Asemănările şi deosebirile dintre memoria explicită şi cea implicită
Există o multitudine de sisteme mnezice sau, mai precis, tipuri de memorie. Atkins Atkinson on şi Shi Shiffr ffrin in au propus propus un model model al memori memoriei ei umane umane bazat bazat pe trei trei submod submodule ule:: memoria senzorială (MS), memoria de scurtă durată (MSD) şi memoria de lungă durată (MLD). Memoria biologică implică homeostazia. Memoria senzorială este constituită din memoria de foarte scurtă durată a fiecărui analizator. Memoria de lucru este cea activată la un moment dat şi coordonează achiziţiile memoriei senzoriale cu cele ale memoriei de scurtă durată. Memoria de lung lungăă dura durată tă este este fund fundam amen enta tală lă în cons constru truir irea ea iden identit tităţ ăţii ii de sine sine (memo (memori riaa epis episod odic icăă sau sau autobiografică) şi în operarea cu informaţii şi scheme de lucru abstracte (memoria semantică). Memoriile explicită (declarativă) şi implicită (procedurală) vizează o altă abordare a sistemelor de memorie clasice (Clinciu,2010; Miclea,1999). În viziunea lui Atkinson şi Shiffrin, informaţia stocată în memoria senzorială este transmisă într-o anumită proporţie memoriei de scurtă durată care are o capacitate limitată ca durată şi volum. O parte din informaţia din MSD este transferată în MLD. În acest caz se consideră ca MSD şi MLD sunt diferite structural (Miclea,1999). ( Miclea,1999). Miclea (1999), trecând în revistă numeroase studii experimentale, propune o nouă abordare a sistemului mnezic. Diferenţele între MSD şi MLD nu sunt de tip structural, MSD şi MLD nu sunt două sisteme diferite, ele reprezentând stări diferite de activare ale aceluiaşi sistem, pe baza unităţilor de semnificaţie. Unităţile de semnificaţie (chunk, semem, unităţi integrative, unităţi cu sens) reprezintă cea mai înaltă modalitate de organizare a informaţiei de care dispune un subiect la un moment dat. MSD este partea activată a MLD, iar MLD este partea subactivată a MSD. Informaţiile din memoria senzorială pot intra direct în MLD, unde are loc organizarea în unităţi integrative/de semnificaţie. La baza acestor mecanisme stau efectul von Restorff, conceptul de inhibi inhibiţie ţie latera laterală, lă, efectu efectull poziţie poziţieii de serie serie (efect (efectul ul primor primordia dialită lităţii ţii şi efectu efectull recenţ recenţei) ei),, efectu efectull succesiunii temporale. Durata MSD este durata de activare a unităţilor cognitive existente la un moment dat în memorie. Activarea poate fi scurtată sau prelungită în funcţie de intensitatea inhibi inhibiţie ţieii latera laterale le sau sau altor altor fenome fenomene ne (repe (repetiţi tiţiaa stimul stimulilo ilor, r, restul restul de activ activare are preexi preexiste stent) nt).. Reactualizarea informaţiei din MSD se poate face şi în serie şi în paralel, iar cea din MLD se face în paralel (Miclea,1999). Deşi iniţial s-a afirmat ca MS, MSD şi MLD diferă prin tipul de codare a informaţiei: neurobiologică, lingvistică-verbală, respectiv semantică, cercetări mai recente indică faptul că atât în MSD, cât şi în MLD există mai multe tipuri de reprezentări: verbale, semantice, imagistice sau procedurale (Miclea,1999). Prin prisma teoriei stării de activare a memoriei, MSD şi memoria de lucru (ML) definesc acelaşi lucru. Un singur ansamblu de cunoştinţe (declarative) se află într-o stare de subactivare (MLD) şi de activare temporară în vederea rezolvării de probleme (ML). Performanţele intelectuale par a fi determinate de capacitatea memoriei de lucru şi nu de MLD (Miclea,1999). Memoria se clasifică în funcţie de tipul de reprezentare a informaţiei în memorie explicită (declarativă) şi memorie implicită (nondeclarativă). Memoria explicită conţine informaţii reprezentate verbal sau imagistic, care pot fi evidenţiate prin prin probe probe de recuno recunoaşt aştere ere şi reprod reproduce ucere. re. Conţin Conţinutu uturile rile ei sunt sunt acces accesibi ibile le conşti conştiinţ inţei, ei, pot fi reactualizate intenţionat şi pot fi exprimate verbal (declarativă). Memoria explicită este filogenetic mai recentă, are o mare flexibilitate, însă este mai puţin fiabilă, fiind expusă interferenţei. Memoria explicită corespunde la nivel cerebral sistemului limbic şi diencefalului, în special hipocampusului (Clinciu,2010; Miclea,1999). Memoria Memoria implicită, implicită, nondecla nondeclarativă rativă,, procedura procedurală lă include include cunoştinţe cunoştinţe,, abilităţi, abilităţi, deprinderi deprinderi (reflexe condiţionate, deprinderi motorii, scheme cognitive: operaţii, reguli de execuţie) care nu sunt accesibile conştiinţei şi care nu pot fi evocate verbal, în mod intenţionat. Acest sistem mnezic poate fi testat doar indirect, prin analiza deprinderilor, a condiţionării clasice sau a amorsajului subliminal. Memoria implicită are origine filogenetică mai veche, este mai puţin flexibilă, dar are
fiabilitatea mare (rezistenţă crescută la interferenţe). Memoria implicită are locaţie cerebrală la nivelul structurilor cortico-striate – pentru deprinderi şi obişnuinţe – şi în cerebel – pentru condiţionarea clasică (Clinciu,2010; Miclea,1999). Pacienţii cu amnezie retrogradă nu pot învăţa noi cunoştinţe declarative, însă pot achiziţiona noi deprinderi motorii sau cognitive. Cunoştinţele despre gramatica limbajului natural sunt stocate în memoria implicită şi stau la baza deprinderilor de utilizare corectă a limbii (Miclea,1999). Prin condiţionare clasică sunt achiziţionate cunoştinţe care se stochează în memoria implicită, sunt detectabile în comportament, dar care nu sunt accesibile prin reamintire intenţionată. Fobiile pot apare prin condiţionare. Pacienţii cu amnezie retrogradă pot dobândi noi cunoştinţe prin condiţionare. Amnezia afectează memoria declarativă, dar păstrează intactă memoria nondeclarativă (Miclea,1999). În funcţie de nivelurile de activare a conţinuturilor mnezice, memoria explicită, cât şi cea implicită au o stare activă (memoria de scurtă durată) şi una subactivă sau inactivă (memoria de lungă durată). MS, MSD şi MLD reprezintă niveluri diferite de prelucrare a informaţiei. Cu cât prelucrările sunt mai intense şi la niveluri mai profunde, cu atât posibilitatea de retenţie a datelor este mai bună (Miclea,1999). Miclea (1999) a propus două axe pentru clasificarea memoriei: una referitoare la nivelul de activare, alta indicând tipul de reprezentare folosit de un anumit sistem mnezic. Clasificarea efectuează o corespondenţă între tipul de memorie declarativă/nondeclarativă şi senzorială şi tipurile memoriei propuse de Atkinson şi Shiffrin: MSD/ML şi MLD. Tipul de reprezentare
Memorie declarativă (explicită) Memorie nondeclarativă (implicită)
Valoarea de activare
Memoria de lucru/ Memoria de lungă durată Memoria de scurtă durată Episodică Episodică Semnatică Semnatică Deprinderi Habitudini Condiţionarea clasică ? ?
Memorii senzoriale (Miclea, 1999) Memoria explicită a fost subiectul multor experimentări, în timp ce despre memoria implicită există puţine date obiective. Cercetări viitoare vor clarifica, sperăm, şi aceste aspecte. Bibliografie Clinciu, A.I. (2010). Fundamentele psihologiei. Curs pentru Învăţământ la Distanţă. Braşov: Universitatea Transilvania din Braşov – Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. Miclea, M. (1999). Psihologie cognitivă. Modele teoretico-experimentale. Iaşi: Editura Polirom.
