Melente Nica
Silvius Cureteanu
Dumitru Mihãilescu
LIMBA ROMÂNÃ Pentru examenele de capacitate, bacalaureat, concursurile de admitere în colegii ºi facultãþi
Editura Viaþa Arãdeanã, Arad 1998 1
Director editurã: SABIN BODEA Consilier editorial: prof. SILVIUS CURETEANU Toate drepturile rezervate editurii VIAÞA ARÃDEANÃ, Arad Culegere ºi tehnoredactare computerizatã: S.C. MEDIAGRAF S.A. Imprimare ºi legãtorie: S.C. MEDIAGRAF S.A., Arad, Str. Feleacului F.N. tel. / fax 057 / 250.920
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale NICA, MELENTE Limba românã / Melente Nica, Silvius Cureteanu, Dumitru Mihãilescu. - Arad : Viaþa Arãdeanã, 1998 260 p. : 20 cm. ISBN 973-98823-0-7 I. Cureteanu, Silvius II. Mihãilescu, Dumitru 805.90
2
Argument Limba este întâiul mare poem al unui popor. (Lucian Blaga) Lucrarea de faþã se adreseazã elevilor care se pregãtesc în vederea susþinerii examenului de capacitate, precum ºi candidaþilor care se îndreaptã spre facultãþile unde se cere ºi o probã de limba românã. În elaborarea lucrãrii, autorii au plecat de la ideea necesitãþii studierii limbii române literare ca mijloc de comunicare interumanã ºi ca bazã de formare progresivã a culturii generale. Prima parte prezintã sintetic informaþia teoreticã referitoare la principalele compartimente ale limbii, propunând totodatã o variatã paletã de exerciþii de recunoaºtere, de exemplificare, de substituþie ºi, nu în ultim rând ortografice ºi ortoepice. Aceste exerciþii, prin dificultatea lor gradatã, urmãresc crearea ºi dezvoltarea competenþei ºi a performanþei de comunicare la toate nivelele: lexical, morfologic, sintactic, ortoepic ºi ortografic, dar, în acelaºi timp, asigurã formarea raþionamentului lingvistic, aprecierea corectã a faptelor de limbã. Fiecare capitol cuprinde, pe lângã noþiunile specifice, ºi unele probleme de stil ºi stilisticã. Partea a doua, prin cele cinci teste complexe ºi prin tot atâtea teste grilã, are un caracter exclusiv aplicativ. Aceste aplicaþii, care sunt un instrument propriu învãþãrii problematizate, creeazã posibilitatea autoevaluãrii cunoºtinþelor, capacitãþilor ºi deprinderilor. Prin varietatea exerciþiilor, prin multitudinea aspectelor abordate lucrarea se doreºte, pentru elevi, în egalã mãsurã, o invitaþie la studiu ºi un mijloc de îmbogãþire ºi de verificare a cunoºtinþelor, iar pentru profesori, un material auxiliar util. Stãpânirea raþionalã ºi funcþionalã a limbii determinã succesul ºcolar, favorizeazã reuºita în viaþa socialã ºi profesionalã, fiind, prin aceasta, primul instrument al libertãþii individuale. Se cuvine sã mulþumim Editurii Viaþa Arãdeanã din Arad ºi meºterilor tipografi de la MEDIAGRAF S.A. pentru apariþia în condiþii grafice deosebite ºi într-un timp record a acestei cãrþi. AUTORII.
3
LINGVISTICA este ºtiinþa care studiazã limba ºi legile ei de dezvoltare. Componentele fundamentale ale limbii române sunt: A. FONETICA studiazã sunetele vorbirii; B. VOCABULARUL sau LEXICUL cuprinde totalitatea cuvintelor unei limbi; C. GRAMATICA reprezintã un ansamblu de reguli privitoare la modificarea cuvintelor ºi îmbinarea lor în propoziþii ºi a propoziþiilor în frazã.
4
A. FONETICA Sunet * Literã * Alfabet * Vocale * Consoane * Silabã * Diftong * Triftong * Hiat * Despãrþirea în silabe * Accentul * Exerciþii Fonetica studiazã sunetele vorbirii. Cuvintele sunt alcãtuite din silabe, iar silabele din sunete. Sunetele Sunetele sunt unitãþi ale vorbirii, ale pronunþãrii, ale exprimãrii orale, cele mai mici unitãþi sonore, din care sunt alcãtuite cuvintele. Sunetele se rostesc ºi se aud. Literele Literele sunt unitãþi ale scrierii, semne convenþionale (acceptate prin tradiþie) prin care se reprezintã în scris sunetele (aºa cum cifrele sunt semne scrise ale numerelor). Literele se rostesc, se aud, se vãd ºi se scriu. Alfabetul Totalitatea literelor aºezate într-o anumitã ordine formeazã alfabetul unei limbi. Alfabetul limbii române este alcãtuit din 31 de litere a cãror ordine este urmãtoarea: a, A (a) i, I (i) s, S (se) ã, Ã (ã) î, Î (î din i) º, ª (ºe) â, Â (â din a) j, J (je) t, T (te) b, B (be) k, K (ca) þ, Þ (þe) c, C (ce) l, L (le) u, U (u) d, D (de) m, M (me) v, V (ve) e, E (e) n, N (ne) w, W (dublu ve) f, F (fe) o, O (o) x, X (ics) g, G (ghe) p, P (pe) y, Y (i grec) h, H (ha) q, Q (Kü sau chiu) z, Z (ze) r, R (re) 5
Menþionãm cã este admisã ºi rostirea ef, el, em, er în cazul utilizãrii acestor sunete (litere) în disciplinele ºtiinþifice sau în cuvinte cu uzanþã internaþionalã. În general, existã corespondenþã între sunet ºi literã: o literã reprezintã un sunet: ºcolar (6 sunete, 6 litere), curte (5 sunete, 5 litere), casã (4 sunete, 4 litere) etc. Uneori, aceastã corespondenþã nu se respectã: a) Aceeaºi literã poate nota sunete diferite. De exemplu, literele c ºi g când nu sunt urmate de h, e, i reprezintã sunete care se rostesc ca în cuvintele: carte, codru, garã, groapã. Când sunt urmate de e, i, aceleaºi litere redau sunete care se rostesc ca în cuvintele: cerc, cinã, gem, gingaº, gingie. b) O literã poate reprezenta simultan douã sunete. Astfel, litera x reprezintã sunetele: cs: taximetru, extracþie, extremã, extermina; gz: execuþie, exercita, existenþã, examen. Litera x se redã în scris ºi prin grupul de litere cs: cocs, rucsac, ticsit. c) Prin douã sau trei litere alãturate poate fi redat un singur sunet: che, chi, ghe, ghi. De exemplu: unchi = 5 litere, 3 sunete (u-n-chi); unghi = 5 litere 3 sunete (u-n-ghi). d) Acelaºi sunet poate fi redat prin sunete diferite. Sunetul î, notat cu î, se utilizeazã în poziþie iniþialã sau finalã (înalt, îneca, urî, coborî), precum ºi în cuvintele compuse sudate în care al doilea cuvânt începe cu î, sau a cuvintelor derivate cu prefixe de la un cuvânt care începe cu î (bineînþeles, reîntregire, preîntâmpina, semiîntuneric). În toate celelalte situaþii se scrie â, nu î: român, a vâjâi, a mârâi, coborând, îngrãºând, rãmânând, hotãrât, urât etc. De asemenea, sunetul c este redat prin litera c în carte, prin k în kaliu ºi prin q în numele propriu Quatar (se pronunþã catãr). Sunetului v îi corespund literele v în vas, vamã, volan ºi w în whisky, wolfram, watt. Lui i îi corespund literele i ºi y în iarnã, Ion, iute sau york, yancheu. Litera k ºi grupul de litere qu, urmate de e,i redau acelaºi sunet ca grupul de litere ch: kilowatt, kilolitru, Quintus. Vocale. Consoane Sunetele limbii române sunt: a) Vocale plenisone = sunetele care se rostesc fãrã ajutorul altor sunete: a,ã,â,e,i,î,o,u,. Ele pot alcãtui singure silabe: e-lev, e-co-no-mic, u-ºor, o-lar etc. 6
b) Semivocale = sunetele care seamãnã cu vocalele, dar nu se pot rosti singure, nu pot alcãtui singure silabe. Ele sunt: e, i, o, u: oa-meni, oa-ie, ca-dou etc. c) Consoane = sunetele care se rostesc cu ajutorul unei vocale ºi nu pot alcãtui singure silabe. Ex. b (be), c (ce), d (de), g (ge), r (re sau er), s (se sau es) etc. Silaba O vocalã, sau o grupare de sunete cuprinzând o vocalã, pronunþate cu un singur efort expirator (adicã printr-o singurã deschidere a gurii) formeazã o silabã. O silabã conþine obligatoriu numai o singurã vocalã plenisonã. Cuvintele pot fi: monosilabice (formate dintr-o singurã silabã) ou, sac, veac, timp, sunt, rac; bisilabice (formate din douã silabe): e-lev, ºcoa-lã, su-biect, o-biect, cla-sã, ma-mã; plurisilabice (formate din trei sau mai multe silabe): ca-ta-log, can-de-la-bru, cã-rã-mi-dã-ri-e etc. Silaba poate fi formatã din: a) un sunet (o vocalã): o-cean, a-mar; i-nel; b) mai multe sunete alãturate ale aceluiaºi cuvânt: ex-tre-mã, ex-tem-po-ral, di-ri-gin-te; c) douã cuvinte rostite împreunã: Nu-i acasã sã-i dau ce-mi cere. d) un cuvânt rostit împreunã cu sfârºitul sau începutul altui cuvânt: Dându-mi cartea a plecat. El mi-admite orice. Care-adresã vrei? Diftongul Diftongul este un grup de sunete alcãtuit dintr-o vocalã plenisonã ºi o semivocalã, pronunþate în aceeaºi silabã. Exemple: ou, no-roi, sea-rã, soare, vor-beas-cã, nu-mai etc. Diftongii pot rezulta uneori ºi din rostirea într-o silabã a douã cuvinte legate prin liniuþã de unire: mi-a dat, þi-a spus, ºi-a pãstrat etc. Triftongul Triftongul este grupul de sunete alcãtuit dintr-o vocalã plenisonã ºi douã semivocale, pronunþate în aceeaºi silabã. Exemple: a-veau, beau, 7
sprin-te ioa-rã, trã-iau, plu-teau, ne-au spus, le-au dat, i-ai scris etc. În cuvintele care conþin grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi nu existã diftongi sau triftongi care sã înceapã cu semivocalele e, i. Deci, în ceas, geam, chiar, gheaþã, ziceau, veghea etc. nu sunt diftongi sau triftongi. Hiatul Douã vocale alãturate rostite în silabe diferite alcãtuiesc un hiat. Exemple: po-e-zi-e, i-de-e, fi-in-þã, lu-ãm, se-min-þi-e, A-gla-e, Vi-o-le-ta etc. Despãrþirea în silabe Despãrþirea cuvintelor în silabe se face þinându-se seama de urmãtoarele reguli: a) Consoana aflatã între douã vocale formeazã silabã cu vocala urmãtoare: ma-mã, e-le-vã, ma-pã, pe-nar. Grupul de litere che, chi, ghe, ghi formeazã un singur fonem, deci urmeazã regula generalã la despãrþirea cuvintelor în silabe: pe-re-che, ro-chi-e, ve-ghea, Gher-ghi-na. b) Dintre douã consoane alãturate, aflate între douã vocale, de obicei, prima rãmâne în prima silabã, iar cealaltã trece la silaba urmãtoare: mas-cã, car-te, mar-tor. Excepþie: Când prima consoanã este b, c, d, f, g, p, t, v, iar a doua este l sau r, amândouã vor face parte din silaba urmãtoare: ti-tlu, ta-blã, ti-gru, Lo-tru, tea-tru, A-vram, a-fla, A-dri-an, e-clu-zã, a-plomb. Dar grupul consonantic format din r+l urmeazã regula generalã ºi se desparte: gâr-lã, mier-lã, bur-lan, câr-lan, sau cel format din s+l: pâs-lã, vâs-laº. În cazul cuvintelor care au în componenþa lor litera x (cu valori fonematice diferite: cs ºi gz), la despãrþirea în silabe x trece întotdeauna la silaba urmãtoare: a-xã, la-xa-tiv, e-xa-men, dez-in-to-xi-ca. Dacã cele douã sunete sunt redate prin semnul propriu, adicã litera corespunzãtoare (cs), despãrþirea în silabe urmeazã regula generalã: A-lec-san-dri, tic-sit. Dacã x este urmat de o altã consoanã, urmeazã regula generalã: ex-cep-þi-e, ex-tinde-re, ex-tre-mã, ex-tra-bu-ge-tar. Numele proprii care conþin consoane duble(Bolliac, Negruzzi, Russo, Rosetti, Philippide) nu urmeazã regula generalã, întrucât în asemenea
8
situaþii consoanele duble redau un singur sunet. Astfel, vom despãrþi: Bo-lliac, Ne-gru-zzi, Ru-sso etc. c) Trei sau mai multe consoane alãturate aflate între douã vocale trec, de obicei, prima cu vocala dinainte, iar celelalte cu vocala urmãtoare: cen-tru, con-ºti-in-þã, as-tro-na-ut etc. Excepþie: În cazul grupurilor de litere lpt (sculp-tor), mpt (simp-tom), ncº (linc-ºii), nct (punc-tu-a-þi-e), ncþ (func-þi-o-nar), ndv (sand-vici), ngv (lingvist), rct (arc-tic), stm (ist-muri) despãrþirea se face între a doua ºi a treia consoanã. Ele se despart astfel, deoarece în limba românã contemporanã nu avem cuvinte care sã înceapã cu aceste grupuri consonantice, cu excepþia cuvântului ctitor ºi a familiei sale de cuvinte (ctitorie, ctitoreasã, ctitoricesc). Excepþie face ºi cuvântul vârstnic, derivat cu sufix, care se desparte între a treia ºi a patra consoanã: vârst-nic. d) Cuvântul jertfã se desparte: jert-fã, întrucât în limba românã nu existã nici un cuvânt care sã înceapã cu grupul consonantic tf. e) Cuvintele compuse ºi cele derivate cu prefixe se despart în silabe þinându-se seama de elementele componente: de-scriu, in-a-bil, drept-unghi, in-sta-bil, sub-or-di-ne, sub-u-ni-ta-te, in-ac-tiv. f) Cuvintele compuse din abrevieri literale sau iniþiale de cuvinte nu se despart în silabe: TAROM, NATO, ROMAVIA, IMAR, UTA etc. g) În cazul substantivelor proprii care au ultima silabã formatã dintr-o singurã vocalã, ea nu trece în rândul urmãtor decât împreunã cu precedenta: a: Ama-lia, An-glia, Aga-pia, Ma-ria (ºi nu Amali-a, Angli-a etc.) e: Ambro-zie, Zoe (ºi nu Ambrozi-e, Zo-e) o: Geo, Theo, Ro-meo (ºi nu Ge-o, The-o, Rome-o). Existã, în limba actualã, tendinþa de a scurta cuvintele sau de a forma cuvinte prin suprimarea sufixului (derivare regresivã). Aceasta duce la sporirea funcþionalitãþii silabei, care nu are în cuvânt un anumit sens, dar poartã ceva din înþelesul cuvântului. Unele cuvinte monosilabice intrã ca elemente componente în structura unor cuvinte, fie ca sufixe, fie, de cele mai multe ori, ca silabe în cuvântul de bazã (în etimonul) sau în structura integralã a cuvântului, deºi ele au - luate independent - o valoare morfologicã ºi un sens precis. Considerãm indicat ca aceste silabe sã nu fie trecute - prin despãrþirea în silabe a cuvântului - la începutul rândului, întrucât pot denatura înþelesul textului, fapt derutant mai ales în manualele ºi materialele didactice pentru ciclul primar ºi gimnazial. Vom prezenta, în continuare, asemenea cazuri ce intrã în structura morfologicã a substantivelor proprii, 9
nume ºi prenume de persoane, întrucât în aceastã sferã a vocabularului denaturãrile sunt mai frecvente, tocmai datoritã coincidenþei cu acele cuvinte monosilabice despre care am vorbit mai sus, deºi ele se întâlnesc ºi la substantivele comune. Ilustrarea noastrã are în vedere acele silabe care au valoarea unor cuvinte monosilabice, faþã de care va trebui sã manifestãm atenþie: Substantive: an: Ci-prian (nu Cipri-an); bal: De-cebal (nu Dece-bal); cal: Pascal (nu Pas-cal); car: Oscar (nu Os-car); caº: Farcaº (nu Far-caº); dac: Rãdac (nu Rã-dac); dor: Tudor (nu Tu-dor); duº: Brânduº (nu Brân-duº); fir: Zamfir (nu Zam-fir); lan: Bãlan (nu Bã-lan); leu: Penteleu (nu Pente-leu); mir: Dra-gomir (nu Drago-mir); naº: Cãlinaº (nu Cãli-naº); nea: Cornea (nu Cor-nea). Adjective: grea: Negrea (nu Ne-grea); laº: Gavrilaº (nu Gavri-laº); lin: Cãlin (nu Cã-lin); Pronume: ea: Doro-teea (nu Dorote-ea) le: Caragiale (nu Cara-giale) li: Mili (nu Mi-li) mi: Mimi (nu Mi-mi) Verbe: aº: Fi-liaº (nu Fili-aº) bat: Bãrbat (nu Bãr-bat) bea: Ciorbea (nu Cior-bea) da: Gio-conda (nu Giocon-da) Adverbe: ba: Basa-raba (nu Basara-ba)
10
nuc: Ionuc (nu Io-nuc); par: Gaºpar (nu Gaº-par); peºti: A-limpeºti (nu Alim-peºti); pin: Fi-lipin (nu Fili-pin); pol: Caria-nopol (nu Cariano-pol); rai: Chirai (nu Chi-rai); rol Carol (nu Ca-rol); strat: Calistrat (nu Cali-strat); ºa: Brân-duºa (nu Brându-ºa); tei: Matei (nu Ma-tei); ton: Anton (nu An-ton); vin: Corvin (nu Cor-vin). Articole: cea: Mircea (nu Mir-cea); cel: Flo-ricel (nu Flori-cel). rea: Floarea (nu Floa-rea); vid: Ovid (nu O-vid); viu: Silviu (nu Sil-viu). ne: Demos-tene (nu Demoste-ne) se: Nãs-tase (nu Nãsta-se) ta: A-neta (nu Ane-ta) te: A-xente (nu Axen-te). du: Radu (nu Ra-du) ia: A-glaia (nu Agla-ia) sar: Bal-tasar (nu Balta-sar) vin: Savin (nu Sa-vin) nu: Lo-treanu (nu Lotrea-nu)
Prepoziþii: ca: Flo-rica (nu Flori-ca) cu: Emi-nescu (nu Emines-cu) Conjuncþii: cã: Mi-ticã (nu Miti-cã) Interjecþii: ha: Gaha (nu Ga-ha) na: Doina (nu Doi-na)
din: Codin (nu Co-din) la: An-gela (nu Ange-la) ci: Luci (nu Lu-ci) poc: Fi-lipoc (nu Fili-poc)
(Exemplele sunt luate dupã CHRISTIAN IONESCU, Mica enciclopedie onomasticã, Bucureºti, Editura enciclopedicã românã, 1975).
Observaþii: Despãrþirea cuvintelor în silabe se face uneori în scopuri stilistice, marcând rostirea rãspicatã a cuvintelor: Crãcãnel (cu tonul sfidãtor ºi melodramatic): Eu sunt Bi-bi-cul, ne-ne Ian-cu-le! (I.L. Caragiale D-ale carnavalului) La despãrþirea cuvintelor în silabe, e bine sã nu coincidã liniuþa de despãrþire a cuvintelor în silabe cu liniuþa de unire. De exemplu, cuvântul vãzându-ne se va despãrþi astfel: .................................................................................................. vãzându-ne, sau ...................................................................................... vãzându-ne. Cuvântul spune-mi se va despãrþi: .............................................. spune-mi, deoarece-mi nu formeazã singur silabã. Reþinem cã despãrþirea cuvintelor în silabe nu urmeazã unitatea cuvintelor, ci grupeazã într-o silabã foneme (sunete) din cuvinte apropiate care alcãtuiesc silaba: Se plânge-ntr-una Se plân-ge-n- tru-na Ce-are-n gurã? Ce-a-re-n gu-rã? Ne-ar ºi fi fost ruºine-amar Ne-ar ºi fi fost ru-ºi-ne-a-mar De ne-am fi dus ºi-acu-n zadar De ne-am fi dus ºi-a-cu-n za-dar (G. Coºbuc - Raport) Accentul
Pronunþarea mai intensã (mai puternicã) a unei silabe dintr-un cuvânt se numeºte accent. În cuvintele formate din mai multe silabe existã silabe accentuate (care se pronunþã cu o intensitate mai mare) ºi silabe neaccentuate (care se pronunþã cu o intensitate mai micã). În limba românã accentul nu are loc fix (ca în francezã sau maghiarã), ci poate sã cadã pe oricare silabã a cuvântului, de aceea îl numim mobil. Accentul poate sã cadã pe silaba: 11
1. ultimã (accent oxiton): po-por, a-var. fri-gi-der, iz-vor, sim-bol, e-te-ro-gen, e-di-fi-ca-tor; 2. penultima (accent paroxiton): al-bi-nã, grã-di-nã, o-dih-nã; 3. antepenultima (accent proparoxiton): vi-zi-tã, fe-bru-a-ri-e, coº-ni-þã; 4. a patra sau a cincea (începând de la cea finalã): ve-ve-ri-þã, fel-ce-ri-þã, doc-to-ri-þã, sap-te-spre-ze-ce, no-uã-spre-ze-ce. Unele cuvinte monosilabice nu se accentueazã, ci se pronunþã împreunã cu alte cuvinte. Cele mai frecvente cazuri le prezintã formele neaccentuate de dativ ºi acuzativ ale pronumelor personale ºi reflexive care se pronunþã împreunã cu alte cuvinte ºi, în scris, se leagã prin liniuþã de unire: dã-mi o carte, ºi-a citit lecþia, l-am vãzut, ne-am dus, nu-s vinovat (s = verb). Accentul poate avea valoare morfologicã, adicã deosebeºte cuvinte care, fiind identice ca formã, se pot confunda între ele: acele (substantiv) acele (pron. - adj. pron.) copii (singular copil) copii (singular copie) deºi (adjectiv) deºi (conjuncþie) (în) lãturi (adverb) (în) lãturi (substantiv) veselã (adjectiv) veselã (substantiv) urechea (substantiv) urechea (verb imperfect) adunã (indicativ prezent) adunã (indicativ perfect simplu) povestea (substantiv) povestea (verb imperfect) În scris, accentul cuvintelor nu se noteazã de regulã. Este permisã notarea doar în situaþiile în care se simte nevoia de evitare a confuziei între cuvinte, forme sau variante omografe ca: modéle - módele, încuié - încúie etc. Exerciþii 1. Stabiliþi numãrul sunetelor ºi literelor în cuvintele urmãtoare, precizaþi corelaþia dintre ele pe baza exemplelor de mai jos: examen, complex, eclipsã, eczemã, cocs; chiar, ciorap, cronometru, kilogram; casã-case, copac-copaci, nufãr-nuferi. 2. Folosind Îndreptarul ortografic indicaþi, prin rescriere, care sunt cuvintele scrise corect: rucsac, ruxac, fix, ficºi, complex, complecºi, exemã, egzemã, chiamã, cheamã, exemplu, egzemplu, diavol, deavol, ghionoaie, gheonoaie.
12
3. Completaþi cuvintele alãturate cu litera corespunzãtoare ºi motivaþi utilizarea ei: î........prãºtia bo........bã bo.......boane î.........perechea î........pãdurit co......puter Reþineþi! Înaintea lui b ºi p se scrie întotdeauna m nu n! 4. Precizaþi regulile de despãrþire a cuvintelor în silabe ºi ilustraþi fiecare regulã prin exemple potrivite. 5. Despãrþiþi în silabe urmãtoarele cuvinte ºi explicaþi de ce aþi procedat aºa: academie, accent, afectuos, alcool, ambiguu, axã, creuzet, dimpreunã, dreptunghi, despre, exerciþiu, funcþie, impetuos, inegal, inexactitate, inflamabil, lingvisticã, maidan, nedrept, obiect, punctaj, rãuvoitor, reacredinþã, reziduu, sancþiune, sublinia, subapreciat, sanctuar, sublimare. Reþineþi! a) Când un cuvânt nu se terminã într-un rând se vor scrie în rândul urmãtor numai silabe întregi. b) În cazul cuvintelor compuse, despãrþirea în silabe þine seama de elementele componente ale acestora: port-a-vion, unt-de-lemn. c) Cuvintele compuse din abrevieri literale sau iniþiale de cuvinte nu se despart în silabe: NATO, UCECOM, TAROM, ASIROM, UNESCO, ROMAVIA, IMAR, UTA. 6. Despãrþiþi cuvintele în silabe ºi stabiliþi numãrul silabelor din fiecare frazã sau vers: a) Dacã-i copil, sã se joace; dacã-i cal, sã tragã ºi dacã-i popã sã ceteascã. (I. Creangã - Amintiri din copilãrie) b) El, iatã-mi-l cã vine Sã-mi fie soþ în crâng; Era-ntuneric beznã ªi nu vedea cã plâng. (G. Coºbuc - Baladã) c) Nevasta i-a murit ºi-apoi I-a ars ºi casa; i-a trãsnit Deodatã patru boi. Trãia la praguri ºi-n nevoi Cã-n urmã a-nnebunit. (G. Coºbuc - Flãcãri potolite)
13
7. Gãsiþi cel puþin trei cuvinte care sã conþinã consoanele duble: cc, nn, rr, ss ºi motivaþi ortografia lor. 8. Enumeraþi 5 cuvinte formate cu prefixul în, care se scriu cu doi n; motivaþi-le ortografia. 9. Subliniaþi silabele accentuate în enunþurile de mai jos: I-a ajuns cuþitul la os. Nu-i fânul pentru gâºte. Vai de pânza-ntre douã foarfeci. Mai bine o pace strâmbã, decât o judecatã dreaptã. 10. Citiþi cu atenþie cuvintele de mai jos; indicaþi posibilitãþile de accentuare ºi sensurile (lexicale ºi morfologice) pe care le dobândesc cuvintele la schimbarea accentului: aburi, acele, acri, colonie, consolã, copii, dudui, gustã, isprãvi, în lãturi, modele, povestea, snopi, torturi, urechea, veselã, voi. Reþineþi! Accentul silabic (= accentul propriu al fiecãrui cuvânt care trebuie respectat în rostire) are rol lexical, deosebind omografele (paraleleparalele) sau morfologic, diferenþiind forme gramaticale flexionare (cântã cântã). 11. Câte litere, sunete, vocale ºi semivocale conþin cuvintele: ghionoaie, cercel, ghimpe, celular? 12. Despãrþiþi în silabe cuvintele: uniune, penultim, peninsulã, energofag, obiecþie, autosugestie. 13. Indicaþi variantele corecte ale cuvintelor de mai jos: alee/aleie, auricol/auricul, destructiv/distructiv, jeratic/jãratic, feminin/femenin, fineþã/fineþe, gogoaºã/gogoaºe, serviciu/servici, ºegalnic/ºãgalnic, marmorã/marmurã, musafir/mosafir, respectos/respectuos, ridicul/ridicol, puieril/pueril, îndemnizaþie/indemnizaþie, preºedenþie/preºedinþie / preºidinþie. 14. Alegeþi forma corectã: a se sfii/a se sfiii, acordã/acordeazã, bãnuie/bãnuieºte, a escava/a excava, a extompa/a estompa, sã invoce/sã invoace. 15. Despãrþiþi în silabe antonimele cuvintelor: uman, normal, accesibil, acord, avantaj. 16. Daþi câte douã exemple de cuvinte sau grupe de cuvinte care conþin silabe alcãtuite din: a) un sunet (o vocalã); b) un cuvânt întreg ºi începutul altui cuvânt; c) sfârºitul unui cuvânt ºi începutul altui cuvânt. 17. Despãrþiþi în silabe cuvintele: sinoptic, inadmisibil, împrospãtat, inerent, subapreciere, atlas, somptuos, muzee, leoaicã.
14
18. Subliniaþi varianta accentuatã corectã: prevédere - prevedére, símbol - simból, áctor - actór, mízer - mizér, zéro - zeró, veveríþã - véveriþã, áisberg - aisbérg. 19. Marcaþi grafic accentul (fonetic) la urmãtoarele cuvinte: avarie, apendice, Alexandria, butelie, Bogdan, Buziaº, caracter, calcar, cais, Dimitrie, Dobrogea, editor, fenomen, firav, legitim, matur, Narcis, profesor, revizor, sever, ªtefan, vestibul. 20. Despãrþiþi cuvintele în silabe ºi stabiliþi numãrul silabelor din fiecare vers: a) Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?... .............................................................. Ce sã fie? Nu-i nimic. A trecut Acceleratul ... (G. Topârceanu - Acceleratul) b)
ªi-l îngroapã-n sânu-i mut Veºnica Naturã.
(G. Topârceanu - Balada morþii)
15
B. VOCABULARUL Limba de toate zilele e o unealtã ºi o formã a spiritului (Lucian Blaga) Definiþie * Structura * Unitãþi lexicale * Cuvânt de bazã, cuvânt derivat * Familia de cuvinte * Sensurile cuvintelor * Principalele categorii semantice: sinonime, antonime, omonime, paronime * Pleonasmul * Îmbogãþirea vocabularului * Etimologia * Toponimia * Onomastica * Exerciþii Definiþie: Totalitatea cuvintelor dintr-o limbã formeazã vocabularul sau lexicul acelei limbi. Structura vocabularului: Vocabularul este alcãtuit din douã pãrþi: 1. Fondul principal de cuvinte (vocabularul fundamental sau nucleul vocabularului) cuprinde cuvinte fãrã de care nu este posibilã înþelegerea dintre oameni. Aceste cuvinte se caracterizeazã prin: a) frecvenþã mare în comunicare; b) capacitatea de a intra în combinaþii lexicale ºi sintactice; c) exprimã noþiuni de bazã: numele unor obiecte ºi acþiuni foarte importante: casã, masã, scaun, cuþit, a face, a mânca, a bea, a spãla, a merge etc; numele unor bãuturi ºi mai ales alimente de primã necesitate: apã, lapte, pâine, carne, brânzã, legume ºi altele; numele unor pãrþi ale corpului omenesc: cap, gurã, frunte, deget, mânã, nas, picior, ureche etc; denumirile unor pãsãri ºi animale: gãinã, cocoº, pui, porc, oaie, lup, câine, pisicã, vulpe etc; numele unor arbori ºi fructe: mãr, viºin, cireº, nuc, prun, pãr etc. culori: alb, roºu, negru, verde, albastru, galben etc; relaþii de rudenie: tatã, mamã, frate, sorã, unchi, vãr, nepot, bunic etc; numele zilelor sãptãmânii: luni, joi, sâmbãtã etc. Cuvintele din fondul principal lexical au ºi cele mai multe derivate sau compuse ºi intrã în numeroase locuþiuni ºi expresii (ex: cuvântul cap: 16
a-l bate la cap, a-ºi pierde capul, a da peste cap, din cap pânã în picioare, cu noaptea în cap, în ruptul capului, a avea scaun la cap, a sta pe capul cuiva, a i se urca la cap, a-ºi lua lumea în cap ºi altele); Din circa 120.000 de cuvinte câte are limba românã în total, 1500 fac parte din vocabularul fundamental. Peste 60% din aceste cuvinte sunt de origine latinã, iar restul au diverse alte origini. Dupã originea cuvintelor, vocabularul limbii române este constituit din: a) fondul lexical originar, care conþine cuvintele moºtenite din limba latinã (mamã, tatã, frate, sorã, bãrbat, bea, mânã, pâine, sare etc.) ºi cuvintele de origine autohtonã, geto-dacã: abur, baci, balaur, barzã, brad, brusture, buzã, cãciulã, copac, copil, fluier, gard, ghimpe, groapã, grapã, grumaz, jumãtate, mazãre, mãgar, mãrar, mânz, mugure, raþã, rânzã, sâmbure, spânz, strugure, strungã, þap, tarc, urdã, vatrã, viezure, Argeº, Criº vreo 185 de cuvinte). b) împrumuturi din alte limbi (slavã, turcã, francezã, italianã, germanã, englezã etc.) 2. Masa vocabularului (vocabular secundar) cuprinde cuvinte mai rar întrebuinþate sau chiar necunoscute de unii vorbitori. Masa vocabularului cuprinde aproximativ 90% din totalul cuvintelor limbii ºi are în alcãtuire: a) arhaisme cuvinte sau expresii vechi, care au ieºit din uz: armaº, hatman, clucer, ienicer, pârcãlab, ispravnic, jude, logofãt, vãtaf, armie etc. Sunt situaþii când a dispãrut unul dintre sensurile unui cuvânt: om prost = om simplu (sens arhaic); om lipsit de inteligenþã (sens actual); mitocan = locuitor al unui mitoc (construcþie pe lângã o mãnãstire) (sens arhaic); grosolan, needucat (sens actual). b) regionalisme: cuvinte folosite într-o anumitã regiune a þãrii: barabule, crumpi, pãpuºoi, cucurbãtã (dovleac), pãnar (salcâm), cuºmã (cãciulã), mai (ficat) c) termeni internaþionali expresii idiomatice: a trece în revistã formule internaþionale: mãrul discordiei; fata morgana; cliºee internaþionale preluate din francezã: sabia lui Damocles (ameninþarea plutind în aer), cãlcâiul lui Ahile (punct vulnerabil). - expresii latineºti uzuale: ad litteram (cuvânt cu cuvânt), alter ego (un alt eu), de facto (de fapt), de jure (de drept), in fine (în sfârºit), modus vivendi (mod de a trãi), persona non grata (persoanã nedoritã - în diplomaþie), sine qua non (fãrã de care nu se poate) ºi altele; 17
d) elemente de jargon: cuvinte folosite de anumite categorii sociale pentru a impresiona: bonsoir, arivederci, comme ci, comme ça (aºa ºi aºa) etc; e) termeni argotici: cuvinte caracteristice unor grupuri umane specifice (elevi, studenþi, militari, hoþi etc): dirul, diriga, curcan (poliþai), a face talpã la pãtrat (a te plimba cu cineva), binom (cuplu de îndrãgostiþi), tablagiu(subofiþer), biºtari (bani), a da þeapã (a fura); f) termeni tehnici ºi ºtiinþifici: cuvinte folosite în anumite domenii ale ºtiinþei ºi tehnicii: atom, proton, ciberneticã, polinom, epidemie etc. g) neologismele; cuvinte împrumutate din alte limbi, sau create recent prin mijloace proprii ale limbii române: management, creanþã, fiabilitate, sponsor etc; Varianta lexicalã este o pronunþare diferitã a aceluiaºi cuvânt în raport cu forma lui literarã: particulã - particolã, abþibild - acþibild, complet - complect; Vom prezenta grafic componenþa vocabularului:
arhaisme
neologisme
alte cuvinte
vocabular fundamental: »1500 limbaj tehnic cuvinte ºi ºtiinþific
regionalisme
elemente de jargon
termeni argotici
O altã împãrþire a vocabularului este: a) vocabularul activ care cuprinde cuvinte pe care le folosim foarte frecvent, în tot momentul (a mânca, a bea, a dormi etc.) b) vocabularul pasiv care cuprinde cuvinte pe care le cunoaºtem, dar nu le folosim în mod obiºnuit (dorobanþ, opincã etc.) 18
vocabularul
vocabularul activ
pasiv
În fondul principal lexical intrã numai vocabularul activ. Nu existã graniþe între vocabularul activ ºi cel pasiv. Astfel, cuvântul primar a fãcut parte din vocabularul activ pânã la reforma administrativã din 1947. La aceastã datã trece în vocabularul pasiv. La noua reformã administrativã din 1976 se introduce din nou funcþia de primar, cuvântul trecând iarãºi în vocabularul activ. La utilizarea termenului poliþie = miliþie = poliþie remarcãm aceeaºi situaþie. Unitãþi lexicale Cuvântul = unitatea de bazã a vocabularului Cuvintele sunt îmbinãri de mai multe sunete, sau un singur sunet, care au un înþeles. Cuvintele au: a) formã (înveliº sonor): e-l-e-v; b) conþinut (un înþeles sau mai multe înþelesuri, sensuri, semnificaþii); Cuvântul elev are sensul de persoanã care învaþã într-o ºcoalã, sau care este instruit de cineva, ºcolar. Cuvintele pot avea acelaºi sens, deosebindu-se prin sunetele din care sunt alcãtuite: prieten - amic Alte cuvinte sunt alcãtuite din aceleaºi sunete, dar se deosebesc prin sens: sol (notã muzicalã), sol (pãmânt), sol (emisar), Cuvântul compus unitate lexicalã formatã din douã sau mai multe cuvinte: untdelemn, viþã-de-vie, nou-nãscut, CEC; Expresii grupuri de cuvinte cu o anumitã stabilitate în limbã: a fugi mâncând pãmântul; Locuþiuni grupuri de cuvinte cu înþeles unitar care au valoare de parte de vorbire: a bãga de seamã, din când în când, sat fãrã câini, picat din cer etc. 19
cuvinte.
Cuvânt de bazã serveºte ca punct de plecare în formarea altor De exemplu:
om, în formarea cuvântului omeneºte. alb, în formarea cuvântului albiturã. Familia lexicalã totalitatea cuvintelor înrudite ca înþeles ºi formate de la acelaºi cuvânt de bazã sau de la un radical. Cele mai frecvente categorii de la care se formeazã familii de cuvinte sunt substantivele, adjectivele, verbele ºi adverbele. Exemple: ochi ochiºor - ochios - ochealã - (a) ochi - ochit - ochire - ochitor ochiturã: ochi = radicalul drept dreptate - nedreptate - dreptar - dreptunghi - dreptunghic dreptunghiular - (a) îndrepta - îndreptar - îndreptat neîndreptat; drept = radicalul tânãr tineresc - tinereþe - tineret - tinerime - tinerel - tinericã tinerea -(a) întineri - întinerire - întinerit - (a) reîntineri reîntinerit - întineritor - reîntinerire; tânãr = radicalul Radicalul (rãdãcina) = elementul comun tuturor cuvintelor dintr-o familie ºi care conþine sensul lexical al cuvintelor: Ex: alb albicios - alburiu - albeaþã - albealã - albiºor albiturã - albuþ - albuº; alb = radicalul O familie lexicalã înglobeazã totalitatea cuvintelor formate prin derivare, prin compunere ºi prin schimbarea valorii gramaticale de la acelaºi cuvânt de bazã. Atenþie! Nu trebuie sã grupãm cuvintele în familii lexicale doar dupã elementul comun. ex: alb, albinã, alburiu, a albi, albie, nealbit, înãlbit, albastru, albiturã, neînãlbit, albitã, albatros. Sensurile cuvintelor cuvânt.
Sensul lexical este înþelesul pe care vorbitorii îl atribuie unui
Cuvintele monosemantice sunt cuvintele care au un singur înþeles: azot, antibiotic, natriu, pix, strung etc. Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au douã sau mai multe sensuri: masã, baie, gurã, stea, ºcoalã etc. Sensul cuvintelor polisemantice se precizeazã în context. Dintre sensurile cuvintelor polisemantice, unul este sensul primar sau etimologic 20
(sensul iniþial), iar celelalte sunt sensuri derivate, care sunt înrudite prin înþeles. Astfel, cuvântul sterp are mai multe sensuri: a) neroditor, sãrac (despre pãmânt) b) steril (despre plante, animale) c) fãrã conþinut, zadarnic, (despre idei, gândire) Cuvântul ºcoalã poate avea urmãtoarele înþelesuri: a) clãdire: În oraº s-a construit o ºcoalã nouã. b) cursuri: Noi avem ºcoalã dimineaþa. c) totalitatea elevilor: ªcoala noastrã a plecat la teatru. d) experienþã de viaþã: Bunicul are ºcoala vieþii. e) învãþãturã: Tata este un om cu ºcoalã. Cuvântul carte are o largã paletã de sensuri: a) scriere tipãritã: Mi-am cumpãrat o carte de la librãrie. b) carte albã: publicaþie oficialã a unei instituþii cuprinzând date justificative. (Cartea albã a securitãþii) c) scrisoare: Ionel a trimis carte din armatã. d) diviziune: mai mare decât un capitol al unei opere literare, e) carte de membru carnet cu date personale f) carte de muncã carnet de muncã g) învãþãturã George este om cu carte. Sensurile lexicale ale cuvintelor sunt: a) Sensul de bazã (sens propriu sau sens principal), trezeºte în mintea vorbitorului imaginea obiºnuitã a unui obiect, acþiuni sau însuºiri: În fraza: Cãlcãm pe pãmânt cu picioarele ºi mâncãm cu gura, cuvintele picioarele ºi gurã sunt folosite în sensul propriu. b) Sensul secundar apare pe planul al doilea în conºtiinþa vorbitorilor ºi, de obicei, pentru a-l înþelege este nevoie de context. Exemple: piciorul podului, gura cãmãºii, creastã de munte, ochi de zãpadã, umãr de deal, coasta dealului, creierii munþilor, inima pãdurii. c) Sensul figurat rezultã din înlocuirea numelui direct al obiectului, fenomenului, acþiunii cu numele altui obiect asemãnãtor. Este vorba de un transfer de la sensul propriu, comun, la sensul figurat, obþinut printr-o comparaþie prealabilã. Ex: un fruct dulce - o dulce amintire, o prãpastie adâncã - o cugetare adâncã, - o noapte adâncã; Pe-un picior de plai / Pe-o gurã de rai.
21
Sensurile figurate apar frecvent în stilul artistic, realizându-se prin aºa-numitele figuri de stil sau tropi (metafora, comparaþia, personificarea, metonimia, sinecdoca) Sensul lexical este sensul explicit, adicã cel care denumeºte un obiect, eveniment, fenomen etc. (ex: orãºean = locuitor al unui oraº). Sensul gramatical este dat de contextul gramatical. Ex: Statuia de marmorã este aspectuoasã. (de = prepoziþie) De mi-i da o sãrutare/ Nime-n lume n-o sã ºtie (de are valoare de conjuncþie: dacã). A fugit de se mirau toþi pe el. (de are valoare de conjuncþie încât). Sã crape, ãl de ºtie ceva. (de are valoarea pron. relativ care) De! Se mai întâmplã ºi la casele mari (de interjecþie). Sensurile relaþionale se redau, de regulã, prin uneltele gramaticale; prepoziþiile ºi conjuncþiile. Ex: prepoziþia cu: asocierea: Mergem cu toþii în tabãrã. posesia: Vipera cu corn. instrumentul: Scrie cu pixul. modalitatea: El aºteaptã cu sufletul la gurã. Dinamica vocabularului. Schimbãrile de vocabular sunt determinate de dispariþia unor cuvinte vechi care nu mai corespund unor realitãþi (ispravnic, hatman, paharnic), sau de completarea vocabularului cu unele cuvinte noi de care societatea are nevoie: (computer, televizor, manager). Alte cuvinte îºi dobândesc sensuri noi. (ex: miºel - în limba veche însemna om de rând, azi înseamnã ticãlos). Principalele categorii semantice Sinonime. Antonime. Omonime. Paronime. Sinonimele Sinonimele sunt cuvinte cu înþeles identic sau aparent identic. a zice - a spune - a grãi - a cuvânta - a vorbi; susur - ºoaptã - freamãt - murmur - zvon; asfinþit - amurg - înserare - apus - crepuscul; curte - ogradã - ocol - bãtãturã; a cugeta - a gândi - a reflecta - a cumpãni - a medita. 22
Tipuri de sinonime lexicale 1. Sinonimele totale (puþine la numãr) corespund semantic în toatã sfera lor de sensuri. Ex: cupru//aramã; exil//surghiun; lexic//vocabular; tuci//fontã; dentist//stomatolog; 2. Sinonimele parþiale se deosebesc prin nuanþe de sens, prin valorile lor stilistice, prin sfera de utilizare sau prin posibilitãþile de combinare cu alte cuvinte: pat//divan//studiou; comesean//conviv; albie//troacã; salvare//mântuire//izbãvire; Tot sinonime parþiale sunt ºi acele serii de cuvinte care diferã între ele prin trãsãturi graduale: deºtept//inteligent//ager//isteþ; mulþumire//bucurie//satisfacþie//fericire; bun//preþios//valoros//blând. Seriile sinonimice sunt asocieri de cuvinte (minimum douã), pe baza cel puþin a unui sens comun, într-o anumitã perioadã de timp, în cadrul aceluiaºi sistem lingvistic. (Apud. O. Vinþeler, Probleme de sinonimie, p.13) Pentru noþiunea de serie sinonimicã se mai folosesc ºi termenii: pereche sinonimicã, dublete sinonimice, lanþ sinonimic. Ex: a frânge//a sparge// a zdrobi// a sfãrâma; a accentua//a evidenþia//a întãri//a marca// a reliefa. 3. Sinonimele aproximative se întâlnesc în operele literare unde cuvintele sunt folosite cu sens figurat: cuibar rotind pe ape = vârtej; o vatrã de jãratic = luna; iubire = arºitã, lavã, flacãrã etc. 4. Sinonimele lexico-frazeologice: epitaf = inscripþie funerarã; a spãla putina = a lua-o la fugã, a fugi, a-ºi lua tãlpãºiþa; a-ºi aduce aminte = a-ºi aminti. Datoritã sinonimiei, limbajul artistic dobândeºte o mare expresivitate. Hârâitã, noduroasã, stã în colb râºniþa veche (sensul propriu) Iar Negruzzi ºterge colbul de pe cronice bãtrâne. ªi albinele aduc miere, aduc colb mãrunt de aur. Ameþit de limbe moarte, de planeþi, de colbul ºcolii. Confundam pe vechiul dascãl cu un crai mâncat de molii. (M. Eminescu) ªi în opera lui M. Sadoveanu sinonimele dobândesc valoare stilisticã. Astfel, pentru verbul a muri, autorul Baltagului foloseºte o varietate de expresii: a adormi, a adormi de-a pururi, a adormi pe vecie, a
23
se adãuga la strãmoºi, a se apropia funia de par, a se cãlãtori spre lumea umbrelor, a se duce pe celãlalt tãrâm º.a. În Povestea lui Harap - Alb, Ion Creangã pentru noþiunea belea foloseºte o serie sinonimicã expresivã: dãndãnaie, poznã, pacoste, încurcãturã, pocinog. Antonimele Antonimele sunt cuvinte cu formã diferitã ºi înþeles opus. Exemple: bun = rãu; mic = mare; bãtrân = tânãr; mult = puþin; ieri = azi; jos = sus; Pentru a putea fi incluse în categoria antonimelor, aceste cuvinte trebuie sã desemneze douã realitãþi care aparþin aceleiaºi sfere semantice, la extremitãþile ei. urâþenie = frumuseþe, repede = încet. Clasificarea antonimelor dupã structura lor morfologicã a) Antonime cu radical diferit: bucurie = tristeþe; acolo = aici; bun = rãu; b) antonimul cu acelaºi radical, la care opoziþia se realizeazã cu ajutorul prefixãrii: moral = amoral; avantajos = dezavantajos; a plãcea = a displãcea; dispus = indispus; vinovat = nevinovat, plãcut = neplãcut. Antonimia se stabileºte pentru fiecare din sensurile cuvântului polisemantic. Astfel cuvântul drept are trei antonime diferite, câte unul pentru fiecare din sensurile lui importante: drept - nedrept (om drept = om nedrept) drept - stâng (picior drept = picior stâng) drept - strâmb (linie dreaptã = linie strâmbã) Uneori noþiunea opusã se stabileºte prin perifrazã: a ascunde = a da pe faþã; a adormi = a fi treaz. Sunt situaþii când unul ºi acelaºi cuvânt intrã în mai multe perechi antonimice: aici/acolo, aici/dincolo, aici/aiurea. Nu sunt antonimice: - Unele perechi de cuvinte care, pe lângã deosebire de sens, au ºi note comune: bãrbat-femeie; bãiat-fatã; cal-iapã; bou-vacã; altoit-pãdureþ; domestic-sãlbatic; - nu orice cuvânt format cu prefixul ne - de la un radical este antonimul acestuia. Nu sunt antonime nebun, netot. În textul literar, antonimele îºi realizeazã funcþiile lor expresive în cadrul antitezei: 24
Fereºte-te deopotrivã de prietenia duºmanului ºi de duºmãnia prietenului. Omonimele diferit.
Omonimele sunt cuvinte care au aceeaºi formã, dar cu înþeles total
Ex: bar 1 = unitate de mãsurã a presiunii atmosferice; bar 2 = local unde se vând bãuturi alcoolice, cafea etc.; bar 3 = compartiment într-un dulap unde se þin bãuturi; casã 1 = clãdire destinatã pentru a servi de locuinþa omului; casã 2 = dulap sau lãdiþã de fier în care sunt þinuþi bani, hârtii de valoare etc./ghiºeu la care se fac încasãrile ºi plãþile. Omofonele sunt cuvinte care se pronunþã identic, dar se scriu diferit: de mult/demult, sãi/sã-i, stics/stix. Omografele sunt cuvinte care se scriu identic, dar se pronunþã diferit: veselã, era, acele, torturi etc. Omonimele sunt de mai multe feluri: lexicale, lexico-gramaticale, morfologice. 1. Omonimele lexicale sunt de douã feluri: a) omonimele propriu-zise sau omonimele totale sunt cuvinte care aparþin aceleiaºi pãrþi de vorbire, coincid în toate formele lor ºi au, de obicei, etimologii diferite: galerie, -i = canal de comunicare în minã; galerie, -i = muzeu, secþie a unui muzeu; galerie, -i = balcon din sãlile de spectacol; galerie, -i = barã de atârnat perdelele; galerie, -i = susþinãtorii unei echipe (în sport); leu, -i = ban (unitate monetarã); leu, -i = animal. b) omonimele parþiale denumite ºi false omonime, coincid numai la unele forme ale cuvintelor ºi se diferenþiazã la altele: elan, -i = animal rumegãtor nordic, din familia cerbilor; elan, -uri = avânt, entuziasm; masã, mese = mobilã; masã, mase = mulþime; corn, -i = arbust; corn, coarne = la animale cornute, excrescenþele de pe osul frontal; corn, cornuri = produs de panificaþie. 25
2. Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte care au forme identice, dar sunt pãrþi de vorbire diferite ce nu-ºi modificã forma la trecerea dintr-o parte de vorbire în alta. Ex. muncitor 1 (substantiv) - muncitor 2 (adj.). drept 1 (adj.) - drept 2 (subst) - drept 3 (adv.). 3. Omonimele morfologice sunt forme identice ale unor cuvinte aparþinând unor pãrþi de vorbire diferite: cer 1 (subst.) - cer 2 (verb); fluier 1 (subst.) - fluier 2 (verb). sare 1 (subst.) - sare 2 (verb); poartã 1 (subst.) - poartã 2 (verb) Menþionãm cã omonimele trebuie sã aibã acelaºi accent. Astfel = cuvintele: óchi - ochí, véselã - vesélã; cópii-copíi sunt omografe (se scriu la fel), dar nu sunt omonime. În aceeaºi situaþie se aflã ºi cuvintele: déºi (adj) - deºi (conj); episcop (grad înalt în ierarhia bisericeascã) episcop (aparat care serveºte la proiecþia pe ecran a figurilor de pe cãrþi, de pe fotografii); lamé (þesãturã cu fire metalice strãlucitoare) - láme (lama de ras) - lame (mamifer) Pentru a deosebi omonimele de sensurile diferite ale unui cuvânt polisemantic trebuie sã þinem seama de urmãtoarele criterii: a) criteriul semantic - omonimele sunt foarte îndepãrtate ca sens, pe când cuvintele polisemantice au sensuri apropiate derivate din sensul primar. ex. ºcoalã (vezi cap. cuvinte polisemantice) lamã 1 ºi lamã 2 = omonime)
suf-ar).
b) criteriul etimologic (omonimele provin din cuvinte diferite). arie 1 = bãtãturã (
anticar 1 = persoanã care se ocupã cu achiziþionarea ºi vânzarea de cãrþi vechi (
26
Paronimele Paronimele sunt cuvinte foarte asemãnãtoare sau aproape identice din punct de vedere formal, însã deosebite în ceea ce priveºte sensul sau conþinutul lor semantic. În privinþa formei, paronimele diferã printr-un singur sunet (complement - compliment) sau sunt formate din exact aceleaºi sunete, însã acestea diferã prin modul lor de combinare (plus-puls, cazual - cauzal, a scruta - a scurta). Unele paronime au un sunet în plus la unul dintre membrii perechii: avers - aversã, estival - festival, monah - monarh, rondo - rondou. Existã cuvinte care sunt în acelaºi timp antonime ºi paronime: emigra - imigra, legal - ilegal, moral - imoral; Pentru înþelegerea sensului lor, paronimele trebuie folosite în contexte. Atracþia paronimicã sau confuzia paronimicã este fenomenul lingvistic care constã în faptul cã un paronim care e mai frecvent în limbã, ºi deci mai familiar vorbitorilor, îl atrage pe cel care este mai puþin cunoscut, substituindu-se acestuia din urmã... ex. emigra /imigra; prenume/pronume; expresie/impresie Atracþia paronimicã este utilizatã mai ales în dramaturgie. În opera lui I.L. Caragiale, atracþiile paronimice constituie una din principalele surse ale comicului verbal caragialesc ºi rãmâne unul din mijloacele originale prin care marele nostru dramaturg a dat viaþã personajelor sale. Jupân Dumitrache, adicã sã am pardon de impresie, eu gândesc cã numaþi-ai fãcut spaimã degeaba. Fatã frumoasã, modistã ºi învãþatã ºi trei ani la pasion, sã-ºi mãnânce ea tinereþele cu un ãla... (I.L. Caragiale, O noapte furtunoasã) Poftiþi, coane Nicule, poftiþi... sã fim scrofuloºi la datorie... (I.L. Caragiale, O scrisoare pierdutã) Observãm cã expresie, modestã ºi scrupuloºi sunt înlocuite în vorbirea personajelor inculte cu impresie, modistã, scrofuloºi. În exprimarea neîngrijitã se întâlnesc frecvente situaþii de confuzie paronimicã. Ei ºi-au fãcut aluzii deºarte.(iluzii) Casa are dependenþe spaþioase.(dependinþe) Am luat de la casierã bani numeral.(numerar)
27
Imperfecþiuni în exprimare. Pleonasmul Pleonasmul constã în asocierea a douã cuvinte dintre care unul implicã ºi sensul celuilalt. Ex. - a-ºi aduce aportul (aport = contribuþia cuiva la o acþiune comunã); - scurtã alocuþiune (alocuþiune = scurtã cuvântare ocazionalã) Speech este sinonim cu alocuþiune; - a continua mai departe - (a continua = a duce mai departe un lucru început); - a rezuma pe scurt (a rezuma = a reda pe scurt); - mijloacele mass-media (mass-media = mijloacele de comunicare în masã a informaþiilor: presã, radio, televiziune, cinematograf, în lb. latinã media este pluralul de la medium care înseamnã ºi mijloc. Mass-mediile de informare - este o construcþie greºitã. Recomandãm folosirea expresiilor: mijloace de informare în masã, sau, simplu, mass-media; - agenda de lucru (în lb. latinã agendus, -a, - um = care trebuie sã fie sãvârºit cele de fãcut); - principalii protagoniºti (protagonist = interpretul rolului principal într-un spectacol, film); - pubelã de gunoi (pubelã < fr. poubelle = recipient în care se depun resturile menajere; ladã de gunoi portabilã). Pleonasmul este una dintre cele mai frecvente greºeli de exprimare ºi este explicabil prin necunoaºterea de cãtre vorbitor a sensului unuia dintre cuvinte, pentru a înþelege inutilitatea întrebuinþãrii sale. Pentru a evita aceastã greºealã deghizatã trebuie sã se renunþe la cuvintele care repetã inutil un sens anterior exprimat, sau sã se refacã enunþul cu ajutorul altor elemente lexicale. Trebuie sã fie evitate formulãrile de tipul: a se reîntâlni din nou, a prefera mai bine, aceeaºi trãsãturã comunã, alcoolemie în sânge, autobiografia mea proprie, caligrafie frumoasã, a fost inculpat sub acuzaþia, contrabandã ilegalã, happy-end fericit, muºchi file, douã alternative, costum de haine, ieºi afarã! intrã înãuntru!, urcã sus!, coboarã jos!, conlocuiesc împreunã, panaceu universal (panaceu = leac, remediu, medicament universal), un procent de 10 la sutã (procent < lat. procentum = la sutã, sutime, a suta parte dintr-o cantitate) mare magnat, zvon mincinos ºi altele. Tautologia este o greºealã care constã în definirea unui termen prin el însuºi. ex.: mereu sã-þi aminteºti ºi sã nu uiþi, a se sinucide singur; 28
Tautologia este admisã dintr-o necesitate afectivã de subliniere a unui anumit component al mesajului verbal pe care vorbitorul doreºte sã-l transmitã: legea-i lege ºi gata, Prostu-i prost ºi n-ai ce-i face, Vorbeºti ca sã vorbeºti, Eu când fac o treabã o fac, ªtiu eu ce ºtiu. Cuvinte ºi expresii la modã Areal geo-politic (areal = suprafaþã de rãspândire pe Pãmânt a unei specii de plante sau animale). Cuvântul areal nu trebuie confundat cu arie, iar expresia areal geo-politic este greºitã. eºichier politic (eºichier = tablã de ºah pentru demonstraþii, loc unde se confruntã partidele). a implementa = a pune în practicã, a aplica. vid de putere (vid = spaþiu care nu conþine nimic, gol, lipsit de substanþã). Expresia vid de putere este greºitã din punct de vedere semantic. Asemenea cuvinte ºi expresii, deºi sunt pe cale sã se impunã în limba românã, trebuie sã le folosim cu prudenþã. Utilizarea dicþionarului ne ajutã la cunoaºterea exactã a sensului lor. Câmpuri lexicale Câmpul lexical cuprinde toate cuvintele care aparþin aceluiaºi domeniu ºi care au trãsãturi de sens comune. Câmpul lexical este alcãtuit din aceleaºi pãrþi de vorbire. ex.: - tata, mama, sora, fratele, bunicul, bunica, mãtuºa, unchiul, vãrul, veriºoara, cumnatul, cumnata; - lup, urs, vulpe, mistreþ, râs; - cal, vacã, porc, câine, pisicã. Câmpul lexical cuprinde, pe lângã cuvintele care aparþin aceluiaºi domeniu ºi au trãsãturi de sens comune ºi sinonimele lor, derivatele ºi expresiile care le cuprind. ÎMBOGÃÞIREA VOCABULARULUI Îmbogãþirea vocabularului se realizeazã prin douã cãi: interne ºi externe. A. Mijloacele interne de îmbogãþire a vocabularului sunt: - derivarea; - compunerea; - schimbarea valorii morfologice (conversiunea). B. Mijloace externe sunt: 29
- calcul lingvistic; - împrumuturile; A. MIJLOACELE INTERNE a) DERIVAREA este procedeul intern de îmbogãþire a vocabularului cu ajutorul sufixelor sau/ºi al prefixelor, sau prin suprimarea unor afixe. Derivarea este de douã feluri: - derivare progresivã; - derivare regresivã; 1. Derivarea progresivã constã în formarea de cuvinte noi cu ajutorul prefixelor ºi/sau sufixelor. Este de trei feluri: - prin sufixare - prin prefixare - derivare parasinteticã (cu ajutorul sufixelor ºi al prefixelor) a) Derivarea cu sufixe Dupã sensul derivatelor, sufixele sunt de mai multe feluri: 1. sufixe augmentative (formeazã substantive ºi adjective care mãresc obiectele, calitãþile): - an: bãietan; - andru: copilandru; - oi: bãieþoi - oaie: cãsoaie; oacã: frunzoacã, fãtoacã. 2. sufixe diminutivale: formeazã substantive, adjective ºi mai rar adverbe, arãtând cã obiectele, însuºirile ºi caracteristicile denumite de acestea sunt mai mici ca de obicei. - aº: copilaº, fluturaº; - el: bãieþel, uºurel; - icã: frumuºicã, floricicã, mãmicã; - ea: mititea, floricea, rãmurea; - ioarã: soþioarã, surioarã, policioarã, bolnãvioarã; - or: deluºor, târzior; - iþã: cãciuliþã, lãdiþã; - iºor: puiºor, încetiºor, biniºor; - uº: cãþeluº, picioruº; - uþ: bãnuþ, slãbuþ; - uþã: cafeluþã, cãsuþã; - uc: tãtuc, pãtuc; - ucã: mãmucã, tãtucã; - uleþ: brâuleþ, râuleþ. 3. sufixe care indicã agentul (care îl aratã pe cel care exercitã o meserie) 30
- ar: fierar, ceasornicar, acar; - aº: cosaº, cãruþaº; - easã: croitoreasã, cârciumãreasã; - agiu: camionagiu, bragagiu; - tor: croitor, muncitor, învãþãtor; - or: furnizor, debitor; - ist: tractorist, fochist; - iþã: doctoriþã, frizeriþã. 4. Sufixe pentru indicarea instrumentului: - ator: tocãtor, storcãtor, secerãtor; - itoare: ascuþitoare, suplinitoare. 5. sufixe care indicã originea: - ez: francez, maltez; - ean: arãdean, bãnãþean. 6. sufixe pentru denumiri abstracte: - anþã: cutezanþã, toleranþã; - ãtate: bunãtate, vecinãtate; - ealã: tocmealã, plictisealã; - ie: frãþie, omenie; - inþã: dorinþã, stãruinþã; - eþe: blândeþe, tinereþe. 7. sufixe pentru denumirea unei colectivitãþi (ajutã la formarea substantivelor colective): - ãrie: viespãrie, lemnãrie, fierãrie; - et: brãdet, fãget; - iº: frunziº, tufiº, stejãriº; - iºte: porumbiºte, cânepiºte; - ime: muncitorime, þãrãnime, studenþime. Din punct de vedere morfologic (dupã partea de vorbire pe care o formeazã) sufixele sunt: 1. substantivale: -ar (zidar), -an (muntean), -ãturã (învãþãturã); 2. adjectivele: - atic (tomnatic), - al (sãptãmânal), -aº (nevoiaº), esc (românesc), - os (miraculos); 3. verbale: - a (împrumuta), - i (slãbi), - ãni (clãnþãni); 4. adverbiale: - eºte (englezeºte), âº/iº (chiorâº, pieziº), - mente (realmente) 6. Dubla sufixare constã în adãugarea succesivã la tema lexicalã a douã sufixe: fier - fierar - fierãrie; Sufixoidele (falsele sufixe): fil (românofil) - care iubeºte românii;
31
- fob (germanofob) - care urãºte; - fag (energofag, fitofag) - care mãnâncã b). Derivarea cu prefixe Prefixele sunt mult mai rare ca sufixele (aproximativ 86) Dupã vechimea ºi originea lor, prefixele se clasificã astfel: - prefixe foarte vechi (moºtenite din latinã): a - (acasã, aduce); de - (decolora, desãra); des - (desface); dez (dezaproba) strã - (strãmoº) - prefixe vechi (împrumutate din slavã) ne (nesomn); re - (reîncepe); rãs - (rãscoace) - prefixe noi: cele mai multe provenite din latinã sau greacã fie direct, fie prin intermediul limbilor moderne: a - fãrã, lipsit de: amoral, atemporal; ante - înainte: antevorbitor, anteproiect; anti - împotriva: antistatal, antirãzboinic, anticamerã (a fost împrumutat din francezã (antichambre) ºi s-a impus cu aceastã formã în lb. românã); auto - însuºi: autocriticã, autoevaluare; bi-, bis - de douã ori: bicolor, biped; con, com-, co-, împreunã cu: consãtean, compatriot, convieþui, colabora; contra - împotriva: contracandidat, contraindicat; cripto - ascuns: criptogramã; cvasi - aproximativ: cvasireal, cvasitotal; extra - în afara: extraºcolar, extravilan deosebit de: extrafin, extraplat; hiper - peste: hipersensibil, hiperexcitat; hipo - mai puþin, sub: hipocaloric, hipoglicemie; cal, referitor la cal: hipodrom; inter - între: interjudeþean, interºcolar; intra - înãuntru: intravenos, intravilan; mega - mare: megastar, megaloman; post - dupã: postliceal, postbelic; pre - înainte: prezice, preºcolar; pseudo - fals: pseudonim, pseudopode (picioare false); supra - peste: supraaglomerat, supraomenesc; trans - dincolo de: transsiberian, transdanubian; ultra - extrem de, dincolo de: ultrasunet, ultramodern. Din punct de vedere semantic existã: 32
- prefixe privative (fãrã, lipsit de): des-, dez-, de-,, a- ; - prefixe negative: (neagã sensul cuvântului): ne-, in-, i- ; - prefixe interactive (exprimã ideea de repetiþie): râs-, rãz-, rãz-, re- prefixe cu sens superlativ: ultra-, extra-, supra-, arhi-, super- . Dubla prefixare constã în adãugarea la tema lexicalã a douã prefixe: tânãr -(ã) întineri -(a) reîntineri; nereîndulcit (triplã prefixare). Prefixoidele (falsele prefixe) au întrebuinþare internaþionalã ºi provin din cuvinte independente: aero - (aeroport), auto - (automobil), cardi - (cardiologie), crono - (cronologie), fono - (fonotecã), hipo - (hipodrom), hidro - (hidrosferã), macro (macromolecular), neuro - (neurologie). c) Derivarea parasinteticã se realizeazã concomitent cu sufixe ºi prefixe: pãdure- (a) împãduri; dulce - reîndulcit; 2. Derivarea regresivã constã în înlãturarea unui sunet sau a unui grup de sunete pentru a forma cuvinte noi: cais < caisã; mãslin < mãslinã Sufixele ºi prefixele se numesc afixe. Cuvintele formate cu ajutorul sufixelor ºi prefixelor se numesc cuvinte derivate. Numãrul sufixelor ºi prefixelor cu care se formeazã cuvintele derivate este variabil. Existã cuvinte dublu sau triplu prefixate. ex.: dulce - îndulcit - reîndulcit - nereîndulcit b) COMPUNEREA este procedeul de formare a unor cuvinte noi din douã sau mai multe cuvinte existente deja în limbã. Compunerea se poate realiza: a) prin contopire: untdelemn, bunãvoinþã, binefãcãtor, clarvãzãtor, doisprezece, optzeci, oriºicine, vreunul, binevoi, deasupra, dinspre, altãdatã, fiindcã, aºadar. b) prin alãturare (cu sau fãrã liniuþã de unire): câine-lup, floareasoarelui, viþã-de-vie, alpino-carpato-himalaian, prim-ministru, GuraHumorului, Valea Cãlugãreascã, o mie nouã sute optzeci ºi nouã, azi-noapte, dupã amiazã, du-te-vino, papã-lapte, de la, ca sã, ham-ham! lasã-mã-sã-telas; c) prin abreviere, care se realizeazã prin: - alãturarea literelor iniþiale ale cuvintelor C.E.C., O.N.U, O.N.T, NATO, S.N.C.F.R., F.A.O., U.N.C.T.A.D., V.S.H (viteza de sedimentare a hematiilor); - pãrþi ale cuvintelor componente: PLAFAR, PRONOSPORT, ROMPRES, ASIROM, ROMAVIA, ROMTELECOM; - iniþiale ºi pãrþi ale cuvintelor componente: TAROM, IMAR. Compunerea parasinteticã: adjective provenite de la nume proprii, mai ales de persoane: camilpetrescian, eminescianism, bacovian. 33
Notã: Cuvintele formate din iniþiale se pot articula (CFR-ul, V.S.H.ul), pot avea plural (OZN-uri) ºi pot da naºtere la derivate (ceferist, utist). Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) Este un mijloc intern, prin excelenþã gramatical, de îmbogãþire a vocabularului ºi constã în trecerea unui cuvânt dintr-o parte de vorbire în alta. - Substantivizarea pãrþilor de vorbire prin articulare: - adjectivul a devenit substantiv: Harnicul reuºeºte la examen - pronumele a devenit substantiv: Se ocupã de nimicuri. Fiecare are eul sãu. - numeralul a devenit substantiv: ªaptele la tezã m-a salvat. - participiul, gerunziul ºi supinul se substantivizeazã prin articulare: Tãcutul ºtie multe. Suferindul se aflã în spital. Culesul strugurilor se face toamna. - adverbul a devenit substantiv: Iubeºte-þi aproapele. - adjectivul devine adverb: Ion învaþã greu limba strãinã. - substantivul a devenit adjectiv: Avea o inimã bãrbatã. - participiul este folosit adjectiv: Am gãsit poarta închisã. - pronumele a devenit adverb de mod: Ce mult s-a schimbat ºcoala noastrã! Ce veselã eºti! - substantivul devine adverb: Doarme tun. Merge glonþ. Toamna începe ºcoala. - pronumele posesive, demonstrative, interogativ-relative, nehotãrâte, negative, de întãrire devin adjective pronominale. (cartea mea, caietul acesta, orice bãiat, nici o elevã, elevã însãºi...) - pronumele personale de persoana I sau a II-a, la formele neaccentuate de dativ ºi acuzativ au adesea valoare de pronume reflexive: El îmi aminteºte ce i-am promis (pronume personal). Eu îmi amintesc ce i-am promis (pronume reflexiv). - Adjectivarea gerunziului: Coºurile fumegânde se vãd în zare. Lebãda murindã trece printre trestii. B. MIJLOACELE EXTERNE DE ÎMBOGÃÞIRE A VOCABULARULUI 1. Calcul lingvistic este mijlocul extern de îmbogãþire a vocabularului prin care o expresie sau o locuþiune, aparþinând unei limbi strãine, este transpusã în limba românã. Prin calc lexical se imitã structura unui cuvânt strãin. 34
Ex. prezenþã de spirit (fr.présence desprit), purtãtor de cuvânt (fr.porte-parole), rãzboi-fulger (germ. Blitzkrieg) a trece în revistã (passer en revue), farfurie zburãtoare (engl. flying saucer). 2. Împrumuturile au fost favorizate de: vecinãtatea geograficã, amestecul de populaþie, relaþii de ordin politic, economic ºi cultural. Neologismele sunt cuvinte nou-intrate în vocabularul unei limbi, pentru a denumi noþiuni, obiecte ºi fenomene ivite în toate domeniile, în special în ºtiinþã ºi tehnicã. Fondul lexical neologic al limbii române cuprinde peste 50.000 de neologisme, provenite în cea mai mare parte din: - latina savantã: a traduce, testimonial; - francezã: bacalaureat, certificat, pension, alibi, meniu; - italiana: stampã, adagio, arpegiu, torþã, bariton, chitarã, tenor; - germana: boiler, diesel, gater, balonzaid, capelmaistru, glasvand, rucsac, lagãr, ºniþel, bliþ, ºvaiþer; - rusa: activist, aspiranturã, combinat, mecanizator; - engleza: (unele cuvinte au intrat în românã prin intermedierea limbii franceze): biftec, parking, picup, sandviº, spicker; - altele au pãtruns în românã cu forme din limba de origine: camping, design, feedback, outsider, fairplay, gentleman, living-room, management, shop, software; - americana: best-seller, bluf, blue-jeans, boss, chewing-gum, hobby, mass-media, show, week-end, western, whisky. Existã în limba românã cuvinte împrumutate ºi din alte limbi: arvunã, prisos, cort (greacã), caºcaval, baclava, macara (turcã), hotar, cãtãnie, gingaº (maghiarã). În ciuda numãrului mare de neologisme existente în limba românã, caracterul latin al acesteia a rãmas nealterat. Multe dintre acestea s-au adaptat fonetic la regulile limbii române. Etimologia Etimologia este ºtiinþa care urmãreºte ºi explicã dezvoltarea cuvintelor de la formele ºi înþelesurile lor cele mai vechi pânã la formele ºi înþelesurile lor actuale sau pânã la cele dintr-o anumitã perioadã a unei limbi sau grup de limbi. (I.Coteanu, Marius Sala, Etimologia ºi limba românã, Ed. Academiei, Buc. 1987, p.13). Deci, etimologia se ocupã cu explicarea istoricã a sensului ºi formelor cuvintelor. Etimologia se exprimã printr-un fel de ecuaþii: lat. barba > rom. barbã; lat. mola > rom.moarã; lat. prunus > rom.prun; lat. oculus > rom. ochi; lat. manus > rom.mânã; lat. campus > 35
rom. câmp; lat. capra > rom.caprã; lat. pilus > rom.pãr; (cuvintele latineºti barbã, mola, prunus... au dat în limba românã cuvintele: barbã, moarã, prun...) sau rom. barbã < lat. barba, rom. moarã < lat.mola..., (barbã provine din latinescul barbã, moarã provine din latinescul mola...) Unul ºi acelaºi cuvânt poate intra în limbã pe douã cãi: a) vechi ºi moºtenit; b) nou ºi împrumutat târziu. Ex.:bãtrân - veteranus - veteran bisericã - basilica - bazilicã chiar - clarum - clar greu - grevis (gravis) - grav mormânt - monumentum - monument subþire - subtilis - subtil În aceste cazuri avem de-a face cu dublete etimologice. Onomastica se ocupã cu studiul numelor proprii. - nume de persoanã: antroponime (Alexandru, Sorin, Popescu, Criºan); porecle (Þiganu, Chioru) - nume proprii mitologice ºi religioase (Venus, Dumnezeu, Alah) - nume de animale: Joiana, Azorel, Dingo; - denumiri ale întreprinderilor ºi instituþiilor: ªcoala Normalã, Colegiul Pedagogic, Facultatea de Litere; - denumiri ale evenimentelor istorice: Unirea, Renaºterea; - denumiri ale operelor ºtiinþifice ºi literare: Baltagul, Poemele luminii, Geografia. Toponimia. Se ocupã cu studiul numelor proprii de locuri. - nume de ape: Mureº, Dunãre, Dâmboviþa; - nume de munþi: Carpaþi, Parâng, Cãlimani; - nume de localitãþi: Hordou, Humuleºti, ªiria, Iaºi, Hãlmagiu; - nume de þãri; Austria, România, Franþa; - nume de continente: Europa, Australia. Vocabularul - Exerciþii 1. Determinaþi arhaismele din textul urmãtor ºi explicaþi-le: În fine, postelnicul apãru în scarã îmbrãcat în antiriu de cutnie ca guºa porumbelului, încins peste mijloc cu un ºal, cu islicul în cap ºi învelit pânã la ochi cu o giubea de postav albastru blãnitã cu blanã de râs. (N. Filimon). 2. Construiþi enunþuri în care sã folosiþi neologismele: informaticã, computer, dischete, a scana, compact-disc, top, hit, videorecorder. 3. Formulaþi propoziþii sau fraze în care sã folosiþi: 36
a) patru regionalisme; b) patru termeni ºtiinþifici; c) patru termeni tehnici; 4. Daþi câte patru exemple de termeni ºtiinþifici din urmãtoarele domenii: matematicã, biologie, fizicã, chimie, gramaticã. 5. Alcãtuiþi familiile cuvintelor: copil, mânã, piatrã, viaþã. 6. Grupaþi în familii lexicale cuvintele urmãtoare: învãþare, povestire, viaþã, rãdãcinã, învãþãcel, repovesti, vieþuire, înrãdãcinat, povestitor, vieþuitor, rãdãcinuþã, supravieþuitor, neînvãþat, dezrãdãcinat, convieþui, învãþãmânt, supravieþui, repovesti, rãdãcinos. 7. Gãsiþi cuvintele de bazã de la care s-au format urmãtoarele diminutive: mugurel, copilaº, scãunel, mescioarã, tinerel, frunzuliþã, cãsuþã. 8. Arãtaþi prin ce mijloace sunt derivate urmãtoarele cuvinte: arãtare, breslaº, bucurie, cãmãºuþã, fetiºcanã, grãdinar, a hãitui, inofensiv, lucruºor, pieptiº, a precumpãni, rãsplatã, renaºtere. 9. Derivaþi cu prefixul re-verbele: a vedea, a calcula, a evalua, a edita, a efectua ºi explicaþi sensul derivatelor. 10. Alcãtuiþi cuvinte cu prefixoidele (pseudoprefixele) urmãtoare: ante-, anti-, arhi-, cripto-, infra-, mega-, micro-, macro-, mono-, poli-, termo-, ultra-. 11. Indicaþi cuvântul de bazã ºi procedeul lexical prin care s-a format cuvântul bunãtate. 12. Arãtaþi diminutivele cuvintelor: bãiat, cântec, clopot, fir, frate, grãdinã, mãr, pasãre, ramurã, vale. 13. Precizaþi modul de compunere ºi stabiliþi regulile ortografice ale acestor cuvinte: maºinã-unealtã, ciuboþica-cucului, gurã-cascã, bunãstare, apã de colonie, untdelemn; Curtea-de-Argeº, GuraHumorului, ªtefan cel Mare, Fãt-Frumos, Limbã-Dulce, ªtirba-BabaCloanþa; binefãcãtor, cumsecade, aruncãturã de ochi, ucigã-l-toaca. 14. Alcãtuiþi enunþuri prin care sã evidenþiaþi sensul propriu ºi figurat al cuvintelor: inimã, luminã, lacrimã. 15. Construiþi scurte contexte în care cuvintele casã, gurã, picior sã fie folosite cu sensul de bazã, sens secundar ºi sens figurat. 16. Alcãtuiþi propoziþii prin care sã dovediþi cã cuvintele cap, mânã, ochi, carte sunt polisemantice. 17. Alcãtuiþi câte trei propoziþii pentru urmãtoarele cuvinte: zãduf ºi capriciu în care sã aparã sensul de bazã, sensul secundar ºi sensul figurat.
37
18. Indicaþi câte douã sinonime pentru urmãtoarele cuvinte: necaz, adevãr, opoziþie, ceartã, talent, rafinament, opoziþie, cordialitate; introduceþi-le în scurte enunþuri. 19. Daþi câte un sinonim neologic pentru cuvintele: teamã, ceresc, a micºora, veºnicie, vremelnic, a scoate, a fãgãdui, zgârcenie, a folosi, mãreþie, greºealã, cinstit, copilãresc. 20. Grupaþi în serii sinonimice cuvintele urmãtoare: armatã, altãdatã, a alunga, bãtãlie, credinþã, oaste, conflagraþie, fricã, odinioarã, a goni, spaimã, rãzboi, a îndepãrta, ciudat, teamã, bizar, nãdejde, fidelitate, biruitor, fisurã, victorios, crãpãturã, necaz, a muri, belea, a deceda, a rãposa. 21. Grupaþi locuþiunile/expresiile sinonime: a lua peste picior, a spãla putina, a da sfoarã în þarã, a se apropia funia de par, a rãspândi o veste, a vorbi în dodii, a se adãuga la strãmoºi. 22. Gãsiþi sinonime pentru locuþiunile ºi expresiile urmãtoare: a sta ca pe spini, a-ºi arãta colþii, a lua la rost, a-ºi lua picioarele la spinare, a fi oale ºi ulcele, a-ºi bãga minþile-n cap, a pune sare pe ranã, a fi neam dupã Adam, a fi în al nouãlea cer, a rãmâne cu inima friptã, a se îneca ca þiganul la mal, a cãra apã cu ciurul, a întoarce foaia. 23. Daþi antonimele cuvintelor de mai jos ºi precizaþi prin ce procedeu s-au format: luminã, bun, corect, par, clar, util, pur, egal, înfrunzi, exclude, împãduri, a lega, a înnegri. 24. Cuplaþi antonimele din urmãtoarele serii de cuvinte: a) absolut, beligeranþã, civilizaþie, relativ, peren, barbarie, pacifism, efemer, clandestin, aleatoriu, legal, permanent, altruism, benefic, autocraþie, egoism, malefic, democraþie; b) tânãr, acolo, a critica, tolerant, coruptibil, aici, a bloca, a lãuda, bãtrân, harnic, intolerant, simpatic, leneº, bucurie, tãrie, antipatic, slãbiciune, harnic, tristeþe, a debloca; c) eterogen, benefic, a decola, corect, omogen, a ateriza, malefic, incorect. 25. Precizaþi care din perechile de mai jos sunt antonime: dreptnedrept, copt-crud, bun-nebun, unul-toþi, tot-netot, disciplinãindisciplinã, bãiat-fatã, iarnã-varã, caprã-þap, capabil-incapabil, femeiebãrbat. 26. Alcãtuiþi contexte în care sã ilustraþi sensurile cuvintelor omonime: arie, ban, bob, corn, loc, lamã, leu, liliac, lin, lirã, lunã, mac, marcã, moþ, par, parchet, pas, patron, pãcurar, pãr, rãzboi, han, caprã, sol.
38
27. Alcãtuiþi propoziþii cu omonimele: golf 1, golf 2; vazã 1, vazã 2; comunã 1, comunã 2; panã 1, panã 2; casã 1, casã 2; camerã 1, camerã 2, camerã 3. 28. Alcãtuiþi scurte enunþuri cu cuvintele ºi grupurile omofone: delegat / de legat; înceatã / în ceatã; descântã / des cântã; bineînþeles/ bine înþeles; deoparte/ de o parte; pesemne / pe semne; oarecum / oare cum; oricând / ori când. 29. Construiþi enunþuri în care sã introduceþi urmãtoarele paronime: evolua - evalua; calitate - caritate; învederat - inveterat; atlas - atlaz; fisã - fiºã; glaciar - glacial; preveni - proveni; a tasa - a taxa. 30. Explicaþi de ce sunt pleonastice urmãtoarele construcþii: a rezuma pe scurt, alocuþiune scurtã, a colabora împreunã, a coexista alãturi, a convieþui împreunã, dialog rodnic ºi fructuos, a fi firesc ºi natural, costum de haine, atelier de blãnãrie, acelaºi numitor comun, protagonist principal, un procent de 20 la sutã, harta mapamondului. 31. Precizaþi numele locuitorilor care corespund urmãtoarelor þãri ºi oraºe; grupaþi substantivele obþinute, dupã grupul de sunete adãugat sau înlãturat: Austria, America, Franþa, Germania, Irlanda, Italia, România, Rusia, Thailanda, Elveþia, Albania, China, Scoþia, Bulgaria, Norvegia, Viena, Praga, Londra, Paris, Hamburg, Bucureºti, Bacãu, Oradea. 32. Indicaþi, prin rescriere, care este forma corectã a neologismelor urmãtoare: golgheter/golgeter; a cerebra/ a celebra; a secunda/a seconda; escortã/excortã; culoar/culuar; stas/ºtas; hambal/handbal; paleativ/paliativ; ghitarã/chitarã; escroc/excroc; placheu/blacheu; juristconsult/jurisconsult. 33. Precizaþi, prin rescriere, forma corectã a cuvintelor din variantele de mai jos: capot/capod; cearºaf/cearceaf; detaliat/detailat; dividende/dividente; gips/ghips; escava/excava; bacnotã/bancnotã; caserie/casierie; maieu/maiou; erbicid/ierbicid; greipfrut; grepfruit; citronadã/sitronadã. 34. Arãtaþi cum se numeºte locuitorul din: Cairo, Praga, Paris, Madrid, Monaco, Tokio, Moscova, Cluj, Constanþa, Baia-Mare. 35. Arãtaþi care este sensul urmãtoarelor cuvinte compuse prin abreviere: CENTROFARM, S.N.C.F.R., F.M.I., S.R.L., BERD, UNESCO, PECO, O.Z.N., RENEL, ASIROM. 36. Stabiliþi câte trei sinonime pentru verbele: a raþiona, a afirma ºi construiþi enunþuri cu ele. 37. Indicaþi trei sinonime ale cuvântului mândru ºi formaþi propoziþii cu ele.
39
38. Gãsiþi patru sinonime ale cuvântului discordant ºi introduceþi-le în propoziþii ºi fraze. 39. Transformaþi substantivele argint, miros, purpurã, tainã în adjective ºi apoi alcãtuiþi propoziþii sau fraze în care acestea sã fie epitete. 40. Formulaþi propoziþii, pornind de la urmãtoarele omonime: bancã, capital, leu, ban, elan. Precizaþi funcþia sintacticã a omonimelor în textele alcãtuite. 41. Realizaþi propoziþii cu urmãtoarele antonime: efemer-etern, corect-incorect, merge-stã. 42. Construiþi enunþuri în care sã fie folosite corect urmãtoarele paronime: petrolier-petrolifer, numeral-numerar, învestit-investit, incident-accident, funcþionar-funcþional. 43. Alcãtuiþi propoziþii în care cuvintele: tânãr, bãtrân, bun, rãu, flãmând, sãtul sã fie o datã substantive, altã datã adjective. 44. Daþi exemple de trei substantive provenite din numerale ºi de trei substantive provenite din interjecþii. Introduceþi-le în scurte enunþuri. 45. Construiþi cinci enunþuri prin care sã dovediþi cã prin schimbarea valorii gramaticale unele substantive proprii devin substantive comune. 46. Folosind dicþionarul, explicaþi sensul urmãtoarelor cuvinte: fortuit, lucrativ, onomasticã, salutar, specios, temerar. 47. Explicaþi sensul expresiilor: a þine frânele þãrii, a þine casa deschisã, a þine sfat, a se þine cu nasul pe sus. 48. Alcãtuiþi expresii în care sã intre verbul a da. 49. Alcãtuiþi enunþuri în care cuvântul fir sã aibã diferite sensuri. 50. Alcãtuiþi familia lexicalã a cuvântului gând. Folosiþi aceºti termeni într-o scurtã compoziþie. 51. Folosiþi cuvintele sabie ºi ocean în texte diferite cu cele douã sensuri: propriu ºi figurat. 52. Identificaþi cuvintele ºi construcþiile cu înþeles figurat din textele de mai jos ºi exemplificaþi semnificaþia acestora: a) Pe-un picior de plai Pe-o gurã de rai... (Mioriþa) b) S-a ivit pe culme Toamna Zâna melopeelor Spaima florilor ºi doamna Cucurbitaceelor (G.Topârceanu) c) Noi suntem seminþe ºi pãmântul e al nostru, ªtim cel mai bine locul ºi patima ºi rostul, ªtim cel mai bine legea ºi mersul înainte, Suntem, dupã nevoie, ºi lacrimã ºi dinte. (N.Stãnescu) 40
C. GRAMATICA Este ºtiinþa care studiazã regulile privitoare la modificarea formei cuvintelor ºi la îmbinarea acestora în propoziþii ºi a propoziþiilor în fraze. Gramatica are douã pãrþi: morfologia ºi sintaxa. Morfologia este partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la forma cuvintelor ºi la modificãrile acestora în vorbire. Sintaxa este partea gramaticii care cuprinde regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziþii ºi a propoziþiilor în fraze.
41
1. MORFOLOGIA Morfologia studiazã cuvintele sau pãrþile de vorbire care exprimã: obiecte (substantivul ºi pronumele), însuºiri ale obiectelor sau ale acþiunilor (adjectivul ºi adverbul), un numãr sau o determinare numericã (numeralul), o acþiune sau o stare (verbul), o stare fizicã sau un sentiment (interjecþia), raporturi sintactice fãrã sã aibã înþeles de sine stãtãtor (articolul, prepoziþia, conjuncþia). Din punct de vedere morfologic, pãrþile de vorbire se clasificã în flexibile (care îºi schimbã forma pentru a exprima raporturile gramaticale) ºi neflexibile (care în exprimarea raporturilor gramaticale nu suferã nici o schimbare). Flexibile sunt: Neflexibile sunt: a) substantivul adverbul articolul prepoziþia adjectivul - flexiune nominalã conjuncþia numeralul interjecþia pronumele b) verbul - flexiune verbalã Cu valoarea unei pãrþi de vorbire se foloseºte ºi un grup de cuvinte care se comportã gramatical ca o singurã parte de vorbire: este vorba de locuþiune.
}
LOCUÞIUNILE Grupul de cuvinte mai mult sau mai puþin sudat care are înþeles unitar ºi se comportã din punct de vedere gramatical ca o singurã parte de vorbire se numeºte locuþiune (G.L.R.I., p.34). Existã locuþiuni echivalente cu toate pãrþile de vorbire, afarã de articol. Multe din locuþiunile substantivale ºi adjectivale provin din locuþiunile verbale prin fenomenul numit derivare frazeologicã. Locuþiuni verbale: - a lua aminte - a bãga de seamã - a-ºi bate joc - a(ºi) aduce aminte - a-i pãrea rãu - a þine minte
42
Sensul locuþiunii: - a fi atent - a observa - a batjocori - a(ºi) aminti - a regreta - a reþine, - a pãstra
Locuþiuni substantivale: - luare - aminte - bãgare de seamã - bãtaie de joc - aducere aminte - pãrere de rãu - þinere de minte
Sensul locuþiunii: - grijã, atenþie - atenþie, grijã - batjocurã - amintire - regret, cãinþã - memorie
Dintre locuþiunile adjectivale derivate din cele verbale amintim: _____________________________________________________________ Locuþiuni verbale: Locuþiuni adjectivale: Sensul locuþiunii: _____________________________________________________________ a da peste cap dat peste cap încurcat a scoate din fire scos din fire enervat a da pe brazdã dat pe brazdã adaptat a întoarce pe dos întors pe dos supãrat, necãjit. _____________________________________________________________ Alte locuþiuni adjectivale: om cu judecatã = chibzuit; om cu scaun la cap = deºtept, inteligent; treabã de mântuialã = superficialã; scriitor de geniu = genial; om cu stare = înstãrit, bogat; om de nimic = josnic, netrebnic; lucru de cãpetenie = capital, principal. Locuþiunile adjectivale se comportã ca adjectivele, pot avea grade de comparaþie ºi pot fi însoþite de articolul demonstrativ (om de treabã, om foarte de treabã, omul cel mai de treabã). Locuþiuni numerale: a doua oarã, câte ºi mai câte, câte zece, de patru ori etc. Locuþiuni pronominale: Înãlþimea voastrã, Sfinþia sa, nu ºtiu cine, nu ºtiu ce, nu ºtiu câþi, cine ºtie cine, te miri cine etc. Locuþiunile verbale trebuie sã conþinã în mod obligatoriu un verb, alãturi de alte pãrþi de vorbire. Verbul care intrã în componenþa locuþiunii verbale precizeazã: persoana, timpul ºi modul acþiunii, iar celãlalt cuvânt dã sensul lexical al construcþiei. Ex: a lua loc (a ºedea), a pune la cale (a plãnui), a þine piept (a rezista), a nu-i fi boii acasã (a fi supãrat), a o croi la fugã (a fugi). Locuþiunile adverbiale: sunt grupuri de douã sau mai multe cuvinte cu sens ºi valoare de adverb. Felurile locuþiunilor adverbiale: a) de loc: ici-colo, din loc în loc, de jur împrejur, nu ºtiu unde, te miri unde; b) de timp: din când în când, din vreme în vreme, în veci, pe vremuri, zi de zi, ceas de ceas, când ºi când etc; c) de mod: pe neaºteptate, pe negândite, pe nepusã masã, cu vârf ºi îndesat, cu capul în nori, cu chiu cu vai, cu de-a sila, picior peste picior, umãr la umãr, nas în nas etc. Locuþiuni adverbiale sunt ºi cuvintele rimate: calea-valea, harceaparcea, târâº-grãpiº, talmeº-balmeº, hodoronc-tronc, tura-vura etc. Reþineþi! a) Unele locuþiuni adverbiale au aceeaºi formã cu locuþiunile prepoziþionale care cer cazul G: de-a latul, în dreapta, de-a lungul etc. 43
Le deosebim dacã þinem cont de urmãtoarele: * adverbul îndeplineºte funcþia sintacticã de complement circumstanþial, dar ºi de atribut, subordonându-i-se unui element regent. * prepoziþia nu îndeplineºte niciodatã funcþia sintacticã de parte de propoziþie; ea apare în faþa unui cuvânt care îndeplineºte o anumitã funcþie sintacticã, impunând un anumit caz. b) Alte locuþiuni adverbiale se deosebesc de cele prepoziþionale prin forma nearticulatã. Sã se compare: nearticulate articulate în faþã în faþa în spate în spatele în sus în susul cer substantiv dupã ele în jos în josul în dos în dosul în mijloc în mijlocul sunt locuþiuni adverbiale sunt locuþiuni prepoziþionale Ex: Radu se afla în mijloc, înconjurat de colegi. (loc. adverbialã) În mijlocul colegilor, Radu cânta. (loc prepoziþionalã) Locuþiunile prepoziþionale sunt formate din una sau douã prepoziþii ºi o altã parte de vorbire: un substantiv: în faþa, în spatele, în urma, faþã de, la un loc cu; un adverb: în afara, pe dinaintea, alãturi de etc. Locuþiunile conjuncþionale au în componenþa lor în mod obligatoriu o conjuncþie, un adverb relativ sau un pronume relativ: cu toate cã, mãcar cã, pentru cã, pânã sã, chiar dacã, aºa încât, din cauzã cã, în timp ce etc. Locuþiunile interjecþionale: nu zãu!, ia uite!, pe naiba!, auzi colo!, doamne dumnezeule!, maicã sfântã!, doamne iartã-mã!, vai de mine!, vezi doamne!, vai ºi-amar!
}
Exerciþii 1. Analizaþi locuþiunile substantivale din textele de mai jos: a) Aducerile-aminte ca apa cad în picuri, Redeºteptând în faþã-mi trecutele nimicuri. (M. Eminescu) b) Înainte de a analiza un text trebuie sã-l citiþi cu bãgare de seamã. 2. Introduceþi în enunþuri urmãtoarele locuþiuni adjectivale: cu dare de mânã, cu judecatã, cu scaun la cap, de cãpetenie. Analizaþi valoarea lor stilisticã. 44
3. Construiþi enunþuri care sã conþinã urmãtoarele locuþiuni verbale: a da nãvalã, a sta de veghe, a pune la cale. 4. Analizaþi locuþiunile din textele urmãtoare: a) Ipate ... îºi ia el inima în dinþi ºi se duce la curte. (I. Creangã) b) Nici nu-l bãgasem în seamã, dar el toatã vremea stãtuse acolo cu noi ºi tãcuse. Tãcuse ºi-ºi vãzuse de treabã, ºi abia acuma îi venise gust de vorbã ºi chef ... (M. Sadoveanu) 5. Identificaþi în Amintiri din copilãrie de Ion Creangã diferite tipuri de locuþiuni ºi arãtaþi valoarea lor expresivã. 6. Daþi exemple de douã locuþiuni adverbiale în propoziþii, pe care le puteþi transforma în locuþiuni prepoziþionale. 7. Alcãtuiþi o scurtã compunere în care sã folosiþi urmãtoarele locuþiuni adverbiale: din vreme în vreme, cu chiu cu vai, cu capul în nori, cu noaptea-n cap, cu de-a sila. 8. Gãsiþi douã locuþiuni în componenþa cãrora intrã cuvântul vreme; precizaþi felul lor, apoi alcãtuiþi cu acestea propoziþii. 9. Indicaþi cinci locuþiuni sau expresii cu verbul a face. 10. Subliniaþi locuþiunile din urmãtoarele texte; explicaþi structura lor; aflaþi pentru fiecare un echivalent: a) Iedul cel mare cu cel mijlociu dau prin bãþ de obraznici ce erau, iarã cel mic era harnic ºi cuminte. Când oi veni eu, am sã dau de ºtire, ca sã mã cunoaºteþi ... Atunci iedul de sub chersin, sã nu tacã? - îl pãºtea pãcatul ºi-l mânca spinarea, sãrãcuþul ... (I. Creangã) b) Ca sã pronunþe D. Anghelache .... astfel de cuvânt, desigur trebuie sã fie scos din þâþâni. (I. L. Caragiale) c) Era filosof ºi poet, ºi mai cu seamã jucãtor de ºah, deci nu prezenta pentru domnii lumii nici o primejdie. (M. Sadoveanu) d) Mori de foame, ajungi la sapã de lemn. (M. Preda) e) Vãzând eu cã mi-am aprins paie-n cap cu asta, am ºterpelit-o de acasã numai cu beºica cea de porc, ... (I. Creangã) 11. Integraþi în contexte potrivite urmãtoarele locuþiuni: a) a ajunge pe drumuri, a-i lãsa gura apã, a-i arde de ceva, a se da pe brazdã, a face cale întoarsã, a-ºi cãlca pe inimã, a-ºi lua inima-n dinþi, a i se lega limba; b) fel de fel, de ispravã, iute de picior, de seamã; c) cu orice chip, de-a-ntoarselea, de-a gata, din toatã inima; d) coate-goale, maþe fripte, lasã-mã-sã-te-las.
45
PÃRÞILE DE VORBIRE FLEXIBILE SUBSTANTIVUL 1. Felul (comun, propriu, simplu, compus) 2. Genul (masculin, feminin, neutru) 3. Numãrul (singular, plural) 4. Cazul (N, G, D, Ac, V) - precedat (când existã) de prepoziþie, locuþiune prepoziþionalã sau articol posesiv-genitival. 5. Articulat (sau nearticulat) 6. Funcþia sintacticã 7. Valoarea stilisticã. Substantivul este partea flexibilã de vorbire care exprimã obiecte: lucruri: casã, carte, perete, penar, scaun; fiinþe: om, bãiat, învãþãtoare, bunicã; fenomene ale naturii: ploaie, vânt, ger, fulger; relaþii umane: prietenie, duºmãnie, colegialitate; însuºiri fizice: frumuseþe, forþã; stãri sufleteºti: bucurie, tristeþe, dor, extaz. Clasificarea substantivelor: a) Dupã formã, substantivele sunt de douã feluri: simple: om, oraº, creion, penar; compuse: bunãvoinþã, floarea-soarelui, floare - de - colþ, bloc-turn, Tineretul liber. b) Dupã conþinut, substantivele sunt: comune: bãiat, fatã, copil, pãlãrie, ºcoalã; proprii: Mureº, Paris, Carpaþi, Dan, Europa. Genurile substantivelor masculin (un - doi): bãiat, copil, perete, tatã, poliþist; feminin (o - douã): fatã, elevã, masã, cernealã; neutru (un - douã): scaun, creion, tablou, stilou. Substantivele mobile formeazã femininul de la masculin sau invers, cu ajutorul sufixelor, prin procedeul numit moþiune: student - studentã, þãran - þãrancã, raþã - rãþoi, vulpe - vulpoi. Diferenþa de sex poate fi fãcutã ºi prin cuvinte diferite: mamã - tatã, sorã - frate, cal - iapã. 46
Substantivele epicene au aceeaºi formã pentru ambele genuri; au formã masculinã: cuc, elefant, pãstrãv, greier, fluture, râs, crocodil, bursuc, procuror, medic etc. au formã femininã: prepeliþã, privighetoare, ºtiucã, viperã, libelulã, furnicã, turturicã, veveriþã, cãmilã etc. Genul personal este constituit din substantive proprii ºi comune de genul masculin ºi feminin, care denumesc persoane sau animale ºi plante personificate. (Th. Hristea, Sinteze ..., p.214) Trãsãturile genului personal: numele de persoanã masculine la cazurile genitiv ºi dativ singular au articolul hotãrât proclitic: stiloul lui Vasile; Dau lui Vasile o casetã; la numele de persoanã care exprimã rudenia (frate, sorã, varã, bãrbat) adjectivul posesiv se adaugã fãrã ca aceste nume sã fie articulate: sorã-mea, frate-meu; formarea acuzativului complement direct cu prepoziþia pe: Îl ºtie pe Marcel. Numãrul substantivelor a) singular; denumeºte un singur obiect: casã, elev, cal, grãdinã; b) plural: aratã douã sau mai multe obiecte: case, elevi, cai, grãdini; Substantivele cu sens colectiv (au formã de singular, dar înþeles de plural): roi, tineret, omenire, frunziº, aluniº, brãdet, stol, regiment, herghelie, bandã. Substantive invariabile (au aceeaºi formã pentru singular ºi plural când sunt nearticulate) un pui - niºte pui, o învãþãtoare - niºte învãþãtoare, o luntre - douã luntre, un gutui - doi gutui (pom) Substantive cu forme multiple de plural: unele au acelaºi sens; roatã - roþi - roate; boalã - boli - boale; altele au sensuri diferite: arc - arce (în geometrie) centru - centri (jucãtor sportiv) arc - arcuri (resorturi) centru - centre (localitate, instituþie) bandã - benzi (fâºie) curent - curenþi (de aer) bandã - bande (grup) curent - curente (de idei) colþ - colþi (dinþi de animale) raport - rapoarte (relatare oficialã) colþ - colþuri (unghere) raport - raporturi (relaþii) Substantive defective de numãr (au forme pentru un singur numãr) a) Substantive defective de singular: zori, câlþi, blugi, tãiþei, ºale, ochelari, icre, Iaºi, Focºani, Balcani, Alpi; b) substantive defective de plural: aur, fasole, grâu, sânge, vatã, tineret, blândeþe, lapte, unt, secarã, orz, cacao, argint, Dunãre. 47
Probleme de ortografie: 1. Indiferent de locul pe care-l ocupã în comunicare, substantivele proprii se scriu cu majusculã. Se scriu cu majusculã: a) numele de persoane (ºi ale personajelor literare) b) numele de familie ce indicã comunitãþi formate pe bazã de rudenie, dinastii: Ghiculeºtii, Brãtienii; c) numele proprii mitologice ºi religioase; d) fiecare element component (cu excepþia cuvintelor de legãturã) al denumirilor geografice ºi teritorial administrative: Viºeul de Sus; e) numele date animalelor: Grivei, Joiana; f) denumirile evenimentelor istorice, politice, sociale; g) denumirile organelor ºi organizaþiilor de stat ºi politice, precum ºi a instituþiilor ºi întreprinderilor; h) numele punctelor cardinale folosite ca toponime (în rest punctele cardinale se scriu cu literã micã); i) numele sãrbãtorilor calendaristice, religioase, naþionale ºi internaþionale; j) simboluri ale elementelor chimice, punctelor cardinale, unitãþilor de mãsurã, abrevieri formate din litere iniþiale; k) primul cuvânt ºi numele proprii din titlurile publicaþiilor, ale operelor literare, artistice, religioase: Tineretul liber. Termenii: stradã, piaþã, bulevard, parc, câmpie, deal, lac, se scriu cu majusculã dacã fac parte dintr-o denumire geograficã sau teritorialadministrativã: Strada Viºinului, Piaþa Gãrii, Bulevardul Decebal, Parcul Rozelor, Câmpia de Vest, Lacul Brâncoveanu etc. Denumirile funcþiilor de stat, politice ºi militare, titlurile ºi gradele ºtiinþifice se scriu cu literã micã: Domnul ministru, Domnul decan, Domnul colonel. 2. Existã substantive neutre care fac pluralul în -e nu în uri: ibric - ibrice, burghiu - burghie, coteþ - coteþe, ghiºeu - ghiºee. Alte substantive neutre fac pluralul în uri, nu în e: chibrit - chibrituri, hotel - hoteluri, ºiret - ºireturi. 3. Substantivele care se terminã la plural cu doi - i, când se articuleazã cu articol hotãrât primesc al treilea i: copii - copiii, fii - fiii, geamgii - geamgiii. Cazul Cazul este forma pe care o ia substantivul pentru a exprima o anumitã funcþie sintacticã în propoziþie. Categoria cazului o întâlnim la: 48
substantiv, pronume, numeral, adjectiv, articol, (verbele la participiu cu valoare adjectivalã ºi gerunziul acordat au aceastã categorie prin acord). (vezi tabelul pag.52) Reþineþi! Cuvintele care însoþesc un substantiv în vocativ, formând cu substantivul respectiv o unitate frazeologicã, au funcþia sintacticã de atribut. Ex: Frate Vasile, salveazã-mã! În propoziþie substantivul poate fi: articulat cu articol nehotãrât, hotãrât sau nearticulat. Uneori este precedat ºi de articolul posesiv ºi articulat cu articolul nehotãrât. Numele proprii masculine (nume de persoane) primesc articolul hotãrât proclitic la genitiv ºi dativ: Servieta lui Vasile este nouã, I-am dat lui Marius o carte. Substantivele proprii feminine (nume de persoane) provenite din alte limbi primesc ºi ele articolul hotãrât proclitic la genitiv ºi dativ: Lui Gabi, Lui Carmen, lui Jeni, lui Fifi, lui Mimi etc. Observaþie!: Cazurile genitiv, dativ ºi acuzativ folosesc prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale, unele specifice: deasupra, contra, asupra, împotriva, dedesubtul, înaintea, înapoia, înlãuntrul, în faþa, la stânga, în josul, în timpul (G.) datoritã, mulþumitã, graþie, contrar, conform, potrivit, asemeni (D.) la, cu, din, spre, cãtre, prin, peste, despre, dinspre, înspre, faþã de, în loc de (A.) Declinarea substantivelor compuse Situaþiile pot fi diferite: se modificã numai forma primului component: N. - Ac. floarea-soarelui G. - D. florii-soarelui îºi schimbã forma al doilea element: N. - Ac. portbagaj G. - D. portbagajului se schimbã ambele componente: N. - Ac. maºinã unealtã G. - D. maºinilor unelte rãmân invariabile, modificându-se articolul nehotãrât: N. - Ac. un gurã-cascã, o gurã-cascã G. - D. unui gurã-cascã, unei gurã-cascã Declinarea substantivelor proprii: a) când sunt formate din douã substantive în acelaºi caz se declinã doar al doilea termen: 49
N. - Ac. Târgu-Jiu G. - D. Târgu-Jiului b) când sunt formate dintr-un substantiv la nominativ ºi altul la genitiv sau douã substantive legate prin prepoziþia de se declinã numai primul element: N. - Ac. Gura-Humorului, Baia-de-Aramã G. - D. Gurii - Humorului, Bãii-de-Aramã c) când sunt formate dintr-un substantiv ºi un adjectiv se declinã ambele componente: N. - Ac. Valea Seacã, Marea Neagrã G.- D. Vãii Seci, Mãrii Negre d) când sunt formate dintr-un substantiv ºi un adverb cu prepoziþie se declinã numai substantivul: N. - Ac. Miniºul de Sus G. - D. Miniºului de Sus Valoarea stilisticã a substantivului Cu ajutorul substantivelor se realizeazã urmãtoarele figuri de stil: a) Epitetul: Nu-þi mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaºtri, Nu uita cã-n lacrimi este taina ochilor albaºtri. (M. Eminescu) Ea-ºi acoperã cu mâna faþa roºã de sfialã, Ochii-n lacrimi ºi-i ascunde într-un pãr ca de petealã. (M. Eminescu) b) Comparaþia: Pe un deal rãsare luna ca o vatrã de jãratic. (M. Eminescu) Ca un glob de aur luna strãlucea. (D. Bolintineanu) Zilele omului sunt ca florile câmpului. (I. Zanne) c) Personificarea: Un vânt rãzleþ îºi ºterge lacrimile reci pe geamuri. Plouã. (L. Blaga) d) Metafora: Pãrea cã printre nouri s-a fost deschis o poartã, Prin care trece albã regina nopþii moartã. (M. Eminescu) Sus, pe plai, Tãcutul crai Al nopþii reci Umbrind poteci, Se-nalþã-n zori. (St. O. Iosif) 50
CAZUL N O M I N A T I V
A C U Z A T I V
PREPOZIÞII ªI LOCUÞIUNI PREPOZIÞIONALE
cu, de, în, despre, pe, dinspre, spre, cãtre, sub, peste, de la, de pe, de lângã, aproape de, pânã la
51
ÎNTREBARE
FUNCÞII SINTACTICE
EXEMPLE
cine? ce?
subiect nume predicativ apoziþie
Elevul învaþã. Radu este elev. Prietenul meu, elevul, deseneazã.
pe cine? ce?
complement direct
Îl vãd pe elev zilnic. Citesc o poveste.
(despre, la, în, cu, de la, de, pentru) cine? ce?
complement indirect
Vorbesc despre examen. Mã gândesc la pãrinþi.
de cãtre cine? ce?
complement de agent
Sunt salutat de elev.
când?
complement circ. de timp
Desenez în orã.
unde?
complement circ. de loc
Locuim în oraº.
52
CAZUL
PREPOZIÞII ªI LOCUÞIUNI PREPOZIÞIONALE
ÎNTREBARE cum? din ce cauzã? în ce scop?
A C U Z A T I V
din ce? din ce este? care?
în ce privinþã? din ce punct de vedere? referitor la ce?
FUNCÞII SINTACTICE complement circ. de mod complement circ. de cauzã complement circ. de scop nume predicativ atribut substantival prepoziþional
EXEMPLE Plec fãrã umbrelã. El tremurã de fricã. Mã pregãtesc pentru excursie. Aºternutul era de pânzã. Vecinul de bloc a plecat.
complement circ. instrumental
Scrie cu creionul.
complement circ. sociativ
Vine împreunã cu vãrul ei. E bun la informaticã.
complement circ. de relaþie N-are nimic de obiectat relativ la aceastã propunere.
CAZUL
PREPOZIÞII ªI LOCUÞIUNI PREPOZIÞIONALE
A C U Z A T I V
G E N I T I V
ÎNTREBARE
cu excepþia cui? cu excepþia cãrui fapt? (al, a, ai, ale) cui? care?
53
asupra, împotriva, contra,deasupra, dedesubtul, înaintea, înapoia, în josul, în susul, în faþa, în lungul, împrejurul
unde? de unde? pe unde? pânã unde? încotro?
FUNCÞII SINTACTICE
EXEMPLE
complement circ. condiþional complement circ. concesiv complement circ. opoziþional
În caz de ploaie sã fiþi pregãtiþi. Cu toatã insistenþa, noi nu am cedat. În locul lui Ion, a venit Gelu. Pleacã azi, în loc de mâine.
complement circ. cumulativ
Pe lângã struguri, a mai adus ºi piersici. În afarã de ardei a mai cumpãrat ºi roºii.
Au venit toþi, afarã de Gabi. complement Îmi place tot la el, cu excepþia circ. de excepþie fumatului. atribut substantival genitival
Hainele copilului sunt noi. Merg la teatrul din spatele ºcolii.
nume predicativ
Cartea este a elevului.
complement circ. de loc
Merg în susul râului.
54
CAZUL
G E N I T I V
D A T I V
PREPOZIÞII ªI LOCUÞIUNI PREPOZIÞIONALE
ÎNTREBARE
FUNCÞII SINTACTICE
EXEMPLE
când? de când? pânã când? cât timp?
complement circ. de timp
Mã odihnesc în timpul pauzei.
cum? în ce fel? în ce chip? în ce mãsurã?
complement circ. de mod
Înot împotriva valului.
din cauza, din pricina
din ce cauzã?
complement circ. de cauzã
Mã bucur din cauza succesului.
în scopul, în vederea
cu ce scop? în ce scop?
complement circ. de scop
Învãþ în vederea examenului.
cui?
complement indirect
Dau elevului o carte.
datoritã cui?
complementul instrumental
M-am vindecat datoritã medicului.
în timpul, în cursul
datoritã, mulþumitã, graþie, conform, contrar, potrivit
CAZUL
D A T I V
V O C A T I V
PREPOZIÞII ªI LOCUÞIUNI PREPOZIÞIONALE
ÎNTREBARE
FUNCÞII SINTACTICE
EXEMPLE
cum?
complement circ. de mod
Am venit conform înþelegerii.
unde?
complement circ. de loc
Stai locului.
atribut prepoziþional
Reuºita datoritã muncii sale ne-a bucurat.
atribut în dativ
Preot deºteptãrii noastre. Semnelor vremii profet.
nu are funcþie sintacticã
Radule, fii atent! Fii atent, Radule! Fii, Radule, atent!
care?
55
ARTICOLUL 1. Articolul hotãrât (enclitic -l, -a, -le)
N.-Ac. G.-D. V.
Masculin Singular Plural l, -le, -a -i lui, lui, -e(i) -lor -le! -lor!
Feminin Singular Plural -a -le -i -lor -lor!
Neutru Singular Plural -l, -le -le -lui -lor -le! -lor!
Articolul hotãrât este proclitic când este folosit înaintea substantivelor - nume de persoanã de gen masculin sau de gen feminin - care se terminã în consoanã, la cazurile genitiv - dativ: Albumul este al lui Petricã. Cartea este a lui Carmen. 2. Articolul hotãrât (proclitic, un, o, niºte)
N.-Ac. S.-A.
Masculin+neutru Singular un unui
Feminin Singular Plural o unei
Toate genurile Plural niºte unor
Sã nu se confunde formele un ºi o ale articolului nehotãrât cu formele omonime ale numeralului cardinal ºi ale adjectivului pronominal nehotãrât. un copil - niºte copii (un este articol, dacã la plural îi corespunde niºte) un copil - trei copii (un este numeral, dacã la plural îi corespunde un numeral) o casã - unele case (o este adjectiv pronominal nehotãrât, când la plural intrã în corelaþie cu unele) Articolul demonstrativ (adjectival): cel, cea, cei, cele
N.-Ac. S.-A.
Masculin / Feminin Singular cel cea celui celei
Masculin / Feminin Plural cele cei celor celor
Formele articolului demonstrativ se scriu într-un singur cuvânt ºi nu trebuie confundate cu grupurile de cuvinte; ce-l, ce-i. Elevul cel harnic a fost lãudat. 56
Ce-l intereseazã mai mult? Cei doi alpiniºti au ajuns la cabanã. Ce-i drept ºi lui Dumnezeu îi place. Articolul posesiv - genitival (al, a, ai, ale)
N.-Ac. G.-D.
Masculin / Feminin Singular al a
Masculin / Feminin Plural ale ai alor alor
Articolul posesiv se acordã în gen, numãr ºi caz cu substantivul determinat (un substantiv în cazul genitiv): Cartea aceasta este a ta? (a se acordã cu obiectul posedat cartea). Uneori acordul se face cu substantivul cel mai apropiat, în cazul în care substantivul în genitiv este precedat de douã substantive: Nivelul de pregãtire a elevilor. Muzeul de istorie a oraºului. Articolele posesive al, ai se scriu într-un singur cuvânt Caietul este al elevului. (al = articol posesiv). A-l reciti pe Eminescu este o plãcere. (a = prepoziþie, -l = pronume personal neaccentuat). Exerciþii 1. Analizaþi substantivele din textul urmãtor, arãtând felul lor, genul, numãrul, cazul, dacã sunt sau nu articulate ºi funcþia sintacticã: Pãsãri-Lãþi-Lungilã se ia atunci dupã Harap Alb ºi pornesc ei tusºese înainte. ªi pe unde treceau pârjol fãceau: Gerilã potopea pãdurile prin ardere, Flãmânzilã mânca lut amestecat cu humã, ºi tot striga cã moare de foame; Setilã sorbea apa de prin bãlþi ºi iazuri de se zbãteau peºtii pe uscat ºi þipa ºarpele în gura broaºtei de secetã mare ce era acolo. (Ion Creangã) 2. Formaþi genitivul singular nearticulat al substantivelor: alee, idee, vreme, oaie, zicãtoare, vie, dragoste, farmacie. 3. Formaþi genitivul ºi dativul singular al substantivelor proprii: Mureºul, Arad, Timiºoara, Radu, Ioana, Lili, Neli, Rebreanu, Maramureº, Bucovina. 4. Arãtaþi care este acordul corect în grupurile de cuvinte: consiliul de administraþie al ºcolii sau consiliul de administraþie a ºcolii; planul de dezvoltare al municipiului sau planul de dezvoltare a municipiului; indicii de 57
creºtere ai productivitãþii sau indicii de creºtere a productivitãþii; planul de muncã al conducerii sau planul de muncã a conducerii. 5. Arãtaþi ce deosebire este între cel, cea ºi ce-l ce-a, ce-i din cuvintele ºi propoziþiile: Radu cel Frumos; Pãdurea cea verde; Copiii cei zburdalnici; Ce-l tot baþi la cap? Ce-i dai de mâncare? Explicaþi ortografia acestor cuvinte. 6. Subliniaþi substantivele în cazul genitiv însoþite de articolul posesiv ºi indicaþi substantivul cu care este acordat articolul posesiv. Analizaþi genul ºi numãrul articolului ºi al substantivului cu care este acordat. Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scuturã salcâmii de toamnã ºi de vânt. Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind. (M. Eminescu) 7. Formulaþi propoziþii cu substantivele mamã ºi bucurie la dativ ºi genitiv singular ºi plural, cu articol hotãrât ºi nehotãrât. 8. Construiþi propoziþii în care substantivul þarã sã aibã, pe rând funcþiile de: subiect, nume predicativ, atribut, complement direct ºi complement indirect. 9. Completaþi ºi explicaþi acordul articolului posesiv (genitival) din urmãtorul text: Slova era ........ bãiatului, iar vorbele erau .......baciului Alexa. 10. Transformaþi substantivele argint, purpurã, tainã în adjective ºi apoi alcãtuiþi propoziþii sau fraze în care aceste adjective sã aibã valoare de epitete. 11. Formaþi pluralul nearticulat al urmãtoarelor substantive: metru, flãcãu, masã, movilã, chip, trunchi, dig, cuib, odaie. 12. Treceþi substantivele urmãtoare la plural: monolog, sindrom, paradox, etimon, hematom, simptom. 13. Construiþi enunþuri pentru urmãtoarele situaþii: a) un substantiv comun, de genul masculin, cazul N sã îndeplineascã, pe rând, funcþia sintacticã de: nume predicativ, atribut substantival apoziþional, element predicativ suplimentar. b) un substantiv în cazul G sã îndeplineascã, pe rând, urmãtoarele funcþii sintactice: subiect, nume predicativ, atribut substantival prepoziþional, atribut substantival apoziþional, complement circumstanþial de scop. c) un substantiv în cazul G sã îndeplineascã, pe rând, urmãtoarele funcþii sintactice: complement circumstanþial de loc, timp, de cauzã, condiþional, concesiv. 58
d) un substantiv în D sã îndeplineascã funcþiile de complement indirect, atribut în dativ, complement circumstanþial de loc, complement circumstanþial de mod. e) un substantiv în Ac sã îndeplineascã funcþiile sintactice de: atribut prepoziþional, complement indirect, complement direct, complement circumstanþial de loc, mod, timp. 14. Alcãtuiþi propoziþii în care substantivul fricã în cazul Ac. ºi G., sã fie complement circumstanþial de cauzã. 15. Precizaþi formele de vocativ singular ale urmãtoarelor substantive; cumãtru, cumnat, nepot. 16. Expresia deasupra dulapului ºi a ferestrei este construitã corect sau incorect? Motivaþi. 17. Care dintre formele urmãtoarelor substantive sunt admise de normele limbii literare: a) linoleum / linoleu, memorand / memorandum, mantale / mantãi, plãnºi / planºe, plaje / plãji, genunchi / genunche, sandalã / sanda, foarfece / foarfecã. b) tangou / tango, robineþi / robinete, vagonete / vagoneþi, serviciu / servici, viruºi / virusuri, tenismani / tenismeni. 18. Marcaþi forma corectã: a) bunã-voinþã / bunãvoinþã; reavoinþã / rea-voinþã; drum-de-fier / drum de fier; bloc-turn / bloc turn. b) Dicþionarul Explicativ al Limbii Române/ Dicþionarul Explicativ al limbii române; DEX-ul / Dex-ul, Ileana Cosânzeana/ Ileana-Cosânzeana, Muma - Pãdurii/ Muma Pãdurii; De-cu-Sarã/ De cu Sarã; Zori-de-Ziuã / Zori de Ziuã, Fãt-Frumos - din - Lacrimã/ Fãt Frumos din Lacrimã. c) Sfânta Fecioarã/ sfânta Fecioarã; Sfântul Munte/ Sfântul munte (= Athos); Sfântul Scaun (Apostolic) / Sfântul scaun; Mãria ta / Mãria Ta; Excelenþa Sa/ Excelenþa sa. d) Facultatea de limba ºi literatura românã/ Facultatea de Limba ºi Literatura Românã; Universitatea de Vest Vasile Goldiº/ Universitatea de vest Vasile Goldiº; ªcoala Nr. 4 Arad/ ªcoala nr.4 Arad. 19. Arãtaþi ce funcþii sintactice au substantivele din textele urmãtoare: a) Peste creºtet de dumbravã Norii suri îºi poartã plumbul, Cu podoaba zdrenþuitã Tremurã pe câmp porumbul. (O. Goga) 59
b) Zare-ºi picurã argintul Pe ovezele de aur, Ostenit din aripi bate Ca un vis pribeag, un graur. c) Calu-i alb, un bun tovarãº, Înºeuat aºteapt-afarã, Ea picioru-l pune-n scarã ªi la codru pleacã iarãºi.
(O. Goga)
(M. Eminescu) 20. Indicaþi din textele de la exerciþiul 19 figurile de stil care au la bazã substantive.
60
ADJECTIVUL 1. Felul 2. Genul 3. Numãrul 4. Cazul
5. Gradul de comparaþie 6. Funcþia sintacticã 7. Valoarea stilisticã Clasificarea adjectivelor:
a) dupã structurã simple: frumos, mare, urât, cald; compuse: cumsecade, nou-nãscut, social-politic, roºu-carmin, gri-argintiu. b) dupã flexiune variabile cu douã terminaþii ºi patru forme flexionare; frumos, bun, amar cu douã terminaþii ºi trei forme flexionare; mic, roºu, lung, cu o terminaþie ºi douã forme flexionare: verde, dulce, subþire. invariabile provenite din adverbe: aºa, asemenea împrumuturi: vernil, bleu, crem locuþiuni adjectivale: anume, cumsecade. Gradele de comparaþie ale adjectivului 1. Pozitiv: frumos 2. Comparativ de superioritate: mai frumos de egalitate: tot aºa de frumos de inferioritate: mai puþin frumos 3. Superlativ relativ de superioritate: cel mai frumos de inferioritate: cel mai puþin frumos absolut: foarte (extraordinar de ...) frumos. Observaþii: 1. Adjectivele terminate în -iu fac pluralul cu doi i: cenuºiu cenuºii, auriu - aurii, propriu - proprii. Când sunt aºezate înaintea substantivului determinat, se scriu cu trei i: cenuºiii nori, auriii struguri, propriii copii. 2. La formarea femininului, unele adjective prezintã alternanþe fonetice: e / ea: des - deasã; întreg - întreagã, pitoresc - pitoreascã. Cuvintele recent intrate în limbã nu prezintã alternanþa e /ea; integru - integrã, intrinsec - intrinsecã. 61
l / i: sãtul - sãtui. Excepþii: domol - domoli, credul - creduli, fudul - fuduli, o / oa: frumos - frumoasã, voios - voioasã, analog - analoagã, omolog - omoloagã, snob - snoabã. Excepþii: baroc - barocã. 3. Unele adjective au forme particulare la plural: complex complecºi, fix - ficºi, prolix - prolicºi, mixt - micºti. 4. Formele corecte ale unor adjective: ambiguu - ambiguã, ambigui - ambigue, continuu - continuã, continui - continue. 5. Se scrie ºi se pronunþã: respectuos - respectuoasã, afectuos afectuoasã. 6. Pentru formarea gradului superlativ absolut se folosesc ºi alte mijloace mai expresive: adverbe ºi locuþiuni adverbiale: tare, prea, extraordinar (grozav, din cale-afarã, nevoie - mare), de tot, cu totul ºi cu totul; substantive cu valoare adverbialã: tun, foc, cobzã, buºtean; repetarea adjectivului: mare, mare!, bãtrânã, bãtrânã! frumoasa frumoaselor; repetarea unui sunet: mareee, acruuu. Adjective fãrã grade de comparaþie a) adjective care exprimã însuºiri ce nu pot fi comparate: rotund, viu, mort, þãrãnesc, angelic, complet, perfect, oral, groaznic, gigant, principal, uriaº, colosal, veºnic. b) superlative sau comparative la origine, în limba latinã: extrem, optim, suprem, maxim, anterior, exterior, inferior, superior. c) adjectivele din domeniul ºtiinþei ºi tehnicii nu au grade de comparaþie: petrolifer, hidrofobã, acvatic, oxidabil, pulmonar, lexical, potabilã etc. d) adjective formate de la nume de continente, popoare, oraºe, scriitori: european, afro-asiatic, grecesc, românesc, bucureºtean, eminescian, cu sufixe sau elemente de comparaþie savante: balneoclimateric, agroalimentar, termoizolant. Funcþiile sintactice ale adjectivului: a) atribut adjectival: Buturuga micã rãstoarnã carul mare. b) nume predicativ: Tinerii sunt entuziaºti. c) complement circ. de cauzã: Nu mai poate de bolnav. d) complement circ. de timp: Munceºte de tânãr. e) complement circ. de mod: E mai mult înalt, decât scund. f) complement circ. de relaþie: De bogatã ea e bogatã. g) complement indirect: Din galbenã s-a fãcut roºie. 62
Schimbarea valorii gramaticale În context, adjectivul îºi poate schimba valoarea gramaticalã, devenind: substantiv: Harnicul departe ajunge. adverb: Vorbeºte blând. Valoarea stilisticã a adjectivului Folosit cel mai adesea în descrieri, adjectivul are de obicei valoare stilisticã de epitet al substantivului ºi al verbului: a) Surã-i sara cea de toamnã, de pe lacuri apa surã Înfunda miºcarea-i creaþã între stuf ºi iezãturã. (M. Eminescu) b) Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind. (M. Eminescu) Uneori epitetul contribuie la personificarea obiectelor: ... iarã vântul sperios vo creangã farmã. (M. Eminescu) Alteori adjectivul epitet intrã în alcãtuirea unor comparaþii: Iar munþii albi ca dânsul, se-nclinã-n depãrtare. (V. Alecsandri) În versul citat mai sus existã: epitet, comparaþie, personificare. Exerciþii 1. Analizaþi adjectivele din textele urmãtoare conform schemei: felul (simplu, compus, adjectivul grad de funcþia valoarea propriu-zis, genul nr. caz de analizat comparaþie sintacticã stilisticã determinativ variabil, invariabil)
a) De când codrul, dragul codru, troienindu-ºi frunza toatã, κi deschide-a lui adâncuri, faþa lunei sã le batã, Tristã-i firea, iarã vântul sperios vo creangã farmã Singuratice izvoare fac cu valurile larmã. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboarã? Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o mãsoarã. ªapte ani de când plecat-ai, zburãtor cu negre plete, ªi-ai uitat de soarta mândrei, iubitoarei tale fete. (M. Eminescu) b) Valuri albe trec în aer ºi s-aºazã-n lung troian Ca nisipurile dese din pustiul african. (V. Alecsandri) c) Bujori sãlbatici Pe ruguri verzi ard flãcãri în inima pãdurii. (Ion Pillat) 63
2. Construiþi enunþuri în care sã folosiþi forma de feminin a urmãtoarelor adjective: livresc, monoton, grotesc, analog, snob. 3. Formaþi pluralul nearticulat ºi articulat al adjectivelor: argintiu, fumuriu, alburiu, gãlbui. Introduceþi aceste forme în scurte enunþuri. 4. Formaþi, în propoziþii, superlativul relativ ºi absolut al adjectivelor: lacom, urât, frumos, pretenþios. 5. Daþi exemple de trei complemente circumstanþiale exprimate prin adjective. 6. Scrieþi formele de plural ale adjectivelor: breaz, dârz, treaz, viteaz. 7. Care sunt formele de genitiv plural ale urmãtoarelor adjective compuse: drept-credincios, liber-cugetãtor, nou-nãscut? 8. Scrieþi pluralul urmãtoarelor adjective care indicã apartenenþa etnicã: maltez, cartaginez, francez, englez, polonez. 9. Construiþi câte douã propoziþii în care cuvintele harnic, voinic, leneº sã aibã valoare de adjective ºi apoi de substantiv. Analizaþi funcþia lor sintacticã. 10. Din grupul de adjective de mai jos, subliniaþi-le pe cele care nu pot avea grad de comparaþie: acru, bun, complet, limpede, vesel, optim, vioi, sensibil, anterior, fierbinte, viu, unic, exterior, întreg, strãmoºesc, major. 11. Analizaþi adjectivele din textele urmãtoare ºi arãtaþi la ce grade de comparaþie sunt folosite: a) Cel mai mare nebun e acel ce se crede cel mai cuminte. (N. Iorga) b) Dacã însã acum Huþu îmi pãrea grozav de prost, eu îi pãream grozav de deºtept. (I. Slavici) c) Era un vis misterios ªi blând din cale-afarã ªi prea era de tot frumos De-a trebuit sã piarã.
(M. Eminescu) 12. Daþi câte douã exemple de adjective la superlativ formate cu prefixele arhi- ºi extra-. 13. Treceþi adjectivele drãgãlaº, leneº, jucãuº la feminin, plural, cazurile N - Ac. 14. Transformaþi, prin derivare, substantivele tainã, purpurã, miros, stea, nor în adjective ºi apoi alcãtuiþi enunþuri în care adjectivele rezultate sã aibã valoare de epitet. 64
15. Transformaþi substantivele luna, vârsta, credinþa, fumuri în adjective ºi explicaþi cum s-au format. 16. Alegeþi forma corectã a adjectivelor: maro - maron, detailat detaliat, loial - loaial, bleomaren - bleumarin, respectos - respectuos. 17. Analizaþi morfologic ºi sintactic adjectivele din textele urmãtoare, indicând ºi valoarea stilisticã a acestora: a) Singurãtate, tainicã grãdinã, Cu freamãt lin, cu dulce adãpost, Pribeagul suflet fãrã de hodinã De-atâta vreme-n þara ta n-a fost ... (O. Goga) b) Din cerul înalt, încovoiat pe zare Ca un imens cuptor de porþelan, Un soare imobil ºi diafan Trimite raze perpendiculare.
(G. Topârceanu)
18. Puneþi adjectivele urmãtoare pe lângã un substantiv la genul masculin sau neutru, numãrul singular: ambiguã, perpetuã, continuã. 19. Formaþi femininul singular al cuvintelor: analog, omolog, patriot, snob, policrom, pitoresc. 20. Introduceþi în scurte enunþuri urmãtoarele adjective compuse ºi explicaþi mecanismul formãrii lor: nemaiauzit, rãuvoitor, alb-murdar, franco-italian, aºa-zis, sus-numit, sud-vestic, sud-dunãrean, românoamerican.
65
PRONUMELE 1. Felul (pronume sau adjectiv pronominal) 2. Forma 3. Persoana 4. Genul 5. Numãrul 6. Cazul (precedat de prepoziþie, locuþiune prepoziþionalã sau articol posesiv) 7. Funcþia sintacticã 8. Valoarea stilisticã Pronumele este partea de vorbire flexibilã care þine locul unui substantiv. 1. Pronumele personal
N A D G V
Singular Plural Pers. a II-a Pers. a III-a Pers. I Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a Forme accentuate ºi neaccentuate Forme accentuate ºi neaccentuate eu tu el ea noi voi ei ele pe mine, pe tine, pe el, îl, pe ea, pe noi, pe voi, pe ei, pe ele, le mã, te -l o ne vã, vîi, -i mie, îmi, þie, îþi, nouã, ne, vouã, vã, lui, îi, -i ei, îi, -i lor, le, li lor, le, li -mi -þi ni vi, va lui a ei a lor a lor tu! voi! -
a) La cazurile A ºi D pronumele personal are douã forme: accentuatã ºi neaccentuatã. b) Persoanele I ºi a II-a nu au forme pentru genitiv (se întrebuinþeazã formele pronumelui posesiv: ale mele, al tãu, a noastrã, ai voºtri). c) Dativul etic exprimã participarea afectivã a povestitorului ºi a ascultãtorului la cele întâmplate. Formele neaccentuate de dativ, ale persoanelor I ºi a II-a (mi, þi, îmi, îþi), se întrebuinþeazã cu rol stilistic îndeosebi în literatura popularã: Cã l-apus de soare / Vor sã mi te-omoare ... A cãzut în Ozana cât mi þi bãietul. Greuceanu mi þi-l ardea cu palme. 66
d) Dativul posesiv este cazul dativ al pronumelor forma neaccentuatã care stau pe lângã un substantiv sau un verb care se referã la substantiv: chipu-mi, buza-þi. Ci eu voi fi pãmânt, În singurãtate-mi. (M. Eminescu) Pe palida-þi frunte nu-i scris D-zeu (M. Eminescu) Dativul posesiv are funcþia sintacticã de atribut pronominal. e) Pronumele personal de persoana a III a, singular, feminin, care intrã în alcãtuirea unor expresii populare ºi în locuþiuni verbale au valoare neutrã ºi nu au funcþie sintacticã: A pus-o de mãmãligã. A luat-o la fugã. Zi-i înainte. Îi dã cu vorba. f) Pronumele: dânsul, dânsa, dânºii, dânsele sunt pronume personale la persoana a III-a. g) De multe ori, pronumele personale forme neaccentuate sunt legate prin liniuþã de unire de un verb, de o conjuncþie, de un pronume: lasã-mã, þi-e scris, nu-þi pasã, þi-l gãsi, sã-i facã etc. 2. Pronumele personal de politeþe Are forme doar pentru persoanele a II-a ºi a III-a: dumneata, dumneavoastrã, dumneasa, dumnealui, dumneaei, dumnealor. Forme populare ale pronumelui de politeþe: mata, matale, mãtãlicã, mãtãluþã. Locuþiuni pronominale de politeþe: Domnia ta, Domnia sa, Mãria ta, Înãlþimea sa, Excelenþa voastrã, Maiestatea voastrã, Sfinþia sa. 3. Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv þine locul obiectului asupra cãruia se exercitã direct sau indirect acþiunea verbului ºi care e identic cu subiectul verbului. Pronumele reflexiv are forme proprii doar la persoana a III-a, iar în declinare doar la cazurile D. ºi A. Caz Forme accentuate Forme neaccentuate _________________________________________________ D. sie, sieºi îºi, -ºi, ºi_________________________________________________ A. (pe) sine se, s-, -s, -se 67
La persoana I ºi a II-a pronumele reflexive împrumutã formele neaccentuate ale pronumelui personal. Sunt reflexive când sunt la aceeaºi persoanã ºi acelaºi numãr cu verbul pe care-l însoþesc: mã tem, mã spãl, îmi scriu etc. Sã se compare: Eu mã spãl. (mã= pron. reflexiv), morfem al diatezei reflexive) cu Mama mã spalã (mã = pronume personal în acuzativ, formã neaccentuatã ºi are funcþia de complement direct). La formele accentuate poate avea funcþiile sintactice de: complement direct: Sã se vadã întâi pe sine. complement indirect; κi zâmbea sieºi. complement circumstanþial: Se înþelege de la sine. Formele neaccentuate de dativ îndeplinesc funcþia de atribut pronominal în dativ (dativul posesiv): Crengile-mi rupându-le (Eminescu) 4. Pronumele ºi adjectivul pronominal de întãrire Pronumele de întãrire însoþeºte un substantiv sau un pronume personal pentru a preciza obiectul determinat.
Persoana
Singular Feminin Masculin
I a II-a a III-a
însumi însuþi însuºi
Plural Masculin
Feminin
înºine înºivã înºiºi
însene însevã înseºi sau însele
însãmi însãþi însãºi
5. Pronumele ºi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv înlocuieºte numele obiectului posedat ºi al posesorului. Are mai multe forme: Un obiect posedat ºi un posesor M
F
Un obiect posedat ºi mai mulþi posesori M
F
Mai multe obiecte posed. ºi un posesor M
F
Mai multe obiecte posed. ºi mai mulþi posesori M
F
Pers. I
al meu
a mea
al nostru a noastrã
ai mei
ale mele ai noºtri ale noastre
Pers. a II-a
al tãu
a ta
al vostru a voastrã
ai tãi
ale tale
Pers. a III-a
al sãu
a sa
ai sãi
ale sale
68
-
-
ai voºtri ale voastre -
-
6. Pronumele ºi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ înlocuieºte numele unui obiect, deosebindu-l totodatã de alte obiecte de acelaºi fel prin indicarea apropierii, depãrtãrii sau identitãþii obiectului cu sine însuºi sau cu alt obiect. Pronumele demonstrativ este de trei feluri: de apropiere: acesta, aceasta, aceºtia, acestea, (cestãlalt, ceastalaltã, ...asta, ãsta, ãºtia = forme populare) de depãrtare: acela, aceea, aceia, acelea, celãlalt, ...ãla, aia ...= forme populare de identitate: acelaºi, aceeaºi, aceiaºi, aceleaºi Ca model prezentãm declinarea pronumelui ºi adjectivului pronominal demonstrativ de depãrtare: Numãr Singular Plural
Caz N.A. G.D. N.A. G.D.
Pronume acela aceluia aceia acelora
Adj. pronominal acel om acelui om acei oameni acelor oameni
Adj. pronominal omul acela omului aceluia oamenii aceia oamenilor acelora
7. Pronumele ºi adjectivul pronominal relativ Se foloseºte numai în frazã, fãcând legãtura dintre propoziþiile subordonate ºi regentele lor. La nivelul frazei are rol de conjuncþie, iar în subordonata în care se aflã are funcþie sintacticã. Pronumele relative sunt: care, cine, ce, cât (simple); cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce (compuse). Funcþiile sintactice ale pronumelor relative: a) subiect: Bãiatul 1/ care vine 2/ e colegul meu.1/ b) nume predicativ: Omul n-a spus 1/ cine e.2/ c) atribut: Am ascultat un mare artist 1/ al cãrui talent ne fermeca.2/ d) complement direct: Casa 1/ pe care o vezi 2/ e a mea.1/ e) complement indirect: Mâna 1/ cu care m-a bãtut 2/ îi tremura.1/ f) complement circ, de mod: Furia 1/ cu care albinele mor pentru apãrarea stupului 2/ este inimaginabilã.1/ g) complement circ. de timp: Ne-am împrietenit chiar în ziua 1/ în care am sosit la Moneasa.2/ h) complement circ. de cauzã: A venit 1/ sã vadã 2/ de ce este absent la ora de chimie.3/
69
i) complement circ. de scop: Cãci întreb 1/ la ce-am începe 2/ sã-ncercãm în luptã dreaptã / A turna în formã nouã limba veche ºi-nþeleaptã? (M. Eminescu) j) complement circ. de loc: Patria mea e poporul acesta 1/ În mijlocul cãruia am rãsãrit ... (Z. Stancu) Adjectivele relative îndeplinesc întotdeauna funcþia sintacticã de atribut adjectival. Reþineþi! Cine ºi ceea ce nu au niciodatã valoare adjectivalã. 8. Pronumele ºi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ þine locul, în propoziþiile interogative, cuvintelor aºteptate ca rãspuns la întrebare. Funcþiile sintactice: subiect: Cine a spart geamul? nume predicativ: Cine e? atribut: Ce lecþie ai învãþat? complement direct: Pe cine ai întâlnic? complement indirect: La cine te gândeºti? Care, ce, câþi, câte pot fi folosite ca ºi adjective pronominale interogative. Ex: Care bãiat vorbeºte? (care este AT adj. exprimat prin adj. pronominal interogativ).
etc.
9. Pronumele ºi adjectivul pronominal nehotãrât Ele pot fi: pronume nehotãrâte simple: unul, altul, tot, mult, puþin, cutare
pronume nehotãrâte compuse: vreunul, cineva, careva, ceva, câtva, oricine, orice, oricât, oarecine, oarecare, oarece, altcineva, altcareva, altceva, oriºicine, oriºicare, oriºicât, fiecare, fiecine etc. Când pronumele nehotãrâte însoþesc substantivele, determinându-le, ele devin adjective pronominale nehotãrâte. Funcþii sintactice: subiect: Cineva a vorbit. Fiecare învaþã. nume predicativ: El a ajuns cineva. atribut: Careva fatã l-a spus dirigintelui. complement direct: L-am vãzut pe unul. complement indirect: Mã gândesc la altcineva.
70
10. Pronumele ºi adjectivul pronominal negativ Pronumele negative sunt: nimeni, nimic, nici unul, nici una, nici o. Ca adjective nehotãrâte se folosesc numai: nici unul, nici una, nici o. Pronumele negative nimic ºi nimeni se pot substantiviza: nimica, nimicul, nimicuri cu sensul de fleac, sau intrã în expresii adjectivale sau adverbiale: pe nimic (gratis), de nimic (fãrã valoare); nimenea, un nimeni. Ex: Eºti un nimeni. Funcþii sintactice: subiect: Nimeni n-a ascultat. nume predicativ: A ajuns nimeni. atribut: Nici o veste n-a sosit de la el. complement direct: N-o aºteptam pe nici una. complement indirect: Nu mã gândesc la nimic. Observaþii: 1. Adjectivele posesive noºtri, voºtri, postpuse se scriu întotdeauna cu un singur i. 2. Nu confundaþi adjectivul posesiv sãi cu grupul de cuvinte sã-i (conjuncþie + pronume personal) sau adjectivul sa cu grupul s-a (dus), unde s este pronume reflexiv, iar a este verb auxiliar. Prietena sa s-a dus la telefon. Veriºorii sãi vor sã-i facã o vizitã. 3. La adjectivul demonstrativ, atenþie la deosebirea formei masculinului plural de femininul singular: bãieþii aceia; fata aceea; aceeaºi apã; aceiaºi elevi. 4. Sã nu confundãm pronumele reflexiv -ºi cu conjuncþia sau cu adverbul ºi. Temele ºi le face singur. - pronume reflexiv. Elevii ºi elevele pleacã în excursie - conjuncþie. Vine ºi Ion cu noi - adverb. 5. Adjectivele pronominale au funcþia sintacticã de atribut adjectival (pentru cã se acordã cu substantivul). Valoarea stilisticã a adjectivelor pronominale Prezenþa adjectivului pronominal de întãrire însuºi în cunoscutele versuri din Scrisoarea III de M. Eminescu are rolul de a capta accentul afectiv al versurilor: Mircea însuºi mânã-n luptã vijelia-ngrozitoare ... În descrieri (tablouri din naturã sau portrete) nu de puþine ori întâlnim repetarea adjectivului demonstrativ de identitate. Glasul vântului îþi strânge inima, atât e de tânguios ºi de întristãtor! S-ar zice cã Iuliu se schimbã aici în fratele mai tânãr al lui Decembrie; 71
aceiaºi ochi, aceeaºi privire asprã, acelaºi glas, aceleaºi sprâncene încruntate! Numai cãrunteþea îi mai lipseºte spre a îndeplini asemãnarea. (C. Hogaº) Prin aceastã repetare autorul insistã asupra unor aspecte care l-au impresionat, transmiþându-ne ºi nouã impresia trãitã de el în mijlocul naturii. Efecte stilistice realizeazã ºi repetarea pronumelui ºi adjectivului pronominal nehotãrât sau demonstrativ în versurile eminesciene: Altul este al tãu suflet, Alþii ochii tãi acum, Numai eu, rãmas acelaºi, Bat mereu acelaºi drum. (M. Eminescu) Exerciþii 1. Analizaþi pronumele din textul de mai jos: De vânzare þi-i gãinuºa aceea, mãi bãiete? De vânzare, moºule! ªi cât cei pe dânsa? Cât crezi ºi dumneata cã face! Ia ad-o-ncoace la moºu, s-o drãmãluiascã! ªi cum i-o dau în mânã ... ºi-i dezleagã atunci frumuºel aþa de la picior, apoi mi-o aruncã-n sus zicând: Iaca poznã, c-am scãpat-o! ... Ce gândeºti dumneata, moºule? Te joci cu marfa omului? ... Dã pace bãietului, moºule, zise un humuleºteam de-ai noºtri, cã-i feciorul lui ªtefan a Petrei, gospodar de la noi din sat, ºi þi-i gãsi beleaua cu dânsul pentru asta ... (Ion Creangã) 2. Identificaþi formele accentuate ºi neaccentuate ale pronumelui personal, specificând genul, numãrul, cazul ºi funcþia sintacticã. Explicaþi ortografia acestor forme. Atunci îl îmbrãþiºã groaza, din ce în ce mai stins ºi mai sãlbatic, îngheþându-i sângele. ªi în vreme ce groaza îl tortura, mintea lui cãuta sã o alunge... cu dezgustul de viaþa aceasta pe care el însuºi,conºtiinþa lui împãcatã a azvârlit-o ...numai groaza rãmânea sfidãtoare, stãpânitoare, ºoptindu-i în suflet un singur cuvânt, în faþa cãruia se sfarmã tot ... (L. Rebreanu) 3. Analizaþi dativele posesive din textele urmãtoare ºi arãtaþi pe lângã ce parte de vorbire stau: a) Cu degetele-i vântul loveºte în fereºti, Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveºti, 72
ª-atuncea dinainte-mi prin ceaþã parcã treci ... (M. Eminescu) b) Calul-i alb, un bun tovarãº, Înºeuat aºteapt-afarã. (M. Eminescu) 4. Alcãtuiþi propoziþii în care sã aparã pronumele personale: noi, el, ea, voi, eu, tu însoþite de pronumele de întãrire corespunzãtoare. 5. Analizaþi pronumele relative, pronumele interogative ºi adjectivele interogativ-relative din textele urmãtoare: a) Dar pe mire cum îl cheamã, Cine-i el ºi-al cui? N-auziºi de sturz, bagsamã! Pânã ºi împãratul ºtie. ªi-i bogat? Ce-i pe câmpie, Tot ce vezi, i-al lui! (G. Coºbuc) b) Ce cereai în petiþie? Nu ceream nimic. Cum? Nu era petiþia mea. Daa cui? A unui prieten. Care prieten? Unul Ghiþã Vasilescu. (I.L. Caragiale) 6. Cãutaþi câte douã expresii populare ºi locuþiuni verbale în care pronumele o sã aibã o valoare neutrã. 7. Construiþi câte douã propoziþii în care pronumele lui, ei, lor sã fie la cazul genitiv ºi la cazul dativ. Arãtaþi ce cuvinte determinã ºi ce funcþie sintacticã au. 8. Construiþi câte douã propoziþii în care sã se afle substantivele poezie ºi operã la genitiv sau dativ singular, precedate de adjective demonstrative, apoi urmate de adjective demonstrative. Arãtaþi cum se face acordul. 9. Construiþi enunþuri care sã conþinã grupurile: ce-l, ce-i, ce-a, ºi cel, cei, cea. Analizaþi-le. 10. Daþi câte un exemplu, în propoziþii, în care pronumele nehotãrâte; orice, oricât, atât, cutare sã fie folosite la nominativ ºi genitiv singular. 11. Analizaþi pronumele din proverbul:Spune-mi cu cine te însoþeºti, ca sã-þi spun cine eºti.
73
12. Alcãtuiþi propoziþii în care o sã aibã urmãtoarele valori: articol nehotãrât, pronume personal, numeral cardinal, adjectiv pronominal nehotãrât, interjecþie, sã intre în componenþa viitorului popular. 13. Alcãtuiþi propoziþii în care cuvântul lui sã aibã valori morfologice diferite. 14. Treceþi pronumele din paranteze la genul, numãrul ºi cazul cerute de regulile acordului sau ale funcþiilor sintactice. Precizaþi felul lor: A (care) dintre colegele voastre este aceastã carte? I-ai mulþumit (cine) trebuia? Ale (care) dintre prietenii tãi sunt aceste cãrþi? (Cine) ai primit aceste cãrþi? (Cine) i-ai dat caietul tãu? 15. Arãtaþi care dintre cele douã forme sau construcþii subliniate este corectã ºi rescrieþi-o pe aceasta, pãstrând enunþurile de mai jos: a) I-am telefonat unei prietene a mele/ ale mele. b) Ofer o carte interesantã dragii/ dragei mele colege. c) Am ascultat o conferinþã al cãrei/ al cãrui subiect a fost interesant. 16. Construiþi propoziþii cu pronumele personal de pers. a III-a, masculin, singular în cazurile: acuzativ, cu funcþia de complement, atribut, nume predicativ; genitiv, cu funcþia de atribut ºi nume predicativ. 17. Faceþi acordul corect al pronumelui relativ care din enunþurile urmãtoare: Este un prieten ........ i-am fãcut mult bine. (care) Este o cunoºtinþã ........ i-am fãcut mult bine (care) Sunt niºte bãtrâni .......... le-am fãcut mult bine. (care) 18. Scrieþi forma corectã, cerutã de context, a cuvintelor din parantezã. Indicaþi valoarea morfologicã a acestora (a formelor corecte): Ai vãzut pasãrea (acela)? Mi-a spus ea (însuºi) totul acum. M-am întors la (aceleaºi) orã. V-a dat vouã (însumi) cartea. 19. Scrieþi corect grupul de pronume - verb auxiliar din exemplele: Nu (ia) venit ideea sã ia metroul ºi a întârziat. Nu (iam) spus cã vreau sã-i duc ce i-am promis. (Neam) convins cã omul acela nu era neam cu noi. (Mam) gândit la tine în seara aceea.
74
NUMERALUL 1. Felul 2. Valoarea morfologicã 3. Genul 4. Numãrul 5. Cazul (precedat de prepoziþie, locuþiune prepoziþionalã, articol posesiv) 6. Funcþia sintacticã Felul. Numeralele sunt douã feluri: cardinale ºi ordinale. Numeralele cardinale sunt: a) propriu-zise: una, unu, doi, ºapte, treizeci, o sutã etc. b) multiplicative: întreit, înzecit, înmiit, dublu, triplu etc. c) distributive: câte unul, câte doi etc. d) colective: amândoi, tustrei, tuspatru etc. e) fracþionare: trei pe patru, jumãtate, sfert, zece la sutã, a patra parte, pe din douã etc. f) adverbiale: o datã, de douã ori, de ºase ori etc. Numeralele ordinale sunt: a) propriu-zise: primul, al doilea, al treilea etc. b) adverbiale: prima datã, prima oarã, a doua oarã. Numeralele ordinale adverbiale sunt considerate de Gramatica Academiei locuþiuni adverbiale. 1. Numeralul cardinal În numim cardinal pentru cã stã la baza formãrii tuturor celorlalte numerale. numeral numeral numeral cardinal ordinal distributiv trei al trei - le - a câte trei art. posesiv numeral cardinal
adverb numeral cardinal art. hot.
particulã adverbialã 75
Numeralele cardinale propriu-zise sunt simple ºi compuse: Simple: unu pânã la zece, sutã, mie, milion, miliard, bilion; Compuse: de la unsprezece în sus în afarã de cele menþionate. Reþineþi! a) Se scriu ºi se pronunþã corect numeralele: paisprezece, ºaisprezece, ºaizeci, optsprezece, cincisprezece, cincizeci. b) Numeralele cardinale de la unu la nouãsprezece se leagã direct de substantivul pe care îl însoþesc: trei elevi, douã cãrþi, paisprezece studenþi, comportându-se ca niºte adjective. c) De la douãzeci în sus, numeralele cardinale se comportã ca niºte substantive ºi se leagã de substantivele pe care le însoþesc prin prepoziþia de: douãzeci ºi opt de elevi, o sutã optzeci ºi nouã de cãrþi etc. d) Raportul de genitiv, de la doi în sus se exprimã cu ajutorul prepoziþiei a (Numai lucrãrile a doi copii au fost corectate), sau articolul demonstrativ cel (Manevrele celor patru unitãþi militare încep mâine.) Raportul de dativ se exprimã cu ajutorul prepoziþiei la (Am dat caiete la cinci copii), sau articolul demonstrativ cel (Am distribuit manualele numai celor opt elevi.) e) Prin articulare numeralul devine substantiv (Am luat un opt la geografie. Treiul de la fizicã l-a supãrat pe tata. Cei doi au plecat.) 2. Numeralul ordinal Seria numeralelor ordinale începe cu întâiul, cel dintâi, întâia, cãrora li se alãturã sinonimele neologice primul, prima ºi se sfârºesc cu adjectivul ultimul sau locuþiunea adjectivalã cel din urmã. Ca numeral ordinal s-a folosit ºi primar, pãstrat astãzi numai în expresiile: vãr primar, timpuri primare etc. Funcþiile sintactice: 1. Numeralele cu valoare adjectivalã sunt atribute adjectivale. 2, Numeralele cu valoare adverbialã sunt complemente circumstanþiale de mod sau de timp. 3. Numeralele cu valoare substantivalã au funcþia sintacticã a substantivelor. Reþineþi! Numeralele pot fi ºi subiecte ºi nume predicative ºi atribute ºi complemente (vezi exemplele de la Sintaxa propoziþiei). Exprimarea datei 1. Pentru prima zi a lunii se foloseºte numeralul ordinal propriu-zis: întâi ianuarie, în timp ce toate celelalte zile ale lunii sunt desemnate prin numerale cardinale: ºapte ianuarie, zece februarie. 76
2. Normele literare au stabilit pentru 2 ºi compusele 12,22 forma de feminin: douã ianuarie, douãsprezece martie, douãzeci ºi douã iulie, pe când compusele lui unu apar în forma de masculin: douãzeci ºi unu mai. 3. Numeralele (cardinale ºi ordinale) pot fi ortografiate ºi cu cifre arabe sau romane: 24 de elevi, clasa a VIII-a, secolul al XIX-lea etc. Ortografia ºi ortoepia numeralului a) Numeralele colective amândoi, amândouã au la genitiv-dativ numai formã de plural, corect fiind amândurora. b) De la douãzeci înainte, numeralul cardinal se leagã obligatoriu, prin prepoziþie de substantivul pe care-l însoþeºte (20 de studenþi, 20 de lei). Se admite omiterea prepoziþiei în cazurile când substantivul care urmeazã dupã cifrã apare abreviat: 25 kg, 40 km. c) Folosit dupã substantiv, numeralul întâi nu se articuleazã: clasa întâi, banca întâi. Când precedã substantivul sau apare singur, se articuleazã: întâia clasã, întâia bancã, întâiul venit. Numeralul ordinal întâi, scris cu cifre romane, se noteazã corect astfel: clasa I, banca I. d) Numeralele primul, întâiul la numãrul plural se scriu cu doi i dacã se aflã în faþa unui substantiv de genul masculin: primii studenþi, întâii absolvenþi. e) Numeralul unu se scrie fãrã articol, spre deosebire de pronumele nehotãrât: unul. f) Numeralul adverbial o datã se scrie în douã cuvinte, fiind format din numeralul o ºi substantivul datã. A fost odatã ca-n poveºti ... (adverb, cândva) A citit o datã ºi a înþeles. (numeral) 1 Decembrie este o datã importantã. (substantiv) g) Se scrie ºi se pronunþã corect: ºaisprezece, paisprezece, ºaptesprezece, optsprezece, nouãsprezece. Luaþi aminte! Cifrele romane sunt urmãtoarele: I (1), II (2), III (3), IV (4), V (5), VI (6), VII (7), VIII (8), IX (9), X (10), XI (11), XII (12), XIII (13), XIV (14), XV (15), XVI (16), XVII (17), XVIII (18), XIX (19), XX (20), XXX (30), XL (40), L (50), LX (60), LXX (70), LXXX (80), XC (90), C (100), CD (400), D (500), DC (600), CM (900), M(1000), MC (1100) etc. b) În afarã de numeral, existã ºi alte cuvinte aparþinând altor pãrþi de vorbire care exprimã ideea de numãr: substantive (grup, mulþime, noian, puzderie), adjective (considerabil, mulþi, puþini, singur, unic) pronume ºi adjective pronominale (câþi, câþiva, unii). Acestea nu sunt numerale, 77
deoarece nu exprimã o cantitate numericã hotãrâtã ºi nu formeazã serii fixe, crescãtoare sau descrescãtoare. Exerciþii 1. Analizaþi numeralele din textele urmãtoare: a) ...ºi atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amândoi priveau la cei doi copilaºi, cãci doi erau acum, iarã bãtrâna privea la câteºipatru ºi se simþea întineritã, cãci avea un ginere harnic, o fatã norocoasã, doi nepoþei sprinteni, ... (I. Slavici) b) ... unde sunt mii ºi mii de porci trebuie sã fie sute de turme, ºi fiecare turmã are câte un pãstor ºi fiecare pãstor e ajutat de cãtre doi-trei bãieþi ... (I. Slavici) c) Iar marþi dimineaþa, puse tarniþele ºi desagii pe cai ºi legându-i frumuºel cu cãpãstru: pe cel de-al doilea de coada celui dintâi, pe cel de-al treilea de coada celui de-al doilea, pe cel de-al patrulea de coada celui de-al treilea ... (I. Creangã) 2. Explicaþi cu ajutorul numeralului trei cã numeralul cardinal intrã în componenþa tuturor celorlalte tipuri de numerale. 3. Formulaþi câte douã propoziþii cu fiecare din numeralele cardinale; propriu-zis, colectiv, multiplicativ, distributiv, adverbial, fracþionar. 4. Construiþi enunþuri în care sã aparã urmãtoarele construcþii numerale: o sutã ºi ceva, cu câte cinci, treizeci ºi mai bine, câte doi, doi, o datã pe an. 5. Formulaþi enunþuri în care sã se afle numeralele paisprezece, ºaisprezece, ºaptesprezece cu valoare adjectivalã, la cazul genitiv sau dativ, precedate de articolul cei, cele. 6. Construiþi o propoziþie în care sã se afle numeralul amândoi cu valoare adjectivalã la cazul genitiv, ºi o altã propoziþie în care acelaºi numeral, la cazul dativ, sã aibã valoare substantivalã. Analizaþi aceste numerale morfologic ºi sintactic. 7. Construiþi enunþuri în care sã se afle numeralul adverbial o datã ºi adverbul odatã (cu sensul de odinioarã). 8. Construiþi enunþuri în care sã arãtaþi în ce secole au domnit Mircea cel Bãtrân, ªtefan cel Mare, Vlad Þepeº, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan-Cuza. 9. Alcãtuiþi enunþuri în care cuvântul un sã aibã urmãtoarele valori morfologice: numeral cardinal, articol nehotãrât, adjectiv pronominal nehotãrât. 78
10. Analizaþi sintactic ºi morfologic cuvintele subliniate din urmãtoarele propoziþii: a) ªase elevi pleacã în tabãrã. b) Au participat la excursie douãzeci de copii. c) Celor douãzeci ºi cinci de participanþi li s-a dat echipament nou. 11. Construiþi propoziþii în care sã aparã patru numerale diferite, care sã îndeplineascã urmãtoarele funcþii sintactice: complement direct, atribut adjectival, complement circumstanþial de mod, subiect. 12. Scrieþi cu litere urmãtoarele cifre: 14, 15, 24, 35, 98, 106, 184, 349, 1002, 1562, 1998. 13. Precizaþi valoarea morfologicã a cuvintelor subliniate: Am primit o cantitate îndoitã de struguri. Am descoperit o hârtie îndoitã. Bunica mergea îndoitã de spate. 14. Numeralele ordinale corespunzãtoare cardinalelor o sutã, o mie, au la masculin formele: a) al o sutãlea, al o mielea b) al sutãlea, al mielea.
79
VERBUL 1. Felul 2. Conjugarea 3. Diateza 4. Tranzitivitate 5. Modul
6. Timpul 7. Persoana 8. Numãrul 9. Funcþia sintacticã 10. Valoarea stilisticã
Verbul este partea de vorbire flexibilã care exprimã acþiunea, starea, existenþa, posesia, necesitatea, posibilitatea, dorinþa. I. Clasificarea verbelor A. Felul verbelor 1. Verbe predicative - au capacitatea de a îndeplini singure funcþia sintacticã de predicat când se aflã la un mod personal. Noi mergem. Voi veþi construi o barcã. Copiii cântã. 2. Verbele nepredicative nu au înþeles de-sine-stãtãtor ºi nu pot forma singure predicatul, având nevoie de un nume predicativ sau o propoziþie predicativã. În categoria verbelor nepredicative sunt incluse verbele copulative ºi cele auxiliare. a) Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ieºi, a se face, a se preface, a rãmâne, a ajunge (toate au sensul a deveni, a se transforma), a pãrea, a însemna, a se numi (a se chema), a întruchipa, a reprezenta. Cu excepþia verbului a deveni (folosit doar ca verb copulativ), toate celelalte, în funcþie de context, pot fi verbe predicative sau copulative. b) Verbele auxiliare: (ajutã la formarea modurilor ºi a timpurilor compuse, precum ºi a diatezei pasive): a fi, a avea, a vrea. Prezentãm, în continuare, comparativ unele verbe care, la aceleaºi moduri, sunt predicative sau nepredicative. a fi: copulativ: personal: Sandu este student. impersonal: Este posibil a întârzia. predicativ: personal: În oraº sunt multe blocuri. impersonal: Ce este? (se întâmplã?) - a pãrea: copulativ: personal: Soarele pare minge de foc. predicativ: impersonal: Pare (se pare) a ploua. 80
plecat. /
a se pãrea: predicativ: impersonal: Se pare 1 / cã trenul a
2
copulativ: impersonal: Ei mi se par neinstruiþi. În locuþiunile verbale: a (-i) pãrea rãu, a (-i) pãrea bine, însoþit de un pronume personal formã neaccentuatã în dativ, verbul a pãrea este predicativ ºi îndeplineºte funcþia de predicat verbal împreunã cu adverbele rãu, bine. (Îmi pare rãu. Îmi pare bine.) Aceste locuþiuni verbale cer o completivã indirectã. Îmi pare bine 1/ cã ai reuºit la examen. 2/ P = PP; P2 = CI. a ieºi predicativ: Am ieºit pe uºã. copulativ: Dupã terminarea facultãþii a ieºit medic. a ajunge predicativ: A ajuns la garã. copulativ: A ajuns avocat. a se face predicativ: El se face la dreapta. copulativ: Mircea se face arhitect. a rãmâne copulativ personal: El rãmâne repetent. impersonal: Rãmâne stabilit 1/ sã ne vedem la film.2/ predicativ: personal: El va rãmâne în clasã. impersonal: Rãmâne 1/ sã mai verificãm bilanþul.2/ a însemna copulativ: A munci înseamnã a te depãºi. predicativ: Ai însemnat greºelile într-un carnet? B. Clasificarea verbelor dupã posibilitatea de a fi urmate de un complement direct. a) Tranzitive care pot evea complement direct: a da, a ºti, a scrie, a citi, a traduce, a viziona, a vedea etc. b) Intranzitive - care nu pot avea complement direct: a merge, a exista, a se gândi, a pleca, a se teme, a se mira. Unele verbe pot fi tranzitive, dar ºi intranzitive, în funcþie de context: Radu a adormit imediat din cauza oboselii. (intranzitiv) Mama ºi-a adormit fetiþa, spunându-i o poveste. (tranzitiv) C. Clasificarea verbelor dupã referirea la persoanã a) Personale care au subiect identificabil cu o persoanã sau cu un obiect (El scrie. Trenul porneºte. Mã doare capul). b) Unipersonale (prin formã) ºi impersonale (prin conþinut) Aceste verbe întotdeauna sunt la persoana a III-a singular ºi nu au subiect. verbe care aratã fenomene ale naturii: a ploua, a fulgera, a ninge, a burniþa, a tuna, a se însera, a se înnora. 81
verbe care se folosesc numai la persoanele a III-a singular ºi a III-a plural, dar au ºi subiect: a lãtra, a oua, a mieuna, a rage, a behãi, a necheza (unipersonale) verbe impersonale provenite din verbe active personale, însoþite de pronume personale în dativ sau acuzativ: a-l interesa, a-l pasiona, a-l enerva, a-i plãcea, a-i conveni, a-i rãmâne. verbe care pot primi o propoziþie cu rol de subiect: a se întâmpla, a se cuveni, a se cãdea, a se pãrea. alte verbe impersonale: a trebui, a reieºi, a rezulta etc. Trebuie1/ sã respectãm legile. 2/ P1 = PP; P2 = SB . Se cuvine 1/ sã ne comportãm civilizat. 2/ P1 = PP; P2 = SB. În fraza: Noi 1/ trebuie 2/ sã plecãm 1/, subiectul noi nu este al predicatului trebuie care este impersonal, având ca subiect o propoziþie subiectivã, ci al predicatului sã plecãm. Verbul a trebui fiind impersonal prin conþinut, ºi unipersonal prin formã, nu poate apãrea cu flexiune de persoanã ºi numãr (trebuiesc, trebuieºte, trebuiþi, trebuiam ...). Formele personale ale verbului a trebui (gramatical incorecte) le întâlnim în construcþia viitorului popular (o sã trebuiascã), sau în textele literare (trebuiau sã poarte un nume). c) Expresii verbale impersonale: sunt formate din verbul copulativ a fi + un adverb sau o locuþiune adverbialã de mod cu rol de nume predicativ: e bine, e rãu, e uºor, e lesne, e de mirare, e adevãrat, e necesar, e sigur, e inutil etc. Dupã aceste construcþii urmeazã o subordonatã subiectivã: Este uºor 1/ sã porniþi.2/ d) Locuþiunile verbale sunt grupuri de cuvinte cu înþeles unitar, care au valoarea unui verb. Într-o locuþiune verbalã este absolut obligatorie prezenþa unui verb: a bãga de seamã (a observa), a-ºi aduce aminte (a-ºi aminti), a sta de veghe (a veghea), a da de gol (a deconspira). Valorile gramaticale ale verbului a fi a) verb predicativ: Maria este acasã. - aratã existenþa b) verb auxiliar: Aº fi mers la film. - ajutã la formarea condiþionalului optativ perfect Tu eºti lãudat de profesor. - ajutã la formarea diatezei pasive c) verb copulativ: Ei sunt harnici. - verb de legãturã, nu aratã existenþa Nu întotdeauna verbul a fi+ un participiu formeazã diateza pasivã. Fereastra este deschisã de Ionel. În timpul pauzei fereastra este deschisã.
82
II. CONJUGAREA VERBELOR Dupã sufixul infinitivului scurt, care se numeºte caracteristicã a conjugãrii, verbele se grupeazã în patru conjugãri: Conjugarea I în -a: a cãuta, a desena, a linia; Conjugarea în a II-a în -ea: a vedea, a pãrea, a avea; Conjugarea a III-a în -e: a trece, a zice, a spune; Conjugarea a IV-a în -i / î: a citi, a coborî, a iubi, a urî. III. DIATEZA Este o categorie gramaticalã specificã verbului care exprimã raportul dintre subiect, verb ºi obiect. a) Diateza activã aratã cã acþiunea este sãvârºitã de subiectul gramatical. Acþiunea verbului poate trece asupra unui complement direct, dacã acesta este tranzitiv. Ex: Mihai udã florile. S V O Sunt însã la diateza activã ºi verbe intranzitive. Ex: Copilul aleargã. b) Diateza pasivã aratã cã subiectul gramatical suportã acþiunea fãcutã de complementul de agent (exprimat sau subînþeles) Ex: Para a fost mâncatã de copil. S V O Diateza pasivã se formeazã din formele auxiliare ale verbului a fi la modurile ºi timpurile corespunzãtoare, plus participiul verbului de conjugat la forma variabilã. Ex: Eu sunt lãudat (lãudatã). Construcþia pasivã nu trebuie sã se confunde cu predicatul nominal. Ex: Haina este purtatã (uzatã) = predicat nominal. Corabia este purtatã de valuri = predicat verbal c) Diateza reflexivã aratã cã subiectul participã intens la acþiune. El se gândeºte la examen. S V O Verbele de la diateza reflexivã sunt însoþite întotdeauna de pronumele reflexiv în acuzativ sau dativ. Pronumele reflexive, ca semn al diatezei reflexive, nu au funcþie sintacticã, iar în analiza gramaticalã se iau împreunã cu verbul, intrând în alcãtuirea predicatului. Reflexivul este de trei feluri: a) dinamic, care exprimã acþiunea fãcutã cu participarea intensã a subiectului (a se gândi, a-ºi bate joc, a-ºi uita, a-ºi închipui); b) impersonal, cu subiectul neexprimat (se pare, se spune, se zice). Aceste reflexive cer o subiectivã. 83
Nepersonale Nepredicative
Personale Predicative
c) reflexiv-pasiv (subiectul gramatical suferã acþiunea fãcutã de cineva). Ziarele se vând la magazin (sunt vândute). III. Modurile ºi timpurile verbului Moduri Timpuri - prezent 1. Indicativ - imperfect - perfect simplu - perfect compus - mai mult ca perfect - viitorul simplu - viitorul anterior 2. Conjunctiv - prezent - perfect 3. Condiþional-optativ
- prezent - perfect
4. Imperativ
- afirmativ - negativ
1. Infinitiv
- prezent - perfect
2. Gerunziu 3. Participiu 4. Supin
Verbele la modurile personale sau predicative îndeplinesc funcþia sintacticã de predicat verbal. Funcþiile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale Modul infinitiv a) subiect: A citi este o plãcere. b) nume predicativ: A studia înseamnã a citi cu atenþie. c) atribut verbal: Condiþia de a învãþa ne este asiguratã. d) complement direct: ªtie a învãþa. e) complement indirect: El se teme a învãþa înotul. 84
f) complement circumstanþial de mod: A plecat la ºcoalã fãrã a învãþa lecþiile. g) complement circumstanþial de timp: Înainte de a pleca îmi verific bagajele. h) complement circumstanþial de scop: Mergem spre a culege cireºe. Modul gerunziu Modul gerunziu exprimã acþiunea în desfãºurare, fãrã referire precisã la momentul vorbirii. Verbele la gerunziu pot fi: a) nume predicativ: Eforturile colegilor sunt crescânde. b) atribut verbal: Coºurile fumegând se vãd departe. c) atribut adjectival (când este acordat cu substantivul determinat): Am vãzut un morman de cãrãmizi fumegânde. Scrie declaraþia cu o mânã tremurândã. d) complement direct: Aud strigând. e) Complement indirect: M-am sãturat aºteptând. f) complement circumstanþial de timp: Plimbându-mã prin poianã, am zãrit o veveriþã. g) complement circumstanþial de mod: Aleargã mâncând pãmântul. h) complement circumstanþial condiþional: Învãþând zilnic, aº câºtiga mult. Modul participiu Este modul care, sub formã de adjectiv, denumeºte acþiunea sãvârºitã de un obiect. Participiul þine de verb ºi de adjectiv, având trãsãturi specifice fiecãrei categorii. Verbele la participiu pot avea funcþii sintactice de: a) nume predicativ: El este pregãtit pentru concurs. b) atribut adjectival: Elevul disciplinat este lãudat. Participiul ca verb este invariabil ºi intrã în structura formelor variabile compuse: indicativ perfect compus, viitor anterior, conjunctiv perfect, optativ perfect, infinitiv perfect (a fi cãutat). Participiul ca formã variabilã intrã în componenþa diatezei pasive. Ex: Eu sunt lãudat (lãudatã); Ei sunt lãudaþi; Ele sunt lãudate. Modul supin Supinul denumeºte acþiunea verbalã, arãtând scopul, destinaþia sau provenienþa. El are valoare ºi de substantiv verbal, dar ºi de verb. Poate avea urmãtoarele funcþii sintactice: 85
a) subiect: E greu de cosit. b) nume predicativ: Grâul este de mãcinat. c) atribut verbal: Aceasta este o secure de tãiat lemne. d) complement direct: A terminat de citit. e) complement indirect: S-a apucat de sãpat grãdina. f) complement circumstanþial de scop: Am plecat la cosit iarba. g) complement circumstanþial de loc: Se gãseau la secerat. Participiul si supinul se pot substantiviza: Acest pescuit a fost minunat. Am fost la un pescuit. Pescuitul este interzis. Cel pescuit era mort. Ortografia ºi ortoepia verbului 1. Verbele: a pãrea, a tãcea, a cãdea, sunt de conjugarea a II-a: folosirea lor la conjugarea a III-a este incorectã (a pare, a tace, a cade). 2. Verbele: a rãmâne, a umple de conjugarea a III-a, sunt folosite, în mod greºit, la conjugarea a II-a (a rãmânea, a umplea). 3. Verbele de conjugarea a IV-a terminate la infinitiv în -î, se scriu ºi se pronunþã corect astfel: (eu) hotãrãsc, (tu) hotãrãºti, (el) hotãrãºte, (noi) hotãrâm, (voi) hotãrâþi, (ei) hotãrãsc. La conjunctiv prezent este corectã forma: (el, ei) sã hotãrascã. 4. Verbele neologice, de conjugarea I, care se terminã în -a dupã e, u (perpetua, crea, diminua, agrea etc.) formeazã persoana a III-a singular ºi plural la prezentul indicativ cu sufixul -eazã nu -azã sau -iazã, iar gerunziul cu -ând, nu cu -ind. (eu) creez, agreez, diminuez. (el, ei) creeazã, agreeazã, diminueazã. creând, agreând, recreând. 5. Verbul a fi are la modul imperativ urmãtoarele forme: afirmativ negativ a II-a sg. fii! nu fi! a II-a pl. fiþi! nu fiþi! Excepþie: a pustii, a se sfii (nu pustii!, nu te sfii!) 6. Verbele a da ºi a sta au la conjunctiv, prezent, persoana a III-a formele: sã dea, sã stea. 7. Verbul a usca are la indicativ prezent formele: usuc, usuci, usucã, uscãm, uscaþi, usucã. 8. Când verbele la modul gerunziu se rostesc cu pronume personale neaccentuate (exceptându-l pe o), primesc la sfârºit vocala u: vãzându-i, legându-l.
86
10. Valoarea stilisticã a verbului În operele literare în care sunt evocate pagini din trecutul istoric, sau fapte din viaþa autorului, sau a unui personaj, timpul perfect, care are rolul de a indica acþiunile trecute, cedeazã locul prezentului. Se procedeazã astfel pentru ca acþiunea sã devinã mai dinamicã, mai impresionantã, iar cititorul sã trãiascã faptele ca ºi când s-ar derula în faþa ochilor sãi, ca ºi cum ar fi el însuºi pãrtaº la acestea. Avem de-a face cu prezentul istoric, numit ºi prezent dramatic. Exemple evidente ne oferã Românii supt Mihai-Voievod Viteazul de Nicolae Bãlcescu, Amintiri din copilãrie de I. Creangã, Paºa Hassan de G. Coºbuc, descrierea bãtãliei de la Rovine din Scrisoarea III de M. Eminescu. Citãm o strofã din poezia Paºa Hassan: Dar iatã-l! E vodã, ghiaurul Mihai; Aleargã nãvalã nebunã. Cutreierã câmpul, tãind de pe caiEl vine spre paºã: e groazã ºi vai, Cã vine furtunã. Desprindem din Capra cu trei iezi de I. Creangã un pasaj pentru a ilustra prezentul dramatic, fragment comentat de academicianul Iorgu Iordan în monumentala lucrare Stilistica limbii române: ªi-aºa zicând pune poalele-n brâu, îºi suflecã mânecile, aþâþã focul ºi s-apucã de fãcut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pascã cu smântânã ºi cu ouã, ºi fel de fel de bunãtãþi. Apoi umple groapa cu jãratic ... Merge ea cât merge prin codru, pânã ce dã de-o prãpastie grozavã ºi pe-o tihãranie dã cu crucea peste lup. Imaginea caprei, cu tot ce face ea în aceastã scenã este de o vioiciune cu adevãrat dramaticã: vedem personajul miºcându-se ºi sãvârºind diverse acþiuni sub ochii noºtri. ªi aceasta fiindcã povestitorul însuºi vede pe caprã la lucru ... Este ca ºi cum ar fi participat într-adevãr la pregãtirea praznicului pentru pomenirea bieþilor iezi mâncaþi de lup ... (I. Iordan, Stilistica limbii române, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti 1975, pag.131). Verbele la participiu ºi gerunziu, folosite cu sensul figurat, au valoare stilisticã de epitet: a) În odãiþa-ntunecatã E frig ... Eu, zgribulit din pat, Ascult viforniþa turbatã ªi-adorm cu gândul fermecat ... (ªt. O. Iosif) b) Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mânã tremurândã (M. Eminescu) 87
Verbele onomatopeice au un rol stilistic deosebit: Durduind soseau cãlãrii ca un zid înalt de suliþi! (M. Eminescu) Cu ajutorul personificãrii, lucrurile, plantele, animalele dobândesc însuºiri omeneºti: a) Este Jiul, puternicul Jiu, care se zbate ºi strigã, sugrumat între douã stânci uriaºe ce vor sã-i aþie calea ... (Al. Vlahuþã) b) Un vânt de searã aprins sãrutã cerul la apus ºi-i scoate ruji de sânge pe obraz (L. Blaga) c) Un vânt rãzleþ îºi ºterge lacrimile reci pe geamuri. Plouã. (L. Blaga) d) Sus în brazii de pe dealuri Luna-n urmã þine strajã, Iar izvorul, prins de vrajã, Rãsãrea sunând din valuri. (M. Eminescu) Repetiþia verbului redã intensitatea, repeziciunea sau timpul îndelungat al desfãºurãrii acþiunii: a) Mircea însuºi mânã-n luptã vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcã totul în picioare. (M. Eminescu) b) Plouã, plouã, plouã ... Vreme de beþieªi s-asculþi pustiul Ce melancolie! Plouã, plouã, plouã ... (G. Bacovia) Exerciþii jos: Verbul
1. Analizaþi verbele din textele urmãtoare conform tabelului de mai Felul (tranzitiv, intranzitiv)
Conjugare Diatezã Mod Timp Pers. Numãr
Funcþie sintacticã
a) <
>, îºi zise Ghiþã, când îi vãzu sãrind din cãruþã ºi privind împrejur, ca unii ce au mai fost pe aici ºi acum nu gãsesc nici locul, nici oamenii, ca odinioarã. Ei întrebarã dacã n-a fost Sãmãdãul pe acolo, puserã sluga sã deshame caii, sã-i adape ºi sã le deie ovãz, apoi intrarã, bãurã cât trei inºi la un loc ºi plecarã ... (I. Slavici - Moara cu noroc) 88
b) Lizuca o mai vãzu numai o clipã prãbuºindu-se nãpraznic spre tufãriºuri. ªtiu eu cã Patrocle nu se teme de nimica! zâmbi ea. Se auzi glasul cãþelului, rãsunãtor din pãdure. Patrocle! strigã fetiþa; nu mã lãsa singurã. ªi scoþând capul din scorburã, duduia Lizuca aºteaptã, în tãcerea cuprinsului întoarcerea tovarãºului ei. Îl auzi într-un târziu venind: tip-tip. (M. Sadoveanu) c) În mijlocul lui se gãsi o icoanã pe care ciobanul o aduse la biserica satului; dar noaptea aceeaºi viziune i se arãtã poruncindu-i sã facã o bisericã în locul unde a fost copacul; mergând la acel loc gãsi iarãºi icoana ce dispãruse din bisericã. (Gr. Alexandrescu) 2. Alcãtuiþi fraze cu urmãtoarele expresii verbale impersonale: e posibil, e greu, e bine, e uºor. 3. Sã se alcãtuiascã propoziþii în care verbul a da sã fie la cele trei diateze verbale. 4. Rescrieþi forma corectã din perechile de verbe de mai jos: trebuim sã învãþãm - trebuie sã învãþãm; creiez - creez, acoper acopãr, þin - þiu, sãrim - serim, aprinz - aprind, invocã - invoacã, nu fii atent nu fi atent, fi atent - fii atent. 5. Construiþi câte o propoziþie în care verbele; a fi, a pãrea, a ajunge sã fie verbe predicative. Indicaþi funcþia lor sintacticã. 6. Construiþi enunþuri prin care sã ilustraþi valorile verbului a fi. 7. Alcãtuiþi propoziþii prin care sã ilustraþi funcþiile sintactice posibile ale unui verb la modul infinitiv. 8. Alcãtuiþi trei propoziþii în care verbul a aprecia sã fie, pe rând, la cele trei diateze. 9. Formaþi cinci locuþiuni verbale cu verbul a duce ºi alcãtuiþi cu ele diferite enunþuri. 10. Alcãtuiþi propoziþii în care verbul la modul gerunziu cãutând sã fie, pe rând, complement direct, complement indirect, complement circumstanþial de timp. 11. Alcãtuiþi propoziþii în care verbul la modul infinitiv a învãþa sã fie, pe rând, nume predicativ, subiect, atribut, complement direct, complement indirect, complement circumstanþial de timp. 12. Formaþi persoana a II-a singular de la indicativ prezent pentru verbele: a veni, a reþine, a þine, a scrie, a ºti. 13. Scrieþi formele de gerunziu ale urmãtoarelor verbe: a ºti, a fi, a învia, a agrea, a crea, a devia, a continua. Introduceþi-le în propoziþii. 14. Alcãtuiþi enunþuri în care verbele: a fi, a rãmâne, a însemna sã fie folosite cu valoarea predicativã ºi copulativã. 89
15. Arãtaþi ce deosebire este între ia, iau ºi i-a i-au din exemplele: Flavius ia o notã bunã. Studenþii harnici iau note mari. Lui Marius i-a plãcut spectacolul. Lui i-au plãcut ºi alte piese de teatru. 16. Construiþi propoziþii în care verbul a învãþa la modul supin, sã fie pe rând: subiect, nume predicativ, atribut verbal, complement direct, complement indirect. 17. Construiþi trei enunþuri prin care sã ilustraþi valorile morfologice ale verbului a rãmâne. 18. Alcãtuiþi câte o propoziþie cu verbul a doborî la timpul viitor ºi la modul condiþional-optativ prezent ºi perfect, diateza pasivã. 19. Construiþi câte o propoziþie cu predicatul exprimat prin verbul a crea la toate persoanele timpului prezent, la singular ºi plural. Explicaþi ortografia acestor forme. 20. Construiþi câte o propoziþie cu predicatul exprimat prin verbul a îngriji la perfectul compus, persoana I singular, urmat de pronumele personal neaccentuat de persoana a III-a singular, feminin. Explicaþi ortografia. 21. Formulaþi scurte enunþuri cu predicatul exprimat prin verbul a fãgãdui la perfectul compus cu forma directã, precedat de douã pronume neaccentuate (mi ºi l, i ºi l, þi ºi i, li ºi le) ºi rescrieþi fiecare propoziþie, punând verbul la forma inversã. 22. Construiþi enunþuri în care verbele a preface, a reþine, a strãbate sã fie folosite la modul gerunziu, urmate de pronumele -i. 23. Transformaþi structurile de mai jos în forme verbale inverse: te rog, ai ascultat, au dorit, sã se opreascã, le-ar auzi, ne-ar gãsi, vor cãuta, s-a pãcãlit, i-aþi întâlnit, le-aþi primit, aº citi, m-aº jelui. 24. Puneþi verbele: a se feri, a se grãbi, a se scula, a se sui, la modul imperativ afirmativ. 25. Alegeþi formele corecte ale urmãtoarelor verbe la modul indicativ, persoana a III-a singular ºi plural: atribuie - atribui - atribuiesc, contribui - contribuie - contribuiesc, dezvãluie - dezvãlue - dezvãluiesc, trebuie - trebue - trebuiesc. 26. Conjugaþi verbele a coase ºi a cosi la indicativ, timpurile prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, la persoana a III-a singular. 27. Treceþi verbele de mai sus la: conjunctiv prezent, condiþionaloptativ prezent, gerunziu, participiu. 28. Alegeþi formele de imperativ ale verbului a (se) uita: uitã! -uite! -uitã-te! -uite-te!.
90
29. Subliniaþi formele corecte ale urmãtoarelor verbe la indicativ, imperfect, persoana a III-a, singular: depãºa - depãºea, împãrtãºea împãrtãºa, desluºea - desluºa, îngrijea - îngrija.
91
PÃRÞILE DE VORBIRE NEFLEXIBILE ADVERBUL 1. Felul 2. Gradul de comparaþie 3. Funcþia sintacticã Adverbul determinã: a) un verb: Fuge iute. Pãºeºte încet. Stã departe. b) o locuþiune verbalã: ªi-a adus aminte ieri de bunica. c) un adjectiv: Era un om bine fãcut, puþin chel în vârful capului. Se simþea aproape bolnavã. d) un alt adverb: Întreabã de tine aproape întotdeauna. e) un pronume: Acela de acolo îmi este cunoscut. f) un substantiv: Zgomotul de afarã mã deranjeazã. Plecarea acasã s-a amânat. g) o interjecþie: Hai afarã! Hop acolo ºi eu! Clasificarea adverbelor A. dupã formã: a) adverbe simple: acum, aici, bine, destul, azi, mâine, lesne, aºa; b) adverbe compuse: prin contopire: niciodatã, întotdeauna; prin juxtapunere: ieri-searã, astã-iarnã. B. dupã origine: a) adverbe primare: (moºtenite din limba latinã sau împrumutate din alte limbi) abia, azi, apoi, ba, lesne, foarte, aproape, înainte, încoace, încotro, mereu, mâine, sus, tocmai; b) adverbe provenite din alte pãrþi de vorbire: din adjective: bãiat frumos - cântã frumos; din participii, care pot avea valoare adjectivalã ºi adverbialã: Geamul deschis s-a spart (val. adjectivalã); Mãrturisesc deschis (val. adverbialã); din substantive care denumesc anotimpuri, zile, unele pãrþi ale zilei: vara, toamna, marþi, dimineaþa etc. 92
Ex. Vara mergem la ªiria. Marþi avem antrenament. Dimineaþã plec la Timiºoara. Unele substantive pot avea valoare adverbialã când determinã un verb, având sens de superlativ absolut (beat turtã, beat criþã, gol puºcã, plin ochi, îndrãgostit lulea, singur cuc) sau sunt expresii verbale cu valoare superlativã (a adormi buºtean, a lega cobzã sau fedeleº, a se þine scai, a merge strunã). Ex. Tata taie un buºtean (subst.) Sandu a mâncat un covrig (subst.). Eu dorm buºtean (adverb). Câinele þine coada covrig (adverb). Adverbele pronominale a) În propoziþie sunt adverbe interogative (cum, unde, când, cât) ºi nehotãrâte (oriºicum, oriºiunde, oricând, oricât); b) În frazã sunt adverbe relative (când se introduc subordonate): cum, unde, când, cât, încotro, oriunde, oricât ... Schimbarea valorii gramaticale a) prin articulare se substantivizeazã: Mi-ai fãcut un bine. b) pot avea valoare adjectivalã: Hainele gata fãcute se gãsesc în comerþ. (adj.) Stam gata de muncã. (adv.) Clasificarea adverbelor dupã înþeles a) adverbe de loc: aici, acolo, pretutindeni, aproape, alãturi, înainte, jos, împrejur, ici-colo, peste tot, din loc în loc (locuþiuni adverbiale); b) adverbe de timp: acum, atunci, niciodatã, totdeauna, ieri, alaltãieri; c) adverbe de mod: abia, alene, anevoie, aºa, bine, bãtrâneºte, chiorâº, degeaba; cu biniºorul, de-a valma (locuþiuni adverbiale). Locuþiunile adverbiale (grupuri de cuvinte cu rol de adverb). În structura locuþiunilor adverbiale intrã una sau douã prepoziþii ºi diverse alte pãrþi de vorbire, cum ar fi: substantivul: în faþã, în spate, în veci, în urmã; adjectivul ºi participiu: din nou, pe tãcute, în lung, în lat; numeralul: cu una cu douã, în doi; adverbul: de-a pururi. Locuþiunile adverbiale mai pot lua naºtere:
93
a) prin repetarea unui cuvânt de bazã ºi o prepoziþie: rând pe rând, cot la cot, zi de zi, clipã de clipã, nas în nas, an de an, cât de cât; b) prin repetarea unui cuvânt ºi douã prepoziþii: din zi în zi, din ceas în ceas, din loc în loc, din când în când, de unde pânã unde, de voie de nevoie, cu chiu cu vai; c) prin repetarea unui cuvânt, cei doi termeni ai locuþiunii fiind legaþi prin conjuncþia ºi: aºa ºi aºa, când ºi când, ici ºi colo, zi ºi noapte, unde ºi unde; d) din cuvinte rimate: calea-valea, harcea-parcea, þac-pac, târâºgrãpiº, talmeº-balmeº, tura-vura, hopa-tropa, tam-nisam; e) din substantivul precedat de prepoziþia compusã de-a, sau cu, substantivul apãrând adesea articulat: de-a rândul, de-a dreptul, cu de-a sila, cu biniºorul, cu toptanul etc. Gradele de comparaþie ale adverbului 1. Pozitiv. Învaþã bine. 2. Comparativ: de superioritate: Învaþã mai bine. de egalitate: Învaþã la fel de bine. de inferioritate: Învaþã mai puþin bine. 3. Superlativ: relativ: Învaþã cel mai bine. Învaþã cel mai puþin bine. relativ: Învaþã foarte bine. Funcþiile sintactice ale adverbelor ºi locuþiunilor adverbiale 1. Complement circumstanþial de loc: Vine de departe. 2. Complement circumstanþial de timp: Vine acum. Îl aºtept din clipã-n clipã. 3. Complement circumstanþial de mod: De voie, de nevoie, învaþã bine. 4. Atribut: Ziua de ieri a fost ploioasã. Mersul agale este odihnitor. 5. Nume predicativ: Nu e bine. Cum e vremea? 6. Predicat verbal (adverbele predicative care nu admit verbul copulativ a fi formeazã predicate verbale: bineînþeles, fireºte, poate, pesemne, negreºit etc., dacã sunt urmate de cã sau sã): Fireºte 1/ cã va ploua.2/ Cu siguranþã 1/ cã va ploua.2/ Fãrã îndoialã 1/ cã va ploua.2/ 94
Bineînþeles 1/ cã ºtiu.2/ Posibil 1/ sã reuºesc.2/ Când pe lângã adverbele predicative poate sta verbul a fi, adverbul este nume predicativ, iar împreunã cu verbul a fi constituie o expresie verbalã impersonalã, care îndeplineºte funcþia de predicat nominal. E bine / cã vine. predicat nominal Reþineþi! Existã adverbe care pot însoþi orice parte de vorbire cu funcþie sintacticã, fãrã ca ele sã poatã îndeplini funcþia unei pãrþi de propoziþie. Aºa sunt: chiar, tocmai, ºi, nici, numai, dar, mãcar etc. Tot neanalizabil, ca parte separatã de propoziþie, este adverbul nu. 2. Adverbele relative ºi nehotãrâte (unde, când, cum, încotro, cât, oriunde, oricând) care introduc în frazã propoziþii subordonate, îndeplinesc, de obicei, funcþie sintacticã de complemente circumstanþiale în propoziþiile pe care le subordoneazã ºi în care se aflã ca pãrþi de propoziþie, având ºi rol de conjuncþie în frazã. Deci, ele au triplu rol (funcþie sintacticã, valoare morfologicã ºi rol de conjuncþie în frazã). Atenþie!. 1. Unele adverbe nu au grade de comparaþie: adverbele de mod provenite din adjective latineºti cu sensuri ºi formã de comparativ de superioritate sau de superlativ: ulterior, maximum, extrem etc. adverbele relative ºi interogative: unde, când, cum, încotro. adverbele de mod, explicative, afirmative, negative, de întãrire: adicã, anume, da, ba, cât, circa, vreo, ºi, nici, chiar ºi. 2. Se scriu împreunã adverbe ca: dinafarã, dinapoi, degrabã, dedesubt, altãdatã, totodatã. 3. Adverbul cât nu trebuie confundat cu pronumele cât(câþi, câþi, câte). Ex. Piesa aceasta a fost vãzutã de cât mai mulþi elevi. 4. Unele locuþiuni adverbiale apar cu liniuþã: într-adevãr, de-a lungul, de-a dreptul etc. Valoarea stilisticã a adverbului Adverbele provenite din adjective, din verbe la participiu, din substantive au valoare stilisticã de epitet al verbului: În zadar ca s-o mai cate tu trimiþi în lume crainic Nimeni n-a afla locaºul, unde ea s-ascunde tainic. (M. Eminescu) Profesorul G. I. Tohãneanu remarcã faptul cã Eminescu descoperã, ca nealþii, virtuþile ºi, mai cu seamã, actualizeazã virtualitãþile expresive ale 95
celor mai banale cuvinte ºi chiar cuvinþele româneºti. Distinsul profesor referindu-se la Iar, iarã, iarãºi la Eminescu constatã: Ca adverb, iar, puternic accentuat semnaleazã, punctând-o, repetarea acþiunii verbului pe care îl determinã, tãlmãcind felurite miºcãri ale sensibilitãþii, de la reproº pânã la chemare ... (G.I. Tohãneanu, Eminesciene, Ed, Facla, Timiºoara, 1989, p. 54-61) Iar te-ai cufundat în stele ªi în nori ºi-n ceruri nalte? (Floare albastrã) O, vino iar în al meu braþ Sã te cuprind cu mult nesaþ O, vino iar! Cuvinte dulci inspirã-mi ...
(De ce nu-mi vii) (Sonet)
Exerciþii 1. Analizaþi adverbele ºi locuþiunile adverbiale din textele urmãtoare, arãtaþi felul lor, gradele de comparaþie, funcþiile sintactice: a) Dar domnu nu s-a dus nicãieri; a rãmas acolo pe pãmântul nostru ... (M. Sadoveanu) b) Când ºi când, un stejar rãzbãtând pâcla, ni se aratã ca o nãlucã din altã lume, ...ºi, din vreme în vreme, câte un vultur spãriet bãtea din aripi ºi se izbea în sus, umplând codrul de þipete curioase. (V. Alecsandri) c) Ar fi fost cuminte sã se abatã în dreapta ori în stânga ºi sã ascundã în pãdurea care stãpânea pretutindeni, deopotrivã de întunecos. (G. Galaction) 2. Construiþi enunþuri în care cuvintele: dimineaþã, sâmbãta, toamna, sã aibã, pe rând, valoarea de adverb de timp ºi de substantiv. 3. Daþi exemple de câte trei adverbe derivate cu sufixele: -eºti, -iº, mente ºi construiþi propoziþii cu ele. 4. Citiþi cu atenþie exemplele de mai jos ºi specificaþi care dintre ele sunt corecte. Motivaþi afirmaþia: a) cãrþi noi apãrute - cãrþi nou apãrute; b) salon de noi nãscuþi - salon de nou nãscuþi; c) ferestre largi deschise - ferestre larg deschise; d) sarcini grele de realizat - sarcini greu de realizat; e) copii proºti crescuþi - copii prost crescuþi; f) rãifãcãtori - rãufãcãtori g) libericugetãtori - libercugetãtori 96
5. Construiþi propoziþii în care cuvintele: frumos, hotãrât, direct, puternic, lin sã aibã valoare de adverb ºi de adjectiv. 6. Daþi exemple de douã propoziþii care sã conþinã câte o locuþiune adverbialã pe care o puteþi transforma într-o locuþiune prepoziþionalã. Analizaþi sintactic ºi morfologic cele patru exemple. 7. Formulaþi patru propoziþii în care ºi, nici, dar, iar sã aibã valoare de adverbe. 8. Formaþi propoziþii în care grupurile de cuvinte: în afarã, în jur, în mijloc, în urmã sã fie locuþiuni prepoziþionale ºi locuþiuni adverbiale. 9. Rescrieþi enunþurile corecte: Ea învaþã cea mai bine. / Ea învaþã cel mai bine. Ei aleargã cel mai repede. / Ei aleargã cei mai repede. Ele aleargã cele mai repede. / Ele aleargã cel mai repede. 10. Daþi exemple (în propoziþie) de adverbe provenite din substantive ºi verbe (derivate cu sufixe). 11. Rescrieþi formele corecte: ieri searã / ieri-searã, astã-varã / astã varã, a mai întrebat / mai a întrebat, excesivi de scumpi / excesiv de scumpi, câþi de mulþi/ cât de mulþi, destui de buni / destul de buni, noi-aleºi / nou-aleºi. 12. Construiþi enunþuri în care cuvintele mult, puþin sã fie, pe rând, adverbe de cauzalitate ºi adjective pronominale nehotãrâte. PREPOZIÞIA Este partea de vorbire neflexibilã care leagã atributul ºi complementul de cuvintele pe care le determinã. Prepoziþia este un instrument gramatical, întrucât e lipsitã de sens lexical de-sine-stãtãtor. Ea exprimã raporturi sintactice de dependenþã între substantiv, pronume, numeral ºi atributele lor, sau între verb, adjectiv, adverb sau interjecþie ºi complementele lor. Ex. haine de stofã, coº de nuiele, butoi cu vin, dor de ducã. L-am vãzut pe Costel. Am terminat de citit (de intrã în componenþa supinului.) Prepoziþia nu poate avea singurã funcþia unei pãrþi de propoziþie, ea intrã în componenþa diverselor pãrþi de propoziþie. Pãrþi de vorbire cu valoare de prepoziþie sunt adverbele cu formã articulatã: înaintea, înapoia, dinaintea, împrejurul, dinapoia, deasupra, îndãrãtul, împotriva. Ex. Mã uit împrejur. (adv.) Mã uit împrejurul ºcolii (prepoziþie + substantiv). 97
Felul prepoziþiilor: 1. dupã structurã: a) simple: de, la, prin, pe etc. b) compuse: de la, pânã la, de pe la etc. 2. dupã cazul substantivului pe care îl însoþesc: a) cele mai multe cer cazul acuzativ: cu, în, pe, la, cãtre, înspre. Merg pânã la Bucureºti. b) prepoziþii care cer cazul genitiv: înapoia, înaintea, contra, împotriva, deasupra, dedesubtul etc. c) prepoziþii care cer cazul dativ: graþie, mulþumitã, datoritã, conform, contrar, potrivit etc. Locuþiunile prepoziþionale (grupuri de cuvinte cu rol de prepoziþie) care cer substantive în cazurile acuzativ, genitiv: în faþa faþã de în spatele referitor la aceasta (Ac) ºcolii (G) în jurul privitor la de jur împrejurul
}
}
Reþineþi: a) A nu se confunda locuþiunile prepoziþionale cu locuþiunile adverbiale care au funcþie sintacticã în propoziþie. Exemple: Merge în faþã (locuþ. adverbialã, compl. circ. de loc). Stã în faþa fratelui meu (locuþ. prepoziþionalã, singurã nu are funcþie sintacticã; în faþa fratelui = compl. circ. de loc.). b) Prepoziþia de poate avea ºi alte valori mofologice: prepoziþie: Pãdurea de argint este fermecãtoare. conjuncþie: De reuºeºti, anunþã-mã. pronume relativ.Bãiatul de-l vezi este nepotul meu. interjecþie: Apoi, de, aºa a fost sã fie! c) Omiterea prepoziþiei pe la pronumele relativ, care este în cazul acuzativ este o greºealã frecventã. Pe este morfemul acuzativului ºi nu poate lipsi. Þi-am adus discheta pe care mi-ai cerut-o. (corect) Þi-am adus discheta care mi-ai cerut-o. (greºit) d) Folosirea prepoziþiei din în locul prepoziþiei de este frecventã: nectar de piersici, hainã de stofã, peniþã de aur, (corect) nectar din piersici, hainã din stofã, peniþã din aur (greºit). Prepoziþia de se foloseºte când introduce un atribut substantival exprimând materia, sau un atribut pronominal de calificare (caiete de astea). 98
Exerciþii 1. Analizaþi prepoziþiile ºi locuþiunile prepoziþionale din textul urmãtor: De la Ineu drumul de þarã o ia printre pãduri ºi peste þarine, lãsând la dreapta ºi la stânga satele aºezate prin colþurile vãilor ... De-a lungul râuleþului se întind douã ºiruri de sãlcii ºi de rãchite, care se îndeasã mereu, pânã ce se pierd în crângul din fundul vãii; pe culmea dealului de la stânga, despre Ineu, se iveºte pe ici, pe colo, marginea unei pãduri de stejari, iarã pe dealul de la dreapta stau rãzleþe rãmãºiþele încã nestârpite ale unei alte pãduri, cioate de rãdãcini ieºite din pãmânt ºi, tocmai sus, la culme, un trunchi înalt, pe jumãtate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasã croncãnind de la deal la câmpie. (I. Slavici) 2. Alcãtuiþi trei propoziþii în care sã se afle complemente introduse prin prepoziþiile: dinaintea, deasupra, împrejurul. Construiþi propoziþii în care complementele sã fie precedate de prepoziþiile: graþie, datoritã, contrar, conform. 4. Citiþi cu atenþie enunþurile de mai jos ºi precizaþi valoarea morfologicã a cuvintelor subliniate: a) A cãzut dedesubtul scaunelor. b) A cãzut dedesubt. c) L-am vãzut mergând înainte. d) L-am vãzut mergând înaintea coloanei. e) Locul dindãrãtul uºii e strâmt. f) Locul dindãrãt era ocupat. g) Se auzea vocea dinãuntru. h) Se auzea vocea dinãuntrul amfiteatrului. i) Cornel a votat împotrivã. j) Cornel a votat împotriva antrenorului. 5. Subliniaþi prepoziþiile din enunþurile urmãtoare ºi arãtaþi regimul cazual al fiecãreia: a) Graþie ajutorului tãu am reuºit la examen. b) Am vorbit despre concurs. c) Caietul este deasupra cãrþilor. d) Asupra þãrii s-a abãtut viscolul. e) Mergi înaintea mamei. f) Deasupra oraºului apar nori grei. g) Lucrez coform înþelegerii. h) Aºtept trenul de Hãlmagiu. 99
i) Privim jucãriile din vitrinã. 6. Alcãtuiþi scurte enunþuri în care expresia în faþã (a) sã fie: substantiv, locuþiune prepoziþionalã, locuþiune adverbialã. 7. Rescrieþi formele corecte: distanþa între Arad ºi Oradea / distanþa dintre Arad ºi Oradea; 60 kilometri la orã / 60 kilometri pe orã; unul din ei/ unul dintre ei. 8. Citiþi cu atenþie sintagmele de mai jos ºi înlocuiþi prepoziþiile puse greºit cu cele care corespund: salã pentru operaþie, se preocupã cu informatica, cânt cu vioara, magazin cu încãlþãminte, borº din miel, a intrat prin uºa din dos, nepotrivirea între formã ºi conþinut, raportul între parte ºi întreg, a îndrãgit informatica din cauza profesorului, a decedat datoritã unei boli necruþãtoare, sirop din zmeurã, maºinã pentru spãlat. CONJUNCÞIA Este partea de vorbire neflexibilã care leagã: a) în propoziþie, pãrþi de propoziþie de acelaºi fel (raporturi de coordonare) b) în frazã, propoziþii de acelaºi fel sau de tip diferit (raporturi de coordonare sau de subordonare). Clasificare: 1. Dupã formã:
a) simple: ºi, dar, iar, cã, sã etc. b) compuse: nu numai, ci ºi etc. 2. Dupã origine: a) propriu-zise: ºi, însã, dar, ci; b) provenite din alte pãrþi de vorbire: care, unde, orice etc. 3. Conjuncþii corelative: nu numai ... ci ºi; cu cât ... cu atât etc. 4. Dupã raporturile pe care le realizeazã: a) conjuncþii coordonatoare; b) conjuncþii subordonatoare. Conjuncþii coordonatoare cu valori multiple: În cadrul propoziþiei, conjuncþia ºi poate avea valoare de conjuncþie coordonatoare copulativã: Caisul ºi piersicul sunt pomi fructiferi. În cadrul frazei poate avea valoare: copulativã: Citesc ºi scriu. adversativã: I-am cerut, ºi nu mi-a dat.
100
sã-i dau.
conclusivã: I-am dat creionul, i-am dat stiloul, ºi nu mai am nimic
SUBORDONATOARE (introduc propoziþii subordonate)
COORDONATOARE (leagã propoziþii coordonate, de acelaºi fel)
adverb: Aceastã veste poate fi ºi un motiv de bucurie. Conjuncþia iar poate avea urmãtoarele valori: copulativã: Am mâncat iar apoi m-am plimbat. adversativã: Ion scrie, iar Maria ascultã muzicã. adverb: A venit iar (din nou) la noi. Locuþiunile conjuncþionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de conjuncþie (din cauzã cã, din pricinã cã, pentru ca sã, cu scopul sã, cu condiþia sã, cu toate cã etc.) Felul conjuncþiilor ºi locuþiunilor conjuncþionale:
FELUL
CONJUNCÞII
LOCUÞIUNI CONJUNCÞIONALE
copulative
ºi, nici
nu, numai... ci ºi, precum ºi etc.
adversative
dar, iar, însã, ci etc.
în schimb etc.
disjunctive
sau, ori, sau...sau, ori...ori
conclusive
deci, aºadar
cauzale
prin urmare, de aceea etc.
fiindcã, deoarece, din cauzã cã, din pricinã cã, întrucât, cãci, cã din moment ce, de vreme ce, dat fiind cã etc. etc.
de scop
sã, ca sã etc.
pentru ca sã, cu scopul sã etc.
condiþionale
dacã, de etc.
cu condiþia sã, în caz cã etc.
concesive
deºi etc.
mãcar cã, chiar dacã, cu toate cã, chit cã etc.
consecutive
încât, cã, de etc.
aºa cã.
circ. de timp
pânã sã, pânã ce, ori de câte ori, în timp ce etc. 101
SUBORDONEAZÃ SUBORDONEAZÃ NECIRCUMSTANÞIALE CIRCUMSTANÞIALE CONJUNCÞII cã sã dacã, de PRONUME ªI ADJECTIVE RELATIVE care cine ce cât ceea ce ADVERBE RELATIVE unde când cum
subiectivã predicativã
cauzalã, concesivã, de scop, condiþionalã
atributivã completivã directã completivã indirectã loc, cauzã, timp, mod
În frazã au rol de subordonare ºi: a) pronumele ºi adjectivele relative: care, cine, ce, cât, ceea ce, cel ce, cei ce, cele ce; b) pronumele ºi adjective nehotãrâte: oricare, oricine, orice, oricât; c) adverbele relative: unde, când, cum, cât, încotro; d) adverbele nehotãrâte: oriunde, oricând, oricât. Conjuncþii, pronume relative ºi adverbe relative cu posibilitãþi multiple de subordonare: Atenþie! a) Sunt nerecomandabile alãturãrile: dar însã, în schimb însã, dar în schimb etc. b) Sã ºi ca sã sunt sinonime doar atunci când introduc o subordonatã circumstanþialã de scop. În alte situaþii folosirea lui ca sã în locul lui sã este greºitã. Dorim sã ne luãm rãmas bun. (corect) Dorim ca sã ne luãm rãmas bun. (greºit) S-a apropiat de el ca sã-i vorbeascã. (corect, ca sã introduce o circumstanþialã de scop).
102
c) Nu confundaþi: conjuncþia sau cu s-au (pronume reflexiv + verb auxiliar), conjuncþia iar cu i-ar (vorbi) - pronume personal + verb auxiliar. Exerciþii 1. Citiþi cu atenþie enunþurile de mai jos ºi precizaþi valoarea cuvintelor subliniate: a) Cred cã ninge. d) Ninge ºi mai tare. b) Fã ca mine. e) Am cumpãrat un caiet de tezã. c) El este mare ºi tare. f) Fuge de rupe pãmântul. 2. Daþi douã exemple de conjuncþii care leagã douã propoziþii coordonate (unul cu principale, altul cu subordonate). 3. Daþi douã exemple de conjuncþii care leagã între ele atribute ºi trei care leagã complemente circumstanþiale. 4. Construiþi trei fraze cu propoziþii legate prin conjuncþia iar ºi trei propoziþii cu predicatul exprimat printr-un verb la modul condiþional-optativ, pers. a III-a singular sau plural, precedat de pronumele personal -i. 5. Construiþi enunþuri în care cuvintele; ºi, iar, nici, ba sã aibã rol de conjuncþie, apoi valoare de adverb. 6. Precizaþi valorile morfologice ale lui iar din enunþurile urmãtoare: Iar te-ai cufundat în stele. (M. Eminescu) Noi venim, iar ei pleacã. I-ar fi recunoscãtor, dacã l-ar ajuta. 7. Arãtaþi valorile morfologice ale cuvântului ºi din enunþurile: Bãieþii ºi fetele pleacã în clasã. A venit ºi Ion, cã ºi el e premiant. Nu-ºi gãseºte caietul. Cum s-a oprit ploaia, a ºi început meciul. L-a ºters pe ºi. 8. Înlocuiþi conjuncþiile puse greºit cu cele care corespund: Aflaþi despre mine cãci sunt sãnãtos. Nu pot veni pentru cãci nu am terminat tema. Aº merge în excursie, dar însã nu mã lasã pãrinþii. Eu rezolv exerciþii, iarã sora mea deseneazã. 9. Construiþi cinci fraze în care sã folosiþi urmãtoarele conjuncþii corelative: aici ... aici, cu cât ... cu atât, deºi ... totuºi, dacã ... apoi, pentru cã ... de aceea.
103
INTERJECÞIA 1. Felul 2. Funcþia sintacticã naturã.
Interjecþia exprimã stãri sufleteºti sau reproduce (imitã) sunete din
Clasificarea interjecþiilor: a) exprimã sentimente, strigãte sau senzaþii ale omului: of, ah, vai, hai (folosite uneori cu semnul exclamãrii); b) imitã strigãte, sunete emise de animale: ham-ham!, miau!, cotcodac!, cucurigu!, mac!, mâr; c) imitã diferite zgomote din naturã: pleosc!, buf!, haþ!, fâº-fâº!. Reþineþi! Cu valoare de interjecþie se întrebuinþeazã uneori adverbe ca: înainte!, înapoi!, jos!, sus! sau substantive cum ar fi: liniºte!, tãcere!, ajutor!. Ele nu sunt interjecþii autentice. Cuvântul poftim poate fi inclus în categoria interjecþiilor. Funcþii sintactice ale interjecþiei: 1. Nu are funcþie sintacticã când se comportã asemenea unui vocativ. În aceastã situaþie interjecþia apare la începutul propoziþiei sau intercalatã în aceasta. Ex.: Mãi bãiete, du-te acasã! 2. Predicat verbal: Hai la ºcoalã. Iatã maºina cea nouã. Iepurele þuºti! în tufiº. 3. Nume predicativ: E vai de noi. 4. Complement direct: Noi strigam vai, dar nu ne auzea nimeni. 5. Complement circumstanþial de mod: Raþele s-au îndreptat lipalipa spre mal. 6. Subiect: (când predicatul este exprimat prin verbul reflexiv impersonal: a se auzi): La uºã se aude cioc! cioc!; 7. Poate înlocui o propoziþie într-un dialog: Vom lua cele mai severe mãsuri. Bravo! 8. Unele interjecþii se pot substantiviza (of - oful; hop - hopul) îndeplinind funcþii sintactice ca ºi substantivul.
104
Valoarea stilisticã a interjecþiei În multe cazuri, frecvenþa interjecþiilor într-un text literar constituie un indiciu al oralitãþii stilului. Exemplificãm cu câteva citate din poemul eminescian Cãlin Nebunul: He-he-hei, mã De-cu-sarã! Ean mai stai cã nu-i aºa, Ce caþi tu noaptea-n pãdure? Colinzi lumea iac-aºa? Haide-ha, Cãlin Nebune! Cum veniºi nu te-i întoarce. Interjecþia compusã Haide-ha are sensul: acum ai pãþit-o! acum þi s-a înfundat! Locul întâi pe care-l ocupã în vers, ca ºi pauza care apare dupã rostirea ei, conferã interjecþiei valoarea de element de reliefare. Exerciþii 1. Analizaþi interjecþiile din textele de mai jos, arãtând ce funcþii sintactice au: I. Creangã) a) Hai! deschideþi cu fuga, dragii mamei, cu fuga... b) ... ªi cum cade el buf! cade fãrã de sine în groapa de jãratec. (I. Creangã) c) Ei, ei! Acum scoate, lupe, ce-ai mâncat! (I. Creangã) Vãleu, cumãtrã, talpele mele! d)Când sã-l suie la deal, suie-l dacã poþi ... Hârþi încolo, hârþi (I. Creangã) încolo, carul se da înapoi. e) Era vai ºi amar de viaþa lor cum se chinuiau! f) Apoi mi-o aruncã în sus, zicând: Iaca poznã, c-am scãpat-o! Pupãza zbârr! pe-o dugheanã ... ºi auzind cântând în tei: Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! 2. Construiþi cinci enunþuri în care interjecþiile: iatã, uite, pleosc, hai, vai sã îndeplineascã funcþiile sintactice de: predicat verbal, nume predicativ, complement circumstanþial de mod. 3. Alcãtuiþi o compunere cu dialog despre o cãlãtorie la Peºtera Urºilor în care sã folosiþi cât mai multe interjecþii.
105
SINTAXA Sintaxa este o parte a gramaticii care se ocupã de regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziþii ºi a propoziþiilor în fraze. Ea cuprinde douã mari pãrþi: sintaxa propoziþiei ºi sintaxa frazei. Propoziþia * Clasificarea propoziþiilor * Coordonarea * Subordonarea * Substituirea * Contragerea * Analiza frazei * Pãrþi de propoziþie * Tipuri de subordonate * Exerciþii aplicative
PROPOZIÞIA Propoziþia este o comunicare cu un singur predicat. Clasificarea propoziþiilor se face: 1. Dupã scopul comunicãrii: - propoziþii enunþiative propriu-zise (exprimã un fapt dat ca real; se construiesc cu indicativul). Exemplu: Elevii merg la ºcoalã. - propoziþii enunþiative optative (exprimã dorinþa de a se realiza o acþiune sau o stare; se construiesc cu optativul sau conjunctivul). Exemplu: Marius ar mânca o bananã. Gândul tãu sã fie curat. - propoziþii enunþative imperative (aratã o poruncã, un îndemn sau o rugãminte ºi se construiesc cu imperativul, conjunctivul sau chiar cu indicativul la timpul viitor). Exemple: Învãþaþi pentru examen! Sã munceºti cinstit în viaþã! Azi te vei antrena toatã ziua! - propoziþii interogative propriu-zise (sunt propoziþiile cu ajutorul cãrora se formuleazã o întrebare). Exemple: Ce faci mâine? Unde mergi? - propoziþii interogative optative (sunt propoziþiile cu ajutorul cãrora se formuleazã o întrebare în legãturã cu o dorinþã). Exemplu: Ai mânca o portocalã? - propoziþii exclamative (aratã o constatare cu nuanþã de admiraþie). Pot fi exclamative atât cele enunþiative, cât ºi cele interogative. Exemple: Radu învaþã mult! Radu învaþã mult? - propoziþii neexclamative (aratã o simplã constatare). ªi acestea pot fi atât enunþiative, cât ºi interogative. Exemple: Radu învaþã mult. Radu învaþã mult? 106
2. Dupã forma sau aspectul lor: - propoziþii afirmative (care declarã, afirmã ceva; nu au nici o marcã specialã). Exemplu: Iarna a venit pe neaºteptate. - propoziþii negative (care conþin o negaþie pe lângã predicat). Exemplu: Roxana nu mãnâncã. Atenþie! 1. Uneori, alãturi de nu sau ba, ideea de negaþie e întãritã de alte cuvinte cu înþeles negativ (pronumele negative nimeni, nimic, nici unul; adjectivele negative nici un, nici o; adverbele negative niciodatã, nicãieri, deloc). 2. Nu trebuie confundatã partea de propoziþie negativã cu propoziþia negativã. Exemple: Nu el a corectat lucrãrile. - este negat subiectul Nu aici se spalã farfuriile. - este negat complementul Nu astãzi mergem la film. - este negat complementul Aceste propoziþii sunt afirmative, deoarece nu sunt negate predicatele lor. 3. Dupã structurã sau alcãtuire: - propoziþii simple (formate din predicat ºi subiect sau numai predicat). Exemple: Rareº scrie. Am învãþat. - propoziþii dezvoltate (care conþin ºi una sau mai multe pãrþi secundare). Exemplu: Au sosit pãsãrile cãlãtoare. - propoziþii neanalizabile (alcãtuite din adverbe de afirmaþie sau de negaþie, din substantive în vocativ sau din interjecþii). Exemplu: -Mergi mâine la stadion?1 - Nu.2 P2 este o propoziþie neanalizabilã. 4. Dupã înþeles: - propoziþii principale (care au înþeles de -sine - stãtãtor). Ele pot fi: - independente, atunci când sunt delimitate prin punct de restul frazei; - regente, atunci când de ele depinde o altã propoziþie; - incidente, de regulã construite cu zise, spuse ºi aflate fie între liniuþe, fie între virgule; - propoziþii secundare sau subordonate (care nu au înþeles de-sinestãtãtor ºi depind de o altã propoziþie, numitã regentã). Menþionãm cã ºi propoziþiile subordonate pot sã fie regente pentru o altã (alte) subordonatã (e). Exemplu: Împãraþi 1a/ pe care lumea nu putea 2/sã-i mai încapã,3/ Au venit ºi-n þara noastrã 1b/de-au cerut pãmânt ºi apã.4/ 107
P1=propoziþie principalã, enunþiativã propriu-zisã, neexclamativã, afirmativã, dezvoltatã, regentã (pentru P2 ºi P4). P2=propoziþie subordonatã atributivã, enunþiativã propriu-zisã, neexclamativã, negativã, dezvoltatã, regentã (pentru P3). FRAZA Fraza este o îmbinare de douã sau mai multe propoziþii legate prin înþeles, din care nu poate lipsi o principalã. Dupã conþinut sau înþeles propoziþiile pot fi: principale ºi subordonate. Propoziþiile principale au înþeles de-sine-stãtãtor, iar propoziþiile subordonate nu au înþeles de-sine-stãtãtor ºi depind de altã propoziþie numitã regentã. Fraza poate fi alcãtuitã din mai multe propoziþii regente, adicã propoziþii de înþelesul cãrora depind alte propoziþii, numite subordonate. Propoziþiile regente pot fi propoziþii principale, dar ºi propoziþii subordonate (în cazul în care ºi de acestea depind alte propoziþii subordonate). Ex.: Am învãþat 1/sã scriu 2/ ce este mai important 3/ PP ¬ regentã pentru 2 CD subordonatã ºi regentã pentru 3 CD ® subordonatã Între propoziþiile din frazã se pot stabili raporturi de coordonare ºi raporturi de subordonare. A. Raportul de coordonare se stabileºte între propoziþiile de acelaºi fel, fie principale, fie subordonate. Acest raport poate fi: a) copulativ (aratã un raport între acþiuni care se continuã una pe alta sau se alãturã în sens pozitiv sau negativ), realizat prin conjuncþiile sau locuþiunile conjuncþionale: ºi, nici, iar, precum ºi, nici...nici, cu cât...cu atât, nu numai...ci ºi, nu numai... dar ºi, atât... cât ºi; b) disjunctiv (aratã un raport între acþiuni opuse, care se exclud una pe alta; dacã una se realizeazã, cealaltã nu se realizeazã), realizat prin conjuncþiile sau locuþiunile conjuncþionale: ori, sau, fie, ori...ori, sau...sau, fie...fie, aici...aici, când...când (adverbe corelative cu rol de conjuncþie); c) adversativ (aratã acþiuni care se opun una alteia, fãrã sã se excludã), realizat prin conjuncþiile sau locuþiunile conjuncþionale: ci, dar, iar, încã, ba, totuºi, pe când, în schimb, în timp ce, nu numai (cã) etc; 108
d) conclusiv (aratã urmarea acþiunii sau stãrii exprimate de o coordonatã), realizat prin conjuncþiile sau locuþiunile conjuncþionale: deci, darã, aºadar, prin urmare, în concluzie, în consecinþã, (care) vasãzicã, de aceea etc; De reþinut! În afarã de conjuncþii ºi locuþiuni conjuncþionale raportul de coordonare se poate realiza ºi prin alãturare sau juxtapunere, cu ajutorul virgulei sau punctului ºi virgulei. B. Raportul de subordonare se stabileºte între propoziþia subordonatã ºi regenta ei. Þinând seama de funcþiile sintactice pe care le pot îndeplini propoziþiile subordonate în frazã, ele pot fi: necircumstanþiale (subiective, predicative, atributive, completive directe ºi completive indirecte) sau circumstanþiale (de loc, de timp, de mod, de cauzã, de scop, condiþionale, consecutive, concesive etc.) Raportul de subordonare se realizeazã în frazã cu ajutorul elementelor de relaþie subordonatoare, care pot fi: 1. Conjuncþii: a) simple: cã, sã, dacã, deºi, cãci etc. Sunt considerate simple ºi conjuncþiile formate prin contopire: fiindcã, deoarece, încât, parcã etc. b) compuse: ca sã, cum cã, fãrã sã etc. c) locuþiuni conjuncþionale: mãcar cã, mãcar de, chiar dacã (de), îndatã ce, imediat ce, numai ce (cât), pentru cã, fãrã (ca) sã, pentru ca sã, pe lângã cã, în caz cã, în vreme ce, din moment ce, pe mãsurã ce, ori de câte ori, din cauzã cã, din pricinã cã, pe motiv cã, cât timp, în timp ce, o datã ce, cu toate cã, aºa cã etc. IMPORTANT! Conjuncþiile ºi locuþiunile conjuncþionale subordonate pot fi: a) cu funcþii multiple (universale), adicã acele care introduc diferite feluri de propoziþii subordonate: cã, sã, dacã, ca sã, cum sã, decât etc. b) specializate (care introduc întotdeauna numai un anumit fel de subordonatã). Acestea sunt: - pentru C.T.: pânã (rol de conjuncþie), pânã sã, pânã ce, ori de câte ori; - pentru C.M.: ca ºi când, ca ºi cum, parcã, de parcã; - pentru CZ.: cãci, deoarece, fiindcã, întrucât, de vreme ce, din moment ce, din cauzã cã, din pricinã cã; - pentru CS.: pentru ca sã; - pentru CDÞ.: în caz cã; - pentru CNS.: încât, aºa cã; 109
- pentru CV.: deºi, cu toate cã, chiar dacã, chiar de, mãcar cã, mãcar sã etc. 2. Pronume ºi adjective pronominale relativ-interogative: a) simple: care, cine, ce, cât, câtã, câþi, câte; b) compuse: cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce; 3. Pronume ºi adjective pronominale nehotãrâte: fiecine, fiece, fiecare, orice, oricine, oricare, oricât, oriºicine, oriºice, oriºicare etc. 4. Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro, precum ºi compusele lor: de unde, pe unde, pânã unde, de când, pânã când, oriunde, oricând, oricum, oriîncotro, oricât, dupã cum etc. 5. Prepoziþiile de ºi pânã, când au rol de conjuncþie. Substituirea (expansiunea) ºi contragerea Prin substituire (sau expansiune, sau extensiune) înþelegem transformarea unei pãrþi de propoziþie într-o propoziþie. Acest procedeu ne ajutã sã aducem un argument în plus pentru precizarea felului unei subordonate. Exemple: Partea de propoziþie Subordonata corespunzãtoare Subiect Subiectiva Mincinosul nu este crezut de nimeni.
Nume predicativ
Cine minte 1/nu este crezut de nimeni. 2/
Predicativa
El este neschimbat.
El este 1/ cum a fost.2/
Omul învãþat ºtie multe.
Omul 1/care învaþã 2/ºtie multe.1/
Eu îl ajut pe sãrac.
Eu îl ajut 1/pe cine n-are nimic.2/
Atribut
Complement direct
Complement indirect
S-a gândit la întâmplarea aceea.
Complement circ. de loc
Atributiva
Completiva directã
Completiva indirectã
S-a gândit 1/la ce s-a întâmplat atunci. 2/
Circumstanþiala de loc
El a venit acasã.
El a venit 1/de unde a plecat.2/
El a învãþat întotdeauna.
El a învãþat 1/de când îl ºtiu.2/
El scrie frumos.
El scrie 1/cum a învãþat.2/
Din cauza ploii am stat acasã.
Pentru cã a plouat,1/am stat acasã.2/
Citesc pentru a ºti mai multe.
Citesc 1/ca sã ºtiu mai multe.2/
Complement circ. de timp Complement circ. de mod Complement circ. de cauzã Complement circ. de scop
110
Circumstanþiala de timp Circumstanþiala de mod
Circumstanþiala de cauzã Circumstanþiala de scop
Prin contragere se face argumentaþia în mod invers, adicã se restrânge propoziþia subordonatã la partea de propoziþie corespunzãtoare. Exemple: Subiectiva Subiect Cel ce e harnic1/are de toate.2/
Predicativa
Fata se fãcu1/cum e varul.2/
Atributiva
Elevul1/care învaþã2/reuºeºte.1/
Completiva directã
Harnicul are de toate.
Nume predicativ
Fata se fãcu albã.
Atribut
Elevul harnic reuºeºte.
Complement direct
Radu începe1/sã m-asculte.2/
Radu începe a mã asculta.
Se gândeºte1/la ceea ce are de fãcut.2/
Se gândeºte la efectuarea temelor.
Completiva indirectã
Circumstanþiala de loc
Am plecat1/unde aveam treabã.2/
Complement indirect.
Complement circ. de loc Am plecat la ºcoalã.
Circumstanþiala de timp
Complement circ. de timp
Circumstanþiala de mod
Complement circ. de mod
Circumstanþiala de cauzã
Complement circ. de cauzã
Circumstanþiala de scop
Complement circ. de scop
Am plecat1/când s-a înserat.2/ Bãiatul citeºte1/cât se poate de bine.2/ Fiindcã eram bolnav,1/n-am fost la bal.2/ Merg la ºcoalã1/sã învãþ.2/
Am plecat seara.
Bãiatul citeºte foarte bine.
Din cauza bolii, n-am fost la bal. Merg la ºcoalã pentru a învãþa.
Atenþie! De regulã, contragerea propoziþiilor subordonate ale cãror verbe-predicat se aflã la indicativ se face prin trecerea lor la gerunziu sau participiu, iar cele care se aflã la conjunctiv trec la infinitiv.
etape:
Etape în analiza frazei Pentru a analiza corect o frazã e bine sã fie respectate urmãtoarele
1. Citirea cu atenþie a frazei ºi sublinierea tuturor predicatelor (adicã verbele ºi locuþiunile verbale la moduri personale; adverbele ºi locuþiunile adverbiale cu valoare predicativã; interjecþiile cu valoare predicativã). 2. Încercuirea conjuncþiilor din frazã sau a cuvintelor cu rol de conjuncþii (locuþiuni conjuncþionale, pronume ºi adj. pronominale relativ interogative ºi nehotãrâte; adverbe relativ-interogative, prepoziþii cu rol de conjuncþii). Trebuie sã fim atenþi însã sã nu încercuim conjuncþiile coordonatoare care leagã în propoziþie pãrþi de propoziþie de acelaºi fel. 111
3. Delimitarea propoziþiilor din frazã dupã înþelesul lor, trãgând linii oblice între ele. Sã fim atenþi, deoarece unele propoziþii sunt intercalate în cadrul altora. 4. Numerotarea propoziþiilor. Recomandãm ca numerotarea sã se facã în ordinea liniilor oblice, dar menþionãm cã ea poate fi fãcutã ºi þinând cont de ordinea predicatelor. De asemenea, recomandãm ca atunci când o propoziþie se continuã în mai multe locuri, sã se numeroteze astfel: 1a, 1b, 1c etc. 5. Precizarea felului propoziþiilor din frazã, începând cu propoziþia (propoziþiile) principalã (e) ºi apoi le precizãm pe cele subordonate. 6. Alcãtuirea schemei frazei. Pe schemã notãm iniþialele propoziþiilor, dar ºi elementele relaþionale (atât cele coordonatoare, cât ºi cele subordonatoare). SUBIECTUL ªI SUBIECTIVA A. Partea principalã de propoziþie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului se numeºte subiect. El aratã de obicei: - cine sau ce face acþiunea exprimatã de predicatul verbal (verb la diateza activã sau reflexivã). Exemple: Elevul harnic reuºeºte la examen. Ei se gândesc la lecþii. - cine sau ce suferã acþiunea exprimatã de predicatul verbal (verb la diateza pasivã). Exemplu: Elevele sunt lãudate de dirigintã. - cine sau ce aratã însuºirea exprimatã de numele predicativ din predicatul nominal. Exemplu: ªcoala este frumoasã. B. Subiectul rãspunde la întrebãrile: cine? (când este exprimat printr-un nume de fiinþã) ºi ce? (când este exprimat printr-un nume de lucru). Exemple: Marius învaþã (cine?) Masa s-a rupt. (ce?) C. Felurile subiectului Subiectul poate fi: 1. simplu (exprimat printr-o singurã parte de vorbire). Exemple: Copilul se joacã. Eu învãþ. 2. multiplu (exprimat prin douã sau mai multe pãrþi de vorbire de acelaºi fel sau diferite, în relaþie cu acelaºi predicat). Raportul între subiectul multiplu se poate realiza prin: - juxtapunere: Lupul, ursul, vulpea sunt animale sãlbatice: - joncþiune: Tata ºi mama au plecat la plimbare. 112
- juxtapunere ºi joncþiune: Morcovul, pãstârnacul ºi pãtrunjelul se cultivã în grãdinã. 3. inclus (este dedus din desinenþele de persoana I ºi a II-a singular ºi plural ale verbului predicat). Exemple: Plec la ºcoalã. (eu plec) Citeºte cartea aceasta. (tu citeºte) 4. subînþeles (presupune pronumele personal de persoana a III-a, singular ºi plural, care a fost exprimat în frazã într-o propoziþie anterioarã). Exemplu: Mama merge la piaþã ºi cumpãrã zarzavaturi. În propoziþia cumpãrã zarzavaturi se subînþelege subiectul mama. 5. nedeterminat (adicã neprecizat). Exemple: Bate la uºã. A spus la radio. Scrie-n gazetã etc. 6. neexprimat (întâlnit în cazul verbelor impersonale prin conþinut ºi unipersonale prin formã). Exemple: Plouã. Ninge. Tunã. Fulgerã. Atenþie! În construcþiile cu verbul a fi: Mi-e sete, Þi-e dor sau în construcþiile de tipul: e frig, e ger, e senin, se face frig, se lasã ger etc. substantivele sete, dor, frig, ger, senin etc. sunt socotite subiecte gramaticale. În propoziþiile de tipul: E varã, E noapte, subiectul este exprimat prin substantivele varã, noapte. Subiectul poate fi exprimat prin: 1. substantiv în nominativ (comun sau propriu; simplu sau compus). Exemple: Bradul se înalþã spre soare. Brâncoveanu nu s-a lepãdat de credinþa strãmoºeascã. Floarea-soarelui a rãsãrit. Cluj-Napoca este un puternic centru universitar. - locuþiune substantivalã: M-or troieni cu drag/ Aduceri aminte. 2. pronume: - personal: Eu mã pregãtesc pentru examen. - de politeþe: Dumneata ai câºtigat cursa. - de întãrire: Am vãzut înºine pinteni de ruginã putreziþi. - posesiv: Al meu nu-ºi pãrãseºte þara. - demonstrativ: Aceºtia au apãrat cetatea. - interogativ: Cine a venit? - relativ (doar în frazã): Lenea e cucoanã mare 1/care n-are de mâncare.2/ - nehotãrât: Fiecare învaþã pentru el. - negativ: Nimic nu e nou sub soare. 3. numeral 113
- cardinal propriu-zis: Doi ce ceartã. - ordinal: Al treilea câºtigã. - cardinal colectiv: Amândoi câºtigã. - cardinal distributiv: Câte unul mai munceºte. 4. verb: la infinitiv: A învãþa e o plãcere. la supin: E greu de secerat. 5. interjecþie: Deodatã se auzi pleosc! 6. pãrþi de vorbire substantivizate: - adjectiv substantivizat: - cu articol nehotãrât: Un frumos face pe indiferentul. - cu articol hotãrât: Frumosul place tuturor. - cu articol demonstrativ: Cel frumos mi-a dat o floare. - precedat de un determinant: Acest frumos ºi-a ieºit din fire. - participiu substantivizat: - cu articol nehotãrât: Un tãcut n-are curajul faptelor. - cu articol hotãrât: Tãcutul ºtie uneori multe. - cu articol demonstrativ: Cel tãcut mi-a fãcut o bunã impresie. - precedat de un determinant: Acest tãcut ºtie ceva. - gerunziu substantivizat: - cu articol nehotãrât: Un suferind simte durerea. - cu articol hotãrât: Suferindul zace în pat. - cu articol demonstrativ: Cel suferind ia medicamente. - precedat de un determinant: Acest suferind a fost internat. - adverb substantivizat: - cu articol hotãrât: Binele învinge rãul. - cu articol nehotãrât: Un bine fãcut nu se uitã. - cu articol demonstrativ: Cei tari câºtigã. - interjecþie substantivizatã: - cu articol nehotãrât: Un hop a fost trecut. - cu articol hotãrât: Hopul a fost trecut. - precedat de un determinant: Acest hop a fost trecut. E. Topica ºi punctuaþia. Locul subiectului în propoziþie este: - de regulã, înaintea predicatului: Tata lucreazã. - uneori, dupã predicat: Vine mama. - alteori, în cazul predicatului nominal, intercalat între verbul copulativ ºi numele predicativ. Sã fie el sãnãtos. Este ea cea mai frumoasã. Între subiect ºi predicat nu se pune niciodatã virgulã. 114
1. PROPOZIÞIA SUBIECTIVÃ (SB.) 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de subiect al propoziþiei regente se numeºte propoziþie subiectivã (SB). 2. SB rãspunde la întrebãrile: cine? ce? puse verbului din regentã. 3. SB este cerutã de: a) verbe personale din regentã care nu au subiect exprimat, inclus sau subînþeles, pe lângã care subordonata îndeplineºte funcþia de subiect; b) verbe impersonale de tipul: trebuie, place, rezultã, urmeazã, importã etc., uneori precedate de un pronume personal în dativ sau acuzativ; c) verbe reflexive impersonale de tipul: se zice, se spune, se vede, se cade, se aude, se pare, se cuvine, se considerã, se zvoneºte etc.; d) expresii verbale impersonale (predicate nominale) de tipul: e bine, e rãu, e posibil, e greu, e uºor, e necesar, e adevãrat, e de mirare etc.; e) verbe la diateza pasivã folosite ca impersonale: e plãcut, e dat, e scris, e hotãrât, e stabilit, e permis, e ºtiut, e spus, e îngãduit etc.; f) adverbe ºi locuþiuni adverbiale cu valoare predicativã (urmate de conjuncþiile cã sau sã): sigur, desigur, fireºte, probabil, posibil, noroc, bineînþeles, destul, negreºit, pesemne, fãrã îndoialã, cu siguranþã, de bunã seamã etc.; ** Cu valoare impersonalã (deci sã cearã SB.) pot fi folosite ºi alte verbe, chiar a fi (ªi de-o fi sã mor = de s-ar întâmpla) ºi a rãmâne. 4. SB. se poate introduce prin: a) conjuncþii: cã, sã, dacã, ca sã, de (cu valoare lui cã, sã, dacã); b) pronume sau adjective pronominale relative simple sau compuse: care, cine, ce, cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce, cât, câþi, câtã, câte; c) pronume sau adjective pronominale nehotãrâte: oricare, oricine, orice: d) adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro; Exemple: Se pare1/cã va ninge.2/ E plãcut1/sã stai la soare.2/ E bine1/dacã înveþi sistematic.2/ Ar fi bine1/ca sã reuºesc.2/ Nu mi-e indiferent 1/de nu reuºesc.2/ Ce naºte din pisicã1/ºoareci mãnâncã.2/ Cine doarme mult1/trãieºte puþin.2/ Care e curios1/vine la mine.2/ Cel ce învaþã 1/ºtie.2/ Ceea ce se învaþã temeinic 1/nu se uitã.2/ 115
Cei ce muncesc 1/câºtigã.2/ Cele ce au sosit 1/sunt colegele mele.2/ Oricare joacã 1/poate câºtiga.2/ Oricine învaþã 1/ºtie.2/ Orice se gãteºte bine 1/place.2/ 1
Nu se ºtie
/
unde când cum cât încotro
a plecat.2/
5. SB. se contrage întotdeauna printr-un subiect. SB. introduse prin sã se contrag prin verbe la infinitiv. Exemple: Ce se învaþã temeinic 1/nu se uitã.2/ Contrasã: Cunoºtinþele temeinice nu se uitã. E bine 1/sã înveþi conºtiincios.2/ Contrasã: E bine a învãþa conºtiincios. 6. SB. poate sta atât înainte, cât ºi dupã regentã. Indiferent de poziþia ei, subiectiva nu se desparte niciodatã de regentã prin virgulã. De reþinut! În regenta unei SB, subiectul nu este niciodatã exprimat. Exerciþii aplicative 1. Fraze rezolvate: a) Nu se auzea nici un zgomot, 1/totul era tãcut, 2/dar din tumultul acelor lumini se simþea 3/cã se petrece ceva mãreþ, 4/ cã tot cosmosul e treaz 5/ºi lucreazã. 6/ (Geo Bogza) 1=P P 2=P P 3=P P 4=SB(3) 5=SB(3) 6=SB(3)
116
, dar , dar
cã
(c
ã)
b) Dar fãrã îndoialã 1/cã în cele din urmã s-ar fi întâmplat 2/ceea ce s-a întâmplat, 3/pentru cã simþeam în mine o nemulþumire ºi-o cãinþã 4/ori de (G. Cãlinescu-Cartea nunþii) câte ori te pãrãseam. 5/
1=PP 2=SB(1) 3=SB(2) 4=CZ(2) 5=CT(4)
c) Fiindcã adeseori se întâmpla 1/ cã unul spunea povestea 2/ ºi ceilalþi adormeau, 3/ s-a hotãrât 4/ca atunci 5a/ când povestitorul zice <>, 6/ toþi ceilalþi sã zicã <>, 5b/ pentru ca astfel sã se deie pe faþã 7/ cel ce adoarme înainte de vreme 8/ ºi sã-ºi afle cuvenita rãsplatã în ghionturi numãrate. 9/ (Ioan Slavici-Budulea Taichii)
nd
ºi
câ
1=CZ(4) 2=SB(1) 3=SB(1) 4=PP 5=SB(4) 6=CT(5) 7=CS(5) 8=SB(7) 9=CS(5)
ºi
d) Aº fi vrut 1/ sã-i pun din nou în vedere 2/ cã nu trebuie 3/ sã intre / ºi sã rãmânã la mine 5/ când nu sunt acasã, 6/ dar mi s-a pãrut 7/ cã mânia mea i-ar sfãrâma nervii,8/ cã l-ar deprima ca o insultã nemeritatã. 9/ (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 4
117
1= P.P. 2=CD(1) 3=CD(2) 4=SB(3) 5=SB(3) 6=CT(5) 7=P.P. 8=SB(7) 9=SB(7)
ºi
dar
,
e) E rãu destul 1/cã ne-am nãscut: 2/ Dar 3a/cui i-e fricã de rãzboi 4/ E liber de-a pleca napoi, 3b/ Iar 5a/cine-i vânzãtor vândut 6/ Sã iasã dintre noi! 5b/ P.
1=P.P. 2=SB(1) 3=P.P. 4=SB(3) 5=P.P. 6=SB(5)
P.
(G. Coºbuc)
P.
dar iar
2. Fraze propuse pentru rezolvare: a) Vei spune fãrã îndoialã cã a fost greu ce þi-a cãzut la examen. b) Ar fi fost cuminte sã se abatã în dreapta ori în stânga ºi sã se ascundã în pãdurea care stãpânea pretutindeni, deopotrivã de întunecos. (Gala Galaction - La Vulturi!) c) Când mã deºteptai a doua zi, numai dupã o clipã parcã de somn, bãgai de seamã cã soarele fusese cu mult mai harnic decât mine, cãci se pãrea cã se înãlþase pe ceruri, în vârful degetelor ºi, de peste întãrituri, se uita furiº la mine tocmai în fundul peºterii. (C. Hogaº) d) Femeilor le-a plãcut sã-ºi împodobeascã mai întâi casa, pictând în jurul ferestrelor orientate spre miazãzi chenare care înveselesc lumina. 118
Apoi, le-a plãcut sã se împodobeascã ºi ele, cu lungi marame de borangic, cu cãmãºi ºi fote înflorate, ce dovedesc cã au ºtiut sã priveascã atent cerul, ºi apripile fluturilor, ºi toate florile câmpului. (Geo Bogza) e) Copiii trebuie sã þinã la pãrinþii lor ºi la dascãlul lor, fiindcã el este un pãrinte sufletesc: acesta e cel dintâi lucru pe care trebuie sã-l înveþe copiii la ºcoalã. (I. Slavici) f) Astãzi era bine sã nu se întâlneascã viitorii cuscri ºi chiar întâlnindu-se sã fie destul de departe, pentru ca, dându-ºi bineþele cuvenite, fiecare sã poatã merge mai departe, ca ºi cum nu ar ºti nimic despre cele ce aveau sã se petreacã spre searã. Aici, lângã punte, ei trebuiau sã treacã unul pe lângã altul, ei trebuiau sã-ºi deie mâna, trebuiau sã stea de vorbã. (I. Slavici) g) E adevãrat cã trebuie sã fie ºi popi ºi alt neam de oameni, dar cel mai mare lucru e dascãlul, ºi aºa oamenii cei mai aleºi trebuie sã fie dascãli. (I. Slavici) h) Se ºtie cã regele de mult îºi dã seama de starea nenorocitã în care a ajuns þara, ºi nu pierde nici o ocaziune pentru a-ºi manifesta nemulþumirea faþã de guvernul vizirului. (I.L. Caragiale) PREDICATUL ªI PREDICATIVA A. Predicatul este partea principalã de propoziþie care aratã ce face, ce este sau cum este subiectul. B. Predicatul rãspunde la întrebãrile: ce face? ce este? cine este? cum este? C. Felurile predicatului Predicatul poate fi de douã feluri: - verbal (ce face?) - nominal (ce este? cum este? cine este?) D. Predicatul verbal poate fi exprimat prin: 1. verbe predicative la mod personal, la oricare din cele trei diateze (activã, reflexivã, pasivã): Grãdinarul sapã legumele. Se gândeºte la nemurire. Mãrul a fost mâncat de bunica. 2. locuþiune verbalã: Mi-aduc aminte cu drag de voi. 3. adverbe cu valoare predicativã (sigur, desigur, fireºte, probabil, pesemne, destul, negreºit, bineînþeles, posibil etc.) când sunt urmate de conjuncþia cã ºi mai rar de sã ºi cer o subiectivã: Fireºte1/ cã voi reuºi.2/
119
4. locuþiuni adverbiale cu valoare predicativã (de bunã seamã, fãrã îndoialã, cu siguranþã etc.): De bunã seamã 1/cã voi reuºi. 2/. 5. interjecþii cu valoare predicativã: Gâºtele lipa-lipa spre râu. 6. verbe la imperativ cu formã de infinitiv: A nu se apleca în afarã. Predicatul nominal este alcãtuit întotdeauna din douã elemente: - verb copulativ (unul singur); vezi verb. cop., pag.81-82. - nume predicativ (unul sau mai multe). Menþionãm cã uneori verbul copulativ poate lipsi din structura predicatului nominal. Aceastã situaþie e motivatã în cazul în care este schimbat subiectul sau se trece de la forma pozitivã la cea negativã, deci vom avea douã propoziþii: Eu sunt muncitor, 1/el intelectual.2/ Eu nu sunt muncitor, 1/ci intelectual.2/ Numele predicativ este partea cea mai importantã a predicatului nominal. El dã nume predicatului ºi poate fi simplu (ªcoala este nouã.) sau multiplu (El era voinic, înalt, spãtos ºi vesel). Numele predicativ poate fi exprimat prin: 1. substantive (comune, proprii, simple sau compuse). - în nominativ: Leul este un animal sãlbatic. - în acuzativ cu prepoziþie: Masa este de lemn. - în genitiv cu prepoziþie: Aceasta este împotriva datinilor noastre. 2. adjective (la toate gradele de comparaþie): Florile acestea sunt cele mai frumoase. - adjective substantivizate în nominativ. El este un frumos închipuit. - adjectivele provenite din participiu: Fereastra este închisã, albã ºi pãtratã. 3. pronume: personal: Acesta sunt eu. de politeþe: Primarul este dumnealui. posesiv: Acesta este al meu. demonstrativ: Eu sunt acesta. interogativ: Cine eºti dumneata? relativ (în frazã): Nu ºtiu1/ce este 2/. Nu cunosc 1/care sunt florile 2 mãrului. / nehotãrât: El devine cineva. negativ: A ajuns nimeni. 4. numerale: cardinale: Noi suntem cinci. cardinal multiplicativ: Câºtigul este îndoit. ordinal: Marius este primul la tenis. 5. verbe: la infinitiv: Datoria noastrã este de a învãþa. 120
la gerunziu: El este suferind. la supin: Aluatul acesta este de frãmântat. 6. adverbe: Visul lui a fost aievea. E bine a învãþa. Nu ºtiu 1/cum este el 2/, dar ºtiu3 /cum sunt alþii 4/. (adverbe relative). 7. interjecþii: Zgomotul puºtii e poc! Atenþie! Sã nu confundãm predicatul nominal al cãrui nume predicativ este exprimat printr-un adjectiv de origine participialã cu predicatul verbal exprimat printr-un verb la diatezã pasivã. Participiul - nume predicativ exprimã o caracteristicã a subiectului. Exemple: Haina este purtatã (uzatã) = predicat nominal; Corabia este purtatã de valuri = predicat verbal exprimat prin verb la diateza pasivã. E. Topica ºi punctuaþia. Predicatul verbal stã, de obicei, dupã subiect, dar poate sta ºi înaintea lui. Numele predicativ stã, de obicei, dupã verbul copulativ, dar poate sta ºi înaintea acestuia. Uneori pot fi intercalate între verbul copulativ ºi numele predicativ alte pãrþi de propoziþie. Predicatul verbal sau nominal nu se desparte de subiect prin virgulã. Pãrþile de propoziþie de acelaºi fel, deci ºi elementele componente ale numelui predicativ multiplu, se despart prin virgulã. 2. PROPOZIÞIA PREDICATIVÃ (PR.) 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de nume predicativ pe lângã un verb copulativ din regentã se numeºte propoziþie predicativã (PR.). 2. PR rãspunde la întrebãrile: ce este? cum este? cine este? care este? puse pe lângã verbul copulativ din regentã. 3. PR este cerutã întotdeauna de un verb copulativ din regentã lipsit de nume predicativ. 4. PR se poate introduce prin: a) conjuncþii: cã, sã, dacã, ca sã, de (cu valoarea lui cã, sã, dacã): b) pronume sau adjective pronominale relative simple sau compuse: care, cine, ce, cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce, cât, câtã etc.; c) pronume sau adjective pronominale nehotãrâte: orice, oricât etc. d) adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro etc. 121
Exemple: Pãrerea mea e 1/ cã ai procedat bine.2/ Problema e 1/sã reuºesc la examen.2/ Întrebarea este 1/dacã mã voi descurca.2/ Propunerea mea e 1/ca sã plecãm imediat.2/ Ai ajuns 1/de trezeºti admiraþia tuturor.2/ Întrebarea e 1/care va fi primul.2/ Problema e 1/cine va câºtiga.1/ Nu-i 1/pentru cine se pregãteºte.2/ Întrebarea e 1/cui plãtim? 2/ El este 1/ce nu pare a fi. 2/ Rareº va rãmâne 1/cel ce a fost.2/ Claudia a devenit 1/ceea ce ºi-a dorit.2/ Elevi buni sunt 1/cei ce învaþã temeinic.2/ Mame bune sunt 1/cele ce-ºi înþeleg copiii.2/ El devine 1/orice vrea.2/ Înãlþimea ta, eºti 1/oricât de slab pofteºti.2/ Am ajuns 1/precum mã vezi.2/ 1
Întrebarea e
/
unde când cum cât încotro
plecãm? 2/
5. PR. se contrage întotdeauna printr-un nume predicativ. Cele introduse prin sã se contrag prin verbe la infinitiv. Exemple: El a ieºit 1/ ce ºi-a dorit.2/ Contrasã: El a ieºit economist. Datoria noastrã este 1/ sã învãþãm cât mai bine.2/ Contrasã: Datoria noastrã este de a învãþa cât mai bine. 6. PR. stã, de regulã, dupã regentã, dar poate sta ºi înaintea acesteia. Indiferent de poziþia ei faþã de regentã, predicativa nu se desparte de aceasta prin virgulã. De reþinut! 1) În regenta unei PR. se va afla întotdeauna un verb copulativ lipsit de nume predicativ. 2) Regenta unei PR. o simþim ca pe o propoziþie neterminatã, incompletã (Visul lui e...; Dorinþa lui e...; Adevãrul e...; Problema e... etc.) 122
Exerciþii aplicative 1. Fraze rezolvate a) Încetul cu încetul însã el s-a deprins 1/ ºi în cele din urmã a 2 ajuns / cã nici unul dintre bãieþi nu putea 3/ sã-l scoatã din ale lui4/ (I. Slavici) 1 = PP 2 = PP 3 = PR (2) 4 = CD (3)
ºi
b) Sunt gata 1/ sã-þi fac pe plac 2/ dar atunci sã fii ºi tu om cuminte 3/ ºi sã înþelegi 4/ cã 5/ dacã e 6/ sã vã fiu de folos, 7/ lumea 8a/ trebuie 5b/ sã mã creazã om cinstit ºi stricat cu voi. 8b/ (I. Slavici) 1 = PP 2 = CI(1) 3 = PP 4 = PP 5 = CD(4) 6 = CDÞ(5) 7 = PR(6) 8 = SB(5)
dar ºi sã
CDÞ
c) Poþi 1/ sã lucrezi o sãptãmânã întreagã,2/ dacã a fost omis ceva în registru / înseamnã 4/ cã n-ai lucrat,5/ cã nici nu exiºti. (G. Bogza) 3
1 = PP 2 = CD (1) 3 = CDÞ (4) 4 = PP 5 = PR (4) 6 = PR (4)
,
,
123
d) Nu era departe 1/; trebuia 2/ sã ocoleascã rotonda cu oglinzi 3/, cãtre care pãreau 4/ cã se îndreaptã toate femeile 5/ ºi sã traverseze apoi (Mircea Eliade) coridorul, 6/ care conducea la anexã. 7/ 1 = PP 2 = PP 3= SB (2) 4 = AT (3) 5 = PR (4) 6 = SB (2) 7 = AT (6)
;
ºi
e) Întrebarea era dar 1/ cine sã dea cinstea, 2/ cine sã ducã vorbe 3/ ºi sã primeascã rãspunsul. 4/ (I. Slavici) 1 = PP 2 = PR (1) 3 = PR (1) 4 = PR (1)
, ºi
PR
PR PR
2. Fraze propuse spre rezolvare: a) Una din marile lui slãbiciuni era sã se uite la cei ce îi trec prin faþã ori stau în preajma vederii lui, sã scruteze mutre, sã prindã gesturi ºi atitudini. (I. Slavici) b) ªi una e sã mori la datorie, când te izbeºte un glonþ sau o schijã, ºi alta e sã fii legat de un stâlp ºi sã te execute plutonul de execuþie. (M. Preda) c) Adevãrul e cã, dacã se hotãrãºte cineva sã asiste la o sãrbãtoare naþionalã aºa de importantã, trebuie s-o ia de dimineaþã. (I.L. Caragiale) d) În aceste momente, când natura întreagã pãrea cã înalþã rugi de mulþumire cãtre creatorul ei, cei doi slujitori, deºi erau dedaþi cu asemenea sublime spectacole, nu rãmaserã nesimþitori la priveliºtea ce-i înconjura. (N. Filimon) e) Dacã însã cu astfel de salã iei aplauze la scenã deschisã, înseamnã ce eºti o artistã excepþionalã ... (Camil Petrescu) 124
f) Cobora alãturi de locotenent, ºi când ajunse foarte aproape, îºi dãdu seama cã mulþimea aceea tãcutã, ale cãrei convorbiri le auzea totuºi, convoaiele acelea care i se pãruserã cã aºteaptã semnalul de plecare se miºcau deja, înaintau, ºi încã destul de repede, pe deasupra fluviului, ca ºi cum ar fi trecut pe un pod nevãzut. (Mircea Eliade) g) Iarã Ghiþã nu râdea; se fãcea cã nu pricepe gluma ºi, când vedea pe Licã învârtindu-se pe lângã Ana ori pe Ana trãgându-se la Licã, el se ducea pe ici încolo, ca sã nu vadã nimic ºi-l durea inima când simþea cum Ana scapãtã din ce în ce în gândul sãu. (I. Slavici) h) Când am sosit de la Iaºi, cel dintâi gând al lui a fost sã mã ducã la Copou ºi apoi la Socola, ca sã-mi arate vederile ce se deschideau spre lunca Bahluiului, ºi sã mã plimbe prin crângurile de prin pregiurime, ca sã mã-ncânt ºi eu de frunziºul piºcat de brumã ºi sã iau parte la plãcerea lui de-a cãlca pe frunzele scuturate de vânt care fâºâie la tot pasul. (I. Slavici) ATRIBUTUL ªI ATRIBUTIVA A. Atributul este partea secundarã de propoziþie care determinã un substantiv sau un înlocuitor al acestuia. Atributul poate determina: 1. un substantiv Pomul uscat va fi tãiat. 2. un pronume Aceºtia dintre noi învaþã mai bine. 3. un numeral Doi din clasã au fost în excursie în munþi. 4. Orice parte de vorbire substantivizatã - adjectiv substantivizat: cu articolul nehotãrât Un rãu fãcut se uitã mai uºor. cu articolul hotãrât Frumosul din poveste este o plãsmuire. cu articolul demonstrativ Cel harnic din clasã e apreciat de toþi. cu ajutorul unui determinant Acest frumos din fotografie e fratele meu. verb: la infinitiv substantivizat Mâncarea cea mai gustoasã o pregãteºte mama. la supin substantivizat - Culesul acesta m-a obosit. B. Atributul rãspunde la întrebãrile: care?, ce fel de?, (al, a, ai, ale) cui?, câþi?, câte?, al câtelea?, a câta? adresate cuvântului determinat. C. Felurile atributului: Dupã partea de vorbire prin care se exprimã, atributul este: adjectival, substantival, pronominal, verbal ºi adverbial. 125
I. Atributul adjectival poate fi exprimat prin: 1. adjective propriu-zise (la oricare din gradele de comparaþie): Toamna ploioasã a întârziat strângerea recoltei. Adjectivul poate fi însoþit ºi de articolul demonstrativ: Omul cel harnic are de toate. 2. numerale cardinale propriu-zise, ordinale, colective, distributive, multiplicative: Numãrul doi este norocos. (cardinal). Elevul al doilea a luat premiul pe merit. (ordinal) Tustrei feciorii i-au cãzut în luptã (cardinal colectiv). Câte trei soldaþi apãreau din când în când în faþa duºmanului (cardinal distributiv). Câºtigul îndoit l-au împãrþit între ei (cardinal multiplicativ). 3. adjective pronominale posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotãrâte, negative, de întãrire: Plãcerea mea cea mai mare rãmâne cititul cãrþilor. Oamenii aceia muncesc conºtiincios. Câþi elevi lipsesc? Câþi bãrbaþi atâtea femei. Fiecare om munceºte pentru el. Nici un copil din grupã nu ºtie cânta mai frumos ca tine. Mama însãºi m-a îndemnat a nu face fapte rele. 4. verbe la participiu cu valoare adjectivalã: Câmpiile întinse din vestul þãrii dau recolte bogate. 5. verbe la gerunziu cu valoare adjectivalã (acordate): Rana sângerândã lãsa pete pe cearºaf. II. Atributul substantival Dupã mijloacele de exprimare, atributul substantival este de patru feluri: 1. Atributul substantival genitival, exprimat prin genitiv propriu-zis: Am admirat rãsãritul soarelui la munte; sau construcþii cu valoare de genitiv: Cãrþile a milioane de elevi aºteaptã sã fie tipãrite. Lupta împotriva turcilor a fost de lungã duratã. 2. Atributul substantival în dativ determinã un substantiv nearticulat care denumeºte grade de rudenie sau atribuþii sociale: El va fi cândva Domn þãrii. (se foloseºte rar) El rãmâne singurul prinþ inimii mele. 3. Atributul substantival prepoziþional, exprimat prin substantiv precedat de prepoziþie: Casa de lemn e cãlduroasã; substantiv precedat de o locuþiune prepoziþionalã: Într-o insulã din mijlocul unui lac s-a gãsit o comoarã; ºi substantiv precedat de un adverb de comparaþie cu valoare de prepoziþie: Avea trei feciori ca soarele. 4. Atributul substantival apoziþional, care cuprinde: a) Apoziþia simplã, exprimatã prin substantiv în nominativ sau în cazul regentului: Petre, ciobanul, pãzeºte oile . b) Apoziþia dezvoltatã, exprimatã printr-un grup de cuvinte: ªtefan cel Mare, domnitorul Moldovei, i-a bãtut pe turci la Rãzboieni. Alecsandri, bardul de la Mirceºti, a scris cele mai frumoase pasteluri. 126
III. Atributul pronominal Atributul pronominal este exprimat prin pronume propriu-zis. Ca ºi atributul substantival, atributul pronominal poate fi exprimat prin pronume: a) în genitiv: Rãbdarea lui întrece orice limitã. b) în dativ: Gândurile-mi rele întrec cele bune (e numit ºi dativ posesiv, pentru cã aratã posesia, adicã gândurile mele) c) în acuzativ cu prepoziþie: Obiceiurile de la noi sunt frumoase. Dragostea pentru aceasta þine cam mult. d) apoziþie: Ion, Vasile, Nicolae, adicã voi, sunteþi prietenii mei. IV. Atributul verbal Atributul verbal poate fi exprimat prin verb: a) la infinitiv: Dreptul de a învãþa îl are fiecare tânãr. b) la supin Strugurii de cules nu s-au copt încã. c) la gerunziu neacordat: Flamurile fâlfâind se vãd în zare. Observãm cã gerunziul acordat are funcþie de atribut adjectival: Coºurile fumegânde se vãd în zare. Valurile spumegânde se îndreaptã spre mal. Gerunziul neacordat are funcþie de atributul verbal: Coºurile fumegând se vãd în zare. Valurile spumegând se înalþã pânã la cinci metri. V. Atributul adverbial Atributul adverbial poate fi exprimat prin: a) adverb fãrã prepoziþie: Roata dindãrãt s-a spart. b) adverb cu prepoziþie: Lecþia de azi o ºtiu bine. c) locuþiune adverbialã: Plimbarea zi de zi e recomandatã de medici. Sosirea pe neaºteptate a pãrinþilor m-a surprins. D. Topica ºi punctuaþia Atributele adjectivale, substantivale ºi pronominale pot sta atât înaintea, cât ºi în urma determinatului ºi nu se despart prin virgulã de acesta. Face excepþie atributul substantival apoziþional (atât apoziþia simplã, cât ºi cea dezvoltatã), care se desparte prin virgulã de restul propoziþiei. Sunt ºi cazuri când apoziþia simplã nu se desparte prin virgulã. La fel se comportã ºi atributul pronominal apoziþional. Atributele verbale ºi adverbiale stau de regulã dupã determinat ºi nu se despart prin virgulã de acesta. 3. PROPOZIÞIA ATRIBUTIVÃ (AT) 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de atribut pe lângã un substantiv, pronume sau numeral din propoziþia regentã se numeºte propoziþie atributivã (AT:) 2. AT rãspunde la una din întrebãrile: care? ce fel de? cât? (al, a, ai ale) cui? pusã pe lângã un substantiv (sau înlocuitor) din regentã. 127
3. AT este cerutã de un substantiv (pronume sau numeral) sau de altã parte de vorbire substantivizatã din regentã. Este singura propoziþie subordonatã care se aflã punând întrebarea pe lângã un substantiv (sau înlocuitor). 4. AT. se poate introduce prin: a) pronume sau adjective pronominale relative simple sau compuse: care, cine, ce, cel ce, cele ce, cei ce, cât, câþi, câte etc.; b) pronume sau adjective pronominale nehotãrâte: oricare, orice, oricât, oricâte etc.; c) adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro etc.; d) conjuncþii cã, sã, dacã, ca sã, de (cu valoarea lui care sau dacã). Exemple: Sportivul 1a/ care se antreneazã serios 2/ va face performanþã.1b/ Întrebarea 1a/ cu cine votez 2/ mi-o pun mereu.1b/ Am adresa 1/ ce mi-ai dat-o.2/ A pus întrebarea 1/ cine vine?2/ Problema 1a/ cui voi povesti 2/ nu mi-o mai pun.1b/ Toþi 1a/ cei ce au venit 2/ îmi sunt prieteni.1b/ Elevele, 1a/ cele ce învaþã bine, 2/ sunt premiante.1b/ Câºtigãtorul, 1a/ oricare ar fi el, 2/ meritã laude.1b/ Nu dorm toþi 1/ câþi au ochii închiºi.2/ Camera 1a/ unde studiez 2/ e luminoasã.1b/ Ziua 1a/ când voi da examenul 2/ va rãmâne o amintire plãcutã.1b/ Rachetã 1a/ cum are Marius 2/ nu are nimeni.1b/ Direcþia 1a/ încotro vom merge 2/ o vom cunoaºte mâine.1b/ Era un om de zãpadã 1/ cât e casa.2/ Am avantajul 1/ cã ºtiu înota.2/ Dorinþa 1a/ sã reuºeascã 2/ o aveau toþi.1b/ Avea pretenþia 1/ ca sã fie ascultat.2/ Întrebarea 1a/ dacã voi reuºi 2/ mi-o pun mereu.1b/ Sã crape ãl 1/ de ºtie ceva.2/ 5. AT. se poate contrage îndeosebi prin verbe la participiu, dar ºi prin verbe la infinitiv (cele introduse prin sã) sau gerunziu. Exemple: Am primit scrisoarea 1/ pe care o aºtept de mult.2/ Contrasã: Am primit scrisoarea aºteptatã de mult. Am vãzut o luminã 1/ care strãlucea.2/ Contrasã: Am vãzut o luminã strãlucind. A venit vremea 1/ sã mã însor.2/ Contrasã: A venit vremea a mã însura. 128
6. AT. stau dupã substantivul determinat. Uneori între acesta ºi propoziþia AT. se intercaleazã alte atribute. În ceea ce priveºte punctuaþia, AT. absolut necesare în frazã nu se despart prin virgulã de regentã. Cele care aduc o precizare suplimentarã, o explicaþie, fãrã sã fie absolut necesare comunicãrii, precum ºi cele intercalate între alte pãrþi de propoziþie se despart prin virgulã de cuvântul determinat. Exemple: Elevul care învaþã reuºeºte. Lucrarea aceasta, pe care am întocmit-o, vã va fi folositoare. Exerciþii aplicative: 1. Fraze rezolvate: a) ªi nu departe de aceste locuri, 1a/ care îþi aduc aminte natura þãrilor de miazãnoapte, 2/ dai, ca la porþile Romei, peste câmpii arse ºi vãruite, 1b/ unde bivolul dormiteazã alene. 3/ (N. Bãlcescu) 1 = PP 2 = AT (1) 3 = AT (1) b) Sunt momente 1/când fiinþa noastrã se moaie, 2/ se topeºte, 3/ se împrãºtie 4/ ºi se pierde în nemãrginitul tot al lucrurilor; 5/ când sufletul nostru strãbate pânã în cele mai ascunse ºi tainice fibre ale materiei inerte; 6/ când natura moartã ... pare 7/ sã se înfiripe 8 / ºi sã trãiascã în mod inconºtient, viaþa scurtã a unui vis sau a unei colosale fantasmagorii. 9/ (C. Hogaº) 1 = PP 2 = AT (1) 3 = AT (1) 4 = AT (1) 5 = AT (1) 6 = AT (1) 7 = AT (1) 8 = PR (7) 9 = PR (7)
, , ºi ; ; ºi
129
c) Patria e aducerea aminte de zilelor copilãriei ... coliba pãrinteascã cu copacul cel mare din pragul uºii, dragostea mamei ... plânsurile inimii noastre ... locul 1a/ unde am iubit 2/ ºi am fost iubiþi ...3/câinele 1b/ care se giuca cu noi, 4/ sunetul clopotului bisericii satului 1c/ ce ne vesteºte zilele frumoase de sãrbãtoare 5/ ...zbierãtul turmelor 1d/ când se întorceau în amurgul serii de la pãºune 6/ ...fumul vetrei 1e/ ce ne-a încãlzit în leagãn înãlþându-se în aer ...7/ barza de pe streºinã 1f/ ce cautã duios pe câmpie ...8/ ºi aerul 1g/ care nicãierea nu este mai dulce! 9/ (Al. Russo) 1 = PP 2 = AT (1) 3 = AT (1) 4 = AT (1) 5 = AT (1) 6 = AT (1) 7 = AT (1) 8 = AT (1) 9 = AT (1)
ºi
d) Aº vrea 1/ sã spun ceva, 2/ dar gândurile s-au depãrtat de mine 3/ cã trebuie 4/ sã le trag înapoi ca pe niºte balonaºe captive, 5/ cãrora, dându-le liberã sfoarã, s-au ridicat 6/ ºi s-au lipit de tavan. 7/ (Camil Petrescu) 1 = P.P. 2 = CD(1) 3 = PP 4 = CNS(3) 5 = SB (4) 6 = AT(5) 7 = AT(5)
dar
ºi
e) Numai un copil nepriceput, de la oraº 1a/ care ar fi urcat pentru prima oarã pe munte 2/ sau cineva 1b/ care ºi-ar fi pierdut brusc cunoºtinþa, 3/ ar fi putut aluneca 1c/ ºi ar fi cãzut rostogolindu-se douãzeci, douãzeciºicinci 130
de metri, 4/ fãrã sã încerce 5/ sã se apuce de vreo rãdãcinã, sau de vreun smoc de iarbã înaltã, sau chiar de pietre ... 6/ (Mircea Eliade) 1 = PP 2 = AT(1) ºi 3 = AT(1) 4 = PP 5 = CM(4) 6 = CD(5) 2. Fraze propuse spre rezolvare: a) Eu n-am uitat ... pe Gheorghe Giantã, care cu o ruginã de puºcã pe care orice vânãtor ar fi azvârlit-o în gunoi, nimerea mai bine decât altul cu o carabinã ghintuitã ºi care pe mine, nemernicul, m-a adus de multe ori cu vânat la conacul de amiazi. (Al. Odobescu) b) Preotul, care înþelese bãnuielile ajutorului de primar ºi care voia sã glumeascã puþin, îi rãspunse cã habar nu are de cine suntem, ºi cã nici nu ne-a mai vãzut vreodatã pe meleagurile acelea. (C. Hogaº) c) Frumoase timpuri de vitejie au fost acelea unde românul intra în doi ca în doisprezece ºi unde hanul tãtarilor trimitea jalobã cãtrã domnii Moldovei cu rugãmintea ca sã porunceascã Grozovenilor de pe atuncea de a nu le mai opri calea, când se întorceau cu prada din þara leºeascã. (Al. Russo) d) Bine, dragul tatei, dacã te bizuieºti cã-i putea rãzbate pânã acolo ºi crezi cã eºti în stare a cârmui ºi pe alþii, alege-þi un cal din herghelie care-i vrea tu, ie-þi bani, cât þi-or trebui, haine care þi-or plãcea, arme care-i crede cã-þi vin la socotealã, ºi mergi cu bine, fãtul meu. (I. Creangã) e) Ei vor aplauda desigur biografia subþire Care s-o-ncerca s-arate cã n-ai fost vreun lucru mare, C-ai fost om, cum sunt ºi dânºii. (M. Eminescu) f) Ceea ce l-a ridicat pe Ion Creangã în rândul marilor scriitori e sinceritatea ºi iubirea de adevãr, cu care reproduce felul de a gândi ºi de a simþi al poporului român, lipsa de înconjur cu care spune adevãrul pe care numai puþini îl ºtiu atât de bine ca dânsul. (I. Slavici) 131
g) Nu ºtiu de ce mi-a fost ruºine sã mã vadã servitoarea cã aduc flori neprimite acasã ºi asta era fãrã temei, pentru cã de obicei îmi cumpãr singurã flori pe care le aduc ºi le risipesc în vase smãlþuite.(Camil Petrescu) h) Cã nici dumneavoastrã nu l-aþi mai vãzut de mult reiese din încercarea disperatã pe care aþi fãcut-o astã-varã de a întreba pe Borza, pe care-l credeaþi fostul dumneavoastrã elev, dacã mai ºtie ceva despre Lixandru. (M. Eliade) COMPLEMENTUL Complementul este partea secundarã de propoziþie care determinã un verb la un mod personal sau nepersonal, o locuþiune verbalã, un adjectiv, un adverb, o interjecþie verbalã. Au toþi aceºti determinanþi complementul indirect, complementul circumstanþial de mod, de cauzã, de scop. Felurile complementului Complementele sunt: necircumstanþiale (directe, indirecte ºi de agent), circumstanþiale (care aratã împrejurarea, circumstanþa în care se sãvârºeºte acþiunea). Ele sunt: de loc, de timp, de mod, de cauzã, de scop, condiþional, concesiv, consecutiv etc. COMPLEMENTUL DIRECT ªI COMPLETIVA DIRECTÃ A. Partea secundarã de propoziþie care aratã obiectul (fiinþã lucru, fenomen) asupra cãruia se exercitã direct acþiunea verbului determinat sau rezultatul acþiunii se numeºte complement direct. B. Complementul direct rãspunde la întrebãrile: pe cine? (când este exprimat prin nume de persoanã) ºi ce? (când este exprimat, mai ales, prin nume de lucruri). C. Regentul poate sã fie: un verb la mod personal - Învãþãm lecþiile regulat. un verb la mod nepersonal - A culege porumbul nu e uºor. (infinitiv) Am învãþat mâncând alune. (gerunziu) Am avut de citit poezia. (supin) o locuþiune verbalã - Cerbii au dat de-a dura lupul. o interjecþie verbalã - Iatã-l pe prietenul meu, Miticã. Complementul direct e cerut cu predilecþie: a) de un verb de simþire: a vedea, a auzi, a mirosi, a gusta, a pipãi; b) de un verb de declaraþie: a zice, a declara, a spune, a întreba, a anunþa (prin viu grai sau scris), a afirma, a face cunoscut, a mãrturisi (cuiva 132
un sentiment intim), a considera, a exprima (ceva în cuvinte), a vorbi, a rosti, a consimþi, a comunica, a transmite, a susþine etc. D. Complementele directe pot fi exprimate prin: a) - substantive cu prepoziþia pe: nume proprii de persoane (sau animale): O cunosc pe Ioana. nume comune: El învinse pe vrãºmaº. - substantive fãrã prepoziþie: proprii: Am vizitat Braºovul. comune: Ne iubim pãrinþii. b) pronume: personal: V-am întrebat pe voi. de politeþe: V-am vãzut la televizor pe dumneavoastrã. posesiv: I-am vizitat pe ai mei. demonstrativ: Am scris acestea. relativ (în frazã): Elevul pe care l-am vãzut era colegul tãu. interogativ: Pe cine ai sunat? nehotãrât: Am învãþat ceva de la el. negativ: N-am vãzut pe nimeni. c) numerale: cardinale: I-am vãzut pe doi în parc. Pe amândoi s-a rãzbunat. (colectiv). ordinale: Pe al treilea nu l-am mai ascultat. d) verbe: la infinitiv: El ºtie a citi în stele. Nu le putem ºti pe toate. la gerunziu: Am auzit cântând o privighetoare. la supin: Are de cules încã struguri. e) pãrþi de vorbire substantivizate: adjective substantivizate precedate de articolul demonstrativ: Pe cel vinovat legea îl va pedepsi. numerale substantivizate: Pe cel de-al doilea nu-l cunosc. verbe la participiu substantivizate: ªtie cititul ºi scrisul. adverbe substantivizate: Binele învinge rãul. Mi-ai fãcut un bine. Pe cei tari nu-i învingi. interjecþii substantivizate: Am un of la inimioarã. Am trecut hopul. 4. PROPOZIÞIA COMPLETIVà DIRECTà (C.D.) 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de complement direct pe lângã un verb tranzitiv din regentã se numeºte propoziþie completivã directã (C.D.) 133
regentã.
2. C.D. rãspunde la întrebãrile: pe cine? ce? puse verbului din
3. C.D. este cerutã cu predilecþie de verbele de simþire (a gusta, a vedea, a auzi, a pipãi, a mirosi) sau de verbele de declaraþie (a zice, a spune, a declara, a întreba, a anunþa, a afirma, a vorbi, a mãrturisi, a rosti etc.). Elementul regent al C.D. poate fi un verb la un mod personal sau nepersonal, o locuþiune verbalã sau o interjecþie cu valoare predicativã. 4. C.D. se poate introduce prin: a) conjuncþii ºi locuþiuni conjuncþionale: ca, sã, dacã, ca sã, de (cu valoarea lui sã, dacã), cum sã; b) pronume sau adjective pronominale relativ-interogative sau nehotãrâte: care, cine, ce (pe) cel ce, (pe) cei ce, cele ce, oricare, orice, oricine, cât, câþi, câtã, câte etc. c) adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro. Exemple: ªtiu 1/ cã vine.2/ Vãzând 1a/ cã mã urmãreºte 2/ am fugit.1b/ A dorit 1/ sã ne viziteze.2/ Am întrebat 1/ dacã a sosit.2/ Nu ºtiu 1/ de-i adevãrat zvonul.2/ Am jurat 1/ ca sã mã rãzbun.2/ Am aflat 1/ cine a câºtigat cursa.2/ Fac 1/ ce vreau.2/ Am cunoscut 1/ pe cine nici nu gândeºti.2/ ªtiu 1/ câþi aþi fost.2/ Mi-a povestit 1/ câte a pãtimit.2/ Spune 1/ orice doreºti. 2/ Vãd 1/ pe oricine iese în curte.2/ Îl recunosc 1/ pe oricare vine.2/ Apreciez 1/ ceea ce ai fãcut pentru noi.2/ Vãd 1/ pe cel ce vine.2/ Am mai vãzut 1/ cele ce mi-arãþi.2/ Mi-a spus 1/ unde pleacã.2/ L-am întrebat 1/ când se întoarce.2/ Am vãzut 1/ cum învaþã.2/ Nu ºtiu 1/ încotro a plecat.2/ 5. C.D. se contrage printr-un complement direct. Cele introduse prin sã se contrag printr-un verb la infinitiv. Exemple: Am gustat 1/ ce ni s-a pus pe masã.2/ 134
Contrasã: Am gustat mâncarea. Învaþã 1/ sã înoate.2/ Contrasã: Învaþã a înota. 6. C.D. stã, de obicei, dupã regentã ºi nu se desparte de aceasta prin virgulã. Uneori poate sta ºi înaintea regentei ºi atunci se desparte de ea prin virgulã. Exemple: Acum am aflat cã ai sosit. Cã ai sosit, acum am aflat. Atenþie! Sã nu confundãm CD. cu SB. sau PR. Când punem întrebarea ce? sau ce este? care este? etc. ne uitãm cu atenþie la elementul regent pe lângã care am pus-o. Exemple: Nu se ºtie 1/ dacã vine. 2/ SB.(regentul = verb reflexiv impersonal) Întrebarea e 1/ dacã vine. 2/ PR.(regentul = verb copulativ lipsit de nume predicativ) Nu ºtiu 1/ dacã vine. 2/ CD.(regentul = verb tranzitiv) Exerciþii aplicative 1. Fraze rezolvate: a) ªi vãzând profesorul 1a/ cã purtãm plete, 2/ a poruncit unuia dintre ºcolari 1b/ sã ne tundã.3/ (I. Creangã) 1 = PP 2 = CD (1) 3 = CD (1) b) ªi 1a/ cum ajunge acasã, 2/ zice unei babe de la bucãtãrie 1b/ sã ia cucoºul, 3/ sã-l azvârle într-un cuptor plin cu jãratic 4/ ºi sã puie o lespede în gura cuptiorului.5/ (I. Creangã) 1 = PP 2 = CT (1) 3 = CD (1) 4 = CD (1) 5 = CD (1)
, ºi
c) Drumeþii dãdeau din cap 1/ ºi, întorcându-se acasã, spuneau 2/ cã este la Cocorãºti un cimpoieº 3/ care are un fecior foarte învãþat, 4/ ce ºtie toate limbile, 5/ ºi cã l-au vãzut chiar ei pre acel cimpoieº, 6/ care e un om 135
scurt, gros, schiop de piciorul stâng, rotund la faþã 7/ ºi zâmbeºte totdeauna 8/ când vorbeºti cu el. 9/ (I. Creangã) 1 = PP ºi 2 = PP 3 = CD(2) 4 = AT(3) ºi 5 = AT(4) re ca 6 = CD(2) 7 = AT(6) ºi 8 = AT(6) 9 = CT(8) d) Pânã la urmã te-aº fi gãsit lipit de unul din dulapurile acestea 1/, ºi atunci ai fi înþeles 2 / ce se întâmplã, 3 / ai fi înþeles 4 / de ce mã îndepãrtasem 5/ ºi de ce lãsasem 6/ sã crezi 7/ cã se terminase bateria. 8/ (Mircea Eliade) 1 = PP ºi 2 = PP 3 = CD (2) , 4 = PP 5 = CD (4) ºi 6 = CD (4) 7 = CD (6) 8 = CD (7)
e) Dar 1a/ de ce cântã atunci prin cârciumi ºi grãdini de mahala 2/ fãrã sã ia bani, 3/ de ce nu încearcã 4/ sã se lanseze într-un loc cunoscut la vreo grãdinã de varã mai selectã, 5/ nu înþeleg 1b/ ºi nu înþelege nimeni. 6/ (Mircea Eliade) 1 = PP 2 = CD (1) 3 = CM (2) , ºi 4 = CD (1) 5 = CD (4) fãrã sã 6 = PP CM
136
2. Fraze propuse spre rezolvare: a) Când auzeam noi pe moº Luca pomenind cu drag de casã ºi când vedeam cum rãmân satele ºi locurile frumoase în urmã, ºi tot altele necunoscute se înfãþiºeazã înainte-ne, supãrarea noastrã creºtea la culme. (I. Creangã) b) Sã le spui curat Cã m-am însurat C-o mândrã crãiasã, A lumii mireasã; Cã la nunta mea A cãzut o stea; Soarele ºi luna Mi-au þinut cununa; Brazi ºi pãltinaºi I-am avut nuntaºi. (Mioriþa) c) Atunci el povesti în scurt toatã istoria cu merele, cum a rãnit pe hoþ ºi cum a venit dupã dâra sângelui pânã la groapa unde s-a lãsat în jos la ea, ºi o întrebã ce fel de oameni sunt zmeii aceia ºi dacã sunt voinici. (P. Ispirescu) d) Atunci fiul împãratului se puse la pândã o sãptãmânã întreagã; noaptea pândea ºi ziua se odihnea; iar când fu într-o dimineaþã se întoarse trist la tatã-sãu ºi-i spuse cum priveghease pânã la miezul nopþii, cum mai pe urmã îl apucase o pirotealã de nu se mai putea þine pe picioare, cum mai târziu somnul îl copleºi ºi cãzu ca un mort, fãrã sã se poatã deºtepta decât tocmai când soarele era ridicat de douã suliþe, ºi atunci vãzu cã merele lipsesc. (P. Ispirescu) e) Tu nu ºtii, Mihai, ce însemneazã sã te uiþi pe geam ºi sã vezi cum a început sã ningã, pe urmã cum viscoleºte, cum se topeºte omãtul, cum dau florile ... (Cezar Petrescu) f) El spuse, în deosebire de tovarãºul sãu, cã s-au înþeles cu Rãuþ ca sã fure o parte din turma ce se afla în pãdurea de la Fundureni ºi cã în urmã s-au dus prin ascuns la Salonta, ca sã afle un cumpãrãtor. (I. Slavici) COMPLEMENTUL INDIRECT ªI COMPLETIVA INDIRECTà A. Partea secundarã de propoziþie care aratã obiectul asupra cãruia se rãsfrânge indirect acþiunea verbului sau cãruia i se atribuie o acþiune, o însuºire sau o caracteristicã exprimatã prin cuvântul determinat se numeºte complement indirect. B. Complementul indirect rãspunde la întrebãrile: 137
pentru acuzativ cu prepoziþie: cu cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, de cine?, de ce?, despre cine?, despre ce?, de la cine?, de la ce?, pentru cine?, pentru ce? etc. pentru dativ: cui? pentru genitiv: asupra cui?, contra cui?, împotriva cui? C. Regentul complementului indirect poate fi: un verb tranzitiv la mod personal: Bunicii cer nepoþilor ascultare. un verb tranzitiv la mod nepersonal: A vorbi despre muzicã este o plãcere (infinitiv). Discutând despre prietena lui, i s-a luminat faþa (gerunziu). I-e dor de povestit cu nepoþii (supin). un verb intranzitiv: Mã tem de greci ºi de darurile lor. o locuþiune verbalã: A luat-o la sãnãtoasa cu prietenii lui. un adjectiv: Am citit cãrþi pline de haz. un adverb: Satul Tisa-Nouã e situat aproape de oraº. un substantiv nearticulat: Slavã patriei! o interjecþie cu valoare predicativã: El zvârr! cu sãgeata în duºman. Reþineþi! Complementul indirect e cerut cu predilecþie de verbe la diateza reflexivã sau pasivã: a se gândi, a-ºi aminti, a se lãuda, a se mira, a se uita, a se interesa, a fi preocupat, a fi încredinþat, a fi interesat, a fi convins etc. D. Complementul indirect poate fi exprimat prin: a) substantive cu sau fãrã prepoziþie: Sã te pãzeºti de oamenii rãi. I-am dat colegului o carte. Am luptat împotriva duºmanilor. b) pronume: personal: M-am întâlnit cu ei la teatru. de politeþe: S-a certat cu dumnealui. posesiv: S-a lãudat cu ai sãi. demonstrativ: M-am interesat de acela. relativ (în frazã): Prietenul de care te fereºti e sincer. interogativ: De ce te miri? nehotãrât: M-am interesat de fiecare. negativ: Nu m-am gândit la nimic. Nu vorbesc cu nici unul. c) numerale: cardinale: S-a certat cu trei. M-am împãcat cu tustrei. (colectiv) ordinale: De al doilea nu mã tem. d) verbe: la infinitiv: Mã gândesc a învãþa mai bine. la supin: S-a sãturat de umblat prin lume. gerunziu: M-am plictisit privindu-l. 138
e) mai rar; prin adjective: Din harnic s-a fãcut leneº. f) pãrþi de vorbire substantivizate: adjective substantivizate: Cu lãudãrosul acela am copilãrit. adverbe substantivizate: S-a obiºnuit repede cu binele. interjecþii substantivizate: Mã gândesc la hopul urmãtor. E. Topica ºi punctuaþia. Complementele directe sau indirecte pot sta dupã regent, dar ºi înaintea acestuia. Când sunt aºezate dupã regent nu se despart prin virgulã de acesta. Când sunt aºezate înaintea regentului se despart uneori, prin virgulã de acesta. 5. PROPOZIÞIA COMPLETIVÃ INDIRECTÃ (C.I.) 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de complement indirect pe lângã un verb, adjectiv, adverb sau interjecþie verbalã din regentã se numeºte propoziþie completivã indirectã (C.I.) 2. C.I. rãspunde la întrebãrile: cui? la cine? la ce? cu cine? cu ce? despre cine? despre ce? pentru cine? pentru ce? de cine? de ce? de la cine? de la ce? puse verbului (sau înlocuitorului) din regentã. 3. C.I. este cerutã de verbe la moduri personale ºi nepersonale, locuþiuni verbale, adjective ºi adverbe, interjecþii cu valoare predicativã. Reþineþi! Verbele care cer C.I. sunt în mare majoritate la diateza reflexivã (dar nu impersonale): a se gândi, a-ºi aminti, a-ºi da seama (locuþiune), a se lãuda, a se uita, a se interesa, a se mira, a se pomeni, a se lãmuri, a se îndoi, a se fãli etc., dar ºi la diateza pasivã: a fi încredinþat, a fi convins, a fi preocupat, a fi învinuit, a fi îngândurat etc. sau (mai rar) la diateza activã: a mulþumi, a îndemna, a cugeta etc. 4. C.I. se poate introduce prin: a) conjuncþii ºi locuþiuni conjuncþionale: ca, sã, dacã, ca sã, de (cu sensul de sã, dacã), cum sã, ca nu cumva sã etc. b) pronume sau adjective pronominale relativ-interogative sau nehotãrâte: care, cine, ce, cel ce, ceea ce, oricare, oricine, orice, oricât. c) adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro. Exemple: Se gândeºte 1/ cã va reuºi la examen.2/ Era dornic 1/ sã ajungã acasã.2/ Mã întreb 1/ dacã voi izbuti.2/ Nu se aºtepta 1/ ca sã plouã azi.2/ Mã voi bucura 1/ de va veni.2/ Mi-am amintit 1/ cum sã leg nodul la cravatã.2/ 139
M-am gândit 1/ ca nu cumva sã întârzii.2/ Se întreba 1/ care-i va fi elev.2/ Mi-am dat seama 1/ cine va câºtiga.2/ S-a jucat 1/ cu cine a vrut.2/ A vorbit 1/ despre cine nu gândeai.2/ Dau cartea 1/ cui mi-o cere.2/ ªi-a amintit 1/ ce i-a spus mama.2/ El s-a hotãrât 1/ cât sã cearã.2/ Se mulþumi 1/ cu câte parale a primit.2/ Se temea 1/ de cel ce e mai tare ca el.2/ Se gândeºte 1/ la ceea ce are de fãcut.2/ Se mulþumea 1/ cu oricât i-ar fi dat.2/ Se entuziasma 1/ de orice îi spuneai.2/ unde când Se gândeºte cum pleacã.2/ cât încotro 5. C.I. se contrage printr-un complement indirect. Cele introduse prin sã, cum sã, ca nu cumva sã se contrag printr-un verb la infinitiv. Exemple: Mã gândesc 1/ la ceea ce mi-ai spus.2/ Contrasã: Mã gândesc la vorbele tale. Mi-am amintit 1/ sã-mi scriu temele.2/ Contrasã: Mi-am amintit a-mi scrie temele. Mã gândesc 1/ ca nu cumva sã ratez examenul.2/ Contrasã: Mã gândesc a nu rata examenul. 6. C.I. stã, de obicei, dupã regentã ºi nu se desparte de aceasta prin virgulã. Ea poate sta ºi înaintea regentei. În acest caz, uneori se desparte prin virgulã, alteori nu. Exemple: Mã întreb1/ ce se va întâmpla cu noi.2/ Sã nu-ºi plece capul în faþa duºmanului 1/ este hotãrât românul.2/ Sã învãþ, 1/ mã întreb? 2/ Atenþie! Sã nu confundãm C.I. cu C.Z. (întrebarea de ce? cu întrebarea din ce cauzã? Prima cere C.I., a doua C.Z.) Reþineþi! Verbele a se gândi, a-ºi aminti, a-ºi da seama (loc. verbalã) º.a. cer, de regulã, dupã ele un complement indirect. În frazã, cu ajutorul lor, se poate construi uºor completiva indirectã. 1
140
/
Exerciþii aplicative 1. Fraze rezolvate: a) Eu rãmân bine încredinþat 1/ cã cele mai dulci mulþumiri ale vânãtoarei sunt acelea 2/ care izbucnesc cu veselie printre niºte buni tovarãºi. 3/ (Al. Odobescu) 1 = PP 2 = CI(1) 3 = AT(2) b) Agripina s-ar fi trântit întreagã în omãtul 1/ ce fierbea la nodurile Iablanicioarei 2/ ºi ar fi secat ºuvoiul dintr-o sorbire 3/, dar mai avea atâta minte 4/ sã cugete 5/ cã ar fi rãmas pe loc trãznitã, 6/ copiii s-ar fi prãpãdit 7/ ºi osteneala ei de pânã atunci ar fi fost de prisos. 8/ (G. Galaction) 1 = PP ºi 2 = AT(1) 3 = PP dar 4 = PP 5 = CNS(4)-nuanþã de AT, chiar CS 6 = CI(5) , 7 = CI(5) ºi 8 = CI(5) c) ªi 1a/ când se gândea 2/ cum s-ar bucura Safta 3/, dac-ar afla 4/ cã feciorul ei are sã fie dascãl, 5/ ochii i se umpleau de lacrimi 1b/ ºi credea 6/ cã 7a/ moartã sã fie, 8/ ar scoate-o din pãmânt. 7b/ (I. Slavici) 1 = PP 2 = CT(1) 3 = CI(2) 4 = CDÞ(3) 5 = CD(4) 6 = PP 7 = CD(6) 8 = CV(7)
ºi
141
d) ªi în acea clipã i se pãrea 1/cã viseazã 2/, sãpau la o distanþã de peste doi metri unul de altul 3/, ca ºi cum s-ar fi hotãrât 4/ sã sape o groapã 5/ în care sã încapã câteva trupuri... 6/ (Mircea Eliade)
1= PP 2= SB(1) 3= CZ(1) 4= CM(3) 5= CI(4) 6= AT(5)
e) Cunosc ca numai puþini dintre contemporanii mei graiul viu al poporului român 1/ ºi mi-am dat silinþa 2/ sã cunosc ºi cartea româneascã, atât cea din zilele noastre, cât ºi cea mai veche 3/ ºi pot astfel 4/ sã-mi dau seama 5/ ce este 6/ ºi ce nu este bine româneºte.7/ (I. Slavici) 1= PP ºi 2= PP 3= CI(2) ºi 4= PP CD CI. 5= CD(4) 6= CI(5) ºi CI CI. 7= CI(5) 2. Fraze sau exerciþii propuse spre rezolvare: a) Sã ºtii cã tare mã miram cum gãseºte Irinuþa ouã prin cotloanele ascunse, cum ºtie ea cã viþelului i-i foame, cum a înþeles cã pãsãrile cer grãunþe ºi apã. (M. Sadoveanu) b) Încetini paºii fãrã voie ºi deodatã îºi dãdu seama cã acel ceva care avea atâta putere asupra lui, care-l împiedica sã meargã mai repede ºi sã se gândeascã tot aºa de grãbit la treburile lui, se afla chiar în preajma sa. (M. Preda) c) ªi fiindcã Pisicuþa ar fi fost în stare sã smulgã priponul ºi sã se ia dupã mine, apoi mã dusei ºi, dezrãdãcinând din munte o stâncã uriaºã ce-mi cãzu la îndemânã, o rãsturnai peste capãtul priponului ieºit afarã din pãmânt. (C. Hogaº) 142
d) Se fãcu foc de supãrare împãratul socru ºi porunci ca numaidecât sã vie bucãtarii sã-ºi dea seama de ceea ce au fãcut, ºi vinovaþii sã se dea morþii. (P. Ispirescu) e) ªi ne pomenim într-una din zile cã pãrintele vine la ºcoalã ºi ne aduce un scaun nou ºi lung, ºi, dupã ce-a întrebat pe dascãl care cum ne purtãm, a stat puþin pe gânduri, apoi a pus nume scaunului: Calul Bãlan ºi l-a lãsat la ºcoalã. (I. Creangã) f) Faþa i se întinerise ca într-o poveste ºi mã aºteptam ca sã se deschidã uºa ºi cineva ... sã intre ºi sã-i aducã mâna pierdutã în bãtãlie ºi s-o prindã la locul ei, stropind-o cu apã vie. (Cãlin Gruia) g) Cum a visat ºi ea, ºi ne-a hotãrât pe toþi s-o cãutãm ºi chiar în noaptea aceea, de Sfântã Mãrie, a dat de comoarã, a simþit-o sub lopatã, dar n-a apucat s-o dezgroape, pentru cã, pânã sã vinã Lixandru cu târnãcopul, comoara s-a afundat ca o sãgeatã, adânc, în pãmânt. (M. Eliade) h) Construiþi propoziþii în care de sã introducã: o subiectivã, o predicativã, o atributivã, o completivã directã, o completivã indirectã, o circumstanþialã condiþionalã, o consecutivã ºi o concesivã. COMPLEMENTUL DE AGENT ªI COMPLETIVA DE AGENT A. Partea secundarã de propoziþie care aratã de cine este fãcutã acþiunea unui verb pasiv se numeºte complement de agent. Cuvântul agent înseamnã cel care acþioneazã, autorul acþiunii. B. Complementul de agent rãspunde la întrebarea: de cãtre cine? C. Regentul complementului de agent poate fi: - un verb tranzitiv la diateza pasivã: Mãrul a fost mâncat de bunica. (Mãrul este subiectul gramatical, dar autorul acþiunii este bunica, care e complementul de agent, dar ºi subiectul logic al propoziþiei). - un verb la diateza reflexiv - pasivã: O argumentare temeinicã nu s-a fãcut de nici unul dintre vorbitori. - un verb la participiu sau la supin cu valoare pasivã: Patria construitã cu jertfe de strãmoºii noºtri nu va pieri. - unele adjective derivate cu sufixul bil ºi predate de prefixele ne sau in: Performanþele Nadiei sunt inatacabile de alte gimnaste. D. Complementul de agent poate fi exprimat prin: a) substantive sau cuvinte cu valoare substantivalã: Legea a fost votatã de Parlament. Poezia a fost cititã de cãtre profesor. Distincþia a fost obþinutã de cel mai pregãtit. b) pronume în acuzativ cu prepoziþiile de, de cãtre: 143
ªtirea a fost rãspânditã de cãtre ei. Premiul întâi a fost câºtigat de cãtre ai noºtri. Poezia a fost recitatã de acela. c) numerale cu valoare substantivalã în Acuzativ, cu prepoziþiile de, de cãtre: Fiind lovitã de cei trei, ea a cãzut. Uºile maºinii au fost închise de tuspatru. Reþineþi! Complementul de agent este foarte apropiat, ca înþeles, de subiect, fiind de fapt subiectul logic al acþiunii pasive exprimate de verbul sau adjectivul determinat. E. Topica ºi punctuaþia Complementul de agent, stã, de obicei, dupã verbul (adjectivul) determinat ºi nu se desparte prin virgulã de regent. În propoziþiile interogative, complementul de agent poate preceda regentul, fãrã a se despãrþi de acesta prin virgulã: De bunica a fost mâncat mãrul? Notã: Complementul de agent se poate confunda cu complementul indirect sau cu cel de cauzã. Nuanþele se întrepãtrund. 6. PROPOZIÞIA COMPLETIVà DE AGENT 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de complement de agent pe lângã un verb la diateza pasivã din regentã se numeºte propoziþie completivã de agent.(C. Ag.). 2. C. Ag. rãspunde la întrebãrile: de cine? de cãtre cine? puse verbului (înlocuitorului) din regentã. 3. C. Ag. este cerutã de verbe la diateza pasivã la moduri personale ºi nepersonale, verbe reflexive cu sens pasiv, verbe la participiu cu valoare adjectivalã sau la supin cu valoare pasivã, adjective derivate cu sufixul -bil. Exemple: Concursul a fost câºtigat 1a/ de cine a trecut primul linia de sosire.2/ Nefiind executatã 1a/ de cine se pricepea mai bine 2/ clãdirea s-a prãbuºit.1b/ O inspecþie serioasã nu s-a fãcut 1/ de cine putea controla cu competenþã.2/ Cãrþile se citesc numai 1/ de cei ce ºtiu citi.2/ Obstacolul pare de netrecut1/ de cine nu s-a antrenat.2/ Vinurile bãubile 1a/ de cine e alcoolic 2/ par foarte slabe.1b/ 4. C. Ag. se poate introduce prin pronume ºi adjective pronominale relative ºi nehotãrâte, precedate de prepoziþiile de, de cãtre. Exemple: A fost apreciat 1/ de cine l-a examinat. 144
Vor fi cãutate 1/ de cãtre oricine le-a pierdut. 2/ 5. C. Ag. se contrage printr-un complement de agent. Exemplu: Lucrarea a fost executatã 1/ de care s-au priceput mai bine.2/ Contrasã: Lucrarea a fost executatã de oameni pricepuþi. 6. C.Ag. stã, de obicei, dupã elementul regent. Poate fi antepusã pentru reliefare: De oricine le-a pierdut 1/ vor fi cãutate 2/. În general nu se desparte de regentã prin virgulã. Exerciþii aplicative: 1. Fraze rezolvate: a) Fata însã întârzia în aºternut ... prinsã însã poate 1/ de ceea ce numai ea ºtia 2/ cã mai simþise în vis. 3/ (M. Preda) 1= PP 2= C.Ag.(1) 3= CD(2) b) Îmbrãcatã 1/ de cine avusese 2/ ce sã-i dea3/, sprijinitã 1b/ de cine deþinea puterea 4/ pãrea de nerecunoscut.1c/ 1= PP 2= C. Ag.(1) 3= CD(2) 4= C. Ag.(1) c) ªtirea fu rãpânditã pretutindeni 1 / ºi sprijinitã de dovezi incontestabile fu crezutã 2/ de cei ce se îndoiserã pânã atunci. 3/ 1= PP 2= PP 3 = C. Ag.(2) 2. Fraze propuse pentru rezolvare: a) Cadourile acestea aduse, de cine trebuia, aveau o semnificaþie deosebitã. 145
b) Un obuz tras de nu ºtiu care dintre soldaþi sparse liniºtea serii. c) Nu te lãsa impresionat de ce vezi în afara oraºului. d) La muzeu, copiii au fost impresionaþi de ceea ce au auzit ºi de ceea ce au vãzut. e) Admonestat de cine nu era indicat, a ripostat. f) Întrebat de cine nu se aºtepta, s-a speriat. g) Locurile au fost vãzute de câþi au fost de faþã. h) Fiºele de tehnica securitãþii vor fi semnate de câþi sunt acum în autocar ºi de cei ce vor veni ulterior. COMPLEMENTELE CIRCUMSTANÞIALE (circumstanþã = împrejurare) 1. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL DE LOC ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ DE LOC (C.L.) A. Partea secundarã de propoziþie care determinã un verb (sau un înlocuitor), arãtând locul unde se petrece o acþiune, precum ºi punctul de plecare, direcþia ºi limita în spaþiu a unei acþiuni se numeºte complement circumstanþial de loc. B. Complementul circumstanþial de loc rãspunde la întrebãrile: unde?, de unde?, pe unde?, pânã unde?, încotro?, dincotro?. C. Regentul complementului circumstanþial de loc poate fi: - un verb la un mod personal sau nepersonal: Am plecat spre casã. Mergând prin parc, l-am zãrit pe Silviu: - o locuþiune verbalã: Duºmanii ºi-au luat drumul spre þara lor; - un adverb: L-am vãzut acolo, lângã casã; - o interjecþie cu valoare predicativã: ªi el pleosc! o palmã peste obraz. D. Complementul circumstanþial de loc poate fi exprimat prin: a) substantive în acuzativ ori dativ precedate sau nu de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: Merg la pãdure. S-a aºezat de-a lungul drumului. Fulgii s-aºtern locului (dativ). b) pronume: Am ajuns pânã la dânsul. Merg mai târziu pânã la dumneata. Am plecat pânã la ai mei. S-a îndreptat spre acela. c) numerale: S-a îndreptat spre primul. A mers cãtre cei trei. 146
d) adverbe ºi locuþiuni adverbiale: Stau aici, în blocul acesta. Am fost ºi eu pe acolo. El stã în faþã. Umblã bezmetic de colo pânã colo. 7. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ DE LOC. (C. L.) 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de complement circumstanþial de loc pe lângã un verb (sau înlocuitor) din regentã se numeºte propoziþie circumstanþialã de loc. (C. L.) 2. C. L. rãspunde la întrebãrile: unde? de unde? pânã unde? pe unde? încotro? dincotro? puse verbului (înlocuitorului) din regentã. 3. C. L. este cerutã de verbe la moduri personale ºi nepersonale, locuþiuni verbale, expresii verbale impersonale, adverbe sau locuþiuni adverbiale ºi interjecþii cu valoare predicativã. Exemple: A mers 1/ unde se bat munþii în capete.2/ Mergând 1a/ pe unde a vrut2/ a cãzut.1b/ A luat-o la fugã 1/ încotro a vãzut cu ochii.2/ E frumos 1/ oriunde te-ai duce.2/ Acolo 1a/ unde s-a mutat 2/ este foarte curat.1b/ Ici ºi colo 1a/ unde era câte un tei 2/ s-a adunat lumea.1b/ Iepurele þuºti 1/ de unde s-a ascuns.2/ 4. C. L. se poate introduce prin: a) adverbele relative unde ºi încotro, precum ºi compusele lor: de unde, pe unde, pânã unde, oriunde, care de unde, care unde, care de pe unde, care încotro, oriîncotro, oridincotro; b) pronumele relative cine, ce precedate de prepoziþiile: cãtre, spre, la etc. c) locuþiunea conjuncþionalã subordonatoare acolo unde. Exemple: Mã duc 1/ unde vrei tu.2/ S-a întors 1/ de unde a plecat. 2/ 1 Plec / pe unde mi-e drumul.2/ Oriunde voi fi1/, mã vei gãsi.2/ 1 Mã duc / încotro vãd cu ochii. 2/ Oriîncotro te-i uita, 1/ vezi numai flori.2/ Mã îndrept 1/ cãtre cine mã aºteaptã.2/ Intru 1/ în ce casã vreau.2/ 1 Mã duc / spre cine mã cheamã inima.2/ 147
Plec 1/ la cine vreau.2/ Am ajuns 1/ acolo unde începe pãdurea.2/ Am umblat 1/ cât e lumea de mare.2/ 5. C. L. se poate contrage printr-un complement circumstanþial de loc. Exemple: Ploaia venea 1/ de unde bate vântul.2/ Contrasã: Ploaia venea din rãsãrit. 6. C. L. stã de obicei, dupã regentã ºi nu se desparte de aceasta prin virgulã, decât în cazul când regenta începe cu un corelativ (aici ... unde; acolo ... unde; de aici ... de unde; pe acolo ... pe unde): A venit 1/ de unde plecase.2/ Acolo îl întâlneºti, 1/ unde nu te aºtepþi.2/ C. L. poate sta ºi înaintea regentei, despãrþindu-se în acest caz, prin virgulã de ea: Unde aveam treabã, 1/ am plecat.2/ Exerciþii aplicative 1. Fraze rezolvate: a) Unde lovea el cu nuiaua 1/ ºi unde se deschideau talazurile 2/ care înconjurau vârful nuielei, 3/ acolo þâºt! ºi dânsa, ca din pãmânt. 4/ (P. Ispirescu) 1= CL(4) ºi 2= CL(4) 3= AT(2) 4= PP b) Voia 1/ sã meargã acasã 2/ unde toþi o cunosc,3/ toþi se simt în drept de a-i sta în cale, 4/ unde privirile tuturora o mustrã,5/ unde nu poate 6/ sã umble de capul ei. 7/ (I. Slavici) 1= PP 2= CD(1) 3= CL(2) 4= CL(2) 5= CL(2) 6= CL(2) 7= CD(6)
148
, , ,
c) Acolo unde nu e lege 1/, nu e nici slobozenie 2/ ºi acolo unde legea e pentru unii 3/ ºi ceilalþi sunt scutiþi de sub ascultarea ei, 4/ slobozenia a pierit 5/ ºi fericirea e stinsã. 6/ (Al. Russo) 1= CL(2) 2= PP 3= CL(5) 4= CL(5) 5= PP 6= PP
,
ºi ºi
d) Pãsãruicã, mutã-þi cuibu.1/ Unde-a fi badea cu plugu; 2/ Pãsãruicã, mutã-þi casa 3/ Unde-a fi badea cu coasa.4/ 1= PP 2= CL(1) 3= PP 4= CL(3)
(M. Eminescu)
;
e) Unde s-a ridicat întâi steagul libertãþii în mântuitoarea rãscoalã de la 1821, 1/ auzi vorbindu-se de Domnul Tudor, 2/ ca ºi cum ieri ar fi trecut pe acolo în fruntea puºcaºilor sãi ... 3/ (Al. Vlahuþa) 1= CL(2) 2= PP 3= CM(2) 2. Fraze propuse pentru rezolvare: a) Când se luminã de ziuã, Fãt - Frumos vede cã ºirul munþilor dã într-o mare verde ºi întinsã, ce trãieºte în mii de valuri senine, strãlucite, care treierau aria mãrii încet ºi melodios, pânã unde ochiul se pierde în albastrul cerului ºi în verdele mãrii. (M. Eminescu) b) Acolo unde credeam cã voi gãsi toiagul ºi traista, sacrul simbol al umilinþei ºi pietãþii creºtine, am gãsit ignoranþa întronatã, invidia, mândria, lãcomia ºi alte pãcate mortale, pe care ne oprim a le descrie, cãci legea de presã ... ne-ar condamna la zece ani de ocnã. (N. Filimon) 149
c) Când ajunse în dreptul colibei, i se pãru cã recunoaºte trãsura Saºei, ºi, fãrã sã se mai gândeascã, sãri de unde se afla, ºi fãcu semn vizitiului sã opreascã. (D. Zamfirescu) d) Dar izvorul murmurând Mai departe doina-ºi duce Pânã unde sub stejar, Se deºteaptã vânãtorul. (St. O. Iosif) e) Colo unde stau Carpaþii cu de stânci înalte coaste, Unde paltinii pe dealuri se înºir ca mândrã oaste, Munþii þeapãna lor frunte o suiau-n-albastre bolþi. (M. Eminescu) f) N-aþi observat dumneavoastrã cã unde se aude de o moºie de vânzare, þãranii se ºi reped s-o cumpere ºi s-o împartã. (L. Rebreanu) 2. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL DE TIMP ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà DE TIMP A. Partea secundarã de propoziþie care determinã un verb (sau un înlocuitor), arãtând timpul în care se petrece o acþiune, adicã momentul, epoca, durata, limita sau frecvenþa acþiunii se numeºte complement circumstanþial de timp. B. Complementul circumstanþial de timp rãspunde la întrebãrile: când? de când? pânã când? cât timp? de câte ori? C. Regentul complementului circumstanþial de timp poate fi: - un verb la un mod personal sau nepersonal: A venit ieri. Muncind azi prea mult, am obosit. A întârzia astãzi e periculos. - o locuþiune verbalã: Mi-am adus aminte alaltãieri de tine. - un adverb: L-am întâlnit ieri dimineaþã. - o interjecþie cu valoare predicativã: Coasa fâº! de dimineaþã prin iarbã. D. Complementul circumstanþial de timp poate fi exprimat prin: a) Substantive în acuzativ sau în genitiv precedate sau nu de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: A stat câteva ore la noi. Înainte de plecare m-a sãrutat. Într-o zi a venit îngheþul. În toiul iernii am rãmas fãrã lemne. Mã refac în timpul somnului. b) adjective referitoare la vârstã, însoþite de prepoziþie: De mic îl cunoºteam pe Georgicã. 150
c) verbe la gerunziu sau infinitiv precedate de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: Ajungând acasã, mi-am învãþat lecþiile. Pânã a nu rãsãri soarele, noi am pornit la drum. Înainte de a cânta cocoºii, bunica ne-a trezit. d) adverbe cu sau fãrã prepoziþii, sau locuþiuni adverbiale: Asearã am adormit la televizor. De mâine va ninge în toatã þara. Din vreme în vreme cade câte o stea. 8. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ DE TIMP (C.T.) 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de complement circumstanþial de timp pe lângã un verb (sau înlocuitor) din regentã se numeºte propoziþie circumstanþialã de timp, sau temporalã (C.T.) 2. C.T. rãspunde la întrebãrile: când? de când? pânã când? cât timp? de câte ori? puse verbului (înlocuitorului) din regentã. 3. C.T. este cerutã de un verb sau locuþiune verbalã la un mod personal sau nepersonal, un adverb sau locuþiune adverbialã de timp, o interjecþie cu valoare predicativã. Exemple: Vorbeºte 1/ când trebuie.2/ A citi 1a/ când ai timp liber 2/ e folositor.1b/ A bãgat de seamã 1/ dupã ce a greºit.2/ Acum, 1a/ când faptul s-a consumat 2/, se cãieºte.1b/ Pe înserate, 1a/ când toþi plecau, 2/ el rãmânea la bibliotecã.1b/ ªi pisica zdup! de pe cuptor 1/, când nici nu te aºteptai.2/ 4. C.T. se poate introduce prin: a) adverbe relative: când (cu sau fãrã prepoziþii, precum ºi compusele sale oricând, oriºicând), cum, cât; b) pronumele nehotãrât oricât; c) locuþiuni adverbiale; de câte ori, ori de câte ori; d) locuþiuni conjuncþionale: în timp ce, în vreme ce, îndatã ce, dupã ce, pânã ce, pânã sã, înainte (ca) sã, cât timp, câtã vreme; Exemple: Voi învãþa 1/ când se apropie sesiunea.2/ A plecat 1/ de când ai spus.2/ ªi-a cumpãrat albumul 1/ de pe când era student.2/ Pânã când a venit 1/, am tremurat de fricã.2/ Cum treci Mureºul, 1/ ajungi la ºtrand.2/ 151
Rãmân 1/ oricât vrei.2/ Mã întristez 1/ de câte ori te aud.2/ Merge la bunica 1/ ori de câte ori îl cheamã.2/ Am învãþat 1/ dupã ce am ajuns acasã.2/ Stai cu mine1/ pânã ce mã însãnãtoºesc.2/ Pânã sã vinã trenul 1/, mã plimb pe peron. Îndatã ce rãsare soarele, 1/ vom pleca.2/ Nu învãþ 1/ pânã nu vii ºi tu.2/ Înainte sã plece, 1/ ºi-a vândut biblioteca.2/ Cât timp învaþã, 1/ are rezultate bune.2/ Câtã vreme joacã fotbal, 1/ câºtigã bani mulþi.2/ 5. C.T. se contrage printr-un complement circumstanþial de timp, care poate fi substantiv, adverb, dar ºi verb la gerunziu sau la infinitiv. Exemple: Ne culcãm 1/ când se înnopteazã.2/ Contrasã: Ne culcãm noaptea. Mi-a trebuit mult timp 1/ pânã sã ajung acolo.2/ Contrasã: Mi-a trebuit mult timp pânã a ajunge acolo. Când am vãzut aceasta, 1/ am plecat.2/ Contrasã; Vãzând aceasta, am plecat. 6. C.T. stã, de obicei, dupã regentã ºi nu se desparte de aceasta prin virgulã. Când este aºezatã înaintea regentei, se desparte de aceasta prin virgulã. Exemple: Sã vii la mine când se însereazã. Când se însereazã, sã vii la mine. Atenþie! Sã nu confundãm C.T. introduse prin când cu AT, sau cele introduse prin cum cu C.M. Sã se compare: Vin la tine 1/ când te întorci.2/ Vin la tine în ziua 1/ când te întorci.2/ Mã duc la serviciu 1/ cum pot.2/ Mã duc la serviciu 1/ cum mã scol.2/ Exerciþii aplicative: 1. Fraze rezolvate: a) De cum s-a ivit lumina 1/ A ieºit din stup albina. 2/
152
(T. Arghezi)
1 = CT(2) 2 = PP b) Când mergea la stânã iarna, 1a/ când ºedeau seara la sfãrâmat de porumb, 2/ ºi primãvara, 1b/ când oile începeau 3/ sã fete, 4/ totdeauna el îi aducea pe cel mai frumos dintre micii priori. 5/ (I. Slavici) 1 = CT(5) , 2 = CT(5) ºi 3 = CT(5) 4 = CD(3) 5 = PP c) Când ne învãþa 1/ cum sã spunem poeziile eroice, 2/ vorbea 3 tare / ºi înãlþa în sus braþul drept; 4/ când cântam în cor, 5/ lovea diapazonul de colþul catedrei, 6/ îl ducea repede la urechea dreaptã 7/ ºi, încruntând puþin din sprîncene, dãdea uºor tonul ... . 8/ (M. Sadoveanu) 1 = CT(3) 2 = CD(1) 3 = PP ºi 4 = PP 5 = CT(6) ; 6 = PP , 7 = PP ºi 8 = PP e) Valeria bãnuia,1/ dar mie nu-mi venea 2/ sã cred 3/ cã erau 4 zile / când nu mânca, 5/ mai ales acum 4b/ când nu mai avea slujbã la gazetã. 6/ (Camil Petrescu) 1 = PP 2 = PP 3 = SB(2) 4 = CD(3) 5 = AT(4) 6 = CT(4)
dar
153
f) Dupã ce m-a lãsat câtva timp 1/ sã admir cutia ... 2/ Emilia a scos ea singurã un pachet de scrisori, cam gros, legat în cruce, cu o panglicã rozã. 3/ (Camil Petrescu)
1 = CT(1) 2 = CD(1) 3 = PP CD
2. Fraze (exerciþii) propuse spre rezolvare: a) La ce visezi când ziua pe lampa ta se curmã ªi cade-n geam la ceasul cunoscut. (T. Arghezi) b) Dupã ce s-au dus leºii, m-am luat cât colea pe urma lor pânã la Cotnari ... ºi-apoi, dupã ce-am vãzut cã duºmanii ºi-au luat drumul spre þara lor, am apucat de-a dreptul piste codri. (C. Negruzzi) c) Eu, fiind ascuns în cãmarã, cum aud unele ca aceste, iute mã sui în pod, umflu pupãza de unde era, sai cu dânsa pe sub streaºina casei ºi mã duc de-a dreptul în târgul vitelor, s-o vând, cãci era tocmai lunea, într-o zi de târg. (I. Creangã) d) Când dãdu peste moºul ce întindea cârlige, se fãcu foc de supãrare ºi începu sã þipe la el, sã le ia de acolo, sã nu sperie peºtele din prima zi. (F. Neagu) e) Când mama nu mai putea de obositã ºi se lãsa câte oleacã ziua sã se odihneascã, noi, bãieþii, tocmai atunci ridicam casa în slavã. (I. Creangã) f) Se dã regenta: Voi pleca. Construiþi cinci propoziþii subordonate circumstanþiale de timp pe lângã aceastã regentã, introduse prin elemente de relaþie diferite. g) Câtã vreme se aflã în largul lui, omul nu-ºi prea bate capul cu alþii; când te afli însã la strâmtoare, te uiþi bine împrejurul tãu, ca sã vezi dacã nu cumva e prin apropiere cineva, care poate sã te scape. (I.Slavici) h) Când Pintea intrã, apãrãtorul lui Licã se ridicã ºi îi spuse cã nu poate primi aceastã mãrturie, arãtând în puþine cuvinte cele petrecute pe când Pintea îl ducea pe Licã la cazarmã, ºi cerând sã fie ascultaþi martorii pe care îi adusese în aceastã privinþã. (I. Slavici)
154
3. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL DE MOD ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà DE MOD A. Partea secundarã de propoziþie care aratã cum se desfãºoarã ori se înfãþiºeazã o acþiune sau o calitate, se numeºte complement circumstanþial de mod. B. Complementul circumstanþial de mod rãspunde la întrebãrile: cum? în ce fel? în ce chip? în ce mod? în ce mãsurã? cât? de cât? C. Regentul complementului circumstanþial de mod poate fi: un verb la un mod personal sau nepersonal: Bãtrânul pãºea încet. Mâncând prea repede s-a înecat. o locuþiune verbalã: Mi-aduc bine aminte de figura luminoasã a învãþãtorului meu. un adjectiv: Am mâncat un ardei iute ca focul. un adverb sau o locuþiune adverbialã: Venea pe la noi cam rar. Oþetul se face aproape încetul cu încetul. o interjecþie cu valoare predicativã: Hai repede!
supin:
D. Complementul circumstanþial de mod poate fi exprimat prin: a) substantive precedate sau nu de prepoziþie: O ºopârlã catã þintã lung la mine. Dormeau buºtean. (cu valoare adverbialã) Elevii stau în clasã în liniºte. A plecat la plimbare fãrã hainã. Pãºeºte a militar. A fãcut acest lucru din iniþiativã proprie. A procedat dupã indicaþii. b) numerale: Ei treceau pe stradã câte doi. L-am plãtit înzecit. Piereau oamenii cu zecile. L-a rãsplãtit ca pe al treilea. c) verbe la infinitiv precedate de o prepoziþie sau la gerunziu ori Fãrã a învãþa nu se poate reuºi la examen. (infinitiv) Vine alergând. (gerunziu) A mâncat de speriat. (supin) d) adverbe sau locuþiuni adverbiale: 155
Radu învaþã bine. Rareº a ajuns cu bine acasã. Ei au rãspuns aºa ºi aºa. e) interjecþii: Gogâlþ, gogâlþ îi mergeau sarmalele pe gât. 9. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà DE MOD (C.M.) 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de complement circumstanþial de mod pe lângã un verb (adjectiv, adverb, interjecþie) din regentã se numeºte propoziþie circumstanþialã de mod sau modalã (C.M.) 2. C.M. rãspunde la întrebãrile: cum? în ce fel? în ce mod? cât de? puse verbului (înlocuitorului) din regentã. 3. C.M. este cerutã de un verb sau locuþiune verbalã la mod personal sau nepersonal, de un adjectiv, adverb (sau locuþiune adverbialã), precum ºi de o interjecþie cu valoare predicativã. Exemple: Învãþ 1/ cum pot.2/ A te purta 1a/ cum trebuie 2/ e recomandabil.1b/ Fugind 1a/ cum a putut mai tare 2/ a ajuns acasã.1b/ S-a dat de-a berbeleacul 1/ cum a putut.2/ Fata era frumoasã 1/ cum e soarele.2/ Pãºeºte încet 1/ de parcã ar fi melc.2/ A fãcut-o pe negândite 1/, ca ºi cum ar fi fost o joacã.2/ ªi pe neaºteptate pleosc! pleosc! 1/ fãrã sã aibã motiv.2/ 4. C.M. se poate introduce prin: a) adverbe relative: cum, precum, cât; b) pronume nehotãrâte: oricum, oricât; c) conjuncþii ºi locuþiuni conjuncþionale: parcã, de parcã, dupã cum, ca ºi cum, ca ºi când, fãrã sã etc. Uneori elementele de relaþie sunt corelative: aºa ... cum, atât ... cât, cu cât ... cu atât etc. Exemple: Învãþ 1/ cum pot.2/ A te purta 1a/ cum trebuie 2/ înseamnã a-þi câºtiga noi simpatii.3/ A jucat 1/ precum i s-a spus.2/ Bãiatul învaþã 1/ cât poate.2/ Strigã 1/ oricât pofteºti.2/ Aleargã 1/ oricât vrei.2/ Rãspunde 1/ parcã e tobã de carte.2/ Cu cât înveþi mai bine 1/ cu atât eºti mai apreciat.2/ 156
Întreabã 1/ de parcã n-ar cunoaºte drumul.2/ Bate vântul 1/ ca ºi cum am fi în miezul iernii.2/ Plec 1/ fãrã sã mã uit înapoi.2/ Nu mi-a rãspuns, 1/ ca ºi când n-ar fi auzit întrebarea.2/ 5. C.M. se contrage printr-un complement circumstanþial de mod, care poate fi adverb, dar ºi verb la infinitiv sau gerunziu. Exemple: A strigat 1/ cât a putut.2/ Contrasã: A strigat foarte tare. Poþi intra 1/ fãrã sã fii bãgat în seamã.2/ Contrasã: Poþi intra fãrã a fi bãgat în seamã. Poþi intra nefiind bãgat în seamã. 6. C.M. poate sta atât înainte, cât ºi dupã regentã. Când stã înaintea regentei se desparte întotdeauna prin virgulã de ea, iar când stã dupã regentã, uneori se desparte prin virgulã, alteori nu. Exemple: Rareº scrie 1/ cum a învãþat.2/ Cum îþi vei aºterne 1/, aºa vei dormi.2/ Mã îmbrac 1/ cum îmi place.2/ Atenþie! Sã nu confundãm C.M. introdusã prin cum cu PR. Deosebirea se face uºor dacã þinem seama cã modala stã pe lângã un verb predicativ, iar predicativa urmeazã dupã un verb copulativ. Exemple: Rareº scrie 1/ cum a învãþat.2/ Rareº este 1/ cum a fost.2/ Exerciþii aplicative
voi. 4/
1. Fraze rezolvate: a) Cum ai vrut, 1/ venit-ai 2/, dar nu te vei mai întoarce 3/ cum vei
1 = CM(2) 2 = PP 3 = PP 4 = CM(3)
(P. Ispirescu) dar
b) Vin fete de ºaptesprezece ani, cu cupe de smântânã sau de unt 1/ ºi se tocmesc, 2/ se tocmesc 3/ de parcã ar fi negustorese 4/ de când e lumea. 5/ (G. Bogza) 157
1 = PP 2 = PP 3 = PP 4 = CM(3) 5 = CT(4)
ºi ,
c) Dascãlul era foarte aºezat, 1 / ca ºi când ar sta înaintea episcopului. 2/ Budulea râdea în el, ca omul 3/ care a fãcut o poznã din cele mai bune, 4/ iarã Buduleasa era nerãbdãtoare, 5/ ca ºi când ar fi stat pe spini ºi pe jãratic. 6/ (I. Slavici) 1 = PP 2 = CM(1) 3 = PP 4 = AT(3) iarã 5 = PP 6 = CM(5) d) Când ºi-a rostit comisul vorba asta mare, fãrã înconjur 1/, aºa cum vorbesc oamenii de la noi, din Þara - de - Sus, 2/ Ancuþa ºi-a strâns buzele 3/ ºi s-a prefãcut 4/ cã se uitã cu luare - aminte în lungul ºleahului. 5/ (M. Sadoveanu) 1 = CT(3) 2 = CM(1) 3 = PP 4 = PP 5 = PR(4)
ºi
e) O iubea încet, pe fiecare colþ din trupul ei, 1/ aºa cum faci o rugãciune, 2/ ºi plimba pe ea aºa de lung ºi apãsat sãrutul lui de apã 3/ cã pãrea marmorã de cearã ... 4/ 1 = PP 2 = CM(1) 3 = PP 4 = CNS(3) 158
ºi
C.M.
2. Fraze (exerciþii) propuse pentru rezolvare: a) Ei, vedeþi moºule ºi cinstiþi meseni, cum hrãneºte pe dracul, fãrã sã ºtii cu cine ai de-a face. Dacã nu-s ºi eu un puiºor de om în felul meu, dar tot m-a tras Harap Alb pe ºfarã. (I. Creangã) b) Îi era ruºine, ca ºi când toþi ar putea sã afle din faþa ei cele petrecute, se temea de ceva neºtiut ºi nu ºtia cum sã calce, cum sã-ºi þinã trupul, cum sã-ºi poarte capul ºi ce sã facã cu mâinile ei. (I. Slavici) c) Hurducãturile se înteþeau ºi Apostol era nenorocit cã vor sosi în Fãget înainte de a fi avut vreme sã se lãmureascã deplin, sã înþeleagã ºi sublocotementul cum stau lucrurile, ca ºi cum ar fi fost în faþa unui judecãtor de care atârna soarta lui. (L. Rebreanu) d) Dar ºi noi încã o pândeam Cum se pândeºte-o fiarã ªi tot chiteam ºi ne gândeam Cum sã ne cadã-n ghearã. e) Când unul trece, altul vine În astã lume a-l urma, Precum când soarele apune El ºi rãsare undeva.
(V. Alecsandri)
(M. Eminescu) f) Când doctorul Gavrilã, favoritul lui, cel despre care fusese sigur de la început cã are vocaþie de medic, se apropie de pat, repetã din nou cuvintele, ºi atunci înþelese de ce le pronunþase cu atâta greutate: cu fiecare miºcare a limbii simþea cum se clatinã câþiva dinþi, parcã ar fi stat sã cadã. (Mircea Eliade) g) ... respiraþia mea bãtea regulat, dupã cum luneca roata de lemn subþire, care sfârâia parcã era vânt, se oprea, se întorcea în loc, apoi se aºternea pe jos. (H. Papadat Bengescu) h) Construiþi fraze în care adverbul relativ cum sã introducã: subiectivã, predicativã, atributivã, directã, indirectã, modalã, temporalã.
159
4. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL DE CAUZà ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà DE CAUZÃ. A. Partea secundarã de propoziþie care determinã un verb sau un adjectiv ºi aratã cauza unei acþiuni, a unei stãri sau însuºiri se numeºte complement circumstanþial de cauzã. B. Complementul circumstanþial de cauzã rãspunde la întrebãrile: din ce cauzã? din ce pricinã? C. Regentul complementului circumstanþial de cauzã poate fi: - un verb la un mod personal sau nepersonal: Râde de bucurie. Tremura de fricã. A suspina de necaz nu e bine. Fugind de fricã a cãzut. - o locuþiune verbalã: A dat bir cu fugiþii de nevoie. - un adjectiv: Am vãzut un bãiat ud de ploaie. - un adverb: Mergea încet de obosealã. - o interjecþie cu valoare predicativã: Broscuþa þuºti! în baltã de spaimã. D. Complementul circumstanþial de cauzã poate fi exprimat prin: a) substantive precedate de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: S-a îmbolnãvit de nervi. S-a îmbrãcat gros din cauza gerului. Apele Neajlovului s-au înroºit de sângele vãrsat. S-a rãtãcit din cauza întunericului. b) pronume precedate de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: Nu s-a îmbolnãvit de asta (formã popularã a pronumelui demonstrativ). Am întârziat din cauza ta. c) adjective sau participii cu valoare adjectivalã precedate de prepoziþii: Nu mai poate de flãmând. Se juca cu baloturile plesnind de încãrcate. d) verbe la gerunziu: Crãpându-se, n-am mai putut folosi farfuria. Neputând câºtiga, am renunþat la luptã. 10. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà DE CAUZà (C.CZ.) 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de complement circumstanþial de cauzã ºi care aratã cauza pentru care se sãvârºeºte acþiunea unui verb din regentã se numeºte propoziþie circumstanþialã de cauzã sau cauzalã (CZ.). 160
2. CZ. rãspunde la întrebãrile: din ce cauzã? din ce pricinã? puse verbului (înlocuitorului) din regentã. 3. CZ. este cerutã de un verb sau locuþiune verbalã la un mod personal sau nepersonal, de o expresie verbalã impersonalã, de un adjectiv sau de o interjecþie cu valoare predicativã. Exemple: Îl ador, 1/pentru cã e unicul meu fiu.2/ L-am auzit strigând1/, din cauzã cã îl durea.2/ S-a luat la harþã cu ei,1 /fiindcã l-au supãrat. / Nu-i bine aºa,1/din cauzã cã se supãrã tata.2/ În fântânã era apã tulbure, 1/fiindcã aruncasem nisip în ea.2/ Hai acasã, 1/cã se înnopteazã. 2/ 4. CZ. se poate introduce prin: a) conjuncþii: fiindcã, deoarece, întrucât, cãci, cã; b) locuþiuni conjuncþionale: din cauzã cã, din pricinã cã, de vreme ce, pentru cã, o datã ce; c) adverbul relativ cum (chiar ºi pronumele relativ ce, precedat de prepoziþie) cu valoarea lui fiindcã. Exemple: M-am supãrat 1/, fiindcã n-ai venit.2/ Marius citeºte mult, 1/deoarece îi place.2/ A pierdut concursul 1/întrucât n-a exersat.2/ Va ºti 1/, cãci a învãþat mult.2/ N-a rãspuns, 1/cã n-a ºtiut.2/ M-am enervat, 1/din cauzã cã nu m-ai ascultat.2/ Din pricinã cã am fost bolnav, 1/am lipsit de la cursuri.2/ Ajutã-mã la curãþat zãpada 1/,de vreme ce ai venit.2/ Îl iubesc pe Dino, 1/pentru cã l-am crescut.2/ O datã ce ai venit, 1/apucã-te de lucru.2/ Cum n-a învãþat, 1/a rãmas corigent.2/ O sorbea din ochi, 1/de ce era frumoasã.2/ 5. CZ. se contrage printr-un complement circumstanþial de cauzã, predicatul putând fi înlocuit cel mai adesea cu o construcþie gerunzialã. Exemple: Tremura 1/fiindcã îi era fricã.2/ Contrasã: Tremura de fricã. Pentru cã n-a învãþat 1/, a rãmas repetent.2/ Contrasã: Neînvãþând, a rãmas repetent. 6. CZ. poate sta atât înainte, cât ºi dupã regentã. Indiferent de poziþia ei, se desparte de regentã prin virgulã.
161
Exerciþii aplicative 1. Fraze rezolvate: a) Fiindcã Budulea era cel mai mare în ºcoalã 1/ ºi fiindcã cu toate astea el era Budulea Taichii,2/ bãieþii râdeau totdeauna 3/ când îl vedeau 4/ ºi râdeau mai ales acum, 5/ pentru cã Budulea vorbea scâlciat ungureºte.6/ (I. Slavici) 1=CZ(3) ºi 2=CZ(3) 3=PP 4=CT(3) ºi 5=PP 6=CZ(5) b) Dar la/fiindcã mi-au mai ieºit pânã acum înainte încã doi spâni2/, apoi îmi vine a crede 1b/cã asta-i þara spânilor 3/ºi n-am încotro, 4/cãci trebuie 5/sã te iau la mine, 6/dacã zici 7/cã ºtii bine locurile pe aici. 8/ (I. Creangã)
1=PP 2=CZ(1) 3=SB(1) 4=PP 5=CZ(4) 6=SB(5) 7=CZ(6) 8=CD(7)
ºi
c) ªi la/ fiindcã eram nerãbdãtor 2/ºi doream 3/sã vãd pe Huþu cu bãþul, / m-am dus dupã prânz la ºcoalã. 1b/ (I. Slavici) 4
1=PP 2=CZ(1) 3=CZ(1) 4=CD(3)
162
ºi
d) Spuneþi 1/ cã obiºnuia 2/ sã se îmbrace curios, excentric, 3/ ºi uneori pãrea într-adevãr bãtrânã 4/ pentru cã îºi pudra pãrul 5/ sau se farda 6/ aºa cum se fardeazã femeile bãtrâne 7/ când vor 8/ sã parã tinere.9/ (Mircea Eliade) 1=PP 2=CD(1) 3=CD(2) 4=CD(1) 5=CZ(4) 6=CZ(4) 7=CM(6) 8=CT(7) 9=CD(8)
ºi sau
e) Acum 1a/ cã v-am mãrturisit tot 2/ ºi m-am liniºtit,3/vreau 1b/ sã-i cer iertare 4/c-am îngropat galbenii 5/ ºi m-am prefãcut 6/cã-i gãsesc. 7/ 1=PP 2=CZ(1) 3=CZ(1) 4=CD(1) 5=CZ(4) 6=CZ(4) 7=PR(6)
ºi ºi
2. Fraze propuse pentru rezolvare: a) Huþu nu plãtea decât pe jumãtate, adicã ºasezeci de creiþari pe lunã, fiindcã îi ducea în toate dimineþele coºul cu peºte verde ºi pe cel cu peºte uscat, fãcea foc, mãtura în casã, spãla vasele, cãra apã ºi aducea iar coºurile acasã când se însera... (I. Slavici) b) Acu parcã înþelegea cã este cu putinþã sã citeascã ceea ce au scris alþii, fiindcã toþi cãrturarii scriu într-un fel. (I. Slavici) c) Eu sunt acum bãtrânã ºi, fiindcã am avut ºi am atât de multe bucurii în viaþã, nu înþeleg nemulþumirile celor tineri ºi mã tem ca nu cumva, cãutând acum la bãtrâneþe un noroc nou, sã pierd pe acela de care am avut parte pânã în ziua de azi ºi sã dau la sfârºitul vieþii mele de amãrãciunea pe care nu o cunosc decât din fricã. (I. Slavici) 163
d) Odatã prin iunie, când au venit þãranii sã secere grâul, cel mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea mã-sii ºi, cum nu ºtia sã zboare, haþ! l-a prins un flãcãu sub cãciulã. (I.Al. Brãtescu-Voineºti) e) ªi ne-o da aceastã învãþãturã nu pentru cã trebuia ºi pentru cã i se plãtea, dar pentru cã avea un prisos de bunãtate în el ºi pentru cã în acest suflet era ceva din credinþa ºi din curãþenia unui apostol. (M. Sadoveanu) f) Când am ieºit de la Royal a doua zi, era nouã dimineaþa ºi mi-era o teamã grozavã sã nu mã întâlnesc cu el, cãci pe acolo, pe Sãrindar sunt numai gazete ºi mereu întâlneºti gazetari. (Camil Petrescu) g) Chiar dacã aº fi îndrãznit sã ridic glasul, tot nu m-ai fi putut auzi, pentru cã tocmai atunci începuse sã batã vântul, ºi aici, în podul acesta dãrãpãnat de la bombardament, vântul se aude sinistru, ca la teatru, când se pregãteºte sã izbucneascã furtuna... (M. Eliade) h) E adevãrat, o povestire cam stranie, ºi probabil scrisã de un autor destul de obscur, pentru cã i-am uitat de mult numele, ºi nimeni nu auzise nici de el, nici de povestirea aceasta, spune-i, dacã vrei, nuvelã, deºi era destul de scurtã, era mai degrabã o schiþã... (M. Eliade) 5. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL DE SCOP ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ DE SCOP A. Partea secundarã de propoziþie care determinã un verb, arãtând scopul unei acþiuni se numeºte complement circumstanþial de scop. B. Complementul circumstanþial de scop rãspunde la întrebãrile: în ce scop? cu ce scop? C. Regentul complementului circumstanþial de scop poate fi: - un verb la un mod personal sau nepersonal: A plecat în oraº dupã cumpãrãturi. Mergând în pãdure dupã mure a vãzut un urs. El încearcã a trece podul peste Mureº, spre a ajunge în ºtrand. - o locuþiune verbalã: A pus la cale totul pentru a-i demasca pe trãdãtori. - un adjectiv provenit din participiu: Aceasta este lucrarea pregãtitã în vederea obþinerii diplomei. - o interjecþie: Hai dupã pâine. D. Complementul circumstanþial de scop poate fi exprimat prin: a) substantive precedate de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale (de regulã: spre, pentru, dupã, cu scopul, în vederea): Noi luptãm pentru note mari. M-am pregãtit pentru examen cu seriozitate. A plecat la munte dupã vânat. 164
Ne pregãtim în vederea examenului de admitere. b) pronume: Am consultat pentru aceasta toatã bibliografia. c) verbe la infinitiv sau supin precedate de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: Te-am vizitat pentru a-þi face o propunere. Mama a pus mâncarea pe foc la fiert. L-am pedepsit cu scopul de a-l îndrepta. Atenþie! Pentru a evita confuzia dintre complementul circumstanþial de scop ºi cel de cauzã, reþineþi cã acþiunea circumstanþialului de cauzã este întotdeauna anterioarã acþiunii verbului determinat (logic, cauza precede efectul), iar acþiunea circumstanþialului de scop este posterioarã acþiunii verbului determinat. E. Topica ºi punctuaþia Complementele circumstanþiale de loc, de timp, de mod, de cauzã ºi de scop pot sta atât dupã elementul regent, cât ºi înaintea lui. De regulã, ele nu se despart prin virgulã când stau imediat dupã cuvântul determinat. Aºezate la începutul propoziþiei, construcþiile gerunziale ºi participiale (cu sau fãrã determinãri) se despart prin virgulã de restul propoziþiei, indiferent de funcþia sintacticã pe care o au. De asemenea, se despart prin virgulã de restul propoziþiei cuvintele ºi construcþiile incidente, sau complementele circumstanþiale aºezate între subiect ºi predicat. 11. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ DE SCOP (C.S.) 1. Propoziþia subordonatã care aratã scopul pentru care se face acþiunea unui verb din regentã ºi este echivalentã cu un complement circumstanþial de scop se numeºte propoziþie circumstanþialã de scop sau finalã (C.S. în unele culegeri e notatã F.). 2. C.S. rãspunde la întrebãrile: cu ce scop? în ce scop? puse verbului (înlocuitorului) din regentã. 3. C.S. este cerutã de un verb sau o locuþiune verbalã la mod personal sau nepersonal, sau de o interjecþie cu valoare predicativã. Exemple: Învaþã 1/ ca sã ia examenul.2/ Mergând 1a/ sã culeagã fragi 2/s-a înþepat.1b/ A luat-o la fugã 1/ ca sã scape de duºmani.2/ Haide cu noi la bibliotecã 1/ca sã împrumutãm cãrþi.2/ 4. C.S. se poate introduce prin: a) conjuncþii: sã, ca sã, de (cu valoarea lui sã, ca sã)
165
b) locuþiuni conjuncþionale: pentru ca sã, ca nu cumva sã, cu scopul sã etc. c) prepoziþia de cu valoare de conjuncþie. Exemple: Merge la ºcoalã 1/sã înveþe.2/ Am recitit 1/ca sã înþeleg mai bine.2/ Învãþ 1/pentru ca sã ºtiu.2/ Am verificat predicatele 1 /ca nu cumva sã rãmânã unul nesubliniat.2/ L-am chemat 1/cu scopul sã mã ajute.2/ A plecat în oraº 1/de-a cumpãrat niºte dulciuri.2/ 5. C.S. se contrage printr-un complement circumstanþial de scop. De regulã, verbul predicat e trecut la infinitiv, precedat de una din prepoziþiile spre sau pentru. Exemple: A plecat la câmp 1/ca sã sape porumbul.2/ Contrasã: A plecat la câmp pentru a sãpa porumbul. Mã duc în oraº 1/ca sã cumpãr ceva.2/ Contrasã: Mã duc în oraº spre a cumpãra ceva. Dar ºi: Mã duc în oraº dupã (pentru) cumpãrãturi. 6. C.S. poate sta atât înainte, cât ºi dupã regentã. Se desparte întotdeauna prin virgulã când stã înaintea regentei, iar când stã dupã regentã uneori se desparte prin virgulã, alteori nu. Exemple: Ca sã nu întârziem la ºcoalã, 1/ mergem repede.2/ Învãþ 1/pentru ca sã ºtiu.2/ Reþineþi! Pentru a deosebi CS. de CZ. veþi avea în vedere urmãtoarele: a) CZ. nu se construieºte niciodatã cu conjunctivul sau imperativul, deoarece ea aratã un fapt real; b) CZ. nu se introduce niciodatã prin conjuncþia sã sau prin locuþiuni conjuncþionale care conþin conjuncþia sã; c) acþiunea din CZ. se petrece înaintea acþiunii din regentã, iar acþiunea din CS. se petrece dupã acþiunea din regentã. Comparaþi: Vin la tine 1/sã învãþ 2/. CS. (întâi vin, apoi învãþ) Vin la tine, 1/fiindcã m-ai chemat.2/ CZ. (întâi m-ai chemat, apoi vin)
166
Exerciþii aplicative 1. Fraze rezolvate: a) El trimite o ceatã 1/ de cuprinde 2/ ºi sfarmã cetatea Brãila 3/ (N. Bãlcescu) 1=PP 2=CS(1) 3=CS(1)
ºi
b) Trec furnici ducând în gurã de fãinã marii saci; 1/ Ca sã coacã pentru nuntã ºi plãcinte ºi colaci; 2/ ªi albinele-aduc miere, 3/aduc colb mãrunt de aur, 4/ Ca cercei din el sã facã cariul, 5/care-i meºter faur.6/ (M. Eminescu) 1=PP 2=CS(1) ºi 3=PP , 4=PP 5=CS(4) 6=AT(5) c) Pe urmã lasã bucatele la foc 1/ sã fiarbã 2/ ºi se duce prin 3 pãdure / sã caute pe cumãtru-sãu 4/ ºi sã-l pofteascã la praznic. 5/ (I. Creangã) 1=PP 2=CS(1) ºi 3=PP 4=CS(3) ºi 5=CS(3) d) Mã opream pe undeva, în vreun loc ascuns, 1 / sã-mi schimb 2 rochia, /sã mã piaptãn, 3/ sã-mi curãþ faþa de prafuri ºi de unsori, 4/ºi apoi mã urcam într-un autobuz, 5/luam trenul, 6/ fãceam cunoºtinþe. 7/ (Mircea Eliade) 1=PP 2=CS(1) , ºi 3=CS(1) , 4=CS(1) 5=PP , 6=PP , 7=PP 167
e) Când plantonul a dat alarma 1/, doi oameni de serviciu, probabil agenþii Siguranþei, au alergat 2/ sã cerceteze strada 3/ -nu ºtiau 4/cã plantonul te descoperise deja 5/ - ºi au zãrit o maºinã cu farurile stinse, aºteptând în stradã, chiar în dreptul rondoului de trandafiri 6/unde te aflai dimineaþa. 7/ (Mircea Eliade) 1=CT(2) 2=PP 3=CS(2) 4=P.P.incidentã 5=C.D.(4)incidentã 6=PP 7=AT(6)
ºi
2. Fraze propuse spre rezolvare: a) Luceºte c-un amor nespus Durerea sã-mi alunge, Dar se-nalþã tot mai sus Ca sã nu-l pot ajunge.
(M. Eminescu) b) Lângã lacul care-n tremur somnoros ºi lin se bate, Vezi o masã mare-ntinsã cu fãclii prea luminate, Cãci din patru pãrþi a lumii împãraþi ºi împãrãtese Au venit ca sã serbeze nunta gingaºei mirese. (M. Eminescu) c) El nu cânta, pentru cã nu ºtia sã cânte, nu fãcea glume, pentru cã nu ºtia sã le nimereascã... Treaba lui era sã adune snopii ºi sã-i aºeze în cruci bine încheiate, ca vântul sã nu le rãstoarne. (I. Slavici) d) - Sã nu-þi fie teamã, îi ºopti când, puþin timp în urmã, se împiedecã de o frânghie pe care nu o putuse vedea ºi, rezemându-se, ca sã nu cadã, de un dulap, una din uºi se deschise încet, scâncind prelung, ca un geamãt înfundat. (M. Eliade) e) Luminate împãrate, de acum cred cã mi-þi da fata, ca sã vã lãsãm în pace ºi sã ne ducem în treaba noastrã. (I. Creangã) f) Prostul care scrie ca sã dovedeascã cum cã nu e prost e ca ologul care s-ar târî în brânci ca sã-þi dovedeascã cum cã nu e ºchiop. (N. Iorga) g) Acum Ileana începu sã strige primejdie, ºi când se adunarã toþi argaþii ca sã vadã ce e, ea le spuse cã a auzit troncote prin pivniþã ºi se teme cum cã a intrat cineva în pivniþã ca sã fure comoara împãratului. (I. Slavici) 168
6. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL CONDIÞIONAL ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà CONDIÞIONALà A. Partea secundarã de propoziþie care aratã condiþia (ipoteza) de care depinde realizarea unei acþiuni se numeºte complement circumstanþial condiþional CÞ. B. Rãspunde la întrebarea: cu ce condiþie? C. Regentul complementului circumstanþial condiþional poate fi: 1) Un verb sau locuþiune verbalã la modurile: condiþional-optativ, indicativ prezent, imperfect, viitor, imperativ: a) Numai fugind repede câºtigi concursul. b) În locul lui eu nici nu mai veneam. c) În caz de forþã majorã veþi proceda în consecinþã. d) În eventualitatea unui rãzboi, nu da bir cu fugiþii. 2) Adjective: Acest f⺠este folositor în caz de vreme rea. D. Complementul circumstanþial condiþional poate fi exprimat prin: -substantive care exprimã ideea de condiþie (caz, condiþie, ipotezã, eventualitate) sau substantive abstracte: În caz de nevoie, tragi de mâner. În eventualitatea sosirii inspectorului, mã anunþaþi. - substantive sau substitute în cazul genitiv cu locuþiunile prepoziþionale: în locul, în cazul, cu ajutorul, prin intermediul; În locul directorului, eu nu-l iertam. Prin intermediul prietenilor, a fost salvat. - adjective: Izolatã, aºa nu vei mai rãmâne. - adverbe: aºa, astfel, altminteri: Imediat sã pleci acasã, altfel anunþ direcþiunea. - verbe la modul gerunziu: Exersând zilnic, doar aºa vei ajunge un mare artist. Trãind ºi nemurind, ai sã vezi cine sunt eu. E. Complementul circumstanþial condiþional poate fi confundat cu complemente: indirecte, instrumentale, sociative ºi temporale: S-ar teme de examinarea noastrã. (CI) Auzind la radio, numai aºa ºi-a adus aminte de el. (CT) F. Topica ºi punctuaþia: De obicei, CDÞ stã înaintea regentului: Se desparte prin virgulã de regent, indiferent de locul pe care-l ocupã. 12. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà CONDIÞIONALà (CÞ sau CDÞ) 1. Propoziþia subordonatã care îndeplineºte funcþia de complement circumstanþial condiþional, arãtând o acþiune de a cãrei realizare depinde 169
înfãptuirea acþiunii din regentã se numeºte propoziþie circumstanþialã condiþionalã (CÞ sau CDÞ). * Adoptãm prescurtarea CDÞ, pentru a nu se face confuzii cu temporala prin pierderea sedilei literei Þ. 2. CDÞ rãspunde la întrebãrile: cu ce condiþie? în ce condiþii? puse verbului din regentã. 3. CDÞ. este cerutã de un verb sau de o locuþiune verbalã la un mod personal sau nepersonal ºi de o interjecþie cu valoare predicativã. Exemple: Te trimit în tabãrã la mare 1/, dacã reuºeºti la admitere.2/ Scriind, la/dacã voi ºti, 2/voi lua premiul întâi.1b/ Mi-aduc aminte de poveste, 1/dacã îmi spui începutul.2/ Haide la bibliotecã, 1/dacã doreºti reviste.2/ 4. CDÞ. se poate introduce prin: a) conjuncþii ºi locuþiuni conjuncþionale: dacã, sã, de (cu valoarea lui dacã), în caz cã, de unde; b) adverbul relativ când (cu valoarea lui dacã) Exemple: Dacã ar fi ºtiut,1/ ar fi venit ºi el la antrenament.2/ Sã fi învãþat, 1/aº fi reuºit.2/ În caz cã va ploua 1/, voi rãmâne acasã.2/ Sã te gãsesc acolo 1/, de unde nu, 2/ai sã dai socotealã.3/ * Se foloseºte în CDÞ negative cu verbele predicative subînþelese. Când el ar zice, 1/ toþi l-ar asculta.2/ Vin la tine, 1/ de nu mã reþii prea mult.2/ 5. CDÞ. se contrage printr-un complement circumstanþial condiþional (substantiv sau verb la gerunziu). Exemple: Sã fi învãþat, 1/aº fi reuºit.2/ Contrasã: Învãþând, aº fi reuºit. În caz cã plouã, 1/stau acasã.2/ Contrasã: În caz de ploaie, stau acasã. 6. CDÞ poate sta dupã regentã sau înaintea regentei. Când stã înaintea regentei se desparte prin virgulã de aceasta. Atenþie! Unele CDÞ. sunt lipsite de elementul relaþional (care este subînþeles), putând fi uºor confundate cu P.P. Ai carte, ai parte. Munceºti mult, câºtigi bine. Înveþi bine, ai note bune.
170
Exerciþii aplicative 1. Fraze rezolvate: a) Dacã cineva ar fi priceput glasul izvorului 1/, ar fi înþeles 2/ cã jãlea într-o lungã doinã pe Ileana. 3/ (M. Eminescu) 1=CDÞ(2) 2=PP 3=CD(2) b) Bãiatul nu ºtie mult, 1/ zise el în sfârºit, 2/ dar îl primesc, 3/ fiindcã e feciorul dumitale, 4/ ºi, 5a/ dacã va fi silitor, 6/ are sã treacã examenul. 5b/ (I. Slavici) P.
1=PP 2=PPI dar fiindcã 3=PP 4=CZ(3) ºi 5=PP 6=CDÞ(5) c) Dar la toatã întâmplarea, 1a/de-i vedea 2/ºi-i vedea 3/ cã s-a 4 trezit / ºi nãvãleºte la tine 5/, zvârle-i pielea cea de urs 1b/ ºi apoi fugi încoace spre mine 6/cât îi putea. 7/ (I. Creangã) 1=PP 2=CDÞ(1) 3=CDÞ(1) 4=CD(3) 5=CD(3) 6=PP 7=CM(6)
ºi ºi
ºi
cât
d) Dar 1a/ dac-o fi 2/ sã mor, 3/ sã mã îngropaþi 1b/ cum mã vezi acum, / cu rochia asta, cu salbã ºi cu mãrgele. 1c/ (Mircea Eliade) 4
1=P.P. 2=CDÞ(1) 3=SB(2) 4=CM(1)
171
e) Domnul Vermesy Arpad avea trei turme 1 / ºi nu se mai îndoia /cã în termen de câteva zile le pierde pe toate trei 3/dacã se rãspândeºte ºtirea 4/ cã Licã a fost prins. 5/ (I. Slavici) 2
1=P.P. 2=P.P. 3=CI(2) 4=CDÞ(3) 5=AT(4)
ºi
2. Fraze propuse pentru rezolvare: a) Dacã tu ºtiai problema astei vieþi cu care lupt, Ai vedea cã am cuvinte pana chiar sã o fi rupt.
(M. Eminescu) b) ªi, când cãuta mama sã smântâneascã oalele, smântâneºte, Smarandã, dacã ai ce. (I. Creangã) c) Tu sã ºezi la grajd nedezlipit ºi sã îngrijeºti de calul meu ca de ochii din cap, cã, de-oi veni pe-acolo ºi n-oi gãsi trebile fãcute dupã plac, are sã fie rãu de pielea ta. (I. Creangã) d) Dacã vrei sã mai vezi soarele cu ochii ºi sã mai calci pe iarbã verde, atunci jurã-mi-te pe ascuþiºul paloºului tãu cã mi-i da ascultare ºi supunere întru toate, chiar ºi-n foc, de þi-aº zice, sã te arunci. (I. Creangã) e) Ar fi plecat ºi fanfara dacã cineva nu ºi-ar fi adus aminte cã fanfara nu poate pleca înaintea primului ministru, ºi dacã nu i-ar fi oprit. (Mircea Eliade) f) -Oiþã bârsanã, De eºti nãzdrãvanã ªi de-a fi sã mor În câmp de mohor, Sã-i spui lui vrâncean ªi lui ungurean Ca sã mã îngroape Aice pe-aproape, În strunga de oi, Sã fiu tot cu voi; În dosul stânii, Sã-mi aud cânii. (Mioriþa) 172
g) ªi dacã vrem sã vedem cum s-au aºezat oamenii în aceºti munþi aspri, când de jur împrejur erau atâtea câmpii roditoare, sã pãtrundem înãuntru în însãºi fiinþa lor de piatrã. (Geo Bogza) h) Câteodatã, dimineaþa, când punea cosãrcile pe cal, i se pãrea cã ºi Bator s-ar gândi la lucrul ãsta ºi cã, dacã n-ar fi orb, ar privi-o întrebãtor. (I. Agârbiceanu) 7. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL CONSECUTIV ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà CONSECUTIVÃ. A. Complementul circumstanþial consecutiv aratã consecinþa unei acþiuni sau a unei însuºiri la care se referã. B. Complementul circumstanþial consecutiv rãspunde la întrebãrile: cum? care este urmarea faptului cã? care este rezultatul faptului cã? care este consecinþa faptului cã? C. Regentul complementului circumstanþial consecutiv poate fi: 1. Un verb la moduri personale sau nepersonale: L-au bãtut pânã la sânge A mâncat de speriat. Desenând de minune, a câºtigat concursul. 2. un adjectiv: Era frumoasã de nespus. 3. un adverb: Învãþase destul pentru a promova examenul. D. Complementul circumstanþial consecutiv poate fi exprimat prin: 1. substantive în acuzativ cu prepoziþie: Pãrea îngheþatã de frig. A învãþat pânã la epuizare. Cântã de minune la pian. 2. verbe la moduri nepersonale (infinitiv, gerunziu, supin) precedate de prepoziþii: Situaþia este prea periculoasã pentru a pãrãsi locul accidentului. S-a lovit aºa de tare, ajungând aproape în comã. A crescut mult, de nerecunoscut. 3. locuþiuni adverbiale: M-a impresionat pânã la lacrimi. Plângea de mai mare mila. Învaþã de mai mare dragul.
173
E. Complementul circumstanþial consecutiv poate fi confundat cu CM pentru cã desemneazã modalitatea acþiunii sau a însuºirii. Pentru identificare e bine sã se recurgã la substituire. Deseneazã de minune. Deseneazã 1/ încât te minunezi.2/ F. Complementul circumstanþial consecutiv stã de obicei dupã elementul regent ºi nu se desparte prin virgulã de acesta. 13. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ CONSECUTIVÃ (CNS.) (consecuþie = urmare, consecinþã) 1. Propoziþia subordonatã care aratã urmarea sau consecinþa acþiunii exprimate de regentã se numeºte propoziþie circumstanþialã consecutivã (CNS.). 2. CNS. rãspunde la întrebarea: care este urmarea (consecinþa, rezultatul) faptului cã? pusã pe lângã un verb sau pe lângã întreaga propoziþie regentã. 3. CNS este cerutã de un verb la orice diatezã, o locuþiune verbalã, un adjectiv, un adverb sau o interjecþie cu valoare predicativã. Exemple: Alerga aºa de tare, 1/încât nu-l putea ajunge nimeni. 2/ I-a bãgat prea mult în seamã, 1/încât acum nu-l mai respectã.2/ Este atât de vioi,1/încât nu mai stã locului.2/ Rãsuflã aºa de greu, 1/încât nu mai trãieºte mult.2/ ªi þuºti! pe lângã câine,1/încât nu l-a mai muºcat.2/ 4. CNS. se poate introduce prin conjuncþii ºi locuþiuni conjuncþionale: cã, aºa cã, încât, cât, decât, încât sã, de (cu valoarea lui încât). Ca elemente corelative în propoziþia regentã vom avea adverbele sau locuþiunile adverbiale: aºa, atât de, aºa de, astfel, în aºa mãsurã, în aºa fel etc. Exemple: M-a lovit atât de tare, 1/cã sângerez.2/ A mers patru km 1/, aºa cã a trecut o orã.2/ Raul e aºa de leneº, 1/încât n-are pereche.2/ Este aºa de frumos, 1/cât îþi e mai mare dragul.2/ Ne pitim atât de bine, 1/încât sã nu fim vãzuþi.2/ Fugea, 1/de-i sfârâiau cãlcâiele.2/ 5. CNS. se reduce, prin contragere, la complementul circumstanþial consecutiv (de consecinþã).
174
6. CNS stã întotdeauna dupã regentã ºi se desparte, în general, prin virgulã de aceasta. Exerciþii aplicative 1. Fraze rezolvate: a) Amintirea acestei întâmplãri a fost atât de brutalã 1/ încât se trezi din somn 2/ ºi aprinse lumina. 3/ (Mircea Eliade) 1=PP 2=CNS(1) 3=CNS(1)
ºi
b) Intrã în coridorul ºcolii 1/ºi se apropie de fiu-sãu atât de repede /, încât copiii din salã se speriarã 3/ºi crezurã 4/ cã omul vrea 5/sã batã pe vreunul din ei. 6/ (M. Preda) P. 2
1=PP 2=PP 3=CNS(2) 4=CNS(2) 5=CD(4) 6=CD(5)
ºi ºi
c) Mãria ta, ai doi meri în grãdinã unul lângã altul, 1/cã nu ºtii /care sunt ramurile unuia 3 /ºi care sunt ale altuia; 4 / ºi 5a/când înfloresc 6/nu ºtii 5b/care sunt florile unuia 7/ºi care sunt ale altuia; 8/ºi ãºti doi meri înfrunzesc, 9/înfloresc,10/se scuturã 11/ºi mere nu fac.12/ (P. Ispirescu) 2
2=CNS(1) 3=CD(2) 4=CD(2) 5=CNS(1) 6=CT(5) 7=CD(5) 8=CD(5)
ºi
ºi câ
ºi
nd
1=PP 9=PP 10=PP 11=PP 12=PP
ºi , , ºi 175
d) Ceea ce numesc eu dreptate, sinceritate, adevãr, frumos 1/e însã atât de departe 2/de ceea ce corespunde la ele acestor noþiuni, 3/încât (Camil Petrescu) niciodatã nu vom izbuti 4/ sã ne înþelegem. 5/ 1=SB(2) 2=P.P 3=CI(2) 4=CNS(2) 5=CD(4)
CD
e) Lia încãlecã 1/ºi ºarpele cel mare se aruncã în sãltate 2/, de-o ridicã deasupra mãrãcinilor, 3/ apoi se repezi înainte, 4/ încât ochii ei se împãienjenirã 5/ de nu mai vedeau nici la dreapta, nici la stânga, ci numai zare nesfârºitã înainte. 6/ (I. Slavici) 1=P.P. 2=P.P. 3=CNS(2) 4=P.P. 5=CNS(4) 6=CNS(5)
ºi ,
2. Fraze propuse spre rezolvare: a) Cine nu se teme de nimic nu iubeºte nimic sau nu iubeºte atât de mult încât sã se teamã. (Octavian Paler) b) Dar în ziua aceea, în care mã rugase ea, era un senin pe ceriu ºi aºa de frumos ºi de cald afarã, cã-þi venea sã te scalzi pe uscat, ca gãinile. (I. Creangã) c) Atunci dracul ia buzduganul de coadã ºi, când îl zvârle, se suie aºa de tare, de nu se mai vede, ºi abia dupã trei zile ºi trei nopþi, cãzând jos cu mare strãºnicie, s-a cufundat în fundul pãmântului, de s-au zguduit temeliile lumii. (I. Creangã) d) La steaua care-a rãsãrit E-o cale-atât de lungã, Cã mii de ani i-au trebuit Luminii sã ne-ajungã.
176
(M. Eminescu)
e) ªi Niculae era atât de convins cã aºa au sã se petreacã lucrurile, încât ieºi de dupã colþul tindei ºi o luã încet spre grãdinã sã se culce sub dud ºi sã trãiascã singur bucuria acestor clipe hotãrâtoare. (M. Preda) f) Acum, când se fãcuse mãricicã, intra atâta materie într-o rochie, cã nu izbutea sã o scoatã din borangic. (M. Preda) g) ª-atâtea oale au fãrâmat bãutorii, de s-au crucit doi ani muierile care se duceau la târg la Roman. (M. Sadoveanu) h) Când am plecat, un ornic bãtea în ceaþã rar, Bãtea atât de rar, cã timpul trecu pe lângã orã. (T. Arghezi) 8. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL CONCESIV ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà CONCESIVà A. Complementul circunstanþial concesiv aratã un obiect sau o împrejurare care ar fi putut împiedica acþiunea exprimatã de un verb sau însuºirea exprimatã de un adjectiv, dar nu le împiedicã. B. Complementul circumstanþial concesiv rãspunde la întrebarea: în ciuda cãrui fapt? C. Regentul complementului concesiv poate fi: 1. un verb la un mod personal sau nepersonal: Pãºeºte vioi, cu toatã vârsta înaintatã. Nereuºind, cu tot efortul, a abandonat. 2. un adjectiv: Clasa mea va fi învingãtoare, în ciuda piedicilor unora. 3. o interjecþie predicativã: Cu toatã interdicþia, poftim un suc natural. D. Complementul circumstanþial concesiv poate fi exprimat prin: 1. substantive în acuzativ, genitiv, dativ (sau substitute ale acestora) precedate de locuþiunile prepoziþionale: cu tot, cu toþi, cu toatã, cu toate, în ciuda, în pofida, în contra, împotriva, contrar etc. Cu toate greutãþile drumului, a ajuns la timp. În ciuda atâtor ani, Violeta i se pãrea tânãrã. Contrar dispoziþiilor, se mai vând ºi þigãri fãrã timbru. În ciuda voastrã, tot voi reuºi. 2. adjective precedate de adverbul chiar: Chiar bolnav ºi bãtrân, tot mai muncea. 3. un verb la gerunziu (precedat de adverbul chiar) sau la infinitiv (precedat de prepoziþia fãrã): Chiar dormind bine, mã simt obosit ziua. Fãrã a auzi totul, a înþeles despre ce e vorba. 177
E. Existenþa unui complement circumstanþial concesiv e semnalatã ºi de prezenþa adverbelor chiar, nici sau de corelativele tot, totuºi care apar (sau se pot intercala) pe lângã elementul regent. F. De obicei, complementul circumstanþial concesiv precedã regentul ºi se desparte de acesta prin virgulã. 14. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ CONCESIVÃ (CV.) (concesie = îngãduinþã) 1. Propoziþia subordonatã care aratã o împrejurare ce ar putea împiedica acþiunea din regentã, dar nu o împiedicã, se numeºte propoziþie circumstanþialã concesivã (CV.) 2. CV. rãspunde la întrebãrile: în ciuda cãrui fapt?, în pofida cãrui fapt?, puse verbului din regentã (sau întregii propoziþii regente). 3. CV. este cerutã de un verb personal sau nepersonal, la orice diatezã, de o locuþiune verbalã, de un adjectiv sau de o interjecþie cu valoare predicativã. Exemple: S-a dus la ºcoalã, 1/ deºi e bolnav.2/ Fãrã sã fie învãþat 1/ el cunoaºte multe lucruri.2/ A lupta, 1a/ chiar dacã eºti rãnit, 2/ e un act de eroism.1b/ ªi-a adus aminte de mine, 1/ cu toate cã trecuserã mulþi ani.2/ Hai ºi tu în lift 1/, deºi suntem cam mulþi.2/ A venit la noi îmbrãcatã subþire, 1/ mãcar cã afarã era frig.2/ 4.CV. se poate introduce prin: a) conjuncþii: deºi, sã, cã, de (cu valoarea lui deºi); b) locuþiuni conjuncþionale: cu toate cã, mãcar cã, mãcar sã, mãcar de, chiar dacã, chiar sã, chiar de, fãrã sã etc.; c) pronume sau adjective pronominale nehotãrâte: orice, oricare, oricât, oricâte, oricâþi, oricâtã etc.; d) adverbe relative: oricât de, oricum, când (valoarea lui deºi). Elementele corelative în regentã care ne ajutã sã recunoaºtem CV. sunt adverbele: tot, totuºi. Exemple: Deºi nemulþumiþi, 1/ ei suferã în tãcere.2/ Sã-l omori în bãtaie, 1/ tot nu-ºi va trãda prietenii.2/ Calul, 1a/, cã-i cal, 2/ ºi tot se poticneºte.1b/ Cu toate cã am învãþat mult, 1/ n-am rãspuns bine.2/ Totuºi îl cunoscu 1/, mãcar cã se schimbase foarte mult.2/ Chiar dacã plouã, 1/ tot mã duc la ºcoalã.2/ Chiar sã înveþi zi ºi noapte, 1/ tot ai ºanse puþine.2/ 178
Chiar de eºti puternic, 1/ uneori poþi fi învins.2/ Fãrã sã fi învãþat mult, 1/ a rãspuns bine.2/ Orice faci, 1/ eu te iert.2/ Oricât am cãutat, 1/ tot n-am gãsit stiloul.2/ Oricum ai proceda, 1/ tot acolo ajungi.2/ Sã-l ajut 1/ când ºtiu 2/ cã mi-e duºman? 3/ ªi tot n-aº fi spus, 1/ de m-ar fi omorât în bãtaie.2/ 5. CV. se reduce, prin contragere, la un complement circumstanþial de concesie. Ideea din propoziþia concesivã poate fi redatã ºi prin construcþii participiale, adjectivale sau substantivale introduse prin conjuncþii, locuþiuni conjuncþionale sau adverbiale. Exemple: Deºi este atent, 1/ nu observã greºeala.2/ Contrasã: Chiar atent nu observã greºeala. Cu toatã atenþia lui, nu observã greºeala. 6. CV. pot sta atât înainte, cât ºi dupã regentã. Ele se despart prin virgulã de regentã, indiferent de locul pe care-l ocupã. Exerciþii aplicative 1. Fraze rezolvate: a) Deºi era bãtrân ºi alb, 1/ tovarãºul meu umbla sprinten încã, 2/ fãrã sã se slujeascã de baltagul vechi cu coada lungã, lustruitã. 3/ (M. Sadoveanu) fãr
1 = CV(2) 2 = PP 3 = CM(2)
ãs
ã
b) Orice gând ai, împãrate, 1/ ºi oricum vei fi sosit, 2/ Cât suntem încã pe pace, 3/ eu îþi zic 4/: Bine-ai venit! 5/ (M. Eminescu) 1 = CV(4) 2 = CV(4) 3 = CT(4) 4 = PP 5 = CD(4)
ºi
(cã
)
179
c) ªi 1a/ chiar Mara sã fii, 2/ te moi 1b/ când simþi 3/ cã e bine 4/ sã fii om în lumea aceasta, 5/ sã alergi de dimineaþã pânã seara 6/ ºi sã ºtii 7/ cã n-o (I. Slavici) faci degeaba. 8/ 1 = PP 2 = CV(1) 3 = CT(1) 4 = CD(3) 5 = SB(4) 6 = SB(4) 7 = SB(4) 8 = CD(7)
CV
, ºi
d) Soarele, 1a/ deºi a trecut spre apusul cardinal 2/ ºi deºi a ajuns pieziº spre ferestrele dormitorului 3/, cum suntem încã în varã 4/ e încã sus 1b/ ºi pãtrunde prin storurile de pânzã gãlbuie. 5/ (Camil Petrescu) 1 = P.P. 2 = CV.(1) 3 = CV.(1) 4 = CZ(1) 5 = P.P.
ºi
ºi
e) Numai scriitor ºtiu 1/ cã 2a/ oricât aº vrea 3/, orice aº face 4/ ºi oricât m-aº stoarce, 5/ n-aº putea deveni niciodatã, 2b/ ºi de aceea stau cu sfialã alãturi de cei doi prieteni, 6/ cãci zâmbetele lor mã umilesc puþin, nu mult, 7/ aºa cât s-ar apleca o trestie sub apãsarea vântului. 8/ (Camil Petrescu) 1 = P.P. 2 = CD(1) 3 = CV.(2) 4 = CV.(2) 5 = CV.(2) 6 = P.P. 7 = CZ(6) 8 = CM(7)
180
, ºi
ºi
2. Fraze propuse pentru rezolvare: a) Cu toate mizeriile ºi nedreptãþile ei, lumea e singurul loc unde putem spera sã ni se facã dreptate. (Octavian Paler) b) Deºi stãruia între dânºii rãceala, amândoi se prefãceau cã nu ºtiu nimic, iar Herdelea trãgea nãdejdea acum sã-l înduioºeze ºi sã netezeascã drumul spre o împãcare adevãratã ... (Liviu Rebreanu) c) Persida, chiar dacã n-ar fi fost cum era, în starea în care se afla, tot n-ar fi putut sã treacã prin târg fãrã ca oamenii sã se uite dupã ea. (I. Slavici) d) Cu toate cã Niculae dãduse toatã ziua cu furca la spatele maºinii ºi se simþea zobit de obosealã, când se fãcu liniºte deplinã peste sat, el deschise din nou ochii lângã spinarea tatãlui sãu ºi, ca ºi data trecutã, când se hotãrâse plecarea lui Achim la Bucureºti, bucuria îi luã cu mâna oboseala ºi rãmase treaz ... (M. Preda) e) Cãlugãrul Maxim fusese trimis de craiul Ungariei ca sã împãciuiascã pe Radu - Vodã cu Bogdan, domnul Moldovei, ºi de atunci, deºi era sârb de neam, rãmãsese ca mitropolit în þarã. (Al. Odobescu) f) Bine te-am gãsit, împãrate, deºi mã tem cã nu te-oi lãsa cu bine, pentru cã am venit sã ne luptãm greu, cã destul ai viclenit asupra tatãlui meu. (P. Ispirescu) g) Deºi e mai puternic - zise fata - decât fraþii lui pe care i-ai omorât, dar mai ales cã e ºi cam bolnav din lovitura ce i-ai dat cu sãgeata când a vrut sã fure merele, nãdãjduiesc cã-i vei veni de hac. (P. Ispirescu) h) Au fost greu de rezumat povestirile în legãturã cu Calomfir, pentru cã sãriþi necontenit de la Arghira ºi Zamfira, fata care i-a redat vederea pe la începutul secolului optsprezece, la sculptoriþa care voia sã i se spunã Zamfira, deºi pe ea o chema Marina, ºi care, dacã ar trãi, ar avea astãzi, când aproape ºaizeci de ani, când zece - cinsprezece ani mai puþin, când mult mai mult. (Mircea Eliade) 9. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL INSTRUMENTAL ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ INSTRUMENTALÃ A. Complementul circumstanþial instrumental aratã instrumentul cu care se realizeazã acþiunea sau obiectul cu care se realizeazã o însuºire. B. Rãspunde la întrebãrile: cu cine? cu ce? (cele mai frecvente) la cine? la ce? din cine? din ce? dupã cine? prin cine? C. Regentul complementului circumstanþial instrumental poate fi: 1. un verb de genul: a lovi, a ara, a bate, a coase, a colora, a desena, a miºca, a scrie, a vãrui, a vopsi etc. sau chiar verbele de miºcare: a merge, a sosi, a pleca: 181
L-a lovit cu coasa. Arã cu plugul. L-a muºcat cu dinþii. A sosit cu trenul. 2. un adjectiv: Uºa închisã cu cheia s-a deschis cu ºperaclu. 3. o interjecþie predicativã: Hai cu bicicleta la plimbare. D. Complementul circumstanþial instrumental poate fi exprimat prin: 1. substantive în acuzativ, genitiv, dativ cu prepoziþie sau locuþiuni prepoziþionale: Mâncãm cu lingura. L-am recunoscut dupã port. Prin intermediul Ministerului Sãnãtãþii a plecat la tratament. Îi trimit cartea prin voi. S-a îndreptat datoritã þie. Am trimis pachetul prin cei doi. 2. verbe la infinitiv ºi gerunziu: A învãþat scrisul prin a desena linioare. Apa curge deschizând robinetul. E. Topica ºi punctuaþia. Complementul circumstanþial instrumental stã, de obicei, dupã regent ºi nu se desparte prin virgulã de acesta. 15. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ INSTRUMENTALÃ (C. INS.) 1. Propoziþia circumstanþialã instrumentalã îndeplineºte funcþia de complement circumstanþial instrumental ºi aratã prin ce mijloace se realizeazã o acþiune sau se manifestã o însuºire. 2. C. INS. rãspunde la întrebãrile: cu cine? cu ce? prin cine? la cine? din cine? din ce? etc. 3. C. INS. este cerutã de verbe la moduri personale ºi nepersonale, adjective ºi de interjecþii cu valoare predicativã. Exemple: Loveºte 1/ cu ce apucã.2/ Prezentându-se 1a/ fãrã sã-ºi scoatã mâinile din buzunar 2/ s-a dovedit needucat. 1b/ Cunoºtinþele adunate 1a / cu ce a auzit de la alþii 2 / nu sunt temeinice. 1b/ ªi el pleosc! 1/ cu ce a apucat mai repede. 2/ 182
4. C. INS. se poate introduce prin: a) pronume sau adjective pronominale relative sau nehotãrâte, precedate de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale specifice: cu, din, prin, datoritã, pe baza, de pe urma etc. Desenez 1/ cu ce creion gãsesc.2/ Expediez pachetul 1/ prin oricine gãsesc.2/ Cu ce bani a câºtigat 1/ poate pleca în excursie.2/ b) locuþiunea conjuncþionalã fãrã (ca) sã: A cosit 1/ fãrã ca sã-ºi batã coasa.2/ 5. C. INS. se contrage printr-un complement circumstanþial instrumental. Exemplu: Taie figuri 1/ din ce are.2/ Contrasã: Taie figuri din hârtie. 6. C. INS. stã, de obicei, dupã regentã ºi nu se desparte prin virgulã de aceasta, exceptând cazul când are corelativ. Fraze rezolvate: a) Cu ce are bãiatul 1/, cu ce primeºte fata, 2/ pot 3/ sã trãiascã împãrãteºte. 4/ 1 = C. INS.(3) 2 = C. INS.(3) 3 = P.P. 4 = CD(3)
,
b) Când venea vulpea 1/, sãream la ea 2/ cu ce apucam.3/ 1 = CT(2) 2 = PP 3 = C. INS.(2) c) Trãia 1/ cu ce putea 2/ ºi din ceea ce rãmânea de la alþii.3/ 1 = PP 2 = C. INS.(1) 3 = C. INS.(1)
ºi C. INS.
C. INS.
Fraze propuse spre rezolvare: a) Harap - Alb ... nu se lasã pânã ce nu gãseºte un buºtihan putregãios, îl scobeºte cu ce poate, ºi-i face urdiniº. (I. Creangã) 183
fãinã.
b) Cu câtã carte ºtiu, cu câtã nu ºtiu, pot sã ajung mare. c) Cu ce am cumpãrat eu, cu ce mi-a dat fiicã-mea, avem suficientã
d) Apoi la urma urmelor nãpãdirã asupra lui ºi-i mai trântirã în cap cu bolovani ºi cu ce au apucat, pânã-l omorârã de tot. (I. Creangã) 10. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL SOCIATIV ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ SOCIATIVÃ A. Complementul circumstanþial sociativ aratã fiinþa sau lucrul care însoþeºte subiectul sau complementul în vederea realizãrii unei acþiuni. B. Complementul circumstanþial sociativ rãspunde la întrebãrile: cu cine? fãrã cine? împreunã cu cine? laolaltã cu cine? etc. C. Regentul complementului circumstanþial sociativ poate fi: 1. un verb la un mod personal sau nepersonal: Am cãlãtorit cu vecinii noºtri. Vecina, venind la noi cu copiii ei, stã mai puþin. 2. un adjectiv de origine verbalã: Apartamentul este vândut cu garajul. 3. o interjecþie predicativã: Hai cu noi. D. Complementul circumstanþial sociativ poate fi exprimat prin: 1. substantive în acuzativ cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: cu, fãrã, împreunã cu, laolaltã cu, la un loc cu, cu tot cu: Tata a sãpat grãdina fãrã fratele meu. 2. pronume în acuzativ cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: Am învãþat împreunã cu el la gramaticã. 3. numerale cu valoare substantivalã în acuzativ cu prepoziþii: Am fost la concert cu cei doi din clasa mea. E. Topica ºi punctuaþia. Complementul circumstanþial sociativ stã, de obicei, dupã regent ºi nu se desparte prin virgulã de acesta. 16. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ SOCIATIVÃ (C. SOC.) 1. Propoziþia circumstanþialã sociativã aratã cine însoþeºte subiectul sau complementul direct al regentei în sãvârºirea unei acþiuni sau la suportarea efectelor acesteia. 2. C. SOC. rãspunde la întrebãrile: cu cine? fãrã cine? împreunã cu cine? la un loc cu cine? etc. 3. C. SOC. este cerutã de verbe la moduri personale sau nepersonale, de adjective ºi de interjecþii cu valoare predicativã: 184
S-a cãsãtorit 1/ cu cine ºi-a dorit.2/ Plecând 1a/ cu ce avea pe ea 2/ a ajuns bogatã.1b/ Casa este disponibilã 1/ împreunã cu ce i-am adãugat.2/ Hai 1/ cu cine vine primul.2/ 4. C. SOC. se poate introduce prin: a) pronume sau adjective pronominale relative sau nehotãrâte precedate de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: A sosit 1/ cu cine a plecat.2/ S-a întors 1/ fãrã ceea ce promisese.2/ b) adverbele cât, oricât precedate de prepoziþia cu: A plecat la examen 1/ cu cât ºtia de la lecþii.2/ Hatmanul se duse în luptã 1/ cu câte oºti avea.2/ 5. C. SOC. se contrage printr-un complement circumstanþial sociativ: A venit 1/ cu cine mã aºteptam.2/ Contrasã: A venit cu Ana. 6. C. SOC. stã, de obicei, dupã regentã ºi nu se desparte de aceasta prin virgulã. Excepþie fac corelativele. Fraze rezolvate: a) Aþi fost vãzut 1/ cu cine nu trebuie.2/ 1 = PP 2 = C. SOC.(1) b) Fugeau toþi în toate pãrþile 1/ cu ce apucau 2/ ºi cu ce aveau.3/ 1 = PP 2 = C. SOC.(1) 3 = C. SOC.(1)
ºi
c) Trãia acum 1/ fãrã cine i-era drag 2/ ºi l-a ajutat.3/ 1 = PP 2 = C. SOC.(1) 3 = C. SOC.(1)
ºi C. SOC.
C. SOC.
185
Fraze propuse spre rezolvare: a) De nu va vrea el sã mã aºtepte în cincizeci de zile sã merg cu el cu câþi perºi mi-au rãmas. (Alexandria) b) Aº pleca cu cine vrea sã mã însoþeascã. c) S-a asociat cu cine l-a ajutat ºi îi era prieten. d) S-a cãsãtorit cu cine nu trebuia. 11. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL DE RELAÞIE ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ DE RELAÞIE A. Complementul circumstanþial de relaþie aratã obiectul la care se referã (se limiteazã) o acþiune, ori existenþa unei însuºiri, sau obiectul din al cãrui punct de vedere este emisã comunicarea. B. În componenþa întrebãrilor complementului circumstanþial de relaþie intrã: în ce privinþã? din ce punct de vedere?, precum ºi unele substantive abstracte sau adverbe ca: aproape de, cu privire la, din partea, din punct(ul) de vedere, în legãturã cu, în materie de, în privinþa, în problema, privitor la, referitor la, sub aspect(ul), sub raport(ul). C. Regentul complementului circumstanþial de relaþie poate fi: 1. un verb care indicã obiectul la care se referã acþiunea: Asupra acestei situaþii vom reveni. 2. un adjectiv: Este mic de stat. 3. un adverb: Scrie corect gramatical. D. Complementul circumstanþial de relaþie poate fi exprimat prin: 1. substantive în acuzativ cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: Referitor la zvonuri, mã voi exprima mai târziu. 2. adjective cu prepoziþia de: De rea, e rea la suflet. 3. numerale cu valoare substantivalã în acuzativ sau genitiv cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: Cu privire la cei cinci, lucrurile sunt clare. Vom mai discuta asupra celor patru. 4. pronume în acuzativ sau genitiv cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: Cu voi, situaþia e limpede. În cazul alor voºtri, opiniile sunt împãrþite. 5. verbe la infinitiv sau supin cu prepoziþii: Rareº era interesat în a se pregãti cât mai bine. 186
De mâncat, a mâncat tot timpul. 6. adverbe cu prepoziþii: De bine, e bine. E. Complementul de relaþie nu are o topicã fixã. El se desparte prin virgulã de elementul regent atunci când îl precede. 17. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ DE RELAÞIE (C.REL.) 1. Propoziþia circumstanþialã de relaþie îndeplineºte funcþia unui complement circumstanþial de relaþie ºi aratã la ce se limiteazã acþiunea sau existenþa unei însuºiri, sau din ce punct de vedere este emisã comunicarea. 2. C. REL. rãspunde la aceleaºi întrebãri ca ºi complementul circumstanþial de relaþie. 3. C. REL. este cerutã de verbe la moduri personale sau nepersonale, de adjective sau adverbe: Tata era îngrijorat 1/ sã nu mã îmbolnãvesc.2/ În ceea ce mã priveºte, 1/ nu mã poþi ajuta.2/ Era mic de staturã 1/ referitor la ce intenþionau pãrinþii.2/ Pentru cine învaþã regulat, 2/ examenul nu este greu.2/ 4. C. REL. se poate introduce prin: a) pronume relative sau nehotãrâte, precedate de prepoziþii: Pentru care este hotãrât, 1/ nimic nu-i stã în cale.2/ b) conjuncþiile: cã, dacã, sã, de, ca sã: Cã a pãcãtuit, 1/ a pãcãtuit.2/ Dacã pleci,1/ pleacã.2/ Sã probãm costumul 1/ de-i bun.2/ c) adverbul cât, precedat de prepoziþii: Se mândreºte 1/ cu cât a adunat.2/ 5. C. REL. se contrage printr-un complement circumstanþial de relaþie: S-a remarcat 1/ în ceea ce þine de sport.2/ Contrasã: S-a remarcat în legãturã cu sportul. 6. C. REL. are o topicã liberã. De obicei se desparte prin virgulã de regentã când o precede. Fraze rezolvate: a) Sã cercãm vinul 1/, dacã e bun.2/ 1 = PP 2 = C. REL.(1) 187
b) În ce mã priveºte, 1/ cât am trecut pragul, 2/ am ºi uitat.3/ (M. Preda) 1 = C. REL.(3) 2 = CT.(3) 3 = P.P. c) Cât o priveºte pe Sanda, 1/ o sã am grijã de tot 2/ ce-i trebuie. 3/ 1 = C. REL.(2) 2 = P.P. 3 = AT(2) Fraze propuse spre rezolvare: a) Pentru cine priveºte patria poporului român, oricât ar fi de grãbit, ideea care se impune este aceea a asemãnãrii cu o cetate. (N. Bãlcescu) b) Acum sã stãm aici, în ceea ce te priveºte pe dumneata. c) Incapabil sã stea liniºtit o clipã, bunicul meu se deda la fel de fel de îndeletniciri. d) S-au adunat cu toþii la cabanã spre a se sfãtui ce-i de fãcut. e) Ca sã fiu drept ºi sã te pun îndatã la adãpost despre orice neajunsuri ar putea sã-þi vinã dupã urma cuvintelor mele, recunosc, iubite cititorule ... (Al. Odobescu) 12. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL OPOZIÞIONAL ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ OPOZIÞIONALÃ A. Complementul circumstanþial opoziþional aratã obiectul sau acþiunea care se opune, structural ºi sistematic, termenului exprimat prin subiectul, prin complementul sau prin predicatul propoziþiei. B. Rãspunde la întrebãrile: în loc de, în locul, departe de, urmate de pronumele interogativ. C. Regentul complementului circumstanþial opoziþional poate fi: 1. un verb la moduri personale sau nepersonale: În loc de stilou, a adus creioane. Lenevind în loc de a munci, a fost dat afarã. 2. un adjectiv: În loc de pantofi maro, mi-a luat negri. 3. o interjecþie predicativã: 188
Haideþi voi, în locul lor. D. Complementul circumstanþial opoziþional poate fi exprimat prin: 1. substantive în acuzativ (cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale), genitiv sau dativ: Merge mai repede la discotecã, decât la bibliotecã. Preferã somnul plimbãrii pe mal. În locul vecinului, a venit vecina. 2. adjective cu locuþiunea prepoziþionalã în loc de: În loc de roºie, rochiþa ei de bal e albã. 3. numerale cu valoare substantivalã în acuzativ sau genitiv (cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale): În loc de nouã, am rãmas patru în grupã. S-a dus el în locul amândurora. 4. pronume în acuzativ sau genitiv (cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale): În loc de voi, au venit colegii mei. În locul ei aþi venit voi la mine. 5. adverbe: Am ajuns aici, în loc de acolo. 6. verbe la infinitiv (cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale): În loc de a fugi, el a stat pe loc. A câºtigat în grupe, pentru a pierde finala. E. Complementul circumstanþial opoziþional poate sta înainte sau dupã regent. Când precedã regentul se desparte de acesta prin virgulã. 18. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà OPOZIÞIONALà (C. OP.) 1. Propoziþia circumstanþialã opoziþionalã este propoziþia care se coreleazã prin opoziþie cu un termen din regentã (subiect, nume predicativ, atribut, complement) sau cu întreaga regentã. 2. C. OP. rãspunde la aceleaºi întrebãri ca ºi complementul circumstanþial opoziþional. 3. C. OP. este cerutã de verbe la moduri personale sau nepersonale, de adjective sau de interjecþii cu valoare predicativã: Te joci 1/, în loc sã citeºti.2/ Uitându-te la televizor 1a/, în loc sã înveþi 2/ pierzi din timpul de 1b studiu. / În timp ce tu ai rãmas indiferentã, 1/ ea a devenit mai harnicã.2/ Hai acasã, 1/ decât sã aºtepþi aici în ploaie.2/
189
4. C. OP. se poate introduce prin conjuncþii, locuþiuni conjuncþionale, pronume sau adjective pronominale relative, adverbe relative: Dacã ieri pãreai lãmurit, 1/ astãzi, dimpotrivã, pari împrãºtiat.2/ În loc sã scrie temele, 1/ a scris o scrisoare.2/ În timp ce eu te vorbeam de bine, 1/ tu mã ponegreai.2/ Am scris altceva 1/ decât ce am gândit.2/ Participã mereu la concursuri, 1/ fãrã sã obþinã premii.2/ De unde altãdatã îmi zâmbeai, 1/ acum mã priveºti rece.2/ 5. C. OP. se contrage printr-un complement circumstanþial opoziþional: În loc sã munceascã, 1/ leneveºte.2/ Contrasã: În loc de a munci, leneveºte. 6. C. OP. pot sta atât înainte, cât ºi dupã regentã. De obicei ele se despart prin virgulã de regentã. Fraze rezolvate: a) Câinele 1a/, în loc sã fugã dupã oi, 2/ sãri la mine.1b/ 1 = PP 2 = C. OP.(1) b) Nu prea înþelegea 1/, era adevãrat 2/ de ce Paraschiv, 3a/ în loc sã se bucure 4/ cã grâul ieºise 5/ cum nu-ºi aduceau ei aminte 6/ sã se fi fãcut vreodatã, 7/ arãta mereu posomorât 3b/ ºi secera 8/ ca ºi cum ar fi tras la jug. 9/ (M. Preda) 1 = SB(2) 2 = PP 3 = CD(1) 4 = C. OP.(3) 5 = C.I.(4) 6 = P.S.(5) 7 = C.I.(6) 8 = CD(1) 9 = CM(8)
190
SB CD
c) Se vede 1/ cã nici tu nu eºti de împãrat, nici împãrãþia de tine 2/ ºi, / decât sã încurci numai aºa lumea, 4/ mai bine sã ºezi deoparte. 3b/ (I. Creangã) 3a
1 = PP 2 = SB(1) 3 = PP 4 = C. OP.(3)
ºi
Fraze propuse spre rezolvare: a) Moþoc îi sãrutã mâna, asemenea câinelui care, în loc sã muºte, linge mâna care-l bate. (C. Nerguzzi) b) Trebuia sã-l suporte, sã-l ia aºa cum este ... în loc sã-l dea pe uºã afarã, spunându-i ce crede despre el. (Eugen Barbu) c) În loc sã-ºi facã lecþiile ºi sã citeascã lecturile obligatorii, s-a obiºnuit sã facã numai sport. d) Decât sã mã duc la þarã ºi sã fac gospodãrie, mai bine învãþ ºi mã pregãtesc pentru facultate. e) În loc sã-mi dai fãgãduita parte Þi-ai strâns la piept enorma ta avere. (George Coºbuc) 13. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL CUMULATIV ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALà CUMULATIVà A. Complementul circumstanþial cumulativ aratã lucrul, fiinþa, sau situaþia cãreia i se adaugã cele exprimate prin subiectul, complementul sau predicatul propoziþiei. B. Rãspunde la întrebãrile: pe lângã cine? afarã de care? în afara cui? C. Regentul complementului circumstanþial cumulativ poate fi: 1. un verb la mod personal sau nepersonal: Pe lângã Violeta, a sosit ºi Ramona. Ataºând ºi alte vagoane, pe lângã cele existente, trenul s-a pus în miºcare. 2. o interjecþie predicativã: Na ºi palton, pe lângã costum! D. Complementul circumstanþial cumulativ poate fi exprimat prin: 1. substantive în acuzativ sau genitiv (cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale): Va citi ºi profesorul, nu numai elevul. În afara motocicletei, poate merge ºi cu bicicleta. 191
2. adjective (cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale): Pe lângã maro, a cumpãrat ºi pantofi gri. 3. pronume în acuzativ sau genitiv (cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale): Pe lângã mine, te-a chemat ºi pe tine. Nu doar ai tãi, ci ºi ai mei studiazã dreptul. În afara dumneavoastrã, am invitat ºi pe alþii. 4. numerale în acuzativ sau genitiv (cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale): Nu doar douãzeci, ci încã patruzeci de copii au plecat la mare. În afara celor zece, au mai murit ºapte. 5. verbe la infinitiv precedate de locuþiuni prepoziþionale: În afarã de a ninge, mai ºi viscoleºte. 6. adverbe ºi locuþiuni adverbiale: În afarã de aici, vom mai sta ºi dincolo. În plus, a mai cumpãrat ºi maºinã. Pe deasupra, mai vorbea ºi prostii. E. Complementul circumstanþial cumulativ stã, de obicei, în faþa regentului ºi se desparte de acesta prin virgulã. 19. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ CUMULATIVÃ (CUM.) 1. Propoziþia circumstanþialã cumulativã aratã un raport de adãugare, alãturare, cumulare la ideea exprimatã de regentã. 2. Rãspunde la aceleaºi întrebãri ca ºi complementul circumstanþial cumulativ. 3. CUM. este cerutã de verbe la moduri personale sau nepersonale, de adjective sau de interjecþii cu valoare predicativã: Pe lângã cã e prost, 1/ se mai ºi laudã.2/ Adãugând ºi altele 1a/ pe lângã ce i-a spus, 2/ l-a supãrat 2/ În afarã cã este harnicã, 1/ mai este ºi inteligentã.2/ Poftim ºi cãrþile, 1/ pe lângã ce þi-am dat.2/ 4. CUM. se introduce prin locuþiuni conjuncþionale, pronume sau adjective pronominale relative sau adverbe relative precedate de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: Dupã ce cã e mincinos, 1/ mai ºi furã.2/ Pe lângã cã mi-a luat banii, 1/ mã mai ºi ameninþã cu bãtaia.2/ În afarã cã era micuþã, 1/ mai era ºi obrãznicuþã.2/ În afarã de unde a fost chemat, 1/ a trecut ºi pe la alþii.2/ 5. CUM. se contrage printr-un complement circumstanþial cumulativ: 192
Pe lângã cã este frumoasã, 1/ mai e ºi deºteaptã.2/ Contrasã: Pe lângã frumuseþe, mai e ºi deºteaptã. 6. CUM. stau, de obicei, înaintea regentei ºi se despart de aceasta prin virgulã. Cele introduse prin plus cã, necum sã, decât pot sta ºi dupã regentã. Doar cele introduse prin decât nu se despart prin virgulã de regentã. Fraze rezolvate: a) Pe lângã cã l-a ajutat bãneºte, 1/ i-a dat ºi sfaturi în vederea cãsãtoriei.2/ 1 = CUM(2) 2 = P.P. b) Pe lângã cã e urâtã 1/ ºi cã e micã 2/, o mai cheamã ºi Saveta.3/ 1 = CUM(3) 2 = CUM(3) 3 = P.P.
ºi
c) Exerciþiile fizice sunt reconfortante 1/ plus cã sunt ºi folositoare 2/ pentru cine vrea 3/ sã asculte.4/ 1 = P.P. 2 = CUM(1) 3 = CI(2) 4 = CD(3) Fraze propuse spre rezolvare: a) Pe lângã cã e cuminte ºi cã ascultã de pãrinþi, mai e ºi frumos. b) Lascã nici la celelalte nu prea pot învãþa, însã afurisita de gramaticã îmi scoate peri albi. c) Toatã vremea la masã s-a vorbit rãu de profesori, care dupã ce cã nu sunt buni de nimic, apoi sunt ºi brutali ºi mojici, mai ales cu copiii de familii bune. (I.L. Caragiale) d) Dupã ce cã trãiesc dupã spinarea noastrã, împrumutându-ne pe cei care avem nevoie ºi luându-ne niºte camete ruºinoase, apoi aceºti strãini nici n-au mãcar cuviinþa s-aºtepte sã strângem pânile, sã batem ºtiubeile. (M. Sadoveanu) 193
e) Lasã cã era tânãrã numai de vreo ºaisprezece ani ºi cã avea încã acea frãgezime copilãreascã atât de nepreþuitã în podoaba unei femei, dar apoi toate miºcãrile ei, cãutãtura sa, glasul sãu aveau un ce mai deosebit, un aer de sãlbãticime încântãtoare. (V. Alecsandri) 14. COMPLEMENTUL CIRCUMSTANÞIAL DE EXCEPÞIE ªI PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ DE EXCEPÞIE A. Complementul circumstanþial de excepþie aratã obiectul sau faptul care constituie o excepþie faþã de subiect, de complement, de atribut sau de numele predicativ. El se prezintã sub douã aspecte: unul pozitiv ºi altul negativ. Complementul de excepþie pozitiv stã pe lângã un verb pozitiv ºi constituie o excepþie faþã de o parte de propoziþie de asemenea pozitivã: Toþi erau înduioºaþi, afarã de Vasile. Complementul de excepþie negativ determinã un verb negativ ºi exprimã obiectul care constituie o excepþie faþã de altã parte de propoziþie negativã: Afarã de examenele din iarnã, el nu s-a prezentat la altele. B. Rãspunde la întrebãrile: în afara cui? cu excepþia cui? (în) afarã de cine? C. Regentul complementul circumstanþial de excepþie este un verb: În afarã de tine, toþi din clasã au plecat în excursie. D. Complementul circumstanþial de excepþie poate fi exprimat prin: 1. substantive în acuzativ sau genitiv cu locuþiuni prepoziþionale sau cu adverbul decât: În afarã de pãrinþii tãi, toþi au fost prezenþi. Nu a mai plecat nimeni decât studenta aceea. 2. adjective precedate de locuþiunea prepoziþionalã în afarã de: În afarã de maro, îmi plac toate culorile. 3. pronume în acuzativ sau genitiv: În afarã de mine, toþi au plecat la teatru. Cu excepþia unuia, toþi au citit romanul. În afarã de dumneavoastrã, toþi sunt iubiþi de elevi. 4. numerale cu valoare substantivalã în acuzativ sau genitiv: N-a reuºit decât al doilea din cei înscriºi. Cu excepþia celor trei, toþi studenþii ºi-au luat licenþa. În afarã de doi, n-a supravieþuit nimeni. 5. verbe la infinitiv: În afarã de a citi, nu-l preocupã altceva. 194
6. adverbe: În afarã de azi, merg oricând cu tine. E. Complementul circumstanþial de excepþie stã, de regulã, în faþa regentului ºi se desparte de acesta prin virgulã. 20. PROPOZIÞIA CIRCUMSTANÞIALÃ DE EXCEPÞIE (C. EX.) 1. Propoziþia circumstanþialã de excepþie corespunde complementului circumstanþial de excepþie, arãtând faptul care se excepteazã în raport cu o parte de propoziþie din regentã. 2. C. EX. rãspunde la aceleaºi întrebãri ca ºi complementul circumstanþial de excepþie. 3. C. EX. este cerutã de verbe la moduri personale sau nepersonale: În afarã cã ºi-a scris tema, 1/ altceva n-a mai fãcut azi.2/ Nemaidorind altceva 1a/ decât sã-l denunþ, 2/ m-am prezentat la 1b Poliþie. / 4. C. EX. se poate introduce prin conjuncþii (cã, sã, dacã + decât), locuþiuni conjuncþionale (în afarã cã, cu excepþia cã), pronume sau adjective pronominale relative precedate de locuþiuni prepoziþionale (în afara cui, în afarã de care) ºi adverbe relative precedate de locuþiuni prepoziþionale (în afarã de unde, în afarã de când): Nimic nu l-a interesat 1/ decât dacã poate cânta la vioarã.2/ Nu v-am cerut altceva 1/ decât sã faceþi liniºte.2/ În afarã cã-ºi þine orele 1/, altceva nu mai face.2/ Cu excepþia cã mãnâncã 1/, altceva nu face.2/ În afarã de care lecþie ne-a predat 1/, alta nu mai ºtie.2/ În afarã de când am fost împreunã 1/, altãdatã n-am mai trecut pe 2 acolo. / 5. C. EX. se contrage printr-un complement circumstanþial de excepþie: În afarã cã face sport, 1/ altceva nu-l mai intereseazã.2/ Contrasã: În afarã de sport, altceva nu-l mai intereseazã. 6. C. EX. stau, de obicei, înaintea regentei ºi se despart de aceasta prin virgulã. Cele introduse prin decât + conjuncþie stau dupã regentã ºi nu se despart prin virgulã. Fraze rezolvate: a) În afarã cã a rupt pantofii, 1/ nu a fãcut nimic altceva. 2/ 1 = C. EX.(2) 2 = P.P.
195
b) Nu ºtiam 1/ sã -i spun altceva 2/ decât cã l-am vãzut pe Huþu lui Budulea plimbându-se cu bãþul în mânã. 3/ (I. Slavici) 1 = PP 2 = CD(1) 3 = C. EX(2) c) Nimeni nu suflase niciodatã nici un cuvânt despre acest lucru, 1/ dar seara, 2a/ când Biricã se întorcea de la lucru 3/ ºi le gãsea pe cele douã surori în dosul porþii, 4/ înþelegea 2b/ cã ele au stat acolo tot timpul 5/ ºi cã nimic altceva n-au fãcut 6/ decât sã stea 7/ ºi sã se tot uite 8/ cum se scurg spre horã fete de seama lor. (M. Preda) 1 = PP 2 = PP 3 = CT(2) 4 = CT(2) 5 = CD(2) 6 = CD(2) 7 = C. EX.(6) 8 = C. EX.(6) 9 = CI(8)
discut.
dar ºi ºi ºi
Fraze propuse spre rezolvare: a) N-am mai discutat cu altcineva decât cu cine ºtiam cã trebuie sã
b) N-are obicei sã se scoale aºa târziu, afarã numai dacã nu se simte (I.L. Caragiale) c) Boierul e un om care toatã ziua nu lucrã altceva decât mãnâncã, bea, ceteºte într-o carte, se culcã ºi doarme, iar când se scoalã le începe pe toate de la capãt. (M. Sadoveanu) d) Altã treabã n-a avut decât sã se ducã sã-i spunã. (M. Preda) e) Cu excepþia faptului cã m-a minþit, altceva rãu nu cred cã mai pot sã spun despre cel pe care-l aperi. bine.
196
ELEMENTUL PREDICATIV SUPLIMENTAR PROPOZIÞIA PREDICATIVÃ SUPLIMENTARÃ A. Partea secundarã de propoziþie cu dublã subordonare care însoþeºte un verb sau o interjecþie predicativã, exprimând o caracteristicã sau o acþiune - simultanã sau posterioarã - , în raport cu acþiunea principalã, referitoare la un substantiv ori pronume cu diverse funcþiuni pe lângã un verb sau interjecþie se numeºte element predicatv suplimentar. Sã te întorci voioasã. Conþinutul priveºte numele, dar se exprimã prin intermediul verbului predicativ. Rezultã de aici o dublã subordonare. Am zãrit-o mâhnitã. Adjectivul mâhnitã se referã, pe de o parte, la CD. ea era mâhnitã - dar prin intermediul verbului predicativ - când am zãrit-o era mâhnitã. Rezultã, deci, o dublã subordonare. B. Regentul elementului predicativ suplimentar este de cele mai multe ori un verb predicativ, rar verbe cu valoare copulativã: Mieii zburdã voioºi pe câmpie. Dubla subordonare: Mieii sunt voioºi ºi zburdã voioºi. C. Se exprimã prin: 1. substantiv în nominativ sau genitiv: Mã cheamã Ana. Îl ºtiam al dracului. 2. adjective: Vã facem cunoscutã pretenþia noastrã. O vãzusem veselã. 3. verbe la moduri nepersonale: infinitiv. Acum observãm noþiunile a se reliefa. gerunziu: L-am auzit strigând. 4. adverbe: Eu o ºtiam altfel. 5. interjecþii: M-ai fãcut zob! D. Acordul elementului predicativ suplimentar se face cu numele regent în gen ºi numãr: El a fost numit inspector. Ea a fost numitã inspectoare. Spre deosebire de numele predicativ ºi de atribut, elementul predicativ suplimentar nu se acordã în caz: Ei i se spune Jeni. E. Atenþie! Elementul predicativ suplimentar se poate confunda cu numele predicativ, cu atributul ºi cu unele complemente. Pentru a evita confuziile reþineþi cã elementul predicativ suplimentar are dublã relaþie pe care o angajeazã, subordonându-se atât unui nume, cât ºi unui verb. F. Topicã ºi punctuaþie: În general elementul predicativ suplimentar stã în imediata apropiere a verbului regent ºi nu se desparte de acesta prin virgulã. Se desparte prin virgulã doar când stã înaintea regentului.
197
21. PROPOZIÞIA PREDICATIVà SUPLIMENTARà (P.S.) 1. Propoziþia predicativã suplimentarã este propoziþia secundarã dublu subordonatã care îndeplineºte la nivelul frazei funcþia de element predicativ suplimentar. 2. P.S. se referã la: subiectul regentei: Se aud tulnicele 1/ cum cântã.2/ complementul direct al regentei: Le vãd 1/ cum saltã.2/ complementul indirect al regentei: Mã uitam la ei 1/ cât erau de 2 cuminþi. / 3. P.S. se poate introduce prin conjuncþii subordonatoare (ca, sã, dacã), prin pronume sau adjective pronominale relative sau nehotãrâte ºi prin adverbe relative: Te cunosc 1/ cã eºti harnic.2/ Ea îºi lasã puii 1/ sã se joace pe câmp.2/ Te cunosc eu 1/ cine eºti.2/ Le voi pãstra 1/ cum sunt.2/ Mã gândeam la el 1/ cât pãrea de vesel.2/ 4. P.S. se contrage printr-un element predicativ suplimentar: O vedeam 1/ cum zâmbeºte.2/ Contrasã: O vedeam zâmbitoare. 5. Topica ºi punctuaþia. P.S. stã, de obicei, dupã regentã ºi nu se desparte de aceasta prin virgulã. Uneori, poate sta ºi înaintea regentei, despãrþindu-se de ea prin virgulã. Fraze rezolvate: a) O, priviþi-i 1/ cum viseazã Visul codrului de fag. 2/ (M. Eminescu) 1 = PP 2 = P.S.(1) b) Parcã-l vãd pe astronomul cu al negurii repaos, 1/ Cum uºor, ca din cutie, scoate lumile din chaos 2/ ªi cum neagra veºnicie ne-o întinde 3/ ºi ne-nvaþã, 4/ Cã epocile se-nºirã ca mãrgelele pe aþã. 5/ (M. Eminescu) 198
1 = PP 2 = P.S.(1) 3 = P.S.(1) 4 = P.S.(1) 5 = CD(4)
ºi ºi
c) Cã puteau 1 / sã mã omoare în faþa primãriei, 2 / fiindcã vrusesem 3/, sã-i fac 4/ sã înþeleagã 5/ cã nu-i bine 6/ sã tragã foloase de pe urma nenorocirii altora, 7/ era posibil. 8/ (M. Preda)
1 = SB(8) 2 = CD(1) 3 = CZ(2) 4 = CD(3) 5 = P.S.(4) 6 = CD(5) 7 = SB(6) 8 = PP
Fraze propuse spre rezolvare: a) ªi parc-o vãd cum sta bunica, plângând în colþu-i de nãframã, Când dascãlul din sat ºi popa deodatã ne-au venit în casã. (O. Goga) b) Ipate se trezeºte într-o zi cu socru-sãu cã vine ºi-l cheamã la nunta unui frate al femeii sale. (I. Creangã) c) La cãpãtâiul lui, dincolo de peretele de cãrãmidã începea câmpia ºi el o auzea în fiecare noapte cum se leagãnã tãcutã, asprã, închisã, simþea neliniºtea vântului ºi grava aplecare a buruienilor frânte sub viscol ºi toate-i plãceau. (Fãnuº Neagu) 199
d) George stãtea supãrat lângã ºurã, furios, dar fãrã sã îndrãzneascã sã se împotriveascã. (Liviu Rebreanu) e) Nu ºi-ar fi putut închipui cã infirmitatea îl va schimba într-atât, ar fi vrut sã-l facã sã o uite ºi de aceea se purta natural ºi-l lãsa sã se chinuie cu mâncarea, deºi îi venea sã þipe. f) Cu umbre, care nu sunt, v-a întunecat vederea ªi v-a fãcut sã credeþi cã veþi fi rãsplãtiþi. (M. Eminescu)
PROPOZIÞIILE SUBORDONATE (TABEL RECAPITULATIV)
200
SUBIECTIVA (SB.)
CE CUVÂNT DIN REGENTÃ LA CE FELUL LÃMUREªTE SAU DE CE ÎNTREBÃRI SUBORDONATEI CUVÂNT E CERUTÃ; CE ARATÃ RÃSPUNDE
201
cine? ce? Este cerutã de: a) verbe personale din regentã puse verbului care nu au subiect exprimat, inclus din regentã. sau subînþeles, pe lângã care subordonata îndeplineºte funcþia de subiect; b) verbe impersonale de tipul: trebuie, place, rezultã, urmeazã, importã etc., adesea precedate de un pronume personal în dativ sau acuzativ; c) verbe reflexive impersonale de tipul: se zice, se spune, se vede, se cade, se aude, se pare, se cuvine, se considerã, se zvoneºte etc.; d) expresii verbale impersonale (predicate nominale) de tipul: e bine, e rãu, e posibil, e uºor, e necesar, e adevãrat, e de mirare etc.; e) verbe la diateza pasivã folosite ca impersonale: e plãcut, e dat, e scris, e hotãrât, e permis, e ºtiut, e spus, e îngãduit etc.; f) adverbe ºi locuþiuni adverbiale cu valoare predicativã (urmate de conjuncþiile cã sau sã): sigur, desigur, fireºte, probabil, posibil, noroc, bineînþeles, destul, negreºit,
PRIN CE SE INTRODUCE
TOPICA
PUNCTUAÞIA
a) conjuncþii: cã, Pot sta atât Indiferent de sã, dacã, ca sã, de, înainte, cât poziþia ei, (cu valoarea lui cã, sã, ºi dupã subiectiva nu se dacã); regentã desparte b) pronume niciodatã de relative simple sau regentã prin compuse: cine, ce, virgulã care, cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce; c) pronume nehotãrâte: oricare, oricine, orice; d) adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro;
SUBIECTIVA (SB.)
2
3
4
5
6
ce este? cum este? cine este? care este? puse pe lângã verbul copulativ din regentã
a) conjuncþii: cã, sã, dacã, ca sã, (cu valoarea lui cã, sã, dacã); b) pronume relative simple sau compuse: care, cine, ce, cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce etc. c) pronume nehotãrâte: orice, oricât etc; d) adverbe relative: unde, când, cum, încotro, cât etc.
Stã, de regulã, dupã regentã, dar poate apãrea ºi înaintea acesteia
Indiferent de poziþia ei faþã de regentã, predicativa nu se desparte de aceasta prin virgulã.
pesemne, fãrã îndoialã, cu siguranþã, de bunã seamã etc.; *Cu valoare impersonalã (deci sã cearã SB) pot fi folosite ºi alte verbe, chiar a fi ªi de-o fi sã mor=de s-ar întâmpla) ºi a rãmâne.
Este cerutã întotdeauna de un verb copulativ din regentã lipsit de nume predicativ (vezi, verbele copulative, pag. 80).
PREDICATIVA (PR.)
202
1
1
2
3
ATRIBUTIVA (ATR.)
ATR, este cerutã de un substantiv care? ce fel (pronume sau numeral) sau altã parte de? de vorbire substantivizatã din cât? (al, a ai, regentã. ale) cui? Este singura propoziþie puse pe subordonatã care se aflã punând lângã un întrebarea pe lângã un substantiv substantiv (sau înlocuitor). sau înlocuitor din regentã
4 a) pronume relative simple sau compuse: care, cine, ce, cei ce, cele ce, cel ce etc.; b) pronume nehotãrâte: oricare, orice, oricât, oricâte etc.; c) adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro etc. d) conjuncþii: cã, sã, dacã, ca sã, de (cu valoarea lui cã, sã, dacã).
5
6
Atributivele Stau întotabsolut deauna necesare în dupã subfrazã nu se stantivul despart prin determinat. virgulã de Uneori între regentã. Cele acesta ºi care aduc o propoziþia atributivã explicaþie, fãrã sã fie absolut se internecesare caleazã comunicãrii, alte precum ºi cele atribute. intercalate între alte pãrþi de propoziþie se despart prin virgulã de cuvântul determinat
203
COMPLETIVA DIRECTÃ (C.D.) COMPLETIVÃ INDIRECTÃ (C.I.)
204
1
2
3
4
5
6
C.D. este cerutã cu predilecþie de pe cine? ce? verbele de simþire (a gusta, a vedea, puse verbului a auzi, a mirosi, a pipãi) sau de din regentã verbele de declaraþie (a zice, a spune, a declara, a întreba, a anunþa, a afirma, a mãrturisi, a vorbi, a rosti etc.). Elementul regent al C.D. poate fi un verb la un mod personal sau nepersonal, o locuþiune verbalã sau o interjecþie cu valoare predicativã.
a)conjuncþii ºi Pot sta atât locuþiuni conjuncþio- înaintea nale: cã, sã, dacã, ca regentei, sã, de (cu valoarea lui cât ºi dupã sã, dacã), cum sã; ea. b) pronume ºi adjective relativeinterogative sau nehotãrâte: care, cine, ce, (pe) cel ce, (pe) cei ce, cele ce, oricare, orice, oricine etc. c) adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro.
a) nu se desparte prin virgulã când stã dupã regentã; b)se desparte prin virgulã de regentã când stã înaintea acesteia.
cui? la cine? la ce? cu cine? cu ce? despre cine? despre ce? pentru cine? pentru ce? de cine? de ce? de la cine? de la ce? etc., puse verbului (sau înlocuitorului) din regentã.
a)conjuncþii ºi Stã de obilocuþiuni conjuncþio- cei dupã nale: cã, sã, dacã, ca regentã; sã, de (cu sensul de poate sta ºi sã, dacã), cum sã, ca înaintea nu cumva sã; regentei b) pronume ºi adjective relativinterogative sau nehotãrâte: care, cine, ce, cel ce, ceea ce, oricine, oricare, orice, oricât; c) adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro.
a) nu se desparte prin virgulã când stã dupã regentã; b) când stã înaintea regentei, uneori se desparte prin virgulã, alteori nu.
Este cerutã de verbe la moduri personale ºi nepersonale, locuþiuni verbale, adjective ºi adverbe, interjecþii cu valoare predicativã. Verbele care cer C.I. sunt în mare majoritate la diateza reflexivã (dar nu impersonale): a se gândi, a-ºi aminti, a-ºi da seama (locuþiune), a se lãuda, a se pomeni, a se lãmuri, a se îndoi, a se fãli etc., dar ºi la diateza pasivã: a fi încredinþat, a fi convins, a fi preocupat, a fi învinuit, a fi îngândurat etc. sau (mai rar) la diateza activã: a mulþumi, a îndemna etc.
205
CIRCUMSTANÞIALA DE LOC (C.L.)
COMPLETIVA DE AGENT
1
2
3
verbe la diateza pasivã la moduri personale ºi nepersonale verbe reflexive cu sens pasiv, verbe la participiu cu valoare adjectivalã sau supin cu valoare pasivã adjective derivate cu sufixul -bil
de cãtre cine?
4
5
pronume ºi De obicei, adjective pronominale stau dupã relative ºi nehotãrâte elementul precedate de prepoziregent. þiile: de, de cãtre. Poate fi antepusã pentru reliefare.
unde? de Este cerutã de verbe la moduri a) adverbe relative personale ºi nepersonale, locuþiuni unde? pânã unde ºi încotro ºi compusele lor: de unde? verbale, expresii verbale impersonale, adverbe sau locuþiuni încotro? din- unde, pe unde, pânã adverbiale ºi interjecþii cu valoare cotro? puse unde, oriunde, care de unde, care unde, care verbului predicativã. (înlocuitorului) de pe unde, care din regentã. încotro, oriîncotro, oridincotro; b) pronume relative: cine, ce precedate de prepoziþiile cãtre, spre, la etc; c) locuþiunea conjuncþionalã subordonatoare acolo unde.
Poate sta atât înainte cât ºi dupã regentã.
6 În general, nu se desparte de regentã prin virgulã, numai în cazul reluãrii sale printr-un corelativ.
Nu se desparte de regentã prin virgulã, decât în cazul când regenta începe cu un corelativ (aici...unde; acolo...unde; de aici...de unde; pe acolo...pe unde)
CIRCUMSTANÞIALA DE TIMP (C.T.) CIRCUMSTANÞIALA DE MOD (C.M.)
206
1
2
3
4
5
6
a) adverbe relative: Poate sta când (cu sau fãrã pre- atât înainte, poziþii, precum ºi com- cât ºi dupã pusele sale oricînd, regentã. oriºicând), cum, cât; b) pronumele nehotãrât oricât; c) locuþiuni adverbiale: de câte ori, ori de câte ori; d) locuþiuni conjuncþionale: în timp ce, în vreme ce, îndatã ce, dupã ce, pânã ce, pânã sã, înainte sã, înainte ca sã, cât timp, câtã vreme.
a) nu se desparte prin virgulã când este aºezatã dupã regentã; b) se desparte prin virgulã când este aºezatã înaintea regentei.
a) adverbe relative: Poate sta Este cerutã de un verb sau de o cum? în ce fel? în ce cum, precum, cât; locuþiune verbalã la un mod personal atât b) pronume înainte, cât sau nepersonal, de un adjectiv, mod? cât de? adverb (sau locuþiune adverbialã), puse verbului nehotãrâte: oricum, ºi dupã precum ºi de o interjecþie cu valoare (înlocuitorului) oricât; regentã. c) conjuncþii ºi din regentã predicativã. locuþiuni conjuncþionale: parcã, de parcã, dupã cum, ca ºi cum, ca ºi când, fãrã sã etc. Uneori elementele de relaþie sunt corelative: aºa...cum, atât ...cât, cu cât...cu atât etc.
Când stã înaintea regentei se desparte întotdeauna prin virgulã de ea, iar când stã dupã regentã uneori se desparte prin virgulã, alteori nu.
Este cerutã de un verb sau, când, de locuþiune verbalã la un mod personal când? pânã sau nepersonal, un adverb sau când? cât locuþiune adverbialã de timp, o timp? de câte interjecþie cu valoare predicativã. ori? puse verbului (înlocuitorului) din regentã
207
CIRCUMSTANÞIALA CONDIÞIONALÃ (CDÞ.)
CIRCUMSTANÞIALA DE SCOP (FINALÃ) (C.S.)
CIRCUMSTANÞIALA DE CAUZÃ (C.CZ.)
1
2
3
din ce Este cerutã de un verb la un mod personal sau nepersonal sau de o cauzã? din locuþiune verbalã la un mod personal ce pricinã? sau nepersonal, de o expresie puse verbului verbalã impersonalã, un adjectiv sau (înlocuitorului) din regentã o interjecþie cu valoare predicativã.
4
5
6
a) conjuncþii: fiind- Poate sta Indiferent de cã, deoarece, întrucât, atât înainte, poziþia ei se cãci, cã; cât ºi dupã desparte de b) locuþiuni con- regentã. regentã prin virjuncþionale: din cauzã gulã. cã, din pricinã cã, de vreme ce, pentru cã, o datã ce; c) adverbul relativ cum (chiar ºi pronumele relativ ce, precedat de prepoziþii) cu valoarea lui fiindcã.
Este cerutã de un verb sau de o cu ce scop? a) conjuncþii: sã, ca Poate sta locuþiune verbalã la mod personal în ce scop? sã, de (cu valoarea lui atât sau nepersonal, sau de o interjecþie puse verbului sã, ca sã) înainte, cât b) locuþiuni concu valoare predicativã. (înlocuitorului) ºi dupã din regentã juncþionale: pentru ca regentã. sã, ca nu cumva sã, cu scopul sã etc. c) prepoziþia de cu valoare de conjuncþie.
Se desparte întotdeauna prin virgulã cînd stã înaintea regentei, iar când stã dupã regentã uneori se desparte prin virgulã, alteori nu.
a) conjuncþii ºi Poate sta atât locuþiuni conjuncþionale: dacã, sã, înainte, cât ºi dupã de (cu valoarea lui dacã), în caz cã, de regentã. unde? b) adverbul relativ când (cu valoarea lui dacã)
Când stã înaintea regentei se desparte prin virgulã de aceasta.
cu ce Este cerutã de un verb sau o locuþiune verbalã la mod personal condiþie? în sau nepersonal, ºi de o interjecþie cu ce condiþii? puse verbului valoare predicativã. (înlocuitorului) din regentã
CIRCUMSTANÞIALA CONSECUTIVÃ (CNS) CIRCUMSTANÞIALA CONCESIVÃ (CV.)
208
1
2
3
4
5
6
Este cerutã de un verb la orice care este urmarea diatezã, de o locuþiune verbalã, un adjectiv, un adverb sau de o (consecinþa rezultatul) interjecþie cu valoare predicativã. faptului cã? pusã pe lângã un verb sau pe lângã întreaga propoziþie regentã.
a) conjuncþii ºi Stã Se desparte, în locuþiuni conjuncþionale: întotdeau- general, prin vircã, aºa cã, încât, cât, na dupã gulã de aceasdecât, încât sã, de (cu regentã. ta. valoarea lui încât). Ca elemente corelative în prop. regentã vom avea adverbele sau loc. adverbiale: aºa, atât de, aºa de, în aºa fel etc.
Este cerutã de un verb la mod în ciuda cãrui fapt? personal sau nepersonal, la orice în pofida diatezã, de o locuþiune verbalã, un adjectiv, sau o interjecþie cu valoare cãrui fapt? puse verbului predicativã. din regentã
a) conjuncþii: deºi, Pot sta atât sã, cã, de (cu valoarea înainte, cât lui deºi); ºi dupã b) locuþiuni con- regentã. juncþionale: cu toate cã, mãcar cã, mãcar sã, mãcar de, chiar de, chiar dacã, chiar sã, chiar de, fãrã sã etc. c) pronume sau adjective pronominale nehotãrâte: orice, oricare, oricât, oricâte, oricâþi, oricâtã etc. d) adverbe relative: oricât de, oricum, când (cu valoarea lui deºi)
Se despart prin virgulã de regentã, indiferent de locul pe care-l ocupã.
3
4
5
6
CIRCUMSTANÞIALA INSTRUMENTALÃ
2
verbe cauzative la moduri cu cine? cea pronume sau Stã, de obi- Nu se desparte personale ºi nepersonale, adjective ºi mai frecventã adjective pronominale cei, dupã prin virgulã de interjecþii nepredicative. cu ce? din relative sau nehotãrâte regentã. regentã, excepcare? din ce? precedate de prepozitând cazul când dupã cine? þii: cine, ce, care, oriare corelativ. dupã ce? la care, orice, oricine, cine? la ce? oricâte, oricâte+cu, din, prin cine? ºi prin, datoritã, graþie, locuþiuni mulþumitã, pe baza, de pe urma, locuþiunea conjuncþionalã fãrã (ca) sã.
CIRCUMSTANÞIALA SOCIATIVÃ
1
verbe la moduri personale sau pronume nepersonale, adjective ºi interjecþii interogative predicative. precedate de propoziþiile cu, fãrã, sau locuþiuni: împreunã cu, laolaltã cu, la un loc cu, cu... cu tot, cu cine? fãrã cine? împreunã cu cine?
prin pronume ºi adjective pronominale relative sau nehotãrâte precedate de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale: laolaltã cu, împreunã cu; adverbele: cât, oricât precedate de prepoziþia cu.
De obicei, stã dupã regentã. Antepunerea are ca scop reliefarea.
În general, nu se desparte prin virgulã de regentã. Excepþie fac corelativele.
209
3
4
5
6
Topicã liberã.
De obicei, se desparte prin virgulã de regentã
CIRCUMSTANÞIALA DE RELAÞIE
2
- verbe la moduri personale sau în compopronume relative nepersonale, indicând obiectul la care nenþa între- sau nehotãrâte, precese referã acþiunea, adjective ºi bãrilor intrã: date de prepoziþiile: în, adverbe. în ce prila, pentru (sau locuþiuni vinþã? sau specifice) conjuncþiile: din ce punct cã, dacã, sã, de, ca sã, de vedere?, adverbul cât precedat precum ºi de prepoziþiile: în, întru, unele sub- cu. stantive abstracte sau adverbe.
CIRCUMSTANÞIALA OPOZIÞIONALÃ
210
1
- verbe la moduri personale sau în loc sã, în - locuþiuni con- Au topicã Se despart nepersonale adjective ºi interjecþii loc de, însoþit juncþionale: în loc sã, liberã, pot prin virgulã de predicative. de pronume fãrã (ca) sã, decât sã, sta înainte regentã. - unde sau de sau dupã sau adverbe. unde cu corelative regentã corespunzãtoare, - ca sã, pentru ca sã, - fãrã (ca) sã sau prin - decât cu pronume, adverbe relative sau conjuncþii - în loc sã
CIRCUMSTANÞIALA CUMULATIVÃ
1
2
4
5
6
- verbe la moduri personale sau Întrebãri nepersonale adjective ºi interjecþii formulate cu predicative pronumele interogative precedate de prepoziþii
- locuþiuni con- Topica este Se despart prin juncþionale: dupã ce liberã virgulã cele cã, în afarã cã, nu introduse prin numai cã, pe lângã cã, elemente conplus cã, lascã, necum juncþionale; cele sã; pronume ºi adjecintroduse prin tive pronominale reladecât nu se tive precedate de predespart prin virpoziþii ºi locuþiuni pregulã. poziþionale; adverbe relative însoþite de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale; plus cã.
Întrebãri formate cu pronume interogative precedate de decât; locuþiunea conjuncþionalã: în afarã de, în afara, cu excepþia; conjuncþiile cã, sã, dacã+decât; adverbe relative+în afarã de, decât
Topica Depinde de conjuncþiile: cã, sã, dacã plus, decât; depinde de gradul de legãlocuþiuni con- construcþia turã cu regenta. juncþionale: în afarã propoziþicã, cu excepþia cã; ilor. Cele pronumele ºi adjec- construite tivele pronominale re- cu decât lative precedate de urmeazã prepoziþii ºi locuþiuni regenta. prepoziþionale specifice; adverbe relative precedate de: în afarã de, decât.
- verbe la moduri personale sau nepersonale
CIRCUMSTANÞIALA DE EXCEPÞIE
3
211
PREDICATIVA SUPLIMENTARÃ
212
1
2 - verbe la moduri personale necopulative, intranzitive sau tranzitive pasivizate
3
4
5
6
În mod pronume ºi adjecDe obicei, nu se tive pronominale rela- obiºnuit, desparte prin tive, interogative ori stã dupã virgulã, excepnehotãrâte; adverbe regentã; tând cele izorelative: ori(cum), pentru relilate. ori(cât) precum, ce; farea ei conjuncþii subordona- poate sta toare: cã, sã, dacã, de. înaintea regentei.
SEMNELE DE PUNCTUAÞIE ªI DE ORTOGRAFIE A. Semnele de punctuaþie (se folosesc pentru a separa frazele, propoziþiile, pãrþile de propoziþie ºi pentru a marca în scris frazele) Semnele de punctuaþie sunt: punctul virgula, semnul întrebãrii, semnul exclamãrii, punctul ºi virgula, douã puncte, semnele citãrii (ghilimelele), parantezele, punctele de suspensie, linia de dialog ºi de pauzã. 1. Punctul (.) se pune: la sfârºitul unei propoziþii independente, afarã de propoziþiile interogative ºi exclamative; la sfârºitul unei fraze, afarã de cele interogative sau exclamative; dupã prescurtãri: O.N.U., S.U.A., P.N.L., I.L. Caragiale, nr., str., s.a.m.d. etc. Observaþii: nu se pune punct dupã simbolurile din chimie, fizicã, matematicã (H2O, km, 1, kg), dupã punctele cardinale (N, S, E, V), dupã prescurtãrile formate din prima ºi ultimele litere (d-ta, d-voastrã etc.)
2. Virgula (,) desparte: a) în propoziþii pãrþile de propoziþie de acelaºi fel (subiecte, nume predicative, atribute, complemente) nelegate între ele prin conjuncþiile ºi (copulativ) ori sau; interjecþiile, adverbele de afirmaþie ºi negaþie când sunt echivalente ale unei prepoziþii (da, ba, nu); vocativul; apoziþia explicativã; construcþiile gerunziale aºezate la începutul propoziþiei; unele complemente circumstanþiale aºezate la începutul propoziþiei, înaintea predicatului. b) în frazã: propoziþiile coordonate juxtapuse ºi coordonatele legate prin conjuncþii, afarã de ºi (copulativ) ori sau; propoziþiile atributive izolate sau explicative; unele propoziþii subordonate de regenta lor: a) concesive, opoziþionale ºi cumulative; b) directe ºi indirecte, când sunt aºezate înaintea regentei; c) circumstanþiale de timp, de loc, când sunt aºezate înaintea regentei ºi nu se insistã asupra lor; d) unele cauzale, consecutive ºi finale; 213
e) circumstanþiale de mod când stau dupã regentã ºi nu se insistã asupra lor; propoziþii incidente. Observaþii: Nu se despart prin virgulã: în propoziþie: 1) subiectul de predicat; 2) substantivul de atribut; 3) complementul direct ºi indirect de verb; 4) complementul direct de cel indirect pus pe lângã acelaºi verb; 5) complementele circumstanþiale dacã sunt diferite unele de altele; 6) atributul substantival de cel adjectival - substantivalul genitival de cel substantival prepoziþional. în frazã: 1) coordonatele legate prin ºi (copulativ) ori sau; 2) propoziþiile subiective ºi predicative de regentele lor; 3) atributivele neizolate sau determinative de regentele lor; 4) propoziþiile completive directe sau indirecte când stau dupã regentã. 3. Semnul întrebãrii (?) se pune dupã cuvintele, grupurile de cuvinte interogative, propoziþiile interogative sau frazele ale cãror propoziþii depind de o propoziþie interogativã. 4. Semnul exclamãrii (!) se pune: 1) la sfârºitul propoziþiilor exclamative; 2) la sfârºitul frazelor exclamative; 3) la sfârºitul unei propoziþii imperative; 4) la sfârºitul unei fraze imperative; 5) dupã unele interjecþii; 6) dupã unele vocative. 5. Punctul si virgula (;) despart: 1) propoziþii independente; 2) grupul de propoziþii în cadrul unei fraze. 6. Douã puncte (:) se pun: 1) când urmeazã vorbirea directã; 2) când urmeazã o comunicare, o concluzie, o explicaþie. 214
ziar etc;
7. Semnele citãrii (...) sau ghilimelele se pun: 1) când urmeazã vorbirea directã, un citat, un titlu de operã, de
2) pentru a arãta cã un cuvânt se întrebuinþeazã cu alt înþeles decât cel obiºnuit, uneori cu sens ironic. 8. Parantezele ( ) se folosesc: 1) pentru a despãrþi de restul propoziþiei o explicaþie, un adaos; 2) în piesele de teatru, pentru a da explicaþii necesare regizorilor ºi actorilor. 9. Punctele de suspensie (...) se pun pentru a arãta o întrerupere a vorbirii sau a marca lipsa unor cuvinte. 10. Linia de dialog ( ) ºi de pauzã linia de dialog aratã începutul vorbirii fiecãrei persoane care ia parte la convorbire; linia de pauzã se foloseºte în interiorul propoziþiei sau al frazei, pentru a delimita cuvintele ºi construcþiile intercalate sau apoziþiile explicative. B. Semnele de ortografie (se folosesc pentru scrierea corectã a unor cuvinte) 1. Cratima, liniuþa de unire sau de despãrþire ( - ) se foloseºte: a) pentru a arãta rostirea împreunã a douã sau mai multe cuvinte, fie când lipsesc unele sunete (v-am vãzut), fie când nu lipsesc (nu-i bine); b) la scrierea unor cuvinte compuse (floarea-soarelui); c) pentru despãrþirea cuvintelor în silabe (vi-i-tor).
215
TESTE (5) ªI GRILE (5) PROPUSE SPRE REZOLVARE ¬ I. Se dã textul: Adevãrata ei poveste, începu senin Fãrâmã, dureazã ceva mai mult de douã sute de ani, cãci toate câte i s-au întâmplat, de acolo i s-au îmtâmplat, cã i se pãrea ei cã trebuie sã semene cu Zamfira, cu fata aceea de vã spuneam cã redase vederea Arghirei. (M. Eliade, În curte la Dionis, pag. 269) a) subliniaþi predicatele ºi precizaþi felul lor; b) delimitaþi propoziþiile, precizaþi felul lor ºi întocmiþi schema frazei; c) contrageþi în pãrþi de propoziþii primele patru subordonate din text; d) analizaþi sintactic ºi morfologic cuvintele subliniate. II. Despãrþiþi în silabe urmãtoarele cuvinte: acordeonist, acuarelã, adineaori, antialcoolic, transdanubian. III. Alcãtuiþi familia lexicalã a substantivului floare. IV. Enumeraþi zece cuvinte din nucleul vocabularului (vocabular fundamental, fond lexical principal). V. Exemplificaþi în propoziþii douã cuvinte cu sensul lor de bazã, secundar ºi figurat. VI. Alcãtuiþi propoziþii în care substantivul faþã sã fie în cazurile: acuzativ cu prepoziþie; acuzativ fãrã prepoziþie; genitiv; sã intre în alcãtuirea unei locuþiuni adverbiale; sã intre în alcãtuirea unei locuþiuni prepoziþionale. VII. Alcãtuiþi propoziþii cu: un atribut substantival apoziþional (apoziþie simplã ºi apoziþie dezvoltatã) ºi cu un atribut pronominal apoziþional. VIII. Construiþi fraze în care verbul citeºte sã fie regent a opt propoziþii subordonate diferite. IX. Alcãtuiþi trei fraze în care prepoziþia de sã introducã subordonate diferite, având sensul pronumelui relativ care, al conjuncþiei încât ºi al conjuncþiei dacã.
216
I. Se dã textul: În realitate am aºteptat-o, cãci doream sã citesc scrisorile neapãrat împreunã cu ea, ca s-o fac sã-mi dea mereu amãnunte, fãrã sã-ºi dea seama, deºi altfel e de-o ºiretenie frustã. (Camil Petrescu, Patul lui Procust, p.132) a) subliniaþi predicatele ºi precizaþi felul lor; b) delimitaþi propoziþiile, precizaþi felul lor ºi întocmiþi schema frazei; c) dezvoltaþi în subordonate corespunzãtoare cuvintele: scrisorile, frustã; d) alcãtuiþi fraze în care conjuncþia sã sã introducã subordonate diferite faþã de cele din text; e) motivaþi utilizarea cratimei în textul de mai sus. II. Precizaþi câteva sensuri ale cuvântului ochi. III. Exemplificaþi îmbogãþirea vocabularului prin sufixe pentru a forma substantive, adjective, verbe ºi adverbe. IV. Din grupul de adjective de mai jos, subliniaþi pe cele ce nu pot avea grade de comparaþie: frumos, complet, viu, trist, credincios, anterior, mort, minor, pesimist, dulce. V. Precizaþi în propoziþii sau fraze valorile verbelor a rãmâne ºi a însemna. VI. Alcãtuiþi enunþuri în care pronumele personal de politeþe dumneata sã fie, pe rând: nume predicativ, atribut pronominal genitival, complement direct, complement indirect ºi complement circumstanþial de loc. VII. Alcãtuiþi enunþuri cu omofonele cuvintelor: al, ai ale, astfel, cândva, câteodatã, cumsecade, cuminte.
217
® I. Se dã textul: Cucoanele aratã biletele dumnealor, explicând domnului conductor de ce nu poate ºi Goe sã facã acelaºi lucru; fiindcã biletul era în pamblica pãlãriei ºi, dacã a zburat pãlãria, fireºte c-a zburat cu pamblicã ºi cu bilet cu tot. (I.L. Caragiale)
frazei;
a) subliniaþi predicatele ºi precizaþi felul lor; b) delimitaþi propoziþiile, precizaþi felul lor ºi întocmiþi schema
c) analizaþi sintactic ºi morfologic cuvintele subliniate; d) alcãtuiþi douã enunþuri în care verbul a fi sã aibã alte valori morfologice decât cea din text. II. Construiþi o frazã în care propoziþia subordonatã subiectivã sã fie introdusã prin adverbul relativ unde. III. Construiþi enunþuri în care pronumele nehotãrât sã fie, pe rând: subiect, nume predicativ în Ac., atribut pronominal în G., complement indirect în D. IV. Daþi opt exemple de substantive epicene (patru cu formã de feminin ºi patru cu formã de masculin). V. Alcãtuiþi enunþuri în care verbul a socoti sã aibã sensuri diferite. VI. Daþi o definiþie tip dicþionar urmãtoarelor cuvinte: anarhie, altruism, enciclopedie, imunitate. VII. Indicaþi câte un sinonim lexical pentru fiecare din urmãtoarele locuþiuni verbale: a sta de veghe, a lua-o la sãnãtoasa, a-i pãrea bine, a da de gol, a face cuie, a sta în cumpãnã. VIII. Despãrþiþi în silabe cuvintele: bojdeucã,ecuator, hainã (îmbrãcãminte) hainã (rea), fiicã, fiinþã, binoclu, paºaport, manoperã, monoclu. IX. Formaþi pluralul masculin al substantivelor ºi al adjectivelor: complex, convex, linx, perplex, prolix, ortodox.
218
¯ I. Se dã textul: ª-atunci Harap-Alb se ºi înfãþoºeazã împãratului Roº, spunându-i de unde, cum, cine ºi pentru ce anume au venit. Împãratului i-a fost de-a mirarea, vãzând cã niºte golani au asemenea îndrãznealã, de vin cu neruºinare sã-i cearã fata, fie din partea oricui ar fi. (I. Creangã) frazei;
a) delimitaþi propoziþiile, precizaþi felul lor ºi întocmiþi schema
b) analizaþi sintactic ºi morfologic cuvintele subliniate. II. Precizaþi felul subordonatelor construite cu dacã în exemplele: a) Întrebarea dacã voi reuºi la examen mã frãmântã zi ºi noapte. b) Problema era dacã va ajunge la timp la facultate. c) Nu s-a hotãrât dacã va da admitere la liceu. d) ªi dacã ºi-ar da cuvântul de onoare, nu l-aº crede. e) Colegii l-ar fi ajutat, dacã ar fi ºtiut de accidentul suferit. f) Va fi o minune dacã va pleca în strãinãtate. III. Alcãtuiþi propoziþii în care numele predicativ sã fie exprimat prin: substantiv, numeral cardinal, locuþiune adjectivalã, verb la supin, adverb. IV. Indicaþi prin rescriere formele corecte: escalada/ excalada, servici/ serviciu, divident/ dividend, dezident /desident, salariu/ salar. V. Alcãtuiþi familia lexicalã a cuvântului înalt (minimum opt cuvinte derivate), apoi alcãtuiþi enunþuri cu formele verbului din familia alcãtuitã (modurile infinitiv ºi gerunziu) ºi precizaþi-le funcþia sintacticã. VI. Precizaþi funcþiile necircumstanþiale ale supinului. VII. Construiþi enunþuri prin care sã ilustraþi polisemia cuvântului cap. VIII. Rescrieþi urmãtoarele formule cu caracter convenþional ºi internaþional, menþionând în dreptul fiecãreia sensul: Exemplu: rara avis = pasãre rarã (deosebit de rar, greu de gãsit) ad calendas graecas, ad-hoc, ad interim, alma mater, de facto, de iure, curriculum vitae, nota bene (N.B.), pro domo, sine die. IX. Având în vedere principiul morfologic, despãrþiþi în silabe cuvintele: pentatlon, nonagenar, restructura, sulfamidã, triftong.
219
° I. Se dã textul: Tot românul se naºte cu datoria de a fi soldat ºi de a apãra statul la vreme de nevoie ºi când vrãjmaºul calcã pãmântul românesc, toatã þara trebuie sã fie la arme. (N. Bãlcescu) Cerinþe: a) delimitaþi propoziþiile, precizaþi felul lor ºi raporturile sintactice dintre ele; b) analizaþi sintactic ºi morfologic cuvintele: tot, cu datoria, de nevoie, la arme; c) gãsiþi sinonimele cuvintelor: vreme, vrãjmaºul, þara. d) formaþi familia lexicalã a cuvântului pãmânt (cel puþin cinci derivate) ºi precizaþi ce precedeu aþi folosit. e) înlocuiþi verbele a fi ºi a apãra cu formele la modul conjunctiv, timpul prezent; precizaþi felul propoziþiilor obþinute. II. Construiþi propoziþii în care sã existe;: a) un complement instrumental în cazul genitiv; b) un nume predicativ realizat dintr-o construcþie lexicalã cu valoare de superlativ absolut în genitiv; c) un complement cumulativ în genitiv; d) un complement de excepþie în genitiv; e) un complement opoziþional exprimat prin substantiv în genitiv. III. Construiþi fraze care au ca termen regent verbul vorbeºte. IV. Alegeþi cuvintele cu sens figurat din exemplele urmãtoare: cotul drumului, vatra casei, un ochi de apã, piciorul podului, gura râului, un câine de om, aripa avionului, o mânã de oameni. V. Alcãtuiþi fraze în care: a) prepoziþia de sã introducã un complement circumstanþial de relaþie; b) prepoziþia cu sã introducã un complement circumstanþial de cauzã; c) complementul circumstanþial concesiv fie exprimat prin verb la gerunziu.
220
VI. Înlocuiþi unitãþile frazeologice de mai jos printr-un sinonim corespunzãtor: a sta pe gânduri, a sta deoparte, a sta cu mâinile în sân, a nu-i sta gura. VII. Rescrieþi forma corectã din perechile: anticamerã antecamerã, magaziner - magazioner, mintal - mental, capot - capod, cazinou - cazino, repercursiune - repercusiune, surexcitant - surescitant. VIII. Care este sensul expresiilor: Arca lui Noe, Cutia Pandorei, Cãlcâiul lui Ahile, Sãrutul lui Iuda, Turnul Babel. IX. Cum se numeºte locuitorul din: Cairo, Bordeaux, Madrid, Tokio, Monaco. X. Arãtaþi care este sensul urmãtoarelor compuse prin abreviere: O.Z.N., S.O.S., T.I.R., BERD, I.T.N., UNESCO.
221
Grila I 1) Substantivele rinocer, elefant, veveriþã, crocodil sunt: a) mobile b) epicene c) heteronimice. 2) Adjectivul vindicativ este sinonim cu: a) rãzbunãtor b) de vânzare c) vindecãtor. 3) Substantivele ghiveci, cãmin au desinenþa de plural: a) numai - e b) numai -uri. c) ambele desinenþe (-e, -uri), dar cu diferenþieri semantice. 4) În exemplul: Azi e miercuri, cuvintele subliniate sunt: a) azi adv., n. pred.; miercuri subst., sb. b) azi adv., c. t.; sâmbãtã subst., sb. c) azi subst., sb; sâmbãtã subst, n. pred. 5) Meridional este sinonim cu: a) mediteranean b) de dupã-amiazã c) sudic 6) Formele corecte de plural sunt cele din seria: a) simptome, paradoxuri, monologuri, sindromuri b) simptome, paradoxuri, monoloage, sindroame c) simptomuri, paradoxe, monoloage, sindromuri 7) În propoziþia: Bunicu-l adoarme, -l este: a) pronume personal b) articol hotãrât c) pronume personal sau articol hotãrât, în funcþie de conþinutul informaþional. 8) Numeralul care aratã o grupare numericã este: a) ordinal b) colectiv c) fracþionar. 9) ªtiind cã primul este numeral, ca parte de vorbire, antonimul acestuia ultimul - este: a) numeral b) substantiv c) adjectiv. 222
10) Forma corectã a substantivului propriu Neli pentru dativ este: a) lui Neli b) Neliei c) al lui Neli. 11) În enunþul: Nu ºtiu cine este vinovat, cuvântul cine îndeplineºte funcþia sintacticã de: a) complement direct b) subiect c) nume predicativ. 12) Cuvântul fiabil înseamnã: a) care are siguranþã în funcþionare b) care se poate ramifica c) care poate conduce o filierã. 13) Precizaþi dacã subordonata din fraza: A mâncat sã-i vinã rãu. este: a) C.S. b) CNS. c) C.M. 14) În enunþul: Se auzi: cioc-cioc! interjecþia este: a) complement direct b) subiect c) nu are funcþie sintacticã. 15) În enunþul: ªtie ea mama ce sã facã; cuvântul mama este: a) atribut b) apoziþie c) subiect reluat. 16) În propoziþia: Toþi s-au pronunþat contra., cuvântul contra este: a) adverb b) prepoziþie c) adjectiv invariabil. 17) În propoziþia: Ne pregãtim de iernat, verbul la modul supin are funcþia sintacticã de: a) complement indirect b) complement circumstanþial de scop c) complement circumstanþial de cauzã. 18) Propoziþia: Scrii mai corect decât mine, are subiectul: a) subînþeles b) nu are subiect c) inclus. 19) În fraza: Pe lângã cã plouã, mai bate ºi vântul, propoziþia subordonatã este: 223
a) circumstanþialã de mod b) circumstanþialã cumulativã c) circumstanþialã opoziþionalã 20) În enunþul: E frumos sã-þi ajuþi prietenii la nevoie., numele predicativ este exprimat prin: a) adjectiv b) adverb c) substantiv provenit din adjectiv. 21) În fraza: Îmi pare bine cã vii la mine, propoziþia subordonatã este: a) completivã directã b) completivã indirectã c) subiectivã 22) În fraza: De ce þi-e teamã, de aceea nu scapi., propoziþia subordonatã este: a) C.Z. b) C.I. c) C.D. 23) Pronumele reflexiv îºi din exemplul: îºi ajutã prietenul are funcþia sintacticã de: a) atribut pronominal b) complement indirect c) atribut adjectival. 24) În enunþul: Plânge de durere; de este: a) prepoziþie b) conjuncþie c) adverb. 25) În anunþul: Fluierã a pagubã a este din punct de vedere morfologic: a) articol posesiv genitival b) prepoziþie c) articol demonstrativ. 26) În propoziþia: Cât este kilogramul de mere?, verbul a fi este: a) auxiliar b) copulativ c) predicativ. 27) În fraza: Reuºeºti, dacã te strãduieºti, propoziþia subordonatã este: a) C.I. b) CDÞ. c) C.T. 28) Adjectivele care indicã apartenenþa etnicã sau localã de tipul: francez, englez, chinez, au la plural urmãtoarele forme: 224
a) francezi, englezi, chinezi b) franceji, engleji, chineji c) sunt admise ambele forme. 29) Numeralele ordinale corespunzãtoare cardinalelor o sutã, o mie au la masculin formele: a) al sutãlea, al mielea b) al o sutãlea, al o mielea c) sunt admise ambele forme. 30) Sensul neologismului a abroga este: a) a modifica o lege b) a suprima o lege, o dispoziþie oficialã c) a ratifica. 31) Teritoriul locuit de o anumitã etnie, dar înconjurat de teritoriul unei alte etnii se numeºte: a) autonomie teritorialã b) rezervaþie c) enclavã. 32) Alegeþi forma corectã de ortografie: a) Nu fii indolent când ºtii cã trebuie sã fii altfel; b) Nu fi indolent când ºtii cã nu trebuie sã fii altfel; c) Nu fi indolent când ºtii cã nu trebuie sã fi altfel. 33) Expresia au revenit din nou este: a) nonsens b) tautologie c) pleonasm. 34) Cuvântul drept din enunþul: L-a primit drept recompensã este: a) adjectiv b) adverb c) prepoziþie. 35) În enunþul Au venit peste o sutã de copii cuvântul peste este: a) adverb b) prepoziþie c) conjuncþie. 36) În enunþul Astâmpãrã-te!, te este: a) pronume personal b) pronume reflexiv c) pronume posesiv. 37) Substantivele patriot, compatriot au la feminin singular formele: a) patriotã, compatriotã b) patrioatã, compatrioatã 225
c) patriotã, compatrioatã. 38) Sunt derivate cu prefixul co cuvintele: a) coordona, colecta, corect b) coautor, copãrtaº, colocatar c) coagula, coopera, coregraf. 39) Sunt corect despãrþite în silabe cuvintele: a) boj-deu-cã, ad-op-ta, pent-a-tlon b) boj-de-u-cã, a-dop-ta, pent-a-tlon c) boj-de-u-cã, ad-op-ta, pent-at-lon. 40) Sunt corect despãrþite în silabe cuvintele: a) ma-no-pe-rã, o-bi-ec-tiv, mo-no-clu b) man-o-pe-rã, o-biec-tiv, mon-o-clu c) ma-no-pe-rã, o-biec-tiv, mo-no-clu. 41) În fraza: În afarã de muzicã, totul e minciunã, chiar ºi singurãtatea, chiar ºi extazul. (E. Cioran), în afarã de muzicã are funcþie sintacticã de: a) complement indirect b) complement circumstanþial de excepþie. 42) În fraza: E greu a defini geniul, e hazardat a defini ºi prostia, infinitivul: a defini are funcþie sintacticã de: a) complement direct b) subiect. 43) În propoziþia: Pomi suferind de gãlbinare ne ies în drum. (L. Blaga) gerunziul suferind are funcþia sintacticã de: a) atribut adjectival b) atribut verbal c) complement circumstanþial de mod. 44) În fraza: Trãind, gândeºte-te la moarte, murind, nu te gândi la viaþã (N. Iorga), verbele la gerunziu îndeplinesc funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de mod b) complement circumstanþial de timp c) atribut verbal. 45) În enunþul: În afara slujbelor bisericii nu existã scarã cãtre cer (Petre Þuþea), în afara slujbelor este: a) complement indirect b) complement circumstanþial de excepþie c) complement circumstanþial de loc.
226
Grila II 1) Substantivele: umãr, coalã, paginã, regulã au la plural formele: a) umere, coale, pagine, regule b) umeri, coli, pagini, reguli c) sunt admise ambele forme. 2) În sintagma: El a ieºit informatician, substantivul informatician este: a) nume predicativ b) complement direct c) complement circumstanþial de mod. 3) Substantivele Cotnar, Dacia, Iuda sunt: a) întotdeauna substantive proprii, pentru cã sunt nume de localitãþi, marcã de autoturism, respectiv nume de persoane b) sunt substantive comune, pentru cã numesc o specialitate de vin (un cotnar), un autoturism (o dacie), o trãsãturã de caracter (un iuda) c) sunt substantive comune sau proprii, în funcþie de context. 4) În enunþul Ajunge cât ai cãutat, verbul ajunge este: a) copulativ b) predicativ c) impersonal predicativ. 5) În fraza: Mi-e cam frig, mãcar cã am cojoc, propoziþia subordonatã este: a) CV b) CI c) CZ. 6) În textul: Trebuie sã fie cine ºtie ce ..., subiectul în propoziþia a doua este: a) o subiectivã b) locuþiune pronominalã c) inclus. 7) Care din urmãtoarele adjective este variabil: a) cumsecade b) vernil c) verde. 8) În exemplul: Cât grâu ai recoltat?, cuvântul cât este: a) adverb b) adjectiv pronominal interogativ c) pronume interogativ. 9) Care este valoarea morfologicã a cuvântului ce din propoziþia Ce frumos desenezi!? a) adverb 227
b) pronume relativ c) pronume nehotãrât. 10) În enunþul: Mie îmi place foarte mult pãdurea, cuvântul pãdurea îndeplineºte funcþia sintacticã de: a) complement direct b) subiect c) complement indirect. 11) În textul: Iatã ce mi-a fost dat sã primesc la bãtrâneþe, cuvântul ce este: a) adjectiv pronominal relativ b) pronume interogativ c) pronume relativ. 12) În enunþul: Cireºii dimprejur începeau sã înfloreascã, cuvântul dimprejur este: a) complement circumstanþial de loc b) atribut adjectival c) atribut adverbial. 13) În fraza: Sã încercãm vinul de-i bun, subordonata este: a) C.I. b) CDÞ. c) C.S. 14) Sensul cuvântului bibliofilie este: a) iubire, admiraþie pentru biblie b) iubire, admiraþie pentru carte c) boalã de sânge. 15) Sensul cuvântului claustrofobie este: a) zonã lacustrã b) mania de a se izola c) frica de spaþii închise. 16) Cuvintele compuse: nou-ales, nou-nãscut, nou-venit au la nominativ plural urmãtoarele forme: a) nou-aleºi, nou-nãscuþi, nou-veniþi b) noi-aleºi, noi-nãscuþi, noi-veniþi c) sunt admise ambele forme. 17) Care este valoarea morfologicã a cuvântului ce din propoziþia: Ce frumos dansezi!? a) pronume relativ b) adverb c) pronume nehotãrât. 18) Subordonata din fraza: Vai de cine nu trãieºte în cumpãtare este: 228
a) C.I. b) CZ. c) C.M. 19) Subordonata din fraza: Cum veþi sosi, imediat veþi fi cazaþi, este: a) C.M. b) C.T. c) C.I. 20) În enunþul: Îmi place a fi rugat de colegi, sintagma a fi rugat are funcþia sintacticã de: a) complement direct b) subiect c) complement indirect. 21) Propoziþia subordonatã din fraza: Criticaþi-mã, eu tot nu fac altcumva este: a) CZ. b) CV. c) C.I. 22) În enunþul: Vom fi primiþi de tine cuvântul de tine are funcþia sintacticã de: a) complement indirect b) complement de agent c) complement circumstanþial de mod. 23) În fraza: Cum a intrat, m-a ºi recunoscut, subordonata este: a) C.M. b) CZ. c) C.T. 24) În fraza: Cum ai proceda, tot nu rezolvi singur problema., subordonata este: a) CV. b) C.M. c) C.I. 25) În enunþul: A procedat potrivit celor mai riguroase norme substantivul norme este: a) complement indirect b) complement circumstanþial de mod, c) complement circumstanþial de cauzã. 26) În enunþul: În ciuda acestui repetat eºec, el a rãmas optimist, sintagma: în ciuda ... eºec are funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de cauzã b) complement indirect 229
c) complement circumstanþial concesiv. 27) În enunþul: Având bani mulþi, poþi cumpãra orice, cuvântul având are funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de cauzã b) complement circumstanþial condiþional c) complement indirect. 28) În propoziþia: Pe lângã informaticã mai este pasionat ºi de literaturã, pe lângã informaticã are funcþia sintacticã de: a) complement indirect b) complement circumstanþial cumulativ c) complement circ. de mod. 29) În propoziþia: Nu a venit decât Radu, decât Radu îndeplineºte funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de excepþie b) subiect c) complement direct. 30) Care dintre formele urmãtoare ale numeralului ordinal corespunzãtor cardinalului nouã este admisã de normele limbii literare: a) al nouãlea b) al noulea c) al noãlea. 31) Alegeþi forma corectã: a) Autobuzul era tixit. b) Autobuzul era ticsit. c) Autobusul era ticsit. 32) Alegeþi forma corectã: a) Nici unul nu copiazã nici o datã la tezã. b) Niciunul nu copiazã niciodatã la tezã. c) Nici unul nu copiazã niciodatã la tezã. 33) În fraza: Mare lucru e sã-i poþi împãca pe toþi, propoziþia subordonatã este: a) SB. b) PR. c) C.I. 34) În propoziþia: De câþi aþi fost vãzuþi?, de câþi este: a) complement indirect b) complement de agent c) complement direct. 35) În propoziþia: Vecinul meu, Andrei, m-a ajutat mult, Andrei îndeplineºte funcþia sintacticã de: 230
a) atribut substantival genitival b) atribut apoziþional c) cuvânt incident. 36) Antonimele cuvântului iute sunt: a) agale, lent, înfrânt b) domol, lent, înfrânt c) agale, domol, lent 37) Forma corectã a gerunziului este: a) ploind; b) ploând c) plouând. 38) Indicaþi cuvântul (cuvintele) format(e) prin derivare cu prefixul a a) alene b) acord c) apoetic d) anevoie. 39) Forma corectã a cuvântului este: a) juristconsult b) jurisconsult c) juristconsul. 40) Cuvintele cale feratã, purtãtor de cuvânt, rãzboi fulger sunt formate prin: a) compunere prin alãturare b) împrumut (neologisme) c) calc lingvistic. 41) Alegeþi varianta corectã: a) genoflexiune, juristprudenþã, a asambla b) genuflexiune, jurisprudenþã, a asambla c) genuflexiune, juristprudenþã, a asambla. 42) Formele: Mãria sa, Excelenþa sa, Luminãþia voastrã sunt: a) pronume de politeþe b) locuþiuni pronominale c) locuþiuni substantivale. 43) Atributul apoziþional exprimat prin substantiv poate sta: a) numai în nominativ b) numai în vocativ c) în orice caz, dacã se acordã cu substantivul determinat. 44) Cuvântul pluvial se referã la: a) ploaie b) apã 231
c) fluviu. 45) În fraza: Nici o suferinþã nu-i aºa de mare / sã nu se preschimbe în cântare. (L. Blaga), subordonata este: a) circumstanþialã de mod b) circumstanþialã concesivã c) circumstanþialã de scop. Grila III 1) Termenul a ultragia are înþeles de: a) a pedepsi pe cineva pentru încãlcarea normelor b) a insulta un reprezentant al autoritãþii în exerciþiul funcþiunii c) a folosi fãrã drept de apel armele de foc. 2) Alegeþi seriile corecte: a) at-let, o-braz, su-plu, o-blo-ni, ac-la-ma b) a-tlet, o-braz, su-plu, o-blo-ni, a-cla-ma c) at-let, o-braz, su-plu, ob-lo-ni, ac-la-ma. 3) Sunt corect despãrþite în silabe cuvintele: a) opt-spre-ze-ce, ºap-te-spre-ze-ce, dez-e-chi-li-bru b) opt-spre-zece, ºapte-spre-zece, dez-echilibru c) opt-spre-ze-ce, ºap-tes-pre-ze-ce, dez-e-chi-li-br-u. 4) În propoziþia: El s-a angajat informatician la o uzinã, cuvântul informatician are funcþia sintacticã de: a) complement direct b) element predicativ suplimentar c) complement circumstanþial de mod. 5) Imperativul negativ al verbului a bate este: a) nu bate b) nu bãtea c) sunt permise ambele forme. 6) În propoziþia: Împreunã cu noi au sosit în staþiune ºi alþi studenþi, împreunã cu noi are funcþia sintacticã de: a) complement indirect b) complement circumstanþial sociativ c) complement circumstanþial de mod. 7) Precizaþi varianta corectã pentru sinonimele adjectivului oneros, -oasã: a) onorabil, împovãrãtor, dezavantajos b) apãsãtor, greu, onorabil c) împovãrãtor, apãsãtor, greu, dezavantajos. 8) În exemplul: Viaþa rãmâne cum este ea, cum are funcþia sintacticã de: 232
a) complement circumstanþial de mod b) nume predicativ c) nu are funcþie sintacticã. 9) În expresia: a luat-o la fugã, cuvântul o este: a) interjecþie b) pronume personal neaccentuat cu funcþie de complement direct c) pronume personal neaccentuat fãrã funcþie. 10) Subordonata din fraza: Unde era cel mai bine pregãtit, a reuºit la concurs este: a) C.L. b) CZ. c) CNS. 11) În propoziþia: A venit la lume, la lume este: a) complement circumstanþial de loc b) subiect c) complement indirect. 12) Alegeþi seria corectã: a) proect, complexi, chiftea, iridentism, funeralii b) proect, complecºi, piftea, iredentism, funerarii c) proiect, complecºi, chiftea, iredentism, funeralii. 13) În propoziþia: Ce de oameni am vãzut!, ce de oameni îndeplineºte funcþia sintacticã de: a) complement direct b) complement indirect c) subiect 14) În propoziþia: De cine ai fost reþinut?, de cine are funcþie sintacticã de: a) complement indirect b) complement de agent c) complement de relaþie. 15) În propoziþia: În ciuda altuia, tot aº veni., în ciuda altuia este: a) complement indirect b) complement circumstanþial de cauzã c) complement circumstanþial concesiv. 16) În propoziþia: Ne pregãtim de iernat, de iernat este: a) complement indirect b) complement circumstanþial de scop c) complement circumstanþial de cauzã. 17) Sunt neologisme neadaptate (se pronunþã altfel decât se scriu) cuvintele din seria: a) week-end, foraibãr, pulover 233
b) blue-jeans, uni, management c) alurã, lied, diesel, pasteuriza, whisky. 18) În propoziþia: Deplasarea acasã se fãcea cu trenul, acasã are funcþia sintacticã de: a) atribut adverbial b) complement circumstanþial de loc c) atribut substantival. 19) În enunþul: Fiind împins în apã s-a înecat, fiind împins are funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de timp. b) complement circumstanþial de cauzã c) complement circumstanþial condiþional. 20) În fraza: Cum nu a ºtiut nimic, a luat note mici, propoziþia subordonatã este: a) C.M. b) C.T. c) CZ. 21) În propoziþia: Mergi pe drumurile tale , pe drumurile are funcþia sintacticã de: a) complement direct b) complement circumstanþial de loc c) complement indirect. 22) În propoziþia: Sunt supãrat pe tine, pe tine are funcþia sintacticã de: a) complement indirect b) complement direct c) complement circumstanþial de loc. 23) Stabiliþi seria corectã: a) in-e-rent, su-ba-pre-ci-e-re, in-e-fi-ci-en-þã b) i-ne-rent, sub-a-pre-ci-e-re, in-e-fi-ci-en-þã c) in-e-rent, sub-a-pre-ci-ere, in-e-fi-ci-en-þã. 24) Având în vedere principiul morfologic de despãrþire în silabe, stabiliþi linia corectã: a) banc-no-tã, banc-ru-tã, gang-ster, sulf-a-mi-dã b) banc-notã, banc-rutã, gan-gster, sul-fa-mi-dã c) ban-cno-tã, ban-cru-tã, sul-fa-mi-dã. 25) Cuvântul specios are înþelesul de: a) de strictã specialitate b) aparent, amãgitor, înºelãtor c) anumit, deosebit. 26) Cuvântul a profera are sensul: 234
a) a rosti (cu voce tare) blesteme, ameninþãri b) a practica o profesie, o meserie c) referitor la profet. 27) Expresia nota bene are sensul de: a) notã bunã b) ia seama cu atenþie c) exclamaþie. 28) Având în vedere principiul fonetic, stabiliþi seria corectã: a) a-us-tri-ac, a-na-e-rob, fi-in-þã, fii-cã, u-crai-nean b) a-us-tri-ac, an-a-e-rob, fi-i-nþã, fi-i-cã, u-crai-ne-an. c) a-us-tri-ac, an-a-e-rob, fiin-þã, fii-cã, u-crai-ne-an. 29) În fraza: Habar nu am care au greºit la test subordonata este: a) C.D. b) C.I. c) C.M. 30) În enunþul: Ai cui sunteþi voi?, ai cui are funcþia sintacticã de: a) nume predicativ b) complement indirect c) atribut. 31) În fraza: Am pornit sã colindãm, subordonata este: a) C.I. b) C.S. c) CZ. 32) În enunþul: În locul bãiatului, aº tãcea, în locul bãiatului este: a) complement circumstanþial condiþional b) complement circumstanþial de cauzã c) complement indirect. 33) În propoziþia: Datoritã muncii, a reuºit, datoritã muncii are funcþia sintacticã de: a) complement instrumental b) complement indirect c) complement circumstanþial de cauzã. 34) În propoziþia: Îmbolnãvindu-se, tot nu ar lipsi de la ºcoalã, îmbolnãvindu-se are funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de cauzã b) complement concesiv c) complement circumstanþial de timp. 35) Precizaþi care forme gramaticale sunt corecte: a) mãtãsuri, vulpii, coperte, gheme (de aþã), cabluri b) mãtãºi, vulpei, coperþi, ghemuri, cable 235
c) mãtãsuri, vulpei, coperþi, ghemuri, cabluri. 36) Expresia: protagonistul principal este: a) nonsens b) pleonasm c) tautologie. 37) Literar se spune: a) hemoragie de sânge, oprobiu public, avansaþi înainte b) hemoragie, oprobriu public, avansaþi înainte c) hemoragie, oprobriu public, avansaþi. 38) În fraza: Din câte am auzit vorbindu-se, era om bun, propoziþia subordonatã este: a) completivã indirectã b) circumstanþialã de mod c) circumstanþialã de relaþie. 39) În enunþul: De frumoasã, e frumoasã, de frumoasã are funcþie sintacticã de: a) complement circumstanþial de relaþie b) complement circumstanþial de cauzã c) complement indirect. 40) În fraza: Mã ajuþi, nu mã ajuþi, eu tot încerc, propoziþiile 1 ºi 2 sunt: a) principale b) CDÞ. c) CV. 41) În propoziþia: Se mãnâncã la dulciuri întruna, la dulciuri are funcþia sintacticã de: a) complement direct b) subiect c) complement indirect. 42) În fraza: Catargele sondelor rãmaserã îndãrãt, dar nu rãmaserã necunoscute, predicatele sunt: a) predicate verbale, în ambele propoziþii b) predicat nominal în prima propoziþie, predicat verbal în propoziþia a doua c) predicat verbal în prima propoziþie, predicat nominal în a doua propoziþie. 43) În fraza: Trãind ºi nemurind ai sã vezi cine sunt eu, verbele la gerunziu au funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de mod b) complement circumstanþial condiþional c) complement indirect. 236
44) În propoziþia: S-a plictisit de stat singur, de stat este: a) complement indirect b) complement circumstanþial de cauzã c) complement circumstanþial de mod. 45) În fraza: Se teme de examen, dacã nu a învãþat, subordonata este: a) C.I. b) CDÞ. c) CZ. Grila 4 1) Cuvintele subliniate din propoziþia: Acesta este un om la locul lui. sunt din punct de vedere gramatical: a) substantiv cu prepoziþie + pronume personal în genitiv b) locuþiune adjectivalã c) locuþiune prepoziþionalã + pronume personal în genitiv. 2) În fraza: Ai carte, ai parte, propoziþia subordonatã este: a) CZ. b) C.I. c) CDÞ. 3) Expresiile: a schiþat sumar, a refuzat sã primeascã, a repeta din nou, prefer mai bine sunt: a) nonsensuri b) pleonasme c) tautologii. 4) Cunoaºteþi cazurile pãrþilor de vorbire subliniate? Alegeþi unul din cele trei: I. Pãrerea mea este aceasta. a) N; b) G; c) A II. Dorinþa lui s-a împlinit. a) N; b) G; c) D III. I-am povestit cui ascultã. a) D; b) G; c) N. 5) Grupurile de cuvinte: astã-iarnã, astã-searã sunt: a) locuþiuni adverbiale b) substantive compuse c) adverbe compuse. 6) În fraza: Când mãriþi o fatã e ca ºi când îþi arde casa, a) prima propoziþie este subiectivã, iar ultima este predicativã b) prima propoziþie este temporalã, iar ultima este modalã c) prima este subiectivã, iar ultima este modalã. 7) În enunþul: Cât pentru cheltuialã ... te voi împrumuta eu, construcþia cât pentru cheltuialã este: 237
a) complement circumstanþial de scop b) complement circumstanþial de relaþie c) complement indirect. 8) Sunt epicene substantivele: a) vulpe, aur, raþã, icre b) furnicã, elefant, veveriþã, cuc c) miere, zori, gâscã. 9) În propoziþia: Ce eveniment sãrbãtoriþi?, cuvântul ce are funcþia sintacticã de: a) complement direct b) subiect c) atribut adjectival. 10) În propoziþia: Cât de mult ai lucrat?, cuvântul cât are valoarea morfologicã de: a) adverb interogativ (cantitativ) b) adjectiv interogativ c) pronume interogativ. 11) În fraza. Se zice cã nu-i cum vrea omul, ci-i cum vrea Domnul: a) P2 = CD, P3 = CM, P4 = PP, P5 = SB b) P2 = SB, P3 = SB, P4 = PP, P5 = PP c) P2 = SB, P3 = SB, P4 = SB, P5 = SB. 12) Precizaþi care este forma corectã a cuvintelor din variantele oferite: a) excava, ierbicid, muºchetar, plebicist, tixit b) escava, erbicid, muschetar, plebiscit, ticsit 13) În enunþul: Fie luminã!, cuvântul fie este: a) conjuncþie disjunctivã b) verb c) interjecþie. 14) Sensul cuvântului adagiu este: a) parte dintr-o compoziþie muzicalã cântatã lent b) parte finalã a unei compoziþii c) maximã, aforism. 15) Precizaþi care este forma corectã a cuvintelor din variantele oferite: a) golgheter, a secunda, escortã, culoar, stas b) golgeter, a seconda, excortã, culuar, ºtas 16) În propoziþia: ... a cunoaºte-nseamnã iarnã, verbul înseamnã are valoare: a) predicativã b) copulativã.
238
17) În propoziþia: S-a maturizat politiceºte, cuvântul politiceºte are funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de mod b) complement circumstanþial de relaþie c) complement indirect. 18) În textul: Pe lângã bogãþie, mai era ºi frumoasã, pe lângã bogãþie este: a) complement indirect b) complement circumstanþial de mod c) complement circumstanþial cumulativ. 19) În fraza: În loc sã-ºi vadã de treabã, se plimbã, subordonata este: a) completivã indirectã b) circumstanþialã opoziþionalã. c) circumstanþialã de mod. 20) În enunþul: Omul de-l vezi e prietenul meu., cuvântul de are valoarea de: a) prepoziþie b) conjuncþie c) pronume relativ. 21) În fraza: Dupã felul cum vorbea n-ai fi zis cã e prost, adverbul relativ cum introduce: a) o subordonatã circumstanþialã de mod b) o subordonatã atributivã c) o subordonatã circumstanþialã de relaþie. 22) Cuvântul grandoman (adj.) are sinonimele: a) megaloman, orgolios, vanitos b) uriaº, (ca staturã), înalt c) îngâmfat, infatuat. 23) În enunþul: Se fotografiase alãturi de tata, alãturi de tata este: a) complement circumstanþial de mod b) complement circumstanþial de loc c) complement circumstanþial sociativ. 24) În enunþul: Copiii cântau de minune, de minune este: a) complement circumstanþial de mod b) complement circumstanþial consecutiv c) complement circumstanþial de cauzã. 25) În enunþul: Trecea mândrã ºi veselã prin mulþime, cuvintele mândrã ºi veselã îndeplinesc funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de mod b) atribut adjectival c) element predicativ suplimentar. 239
26) În fraza: Florile acestea, aduse de cine trebuia, aveau o semnificaþie deosebitã, propoziþia subordonatã este: a) completivã indirectã b) completivã de agent c) atributivã. 27) În propoziþia: Cele douã fete, Tita ºi Ilinca, plecaserã repede la gârlã, cuvintele Tita ºi Ilinca sunt: a) apoziþie b) cuvinte incidente 28) În exemplul: Bate la uºã subiectul este: a) inclus b) nedeterminat c) subînþeles. 29) Alegeþi varianta corectã: a) gol-a-ve-raj b) go-la-ve-raj. 30) În exemplul: Mã intereseazã plimbarea în aer liber, fãrã gânduri, fãrã gânduri are urmãtoarea valoare sintacticã: a) complement circumstanþial de mod b) atribut substantival prepoziþional 31) Alegeþi varianta corectã de scriere a urmãtoarelor locuþiuni adverbiale: a) de-a gata, de-a baba-oarba, pe de rost b) de-a-gata, de-a babaoarba, pe derost. 32) În fraza: Dacã zilele de început erau frumoase, celelalte le-am simþit posomorâte., propoziþia subordonatã introdusã de conjuncþia dacã este: a) subiectivã b) opoziþionalã c) condiþionalã. 33) În exemplul: Era roºu de mânie, de mânie este: a) complement indirect b) complement circumstanþial de cauzã c) complement de agent. 34) În exemplul: Binele cu bine se rãsplãteºte, cu bine este: a) adverb cu prepoziþie b) substantiv provenit din adverb + prepoziþie 35) În enunþul Mi-e dor de mama, cuvântul dor este: a) nume predicativ b) subiect c) complement direct. 36) Rustic înseamnã: 240
a) referitor la ruºi b) pastoral, campestru. 37) În enunþul: Pentru mine, îndeosebi, asemenea activitãþi erau însoþite de o mare emoþie, pentru mine este: a) complement circumstanþial de relaþie b) complement indirect. 38) În exemplul: Unde-l auzea, însoþitorul nu-l mai asculta, subordonata este: a) C.L. b) CV. c) CZ. 39) Verbul a întârzia are forma de indicativ prezent, persoana I, singular: a) întârzii b) întârziu c) întârzi. 40) Cuvântul ghiont include: a) ºase sunete, ºase litere b) cinci sunete, ºase litere c) patru sunete, ºase litere. 41) În enunþul: A intrat mai întâi în librãrie, iar apoi a mers la ºcoalã, cuvântul iar este: a) adverb b) conjuncþie adversativã c) conjuncþie copulativã. 42) În enunþul: Sãgeata iute porni din arcul oºteanului, cuvântul iute este: a) adjectiv b) adverb. 43) Enunþul: Ion face de servici pe internat este: a) corect b) incorect. 44) Întâi de toate ... este: a) locuþiune adverbialã b) grup de cuvinte cu valoare de numeral c) numeral + prepoziþie + pronume nehotãrât. 45) În enunþul: Are un coº plin cu cãpºuni, cu cãpºuni are funcþia sintacticã de: a) atribut b) complement indirect. c) complement circumstanþial de mod.
241
Grila 5 1) În fraza: Aºa a fost sã fie, verbul subliniat este: a) copulativ b) predicativ c) impersonal. 2) În fraza: Hotãrãºte-te sã-i spui, subordonata este: a) C.D. b) C.I. 3) În enunþul: A vrut sã vinã, pesemne, sã îmi spunã adevãrul, cuvântul pesemne este: a) adverb de mod b) adverb predicativ. 4) În enunþul: Nu pãrea a fi mai tare, cuvântul a fi are funcþia sintacticã de: a) complement direct b) nume predicativ c) subiect. 5) În propoziþia: Care-i acolo?, -i are valoarea morfologicã: a) verb predicativ b) pronume personal, formã neaccentuatã c) articol hotãrât. 6) Stabiliþi seria corectã: a) înnec, înoda, îmbia, înobila, transsaharian b) înec, înnoda, îmbia, înnobila, transsaharian. 7) În fraza: Suntem în stare sã vã prezentãm totul, subordonata este: a) CNS. b) AT. c) C.I. 8) În enunþul: Rãmâne sã vedem rezultatul, verbul a rãmâne este: a) copulativ b) impersonal c) predicativ. 9) În fraza: Piatra, cã-i piatrã, ºi tot crapã, propoziþia subordonatã este: a) AT. b) C.D. c) CV. 10) În fraza: Cum ninge, drumul este impracticabil, propoziþia subordonatã este: a) C.M. b) C.T. c) CZ. 11) Cuvintele: aluniº, zmeuriº, pâlc, hoardã au: c) formã de singular ºi sens de plural 242
b) formã de singular ºi sens de singular. 12) Varianta corectã a textului: De ce privea, de ce ar mai fi privit este: a) 1 = P.P.; 2=C.M. b) 1 = C.M.; 2=P.P. 13) Substantivele: fotbal, baschet, box sunt de genul: a) masculin b) feminin c) neutru. 14) Alegeþi forma corectã: a) nu s-ar complace în ..., a luat dupã dulap, în ziua de douã octombrie b) nu s-ar complãcea în..., a luat de pe dulap, în ziua de douã octombrie. 15) În enunþul: Stãpânul hanului, cunoscând obiceiurile drumeþilor s-a pregãtit onorabil, verbul cunoscând are funcþia sintacticã de: a) complement indirect b) complement circumstanþial de cauzã c) complement circumstanþial de mod. 16) În exemplul: Pilat din Pont s-a spãlat pe mâini de rãspunderea rãstignirii lui Iisus Hristos, verbul a se spãla este folosit cu sensul: a) propriu b) figurat 17) În propoziþia: M-am plictisit ascultând muzicã, verbul la gerunziu are funcþia suntacticã de: a) complement indirect b) complement circumstanþial de mod. 18) Stabiliþi seria corectã: a) a-nal-fa-bet, a-is-berg, a-me-rin-di-an, a-nor-ga-nic b) an-al-fa-bet, ais-berg, a-mer-in-di-an, an-or-ga-nic. 19) În enunþul: Ci eu voi fi pãmânt/ În singurãtate-mi, -mi este: a) atribut adjectival b) atribut pronominal c) complement indirect. 20) Alegeþi forma corectã: a) abþibild, analoagã, biologã, argentifer b) acþibild, analogã, biologã, argintifer. 21) În propoziþia: În ciuda vârstei se þine bine, în ciuda vârstei are funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de mod b) complement circumstanþial concesiv. 22) În enunþul: Ce e rãul, rãul îndeplineºte funcþia sintacticã de: a) subiect 243
b) complement direct c) nume predicativ. 23) Alegeþi seria corectã ºi motivaþi alegerea: a) a reveni iar, paradis edenic, aversã de ninsoare, calamitate distrugãtoare b) a reveni, paradis, aversã, calamitate. 24) Construcþia: Concluzia finalã a fost neaºteptatã este: a) corectã b) incorectã. 25) Stabiliþi seria corectã: a) a se binocla, a se bifurca în douã, cabinet dental, fuse orare b) a se binocla, a se bifurca, cabinet dentar, fusuri orare. 26) Alegeþi seria corectã: a) scheci, fias-co, pau-pe-ri-za-re b) sche-ci, fi-as-co, pa-u-pe-ri-za-re. 27) Cuvântul summum înseamnã: a) rezultatul operaþiei de adunare, totalitate b) punctul cel mai înalt; culme ce nu poate fi depãºitã; 28) Cuvântul lucrativ înseamnã: a) care munceºte; harnic b) rentabil. 29) Cuvântul taluz înseamnã: a) val mare stârnit de furtuni b) teren în pantã. 30. Alegeþi seria corectã: a) un-gher, o-lea-cã, caf-tan, top-o-nim b) un-gher, o-le-a-cã, ca-ftan, to-po-nim. 31) Se scrie ºi se pronunþã corect: a) asterix b) asterisc. 32) Alegeþi seria corectã: a) a plesni, porttabac, peregrin, premisã, merituos b) plezni, portabac, pelegrin, premizã, meritos. 33) Cuvintele mozaíc ºi mozáic sunt: a) sinonime b) omografe c) paronime. 34) Predicatul propoziþiei: I-au fost aduse revistele este: a) verbal b) nominal. 35) În enunþul: Iatã ce mi-a fost dat, existã: a) o propoziþie 244
b) douã propoziþii. 36) În enunþul: Poate vine Maria existã: a) o propoziþie b) douã propoziþii. 37) Perechile de cuvinte: oportun-inoportun, normal - anormal, politic apolitic, real - ireal, logic - ilogic sunt: a) omonime b) paronime c) antonime. 38) Cuvântul proximitate are înþelesul de: a) aproximaþie b) apropiere c) intimitate. 39) Alegeþi forma corectã: a) vehicul, trotuar, înfiera, conclusiv, contondent b) vehicol, trotuar, înfiera, concluziv, cotondent. 40) Urmãtoarele cuvinte: test - text, statuar - statutar, românesc romanesc sunt: a) sinonime b) paronime c) omonime. 41) În fraza: De ce, adicã, sã fie adevãrat ce-i spuneam eu? propoziþia subordonatã este: a) C.D. b) SB. c) C.I. 42) Urmãtoarele substantive epicene: gândac, þânþar, guºter, bour, struþ, piþigoi au formã de: a) masculin b) feminin. 43) Cuvintele din seria: dar, cadou, donaþie, atenþie, ofrandã sunt: a) antonime b) sinonime. 44) În enunþul: Biserica-n ruinã/ Stã cuvioasã, tristã, pustie ºi bãtrânã, cuvintele: cuvioasã, tristã, pustie, bãtrânã îndeplinesc funcþia sintacticã de: a) complement circumstanþial de mod b) element predicativ suplimentar 45) În fraza: Bucuraþi-vã cu cei ce se bucurã; plângeþi cu cei ce plâng. propoziþiile subordonate sunt: a) C.I. b) C.SOC. c) C.M. 245
REZOLVAREA TESTELOR ªI GRILELOR PROPUSE
¬
I. Adevãrata ei poveste, 1a/ începu senin Fãrâmã, 2/ dureazã ceva mai mult de douã sute de ani, 1b/ cãci toate 3a/ câte i s-au întâmplat 4/ de acolo i s-au întâmplat 3b/, cã i se pãrea ei 5/ cã trebuie 6/ sã semene cu Zamfira, cu fata aceea 7/ de vã spuneam 8/ cã redase vederea Arghirei. 9/ a) începu = predicat verbal dureazã = predicat verbal s-au întâmplat = predicat verbal s-au întâmplat = predicat verbal se pãrea = predicat verbal trebuie = predicat verbal sã semene = predicat verbal spuneam = predicat verbal redase = predicat verbal. b) 1 = P.P. 2 = P.P. incidentã 3 = CZ (1) 4 = AT (3) 5 = CZ (3) 6 = SB (5) 7 = SB (6) 8 = AT (7) 9 = CD (8) c)
3 = toate de acolo întâmplându-i-se 4 = cele întâmplate 5 = pãrându-i-se 6 = a trebui
d) ei = AT. pronominal, exprimat prin pronume personal, pers. a III-a, sg, fem, cazul G. ceva = C.C.T., exprimat prin pron. nehotãrât, cazul Ac. s-au întâmplat = P.V., exprimat prin verb intranzitiv, conj. I, diateza reflexivã, cu pron. reflexiv în acuzativ, indicativ, perfect compus, pers. a III-a, pl. 246
aceea = AT. adj., exprimat prin adj. pronominal demonstrativ de depãrtare, fem., sg., Ac. II. a-cor-de-o-nist, a-cua-re-lã, a-di-nea-ori, an-ti-al-co-o-lic, a-uto-bi-o-gra-fi-e, boj-deu-cã, câ-teo-da-tã, câ-teºi-trei, su-pra-a-glo-me-ra-þi-e, trans-da-nu-bi-an. III. floare: floricicã, floricea, florãreasã, florãrie, floral, florar, florã, floristic, floricol, floriculturã, florifer, Floare, Florii, Florin, Flore, Florian, a înflori, înflorire, reînflorire, înfloriturã, înflora, înflorat, neînflorat, înflorit, reînflorit, neînflorit, înfloritor, inflorescenþã. IV. casã, apã, mânã, gãinã, mãr, albastru, mamã, luni, bun, a avea. V. Bunica mai are doi dinþi în gurã (sens de bazã). L-am zãrit în gura podului (sens secundar) Pe-o gurã de rai (sens figurat). Are piciorul în ghips (sens de bazã). Piciorul mesei s-a rupt (sens secundar). Pe-un picior de plai ... (sens figurat). VI: Petele de pe faþa lui sunt roºietice. Marius are faþa curatã. Nu-mi place culoarea feþei lui. El stã în faþã. Te aºtept în faþa ºcolii. VII. El, Eminescu, e omagiat azi. Alecsandri, bardul de la Mirceºti, ne încântã ºi azi cu poeziile sale. Silviu, Miticã ºi Radu, adicã voi, sunteþi prietenii mei. VIII.Citeºte cine este constiincios. (SB.) Citeºte ce-þi place (C.D.) Citeºte cui vom socoti noi (C.I.) Citeºte unde se va deschide cartea. (C.L.) Citeºte împreunã cu cine vrea. (C. SOC.) Citeºte când e luminã. (C.T.) Citeºte cum vrea. (C.M.) Citeºte, fiindcã nu ºtii. (C.Z.) Citeºte ca sã ºtii mai bine. (C.S.) Citeºte dacã vrei. (CDÞ.) Citeºte, deºi ai mai citit povestea (CV.) IX. Fata aceea, de vã spuneam, a fost eleva mea. (care) Am citit atât de mult, de mã dor ochii. (încât) De mã va ruga, am sã-l ajut. (dacã)
247
I. În realitate am aºteptat-o 1/, cãci doream 2/ sã citesc scrisorile neaparat împreunã cu ea 3/, ca s-o fac 4/ sã-mi dea mereu amãnunte, 5/, fãrã sã-ºi dea seama, 6/, deºi altfel e de-o ºiretenie frustã. 7/ a) am aºteptat = predicat verbal doream = predicat verbal sã citesc = predicat verbal s- fac = predicat nominal incomplet sã dea = predicat verbal sã-ºi dea seama = predicat verbal e de-o ºiretenie = predicat nominal. b) 1 = PP 2 = CZ (1) 3 = CD (2) 4 = CS (3) 5 = PR (4) 6 = CM (5) 7 = CV (5). c) d)
ceea ce a scris; care era frustã.
E bine sã înveþi. (SB.) Problema sã reuºesc mã frãmântã. (AT.) Mã gândesc sã învãþ. (C.I.) Merg la ºcoalã sã învãþ. (C.S.) Sã fi învãþat, ai fi ºtiut (CDÞ.) Sã-l fi bãtut oricât, tot nu scoteai nimic de la el. (CV.) e) aºteptat-o = s-a scris cu liniuþã de unire, deoarece se rostesc împreunã douã pãrþi de vorbire diferite: aºteptat = verb ºi o = pronume. s-o = s-a scris cu liniuþã de unire, deoarece se rostesc împreunã, în aceeaºi silabã, douã pãrþi de vorbire diferite: s = conjuncþie ºi o = pronume; din punct de vedere fonetic cratima þine locul vocalei ã. sã-mi = s-a scris cu liniuþã de unire, deoarece se rostesc împreunã, în aceeaºi silabã, douã pãrþi de vorbire diferite: sã = conjuncþie ºi mi = pronume; fonetic, cratima þine locul vocalei î. 248
sã-ºi = aceeaºi motivare ca la sã-mi. de-o = s-a scris cu liniuþã de unire, deoarece se rostesc împreunã, în aceeaºi silabã, douã pãrþi de vorbire diferite: de = prepoziþie ºi o = articol nehotãrât. II. ochi - organ al vederii, - vârtej de apã, copcã, - verigile componente ale unui lanþ, - gaurã la ac prin care se trece aþa, - orificiu fãcut într-o foaie de cort prin care se petrece sfoara frânghiei, - micã deschizãturã închisã cu sticlã fãcutã într-un perete exterior, folosind la aerisirea sau iluminarea unei încãperi. III. sufixe substantivale: plug - plugar, sat - sãtean, croitor croitoreasã, Bihor - bihorean, student - stundenþime sufixe adjectivale: þãran - þãrãnesc, argint - argintiu, piatrã pietros, an - anual, munte - muntos. sufixe verbale: rece - a rãci, toc - a toca, favor - a favoriza, uman - a umaniza, dublu - a dubla. sufixe adverbiale: tânãr - tinereºte, lin - liniºor, moarte - morþiº. IV. complet, viu, anterior, mort, minor. V. Eu rãmân profesor. - verb copulativ Eu rãmân acasã. - verb predicativ Rãmâne sã mai discutãm. (frazã) - verb impersonal Mi-am însemnat în caiet totul. - verb predicativ Înseamnã cã n-ai înþeles. (frazã) - verb copulativ. VI. Acesta eºti dumneata - nume predicativ Cãrþile dumneatale sunt valoroase - atribut pronominal genitival Te ascult pe dumneata - complement direct Mã gândesc la dumneata - complement indirect Mã duc spre dumneata - complement circumstanþial de loc. VII. Pentru a-l vizita e nevoie de aprobarea directorului. E datoria noastrã de a-i îndemna la muncã. Nu e indicat a le certa. Alt fel de fãinã se macinã la moara noastrã. Când va fi bãtrân, îl voi ajuta. Sãrbãtorim câte o datã importantã din viaþa celor din familie. Nu mai puteam explica lecþia cum se cade. Era o femeie cu minte agerã.
249
®
}
(fi
I. Cucoanele aratã biletele dumnealor, explicând domnului conductor 1/ de ce nu poate ºi Goe 2/ sã facã acelaºi lucru: 3/ fiindcã biletul era în pamblica pãlãriei 4/ ºi, 5a/ dacã a zburat pãlãria, 6/ fireºte 5b/ c-a zburat cu pamblicã ºi cu bilet cu tot. 7/ a) aratã nu poate sã facã = predicate verbale era a zburat fireºte a zburat b) 1 = PP 2 = CD (1) 3 = CD (2) 4 = CZ (2) ºi 5 = CZ (2) 6 = CDÞ (5) 7 = SB (5) c) dumnealor = atribut pronominal, exprimat prin pronume personal de politeþe, persoana a III-a, plural. acelaºi = atribut adjectival, exprimat prin adjectiv demonstrativ de identitate, neutru, singular, Ac. pãlãriei = atribut substantival genitival, exprimat prin substantiv comun, simplu, feminin, singular, G., articulat cu articol hotãrât i. fireºte = predicat verbal exprimat prin adverb cu valoare predicativã. d) în text era (a fi) avea valoare predicativã (se afla) verb copulativ: Radu este harnic. verb auxiliar: Elevul este lãudat de profesor. II. Nu se ºtie 1/ unde îºi va petrece vacanþa. 2/ 2 = SB III. subiect: Fiecare aspirã la locul întâi. nume predicativ: Cadoul acela este de la altul. atribut pronominal în G: Copilul altuia a spart geamul. complement indirect în D: Alcuiva i s-a oferit postul de director. in
dc
ã)
250
cuc.
IV. privighetoare, veveriþã, lebãdã, libelulã, medic, bursuc, jder, V.
Tata l-a socotit pe Ion vinovat de cele întâmplate. (a socotit = a considerat) Mircea a socotit corect exerciþiile la matematicã. (a socotit = a calculat, a rezolvat) Oamenii au socotit cum sã scape de mistreþ. (au socotit = au plãnuit, s-au gândit). VI. anarhie = dezorganizare, haos, nesupunere a unor indivizi faþã de colectivitatea organizatã. altruism = atitudine moralã a celui ce acþioneazã în favoarea altuia, binefacere. enciclopedie = ansamblu multilateral de cunoºtinþe. imunitate = rezistenþa organismului la boli, ansamblul privilegiilor de care se bucurã unele categorii de persoane (parlamentari, diplomaþi). VII. a veghea, a fugi, a se bucura, a deconspira, a tremura, a ezita. VIII.boj-deu-cã, e-cu-a-tor, hai-nã (îmbrãcãminte), ha-i-nã (rea), fii-cã, fi-in-þã, bin-o-clu, paº-opt-ist, man-o-pe-rã, mon-o-clu. IX. complecºi, convecºi, lincºi, prolicºi, ortodocºi.
¯ I. ª-atunci Harap-Alb se ºi înfãþoºeazã înaintea împãratului Roº, spunându-i 1/ de unde 2/ cum 3/ cine 4/ ºi pentru ce anume au venit. 5/ Împãratului i-a fost de-a mirarea, vãzând 6/ cã niºte golani au asemenea îndrãznealã 7/ de vin cu neruºinare 8/ sã-i cearã fata 9/ fie 10/ din partea oricui ar fi. 11/ a) 1 = PP 2 = CD(1) , 3 = CD(1) , 4 = CD(1) ºi 5 = CD(1) 6 = PP 7 = CD(6) C.S. 8 = CNS(7) 9 = CS(8) 10 = CV(8) 11 = SB(10) 251
Notã: P2, P3, P4 au predicatul (vin) subînþeles. b) Harap-Alb = subiect, exprimat prin substantiv propriu, compus, masculin, N. ºi (se ºi înfãþoºeazã) = complement de mod, exprimat prin adverb de mod. i = complement indirect, exprimat prin pronume personal, persoana a III-a, singular, cazul D., masculin, formã neaccentuatã. II. a = AT, b = PR, c = CI, d = CV, e = CDÞ, f = SB. III. Noi suntem studenþi (subst. com., N.) Laureaþii festivalului erau doi. (numeral cardinal) Rugãmintea adresatã mamei a devenit de prisos. (loc. adj.) Biserica a rãmas de pictat. (verb la supin) Aºa este Rareº. (adverb) IV. escalada, serviciu, dividend, disident, salariu. V. înalt = înãlþime, înãlþãtor, înãltuþ, înãlþare, a înãlþa, a reînãlþa, înãlþat, neînãlþat, înãlþând. Pasiunea tatei era de a înãlþa drapelul unitãþii (nume predicativ) Sorin ne face semn, înãlþându-ºi braþul (compl. circ. de mod). VI. subiect: De cântat e uºor. nume predicativ: Aceste ziare sunt de citit. atribut verbal: Cãrþile de colorat sunt iubite de copii. complement direct: Avem de discutat. complement indirect: M-am sãturat de aºteptat în ploaie. VII. Îl doare capul de atâta zgomot. Horia a fost capul rãscoalei de la 1784. Dan are cap de informatician. S-a defectat capul de înregistrare. Stã în capul mesei. A ajuns cap de afiº la Teatrul Naþional. Am ajuns la Capul Horn. Paul e capul rãutãþilor. VIII.ad calendas graecas = la calendele greceºti (niciodatã) ad-hoc = pentru aceasta, pentru un anumit scop ad - interim = provizoriu alma mater = mamã hrãnitoare de facto = de fapt de iure = de drept curriculum vitae = notã autobiograficã
252
nota bene (N.B.) = ia seama cu atenþie (observaþie pusã spre a atrage atenþia cititorului asupra unui amãnunt) pro domo = pentru propria cauzã sine die = fãrã a hotãrî ziua IX. pent-a-tlon, non-a-ge-nar, re-struc-tu-ra, sulf-a-mi-dã, tri-ftong.
°
I. Tot românul se naºte cu datoria de a fi soldat ºi de a apãra statul la vreme de nevoie 1/ ºi 2a/ când vrãjmaºul calcã pãmântul românesc 3/ toatã þara 4a/ trebuie 2b/ sã fie la arme. 4b/ a) P1 = PP P2 = PP P3 = CT (2) P4 = SB (2) b)
c) d)
e) II.
ºi
tot = atribut adjectival, exprimat prin adjectiv pronominal nehotãrât, masculin, singular, N. cu datoria = nume predicativ, exprimat prin substantiv comun, simplu, feminin, singular, Ac., cu prepoziþia simplã cu, articulat cu articolul hotãrât a. de nevoie = atribut adjectival, exprimat prin locuþiune adjectivalã. la arme = complement circumstanþial de loc, exprimat prin substantiv comun, simplu, feminin, plural, Ac, nearticulat, precedat de prepoziþia simplã de. vreme = timp vrãjmaº = duºman, inamic þara = (în text) poporul. pãmânt = pãmântean, pãmântiu, (a) împãmânteni, (a) dezpãmânteni, pãmântuleþ, pãmântos, împãmântenit, reîmpãmântenit etc. Ca procedeu s-a folosit derivarea cu sufixe ºi prefixe. ... cu datoria sã fie soldat ºi sã apere statul ... s-au obþinut douã subordonate atributive. a) Scriu cu ajutorul pixului. b) Dintr-o urâtã, a ajuns floarea florilor. c) În afara dischetei, am mai cumpãrat ºi o casetã. 253
turiºtii.
vorbi.
d) Cu excepþia lui Raul, au venit toþi studenþii. e) În locul studenþilor plecaþi în vacanþã sunt cazaþi în cãmin III. SB - Vorbeºte cine trebuie. CD - Vorbeºte numai ce trebuie. CI - Vorbeºte despre ce a vãzut în Grecia. CL - Vorbeºte pe unde gãseºte ascultãtori. CT - Vorbeºte când vin musafirii. CM - Vorbeºte fãrã sã se controleze. CZ - Vorbeºte fiindcã a fost promovat. CS - Vorbeºte ca sã impresioneze auditoriul. CDÞ - Vorbeºte dacã îl întrebi. CV - Vorbeºte, deºi nu s-a pregãtit din timp. CNS - Vorbeºte de te ameþeºte. IV. un câine de om, o mânã de oameni. V. a) De harnicã, e harnicã. b) Cu venirea brumei, au cãzut toate florile. c) Chiar fiindu -mi prieten, nu-l pot ajuta. VI. a reflecta (a ºovãi), a nu interveni, a trândãvi (a nu interveni), a
VII. anticamerã, magaziner, mental, cazinou, capot, repercusiune, surescitant. VIII.a) loc al salvãrii prin credinþã; aglomerare de fãpturi de mare diversitate; b) dar perfid primit cu naivitate ºi generator de imense suferinþe; c) loc vulnerabil; d) trãdare abjectã, lipsã de recunoºtinþã, prefecãtorie; e) neorânduialã, neînþelegere între oameni. IX. cairot, bordelez, madrilean, tokiot, monegasc. X. Obiecte zburãtoare neidentificate, Salvaþi sufletele noastre, Transportul Internaþional Rutier, Federaþia Internaþionalã a Asociaþiei de Fotbal, Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare, Imagine toracicã normalã, Organizaþia Naþiunilor Unite pentru Educaþie, ªtiinþã ºi Culturã.
254
REZOLVÃRILE GRILELOR I
II
III
IV V
1
b
b
b
b
c
2
a
a
b
c
3
c
c
a
b
4
b
c
b
I
II
III
IV V
23 a
c
b
c
b
b
24 a
a
a
b
b
a
25 b
b
b
c
b
Ia b
26 c
c
a
b
a
II b
27 b
b
b
a
b
III c
28 a
b
a
b
b
5
c
a
a
c
a
29 b
b
b
a
b
6
b
b
b
a
b
30 b
a
a
b
a
7
a
c
c
b
c
31 c
b
b
a
b
8
b
b
b
b
b
32 b
c
a
b
a
9
c
a
c
c
c
33 c
a
a
b
b
10 a
b
b
a
b
34 c
b
b
b
a
11 b
c
b
c
c
35 a
b
a
b
b
12 a
a
a
b
b
36 b
c
b
b
a
13 b
a
a
b
c
37 c
b
c
a
c
14 b
b
b
c
b
38 b
c
c
b
b
15 c
c
c
a
b
39 a
b
a
a
a
16 a
a
b
b
b
40 b
c
c
c
b
17 b
b
c
b
a
41 b
b
b
b
b
18 c
a
a
c
b
42 b
a
c
a
a
19 b
b
b
b
b
43 b
c
b
b
b
20 b
b
c
c
a
44 b
a
a
a
b
21 b
b
b
b
b
45 b
b
b
b
b
22 b
b
a
c
a
255
Bibliografie 1. Andrei, Mihail, Ghiþã, Iulian, Limba românã. Foneticã, lexicologie, morfosintaxã. Sinteze ºi exerciþii, Editura Corint, Bucureºti, 1996. 2. Angelescu, Gabriel, Dicþionar de pleonasme, Editura Coresi, Bucureºti, 1995. 3. Avram, Mioara, Gramatica pentru toþi, Editura Academiei, Bucureºti, 1986. 4. Beldescu, G., Punctuaþia în limba românã, Editura Procion, Bucureºti, 1995. 5. Bucã, Marin, Vinþeler, Onufrie, Dicþionar de antonime, Editura Vox, Bucureºti, 1996. 6. Bulgãr, Gh., Dicþionar de sinonime, Ediþia a VIII-a, Editura Palmira, Bucureºti, 1995. 7. Costache, Adrian, Costache, Georgeta, Gramaticã pentru admitere în liceu, Editura Teora, Bucureºti 1997. 8. Coteanu, Ion, Forãscu, Narcisa, Bidu - Vrânceanu, Angela, Limba românã contemporanã. Vocabularul, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1985. 9. *** Dicþionarul explicativ al limbii române, DEX, Editura Academiei, Bucureºti, 1975. 10. *** Dicþionarul ortografic, ortoepic ºi morfologic al limbii române (DOOM), Editura Academiei, Bucureºti, 1982. 11. Drincu, Sergiu, Semnele ortografice ºi de punctuaþie în limba românã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1983. 12. Drincu, Sergiu, Ghid ortografic ºi ortoepic, Editura Mirton, Timiºoara, 1996. 13. Enache, Daniela, Enache, Gheorghe, Teste de limba românã, Editura Recif, Bucureºti, 1994. 14. Felecan, Nicolae, Dicþionar de paronime, Editura Vox, Bucureºti 1998. 15. Funeriu, I. Eseuri lingvistice antitotalitare, Editura Marineasa, Timiºoara, 1998. 16. *** Gramatica limbii române, vol. I, II, Ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, Editura Academiei, Bucureºti, 1996. 17. Hristea, Theodor, coordonator (ºi un colectiv), Sinteze de limba românã, Ediþia a III-a revãzutã ºi din nou îmbogãþitã, Editura Albatros, Bucureºti, 1984. 18. Hristea, Valentina, Abateri de la normele ortografice în unele publicaþii literare, L.R., VII (1959), nr. 1, p. 81-93. 256
19. Iordan, Iorgu, Robu, Vladimir, Limba românã contemporanã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1978. 20. *** Îndreptar ortografic, ortoepic ºi de punctuaþie, ediþia aV-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1995. 21. Lãzãrescu, Rodica, Limba românã pentru examene de capacitate, bacalaureat, concursurile de admitere în licee ºi facultãþi, Editura Niculescu, Bucureºti, 1998. 22. Marcu, Florin, Maneca, Constant, Dicþionar de neologisme, Ediþia a III-a, Editura Academiei, Bucureºti, 1978. 23. Metea, Alexandru, coordonator (ºi un colectiv), Compendiu de limba românã. Foneticã. Vocabular. Gramaticã, sinteze ºi exerciþii, Editura Helicon, Timiºoara, 1995. 24. Mihãilescu, Dumitru, Pledoarie pentru comunicarea oralã, (în) Educaþia în schimbare, Arad, 1996, p. 247 - 255. 25. Mihuþ, Lizica, Gramatica limbii române. Sinteze. Exerciþii, Editura Multimedia, 1996. 26. Mihuþ, Lizica, Neologismele - o problemã actualã a limbii române, (în) G.I. Tohãneanu 70, Editura Amphora, Timiºoara, 1995, p. 336-342. 27. Nica, Melente, Cureteanu, Silvius, Predarea ortografiei în gimnaziu, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1980. 28. Nica, Melente, Cureteanu, Silvius, Dumitru, Mihãilescu, Limba ºi literatura românã, Editura Servo-Sat, Arad, 1996. 29. Niþulescu, Cristian, Lexicon al greºelilor de limba românã, Foneticã. Lexic. Ortografie. Gramaticã. Punctuaþie. Stilisticã. Editura Junior, Bucureºti, 1998. 30. Piciu, Veronica, Arghirescu, Aurelia, Limba românã. Elemente de vocabular, Editura Corint, Bucureºti, 1997. 31. Popa, Ion, Popa, Marinela, Limba românã. Noþiuni de foneticã ºi vocabular. Exerciþii ortoepice, ortografice ºi lexicale, Editura Niculescu, Bucureºti, 1997. 32. Rotaru, Ion, Popa-Mariana Lorentz - Dicþionar de omonime, omofone, omografe, Editura Ulpia Traiana, Bucureºti, 1996. 33. Roz, Felicia, Limba românã pentru gimnaziu, examenul de capacitate ºi concursul de admitere în liceu. Între joc ºi gramaticã, Editura Niculescu, Bucureºti, 1997. 34. Rudicã, Elena, Trandafir Maria, Limba românã. Culegere de exerciþii ºi teste pentru examenele de admitere în facultãþi, colegii, licee, Ediþia a II-a, revãzutã ºi adãugitã, Editura Polirom, Iaºi, 1997. 35. Seche Luiza, Seche Mircea, Dicþionar de sinonime al limbii române, (DSR), Editura Academiei, Bucureºti, 1982. 257
36. ªuteu, Flora, Dificultãþile ortografiei limbii române, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986. 37. ªuteu, Flora, ªoºa Elisabeta, Ortografia limbii române. Dicþionar ºi reguli, Editura Floarea Darurilor ºi Editura Saeculum I.O., Bucureºti, 1995. 38. Tohãneanu, G.I., Dicþionar de imagini pierdute, Editura Amarcord, Timiºoara, 1995. 39. Toma, Ioan, Ivãnuº, Dumitru, Panorama subiectelor de limba românã 1986-1995, Editura Vlad & Vlad, Craiova, 1996. 40. Uritescu, N.Dorin, Cuvinte cu dificultate de scriere în limba românã, vol.I-II, Editura Geneze, Bucureºti, 1992. 41. Uritescu, N.Dorin, Noutãþi în ortografie. Corectitudine ºi greºealã, Editura Procion, Bucureºti, 1995. 42. Uritescu, N.Dorin, Uþã-Uritescu, Rodica, Aspecte ortografice controversate, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986. 43. Vasiliu, Emanuel, Aspecte ale raportului ortografie-ortoepie în româna actualã (Reguli ortografice care nu existã), (în) L.L., nr.2, 1978, p.202-206. 44. Voican, Ion, Voican, Elena, Limba românã. Exerciþii pentru admitere în licee ºi facultate, Editura Corint, 1998.
258
CUPRINS
ARGUMENT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 LIMBA ROMÂNÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A. FONETICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5 Sunet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5 Literã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5 Alfabet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5 Vocale. Consoane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6 Silabã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 Diftong . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 Triftong . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7 Hiat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8 Despãrþirea în silabe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8 Accentul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .12 B. VOCABULARUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16 Structura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .16 Unitãþi lexicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19 Cuvânt de bazã, cuvânt derivat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20 Familia de cuvinte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20 Sensurile cuvintelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20 Principalele categorii semantice: Sinonime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .22 Antonime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24 Omonime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25 Paronime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27 Pleonasmul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28 Îmbogãþirea vocabularului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29 Etimologia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .35 Toponimia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36 Onomastica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36
259
C. GRAMATICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41 1. MORFOLOGIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42 Locuþiunile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .42 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44 PÃRÞILE DE VORBIRE FLEXIBILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .46 Substantivul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .46 Articolul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .57 Adjectivul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .61 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .63 Pronumele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .66 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .72 Numeralul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .75 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .78 Verbul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .80 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .88 PÃRÞILE DE VORBIRE NEFLEXIBILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . .92 Adverbul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .92 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .96 Prepoziþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .99 Conjuncþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .100 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .103 Interjecþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .104 Exerciþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .105 2. SINTAXA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106 Propoziþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106 Clasificarea propoziþiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106 Coordonarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .108 Subordonarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .109 Substituirea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110 Contragerea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .110 Analiza frazei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .111 PÃRÞI DE PROPOZIÞIE ªI TIPURI DE SUBORDONATE: 1. Subiectul ºi subiectiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .112 2. Predicatul ºi predicativa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .119 3. Atributul ºi atributiva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .125 4. Complementul direct ºi completiva directã . . . . . . . . . . . . . . . .132 5. Complementul indirect ºi completiva indirectã . . . . . . . . . . . .137 6. Complementul de agent ºi completiva de agent . . . . . . . . . . . .143 260
PROPOZIÞIILE CIRCUMSTANÞIALE: 7. Complementul circ. de loc ºi prop. circ. de loc. . . . . . . . . . . . .146 8. Complementul circ. de timp ºi prop. circ. de timp . . . . . . . . . .150 9. Complementul circ. de mod ºi prop. circ. de mod . . . . . . . . . . .155 10. Complementul circ. de cauzã ºi prop. circ. de cauzã . . . . . . .160 11. Complementul circ. de scop ºi prop. circ. de scop . . . . . . . . .164 12. Complementul circ. condiþional ºi prop. circ. condiþionalã . .169 13. Complementul circ. consecutiv ºi prop. circ. consecutivã . . .173 14. Complementul circ. concesiv ºi prop. circ. concesivã . . . . . .177 15. Complementul circ. instrumental ºi prop. circ. instrumentalã 181 16. Complementul circ. sociativ ºi prop. circ. sociativã . . . . . . . .184 17. Complementul circ. de relaþie ºi prop. circ. de relaþie . . . . . .186 18. Complementul circ. opoziþional ºi prop. circ. opoziþionalã . .188 19. Complementul circ. cumulativ ºi prop. circ. cumulativã . . . .191 20. Complementul circ. de excepþie ºi prop. circ. de excepþie . . .194 21. Elementul predicativ suplimentar ºi prop. pred. suplimentarã197 TABEL RECAPITULATIV (PROP. SUBORDONATE) . . . . . . . . . . .201 SEMNE DE PUNCTUAÞIE ªI DE ORTOGRAFIE . . . . . . . . . . . . . . .213 TESTE ªI GRILE PROPUSE SPRE REZOLVARE . . . . . . . . . . . . . .216 REZOLVAREA TESTELOR ªI GRILELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . .246 BIBLIOGRAFIA LUCRÃRII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .256 CUPRINS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .259
261
CARTEA se adreseazã TUTUROR ELEVILOR care se pregãtesc pentru examenele de CAPACITATE ºi ADMITERE în: * facultãþile în care se susþine ºi o probã de limba românã * în colegiile de educatoare ºi învãþãtori CARTEA este utilã ºi educatoarelor, învãþãtorilor ºi profesorilor care se pregãtesc pentru examenele de grade didactice.
262
