Manual de Scale Clinice

MANUAL DE SCALE CLINICE CUPRINS: Introducere – prezentarea generală a manualului de scale clinice (Daniel David) Capitolul 1 – Scale şi chestionare de evaluare a tabloului clinic 1.1. Profilul Distresului Emoţional (PDE) 1.1.1. Introducere 1.1.2. Ce măsoară scala? 1.1.3. Descrierea itemilor 1.1.4. Administrare şi cotare 1.1.5. Fidelitate şi validitate 1.1.6. Etalonare 1.2. Scala de depresie Hamilton (The Hamilton Rating Scale for Depression HRSD) 1.2.1. Introducere 1.2.2. Ce măsoară scala? 1.2.3. Descrierea itemilor 1.2.4. Administrare şi cotare 1.2.5. Fidelitate şi validitate 1.2.6. Etalonare 1.3. Chestionarul de Autoevaluare a Sănătăţii Mentale (CASM) 1.3.1. Introducere 1.3.2. Ce măsoară chestionarul? 1.3.3. Descrierea itemilor 1.3.4. Administrare şi cotare 1.3.5. Fidelitate şi validitate 1.3.6. Etalonare Capitolul 2 – Scale şi chestionare de evaluare a mecanismelor etiopatogenetice 2.1. Scale şi chestionare de evaluare a mecanismelor etiopatogenetice generale 2.1.1. Chestionarul schemelor cognitive Young – forma scurtă 3 (Young Scale Questionnaire – S3, YSQ – S3) 2.1.1.1. Introducere

2.1.1.2. Ce măsoară scala? 2.1.1.3. Descrierea itemilor 2.1.1.4. Administrare şi cotare 2.1.1.5. Fidelitate şi validitate 2.1.1.6. Etalonare 2.1.2. Scala de atitudini şi convingeri 2 (Attitudes and Belief Scale 2 ABS 2) 2.1.2.1. Introducere 2.1.2.2. Ce măsoară scala? 2.1.2.3. Descrierea itemilor 2.1.2.4. Administrare şi cotare 2.1.2.5. Fidelitate şi validitate 2.1.2.6. Etalonare 2.2. Scale şi chestionare de evaluare a mecanismelor etiopatogenetice specifice 2.2.1. Scala de atitudini disfuncţionale, Formele A şi B (Disfunctional Attitudes Scale, Versions A and B – DAS, A/B) 2.2.1.1. Introducere 2.2.1.2. Ce măsoară scala? 2.2.1.3. Descrierea itemilor 2.2.1.4. Administrare şi cotare 2.2.1.5. Fidelitate şi validitate 2.2.1.6. Etalonare 2.2.2. Chestionarul de acceptare necondiţionată a propriei persoane (Unconditional Self Acceptance Questionnaire - USAQ) 2.2.2.1. Introducere 2.2.2.2. Ce măsoară scala? 2.2.2.3. Descrierea itemilor 2.2.2.4. Administrare şi cotare 2.2.2.5. Fidelitate şi validitate 2.2.2.6. Etalonare 2.2.3. Scala de atitudini şi convingeri, Forma scurtă (Attitudes and Beliefs Scale, Short Version - ABSs) 2.2.3.1. Introducere

2.2.3.2. Ce măsoară scala? 2.2.3.3. Descrierea itemilor 2.2.3.4. Administrare şi cotare 2.2.3.5. Fidelitate şi validitate 2.2.3.6. Etalonare 2.2.4. Scala de Iraţionalitate pentru copii şi adolescenţi (The Child and Adolescent Scale of Irrationality – CASI) 2.2.4.1. Introducere 2.2.4.2. Ce măsoară scala? 2.2.4.3. Descrierea itemilor 2.2.4.4. Administrare şi cotare 2.2.4.5. Fidelitate şi validitate 2.2.4.6. Etalonare 2.2.5. Scala de convingeri raţionale pentru copii, Formele B şi C (Children's Survey of Rational Beliefs, Versions B and C – CSRB, B/C) 2.2.5.1. Introducere 2.2.5.2. Ce măsoară scala? 2.2.5.3. Descrierea itemilor 2.2.5.4. Administrare şi cotare 2.2.5.5. Fidelitate şi validitate 2.2.5.6. Etalonare 2.2.6. Inventarul ideilor (Idea Inventory - II) 2.2.6.1. Introducere 2.2.6.2. Ce măsoară scala? 2.2.6.3. Descrierea itemilor 2.2.6.4. Administrare şi cotare 2.2.6.5. Fidelitate şi validitate 2.2.6.6. Etalonare 2.2.7. Chestionarul stilului atribuţional pentru copii (Children Attributional Style Questionnaire – CASQ) 2.2.7.1. Introducere 2.2.7.2. Ce măsoară scala? 2.2.7.3. Descrierea itemilor

2.2.7.4. Administrare şi cotare 2.2.7.5. Fidelitate şi validitate 2.2.7.6. Etalonare 2.2.8. Chestionarul de convingeri personale (Survey of Personal Beliefs – SPB) 2.2.8.1. Introducere 2.2.8.2. Ce măsoară scala? 2.2.8.3. Descrierea itemilor 2.2.8.4. Administrare şi cotare 2.2.8.5. Fidelitate şi validitate 2.2.8.6. Etalonare 2.2.9. Scala de convingeri şi atitudini generale, Forma scurtă (General Attitudes and Beliefs Scale, Short Version – GABS - SV) 2.2.9.1.Introducere 2.2.9.2. Ce măsoară scala? 2.2.9.3. Descrierea itemilor 2.2.9.4. Administrare şi cotare 2.2.9.5. Fidelitate şi validitate 2.2.9.6. Etalonare Capitolul 3 – Scale de evaluare a performanţei psihoterapeuţilor 3.1. Scala de evaluare în terapia cognitivă (Cognitive Therapy Rating Scale – CTRS) 3.1.1. Introducere 3.1.2. Ce măsoară scala? 3.1.3. Descrierea itemilor 3.1.4. Administrare şi cotare 3.1.5. Fidelitate şi validitate 3.1.6. Etalonare 3.2. Scala de evaluare în terapia raţional-emotivă şi comportamentală (Rational Emotive Behavior Therapy Rating Scale – REBTRS) 3.2.1. Introducere 3.2.2. Ce măsoară scala? 3.2.3. Descrierea itemilor

3.2.4. Administrare şi cotare 3.2.5. Fidelitate şi validitate 3.2.6. Etalonare

Bibliogafie Anexe

Capitolul 1 – Scale şi chestionare de evaluare a tabloului clinic 1.1. Profilul Distresului Emoţional (PDE) 1.1.1. Introducere Ceea ce experienţiem ca mulţumire, tristeţe, îngrijorare, bucurie, furie, frică sau regret rezultă din combinaţia inedită dintre felul în care gândim, modul în care ne comportăm şi modificările biofiziologice care au loc în corpul nostru atunci când ne confruntăm cu o situaţie de viaţă. Emoţiile reprezintă aşadar variabile dependente sau etichete cu care noi descriem o suită de modificări survenite la mai multe nivele (David şi colab., 2000). În procesul apariţiei unei emoţii, intensitatea acesteia va fi determinată de nivelul activării fiziologice, pe când calitatea ei (ex., faptul că o numim „frică” şi nu „tristeţe”) va rezulta din specificul componentelor cognitive implicate (Singer şi Schachter, 1962; David şi colab., 2000). Deşi la nivelul simţului comun afectivitatea este resimţită ca un conglomerat de trăiri aflate într-o complexă intreracţiune, cercetătorii au arătat că întrega varietate de emoţii resimţite se reduce la câteva dimensiuni de bază. Astfel, în urma mai multor studii, Watson şi Tellegen (1985) au concluzionat că afectul are o structură ce cuprinde două dimensiuni necorelate între ele: emoţiile pozitive şi emoţiile negative. Emoţiile pozitive sunt indicate de măsura în care o persoană experienţiază plăcere şi mulţumire, în timp ce emoiţiile negative sunt indicate de gradul de neplăcere experienţiată (distresul psihologic). Pe baza unei vaste experienţe clinice, Albert Ellis (1962, 1994) a formulat modelul binar al distresului (David, Schnur şi Belloiu, 2002), împărţind pentru prima dată emoţiile negative în două categorii – emoţii negative funcţionale şi emoţii negative disfuncţionale. Funcţionalitatea sau disfuncţionalitatea unei emoţii negative este dată de: 1) experienţa subiectivă asociată emoţiei, (2) credinţele asociate şi (3) consecinţele comportamentale ale emoţiei respective (Ellis şi DiGiuseppe, 1993). Această categorizare se bazează pe diferenţele calitative care există între emoţii cu aceeaşi valenţă – diferenţă dată în principal de credinţele subiacente acestora - şi nu pe variaţiile în intensitate (Ellis 1994; Ellis şi Harper, 1975). Altfel spus, o intensitate mai mare a „tristeţei” nu se numeşte „deprimare”, diferenţa dintre cele două trăiri emoţionale fiind dată de credinţele specifice care le determină (ex., credinţe raţionale pentru emoţiile negative funcţionale şi credinţe iraţionale pentru emoţiile negative disfuncţionale).

Diferenţele la nivel subiectiv între emoţiile negative funcţionale şi emoţiile negative disfuncţionale au fost investigate în mai multe studii; rezultatele indică existenţa unor diferenţe cantitative şi calitative între cele două tipuri de emoţii (Kassinove, Eckhardt şi Endes, 1993; David şi colab., 2004; Opriş şi Macavei, 2005). Profilul Distresului Emoţional (PDE) este un instrument elaborat pentru a servi la evaluarea dimensiunii subiective a emoţiilor negative funcţionale şi disfuncţionale. 1.1.2. Ce măsoară scala? Profilul Distresului Emoţional (PDE) este o scală cu 26 de itemi care măsoară emoţiile negative disfuncţionale şi emoţiile negative funcţionale din categoriile „frică” şi „tristeţe/deprimare”. Scala permite atât calcularea unui scor general de distres, cât şi a scorurilor separate pentru „frică funcţională”, „frică disfuncţională”, „tristeţe/deprimare funcţională” şi „tristeţe/deprimare disfuncţională”. Scala a fost concepută în 2005 (Opriş şi Macavei, 2005) pornind de la itemii Profilului Distresului Emoţional, varianta scurtă (Profile of Mood Disorders, Short Version - DiLorenzo, Bovbjerg şi Montgomery, 1999). Acestor itemi li s-au adăugat cuvinte care descriu emoţii identificate cu ajutorul unui dicţionar de sinonime. Cei 26 de itemi care formează varianta finală a scalei au rezultat în urma unei validări cu experţi şi a mai multor studii experimentale menite să stabilească relevanţa lor şi subscalele în care se încadrează. Eficienţa instrumentului este sporită de faptul că permite atât estimarea unei valori globale a distresului, cât şi calcularea unor scoruri separate pentru emoţiile negative funcţionale şi disfuncţionale, precum şi pentru „frică funcţională”, „frică disfuncţională”, „tristeţe/deprimare funcţională” şi „tristeţe/deprimare disfuncţională”. Comparativ cu alte scale, PDE conţine un număr relativ mic de itemi formulaţi într-un limbaj accesibil, fiind uşor de administrat şi cotat.

1.1.3. Descrierea itemilor PDE conţine 26 de adjective care descriu emoţii negative (Anexa 1). Cei 26 de itemi se grupează în şase subscale: (1) 6 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale din categoria „tristeţe/deprimare”.

(2) 8 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale din categoria „tristeţe/deprimare”. (3) 6 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale din categoria „frică”. (4) 6 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale din categoria „frică”. (5) 12 itemi reprezintă emoţii negative funcţionale (categoriile „tristeţe/deprimare” şi „frică”). (6) 14 itemi reprezintă emoţii negative disfuncţionale (categoriile „tristeţe/deprimare” şi „frică”). Tabel.... Distribuţia itemilor PDE pe subscale. Tristeţe/Deprimare Funcţionale

Frică

Disfuncţionale item 5 nefolositor item 15 deprimat item 12 item 7 item 26 deznădăjduit item 3 item 4 fără speranţă item 13 depresiv item 9 item 21 distrus item 22 item 18 îndurerat item 23 disperat item 2

trist mâhnit amărât melancolic necăjit supărat

Funcţionale item 10 preocupat item 6 îngrijorat item 24 neliniştit item 14 încordat item 19 alarmat item 1 tensionat

Disfuncţionale item 8 anxios item 16 îngrozit item 20 panicat înspăimântat item 11 item 25 înfricoşat item 17 nervos

Posibilităţile de răspuns ale subiecţilor la fiecare din cei 26 de itemi sunt: DELOC

FOARTE PUŢIN

MEDIU

MULT

FOARTE MULT

Nici itemii scalei şi nici variantele de răspuns nu sunt numerotate, eliminând astfel posibilitatea de biasare a răspunsurilor ca urmare a valorii numerice ataşate. 1.1.4. Administrare şi cotare Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual (şi în varianta autoadministrare), cât şi în grup. Se preferă administrarea individuală, ori de câte ori este posibil. În cazul administrării în grup, este indicat ca grupurile să nu fie mai mari de 15 persoane. Când grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor trebuie să crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum 15 persoane evaluate. Materiale necesare 

Scala cu instrucţiunile de completare şi itemii;



Creion.

Condiţii de administrare 

Mediu securizant şi ferit de zgomote;



Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi odihnită;



Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat completarea în condiţii bune a scalei;



În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru a oferi confort persoanelor examinate.

Instrucţiuni de aplicare Scala se administrează fără limită de timp. După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt asigurate, persoanei examinate i se spune: Mai jos vă prezentăm o listă de cuvinte care descriu emoţiile pe care oamenii le au în diverse situaţii. Citiţi cu atenţie fiecare cuvânt, apoi încercuiţi varianta care corespunde cel mai bine întrebării: CUM V-AŢI SIMŢIT ÎN ULTIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI? Această instrucţiune apare şi pe lista cu itemii, subiectul putând să o recitească ori de câte ori doreşte pe parcursul evaluării. În plus, persoana examinată este încurajată să întrebe examinatorul dacă nu înţelege sensul vreunui item. Examinatorul va răspunde la astfel de întrebări prin înşirarea listei de adjective din categoria în care se găseşte itemul cu probleme (a se vedea Tabelul ...). Spre exemplu, dacă subiectul întreabă „Ce înseamnă anxios?”, examinatorul va răspunde „Acest cuvânt are un sens apropiat de al cuvintelor „îngrozit”, „panicat”, înspăimântat”, „înfricoşat”, „nervos””. Printr-un astfel de răspuns standard, se înceară (1) evitarea răspunsurilor la întâmplare, (2) evitarea lipsei răspunsurilor la mai mulţi itemi, precum şi (3) evitarea sugerării unor răspunsuri în funcţie de expectanţele şi/sau cunoştinţele examinatorului (ex. „Anxios înseamnă înfricoşat, panicat, preocupat, supărat”). Subiecţii sunt rugaţi să îşi evalueze emoţiile pe o scală cu cinci variante (deloc, foarte puţin, mediu, mult, foarte mult) şi să coloreze cerculeţul din dreptul variantei de răspuns alese, încercând să nu omită nici unul din cei 26 de itemi. Ex. Răspunsul subiectului la itemul „Tensionat (ă)” este „Foarte puţin”.

DELOC

FOARTE PUŢIN

MEDIU

MULT

FOARTE MULT

Tensionat (ă)

Pentru a corespunde cerinţelor diferitelor situaţii şi studii, instrucţiunile se pot referi la diverse intervale de timp (de la „două săptămâni”, cum apare în instrucţiunile standard, la „în acest moment” sau „în cursul săptămânii trecute”). PDE este recomandat atât pentru evaluarea distresului în cazul subiecţilor adulţi fără psihopatologie, cât şi în cazul subiecţilor adulţi cu diverite forme de psihopatologie (excepţie condiţiile medicale care afectează capacitatea de introspecţie asupra propriilor stări emoţionale). Cotarea răspunsurilor Cotarea pentru cei 26 de itemi se face direct, însumând răspunsurile la fiecare item, alocându-se de la 1 la 5 puncte după cum urmează: Deloc = 1, Foarte puţin = 2, Mediu = 3, Mult = 4, Foarte mult = 5. Pe lângă scorul global de distres – obţinut prin însumarea scorurilor la cei 26 de itemi, se mai pot calcula scoruri pe cele 6 subscale, prin însumarea scorurilor la itemii care le compun (a se vedea Tabelul…). 1.1.5. Fidelitate şi validitate Fidelitate Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea aşteptată a măsurilor analoge. Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obţinute în condiţii similare prezintă o anumită stabilitate în timp (Dempster şi Brainerd, 1995). Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza consistenţei interne şi a stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1988). Consistenţa internă a unei scale se referă la măsura în care toţi itemii scalei măsoară aceeaşi variabilă. Stabilitatea rezultatelor testării ne indică în ce măsură la aplicări diferite în timp un subiect obţine rezultate similare la un test sau scală. Fidelitatea PDE a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenţă internă Alfa Cronbach. Eşantionul utilizat a fost de 703 subiecţi, valoarea Alfa fiind de 0,94. Această valoare indică o foarte bună consistenţă internă, ceea ce indică faptul că itemii testului evaluează acelaşi construct.

Validitate Validitatea este o caracteristică a unui test (sau scală) care arată măsura în care acesta măsoară ceea ce se spune că măsoară. Altfel spus, validitatea se referă la măsura în care inferenţele pe care le facem pornind de la rezultatele obţinute la un test sunt corecte (Messick, 1995). Validitatea relativă la construct Validitatea de construct se referă la măsura în care testul/scala reflectă constructul pe care îl măsoară. În cazul testelor utilizate pentru măsurare, validarea relativă la criteriu este o componentă a validării relative la constructul măsurat. Ea apreciază „gradul în care rezultatele furnizate de test corelează cu rezultatele altui instrument de evaluare despre care se presupune că măsoară acelaşi construct sau unul similar” (Haynes, apud Silva, 1993). Vezi PDE si POMS Validitatea relativă la conţinut Validitatea de conţinut se referă la examinarea sistematică a itemilor testului/scalei pentru a vedea dacă ei acoperă un eşantion reprezentativ al domeniului pe care dorim să îl măsurăm. Validitatea relativă la un criteriu Un test este valid relativ la criteriu dacă pe baza scorurilor sale se pot lua decizii corecte sau se pot face prognoze coreste asupra persoanelor examinate. Pentru a stabili dacă un test este valid referitor la criteriu se vor compara scorurile sale cu valorile unei variabile criteriu (Albu, 1998).

1.1.6. Etalonare Structura eşantionului Interpretarea rezultatelor

2.1.1. Scala de atitudini şi convingeri 2 (Attitudes and Belief Scale 2 ABS 2) 2.1.1.1. Introducere Conform teoriei avansate de A. Ellis (Ellis şi Dryden, 1997), la baza tulburărilor emoţionale stă tendinţa individului de a face evaluări absolutiste şi rigide a evenimentelor percepute. Aceste evaluări (pretenţii absolutiste) iau forma lingvistică a lui „trebuie”, „este obligatoriu”, „este absolut necesar” („demandingness”- DEM) . Din aceste cogniţii absolutiste centrale derivă un nucleu de credinţe iraţionale („irrational beliefs” - IB): 

convingeri catastrofice (un eveniment este evaluat ca fiind mai mult de 100% negativ), (awfulizing – AWF);



toleranţă scăzută la frustrare (o persoană crede că nu poate fi deloc fericită dacă apare ceva ce „nu trebuie să apară în nici un caz”), („low frustration tolerance” – LFT);



evaluarea globală negativă / auto-deprecierea (etichetarea propriei persoane, a celorlalţi, a vieţii ca fiind „mizerabile”, dacă lucrurile nu merg aşa cum îşi doreşte individul), („self-downing” – SD). Aceste procese se leagă între ele, fiind „feţe diferite ale aceleiaşi monede”

(Ellis şi Dryden, 1997). Corespondentul raţional al convingerilor iraţionale constă în: 

convingeri de tip preferenţial ca „Mi-aş dori să fie astfel, dar nu trebuie să se întâmple aşa doar pentru că vreau eu” (varianta raţională pentru DEM). Credinţele de tip „trebuie” pot apărea atât în formă raţională, cât şi iraţională; astfel, „trebuie” condiţional este o convingere care susţine emoţii şi comportamente adaptative, indicând condiţiile care se cer a fi îndeplinite pentru a obţine ceva (ex., „Pentru a lua note mari la şcoală, trebuie să studiezi”). Pe de altă parte, „trebuie” absolutist face parte dintre convingerile iraţionale (ex., „Trebuie să reuşesc în tot ce fac”) (Ellis, 2002).



evaluarea nuanţată a caracterului aversiv al unui eveniment (varianta raţională pentru AWF)



toleranţa la frustrare (varianta raţională a lui LFT)



acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi evaluarea comportamentelor specifice (varianta raţională a lui SD) .

Predispoziţia spre patologie este dată de patternurile de gândire absolutistă vis a vis de sine, ceilalţi şi viaţă. Conform acestei teorii, dacă o persoană deţine un pattern de gândire absolutistă, iar viaţa îi confirmă aceste aşteptări iraţionale, atunci persoana trăieşte emoţii pozitive. Dacă, însă, aşteptările persoanei sunt infirmate de condiţiile de viaţă (ceea ce este cu atât mai probabil cu cât aceste sunt mai iraţionale), se dezvoltă emoţii negative blocante / disfuncţionale ca depresia, anxietatea, sentimentele de culpă şi agresivitatea. Pe de altă parte, prezenţa credinţelor raţionale (flexibile), de genul „Mi-aş dori ca lucrurile să decurgă astfel, dar nu e obligatoriu să se întâmple chiar aşa”, chiar în condiţiile unor condiţii de viaţă adverse, generează emoţii negative adaptative, stenice. Aşadar, credinţele iraţionale: 

sunt cogniţii evaluative (adică relevante pentru scopurile individului), cu semnificaţie personală, de natură absolutistă, dogmatică;



duc la emoţii negative dezadaptative / disfuncţionale;



sunt iraţionale deoarece sunt rigide şi blochează atingerea scopurilor.



Corespondentul raţional al acestor credinţe:



sunt cogniţii evaluative cu semnificaţie personală, de natură preferenţială, nonabsolutistă;



duc la emoţii pozitive sau negative adaptative;



sunt raţionale deoarece sunt flexibile şi nu se interpun în calea atingerii scopurilor individului. (Ellis şi Dryden, 1997). Maultsby (1984) defineşte o credinţă iraţională prin faptul că este incorectă

din punct de vedere logic, este inconsecventă cu realitatea obiectivă şi blochează atingerea scopurilor individului. Prin contrast, credinţele raţionale se bazează pe realitatea empirică, facilitează atingerea scopurilor persoanei şi respectă principiile logicii (Maultsby apud DiGiuseppe, 1996). 2.1.1.2. Ce măsoară scala? ABS2 (The Attitudes and Belief Scale 2) măsoară convingerile iraţionale 

pretenţiile absolutiste;



catastrofarea;



toleranţa scăzută la frustrare;



evaluarea globală negativă; şi raţionale descrise în teoria lui A. Ellis



preferinţele;



evaluarea nuanţată a caracterului aversiv al unui eveniment;



toleranţa la frustrare;



acceptarea necondiţionată a propriei persoane şi evaluarea comportamentelor specifice. Această scală a fost concepută de către DiGiuseppe, Leaf, Exner şi Robin în

1988 şi este o măsură validă a constructelor centrale în REBT – terapia raţional emotivă şi comportamentală (DiGiuseppe, Robin, Leaf, şi Gormon, 1989). Eficienţa instrumentului este sporită de faptul că permite calcularea unor scoruri separate pe diferite tipuri de credinţe iraţionale, precum şi estimarea unor valori globale de raţionalitate / iraţionalitate. Mai mult, comparativ cu alte teste clinice, conţine un număr relativ mic de itemi (72) formulaţi într-un limbaj accesibil, fiind uşor de administrat şi cotat; în situaţiile în care nu este posibilă administrarea integrală, scala permite selectarea itemilor care evaluează doar un anumit tip de credinţe iraţionale, putându-se calcula un scor individual pentru aceştia. În concluzie, ABS2 este unul dintre cele mai eficiente instrumente de evaluarea a credinţelor iraţionale / raţionale, disponibile la ora actuală.

2.1.1.3. Descrierea itemilor Scala cuprinde 72 de itemi (de la 5-76) dispuşi într-o matrice (4x3x2) alcătuită din trei factori: (1) primul factor se numeşte „procese cognitive” („cognitive processes”) şi are patru nivele, reprezentând patru procese de gândire iraţională:  pretenţiile absolutiste / imperativul „trebuie” („demandingness” - DEM)  evaluarea globală negativă a propriei persoane („self downing” - SD)  toleranţa scăzută la frustrare („low frustration tolerance” - LFT)  gândirea catastrofică („awfulizing” - AWF);

(2) cel de-al doilea factor se numeşte „arii de conţinut” („content / context”) şi are trei nivele, reprezentând convingeri legate de  aprobare,  realizare şi  confort;

(3) cel de-al treilea factor se numeşte „mod de frazare” („irrationality / rationality”) şi are două nivele, reprezentând modul de formulare a itemilor:  iraţional şi  raţional.

Fiecare item este structurat în funcţie de cei trei factori. De exemplu, itemul 6: „Dacă oameni importanţi pentru mine nu mă plac, asta îmi arată că sunt o persoană lipsită de valoare” este:





frazat iraţional (IR);



are un conţinut care se referă la aprobarea celorlalţi (aprobare); vizează procesul cognitiv de evaluare globală negativă a propriei persoane (SD). Posibilităţile de răspuns ale subiecţilor sunt: A – puternic împotrivă B – parţial împotrivă C – neutru D – parţial de acord E – puternic de acord Utilizând doar factorul „procese cognitive” (ca şi factor de varianţă), rezultă 4

subscale: DEM – 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi); SD – 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi); LFT – 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi); AWF - 18 itemi (9 direcţi şi 9 inverşi). În acelaşi fel, utilizând ca şi factor de varianţă „modul de frazare” rezultă 2 subscale: Raţionalitate (RB) – 36 itemi; Iraţionalitate (IB) – 36 itemi. 2.1.1.4. Administrare şi cotare Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual, cât şi în grup. În cazul administrării în grup, este indicat ca grupurile să nu fie mai mari de 15

persoane. Se recomandă administrarea individuală ori de câte ori este posibil. Când grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor trebuie să crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum 15 persoane evaluate.

Materiale necesare 

Itemii scalei;



Foaia de răspuns;



Instrument de scris.

Condiţii de administrare 

Mediu securizant şi ferit de zgomote;



Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi odihnită;



Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat completarea în condiţii bune a foii de răspuns;



În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru a oferi confort persoanelor examinate.

Instrucţiuni de aplicare Scala se administrează fără limită de timp. După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt asigurate, persoanei examinate i se spune: Această scală măsoară credinţele şi atitudinile pe care o persoană le are faţă de sine, ceilalţi şi viaţă. Citiţi cu atenţie următoarele afirmaţii. Alegeţi apoi pentru fiecare afirmaţie, unul dintre următoarele răspunsuri care corespunde cel mai bine atitudinii dvs. faţă de situaţiile descrise. Astfel, veţi alege: răspunsul A. dacă sunteţi PUTERNIC ÎMPOTRIVĂ răspunsul B. dacă sunteţi PARŢIAL ÎMPOTRIVĂ răspunsul C. dacă sunteţi NEUTRU răspunsul D. dacă sunteţi PARŢIAL DE ACORD sau răspunsul E. dacă sunteţi PUTERNIC DE ACORD Alegeţi UN SINGUR RĂSPUNS pentru fiecare afirmaţie!

Nu lăsaţi ca răspunsul dvs. la un item să influenţeze răspunsul dvs. la un alt item. Nu există răspunsuri corecte sau incorecte; suntem interesaţi doar de atitudinile dvs. în situaţiile descrise mai jos. Notaţi pe foaia de răspuns, pentru fiecare afirmaţie în parte, litera care corespunde răspunsului ales de dvs.

Note: 

Itemii scalei sunt formulaţi la genul masculin; adaptarea itemilor la sexul persoanei căreia i se administrează scala este necesară;



Itemii 1-4 pot fi adăugaţi de cercetător/clinician. Aceştia: (a) sunt itemi de „încălzire” şi (b) nu se iau în calcul la cotarea scalei;



Recomandăm utilizarea a 8 itemi care să măsoare credinţele iraţionale (4 itemi: DEM, AWF, LFT, SD) şi credinţele raţionale (4 itemi) specifice fiecărei situaţii relevante pentru cercetarea sau intervenţia clinică în care se foloseşte ABS2. Aceşti itemi se interpretează separat şi această interpretare se coroborează cu scorurile la ABS2. Nu este însă obligatorie construirea itemilor specifici pentru utilizarea ABS2! Cotarea răspunsurilor Cotarea se face pentru 36 dintre itemi direct şi pentru 36 invers. Cotare directă: A=0, B=1, C=2, D=3, E=4 Cotare inversă: A=4, B=3, C=2, D=1, E=0 Altfel spus, itemii cotaţi direct sunt cei formulaţi iraţional, pe când cei cotaţi

invers sunt formulaţi raţional. Rezultă că un scor global (Total) mic înseamnă credinţe iraţionale puţine, iar un scor mare credinţe iraţionale multe. Scorurile se por face şi separat, pentru iraţionalitate şi raţionalitate. În plus, se pot calcula diferite scoruri rezultate din combinaţii pe scale şi subscale. Scorul pentru fiecare subscală se realizează prin însumarea scorurilor itemilor care o compun. Numărul minim de puncte ce poate fi realizat este zero (adică la toţi itemii direcţi = frazaţi iraţional s-a răspuns cu „puternic împotrivă” şi la toţi itemii inverşi = frazaţi raţional s-a răspuns cu „puternic de acord”). Numărul maxim de puncte este 288 (72 itemi x 4 puncte).

Aşadar, scorurile luate în discuţie în această lucrare ca şi măsură a credinţelor subiecţilor sunt: (1) Total (măsură a iraţionalităţii); (2) IB (credinţe iraţionale); (3) RB (credinţe raţionale); (4) DEM (imperativul „trebuie”); (5) SD (evaluarea globală negativă a propriei persoane); (6) LFT (toleranţa scăzută la frustrare); (7) AWF (gândirea catastrofică).

Tabelul....Scala de atitudini şi convingeri 2 – codurile itemilor pentru cotare Item 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33

Raţionalitate/ Iraţionalitate IR IR R IR IR IR R IR R R IR R R IR R R R IR IR R R IR IR IR R R R R IR

Conţinut

Proces

CONFORT APROBARE APROBARE CONFORT APROBARE REALIZARE CONFORT REALIZARE APROBARE APROBARE REALIZARE CONFORT REALIZARE REALIZARE APROBARE REALIZARE CONFORT CONFORT REALIZARE REALIZARE CONFORT APROBARE APROBARE REALIZARE APROBARE REALIZARE REALIZARE CONFORT REALIZARE

LFT SD/GE AWF SD/GE SD/GE LFT AWF AWF DEM SD/GE DEM LFT SD/GE AWF LFT SD/GE AWF LFT SD/GE DEM LFT LFT AWF LFT DEM AWF SD/GE SD/GE DEM

34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76

IR R R IR R IR R R IR IR R R R IR R IR IR R IR IR R R IR R R IR IR R IR IR R IR IR IR IR R R IR R R IR IR R

2.1.1.5. Fidelitate şi validitate Fidelitatea scalei

CONFORT CONFORT APROBARE APROBARE REALIZARE REALIZARE APROBARE REALIZARE REALIZARE CONFORT APROBARE CONFORT REALIZARE CONFORT APROBARE CONFORT APROBARE APROBARE APROBARE CONFORT REALIZARE REALIZARE CONFORT APROBARE CONFORT APROBARE CONFORT REALIZARE REALIZARE APROBARE CONFORT REALIZARE APROBARE APROBARE CONFORT CONFORT REALIZARE CONFORT APROBARE CONFORT REALIZARE APROBARE CONFORT

AWF DEM AWF DEM AWF LFT LFT DEM AWF DEM SD/GE AWF LFT LFT DEM AWF LFT AWF DEM AWF LFT DEM DEM LFT LFT AWF SD/GE LFT SD/GE DEM DEM SD/GE SD/GE LFT SD/GE DEM AWF DEM SD/GE SD/GE DEM AWF SD/GE

Fidelitatea unui test psihologic se referă la acordul sau stabilitatea aşteptată a măsurilor analoge. Dacă un instrument este fidel, atunci rezultatele obţinute în condiţii similare prezintă o anumită stabilitate în timp (Dempster şi Brainerd, 1995). Fidelitatea unui instrument de măsurare este cel mai adesea exprimată pe baza consistenţei interne şi a stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1988). Consistenţa internă a unei scale se referă la măsura în care toţi itemii scalei măsoară aceeaşi variabilă. Stabilitatea rezultatelor testării ne indică în ce măsură la aplicări diferite în timp un subiect obţine rezultate similare la un test sau scală. Fidelitatea ABS 2 a fost estimată prin calculul coeficientului de consistenţă internă Alfa Cronbach. Eşantionul utilizat a fost de 409 subiecţi, valoarea Alfa fiind de 0,85. Această valoare indică o foarte bună consistenţă internă, ceea ce indică faptul că itemii testului evaluează acelaşi construct. Tabelul ... Coeficienţii α Cronbach pentru subscalele ABS 2 şi scorul total (N=409)

Scala

Coeficient α

Număr de itemi

Total

.85

72 itemi

AWF

18 itemi

DEM

18 itemi

SD

18 itemi

LFT

18 itemi

Studiile psihometrice efectuate pe populaţie americană indică o consistenţă internă adecvată utilizării instrumentului; astfel coeficienţii alfa pentru cele patru procese şi trei subscale de conţinut variază între .92 şi .86. Majoritatea subscalelor discriminează între grupurile clinice şi cele de control (fără psihopatologie) (DiGiuseppe şi colab., 1989). Studiile efectuate anterior pe populaţie românească indică o consistenţă internă adecvată. Datele obţinute în urma unui studiu efectuat pe un eşantion de 350 vorbitori de limba română indică valori comparabile cu cele obţinute în investigaţia iniţială efectuată pe populaţie americană, adecvate utilizării în condiţii bune a scalei (Macavei, 2002).

Tabelul ... Coeficienţii α Cronbach pentru subscalele ABS 2 şi scorul total (N=350)

Scala

Coeficient α

Număr de itemi

Total

.87

72 itemi

AWF

.67

18 itemi

DEM

.60

18 itemi

SD

.79

18 itemi

LFT

.72

18 itemi

Validitate Validitatea este o caracteristică a unui test (sau scală) care arată măsura în care acesta măsoară ceea ce se spune că măsoară. Altfel spus, validitatea se referă la măsura în care inferenţele pe care le facem pornind de la rezultatele obţinute la un test sunt corecte (Messick, 1995). Validitatea relativă la construct Validitatea de construct se referă la măsura în care testul/scala reflectă constructul pe care îl măsoară. În cazul testelor utilizate pentru măsurare, validarea relativă la criteriu este o componentă a validării relative la constructul măsurat. Ea apreciază „gradul în care rezultatele furnizate de test corelează cu rezultatele altui instrument de evaluare despre care se presupune că măsoară acelaşi construct sau unul similar” (Haynes, apud Silva, 1993). Vezi ABSs si DAS Validitatea relativă la conţinut Validitatea de conţinut se referă la examinarea sistematică a itemilor testului/scalei pentru a vedea dacă ei acoperă un eşantion reprezentativ al domeniului pe care dorim să îl măsurăm. Validitatea relativă la un criteriu

Un test este valid relativ la criteriu dacă pe baza scorurilor sale se pot lua decizii corecte sau se pot face prognoze coreste asupra persoanelor examinate. Pentru a stabili dacă un test este valid referitor la criteriu se vor compara scorurile sale cu valorile unei variabile criteriu (Albu, 1998).

2.1.1.6. Etalonare Structura eşantionului Interpretarea rezultatelor