moment al rememorării, se vede pe sine, cel de acum douăeci şi cinci de ani, ca un ,, om buiac şi ticălos =. e felul lui vrednic, căci 8 se destăinuie protagonistul 8 ,, aveam oi şi imaşuri şi negu!am vinuri dar îmi erau dragi ochii negri, şi pentru ei călcam multe hotare =. 7l
vedem ,,*n mare mâhnire, căci dragostea mea din anul acela se desfrun(ise cu vara=. #cum umbla ,,be(metic şi singur ca un cuc =, iar clopotele bisericilor *i sună cu "ale, ,, depărtate şi strânse6 parcă băteau în inima mea=.
$ersona"ul este, totuşi, linear construit. :aptul că *l vedem, spre finalul povestirii, *nfruntnd pe igani, omornd pe unul dintre ei, punnd pe fugă pe alii, cunoscnd tertipurile luptei şi ferinduse ct se poate, completeaă o imagine fi2ată puternic anterior. /e2tul se consacră mai ales iubirii protagonistului pentru igăncuşa Marga. ragostea căpitanului de mali se trădeaă *n e2actitatea cu care acesta rememoreaă detalii adnc *ntipărite *n memoria sa. Higăncuşa *i apare la *nceput
ca ,,o fetişcană cu fustă roşă =, care *şi scutura capul gol ,, şi-şi steclea din!ii= prinvindu-l ,, uimită, parcă vedea o sălbăticiune rară=. :ata *l tulbură profund ,, ochii iu!i mă tulburară deodată Am sim!it în mine ceva fierbinte6 parc-aş fi înghi!it o băutură tare =. C1ipul Margăi *l farmecă, *l
obsedeaă mereu (,, 2 şi eu mă gândeam la fel de fel de lucruri, în care amestecam pe !igăncuşa cu fusta roşă=), e2istena e2terioară consunnd, ca de obicei, cu sentimentele sale ,, $e au(eau clopote de biserici sunând în depărtări Acuma (vonul lor v enea pănă la sufletul meu blând şi cu dulcea!ă=.
Gesturile de tristă tandree faă de #ncua cea de acum (,, I a prins pe Ancu!a de mână ş-a cerut, pentru sine şi pentru so!i, vin vechi în oală nouă =) sunt mai degrabă ecouri ale iubirii de la
fntna dintre plopi, ce i-a trecut năprasnic prin viaă şi l-a *nsemnat pentru totdeauna ,, &u toate acestea, căpitanul de ma(âli o vedea (fntna dintre plopi, n.n.) $ta împovărat în locul lui, neclintit şi cu capul plecat 1bra(ul drept, bo!it spre ochiul stors, parcă era încleştat şi pecetluit pe totdeauna într-o durere 5ar ochiul cel viu, mare şi neguros, privea !intă în 'os în neagra fântână a trecutului=.
„Ion” (1,-$) De !iviu .ebreanu
5on
JJ4on $op al Glanetaşului, eroul *nsuşi, a e2istat aievea şi se numea aproape aşa=, mărturiseşte +ebreanu despre persona"ul central al operei sale. Ca *n attea alte cauri, *nsă, prototipul real al unui erou ficional rămne undeva *n umbră, creaia covrşind realitatea, trecnd-o uşor *n uitare după ce i-a preluat seva autenticităii. $rin persona"ul 4on, +ebreanu pune pentru prima dată *n literature noastră JJproblema ărănească= dintr-o altă perspectivă, renunnd la viiunea idiliantă asupra satului şi asupra ăranului, pe care *l preintă *n simplitatea sa comple2ă, fără a-i aşea *n penumbră latura brutală, primitivă. 7n construirea lui 4on, autorul porneşte de la obsesia astronomică a ăranului romn, pămntul. 4on, fiul lui #le2andru Glanetaşu, e un ăran tnăr, 1arnic, *nsă e sărac şi *n lumea sa aceste calităi nu valoreaă dect dacă sunt dublate de avere. 4on trăieşte *ntr-un univers ale cărui reguli şi ierar1ii sunt ancestrale şi *n care factorul decisive este cel material. /nărul ăran e conştient de acest lucru şi suferă o cumplită umilire cnd &asile Baciu, om *nstărit, viitorul său socru, *l numeşte ==fleandură* #preciat *n sat pentru 1ărnicia şi isteimea sa (/itu erdelea > cu 5on e mai prieten dintre to!i feciorii satului* ), el *nelege că doar munca cinstită nu-l poate a"uta să a"ungă printre cei cu
delnie multe şi cu un cuvnt greu *n sat. Eu *ntmplător *n pasa"ul ce desc1ide romanul este *nfăişat #le2andru Glanetaşu care stătea .pe de lături, ca un câine la uşa bucătăriei dornic să se amestece în vorbă, sfiindu-se totuşi să se vâre între bogătaşi* 4maginea este parcă o proiecie sumbră a
viitorului lui 4on, *n caul *n care el şi-ar accepta statutul, *nsă flăcăul are o strucură de luptător, el este un revoltat *mpătimit de pămnt. #cesta i-a fost > mai drag ca o mamă* şi pentru a-l munci el a renunat la şcoală, rămnnd alături de sursa adoraiei sale, veşnic mobiliat de o 1otărre pătimaşă .trebuie să aibă pământ mult, trebuie*
4on este sub"ugat de .glasul pământului*, e prionierul unei fore mai presus de sine. eşi doreşte să posede pămnt, *n realitate 4on este posedat de acesta, se simte *ntr-o concordană perfectă cu ritmurile lui, fiind el *nsuşi un om elementar, teluric, dominat de instincte, pătimş. E. Manolescu vede *n 4on >o victimă măreaă a fatalităii biologice=. 9bsesia pămntului ia forme primare .veşnic a pi(muit pe cei boga!i*
/raseul e2istenei sale este clar marcat *n prima parte a romanului, scopul e precis, eroul e tenace, caută *ndr"it doar modalitatea de a-şi atinge elul. 5l mimeaă mai degrabă ne1otărrea şi discuiile cu fiul *nvăătorului sunt doar prile"uri de a-şi verifica g*ndul ascuns o va seduce pe #na pentru a intra *n posesia pămnturilor lui &asile Baciu. 4deea e preentă *n mintea flăcăului c1iar din primele pagini ale romanului ./u-i fusese dragă Ana şi nici acuma nu-şi dădea seama bine dacă ie dragă 5ubise pe Florica dar Florica e mai săracă decât dânsul, iar Ana avea locuri şi case şi vite multe*
4on se impune *n această etapă a evoluiei lui prin stăpnire de sine şi determinare. 4ubirea pentru :lorica trece *n plan secundar, aşa *nct putem vorbi de un veritabil conflict interior, *ntruct e2istă o disproporie evidentă *ntre glasul tainic, magnetic al pămntului şi glasul dragostei pentru :lorica, stins sau atenuat de raiune. $ămntul dă, deci, sens e2istenei persona"ului la *nceput. Către el *şi canalieaă eroul toate energiile, speranele. orina de a avea este "ustificată perfect de realitatea socială imediată, pentru 4on pămntul *nseamnă stabilitate, statut social, e2presia calităii sale de gospodar, cea mai bună dovadă că aparine categoriei *nvingătorilor. Eefireşti sunt *nsă dimensiunile acestei dorine. n tipic, persona"ul devine atipic, căci pămntul este pentru el mai mult dect un obiect al muncii, e *nsăşi iubita faă de care simte o patimă răvăşitoare. 0e simte cuprins de .o poftă sălbatică să îmbră!işe(e huma, să o crâmpo!ească în sărutări* Mirosul pămntului umed .îi aprindea sângele* $ămnturile sunt pentru el nişte .ibovnice credincioase*
0educerea #nei devine *n conte2tul acestei dorine nebuneşti de pămnt un act necesar şi totodată e2presia unei revolte a individului care *ncalcă *nsă normele colectivităii. 'a *nceputul romanului conflictul dintre erou şi colectivitate este latent, fiindcă eroul se simte oarecum respins, ca unul ce nu are avere. 7nsă seducerea #nei *l aduce *ntr-o flagrantă opooie cu normele, cu att mai mult cu ct 4on o va trata pe femeia *nsărcinată cu o cruime *nfiorătoare. Căsătoria celor doi este momentul triumfului. Cnd intră *n posesia pămntului, 4on se vede .mare şi puternic ca un uriaş din basme care a biruit în lupte grele o ceată de balauri îngro(itori* C1iar şi pămntul, faă de care
se simise .mic şi slab cât un vierme pe care-l calci în picioare* , pare acum a se clătina şi .a se închina în fa!a lui*
Metamorfoa persona"ului *n a doua etapă a evoluiei este evidentă, şi autorul noteaă gesturi sugestive care arată sigurana eroului, mndria de sine .Pe uli!ă umbla cu paşi mai mari şi cu genunchii îndoi!i >orbea mai apăsat cu oamenii şi veşnic numai de pământ şi avere* 4on *şi
sfideaă destinul, pare convins că nimic nu-i mai poate distruge statutul dobndit. Eici naşterea copilului nu-i sc1imbă sentimentele faă de #na, care va găsi *n sinucidere eliberarea din nefericirea căsniciei. Eu durerea pierderii soiei *l coplşeşte pe 4on, ci o cumplită teamă că legătura sa cu pămntul s-ar putea rupe acum prin moartea plăpndului său fiu. 0cena *n care &asile Baciu şi 4on, răspunători de moartea #nei, se privesc stnd de o parte şi de alta a coşciugului este memorabilă şi are caracter anticipativ .Privirea socrului său era ca a unui şarpe uriaş ce-şi ame!eşte prada înainte de a o înghi!i 9n ochii lui însă, 5on citi mai ales o întrebare, întâi întunecoasă, apoi limpede ca lumina (ilei6 ?
acă *n aciunea de dobndire a pămntului 4on se dovedise lucid, calm, controlndu-şi aciunile, gesturile, acum, ameninat de pierderea lor, acioneaă *ncrncenat, deorganiat. Moartea lui $etrişor redesc1ide lupta pentru pămnt şi, *n paralel, pasiunea pentru :lorica, devenită acum soia lui George Bulbuc, se reaprinde ăn sufletul lui 4on .ce folos de pământuri, dacă cine tie drag nu-i al tău0*
$rin dorina de a o cuceri pe :lorica, 4on *ncalcă din nou legile morale ale colectivităii, dar mai ales *nfruntă din nou destinul. 5l *şi doreşte totul pămnturile şi :lorica, averea şi iubirea, uitnd de ec1ilibru şi măsură, *nsă sanciunea pe care o va primi este definitivă. 0frşitul său violent (e ucis de George *ntr-o noapte cnd venise la :lorica) nu e deloc surprinător. #gonia lui e descrisă detaliat, insistndu-se pe elemente ce amintesc de naturalism .se gândea însă numai la băltoaca în care se bălăcea, care-l scârbea şi din care vroia să scape cu orice pre!* .or ca un câine3* e
ultimul gnd al aceluia care sfidase parcă legile omeneşti şi pe cele ale destinului. +ebreanu nu e neapărat un moralist, precum 0lavici. 0frsitul lui 4on e veridic, firesc, petrecut *n linia evoluiei persona"ului care şi-a pierdut treptat omenescul, degradndu-se moral şi intrnd *n seria att de largă, de altfel, a parveniilor literaturii universale.
Ana
intre eroinele propuse de romanul interbelic, fiecare repreentnd o ipostaă a misterului feminin, unele de o feminitate tulburătoare (Eadina din ăscoala, 9tilia din 4nigma 1tiliei sau oamna /. din Patul lui Procust ), altele acre şi frustrate (#glae şi #urica din 4nigma 1tiliei , 'ina din &oncert din mu(ică de Bach), #na, fata *nstăritului &asile Baciu, pare născută sub semnul nefericirii, fiind predestinată unei e2istene tragice. #utorul o surpinde *n trei ipostae succesive care *i contureaă treptat profilul moral şi configuraia sufletului ei c1inuit cea de tnără femeie,* ndrăgostită profund de 4on,c ăruia *i *ncredineaă cu generoitate viaa, aceea de soie, *ndurnd cu umilină vorbele grele şi loviturile bătrnului, şi aceea de mamă, ipostaă care *n circumstane normale ar fi putut deveni o supapă salvatoare pentru femeia nefericiă. 7ntreaga e2istenă a #nei este guvernată de iubire şi blndee, virtui care *ntregesc un contur moral superior. 5a e 1arnică, supusă, ruşinoasă, *ntr-un fel prototipul femeii de la ară. +aportarea se face, fireşte, la epoca isorică descrisă *n roman. in punct de vedere fiic, #na este insignifiantă3 pentru 4on ea e o fată ,, slăbu!ă’’ şi ,, urâ!ică’’, mai ales *n comparaie cu :lorica, ai cărei ,, obra'i frage(i ca piersica’’ şi ,, ochii albaştrii ca cerul de primăvară’’ *i tulburaseră sufletul flăcăului. 'ui
George Bulbuc, flăcăul bogat pe care Baciu *l voia ginere, ,, Ana îi plăcea, lui nu i se părea urtă, *nsă nici nu icea că-i ,,cine ştie ce frumoasă=. :iravă şi fără personalitate, aşa cum pare la *nceput, covrşită de voina lui 4on, *mbătată de cuvintele şi gesturile lui drăgăstoase, #na va deveni o victimă uşoară a flăcăului interesat numai de estrea ei. 7n ciuda acestei firi slabe care se anună din primul capitol, #na va dovedi pe parcursul aciunii o voină şi o putere de a răbda uluitoare. Eu numai 4on e un revoltat, *ncălcnd numele colectivităii3 #na *nsăşi trăieşte aceeaşi condiie, *ntruct nesocoteşte obiceiul tipic lumii rurale din acea vreme de a accepta căsătoria plănuită de părini, *n care latura sentimentală nu are importană. #utorul comenteaă ,,#na lui >asile Baciu îi era făgăduită lui (George Bulbuc, n.n) de nevastă 4a, fată cu stare, el fecior de bocotan, se potriveau=.
in dragoste pentru 4on, #na acceptă relaia cu acesta şi, c1iar atunci cnd, *nsarcinată, a"unge de rsul satului şi este crunt batută de tatăl ei, nu-i reproşeaă nimic lui ,, 5onică=. $entru că ,,a crescut singură, lipsită de o dragoste părintească mângâietoare sufletul ei trist căuta o dragoste sfioasă şi adâncă ’’. in dragoste *şi *nfruntă tatăl, acceptnd orice umilintăă
din partea lui şi a colectivităii. Ceea ce o distruge *nsă este totala lipsă de afeciune a lui 4on, pentru care sacrificase totul şi fără de care viaa ei nu-şi afla rostul ,, îşi (icea mereu că fără el ar trebui să moară=.
:rămntările fetei, nesigură de dragostea lui 4on, comple2ată de frumuseea :loricăi, sunt surprinse cu fină intuiie psi1ologică, autorul insistnd mai ales pe denăde"dea ei care *i dă adesea ,, gânduri de moarte=. 7ntlnirile celor doi, bine calculate de către 4on, o transfigureaă total ,, Fa!a i se îmbu'ora de o încredere senină
contrastul cu starea ei după căsătorie. 7ncă de la nuntă, cnd surprinde privirea *nfocată pe care 4on o aruncă :loricăi, ea ,, sim!i că năde'diile de fericire se risipesc’’. #na *şi rosteşte acum parcă propriul bocet ,, /orocul meu, norocul meu= $rivirile ei umile, care e2primă ,, o dragoste de câine huiduit ’’,treesc mnia lui 4on, obsedat că Baciu tergiverseaă actele pentru cedarea pămntului. Eunta :loricăi cu George e un moment de cumpănă *n e2istena #nei, care *ntrevede moartea ca pe unica scăpare din acest univers cuprins parcă de ,, nişte ape tulburi=. :emeia simte acum ,,o silă grea pentru tot ceea ce o încon'ura=, iar copilul i se pare o povară. 9bsesiv *i apare *n minte
imaginea lui #vrum care se spnurase. 0inuciderea ei e descrisă minuios *ntr-un capitol de mare foră analitică, ,,%treangul=. Moartea eroinei devine, prin urmările sale 8 fără să fie *n intenie aşa ceva 8 o cumplită pedeapsă aplicată aceluia care i-a distrus viaa. estinul #nei este unul tipic lumii rurale, unde ;femeia repreină două brae de lucru, o estre şi o producătoare de copii’’ (G.Călinescu).
„/lti0a noapte e ragoste 2nt3ia noapte e răboi” (1,4$) De Ca0il Petres%u
"tefan :heorghidiu
%tefan G1eorg1idiu este conştiinta dramatică ordonatoare a operei, naratorul ( descins din vocea autorială), *n genere necreditabil, al acesteia. 7ntreaga afabulatie a cării-scrisă la persoana *nti 8 se compune, se filtreaă şi se organieaă ar1itectonic *n adncimea perspectivelor interioare ale eroului. 0tudent sărac, la filosofie, căsătorit 8din dragoste8 cu o studentă de aceeaşi condiie socială, apoi bogat 8peste noapte- prin surprinătorul testament lăsat de unc1iul său /ac1e, sublocotenent *n armata romnă *ncă de la intrarea ării in $rimul +ăboi Mondial şi aflndu-se *n primele rnduri de combatani *n campania din /ransilvania, eroul poate fi considerat un alter ego al scriitorului, spirit introvertit, neliniştit, lucid, polemic . Ca şi celelalte persona"e camilpetresciene care poartă amprenta inconfundabilă a autorului, el dovedeşte o foame c1inuitoare de absolut. rama lui G1eorg1idiu s-ar consuma *n două direcii o dramă a iubirii *nşelate, nu a gelo(iei, ci a setei de certitudine #,,/u am fost nicio secundă gelos, deşi am suferit atâta din cau(a iubirii’’, se confeseaă %tefan), şi o dramă a incapacităii alinierii, a integrării *ntr-o e2istenă
cotidiană (răboiul se include), dictată de fore şi raiuni e2terioare, necircumscrise idealului pe care eroul şi l-a asumat. %tefan G1eorg1idiu ,,a văut idei’’. 5ste, *n fond, un inadaptat superior, aplicnd asupra dragostei şi e2istenei (sferele lor secante ) matricea procustiană făurită de propria-i sete de ideal, recompunnd continuu şi adarnic, din cioburile realităii, o lume veşnic imperfectă. 4ar efectul se *ntoarce asupra-i, fora (tot) procustiană a societăii ani1ilndu-l, proiectndu-l *n onele insalubre ale ei. rama eroului ar proveni din *ncercarea lui de suprapunere a unui ideal- făurit de *nclinaia-i filosofică spre sistem -, pe realitate. #ceasta din urmă nu poate răspunde setei de absolut a eroului. e aici, esenele. 9 dramă a incompatibilităii cu mediul social, dispersată *n tendine şi relaii, *n viiuni şi moduri de e2istenă contrare al lui şi al 5lei, al lui şi al celorlali. 9 dramă a imposibilităii de comunicare, succesivă celei de mai sus, care naşte impacturi periculoase, declarate sau *năbuşite, dar resimite puternic de ultraluciditatea febrilă a eroului. rama se consumă *nsă *n
interior, la mari adncimi, ieşind la iveală, din gesturi reci, doar fărme ale navelor scufundate ,, iam încins sabia, mi-am verificat steCerul de bu(unar, am sărutat-o, chiar, pe această femeie care nu mai era a mea, care era a mor!ii Am privit-o cu indiferen!a cu care priveşti tabloul =.
/oate momentele dramatice, *ntreaga viaă a eroului se consumă de fapt la mari adncimi. $lon"ările sale interioare traduc, ca şi *n caul lui Gelu +uscanu, obsesiv şi răscolitor, drama spadei care, sub apăsare, nu se *ndoaie, ci se frnge ,, i-am scris (fostei neveste, la despărirea definitivă, n.n) că +i las absolut tot ce e in casă, de la obiecte de pre! la căr!i, de la lucruri personale, la amintiri Adică tot trecutul’’
0alvarea eroului nu este, cum s-ar părea, *n filosofie cercul nu devine spirală, ci se *nc1ide (traiectoria eroului *n celălalt roman). :ilosofia, aprent ibăvitoare, ve genera alte sisteme, va alimenta setea de ideal a eroului, niciodată traductibilă *n termeni reali. #m putea spune că filosofia este căntecul de dragoste şi moarte al lui %tefan G1eorg1idiu. #tenia eroului este veşnic *ntoarsă spre interior. #flndu-se *n centrul evenimentelor, situndu-se aici şi organind lumea, eroul dă unitate perspectivei. e fapt, el recreeă lumea, sau, mai bine is, o spune, ca şi in caul altor eroi camilpetrescieni, unui tipar de idealitate, iar neconcordana dintre acestea două, lumea absolutului, a idealului, şi cea care cade sub simurile sale, provoacă permanenta dărmare de temple din sufletul eroului. $entru %tefan lumea *nseamnă (ne referim la con"unctura dată) *n primul rnd dragoste, permanentă regenerare sau autodistrugere prin ea, dar neapărat pe principiul sentimentelor comunicante ,,&ând e cu adevărat vorba de o iubire mare, dacă unul dintre aman!i încearcă imposibilul, re(ultatul e acelaşi &elălalt, bărbat sau femeie, se sinucide, dar mai întâi poate ucide )e altminteri aşa e şi frumos D 7n istovitorul lui efort de recompunere a lumii, deci şi a dragostei,
*n setea de a atinge absolutul, %tefan e un *nvins. ,,$si1ologia lui G1eorg1idiu se *nrudeşte cu psi1ologia eroilor dramatici ai d-lui Camil $etrescu3 student *n filosofie, *ndrăgostit de abstraciuni si modelat după idealuri livreşti, G1eorg1idiu e creat din pasta aceloraşi KKsuflete tari LL, epigoni ibseniani rătăcii *n viaă şi neadaptai la compromisuri, stăpni pe o minte geometric organiată, dar descompuşi de asaltul insidios al iubirii ; ($ompiliu Constantinescu).
„aitre5i” (1,44) De ir%ea 6liae
aitreCi
Cu o formulă pleonastică, Maitrei poate fi definită drept ;cel mai feminin persona"= din literatura romnă, *n sensul că este purtătoare a acelui etern feminin ce poate declanşa aproape instantaneu o iubire fără margini, care ;mişcă stelele pe cer=- după formula celebră rămasă de la ante. 5ste o adolescentă 1indusă care, la cei şaispreece ani ai săi, *i pare urtă şi ştearsă lui #llan ;ochi prea mari şi prea negri, bu(e cărnoase şi răsfrânte, cu sâni puternici, de fecioară crescută prea plin, ca un fruct copt =. 4niial, #llan o compară- cel puin mental- cu feminitatea cam
decolorată şi oarecum banaliată din lumea europeană, pe care o cunoaşte prea bine. Concilierea *ntre cele două tipuri feminine se realieaă mai triu *n imaginarul său, după cteva luni, mărturiseşte el, mai ales că ; niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărăşia aitreCiei*
etaliile fiice sugereaă, de la *nceput, totuşi, o anumită putere fascinatorie a acestei fiine feminine, iar #llan este ispitit de ceea ce era sigilat, de ; straniul şi neîn!elesul din ochii, din răspunsurile din râsul ei =. 7ncet-*ncet, ea *şi diversifică acest comportament, care devine tot mai
enigmatic, tot mai senual. 9 senualitate latentă pree2ista *n fiina fetei, aşa cum e2istă *n fiina oricărei fete, a oricărei femei. # iubi *nseamnă pentru ea devoiune de un anume tip, de aceea e capabilă a iubi *nti pe maestrul ei spiritual, poetul +abindranat1 /agore şi apoi un copac care, la o suprasemnificaie a romanului, repreintă natura *ntreagă. #re, aşadar, o sensibilitate cu totul specială, de aceea relaia ei cu #llan e mai presus de orice fire. Eu doar feminiteatea, farmecul ei este inocent (*n ciuda unei lascivităi feline, de nu provocată, măcar *ntreinută), ci *ntregul comportament doar astfel se e2plică modul *n care ea concepe, conceptualieaă dragostea, pe care la *nceput o confundă cu prietenia. e fapt, nu ştia nimic despre dragoste, dovadă fiind atitudinea ei *n momentul *n care o descoperă, *n care este ;iniiată=. 0ensibilitatea ei neaşteptată şi e2agerată (toate gesturile *i sunt teatrale, intempestive, lipsite de premeditare) o face o victimă sigură a dragostei *n care se lasă iniiată de #llan, de aceea are o alură de persona" tragic, predispusă, dintru *nceput, la suferina din finalul romanului, vag banaliată de narator şi, mai ales, privită cu o nefirească detaşare, avnd *n vedere gradul său de implicare. /oată această inocenă feminină, amestecată cu o senualitate deosebită, nu face din ea nicidecum un persona" lipsit de luciditate.
4mplicarea ei e voluntară, totală, conştientă, după cum *i e caracterul. $reocupările sale elevatesemn de finee a spiritului, de inteligenă- determină să spiritualiee şi ea sentimentul şi actul iubirii, după cum şi iubirea o *nnobileaă pe ea, dovadă că #llan o vede altfel, *nti biară, apoi neaşteptat de senuală şi misterioasă. %i cea dinainte şi cea de după actul *ndrăgostirii este, totuşi, tot Maitrei. 52istă o anumită coerenă *n atitudinea ei, care este tipic feminină *nti senaia de banalitate, apoi feminiteatea revelată. /rupul ei tnăr şi sănătos devine, de acum, şi frumos, predispus la dragoste, ;incitant= avea ; pleoape mai palide, cu o uşoară şi fermecătoare umbră viorie=, ;îi luceau ochii, îi venea mereu să râdă =, ;de când îi pierise timiditatea de la început şi începuse să vorbească deschis cu mine, aitreCi îmi făcea impresia că se 'oacă =.
$entru ea iubirea *ncepe cu o "oacă, se transformă *n prietenie şi abia apoi *n dragoste. &ra"a indefinibilă pe care preena ei o *mprăştie *ncă de la vrsta aceasta fragedă devăluie cititorului şi o nemărginită puritate. 52otismul şi erotismul o fac, pentru #llan şi pentru cititor, deopotrivă mai atrăgătoare. 4ubirea ei, dar şi a lor, se transformă, *ncet, *ncet, *ntr-o iubire mistică, amestec de senualitate şi metafiică e2altate de noul sentiment. 0emnificativă pentru relaia persona"ului cu lumea *n care trăieşte este scena, *n *ntregime citabilă, a logodnei secrete cu #llan, cnd, asemenea unei vestale, ea rosteşte o incantaie ruptă, parcă, din vec1ile poeme indiene. $ămntul, apele, cerul, ploaia, musonul, toate sunt invocate spre a prote"a şi a *mplini dragostea cuplului ; ă leg pe tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan şi a nimănui altuia >oi creşte din el ca iarba din tine "i cum aştep!i tu ploaia, aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum î!i simt !ie ra(ele, aşa va fi trupul lui mie ă leg în fa!a ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupra-mi, căci eu l-am ales ;u mă au(i, mamă pământ, tu nu mă min!i, maica mea )acă mă sim!i aproape, cum te simt eu acum, şi cu mâna şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, via!ă de rod şi de 'oc să-i dau $ă fie îmbră!işarea noastră ca cea dintâi (i a monsonului Ploaie să fie sărutul nostru "i cum tu niciodată nu oboseşti, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care &erul l-a născut departe, şi tu, maică, mi l-ai adus aproape = 4mpresionantă declaraie de dragoste, invocaie,
blestem< &oluptatea căreia i se abandoneaă Maitrei este *n strnsă consecină, de nu e c1iar promisă de senualitatea trupului ei. Gesturile de tandree, *ntre care acela e2traordinar al atingerii prime, secrete, a pulpelor, ibucnirile neaşteptate, luciditatea şi tulburarea, delirul e2tatic par a sugera o radicală sc1imbare de comportament *n fiina tinerei *ndrăgostite acum. e fapt, nu e aşa, căci toate aceste gesturi şi porniri pree2istau *n felul ei de a fi şi au avut nevoie de un revelator, un cataliator care să le evideniee 8 pentru ea a fost #llan.
e asemenea, tulburarea este dăruirea totală, patima uriaşă, *n ciuda riscurilor pe care ştie că şi le asumă. /ocmai aceste riscuri, pe care naratorul le precieaă pe parcursul desfăşurării aciunii, anună un final tragic. %i pe pămntul indian sentimentul erotic are parte de acelaşi tragism, de acelaşi capriciu care *l duce de la ec1ivocul iniial spre patima finală. 5fectul general al impresiei pe care o lasă Maitrei pe parcursul *ntregului roman este dat de doarea aproape egală a apolinicului şi a dionisiacului din fiina ei, devăluită de gesturile ei şi de modul cum o concepe #llan. Culpa ei rămne, esenialmente, o culpă de inocenă care devine tragică mai cu seamă *n lumeaNsocietatea *n care trăieşte ea. C1iar *nceputul cării ne-o arată capabilă să deină primul rol *ntr-o tragedie, prin e2cesul de sentiment pe care *l investeşte *n relaia cu #llan. :irea ei pasională *n cel mai *nalt grad trimite la apoteoa tragică a finalului *n care este persona"ul principal. ragostea este pentru ea cea mai amplă e2perienă e2istenială posibilă, passio magna, aproape religioasă, care e2istă a priori, manifestată *nti ca iubire a naturii, a maestrului spiritual, ascunsă, reprimată, treită mai apoi de apropierea masculină, iniiatică, a lui #llan.
Allan
$ersona" principal al romanului, alături de Maitrei, #llan vine din spaiul civiliaiei europene şi se află *n situaia de a concilia, mental şi comportamental, cele două lumi care sunt constituite pe două modele culturale şi societale diferite lumea europeană a secolului al -lea şi lumea 1indusă *ncremenită *n oricare din secolele trecute. $rimele sale impresii despre noul mediu social sunt formulate *n termeni comparativi, şi persona"ul tinde mereu să vadă diferenele *ntre cele două lumi. 'a *nceput conservatorismul, tradiionalismul societăii indiene *l intrigă, dar pe parcurs *i concede, totuşi, o concepie melioristică, poitivă. e fapt, el "oacă, *n roman rolul factorului care tinde să moderniee lumea, căci prin faptele sale nu doar familia inginerului 0en se sc1imbă, ci şi realităile sociale indiene, dacă avem *n vedere faptul că #llen era inginer constructor. #nimat de o 1iperluciditate e2trasă de autor din literatura e2istenialistă gidenă, #llan ine un "urnal din care s-a născut, indirect, acest roman. $rimele sale eforturi se *ndreaptă spre păstrarea lucidităii, spre spontaneitatea mărturisirii, pentru o autentificare şi prin scris a fiinei sale, deocamdată lipsită de probleme e2isteniale. 5l devine, cu adevărat, persona" al cării *n momentul *n care pomeneşte de Maitrei. e acum, el se cufundă *n propria lui (senti)mentalitate pentru a-şi e2plica şi pentru a ne e2plica traiectoria unei iniieri. 'uciditatea sa e2tremă este, pentru asta, cel mai bun cataliator. 7ncearcă să anulee, măcar *n scris, orice urmă de e2altare pentru a păstra ma2imă preciie, c1irurgicală, a confesiunii. ragostea lui pentru Maitrei evolueaă uşor, firesc, de la indiferenă, respingere, admiraie, fascinaie pnă la adoraie pură, senuală, apropiată de religioitate. espărirea din final de Maitrei *l arată pe #llan transformat de e2periena erotică. 4ntrospecia lui e att de severă, *nct descrie, o manieră aproape dureroasă, transformarea totală suferită pe parcursul acestui drum iniiatic la capătul căruia a simit o imperioasă nevoie de a rămne singur, *n severitatea e2tremă a malaei. 4ubirea att de nuanată devăluită de Maitrei *l e2cede pe #llan, care se lasă dus, sedus de puritatea ei şi a relaiei lor. #bsolutul nu mai e un secret de acum pentru #llan. 4nteligent şi sensibil, #llan dobndeşte o perspectivă metafiică asupra dragostei, care *i lipsea *nainte de a o *ntlni pe eroină. #cest lucru se vede din sensibilitatea sa e2acerbată, din notele sale de pe parcursul e2perienei amoroase. acă el este un individ lucid, rece, raional, dragostea lor amestecă şi o importantă doă de iraional, de ine2plicabil (dincolo de inefabilul imanent) care o apropie de sentimentul numinosului. $artea cea mai intimă a relaiei lor *i traumatieaă pe ambii, dar #llan reacioneaă ciudat, căci refuă să lupte pentru iubirea lui, crend că astfel o prote"eaă pe Maitrei. 4nsurgena sa amoroasă *l determină să transforme cea mai amplă e2perienă e2istenială a sa *n e2perienă a scrisului. #stfel, scrisul devine pentru el o metodă de a e2pune termenii unei sensibilităi deosebite, a unei fatalităi transformate literar.
#ngoasa posterotică găseşte un punct de spri"in *n reacia cititorului. /otuşi, din tot registrul de sentimente pe care le *ncearcă #llan lipseşte cel mai simplu şi cel mai normal revolta, lupta pentru dragostea lui. 5l preferă ca, *n singurătate, să *ngroape *n inima lui e2periena aceasta deopotrivă revelatorie şi traumatiantă, de parcă ar dori să se deică de acest trecut recent. 0igur, acest fapt e o consecină a inteligenei sale ascuite, care-l conduce la a *nelege că dragostea lui nu putea să trăiască pentru că cele două lumi 8 orientală şi occidentală 8 nu sunt pregătite a reaciona la acest nivel, deocamdată. upă această e2perienă sentimentală, transformată şi *n e2perienă e2istenială dar şi *ntruna a scrisului, cunoştinele sale stabile (datele imediate ale fiinei) se văd ameninate. e aceea, ascetismul e o bună probă pentru verificarea termenilor vieii, şi #llan pare a avea o deosebită obstinaie *n a studia mentalitatea eremiilor 1malaeni. $erioada aceasta *i confirmă baa sentimentală a relaiei cu Maitrei. $rovocat mereu de spiritul său problematiant, #llan este un individ superior, camilpetrescian am ice, capabil a e2prima unicitatea şi sensibilitatea sentimentului erotic. #fectivitatea lui primeşte o educaie unică *n relaia cu Maitrei, căci acum realieaă ce *nseamnă a găsi nuane ale unui sentiment. 4ndefinibilă *i rămne, totuşi, Maitrei, pentru că la final se dovedeşte depăşit de misterul fiinei sale. 52perienă spirituală profundă, dragostea *l e2cede pe #llan şi e trăită aşa cum nu s-a gndit vreodată, iar pentru lectorul romanului este e2emplară. Cartea are, aşadar, o valoare de mărturisire a unei spiritualităi atinse de o revelaie - a interiorităii lui #llan şi a Maitreei. 52periena totală a conştiinei lui e dragostea, e Maitrei. 52igena faă de sine e cel mai important lucru pe care-l afirmă, la modul implicit, #llan el doreşte să *neleagă totul, să definească, să analiee, cu o *ncăpănare caracteristică spiritelor superioare. e aceea asistăm, pe de o parte, la o descoperire de sine (neliniară, totuşi), pe de altă parte la devoltarea unui univers feminin şi a resurselor amorului. #llan e oarecum constant şi consecvent sieşi pe tot parcursul romanului. Maitrei *l a"ută să se observe, să se obiectivee. 9rgolios de la un capăt la celălalt al cării, el transformă o e2perienă spirituală 8 dragostea (totală) *n altă e2perienă spirituală - scrisul (şi el total prin e2trema lui subiectivitate afirmată ritos mereu). &ocea lui are o anumită poeie lentă şi melancolică şi arată un eu multiplicat pasional de relaia fundamentală avută cu Maitrei.
„oro0eții” (I 1, II 1,97) De arin Prea
/iculae oromete
:ără *ndoială, spre Eiculae se *ndreaptă o mare afeciune a autorului, *nct, din perspectiva volumului al doilea al orome!ilor , precum şi din mărturisirile proatorului, *l putem considera unul din mesagerii cei mai fideli *ntre lumea operei şi personalitatea autorului (v. 5mposibila întoarcere , >ia!a ca o pradă). 7n legatură cu el, fraa, c1iar şi atunci cnd e2primă o realitate dură, se *ncarcă de
o abia perceptibilă notă de participare afectivă. 6n portret al lui Eiculae, *n culori reci şi linii severe, apăsate, are menirea să subliniee contrastul dintre sărăcia lucie şi resursele comple2e ale premiantului care, c1iar *n iua serbării, purta pe cap pălăria tatalui ;#şa cum se oprise, cu obra"ii negri-galbeni de friguri, cu capul mare, peste care pusese pălăria destul de vec1e a tatalui, *n cămaşă şi cu picioarele descule şi pline de grieturi, Eiculae parcă era o sperietoare=. 7n altă parte se ivesc aceleaşi sumbre amănunte ;$e poarta grădinii intră un băiat de vreo doispreece ani. #vea capul gol şi cămaşa de pe el ferfeniă. $icioarele goale erau pline de grieturi vec1i cu urme de snge *nc1egat cu praf=. orina lui arătoare este să fie dat mai departe la şcoală. /atăl nu o prea *nelege, după cum nu o *neleg nici fraii nici surorile lui. #r fi fost o c1eltuială *n plus pe capul familiei. Copilul cunoaşte de mic viaa aspră a satului, e trimis cu oile, iar Bisisica, oaia capie, *i face ile amare. Baieii *l terorieaă (;&rnd-nevrnd, *nvăase să se lupte şi să se bată cu ciomagul=). #scultă *ncntat cum povesteşte tatăl (despre ai lui $isică, spre e2emplu) şi, la un moment dat, are un gest tipic moromeian lucrau la *ncropirea unei pori iar el *i *ntindea lui $arasc1iv, care nu era atent, cuie cu partea ascuită inainte. Eu *i bătuse "oc tatăl de attea ori de prostia lui $arasc1iv, Eilă sau #c1imD Mama, Catrina, *i *nelege dorina de a merge mai departe la şcoală, tatăl e mai reticent (aceasta *mpovăra familia, *i *ncurca socotelile), pnă cnd, *n final, după fuga celor trei frai vitregi, se va 1otar* să-i plăteasca şcolariarea. 7l admiră pe 4lie Moromete şi pentru că *i *ngăduie să perseveree *n rugămintea lui ;/atăl său era un om care gndea şi gndirea lui era limpede, n-avea voie să se *ng1esuie *n ea. Eu cu rugămini putea să-l facă să-l dea la şcoală, ci cu argumente=. %i le va găsi. Eiculae se deosebeşte mult de alte persona"e-copii din literatura noastră (de e2emplu Eică din Amintiri din copilărie). 4mpresioneaă prin maturitatea gndirii şi fermitatea unei timpurii opiuni între pământ şi carte , renunnd la pământ *n favoarea surorilor (/ita şi 4linca). %i acesta constituie un contrapunct mult mai complicat dect s-a interpretat pnă acum. ;:uga= lui de acasă se
realieaă prin acest intermediu, pentru că drumul spre lumea lui nu poate fi stăpnit prin contemplare numai, ci şi prin aciune. 7nstrăinarea de tatăl lui are mai multe e2plicaii, dintre care cea mai evidentă ar fi că ;Moromete ii spuse că s-a terminat cu istoria lui cu studiile (s.a.), să stea acasă şi să pună mna pe sapă=. 4linca ii povesteşte lui Eiculae că tatăl regreta că nu l-a dat la şcoală, ca ;să mă umble el pe urmă de gt cu toi ăştia ca de-alde 4sosică. &ei, icea, aici am greşit=. 7nstrăinarea evolueaă spre o confruntare şi nu puine sunt episoadele *n care se preintă *nfruntarea dintre două concepii de viaă cea a ăranului care vede *n rostul lui temelia e2istenei şi nu concepe viaa *n afara sistemului tradiional de valori3 de altă parte, o concepie nouă, 1ranită şi din multă iluie, despre construcia noii societăi. evenind activist, sub influena noului notar , Eiculae crede cu fermitate că >omul are nevoie de o nouă religie a binelui şi răului= şi declară că va fi >primul apostol= al noii religii, dacă va fi convins. upă o perioadă de activitate agitată prin comunele din apropiere, se *ntoarce *n sat avnd sarcina să supraveg1ee campania agricolă de vară. escoperă o realitate deconcertantă, *n care evolueaă, mnai de diferite interese, 4sosică, $lotoagă, Bilă, Mantaroşie, Gae, Fdroncan. Cnd au loc tulburările de la arie, se dovedeşte un spirit lucid, operativ. Ceea ce nu poate sc1imba el este mentalitatea oamenilor. &a fi victima acestei mentalitai, a violenei pe care o genereaă. 6n oarecare G1eorg1e, 1ăituit de cei care strngeau cotele, se aruncă *n ru şi se ineacă, iar moartea lui va constitui motivul să fie dat afară din Comitetul raional de partid şi c1iar să fie e2clus. 7n ultima instană *nsă, vec1iul prieten 8 noul notar 8 , după ce-i e2plică situaia *n care se află partidul, *l sfătuieşte să-şi urmee studiile (>să te faci inginer 1orticultor=) pnă vor veni vremuri mai bune. arele singuratic continuă povestea lui Eiculae dupa ce el,
intr-adevăr, s-a făcut inginer 1orticultor. &olumul 44 al orome!ilor este cartea unei lumi care se stinge pentru a apărea o alta, nouă,
ai cărei profei nu sunt *ntotdeauna de bună-credină. 7n vremurile *ncurcate de atunci, Eiculae gndeşte clar, animat de o mare *ncredere *n ceea ce vine. $rins *n esătura foarte ciudată de interese colective şi individuale, de deformări, Eiculae pare un erou camilpetrescian, preocupat să în!eleagă ceea ce se *ntmplă. 4storia nu-l iartă nici pe el. 0piritul independent al tatălui s-a strecurat pe nesimite *n conduita fiului. $entru cei specialiai *n demascări, nu era o notă tocmai fericită să gndeşti cu capul propriu. +omanul se *nc1eie cu pagini amare despre moartea tatălui, *n urma unei lungi decrepitudini fiice, revenindu-se la raporturile dintre tată şi fiu. Eiculae are remuşcări că nu l-a căutat *n ultimii ani de viaă şi este obsedat că, *n imaginaie, *n lumina de sub pleoape, >nu vrea să se uite la el=. Credina lui Eiculae că >binele n-a disparut din omenire= domină singurătatea acestui persona" comple2, a cărui problematică o va relua Marin $reda *n arele singuratic.
„: s%risoare pierută” (188#) De Ion !u%a Caragiale
Eaharia ;rahanache
5ste unul din persona"ele-c1eie ale comediei lui 4.'. Caragiale. 7n lista de persona"e ne este preentat ca ,,pre(identul &omitetului permanent, &omitetului electoral, &omitetului şcolar, &omitetului agricol şi altor comitete şi comi!ii*, tot attea repere ale poiiei sale politice
privilegiate. Fa1aria /ra1anac1e completeaă lumea lui Caragiale, i se integreaă organic prin c1iar statutul său e2istenial, definibil printr-o formulă ce se identifică persona"ului ,,ai pu!intică răbdare*. #vnd o poiie consolidată, ambiia sa este aceea de a menine şi veg1ea asupra unei
ordini stabilite, acceptnd un "oc ale cărui reguli le stăpneşte perfect pentru că acumularea de e2periene *i permite privirea de la *nălime a *ntregului mecanism. ar apelul la ,,pu!intică răbdare* este, *n acelaşi timp, un truc *ndelung verificat, o formă a auto-apărării, a *ncetinelii, a
amnării, un element strategic ce face parte din arsenalul abilităilor sale politice. 7n spatele acestui truc se ascunde nevoia de a cştiga timp pentru a calcula atent şi eficient pasul următor. /ra1anac1e este dispus la orice şiretlic pentru a rămne un ,,cetă!ean onorabil*, un ,,om vulnerabil* ec1ivalentul pentru vieuirea comodă *ntre propriile sale limite. Manifestările persona"ului se dimensioneaă pe două coordonate aflate *ntr-un evident deec1ilibru şi c1iar *n raport de contradicie, de unde reultă cea mai mare parte a trăsăturilor sale comice, viibile şi pe coordonata politică şi pe cea familială. $entru a defini societatea vremii, Fa1aria /ra1anac1e repetă spusele fiului său ,,unde nu e moral, acolo e corup!ie, şi o societate fără prin!ipuri, va să (ică nu le are3* . incolo de incapacitatea de a sesia lipsa unui mesa" real, dincolo
de truismele, tautologiile şi nonsensurile mesa"elor sale la nivelul practicii vieii politice, persona"ul admite că ,,nu e moral* şi, deci, e ,,corup!ie*, el *nsuşi consimind să fie implicat *n iniiative mai puin oneste. 'a nivelul practicii vieii familiale, intime (dacă are o viaă cu adevărat intimă), /ra1anac1e nu admite, totuşi, funcionarea aceluiaşi principiu. #ceastă dereglare de font conduce *n *ntregime comportamentul persona"ului. #stfel că /ra1anac1e apare ca un homo politicus perfect adaptat societăii sale, dar este (sau pareD) un naiv perfect *n relaiile familiale. +ealindu-şi ambiiile politice, *n a căror limită este fi2at, persona"ul nu aspiră dect la meninerea statu Ooului. 7n acest scop ,,centrul= este acceptat cu autoritate supremă, ca garanie a liniştii şi prosperităii ,,noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg pentru
că de la partidul întreg atârnă binele !ării şi de la binele !ării atârnă binele nostru2* e fapt nu
face dect să se conformee lumii *n care trăieşte, avnd o uimitoare capacitate de adaptabilitate la afaceri de culise. #bilitatea sa politică, arsenalul său de tertipuri *i conferă autoritate şi consolideaă statutul de lider. 0e dovedeşte a fi un e2pert *n ,,mac1iavelcuri=3 de aceea ameninarea şi şanta"ul lui Caavencu nu-l sperie şi primul său gnd este acela de a găsi antidotul, ceea ce se şi *ntmplă, pentru că, *n scurt timp, descoperă o poliă prin care ,,plastograful* şi-a *nsuşit cinci mii de lei de la societatea pe care o conducea. 5pisodul dovedeşte nu numai ingenioitatea celui pus *n situaia de aşi apăra poiia de ,,om onorabil=, ci şi *nsuşirea unor practici curente, cunoaşterea superioară a mecanismelor de transformare a defensivelor *n atac. :idelitatea sa faă de ,,centru=, poiia sa, *l determină să susină şi să regiee cu ,,diplomaie= *ntreaga farsă a alegerilor, mergnd pnă la măsluirea voturilor, astfel *nct *l poate asigura pe andanac1e că ,,nu ma'oritate, unanimitate o să ai, stimabile*. 7ntr-o societate unde guverneaă ,,enteresul şi iar enteresul*, /ra1anac1e ştie că nimic nu trebuie negli"at, *nsăşi prietenia lui /ipatescu, prefectul "udeului, fiind e2ploatată, căci, declară el cu cinism, ,,şi mie, ca amic, mi-a făcut şi îmi face servicii* . e altfel, sistemul de "udecăi, principii şi valori *n "urul cărora *şi argumenteaă persona"ul e2istena sau care, mai e2act, *i organieaă comportamentul este unul pragmatic, profund egoist, aşa cum se *ntmplă cu ma"oritatea persona"elor caragialiene. $uterea politică a lui Fa1aria /ra1anac1e nu este, *n fond, dect o iluie trăită prin aservirea la mecanism, prin acceptarea acestuia şi c1iar transformarea propriei persoane *n mecanism. +e*ntorcndu-ne la cea de a doua dimensiune a e2istenei persona"ului, cea a cercului intim, vom observa că de această dată principiul suprem este girat de ideea de soie şi amic. 0ă remarcăm faptul că aici e vorba numai de percepia mecanică a unei idei sau a unui concept pentru că, la nivelul afectivităii, care implică sentimentul de apropiere con"ugală şi cel de prietenie, /ra1anac1e e un 1andicapat. 5l nu-şi poate construi un univers sensibil, este o victimă inconştientă a criei sensibilităii la care e condamnată lumea comediilor lui Caragiale şi care -asociată criei comunicării - creeaă *n conştiina cititorului sau a privitorului dimensiunea tragică a eroilor. #fectivitatea sa este imună c1iar şi *n faa evidenelor3 după ce Caavencu *i arată scrisoarea de amor a lui /ipatescu către Foe, /ra1anac1e este impresionat de perfecta asemănare cu grafia prefectului, dar *n interior nu i se desc1ide nicio clapetă sensibilă, convins fiind că este vorba de o ,,plastografie* care intră *n stratagema campaniei pentru alegerea ca deputat. 7n sistemul etic al lui /ra1anac1e, Foe este ,,simtitoare= (sensibilă), iar /ipatescu este ,,amic*, ceea ce pare să-i e2cludă din lumea ,,fără moral şi fără prin!ip*.
7n discuiile asupra motivului comic al ,,păcălitorului păcălit=, comedia lui Caragiale a fost interpretată mai ales prin Eae Caavencu, dar nu cumva ,,venerabilul= Fa1aria /ra1anac1e este un model mai de profunime al acestui motivD #bil, tenace, meticulos, calculat, el reuşeşte să-şi domine oponenii, dar *n acelaşi timp, naiv, opac, desensibiliat, (conştient sau nu) este el *nsuşi un *nşelat.
"tefan ;ipătescu
7ncadrndu-se aceleiaşi tipologii realiste din comediile lui Caragiale, *n economia piesei 1 scrisoare pierdută %tefan /ipătescu este conceput ca un persona" de ec1ilibru dramatic, fiind ferit de
caricatură şi avnd acces la anumite calităi intelectuale şi afective. 'a adăpostul autorităii politice de prefect al "ufeului, persona"ul *şi foloseşte avanta"ele *n propriile sale manevre şi interese, acceptnd şi micile >ciupeli= ale lui $ristanda, nu neapărat din compre1ensiune pentru situaia materaială grea a familiei sale, ct mai ales pentru că e > om de credin!ă*, >omul nostru*. 7n disperare de cauă, /ipătescu concepe o adevărată strategie şi tactică
*mpotriva lui Caavencu, c1iar trecnd peste lege. e altfel, nu este singurul abu de putere, căci tot el este cel care cenureaă depeşele de la telegraf, disputnd să nu mai fie transmis niciun mesa" fără ştirea lui. $anica şi alerta persona"ului, unul din cele mai agitate ale piesei, vin din teama de a-şi compromite, prin scandal, o situaie politică (aceea de prefect), şi una afectivă (slabiciunea pentru Foe), şi nu relaia amicală cu /ra1anac1e, care >ştie tot, dar nu crede nimica=. $entru a se salva, face u de puterea sa i dă mnă liberă lui $ristanda, *i oferă lui Caavencu diverse posturi importante care *nsă nu *l mulumesc pe acesta, pentru ca apoi, conştient că alegerile sunt o farsă electorală, o c1estie de opiune a unui grup restrns, şi nu de practică democratică, să cedee > )omnule &a!avencu, eşti candidatul Eoii, eşti candidatul lui nenea Eaharia prin urmare şi al meu3 Poimâine eşti deputat3*
$us *n situaie de apărare, /ipătescu probeaă o subtilă te1nică a artei disimulării, regind şi *nscenndu-şi rolul, masca, *n funcie de situaie cnd /ra1anac1e *i aduce vestea e2istenei scrisorii, el se preface a nu şti nimic, afişndu-şi revolta, iar *n faa lui :arfuridi şi Brnovenescu ia poă de victimă a propriei sale sensibilităi pentru partid şi inut (>... mi-am sacrificat cariera şi am rămas între d-voastră, ca să organi(e( partidul - căci fără mine trebuie să mărturisi!i că d-voastră n-a!i fi putut niciodată să fi!i un partid*% , deşi *nelegem că mobilul real n-a fost acesta.
$osesor al unui statut privilegiat, persona"ul se detaşeaă uşor de acest univers de marionete, fiind singurul capabil de ironie, calitate a spiritului rar *ntlnită la eroii comediilor lui Caragiale. /ot /ipătescu este cel care are o anume perspectivă a2iologică asupra valorilor umane pe care le amendeaă ironic. Cetăeanul turmentat *i răspunde > la alegători ca d-ta, cuminte, cu 'udecată limpede, cu sim! politic nu se poate mai bun repre(entant decât d &a!avencu # apăsnd %, onorabiliul
( sa) d &a!avencu3* #poi să nu uităm că el *şi permite o "udecată critică asupra societăii, e2clamnd >&e lume3 ce lume3 ce lume3*, atunci cnd află adevărul despre andanac1e, candidatul centrului. 0e pare că printre măştile acestui persona" se strecoară subtil şi aceea a perspectivei auctoriale. 9bservaia lui /ipătescu privind societatea, *n sistemul căreia şi el era o verigă, vine din conştiina absurdităii, stupidităii şi ridicoului unui regim, care, declarndu-se democratic şi constituional, nu respectă de fapt nicio lege, este o >lume pe dos=, 1aotică şi degradată. 52clamaia conine, *n acelaşi timp, şi un soi de amărăciune a individului care este neputincios *n faa unui spectacol *n care nu este regior, ci un simplu actor alături de ceilali, puterea lui de a interveni *n ordinea >lumii= fiind limitată. /ot /ipătescu numeşte sistemul aleatoriu prin care se făceau alegerile şi esătura de intrigi şi suspiciuni din prea"ma evenimentului > blestemată politică* #firmaia nu trebuie *neleasă ca o revoltă a persona"ului, căci el este antrenat şi are c1iar o oarecare voluptate a "ocului, ci ca o descărcare ce trădeaă sentimentul nesiguranei, al neprevăutului3 a face politică *nseamnă a fi *nestrat cu destulă abilitate pentru a putea ocoli capcanele şi a păcăli adversarul care pndeşte şi speculeaă fiecare greşeală. /ipătescu se numără printre puinii indivii sensibili la comediile lui Caragiale. $asiunea lui pentru Foe pare sinceră, poate şi de aceea cuplul este ferit de ridicol, cei doi intrnd mai ales sub decena comicului de situaie. e altfel, el *i şi propune să fugă *mpreună, dar ea, mai practică, refuă această alternativă. $ersona"ul nu trăieşte *nsă situaia *n care se află prin pierderea scrisorii cu un profund dramatism, ci devine mai degrabă melodramatic, patetic, capabil de scene violente atunci cnd vede că nu sunt acceptate propunerile sale de către Caavencu. 7n discuia cu acesta *şi probeaă talentul diplomatic cu destulă ingenuoitate, dar adversarul său rămne infle2ibil. Eu dintrun sentiment de fidelitate faă de partid sau din ferme principii democratice refuă candidatura lui Caavencu, ci din convingerea că aria sa de influenă, prestigiul şi puterea sa ar putea fi ştirbite atta timp ct nu va fi deputat un om care să-i fie fidel şi pe care să-l poată manevra. #cceptarea compromisului ar *nsemna de fapt o *nfrngere la nivel de orgoliu. Caua căreia i se va supune este recuperarea scrisorii, reolvndu-i astfel propriile interese, dar şi el este obligat să renune la opiunea sa *n momentul cnd numirea candidatului vine de sus. /răieşte cu adevărat emoiile
şedinei *n care va avea loc anunarea numelui candidatului, deşi $ristanda este instruit asupra a aceea ce avea de făcut, iar /ra1anac1e deinea un document compromiător la adresa lui Caavencu. :ire nervoasă, impulsivă, deşi vrea să pară calm la adăpostul funciei de prefect al "udeului, /ipătescu reuşeşte să se descurce pnă la urmă printre cărările *ntortoc1eate ale campaniei electorale. $rin acest persona" Caragiale *ncearcă să mai salvee ceea ce mai putea fi salvat dintr-un univers uman viciat *n esena sa. /ipătescu are conştiina inec1ităii şi falsităii sistemului electoral, amendndu-l, fără putina de a i se opune sau de a-l modifica. 5ste un resemnat, care, aflnd maşinaia prin care #gamemnon andanac1e a a"uns să fie impus de sus ca şi candidat, declară cu amăraăciune > "i-l aleg pe d Adami!ă )andanache3 5ată pentru cine sacrificde atâta vreme liniştea mea şi a femeii pe care o iubesc
/ipătescu nu are alte ambiii politice, podtul de prefect al "udeului oferindu-i suficient confort, situndu-l printre capii inutului. eşi vorba lui $ristanda spune mult mai mult > moşia moşie, fonc!ia fonc!ie, coana oi!ica coana oi!ica6 trai neneaco, cu banii lui ;rahanache* #ceastă stare
de suficienă este tulburată de pierderea scrisorii, fapt ce pune *n pericol legătura sa cu Foe. $refectul nu este contaminat de imbecilitatea şi ticurile persoan"elor din "urul său, el *ncearcă să-şi cenueree atitudinile şi supune "udecăii situaiile neaşteptate cu care se confruntă pe măsura derulării evenimentelor. Eefiind un simplu bufon sau marionetă care să poee *n postură de mare patriot şi să ină discursuri demagogice, aşa cum se *ntmplă cu alte persona"e ale piesei, /ipătescu, orict ar *ncerca să se stăpnească, *şi e2teriorieaă spontan trăirile, nervoitatea, devenind uneori c1iar irascibil. eşi Caragiale *i construieşte o conformaie aparte *n raportcu ceilali indiviiprintre care se mişcă, persona"ul rămne un tip repreentativ pentru o anumită categorie socială a vremii. 'iniile de foră care *l cintureaă *l fac la fel de condamnabil ca şi pe ceilali, asupra cărora are *nsă avanta"ul poiiei sale şi un plus de luciditate. Foe *l atrage cu farmecul ei şi simte o reală pasiune şi afeciune pentru ea, dar nu *ncearcă niciun fel de remuşcare şi nu-şi face scrupule la ideea că aceasta este soia celui mai bun amic al său, c1iar dacă el, e drept, are o vrstă destul de *naintată. %i /ipătescu face parte din lumea > fără moral şi fără prin!ip* despre care vorbeşte naivul /ra1anac1e. $ersona"ul suportă un statut oarecum difereniat de al celorlali, dar, *n fond, el nu face dect să completee galeria indiviilor care fac din această capodoperă a lui Caragiale o oglindă a modului *n care se desfăşurau alegerile *ntr-un sistem politic corupt şi promiscuu, c1iar dacă declarat >constitu!ional*
„Iona” (1,98) De arin *ores%u
5ona
$ersona"ul principal al piesei, 4ona,
se dedubleaP permanent, dialognd cu sinele sPu
profund, fPcndu-se auite *n permanena douP voci. 5ste un persona" simbolic,
*ntruc1ipnd
neliniştea omului lipsit de orice oriont metafiic, *n cPutarea absolutului, a propriei identitPi. 5l se poate regPsi *n fiecare dintre noi. $ersona"ul este urmPrit *n devenirea lui, la aceea de individ capabil sP-şi provoace destinul, sP atingP, *m cele din urmP, treapta iluminPrii. /raseul pe care *l va parcurge este de facturP iniiaticP, deoarece este atinsP structura intimP a individului, care, *n final, va deveni altul. CPlPtoria iniiaticP presupune trecerea mai multor probe, 4ona avnd astfel e2periena infernului, a labirintului, fiind *ng1iit de doi peşti, iar *n final, realind cP totul se reduce la un spaiu limitat, gPseşte calea spre luminP şi adevPr *n interiorul sPu, avnd revelaia e2traordinarP a unitPii propriei fiine, percepdu-se ca identitate, armonind eul e2terior, cu cel profund. >Eoul= 4ona renaşte prin propria moarte. Cele patru tablouri ale piesei *l preintP pe 4ona *n diferite ipostae e2isteniale, relevante pentru traiectul sPu iniiatic. $rimul tablou ni-l aratP vPndu-şi liniştit de >trebuşoara lui=. 'ngP el se aflP un acvariu. 4ona *şi rosteşte gndurile cu voce tare,relevnd o situaie e2istenialP precarP, a unui om singur, iolat, trPind intr-o realitate monotonP, desacraliatP.#re e2periena pierderii ecoului, şi intuiia, percepia metaforicP a capcanelor e2istenei > Apa asta e plinGde nade, tot felul de nade frumos colorate /oi, peştii, *notPm printre ele att de repede *nt pPrem gPlPgioşi=. /abloul
44 *l surprinde pe 4ona *n interiorul $eştelui 4. $ersona"ul dialog1eaa *n permanenP cu propriul since, gPsindu-şi salvarea prin 'agos. 4ona se simte prionierul spaiului *nc1is, limitat, cautP o fereastrP, dar nu o gPseşte. #re nostalgia orionturilor necuprinse, a luminii > )aca aş avea mi"loace, n-aş face altceva dect o bancP de lemn *n mi"locul mPrii. &onstruc!ie grandioasG de ste'ar geluit, sG respire pe ea, în timpul furtunii, pescGruşii mai la şi* 7n tabloul trei, persona"ul se
aflP *n interiorul $eştelui 44. 7ntr-o parte a scenei se aflP o moarP de vnt, #par $escarul 4 şi $escarul 44 care, tPcui, poartP cte o brna *n spate. /acerea celor doi pescari este simbolicP, reliefnd cria de comunicare in lumea modernP, precum si alienarea individului./ema teatrului contemporan este, dupP cum subliniaa #rt1ur Miller, alienarea, deoarece= omul de ai nu mai e tragic, ci patetic, *ntruct a *ncetat a mai fi o personalitate- e un client, un recrut, o parte dintr-o maşinPrie- e numai un
nemulumit, un inadaptat=. 4ona se simte tot mai agresat de spaiul concetraionar, un sufocant, lipsit de luminP, fiind conştient cP > dacG nu e7istG ferestre, ele ar trebui inventate* 0imte nevoia de comunicare, de *mpPrtPşire a celor mai intime gnduri, are nevoie de umneeu, sau mPcar de un semn al divinului, care sP-i certifice e2istena. 5l se confeseaa > Aş vrea sG treacG )umne(eu pe aici*
6ltimul tablou preintP persona"ul pe o pla"P murdarP. #cum poartP barbP .lungG si ascu!itG* 0c1imbarea *nfPişPrii lui 4ona este un semn al modificPrilor sale interioare, evideniind
evoluia, iniierea sa. 5roul se aflP in e2terior, spintecnd ultimul peşte. oreşte sP prindP soarele, acesta simbolind lumina, cunoaşterea abolutP. 4ona *ncepe procesul de recupererare a propriului trecut, a amintirilor, moment ce anunP desPvrşirea lui spiritualP. #mintirile devin din ce *n ce mai clare, prind contur din ce *n ce mai mult.in 1Pişul acestora se inc1eagP imaginea mamei, refPcndu-se legPturile cu originile, cu primordialul, cu un spaiu protector *n care nu e2istP agresiunea timpului. 5courile e2presionismului se resimt *ntoarcerea la origini, la primordial, refuul unei lumi desacraliate, *n derivP, *n care individul nu se poate simi dect alienat, sfşiat lPuntric. Eaşterea perpetuP doritP de 4ona *nseamnP un refu al rPmnerii *n lume. $escarul 4 si $escarul 44 reapar, la fel de tPcui, purtnd cu stoicism brnele *n spate. 4ona iese la luminP, dar are imaginea terifiantP a oriontului *nc1is, a >ş irului nesfâr şit de buri=. 4ar el, 4ona, >*nc1is *ntre toate aceste geamuri=, ca >un dumneeu care nu mai poate *nvia. 4-au ieşit toate minunile, şi venirea pe pPmnt, şi viaa, pnP şi moartea, dar odatP a"uns aici, *n mormnt, nu mai poate *nvia. 0e dP cu capul de to pereii, c1eamP toate şiretricurile minii şi ale minunii, *şi face vnt *n dumneeire ca leul, la cerc, *n aureola de foc. ar cade *n mi"locul flPcPrilor. )e atâtea ori a sGrit prin cerc şi nu sa gândit cG o sG se poticneascG tocmai la înviere*5ona va cunoa şte apoi un proces de regPsire de
sine, amintindu- şi numele .&um se chemau bGtrânii aceia buni, care tot veneau pe la noi când eram mic0 )ar ceilal!i doi,bGtrânul cel încruntat şi femeia cea harnicG, pe care-i vedeam des prin casa noastrG şi care la început nu erau aşa bGtrâni0 &um se numea clGdirea aceea în care-am învG!at eu0 &e nume purta povestea aia cu patru picioare, pe care o mâncam şi beam şi pe care-am 'ucat de câteva ori0 9n fiecare (i vedeam pe cer ceva rotund, semGna cu o roatG roşie, şi se tot rostogolea intr-o singurG parte + cum se numea0 &um se numea drGcia aceea frumoasG şi minuntG şi nenorocitG şi caraghioasG,formatG de ani, pe care-am trGit-o eu0 &um mG numeam eu0* 4ona
rememoreaP rnd pe rnd obiecte care in de universul sPu intim, de lumea copilPriei, din care prind contur imagini familiare. $rocesul de rememorare culmineaP cu amintirea propriului nume, moment de iluminare spiritualP, *n care se naşte un 4ona iniiat, purificat prin suferinP. .4u sunt
