Prof.
dr.
KARL
LEONHARD
Directorul clinicii de psihiatrie l?i neurologie a Universitatii Humboldt din Berlin
.~ .. ,
...•. ,......•....••
PERSONALIT A TI
ACCENTUATE IN VIATA ~I IN
LITERATURA .•....
~.
,"~,.••.. '.." ,'
Traducere de Dr. VIRGIL SORIN ;;i MARIANA ZOLTAN
Prefata de Acad. ARTHUR
KREINDLER
Prof. Dr. med. KARL LEONHARD AKZENTUIERTE
PERSONLICHKEITEN
VEB Verlag Yolk und Gesundheit Berlin 1968
EDITURA
ENCICLOPEDICA Bucurel?ti,
'"
_u
ill ;',
1972
ROMANA
Prefata I
\ I
I
j Am citit cu 0 atenlie suslinuta !ji cu 0 reala Placere cartea de fala. Socotesc ca lucrarea prof. Leonhard este deosebit de jnteresanta prin aceea ca aduce in dificila problema a personalitalii umane punctul de vedere original al unui psihiatru care a acumulat 0 mare experienla ca medic !ji director al C linicii de psihiatrie $i neurologie a Universitalii Humboldt din Berlin. Omul ca individ se deosebe$te de toli ceilalli, 0 personalitate nu este la fel cu cealalta. Unii indivizi au insa caracteristici care ies din comun. Ei reprezinta ceea ce prof. Leonhard nume$te "personalitali accentuate". Prima parte a cartii cuprinde 0 clasificare a "trasaturilor accentuate" ale personalitatii omene!}ti. Autorul descrie pe rind acele trasaturi caracteristice ale individului care, Gind sint mai pronunlate, il situeaza pe individ deasupra mediei obi!jnuite. Desigur, aceasta clasificare nu are nici in intenlia autorului caracterul unei scheme rigide, absol~de, menita sa epuizeze marea varietate a personalitatilor umane.
tn aceastaprima parte a lucrarii sale autorul utilizeaza pentru studiul personalitalii un material propriu. E 1 nu prezinta dedt cazuri examinate de el $i de colaboratorii sai, Plecind de la criteriul ca, pentru ca acest studiu sa fie concludent, trebuie considerat omul a$a cum se comportain viala de toate zilele, in mod concreto
Coperta: GH. MOTORA
Selectia textelor, note ~i glosar: dr. V. SORIN
5
.
------'-_
...Irr..I:.
1
ntr-adevar, pe masura ce parcurgem paginile carfii, inaintea noastra se perinda 0 lume pestrita, tot felul de oameni cu particularitatile !ji bizareriile lor, cu trairile !ji destinele lor, oameni pe care-i intilnim zilnic, cu care convietuim, care fac in bun a masura parte din lumea ce ne inconjoara. Unii - exemPlare umane cu totul normale, dar cu anumite particularitafi de comportament care ies din comun; altii, cu tulburari de comportament afit de insemnate incit cer interventia unui psihiatru. Cu un simt fin de analiza clinica, profesorul Leonhard ne infati!jeaza, prin exemPle concrete, zeci !ji zeci de astfel de personalitati, creionindu-le in mod plastic, uneori numai in putine rinduri, etichetindu-le pe fiecare !ji a!jezindu-le in raftul colectionarului de tiPuri !ji specimene umane. Cartea ne infati~eaza 0 gama larga de asemenea tiPuri, care merge de la omul obi!jnuit, ce nu se distinge prin ceva foarte caracteristic, la eel cu "accentuari" mai mult sau mai putin importante - insa perfect compatibile cu o.rodnica viata sociala - ~i se termina cu psihopatul caracterizat pin incapacitatea lui de a se incadra in societatea in care traie!jte. Trecerea de la normal la patologic se face pe nesimtite, nu exista aici 0 limita neta. Intrucit exemplele patologice sint mai pregnante, profesorul Leonhard Ie folose!jte ca puncte de reper, in special in partea I. Adeseori, vorbind despre personalitafi absolut normale, hiPerperseverente sau demonstrative etc., autorul recurge, pentru 0 mai mare reliefare, la termenuZ echivalent psihiatric folosit in cazurile de excePtionala accentuare a trasaturii respective: "paranoid", respectiv "isteric" etc. Aceasta, se inte lege, nu arunca o' lumina negativa asupra individualitatilor descrise. Am tinut totu!ji sa atragem aten{ia cititorului pentru ca acesta, in cunofjitinta de cauza, sa poata evita interpretari gre!jite ale acestor (ermeni. Un intetes exceptional prezinta partea a II-a a cartii, care se ocupa cu Personalitiitile accentuate In literatura. In loc sa utilizeze pentru monografia sa numai date ale psihiatrilor !ji psiho logilor, prof. Leonhard a recurs la un material mu,lt mai graitor !ji mai interesant: la documente omene~ti a!ja cum apar ele in bogatul tezaur al literaturii universale. Marii scriitori !ji marii poeti sint !ji mari psihologi, iar operele lor constituie un
6
imens material carepoate fi consultat cu folos pentru a defini !ji studia j>ersonalitatea umana, cu variatele ei aspecte !ji manifestari. Exemplificarile sint luate din aproape 40 de autori, mergind de la Cervantes Pina la Kafka !ji de la Racine pin a la Strindberg. Lectura acestei parti este captivanta !ji instructiva. Ea consti[ttie 0 contributie originala a unui psihiatru la interpretarea literaturii. Cu mult discernamint !ji cu un remarcabil simt de analiza. proJesorul Leonhard alege din galeria de tiPuri a literaturii mondiale o mare varietate de personalitati "accentuate", toate deosebit de interesante, de la I ago al lwi Shakespeare Pina la printul Mi!jkin allui Dostoievski !ji la Madame Bovary a lui Flaubert. Shakespeare, de pilda, este un neobi!jnttit C1tnOscator al oamenilor !ji al tuturor celor omene!jti. In opera lui gasimtot felul de personalitati mai mult sau mai putin accentuate, a!ja cum se comporta ele in multiPlele imprejurari ale vietii !ji in cele mai diferite aspecte ale interrelatiior omene!jti.ln acela!ji timp Shakespeare este 0 incomparabila calauza in lume fji in viata. Desigur, pe autorul lucrarii prejatate, ca ne'uro-psihiatru, nu-l intereseaza atit latura estetica Sa1t cea etica a operelor literare folosite, ci in primuZ rind tipuZ de personalitate pe care-l £lustreaza cttfare sau cutare personaj literar. Noi, cititorii, !ji chiar eu insumi - un specialistnu ne putem abfine de a folosi prilejul pe care ni-l ofera K. Leonhard pentru a ne bucura de intreaga bogatie !ji muZtilateralitate a operei titamflui de la Stratford-on-A von. Anatole France a spus cindva despre Hamlet ca e5te omul in toata comPlexitatea lui. Hamlet este un nesecat izvor de ginduri care traduc semnijicatiile unei profunde umanitati. D.esigur, Hamlet ne apare ca 0 personalitate "accentuatif', dar el este in acela!ji limp purtatorul unui mesaj de exceNionala valoare etica. In felul acesta, zugravindu-ne cu 0 incomparabila maiestrie anumite personalita{i "accentuate", cu trasaturi de multe ori bizare, uneori chiar anormale sau caricaturale, Shakespeare ne sugereaza totodata valori filozofice # etice etern valabile. Uneori insa, cuvintttl ia la Shakespeare aspectul unei goliciuni infioratoare, care ne uimefjte, ba chiar ne inspaim£nta. Ce-i drept, numai in scurte momente-'c!atorite poate, unui trecator
7
mele cerebrale mt se ocupa, ~i nici nu este menirea lui sa se ocupe de fenomenul psihic, iar psiho logul :;i psihiatrul nu simt dedt in mica masura nevoia de a se preocupa in cercetarile lor de ceea ce se intimPla in creier in cursul unui proces mintal. Neurofiziologul nu are nevoie de notiunea de "mintal" pentru a exPlica cum funclioneaza sistemul nervos.
sentiment de neputinja -geniul artistic al lui Shakespeare !asa naturii $i cuv£ntului gola:; intiietatea; foarte curind insa, Shakespeare i~i reia -- invidios parca pe natura - supremajia, :;i prin in torsatura pe care a da acjiunii sau printr-un enunl cu valoare de aforism i:;i impune propria-i parere. In asemenea enunfuri gasim un sens profund, 0 inlelepciune care este rezultatul reflectarii expericreier lucid enjei OmC1M$ti- individuale $i sociale - intr-un ~i inteligent. lor injelepte Intre comportarea personajelor $i enunjurile exista de multe ori un contrast izbitor, dar totodata elocvent. Doua laturi - doua aspecte ale omenescului. Comportarea nu este numa~' rezultatul unei gindiri, al unei cugetari, ci $i al unei interacjiuni cu imprejurarile $i - pentru a ramine in domeniul evaluarii personalitalii - cu emotivitatea ~i afectivitatea individului. Pina la un anumit punct, it putem considera $i peFaust allui Goethe ca a personalitate "accentuata". Unii l-au considerat ca un reprezentant tipic al pesimismului, al nihilismului, expresia "marii nevroze a epocii noastre". Dar Faust este in acela~i timp intruchip area tendinlei continue spre perfecjionare a omenirii, spre mari infaPtuiri utile colectivitajii.: La un moment dat el reprezinta om14,l in avintarea lui spre realizarea celor mai desav£r$ite idealuri. Fard indoiala ca semnificajiile mesajului 14,man al opere lor literare va fi inca multa vreme discutat. In acest caz, cartea profesorului Leonhard aduce creatorilor :;i criticilor un material documen tar valoros.
_~~
Lectura lucrarii lui K. Leonhard este foarte sugestiva :;i stimulatoare pentru parinli, pedagogi, medici, juri:;ti, scriitori, ziari~ti etc. ~i, in general, pentru oricine 0 cite:;te cu atenjie ~i cauta sa desprinda din ea invalaminte. Mie, ca neurolog, lectum mi-a sugerat in primul rind problema relaliei dintre structura morfo-funclionala a creierului :;i fenomenologia psihologica atit de variata expusa de autorul carlii. Ce putem sa spunem noi azi despre substratul material cerebral al vieIii psihice t Astdzi, drumul de la mecanisme Ie cerebrale la experienflil psihicd, la trairea mintala con~tienta trece inca printr-o lara a nimdnui. Pe de 0 parte neurofiziologul care cerceteaza mecanis-
o mare distanta separa inca metodele de abordare a cercetarii creieruhti utilizate de psihologi de acelea folosite de fiziologi. In ambele este posibil sa se construiasca modele teoretice. Dar entitatile ~i caile modelelor psihologice au 0 mica implicalie morfologica ~i jiziologica; iar pe de alta parte, cercetarile fiziologului nu au, din cauza evidentei complexitaji a problemei, dedt 0 corespondenla foarte vaga cu comportamentul con~tient uman. Mai este:;i 0 alta latura care deosebe:;teneurofiziologia de psihologie. Neurofiziologul studiaza, e adevarat, procesele nervoase care stau la baza viefii con~tiente :;i sint necesare acestei vieji, dar in acest studiu el ignoreaza cu totul conceptul de individualitate. Acest divorl existent actualmente intre metodele care abordeaza studiul creierului amtd ca sintem abia la primele inceputuri ale jormidabilei pro bleme care consta in a inlelege creierul nostru. Vasta panorama de individualitaji variate pe care ne-o prezinta in cartea,sa profesorul Leonhard pune cu acuitate problema relajiei dintre individualitatea psihologica ~i substratul ei cerebral. Totufji, progresele din ultimele decenii au facut ca prapastia dintre mintal $i material sa nu mai fie un htcru chiar a:;a "de la sine inleles" cum 0 admiteau metajizicienii. Psihologia ~i fiziologia sint azi fjtiinje experimentale :;i aduc mereu noi Japte care contribuie la diminuarea acestei prapastii. Un pas curajos in aceasta direcjie I-a facut inca Descartes. El a eliberat sistemul nervos in primul rind de ceea ce imPiedica eel mai mult studiul lui: "sufletul". Plasind "sujletul" in glanda Pineala ~i izoUndu-1 acolo, sistemul nervos a devenit pentru el 2tn "automat" suseeptibil de a fi studiat din punct de vedere al mecanismelor lui Jiziologice. Ca orice mecanism, oricit de comPlex ar fi, sistemul nervos poate ji deci studiat prin analiza fiecarei componente, prin disamblarea $i asamblarea parfilor constituente, a:;a cum a facem pentru mecanismul unui ceasornic.
8
9
~ __
1
Aristotel insa considera caorganismul fiinjelor vii funcfioneaza ca un tot ~i in consencinfa concePfia aristotelica nu incuraja analiza sistemelor vii in termeni de mecanisme interne izolate. Astazi exista 0 tendinPi de imbinare a studiilor analitice de tip Descartes fji a concepjiei aristotelice. Conceptul analitico-sintetic actual asupra mecanisme lor cerebrale, imbinare a analizei sistemice ale lui Aristotel fji a analizei componentelor a lui Descartes, reprezi1~tasinteza care ne va permite in viitor un progres in studiul mecanismelor cerebrale ale viejii psihice. Pavlov a fost printre primii neurofiziologi care au cautat sa exPlice unele caracteristici ale comportamentului animalului !j.i ale omului prin anumite particularitafi ale sistemuhti nervos central. Dupa cum se !jtie, el distingea patru tiPuri esenfiale de sistem nervos: tiPul slab, la care pe primul Plan se situeaza energia scazuta a ambelor procese nervoase fundamentale, excitajia §i inhibifia,' tipul puternic neechilibrat, cu 0 energie mare a procesului excitator !ji 0 energie comparativ mai slaba a procesului inhibitor, tiPul puternic echilibrat inert, cu 0 valoare ridicata a energiei ambelor procese nervoase Ji 0 mo bilitate redusa a lor, in sensu 1 trecerii dificile de la excitajie la inhibifie fji invers ; Ji, in sfir!jit, tiPul puternic echilibrat mobil, la care, spre deosebire de tiPul anterior, mobilitatea proceselor nervoase este mare. Dar Pavlov 0 bserva ca intre comportarea generala a animalului fji caracterul tiPului sau de sistem nervos, determinat experimental, exista nlltmai lItneori 0 concordanfa, deoarece comportarea exterioara se elaboreazii in funcfie de condijiile de viafa, care fiind variabile, pot determina tablouri diferite pentru animale cu acela!ji tip de sistem nervos, cu aceleafji caracteristici ale proceselor nervoase fundamentale. Cu aUt mai complicata devine problema pentru sistemul nervos central al omului. $i la om se pot admite in princiPiu aceleaJi tiPuri de sistem nervos ca fji cele descrise pentru animale. Procesele elementare, fundamentale, ce se petree in sistemul nervos al omului nu se deosebesc in princiPiu de cele ale animalului. Dar in condifiile viefii sociale umane, atunci Gind in comportamentul uman intervine ~i factorul regulator determinant care este limbajul, problema rolului pe care-l joaca tipul funcfional al sistemului nervos, cu complicatele lui mecanisme de inhibifii fji excitafie, de mobilitate Ji
10
de echilibrare a acestor prrocese fundamentale ajunge la 2m gad Joarte inalt de complexitate. Funcfiile nervoase superioare nu sint ni!jte procese constante, rigide, determinate strict de legi formulabile in mod simPlu. Fenomenologia viefii psihice prezinta 0 enorma diversitate; juncfiile variaza continuu, in funcjie de nevoi !ji solicitari !ji se traduc prin performanje care se caracterizeaza printr-o mare plasticitate, printr-o adaptabilitate continua la solicitarile mereu variabile ale viejii. Solicitarea determinii funcfia. Performanja este 0 rezuUanta dintre solicitare !j.ifuncjie. Performanfele sint de fiecare data improvizajii, sint originale, sint unicate. Viaja consta dintr-o aliiturare de astfelde unicate, de unicate configurajionale, din astfel de trasaturi discontinue. Viaja este 0 continua discontinuitate, determinata in buna parte de variafiile in structlltra morfo-funcjionala a sistemului nervos al omului. Personalitajile mai muU sau mai pUfin "accentuate" pe care ni ie prezintii profesorul Leonhard sint!ji ele expresia unei astJel de "discontinuitaji continue", determimorfo-fizio logice ale creienate pe de 0 parte de particularitajile rului lor, de aUa parte de felul in care reacfioneaza acest creier la solicitarile sociale mereu variabile ale viejii. Neurofiziologia comportamentului incepe sa fie din ce in ce mai bine cunoscuta $i socotesc ca poate Ji de folos pentru infelegerea eel pujin a unora !ji poate a celor mai simPle !j.imai elementare devieri ale personalitafii umane. Neurofiziologia a adus date interesante in problema comportamentului apetitiv, aversiv, agresiv !ji sexual. Mecanismul lor neural, studiat prin metoda stimularii anumitor regiuni ale creierului, incepe sa fie mai bine precizat. V oi insista insa mai mult asupra comportamentului social, care are, cred, 0 importanjii mai deosebita in "accentuarea" unei personalitaji. }Vlotivarile comportamentului social la om sint foarte variate ~1:complexe. In muUe cazuri comportamentul social uman este determinat de impulsuri nesociale care pot duce la 0 interacjiune socia!?i, cum sint impulsurile date de nevoile biologice (joame, sete, sexuale etc.); ele pot duce la un comportament cooperativ sau competitiv. Dar de cele mai multe ori comportamentul social este determinat de motiviiri comPlexe cum ar fi dependenja (interacfiunea,
11
-':'" realizeaza valori cult'urale $i spirituale. Comportamentul al omuhti este $i el 0 rezultanta a unei astfel de ·acumulari.
ajutorul, protecfia, conducerea), adaptarea $i acceptarea de catre semeni, dominanta, agresiunea etc. Comportamentul social imbraca de multe ori forma comportamentului de grup. Se poate vorbi de o invatare in grup, de fenomenul de obi$nuire in grup, care poate avea alte caractere decU obi$nuirea unui individ, de 0 motivare de grup, alta decU motivarea individuala, $i a$a mai departe. Trebuie sa remarcam ca avem date neurofiziologice relativ insemnate asupra invatarii, obi$nuirii, motivarii individuale, dar nu cunoa$tem inca nimic despre neurofiziologia comportamentului de grup.
Comportamentulsocialimplicaun numar insemnat de functiuni psihice elementare cum sint perceptia, memoria, obi$nuinta, motivarea, invatarea $i altele. Comportamentul social este 0 runctie integrativa superioara a acestor Junctii elementare $i este evident ca $i la baza lui sta un mecanism cerebral foarte comPlicat pe care nu-l cunoa$tem inca decU destul de sumar. lata cUeva consideratii pe care mi le-a sugerat mie, ca neurolog, lectura cartii proJesorului Leonhard. Sint convins ca $i alti cititori, cu aUe preocupari, var gasi in aceasta carte 0 sursa bogata de sugestii $i de idei. Sociologul va gasi mult material documentar in lectura cazuisticii prezentate $i care ar putea constitu,i baza de plecare a fundamentarii sociologice a genezei personalitatii "accentuate". $i mai ales pedagogul va avea prilejul sa cugete asupra rolului pe care-l poate juca Jactorul educativ in geneza unei "personalitati accentuate" cu 0 valoare sociala pozitiva. Lucrarea are un proJund caracter $tiintiJic $i in acela$i timp constituie - repet - 0 lectura agreabila nu numai pentru specialist, ci $i pentru arice om de cultura. Consultarea ei de catre variate categorii de cititori este Jacilitata de un glosar $i de diJeriti indici ajutatori.
Comportamentul social se stabile$te in functie de mediul social inconjurator $i in functie de relafii interpersonale. Or, aceste relatii se stabilesc intre unul $i mai multe creiere $i este evident ca fara suportul functiilor elementare cerebrale, de motivatie, de me111Orie,de invatare etc. nici 0 relatie interpersonala nu se poate stabili. Creierul O1mtlui este supus, intre altele, influentei pe care 0 exercita asupra lui creierele celorlalti oameni. Creierul omului constituie substratul morfo-functional care sta la baza comportamentului hti social. Datorita limbajului creierul omului poate sa stocheze nu numai informafia imediata, senzoriala, ci $i un numar enorm de informafii cumulate de aUe creiere, nu numai contemporane, ci $i din trecutul indepartat. Limbajul constituie un instrument de prim ordin pentru perfectionarea continua a comportan~entului social al omului.
Acad. ARTHUR KREINDLER
Creierul omului are - am putea spune -- 0 putere radianta. Dupa ce cu ajutorul mecanisme lor lui structurale $i fiziologice inregistreaza ceea ce i-au transmis alte creiere, el prelucreaza acest material # U transmite la rindullui altor creiere. Aceasta prehtcrare $i transmisie constituie baza morfo-funcfionala a comportamentului social. Creierul omului constituie deci substratul material al com.•
JI
portamentului lui social. Creierul omului difera in constructia sa de la individ la individ; exista diferente individuale pe care nu le putem pune insa in evidenta cu tehnicile de cercetare de care dispunem astazi. In cursul existentei sale, creierul omului creeaza, prin colaborare cu muUe aUe creiere, valori pe care le transmite urma$ilor . In acest fel se realizeaza 0 experienta acumulata, ~e
12
social
J I I
lntroducere
Dadt voi fi criticat cama ocup de trasaturile firii omene~ti Hira a trata problema suficient de amplu ~ifara a face uz de bogata literatura psihiatrica ~i psihologica existenta, 'imi voi permite sa dau drept prima explicatie un motiv de ordin exterior: spatiul de care dispun fiind limitat, mi se pare mai potrivit sa expun in amanuntime rezultatele propriilor mele cercetari, dedt sa discut opiniile altor autori, care pot fi gasite 'in numeroase aUe scrieri. Orice psihiatru Ii cunoa~te pe autorii care s-au ocup.t de diagnosticul personalitatii - in frunte cu Kretschmer, Ewald, Kurt Schneider - ~i orice psiholog Ii cunoa~te pe autorii care au adus 0 contributie deosebita 'in specialitata sa. La acest motiv exterior se mai adauga ~i unul launtric. Metodica mea de cercetare a personalitapi nu poate fi prea lesne comparata cu alte procedee. E drept ca 9i eu pornese de la investigarea subiectilor - cum se obi~nuie~te dintotdeauna 'in psihiatrie -, dar chestionarele mele sint asHel orientate 'incit reprezinta ceva deosebit. Lucrul aeesta va ie~i mai pregnant 'in evident a atunci cind voi expune metodica cereetarilor mele. Ca urmare, rezultatele la care am ajuns sint~ ele de un gen aparte, greu de corelat cu lucrarile aHora. Ar trebuisa arat de fiecare data ca, de~i pot avea 0 paTere asemanatoare eu eea a unui autor sau a altuia, viid totu~i intr-un mod diferit legaturile dintre fenomenele studiate. 0 asemenea continua com· parare ar fi obositoare ~i totodata nu prea folositoare.
i
15
Cred, de altfel, cii acest neajuns allucriirii meleeste compensat de faptul di ma voi folosi de Hteratura sub un alt aspect, neuzual, deoarece eu ma straduiesc sa ilustrez ~i sa fundamentez conceptiile mele despre structura personalitatii prin exemple luate din lumea personajelor literaturii beletri5tice mondiale. Va trebui de aceea sa citez foarte multe opere. In legatura cu aceasta, imi va fi poate permis sa formulez ~i eu 0 critica. tn beletristicii se gasesc un numar atit de mare de excelente descrieri de personaIitati, indt ar fi fost necesar ca lucrarile ~tiintifice sa se refere in mai mare masura la ele. Marii scriitori slnt, in majoritatea cazurilor, ~imari psihologi; este prin urmare indicat sa ne ocupam mai mult de personajele lor daca vrem sa intelegem diversele personalitati individuale. tn lucrarea de fata ma voi stradui sa corectez aceasta deficienta, ceea ce imi va oferi toto data ~i posibilitatea de a largi in mod considerabil baza pe care se sprijina conceptine me1e. Aceasta baza consta, In rest!, de cele mai multe ori in observatiile cHnice nemijlocite pe care Ie voi cita. tn mare parte, cazurile pe care vreau sa Ie prezint Ie-am putut extrage din lucrarea Normale und abnorme Personalitiiten, scrisa impreuna cu colaboratorii mei. Citez numai acei subiecti pe care Ii cunosc personal, insa descrierile Ie preiau in general a~a cum au fost intocmite de colaboratorii mei, carora Ie exprim multumirile mele pentru acest ajutor. Acestor cazuri Ii se vor mai adauga ~i altele. Cred ca in explorarea structurii personaIitiitii nici consideratiile teoretice, nici cercetarile experimentale nu ne vor ajuta sa ajungem prea departe daca nu yom studia in mod concret omul insu~i, a~a cum se comporta el in viata, verificind pe aceasta cale atlt teoria dt ~i experienta. lata de ce consider ca misiunea mea este de a da neincetat exemple din viatii, adicii de a descrie personalitati care prin structura specificii a firii lor se distanteazii de anturajul lor. Numai ceea ce se confirmii pe oameni care traiesc ~i actioneaza reprezintii 0 certitudine ·psihologicii. Ne vom ocupa, a~adar, lndeosebi de ceea ce eu numesc "personaIitati accentuate". 1
In partea intii a lucrarii (N.T.).
16
~.
.....•
Partea I FIREA OMENEAScA
Oamenii nu se deosebesc in tre ei numai prin trasaturile aeeentuan te ale firii lor, ci 9i prin intreg felullor de a fi. Chiar dad nu au nici 0 trasaturii care sa-i deosebeasd de media generala, ei nu sin t totu9i la fel unul eu ceHilalt. Este yorba de acele particularitati care transforma 0 fiinta umana intr-o individualitate. Aeeste triisaturi trebuie 9i ele cunoscute daca vrem sa intelegem ce anume lnseamna 0 personalitate accentuata. '1
lndividualitati obijnuite ji per sonalit'dti . accentuate
Ceea ce 1i deosebe~te pe oameni intre ei este, in mare masura, rezultatul dezvoltihii lor diferite in cursul vietii, iar nu felul lor de a fi innascut. Comportamentullor difera in functie de familia in care au crescut, de ~coala la care au invatat, de profesia pe care 0 au ~i de oamenii cu care intra in contact. Doua persoane cu firi innascute asemanatoare pot ajunge in felul acesta cu totul diferite una de cealalta, in timp ce 0 asemanare a destinului exterior poate avea drept rezultat ca persoane foarte diferite ca \
structura psihiea sa inceapa sa semene una cn cealalta. ,:Tipurile'~ I din viata - al comerciantului, al ofiterului, al functionarului, I al savantului, al invatatorului, al ospatarului - se formeaza prin
I faptul
di 0 anumitii. pozitie
in societate
i~i ..pune amprenta pe-)
:.J
comportamentullor in viata. Bineinteles, aceasta modelare este , adesea u~urata de faptul ca inclinatia naturala merge in aceea~i directie ~i ea profesiunea respectiva a fost aleasa fiindea ea permite inc1ina,tiilor individuale sa se realizeze in modul eel mai comJ
I I
I
plet. Diagno'sticul personalitatii nu este in mod serios periclitat de
\ influentele care au intervenit in perioada maturitiitii. Ase", menea influente' fixeaza mai mult forma exterioara a comport \ tamentului ~i nu orienti'irile launtrice. Cind un invatator i~i dii importanta, aceasta se explica prin faptul ca este obi~nuit sa fie pentru copii personajul central, ~i nu prin aceea ca ar fi vanitos ~i ar vrea neaparat sa joace pretutindeni primul rol. EI poate fi
l
19
la fel de modest ca oricare altnl. Cind un ofiter este scrupulos pina la extrem in respectarea regulilor vietii militare, aceasta este altceva dedt atunci dnd un om are de la natura inclinatia ditre 0 mare meticulozitate. Deosebirea nu poate fi trecuta cu vederea. in general, noi nu confundam un anum it comportament dobindit prin _o~i~Illlillta, eu un comportament rezultat dil1tT-o particularitate launtrica. Situatia este, bineinteles, alta iJi cazurile in care influente1e speciale se produc in copilarie, mai precis in, prima copilarie, cad trasaturile caracteristice Ie putem constat a chiar la pre~colari. Este insa greu de spus in ce masura asemenea influente provoaca schimbari fundamentale in firea omului ~i mai ales daca - a~a cum sustin unii - caracterul omului este determinat de influentele suferite in frageda copilarie. Dar aceasta nu afecteaza in mod esential felul meu de a pune problema. in cele ce urmeaza ne yom ocupa de tras~!ll~il~ __ ~.Ctr~. fiIiill~ane a~a cum ne apar ele, deci !!1j.ifer~ de ~~!~L}E: s-au:£ormaf Ce-i drept, convingerea mea Oesteca 9 puna parte din caracterul omului este dat de la natura, ca multe lucruri omul Ie face dintr-un imbold "instinctiy'~ ;dar chiar ~i in aceasta conceptie, forma in care se manifesta inclinatiile lui este modelata abia in timpul vietii. Sint convins, de exemplu, ca este in firea omului sa tinda a fi apreciat in societate ~i ca el are 0 inc1inatie fireasca spre mila, dar cum anume se vor dezvolta aceste trasa turi - aceasta depinde de impresiile din perioada copilariei. in mod evident, continutul(tspiratiei resp~etive este dat din afara. Daca un om ambitios i~r va exercita ambitia intr-o dlrectie/sau intr-alta, aceasta depinde exclusiv de influentele exterioare. Doi oameni la fel de ambitio~i pot fi du~mani de neimpacat fiindca urmaresc teluri opuse. Sentimentul datoriei poate sa se manifeste in cele mai diferite directii, directia aleasa depinzind in intregime de societatea in care traie~te omul. Aspirat}ile ~i inclinatiile innascute nu impiedica a~adar educarea omului, ele constituind, dimpotriva, baza fiha de cate educatiariu ar fi posibila~ Daca intr-un om nu ar exista sentimel1.tul datoriei ca tendinta 1nnascuta, ar fi imposibil sa i se insufle acest sentiment prin educatie. 20
Oamenii - indiferent cum s-a ajuns la aceasta - sint foarte diferiti. Tot a~a cum nu seamana unul cu altul din punct de vedere fizic, ei nu sint la fel nici din punet de vedere psihic. Trasaturile firii omene~ti nu prezinta insa un ~ir nesflr~it de posibilitati, la care sa se mai adauge eventual anumite tranzitii continue, astfel incH sa se poata distinge nesf1r~it de multe trasaturi speciale; realitatea este c~ trasaturile care determina firea omului sint numeroase,-dar nu infInite. Am afirmatinlucrarea mea Biologische Psychologic ca multe aspiratii ~i inc1inatii ale omului actioneaza "tnstinctiv" ; nu este 4--'-
ins1 locul pofrIvit pentru a arata aici cum inteleg a~e3.Llllcru_.Jn insu~irilor de a::es1:-gJ2:se poate vorbi despre stera ~:/2.ir./t-:: !ii:-tn~!iijar[i--(£7X$.f!iJ:(;1f:l1!:i~.~JUnele aspiratii sint egoiste, altele altnliste. Un om poate sa tinda spre d~tig sau sa doreasca sa se impuna; un altul poate sa fie milos ~i sa aiba un puternic simt de raspundere fata de colectivitate. Simtul dreptatii, frica, ura omului asuprit impotriva asupritorului sint ~i ele trasaturi care tin de sfera aspiratii-inclinatii. Da:ca una sau alta dintre aceste trasaturi este deosebit de accentllata - sau, dimpotriva, putin dezvoltata -, aceasta formeaza trasa turile individuale care definesc personalitatea. Dar) existenta -unor asemenea trasaturi nu duce la formarea unor "personalitati accentuate" care piin felul lor de a fi sa se ridice deasupra mediei; dupa cum se poate constata, devierile intr-un sens sau intr-altul se mentin intotdeauna in anumite limite, a~a incH nu ridica individul deasupra a ceea ce este general-uman. Ceea ce este dat in mod instinctiv consti- ,
= cazul
tuie ,'baz(tnaturii mnane, lCtdicaa ceeace ildeosebe~te pegwde animal, trasaturile llma~~fiind atit de adinc ancorate indtilU gau lQ
= oameni mai mult sau m~i (varia!ii)alemodnl~~_A~rea..cE~. "pUti-rr-egoi~tisan altrui~ti, mai mult sau mai putin ambitio~i, milosi, , constiinciosi , , etc. Cu alte cuvinte, pe baza acestor variatii, in sfera aspiratii-inc1inatii putem constat a existenta unor oameni care se deosebesc intre ei, dar nu a un or personalitati accentuate. 1 Autorul reia in lucrarea de fatii multe dintre conceptiile personale pe care le-a dezvoltat in Biologische Psychologie (N.T.).
21
"
omului, nu numai vorbele lui sau ceea ce spune despre sine insu~i, 11ecomuuiea in mod nemijlocit cee
" Modul in care sint. preltlcrate laul1tric trairile prezinta, de asem~~deoseDIi-rindividu'ale-'~ip~~t'emoamca firea omului. Pe de a parte,' estevorbaalciCfedesfa,surarea reaCEiTIOrafective, de rapiditatea cu care ele cresc ~i apo'i descrest':-d~rp~~ru~iihea /(la care ajung; pe de alta parte, este yorba de felul reactiilor voliI
e~c!ta?il~itate~ tive, de care tinvointei nu numai in forta ;~~sulsaUa~a-~u~itului slabiciunea vFteJ';C:C1TIit:-:si \ te~perame~t coteric )sau, invers, lipsa);le excitabilitate,' in sensul a~a-numituluii:t~mperament flegrllatic\bespre acest lucru am vorbit mai pe latg in Biologische Psycho'logie. rnsu~ir.i.l_~;:l,£~1'it~i2...teE~!!gli~: '/Jolitive - cum ar putea fi ea denumita - sint ,;;i ele faY"()J:'.?-bile foiniaiII'1J!JoLvariatii de S9l11pottament, ,cleterminind anumite trasaturi individuale ale omului. Dar riici din aceasta sfera.nu iau, de obicei, fiinta personalitati care sa, sedeosebeasca In mod pronuntat de cei din jur. In general,~~~,~I~l2:;;,;l1u este inclusa in notiunea de personalitate; exista hisasfera sentimentelor asociative in care i~i au originea unele trasaturi ale personalitatE, .cum ar fi interesul pentru nou ~i simtul ordinii.' Daca. aceasts. din urma insu~ire nu 0 concepem in mod eronat drept 0 dorinta anancasta1 deordine, yom constat a ca in aceasta sjeJA.Clos'2/;;iativ-inlelf}c.1.Yi{fJi'pot exista, ce e drept, trasaturi individu~le, dar nu-si, pot avea originea trasaturile personalitatii acsentuate . Daca. vrem sa intelegem natura unui om, trebuie sa tinem seama de toate aceste trasaturi ale diferitelor sfere psihice, dintre Care nu am mentionat aici dedtdteYiJ. .•.Qe fapt ar trebui sa ilustrez ~i aceste variatii ale firii omene~ti prin exemple concrete din viata, a~a cum voi ilustra personalitatile accentuate. Dar lucrul acesta nu mi-ar reu~i. tnsu~irile speciale despre care este yorba aiei nu sint aUt.de reliefatelndt sa poats. £i prinse intr-un m9d univac. Ele nu--pot fi stabilite cu suU9ienta certitudine nie! prin ob~e:r:vati~~ini.Gipril1tr-o conversatie ClJ omul respechv. Aceste insusiri deyin insa evidente daca avem posibilitatea ..sa priyim omul din interior. Scriitorii ne ofel'aa<:l.~seaaceasta posibilitate. Ei ne descriu nu numai comportamentul exterior al -"''', ..
J
~
--,
n_n,
._ .. _
'._,_
.'"
,
""""'""""""'---~"'"
"""_"".u._,._.'.""_'"~""_"'''''~
"_~. '' _"
_
",=,
,drept, cu toaie gindurile ~i sentimentele lui intime, atunci c.aI.a(;,-:. t)rullui ni",§(;,r!
1, 2, 3
1 Vezi Glosarul (N,T.).
Vezi capitolele respective la p. 74, 84, 113 (N,T.).
22
-_
_--------------------------~-------------------~--------------------~--------------------
..
23
-- -------------------..
deauna ea este insotita de 0 susceptibilitate exagerata fat a de jigniri ~i de 0 inclinatie spre ranchiuna. Asemanatoare este situatia atunci dnd constatam la cineva un foarte pronuntat simt al datoriei. ~i aici poate fi vorba de 0 simpla varietate a sferei aspiratii-inc1inatii, dar putem avea de-a face ~icu 0 trasatura anancasta. Diferentierea rezulta aid din faptul ca in eazul obisnuitului simt, al datoriei se observa 0 atitudine , lini~tita, oarecum de la sine inteleasa, lipsita de tensiune, pe dnd in cel de-al doilea caz ne gasim in fata unei continue ihtre., bari anxioase daca omul ~i-a facut sau nu indeajuns datoria. Este interesant - iar din punet de vedere psihologic important - ca oamenii hiperperseverenti au 0 tendinta spre manijestari egoiste de ambitie ~i suseeptibilitate fata de j igniri, pe dnd cei hiperexacti tind spre manijestari altruiste ale simtului datoriei. Pentru a intelege acest lucru nu trebuie pierdut din vedere faptul ca cel mai adesea indoiala ~i ezitarea se ivesc atunci dnd, in legatura cu necesitatea de a lua 0 hotarire, se opun impulsuri egoiste ~i altruiste. Persoana care actioneaza fara a chibzui prea mult merge de obicei pe drumul cel mai u~or, actiunile sale fiind determinate de interesele sale, care-i sint foarte apropiate, in timp ce interesele colectivitatii - care ar trebui sa trezeasca in el simtul datoriei - nu-i sint dedt in mica masura prezente. eu dt omul ~ovaie mai mult in luarea hotaririi, eu atlt aceste interese ale colectivitatii ii devin mai constiente si Ii influenteaza hotarirea. Aeeea~i situatie, dar eu semn invers, oavem atunei dnd constatam ca personalitatile isterice manijesta 0 tendinta spre egoism. Ele chibzuiesc prea putin, se hotarasc prea repede, mentinindu-se asHel in sfera egoista a nazuintelor lor. lar daca oamenii hiperperseverenti sint de asemenea egoi~ti, adica ambitio~i ~i susceptibili, aceasta se datoreaza faptului ca afectele care se afla pe primul plan al nazuintelor pot foarte u~or deveni exeesiv de puternice daca. dureaza un timp excesiv de indelungat. Ele nu lasa in aeest caz sa intervina nici 0 ezitare sau indoiala ~i nu permit impulsurilor altruiste sa se dezvolte. In timp ee la tipul isteric, din cauza unei tendinte spre hotariri pripite, nu existii ezitare, la tipul paranoid afectul exeesiv de puternie nu permite ezitarile. La ambele tipuri ia na~tere 0 tendinta spre egoism,
insa in forme diferite. lstericii iau hotariri de natura egoista in toate imprejurarile importante pentru ei; paranoizii, numai atunei dnd sint in joe afeete puternice. In domeniul anancasticului ~i istericului mai exista 0 posibilitate de interferenta. In Biologische Psychologie (pp.218 ~i 219) a trebuit sa raspund daca ~ovaiala in luarea hotaririlor trebuie inteleasa drept 0 forma benigna a unei tendinte anancastice sau daca reprezinta 0 insu~ire de sine statatoare a sferei afectivvolitive. Paralel cu aceasta a trebuit sa-mi pun ~i intrebarea daca inc1inatia de a actiona oareeum nechibzuit este expresia unei naturi in oarecare masura isterice sau daca ~i ea trebuie considerata ca 0 insu~ire de sine statatoare din sfera afectiv-volitiva. Aceea~i intrebare 0 pot pune in privinta tipului emotiv ~i labil-reactiv. Oamenii care in viata, lor emotiva reactioneaza atit , de vehement incH un lucru neinsemnat Ie provoaca un ~oc afectiv, iar evenimentele import ante ii eufunda intr-o depresiune reactiva, au firi accentuate sau chiar anormale. Asemenea naturi, daca se mentin in limitele mediei, pot avea acela~i caraeter intr-o forma atenuata sau pot prezenta 0 excitabilitate proven ita din sfera afectiv-volitiva. Delimitarea ar putea fi facuta in felul urmator: insu~irile accentuante sint de obicei insotite de labilitatea expresiei, dind na~tere unei sensibilitati exagerate datorita carora persoana respectiva lacrimeaza, u~or, in timp ce emotivitatea in sensul unei simple variante provenite din sfera afectiva nu repre., zinta dedt 0 reactie puternica, dar care nu trebuie sa fie neaparat puternic exteriorizata. Profunzimea reactivitatii emotionale 0 gasim ~i la naturile exaltate, la acestea din urma insa cu 0 tendinta de a ajunge la extreme. La exaltati se ating foarte repede grade care nu se mai mentin in sfera mediei. Atunci dnd viata afectiva este intensa, sentimentele altruiste ale milei, ale bucuriei resimtite fata de reu~ita altora, ale sentimentului datoriei sint - in mod analog cu ceea ce am vazut in cazul hiperperseverentei - mai puternic afectate decit sentimentele egoiste, cum ar fi nazuinta spre putere, nazuinta spre avere, revolta impotriva unei lezari personale. Oamenii emotivi se rem area mai ales prin sentimentul de mila:, cei exaltati se entuziasmeaza mai mult penh:u teluri nobile decit pentru intere-
24
25
"J
J.
sele lor personale. Acela~i lucrn p::>atefi constatat in cazul psihozei anxietate-jericire, ale carei stari extatice au drept continut nu numai fericirea proprie, dar intotdeauna ~ifericirea altor oameni. La celalalt pol, frica pentru propria persoana este, in esenta, de domeniul patologiei. Cind, in asemenea cazuri, apare adesea inc1inatia de a se jertfi pentru alti oameni, interesul propriu pare ~i aici sa cedeze pasul interesului colectivitatii. Dupa cum se pare, sentimentele egoiste, foarte put ernice prin insa~i natura lor, se preteaza in mai midi masura la 0 intensificare decit cele altruiste, mai slabe in sine, astfelincito sensibilitate mai mare Ie afecteaza mai mult pe cele din urma ~i Ie apropie ca intensitate de sentimentele egoiste. ~i sentimente mai putin puternice de alt gen p::>tdobindi a mare intensitate, ajungind sa precumpaneasca asupra aUora. Oamenii exaltati se pot entuziasma in special pentru arta, pentru muzica, pentru natura. Neomogena este trasatura anxietafii. in limitele normale, ea este propde multor oameni; uneori ea poate deveni dominanta, punindu-~i pecetea pe tot comportamentul insului respectiv. in acest caz se constata destu1 de des 0 hiper8xcitabilitate a sistemul'ui nervas vegetativ, ceea ce, repercutindu-se asupra vaselor sanguine, poate duce la angoasa ~i la 0 "stringere de inimi" resimtita corporal. Dupa toate probabilitatile, numai in acest din urma. caz anxietatea poate depa.~i media, produdnd 0 accentuare a personali ta tii. Ca 0 consecinta a multiplelor posibilitati de interferenta, unii speciali~ti sint de parere di atunci dnd este yorba de trasaturile firii omene~ti s-ar cuveni sa. se renunte complet la c1asificari, raminindu-se in limitele unei descrieri generale a ceea ce se constata. intrudt, in ce ma. prive~te, voi proceda altfel, mi se va repro~a probabil ca schematizez ceva ce nu se preteaza 1a scheme. Sint ins3. de parere di putem vorbi despre trasaturi jundamentale ale caracterului omenesc tare exista in mod obiectiv ~i a caror c1asificare ~tiintifica trebuie deci facuta sau eel putin incercata, chiar dad ar fi sa se iveasdi numeroase dificuItati. Nu este yorba de a aplica unei diversitati difuze 0 schema. mai mult sau mai putin va1abila, ci de a pune in evidenta, in ciuda
numeroaselor interferente, trasaturile fundamenta1e existente in mod obiectiv. Trasaturile "accentuante" slnt. mult mai putin numeroase dedt cele ce genereaza variatii. Este yorba tocmai deacele insu~iri care prezinta tendinta de aaluneca spre patologic. in cazul unor intensitati situate in limite1enormalu1ui, omu1 care poseda aceste insu~iri se deosebe~te de cei1alti doar prin faptul ca personalitatea lui dobinde~te 0 nota specia1iL 0 caracteristica esentiala a acestor insu~iri estetendinta lor spre excesiv. Ele trebuie insa presupuse ~i 1a un om care nu iese din cadrul mediei. Cite ceva din trasaturile anancaste, isterice sau paranoide exista in fiecare om, dar atunci dnd exista intr-un grad redus ele nu apar in mod manifest in exterior. Cind insa aceste trasaturiajung la o anum ita intensitate, ele i~i pun amprenta pe personalitatea omului, iar dndse accentueaza ~i mai mult, ajung sa perturbe structura personalitatii. Personalitatile care, in sensu1 celor spuse mai sus, pot fi considerate dreptaccentuate nu sint deci anormale, patologice. Daca am interpreta cazurile acestea in aIt mod, ar trebui sa consideram numai media drept normala ~i oricedeviere de 1a medie ar trebui considerata drept pa to1ogica.in fe1ulacesta, perso nalitat ile care printr-un specific individual se ridica clar deasupra mediei ar trebui excluse din sfera normalului. Ace~tia sint insa tocmai acei oameni pe care Ii denumim "personalitati", cei care poarta propria lor amprenta. Omu1 care nu are nimic din ceea ce, intr-o forma mult mai accentuata, este paranoid, anancast, isteric, hipomaniac sau subdepresiv etc. poate fi, fara indoiala, considerat drept un om mediu ~iabsolut normal, dar in nici un caz nu poate fi 0 personalitate pregnanta. Dadi am vrea sa apreciem evo1utia unui asemenea prototip al omu1ui normal, putem admite ca e putin probabil ca e1sa aiba 0 .evo1utie defavorabila, dar la fel de putin probabil este ca se va distinge intr-o directie pozitiva. Rllionalitatile accentuate manifesta, inschimb, vocatia pentru ceva ie~it din comun, aUt in sens pozitiv din punct de vedere social, cit ~i in sens negativ. Unii se prezinta sub un aspect negativdin cauza unor imprejurari exterioare neprielnice firii lor; in aIte imprejurari ar fi putut sa devina oameni eu realizari deasupra
26
27
mediei. Pentru a ne exprima mai concret, 0 personalitate hiperperseverenH'i poate, in conditii nefavorabile, sa devina un om asocial care gase~te la toate ~i permanent dte ceva de obiectat, dar in conditii favorabile poate manifesta 0 sirguintaneobosita. o persoana hiperexacta poate dezvolta in cazul unor imprejurari nefavorabile 0 nevroza obsesiva, dar in imprejurari favorabile ea poate deveni 0 pilda pentru ceilalti prin dezvoltatul simt al datoriei de care da dovada. 0 personalitate demonstrativa poate solicita insistent 0 pensie nemeritata, in alte conditii insa poate avea re.alizari artistice etc; Cind ne gasim in prezenta unei imagini psihice negative sintem de cele mai multe ori inclinati sa presupunem 0 psihopatie; in cazul unei imagini pozitive ne gindim mai curind la 0 personalitate accentuata. 0 asemenea atitudine este oarecum indreptatWi, deoarece devierileu~oare au un efect mai degraba pozitiv I pe dnd cele puternice au un efect mai degraba negativ. Drept personalitaji anormale ar trebui sa calificam numai pe acei oameni care se deosebesc intr-o masura atlt de mare de medie, indt chiar in lips a unor imprejurari exterioare nefavorabile au dificultati ina se adapta cerintelor vietii. Nu exisH'iinsa o gran ita fixa intre oamenii medii obi~nuiti ~i personalitatile accentuate. Deci nici aid nu trebuie sa dam termenilor 0 interpretare prea ingusta; nu trebuie sa presupunem 0 deviere de la medie in cazul oricareiparticularitati nelnsemnate. Printre cei pe care in mod curent Ii consideram - intr-un sens mai larg - oameni obi~nuiti, oameni care nu ies din comun, exist a insa destul de multi care trebuie considerati personalitati accentuate. Din cercetarile facute in c1inica noastra de catre Sitte la adulti ~i Gutjahr la copii, reiese ca aproximativ jumatate din populatia noastra poate fi considerata ca neie~ind din comun, iar cealalta jumatate ca accentuata. Aceasta proportie nu este insa valabila dedt pentru situatia de la noi. tn ceea ce prive~te populatia unei alte tari, situatia poate fi cu totul alta. Despre germani se spune ca sint ambitiosi, si aceasta nu numai in sens laudativ, dar si in sensul unui carierism suparator. Poate ca acesta este motivul pentru care Sitte a gasit printre ei relativ numero~i hiperperseverenti ~i hiperexacti.
1 Mentionam ca alMuri de termeni curenti in limbajul psihiatric ~i psihologic: hipertimici, paranoici, isterici, introvertiti, autoruljpro" pune 0 serie de termeni noi: hiperperseverenti, hiperexacti etc. (N.T.),
28
29
,
,.
"
J
In cele ce urmeaza voi arata cum vad eu personalitatile accentuate. tntrudt vorbesc mereu ~i despre personalitati an ormale, ar trebui sa arat in mod detaliat in ce masura se deosebesc propriile mele conceptii de cele ale unor autori de seama. tmi permit insa sa mentionez ca, in lucrarea sa Kombiniert abnorme Wesenszuge in neurotischen Reaktionen, doamna Bergmann din c1inica mea a aratat in introducere in ce masura se deosebesc parerile noastre de schema lui K. Schneider ~i in ce masura sint ele compatibile cu aceasta schema. tn lucrarea mea Kinderneuam mai expus 0 data parerile rosen und Kinderpersonlicheitein mele. 1n ce prive~te prezenta expunere, m-a~ pierde in prea multe amanunte daca a~ intra in controversa cu alti autori. Cred ca se cunosc suficient de bine delimitarile lui K. Schneider, Kraepelin ~i ale altor autori care s-au ocupat de psihopatie, a~a inclt se va recunoa~te fad greutate acordul meu cu multe din cele ce au fost afirmate, cu aUt mai mult cu dt recent Petrilowitsch s-a ocupat ~i el de personalitatile anormale ~i de conceptiile lui K. Schneider, Kraepelin etc1• De aceea nu voi spune dedt dteva cuvinte despre aceasta. Personalitatile hiperexacte, respectiv anancaste, pe care K. Schneider nu Ie diferentiaza decelelalte tipuri, alcatuiesc, dupa parerea mea, un grup deosebit de important, atit prin frecventa cazurilor dt ~i prin masura in care pot devia de la medie. Acela~i lucru este valabil ~i pentru personal ita tile demonstrative - respectiv isterice -, categorie care in ultimul timp nu mai este acceptata de catre unii. Trasaturile anancastice sau isterice pot marca foarte profund firea unui om. 1n ceea ce ma prive~te, eu definesc notiunea de paranoid intr-un fel oarecum deosebit de felul in care a fost definita pina in prezent, intrudt consider ca principala trasatura a acestei personalitatieste hiPerperseverenta ajectului. Personalitatile instabile nu vor figura in expunerea mea, deoarece acestea nu pot fi incadrate intr-o structura unitara a caracterului. Cine cite~te caracterizarea care Ii se da poate recunoa~te personalitati isterice, hipomaniace, chiar ~;i epileptice.
propune ca notiunea de instabilitate sa fie folosita numai 'in 'intelesul liPsei de vointa, dar eu nu 0 includ 'in trasaturile accentuante, ci numai 'invariatiile firii, lipsa de vointa ca at are neajung'ind niciodata la 0 asemenea intensitate 'incH sa-~i puna pecetea pe 'intreaga personalitate. Daca, 'in opozitie cu celedemai sUs, nestatornicia reprezinta 'in diagnosticul obi:;;nuit forma cea mai frecventa a psihopatiei, cauza rezida 'in faptul ca 'in aceasta notiune s'int incluse felurite trasiituri de caracter anormale :;;icii numai foarte rareori lipsa de vointa ca atare este socotita 0 trasatura aparte. Printre trasaturile accentuante ale personalitatii nu yom gasi nici notiunea de liPsa de afectivitate. Dacii ea exista 'intr-o masura at'lt de mare incH sa rezulte grave deficiente etice, atunci este yorba de 0 stare heboida, deci, dupa cum indica numele, de 0 boala mintaHi latenta. Lipsa de afectivitate simpIa 0 yom intilni numai la variatiile de caracter. tnce ma prive:;;te,. diferentiez personalitatile hipertimice, distimice :;;iciclotimice dupa Kretschmer, insa inteleg prin ciclotimici numai pe aceia a ciiror dispozitie psihica labila oscileaza intre stari hipertimice :;;idistimice. Sintoni Si11toamenii cu 0 dispozitie uniforma, medie. Din grupa ciclotimicilor ii separ pe exaltati, care au tendinta spre oscilatii de dispozitie extreme de la un polla altul. tn domeniul gindirii :;;ial psihomotricitatii ar trebui de fapt sa mai distingem :;;iaUe forme speciale de temperament, deoarece unii oameni sint excitati sau inhibati mimai in gindire, respectiv se deta:;;eaza de medie prin psihomotricitatea lor, adicii sint vioi sau apatici in special in mimica lor. Doamna von Trostorff din clinica mea a tratat aceasta problema mai pe largo Este yorba insa de particularitati care nu influenteaza in mod esential cursul vietii unui om; cercetatorii Ie constata, dar felul de viata al unui om nu depinde in mod esential de felul in care temperamentul sau se repercuteaza asupra gindirii :;;ia mi:;;dirilor. Cu totul altfel se intimpHi insa in cazul exaltarii - ea poate influent a considerabil cursul vietii unui am. tn aceasta lucrare va trebui sa ma ocup mai pe larg de perintrovertite si extravertite. Dadi Ie acord 0 atentie sonalitatile " , deosebWi, aceasta se datoreaza faptului ca in Hteratura de specialit ate aceste notiuni nu au mai pastrat dedt partial continutul
ce Ie fusese dit pe vremuri de fungo Am incertat sa clarificaceste notiuni atunci cind m-am ocupat de Transformarea copilului in adult (vezi pp. 228~237) ~i imi permit sa repet aid, pe scurt, felul in care vad situatia. Copilul este extravertit; el este sensibil la evenimentelecare actioneazaasupra simturilor sale :;;ireactio~neaza. la ele printr-un anum it comportament. Ginduri proprii nu prea are. tn comparatiecu copilul, adultul esteintrovertit; lucni..; rile, evenimentele din jur n impresioneaza mai putin, nu reactioneaza la fel de nemijlocit la ele, de obicei mediteaza mai iritii asupra lor. In extraversiune predomina - in gindire :;;iactiune - lumea perceputa, pe cind in introversiune este preponderenta lumea imaginata. Extravertitul este mai inclinat sa ia hotar£ri raPide, deoarece el ia in consideratie mai putine posibilitati asupra carora ar trebui sa chibzuiasca dedt 0 face un ins care are tendinta de a taia firul in patru. Laextravertiti mai exista, independent de gindire, 0 inclinatie mai mare spre 0 atitudine activa in lumea exterioara, adicii ei au 0 impulsivitate mai mare trasatura de caracter camuna cu copiii. Introvertitul :;;ovaie ~i din cauza unor factori care tin de gindire, dar :;;ifara ei este mai putin prompt in luarea de hotariri. tn copilarie extraversiunea este la fel de dezvoltata la ambele sexe. Cotitura spre introversiune in timpul pubertatii este de obicei mai accentuata la biiieti dedt la fete. Din aceasta cauza femeia ramine mai puternic afectata dedt barbatul de intimplarile obiective ale vietii, avind, in general, mai mult sinit practic dedt el. La rindul sau, barbatul intelege mai bine dedt femeia unele corelatii intime care nu sint direct vizibile, deoarece el mediteaza mai mult asupra lor. Femeia este in pericol de a j udeca :;;ide a actiona prea pripit, in timp ce - dimpotriva - barbatul risca sa se piarda 'in speculatii teoretice :;;ideci sa nu faca ceea ce ar fi necesar in situatia de moment data. prin prisma acestei deosebiri intre sexe, la femeie trebuie sa judecam altfel 0 extraversiune sau 0 introversiune accentuata dedt la barbat. Ceea ce la femeie constituie media, la barbat inseamna introversiune, ceea ce la barbat ni se prezinta ca medie, la femeie este intra .• versiune.
30
31
Ai7
1n conceptia mea aceste notiuni reprezinta ceva esentialmente diferit de antinomiile realism-idealism sau obiectivitate-subiectivitate. Concluzia ca ne aflam in fata unei extraversiuni se poate dovedi mai putin realista ~i obiectiva dedt aceea ca avem de-a face cu 0 introversiune; aceasta se poate intimpla mai ales in eazurile dnd starea de fapt poate fi apreciata corect abia dupa 0 profunda chibzuinta. Sint de acord cu lung atunci dnd spune (p. 456): "Primul se orienteaza dupa faptele exterioare date, eel din urma i~i formeaza 0 opinie care se intercaleaza intre el ~i faptele obiective". Mai departe insa (p. 469) gasim la lung urmatoarea precizare: "Exista - ~i acum ma refer la intelectul introvertit - ~i un gen cu totul deosebit de gindire, caruia cu greu i s-ar putea contesta aceasta denumire, 9i anume un gen de gindire care nu se orienteaza nid dupa experienta obiediva nemijlocita, nid dupa idei generale ~i obiectiv mediate". A~adar lung i?i exprima aid parerea ca atitudinea introvertita exclude nu numai orientarea concreta dupa obiect, ci ~i un asemenea proces de formare a ideilor care porne?te de la obiect. Daca la inceput se parea ca extravertitul accepta situapa obiectiva a?a cum este, in timp ce introvertitul mai intii 0 prelucreaza, dupa lung acesta din urma sesizeaza de la bun inceput situatia obiectiva cu 0 nota accentuata de subiectivism. Citim (p. 513): "Denumesc factor subiectiv aceIe actiuni sau reactii psihologice care, contopindu-se cu influent a obiectului, formeaza 0 noua stare psihica". El arata apoi ?i mai precis cum se prezinta gindirea in cazul unei atitudini introvertite: "In acest caz, ideea nu-?i va mai putea nega originea, care este 0 imagine arhaica, estompata ~i ascunsa de vreme. Ea va pastra 0 nuanta mitologica, care este luata drept originalitate sau, in cazuri mai grave, drept bizarerie, deoarece caracterul arhaic al ideii nu este vizibil pentru specialistul necunoscator al motivelor mitologice" .Aceasta inseamna in mod concret (p. 468): "In gindirea practica a comerciantului, tehnicianului, cercetatorului naturii, orientarea spre obiect este evidenta din capullocului. In ce prive?te gindirea unui filozof, poate exista un dubiu atunci dnd ea este orient at a inspre idei. In acest caz trebuie cercetat, pe de 0 parte, daca aceste idei nu sint dedt rezultatul unui proces de abstragere din experienta
t
I
privitoare la obiecte, prin urmare nu reprezinta dedt notiuni colective de ordin superior, constituind sinteze ale unor situatii obiective; iar pe de aWl parte, trebuie cercetat daca aceste idei (dnd nu pot fi identificate cu sintezele abstracte ale unor experiente nemijlocite) nu sint fie preluatedin traditii, fie imprumutate din mediul spiritual inconjurator. Daca raspunsul este afirmativ, atunci asemenea idei fac ?i ele parte din categoria datull1i obiectiv ?i deci acest fel de gindire trebuie ?i el denumit extravert it" . Dupa parerea mea, pe un naturalist nu-l putem considera ca extravertit dedt atunci dnd aetivitatea lui consta mai ales din stringerea de fapte; cu dt prelucreaza maimult prin gindire cele observate, cu at it inclina mai mult spre un comportament introvertit. Pe un filozof care ajunge in mod categoric la elaborarea de idei 11consider introvert it chiar daca ~irul ideilor sale a pomit de la fapte obiective. Dadl, in ciuda acestor deosebiri de vederi, folosesc termenii introdu?i de Jung, 0 fac pe de 0 parte fiinddi in psihologia medicaIa s-au incetatenit in sensul pe care li-l atribui eu, iar pe de alta parte pentru ca in aprecierea practica deosebirea nu este atlt de mare ca in teorie. Sint cu atit mai mult de acord cu Jung cu dt exemple1e 1ui sint mai concrete. Aya, de pilda, el scrie (p. 455): "Unii, pe motiv ca e frig afara, se decid imediat s8..~i imbrace pardesiul, altii, pe motiv ca VOl' sa se caleasca, gasesc ca este inutil sa 0 fad; unul n admira pe un tenor pentru ca toata lumea n admira, altulnu-l admira nu pentru ca i-ar displace, ci Hindea este de paxere ca ceeace e admirat de toata 1umea nu trebuie neaparat S2" ?i merite admiratie; unul se supune imprejurarilor date deoarece, dupa cum 9tie din experienta, nu exista alte posibilitati, altul este i11sac011vinsca, indiferent dad!. evenimentele au avut acela9i curs de 0 mie de od, a 0 mie?i una oara se poate intimpla altfel etc." Aceste comportamente cC>l1tradictorii prezentate de Jung Ie-a? vedea ?i eu in acela?i fel, deyi din punct de vedere teoretic ar trebui sa Ie dau 0 alta explicatie. Atunci dnd intr-un anum it caz vrem sa stabilim dad este vorba de un comportament extravertit sau introvertit, exista Pericolul ca - in mod eronat - sa luam in consideratie , si, trasa3 - Pel'sonalitiii;i accentuate
32
1~
~
turi ale temperammtului. Personalitiitile hipomaniace sint influentabile,foarte atente la evenimentele exterioare ~i i~i regleaza actiunile in conformitate cu ele. Le putem deci numi extravertite, dar comportamentul lor nu este determinat de acea particularitate specifica la care ne referim aici. Eysenck, in al carui diagnostic al personalitatii firea extravert ita :;;icea introvert ita joaca un mare rol, a comis dupa paxerea mea gre~eala de a include :;;i temperamentul hipomaniac, caci iata ce scrie el printre altele despre omul extravert it (p. 155): "ii plac glumele, are replica promptii, i:i place variatia, este optimist :;;ii:i place s1 rid:l. Prefera agitatia, are oinclinatie spre agresivitate ~i i~i pierde u:;;or rabdarea. NU-9i prea controleaza sentimentele :;;i uneori nu te prea poti bizui pe el". Aici transpare, fara indoiala, temperamentul hipomaniac, care estefundamental altceva dedt firea extravertita. Un om serios, fara inclinatie spre optimism ~i caruia nu-i place sa rida, ba chiar ~i 0 personalitate subdepresiva poate avea tendinta spre extraversiune tot a~a cum 0 poate avea un hipomaniac, cu deosebirea ca la cel dintii nu apare atit de puternic in exterior. Pe de alta parte, :;;i0 personalitate hipomaniaca poate fiintrovertita, dupa cum vom vedea din exemple. Mai exista ~i 0 alta posibilitate de combinatie a trasaturilor psihice: un am care traie:;;te mai mult in lumea perceptiei gase:;;te de obicei u~or contactul cu ceilalti oameni, pe dnd cel care traie~te mai mult in imaginatie stabile:;;te acest contact mai greu. Contactul cu oamenii despre care este vorba aici nu este intotdeauna corelat in modul acesta cu extraversiunea sau introversiunea. Un om pJate sa fie introvertit ~i din aceasta cauza sa nu pre a simta lipsa de societate, dar atunci dnd se ana intre oameni sa stabileasca repede :;;ibine contactul cu ei. Un altul, 'orientat in intregime spre exterior, poate avea, cu toate acestea, dificultati in a se apropia de oamenii cu care are de-a face. Este vorba in fond de intelegerea nemijlocita dintre om:;;iom, lucru care depinde in mare masura de capacitatea de exteriorizare. Exista, fara indoiala, 0 capacitate nemijlocita de a actiona asupra oamenilor prin diverse Ie modalitati de exteriorizare, precum :;;i de a intelege modalitatile de exteriorizare ale semenilor; la altii poate insa sa se manifeste lipsa acestei capacitati. in primul caz contactul se
34
realizeaza u:;;orchiar dadi este vorba de un introvertit; in cel de-al doilea , chiar daca este vorba de un extravertit, in relatiile cu ceilalti oameni se mentine 0 anumita stingacie, 0 anum ita rigiditate. Capacitatea de contact sau lips a acestei capacitati sint cu toate acestea concepute adesea ca insu:;;iri legate de extraversiune, respectiv introversiune. in special atunci dnd se vorbe;;te despre autism sau despre firea schizoida se intelege atit introversiunea cit:;;i greutatea de a intra in contact cu alti oameni. S-ar putea ca aceasta combinatie sa fie frecvenUi la oamenii care ulterior devin schizofrenici. in cele ce urmeaza nu este necesar sa vorbesc mai in amanuntime despre u:;;urinta de a stabili contacte, deoarece aceasta nu duce la 0 accentuare a personalitatii. Este mai degraba vorba de particularitati ale comportamentului dedt de trasaturi ale firii laun trice. Dupa aceste observatii prelim inare put em aborda diagnosticuI personalitatilor accentuate. Chiar atunci cind parerea mea este similara cu cea a altor autori, descrierea nu e de prisos, deoarece ea va arata cum anume pot fi delimitate concret personalitatile in diagnosticul practic. Dupa cum se :;;tie, Kurt Schneider :;;i-a exprimat despre propria sa schema parerea ca este greu de transpus in practica deoarece diferitele trasaturi se intrepatrund prea mult ; din aceasta cauza el ramine totu:;;i de cele mai multe ori la caracterizarea generala de psihopatie. M-am prommtat in repetate rinduri contra acestei conceptii ~i a:;;vrea sa arat concret in expunerea mea ca personalitatile pe care Ie diferentiez pot fi, in marea majoritate a cazurilor, recunoscute cu certitudine, indiferent dadi au 0 singura trasatura accentuanta sau mai multe. Pentru acest diagnostic al personalitatii este nevoie de 0 metodica adecvata, lucru de care ne vom ocupa in capitolul ce urmeaza.
Din pacate nu exista reguli precise pentru a identifica trasaturile accentuante. Aceasta se datoreaza faptului ca, pentru fiecare subiect in parte, spre a putea interpreta corect taspunsurile trebuie sa stabilim in mod strict individual modul in care el a ihteles intreba,rile ce is-au pus. Joculschematic al intrebarilor ~i raspunsurilor e, a~adar, pierdere de vreme, iar examinarea prin teste este inutilizabila. Cine nu vrea sa renunte la aceste metode Ie poate asocia examinarii propriu-zise pentru a-~i confirma eventual unele constatari, dar numai prin metodele mai sus amintite nu se poate demonstra nimie. Intrebarile referitoare. la firea omului permit prea muIte posibilitati de interpretare; mai mult, la aceea~i intrebare aceIa~i subiect poate raspunde in lnodcontradictoriu, in functie de felul in care a inteles-o. In celece urmeaza voi demonstra acest Iucru in mod amplu. S-ar putea crede ca prin multiplicarea intrebarilor in cursul a numeroase teste ar putea fi eliminate treptat gre~elile. Este insa probabil ca un asemenea rezultat nu va putea fi obtinut, deoarece in afara de cuvinte mai exista ~i mimica, iar aceasta poate da aceluia~i raspuns sensuri total diferite. Am aratat in mod detaliat in alt loc (in lucrarea Der menschliche Ausdruck) cit de mare este rolul pe care observarea mimicii 11are in diagnosticul personalitatii ~i voi ave~ ~i acum cite ceVrlde spus in aceasta privinta.
Mijloacele esentiale pentru aprecierea unei personalitati rconstau in observajie ~i explorare. Daca avem posibilitatea de a observa in mod nemijlocit un individ, comportamentul sau in profesie~i intimpulliber, in familie ~i intre prieteni saucunoscuti, intr-un cere restrins sau intr-o societate mai mare, ne putem [orma 0 parere asupra personalitatii luL E drept, unele aspecte pe care subiectul nu Ie exteriorizeaza nu pot fi nici in acest caz cunoscute, ci abia atunci cind examinatorul are 0 legatura strinsa ~i indelungata cu persoana explorati'i. In general, 0 observatie atit deprecisa nu este posibila nici chiar la pacientii din clinica, did ei se gasesc aici in afara sferei in care se manifesta personalitatea lor: lipse~te mediul profesional ~i familial. Este adevarat ei isi fac prieteni si cunostinte din rindul celorlalti pacienti, dar ca'medic nu traie~ti in c'erc~llor. In plus, u; pa~ient nu'se comporti'iin general in cliniea a~a cum ar dori el, ci a~a cum cere regulamentul clinicii. AHa este situatia la copiii care fizice~te sint sanato~i ~i se pot mi~ca in voie. De indati'i ce s-au acomodat cu cliniea, ei se poarta nmIt mai degajat decit adultii. La inceput ~i ei considera nonl mediu ca ceva aparte, ceva ce impune un comportament deosebit. Totodata Ie este frica de cadrul neobi~nuit. Dar nu trece mult - la unii copii doar cUeva zile, la altii ceva mai mult --'-~i ei se simt in c1iniea la ei acasa. Ceilalti mici pacienti 1mmai sint considerati ca tovara~i de suferinta, cu care au comun laptnl ca au nevoie de asistenta medicala, ci ca alti copii, la fel cacei de acasa, de pe strada sau de la ~coala, copii cu care te jod, te certi ~i te impaci. Intr-o secpe de psihiatrie infantila jocul nu se deosebe~te decit foarte pupn de jocul ~n comun obi~lluit al copiilor. Regulamentul c1inicii, scularea, culcarea, luarea mesei nu sint simtite de micii pacienti ca lucruri pe care Ie prive~ti cu alti ochi ~i care sint caracteristice spitalului, ci ca 0 ordine .care, de~i sub forma putin diferWi, este ceruta ~i acasa. De aceea, prin simpla observatie in clinica, la copii se poate obtine mult mai mult dedt Ia adulti. Este drept ca acest lucru nu-l poate face intotdeauna medicul insu~i, dar el poate fi inform at de psihologii ~i educatoarele care triiiesc in mijlocul copiilor. $i mai mdnica poate fi observatia daca sectia spitaliceasca este Iegata
36
37
Metodica diagnosticului personalitatii
d
in mod nemijloeit cu 0 ~coaHi, pentru ca in acest caz copiii au la dispozitie ~i cercul in care ei se pot afirma prin rezultatele pe care Ie obtin. Comportamentul in profesie, atlt de important pentru adulti ~i care nu se poate manifesta in clinidi, corespun.de in mare masura comportamentului copilului la ~coaliL fn aceste doua situatii se poate vedea cum i~i indepline~te omul sarcinile" cum i~i intelege el indatoririle ~i cum aspira spre realizari in cadrul emulatiei. Dat fiind ca la copii putem aHa aUt de multe prin observatie in clinica ~i la ~coala, trebuie sa acceptam faptul ca cel de-al doilea procedeu, adica explorarea-mult maieficace la adulti -, da putine rezultate la copii daca procedam numai la interogarea acestora ~i nu interogam totodata pe parinti ~i pe educatori. Copiii nu au inca suficienta capacitate de introspeqie pentru a putea da informatii despre ei in~i~i. La fel de importanta la adulti ~i ca la copii este observarea, mimicii, a gesturilor ~i a jonicii. Aceste observatii ne ofera adesea cheia pentru 0 intelegere corecta a subiectului. Cind vrem sa aflam, de pilda, daca persoana cu care starn de yorba simte intr-adevar - a~a cum afirma - tristete, bucurie, entuziasm, speranta, teama, dezamagire etc., nu put em ~ti cu certitudine acest lucru numai din cuvintele sale, deoarece ea i~i poate potrivi vorbele dupa cum dore~te. Din mimica putem insa vedea in mod nemijlocit daca ceea ce spune corespunde intr-adevar cu ceea ce se petrece in interiorullui. Daca aceasta nu e cazul, avem in fata noastra un om care, din punet de vedere al mimicii, nu participa la explorare ~i ~tim ca in acel moment el este indiferent, chiar daca pretinde ca e trist, plin de speranta etc. Cind subiectul vorbe~te despre un sentiment din trecut, acest lucru trebuie de asemenea sa-~i gaseasca 0 expresie in mimica, caei, atund dnd ni Ie reamintim, sentimentele se trezesc intr-o anumita. masura din nou la viata. ~i in acest fel verificam, chiar fara sa vrem, autenticitatea cuvintelor auzite. Iar daca nu ne indoim de veracitatea celor spuse, putem constata chiar numai din mimica dt de profund este resimtit ceea ce se exprima prin cuvinte· - de pilda daca cel care vorbe~te despre durerea resimtiU la pierderea unei rude apropiate este sau a fost intr-adevar profund
:afectat. Aceasta distinctie este adesea de mare important a in starile patologice. Am putea fi uneori inclinati sa presupunem depresiune reactiva la un ins care in urma unui eveniment dureros se jeluie~te multo Daca insa, in acela~i timp, yom constata din mimica lui di tristetea nu este chiar atlt de profunda, va trebui sa cautam alte cauze pentru tinguielile lui. Sau, cind un .alt pacient vrea sa-~i ascunda mihnirea ~i afirma ca de mult nu mai sufera, s-ar putea ca din mimica lui sa putem deduce ca, dimpotriva, mai este inca profund afectat. Intona{ia are de asemenea 0 mare importanta, intrucit se ;poate deduce din aceasta altceva, mai veridic dedt ceea ce reiese din cuvintele rostite. Este yorba mai ales de modulatia care insote~te exprimarea verbala. Ocazional poate sa apara chiar un sunet de sine statator - un oftat, de exemplu - care tradeaza ceea
38
39
>()
foarte nesigura. Trebuie sa subliniem insa ca - dimpotriva este poate metoda cea mai sigura pentru aprecierea unei persoane, deoarece aici 0 staresuHeteasca duce nemijlocit la expresia exterioara ?i este la fel de nemijlocit inteleasa de celalalt interlocutor. Daca, de exemplu, intr-o situatie anumita subiectul manifesta teama, aceasta se poate constata cu cea mai mare certitudine din mimica sa. EI poate incerca sa-?i invinga expresia de frica, nu 0 poate insa elimina cu totul din mimica sa ?i, in orice caz, acest lucru Ii reu?e?te in mult mai mica masura dedt negarea fricii prin cuvinte sau chiar prin fapte. Dadl motivul exterior al fricii este neinsemnat, se poate conchide ca frica reprezinta 0 trasatura de caracter. Este adevarat ca nu se poate stabili cu exactitate?i nici nu se poate demonstra matematic ca in cazul mimicii corespunzatoare omul resimte launtric bucurie, mihnire, dubiu etc. ?i in general sentimentul care este sesizat in mod nemij-locit, dar situatia reala e totu?i descifrata cu mai multa certitudine dedt prin cea mai buna argumentare. Din experienta cotidiana se ?tie cu certitudine ca un om este a?a cum se manifesta. In variatia mimicii sale, pentru ca niciodata un om cu 0 mimica trista nu se ginde?te in acel moment la 0 poveste vese1a ?i niciodata un om cu 0 mina iritata nu poate avea concomitent 0 stare de spirit pa?nica. Cum In aceste cazuri facem constatari nemijlocite, se intimpla adesea sa 9tim mai mult despre personalitatea unui om cu care am stat de yorba numai doua minute dedt put em aHa din explorari precise prin teste 9i chestionare. Tot mimica ne ajuta sa adaptam eonvorbirea la nivehtl cul-, tural 9i la gradul de mobilitate intelectualCi a subiectului. Aid nu este yorba numai de aptitudinile intelectuale, ci ?i de felul in care inteligenta a fost exersata prin Invatamintul 9colar 9i mai tlrziu in viata de toate zile1e. $i acest lucru poate fi descifrat din mimica. tnvatamintul nu ofera omului numai material de gindire 9i un antrenament al inte1eetului, ci il 9i deprinde totodata sa aiba 0 activitate spirituala, ceea ce are drept rezultat ca el intimpina cu intrebari 9i reflectii tot ce i se intimpla, in timp ce omul care nu are aceasta deprindere accepta to'tul in mod mai pasiv. A?adar, nivelul instructiei 9colare este in foarte mare masura. raspunza tor de vioiciunea la untrica eu care este dotat un om pentru
viata. Dar chiar?i dupa cele mai bune studii, vioiciunea inteleetuala desere?te din ce in ee mai mult daca nu persista impulsurile -care au stimulat-o ; in aeest caz activitatea reflexiva scade treptat. Se poate chiar afirma ca intr-o unitate de timp un om deprins eu gindirea are mai muIte ginduri dedt cel nedeprins, indiferent care dintre ei este mai inteligent. Dat fiind ca dupa mimiea unui Dm se poate constata dadi are 0 gindire vioaie sau lenU, ne putem da seama in mod nemijlocit daca avem de-a face cu un inteleetual sau un muncitor man ual, chiar daca ei ar fi identic imbracati 9i ar ?edea lini?titi, astfel incH sa nu se poata observa felul in care 'Semi9ca. Gre9im insa in mod aproape sigur atunci dnd intelectualul, in ciuda profesiei sale, nu se lasa dedt prea putin stimulat 'Sau dnd, in afara profesiei sale, muncitorul are 9i numeroase alte interese. A9 vrea de altfel sa precizez ca notiunile de intelectual ~i de muncitor manual nu trebuie absolutizate; ele trebuie intelese sub 0 forma generala: primul are profesional 9i extraprofesioHalo activitate mai mult intelectuala, iar cel de-al doilea una mai mult fiziciL' Dadi din mimica se poate deduce 0 mai mica mobilitate Intelectuala, aceasta se datore~te faptului ca expresia fetei sale este mai putin animata. Su,biectul respectiv are, intr-o unitate de timp, mai putina mi9care mimica. Cind pe fata unui muncitor manual se observa 0 expresie oarecare, ea nu este ~tearsa, ci poate avea aceea9i profunzime ca la intelectual, diferenta constind Intr-o modulare mai redusa. tn ceea ce prive9te profunzimea, formele de exprimare ale intelectualului sint mai putin pronuntate, deoarece la el intervin in permanenta imagini care pot prejudicia caracterul unitar al trairii ?i, implicit, al expresiei. Mimica intelectualului apare astfel ca fiind u90r retinuta. La un muncitor manual ° expresie poatefi foarte repede inlocuita de una contrara, in timp ce la intelectual tranzitiile sint mai treptate. Acesta din urma se lasa mai putin impresionat de evenimente, deoarece contribuie la ele prin imaginatia sa. A?adar, este .in general suficient sa prive?ti fata unui om pentru a-ti forma 0 parere despre mobilitatea sa intelectuala. Lucrul acesta este de 0 importanta capitala in conyorbirile duse pentru analiza personalitatii. La fiecare intrebare pusa 9i la fie-
40
41
care raspuns prim it trebuie intr-adevar sa avem in vedere tinuta intelectuala a persoanei cu care starn de vorba. Acest lucru este necesar in special atunci dnd exarninam problema extraversiunii sau a introversiunii, deoarece cu dt omul este mai mult stimulat prin instructie sau educatie sa gindeasca in mod de sine statator, cu atit mai mari siut exigentele pe care Ie put em avea. fata de el. De aceea la opersoana cu un nivel cultural mai ridicat numai 0 inclinatie foarte accentuata spre formarea de idei proprii denota introversiunea. Pe de alta parte, la un individ fara pregatire intelectuala extraversiunea se manifesta deosebit de puternic. Mimica nu are totu~i dedt un 1'01 auxiliar in cercetarea maii amanuntita a trasaturilor personalitatii. Constatarile concrete sint verificare prin mimica, dar rezuWi in detaliu dintr-o explorare care are drept scop sa cerceteze modul de reactie a1 subiectului si , sa deduca de aici trasaturile firii luL lmi voi ingadui sa lamuresc cele enuntate. La inceput putem ruga subiectul sa ne comunice propriu! sau punct de vedere, cerindu-i 5a ne descrie in mod general firea sa ~i sa precizeze cum prive~te el viata ~i cum rezolva problemele .. Obtinem astfel indicatii importante,\ ca de exemplu ca ia lucrurile prea in serios, ca are 0 sensibilitate ~i iritabilitate marite sau, invers, ca ia viata prea u~or ~i - poate - ca manifesta 0> inc1inatie spre sociabilitate ~i veselie. Chiar daca, judednd dupa l11imica~i dupa modulatiile vocii, avem impresia ca aceste aprecieri sint facute cu oarecare nesiguranta, putem totu~i porni de la e1e, cercetind cum anume trebuie intelese. Daca ni se pare ea se manifesta in mod mai proeminent 0 anumita trasaturi'L de caracter, yom insista, incerdnd s-o scoatem in evident a. Aceasta trasatura, pentru a fi considerata certa, trebuie sa fie sustinuta in mod concret, adica nu prin afirmatii generale san prin raspunsuri afirmative la intrebarile puse, d prin raportarv. nemijlocite la atitudini efective din viata. Unele persoane raspund eu u~urinta in mod afirmativ la intrebarile puse, dar, daca remarcam ca raspunsul nu a fost motivat in mod obiectiv, ele nn pot prezenta fapte care sa ilustreze aceasta insu~ire pe care ~i-o atribuie. 0 persoana se poate aprecia ca fiind silitoare, serioasa~
zeloasa, vioaie etc., dar indicatiile sale sint inutilizabile dadi ea nu poate descrie cum s-au manifestat pina atunci in viata sirguinta sa, zelul sau etc. Trebuie intotdeauna sa cerem sa ni . se prezinte exemple de comportament in care sa fie reliefate insu~irile indicate. Exemplele trebuie sa fie semnificative, fiind yorba de insu~iri prin care omul se distinge clar de medie. Aceste rxemple, dad sint bine alese, demonstreaza ca,in diferite ocazii, subiectul s-a comport at altfel dedt se comport a de obicei prietenii sai, tovara~ii sai de mundl, sotia sa etc. Desigur, nimic mai u~or dedt sa afirmi teoretic ceva ce in mod obiectiv nu corespunde realitatii, dar nimeni nu poate relata drept fapte doveditoare intimplari concrete daca ele nu au avut realmente loc, in afara de cazul in care am avea de-a face cu un actor inzestrat eu m uita fantezie, ceea ce ar reie~i repede din comportamentul sau general. A~adar, indicatiile teoretice furnizate de un subiect nu pot servi dedt pentru orientare, confirmarea firii sale fiind posibila abia prin descrieri concrete ale un or situatii in care se manifesta un comportament deosebit. A~ putea sustine ca aceste
42
43
descrieri concrete constituie aproape cel mai important metodic in analiza personalitafii.
element
Voi arata acum detaliat cum anume dintr-o convorbire cu subie ctul poate sa reiasa 0 trasatura accentuata a firii, in a~a fel incH aceasta trasatura sa poata fi cu certitudine considerata ca existenta. De ad VOl'rezulta ~i indicatii despre structura personalitatilor accentuate, a CarOl'descriere urmeaza mai jos. Da ca banuim ca avem in fata noastra 0 personalitate hiPerperseverenta trebuie sa punem intrebari in privinta susceptibilitafii ei. Unii oameni nu inteleg bine aceasta notiune ~i se gindesc mai curind la sensibilitate in aceeptia ei generala. In asemenea caz trebuie sa Ie explidim d ne referim la sensibilitatea fata de ceea ce ii prejudidaza personal, adica la susceptibilitate. Intrebam subiectul cum reactioneaza dnd i se face 0 nedreptate, daca poate accepta aeeasta cu calm. Ar putea el sa suporte o nedreptate, cum i se iRtimpla oricarui om din dnd in dnd? Unii se codesc sa admita 0 asemenea susceptibilitate, temindu-se ca Ii s-ar putea aduce repro~ul de a fi certaretL poate fiindca
li s-au mai facut asemenea repro~uri. 0 atare atitudine poate fi constatata din mimica lor ~i atunci trebuie sa Ie explidlm ca. nn este yorba de 0 agresivitate grosolana, ci ca ne referim la reactia lor launtrica fata de jigniri. Daca izbutim sa-i facem sa 'inteleaga dl un asemenea comportament nu are nuanta 'insu~irii negative, persoanele hiperperseverente admit ca se simt cu u~urinta jignite ~i ofensate. in schimb, muIte dintre ele continua. sa nege ca ar fi ranchiunoase, 'insu~ire care de obicei este caracteristica personalitatilor hiperperseverente. Prin aceasta negare' ele VOl' doar sa explice ca in comportarea lor exterioara nu ramin ostile partenerului ~i nu-i mai repro~eaza cele 'intimplate. Hiperperseverentii neaga di ar avea 'inclinatia de a reveni iar ~i iar asupra unei 'intlmplari trecute, dar nu neaga ~i sentimentul launtric ca atare. Unii marturisesc chiar, cu sinceritate, ca. pot ierta ofensele, dar nu Ie uita. Faptul ca nedreptatea suferita Ie ram'ine mereu 'in memorie este 'insa destul de concludent 'in sensul unei trasaturi accentuate, deoarece 0 eventuala agresivitate orientata spre exterior ar putea fi inhibata de alte componente ale personalitatii respective. Un lucru ce nu poate fi uitat are· in orice caz 0 'inr'iurire puternica. Multi dintre ei spun chiar dL sufera foarte mult din cauza nedrepta tilor, dar nn exteriorizeaza acest fapt. Clnd gradul de susceptibilitate este mai 'inaIt, se 'intimpla. rareori ca aceasta 'insu~ire sa nu se manifeste ~i prin reaclii exterioare. Subiectul trebuie 'intrebat daca a avut conflicte frecvente pe motiv ca nu a putut suporta 0 nedreptate, daca. a parasit vreodata un loc de munca fiindcii nu a vrut sa se acomodeze situatiei existente sau chiar daca n-a fost cumva concediat vreodata pentru faptul ca a ramas intransigent intr-o divergent a de parerL Daca intrebarea nu se refera la susceptibilitate, ci la incli:" nalia de a lua pozitie in interesul dreptatii, atunci, 'in majoritatea cazurilor, personaliUitile hiperperseverente raspund afirmativ chiar de la 'inceput. Vaz'ind 'in acest fapt 0 'insu~ire pozitiva, ele nu au motive sa 0 nege. Desigur, treb:uie sa ne convingem daca nu este yorba mai mult de propria dreptate dedt de dreptatea altora.
Gnd conflictele devin frecvente, dnd se observa existenta' unei firi artagoase, atunci -daca nu este yorba de 0 situ.atie de viata nefavorabila - nu mai avem de-a face cu 0 trasatura accentuata, ci cu 0 psihopatie paranoidii, unde hiperperseverenta exista intr-o masura patologica. Hiperperseverenta nu se manifesta numai prin susceptibilitate, oamenii de acest fel Hind toto data ~i amb*o~i. Relatia launtrica dintre susceptibilitate ~i ambitie poate fi observata daca se ia 'in consideratie faptul sa jignirea apare de obicei atunci clnd prestigiul personal pare ~tirbit. Cel ce a suferit 0 nedreptate ca urmare a unei erori sau a unei masuri prin care nu se urmarea 'in nici un caz 0 discredit are personala nll se simte ofensat. Aspiratia spre recunoa~terea sociala se manifesta insa 9i independent de susceptibilitate, lucru confirmat de obi..• cei de modul 'in care evolueaza viata profesionala a persoanelor hiperperseverente. Ele s-au ridicat prin munca ~i au ajuns 1a functii de mai mare raspundere dedt ar fi fost de a~teptat dupa nivelul lor de pregatire. Daca inteligenta lor nu este suficienta ca sa se poata ridica, putem totu~i observa din activitatea pe care 0 depun 'intr-un cadru mai limitat nazuinta lor de a se evi..: dentia. Atunci dnd firea lor este foarte accentuata, ascensiunea acestui fel de oameni cunoa~te adesea perioade de 'intrerupere. Aflam, de pilda, de la unii snbiecti ca, p'ina la un moment dat, s-au ridicat prin meritele lor 'in munca, dar din cauza un or conflicte avute cu cei din jurul lor au ramas pe loc ori au fost chiar retrogradati. Ei dau de obicei vina pe ceilalti, dar de muIte ori 'i~i dau in oarecare masura seama ca propria lor atitudine a contribuit 'in mare masura la izbucnirea conflictelor. Aceste conflicte iau na~tere 'in parte pentru di subiectii sint atlt de incapatinati incit nu VOl' sa admita vreodata ca ar putea sa nll aiba dreptate, iar 'in parte pentru ca, 'in nazuinta lor ambitioasa, s'int aUt de brutali ~i de lipsiti de simtul masurii, incH stlrnesc 'impotrivirea tovara~ilor lor de rnunca. Citeodata este necesar sa-i chestionam ~i pe ace~tia din urma despre atitudinea subiectului, deoarece 'in optica lui i se pare ca totul Ii da dreptate. Pericolul unei evolutii nefavorabile din cauza susceptibilitatii ~i a ambitiei 'in general se ive~te abia atunci dnd hiperperseve-
44
45
rent a a capatat caracterul unei psihopatii paranoide. Ca personalitati accentuate, indivizii hiperperseverenti se situeaza, prin rezuItatele obtinute, in general deasupra mediei. In cazul dnd credem ca avem de-a face cu 0 fire hiPerexacta, chestionarea trebuie inceputa de preferinta cu profesia subieetului. lntrebam cum isi , priveste , indatoririle, daca Ie ia in serios. Cum nu exista om sa se invinovateasca singur de neglijenta in serviciu, majoritatea raspunde afirmativ. De obicei se poate insa constat a din mimica si din intonatie daca afirmatia nu este decit un raspuns de circu~stanta. lntr~bam apoi dac[ subieetul nu face unele lucruri eu 0 meticulozitate exagerati'i., dadi fara sa fie neaparat necesar - nu verifica adesea inca 0 data ceea ce a lucrat, daca in drum de la serviciu spre casa sau chiar acasa nu se intreaba uneori daca a facut totul a~a cum se euvine. La aceasta intrebare majoritatea oamcnilor raspund negativ. In schimb personalitatile hiperexacte dau afirmativ din cap ~i lasa sa se inteleaga ca a fost descoperita 0 slabiciune a lor pe care ele 0 cuno~teau de mult. Subiectii de acest fel relateaza eventual ca prefera sacontroleze totul de doua sau de trei ori inainte de a socoti lucrarea definitiv terminata. Sau povestesc ca dupa terminarea serviciului nu se simt de loc eliberati de preocuparile legate de acesta, ba citeodata ramin preocupati chiar seara, dnd se cu1ca, de ceea ce au facut in ziua respcctiva sau, p:>ate, de ceea ce vor avea de facut a doua zi. Uneori povestesc chiar ea li s-a intlmplat sa se intoarca la locul de mundi. crezind ca ar fi uitat ceva, ceea ce insa defiecare data s-a dovedit a nu fi fost cazul. Daca sint chestionati in mod special asupra con~tiinciozitiijii ~i seriozitiijii lor, in majoritatea cazurilor ace~ti oameni fac remarca ca nu se pot lauda singuri. lnsistind, aflam insa de la din~ii ca la locul lor de munca toata lumea ~tie ca se poate bizui pe ei. Poate ca acesta este m:>tivul pcntru care detin toemai un post in care, in limita posibilului, nu este permis sa. se strecoare 0 gre~eala. E drept insa ca adeseori au nevoie de mai mult timp decit altii pentru a-~i termina munca. Fara sa fie rugati, ei compenseaza intirzierea prin are suplimentare neplatite. Indivizii hiperexacp p:>t intimpina mari dificultati daca.
detin un post unde pe:r:tru bunul mers al muncii este indicat sa se treaca peste unele ama.nunte, a~a inch marea lor meticulozitate sa fie nelalocul sau. Din acest motiv pot avea conflicte grave. In general, ei sufera de peurma unei raspunderiatuncidnd uu pot executa totul a~a cum le-o dicteaza con~tiinciozitatea. De aceea. multinici nu aspira la posturi mai inalte ~i nu sint deloc multumiti atunci dnd, datorita muncii lor excelente, sint promovati impotriva vointei lor. In eontinuare, tretuie sa discuti:im eu ei despre viafa lor particularii, intrebindu-i daca ~i aici domnesc exactitatea ~i punctualitatea. Adesea putem constata ca. aceasta trasa tura. a firii lor nu se manifesta in toate sferele vietii. Dnii barbati care in acti~itatea lor profesionala sint hiperp~eocupati ca t;tul sa fie executat cu eea mai mare precizie, adesea nu sint prea ordonati acasa. Comportamentul acesta se datoreaza de obicei conceptiei launtrice di. acasa femeia este cea care poarta raspunderea, ca ea este aceea care trebuie sa se ingrijeasca de ordine. De muIte ori pentru 0 personalitate hiperexacta este mai u~or sa renunte complet la 0 responsabilitate dedt sa-i faca fata in mod defeetuos. Ace~ti oameni sint multumiti daca pot eonsidera ca un domeniu oarecare nu este de competent a lor. Femeile, dimpotriva, se simt raspunzatoare pentru gospodarie, pentru viata de familie. Cum insa niei in meserie nu pot fi altfel dedt hipermeticuloase ~i patrunse de simtul datoriei, ele cauta mai des dedt barbatii sa se Fna departe de acele sarcini care implica 0 raspundere mai mare. Daca meticulozitatea nu existi'i.decit in gospodarie, atunci trebuie sa fim prudenti in aprecierea noastra, deoarece se intimpIa foarte adesea ca femeile sa intretina aici 0 ordine perfecta nu din eonstiinciozitate, ci fiindca sint mindre de caminullor si Ie face 0 deosebita plaeere sa-l vada frumos ~i ordonat. In gen~ral, simpia dragoste pentru ordine, fara a fi insotita de 0 ingrijorare anxioasa, nu este expresia unei firi hiperexacte. In chestionarul pentru constatarea unei personalitati hiperexacte trebuie incluse ~i anumite intrebiiri standard. La aeestea nu se obtin in toate cazurile raspunsuri afirmative, deoarece nu intotdeauna sint prevazute toate domeniile posibile, dar destul de des subiectul in cauza da intelegator afirmativ din
46
47
cap. Ma refer aici la intrebariIe: oare nu controleaza, exagerat de mult daca robinetul de gaz a fost inchis, daca u~a a fost realmente incuiata, daca nu a ramas aprinsa lumina in pivnita, daca o scrisoare importantii a fost efectiv pusa la cutie ? Atit timp dt hiperexactitatea se mentine in limitele unei trasaturi accentuate, ea trebuie apreciatii in general drept pozitiva, de~i prin asemenea controale se risipe~te inutil de multa energie. Cind se ajunge insa la un nivel caracteristic psihopatiei anancaste, apare tot mai mult latura negativa a acestui specific. Dubiul, insotit de permanente controale, poate atinge un grad la care munca progreseazafoarte incet, iar gindirea care se vrea prevazatoare se transforma intr-un sterila rumegare a ~celora~i tapte. Uncle idei pot capata un caracter obsesiv. A~a se anunta nevroza obsesiva, de care nu ne vom ocupa aiei. Cind este vorba de constatarea unei personalitati demonstrative trebuie sa avem 0 deosebita grija sa nu gre~im. In major itat.eac;azurilor nu se poate punebaza pe raspunsurile primite, pentru ca ace~ti oameni nu se .descriu a~a cum sint in reaIitate, ci a~a cum ar vrea sa para in momentul respectiv. Multi dintre ei sustin ca sint con~tiincio~i sau chiar hipercon~tiincio\,i, dnd in reaIitate sintpoate exact COlltrariul. Din intrebare ei retin posibilitatea de a aparea in achii celui care n chestioneaza ca avind 0 illsu~ire pozitiva~i profita de 0 astfel de ocazie. De aceea este foarte important sa Ii se ceara acestor p~nJane s3.-~ifUlldamenteze rasp1ilnsurile prin exemPle concrete. Personalitii tile demonstra,.. tive nu au ··gataj>regatite intimplari reale, a;;a cum e cazul celor hiperexacti, care citeaza imediat exemple care prin forma lor concreta i~i demonstreaza autenticitatea. Unele personaIitati demonstrative i;;i atrib1ilieulleori, fara sa Ii se fi pusvreo intrebare in aceasta privinta, fel de fel de insu;;iri pozitive. Daca cerem mereu fapte concrete, nici in acest din urm'i caz nu putem fi indu~i in eroare . Pentru diagnosticul personalitatilor demonstrative este de asemenea de~mare folos faptul sa nu depindem de ceea ce spun ele, deoarece in decursul unei. simple conversatii putem sa aflam ll1uIte despre firea lor. Inclinatia ce 0 au spre isterie se recu48
moa~te din intregul lor comportament; asemenea persoane sint
teatru pentru a se prezenta intr-o lumina favorabiUi, ele sin1:' capabile sa interpreteze ~irolurile dramatice cerute. Uneori descoperim in ele un actor autentic. Totodata, firea lor demonstrativa implica prezenta janteziei, aptitudine utila in diverse profesii; artistice. Personalitatile demonstrative dau cu placere informatiii despre preocuparile lor artistice ~i uneori arata ca sint in stare sa inventeze mici istorioare. Prin chestionari prudente putem obtine uneori ~i confirmarea faptului ca la momentul oportun ele gasest cu u~urinta pretexte ~i mici minciuni pentru a ie~i din incurdi tura. Cind avem de-a face cu personalitati demonstrative este" chiar mai important dedt in cazul altor personaliHiti sa Ie punnem sa ne povesteasca intreaga lor viafa. Dat fiind ca au tendinta< de a evita dificultatile, se constata destul de des schimbari in profesie ~i, aproape intotdeauna, inclinatia de a schimba locul' de munca. Cu cit aceasta fire accentuata se apropie de 0 psihopatie isteridi, eu atit mai des freeventele schimbari se trans£orma in e~ecuri repetate, insotite de neglijente in serviciu sau de parasirea brusca a unui post pretins prea greu sau, eventual, de refugiul in boala. "Prabu~irea nervoasa" - care in realitate nu este' dedt 0 demonstratie - sau "surmenajul" - care de eele mai multe ori nu exista in mod obiectiv - joaca aici un rol important. Multi oameni care in urma unei analize imprecise sint calificati ca liPsifi de voinfa sint in realitate isterici. Psihopatiii isterici infloresc de obicei descrierea vietii lor cu autolauda ~i autocompatimire. La un anum it grad de intensitate a accentuarii" istericii se pricep admirabil sa minta ~i sa in~ele fara sa-~i dea seama. Lucrul acesta trebuie avut in vedere intotdeauna in eursul examinarii. Ei pot deveni escroci patologici, in~elatoriile lor ajungind pina la fantastie.Trebuie insa sa adaugam ca in alte latud ale firii lor pot exista trasaturi care compenseaza inclinati<\l isterica spre e~ee. ;;i la personalitafile nestapinite put em constata destul de' des inconstanfa in viafa. La ele acest lucru nu se intimpia insa fiindea ar vrea sa ocoleasca dificultatile, ci pentru ca sint adesea indispuse ~i inclina spre acte impulsive. Cind eeva nu Ie convine,. 50
-selasa paguba~i fara sa chibzuiasca prea mult ~i se apuca de alt,ceva. Cind sint intrebate de ee ~i-au schimbat profesia sau locul ·de munca, raspund numai foarte rar ca munca a fost prea grea, mctivele invocate Hind mai degraba ca ~eful n-a consimtit sa Ie sat isfaca 0 anumita dorinta, ca nu le-a convenit atitudinea colegilorsau ca leafa a fost prea mica. Personalitatile nestapinite pot fi foarte capabile de munca, probabil pentru ca efortul fizic Ie face placere. Lipsa de stapinire se manifesta insa deosebit de clar in afectele mai profunde. Tristetea cauzata de 0 intimplare care Ie pare impovaratoare poate duee la aetiuni nechibzuite, eventual chiar la 0 incercare de sinucidere. Mai earacteristiea este insa o iritabilitate neinfrinata cu izbucniri de furie. Multe dintre .aceste personalitati eonfirma ca inelina spre irascibilitate, altele nu vor ca acest temperament al lor sa primeasca un califieativ ,atit de dur, dar recunose totu~i faptul ea atare. Ocazional trebuie ehestionati ~i membrii familiei pentru a se putea stabili iritabi.litatea persoanei explorate. Person alitatile nestapinite dau adesea impresia de oarecare primitivita te, adica se vede din insa~i mimiea lor di sint lipsite de ager ime spirituala ~i ca nu iau in ,consideratie dedt lucrurile u~or perceptibile. De multe ori ele pot fi recumoscute in timpal eonvorbirii prin aceea ca au un -aer indispus ~i raspund monosilabie la intrebari. Din intrebarile 5uplimentare reiese ca nu vor sa fie neprieteno~i, dar Ie e neplacut sa raspunda la atitea intrebari ~i de aceea se indispun. Ei nu sint stapini pe sine: eu toate ca ar dori sa fie prieteno)\i, din mimica lor se poate totu)\i deduce contrariul. Fire~te, indispozitia poate fi constatata in mod clar in timpul ,examinarii numai atunci cind este foarte pronuntata, in asemenea masura incH se poate vorbi ma i eurind de 0 psihopatie ePileptoida spre care due toate formele de tranzitie. Datorita lipsei .lor de stapinire, psihopatii epileptoizi prezinta adesea )\i devieri inviafa sociala, ceea ce se manifes ta in primul rind prin viole:o.te saviqite in timpul aeceselor de fa de. La aeeste personalitati se mai poate eonstata destul de frecvent alcoolism cronic, deoarece >recurgla acest stimulent in perioad ele de indispozitie. Mai gasim uneori impulsuri sexuale excesive, mai ales la fete in anii de dupa !pubertate. 4*
51
pot fi recunoscute ca at are chiar in ~i cursul unei simple conversatii, deoarece locvacitatea ~p temperamentullor vesel ies repede la iveaUL Mimica lor denota agerime intelectuala. Priri raspunsurile la intrebilrile puse ne' yom convinge ca acest gen de temperament este dominant ~i in alte sfere psihice. tn societate indivizii hipertimici devin de obiceiJ punctul central al grupului respectiv prin buna lor dispozitie, prin promptitudinea replicii ~i prin ideile lor amuzante, iar in. profesie se evidentiaza printr-o anumita bogatie de idei. Uneorisint oarecum iritabili, lucru care se face simtit mai ales in familie, unde nu exista 0 societate antrenanta ~i nici un superior care· sa exercite un efect moderator. Atunci dnd vrem sa decidem daca nu avem de-a face cu ceva mai mult dedt cu structura unei per-sonalitati accentuate, ~i anume cu 0 psihopatt'e hiPomaniacala, trebuie sa ne punem intrebarea daca atitudinea persoanei respective fata de viata nu este poate prea nepasatoare, (laca gindirea ei nu tinde poate prea mult spre digresiuni ~i daca vioiciunea nu i s-a transformat intr-o agitatie fara rost. La psihopatii hipomaniacali consecinta poate fi 0 stare generaUi de nelini~te ~ischim-bari frecvente ale profesiunii sau locului de munca.
deviaza intr-o directie sau intr-alta. La aceastase mai adauga faptul ca, in urma unor imprejurari nefavorabile, unele personalitati hipertimice devin brusc profund depresive, a~a incH ar trebuide fapt socotite personalitati labile. Chiar dadl in timpul investigatiei unele persoane apar ca echilibrate, din chestionari reiese de obicei repede labilitatea lor. Cea mai simpla metoda de a ne convinge este de a Ie pune intrebarea daca au inclinatia, a~a: cum spunea Goethe, de "a chiui de bucurie pina-n inaltul cerului" la un moment dat, pentru ca in momentul urmator sa fie "mihniti de moarte" . Trebuie insa luat aminte daca e yorba de 0 simpla labilitate a firii sau de un temperament exalt at despre care yom vorbi mai jos. Este adesea destul de greude stabilit in ce masura oscilatiile iau na~tere din interior sau sub 0 influent a exterioara, deoarece, chiar in cazul existentei unoI' motive launtrice, oamenii cauHi sa gaseasca imprejurari exterioare care sa poate fi facute raspunzatoare. Pot insa exista efectiv ~i imprejurari exterioare care sa provoace oscilatiile. Numai atunci dnd labilitatea afectiva este foarte pronuntata predomina exclusiv oscilatiile provocate de 0 cauza launtrica, iar in acest caz nu mai este yorba de 0, simpla labilitate a firii, ci de ciclotimie in sensul unei psihopatii.
Personalitafile distimice pot 9i fi ele de cele mai multe ori recunoscute printr-o simpla conversatie dupa felullor Hicut ~i poso-morit de a fi. Mimica lor nu este prea vioaie. Ele ne confirma ca au intotdeauna 0 inclinatle spre seriozitate ~i ca nu prea cunosc bucuria ~i relaxarea. In cazuri patologice - adica intr-o psiho,patie subdepresiva - seriozitatea se poate transform a in lipsa, bucuriei de viata ~i in incetinirea generala a reactiilor.
Cum oscilatiile in comportamentul indivizilor cu 0 stare despirit labila pot fi declan9ate 9i de influente exterioare, sarcina de a distinge aceste personalWiti de personalitiiti1e emotive poateprezenta dificultati. Dar in timp ce emotivii sint profund impresionati doar de trairile in~e~i, dispozitia generala a labililor se schimbil in functie de intimplarile exterioare, a~a incH veselia sau seriozitatea lor continua sa mai persiste un timp dupa ce nici nu se mai gindesc la evenimentul respectiv. Daca. banuim ca subiectul are 0 fire emotiva, ne putem convinge cel mai u~or punindu-i intrebarea daca are ,,0 inima buna" . Individul cu "inima buna" este profund impresionat de un eveniment dureros 9i nu poate trece cu u~urinta peste el. Totodata se emotioneaza u~or 9i poate chiar sa plinga la episoade1e triste dintr-un roman sau dintr-un film. Aceste persoane sint de obicei ~i foarte miloase~ Nu pot sa vada un copil plingind, fara ca ~iele sa fie gata sa plinga de emotie. Barbatii emotivi, dirora Ie e rU9ine de lacrimile lor I.
Personalitafile
hiPertimice
Atit la comportamentul hipertimic cit 9i la cel distimic' trebuie sa ne asiguram de constanta acestor inclinatii, sa fim siguri ca nu alterneaza, ca in cazul personalitafilor labile afectiv. In cursul investigatiei, indivizii labili se prezinta - in functie de felul in care e condusa conversatia - fie veseli ~i vioi, fie serio~i ~i tacuti. Exista insa ~i posibilitatea ca in situatia data s1); se prezinte ca temperamente medii, pentru di ei nu oscileaza continuu intre doi poli, ci au adesea 0 atitudine medie de la care
52
53
54
putem da seama ea indara tul aeestui patetism in exprimare exista sentimente autentiee,ca deci nu este vorba de a juca teatru, ca in cazul istericilor. Aceste persoane ne mi~ca launtric prin sentimente1e lor, pe dnd la isterici nu avem in fata noastra dedt 0 simpla fatada. Dadi profesia subiectului 1a care presupunern 0 asemenea trasatura a firii nu are contingente cu vreo, activitate artistica, nu trebuie sa uitam sa-l intrebam daca nu are inclinatii artistiee, acestea fiind destul de frecvente la personaliHitile exaltate. in principiu, exaltarea sentimente10r vade~te predispozitia de a tinde spre ambii poli descri~i mai sus. Uneori unul dintre ace~ti poli poate fi insa deosebit de aeeentuat, pe dnd devierea spre eelalalt pol nu are loe dedt in eazul unor impulsuri mal puternice. Cind exaltarea se manifesta eu preeadere in direetia euforiei iau na~tere personalitatile capabile de entuziasm, iar dnd exaltarea merge mai mult in directia depresiunii avem de-a face· eu persoane predispuse la desperare, dupa cum 1e-a~ denumi eu. Cind aeeasta fire este exeesiv de reliefata, adica imbraca forma ciclotimiei exaltate, ea ajunge 1a 0 dependenta anormala de sentimente, eu 0 inelinatie spre decizii pripite. ~i in diferite1e grade de psihopatie exaltarea poate avea doua formemai mult ea 0 capacitate de a se entuziasma sau mai mult ea 0, predispozitie spre desperare. in eazu1 indivizilor inc1inati spre anxietate este posibil ea substratu1 sa-l formeze 0 fire exaltata, dar poate fi vorba 9i de 0 insu~ire primara. La copii put em vorbi destul de des de firi aecen-· tuate in sensu1 frieii; 1a adulti aceasta partieularitate 0 intilnim mai freevent 1a femei. Cind presupunem 0 predispozitie pronuntata spre frica, investigam de preferinta perioada copi1ariei: dad pe atunci subiectul resimtea 0 friea puternica de intuneric, de furtuna, de animale - in special de dini -, de copii mai mari, de invatator. Obtinem asHe1 aproape intotdeauna indicatE corespunzatoare. Cind teama - demonstrabila - are insa ea substrat 0 nevroza obsesiva, raspunsurile la aceasta intrebare sint negative. De obicei nu se face aceasta diferentiere intre diferite1e tipuri de friea. Ea are totu;>i 0 mare insemnatate intr-un diagno-
55
in sfir~it, foarte important a este depistarea unei extraclare. Daca presupunem ca avem de-a face cum un om extravertit, i se pot pune pentru inceput intrebari ale caror raspunsuri nu pot fi deocamdata utilizate in mod sigur, intrudt subiectul ar putea sa se refere la capacitatea sa de a intra in contact C1£ aitii, adica 1a felu1 cum i~i rezolva problemele din viata de toate zilele ~i, in general, dad intra u~or in relatii cu ·oamenii striiini. Relatiile cu sexul opus depind aproape exc1usiv de capacitatea sa de contact. Mult mai clare devin constatarile atunci cind examinam daca opiniile subiectului despre problemele socia1e, politice, religioase, familiale corespund sau nu eu opinia colectivitatii. Apoi il intrebam cum i~i petrece timpul liber,pentru a afla dad ~i~l petrece in societatea altora, purtlnd ·conversatii obi~nuite, de toate zilele, daca are ocupatii obi~nuite sau daca prefera sa se oeupe, spre exemplu, de colectionarea unor '0biecte. Daca cite~te dirti, 11vom intreba ce fel de carti apreciaza mai mult, dad accepta pur ~i simp1u cele citite sau daca cugetil la cle ~i daca lectura 11duce 1a ginduri proprii. Ne vom interesa ·de asemenea daca atunci dnd vizioneaza 0 emisiune la televiziune'sau dnd cite~te 0 carte n intereseaza in special faptele concrete. Dadi vom evita sa formu1am intrebarea in a~a fel incH sa-I sugereze un anumit raspuns, putem obtine raspunsuri demne de crezare, deoarece de obicei oamenii nu considera ca 0 slabi·dune faptul dea avea un comportament pronuntat extravertit. Daca banuim existenta unei firi· introvertite, putem de asemenea sa ineepem cu problema contactultti cu oamenii, interesin~ du-ne dad subiectul are anumite dificultati in stabilirea de relatii eu anturajul sau, ~i in special cu sexul opus. Mai importante sint insa alte intrebari, :;;ianume daca prefera sa fie singur, urmaTindu-~i propriile ginduri, daca in copilarie ii placeau jocurile in "Comun,a~a cum se intimplade obiceicu eopiii, sau daca, dimpo-
triva,avea tendinta de a se ocupa cu ceva de unul singur, even·tual sa me~tereasca ceva. Se vor purta conversatii despre eveni· mente sociale, politice ~i alte intimplari publice, pentru a stabili daca are idei proprii in aceste domenii ~i daca. in unele privinte ~i-a format anumite moduri de a vedea care difera de cele ale colectivitatii. Vom intreba din nou subiectul cum i~i petrece timpul liber: in familie ~i cu prietenii sau singur, cu preocupari proprii, cu lecturi, poate chiar cu lecturi ie~ite din comun, od cu un "hobby" pe care I-a inventat singur sau, eventual, I-a mo-dificat potrivit gusturilor sale. Adesea este utila ~i intrebarea daca Ii place sa se plimbe singur, lasindu-se in voia gindurilor. Daca vom pune asemenea intrebari ~i altele asemaniHoare,. rezultate din situatia specifica a subiectului in familie ~i in profesiune, vom depista fara greutate 0 fire pronuntat extravert Wi sau il1trovertita. Confirmarea 0 obtinemdin atitudinea nemijIocita a subiectului in timpul discutiei. Extravertitii sint de obicei foarte dispu~i sa dea informatii .. Nu par sa se gindeasca prea mult, raspund prompt ~i uneori dan chiar raspun suri" in acord" cu felul in care le-a fost adresata intre'barea. Daca i se pare ca intrebarea ar sugera un "da", subiectul raspunde "da", daca are impresia contrarie, raspunde "nu". La, extravertip trebuie sa avem mult mai multa grija dedt la introvertiti sa nu punem intrebarile in a~a fel inch sa sugeram dispunsuL Daca dam extravertitilor un sfat sau daca medicul Ie prescrie ceva, ei sint imediat gat a s~iaccepte ca juste cele spuse. Daca specificul sau extravert it este foarte pronuntat, subiectul capata u~or incredere. El accepta ca un copil toate sugestiil e, considerind di vin de la un om care se pricepe mai bine decit e1 ~i de care asculta cu placere. Personalitatile introvertite sint mai rezervate in conversatie, ele devenind volubile abia atunci cind vorbesc despre ideile ~i preferintele lor. Raspunsurile sint adesea ~ovaitoare, deoarece nu ~i-au clarificat inca gindurile. Trecem acum la prezentarea detaliaHi a acelor trasa-turi care n marcheata atH de puternic pe om incit n distanteaza net de medie.
51)
57
stic mai precis al personalitatii. De regula! fobiile nu iau na~tere dintr-o inclinatie primara spre frica, ci pe un fond anancastic. Inclinatia accentuata spre frica poate lua la copii proportii patologice, la adulti aceasta intimplindu-se probabil numai in cazul ·dnd persoana respectiva este in permanenta amenintata din afara. versiuni sau introversiuni
Esenta firii demonstrative, care in cazul hipertrofierii caracteristicilor ei devine fire isterica, rezida in capacitatea anormala de refulare. Notiunea de refulare a fast intrebuintata ~i inaintea Jui Freud, dar s-a incetatenit in literatura psihiatridi datorWi lui, capatlnd totodata un sens care nu corespunde realitatii. Mecanismul procesului de refulare poate fi foarte bine lamurit prin urmiitorul citat din Nietzsche (jenseits von Gut und Bose): ,,«Am facut lucrul acesta ~),spune memoria mea. «Nu sint eu in stare sa fi facut una ca asta l), spune orgoliul meu ~i ramine de l1einduplecat. In cele din urma - cedeaza memoria". $i Tolstoi cunoa~te foarte exact acest proces. (Voi ara ta mai tlrzi u ce bine descrie el procesul refularii, nu numai din punet de vedere literar, dar ~i din eel psihologic). Freud leaga de aeeasta notiune teoria sa potrivit eareia prin refulari in frageda eopilarie ia na~tere a lume psihica incon~tienta, avind 0 activitate proprie ~i care duce la nevroze. ln ceea ee ma prive~te, nu imparta~ese madul lui de a vedea; retin doar faptul ea, pentru un timp mai scurt sau mai lung, un om poate lntr-adevar refula din eon~tiinta lui ceva ee de fapt ar trebui sa ~tie. Oricine are intr-o masura mai mare sau mai mica capacitate a de a proeeda in acest fel cu intlmplarile dezagreabile, insa cele refulate nu dispar, ci ramin in pragul con-
~tiintei, astfelinclt in general nu se poate face cu totul abstractie de ele. La isterici aceasta capacitate este mai profunda - ei pot realmente sa uitecomplet ceea ce nu vor sa ~tie, fiind prin urmaH~ in stare sa mint a ~i totu~i sa nu fie con~tienti de acest fapt. Cine n-are deloc 0 predispozitie demonstrativa nu va putea intelege poate prea bine aceasta diferenta; el vafi astfel inclinat sa considere neadevarurile unui isteric pur ~i simplu drept minciuni ~i, in consecinta, va fi inclinat sa vada in prefacatoria unui isteric 0 simulare grosolana. Este fara indoiaUi. adevarat ca exista gradatii intre aceste doua situatii, ca de obicei nici istericii nu mint ~i nu se prefac in mod complet incon~tient, dar deosebirea poate fi recunoscuta fara gre~ daca ne yom gindi la posibilitatile de reactie de care dispune istericul. El poate refula uneori ~i dureri de ordin fizic: de exemplu, se inteapa cu ace fara sa resimta acest lucru ca neplacut; el poate fi in stare, dnd se aHa la inchisoare ~i vrea sa ajunga la spital, sa inghita diferite obiecte dure, metalice, ceea ce nu-i este cu putinta dedt in cazul dnd reu~e~te sa elimine reHexul de voma care in asemenea cazuri se produce in mod abligatariu. Rezulta ca istericii au posibilitatea de refulare ~i in domeniul fizic, fiindca un om lipsit de aceasta capacitate n-ar fi in stare sa inghita, de pilda, o lingura nici dadi ar fi 0 chestiune de viata ~i de moarte pentru el, caci reflexul de varna ar opri obiectulin git, in ciuda oricarei vointe con~tiente. Dadi avem in vedere asemenea fapte, atunci yom intelege ca un neadevar debitat de un isteric este cu totul altceva dedt 0 minciuna con~tienta. Confirmarea 0 obtinem daca yom compara felulin care iste. ricii spun neadevarurile cu modul in care mint ceilaltioameni. Minciuna constienta este asociata cu 0 constiinta incarcata si ) ". , cu teama ca nu cumva sa se descopere adevarul, ceea ce-i face pe oameni sa simta intr-o asemenea situatie nesiguranta, adeseori jena, ba chiar se intimpla ca persoanele respective sa ro~easca. Istericii, dim potriva, mint cu 0 expresie de nevinova tie totala. Cind ti se adreseaza au 0 atitudine destinsa, prietenoasa, a~a cum sint oamenii dnd spun adevarul. $i, de fapt, pentru ei ceea ce spun in ace 1 moment este un adevar ~i de aceea pot sa aiba 0 atitudine aUt de destinsa. Nimeni nu este in stare sa minta in
58
59
Trasaturi accentuante ale firii
Firea demonstrativa
mod con:;;tient :;;isa para cu desaviqire sincer, mimica nu poate fi dirijata in asemenea masura dupa bunul plac, ~ ea reflecta in mod obligatoriu ceva din nesinceritatea persoanei respective. Aceasta nesinceritate trebuie inliHurata mai intH Hiuntric pentru a nu fi vizibila in afara. Vom vedea ca succesele escrocilor sint posibile numai gratie comportarii lor sigure de sine, aparent sincere, ceea ce, la dndul sau, devine posibil numai pentru ca launtric unii dintre ei nu sint constienti , , de minciuna. Pe de aWi parte, tocmai escrocii sint cei care ne demonstreaza dt de labiHi este aceasta stare ce tine de incon:;;tient. Ei i:;;iaroga nume:;;i titluri false, dar numai atlt timp dt Ie poate fi de folos. Nu se intlmpla niciodata ca un escroc isteric sa-~i pastreze din nebagare de seama titlul faIs atunci dnd acest lucru i-ar putea dauna. De exemplu, el nu se va prezenta niciodata cu un nume fals sau 0 profesie falsa unui om care-l cunoa~te ~i care ~tie cine €ste. in caz de nevoie, personalitatile demonstrative pot readuce imediat in con~tient ceea ce cu un moment inainte era in incon)'tient. AsHel, ceea ce este refulat ramine accesibil con:;;tiintei. Aceasta constatare nu exclude faptul ca anumite lucruri, continuu refulate, sint pina in cele din urma complet uitate. Ele sint eliminate din sfera psihicului ~inu mai au nici 0 importanta, deci nu mai desfa~oara in incon~tient 0 activitate care ar putea duce la nevrozare. in ce ma prive~te, cunosc marea important a pe care o are subcon~tientul ~i activitatea lui; m-am ocupat pe largde aceasta problema in Biologische Psychologie, dar nu am constatat vreo forma de activitate ca aceea care Ii e atribuita de catre psihanali9ti. La reactiile demonstrative se mai adauga faptul ca ele deriva dintr-un proces initial con~tient sau, cel putin, semicon~tient. o dorinta nu se na~te complet in incon9tient 9i la convingerea di respectiva dorinta poate fi realizata prin luarea anumitor hoUiriri nu se ajunge pe cale cu totul incon9tienta. Abia in momentul dnd telul a fost fixat;restul poate sa se desfa~oare in incon9tient. Cind afirm - intr-un mod oarecum neprecis - ca telul trebuie sa fi fost stabilit intr-un mod cel putin pe jumiHate con9tient, vreau sa spun ca 0 anumita hotarire poate sa nu fi fost luata in mod absolut con~tient, ci sa fi fost deja estompata prin
refularicontinue. De aceea in psihiatria judiciara se tine seama de faptul ca istericul este, intr-un anumit sens, partial con~tient ·de ceea ce face ~i in consecinta escrocii isterici sint pedepsiti deopotriva cu cei sanato~i. Este evident ca nu s-ar proceda asHel daca s-ar crede ca atlt dorinta" dt si fix area telului ar tine intru , , totul de incon9tient. Ceea ce incearca istericul sa obtina prin reactiile sale nu estealtceva dedt ceea ce in general dore9te orice individ. El vrea, de pilda, sa scape dintr-o situatie dificila sau dintr-un conflict ·care-l apasa, inceardi sa evite un efort, 0 munca obositoare, vrea sa dispuna de mijloacele necesare pentru a-9i satisface anumite cerinte 9i, in plus, pentru a se infrupta din pHicerile vietii; in fine, el poate dori sa se bucure de stima celorlalti oameni. Dorinta de a se impune in societate, adica una din premisele posibile ale reactiei isterice, este adeseaexagerata in important a ei, unii crezind chiar ca in aceasta dorinta ar sta esenta firii isterice .Nu pot intelegecum de s-a putut raspind i aceasta parere -sustinuta )'i de K. Schneider -, caci orice medic cunoa9te cazuri de isterie eu sinistroza; solicitlnd 0 pensie sau 0 despagubire materiala nejustificata, istericiide acest fel nu pun adesea nici un pret pe prestigiu, nedorind dedt 0 existent a asigurata. De multe ori 9i escroeii isterici nu urmaresc decit avantaje materiale, iar daca unii cauta in mod insistent sa se impuna in societate, acest lucru nu .poate fi generalizat. Putem presupune ca aici joadi un rol unele particularitati privind atitudinea psihica, situatie cu totul in afara sferei isteriei. Dorinta de a se impune este foarte diferita de la individ la individ; in consecinta, 9i la personalitatile demonstrative exista mari deosebiri. in pIns, nici nu este sigur ca istericii care manifesta tendinta de a se impunel in societate ar avea de la natura 0 nazuinta mai mare spre prestigiu dedt oamenii obi9nuiti; s-ar putea ca nn dorinta in sine sa fie semnul distinct iv, ci modul insistent in care urmaresc realizarea ei. El inUitura prin refulare inhibitiile pe care Ie are de obicei un om atunci dnd e tentat sa se impuna pe primul plan in detrimentul altora. De obicei oamenii obi9nuiti nu se lauda singuri, cu toate caadesea ar dori, ciici se tem de dezaprobarea celorlalti oameni, care nn iu~eleg ca aprecierea - indiferent daca e cazul de lauda
60
61
i
I. I
sau nu - sa fie facuia chiar de individul in cauza. Personalitatea demoFlstrativa poate inlatura asemenea inhibitii ~i deci se poatelauda singura, bucurindu-se fara rezerve de aureola pe care singura ~i-a faurit-o. Fara a fi realmente mai dornic de a se impunededt ceilalti oameni sau, in orice caz, dedt multi altii, vazut din afara istericul poate totu~i sa para stapinit de 0 mai accentuata dorinta de afirmare. Laudei de sine ca activitate verbala i se alatura astfel de obicei activitatea practica in scopul de a se t"mpune, adica straduinta de a stirni interesul plin de respect al colectivitatii. Acest lucru n putem depista inca din ~coala. Copilul cite~te cu placere pentru altii cu voce tare sau spune poezii ~i, cu talentul caracteristic istericului de a trai aceste opere, gase~te ~i intonatia justa. Acela~i lucru se poate observa ~i atunci dnd copiii prezinta mid piese de teatru. In mod normal, omul este jenat dnd, fiind in contact vadit cu colectivitatea, ajunge in centrul atentiei generale; de multe ori se simte stingherit chiar daca aceasta atentie se datoreste , meritelor sale. Personalitatea dem'onstrativa refuleaza asemenea inhibitii, revendidnd fara jena pentru sine 0 situatie aparte ~i e in stare sa se bucure de ea fara rezerve. Chiar in cazul dnd atentia ce i se acorda nu este intotdeaura patrunsa de stima. ci partial reprobativa, nimeni nu poate face aUt de bine ca istericuI abstractie de acest fapt. In specialla aceasta dorinta de a fi in centrul atentiei ne gin dim atunci dnd vorbim despre nevoia de recunoa;;tere sociala. Este adeV2rat ca tendinta personalitatilor demonstrative de a impresiona pe cei din jur, de a se comporta cu 0 maremultumire de sine constituie 0 trasaturacaracteristica, dar ea nu este proprie dedt unei parti dintre isterici. iar cauza ei nu este 0 exacerbare a dorintei propriu-zise, ci absenta inhibitiei, absenta care la alti isterici pune pe primul plan alte nazuinte egoiste, de exemplu nazuinte de ordin material. Acela;;i lucru 11 putem spune despre tendinta de autocompatimire pe care 0 remarcam la personalitatile demonstrative. Desigur, orice om are in fel ul sau tendinta de a crede, in clipa dnd trece prin vreun necaz, ca este nedreptatit, ca numai pe el soarta I-a lovit aUt de crunt. Colectivitatea dezaproba 0 asemenea atitudine subiectiva. Ea intelege ca, ~i in acest caz, masura
in care un om se pllnge pe drept sa fie apreciata pe baza unei ~udedi.ti obiective. Istericul ar treb ui sa ;;tie aceasta ~i sa fie mai J!"'etinutin 1amentarile sale; el i~i refuleaza insa inhibitiile pentru .a-;;i juca nestingherit rolul de martir. Medicul cunoa;;te foarte bine comportamentul tipic a1 autocompatimirii, deoarece 11 .observa zi de zi la pacientii care - dupa cum se spune - se l"efugiaza in boala, in dorinta de a impresiona lumea cu pretinsele lor suferinte. Ne sint facute descrieri impresionante despre gravitatea suferintei - dureri insu portabile, prabu~irea totala care s-ar fi produs ~icare mai persist a ;;i astazi, cu toate ca pacientu1 sta linistit si vadit sanatos in fata ". , medicului. Gesturi si, mimidi exagerate subliniaza cele spuse despre seriozitatea bolii. tn mod caracteristic, autocompatimirea se imbina de obicei cu huda de sine: de~i pacientul a incercat cu tenacitate ~i cu 0 mare tarie de vointa sa reziste pina la capat, el a fost in cele din urma doborit de gravitatea pretinsei sale boli. Toate acestea nu traduc 0 tendinta anormaHi., ci numai 0 predispozitie umana ,generala, care la personalitatile dem onstrative ia insa un aspect ·deosebit de accentuat din cauza refularii inhibitiilor normale. Atunci dnd un isteric incearca in felul acesta sa faca 0 impresie buna, aceasta comportare tine de domeniul hotaririlor pripite, caci de cele mai muIte ori sintem in masura sa controlam -obiectivitatea afirmatiilor lui. De al tfel hotaririle priPite fac in general parte din comportamentul personalitatilor demonstrative. Dorinta care Ie calauze~te cere sa fie implinita ~i i~i gase~te implinirea in ceea ce se prezinta tocmai in momentul acela. Dezavantajele care ar putea sa apara in viitor - ~i deci nu sint inca ceIte - pot fi refulate. De aceea, personalitatile demonstrative traiesc exclusiv in prezent ~i, in consecinta, comport area lor Ie aduce, in perspectiva, adesea mai muIte dezavantaje decit avantaje. Pripeala in decizii inceteaza abia atunci dnd un tel a devenit excesiv, adica atunci dnd s-a dezvoltat 0 nevroza isterica. Un ins:care nu mai are dedt 0 si ngura dorinta - aceea de a obtine 0 pensie - sau care nu m3.i ar e dedt 0 singura teama aceea de a 0 pierde - este aUt de dom inat in comportamentul sau de aceasta unica preocupare, incit avantajele imediate nu-l mai tenteaza daca acest tel suprem este per iclitat. Desigur, peri-
62
63
colul de a avea mai multe neajunsuri dedtavantaje imbrad"i ~i alte aspecte. in multe cazuri se poate intimpla ca istericul sa obtina pensia dorita - ~i, ded, avantajele materiale respective -, dar adesea este totu~i prea greu sa obtii ~i sa pastrezi o pensie fara a avea 0 boaUi reala. Daca pentru a-~i atinge acest tel un isteric trebuie sa umble ~ehiopatind sau ehiar sa stea un timp indelungat in pat, este evident ca el are mai mult de suferit dedt dadi ar mund cinstit. Dupa cum yom vedea mai departe~ atunci dnd se ajunge la formarea unor idei exeesiv de puternic fixate, avem de-a face nu numai cu 0 fire isteriea, dar ~i cu una paranoida. Numai firii isterice Ii sint proprii, in principiu, deciziile pripite. l\1ulte din eele prezentate pina acum pot fi observate mai ales la consultatiile medicale. Firea demonstrativa nu trebuie insa privita unilateral. in viata practica 0 trasatura isterica se poate manifesta in cu totul alt mod. Astfel, dintre insu~irile personalitatilor demonstrative face parte 0 buna capacitate de adaptare la alti oameni. Persoanele avind 0 trasatura isterica au adesea succes in acele profesiuni in care este necesar sa te transpui in modul de a simti ori de a gindi al altcuiva. De pilda, in profesiun.ea de vinzator, demonstrativii se pricep la perfectie sa se poarte ell fiecare client in parte in funetie de firea acestuia. Acest talent allor provine probabil din faptul ca ei pot face abstraetie de propria lor fire ~i di pentru ei este cu totul lipsit de important a dadi celiHalt om este simpatic sau nu, daca are opinii ~iatitudini similare cu ale lor sau daca are 0 fire cu totul diferita. in mod normal, omul reactioneaza intotdeauna potrivit firii sale, care adesea nu se potrive~te cu firea celuilalt. Naturile demonstra,.. tive, in schimb, pot face abstractie de sine, pot adopta 0 atitu'dine prin care nu opun nimic celorlalti,- dimpotriva, sint gata sa fadi totul pentru a Ie fi pe plac. in felul acesta se explica darul pe eare-l au personalitatile demonstrative de a se face iubite. Copiii ee poseda 0 trasatura isterici'i sint adesea "copii cuminti", dirora Ii se tree eu vederea poznele atunci cind excePtional se intlmpHi sa faca vreuna. Aceste pozne nu sint, la drept vorbind, chiar aUt de rare, dar ele se produe numai atunci cind persoana care Ii educii nu Ie poate
64
observa. Fata de aceasta persoana copilul este intotdeauna prietenos ~i ascultator. Fata de copiii de vlrsta lui sau chiar fata de alti adulti acest "copil cuminte" se dovede~te a fi 0 mica persoana foarte egoista. La ~coala i~i du~mane~te concurentii, folosind cu predileetie metode necinstite, cad ~i copilul demonstrativ poate minti fara sa-~i dea seama. Ca un copil ce este, el refuleaza chiar mai u~or dedt un adult. Data fiind purtarea lui agreabila fata de educator, acesta n socote~te demn de incredere ~i in consecinta n crede dnd Ii vorbe~te de rau pe ceilalti copii. Copiii care pirasc sint aproape intotdeauna personalitati demonstrative. Acest comportament continua apoi ~i la 0 virstii adulta. Din cauza adaptabilitatii, aceste persoane i~i fac repede prieteni, care nu vad dedt amabilitatea lor, pe dnd alte trasaturi Ie ramin ascunse. Se intlmpl3. foarte des ca 0 pacienta careia in mod obiectiv Ii lipse~te dorinta de a munci sa fie descrisa de colegii ei ca foarte harnica. Ei au fostin asemenea masura cuceriti de amabilitatea pacientei, incH nu mai pot crede despre ea un lucru defavorabil. Amabilitatea apare ~i in acest caz numai acolo unde poate fi de folos. Fata de alte persoane, poate chiar fata de alti colegi care au un cuvint mai putin greu de spus in fabrica, tendinta egoista poate sa se manifeste tara echivoc. Daca ia na~tere 0 du~manie, diferendul este de preferinta rezolvat pe ascuns, adica prin intrigi. Se intlmpla destul de frecvent ca doua persoane sa fie instigate una impotriva celeilalte: istericul flateaza persoana cu care se gase~te ~i 0 birf~te pe cea absenta; dnd este cu cealalta persoana procedeaza invers. In cazul unor asemenea anomalii ale comport amentului putem, designr, conchide ca trasaturile etice ale "sferei aspirat ii-inc1ina tii" sint put in dezvoltate, dar prefaca toria - forma caracteristica de exprimare a comportamentului - provine din firea isterica. in felul acesta adaptabilitatea poate avea rezultate negative, dar dnd se mentine la 0 intensitate moderatii 0 put em evalua ca fiind pozitiva. in situatii .. dificile si fata, de oameni dificili ea reprezinta adesea un element de aplanare a unor eventuale conHide. 0 casatorie poate fi reu~itii tocmai fiindca unul din parteneri poseda 0 adaptabilitate demonstrativa . .In primul rind trebuie socotit ca pozitiv faptul ca firea isteridi poate favoriza ivirea 5 - Personalitati accentuate
65
unor talenteartistice. Voi 'revenimai jos la aceasta. problema, tratind-o amanuntit. Sa trecem acuni la descrierea personalWitii demonstrative. Este yorba mai intH de doipadenti de-aino~tri, ale caror cazuri au fost descrise de catre Otremba in lucrarea noastra colectiva Normale und abnorme Personlt"thkeiten ~i pe care ii cunosc personal eu tnsumi. ' EVA W., nascuta in 1919, facea parte dintr-o familie cu ~apte copii, ea fiind cea mai tlnara. Era "prislea" ~i i se iertau toate capriciile. In copilarie a f()st in general vesela, plina de haz ~i 0 eleva buna. Dupaabsolvirea ~colii a ramas pentru un timp acasa Ia parinti sub pretextul ca ar fi prea debila pentru a Iucra . 'undeva. La 17 ani a inceimt sa urmeze 0 ~coala profesionala pentru a se califica ca vinza.toare. Nu a terminat insa acest ,i$iagi!,l, deoarece Ia virsta de 19 ani s-a casatorit cu un inginer ,c;Q.;lf,ani maUn vir~ta decit.ea. Ea insa~i acalificat acest pas Ca 0 ca:~atorie din interes, .spunind ca vrea si ea sa traiasca ,Otl~tirbine; apoi s-a sirntitrieriorocita ~i dupa ~pt ani a divortat, 'de$i'avea doi copii ,motivul fiind infidelitatea sotului. 0 vreme a trait din ajutoare date de primarie ~idintimp in timpmai lucra ;yHeceva. Dupa doi ani, .la insistentaparintilol", g-a mutat la a:ce~tia, lucru pe care I-a regreta t in~a imedia t, deoarece se simtea prea controlata. Inac~st rastimpa avllt relatii cu un .barbat casatorit; 0 gravidita:te s-a terminat ell un avort. In perioada aceasta (1950) au aparut la ea pentrtl prima oara accese psihogene ,~i anume in momentul cind i-a fost prezentat in casa parintilor un barba~ pe care ace~tiCl"il aieseserii" pentru ea. Pentru citeva minute a devenit "absenta", privea fix ~i facea mi~cari de rotatie cu bratele. In perioada urmatoare - in care, dupa cum afirma, dezamagirile s-au inmultit - accesele au devenit tot mai frecvente. Chiar in acelasi an unul dintre copii i-a murit de meningita. In 1951 i-a murit mama. LegiHura cu un barbat cu care a trait doi ani s-a dovedit pina la urma nefericita, deoarece el a devenit alcoolic. In 1952, din cayza acceselor, a fost pent~u prima oadi. internata in spital. Ih 1953 s-a mutat la sora d $ia inceput sa lucreze ca griidinareasa; se simtea insa miniultumita, dlci dupa spusele ei voia sa facamai mult deciUi statea,inputere. In 1957, cind a incercat dinnou salucreze ca 'vi:nzatqare, acceseleau reaparut ~ipacienta a. fost i~ra~i internata in spital.. Aid se. plingea de epuizare, hipersensibilitate~i proasta dispozitie. Accesele ei <;lecurgeau acum in feltil urmatoi:: :taminea clteva minute locuIui, se uita r
66
fix inainte ~i isi inclesta pumnii, misdndu-i incoace si incolo. Accesele apare~u in special atund cind i se refuza ~eva. Pa:' cienta afirma ca inainte ca accesele sa inceapa are senzatia ca nu mai poate triii ~i ca. 0 parase~te intreaga "energie vitala.". Dupa term inarea crizei - spunea ea - nu-~i mai dadea seama unde se aHa. Dorinta ei de a fi pensionata n-a ramas 0 taina pentrunimeni,darlaspitaln-aavutsucces. Maitlrziu insa, un medic i-a obtinut pensionarea cu diagnosticul "tulburari circulatorii" . De atund a locuit cu fiica ei, care este coafeza ~i cu care s-a inteles bine. Cind, in' 1958, s-a pHns iarii~i de extenuare ~i de 0 proasta. dispozitie cu caracter depresiv, a fost din nou internata ,de asta. data in c1inica noastra, unde s-a facut incercarea de, a 0 supune unui tratament psihoterapeutic. In timpul tratamentului ea se purta cind amabil, prietenos, ba chiar ostentativ politicos ~i modest, cind demonstrativ plingaret.Se entu:dasma de "efectul salutar al sportului", dar se opuneacuindirjire unei reincadrari in munca ~i continua sa aiba accesepsihogene. La aceasta pacienHi jirea demonstrativa poate fiurmariHi inca din eopilarie. Faptul ca era eea mai midi dintre fratii~i surorile ei explicit in oarecare masura ca ea era cea preferata, dar probabil ca ~tia ~i cum sa se comporte fata de piirinti pentru a face impresie buna. E posibil ca ea sa fi fast un "copil cuminte" , a~a cum I-am descris mai sus. Cind, mai tlrziu,a fost "prea debila" pentru a ocupa un post, aversiunea ei fata de munca a jucat, H1riiindoialii, un rol important. Acest fapt a determinat apoi intreaga desfa~urare a vietii ei. Pe de 0 parte" ea se striiduia sa gaseasca un barbat care s-o intretina ~i sa nU-l ceara sa lucreze, incheind in acest scop a casatorie din interes inca de la virsta de 19ani; pe de aHa parte, cauta sa obtina ajutoare prin concedii de boala ~i pensie de invaliditate. Faptul ca. nu is-au implinit dorintele ,~i mai ales ca nu a avut noroc cu barbatii, s-a datorat in parte tot firii sale isterice, cad de cele mai muUe ori ltia decizii pripite. Dupa cum am arHat in aHa lucrare, Kinderneurosen una trasaturile accentuate pot fi recunoscute Kinderpersonlichkeiten, clar chiar la coPii. Ele au 0 nuanta deosebita, ,datoriHi copilariei, dar in principiu sint acelea~i ca laadulti. Trasaturile firii demonstrative sint la ei chiar mai clare dedt la adulti, deoarece copiii 5*
au tendinta naturala de a uita repede, de a nu se gindi mai departe de prezentul imediat ~i de a avea reactii pripite. E drept ca rareori au simptomele neurologice ale istericilor adulti, dar mint ~i in~ala cu atit mai multo Redau mai jos cazul unui copil, descris de Richter in lucrarea noastracolectiva. a intrat in clinica noastra la virsta de aproape opt ani. Tatal ei avea 0 fire nervoasa, impulsiva ~i irascibila. Tinea la Manuela ~i-i lua apararea fata de actuala sa sotie. Mama fetitei, necasatorita, era foarte superficiala ~i egoista. La scurt timp dupa na~terea copilului, I-a dat in grija unei matu~i. tntre timpt ,atal s-a casatorit cu 0 femeie foarte vioaie, care se straduia s-o inteleaga pe fetita, dar probabil fara prea mult succes. La virsta de doi ani ~i jumi:ltate, fetita - care se afla intr-o stare de totala neglijare - a fost preluata de tatal ei ~ide mama vitrega. Din cauza ei s-au certat adeseori, tatal repro~indu-i sotiei ca il prefera pe Miatul ei, adica pe fiullor comun. La ~coala Manuela era murdarn ~i dezordonata. Nu se ingrijea nid de sine ~i nid de lucrurile ce-i apartineau - a~a, de pilda, ~i-a pierdut stiloul. Dar ceea ce izbea mai mult erau mindunile ~i furtul unor obiecte marunte. Astfel, a furat 0 data un sandvi~, cu toate ca ~i ea avea unul. Dupa aceea a partidpat intens la cautarea sandvi~ului disparut ~i a negat cu incapatinare ca l-ar fi luat ea. tn mod similar a furat de la alt copil suma de 0 marca ~i un penar. Dintr-un magazin "a luat" un pachet de guma de mestecat. Fura atit de discret ~i de abil incit niciodata nu a fost prinsa asupra faptului. Dupa aceea nega totul cu 0 mina absolut lini:;;tita ~i inocenta. 0 data sau de doua ori a fugit de la ~coala. Pentru invatatoare ~i pentru parinti avea gata pregatita 0 scuza valabila. Acasa lua bani din pu~culita fratelui mai mic pentru a-~i cumpara bomboane. Daca strica anumite jucarii, Ie ascundea, a~a incH parintii nu Ie gaseau. De cUeva ori a luat ~i ea parte la cautarea jucariei ascunse. tntr-o zi tatal ei - care tocmai se intorcea acasa a vazut-o cum arunca pe fereastra doua chifle. Ajuns acasa, el a intrebat-o c,um Ii placusera chiflele. Ea i-a raspus ca au fost bune si ca a mincat chiar si chiflele fratelui ei. Alteori s-a intimplat'sa ascunda mincare~ sub divan. tn general simtea nevoia de a fi iubita, era cuminte si ascultatoare, astfel incH nimeni nu ar fi crezut-o in stare sa' faca pe ascuns lucruri nepermise sau sa fure. La pedepse aproape ca nu reactiona. Cu alti copii nu avea decit putin contact. Cu fratele ei vitreg se intelegea destul de bine. MANUELA
ST.
68
i
tn sectia noastra , Manuela s-a integrat repede ~i bine in colectivul de copii. Se straduia sa fie prietenoasa ~i deschisa, cautind sa dea impresia unui copil blind, cuminte ~i dragastos. Era insa totodata in stare sa necajeasca ~i sa tachineze in mod perfid alti copii. Daca se cercetau motivele acestor inddente, ea facea pe indiferenta, pe nevinovata ~i nega participarea ei. Scurt timp dupa asemenea discutii, ea redevenea amabiUi, prietenoasa ~i afectuoasa. La inceput se mai observau la pacienta mid furturi. Treptat a inceput sa tina oarecare ordine in lucrurile ei. Dar pina la terminarea tratamentului a trebuit exercitat asupra ei un control foarte strict, mai ales in privinta invatarii lectiilor. Pacienta era, de altfel, inzestrata din punct de vedere intelectual. La patru ani dupa ce Richter a prezentat acest caz, Manuela nu se schimbase in bine. $i acum parintii mai gaseau printre lucrurile ei mid obiecte care nu-i apartineau, iar cind i se faceau repro~uri mintea. tnvatatorii se plingeau de comportarea ei dezordonata, iar parintii incercau s-o plaseze intr-un internat.
La acest copil se poate observa foarte bine capacitatea de 1'ejulare. Manuela nu era citu~i de putin jenata atunci cind i se repro~au cazuri flagrante de necinste .. Ea tagaduia cu 0 mina nevinovata tot ce nu-i putea fi dovedit. Dad ne gindim cit de u~0r pot fi pu~i in incurcatura copiii, nu put em crede altceva dedt d, atunci cind avea acea expresie de nevinovatie, ea se simtea efectiv nevinovata - adid launtric nu-i era prezent faptul ca realmente mintea sau fura. De asemenea, se poate observa foarte bine la ea capacitatea isteridi de a juca rolul de copil cuminte ~i in acela~i timp de a fi perfida cu alti copii. De~i prin comportamentul ei Manuela se distant a mult de colectivitatea sociala, nu este deloc sigur ca mai tlrziu va deveni 0 psihopata isterica. Asupra acestui copil a avut un efect nefavorabil educatia primita. Manuela a fost tratata in mod inconsecvent ~i a avut probabil prea multe posibilitati de a-~i proeura avantaje prin nesinceritate. S-ar putea ca mai tirziu Manuela sa devina doar o personalitate accentuata cu 0 buna adaptabilitate. Trasatura fundamentala - firea demonstrativa - nu se va schimba, eaci, intr-o forma caracteristid, ea este, fara indoiala, fixata in structura personalWitii sale. 69
Exista un scditor la care pot demonstra foarte pregnant prezenta simultana a personalitatii isterice ~i a unei jantezii bogate. Unii nu-l considera poate pe Karl May - caci la el ma refer - drept un scriitor autentic, dar este cert ca avea fantezie, ~i inca intr-un grad foarte inalt. Inainte de a-~i fi inceput activitatea literara, Karl May ~i-a petrecut in total ~apte ani in lnchisoare pentru 0 serie de furturi, spargeri ~i escrocherii. Ultima condamnare ~i-a ispa~it-o la virsta de 38 de ani. Toate aceste amanunte din prima parte a vietii lui Karl May ~i care, desigur, nu pledeaza. in favoarea sa, slnt adunate in necrologul scris de A lfred Kleinberg ~i publicat in "Kunstwart". Prietenii lui Karl May considera. acest necrolog drept un document du~manos ~i defa.ima.tor, dar faptele obiective nu Ie pot contesta. Gurlitt, care ia cu multa. ca.ldura apararea scriitorului, cauta sa explice ~i sa atenueze partile negative din necrolog, fara a contesta insa. faptele ca atare. May ~i-a continuat in~elatoriile ~i in timpul activitatii sale literare, intr-un mod care nu-l mai facea insa pasibil de pedeapsa. El nu ~i-a luat numai un pseudonim literar, dar ~i-a mai arogat ~i alte nume, unele dintre ele foarte pompoase. $i-a atribuit ~i titlul de doctor, pe care I-a cumpa.rat mult mai tirziu de la 0 universitate din America. Se da.dea drept "Old Shatterhand", adica se identifica cu acest personaj din romanele sale ~i cu faptele savir~ite de e1. Tot astfel, Ie arata vizitatorilor sai renumita "carabina Henry" ~i Ie explica modul ei de functionare. Povestea despre Winnetou ca despre un prieten real. Despre descrierile sale de dilatorii vorbea de parca ar fi fost evenimente reale, cu toate ca majoritatea lor fusesera. scrise inaintea primei calatorii pe care a facut-o in strainatate. Intr-o scrisoare afirma urma.toarele despre unii eroi din romanele sale: "Hobble mai tra.ie~te, Hawkens, Firehand ~i Hawerfield au murit". Avea carti de vizita pe care era scris "Karl May, zis Old Shatterhand". Adesea anexa la scrisori fotografii care 11reprezentau In cele mai diferite regiuni din straina.tate. Nici Gurlitt nu poate sa. conteste aceste fapte, multumindu-se sa Ie infrumuseteze. Astfel, de pilda, el scrie: "Ca a facut sau nu aceste calatorii, ca ~i-a cucerit carabina Henry ~ipu~ca de vinat ur~i prin lupta, in America, sau ca.le-a cumparat
la talciocul din Dresda de la un negustor de vechituri, ca fotografiile sale cu in dienii sau beduinii sint sau nu 0 in~elatorie ,toate acestea nu aduc onoarei lui nici cea mai mica atingere". Sau, in alt pasaj: "Dorinta exagerata de a se bucura de consideratie sociala I-a facut sa-~i cumpere titlul de doctor ~i apoi sa nascoceasca tot felul de explicatii atunci dnd i s-a imputat felul In care ~i I-a procurat". Adversarii lui Karl May Ii aduc in special repro~ul de a fi scris in acela~i timp povestiri dintre cele mai pioase (Muttergottesgeschichten1) ~i romane de duzina. eu un continut indecent. Intr..:unul din numeroasele sale procese, justitia a stabilit di pasajele indecente din dirti nn au fost scrise de el, ci fusesera. intercalate de editor. Aceasta nu constituie pentru el 0 scuza suficienta, dici May, care a sctis asemenea carti timp de patru ani ~i jumatate, a declarat di nu observase intercalihile. In ce prive~te povestirile sale pioase, se poate observa ca. ele nu izvorasc dintr-un sentiment autentic, ci dintr-o capacitate de simulare teatrala. La fel sint scrise ~i Geographische Predigten2• Stolte, care ii ia apa.rarea, de~i poate nu in aceea~i masura. ca Gurlitt - amindoi ~i-au publicat cartile in Editura "Karl May" -, face urmatoarele aprecieri: "Prin amploarea lor, ele constituie 0 Incercare de a cuprinde intreaga viata cosmica ~i culturala, lnfati~ind-o drept 0 mare ~i unica rugaciuRe de slava adresata unei vointe divine, superioare". Alte titluri ale acestui gen de scrieri sint: Bete und arbeite3, Ehrlich wahrt am langsten4,Freunde in der Not [:chen hundert auf ein Lot5• Karl Maya avut mult succes cu prefaca-l:oriasa, caci timp de ani de zile a fost foarte apreciat de clerul catolL'.
70
71
Culmea in~elCHoriei0 constituie 0 scrisoare citata de B6hm. Dupa ce relateaza. moartea lui Winnetou la virsta de 32 de ani ca un fapt obiectiv, Karl May continua. astfel: "Vorbesc ~i scriu franceza, engleza, italiana, spaniola, greaca, latina, ebraica, 1 "Povestiri despre Maica Domnului". ;: "Predicile geografice". 3 "Roaga-te si lucreaza". 4 "eu cinstea ajungi mai departe decit ell necinstea". 6 "La nevoie se cunose prietenii".
roman a , ~ase dialecte arabe, persana, doua dialecte curde, ~ase dialecte chineze, malayeza, nanaqua, citeva graiuri indoneziene, suahela, hindustana, turca ~i limbile indienilor siux, apa~i, koman~i, suakezi, utka, kiova ~i keciumani, trei dialecte sudamericane, iar lapona nici n-o mai pun la socoteala. Cite nopti de munca m-or fi costat oare toate acestea? Chiar acum mai lucn;z cite trei nopti pe saptamina - lunea de la 6 dupa-amiaza pina martea la 12 ~itot asHeI de miercuri pina joi ~i de vineri pina simbata. Cui i-a dat Dumnezeu un dram de inteligenta, acela trebuie s-o valorifice, caci odata va avea sa dea socoteala". Aid se poate vorbi fara nici un dubiu de 0 pseudologia phantastica in sens psihiatric. Pe baza unei alte scrisori, B6hm relateaza urmatoarele: "Contesa J. din Cabuna (Slovenia) , 0 cititoare entuziasta a lui May, nu se putea impaca eu faptul ci'iWinnetou murise pagin ~i I-a intrebat cu un dulce ton de repro~ pe May de ce nu I-a botezat in extremis. May i-a faspuns foarte serios ca repro~ul este nemeritat, cu toate ca aparentele Ii sint potrivnice. EI, ca Old Shatterhand, I-a botezat efectiv pe Winnetou in extremis, insa nu a vrut sa mentioneze faptul in carte pentm a nu fi atacat ~i criticat de cei de alta credinta'·. Este foarte semnificativ cum Karl May folose~te de indata orice posibilitate de a mistifica, numai ca sa apara intr-o lumina favorabila in ochii unei cititoare. De altfel, el purta 0 vasta corespondenta cu un continut asemanator ~i i~i Hicea chiar reclama prin "scrisori de la cititori" pe care ~i Ie adresa el insu~i. Editura lui a tiparit bro~uri "de la cititorii recunoscatori" in care i se facea reclama lui "Karl May ca educator" ~i erau combatuti adversarii lui. Judecind dupa stil, se poate presupune ca brot;>urileau fost scrise chiar de el. Din cele de mai sus se poate vedea cum Karl May nu s-a multumit numai cu libertatea poetica de a nascoci tot ce voia, dar s-a ~i straduit sa prezinte in mod laudaros fictiunea drept realitate. ln~elatoriile sale nu s-au incheiat deci odata cu inceputul productiei sale literare, ci au continuat chiar in romanele sale. Ce-i drept, din punct de vedere social, aceste in~elatorii au capatat acum alta infati~are, intrucit entuziasmau tineretul, iar autorullor nu mai intra in conflict cu legile penale. Nu cred ca 72
lectura asidua a operelor lui Karl May poate dauna tineretului, dar aceasta problema nu intra in tema prezentei carti. Karl May facea parte dintre mincino~ii patologici, care i~i traiesc i11asemenea masura rolurile incH nu mai sint con~tienti de neadevarurile lor. Acesta este motivul pentru care a putut sa-~i joace rolul atlt de convinga tor, de concret ~i de sigur, incH a fost de fiecare data crezut. Probabil ca t;>ipe Gurlitt, care i-a luat atH de mult apararea, I-a cucerit prin talentul sau isteric. May ii scria intr-o scrisoare: "Domnul consilier Sello mi-a scris: Profesorul Dr. Ludwig Gurlitt, inflacaratul t;>ispiritualul promotor al reformei ~colare, care chiar adineauri a plecat de la mine, mi-a propus sa public un studiu despre influent a activitatii dumneavoastra literare asupra tineretului. Cit de mult m-a bucurat aceasta, pe mine, om batrin ~i obosit de moarte! Trebuie sa va spun cu toata sinceritatea ca sint unul dintre cei mai sinceri ~i mai convin~i adepti pe care ii aveti, fara ca dumneavoastra sa ~titi acest lucru". Probabil ca aceste cuvinte magulitoare I-au sedus oarecum pe Gurlitt. Nu pare foarte probabil ca May sa fi cunoscut scrierile acestui autor. lntr':o a doua scrisoare catre Gurlitt, Ii comunica acestuia planurile sale literare de viitor; din tonul folosit reiese ca este iara~i yorba mai mult de laudaro~enie dedt de intentii reale. lata ce scrie: "M-am abtinut pina astazi sa a~tern pe hirtie ceea ce am de gind sa public acum, pentru di nu eram destul de matur ~i pentru ca nu-mi terminasem inca pregatirile ~i studiile. Am fost insa crucifieat. Mai bine de zece ani am stat rastignit in public ~i am studiat multimea care urla in jurul meu. Acum sint gata - sint matur. Am coborit de pe cruce ~i voi incepe sa scriu. Ca intre timp am ajuns la virsta de 70 de ani nu are importanta. Sper sa mai traiesc vreme indelungata. lar de nu, este pe deplin suficient dad 0 singura opera imi va reut;>ia~a cum nadajduiesc ~i cum doresc. Atunci voi fi aratat lumii ceea ce vreau sa arat ~i voi putea sa ma las eu1cat, impreuna eu pana mea, acolo unde oriee dntec ia sfir~it". Se poate foarte bine observa aici patosul Plin de ingimfare al istericului. Nu ma indoiesc ca in mare masura Karl Mayda toreaza firii sale demonstrative eapacitatea de a fi devenit un scriitor ale 73
di.rui opere au fost publicate in tiraje de milioane de exemplare i?iau fost traduse in toate limbile imaginabile. Cind Ii citim descrierile aUt de vii putem spune cu certitudine ca el traia nemijlocit in eroii sai atunci cind acei?tia din urma luptau insufletiti de 0 forta neegalata, de 0 inteligenta de neintrecut i?ide 0 dibade de neinchipuit. Traia probabillauntric in mod atit de intens viata acestora, incit aproape ca nu mai mintea cind se dadea drept Old Shatterhand. Era desigur mai mult decit un artificiu poetic faptul ca.-~i scria romanele la persoana intH. EI insu~i era realmente eroul. Din structura sa isterica a luat na~tere excesuI de fantezie. In schimb ,Karl Maya fost lips it de cea de-a doua trasatura care favorizeaza crearea de opere artistice valoroase, si anume 0 excesiva sensibilitate afectiva. Lucrul acesta n dovedesc ipfractiunile sale penale. In operele lui, numeroase exagedi.ri grosolane permit sa se constate lipsa de finete.
Firea hiperexacta Firea hiPerexacta, care in cazul unei accentuari puternice duce la 0 psihopatie anancasta, este contrariul firii demonstrative ~i se distinge prin liPsa capacitaPii de rejulare. In timp ce istericii actio-
neaza pripit chiar in cazurile cind ar trebui sa mai reflecteze, anancai?tii nu pot lua 0 hotadre nici atunci cind exista toate premisele pentru aceasta. Ei vor sa chibzuiasdi totul pina la ultimele consednte inainte de a actiona, nu pot elimina din con~tiinta nici cele mai mici posibilitati de a gasi poate totu~i 0 solutie mai buna, eu alte cuvinte nu sint in stare sa refuleze ~i din aceasta cauza au dificultati in activitatea lor. Astfel, pripeala isterica are la polul opus nehotarirea anancasta. Chestiunile in privinta carora individul hiperexact nu poate ajunge la 0 decizie sint destul de importante. Chestiunile de mica important a pot fi rezolvate launtric fara mare greutate, pentru aceasta nefiind nevoie de luarea unei hotadri nici chiar in cazul unui anancast.
In cazul cind s-a ajuns la 0 nevroza, luarea hotadrilorimportante ramine 0 problema, dar pericolul care impiedica luarea unei 74
hotadri poate sa diminueze. Daca, de pilda, 0 femeie anancasta ascunde in prezenta sugarului toate obieetele ascutite i?itaioase, faptul are 0 oarecare justificare - pericolul ca sugarul sa se raneasca. Daca insa, sub influent a nevrozei obsesive, eadevine complet incapabila de a mai ingriji copilul, fiind stapinita de teama ca l-ar putea rani, atunci - din punet de vedere obiectivingrijorarea ei i~i pierde practic justificarea. Trebuie deci sa persiste 0 oarecare posibilitate de a se ajunge la un deznodamint neplacut, ca.ci altfel indoiala s-ar rezolva de la sine ~i refularea nu ar mai fi necesara. Ablutomania1, aUt de frecventa in nevrozele obsesive, ocupa un loc aparte: intotdeauna mai pot exista urme infime de murdarie, ai?adar ~i microbi. Dadi posibilitatile reduse sau chiar infime de periclitare produc totu~i afeete puternice, faptul indica 0 evolutie psihologica legica, dupa cum am aratat in Biologische Psychologie. Se poate de-a dreptul vorbi despre 0 lege fundamentala a jormarii sentimentelor omene$ti, potrivit careia tendinte afective supuse oscilarii intre doi poli eresc in asemenea masura incH sentimente neinsemnate devin afecte profunde. Aceasta lege 0 yom intilni ~i in cazul dezvoltariZor paranoice. In nevroza obsesiva, teama care face ca 0 primejdie minima sa apara a~a de amenintatoare devine aUt de profunda tocmai datorita nesigurantei permanente in privinta faptului daea exista sau nu motiv de team!L Femeia din exemplul de mai sus s-a asigurat din primul moment ea in apropierea copilului nu exista obieete aseutite. Ea nu s-a lini~tit insa cu totul, ci s-a gindit ea ar mai putea sa existe totu~i posibilitati de ran ire a copilului; chibzuind, a respins aceasta idee ea nefondata. pentru ea apoi s-o reia din nou i?a.m.d. Din asemenea meditatii patrunse de indoieli, eu 0 ve~nica oscilare intre doi poli, ia na~tere friea patologica a nevroticilor obsesivi - friea pe care ei in~i~i in mintea lor 0 considera neintemeiata, dar pe care nu 0 pot invinge.LAnancastul ineearca sa lupte impotriva obsesiei sale inca. din perioada dedezvoltare a afectului; capacitatea sa de refulare fiind insa insuficienta, lupta impotriva obsesiei este tocmai eeea ce creeaza obsesia, deoarece alternanta spore~te tot mai mult fricajDadi femeia din exemplul citat mai sus ar fi eedat 1 Tendint1i obsesiva de a se spala (N.T.).
75
primului sau impuls -care de altfel nu mai era exclusiv anancast, cide domeniul nevrozei obsesive - ~i, fara a lupta impotriva impulsului, ar fi scos, de pilda, din odaie toate aceIe, foarfecele ~i cutitele inainte de a duce copilul acolo, astfelinclt sa nu mai fie preocupata de acest lucru, obsesia nu s-ar mai fi dezvoltat dincolo de aceasta prima masura de securitate. Mai mult, este chiar probabil ca, in cazul unui asemenea mod de a proceda j ea sa renunte treptat la aceste precautii exagerate ~;i, din moment ce nu ar mai fi preocupata launtric de aceasta problema, frica ei sa descreasca de la sine. Pacientanu poate pune insa capat situatiei ,apar temeri noi pe care ea nu Ie poate inlatura. Ea lupta deci impotriva lor, ceea ce face flosibila continuarea evolutiei. Sint ~i cazuri dnd un individ nu inc1ina in mod exagerat spre indoiala, dar imprejurarile externe sint cele ce provoaca oscilatia sentimentelor. Oamenii devin cel mai adesea nevrotici - in sens de ipohondrici - din cauza ca examenele medicale, consultatiile medicale sau tratamentulIi mentin incontinuu intre speranta ~iteama, ajungind in cele din urma la teama patologidi de a avea 0 boala serioasa. Ipohondricii i~i dau mai rar seama ca teama lor este neintemeiata dedt se intlmpla la bolnavii care se tem de ceva din exterior; aceasta se datoreaza faptului ca in lumea exterioara este mai u~or sa te convingi daca 0 teama este sau nu motivata dedt in cazul suferintelor propriului sau corp, lucru adeseori neclar chiar ~i pentru medic. Expunerea mea nu se ocupa, ce e drept, de dezvoltdrile psihologice, dar jirea anancastii este mai u~or de inteles daca se cunoa~te evolutia la care poate sa dud!. in multe cazuri. Pe aceasta cale se poate recunoa~te ~i parte a negativa a acestei trasaturi. Chiar dnd nu avem de-a face cu 0 nevroza, hiperexactitatea prezinta dezavantaje atunci dnd se manifesta cu 0 intensitate psihopatica. Capacitatea de a lua hotiiriri e ste in acest caz atit de mult prejudiciata incH munca nu mai poate fi efectuata in mod fluent. Tot timpul apar noi indoieli, in continuu subiectul trebuie sa verifice daca ceea ce s-a facut poate fi considerat in mod definitiv drept bun. In felul acesta, anancastul ramine in urma cu lucrul, meticulozitatea lui neputind avea dedt in parte un efect de compensare. Ce-i drept, el recupereaza adesea timpul pierdut
prin ore suplimentare voluntare. Hiperexactitatea poateconstitui pentru el 0 piedica ~i in viata particulara.Dupa terminarea orelor de lucru, lui Ii vine de multe od greu sa se indeparteze de loeul sau de munca; uneori se intoarce sa vada daca a inchis toate u~ile si de aeest , daca a lasat totulin ordine. Cind nu eedeaza dorintelor ' fel, in drum spre casa este probabil preocupat ~inelini~tit de lucrarile pe care Ie avusese de executat in timpul orelor de serviciu. Acest lucru se intlmpla mai ales dnd are sarcini de raspundere. Ajuns acasa, nelini~tea tot mai continua sa persiste; adesea timpul dinainte de a adormi, adica momentul care aduce altor oameni o lini~te deplina, este pentru el eel mai bun prilej de a se gindi din nou la activitatea sa profesionala ~i, probabil, la ceea ce va avea de facut a doua zi ~i la felulin care lucrul ar putea fi executat cel mai bine. Nici treburile gospodare~ti nu sint executate intr-un mod relaxat. Aici insa femeile sint mai periclitate dedt barbatii, ele fiind mai legate de treburile casnice. Ele nu fac in camera 0 curatenie obi~nuita, ci 0 fac cu 0 minutiozitate exagerata ~i mult mai des dedt e nevoie. In bucataria lor trebuie sa domneasca 0 curatenie de-a dreptul exemplara. De aeeea la 0 anancasta gatitul cere un timp indelungat, deoarece alegerea, spalatul ~i curatatullegumelor, de exemplu, sint facute cu 0 grija exeesiva. Vesela este spala ta de doua, trei ori, iar apa schimba ta de fiecare data. Clnd sint a~teptati musafiri, dereticatul este efectuat cu 0 intensitate sporita. Grija excesiva de a evita accidentele cere un efort suplimentar . 0 femeie care in viata ei n-a uitat robinetul de gaz deschis se simte totu~i obligata sa se convinga de fiecare data ca I-a inchis efectiv. S-ar putea chiar sa se scoale din pat ca sa mai verifice 0 datil. De asemenea ~i incuiatul u~ii rec1ama adesea repetate verificari in fiecare seara. Aceea~i nesiguranta apare ~i in timpul zilei, dnd anancastul parase~te locuinta. Adesea se intlmpla sa se intoarca din drum pentru a se convinge daca n-a lasat-o totu~i descuiata. EI face acest lucru, cu toate ca niciodata n-a uitat sa 0 incuie. Mai apar ~i alte probleme - daca fierul de calea t a fost. seos din priza, daca nu a ramas cumva vreo lumina aprinsa undeva in apartament sau in pivnita - care toate rec1ama verificari inutile. In acest fel, atit in profesiune cit
76
77
~i acasa bucuria de a ttai ~i posibilitatea de a savura clipele fericitesint pentru anancast muIt reduse. Cind hiperexactitatea nu semanifesta dedt sub forma unei insu$iri accentuante, ea nu are aceste efecte negative. Tot ce am descris mai sus poate sa transpara ~i la aceste persoane, dar numai intr-o masura care nu atinge limitele absurdului. in asemenea cazuri ies la iveala indeosebi avantajele unei inclinatii spre meticulozitate. in profesiunea sa, individul hiperexact nu preda 0 lucrare pe care nu a efectuat-o cu 0 extrema con~tiinciozitate. Conceptia aHora ca. ,,0 sa mearga" ~i cu un efort mai mie este absolut contrara firii sale. La locul de mundi este cunoscut pentru aceasta atitudine a sa ~i lumea ~tie ca se poate bizui pe el; i se dau tocmai acele insarcinari care cer multa exactitate. Adesea este yorba de 0 mundi de raspundEre care poate constitui 0 povara pentru un anancast, deoarece i-ar provoca muIte motive de teama, dar pe care 0 personalitate hiperexacta 0 preia de cele mai multe ori fara prea mare ingrijorare ~i 0 executa spre deplina satisfactie a superiorilor sai. Daca ~tim ca hiperexactitatea inseamna totodata ~i hipercon~tiinciozitate, ne putem da mai bine seama de latura pozitiva a acestei trasaturi. Omul hiperexact mai are ~i marea calitate de a se simti legat de locul sau de muncil., pe care nu-l parase~te fara motive temeiniee. Uneori lucreaza multi ani de-a dndul, dteodata chiar toata viata in aceea~i intreprindere. Acest comportament nu are nimie comun cu pedanteria, iar simPlul sPirit de ordine nu este de natura anancasta. lndividul hiperexact este con~tiincios ~i in treburile casniee; ce...i drept, aici barbatul cedeaza cu placere femeii raspunderea. Atunci dnd ajunge la exagerari, omul care este numai hiperexact fara a fi devenit an ancast este in stare uneori sa-~i complice viata prin exagerari. Pentru societate insa, el reprezinta in orice caz 0 personalitate deosebit de valoroasa. Este adevarat, hiperexactitatea nu se manifesta numai in sens altruist. ea putind da na~tere ~i unei griji exagerate pentru propria bunastare. Daca aceasta nazuinta se mentine in limitele unei intensitati moderate, avem ~i aici de-a face cu 0 trasatura omeneasca pozitiva. lndividul hiperexact se fere~te de primejdii inutile, evita excesele, nu bea prea mult, nu fumeaza prea mult 78
in conditii exterioare nefavorabile, acest comportament poate fi originea unei dezvo ltari ipohondrice. Vom in cepe prin a da exemple de felul in care se prezinta firea hiperexacta. Mai intii redau descrierea a doua persona litati, a~a cum a facut-o Schmieschek in lucrarea noastra colectiva. WERNER K., nascut in 1922, este de meserie reparator de masini. Viata lui s-a desfasurat intotdeauna intr-un mod foarte ~rmonios: Copilaria i s-~ scurs fara evenimente deosebite. A crescut intr-o atmosfera tihnita ;;i a urmat cele opt clase ale ~co1iigenerale, fUnd un elev mijlociu. Dupa aceea, timp de trei ani ~i jumatate a invatat meseria de reparator de ma~ini ;;i la examenul de califieare a obtinut note bune. Din 1939 ~i pina in prezent lucreaza in aceea~i intreprindere. De un an este ~ef deechipa. In 1951 s-a casatorit. Sotia lui este cu patru ani mai tinara dedt el. Are doi copii - unul in virsta de opt, iar celalaIt de cinci ani. K. a facut fata cu succes totdeauna problemelor pe care i Ie-a pus existenta. Duce 0 viata de familie armonioasa ~i se intelege foarte biue cu colegii sai. In intreprindere este foarte apreciat pentru destoinieia sa, general recunoscuta, ca ~i pen· tru indelungata sa experienta. Este harnic ~i intotdeauna gata sa-~i ajute tovara9ii de munca sau, la nevoie, sa Ie tina locul. Trasaturile care se contureaza din cele de mai sus se reliefeazain mod pregnant cu ocazia unor conversatii mai aprofundate. inca din copilarie, K. a fost considerat a avea 0 fire foarte exacta ~i con;;tiincioasa. la in serios oriee insarcinare; nu se intimpla niciodata sa fad ceva in mod superficial. Chibzuie;;te temeinic totul, prevede ;;i planifica toate detaliile. inclinatiile lui de a-si recontrola actiunile sint clare. intotdeauna inainte de a preda u~ ansambiu lucrat de el mai stringe 0 data suruburile. Cind monteaza masini, tine sa se incredinteze mai intii ca nu a ramas ceva ;;pan in rulmentii cu bile. Cind pleaca deacasa verifica robinetele de gaz ;;i aparatele electrice, se asigura d nu sint chibrituri lq. indemina copiilor, incearca u;;a daca este bine incuiata. Este 0 fire echilibrata. ii place sa se afle in societate, nu are greutati in stabilirea de contacte cu alti oameni. Reactioneaza intens la suparari ;;i se consuma in sinea sa, dar nu poate ramine mult timp suparat pe nimeni.
Avem in fata noastra un ins care se evidentiaza in mod pozitiv fata de altii. Con~tiinciozitatea lui duce la 0 grija deo.. 79
sebita in exeeutarea tuturor sarcinilor. Munca prestata de el e de 0 ealitate superioara. Urmeaza un psihopat ananeast. OSWALD G., nascut in 1927, de meserie lacatus; a fost foarte sirguincios la ~coala. Dupa ce ~i-a terminat u~enicia, a fost luat la armata, ~i in timpul razboiului a ajuns in prizonierat. Lucreaza in meseria sa din 1945. In 1950 s-a casatorit si are un fiu. Dintotdeauna a fost foarte meticulos in munea, d~r pina in 1950 nu a atras prea mult atentia in aeeasta privinta. In 1950 i s-a ineredintat 0 munca de foarte mare raspundere ~i el a inceput sa se simta din ce in ee mai nesigur de sine. Mereu i~i punea intrebarea daca a strins suficient ~uruburile ~i ca urmare Ie stringea atit de tare incH adesea se spargeau. In intreprindere a ineeput sa se spuna: "G. sparge toate ~uruburile". La recomandarea medicului de intreprindere a fost trecut in aWl munea, fiind numit sef de atelier. In aceasta calitate trebuia sa eertifice eu iscalit~ra sa ca ludrarile erau bine exeeutate. Aeum eontrola de atitea ori inainte de a se putea hotari sa isealeasca, incH a trebuit sa sehimbe din nou loeul de munca. Noua sa sarcina era aeum sa tina un fisier cu piesele de schimb. In scurt timp insa nu a ~ai putut face fata, deoareee si aici nu mai contenea eu eontroalele. De asta data a fost trec'ut la sectia de reparatii. La ineeput se parea ca totul merge bine, dar eurind ~i aici au reineeput neeurmatele controale ale propriei sale munei, ba in secret mai verifica 9i dad tovarasii sai de munca isi efectuau bine luerarile. Acasa a~ea dificultati si{uilare. Cind isi ducea bicic1eta in pivnita se intoreea adesea de la usa sa vada daea este intr-adevar a~olo. Apoi i1 obseda lacat~l u9ii - era urmarit de gindul: "L-am ineuiat bine?" Cu intrerupatorul de lumina se intimpla la fel. Uneori trecea destul de mult timp pina ajungea sus in apartament. Se uita de citeva ori in cutia de serisori sa vada daea este sau nu ceva in ea. Multiplele eontroale ii ra .• peau aproape tot timpulliber, dar nu se putea dezMra de ele, eaci se temea neineetat ca ar putea sa fadi. vreun rau altor oameni, ea sotiei ~i fiului sau li s-ar putea intimpla eeva, de pilda ar izbueni un ineendiu.
avea 0 scurta perioada in care rasufla u~urat ea terminase eu 0 activitate chinuitoare. Dar odata eu disparitia sentimentului de u~urare, controalele reineepeau ca mai-nainte. In cadrul tratamentului nostru psihoterapeutic subieetul a invatat cum poate sa-~i infrineze aeeasta particularitate a sa. r -am reeomanda t insistent ea, atunci dnd incepe sa aiba vreo indoiala, sa nu mai mediteze asupra ei, ci sa treaea imediat la aetiune sau la all gind. In felul acesta ananea~tii pot invata sa-~i rezolve proble~ meIe vietii ~i ale muncii, eu toate d predispozitia ananeasta nu dispare. In armata, unde disciPlina severa nu lasa loc pentru ezitare, eelor mai multi dintre ananea~ti Ie merge mai bine decit in viata civila. Dar ea urmare a sfaturilor psihoterapeutice ei i~i pot impune ~i singuri 0 atare disciplina 9i 0 pot respecta in permanenta. , De atunci subieetul a fost in stare sa-si , execute munea tara prea mari dificultati, dar incapacitatea sa de a lua decizii a ramas totU9i atit de pronuntata incH Ii diminueaza in mod considerabil posibilitatea de a duee 0 viata normala 9i pacientul nostru trebuie considetat drept psihopat. Firea hiperexacta poate fi depistata 9i la copii, eu toate ca rareori se ajunge la 0 aceentuare prea mare, deoarece nestatornicia copilareasca, cu reactiile ei pripite, se opune unei hiperexactitati prea pronuntate. Copiii hiperexaeti se distingtotu~i toarte clar de ceilalti prin comportamentul lor con~tiincios ~i ordonat. Citez cazul unui copil descris in lucrarea noastra colectiva de catre domni~oara Linder. PETER SCH., in virsta de 10 ani, s-a aflat in 1962 in tratamentul nostru stationar pentru un tic nervos al fetei. Farintii puneau mare pret pe bunele rezultate la invatatura ale celor patru copii ai lor; dad se intimpla ca vreunul dintre copii sa eapete note mai mid, mama 11medita, facind eu el exercitii suplimentare. Mieul nostru pacient ajungea intotdeauna repede intr-o stare de extenuare. Faeea, ce e drept, fata obligatiilor corespunzatoare virstei sale, dar se putea observa ea era nevoit sa depuna un efort deosebit pentru a nu ramine in urma eolegilor sai de aeeea~i virsta. Este foarte sensibilIa e~eeuri, insa nu vrea sa admita aeest lueru. Uneori ii vine greu sa-~i ascunda plinsul, caei ochii i se umplu repede de laerimi chiar 9i la eele mai mid eontrarietati sau eforturi mai grele. Nu vrea sa diseute
Aeest subiect nu era numai hiperexact, nu era numai deosebit de meticulos, dar se simtea in asemenea masura constrins sa efectueze eontroale peste eontroale, incH devenise aproapeincapabil sa-~i mai predea luerarile. Dupa ceschimba loeul de munea, 80
6
81
despre aceste chestiuni, deoarece Ii e penibil. I~i incordeaza intotdeauna toate puterile pentru a avea rezultate corespunzatoare exigentei sale. In privinta maruntelor obligatii cotidiene i se poate acorda toata increderea; parintii subliniaza ca pacientul este foarte exact dnd Ii dau vreo intilnire in ora~ pentru a face impreuna anumite cumparaturi. El executa cu mare constiinciozitate si insarcinarile pe care trebuie sa Ie indepline~sca in lipsa parintilor - adica fara un control i~e. diat -, in timp ce fratii ceilalti nu sint chiar atlt de con~tiincio~i. De asemenea, lectiile ~i Ie face in mod corect ~i ordonat. Ticul nervos facial i-a aparut inca de pe dnd avea 4 sau 5 ani, deci inainte de efortul cerut de invatatura. In aceasta privinta a jucat un rol ~i fratele sau vitreg, mai in virsta dedt el ~i cu care era intr-o continua rivalitate. Potrivit celor spuse de mama lor, acest fiu din prima ei casnicie este un baiat robust, care ~tie sa se impuna ~i care se amuza sa-l provoace ~i sa-l intarlte pe pacient, mult mai putin capabil de eforturi. Scurt timp. dupa plecarea pacientului din clinica, fratele sau vitreg a fost dat intern intr-un camino Baiatul s-a calmat, atentia lui a fost orientata in alte directii; ca urmare, ticul nervos a cedat in mare masura si nu mai apare dedt in situatii de a~teptare sau de eforturi.' Parintii au fost sfiHuiti sa fie mai putin exigenti in privinta rezultatelor ~colare ale copilului. La acest baiat de 10 ani se poate recunoa~te eu u~urinta firea hiperexacta. El indeplinea cu 0 deosebita con~tiinciozitate tot ce avea de facut. Am putea spune ca ii lipsea superficialitatea fireasca a copilului. Intrucit lucra mai mult decit 11tineau puterile, a devenit neurastenic; ticul nervos s-a intensificat. Acest fenomen este foarte caracteristic, caci ~i la adulti ticurile apar eel mai adesea in cazurile dnd persoana cu fire hiperexacta este suprasolicitata, ceea ce provoaca din partea lor 0 atentie ingrijorata fata de eforturile fizice. in continuare descriu un subiect la care pe fondul unei psihopatii an ancaste s-a dezvoltat 0 nevroza obsesiva. ELISABETH T '., nascuta in 1913, de profesiune infirmiera de sugari, a avut odata idei obsesive la virsta de 13 ani. Era convinsa ca dadi se uWi la 0 persoar:a imbracata in negru ~i dupa aceea la 0 alta persoana, aceasta din urma va trebui sa moara curind. In anii ce au urmat avea mereu scrupule de con-
82
~tiinta ~i se ducea tot timpul sa se spovedeasca. La vlrsta de 18 ani, pe dnd urma cursu 1 de pregatire pentru infirmiere, a aHat ca bacilii tuberculozei sint mai rezistenti dedt alti bacili. In acea perioada era in contact cu cop{i bolnavi de tuberculoza intestinala ~i ganglionara. Cind, in plus, tatal ei i-a povestit ca fratele lui era tuberculos, a capatat 0 adevarata fobie a bacililor. De aceea a renuntat sa mai fie infirmiera de copii ~i a lucrat pina in 1939 ca infirmiera particulara. In ace1 an s-a casatorit ~i in anii urmatori a avut trei copii. in timpul razboiului, T. a lucrat un timp indelungat in serviciile armatei. In aceasta perioada nu au aparut fenomene obsesivemaiimportante.inI945.cu ocazia unui bombardament, ~i-a pierdut cele doua fete. Dupa acest eveniment a inceput sa fie din ce in ce mai nelini~tita ~i vechea ei fobie a bacililor a reaparut. Boala a progresat ~i in 1959 a atins 0 mare intensitate. Pacienta era acum in tot cursul zilei dominata de fenomene obsesive. Cit era ziua de lunga eraocupata cu spalatul miinilor, fara a putea totu~i sa ajunga la gradul de curatenie pe care-l dorea. Avea in casa nenumarate drpe, fiecare cu 0 destinatie deosebWi. Clantele u~ilor Ie apuca numai cu 0 drpa. Rar se intlmpla sa ajunga seara la timp in pat. Zilele senine aveau asupra ei efectul cel mai prost. Atunci, urmarind sa omOare bacilii care s-ar fi putut afla pe rufarie, expunea rufele la soare. De aceea, inca de la ora 2 noaptea incepea sa stringa rufele, pentru ca dimineata, de la prima raza de soare, sa le duca afara. Fobiile se accentuau mai ales atunci dnd trebuia sa pIece de acasa, caci se temea ca peste tot poate intra in contact cu bacilii. Daca vedea singe sau ceva ce ar fi putut sa provina de la singe facea un ocol mare, fara. sa poata totu~i scapa de teama ca din singe bacilii ar putea sa ajunga pina la ea. Era obsedata de expectoratia sanghinolenta a tuberculo~ilor. Descoperea tot mai des pe strazi ~i pe pereti pete care ar fi putut sa fie de singe ~i, ca urmare, nu mai ie~ea pe strada dedt pentru treburile strict necesare. Pacienta, internata in 1960 in sectia noastra de psihoterapie, a trebuit sa fie supusa unui tratament intensiv de distragere a atentiei ~i de adaptare, pentru a scapa de frica bolnavicioasa de bacili ~i de singe. Totodata, ~i-a insu~it regulile de comport ament prescrise de noi, al caror scop era ca simptomele obsesivefobice, care data fiind firea ei, aveau tendinta sa reapara, sa nu mai poata deveni dominante. Dupa tratament am plasat-o 6*
83
din nou in profesiunea ei de infirmiera de sugari, pentru. ca sa-~i mentina deprinderea capatata. De ani de zile T. lucreaza iar in meseria ei ~i i~i conduce din nou gospodaria in mod normal. In 1967, dnd ne-am interesat de ea, era inca la vechiul ei loc de mundi, intr-o cre~a de copii. Am primit de la ea 0 scrisoare de multumire. Totu~i ea trebuie sa aiM mereu grija sa nu-i revina din nou ideile obsesive. Hiperexactitatea ei nu a fost inlaturata prin tratament.
Substratul firii hiperperseverente, respectiv al celei paranoide, este perseverenfa anormalii a ajectului. Sentimentele care au tendinta de a provoca reactii se estompeaza treptat dupa ce aceasta reactie a avut loc; la 0 persoana minioasa, minia dispare daca I-a pedepsit pe eel care a stirnit-o; la 0 persoana fricoasa, frica descre~te dnd poate fugi de ceea ce a speriat-o. Cind 0 asemenea reactie nu este posibila, dar persoana respectiva i~i indreapta totu~i gindurile spre alte probleme, afectul nu descre~te decit foarte lent, insa in mod normal el dispare totu~i dupa citva timp. Omul minios care nu ~i-a putut manifest a minia nid prin vorbe ~i nici prin fapte poate a doua zi sa nu mai fie suparat pe eel care I-a scos din sarite. La dndul lui, fricosul se obi~nuie~te cu situatia respectiva daca nu intervin mereu alte pericole. La personalitatile hiperperseverente aceasta estompare a afectelor are loc mult mai incet. Cind asemenea persoane se gindesc la cele intimplate, afectul corespunzator apare din nou, el continuind sa fie mereu prezent. S-ar putea chiar sa nu dispara complet nid
dupa saptamini ~i luni de zile, cu toate ca nu a fost alimentat de noi evenimente. Dupa cum am aratat mai sus, in special afectele egoiste sint cele ce nu pot sa se "descarce" prin reactii adecvate, deoarece se lovesc de impotrivirea celorlalti oameni ~i de aceea continua sa se manifeste. Din aceasta cauza indivizii paranoizi sint hiperperseverenti, in special in du~maniile lor, adica sint ranchiunofji. De obicei, actiunile altruiste nu intimpina piedici a~a incH in aceasta directie afectele nu persista. Specificul firii hiperperseverente se manifesta intotdeauna atunci dnd sint atinse interesele personale. De aceea se formeaza afecte contra un or prejudicii sau acte de opresiune reale sau imaginare. Cind un om inclina spre asemenea reactii, se poate vorbi de susceptibilitate. Un continut similar 11are ~i predispozitia de a se simti cu ufjurinta jignit, dar aici este yorba mai ales de sfera onoarei personale. Hiperperseverenta este eel mai u~or demonstrabila sub aceasta forma, caci indivizii de acest tip sint foarte seto~i de prestigiu personal. Dar ~i un prejudiciu adus altor inte'" rese - celor legate, de pilda, de posesia bunurilor materialeeste suportat greu. Clnd este lezat sentimentitl de dreptate, sensibilitatea se manifesta mai put in ; in asemenea cazuri omul este mai rar impiedicat sa-~i spuna parerea, ~i in felul acesta, are posibilitatea sa se descarce efectiv. Daca insao forta puternica se opune protestului impotriva nedreptatii - eventual in persoana unui ~ef tiranic -, atunci afectele individului hiperperseverent persista, putind sa faca din el un luptator pentmdreptate. La acest tip de fire au 0 persistent a anormala ~istari1eafective provocate de sentimente agreabile. Din aceasta cauza, unui individ hiperperseverent ii sint caracteristice sentimente egoist~ mai intense decit altor oameni. In felul acesta se ajunge la un mai pronuntat sentiment al propriei valori. Ambifia reprezinta un fel de amestec intre con~tiinta propriei valori ~i lsusceptibilitate, intrudt ea cuprinde, pe linga mindria pentru cele infaptuite, ~i nemultumirea stirnita de faptul di persoana in cauza nu a fost inca apreciata a~a cum ~i-ar fi dorit. Persistenta anormala a afectelor nedescarcate nu se manifesta numai intr-o reactie izolata, ci da na~tere ~i pericolului cumuliirii afectelor. Un al doilea prejudiciu are 0 repercusiune
84
85
Nevrozele iPohondrice nu pot fi intotdeauna precis delimitate de nevrozele obsesive. Oamenii care au 0 cardiojobie - adica 0 teama patologica de a fi bolnavi de inima - pot avea in acela~i timp ~i teama de a ie~i pe strada, unde ar putea suferi un atac de cord. Aceasta jobie a unor situafii, care tine de nevrozele obsesive, este aici consecinta nosojobiei, adidi a temerii de a fi bolnav, pe dnd in alte cazuri reprezinta, desigur, tot frica de 0 vatamare, dar fara ideea unei boli fizlce.
Firea hiperperseverenta
mai puternidi daca primul prejudiciu continua sa mai fie resimtit. In acest fel se contureaza 0 dezvoltare paranoid1, dar deocamdata inca nu ne aflam in fata unei asemenea dezvoWiri. Un om care este incontinuu jignit de alt om, eventual de ~eful sau, 11va ud pe acesta din urma tot mai mult; totodata insa se produce treptat ~i 0 oarecare insensibilizare, fireasca fata de lucruri care se intimpla cu regularitate, astfel incH urmeaza 0 descre~tere a afectului. La fel se intimpla ~i in cazul dnd nu este posibila impotrivirea fata de jigniri; in aceasta situatie nu ia na~tere 0 dezvoltare paranoica. 0 intensificare neintrerupta a afectului rezuWi numai in cazul unei alternanfe intre succes ~i insucces. Cind cineva poate raspunde la jignire, dar nu obtine dedt un succes partial - care este apoi anihila t de 0 contraactiune - , dnd, in acest fel, succesul ~i e~ecul trec alternativ pe primul plan, ia na~tere ajectul paranoic. In asemenea conditii, dezvoltarea se poate produce chiar ~i la un om care nu are 0 fire hiperperseverenta. Put em observa acest lucru la numeroase femei care nu au vreo particularitate personala, dar care, ca urmare a conflictului cu soacra lor, ajung la 0 atitudine paranoica, a~a incH adesea afectele depa~esc cu mult ceea ce ar fi de a~teptat in asemenea ocazii. Primejdia este insa mult mai mare atunci dnd afectele, intensificate in decursul evolutiei, au tendinta de a persista, a~a incH nu mai descresc intre doua ~ocuri ce se produc in directii contrare. Afectele provoaca ~i suspiciunea personalitatilor hiperperseverente, suspiciune care - dupa cum arata ~i denumirea de paranoid - poate sa frizezepatologicul. La 0 persoana care in controversele sale cu altii persista in afeetele anterioare, comportamentul va fi determinat in cea mai mare masura de afecte ~i nu de ratiune. Chiar actiuni mai mult sau mai putin inofensive ale celuilalt vor capata 0 interpret are afectiva, ca actiuni menite sa aduca celui in cauza un prejudiciu. Cind susceptibilitatea atinge o mare intensitate, afeetul se manifesta chiar in cazul unor suspiciuni neinsemnate, intensifidndu-se datorita unor indicii ulterioare ~i in cele din urma poate domina gindirea, ajungind pin a la delir. fn afara sferei psihiatriei putem observa dezvoltari paranoice cu un caracter aproape delirant, in special in gelozie
86
Dat fiind ca manifestarile dragostei sint in mare parte secrete. deci greu de constatat, in sfera eroticului exista un mare pericol ca persoana sa oscileze incontinuu intre speranta ~i teama, a~a incH afectul sa se intensifice. In plus, femeilor cochete Ie place de muIte ori sa-~i mentina partenerul intr-o stare de nelini~te prin atitudinea lor echivoca, dici de obicei odatii cu gelozia cre~te ~i dragostea. fn alternanta sentimentelor, suferinta la gindul unei infidelitati posibile a partenerei atinge intensitati maxime, ca ~i sentimentul de fericire la gindul ca, poate, totu~i, partenera este fidela. fntr-o alta lucrare m-am ocupat pe larg de acest fenomen, care poate duce la dragoste-uriP. La fel ca barbatul, femeia poate, bineinteles, sa simta gelozie dadi barbatul are 0 comportare echivoca; la femei insa gelozia este mai put in primejdioasa dedt la barbati, care nu se considera numai in~elati din punet de vedere erotic, dar, in mai mare masura dedt femeile, se simt ~i jigniti in onoarea lor. fn afara sferei erotice, ceea ce poate face ca individul sa oscileze intre succes ~i insucces este de cele mai multe ori un proces in fata instantelor judiciare, ajungindu-se la 0 atit de mare intensitate a afectului indt acesta domina gindirea ~i nu mai ramine loc pentru ratiune. ;;i in acest caz, gindul ca procesul - uneori de mica importanta - poate fi pierdut provoaca afecte tot atlt de profunde ca ~i speranta ca ar putea fi totu~i ci~tigat. Chiar daca nu se ajunge la situatii extreme, individul paranoid se cramponeaza de ceea ce considera a fi dreptul sau. Aceasta ii confera trasiiturile unui om care vrea sa aiM totdeauna dreptate, trasaturi care se pot manifesta ~i in viata de toa te zilele. In dezvoltarile expansiv-paranoice, cum sint denumite in psihiatrie, afectul stii de asemenea pe primul plan. Pentru cineva care urmare~te un tel important ~i se vede arunca t din succese in insuccese ~i invers, telul ca atare poate constitui un asemenea izvor de desfatare incH ratiunea critidi nu mai poate tine piept sentimentului. Intr-o asemenea dezvoltare, un individ se poate considera, de pilda, un mare inventator, desi obiectiv , in mod . nu este de loc indreptatit sa se creada a~a ceva. Cum sentimentele de placere au tendinta de a persista - intrucit omul este inclinat 1
in original: Hassliebe
(N.T.).
87
5a-~i ia dorintele drept realitati -, asemenea dezvo1t1iri expansive ar fi de a~teptat mai curind dedt cele "persecutorii", dar cu c'lt predomina sentimentele de pHlcere, cu atlt scade incarcatura afectiva necesara potentarii pentru ca alternanta sa poata continua intr-o masura suficienta. Daca ideile care se fixeaza in dezvoltarea paranoica nu sint delirante, ele sint totu~i prevalente - cum se spune incepind de la Wernicke -, adica detin in gindirea omului 0 influent a predominanta. Un om poate ±iatlt de preocupat de gindul unui eventual prejudiciu - in sensul geloziei, de pilda - sau al obtinerii unui mare succes, incH sa piarda in mare masura din vedere alte interese ~i alte teluri. Avem in fata noastra £ndariitnicia personalitatilor paranoide. Am descris procesul dezvoltarii psihice ~i in cazul structurii anancaste. ~i in anxietatile pe care Ie constatam in aceste din urma cazuri exista idei prevalente, chiar dad!. in psihiatrie ele nu sint denumite a~a. Ma refer, de exemplu, la teama de a avea 0 boala fizicil grava sau la preocuparea de a nu rata un lucru important. Asemanarea dintre dezvoltarea paranoica ~i cea anancasta devine ~i mai mare atunci dnd ~i in cazul unei firi hiperperseverente teama este potentatil. Indivizii hiperperseverenti nu sint, de regula, anxio~i; in general, ei pot sa reactioneze cu succes impotriva fricii. Daca insa datorita unei situatii obiectiv nedecise intervine 0 oscilatie intre speranta ~i teama, frica se intensifica mai mult dedt de obicei chiar la un om hiperperseverent, intrudt ea nu descre~te in intervalurile dintre ~ocurile afective. Rezultatul este ca avem inaintea noastra 0 dezvoltare ipohondrica, care la persoanele hiperperseverente este similara celei ce se observa la persoanele hiperexacte, de~i nu e la fel de frecven t a. Firea hiperperseverenta are posibilitati de evolutie aUt insens pozitiv dt ~i in sens negativ. 1n general omul nu ajunge sa se bucure de stima celorlalti decit dadi realizeaza ceva care 5a-l evidentieze. De aceea ambitia 11indeamna la realizari. La isterici lucrurile stau alHel - ei pot fi indntati de sine chiar fara motiv, cad prin refulari i~i pot crea in mod subiectiv iluzia nnei situatii respectabile pe care in mod obieetiv nu 0 au. Persona88
litatile paranoide nu sint in stare de 0 asemenea autosugestie; pentru a se simti mindre, ele au nevoie de aprecierea reala a celorlalti oameni. A~adar, ambitia personalitatilor hiperperseverente poate deveni 0 puternidi forfa motrice pentru realizari pozitive. Ea poate avea insa ~i efecte negative atunci dnd persoana respectiva. nu inceardi. sa-~i atinga telul numai prin realizarile sale, d ~i prin discreditarea ~i inlaturarea oamenilor in care ar putea sa vada coneurenti. eu un asemenea comportament, ambitiosul intimpina de obicei rezistenta colectivWitii; in acest caz s-ar putea sa-~i redobindeasca puterea de judecata ~i sa eaute din nOll sa aiba realizari valoroase. Tot a~a de hiue este insa posibil ca cea de-a doua trasatura a firii sale - susceptibilitatea - sa treadi acum pe primul plan, adica ambitiosul sa se simta prejudiciat ~ sa reaetioneze cu d~manie. 1n acest mod, ejectele negative ale hiperperseverentei devin cIar preponderente, individul ajungind sa eombata tot ce 5e impotriv~te pretentiilor sale. Din exemplele pe care Ie voi cita ne yom putea da seama cum hiperperseverenta, in forma descrisa, poate avea efecte pozitive sau negative. La primul subiect, descris de Seige in lucrarea noastra colectiva, predomina pina dincolo de eeea ce s-ar putea numi jumatatea vietii latura pozitiva, dupa care intervine 0 schimbare totala. In a doua perioada a vietii, se situeaza pe primul plan susceptibilitatea - care ia locul ambitiei - ~i se ajunge din ee in ee mai mult la 0 lupta sterila cu eei din jur. Adesea la personalitatile hiperperseverente 5e poate constata ca in tinerete au realizari excelente, caci satisfacerea ambitiei Ie da o mare multumire. Odata eu seaderea puterii de munca, unora nu Ie mai vine aUt de ~or sa se evidentieze, a~a incH in activitatea lor nu se mai simt stimulati in egala masura. Bueurindu-se acum de mai putina apreciere, iese de obicei la iveal1i predispozitia lor paranoida de a eauta cauza acestei situatii in pretinsa "rea-vointa" a eelorlalti. 1n felul aeesta nazuinta pozitiva se poate transforma intr-una negativa. ERNST B., naseut in 1900, se trage dintr-o familie bUrgheza. 0 ruda a sa a infiintat 0 secta religioasa. Tatal lui a eondus 0 mare intreprindere. Era con~tiincios, energic, leal ~i
.89
avea grija. ca salariatii sa presteze 0 mundi eorecta.. Mama lui ayea 0 fire mai sensibila si mai taeuta.. rnca. din tinerete Ernst B. s-a dovedit a fi exeesiv de ambitios. Cit a mers la 'scoala a tinut sa aiba. intotdeauna eele mai bune note. 0 aprecidre nefavorabila. a profesorilor 11mihnea pentru un timp indelungat. Mai tirziu, dnd i se facea 0 nedreptate nu 0 putea uita multa. vreme. Daea. in cele din urma. i se dadea dreptate, tinea sa i se ceara formal scuze. Daca acest lucru nu se intimpla, Ii era cu neputinta sa mai fie amabil cu persoana respectiva. Punea deosebit de mult pret pe punctualitate ~i avea grija ca aUt el insu~i dt ~i cei din jur sa presteze 0 munca de calitate. Era intotdeauna putin cam suspicios fata de situatiile ~i cuno~tintele noL Nu inclina insa spre indoiala ~i spre taierea Hrului in patru, nici nu controla exagerat de mult actiu' nile sale. r' ~~ Dupa~ ~bsolvirea f~colii prim are ~i a liceului real, B. a studiat la diferite .universitati. A terminat studiile universitare "summa cum laude". ~i a devenit in 1926 asistentul pre~edintelui unei institu}iisupraparlamentare. Datorita muncii sale decalitate a fost CUrlndavansat, devenind referent personal al pre~edintelui. rntrucit se facuse remarcat prin numeroase publicatii, in 1929 i s-a oferit conducerea interimara a unui institut , de cercetari economice. A refuzat oferta din motive de ordin material, deoarece avea tocmai inten}ia sa se ca.satoreasciL tn 1933 a fost concediat de national-sociali~ti dintr-un post important, caciera cunoscut Ca adversar al noului regim. Dupa aceea a luerat la 0 firma de consignatie, un de in CUrlnda fost avansat procurist, iar mai tlrziu a devenit responsabilunic pentru revizuirea bilanturilor unor mari firmegermane. A ramas in aeeasta functie,fiind apreciat de toti factorii interesati, pina in 1945. Sprel sfir~itul ra'lboiuhii a fost evacuat in zona de ocupatie britanica. Simtea acum obligatia launtriea sa ia parte activa la reconstructia Germaniei, sa liehideze nedrepta tile comise de nazi~ti ~i de aceea a inceput sa desfa~oare 0 vie activitate politicii. Impreuna eu alti antifasei~ti de diferite orientari politiee a intemeiat ull comitet, al dirui pre~edinte a devenit. Nefiind de acord eu masurile luate de autoritatile de ocupatie britaniee, a ajuns la diferende eu eomandantul ora~ului. In iulie 1946, dnd trupele britaniee au fost inlocuite cu trupe sovietiee, i s-a oferit postul de LandraF. A aceeptat aeeasta funetie " ~i nu s-a mai inapoiat la vechea firma particulara de eonsignatie. Prin activitatea sa~i a eolaboratorilor sai a reu~it sa Ii
II
o
II
II
II
I
1 Functie aaministrativa. oarecum echivalenta. eu aceea de prefect
al distrietului (N.T.}.
90
organizeze (j) administratie exemplara. Cuno~tintele sale econo. mice i-au usurat sarcina. Ayea ambitia ca districtul sau sa se afle in fruniea tuturor districtelor diit tara, eeea ce incetul cu ineetul a ~i reu~it. ' rn 1951, pe baza remarcabilelor sale realizari profesionale ~i a studiilor sale de economie politica, a fost numit la un minister pentru a organiza 0 direetie noua. Noua activit ate 11satisfacea foarte mult, deoarece era 0 munca important a ~i de raspundere. La ineeput nu avea dedt ~ase colaboratori, dar dupa trei ani a ajuns la peste 0 mie. Dorea ea prin munea sa sa dea 0 structura exemplara acestui sector al aparatului de stat. Pretin-· zind de la eolaboratorii sai aceeasi eorectitudine si acelasi zel in indeplinirea datoriei pe care ~i Ie impunea sie~i, a avut in repetate rinduri dificultati cu functionarii mai tined. In cele din urma ~i-a format parerea ca se urmare~te seoaterea lui din functie si s-a adresat forurilor superioare, incerdnd sa-si impuna pun~tul' de vedere, lucru ee nu i-a reu~it intru totul. r~tre tirnp i s-a oferit 0 catedra la 0 academie nou infiintata. Propunerea s-a facut in baza lucrarilor sale stiintifiee, cu toate ca inca nu-~i trecuse examenul de docent~. A' aeceptat acest post nu numai din interes ~tiintific, ci, inainte de toate, pentru ca. voia sa se realizeze. Acum ambitia sa era de a obtine rezultate ~tiintifice importante. Incepind din 1960 a fost obligat - ca :;;iceilalti docenti ai institutului - sa prezinte mai frecvent dad de seama despre activitatea sa ~tiintifica. ~i profesionala, ceea ce I-a jignit. Se simtea pus sub tutela ~i de aceea a inceput sa acumuleze in adincul sufletului 0 nemultumire tot mai puternidL Cum era acum in virsta de 62 de ani, nu a mai avut puterea sa se adapteze noii situatii. Pentru prima data in viata nu se mai simtea sanatos fizice~te. Cu oeazia examenului nostru medical s-a aratat plin de resentimente impotriva colaboratorilor sai, carora Ie aducea acuzatii vehemente. rn timpul tratamentului a avut adesea 0 atitudine sceptica ~i suspicioasa, in special fata de medicamentele ce i se prescriau. La inceput se temea ca ar putea avea 0 tumoare cerebrala ~i ca. medicii, pentru a-I menaja, nu-i comunica diagnosticul real. Mai tlrziu insa, dnd s-a simtit mai bine din punct de vedere fizic, a ineeput sa aiba incredere in terapeuti. B. este 0 personalitate hiPerperseverenta, cu toate trasaturile caracteristice acestei Jiri. rnca din copilarie a fast ambitios ~i susceptibil fata de mustrari. Timp de zeci de ani s-a distins in mod neobi~nuit datorita rezultatelor sale profesionale extrem de va-
91
loroase. In repetate rinduri a fost nevoit s-o ia de Ia inceput, dar dificultatile exterioare nu au facut dedt sa-i stimuleze ~i mai mult energia, astfe! inclt de fiecare data a ajuns repede din nou in functii de conducere. Ascensiunea lui in posturi importante se producea uneori uimitor de repede. Dar B. nu s-a lasat orbit de aceste succese ~i intotdeauna izbutea sa prezinte rezultate concrete. Abia la virsta de circa 60 de ani, dnd capacitatea sa de munca s-a diminuat - poate ~i pentru ca imprejurari exterioare s-au opus acum deosebit de puternie amorului sau propriu - ~i dnd nu s-a maiputut bueura de consideratia Ia care tinea adt de mult, a ie~it la iveala cealalta latura a firii hiperperseverente. A inceput, din ce in ce mai mult, sa aiba 0 atitudine ostila fata de superiori ~i de colaboratorii sai, simtindu-se nedreptatit de ace~tia. Aeum ~i-a folosit hiperperseverenta, care inainte avusese efecte adt de bune, intr-un continuu ~i steril conflict cu cei din jur. In dezvoltarea paranoidi, nazuintele ~i ambitiile individului nu se indreapta in diverse directii; el are 0 singura preocupare care i1 aeapareaza cu totul. Voi cita acum un subiect eu 0 dezvoltare paranoiea, descris in lucrarea noastra colectiva de catre Seige.
JOSEF N., in virsta de 47 de ani, miner, a fost din copilarie o fire vesela, foarte sociabila ~i intotdeauna foarte activa. In ~coala era un elev mediu, nu avea ambitia sa fie primul ~i i~i faeea eonstiincios lectiile. De la virsta de 24 de ani a lucrat ca miner,'intotdeaun~ cu un randament bun. Este adevarat ca ::nu era intotdeauna de acord cu conditiile din exploatarea miniera. Avea dintotdeauna un simt al dreptatii foarte dezvoltat ~i nu suporta nedreptatile. De~i in timpul razboiului, din cauza meseriei sale, a fost dec1arat nemobilizabil, dupa repetate discutii cu condueerea de atunci a exploatarii ~i in urma unar dec1aratii antinaziste facute de e1 a fost totusi chemat sub arme spre sfir~itul razboiului. Dupa ce razboiul s-a terminat, a lucrat din nou ca miner ~i a fost iara~i considerat ca un muncitor foarte bun. De patru sau cinci ori a fost propus pentru premiere, lucru pe care directia nu I-a aprobat din cauza frecvente10r sale diferende cu conducerea. Intervenea adesea pentru colegi ~i ridica obiectii cu privire la ceea ce el considera ca nedrepHiti comise in aprecierea acestora. Ii critic a pe superiori ~i pe ac. 92
tivi~tii sindicali ~i - dupa cum parea sa reiasa din spusele sale - avea probabil uneori dreptate. ~i-a manifestat in asemenea masura spiritul critic in mina incH pina la urma a fost considerat, circota~ ~i un om care tulbura bunul mers al intreprinderii. In ultimii ani, inca inainte de accidentul pe care i1 yom descrie mai jos, se simtea din ce in ce mai desconsiderat si a inceput sa creada ca un'ii functionari ai exploatarii ~i-au pu~ in gind sa-l inlature din serviciu. La 27 decembrie 1958, cu ocazia deschiderii unei noi galerii, s-a surpat un zid de carbune mai inalt dedt statura unui om ~i pacientul a fost partial ingropat. A suferit probabil 0 u~oara comotie cerebrala ~i izbituri destul de grave in ceafa ~i in partea superioara a spatelui. Avea. dureri puternice. Dupa mai multe zile de odihna la pat ~i tratament medical ~i-a reinceput munca, cu toate ca mai avea inca dureri. Dupa clteva zile a trebuit ins a sa renunte, caci durerile persistau. In urmatoarele sase luni, in ciuda a numeroase tratamente, starea lui nn s-a imbunatatit apreciabil. Pacientul gasea ca nu este ingrijit corect ~i intensiv, resimtind acest fapt ca 0 nedreptate. Totodata se temea ca reincepuse prea devreme sa lucreze. Cind, dupa cinci luni, a fostdeclarat aptde munca, a considerat acest lucru drept nejustificat ~i a presupus ca la baza ar sta 0 ~icana din partea conducerii. Credea ca se urmareste musamalizarea accidentului. Dupa ce incercarea de a luc~a a d~t repede gre~, a cerut sa fie pensionat pentru invaliditate ca urmare a unui accident de munca. Se simtea invalid din cauza durerilor continue din regiunea occiputului, a cefei ~i spatelui. Cind,in urma unor repetate examinari chirurgicale, neurologice ~i ortopedice, nu s-a gasit nimic gray in starea sanatatii sale, in special nici un sindrom organic posttraumatic, s-a simtit ~i mai nedreptatit. A facut contestatie impotriva respingerii cererii sale de pensionare ~ia cerut sa fie intern at pentru tratament intr-o clinica universitara. Cind constestatia i-a fost respinsa de comisia districtului, N., ocolind aceasta comisie, a depus la Ministerul Muncii 0 plingere impotriva Casei Asigurarilor Sociale. Avea acum ferma convingere ca responsabilul cu asigurarile sociale din exploatare, cu care avusese diferende, se afla indaratul acestor manevre ~i ca, in general, conducerea exploatarii se unise cu cei de la Casa Asigurarilor Sociale in intentia de a-I lipsi de drepturile sale. La cererea Tribunalului muncii, N. a fost internat la 25 odombrie 1960 in clinic a noastra ca sane dam avizul asupra reclamatiei sale privitoare la consecintele accidentului. Este caracteristic faptul ca N. a propus sa plateasca el insu~i costul
93
expertizei, numai sa i se faca dreptate. A fost chiar nevoit sa imprumute ace~ti bani de la un cunoscut al sau. Examenul clinic minutios nu a dat la iveala nici 0 secheIa a fenomenelor trclumati~e. In schimb s-a constatat un sindrom ipohondric cIar. N. era convins ca are efectiv 0 leziune, se temea ca niciodata nu se va insanato~i complet ~i spunea ca ar fi bucuros daca ar putea sa lucreze macar pina la virsta de 50 de ani. Inca din timpul cit a stat in clinica pentru expertiza ne-am straduit sa-l scoatem din atitudinea sa paranoida. I-am lamurit in mod detaliat cauzele si felul bolii sale - de natura nevrotica. Pina la urma s-a aratat intelegator ~i dispus sa se interneze la noi pentru un tratament psihoterapeutic. La scurt timp dupa reinternare a avut un diferend vehement cu medicul de salon dnd acesta i-a vorbit din nou despre structura nevrotidi a durerilor sale actuale. Abia dupa cuvintele lini~titoare ale medicului care efecttIase expertiza initiala ~i care fusese acum chernat la fata locului s-a lasat convins sa nu paxaseasca clinica. In saptam'i:nile ce au urmat, printr-o psihoterapie intensiva, prin distragere si solicitare, am reusit sa-l eliberam in oarecare masura de complexele sale ipohondtice; credeam ca s-ar afla pe calea insanato~irii, dar din pacate a pastrat 0 atitudine ostila fata de intreprindere. Dupa patru saptamini s-a iritat din cauza unor probleme minote din spital. A devenit violent, s-a opus tratamentului ~i dupa scurt timp a parasit clinica intr-o stare de sanata te incerta. Dupa cum fusese convenit la ie~irea sa din clinica, patru saptamini mai tirziu ne-a informat despre sanatatea sa printr-o scrlsoare adresata medicului de salon. Scria di incepuse din nou sa lucreze, dar - contrar recomandatiilor noastre si dorintei pacientului - medicul intreprinderii i-a decIarat inapt pentru munca in subteran. Aceasta decizie I-a afectat foarte muIt si I-a dus din nou la 0 stare de indispozitie ipohondrica ~i anxi~tate. Ii era teama ca va orbi, pentru ca la examenul medical se constatase 0 u~oara scadere a vederii. Datorita acestui fapt ~i-a indreptat din nou atentia asupra accidentului de munca. In scrisoare ne-a anuntat ca va prezenta nQi cereri forurilor superioare. Dupa circa un an am aflat insa ca pacientul se straduia sa obtina 0 noua expertiza. Avem aici de-a face cu 0 dezvoltare paranoidi tipica. Un om care intotdeauna provoaca neplaceri prin incapatinarea sa ~i care poate fi considerat drept un psihopat paranoid 'i:ncepe, dupa un accident, 0 lupta pentru ceea ce considera ca drepturile sale, lupta pe care - fata de amploarea piedicilor - 0 continua cu tot mai 94
multa indirjire. Citva timp, psihoterapia pare sa dea rezultate bune, pentru ca apoi dezvoltarea paranoica sa persiste totu~i. Subiectul era deja in prea mare masuradominat de afectul sau patologic. eu toate ca nu avusese pina atunci dedt e~ecuri, faptul ca plingerile sale, trebuind sa fie de fiecare data cercetate, duceau la noi deibateri ~i expertize, metinea alternanta ce constituie o premisa a progresului dezvoltarii paranoice. Totodata se poate observa din acest exemplu ca ~i personalitaiile hiperperseverente pot ajunge la dezvoltiiri ipohondrice, subiectul fiind nevrotic ~i sub acest aspect. Este adevarat ca pacientullupta in primul dnd pentru drepturile sale, dar el cauta in acela~i timp sa obtina ajutor in legatura cu invaliditatea pe care credea in mod eronat ca 0 are. Dezvoltarea poate lua ~i forme pur ipohondriace, fara sa fie neaparat necesara ~i prezenta unei trasaturl anancaste.
Firea nestapznita Lipsa de stiipinire, care constituie 0 foarte importanta trasatura a firii omene~ti, se manifest a prin faptul ca pentru eomportament sint hotaritoare nu considerentele rationale, ci impulsurile, instinctele ~i sentimentele. In ceea ce prive~te ratiunea, ea este prea put in luata in seama. Daca yom coneepe notiunea de impuls intr-un sens mai general - g'i:ndindu-ne in special la o dorinta vie de desearcare nervoasa, resimtita mai mult fizic dedt psihic -, atunci putem vorbi despre un ro1 exagerat a1 impu1surilor. A~a-numita psihopatie ePi1eptoidii reprezinta intensitati mai mati ale firii nestap'i:nite, tara ca prin aceasta denumire sa se pretinda existent a vreunei legaturi reale eu epilepsia. Este posibil ca asemanarea cu trasiHurile firii bolnavilor de epilepsie sa nu presupuna 0 inrudire launtrica. Personalitiiti1e nestiipinite reaetioneaza in mod impuZsiv. Cind ceva nu Ie convine, ele nu cauta posibilitatea unui modus vivendi, ci i~i arata neplacerea prin reaePile lor, i~i manifesta nen:mltumirea prin mimica~i cuvinte, i~i formuleaza pretentiile sau'se retrag suparate. In felul acesta ajung sa se certe pentru
95
nimicuri cu ~efii ~i colaboratorii lor, devin agresivi, trintesc pe birou lucrarea in curs ~i, poate fara sa se gindeasdi la urmari, i~i dau demisia. S-ar putea sa nu Ie convina felul in care sint tratate in intreprindere, ca salariul sa Ii se para insuficient, ca munca sa fie insotitii de unele neajunsuri reale. Dar numai rareori Ii se pare ca munca ar fi prea grea, caci personaIitatile nestapinite au adesea 0 deosebita incIinatie pentru activitatea fiziea ~i obtin in aeest domeniu rezultate mai bune dedt altii. Ceea ee Ii supara sint mai degraba perturbarile in desfa~urarea muncii lor. Din cauza starii lor de proasta dispozitie ~i iritabiIitate intllnim adesea 0 nestatornicie in activitatea profesionala. Personalitatile nestapinite ~i schimba adesea serviciuI. Daca minia, aparuta dintr-un motiv oarecare, cre~te,cuvintele sint adesea urmate de fapte, rezultatul fiind destul de freevent, incaierari en alti oameni. Ba, uneori, personaIitatile nestapinite sint ehiar mai iuti la fapte dedt la vorbe, deoarece, faclnd abstractie de vorbele de ocara, nu prea au tendinta de a vorbi. A vorbi presupune in prealabil a gindi, ceea ce corespunde prea putin felului lor. Motivul pentro care s-au suparat reiese din situatia respectiva; alte explicatii ~i motivari nu Ii se pare necesar sa dea. Cn toate acestea, nu se poate sustine ca aetiunile lor sint pripite; mai degraba g-ar putea spune ca iritatia lor ere~te at'lt de mult in intensitate incH impune 0 descarcare. !n plus, firea greoaie a personalitatilor nestapinite - de care ma voi ocupa mai jos - nu permite 0 dezvoltare foarte rapidii a reaetiilor afective. Impresia este mai degraba. a unei umflari excesive a afectelor dedt a unei intensificari explozive a lor, a~a incH exista mai cudnd 0 predispozitie pentru ample manifestari de minie dedt pentru explozii bru~te de furie. Se poate vorbi insa despre explozie de minie ~i atunci dnd reactia imediata este foarte intensa; afectulin cre~tere atingind 0 anumita limWi, se ajunge la 0 izbuenire brusca. I ritabilitatea, proprie oamenilor eolerici, nu prezinta reactii de 0 asemenea amploare, dar are 0 desfa~urare mai rapida. La 0 suparare de mai mica importanta. dnd omul colerie ~i-a i~it din fire, personalitatile nestapinite par mai cudnd dominate de tensiune afectiva dedt de iritare. Adesea proasta lor dispozitie nu se poate constata in asemenea Q6
I
I
I
cazuri dedt in mimica. Cu ocazia investigatiei medica Ie - care de obicei Ie este dezagreabila -, nestapinitii sint de regula tiicuti, morocano~i ~i nu raspund dedt strictul necesar. !n felul acesta, minia este mai u~or de mentinut in Iimitele moderate. Dominarea anormala a omului de di tre impulsuri se .intinde ~i asupra impulsurilor in sens mai £ngust. Oamenii nestapiniti maninca ~i beau tot ce Ie place. in special acest din urma fapt este periculos, deoareee in felul acesta unii dintre ei devin alcoolici cronici. Cind Ii tenteaza alcoolul, ei beau fara sa se gindeasca la urmarile posibile - nid la cele provoca te de 0 betie acuta ~i niei la prejudidile famiIiale, profesionale sau ale sanatatii ce se pot ivi in decursul anilor. Printre marii alcooIici se gasesc numeroase personalitati nestiipinite. Aceste personalitati sint nestapinite ~i in domeniul sexual, ceea ce la un ba.rbat nu prea bate la ochi, deoarece adesea nu se manifesta dedt prin raporturi sexuale prea frecvente, dar nu ~i prin schimbarea femeii; ba, in unele cazuri, ace~ti oameni sint chiar foarte puternic legati de o singura femeie. Acest lueru nu are insa nimie de-a face cu fidelitatea, caci daca 0 alta femeie ii atrage se lasa condu;;i de impuls fara nici un fel de scrupule. !n special, in anii tineretii ei pot avea raporturi eu numeroase femei ~i chiar, eventual, pot avea eopii nelegitimi cu mai multe dintre ele. $i la femei se constata adesea tendinta de a ramine eu partenerul pe care ~i I-au ales; la 0 virsta mai matura, ele ajung frecvent la 0 legatura trainica. Dar la feteIe nestapinite, respectiv la psihopatele epileptoide tinere, constatam de multe ori tendinta de a ceda fa.ra stapinire de sine dnd unui partener, dnd altuia. Lucrul se explica in parte prin aceea ca impulsul sexual este deosebit de puternic in perioada de dupa pubertate. Un rol important 11joaea insa desigur ~i faptul ca partenerii respectivi nu sint dispu;;i la fidelitate. Cum fetele reactioneaza impulsiv, ele cedeaza repede barbatilor, nimerind astfel de cele mai multe ori barbati care nu doresc dedt 0 legatura trecatoare. Unele fete epileptoide devin prostituate. $i in alte privinte, la personalWitile nestapinite scrupulele morale joaca un rol destul de mic. Daea imprejurarea este favorabila, ele comit eu u~urinta un act necinstit - un furt, de exemplu. !n schimb, erima premeditata, indelung pregatita, nu '1 -
pel'sonalitati accentuate
97
corespunde firii lor. Dad! un psihopat epileptoid devine criminal, lucrol se inUmpla adesea sub forma unui act de violenta fizica. Laadolescenti este destul de frecvent yorba de atacuri savir~ite impotriva: Unor fete. La amindoua sexele se poate constata in adolescent a 0 inclinatie catrejuga impulsiva, motivul fiind adesea faptul ca tinerilor nestapiniti nu le-a convenit ceva ~i dl. cea mai simpl~ solutie Ii se pare aceea de a se indeparta de locul supaTarii. Se intlmpla ca in felul acesta sa scape pentru un timp oarecare de ~coala; pe ei nu-i intereseaza ce va urma mai Urziu. Datoritarp.izeriei in care cad uneori ca urmare a fugii lor, se intlmpla destul de des ca fetele sa aiM relatii sexuale cu diferiti Mrbati. Baietii, pe de alta parte, pot comite 0 spargere numai pentru a-~i gasi un loc de dormit sau pentru a fura cevade care tocmai au nevoie. La adolescentii cu firea nestapinita se constata destul defrecvent ~i juga nenwtivata, careia nu i se poate gasi nici chiar 0 cauza de moment. Atunci dnd i~i are originea intr-o dominatie exageraHi a impulsurilor, criminalitatea capata un caracter deosebit. Dat fiind ca personalitatile nestapinite comit acte de violenta, dind dovada cu aceasta ocazie de brutalitate, ele sint adesea socotite a fi "jara inima". Aceasta pretinsa ,,lipsa de inima" este considerata a fi cauza criminalitatii. Ace~ti oameni sint ins3. gre~it intele~i. Ei nu devin violenti dintr-o indiferenta afectiva, ci din cauza unei mari. tensiuni afective. Clnd sint lini~titi, de muIte ori se arata afectuo~i, grijulii fat a de copiii lor, iubitori de animale ~i gata sa ajute pe oricine, caci prin felul lor impulsiv sint capabi1i~i de reaqii pozitive din punct de vedere social. In schimb nuau intelegere pentru aceIe cerinte sO,ciale care reclama 0 judecata mai profunda. Nu prea inteleg ca nu ai voie sa tragi chiulul de la'i'coala, canu este bine sa bei excesiv de mult alcool, ca trebuie sa ai un motiv serios ca sa lipse~ti 0 zi de la lucru sau ca in discutii trebuie sa dai socoteala ~efului in mod ordonat. Nu segindesc dedt prea putin ~i rar mai departe de ceea ce depa~e'?te momentul prezent. Asemanarea psihopatiei epileptoide cu modificarea epilepticaa firii esteaccentuata pring£ndirea lenta $i greoaie. Se poate
constata o' incetineala in mersul gindirii.. Sesizarea insa,?i poate fi mai grea, a,?a incH e~ti nevoit sa explici totul exact ~i concret daca vrei sa fii inteles corect. Incetineala ideatiei se poate observa ~i mai mult atunci dnd este necesara 0 oarecare reflectie. Raspunsul trebuie adesea a'?teptat timp indelungat, chiar ~i la cele mai simple intreMri. Cind la~i personalitatile nestapinite sa vorbeasca in voie, at unci incetineala se manifesfa sub forma amanunfirii exagerate. Povestesc detalii secundare, se opresc mereu asupra acestora, inainteazii cu greu in naratiune 'i'i adesea nu ajung sa spuna totul despre ceea ce este esential. Aici trebuie, ce e drept, sa tinem seama de faptul ca numer0'i'i psihopati epileptoizi sint putin inzestrati din punct de vedere intelectual. S-ar putea sa existe 0 legiitura launtrica, inertia intelectuala exercitindu-'i'i efectele inca din timpul ~colarizarii 'i'i impiedidndo suficienta educare a inteligentei. Mai trebuie sa luam in considerare ~i faptul ca in general copiii nestapiniti nu sint inclinati sa suporte dificultatile 'i'colii ~i ca atare sint adesea neatenti, nU-'i'ifac lectiile ~i trag chiulul de la 'i'coala. ;ii aceasta poate explica in parte subdezvoltarea lor spirituala. Gindirea greoaie a psihopatilor epileptoizi poate fi constatata de regula chiar dintr-o simpla conversatie. Ea reiese 'i'i mai clar din testele de inteligenta. Adesea 0 putem demonstra in mod pregnant prina~a-numita proM a productivitafii. Aceasta proba consta in a-I pune pe pacient sa enumere timp de trei minute, intr-un ritm dt mai rapid, toate obiectele care-i vin in minte. In mod normal omul ajunge in acest interval la cel putin 60 de notiuni, psihopatul epileptoid insa ramine adesea sub aceasta cifra. Din gindirea lenta, greoaie - din care rezulta 'i'i 0 mobilitate launtrica ingreuiata - poate rezulta 0 pedanterie. Ea nu este insa niciodata aUt de pronuntata ca la multi dintre epileptici. Daca vrem sa facem 0 distinctie intre jireanestap£nita ~i psihopatia ePileptoida, incetineala ideatiei este poate mai importanta dedt dominatia exagerata a impulsurilor. Uneori incetineala ideatiei este chiar predominanta. Ocazional vomconstata ~a unele personaliUtti greoaie, lente, psihopat-epileptoide, nu au tendinta spre stari de indispozitie, nu-~i schimMlocul de. 7*
98
99
mund'i ~i se inteleg cu cei din jur.ln asemenea cazuri putem ajunge la concluzia ca.dominatia exagerata a impulsurilor lipse~te numai aparent, fiind poate, in realitate, estompata de incetineala ideatieL Daca pe primul plan se afla insa iri tabilitatea, personalitatile nestapinite pot ajunge prin autocontrol sa se adapteze la viata. Trebuie insa menponat ca in general nid chiar 0 inteligent a buna nu este capabila sa invinga pornirile impulsive. Ceea ce un om nestapinit i~i propune intr-un moment dnd rationeaza clar poate fi rasturnat de prima explozie afectiva. Acest lucru se poate observa deosebit de bine la copiii epileptoizi. Oridte eforturi am depune, oridt am incerca - cind ace~tia sint mai mari - sa-i influentam prin ratiune ~i argumente sau sa-i indrumam in mod consecvent, nu yom putea totu~i impiedica ca la prima ocazie sa reactioneze la fel de impulsi v ca mai inainte. La nid 0 alta fire nu este aUt de dificila injluenfarea prin educafie ca la firea nestapinita, probabil fiinddi masurile luate nu se pot adresa decit personalitiitii con~tiente, pe cind sfera instinctelor, de unde pornesc impulsurile, nu poate fi atinsa. E drept ca odaHi cu maturizarea personalitatii intervine, adesea de la sine, 0 oarecare ameliorare. De multe ori autocontrolul este de ajuns de eficace pentru a face fata emotiilor ~i tentatiilor de toate zilele, dind gre~ numai in cazul Ullor tensiuni afective mai mari. $i in afara psihicului exista 0 inrudire intre psihopatia epileptoida ~i epilepsie. In ambele cazuri putem adesea observa o conformafie atletica a corpului. Fiind foarte puternice, personaliti'itile nestapinite pot deveni deosebit de brutale dnd sint iritate. Marea tensiune afectiva are ea insa~i unefect de amploare, dar devine deosebit de periculo3.sa dnd i se adauga 0 mare forta fizica. Nu intotdeauna gasim insa 0 asemenea constitutie fizica; exista ~ipersonalitati nestapinite cu 0 aWl conformatie a corpului. Pentru a contura mai cIar acest portret psihologic, am descris pina acum poate mai cudnd 0 psihopatie epileptoida dedt 0 fire nestapinita. De aceea in ilustrarea care urmeaza voi prezenta un subiect care nu poate fi considerat drept psihopat ~i care poseda totu~i tra.saturile caracteristice ale nestapinitilor~ Este yorba de un om inteligent.
100
HELMUT H., nascut in 1921, de profesiune istoric, a invatat bine la scoala, a luat bacalaureatul si a terminat cu succes studiile de germanistica ~i istorie. De' atunci lucreaza intr-un institut stiintific. S-a casatorit in 1955 si are doi copii. Dintotdeauna H. a avut incIinatie pentru actiuni impulsive, dar in prezenta strainilor izbute~te de cele mai multe od sa se stapineasca. Pe sotie ~i pe copii Ii cople~e~te adesea cu ocari grosolane, fara. sa fi recurs insa niciodata la violente fizice. Daca nu are posibilitatea sa-~i descarce nervii in alt mod, 0 face rupind hirtii, batind cu pumnii in masa, zvirlindu-~i lucrarile sau plednd brusc din locul un de se afla. Orice fleac n poate irita. Cind face cumparaturi intr-un magazin ~i e nevoit sa a~tepte putin, se enerveaza in asemenea masura incH Cll greu poate ramine lini~tit. In conflictele pe care le-a avut a fost in repetate rinduri aUt de iritat incit ajungea pina la tipete ~i urlete. De~i dezaproba el insu~i aceasta comport are nedemna, era incapabil sa se stapineasca. Ocazional incerca sa-~i potoleasca enervarea prin alcoo!. In cazul unor conflicte demailungadurata.iritabilitatea lui sporea ~i din cauza insomniilor care apareau in acest rastimp. In asemenea perioade de enervare era adesea depresiv ~i manifesta 0 tendinta spre sinucidere. In clinidi, H. vorbea perfect rational despre iritabilitatea sa ~i era vadit ca acest defect n apasa. Tendinta spre sinucidere era, pe de 0 parte, expresia iritabilitatii sale, deoarece in asemenea cazuri nu era numai minios, dar ~i depresiv, iar pe de alta parte reprezenta un anumit fel de reactie, pentru ca, odata minia trecuta, se simtea ru~inat de lipsa sa de stapinire. in clinica se straduia sa se stapineasca, dar s-a putut totu~i constata ca in repetate dnduri, dnd Ii displacea ceva, era gata sa izbucneasca ~i trebuia sa faca. eforturi rapide pentru a se stapini. in conversatie, in ciuda marii sale inteligente, nu prea avea mobilitate. Gindurile i se invirteau adesea in mod neproductiv in jurul aceleia~i teme ~i cu greu putea fi adus sa se concentreze asupra faptelor esentiale. La plecarea sa din clinidi H. era plin de incredere ~i convins ca in viitor se va putea stapini. intre timp, scazusera mult ~i conflictele sale.
Avem in fata noastra un barbat care prezinta iritabilitatea nestapinite, eu inclinatie pentru explozii afective. Ori de cite ori ceva nu mergea a~a cum voia, ajungea tot mai mult intr-o stare de tensiune launtrica care a yea nevoie de descarcare. Faptul ca la minia sa se adauga adesea 0 trasatura depre-
personalitafilor
101
siva nu este ceva neobi~nuit. La unele personalitati nestapinite,
proasta dispozitie capata de muIte ori un pronuntat caracter depresiv ~i poate duce in mod impulsiv la sinucidere. La aceste personalitati, dispozitia depresiva, ca ~i starea de iritabilitate reclama 0 desci:ircare afectiviL Cu toata inteligenta subiectului, greutatea de gindire era foarte evidenta, confirmind prezenta unei firi nesHipinite. Pe de aWi parte, observam existenta unor posibilitati de echilibrare a predispozitiilor anormale. Subiectul nu era intru totul prada pornirilor sale afective; aUt timp cit nu existau solicitari suplimentare datorate conflictelor, el se putea stapini in suficienta masura. lritabilitatea sa nu I-a impiedicat sa ajunga intr-un post inalt, unde de alUel s-a reintors dupa tratamentul din clinica. Printre prostituate se gasesc adeseori epileptoide." DociHtatea lor fata de impulsuri duce la 0 viata sexuala timpurie ~i, tot datorita incapacitatii lor de a combate impulsurile, aceasta se transforma pentru ele in meserie. Pe acela~i plan se situeaza ~i furturile pe care Ie comit muIte din ele. La ePileptoizii tineri de sex masculin impulsurile care Ie determina actiunile pot fi ;;i mai impetuoase ~i ca at are mai periculoase. Criminalii epileptoizi sint caracterizati adesea in expert izele medica Ie drept oameni reci, lipsiti de sentimente. Aceasta se datoreaza faptului ca din brutalitatea cu care a fost sav1r~itii crima se conchide in mod eam simplist ca vinovatul nu este capabil de sentimente normale. Impresia se intare;;te atunci dnd epileptoidul reactioneaza cu iritatie la examinare ~i da raspunsuri morocanoase, dnd normal ar fi fost sa manifeste diinta. Dad!. i se vorbe;;te insa cum trebuie, atunci se poate cUl1oa~te viata lui sufleteasca reala. 0 asemenea viata a existat chiar ~i la brutalul asasin pe care n voi descrie mai jos. Lui HORST D., nascut in 1936, i s-a facut prima expertiza medicala la 17 ani, dnd devenise pentru prima data un criminal, ajungind aproape sa omoare un biHrin. Medicul care a efectuat expertiza a ajuns la urmatoarea concluzie: "Are un nivel intelectual foarte sciizut, fara a fi insa un debil mintal. Este surprinziHoare totala lipsa de sentimente a acestui tinar,
102
care nici acum nu regret a actul de violenta savir~it dedt pentru motivul ca «ll baga pe viata la zdup l)" • La ~coala D. a ramas de doua bri repetent pentru di invata greu ~i deseori chiulea. TaUI sau era la razboi, iar mama era incapabila sa-i tina piept. tn timp ce ar fi trebuit sa fie la scoaHi, fura adesea lucruri de mincare, de mai muite ori si ~ufe, pe care Ie revindea. Dupa un furt de gaini a fost intern~t intr-o institutie de reeducare, de unde a fugit ~i s-a intors acasa. Odata a fost batut de patru copii. Drept riposta, a luat 0 grebIa care Ii era tocmai la indemina ~i I-a lovit pe unul dintre baieti aUt de puternic in cap, indt i-a provocat ni;;te rani grave. Cu ocazia ceremoniei de confirmare a baut 0 sticla de vin si s-a imbatat. Apoi a muncit ca lucrator necalificat, parte in agrkultura ;;i parte in industrie. Schimba des munca ~i bea mult aleoo!. La 16 ani a furat intr-un magazin un portmoneu dintr-o po;;eta. La 17 ani era birjar. tntr-o zi a luat cu trasura doua. fetite care se duceau la scoala. Pe drum a avut fata de ele purtiiri obscene.' . La 17 ani ~i juma tate locuia in aceea;;i odaie cu Un barb at de 73 de ani cu care se certa mereu. Odata, acest batrln I-a invinuit ca i-ar fi furat 0 pereche de manu;;i care, in realitate, nu fusesera dedt riHacite. Batdnul avind 0 memorie carn slaba, asemenea acuzatii s-au repetat destul de des ;;i de aceea D. era furios pe el. tntr-o zia vazut ca batdnul are 50 de marci. Cind, ceva mai drziu, a intrat in camera ;;i I-a vazut dormind linga soba, s-a gindit ca banii i-ar prinde bine pentru cinematograf. A luat un vatrai ;;i I-a lovit pe batrin in cap. Acesta ~i-a pierdut imediat cunostinta. D. I-a tidt intr-o camaruta invecinaU dupa cum afirma; ca sa nu-l mai aiba in odaia sa. L-amai lovit de doua ori cu pumnul in obraz, deoarece avea impresia ca batrinul nu murise inca. Dupa aceea a dat de mincare vitelor ~i a vrut sa pIece eu cele 50 de marci, dar a fost arestat inainte de a se fi putuUndep.1rta. Victima avea 0 ran a grava deschisa la cap ~i 0 fractura a craniului, dar a seapat eu viata. Urmatorii dnd ani - adid pina la virsta de 25 de api D. a stat la"inchisoare. La 24 de ani s-a casatorit, iar la 25 de ani se gasea din nou in fata justitiei pentru maltratarea sotiei sale, pe care 0 Mtuse ~i 0 calease in picioare. La 26 de ani a divortat. Sub influent a a1coolului a mai avut 0 multime de indi~rari. A doua zi'dupa. betie lipsea adesea de la lucru. La virsta de 27 de ani, fiind sub influent a aleoolului, a inceput sa se certe Cllun individ~ tot un alcoolic, care ii repro~a delictele comise. Putin timp dupa aceea cei doi - care nll
103
se cunC1teau dedt superficial - s-au intilnit intr-o zi pe dnd se intorceau acasa venind de la bodega. Horst a inceput din nou cearta. Voia sa se razbune pentru ni~te afirmatii ale celuilalt si imediat I-a lovit. Cind celalalt i-a intors lovitura, D. I-a i~bit atlt de puternic cu legatura sa de chei, inclt tovara~ul lui de drum s-a prabu~it la pamint. lncerdnd sa se ridice, el striga: "Cline, am sa te denunt!" Horst i-a raspuns: ,,0 sa-ti arat eu cine-i dine!" ~i I-a lovit pe celalalt de clteva ori cu cizmele in obraz. Cind acesta ~i-a ridicat bratele ca sa se apere, Horst I-a mai izbit 0 data cu picioarele. Clnd riinitul nu S6 mai mi~ca ~i de-abia mai gemea slab, D. s-a indepartat, iar victima a murit chiar acolo din cauza ranilor grave de la cap .. La interogatoriu subiectul le-a declarat politi~tilor ca a fost furios pe victima pentru ca-l denumise "pu~cada~ ~i seduditor de minore". La inceput nu avusese intentia sa-l maltrateze atlt de tare. "Cind mi-a spus insa ca ma denunta, nu mi-a mai pasat ce se intimpla cu el ~i de aceea am dat in el ~i cu piciorul". Cu ocazia examenului medical efectuat de mine am putut constata cii D. are 0 inteligenta redusa, fara a fi un debil mintal. In timpul explorarii era prost dispus ~i ta.cut. Cind am inceput sa vorbim despre delictele sale, a devenit ~i mai prost dispus. La repro~ul cii dupa toate aparentele nici nu regreta fapta sa ingrozitoare, a raspuns evaziv. Spunea ca orice ar face, tot nu l-ar mai putea invia pe mort. Se putea constata ca nu voia sa se gindeascii la fapta sa. Vorbea ~i despre cantitatea de alcool pe care 0 consumase ~i care era intr-adevar considerabila, lucru ce nu I-a impiedicat insa sa aiba 0 amintire clara a. tot ce facuse. Am incercat sa aflu atitudinea moralii a subiectului, independent de delicte. Atunci a devenit mai prietenos ~i mi-a poves-tit cii intotdeauna a avut raporturi foarte bune cu fratii ~i surorile sale. Adesea a venit in ajutorul fratelui sau mai mic, dnd acesta se certa cu altii. I-ar pare a foarte rau daca fratii, surorile sau parintii sai ar dUce-o greu. lntotdeauna. se intelegea foarte bine cu animalele. Tinea la vacile pe care· trebuia sa Ie mulga. Pe cai Ii trata bine, nu folosea niciodata biciul, nici nu-llua cu el. Caii nechezau od de dte ori 11vedeau apropiindu-se de ei. De multe ori s-a eertat cu alti vizitii dud ace~tia bateau caii, dar ei i-au raspuus ca asta nu-i treaba lui. Odata, un alt vizitiu, caruia is-au rupt hamurile unuia dintre cai, voia sa scoatii numai Cll celalalt cal earuta incarcata diu dmpul de sfeda. Vizitiul lovea mereu calul ca sa porneascii. D. a incer~at mai intli zadarnic sa-l opreasca, sa nu mai bata caii, dar apoi ~i-a deshamat propriii cai ~i a scos...
104
caruta celuilalt din dmp. Dupa cum a povestit, ~i eu COplll era iutotdeauna bun. Aducea adeseori bomboane copiilor surorii sale si ei 11 bibeau. Chiar atunci dnd devenea prieteuos, D. continua sa ramiua ursuz ~i zgircit la yorba. Facea impresia ca este greoi in toate eele. La testul productivitatii s-a eonfirmat incetineala ideatiei sale, deoareee nu a fost in stare sa enumere dedt 28 de obie~te in 3 minute. In meseria sa insa, parea sa fie destul de iute. Ultimul sau ~ef ii lauda u~urinta cu care intelegea Jucruri1e ~i D. insu~i spuuea cii termina treaba mai repede dedt ceilalti. ~i la acest subiect se eontureaza'imaginea unei personalitati nestapinite, mai bine zis a unui psihopat ePileptoid. El chiule~te adesea de 1a ~coala, fura, fuge de la institutia de reeducare, se apara eu grebla impotriva mai multor copii, ranindu-l gray pe unul din ei. La ceremonia confirmarii se imbatii, in meserie este nestatornic, nu ramine mult timp in acela~i loc ~i totodatii devine a1.coolic.Faptele sale obscene cu eopiii se potrivesc cu firea sa dominata de impulsuri. La virsta de 17 ani aproape cii omoara un am care I-a suparat prin comport area lui ~i ai carui bani I-au tentat. In sfh'~it, la 27 de ani, sub influent a alcoolului, love~te ell brutalitate un om care n intaritase. La amenintarea acestuia ca. 11va denunta, furia sa ia asemenea proportii incH 11 omoara cu lovituri de picior. Dar subiectul nu trebuie vazut numai prin prisma acestei comportari ingrozitoare. Firea lui nu este caracterizata in mod exact daea sustinem ca este total lipsit de sentimente. Numai atunci dnd afectele sale crese prea mult, el apare ca "lipsit de inima". Cind este lini~tit, nu se poate constat a ca ar fi reee ~i insensibil. A fost foarte impresionant modul in care a vorbit despre purtarea sa bllnda cu animale1e, cum Ie iube~te ~i Ie eompatime~te dnd altii se poarta brutal cu ele. Faptul cii est,esaritor ~i dornic sa ajute reiese din exemplul citat, dnd a pus propriii sai eai la dispozitia altui vizitiu. In afectele sale se arata fara indoiala mult mai brutal dedt tovara~ii sai de lucru care maltrateaza animalele dar nu eomit acte de violenta fata de oameni. Cind sint calmi, eamarazii sai dau dovada totu~i de mai multa insensibilitate dedt el. Nu trebuie sa ne lasam indu~i in eroare 105
nici de faptul ca personalitatile epileptoide nu iai.1 propriu-zis atitudine fata de crimele lor. In felul lor impulsiv, ele cautil sa indeparteze din cOli~tiinta ceea ce s-a intimplaf ~i nu mai poate fi schimbat. 0 cainta autentica presupune meditatii, reflectare, prin care sa fie apreciata intreaga gravitate a faptei comise. Epileptoizilor nu Ie este proprie reflectia. Cind Ii se repro:;;eaza faptele savir~ite, se indispun, reactionind prin proasta dispozitie, provocata de faptul ca Ii /se reamintesc actiuni la care nu vor sa se gindeasca serios. Acest lucru este valabil in special pentru tineri, care au 0 mai mare inclinatie spre pripeala dedt adu1tii. A~a s-a facut ca prima expertiza medicala a ajuns la concluzia ca subiectul llOStruare fata de faptele sale 0 atitudine ce dovede~te 0 pronuntata insensibilitate. Fire;j,' epileptoida ne este confinna ta la acest subiect de incetineala ideatiei ~i de testul productivitatii. InteIigent
firii omene~ti in 1nsu~iri ale atunci cele de care ne-am ocupat pina acum apartin mai ales primei categorii. Ele detennina in special felul aspiratiilor, in timp ce de temperament depinc1ritmul ~i profunzimea reactii10r afective. 0 delimitare strict a nu exista insa; Kretschmer ~i Ewald au in aceasta chestiune opinii diferite. Daca vrem, putem consic1era drept 0
trasatura de temperament ~i firea nestapinita, la care impulsurile ~i reactiile afective trec intr-un mod exagerat pe primul plan. Pe de aWl parte, se poate arata ca la personalitatile emotive sentimentele altruiste sint mai puternice dedt cele egoiste, astfel incH se produce :;;i 0 schimbare in ce prive~te aspiratiile. A!?adar, faptul ca eu consider trasaturile demonstrative, hiPerexacte, hiPerperseverente ~i nestaPinite ca insu~iri ale caracterului, iar trasaturile pe care Ie voi descrie mai jos ca apar~inind temperamentului nu are un caracter dogmatic. Dad:!. cunoa~tem trasiiturile simple, din ele putem deduce in parte structura combinatiei acestora. Dar tocmai in domeniul tra.saturilor de caracter unele asociatii prezinta particularitati aUt de clare incH trebuie discutate separat. Tendinta rezultata dintr-o anum ita trasatura poate sa se intareasca, sa slabeasdi sau sa prezinte variatii. Nu se poate spune dinainte in ce mod va decurge interactiunea, de exemplu cum se imbina la acela~i om iritabilitatea tlpica unei personalitati hiperperseverente cu iritabilitatea caracteristidi unei personalitati nestapinite sau ce anume rezulta daca un individ este in acela~i timp hiperexact ~inestapinit. Concluziile trebuie sa Ie tragem din experiellta practica. De aceea voi prezenta, pe baza de observatii concrete, unele combinatii ale trasaturilor de caracter c1escrisemai sus. o combinatie intre firea demonstrativa ~icea hiPerexacta nu exista. ExpIicatia este ca acestefiri reprezinta contraste in cadrul aceleia~i sfere de reactii. Capacitatea de a refula din con~tiinta chestiuni cu incarcare afectiva ~i care nu pot fi rezolvate complet este intr-un caz sporita, iar in celalalt sdizuta. In cazul in care ar exist a amindoua tdisaturile, nu ar pl1tea rezulta dedt 0 medie normala. Observatiile - pe care Ie putem face pe scara foarte mare la pacientii no~tri - ne confirma ca uu exista. om care sa posede in acela~i timp cele doua trasaturi. Vom intelege ~i mai bine acest lucru daca vom tine seama de faptul ca personalitatile demonstrative slnt pripite in c1ecizii, pe dnd cele hiperexacte slnt reflexive, ajungind numai cu greu sa ia 0 decizie chiar atunci dnd in mod obiectiv nu exista nici o problema.
106
107
Combinatii ale trasaturilor de caracter accentuante Dac~ impartim trasaturile
caracterului ~i 1nsu~iri ale temperamentului,
Un interes deosebit prezinta combinatia dintre firea hiPerintrucit in acest caz efectele se pot manifesta in directii diferite. Slabiciunea istericului poate fi, pina la un anumit grad, compensata de perseverenta paranoidului, dar tot atlt de bine se poate sa capete ~i forme deosebit de regretabile. Explicatia se gase~te in dublul aspect social al firii paranoide - fire care predispune la realizari deosebite, dar si . la 0 combativitate sterila. tn aceasta combinatie , tendinta, din urma se poate observa in mod deosebit de impresionant la nevroticii cu sinistroza care nu se ma.rginesc numai sa simuleze simptome de boala prin refulare isteridl, dar ~i lupta cu 0 perseverenta paranoica pentru recunoa~terea acestor simptome ca manifestari ale unor boli autentice. Voi cita un caz descris de Bergmann in lucrarea noastra colectiva. perseverenta ~i cea demonstrativa,
W., in virsta de 55 de ani, a urmat un curs de modiste, dupa care a lucrat in blanarie. A schimbat mai muite locuri de munca, in fiecare lucrind timp de mai multi ani. La vIrsta de 26 de ani s-a maritat cu un maistru blanar. A lucrat mai intii in magazinul sotului ei. Pe urma intr-un alt magazin ca reprezentant comercial cu remiza, iar apoi dtva timp la asigurarile sociale, unde a avut 0 munca de teren. Dupa spusele fiicei sale, nu a manifestat niciodata un prea mare entuziasm pentru munca. tncepea munca plina de zel ~i mindrie, dar la putina vreme dupa aceea inceta lucrul, declarind fie ca munca este prea grea, fie ca ceilalti voiau sa 0 exploateze. Majoritatea timpului ducea gospodaria, dar ~i aici solicita adesea ajutor. Prin cicaleli si irascibilitate Ii facea sotului ei viata amara. Adesea, dupa 'un conflict se baga in pat' ~i facea pe' bolnava. Din cauza purtarii ei, sotul lipsea muIt de acasa; in cele din urma ~i-a gasit 0 prietena. La 50 de ani doamna W. a cerut divortul, deoarece nu putea suporta mojiciile "muierii", care locuia in aceea~i casa, Dupa divort I-a dat in judecata pe fostul ei sot pentru ca acesta sa-i cedeze un mantou de blana. Din cauza emotiilor ~i a surmenajului a inceput sa aiba ameteli. Se simtea incapabila de munca ~i a facut cerere pentru acordarea unei pensii. Cererea i-a fost insa respinsa. A facut contestatie, dar raspunsulla aceasta a fost de asemenea negativ. Ea nu a reluat munca, ci traia din ceea ce-i dadea fostul ei sot· La 54 de ani a suferit un accident rprovocat de frinarea pIea brusca a unui tren. Despre desfa~urarea ~i urmarile acciFRIEDA
108
dentului exista declaratii contradictorii ale pacientei. Singura declaratie obiectiva, este aceea facuta de infirmiera care a vazut-o pe doa~na W. la putin timp dupa accident la postul de primajutor din gara centrala. Potrivit declaratiilor ei, doamna W. avea mai muite "cucuie" in regiunea occipitala. Cu ocazia primei examinari medicale nu s-a putut face nici 0 constatare importanta. S-a socotit insa posibil ca durerile de cap de care se plingea sa provina de la accident. La examinarea oftalmologica nu s-a gasit nimic care ar justifica "sHibiciunea ochilor sau a nervului optic" despre care vorbea doamna W. Ea se considera grav prejudiciata ~i a cerut despagubiri. Acum pretindea ca a fost lovita in tren de un geamantan care ii cazuse in cap ~i ca a fost proiectata cu spatele de peretele compartimentului. Spunea ca i s-a facut imediat greata ~i ca-i curgea singe din nas ~i din gura. Nu ~i-a pierdut complet cuno~tinta, a~a indt Ii auzea vorbind pe ceilalti calatori. Infirmiera de la punctul sanitar din gara a condus-o pina la tramvai, pentru ca avea dureri mari in tot corpul. La 0 zi sau doua dupa accident, pacienta s-a dus la medic din cauza durerilor generalizate ~i a slabirii vederii la ochiul sting. Cu ocazia examinarii se plingea de incapacitate de munca. Pretindea ca datorita accidentului a devenit infirma, fara sa precizeze de ce anume sufera. Mai sustinea ca 0 inflamatie a pie Hi in jurul ochiului sting, care a fost tratata dermatologic, ar proveni tot din accident. Din punct de vedere obiectiv nu s-a constat at nimic altceva de natura patologica. Pacienta avea 0 atitudine ostila si se afla intr-o stare de mare tensiune. Ne arata un dosar voiuminos cu care voia sa dovedeasca atit succesele ei profesionale, dt ~i leziunile pe care le-a suferit din pricina accidentului. Se considera prejudiciata nu numai de calea ferata, din vina careia suferise accidentul, dar ~i de fostul ei soL care, pretindea ea, instiga oamenii impotriva ei. Doamna W. a descris cu mare lux de amanunte antecedentele ei ~i in special felul in care s-au desfa~urat evenimentele cu ocazia accidentului. Se contrazicea foarte des in declaratii si in cursul convorbitii a trebuit sa i se atraga. in repetate rindu~i atentia ca in fraza precedent a a facut 0 afirmatie pe care in urmiitoarea 0 retracta. Cind era facuta atenta asupra unei asemenea gre~eli, trecea peste ea cu 0 remarea superficiala. Cind vorbea despre calea ferata. ~i despre medicii care i-au respins cererile sau despre fostul ei sot, se infuria, acuza pe toata. lumea ca nu-i acorda drepturile ce i se cuvin ~i ameninta ca va face reclamatii la forurile superioare daca nu i se vor da 109
despagubiri. Apoi incerca de fiecare data sa faca 0 impresie buna asupra medicului examinator, spunind ca cei care 0' examinasera pina atunci nu erau destul de priceputi --'--aeum a ajuns in sfir~it la locul potrivit, unde suferintele ei sint intelese. La acest subiect se poate constat a de-a lungul intregii vieti trasa#tra isterica a firii ei, cu 0 tendinta de a evita dificultatile
vietii ~i in special munca. Pina la divort, victima a fost mai ales sotul ei. Dupa aceea a incercat sa obtina de la stat ajutorul pe care sotul nu i-I mai putea da in masura suficienta. Alaturi de trasatura isterica poate fi constatata ~i cea paranoida. eit timp a fost casatorita era certareata, iar dupa divort ~i-a dat sotul in judecatiL In lupta ei pentru pensie s-au combinat apoiambele trasiHuri. Incerca acum sa prezinte simptome de boala ~i lupta cu indirjire pentru caacesteasa fie recunoscute. La inceput nu cauta dedt sa obtina 0 pensie de invaliditate. Mai tlrziu, profitind de un accident neinsemnat, s-a straduit sa obtina pensionarea ca o consednta a acestuia. Latura pozitiva a hiperperseverentei nu iese de loc in evident a la acest subiect, fie pentru casla.biciunea isterica a constituit de la inceput 0 piedica in activitatea ei, fie ca i-au lipsit imprejurarile exterio are pentru a-~i satisface ambitia prin realiz.ari deosebite. In cel mai bun caz, putem presupune cain tinerete, dnd pacien ta mai inc erca sa lucreze cu. rivna, era ocazional impinsa deambitie la rea.lizari pozitive. Din combinarea firiihiPerperseverente cU' cea nestap£nitii pot rezulta uneori consednte periculoase, deoarece din fiecare dintre aceste trasaturi - ~icu atlt mai mult din alnindou~ impreuna - p::>tIU3-na?tere reac~ii afective violente. Voi cita cazul umd barbat, descris de Bergmann in monografiaei(nu in lucrarea noastra colectiva). Am cunoscut ~i eu personal subiectul. WILLI W., 30 de ani, a fost internat in 1957 in clinica de neuropsihiatrie, fiind considerat periculos pentru societate. Tatal sau era foarte irascibil. Pentru oriee fleac nu numai ca-i bateape eei trei copii ai sai in mod brutal eu biciul, dar in furia sa oaroa se dezlantuia si impotriva mobilierului. Nu admitea sa fie contrazis. tntr-o zi, dnd unul din biliet! a zimbit
110
\.
laoremarcaaJui, a luat 0 farfurie ~i a spart-o in capul acestuia. $i fratii luierau iritabili. W. era si el ineadin timrete iritabil, banuitor si, chiar de la inceputu'l casniciei, gelos. D1.ipa~ase ani de casni~ie au inceput sa apara dificultati mai strioase. tn ptrioada in care urma cur3urile serale ale unui liceu pentru a-~i lua bacalaureatul, sotia sa a incercat de mai muIte ori sa-l a~tepte la tErminarea cunurilor. Dar numai rareori a reu~it sa-l intilneasca, pentru ca W. folosea adesea 0 aIta ie~ire. Sotia a devenit geloasa ~i la inceputul lunii februarie 1955 a intentat actiune de divor~. Cu 0 zi inainte de termenul de impaciuire s-au impacat, iar procedura divor~ului a fost suspendata pe dnci luni, Apoi femeia s-a.mutat la ni~te rude, dar intr-o bun a zi s-a int()rs in apartamentul comun. S-a ajuns la acte de violenta. Ea~i-a atacat sotul eu 0 punga de piper, iar el i-a fracturat asul nazal. Dupa cele intimplate, la 9 mai 1955 divortul a fost pronuntat. La IOmai\1955 W, a distruscameraei de dormit, dupa care s-a prezentat la politie, un de a fost arestat. A fost condamnat la inchisoare. Cum era insa un bun muncitor miner, a fostpus in libdtate inainte detErmen,.1a 19 decembrie 1955. Intentiona sa se-intoarca la sotia sa. Aceastainsa, fara sa-si facamutatia, pleGase la 15dece~brie 19;;5 in Gtrmania de Vest. Printr-o serisoare trimisa de consiliul municipal din ora~ul G., W. i-a aflatadresa. A plecat acolo $i s-a impacat cu ea. tn noiembrie 1956iIitre pacient si fosta sa sotia a,' intervenit 0 alta femeie. Dupa trei saptamini subiectul ~-a certat cu prietena sa, a~a incH aceasta l~g(Hura a in~etat. S-a intors imediat la fosta sa sotie, rugind-o sa revina la el, lueru pe care insa ea nu I-a mai acceptat. Acum W. 0 pindea in fiecate zi in drumulei spre gradinita unde luera. tn ajunul Craciunului i-aspart ferestrele de la camera de dormit. tn zilele urmatoare a facut mereu ineercari de a 0 red~tiga. Nereu~ind, i-a spart la 4 ianuarie 1957 fereastra de la buca tade, iar in noa ptea urma toare inca 0 fereastra de la dormitor. La 5 ianuarie, in timpul prinzului, a intrat prin efractie in pivnita, iar de acola a intimpinat-o pe fosta sa sotie care se intorcea de la munca si a batut-o. La 7 ianuarie a 'a~teptat-o in apropiere de gradinita. Ea a chemat politia ~i subiectul a fost arestat. Din dec1aratiile sotiei reiese ca W. nu admitea sa fie contraz.is. Din pu~ct de v~dere sexual era foarte excitabil ~i brutal. Cind ea s-a inapoiat din Germania de Vest, dupa numai trei saptaillini au reineepuf certuri serioase, cu toate ca W. nu locuia incala fosta sa sotie. Intr-o zi i'-a spus, in prezenta altor persoane, ca ~i-a gasit a alta femeie. Sotia lui considera aceasta. 111
afirmatie ca un neadevar. tn ultima vreme 11putea vedea adesea a~teptind-o in fata locului ei de munca, incepind de la 8 dimineata ~i pina dupa-amiaza. De muIte ori ea a incercat sa. sara repede intr-un tramvai ca sa 'seape de el, dar el alerga dupa tramvai injurind-o. In clinica, pacientul a declarat ea 0 iube~te foarte mult pe sotia sa, ca este gelos ~i, ca toate rudele din parte a tataJui sau, iritabil. Spunea ca nu vrea sa traiasca in libertate fara so}ia sa, preferind sa fie aruncat in inchisoare, deoarece el poarta vina ca ea s-a instrainat de el; ca considera dragostea lui trecatoare pentru cealalta femeie drept 0 mare vina fata de fosta lui sotie, care, din aceasta caud, s-a indepartat ~i rnai mult de el. Faptul acesta n irita atit de mult, incH ar vrea s-o omoare. "Cind ma infurii - spunea el - mi-e totul egall" Acest subiect era 0 personalitate hiPerperseverenta, care dintotdeauna a manifestat inclinatii spre suspiciune ~i gelozie. De aceea in raporturile sale cu sotia a ajuns la 0 evolutie paranoica, evolutie care pina in cele din urma a dat na~tere - intr-o succesiune caracteristica - unui sentiment de dragoste-ura. Astfel se explica, in parte, violentele sale. Adeseori se pot insa observa la el nu numai actiuni premeditate, dar ~i izbucniri afective necontrolate. Telul sau era sa-~i convinga sotia sa se intoarca la el. Din punctul de vedere al comportamentului paranoid este de inteles ca pentru a-~i atinge telul voia sa reeurga in parte la violenta. Dar atunci dnd i-a fracturat osul nazal, dnd a distrus mobila, dnd spargea ferestrele numai avea de-a face dedt cu izbuenid de furie oarta. Put em spune ca din atitudinea paranoidii pornea imboldul spre violenta, dar jirea ePileptoida era cea care determina desfa~urarea actiunilor. Faptul ca era un om condus de impulsuri reiese ~i din aeeea ca, in ciuda puternicei legaturi afective fata de so}ia sa, W. s-a incurcat un timp cu 0 al!a femeie. Daca tinem seama ~i de comportarea sa rezonabila in clinica, putem vedea intr-un mod impresionant in ce masura afectele unui om, in special ale unei personalita}i paranoide ~i epileptoide n pot duee pe alte drumud dedt ar voi el insu~i. Tatal sau trebuie sa-i fi semanat sub raportul iritabilitatii sale brutale.
112
Firea hipertimica
/-
I
Temperamentul hiPertimic - a carui accentuare este denumita temperament hiPomaniac - este bine eunoseut in psihiatrie datorita aspectului sau pregnant. Ca ~i in eazul unei manii, dar intr-o forma mai atenuata, gasim la temperamentul hipertimic o combinatie de veselie cu dorinta de actiune si cu nevoia de a vorbi, pre~um ~i cu 0 inclina}ie ~pre dig;esiuni' in gindire, inclinatie putind merge uneori chiar pina la a friza fuga de idei. Aceentuarea hipertimica reprezinta 0 variant a pozitiva a temperamentului uman.LYiata e privita mai mult sub latura ei placuta, se trece cu mai multa u~urinta peste necazuri; unui hipertimic viata i se pare mai u~oarl. Nevoia de ac}iune poate genera totodata realizari de valoare; n umeroase inovatii ~i initiative apar in feIul aeesta. Digresiunile gindirii sint insotite de bogatia de idei, ceea ce, de asemenea, poate stimula munca productiva. La reuniuni, personalitatile hipertimice sint de obicei cele mai antrenante. Atita timp dt au un public care Ii asculta, hipertimidi vorbesc ~i povestesc fara sa devina plictisitori, deoarece nu ramin mult timp la acela~i subiect~duc mereu in discutie teme noi, povestirile lor sint p'line de glume; in general acest fel de oameni au umor. (Cind acest tip de temperament este insa excesiv de pronuntat, aprecierea favorabiHi de mai sus nu mai este valabila. Veselia devine acum 0 primejdie; chiar lucrurile care ar trebui luate in serios sint ~i ele date deoparte eu superficialitate. Mai mult chiar, din cauza lipsei simtului datoriei ~i a lipsei de remu~cari se ajunge la abateri de la etiea. Prin superficialitatea sa un hipomaniac de asemenea grad i~i pune in joe prestigiul ~i, destul de freevent, i:;;i peric1iteaza insa:;;i situa}ia materiala, deoarece se lanseaza in ac}iuni sau speculatii care pentru moment ii fac placere, dar care, eu treeerea timpului, se vadese a fi, in realitate, dezavantajoase sau ehiar eatastrofale. Nevoia de aetiune - dad exist a intr-o masura. exeesiva - are ea rezultat 0 aetivitate febrila dar sterila. Individul devine "impra~tiat", se apuea de muIte:;;i nu duee nimie pina la capat, iar fertila sa boga}ie de idei 8
113
se poate transforma intr-un joc -..,-ce-i drept, 1'lin de fantezie cu idei nerealizabile. Un alt dezavantaj apareatunci dnd exista tendinta ca veselia sa se transforme in iritabilitate, fenomen relativ frecvent. Clnd acest lUCfLldevine foarte evident, putem presupuneca avem de-a face cu 0 comp;)nenta paranoica, dupa cum Yom Vedeall1::tiin ap.1anuntime. Acele componente psihologice ale temperamentului hipertimic care se refera la afectivitate, gindire ~i voin1a nu coexistiiintotdeauna in acela~i grad. Veselia poate sa fie predominantii sau poate ceda locul nevoii de a vorbi. In unelecazuri, tendinta spre digresiuni in gindire este foarte pronuntatiL In generalinsa, cele trei trasaturi se potrivesc intre ele ~i formeaza (j unitate, ca in cazul maniei. Uneori se poate dovedi ca firea hipomaniaca nu reprezinta dedt 0 manie diluata, atenuata, ~i antlme prin aceea ca aceasta boala s-a ivit la subiectulin cauza Ofi la una din tudele sale. In principiu insa nu este obligatoriu ca un astfel de tempera:..: ment sa aiba implicatii maniacale ; in specialincazurile mai putin pronuntate avem de obicei de-:i face Cll unadintre variantele nor,., male ale firii omene~tl. Voi prezenta doua cazuri descrise de Unger in lucrarea tl.Oas~ tra colectiva. La primul subiect, activitatea intensa pe care 0 desfa~ura ca urmare a temperamentului sau a avut un efect pozitiv. nascuta in 1911. Tatal ei fusese un om sociabil, foarte apreciat, blajin. Era in stare Sa insufleteasca societatea in care se afla, dnta mult ~i cu placere. Iubea mult dreptatea ~i avea 0 l?ozitie com~ativa de dte ori era yorba de a 0 apara. Era functlOnar superIOr. Mama ei se tragea dintr-o familie de sectanti ~i era ea insa~i foarte credincioasa. Dupa ce i-a murit sotul, a refuzat sa se casatoreasca cu omul pe care-l iubea din cauza ca acesta era de aWicredinta. In rest, era intotdeauna bine dispusa, dnta'cll placere, fara a avea insa vioiciu,nea tatalui. E.N. are 0 sora, pe care 0 descrie ca fiind foarte vioaie, veseHi si activiL Aceasta sora poate distra ~i amuza chiar ~i patruze'ei de persoane, e, foarte simpatizata, toata lumea vrea sa fie in societateaeL: Organizeaza adesea petreceri, intotdeauna foarte reu~ite. ELISABIDTH
N.,
114
E. N. este de parere ca i s-a dat 0 educatie contrara inc1inatiilor sale. A fost un om vesel si soeiabil; dar a fost trimisa 'lntr-o ~coala de maici, unde datorita educatiei primite a ajuns sa fie 0 credincioasa hnatica. Curind insa a studiat si diferite curente filozofice, desi avea mustrari de constiinta fata de maicile care 0 educau. La ~coala invata cu sirgiIint~ ~i, filra. sa fie cea care dadea tonul printre colegele ei, participa la tot ce puneau acestea la cale. A luat exeamenul de stat ca inviHatoare eu media generala "foarte bine". Acest rezultat s-a dator~t insa muncii depuse, caei, dupa cum spune ea insa~i, nu era inzestrata de la natura. In continuare a urmat cursuri la facultatea de filozofie-teologie. :;;i aid a obtinut succese la in vata tura. Meseria . de invata toare 0 exercita cu placere, in special pentru di ii erau dragi copiil. AceasHiinsu~ire a influentat-o ~i la incheierea disatoriei. Viitorul ei sotavea de ingrijit un sugar, a caruimama murise la nastere. E.N. a considerat imediat ca.misiunea ei este sa-i fie ~amaacestuicopil. Abia dupa casatorie :;;i-adat seama ca sotulei -om de ~tiinta, muzicolog - este un geniu. S-a familiarizat foarterepede cu teoriile Iui ~i a incercat sa Ie raspindeasca. A cautat sa stabileasca cele mai variate contacte ~i a izbutit ca sotul ei sa fie angajat succesiv la trei universitati. Sotul ei este tipul omului de :;;tiinta care nu se poate afirma faril. ajutorul altcuiva ~i 1m este in stare sa-~i impuna teoriile. Ea a intreprins numeroase caUitorii, vizitlnd muzicologi consacrati, carora le-:a relatat despre lucrarile sotu1ui ei. A "apucat taurul de coarne" :;;iaexplicat teoriile sotuJui ei. A reu~it sa fie convingatoare, ~i ca urmare el a fost angajato In timpul ocupatieia dus tratative cuautoritatile britanice eom:petente,obtinindsa i sepuna la dispozitie 4 000 DM pentru scopuri de cetcetare. A luatcontact~i cu critici de vaza pentru a-·i fainiliariza cu lucrarile sotului ei. In acest fel a obtinut sa se scrle diverse studii despre sotul ei, ceea ce i-a adus ~cestnia noi aprecieri ~tiintifice favorabile. A obtinut chiar ~i avizul marelui fizician Heisenberg, care a confirmat justetea iormulelor matematice din lucrarile sotului el. Acesta din urma a caracterizat-o intr-un mod foarte exact: "Nu-mi pot imagina un om sau 0 autoritate care sa nn capituleze in fata ta". Tot dinsa i-a procurat ~i actuala sa functie. Capadtatea de a-~i face cu u~urinta relatH i-a. permis d..nei N. sa cunoasca 0 multime de oameni interesanti, stabilind " en unii dintre ei legaturl durabile. Printre altii, s-a' imprietenit eu un scrUtor cunoscut, care gratie ei a prim it un nou imbold in crearie. Acesta i-a spus: "Operele meIe sint opere Ie tale, caci
115
tu mi-ai dat impulsul sa Ie creez". 1n legatura cu aceste cuvinte, doamna N. a declarat ca, in general, face cuno~tinta cu oameni pe care trebuie sa-i impulsioneze, cu oameni in locul carora ea trebuie sa hotarasca si care au nevoie sa Ii se insufle curaj si bucuria vietii. ' , Noi am cunoscut-o pe doamna N. prin fiulei vitreg, pe care I-a crescut ca pe propriul ei copiI. EI era in tratament in clinica noastra pentru schizofrenie. Se ocupa de tratamentul fiului ei cu aceea~i intensitate cu care lupta pentru lucri'irile sotului ei. Se informa din carp de speciaIitate, aduna toate sugestiile terapeutice pubIicate vreodata ~i Ie recomanda medicilor respectivi. Pornea de la ideea ca in acest domeniu nu au fost inca epuizate toate posibilitatile terapiei ~i nu-~i pierdea optimismul nici in fata refuzurilor, sustinind ca, probabiI, orice terapie noua se love~te la inceput de refuzuri, pina ce se gase~te un om curajos care s-o apIice. Cu ocazia ultimei ei calatorii a vizitat la Budapesta pe un profesor renumit, interesindu-se de succesele acestuia in vindecarea schizofreniei. 1n numeroasele noastre convorbiri, doamna N. a fost cam prea volubila. Daca avea ocazia, trecea cu pIacere la teme cu incarcatura afectiva, inflorindu-Ie cu mult umor ~i observatii sarcastice. Se putea insa concentJa bine asupra unei anumite probleme ~i relata lucrurile pe scurt ~i concreto Era intotdeauna bine dispusa; incerca adesea sa treaca la subiecte vesele, ddea din toata inima ~i ne ruga sa ne intilnim mai des ca sa mai sHim de yorba ~i sa mai ridem. Povestea cu mimica ~i gesturi expresive. Ca moto pentru viata ei ar propune: "Bogatia vietii consHi in a fi trait tot ce e cu putinta". La citva timp dupa ce doamna Unger a terminat referatul pe care I-a intocmit despre doamna N., fiul ei vitreg a murit subit de un acces de inima. Cu aceasHi ocazie s-a putut constata ca doamna N., in ciuda firii sale hipertimice, putea avea reactii profunde. Era puternic zguduita de pierderea fiului iubit ~i multa vreme nu s-a putut elibera de indoiala ca totu~i se omisese ceva in tratamentul lui ~i ca - de~i medicii afirmau contrariul - acesta a suferit poate inainte de moarte. Avem in fata noastra un subiect foarte activ inca din copilarie ~i care i~i ajuta sotul ~i prietenul in probleme importante. Prin felul ei energic de a fi, E.N. este un mare sprijin pentru oamenii talentap, dar slabi. ~i de fiul ei vitreg s-a ocupat in tens ~i, atit timp cit acesta mai era in viata, n-a pierdut speranta ca-l va putea ajuta in boala lui mintala. Vioiciunea, locvacitatea ~i
116
veselia ei - intrerupte doar de moartea fiului - confirma imaginea firii hiPertimice. La eel de-al doiIea subiect ciudateniile unei psihopatii hipomaniace se manifesta intr-un asemenea grad incH, in ciuda unor elemente pozitive, efectele negative sint puternic preponderente. nascuta in 1898. 1n legatura cu antecedentele familiale, pacienta ne informeaza di tatal ei era un om plin de vitali tate , cu replica prompta, un om "hitru". Putea sa amuze o societate intreaga ~i era iubit de top. Ii placea sa bea. Muncea din greu ~i multo 1n afara muncii sale profesionale mai executa ~i alte lucrari, liituralnice, a~a incH era ocupat de dimineata pina seara. Mama ei, careia in tinerete ii placuse, ce e drept, sa danseze si sa se amuze, nu avea talentul tatalui de a insufleti reuniuniie la care lua parte, din care cauza sotul ei 0 porecli~e "adormita". Se supara repede ~i s-a intimplat uneeri sa nu-~i ierte fiica cite sase luni in sir pentru vreo greseala comisa. 0 sora de-a tatalui ei era, ca ~i'acesta, plina de vi~ta ~i foarte activa. Pe bunicul din partea tatalui, pacienta ni I-a descris tot ca pe un om sociabil, diruia Ii placea sa povesteasca, sa fadi glume ~i care era iubit de tovara~ii sai de munca. De meserie era lucrator in constructii. Mama bolnavei a avut trei surori. Una dintre ele se remarca' prin temperamentul ei vesel. 1i placea sa danseze, era spirituala ~i facea 0 multime de ~trengarii. Pentru firea ei vesela era ~i ea indragita de toata lumea. Pacienta a fost rahitica in copilarie ~i de aceea a ramas cam mica de statura. Din cauza bolii a mers la scoala abia la 8 ani, dar, dupa cum afirma, a fost 0 eleva buna. '1n timpul anilor de ~coala nu a avut multe prietene, pentru ca in majoritatea timpului liber trebuia sa ajute in gospodarie. Dupa terminarea ~colii a lucrat in bucataria unui birt. Cind brita~ul se imbata, ea 0 ajuta pe sotia acestuia'la servitul clientilor. Ea i~i indeplinea sarcinile cu mult elan, chiar daca nu-i erau famiIiare. Mai tirziu a inceput in repetate rlnduri sa lucreze ca muncitoare necalificata in fabrica - de pilda, 0 data intr-o fabrica de tigari, alta data intr-o fabrica unde se reparau saci. N-a suportat insa mult timp aceasta munca. Pacienta comenteaza astfel aceasta experienta: "Trebuie sa am 0 munci:i independentii, unde sa am oameni in jurul meu". Apoi a incercat sa lucreze ca femeie de serviciu la persoane particulare, sustinind ca in anumite familii acest gen de munca i-a pIacut ; dar nu a ramas niciodaHi mult timp in acela~i loc. 1n sfir~it, ~i-a gasit ocupatia care Ii convenea - ~i-a scos 0 autorizatie de comert pentru ANNA W.,
117
"marfud de tot felul". A~anu era legata de comer~ul cu 0 anumita marfa, ci facea negot cu tot felul de articole. Intr-o vreme, cind vindea inghetata, Ie tinea adesea locul ~i unor colegi din vecinatate. Unul dintre acestia vindea bretele, celalalt - raci. Ea i~i avea taraba cu inghetata la mijloc. Celor doi Ie placea sa se duca impreuna intr-un birt din apropiere ~i 0 rugau pe pacienta noastra sa aiba grija de tarabele lor. Ea nu se marginea numai sa Ie faca acest serviciu, dar mai si facea reclama marfii de la toate cele trei tarabe. Ea ne explica: "A~a sint eu, multilaterala". Vindea ~iridichi, pornind de la ideea ca acestarticol este apreciat de oamenii putin chercheliti sau chiar beti de-a binelea. Dupa aceasta i-a venit ideea sa ofere tipari drept ci:;;tig la jocul cu zaruri. ~i-a cumparat zaruri, cornet pentru zaruri :;;i0 lada in care tinea tiparii. ,,~i i-am dat drumuI!" "Cu cit sint zarurile mai bune, cu aUt e :;;itiparul mai gros!" Citva timp a vindut prin localuri bomboane, saleud :;;itot felul de dulciuri. Mai tirziu nu mai vindea pdn localuri dedt seara :;;iera considera ta de~eful ei drept cea mai buna vinza toare. A mai trecut un timp ~i a inceput sa vinda pe contpropriu flod in localuri de noapte. Pentru un buchetel cerea in medie 2,5 marci: "Fiindca un barbat n-o sa ceara un rest de 50 de pfenigi". In localuri dadea sfaturi barbatilor insurati: "Asta nu te vrea dedt pentru banii dumitale; ginde~te-te ca nu mai e mult :;;iajungi la «virsta critica ». Atunci sotia 0 sa ramina cu dumneata, dar asta te lasa!" Ii placea sa glumeasca, :;;icu glumeIe ei:;;i cu firea ei amabiHi capiita intotdeauna bac~i:;;urigrase. Era activa zi :;;inoapte, deoarece trebuia sa fie in piata la ora 5 tara un sfert dimineata pentru a putea cumpara £lorile la pret de gros, iar dupaaceea facea toata. ziua buchete. Intre timp mai villdea :;;iziare. La inceput villdea ziarele tot in locaIuri, deoarece acolo primea bacsisuri mai mari. Mai tirziu 7i-a ales insa un loc intr-una din garile centrale, unde a devenit in cudnd CUlloscuta prin reclama pe care 0 facea ziarelor :;;i prin replicile ei pline de haz. Seard., dupa terminarea lucrului, se forma intotdeauna un cerc in jurul ei ~i oamenii ride au de glumele :;;ipilavrageala ei. Unul din cei care 0 ascultau a pove5tit odata ca din cauza ca statuse adta timp s-o asculte a pierdut ultimul tren :;;ia trebuit sa-~i petreaca noaptea in sala de a~teptare. A devenit aUt de cunoscuta, incit radiodifuziunea berlineza a transmis un repQrtaj despre ea, prezentind-o drept un "tip berlinez". Prin elocventa ei devenise cea mai buna vinzatoare de ziare. Ea I-a instruit in vinzarea ziarelor :;;ipe sotul ei din aceajvreme,.care nu-~i mai putea exercita me-
118
seria de :;;elar.El n-a fast insa potrivit ca vinzatof:;;i nu a avut dedt un dever foarte mic. Pacienta povestea cu spontaneitate :;;i cursivitate latura sociala a vietii sale, dar era mult mai rezervata in descrierea legaturilor ei amoroase. A mentionat ca primul ei sot fusese foarte gelos, de:;;i- dupa cum sustinea - fara motiv. A avut intotdeauna grija sa nu dea impresia ca e ,,0 fata u:;;uratica", dar, in mod obiectiv, avusese numeroase legaturi cu barbati. La virsta de 21 de ani s-a casatorit pentru prima oara. Pe acest sot 11numea "ciocanarul", fiindca era deseori beat :;;iin stare de ebrietate 0 lovise in repetate rinduri cu un ciocan. In perioada acestei casatorii - adivortat dupa trei ani -- a avut in fiecare an cite 0 na:;;tere. Trei dintre copii au murit la na:;;tere sau, scurt timp dupa na~tere, Ia orfelinat. Pe al patrulea I-a scos din orfe1inat dupa ce a divor~at. Era sincer indurerata de moartea copiilor, sustinind ca ei ar fi ramas in viata dad!. ar fi fost hraniti de dinsa. Ne-a declarat ca motivul pentru inter..: narea copiilor in orfelinat era di sotul ei "voia sa faca copii, dar nu sa-i ~iaiba". In perioada na:;;terilor ea statea intotdeauna Ia mama ei, deoarece sotul 0 lasa singura in acest timp. In rea~ litate, aUt ei cit ~i sotului ei li s-a retras dreptul de ingrijire a copiilor din cauza ca Ii neglijau. In 1935 s-a casatorit pentru a doua oara. ~i acest sot era un om grosolan, care 0 batea des, a:;;aincH a fost in repetate rinduri nevoita sa fuga de acasa ~i sa stea pe la colturi de strada ca 0 "prostituata". Dupa trei ani de casnicie a divortat din nou. In legatura cu acest fapt ea a facut urmatoarea remarca: "Am fost multumita ca am scapat de el. Am doua mIini :;;idoua picioare :;;ilucrez". In 1959 s-a casatorit pentru a treia oara, cu un om cu care locuia de zece ani in aceea:;;i locuinta. Trei Iuni mai tlrziu biirbatul a murit, fapt care a facut-o sa sufere foarte mult. Dupa aceasta. pierdere a inceput sa bea mai mult alcoo!. Cind era in stare de ebrietate deranja vecinii ~i a fost internata in clinica de neuropsihiatrie fntr-o stare subdeliranta. Bause alcool ~i fnainte, fara a atrage insa prea mult atentia asupra ei. Protesta vehement contra denumirii de "alcoolica", sustinind ca meseria ei e lagata de bauturiL Fiind·intrebata daca ar mai vrea sa se marite, ea a vorbit de ultimul ei sot, pe care nu-l poate uita, dar in acela~i timp povestea :;;idespre un barbat pe care-l cunoscuse recent. Acest barbat are 0 fiica adulta care Iocuie~te cu el: ,,0 asemenea povara nu poti sa-ti iei in spate" ~ Niciodata nu i-a fost teama ca nu va gasi un pattener, ~i nici azi nu-i este.
119
In timpul deselor explorad in clinica, Anna W. era totdeauna vesela ~i in verbozitatea ei pIasa dte 0 gluma. Pe doctorita o saluta intotdeauna ca pe 0 veche cuno~tinta. Daca se mai gasea cineva in camera de consultatie se indrepta cu un zimbet prietenos spre aceasta persoana - fara s-o cunoasca -, asigudndu-~i atentia ei printr-o yorba de duh. In felul acesta incepea cu oricine 0 conversatie plina de verva. Vizitele medicale durau foarte mult, deoarece pacienta raspundea numai prin prima fraza la intrebarea ce i se punea, pentru ca imediat sa inceapa sa vorbeasca despre lucruri neinsemnate, care nu aveau dedt 0 vaga contingenta cu tema discutiei. Dupa ce doamna Unger ne-a prezentat-o, pacienta a ramas in continuare in ingrijirea noastra. Atlta timp dt nu bea alcool era harnica. Am angajat-o in c1inica ca femeie de serviciu ~i in curind era cunoscuta de toata lumea, deoarece intra cu toti in yorba. Din dnd in dnd recidiva: nu venea la serviciu si z~cea acasa beata. In asemenea cazuri 0 reinternam in clinici pentru un timp mai indelungat, lucru pe care ea il gasea complet nejustificat, caci in ciuda exceselor sale nu voia sa fie considerata drept alcoolica. Intr-o zi - implinise intre timp 68 de ani - a fost gasita moarta acasa. Bause iarasi mult si murise probabilin urma unei sincope cardiace. ' , Dupa dt se pare, in familia acestei paciente au fost multe personalitati hipertimice. Ea insa~i avea intr-un grad foarte inalt aceasta fire. Era intotdeauna vesela, aferata, prompt a in raspunsuri, dibace in relatiile sale cu oamenii. Tendinta catre digresiuni in gindire ajungea la ea pina la limita fugii de idei. Ayea putine inhibitii morale, dar i-a ramas sentimentul de ru~ine pentru aventurile sale sexuale. Nereu~ita ei in cre~terea copiilor era poa te mai putin rezultatul lipsei dragostei de mama, deoarece vorbea despre copii cu un sentiment antentic. Din cauza tendintei sale de a trece de la 0 preocupare la alta a pierdut, probabil, capacitatea de a urmlri cn consecventa un anumit tel. Inca dmainte de a incepe sa bea, pacienta nu mai era in stare sa se adapteze exigentelor vietii sodale. Dispersindu-se in multiple ocupatii, rezultatele muncii sale erau nesatisfacatoare. A cazut victima alcoolului datorita nepasarii sale optimiste, precum ~i datorita faptului ca prin felul ei de viata, determinat de firea hipertimica, avea dese prilejuri sa bea.
120
Firea
distimica
Temperamentul distimic, care la un grad mai ridicat devine temperament subdepresiv, este contrariul temperamentului hiper-
timic. Oamenii de acest tip sint din fire serio~i, fiind in mai mare masura afectati de evenimentele triste ale vietii dedt de cele vesele. Evenimente zguduitoare pot accentua starea de seriozitate pina la 0 depresiune reactiva, ceea ce se intlmpla mai ales atunci dnd starea de subdepresiune este foarte clara ~i de lunga durata. La oamenii cu temperament distimic imboldul spre actiune este diminuat, iargindirea este (mai lenta 'dedt la cei. lalti oameni. In reuniuni, personalitatile distimice nu participa dedt putin la conversatie. Daca ar fi dupa din~ii, ar exista mai multe pauze dedt conversatii. Predispozitia spre seriozitate are drept rezultat ca pe primul plan apar sentimente contrare tendintelor lor egoiste. A~a se explica faptul ca aceasta seriozitate duce totodata la 0 tinuta etica serioasa. Insu~i faptul ca in ambele expresii revine notiunea de "serios" atesta conexiunea idintre dispozitie ~i tinuta etica. Aici se m1.nifesta latura pozitiva a temperamentului distimic. In schimb, diminuarea imboldului spre actiune ~i incetineala. gindirii au - dnd ating un anumit grad - efecte negative,. scazind randamentul. Cind temperamentul Isubdepresiv este foarte accentuat, ne p'ltem gindi la 0 stare ~demelancolie, dar nu intotdeauna exista o asemenea conexiune. ;Variantade temperament distimica poate· fi absolut normala. Ma voi refed la un subiect descris de Unger in lucrarea noas~ tra colectiva. HORST H., nascut in 1931. Tatallui a fost un om foarte linistit si a dus intotdeauna 0 viata retrasa. Mama, ceva mai vi~aie dedt fusese ta tal, are insi muIte dured si boli fizice: "N-a fost niciodata cu adevarat sanatoasa". Hor~t are doi frati, firi mai deschise dedt el. Fratelui mai mic ii place sa lie totdeauna in centrul atentiei.
121
o
Horst era inca din copilarie foarte tacut ~i retras. La ~coala ii venea destul de greu sa irivete; isi facea insa temele cu constiinciozitate, asa incH trece~ totdeauna clasa. Prieteni n-a 3.vut nici in ~co~la ~i nici mai tlrziu in viata. Pe citiva colegi ai sai ii considera huligani, deoarece i~i bateau joc de dispozitiile date de profesor ~i nu Ie urmau niciodata. Me~terea mult acasa impreuna cu tatal sau ~i dorea sa devina proiectant de mobila. Dupa terminarea ~colii nu s-a putut insa pIasa dedt ca ucenic strungar la un sculptor in lemn. Dupa un an a intrerupt ucenieia pentru ca, dupa parerea sa, ucenicia nu avea nici o valoare fara a urma concomitent cursuri la 0 ~coala profesionala. Dupa aceea a lucrat iei-colo, ocazional, multumindu-se sa constate cu resemnare ca numai acei copii de care parintii se ocupa au parte de 0 formatie profesionala adecvata. In 1949 a inceput sa lucreze intr-o exploatare miniera, unde s-a calificat ca miner in abataj ~i brigadier. In timpul sau liber nu se distra, cum faceau colegii sai. Cind, la invitatia lor, ie~ea cu ei, nu era in stare sa stabileasdi un adevarat contact cu ei. Facea de unul singur plimbari lungi, iar iama schia. Dupa un an ~i jumatate urma sa fie transferat la aWl mina. Cum despre aceasta mina auzise ni~te zvonuri proaste, Horst n-a acceptat transferul, ci a lucrat timp de jumatate de an ca lucra.tor auxiliar. Aceasta munca nu-i placea de loc; a suferit in special de pe urma colegilor sai, dintre care unii aveau cazier judiciar ~i "erau cu gura mare". De mult intentiona sa renunte la aceasta profesiune, dar nu a avut curajul s-o faca dedt atunei dnd doi colegi I-au convins sa intre in rindurile politiei. A urma t ~coala de ofiteri pe care a termina t-o, "ce-i drept doar eu nota 6". A fost numit sef al unei sectii unde avea mai multi subalterni. Munea nu-i' plaeea, se l~ecajea de fiecare data dnd cineva nu-i dadea de bunavoie ascultare. Seara se gindea faxa nid 0 bucurie la munca ce-l a~tepta a doua zi. Medita asupu sensului vietii, ajungind de obicei la concluzia ca viata nu mai are nici un rast. La eererea lui a fost mutat la 0 sectie mai mica ~i mai putin complicata. In rapoartele despre activitatea lui se arata ca. i~i exe.cuta munea eu con~tiinciozitate, dar ea prea i~i punea tatul la inima ~i ca traia prea retras. Dorinta lui ar fi fost sa paraseasdi serviciul, dar regulamentul politiei il impiedica. Prima sa rdatie intima cu 0 fat a a durat doi ani. Aceasta fata Ii povestea ~ magulita ~i incintata - ca. era deseori invitata de alP biirbati. Din aceasta cauza Horst s-a indepartat de ea, subliniind ca ceea ce I-a apasat cel mai mult era faptul di pe fata 0 bucurau invitatiile. In 1955 s-a casatorit cu 0 fat a de 0
122
aceea~i virsta cu e1, dar in 1962 au divortat. Motivu1: "nepotrivire de caracter". Sotia sa era vese1a, Ii p1acea sa danseze, pleca la sfiqit de saptamina in excursiile organizate de intreprindere, iar in timpul acesta el avea grija de copii. Nu acest din urma fapt i-I repro~a el, ci ca era atit de intreprinzatoal?e. Daca sotia reu~ea din dnd in dnd sa-1 convinga s-o insoteasca la dans, se intlmpla de multe ori ca el sa pIece mai devreme acasa. Cind sotia aducea vreun musafir la ei acasa, statea mai tot timpul retras ~i tacut ~i nu izbutea sa se distreze. Prefera singuratatea ~i Ii place sa citeasea. De acord cu el, sotia a intentat divortul. A accept at propunerea ei de a continua sa locuiasea impreuna pentru a putea sa participe 1a ingrij irea copiilor. Parerea lui este: "A ie~it altfel dedt am sperat eu; acum mi-e totuna, pot sa ram in ~i acolo unde sint". Daca. fosta 1ui sotie i~i va gasi un alt partener, el va pleca. Horst declara despre sine ca a fost intotdeauna un om tacut ~i a 1uat viata in serios. In orice, vede in primu1 rind latura proasta ~i nu are bueurii. "Bine - in adevaratu1 inteles al cuvintului - nu mi-a fost niciodata". Nu poate stabili contaetul cu altii ~i dnd se afla printre oameni straini are un sentiment de inferioritate. In societate nu ~tie pur ~i simplu ce sa vorbeasea. La inceput nu voia sa povesteasca despre viata sa: "La ce bun!" La aeest subiect gasim fara indoiala trasaturi pozitive. E indulgent fat a de ceilalti ~i i~i ia obligatiile in serios. Oriunde lucreaza, face treaba buna. Lipsa de elan 11impiedica insa sa-~i organizeze viata in mod rational. Atitudinea lui pesimista accentueaza aceasta lipsa ~i a contribuit la faptul ca de fiecare data incearca sa faca altceva, deoarece nu se simte bine in nici 0 meserie ~i in nid un loc. Inca din copililrie, Horst a avut acest fel de a £i - serios ~i exagerat de tacut. De obicei, particularitatile de temperament se pot constata eu u~urinta inca din copili'irie. Temperamentul hipertimic este mai izbitor la copii dedt la adulti, deoarece vioiciunea fireasdi a copiilor se adauga vioiciunii tempcnmentului. In Kinderam descris astfel de copii neurosen und Kinderpersonlichkeiten exceptional de vioi. Pe de alta parte, temperamentul distimic nu este totdeauna mascat de predispozitia copiilor pentru veselie ~i actiune. Lucrul acesta 11demonstreaza cazul urmatorului copU, descris de Zeller in lucrzrea noastra colectiva. 123
" KARL S., nascut in 1948, a fost in ingrijirea noastra la stationar in 1960. Mama lui are 0 fire schimbatoare - pllnge u~or, dar li ~i place sa dda. In general este insa tacuta ~i rezervaHi. Tatal, maistru brutar, este foarte vioi si constiincios. De dnd Karl a implinit 6 ani, lucreaza ~i mam'a in brutarie, a~a indt copiii au fost in mare masura lasati de capul lor. Tata nu se ocupa nici seara de copii dedt rareori, deoarece din cauza meseriei sale se culca inainte de ora dnei. K. era cel mai tacut dintre cei ~ase copii. Era ~i cam greoi ~i lent, dar nu propriu-zis anxios. A fost intotdeauna surprinzator de serios, niciodata n-a ris din toata inima. Fata de straini era foarte timid, de emotie abia daca putea sa sco~ta 0 vorb~i. Se simtea complet "naudt" ~i stingherit. Avea oroare sa faca cumparaturi, cad acestea 11obligau sa vorbeasca mult. Nu ie~ea in strada daca imbracamintea nu era perfect curata. Se certa frecvent cu fratele sau mai mare care, dupa parerea lui, era copilul preferat. Adesea a fost batut de acest frate ~i de prietenii acestuia, ceea ce 11facea sa-~i doreasdi ca fratele sa pIece din casa. Randamentul sau ~colar era nesatisfacator; intr-un an a ramas repetent. Lectiile ~i Ie facea con~tiincios, dar li luau mult timp. In clasa el era acela pe care ceilalti baieti 11necajeau ~i 11bateau cu predilectie. Nidodata nu se apara ~i nid nu avea VreUIlprieten care sa-i ia apararea. I~i alegea ca tovara~i de joaca copii mai tineri ~i mai mici, pe motiv ca sint mai putin obraznid si nu-l bat. In secti~ noastra K. era foarte timid, inhibat si depdmat. PHngea u~or. Ii lipsea acea prospetime ~i veselie proprie copiilor. Dadea intotdeauna impresia unui copil abatut, neputindos ~i vorbea in ~oapta. Mereu se simtea j ignit, dar se impaca repede. Era recunoscator pentru orice atentie. Cind venea yorba despre fratele lui mai mare se enerva foarte tare. Colectivul de copii 1i intorcea de obicei spatele. A fost fericit dnd a gasit un baiat care I-a admis ca tovara~ de joaca. Acestui baiat i s-a supus cu totul, accepHnd sa faca de dragullui lucruri care in sine li erau foarte penibile. Astfel, impreuna cu "prietenul" lui a chiulit 0 data de la ~coala, numai ca sa fie apreciat de prieten. Examenul de inteligenta a dat rezultate corespunzatoare vlrstei.
Recunoa~tem aid toate trasaturile temperamentului subde. presiv. Baiatului lilipsea veselia eopilareasca, dadea intotdeauna impresia unei oarecare deprimari. La aeeasta se mai adauga 0 anumita neputinta
~i incetineala.
124
Randamentul
sau mediocru
la ~coala ne face sa credem ea prezenta probabil ~i 0 oarecare incetineala in gindire. Datorita. comportarii sale depresive?i felului lent de a reactiona, K. nu s-a putut impune celor de virsta sa, a~a inch era adesea persecutat ~i batut.
Firea labilti Individul la care putem observa alterl1ari de stari hipertimice cu stari distimice este 0 fire labila (afectiv). Cind aceste trasaturi Sillt mai accentuate, este yorba de 0 fire ciclotimica. La ace~tia din urma - dteodata fara motive exterioare - pe primul plan trece ba un pol, ba celalalt. Alteod evenimentele exterioare sint cele ce declan~eaza aceasta oscilatie a dispozitiei. Evenimentele fericite nu produc numai bucude normala, ci intregul tablou al hipertimiei, din care fac parte ~i dorinta de a actiona ~i de a vorbi, precum ~i tendinta catre digresiuni in gilldire. Evenimentele triste nu declan~eaza numai depresiune, ei in acela~i timp ~i 0 incetinire in gindire ~i actiune. Ca sa apara oscilatii de la un polla altul nu este neaparat necesar Ciaimpulsurile extern~ sa fie trairi propriu-zise; ambianta generala poate avea acela~i efect. Indivizii cu dispozitie labila devin intr-o societate veseHi. cei mai veseli dintre toti, ei pot ajunge punctul central al reuniunii ~i pot amuza pe toata lumea. Intr-un anturaj serios sint adesea cei mai serio~i. $i acest gen de temperament are un corespondent in domeniul bolilor psihice, caci boala maniaco-depresivii i~i urmeaza cursu I tot in alternanta eelor doi poli. Dar nu este necesara. existenta unui raport etiologic intre firea labiIa ~i boala maniaco-depresiva. Ne-am putea gindi ca labilitatea dispozitiei rezulta din asoderea distimiei cu hipertimia, eventual pe baza de ereditate. una din trasaturi tra.gindu-~i originea de la mama, cealaWi. de la tata. Din cercetarile mele (1963) a reie~it insa ca dintr-o asemenea combinatie nu rezulta 0 labilitate a dispozitiei, ci se ajunge la o echilibrare reciproca, adica la 0 fire sintona, care estecaracterizata printr-o dispozitie medie uniforma. Acest fenomen esle asemanator cu cel ce s-a putut COl1statain cazul unei confluente 125
a firii isterice cu cea anancasta. Tot a~a cum nu poti fi in acela~j timp isteric ~i anancast, la fel de imposibil este sa fii In acela~i timp hipertimic ~i distimic. E drept ca nu ne gin dim 1a un om care sa fie in acela~i timp vesel ~i trist, ci in mod alternativ, dar din constatari empirice s-a vazut ca nici acest fel nu rezulta dintr-o combinatie a celor doua temperamente. Este foarte semnificativ cum doua trasaturi accentuante sau chiar psihopatice nu produc prin confluenta lor 0 accentuare mai pronuntata, respectiv o psihopatie, ci, din contra, due la 0 fire medie normala. Aceasta observatie este importanta mai ales pentru cei ce inclina sa priveasca psihopatia ca ceva absolut negativ. Din doua psihopatii asociate poate rezulta un om normal.
Voi cita 0 personalitate 1abila, descrisa de Unger in lucrarea: noastra colectiva. Doamna CHRISTINE SCH., nascuta in 1925, relateaza ca tatal ei a murit in 1944, in razboi. De meserie a fost hotelier, era un om foarte activ, foarte vioi si avea 0 vasta sfera de interese. Se ocupa de politica, era fiiatelist ~i un entuziast al fotbalului. In societate era antrenant, era un excelent "causeur" si avea: un larg cerc de cuno~tinte. Mama ei mai traie~te. Este in prezent lucratoare intr-o fabrica de du1ciuri, unde a fost in repetate dnduri evidentiata pentru frumoasele ei realizari. Se descurca bine in viata, are insa perioade dnd "vede totul in negru" ~i ii piere eurajul de a mai trai. Treee insa destul de repede peste asemenea perioade. A fost crescuta la 0 manastire, unde a frecventat eursurile unui seminar pedagogic. Acum este profund religioasa, fapt care inainte nu ap'lrea atH de evident. Este cam suspicioasa ~i ranchiunoasa. Seh. are trei surori. Doua dintre ele au un temperament vioi ~i vesel - una a emigrat in America ~i a fost intotdeauna 0 fire intreprinzatoare, cealalta este de-a: dreptul u~uraticaJ profit a de tot ce-i poate oferi viata ~i cheltuie~te pina la ultimul ban ca sa traiasca "pe pieior mare". Cea de-a treia sora e lini~tita, stapinita ~ifoarte inteligenta.V orbe~te trei limbi straine si are inclinari muzicale marcate. Subiectul nostru, Christine Sch., a fost in copilarie foarte vioaie. La ~coaIa avea totdeauna "ga~ca ei", pe care 0 conducea. Se juca mult eu alti eopii, fara sa aiba insa 0 prietena stabila. Mergea cu ,placere la ~coaIa ~i pina in clasa a V-a a fost eleva. foarte buna. Mai tirziu a avut rezultate mai slabe deoareee, potrivit dorintei parintilor, urma sa devina invatatoare, in timp
126
c~ peea 0 interesa maimult muzica. I~i f,kea de pe atunci multe probleme dinaceasta eauza ~i a pierdl1,tgustul de invata,turiL La virsta de 7 ani a inceput sa ,dnte la pian, la 8 ani citea ziarul. Cind a implinit 12 ani ~i-a propus, impreuna cu sora sa, "sa cunoasca lumea". Copiii au porn it in drumetie, dar n-au ajuns dedt la dtiva kilometri de ora~. Dupa absolvirea ~colii a fast un an interna ~i apoi, din cauza razboiului, a fost nevoita sa lucreze in gospodarie. A avut noroc - "am avut mult noroc in viata I" - ajungind sa lucreze in gospodaria unui dirijor care a ajutat-o mai tirziu sa fie angajata la un teatru in functia de corepetitoare. Nu s-a simtit insa bine in acest post, tdiia retrasa, avea "inhibitii" si se fcaminta adesea din cauza intrigilor dintre colegi. Pe u'rma' a redevenit atit de vesela ~i de vioaie, inch a putut privi ra,zboiul drept 0 mare aventura ~i nu-i simtea latura neplacuta. In 1945 se afla la Fraga, unde germanii erau supu~i legii mar~iale. Pentru a putea ie~i din ora~, ~i-a prins pe haina tricolorlll francez ~i dnd trecea pe la posturile de control fredona ~ansonete frantuze~ti. In acest fel planul i-a reu~it. Mai tirziu, familia ei afost expulzaHi din Cehoslovacia ~ia ajuns intr-unlagar de interrrare. Pacienta a intrat in contact cu conduciitoral lagarlllui ~i dnta la pian pentru eei din lagar. Nu 0 facea numai de dragul avantajelor pecare Ie obtinea, ci ~i pentrll pUicerea de a dnta.Dupa un an a primito locuinta ~i pina in 1952 a dntat la pianintr-o orchestra de dans ~i in orchestrele un or a~ezaminte culturale. Incepind din 1954 a fost referenta pentru cultura ~i presa ~i, in acela~i timp, a condus corul unei intreprinderi. Tot in aceea~i perioada a urmat ~i cur.3uril~unei ~coli de cadre, pe care Ie-a absolvit eu mentiunea "bine". Intoti ace~ti ani Sch. a fost in general vesela ~i intreprinzatoare, Starile de proasta dispozitie care se iveau din dnd in dnd erau de scurta durata. In 1955, in afara profesiunii ei, a activat ca asesoare populara la un tribunal. La inceput s-a bucurat ca are astfel ocazia dea lucra activ cu oamenii. In eurirtd insa a inceput sa reflecteze asupra mizeriei existente in lume, in a~a felincH aceasta munca i-a devenit aproape de llesuportat. Lucrurieare inainte Vr2me nu 0 afectau dedt prea putin sau deloc, acum nu-i mai ie~eau din m.inte, In 1956 a devenit din nou activa ~i s-a angajat ca statisticiana la 0 intreprindere. Aurmat ~i un curs suplimentar de perfectionare. Studiul individual nu dadea rezultate prea bune pentru ca nu-~i putea fixa atentia un timp mai indelungat, dar la seininarii era cea mai buna. La petreceri se arata in totdeauna foarte antrenanta. Dupace a terminat cursul de specializare, Sch. nu a gasit un post corespunzator in intreprinderea 127
rilar in ea insa~i., Cind se diseutau Iucruri mai imbucuratoare" devenea vioaie, vor~areata ~i veseIa.Dupa toate probabilitatile. comportamentlll ei a fost in trecut ~imai schiillbator dedt.S7ar, putea. crede din relatarile ei. Cind i~i amintea de.vremurile predominant hipertimice, oscilatiile distimice treceau probabil pe planul al doilea; dnd se gindea 1a vremurile predominant dis7, timice, .isi amintea prea putin de zilele vesele careexistau ~iin:' aS$menea perioade. Aceasta impresie nis-aintarit prinfaptul di a venit in c1inica eu idei depresive ~i aid, prin convorbiri stimuJante, .a devenit vesela ~i vioaie.
unde lucrase inainte, a~a incH a preluat in 1959 un post de planificator al productiei in sectorul alimentar. Aici munca nu mergea cum ar fi dorit, fikea numeroase gre~eli ~i se simtea prost. In aceasHi perioada pllngea des ~i se intreba: "Pentru ce prime~ti banii?" $i-a schimbat activitatea 9i a devenit calculatoare. Dar ~i in acest post se ducea la lucru fara tragere de inima; seara medita mult ~i li era teama de zina de mline. De-acum inainte ~i pin a in 1962 a ramas mai millt serioasa ~i cu inclinatie spre meditatie, de~i in mod trecator a avut ~i perioade de mai bun a dispozitie. In cele din urma s-a simtit total incapabila de munca ~i a fost internata in cliniciL Aid a fost la inceput earn deprimata; dnd i~i povestea e~ecurile, cauta vina in ea insa~i. Mai tirziu s-a aratat mai degraba veselii; povestea ca avusese ,,0 serie de ghinioane" ~i pe deasupra a mai macinat-o ~imunca monotona. Acum insa - spunea tot dinsase simte iarasi bine si are de gind sa formeze 0 orchestra. Pacienta relata ~a in viata ei sexuala a fost intotdeauna foarte stabila. In 1947 I-a cunoscut pe actualul ei sot, care in 1948 a divortat din cauza ei de prima lui sotie ~icu care s-a casatorit abia in 1955. Spunea ca ii era indiferent daca e sau nu casatorita, ca s-a maritat mai mult la insistenta sotului ei. Ulterior a marturisitinsa ca ideea de a fi fost cau~a pentru care sotul ei divortase 0 apasa intotdeauna foarte mult. Adesea a considerat e~ecurile pe care Ie-a avut in viata drept 0 pedeapsa pentru aceasta. Sotul ei are ambele picioare amputate ~i este un om profund cinstit ~i cumsecade, ceea ce pentru ea a fost hotaritor in alegerea pe care a facut-o. Acest subiect a fost in copilarie in mod vadit 0 hiPertimica. La inceputul razboiului, in schimb, traia retrasa ~i era inhibaHi.. Au urmat dtiva ani de voio~ie ~i bucurie de viata, aceasta perioada intinzindu-se pina mult dupa razboi. Cu 0 u~urinta hipertimica Sch. a invins greutati mari, ajungind sa aiba importante succese in profesiune. Oscilatii nu preagrave ale dispozitiei au existat frecvent ~i in acest timp, dar erau trecatoare. In 1955 s-a manifestat 0 indispozitie mai accentuata ~i de mai lunga durata, insotita de idei depresive. In 1956 a fost iara~i vesela, iar intre 1959 ~i 1962 a inclinat mai mult spre dispozitii depresive. In aceasta perioada i-a fost greu sa munceasca. In clinica s-a prezentat dnd ca 0 fire distimica, dnd ca una hipertimica. Atunci dnd in discutie se ajungea la probleme serioase, parea deprimata ~i inclina sa-~i priveasca viata cu ochi critici, cauUnd motivele ~ecu·
128
Firea exaltata
I I
•
Oamenii exaltati reactioneaza la diferitele inUmplari diu: viata lor mult mai intens dedt oamenii obi~nuiti. Evenimentele imbucuratoare Ie provoaca foarte repede entuzias1nul, iar cele triste ii due tot a~a de repede la disperare. Cuvintele "chiuind pina-n inaltul eerului" ~i "mihnit de moarte" se potrivesc firilor exaltate ehiar mai bine dedt personalitiltilor cic1otimice. Exaltarea se asociaza mai putin eu pornirile inferioare - adica mai ales egoiste - dedt eu eele superioare - adica altruiste. :bragostea de oameni, bueuria simtita pentru prosperitatea ahora pot ajunge la 0 mare intensitate. Se manifesta insa ~i impulsuri care se afla in afara "sferei aspiratii-inc1inatii" ~icare din aeeasta cauza sint, in principiu, mai slabe. Dragostea de muzicil, arta, natura, sport, devotamentul pentru 0 religie, 0 eonceptie despre lume toate aeestea Ii pot emotiona pe oamenii exaltati pina la extaz. Tot astfel ~i reactia lor la celalalt pol nu este provocata de cauze: vulgare. Ei pot fi desperatidin cauza milei pe care 0 simt pentru un om sau un animal. Pot fi profund nefericiti din eauza unuf e~ec care. poate fi lesne remediat, din cauza unei mici deceppi care mline poate fi uitata sau din eauza unei boli inofensive de: care sufera 0 ruda, ca ~i pentru faptul ea unul prietel1 is-aJ:ntimplat eeva neplacut. E drept 'insa ca frica ~i grija pentru proprial01f persoana pot deveni de asemenea exeesive. Acest fen(j)menpoate' fi '20nstatat atH in psihoza anxietate-fericire, dt~i la tempera!~ 9 - Personalitllti accentuate
129
mentul anxios-fericit. Teama este deosebit de susceptibila de accentuare, probabil fiindca la 0 anumita intensitate se transforma intr-o stare fizica, devenind in felul acesta cople~itoare. Faptul ca la oamenii exaltati se constat a in special sentimente nobile este cauza pentru care aceasta fire e deseori intllnita la arti~ti ~i poeti. Trebuie sa ne punem insa intrebarea: de ce in general talentul acestora nu este propriu-zis un talent specializat, a~a cum este cazulla oamenii de ~tiinta, care au realizari remarcabile numai intr-un anumit domeniu. De cenu sint marii compozitori sau pictori pur ~i simplu genii specializate cum sint, de pilda, marii matematicieni? Dupa. parerea mea, fiindca talentul singur nu duce la arta dedt atunci dnd exista ~i un raport afectiv intre individ ~i arta. Privita exc1usiv sub prisma necesWitilor imediate ale vietii, arta nu are 0 mare valoare. Un om cu simt practicare suficiente motive sa-~i dezvolte talentul pentru matematica, tehnica sau organizare. Intr-o asemenea stare sufleteasca el nu scrie insa poezii sau nu compune muzica, chiar daca are talent pentru aceasta. Un altul, chiar pentru a-~i putea forma 0 parere despre opera in curs de elaborare, are nevoie de sentiment. Talentul specializat poate aprecia 0 perfectiune tehnica, dar dnd este yorba de valoarea unei opere de arta, hotadtor este efectul ei emotiv. Este deci lesne de inteles ca 0 vie sensibilitate afectiva. este 0 trasiitura proprie arti~tilor ~i poetilor. Am vazut ca. 0 alta trasatura care favorizeaza creatia artistica 0 constituie jirea demonstrativa, iar 0 a treia 0 yom constata atunci dnd V0lR vorbi despre introversiune. Firile artistice se descurca adesea greu in viata, deoarece datorita reactiilor lor deosebit de sensibile nu sint in suficienta masura inarmate pentru a face fata cerintelor brutale ale vietii. Dintre poeti, Holderlin ne ofera cea mai pregnanta confirmare a faptului ca exaltarea sentimentelor favorizeaza creatia poetica ~i, totodata, ingreuiaza lupta pentru existenta. S-ar putea ca emotivitatea lui sa Ii avut in parte un fundament maladiv, pentru ca, dupa ce a creat operele salegeniale,timp de cUeva decenii a devenit alienat mintal (de aceasta problema m-am ocupat intr-o !alta lucrare, publicata in 1964), dar in orice caz la H6lderlin se poate observa mai mult dedt la oricare alt poet important a pe care 0
130
are 0 sensibilitate excesiva. In intreaga sa opera, aUt in poezii dt ~i in Hyperion., aceasta sensibilibte se vade~te intr-un mod impresionant. Daca In viata sa particulara H6lderlin a suferit mult mai mult dedt alti oameni, daca, pe de aHa parte, putea sa simta bucurii extatice, faptul se datore~te In mod cert marilorgreutati pe care le-a avut in viata, greutati cauzate tocmai de sensibilitatea sa. Sensibilitatea sa afectiva s-a intensificat la inceputul bolii. Intr-o scrisoare citata de W. Lange se spune: "Crede-ma, scumpul meu! Am luptat plna la epuizare mortala pentru a ma mentine la acel nivel mai lnalt al vietii unde se afla credinta si , , contemplarea. Da, am luptat impotriva unor suferinte care, dupa toate probabilitatile, slnt mai cople~itoare dedt tot ceea ce poate sa lndure un om inzestrat cu 0 fort a de fier". Chiar ~i in aceste exagerari maladive n recunoa~tem pe H6lderlin ~i, totodata, putem intui puternicele impulsuri pe care sensibilitatea le-a oferit creatiei sale. il citez pe marele liric german doar ca exemplu. Chiar dadi nu in aceea~i masura, dar lntr-un fel asemanator, sensibilitatea afectiva 11orienteaza pe om spre valorile artei, trezindu-i totodata dorinta sa creeze elinsu~i ceea ce 11emotioneaza atlt de profund. La fel cum oamenii practici i~i procura ei ln~i~i prin mund valorile utilitare ale vietii, bucurlndu-se astfel mai mult de ele dedt daca le-ar primi in mod pasiv, tot astfel ~i arti~tii i~i creeaza propriile lor pUismuiri in literatura, pictura sau muzidi pentru a-~j gasi in ele implinirea sentimentelor personale. Citez cazul unei femei la care capacitatea de a se entuziasma s-a trezit la viata datorita unor idealuri politice. Acest caz a fost descris In lucrarea noastra colectiva de catre von Trostorjj. "
MARGARETHE E., nascutaln 1905. Ambii ei parinti aufostfoarte activi din punet de vedere politic; taU I ei era supranumit "ro~ul". Inca din copilarie ea 11ajuta la difuzarea clandestina a unor ziare revolutionare. La 17 ani, cu 0 puternica participare launtrica, a lncercat sa determine pe tovara~ele ei de munca dintr-o otelarie sa faca greva. A fost foarte dezamagita dnd acestea au abandonat-o In mod las, iar ea a fost concediata. Cind, in ultimele saptamlni ale' razboiului, a vazut cum au fost impu~cati pe strazi ni~te soldati tined, a fost profund zgu... duita. De atunci a considerat ca misiunea ei este de a.,.~ipun~ 9*
131
intreaga forta in slujba idealurilor ei p6litice ~i, in 1945, a in~ trat in Partidul Comunist. Plina de entuziasm, a exclamat: "Acum m-amhoUidt, apartin partidului!". De,atunci a lucrat cu deosebWi energie ~ in mod onorific ~ in lll~,imulte ,fun0tii. A amenajat adaposturi de zi pentru batdni, le-a pregatit de mincare, s-a ocupat de lagarele derefugiati: 'Din proprie initiativa a organizat 0 vasta actiune sub lozinca "Salvati copiii!" : A infiintat gradinite si crese, a organizaUnHlniri ale parintilor ~i nu ~i-a crutat ni~i ,~oste;ealapentru a fa<;:etot ce era cu' putint~pentru protejatii ei. La vlrsta de 46 ,de,ani a fast aleasa ,lntr-o inalta functie politica. Era neobosita ~i se ,pricepea sa , 'antreneze ~i pe altii,pentru ca faptele ~i cuvintele ei porneau din inima ~i erau impregnate desentimente hutentice. "Am vrut sa sprijin copiii de muncitori ~i sa ajutla educarea unor tined talentati. Odce ma apuc sa fac, fac a~a cum. se cnvine, aItfel mai bine sa nu faci nimic!" , , Grid a mai inaintat in vlrsta a ramas credincioasa vechilor 'ei idealuri, dar dupa 0 activitate publidi de' zeceani s-a retras pentru a-~i cre~te nepotica, care locuia la ea. In convorbiri mai "transpare incaentuziasmulei politic", dar ~a~a cum spune ,singura,~ viata ei apartine actl,mcu,to~ul "mic,utei" . Abia daca ~i-a facutputin timp~entru 0 vizitalap,oi )'i di,1;lnou era GU A~indul la copiI. ' , " , In entuziasmul de care era'stapinita aceastafmnie se sim tea tbtu~i lntotdeauna, ~i emotia pe care i~o insuflau 'evenimentele triste. De pohdnegativ alunui asemenea: caractef ne putem da seama dndstudiem firea fiuluiei, Klaus. ' "KLAUS E., nascut in 192~, se temea; incQpilarie de intuneric. ,,Ayea tot timpul impresiaca pia cineva la spatele l'4i, se uita I mereu inapoi ~ifugea dt n tineau picioarele;'ln timp ceinima ii batea intr-un ritm foarte accelerat. Era tacui, iar dnd era mai multa lume de flta vorb:;a cu greutate; in asemenea ocazii vor':bea ragu~it ~i trauspira de emotie. Daca. facea o'expunere, pre., fera sa citeasca., fiindu-i tot timpul teama ca 'se,'va impotmoli. I, Nu suporta sa vada pe cineva bl.tind un anima-I, Ii era atlt de , mila inch trebuia sa Into:uca capul. Dincauza emotiei nuputea vorbi. In o::;aziisolemne era foarte impresioaat: "Ma tree naduse,lile de emotie. Cind se dnta un imn solemn, trebuie sa am grtja sa nu mapCldideasca lacrimile". Teatrulll fascina; dar ellnsu~i ,nu putea sa joace deoarece avea un trac aUt de mitre i'flcit nu mai '~ra'instar~ sa rosteasca niciun cuvint. Ii pUiceasa asculte mu;~iGa: "muzica delica ta" ,ea Reverie de Schumann San cintecu 1
drmaciului,
zburiUor.
insotit de corul pHn de maretie din Olandezul
$i-a luat bacalaureatul abia la 25 de ani, dupa cares-a inscris la 0 facultate. Timp de doi ani a studiat cu multa ardoare, dar apoi au inceput e~ecurile. Dupa oboala indelungata, mama sa Ii trimitea lunar 0 suma mai mare de bani ca sa se supraalimenteze. El a cedat insa insistentelor colegilor, folosind banH pentru bautura. Spunea cu patos: "Am facut acest lucr1!l dintr-un sentiment de prietenie, unul trebuie sa-l ajute pe celalalt!" Cind bea aleool vorbea mai u~or ~i lega prietenii cu mai multa u~urinta. Dupa unele e~ecuri minore, care i-au provo cat depresiuni serioase, a inceput sa bea tot mai des. Acesta a fost motivul pentru care mama lui I-a adus la noi. In 'temperamentul acestui subiect era preponderenta preil,ispozilia pentru desperare. Inca din copilarie 11emotionau puternic evenimentele triste sau infrico~atoare. M,d tlrziu ajungea repede intr:.ostare de desperare ori de dteori nu-~iatingea vreun scop ~i suferea deanxietate. Ca acestea se datorau temperamentului sau exaltat, adica anxios-fericit, se vede din profunda emotie care-l cuprindea in ocazii solemne, emotie ce reprezenta un sentirnent de fericire. Lacrimile care 11podideau ei:au lacrimi de feridre. Exemplele urmatoare vor' Hustra faptul ca poetii ~i arti~tii au adesea un temperament exaltat. MARTIN R., nascut inI90!, era poet lirie.Cuaniln urma a seris muIte poezii, dar dnd, la virsta de 62 de ani, a venit la COl'lsultatie, seocupa mai muIt de tradueeri de versuri. Potrivit spuselorsale, avea ~i 0 "vina" muzicala ; poeziile sale Ie resim~ tea mai cudnd ca pe ni~te lieduri. lnainte a lucrat un timp ~i ca grafician, faclnd afi~e. Intreaga sa viata afost marcata de framintarile vietH sale afective. mea din copilarie era in stare sa se entuziasmeze in mod excesiv, pe atunci mai ales pentru probleme sodale.La un moment dat ~i-a instigat colegii impotriva unui profesor mesehin ~i intolerant, ajungindu-se aproape la 0 greva a elevilor. m anii :urmatori Ii stirneau entuziasmul muzica, poezia ~i femeile frumoase. Pe actuala sa sotie 0 lauda intr-un mod exalt at ~i 0 caracteriza patetic cape ,,0 femeie mi~ nunata". La fel cum se putea entuziasma pentru tot ce e humos ~i bun, se simtea imediat profund deprimat cind eeva nu-i mergea a~a cum ar fi darii.. In asemenea cazuri se gindea adesea
;133
la sinucidere. Cind a venit la mine era foarte deprimat fiindcii, in urma unor colici renale avute in ultimul timp, se temea di e bolnav de cancer. Acest poet Uric este un exemplu de pronuntat temperament exalt at. El este la fel de capabil de entuziasm, ca ~i de desperare, mergind pina la intentii de sinucidere. Voi descrie acum cazul unei pictorite, citat de von Trostorff in lucrarea noastdi colectiva. H., nascuta in 1901, era mama unuipacientsuferindde imbecilitate din prima copilarie in urma unei encefalite, dar care, tocmai de aceea, era copilul ei favorit. rI ingrijea cu un devotament deosebit. Viata si-a consacrat-o acestui fiu bolnav si artei. Este pictorita '~i 'se entuziasmeaza pentru tot ce e frumos. Cind am cunoscut-o noi, la virsta de 63 de ani, ne-a declarat cu exaltare: "Pictez pentru bucuria de a picta; pur ~i simplu trebuie sa pictez 1" Frumusetile naturii otranspuneau intr-o anumita stare de spirit ~i atunci simtea dorinta de a picta. "Nu-mi aleg decit teme care imi produc bucurie launtrica. Vreau sa exprim in culori tot ce imi daruie~te natura. Adesea, dnd trec printr-un dmp sau 0 padure, ma cople~e~teun puternic sentiment de fericire. Atunci imi zic: E atit de frumos ca trebuie sa pictez asta! Fara pictura nu exista pentru mine fericire!" Cind a fost intrebata de ce isi da atlta osteneala, dacii tot nu-si expune niciodata tablouril~, a raspuns: "N-am nevoie de un'scop, imi e de ajuns daca pot sa pictez". Apoi a declarat: "A~ vrea sa redau firea unei £lori. Floarea soarelui, de pilda, are atita veselie in ea prin galbenul ei luminos 1" tn tramvai studiaza figurile oamenilor. "E greu sa pictezi chipul unui om, deoarece a~ vrea mereu sa redau in trasaturi expresia su£letului 1" ADELE
in virsta de 25 de ani, a manifestat inca din copilarie talent pentru muzica ~i cinta eu placere. Dupa absolvirea ~colii generale ~i terminarea ucenicieica lacatu~, talentul sau pentru canto a fost descoperit cu ocazia unui concurs la radio. A urmat cu regularitate cursuri de canto, iar mai tlrziu a avut succese frumoase ca solist de muzica u~oara. Participamai ales la emisiuni distractive ~i la spectacole organizate de radiodifuziune. Ar dori insa sa joace 0 data ~i intr-o revista sau intr-un musical, deoarece nu-l intereseaza numai dntatul, ci si creatia actoriceasca. De pe acum se straduie~te sa sublinieze 'prin gesturi ~i mimica partitura vocala. Subiectul se descrie el insu~i ca plin de temperament, ba avind chiar prea mult temperament, a~a cii uneori 0 "calea pe nervi" pe sotia lui. E in stare sa se entuziasmeze foarte u~or, devine chiar ultrafericit, dar tot a~a de repede trece la 0 profunda tristete sau la ingrozitoare anxietate ~i atunci se simte foarte deprimat. tn asemenea cazuri sotia lui trebuie sa-i redea echilibrul. De cele mai multe ori predomina insa bun a dispozitie. Este optimist. Uneori ar avea chef sa danseze pe mese de bucurie. tn momenteIe de euforie e capabil sa daruiasca tot ce are. Se poate transpune repede in starea de spirit ceruta de un ~lagar ~i atunci, in aceasta dispozitie su£leteasca, e in stare - dupa cum se exprima - sa dea 0 interpretare convingatoare. Este ambitios ~i se straduie~te sa faca sa triumfe dreptatea, £ad sa fie insa bataios ~i nici vindicativ. tn primavara aceasta a consultat medicul pentru cii era intr-o stare de mare anxietate, pricinuita de faptul ca il deranj au mult doua coroane dentare aplicate in aceea~i dimineat a N-avea dureri propriu-zise, ci numai 0 jena provocata de corpul strain din gura. ti era teama ca din aceasta cauza n-o sa poata dnta, ca va fi incapabil sa-~i exercite meseria, poate chiar timp de dteva saptamini. Dupa 0 convorbire linistitoare, era din nou fericit si a multumit cu exuberanta. CHe':a zile mai tlrziu a confirmat' ca totul era in ordine.
MARTIN Z.,
Capacitatea de a se entuziasma a contribuit cu siguranta la faptul ca subiectul nostru s-a putut consacra cu atlta devotament creatiei sale artistice. La celalalt pol, marea ei sensibilitate se manifesta in ciildura, izvorita dintr-o profunda compatimire, cu care il ingrijea pe fiul ei debil mintal. Voi cita acum cazul unui cintarel ~i actor, care afost descris de Seige in lucrarea noastra colectiva.
La acest subiect sensibilitatea exaltata a contribuit in mare masura la faptul ca putea fi atit de absorb it de arta sa de cintaret ~i ad\)r. Totodata, ingrijorarea excesiva pe care a resimtit-o dupa un tratament stomatologic arata cit de labil era ~i in direetia po_ lului opus.
134
135
ca propriul comportament sta in centrul att:mtiei altora. Putem deo-
.Firea anxioasa in copJ}Ji!ie anxietatea se manifesta foarte ;l~esea atit deJn-
te~~,.iJ:;0tc:l()mi~KI1~·tie·igap§r~qi1ali tate .•.copiH ~rliio~i-se J:ecunose, de exempl\l, prin faptul ca Ie e frica sa ramina seara singuri in pat sau pretind ca cel putin lumina sa nu fie stinsa. Le estefridi de intuneric ~i in aIte ocazii, de pilda cind sint trimi~i intr-o pivnita prost lulllinata sau daea trebuie sa fadi eumparahiridtipa: ee se intuneca. $i dinii ii pot speria. Aproape tuturor Ie este fricade furtuna.Se teJ:}lsi_de aIti copiiside ace~a Cl~se()rise insa-i J?~rsecute:In-teama 10r,11l1indraztimJ?laca ace~tiadi~ un~~ nescsaS'e\ apere de atacuri; copiii mai puternici ~i mai curajo~i se simtdin aceasta cauza de-a drepturpiovoeap sale demonstreze shperioritatea lor, sa-i tachineze ~i 5a-i batao "Tapii ispa~itori" sau - eUIll,mi se pare mai potrivit sa-i denumesc - "panburile vii de tragere la t,inta" - caci prin felllilor de a fi au darul de a atrage atacurile asupra lor - sint in majoritatea eazurilor copii ··anxio~i. Estecilldat dt de repede identifica eei de aceea~i virsta aceasta slabiciune. Un copil care acasa la el a fost 0 "tinta" este persecutat ~i in seetia de psihiatrie infantila, la foarte scurt timp dupa internare, daca educatoarea nu este cu bagare de seama. Copiilor anxio~i Ie e de obicei foarte teama de profesori. Din pacate adeseori ace~tia din urma nu-~i dau seama ca au de-a face eu un copil anxios~i se poarta foarte sever cu ei. Se mai intimpla ca unii copii mai puternici, dupa ce au faeut 0 nazbitie, sa dea vina pe un copilanxios, care, fiind incapabil sa se apere, devine 'asHer "tap ispa~itor" in fataprofesorului. La adulti frica nu mai poate exercita 0 influent a atlt de dominanta. Ceilalti oameni nu mai par atit de amenintatori ca incopilarie, a~a inclt slabiciunea este mai putin aparenta. Persista totu~i incapacitatea de a se afirma in cazul unei divergente de opinii. In momentul in care oponentul adopta 0 atitudine mai energid, frico~ii dau speriati inapoi. De aceea devin timizi. Aceasta forma de timiditate include si 0 nuanta de dociUtate " exista si 0 timidt:_.om
__ ,_, :,.
.'"
_,' __ ,.." __..
t - -..,.-'..
'_ ,
,..,__, , __ .""..
Om'"
.••....
, .•.
",',
•.
",
,,~
tate anancastii, care deriva insK numa:iainti-o··~e~igilr~i1f~~_~J:i~ ..
. trica. i nprirnul eaz, timiditatea este oden fata spre e)(te~~or-; in cel de-al doilea este mai importania jena provo cat a de fapfuI
,sebl .cele·uouaatifudiiii'coristifiiidiri tr:Uncaire~ma-~i~in:ceHtlalt jena. In ·arriind0tla caiurile sepoate produce· o'supra:c()Ii1~~~aJi~~. avind·ca rezultato atitudinesigl1,:ra de,sinesau chiarafQge"nta, dar sepoate observa ca atitudinea este nenaturalL~i voita., Pede aWl part~, din timiditatea anxioasa poate rez\llta 0 atitu~ dine plina de ineredere, in care eeialalt ar putea sa distinga rugamintea nerostita de a:nu se arata neprietenos. Sub forma timiditatii,firea aIlxioasa.persistadeei ~i la , adultr:--Deseori,maiales la fem~i, timiditatii, i se maiadauga ~i tendin!a spre spaima, eare,dacanu aparedoar ca uriie£1ex, reprezinta 0 frica resimtita subit. Cu dtaeeastatendint~ spre spaima este insa mai clara, eu atlt ne put em gindi- ell mai multa cerfitudine Ia 0 hiPeriritabilitate a sistemul'tf,i neurovegetativ, hiperiritabilitate care spore~te reaetia fiziologica a spaimei, dar care, pfin intermediul sistemului nervos al inimii,poatesa intensifice ~i friea. Pentru inceput voi cita descrierea unui eopll,faeuta de Zeller in luerarea noastra colectiva. Dincauza firii sale fricoase; se transformase in ,,!inta". ECKEHARD R., nascutin 1951, a fostingrijitin 1960 insectia noastra de copii. Ta:tallui are 0 fire care 11face sa se indispuna repede. in doua rlnduri, amindoi 'parintii au trait marital eu alti parteneri. Din aeeste Iegaturi, E. are ~apte frati ~i surori vitrege. Dinactuala Iegatura a mamei sale are a sora cupatru ani mai mica dedt el. In aceeasi locuinta mai traiesc un frate vitreg - mai mare eu ~apte ani - ~i 0 sora vitrega - mai mare eu dnd ani. Farintii ~i eopiii se eearta adesea intreei. De mai muIte ori mama a nut sa paraseasca familia. Ambii parintiil bat des ~i faranoima,.Cind aducea note proaste, baiatul era intotdeauna aspru pedepsit. Surorile vitrege 11bateau adesea cu brutalitate, de piida cu matura, sau il inchideau in pivnita. Favorita familiei era sora eea mai mica . . Lui E. ii era frica deparinti ~i frati. in special ii era frka de pedepsele corporale aplicatede mama Iui. Ceda intotdeauna in fata fratelui sau vitreg, care 11bat~, dt::seori ~i,care era to,tu~i sing-urullui tovara~ de joaca.Copiiidin <;artierU persecu'tau. Adesea era fugarit de 0 eeata intreaga de eopii cate strigau dupa el "baiatul care prime~te palme". Pe cit putea;E. Ii 'evlta I
.'.
,'._
,':,
...
'
'137
',_
,
...
,
m.':'
,
~i mai tot timpul se juca numai cu dinele lui. 1ndi de la virsta pre~colara era fricos. Seara nu voia sa se cu1ce singur ~i nu adormea dedt daca lumina era aprinsa. Se temea foarte mult de furtuna. Mai avea uneori enurezis. De dnd a inceput sa mearga la ~coala, E. a devenit "tapul ispa~itor" al c1asei. Nu avea prieteni. 1n timpul recreatiilor i~i gasea dte 0 ocupatie singur, intr-un loc izolat. Aproape zilnic era bHut sau batjocorit de mai multi copii, fara ca el sa se apere. 11 tachinau ~i pentru imbracamintea lui saracacioasa. Se plingea invatatoarei dnd 0 gasea singura, povestindu-i despre rautatea colegilor. A inceput sa tulbure din ce in ce mai des lectiile prin grimase ~i convulsii ale corpului; probabil ca in felul acesta spera sa se faca ~i el remarcat. 1n sectia de copii a clinicii noastre, E. s-a aratat tot timpul fricos. La fiecare examinare sau chestionare se temea ca i se va face 0 injectie. 1n conversatii era deschis, inteligent, ba chiar frecoce. Pentru cel mai neinsemnat motiv plingea ~i se vaita, ascunzindu-se intr-un colt. Pina si in vise Ie sale Era batut si tachinat. 1n colectivul de copii ~ra un element inadaptabil. Fara nici un motiv facea grimase ~i se comport a ca un clovn. Uneori chiar "facea pe nebunul". Ceilalti copii nu-l accept au in jocurile lor. Cu toate ca era de 0 inteligenta normala, ii lipsea cu desavirsire increderea in sine. Manifesta interes si 0 stra.duinta sincera'in rezolvarea temelor, dar renunta repede, luind o atitudine plingareatfL
INGE E., nascuta in 1932, lucreaza ca salariata in comert si a fost din copiHirie foarte fricoasa. Pe intuneric 0 apuca gi:o'aza ~i nu mai iese din casa dedt cu mare neplacere. Cind, intr-o seara., a avut impresia ca 0 urmarea 0 ma~ina, nu a indraznit sa urce scarile propriei sale case, deoarece credea ca din ma~ina ar putea sari un barbat care sa alerge dupa ea ~i sa-i faca vreun rau. A ramas in strada, unde circulau oameni, ~i I-a sunat pe sotul ei, care a coborit si a condus-osus pe scari. Ii este 0 frica. groaznica de furtuna. in momentele acelea "i se contracta tot corpul". Ocole~te dinii. Daca aude caintr-o padure sint ~erpi, ori nu se mai plimba de loc pe acolo, ori se uita tot timpul daca nu apare cumva vreun ~arpe, ~i e mereu gata s-o ia la fuga. Uneori, dnd se treze~te noaptea, este cuprinsa de frica ~i 11treze~te ~i pe sotul ei ca s-o lini~teasca. Alteori tresaresperiata din somn. Fata de straini e timida ~i ii evita pe dt posibil. Pe sotul ei 11considera drept aparatorul ei. 1n 1953, din neglijenta unui chiria~ beat, a fost intoxicata cu gaze. Din acel moment anxietatea ei a crescut ~i mai mult. 1n 1961, dupa 0 zi de munca extenuanta, a avut in drum spre casa palpitatii ~i a transpirat din abundenta. 1n aceasta l"erioada au survenit in intreprinderea la care lucra doua decese prin infarct miocardic. De atunci, pacienta a dat semne de nevroza ipohondrica. Se temea ca are 0 boaIa grava de inima ~i ca va trebui sa moara. Dintotdeauna ii fusese tare frica de moarte, dar acuma frica s-a intensificat in asemenea masura., incit nu se mai incumeta sa iasa din casa de teama sa nu aiba Uft acces caruliac ~i sa se prabu~easca in strada. 1n clinica, bolnavei ii era frica de orice masura luata de medici, de pilda de recoltarea singelui. Dupa dtva timp s-a adapt at bine mediului din clinica ~i a putut fi eliberata de formele fricii care constituiau fobii. Felul ei fricos de a fi a ramas insa.
Acest copil a fost, fara indoiala, gray timorat de comportarea brutaHi a adultilor ~i copiilor. El nu ar fi ajuns insa in starea in care se afla daca ar fi avut capacitatea de a se impune. Cum se intimpla adesea in asemenea cazuri, neajutorarea lui - izvodta din frica - provoca atacurile copiilor mai puternici, iar aceste atacuri duceau la 0 ~i mai mare timorare. Din pacate, exista ~i adulti care au uneori tendinta de a fi brutali tocmai cu acei copii care nu se pot apara.parintii, adesea iritati din cauza certurilor dintre ei, menajau eel mai putin tocmai pe acest copil care nu indraznea sa Ii se impotriveasca. 1n timp ce anxietatea care i~i are originea in hiperexactitate se accentueaza la maturitate, anxietatea veritabilii descre~te. Printre cei care au nevoie de psihoterapie se numara, fire$te, ~i frico~ii. Voi descrie acum cazul unei femei care din cauza timorarii a devenit iPohondrii.
Avem in acest caz un subiect care, inca din copilarie, suferea de frica intr-un mod cu totul ie~it din comun. 0 zguduia profund cea mai midi primejdie, chiar presupusa. Pe fondul acestei firi anxioase s-a dezvoltat 0 nevrozii iPohondricii. Factorul dec1an~ant I-au constituit infarctul miocardic al celor doi colegiai sai, trans .• piratia ~i palpitatiile pe care le-a avut dupa 0 solicitare istovitoare. Prin p3ihoterapie a putut fi influentatii evolutia patologica, nu insa ~i firea ei anxioasa.
138
139
Firea emotiva Fin~a emotiva se caracterizeaza prin reactii de mare sensibilitate1 ~i profunzime in sfera 'sentimente1or subtile. Emotivii nu sint impresionati u~or de sentimentelegrosolane, ci de cele apartinind domeniului spiritual. Amobservat eev:i::l; asemanator Ia temperamentul exaltat, cu care cel emotiv prezinta 0 vadita inrudire. La emotivi reactiile afective nU sint atlt de exagerate ~i nid nu progreseaza' a:tlt de rapid. Ei nU reactioneaza aUt de vehement caexaltatii, ci lntr~un mod mar sentimental. Cauze relativ minore dau na~tere unar sentimente profunde. Cei "cu inima sensibilli" - cum siut numiti uneori oamenii de acest gen - simt mai repede mila dedt altii, sint mai repede induio~ati, se bucura mai u~or de arta, de natura. Se poate vorbi ~i de 0 anumita"duio~ie" a firii 10r"pentru a sublinia si , mai mult legiHura cu sensibilitatea , afectiva. Aceasta sensibilitate este mai intotdeauna legata de mobilitatea mimieii. La personalitatile emotivese poate observa imediat dnd firea lor reactioneaza in timpul unei conversatii, pentru ca Ii tradeaza mimica. Foarte caracteristic este faptul ca Ie dau u~or laerimile, de piIda dnd Utmaresc un film trist sau dnd citesc 0 povestire trista.Aceste Iacrimi--care apar cu atita u~urinta-pot fi ~i Iacrimi de bucuriesau de induio~are. Sint unii copii emotivi d'irora nu Ii se p::>tspune basme p~ntru ca incep sa pllnga atunci dnd (lctiunea ia 0 intorsatura rea, cUU1. se intlmpla de obicei la incepllt, ~i nu ma~:vor sa asculte. Se inUmpla insa ca, in anumite imprejurari,~i bi'irbati in toata firea sa nu se poata abtine de Ia pHns. Foarte jenati, dnd sint intrebati de motivul pentru care Ie-au dat Iacrimile ei recunosc ca, intr-adevar, au 0 "inima sensibila" . Datorita acesteisensibilitati afective deosebite, 0 trauma psihica poate sa fie resimtita cuo intensitate patologica ~isa dea na~tere unei depresiuni reactive. Cind se ajunge Ia 0 tentativa de sinucidere, se poate constata cu deosebita claritate ca avem de-a face cu 0 depresiune de 0 intensitate patologica. Aid mecanismul 1 Cu un prag
scazut
de dec]an9are
140
(N.T.).
este putin deQsebit deac~la a1 depresiunilQr respectivealeperso~ nalitatilor distimiee san eielotimice. La, acestea din urmaeveni .• mentele, exterioare provoacif dezvoltarea unei predispozitii Inhcis~ cute pentru depresiune. Lucrul acesta se poate intlmp1a chiar daca soarta pe care el trebuie sa 0 indure nu e excesiv de vitrega\ cu ei; adeseori. evenimentul exterior reprezinta mai cudnd unl prilej de dedan~arededt 0 cauza. La persona1itatile emotive'; dimpotriva, gravita'tea depresiunii merge paralel cu'gravitatea! evenimentelor exterioare. Ele nu au 0 predispozitie deosebita' pentru depresil;lUi; de se ~i bucura mai repede ~i mai intens dedt:
aJtii.
Tocmai in aceasta consta deosebirea cea mat importanta din-: In ambele cazuri exist
141
femeie de serviciu, a suferit foarte mult din pricina despartirii de familie. Era fericita cind se putea duce acasa ~i plingea de bucurie cind i~i revedea familia. Dadi vede un copil plingind, plinge ~i ea. La cinema Ii dau adesea lacrimile la sceneIe triste. Cind pe ecranul televizorului apar oameni care sufera dintr-un motiv sau altul, ea parase~te incaperea. La virsta de 22 de ani s-a casatorit ~i de la inceput s-a ata~at foarte mult de sotul ei. indelungata despartire cauzata de razboi a sup::>rtat-ofoarte greu. Pe cei doi copii ai sai i-a ingrijit exemplar. Copiii, iar mai tlrziu ~i un nepotel, au fost pentru ea o sursa de mari bucurii. in 1966, sotul ei - in virsta de 60 de ani - s-a sinucis fara vreun modv aparent. inainte de savir~irea acestui act a declarat cu un prilej oarecare ca nu mai este apt pentru munca. Gertrud a fost profund zguduitii de moartea lui. Nu mai putea minca, nu mai dormea ~i s-a gindit chiar sa se sinucidiL A renuntat la acest gind numai din cauza copiilor. i~i spunea mereu ca nu s-a ocupat destul de sotul ei ~i ca de aceea poartii ~i ea vina pentru moartea lui. Din punet de vedere obieetiv a fost insa intotdeauna 0 sotie model. Putin inainte de a muti, sotul ei a declarat ca un om mai cumsec~de ca ea nu mai existii pe iume. Cind p3.cienta a venit in clinica, sotulli murise de aproape un an. in acest rastimp devenise neurastenica din cauza insomniei ~i a lipsei de pJfta de mincare ~i slabise cu zece kilograme. Daca i se amintea de moartea sotului ei, 0 p::>dideau imediat lacrimile. incepea sa plinga ~i atunci cind se vorbea despre alte evenimente triste din viata ei. Dupa. tratament, starea de neurastenie a incetat, a luat sHr~it ~i depresiunea patologica, dar durerea persista. Avem de-a face cu 0 personalitate pronun/at emotiva, care inca din copilarie traia evenimentele vietii mai intens dedt a1tii. Cazul cind 0 personalitate cu un caracter sensibil este pina intr-atlt dobodtii de un eveniment exterior incH i~i Pierde orice for/a de rezisten/a este comparabil cu depresiunea reacti va. in starea de depresiune, revolta impotriva altor oameni sau impotriva soartei devine imposibila. Voi descrie acum cazul unui barbat care prin comportarea sa a devenit "tinta" elevilor sai. K., nascut in 1911, invatator, a fost un copil fricos. Adesea era tachinat de copiii mai puternici decit el, dar a fost num:d rareori bUut, deoarece se retragea inainte de a se ajunge
·:HELMUT
142
atlt de departe. Se alatura mai mult copiilor lini~titi; alteari statea singur, bucudndu-se de frumusetea naturii. Nu lua parte la jocurile mai brutale ale celorlalti copii. Cind ayea 0 suparare, gasea refugiu la mama lui. Mai tirziu, dnd s-a facut mai mare, ~i-a gasit camarazi de virsta lui care, ca ~i el, se abtineau de la jocuri brutale ~i pteferau sa fadi excursii, sa discute despre muzica sau poezie. Foarte curind a manifestat mult interes pentru lectiile de desen ~i de atunci s-a ocupat ~i de probleme ale artei. La ~coala a avut un invatator sever, care Ii batea pe copii. Elinsu~i nu a avut dedt putin de suferit ~i de aceea nu prea Ii era frica. PHngea insa deseori cind erau batuti alti copii. Din aceasta cauza era dojenit de invatator. A ramas toata viata ,,0· inima sensibila". Ii dadeau cu u~urinta lacrimile, de pi Ida cind vedea la cinema un film trist sau dnd citea 0 povestire trista. Ani de zile a lucrat in functia de cartograf. Era capabiI profesional ~i nu avea dificultati. in 1948 i s-a propus sa devina profesor. A dat examenele de rigoare ~i ulterior a functionat ca profesor de desen cartograficintr-o ~coala profesionaIa. in 1963 ~coala a fost desfiintata ~i el s-a angajat la un liceu. Aici a intlmpinat curind mari dificultati in mentinerea disciplinei. in asemenea cazuri ii admonesta pe elevi sau ma~ degraba ii ruga sa fie lini~titi, dar elevii nlspundeau cu 0 ~i mai mare obraznicie. A~a, de pilda, dimineata intorceau harta de-a-ndoaselea, se a~ezau pe scaune cu spatele la el ~i incepeau Sa citeasca cu voce tare in timp ce elle vorbea. Cind vedea ca toate indemnurile lui nu aveau succes, i~i pierdea uneori rabdarea ~i mai "scutura" pe dte un baiat. Acesta, spre distractia intregii clase, se lasa sa cada pe jos. Dupa incidente de acest fel se simtea uneori atlt de desperat, incH izbucnea in pIins in fata clasei. Superiorii lui n faceau raspunzator pentru lipsa de disciplina din clasa, iar parintii unora dintre elevi voiau chiar sa-l reclame pentru maltratare din cauza ca-i "scuturase" pe copiii lor. Un baietas i-a spus 0 data: "Ah, sinteti iar aici!" si I-a informat ca frat~le' sau mai mare i-ar fi povedtit ca el ar'sta la inchisoare pentru ca maItratase un elev. Numai dteva fete mai compatimitoare Ii mai luau uneori apararea, se opuneau celorlalti ~i ii spuneausa nu mai tolereze totul. In cele din urma a fost trimis la medic pentru a se constata daca e apt sa exercite meseria de profesor. A~a a ajuns la noi in clinica. Ne-a spus di se simte pur ~i simplu dezarmat in fata elevilor. Cind baietii ii fac dte 0 farsa, acest fapt n deprima in asemenea masura incH nici nu mai e in stare sa se infurie. in felul acesta cerintele ~i admonesHirile lui au devenit mai
143
degrabJ: ruga-minti la care elevii au :reacponat prin Obrainicii. E adevarat ca. s-a ajunspina acolo indt sapHnga in fata clasel. ;;i .in timpll dt a f03t internat in clinidi. S-a putut constata sensibilitatea lui. Cind pwestea. unele evenimente din viata lui, subiectul avea lacrimi in ochi. Pe de ,aJta pJ.rte, relata Cll 'I multa emot·ie desp~'eIDllcuriap~ care 0 simteca desenator. Tot , .astfel pwestea ~i despre alte evenimente din viata lul. A beneficiat mvltdep3ihoterapie ~i I-am ajutat sa fie reincadrat ~i sa p.'edeala 0 clasa de adulti, undenu era de a~teptat sa se iveasea probleme de diseiplina. Avem aici de-a face cu un om La care, inca din copilarie, 5'-ap:ltut ob3erva 0 fire de 0 m;;r,resensibilitate. La irieeput emotivitatea sa nu i-a creat dificultati in activit,ateaprofesionala, p~ care~i-a exercitat-o eu mult interes launtric. Toate acestea s-au. sehimb3.t in~~dnd nu a mai fost pus nvmai in fata problemei de a: transmite cunostintele sale unor b5.ieti, dar si dea-ieduca. Slabiciunealui a fost imediat remareata de topii~i ace~tia ell lip3a lor de ssrupule - au profitat de ea. Neajutorarea lui ta7co3.la se datora in mare m3.sura faptului' ca la p:lrtarea groso~a.naa elevilor a reactionat prin deprirnare, ,c~eace I-a impie.(iicat sa se arate energie fata de ei ~i sa lupte imp::>triva indisciplinei. "
,
.
"
.,.
J
", Coplii cu 0 fire em::>tivasint adeseori anxio~i. La 0 examinare :1).-1ai atenta se pnte identifica insa modullor ,sensibil de comportare, anxietatea 'trebuind sa fie privita in acest cadru genera1. I,
Combinatii ale trasalurilor de caracter jt temperament accen~uante Nuam intenpa sa prezint toatecombinatiile posibile ale trasaturilor de caracter~i temp~rament. Cind do~a, sall <:hiar mai m:llte tras3.turicoexista fara 0 prea marei'nterf~rynta', cunoa~t~):~afiecarei t.rasaturi 111 parte ne permi~e sap~ducem ~irezultatul combit;latiei lor. eu toate acestea, in c;:tzpJ anumitor com.b:inatii ale trasaturilor de caracter amavutprHejul' sa scoatem
144
in evident a
prin observatH clinice, unele particularitati la care nti 'ne~amfi plltuta~tepta dinainte. Ceva asemanator se poate constata ~i la unele combinatii de trasaturi ale temperamentuIlli, precum ~i la nuele trasHuri de temperament combinate <:uhasaturi de earacter. Pentru a completa tabloul general al accertuarilor trebuie sa examinam ~i aceste cQmbinatii. S-ar plltea presupuue ca 0 inclinatie demonstrativa pentru pi"efacatode se accentueaza in mod deosebit daca i se adauga 0 a.ctivitate hipertimica. Acest lucru nu este valabil cledt pentru v}rsta c.oPilariei.La a
ment.ulde fataea p.celucreaza j,urnalul intim al nnmei sale. H3.ns St. a 'avut 'intotdeauna {) inc1inatie.c3.tre 'conversatie. in societateSEi,situa aproapJ intot10
145
deauna in centrul atentieiJnca de copil ii pHkea sa se deghizeze~ juca teatru de papu~i ~i dorea sa devina actor. Are capacitatea de a trai intens rolurile pe care ~i Ie imagineaza. La ~coala, materiile sale preferate erau germana, muzica ~i istoria. Dupa bacalaureat a incercat sa intre la 0 ~coala de actorie. Pentru examen ~i-a ales rolullui Mefisto, dar n-a fost admis. A incercat apoi sa fie prim it la cursu 1 de regie. Aici, conditia era de a scrie 0 drama, lucru pe care I-a facut in trei zile. Dar nici de data aceasta nu a reusit sa fie admis. tntretimp a izbucnit un scandal pentru ca 'incEpuse sa aiba lega'turi amorOase cu 0 profesoara de religie. Pentru a d~tiga ceva bani a executat un timp munei simple, de pilda ca tipograf. tn sfir~it, la trei ani dupa ce-~i luase bacalaureatul, a inceput sa lucreze ca scriitor, fara a avea un angajament fix. Curind a avut succes ~i a d~tigat bine. Scria nuvele ~i povestiri de actualitate, tratind evenimentele curente intr-un stil satiric. Pe vremea aceea s-a casatorit, dar la 28 de ani era deja divortat. De la vlrsta de 20 de ani s-a apucat sa bea alcool, din ce in ce mai mult, crezind ca in felul acesta va putea lucra mai bine ca scriitor. In realitate, in cele din urma era atit de des beat incit nu mai era in stare de nimic. Dupa divort, in eiuda venitului bun pe care-l avea, a facut datorii ~i a avut numeroase confliete cu diverse Ie sale prietene, pe care Ie schirnba cu usurinta. Una dintre acestea a incercat sa se sinucida din priciiIa lui. tn dinica noastra, unde a venit pentru 0 cura de dezintoxicare, s-a aratat foarte volubil ~i
146
Acest subiect avea, fara indoiala, 0 fire demonstrativa ~i chiar simtise 0 mare nevoie de a se impune, l~i supraestima talentele, era mindru ca a fost in stare sa scrie In trei zile 0 drama care, din punet de vedere obiectiv, nu avea, fire~te, nici 0 valoare. Pentru viata sa nestapinita ~i pentru abuzul de alcool avea gata pregatite scuze in care, in mod vadit, credea ~i el. Soar fi plltut ca el sa-;;i fi rat at in ~i mai mare masura viata d:!.c3.,pe linga trasatura isterica, n-ar fi avut ~i 0 trasatura hiPomaniacala. Datorita acesteia din urma, viata lui era ~i mai agitata, insa fara firea lui deosebit de activa ~i de receptiva hta de intimplarile din viata activit ate a sa literara s-ar fi imp)tmolit. Daca imbinarea acestor trasaturi este intr-un iel favorabila, ea prezinta insa un pericol din cauza a1coolismului, deoarece hip~rtimieii - in sociabilitatea lor - indina sa bea, anulind in felul acesta asp~ctul pozitiv care ar putea rezulta din combinatia cu trasatura demonstrativa. $i aptitudinea pentru proJesiunea de actor p3ate deveni mai pronuntata daea trasaturii demonstrative i se aHitura mobilitatea hip~rtimic3.. tn lucrarea noastra colectiva, Seige a deseris trei actori de aeest fel. Voi cita mai jos numai cazul unuia dintre ei. isterica. Dintotdeauna
HEINZ G., in virsta de 42 de ani, actor, regizor ~i autor, se interesa - dupl cum ne-a relatat - de teatru ~i de muzica inca de p~ dnd era elev ~i lua lectii de muzica ~i arta dramatica. Tatal sau dorea ca el sa urmeze studii universitare. Heinz s-a inseris insa la universitate numai de forma ~i, cu ajutorul unor amici, ~i-a p:ocurat adeverint.e de frecventa fictive. EI nu s-a OCUPltinsa decit de teatru, ~i in sp~cial de organizarea unor spectacole de varietati. Mai tirziu a infiintat un mic teatrupropriu, care insa dupl scurt timp a trebuit sa fie inchis din motive financiare. $i-a supraestimat adesea p.:>sibilitatile financiare, ajungind astfel in repetate rinduri intr-o situatie materiala precara. Adesea se oeup:!.de diferite lucruri in acela~i timp ~i de aceea nu a putut sa-~i indeplineasca eon~tiincios toate sareinile. A seris ~i eiteva scenarii radiofonice precum $i alte piese. Din cauza felului sau arogant a avut discutii aprinse eu persaane cu munei de raspundere. De fieoare data era canvins ea vina 0 pnrta ceila1ti. Era de obicei bine dispus; inconversatie era faarte volubil, cu tendinta spre digresiuni ~i intrucitva ~i spre un fel de a fi "impra~tiat". 10*
147
La acest subiect, p~ care I-am cunascutbine ~i eu, jirea hipertimid£ se manifesta (printr-a ve~nica agitatie, lacvacitate,~i tendinta la digresiuni in gindire) mult mai puternic decit firea demonstrativa. A~a se explica probabil faptul ca activitatea lUl era mai mult organizatarica decitactariceasdi propriu-zisa. Pe de aHa parte, nata dem()nstrativa sefacea ~i ea simtita: nuera prea exact in ceea ce prive~te adevarul, era gata sa faca mid in~e;.: Jatarii, iar in cazul lunar dispute cautaintatdeauna sa dea vina pe ceilalti. Simtea a puternica nevaie ae recunaa~tere sadaUi. Un deasebit interes il prezinta cambinatia dintre jirea demonstrativa ~i cea exaltata, caci fiecate dintre aceste trasaturi ITlare~te inclinatia ~i aptitudinea pentru irideletnicirea de poet sau artist. Din trasa tura demanstrativa rezuWi activizarea fan~ teziei, dincea exaltata - a nazuinta spte valarile afective ale literaturiisi , artei. Vai cita cazul unei femei care,prezentind a cambinatie acestar trasaturi, a simtituu,puternic imbald de a serie:
a;
BARBEL G., nascuta in 1935, era de faptinfirmiera, dar simtea, vocatia p~ntru literatura. Tat timpulliber ~i-l p?,trecea scriind pJeziil1rice, pove~ti pentru capii, basme, uneari ~i satire.' Putea sa fie in asemenea masura absarbita de lumea fanteziei sale, incit uita tat ce e in jur. Lipsa de succes nu a impiedicat-a sa cantinue sa scrie cu mult entuziasmHiuntric. Palul depresiv - adica predispazitia la desperare -'- era de asemenea faarte pranuntat ~ia dus la dtevaincercari de sinucidere. tn parte, aceste incercari aveau ~i a campanenta isterica ~i nu erau prea seriaase. Mai avea ~i alte trasaturi" demanstrative - pedt putea evita dificultatile profesiauale, se refugia in ba1i~i:a:vea 0. inc1inatie catre autacampatimire. tn c1inica,unde a fost internata de dteva ad, cacheta, era faarte bine· dispusa, in timp ce in aIte acazii cauta sa stirneasca compasiuneprin accese de pIins. Dupa cum am aflat, ~i mamaei "juca teattu" in mediul familial; cu pHlejul vizitelorei la clinidi, felul ei de a fi,patetic, 0. prezenta ca pe a persbnalitate demonstiativ~. De dnd am descris acest caz in lucrareanaastra colectiva, ea a continuat sa se aflein ingrijirea naastra psihoterapeutiqL Si in anii urmatori a ramas credincioasamarii eiinclinatii pentru literatudi ~i a scris in special istorioare pentru copii ~ipoe2tii. Creatiileei sint adesea pesimiste. In ultimul timps-a dedieat tot mai multartelor plastice - modeleaza figurine
148
dinargila ~i se acupa cu lucrari de arHi deearativa. Cantinua sa-~i exercite prafesiunea de infirmiera, dar ca sa paata rezista trebuie ajutata destul de des prinpsihaterapie. Subiectul nastru este mereU in perical de a se cufunda cu tatul in lumea janteziei sale neglijind realitatea. Pe de alta parte, capacitatea ei de a se entuziasma canstituie un imbald ~i in meseria ei de infirmiera pe care, in ciuda unoI' reacfii de evitare a dificuHatilar profesianale, a exercita eu devatament. tn aceasta privinta exaltarea are efeete favorabile asupra egaisIDului situ isteric. Este evident ca si , realizarile in domeniul artei actoricesti primesc un sprijin daca trasaturii demanstrative i se asaciaza impresianeaza a trasatura de exaltare. Sentimentele prafunde p~ spectatari; in combinatie eu predispozitia demanstrativa, ele due la cre~terea expresiviti'itii dramatiee. Actorul care nu este dedt isteric p::>atereda bine starile suflete~ti, dar redarea unar sentimente profunde nu este posibila dedt pentru acel actor care este in stare sa Ie traiasca intens el insu~i. Hiperexactitatea se atenueaza daca i se asaeiaza un temperament hipertimic, cu tendinta acestuia spre superficialitate. Cu toate acestea nu se ajunge la a echilibrare realiL Cele daua trasaturi apart in unar planuri p3ihice pre a diferite pentru a se putea anihila reciprac. $i un hipamaniac este can~tiincios dnd firea, Iui are in acela~i timp a trasatura anancasta. Vai cita un caz descris de Bergmann in lucrarea noastra calectiva. ...
"
ii
CHARLOTTE K.,de 44 de ani, a fast inca din copilarie faarte silitaare ~i plina de rlvna. $i mai tirziu, in viata de toate zilele i~i prapunea teluri pe care Ie indeplinea, d~ obicei, inainte de termen. Era tatodata intreprinzataare ~ia deschisun salon de caafura prapriu. Din mamentul absalvirii ~colii - adica de treizeci de ani,:- lucreaza apraape 12 are pe zi, stind mai mult in piciaare. Niciodata nu a cansiderat acest lucru ca a povara, caci munca Ii facea placere. tn timpul razboiului ~i-a pierdut sotul. Dupa razbai a reu~it sa readuca salanul de caafura intr-a stare de inflorire, ajungind sa aiM 12 salariati. t~i intretinea ~i parintii, care th1eau faarte malt la ea. Cu fiul ei era in relatii bune.
149
La fel cum hipcrexactitatea ~i tempcramentul hipertimic nu se anihileaza reciproc, tot asHe1 nu se ajunge 1a 0 simpla insumare de ciudatenii nici atunci dnd 0 fire hiperexactii se combina cu una distimicii. Din aceasta combinatie nu se produce 0 simpla insumare a trasa turilor, dar rezulta totu~i 0 accentuare a spccificului. in sectia noastril de p:sihoterapie constatam mereu ca anancasticii care sint totodata ~i subdepresivi se vindeca mult mai anevoie de fobiile lor, dedt daca au un temperament mediu sau chiar hip~rtimic. in ce priveste viata lor insasi, ", , ea este si, mai ingraditii atunci dnd hiperexactitatii i se a1iitura distimia. Citez un caz descris de Bergmann in lucrarea noastra coleetiva.
HEINZ S., in virsta de 30 de ani, a fost inhibat inca din copilarie ~i a avut complexe de inferioritate. Dupa ce a absolvit liceul si facultatea de filozofie a devenit mai increz3.tor in sine, dar ~u prea putea sa se hotarasca ce cariera sa-~i aleaga. A incercat mai intH sa lucreze in diferite servicii de stat, iar mai tlrziu a intrat ca lector la 0 editura. Aici nu se simte la largul sau, dar deocamdata nu are nimic altceva in perspectiva. S-a casatorit de foarte tinar, dupa cum spune, din cauza singuratatii. Fata de sotia sa, care avea un copil dintr-o casatorie anterioara, simtea mai curind mila dedt dragoste. Era evident ca ea se maritase cu el din motive materia Ie ~i dupa scurt timp s-a incurcat cu un alt barbat. A divortat, iar la Vlrsta de 28 de ani s-a casatorit pentru a doua oara. Acum se comport a mai mult pasiv, in timp ce sotia era vioaie ~i activa. in casatorie, ea domina. EI se tinea departe de tot ce era de rezolvat in familie. Din punet de vedere sexual era, de asemenea, putin pretentios. Cel mai mult ii placea sa stea singur ~i sa citeasdi o carte. Pacientul a venit sa urmeze un tratament psihoterapeutic pentru ca avea 0 stare generala proasta ~i credea ca ar putea sa fie bolnav de inima. Desi inainte de internare nu au avut loc in viata lui evenimente' nefericite mai importante, era tacut, oarecum resemnat, apatic ~i a povestit di avusese destul de des gindul sinuciderii. Ne-a relatat ca dintotdeauna a avut o tendinta spre depresiune ~i di niciodata nu a simtit cu adevarat bucuria de a trai. Ne-a semnalat de asemenea ca melaneolia era un lucru obisnuit in familia lui. La vlrsta de 80 de ani, bunicul din partea t~talui s-a injunghiat cu un cutit in inima dnd a aHat ca doi dintre nepotii sai au murit in razboi. Mama lui a avut intotdeauna 0 fire inchisa si serioasa si atunci dnd se produceau evenimente dificile nu-~i regasea e~hilibrul dedt dupa foarte mult timp. Ayea foarte putine legaturi de prietenie. Pacientul ne-a mai informat ca este un om foarte exact. Cind, 0 perioada de timp, a fost profesor, se pregatea exagerat de temeinic pentru lectii. ~i in toate celelalte posturi ~i-a luat obligatiile foarte in serios. Adesea, seara, acasa, sta ~i se gindeste daca in cursu I zilei a rezolvat bine tot ce a avut de facut. To'ate problemele din timpul zilei il urmaresc ~i noapteamediteaza indelung asupra lor ~i nu se poate dezbara de ele. ~i acasa tine foarte mult la ordine, Hecare carte i~i are locul ei bine stabilit. Tratamentul psihoterapeutic a decurs foarte anevoios, deoarece, din cauza atitudinii sale depresive, pacientul nu a izbutit sa participe activ la terapie. Firea lui este peste masura
150
151
Charlotte K. avea 0 fire veseUi, vioaie, senina, Ii pHj.cea societatea, avea multe prietene ~i era iubita de toti pentru buna ei dispozitie. in ciuda vioiciunii ei, era foarte serioasa ~i con~tiincioasa, aUt in gospodarie dt ~i in profesiune. De la salariati cerea de asemenea 0 munca con~tiincioasa. i~i controla de cUeva ori registrele ca nu cumva sa se strecoare vreo gre$eala. K. a venit la noi p:mtru ca i~i inchipuia ca nu va mai putea conduce salonul de coafura. Cu ocazia unei gripe a continuat sa lucreze fara sa se ingrijeasca, iar acum avea diferite simptome neplacute. Se plingea de palpitatii ~i de 0 senzatie ciudata in brate "de plrca ar trece prin ele un curent electric". in afara de aceasta simtea 0 nelini~te launtrica ~i era irascibila. Dupa o scurta odihna, $i cu foarte putina psihoterapie, pacienta s-a simpt din nou bine ~i s-a reintors la indatoririle sale gospodare~ti ~i profesionale. Combinatia celor doua trils3.turi accentuante a avut la aceasta pacienta un efect foarte bun. Cu 0 harnicie ~i 0 sirguinta neobosita, de hipomaniac, ea ~i-a croit un drum ascendent in viata, iar hiperexactitatea era cheza~ia ca totul va fi pregatit cu grija ~i executat in mod con~tiincios. Cele doua trasaturi se imbinau armonios. Nu s-a ajuns nici la 0 anihilare reciproca, dar nici la o persona lit ate launtric contradictorie. E drept ca trecatoarea ei neurastenie a fost probabil un rezultat al celor doua trasiituri combinate. Atit din nevoia de activitate dt ~i din con~tiinciozitate, pacienta a continuat sa lucreze chiar atunci dnd, in mod obieetiv, nu avea forta necesara.
de exacta, lucru care se manifesta tot timpul: voia sa capete informatii foarte amanuntite asupra bolii sale ~i mereu mai avea dte un dubiu ~i punea intrebihi. In cele din urtna insa starea pacientului s-a ameliorat ~i el ~i-a putut relua munca. La acest subiect s-ar putea vorbi despre opsihopatie - adica concomitent de 0 psihopatiesubdepresiva ~i,de una anancasta - deoarece amindoua trasaturile accentuate erau cu mult ie~ite din comun ~i ii ingreuiau serios cursul normal al vietii. Fiecare trasiHura in parte nu ar'fi fost probabil adt de grava, dar este cert ca fiecare dintre ele aagravat-o pe cealalta. Din cauza firii sale distimice, p.lcientril vedea viata jn culori negre, era pesimist, ceea ce i-a accentuat inc1inatia Spre taierea firului in patru ~i '- prin aqiune inversa - i~a agravat atitudinea depresiviL Pe linga aceasta, lipsa de elan datorita temperamentului distimic a influentat in mod defavorabil cursul normal al vietii sale. Faptul ca a ajuns totu~i intr-un post de dispundere intelectuala se datore~te laturilor pozitive ale celor doua trasa turi ale sale: con$tiinciozitatea~iinclinatia sa de a lua in serios - in ambele sensuri descrise mai sus - sarcinile care ii reVeneau.
Firea extra'vertita ji combinatiile ei DU]DlCum am maiaratat, qaracteristica individuluiextralumea pervertit 0 vael in faptul ca este oriental mai multspre cePtiei'dedt sp're lumea imagina{iei. Extravertitul e in cautare de impresiiexterioare, e prezent acolo unde crede case va in timpIa ceva interesant, ii place sa mearga la cinema, sa priveasca la televizor, se simte bine .iutr-o societate de oameni vioi ~i amuzanti" dar se bucura~i de 0 simplaconversatie eudnev;a. Printre preferintele .Iui se numara destul de frecvent sportul, adt in calitate de participant activ dt 9i de spectator. Uneori arqi pasiunea de colectionar, fara 1nsa ca aceasta indeletnicire sa constituie ptntruel un stimulent intelectual dt de dt important. Ceea ce-l intereseazalri calatoriieste posibilitatea de a trui evenimente, nu de a acumula cuno~tinte no1. T52
Dat fiind cainc1inq.tia de a avea ginduri proprii este mai redusa, extravertitul accepta tot be VhH~din afara fara 0 examinare mai riguroasa. In acest fel iau na~tere injluen{abilitatea ~i credulitat~a lui., El accepta drept fapte certe toate comunicarile~i afirmatiile facutepe unton ferm>,de$i daca ar reflecta dt de putin asupra celor auzite ar trebui sa se·nasca in el indoieli. El devineastfel cu u~urinta purtatorul de cuvint a:l celor din jur. Totce spun ceilalti, tot ce e scris in ziare, tot ce se spune la radio - iar la femei adesea tot Ce spune biirbatul - reprezinia pentru oamenii cu aceasta fire adevaruri obiective. La extravertiti conceptiile nu sint puternic fixate, pentru ca nu provin dintr-o prelucrare launtrica. 0 noua comunicare cu. un continut contrariu Ie poate schimba brusc conceptiile. Puternica orientare spre exterior favorizeaza ~i reactia riemijIodta la influente din afara. Deoarece intimplari care le atrag pentru 0 cEpa atentia devin aUt de u~or dominante, ele faciliteaza ~i actiunile ce urmeaza ca raspuns. Gindurile care ar putea frina aceste actiuni sint inexistente. De aceea ac{iunile impulsive fac parte din firea extravertitiL Citez cazul unei jemei extravertite cu studii universitare reu$ite, ceea ce atesta ca extraversiunea nu inseamna nicidecum lipsa de aptitudini intelectuale, chiar din cele mai bune. RAUHILD M., nascuti'i in 1913, casnica, a fost 0 eleva buna, care la 19 ani ~i-a luat bacalaureatul. A studiat apoi engleza ~i istoria. La vlrsta de 22 de ani s-a casatorit ~i ~i-a intrerupt studiile. Dupa ce sotul ei a cazut in razboi, ~i-a reIuat studiile ~i a terminat facultatea, apoi a exercitat profesiunea de invatatoare. La 33 de ani s-a recasatorit si dupa seurt timp a re~untat definitiv sa mai profeseze. Nu se simtea atrasa nici de studiul propriu-zis, lllici de activitatea pentru care se pregatise. Prefera sa faca 0 treaba practica, se ocupa eu placere de gospodarie ~i de eopiH ei - unul din prima casnicie, ceialait dintr-a doua. Cu toate ca ambii soh au fost sub nivelulei - atit din punct de vedere profesionai dt ~i, dupa toate probabilitatile, caintelect -, ea Ii lasa sa hotiirasca in toate chestiunile care dJ;pa~eau sfera gospodariei' ~i prelua parerile lor politice ~i sociale. Stu@iile ~i Ie facuse urmind cu strictete regulile in vigoare, indicatiile primite. lnvata eu u~uril1ta, intelegea u~or) dar accepta. ca ;:ttare tot ce i se
153
prezenta. Nu-~i facea in aceasta privinta ginduri proprii 9i nici nu a avut vreodata probleme personale mai importante. Ca profesoara 0 scotea bine la capat cu copiii. Citea din obligatie unele lucrari de care avea nevoie pentru a putea preda, dar in esenta facea numai ceea ce era prescris in planul de invatamint. In timpul ei liber nu-i placea sa stea singura ~i, avind de regula mai multe prietene, ii era u~or sa gaseasca societate. Stabilea foarte lesne contactul cu altii, inclusiv cu barbati. Se bucura intotdeauna dnd putea sa stea de yorba 9i nicioda'ta nu-i lipseau subiectele de conversatie. In plus, facea atletism, inota 9i ii placea sa asiste la intreceri spotrive, la meciuri. Se bucura dnd lupta era apriga 9i cu sorti schimbatori, dar nu-~i facea ginduri despre evolutia jocului. Ii placea sa calatoreasca fara planuri precise, resimtind doar bucuria de a trai ceva nou. In discutiile pe care Ie-am avut cu M., ea s-a aratat relaxata, prietenoasa ~i s-a calificat singura drept extravert ita dnd - dupa ce i-au fost date explicatiile necesare - i S-a pus aceasta intrebare. Avem aid 0 confirmare convinga toare a faptului ca nu depinde de inteligenta daca un om este extravert it sau introvertit. Subiectul nostru era - in felul sau - inteligent. Nu avea insa nici 0 inclinatie p:mtru 0 gindire independenta. Se bizuia pe judecata sotHor ei, iar in profesiune se pricepea sa transmita elevilor ceea ce invatase, fara sa adauge nimic personal. In general, lua viata a9a cum i se oferea. Fikea sport, lua parte la manifestari sportive, discuta mult, dilatorea - toate acestea insa fara a-9i face prea multe ginduri proprii. Pe linga extraversiune, subiectul avea 9i u~urinta de a-~i jace relatii. Dar a~a cum am vazut, extraversiunea nu duce intotdeauna la u9urinta in stabilirea contactelor. Acest lucru il putem observa la sllbiectul pe care i1 voi descrie mai jos ~i care, de9i in mare masura extravertit, intimpina totu9i dijicultati in stabilirea contactelor. WOLFGANG G., nascut in 1945, zidar, avea inca din copilarie 0 fire vioaie. Acasa era vorbaret, dar se ata9a destul de greu de alti oameni. La 9coala a invatat bine, 9i la fel de bine a progresat 9i in profesiune. Dintotdeauna a fost amator de distractii. Ii place sportul, joaca fotbal, inoata, face ciclism.
154
Cind pleaca in excursii cu bicicleta ia cu el aparatul de radio portativ si asculta muzica usoara, operete, scenarii radiofonice. Aca~a asculta discuri, din care are 0 colectie proprie. La televizor, cel mai mult Ii place sa urmareasca filme politiste 9i operete. Ocazional cite9te ~i carti, eventual un roman de aventuri sau 0 carte despre sport. Prefera revistele ilustrate, pentru ca poate nu numai sa citeasca, dar sa 9i vada ceva; Ii plac insa si descrierile de calatorii cu fotografii frumoase. Are o co'tectie de carti po~tale ilustrate din tari straine. Cel mai mult se bucura dnd poate sa calatoreasca 9i sa vada locuri noi. Are in general 0 inc1inatie pentru colectionare - pe vremuri a colectionat timbre ~i capace de la stic1ele de bere. Nu-~i face probleme. Politica 9i religia nu-l preocupa. De obicei este singur in tot ceea ce intreprinde. Nu are prieteni 9i gase9te greu contactul cu fetele. Pina acum nu a avut nici 0 legatura stabila cu 0 femeie. Nu cautil sa gaseasca un om caruia sa-i poata spune ceea ce are pe suflet, este multumit daca poate povesti familiei sale cele ce i se intimpla. Fata. de straini se simte putin inhibat 9i nu gase9te subiecte de conversatie. Nu merge aproape deloc la petreceri, 9i numai foarte rar la vreun dans. Cind sta singur in fata radioului sau dnd asculta discuri nu simte nevoia sa mai aiba pe cineva linga el. In convorbirile noastre, G. era prietenos 9i dispus sa dea informatii, facea insa foarte putine gesturi 9i avea 0 mimidi neexpresiva. Cuvintele sale - chiar 9i atunci dnd exprimau o participare launtrica puternica - nu erau insotite de mimica sau de gesturi vioaie, astfel incH nu puteai trage conc1uzii despre sentimentele sale. De asemenea, modulatia vocii era redusa. E de inteles ca alti oameni nu se imprieteneau prea u90r eu el. G. are 0 jire extravertita pronuntata, interesele sale sint continuu indreptate spre exterior: face sport, se plimba prin tara cu bicicleta pentru a vedea lucruri noi, ia cu sine aparatul de radio portativ pentru a da acestor excursii 0 atractie in plus, dte9te romane de aventuri 9i reviste ilustrate, in care, pe linga text, mai gase~te 9i poze. Are foarte putine ginduri proprii. De9i e atitde puternic orientat spre exterior, are dijicultiiti in stabilirea de relafii cn alti oamenL In conversatii, comportamentul sau
1~55
introvertil1tl traie~te mai mult in imaginafie decit in perceptie. Din aceastana~oasa de introversiunesluje~teniai ales 1a formarea unei judedti independente, OW1,ll cuo introversiune mai pronuntata traie~te in mare parte intr-o lume .ireala a ideilor .. Unde vot duce ideile in caz de introversiune ~i in ce masura pierd ele contactul cu realitatea, aceasta depinde ~i de inteligenta omului. rn toate cazurileexista insa inclinatia spre 0 viata launtrica. tn profesiunea sa, introvertitul.are idei proprii, e1 face modifidirile care i se par indicate, chiar dad in mod abiectiv uneori nu sint potrivite. tn timpul liber i~i cautil ocupatii care Ii stimuleaza ideile, nu acceptain mod pasiv continutul cartilor, Ci ia atitudine fata de ceea ce cite~te, i~i cautao lecturii caresa-i deaposibilitatea sa aprofundeze un anumit 0.0meniu. Introvertitul i~i alege drept ocupatie preferata pentru
tirnpul sau liber eeva care sa-i stimuleze gindirea ~ ceva care sa nuconstituie numai 0 activitate mai mult san mai putin mecanica ~i nici 0 simpla activita te de colecponar. Cind indrage~te sportul, face calcule ~i se orienteaza dupa considerente care nu au poatenid 0 valoare practica. Cind este insa pur ~i simplu vorba de placerea unei activitati fizice, aceasta nu tine nid de introversiune~i nici de extraversiune. Printre jocurile preferateale omului introvert it senumara adesea~ahul, pentru ca ofera multe ocazii de gindire. Cind un introvertit inclina spre a me~teri tot felul de Iucruri, e! i~i satisface acest gust pe b~zade planuri~iinovatii proprii. Unii introvertiti realizeaza efectiv inventii, aitii fauresc tot felul de proiecte ale unor inventii ire.alizabile. Unii dintreei elab)reaza idei de r~formare a lumii. Adesea introvertitii.sint puterJ;lic stimulati de .probleme greu de rezolvat; de aceea ei ref.lecteaza mult asupra filozofiei, religiei,politicii ..~i i~i forIlleaza propria lor opiniecare, eveptual, este din punct de vedere objectiv .mai intemeiata dedt aceea a majqritatii oamenilor;, dar care, tot atlt de bine, poate fi .~i 0 opinie rupta de .viata, care nu tine seama de realitiip. La introvertiti actiunea urmeaza ideile ezitind sau chiar:nu leurmeaza deloc. Pe de 0 parte,G iucercare de aactionas-ar lovi adesea de realitate :- insufident in<;:lu5a.in calcul; pe deaWi parte, ·oprea p:Itern.ica ideatie este. adeseori in sine potrivnidi actiunii. A.cpunea este indreptati spre un obiect. Daca ob iectul atrage mai puternic atentia, a~a CUD;l se intimpla la personalitatile extravertite, subiectul?-junge mai u~or laactiune; daca insa ate)1tia este indreptata spre interior, .pornirea aqtiunii este intirziata, deoarece sqlicitarea care emana de la eai~ipierde din efica~itate, A~a ia na~tere 0 anumitii legatura intre 0 inclinafie accentuatii spre gindire $i 0 predispozitie minima pentruactiune. tn co:J.secinta, oamenii in trovertiti sint de 0 bicei ~ovaielnici in actiune, Fac aid bineiuteles ab3tractie de faptul cit predispozitia pentru actiune poate sa fie.spJrita sau redusa ~i prin alte triisaturi ale firii, ~i mai ales ale temp~ramentului. o mai pronuntata intrQversiune duce la izolarea deceilalti oameni, care riu auinte1egere penfro ideile neobi~)1u:ite. Pe de
··156
157
eonfirrna neplacerea de a stabili contacte eu altii. Vedernca ~i aid, ca intotdeauna, extraversiunea n orienteaza spre exterior, dar din lipsade contacte ea se indreapta rnai putin spre alti oameni ~i rnai muH spre evenimente obiective.
Firea introvertita fi combinafiile ei
aWLparte, legiHura cu oamenii din jur poate fi stingherita printr-o inaptitudine primara pentru contacte. Deosebirea poate fi constatata fara greutate daca ne vom ocupa mai indeaproape de a~anumitii "singuratici" - cum mai sint numiti introvertitii -, deoarece intr-un caz constatam formarea de idei neobi~nuite, iar in celalaIt dificultatea de a stabili 0 conexiune nemijlocita, chiar ~i in chestiuni dintre cele mai obi~nuite. In acest din urma caz este vorba, dupa cum am mai spus, in primul dnd de olipsa de expresivitate in gesturi ~i in modulatia vorbirii. Cind capacitatea de a stabili contacte este buna in ciuda introversiunii, atunci persoana respectiva cauta sa aiba legaturi cu alti oameni, dar se love~te mereu de dificultatea de a gasi la ei intelegere. Daca reu~e~te totu~i, se bucura de aceasta relatie umana ~i este capabila sa aiM un contact nemijlocit, plin de caldura. Prezentlnd in cele din urma personaliHiti introvertite, precizez ca Ie-am explorat pentru diagnosticarea in parte a unei nevroze ~i in parte a unei psihoze. Parerea mi-am format-o in baza propriilor lor declaratii, precum ~i a declaratiilor facute de membrii familieilor. Sint foarte recunoscator doamnei van Trostorf! ~i domnului Schmieschek pentru ajutorul pe care mi I-au dat. Cred ca nu exista motive care sa ma impiedice sa descriu aid ~i oameni care au trecut printr-o psihoza, pentru cii in primul dnd nu era vorba intotdeauna de schizofrenie, iar in al doilea dnd nu era vorba dedt de comportamentullor in afara psihozei. Se stie , ca. schizofrenicii sint in multe cazuri introvertiti' de la natura inca. din tinerete, deci adesea cu multi ani inainte de izbucnirea bolii. Am putut observa cazuri convingiitoare de introversiune in compJrtamentul schizofrenicilor inainte de imbolnavire ~i - in masura posibilului - ~i dupa imbolnavire. Nu se cunoa~te corelatia exacta dintre fire (personalitate) ~i boalil. Parerea mea este ca in fond nu au nimic comun, ca indivizii introvertiti sint doar mai sensibili fata de boala dedt ceilalti, a~a incit la ei procesul se declan~eaza mai u~or. Am putea compara aceasta stare de lucruri cu faptul ca, de exemplu, unele conformatii somatice favorizeazaaparitia tuberculozei. In orice caz, nu pot sa constat vreo deosebire intre indivizii introvertiti care au ramas sanato~i ~i cei care s-au imbolnavit de 0 psihoza. Cauza unei pre-
158
dispnipi m:d pro':lUtltate p~ntru schizofrenie nu pare sa fie introversiunea ci, mai cudnd, dificultatea de a stabili contacte, eventual combinatia celor doua trasaturi. 0 cercetare mai ampla, in ,curs de efectuare in clinica noastra, urmeaza sa ne ofere in aceasta chestiune informatii mai precise. Pentru inceput, voi descrie un individ introvertit la care apare totw;;i cu clarita te u$urinfa de a stabili contacte.
il
MARTIN SCH., nascut in 1925, administrator de casa, a fost in copilarie m):lest ~i rezervat. Fata de straini era timid. Avea intotdeauna prieteni ~i voia sa fie conducatorul lor, cel care da tonul. In perioada pubertatii a avut un timp obiceiul sa-l puna pe prafesor in situatii penibile, adresindu-i intrebari la care acesta, dup). cum prevazuse, nu putea sa raspunda. Colegii si'ii 1i cuno;;teau intentiile ~i se bucurau de reu~ita "atacului". Nu se simtea bine in organizatia hitlerista de tineret, dar ;;tia sa se impuna ~i a devenit conducator de grupa (avea in subardine 30 de tineri). La virsta de 12 ani a fost trimis pe mai multe luni intr-o colonie de vara pentru fortificare fizica. Nici acolo nu s-a simtit insa bine, deoarece nu-i placea sa fie impreuna dedt cu citeva persoane, sa discute cu ele, dar nu sa se dizolve intr-o m1.Sa de tineri. Intre altele, ii era neplacut sa faca du;mri in comun. Pina la urma s-a imprietenit cu un educator care n intelegea ~i era de acord cu el in ceea ce priveste proasta conducere a coloniei. In razbai s-a descurcat destul de bine, nascocea tot felul de metode prin care reu~ea adesea sa se eschiveze de la serviciul pe front. In prizonierat il sdrbeau practieile sexuale ale eamarazilor sai. Pe vremea aceea se OCUPlintens de joeul de ;;ah. Dupa razboi ~i-a luat bacalaureatul. In domeniul sexual, Martin Seh. avea pareri deosebite. Campe la virsta de 17 ani ~i-a ales 0 fata care corespundea eoneep~iei sale despre femeia ideala. Avea in gind sa se easa toreasca m::d tlrziu eu ea, pentru moment insa se limita sa-i viziteze familia, fara a ineereasa aiba 0 legatura intima eu fata. Dupa. ee s-a intors din prizonierat a vizitat-o din nOll pe prietena sa, de astadata eu intentia de a avea eu ea raporturi intime. Fata si-a dat insa seama ca la dinsul nu era vorba de 0 dragoste ~devarata, ci de un plan premeditat)'i I-a respins, spunindu-i sa se duca in aIta ,parte daca vrea sa aeumuleze experienta. Nu mult dupl aceea a cunoscut-o pe viitoarea sa sotie, cu care s-a casatorit dnd ea a~tepta un copil. Mai tlrziu ea i-a fast infidela, a;;a incH s-a ajuns la divort. Cei doi soti
159
nu au putut gasi preocupari comune ~i, iua,inte de toate, ,Je~ meia nu avea intelegere.pentru ideile Iui .. ' .. . Martin Sch. nu iubea singuratatea, dar trecea totu$i drept un "singuratic". tntotdeauna li placea. sa stea de yorba ~i ; suferea dnd m1. gaseal un partener de conversafie. Nu se putea insa apropia dedt deputini oameni, deoarecedupa scurt timp ie~eau 1a iveala conceptiile lni care, decele mai muIte ori, nu gaseau intelegere la altii. tndL depednd era elevavea iqeiIe sale despre toate ~i tocmai datorita acestui fapt era in rhifsura sa-l puna in incurcatura pe profesor cu intrebarile pe care .i Ie punea. L-a ana.lizatmult pe acest profesor; de aItfel ~i ulte,riorel incerca sa-i analizeze pe oamenii din jurul sau, sa Ie descifreze caracterul. in aceasta privinta i se parea importanta mai ales vocceaoamenilor. Facea aprecieri chiar ;"i despre caracterul animalelor. il mai preocupa incetarea vietii prin moarte, ~i 1a 17 ani citea 0 multime de carti pentru a infelege misterul vietii. Meditaadesea timp indelungat asupra celor citite. Mai tirziu)'i-a imaginat 0 noua orinduire sociala, stabilind tot ce ar trebui schimbat. in anii urmatori s-a ocupat~i de budism, ~n care vedea religia desavir~ita. Cre~tinismul ii aparea insa ca un fel de afacere, deoarece promite recompense in schimbul faptelor bune, in timp ce budismul propovaduie~te nazuinta spre perfectiune fara a oferi nici 0 rasplatiL Un timp a citit cu plikere romane de aventuri, incerdnd sa-)'i imagineze continuarea actiunii acestora. Nu era de acord cu nici una din orientiirile politice, opunind fiecareia ideile sale proprii. Niciodata nu a facut insa vreo incercare de a traduce in viata concePtiile sale politice. Eraprieten cu un om care din punct de vedere politic avea pareri eomplet diferite de ale sale. Divergente1e lor Ie discutau fara sa se eerte. in con versatiilepe care Ie-am avut eu Sch., acesta s-a ariitat prietenos )'i atent. ii placea sa vOlbeasca, dar se gindea bine inainte de a se pronunta. Din punet de vedere afectiv era u~or sa te apropii de el. Acest subject era fara indoiala 0 fire introvertita. inca din' timpul pubertatii avea ten dint a de a-~i forma idei proprii, cafe in parte se indepaxtau mult de realitate. in acela~i fimp incer~a sa aiba contact cu alp oameni, ceea ce Ii reu~ea cu prietenii intimi. in aceste cazuri Ii facea pIacere sa vorbeasca despre viata sa:laU:~1tricii. Faptul ca era considerat a fi un solitar nu se datota inctlpacit
160
eonstr uise in sinea sa raminea ceva strain pentru cei din jur. Avem deci in fata noastra un om care, in ansamblu, avea inclinatii neindoioase spre introversiune, eeea ce il facea sa devina singuratk, dqi nn-i lipsea capacitatea de a stabili contacte cn a1ti oameni. Desigur, introversiunea este mai putin bat~U.Jarela ochi daca i se asociaza capacitatea de a stabili contaete sau, eventual, un temperament hipertimic. in cazul contrar - atunei dnd este combinata cn incapacitatea de a stabili contacte - introversiunea apare in mod deosebit de pregnant. Subiectul pe care il voi deserie mai jos va demonstra acest lucru. GERHARD D., nascut in 1935, grafician, era inca din copilarie foarte tacut si inehis in sine. Laseoala a fost foarte silitor si a avut intotde~una rezultate bune.'Nu a avut difieultati nici' en pregatirea profesionala; in meserie era con)'tiincios.' 1n afara activitaPi sale profesionale, D. era preocupat exclusiv de sine. Dintotdeauna citea foarte muIt, era in stare sa stea nopti intregi aplecat asupra unei carti. in special 11 interesau Nietzsche, Schopenhauer )'i Goethe. ~tia pe de rost partea intIi din Faust. Se mai interesa ~i de astronomie ~i psihologie, ajungind sa se intrebe care este sensul universului cu stelele lui si care este sensul vietii omenesti. 0 bucata de vreme a incer~at sa serie, insa Hira rezultate apreciabiIe. Ii place a foarte mult sa deseneze ~ise straduia incontinuu sa se perfectioneze in acest domeniu. Avea 0 predilectie deosebita pentru jocul de ~ah. Cumpara culegeri cu partide jucate de campioni mondiali, rejuca aceste partide ~i incerca sa elucideze de ce pierduse unul din juciitori. A cumparat ~i doua carti voluminoase despre )'ah, pe care le-a studiat. Uneori juca cu fratele sau, dar eel mai adesa juca de unul singur. In familie, D. vorbea despre problemele sale, dar in afara ei nu era in stare sa stabileasea eontacte. inca din copilarie, de cele mai liuUe ori nu lua parte la joeurile celorlalti, preferind sa stea aeasa si sa citeasca. eu alti elevi se intllnea numai atunci dnd avea de discutat 0 problema: legata de InvatiHura. Nici mai tirziu nn a avut prieteni. La cinema sau la teatru se ducea singur. Acasa povesilea apoi ce a vazut )'i ce a gindit cu aeeasta ocazie. De multe orl gindurile sale erau critice. N-a gasit niciodatii eontactul eu persoanele de sex feminin. in prezenta altor oamenl, ~i in special fat a de femei, era foarte inhibat, astfel indt nu a ajuns nici macar la 0 apropiere superficiala. 11 - Personalitati accentuate
161
Cind am vazut pacientul, avea· 0 expresivitate mimica. ~i gestuala redusa la minimum; dispunsurile Ie diidea adeseacu ~oviiialii. Dupa spusele familiei sale, .avusese dintotdeaun,a aceasta atitudine ~i era 0 fire inchisa, a~a incH nu se prea putea ~ti ce se petrece in suflettil lui. Dupa cum relata sora lui, nu puteai avea cu el relatii cu adevarat afectuoase. Observam aici, pe llngii 0 introversiune pronuntata, ~i 0 incapacitate de a stabili contacte. Subieetul traia numai in lumea ideilor sale. Din aeeasta cauza a pierdut legaturacu eei din jur, de altfel ii lipsea.~i capacitatea de a intrain contact afectiv nemijlocit eu oamenii. De aeeea nu a avut niciodata un prieten. Acasa mai vorbea el despre ceea ce-l preocupa, dar ~i atunci se putea 0bserva incapacitatea lui de a stabili contacte. Il1tre el ~i membrii fclilliliei lui nu s~a creat niciodata 0 atmosfera caldii.
Partea a II-a FIREA OMENEAScA IN LITERA TURA
Ei au mult spirit de observatie, capacitatea de a se transpune in situatia:;;i in felul de a reactiona alaltora :;;i, in plus, au :;;italentul de a reda perfect ceea ce au inteles :;;iau intuit. Ace:;;tiscriitori ne prezinta personajele a:;;a cum gindesc, simt :;;i actioneaza acestea, adica in mod concret, nu sub forma unor analize abstracte. Nu intotdeauna ne dau :;;i solutiile psihologice; uneori problemele ramin deschise, deoarece.£elul neobi:;;nuit de a se comport a al unui personaj literar permite mai multe solutii. Dar :;;iin asemenea cazuri trebuie sa se intrezareasca anumite explicatii sau eel putin indicatii sumare in aceasta privinta, fiindca altfel comportamentul personajului ar ramine numai bizar, pierzind orice interes psihologic. Cind, in lucrarea de fata, prezint flersonaje din operele unor scriitori, TIU ma intereseaza £idle problematiGe care trebuie in prealabil interpretate :;;i deci pot fi, eventual, interpretate in diferite feluri. Avind in vedere ca ne stimuleaza gindirea, asemenea personaje pot fi deosebit de interesante din punct de vedere psihologic, dar intentia mea nu este de a explica ceea ce poate fi neclar in literatura, ci de a ext rage din literatura exemple care sa confirme :;;i sa ilustreze conceptiile mele. Ma intereseaza acele personalitati din litemtnra la care poate fi inteleasa in mod nemijrocit cauza care Ie declan:;;eaza reactiile, fie ca scriitoruldez· Dupii cum se !jtie, multi scriitori sint excelenfi psihologi.
165
vaIuie eu oarecare precizie motivele actiunilor lor, fie di aceste motive rezuIta Hira echivoc din insu~;jfelul de a vorbi ori de a actiona al personajeIor. Pot fi, hineinteles, mai multe motive, care actioneaza convergent san contradictorin. Dar din motivele care determina actiunea nn rezuWi inca 0 trasatura de caracter a personajului respectiv, ci deocamdata daar 0 activitate Iauntrica a lul. De cele mai mnlte ori iusa, autorul ne face elinsu~i sa intelegem dad personajul san este din na~tere a~a cum ni-l prezinta sau dad el a ajuns la acest comportament ca urmare a unor evenimente exterioare deosebite. Din cele de mai sus rezulta ca nnele personaje din literatura, care Slnt pe drept cuvint considerate ca deosebit de interesante din punet de vedere psihologic, nu ne pot fi utile, deoarece ele ar trebui sa fie mal intii interpretate. AsHel, de exemp]u, cu Macbeth din tragedia Iui Shakespeare facem cunostinta cum , , in momentul dnd comite asasinatuI si ~ stim , s-a comportat dupa ce I-a s
166
farascrupuIe,ii preda. calaului pe Rosencrantz ~iGuildenstern. In schimb he este irifati~atainclinatia Iui de a gindi prea mult. Aeest lucru reiese eel mai pregn30ht din celebrul mono log allui Hamlet dinaetul 301III-lea, moho log care incepe cu euvintele: "A £i sau a nufi, iata intrebarea". I~r apoicontinua (p. 100): "Ast gindpe toti ne face-afi mi~ei. $i-astfel firescul chip al hotaririi Arata bolnav de gindire paUi., $i-avinturile cele mai marete / Sub semnul sau se-abat din drumul lor / $i pier ca faptii".
! !
!
Exagerata inclinatie a lui Hamlet spre gindire n impiedica ·1n luarE~aunor hotariri care sa se :rn:anifesteprin fapte concrete. eu alte cuvinte, "gindirea pala" inimiteaza actiunea. Redam ?i in limba engleza principalele versuri: "And thus the native hue of resolution Is siklied o'er with the pale cast of thought" . 1n acest iel poate fi interpretata firea multor personaje problernatice din litetatura, dar asernenea personaje nu-rni sint de folospentru scopul pe care mi I-am propus. Nu pot lua drept exemple dedt personaje care se profileaza clar in fata noastra, far a sa fie nevoie de vreo interpretare. Cind este vorba de trasaturi ale caracterului, trebuie sa luam personaje pe care Ie putem intilni in viata, chiar daca trasiiturile respective apar ca exagerate. in afara unor asemenea personaje gasim in literatura ?i personali tati de un gen cu totul diferit: personaje reprezentind poate oarneni ideali, poate personificari ale unui principiu - al raului, al binelui, al sublimului, al dreptatii, al violentei - sau poate rnesageri ai unei idel. Dostoievski ~i-a spus parerea in aceasta privinta. 1n Idiotut el scrie (p. 61): "Exista oameni despre care e greu sa spui ceva ce i-ar pu tea prezenta sub infati~area lor cea mai tipid, cea mai caracteristica; ace~tia slnt a~a-numitii oameni obi?nuiti, hanali, care intr-adevar formeaza marea majoritate a oricarei soeietati. In rornanele ?i povestirile lor, seriitorii prefera de cele mai muIte ari sa ia tipuri din societate ~i sa Ie reprezinte Intr-o
167
zugravire figurativa, artistidi-tipuri care in realitate se intilnesc excePtional de rar in ansamblul trasaturilor lor ~i care totu~i sint mai reali dedt realitatea insa~i. Podkoliosin, in expresia lui tipica, poate ca este chiar 0 exagerare, in nid un caz insa o aberatie. Cip dintre oamenii inteligenti, cu mintea luminata, aflind de la Gogol cum este acest Podkoliosin, n-au constatat dupa aceea ca zed ~i sute de prieteni ~i cuno!i'tinte de-ale lor seamana grozav cu Podkoliosin, aUt doar ca ei nu ~tiusera pin8J. atunci ca acesta li-e nume1e".
jurul acestui unic comportament nu gasim dedt un inveli~ ~1 nimic mai mult. Acelea~i considerente sint valabile ~i pentrn celiHalt exemplu dat de Dostoievski in observatiile sale. EI se refera la Georges Daudin din comedia 1l1iMoliere, ale cihui cnvinte "Tn ti-ai facut-o, Georges Daudin" Ie citeaza ~i despre care scrie in contia1uare: "Dar, 0, doamne, de cite milioalle ~i bilioane de ori a fost repetata aceasta exclamatie porn ita din inima de catre oamellii din toaUi lumea, dupa luna de miere, sau poate, cine $tie, chiar din prima zi dupanunta".
Deci, dupa parerea lui Dostoievski, personajele din 1iteraturit nu trebuie sa fie copia te dupa un anumit model existent. Ele trebuie totu~i sa reprezinte ceva real, adica ceva caracteristic vietii reale. Cind este yorba numai de exagediri moderate care scot in evident a cu deosebita claritate anumite trasa turi de caracter, aceste personaje ramin totu~i oameni adevarap, pe care Ii simtim omene~te aproape de noi, oameni al caror comportament 11putem intelege. in textul citat, Dostoievski nu se ginde~te insa numai 131 personajele din propria sa opera, pe care Ie prezinta cu atita maiestrie. Referindu-se la Podkoliosin din comedia lui Gogo~ Cifsatorz'a, el ne aa a intelege ca se ginde~te ~i la personaliHiti de un gen cu totul aparte. Podkoliosin e un om care se ginde~te sa se casiitoreasdi, dar nu se poate hotarL Cind prietenul sau insista, el face un pas inainte, dupa care se retrage, pentru Ceil in cele din urma, inainte de nunta, sa se amnce pe fereastra ca sa scape definitiv de insu:ditoare. Designr, dupa cum spune Dostoievski, multi oameni au aversiune fatii de ciisatorie ~i incearca fie s-o amine, fie s-o evite cu totul. Dar aceasta atitudine este singura prin care Podkoliosin apare ca un am real. De aici nu putem insa trage concluzii asupra intregii sale personalitiip" cad ramine cu totul neclar de ce tocmai un am ca el se teme pina intr-atlt de casatorie. Nici in rest nu mai afliim nimic despre firea luL intr-adevar, un om al carui comportament il cunoa~tem numai intr-o anumiU situatie poate fi eventual considerat caracterizat in felul sau, cad amintitul comportament poate fi definitoriu pentru unii oameni. Din punct de vedere psihologic insa, aceasta nu inseamnii ca a fost descrisa 0 personalitate, fii.>ndcain
Este, desigur, adevarat ca dupa luna de miere multi i~i dau eu groaza sealil1ain ce belea s-au bagat cladindu-~i casnicia pe ni~te false valori, dar aeeasta intelepciune de viata nu are, in opera lui Moliere, nid a legaturii cu vreo individualitate. Dandin trebuie sa rabde arice din partea satiei ~ale ~;ia socrilor sai, cad prin intrarea sa pe calea casiitoriei intr-o familie de nobili el a dobindit de fapt a favoare. Este in;;elat de sotia lui, crede ca a izbutit, in sfir~it, sa-i dovedeasca vinovatia, dar ea ~tie, de fie~ care data, sa iasa din incureatura. Bietul Dandin trebuie in repetate dnduri sa ceara umil iertare sotiei sale ;;i amantului acesteia pentru banuielile sale, pretinsneintemeiate. Daca din punet de vedere psihologic Georges Dandin arfi 0 personalitate, atunci ar trebui macar sa aflam care a fost atitudinea lui launtricii atunci dnd s-a bagat intr-o situajie aUt de dezagreabila, ~i de ce 0 suporta intr-un mod atlt de nedemn. Dar despre toate acestea nu aflam nimie: ne este iara~i prezentata 0 experienta de viata in general, intr-un inveli~ gal. in literatura beletristica intilnim ins a ;;i earactere in care psihologieul este mai aprofundat, poate fiindca autorulinsu~i le-a eonceput sub acest unghi. Ne sint infati7ati oameni care gindesc, simt ;;iactioneazii ca ni~te oameni reali. Dar trasaturile individuale respective slnt, dupa cum Ie descrie autorul, atit de accentuate indt nu rezulta numai exagerari, ci ~i deformari ale realitatii. Cind comportarea neobi~nuita despre care citim depa;;e~te 0 anllmita limita, nu ne mai putem transpune in perso-
168
169
najele respective. Exagenhile nu ne mai sugereaza realitatea, care, ce-i drept, este mai putin stridenta, dar totu~i asema'natoare, ci refuzam sa acceptam comportamentul respectiv ca nefiind posibil din punct de vedere psihologic. Voi cita un personaj al lui Hebbel. In Herodes tmd Mariamne, Herodes a dat ordinul, pe care apoi I-a repetat, ca Mariamne sa. fie omorita. in caz ca el nu s-ar mai intoarce; aceasta pentru ca ea sa. nu devina sotia altuia. Inainte de a afla despre acestordin, Mariamne, care n iube~te profund pe Herodes, a jurat ca.-~i va Iua viata daca l-ar pierde. Apoi aHa. de porunca Iui ~i este atit de revoltata ~i de jignita indt se lasa judecata ~i condamnata la moarte pe nedrept. II induce in eroare pe Herodes, care se inapoiase (fadndu~l sa creada ca. I-a in~elat), anume pentru ca el s-o condamne la moarte. Daca ar exista in realitate un asemenea eomportament, el ar fi, fara indoiaIa, din punet de vedere psihologie foarte interesant. Trebuie sa spunem insa ca nu este de coneeput ca 0 femeie nevinovata sa se lase condamnata. Ia moarte nuniai pentru ca in felul acesta sa-~i pastreze demnitatea ~i sa-l pedepseasca pe barbatul care a tratat-oin mod nedemn. Este mai eurind yorba de un principiu, care dl.lce in acest caz la moarte - principiul onoarei ~i demnitatii feminine -, ~i nu de un simt al onoarei exacerbat al unui om real. La fel ~i in Brand de Ibsen, principiul depa.~e~tetot eeea ee pare omene~te posibil. Un rigorism atit de exagerat cum este cel intruchipat de Brand, bazat pe principiul "totul sau nimie", depa.ge~te granita a eeea ce putem concepe ca justifieat din punct de vedere psihologic. Deserierea unor atitudini extreme devine nepsihologica mai ales prin faptul di toate celelalte sentimente pe care Ie are omul sint trecute cu vederea sau, eel putin, forta lor este subapreciatiL Astfel, Brand i~i abandoneaza mama 9i i9i sacrifica sotia ~i copilui. In 0 cas a de papufji, Ibsen uita dt de mult e legata femeia de ca.minul ei, ~i in special de copiii ei. Cind Nora, pe motiv ca a fost tratata ea 0 "papu9a", i~i parase~te sotu1 ~i eei trei copii, pe eare-i iube~te atit de mult, ne aflam - dupa parerea mea - tot in fata unui principiu 9i nu a unui act motivat din punet de vedere psihologic. 170
Un. alt exemplu il constituie personajul lfigeniei din tragedia lui Racine. Autorul nepoate convinge ea Ifigenia simte pentm tatal eio dragoste neobii;muit de profunda 9i ca are un sentiment al datoriei neobi~nuit de puternie, dar din punet de vedere psihologic este de neconceput ca 0 fata care, la ordinul tatalui ei, Ufmeaza sa fie saerificata pe altarul unui zeu sa vorbeascii in felul aeesta: "Inceteaza de a te nelini~ti, tata, nu ai fost tradal. Cind vei porunci vei fi ascnltat. Viata mea e nn bun al tau. Vrei s3.-1iei inapoi: poruncile ai fi putut sa Ie dai fara ocoli~uri. Cu privirea la fel de bucuroasa, cu inima la fel de supusa cum a? fi prim it sotul pe care mi I-ai fagaduit, tot astfel voi ~ti, la nevoie, sa-mi plec, ea 0 victima supusa, capul nevinovat sub sabia lui Calchas ~i, supunindu-ma poruncii tale, sa-ti dau inapoi singele pe care tu insuti mi l-ai dat". i Ciud dtim aceste cuvinte, ne dam seama ea autorul nu ne prezinta aici un om viu in carne ~i oase, ci mai degraba tot perso~ nificarea unui principiu, ~i anume acela al supunerii absolute pe care in antiehitate un copiI 0 datora tataJui situ.
De multe ori scriitorii nu urmaresc descrierea unor corelatii psihologice, ci cauta sa zugraveasca £ntimpZari exterioare neobi~nuite, cu implicatii sentimentale, captivante, instructive etc. Pe dt posibil, intimplarile pe care Ie infati~eaza ar trebui sa aibil. toate aceste insu~iri la un loc pentru a-I fermeca pe cititor. Gustulliterar al epocH respective accepta dteodata hazardul ~i ciudateniile cu 0 exigenta psihologica surprinza tor de redusa. Astfel, de pilda, nuvelele lui Cervantes - care ~i-a demonstrat talentul psihologic in Don Q~tijote - abunda in cele mai neverosimile intimplari, ceea ce nu pare insa a-i fi deranjat pe contemporanii saL De asemenea, ~i la Lope de Vega neverosimilul ia adesea proportii. E drept ca, odata cu afirmarea in literatura a realismului, s-au schimbat muIte in aceasta privinta, dar au continuat sa ramina destule aspecte neverosimile. Actiunea exterioara , unor evenimente iesite , continua sa fie predominanta. !n fata din comun, personajele apar adesea ca ni~te fiinte lipsite de particularitati, ni~te fiinte care nu fac altceva dedt sa suporte destinul. Ele intervin in actiune numai a~a cum 0 fac oamenii in general. Sufera dnd sint nenorocip, lupta impotriva nenorocirilor, cauta sa scape de eIe; se bucura dnd sint fericip, incearca sa-~i pastreze fericirea ~i s-o guste cit pot mai bine. Atentia autorului se poate insa deplasa de la exterior spre interior; el poate sa acorde un interes pronuntat subiectiv reactiei omului fat8. de intimplari,
zugravind cu 0 deosebWi simpatie aceasti'i reactie, astfel incH destinul eroului literar sa-l impresioneze pe cititor mult mai mult dedt ar putea sa 0 faca simpla relatare a intimplarilor. Orientarea spre lumea launtridi poate trece in asemenea masura pe primul plan incH intimpHirile exterioare sa nu mai apara dedt ca un cadru in care se insereaza gindirea, vointa ~i sentimentele umane. A cesta e felul in care se prezin ta in mare parte descrierile lui Hemingway, in special descrierile sale de atmosfera sufleteasca. Constatam adesea ca gindurile oamenilor in legatura cu evenimentele exterioare se caracterizeaza printr-un orizont spiritual larg sau poarti'i 0 oarecare amprenta filozofica, dobindind asHel o· insemnatate de sine statiHoare. Autorul dovede~te in felul acesta ca e in stare sa se transpuna in trairile suf1ete~ti ale oamenilor, dar nici acest gen de prezentare nu poate fi inca denumit psihologic, dat fiind ca. viata launtrica a eroilor este infati~aHi la modul general omenesc, neca pa tind deci 0 fizionomie proprie printr-un mod specific de reactie. !n aIte cazuri, felul de a reactiona al eroilor literari nu este, ce-i drept, chiar atit de general omenesc. Comportarea lor morala este deosebit de pozitiva sau deosebit de negativa, ei i~i urmaresc telul in mod con~tient, sint perseverenti sau se descurajeaza. prea repede; unii ne apar brutali, altii milo~i ~isaritori, unii sint inchi~i in sine, altii comunicativi etc. Dar toate aceste moduri de comportare ne sint adesea prezentate ca date, a~a cum exista oameni buni;rai, energici sau cu alte caracteristici; modullor de a se comporta nu este fundamentat mai in amanuntime. Prezentarea ar fi psihologica numai daca autorul ar motiva mai precis particularitatea unei comportari, adica daca ar infati~a-o ca rezultind din personalitatea individuala sau ca urmare a unei evolutii individuale. De foarte muIte ori acest lucru nn se face. Ramine deschisa intrebarea: de ce se comporta oamenii tocmai a~a ~i nu altfel? este oare comportamentul lor expresia firH lor? exista sau nu 0 legatura cu un destin anterior? Chiar in cazul twei atitudini ext rem de liniare poate ramine neclar cum de s-a ajuns la ea. AsHel, Extremadurul gelos al)ui Cervantes este ext rem de gelos. EI ia toate masurile imaginabile pentru a 0 izola pe tinara sa sope de lumea inconjuratoare. Ra.-
172
173
Literatura psihologica In care nu apar individualitati pregnante
mine insa absolut neclar de ce inclina in asemenea masura spre gelozie, dici in afara de acest fapt nu aflam aproape nimic altceva despre el. Cum el e batrin, iar nevasta t1nara, intelegem ten~ dinta lui catre gelozie, cu aUt mai mult dnd aflam ca din totdeauna a avut 0 asemenea inclinatie, din care cauza s-a ~i hotiirit aUt de tlrziu sa se disatoreascii. Dar de ce inclina el dintotdeauna spre gelozie ~i de ce a fost aUt de gelos pe tlnara sa sotie incH a inchis-o ca intr-un mormint, zidind toate ferestrele casei in care laeuia? Cervantes nu ne-o spune. El nu vrea decit sa descrie un om extrem de gelos, care, in ciuda tuturor masurilor barbare pe care Ie ia, este totu~i in~elat: numai acest aspect n intereseaza, ~i nu problema psihologicii: cum devine posibila 0 asemenea comportare. Dat fiind ca nu cunoa~tem inter<~onexiunile mai precise, in [UuIte cazuri ramine neclar daca oamenii nu ar putea sa fie ~i altfel ~i daca nu cumva numai acum, in situatia data, au ei acest comportament special. De exemplu, oare in Agnes Bernauer de Hebbel Albrecht, fiul ducelui, are 0 eomportare eu totul deosebita de cea a altor principi numai ca urmare a prafundei sale iubiri pentru frumoasa ~i distinsa fUca de burghez? Oare mai tlrziu, atunci dnd nu va mai £i indragostit, nu va judeea la fel ca taHU sau, pentru care propria sa pozitie este mai importanta dedt viata unei femei nevinovate? Sau are totu~i Albrecht un caracter deo~ sebit? Lucrul acesta nu-l afiam, caei pe autor nu-l intereseaza dedt problema sociala, adidi confLictul dintre omenie ~i ratiunea de stat, precum ~i efectul acestui conflict asupra vietii suf1ete~ti a oamenilor in general. Pe autor nu-l intereseaza cum s-ar com-porta intr-un asemenea caz oameni eu un fel special de a reactiona. Pe de alta parte, Agnes nu vade~te nid un fel de particularitate in felnl ei de a reactiona. Faptul cii ea se indragoste~te ~i Ii cedeaza Iu! Albrecht - care-i face curte- este, desigur, 0 trasiitura general omeneasca. De aici incolo, destinul ei i~i urmeaza cursul fara ea ea sa intervina. Este 0 femeie indrago<.::t.itacare, de~i nevinovata, trebuie sa moara. Adesea putem constata ca de dragul actinnii exterioare in~ tervine 0 ciudata schimbare in felnl de a reactiona al unor personaje literare. Ele se comporta la un moment dat eu totul altfel dedt
ar fi de a~teptat judednd dupa comportarea lor anterioara. Un om care s-a purtat rau poate sa devina dintr-o data bun, un om care cedeaza u~or poate sa devina incapatinat, unul brutal descopera laturile blinde ale personalitatii sale - ~i toate acestea numai pentru ca desfa~urarea actiunii 0 pretinde. Astfel - pentru a cita tot un autor cunoscut - in romanele lui Walter Scott ne aflam mereu in prezenta un or modificari nea~teptate in felul personajelor de a se coroporta sau de a vorbi. Havenswood, erou} principal din Logodnica din Lammermoor, este la inceput de un orgoliu de neinduplecat; nimic nu-l intereseaza in afara de grija de a apara onoarea clanului sau ~i de a-~i razbuna tatal. Ceea ce mai tirziu nu-l impiedica totu~i sa asiste la 0 vinatoare organizata de du;;manii sai pe ogoarele care nu demult Ii mai apartineau. Fata de dU9manuisau de moarte, pastditorul sigilului de stat, nutre~te mai intii 0 ura aUt de puternica indt ne este teama ca-l va ucide. Mai tlrziu insa, el i1 prime~te ca oaspe in casa sa ~i se duce la el tot ca oaspe. Intre timp, Ravenswood. s-a indragostit de fiica pastratorului de sigiliu. Dar de nicaieri nu reiese ca el 9i-ar fi pierdut simtu1 onoarei din cauza acestei iubiri. De altminteri ~i fata de mca pastratorului de sigiliu se arata la inceput sumbru ~i rece, pentru ca apoi, surprinzator de repede, sa devina logodnicul ei. Gasim in romanele lui Walter Scott ~i alte schimbari de comportament,mai putin importante, unul9i acela~i om putind, de piIda, sa simta pentru cineva, la intervale foarte scurte, 0 du~manie necrutatoare ~i 0 prietenie sincera. Unii barbati recurg la spada, pentru cadupa aceea sa se eonvinga surprinzator de repede ca minia lor fusese cu totul neintemeiata. Atitudinea lui Ravenswoodeste ciudat de contradictorie si , fata, de credinciosul sau servitor Caleb, care nascoce~te mereu alte minciuni pentru a ascunde faptul ca stapinul sau a saradt. Cum e 9i firesc, Ravenswood Ii ghice~te intentiile, dar se lasa totu~i de Hecare data indus in eroare in modul eel mai grosolan. Astfel, de pildil, el i~i crede efectiv castelul dizut prada flilcarilor, pe dnd, in reali ... tate, Caleb nu a facut dedt sa aprinda un foe in curtea castelnIui. 1nghitind minciuna ca in pivnila ar fi fost depozitat praf de
174
175
pU~cacare ar putea exploda in arice clipa, el se lasa convins sa nu se apropie de flacari. Chiar ~i la Jeremias GotthelfI, care, dupa. cum yom vedea, descrie cu 0 mult mai mare siguranta dedt alP seriitori personalitatile accentuate, pot fi gasite exemple impresionante ale dezinvolturii cu care un autor este in stare sa trateze unitatea personalitatii. In cele mai mnlte cazuri, tendinta moralizatoare a povestirilor reclama schimbarea unni bm rau intr-unul bun, dar fara sa fie date ~i explicatiile necesare pentru a intelege transformarea. o asemenea prefacere se poate vedea, de pilda, la un personaj din Hans Joggeli, der Erbvetter2 - 0 povestire de altfel foarte subtila din punct de vedere psihologic ~, ~i de care ne yom mai ocupa. Varul HansH, prezentat la inceput ca un zurbagiu nesUipinit ~i grosolan, ne apare deodata ca un ipocrit lingu~itor: "Varul HansH, un parvenit din cap ~i pina-n picioare, brutal ~i marginit, dar avind 0 oarecarespoiala superfidala, impertinent ~i ~iret dnd e yorba de bani, se apropia plin de minie ~i venin. 0 expresie mai rautacioasa n-avea desigur nki diavolul din cartea lui lov. HansH intra zgomotos in grajd ~i porurici sa fie imediat inhamati caii. Apoi se duse repede in casa, unde i~i luase biciul ~i mantaua. Pe drum insa pesemne ca,,-i venise o idee, lucru care nu i se intimpla prea des. I~i amintise deodaHi ceva la care pina atunci nu se gindise, ~i anume ca e holtei ~i ca nici Babeli nu e casHorita, ca Babeli devenise acum 0 mostenitoare b::>gata,iar daca testamentulnu mai putea fi schin:'tbat, muIte se puteau totu~i schimba cu ajutorul fetei. Orice cale este buna daca il face stapin pe Nidleboden, iar acesta e singnrullucrn care conteaza. Hansli se schimba brusc, intocmai asa cum se intoarce pe dos 0 manu~a. Deschise politicos u~a camerei unde spera s-o gaseasca pe Babeli ~i unde de altfel 0 ~i gasi. Se apropie de ea cu tupeul lui innascut ~i, tara sa tina seama de ceea ce spusese ell cinci minute sau cu dnd ore inainte, Ii intinse mina ~i 0 felicita din toata inima. 0 asigura ca nu s-ar fi bucurat de noroeul nimanui mai mult dedt de al ei, ca raposatul var stiuse pe ce miini sa lase mostenirea si ca ea a merit at acest 'noroe prin sineeritatea ei ~i 'prin devbtamentul cu care I-a ingrijit". 1 Jeremias Gotthelf (1797-1854), prozator realist elvetian (N.T.). 2 Hans Joggeli, varuI en mO\'tenirea (N.T.). 176
.1
A~a se poarta. HansH en fata pe care inainte 0 insultase in mod grosolan. Cuvintele mieroase cu care .1ncearca sa-i ci~tige favorurile nu se opresc aiei. Este de inteles ca un om care prin purtarea lui grosolana a ajuns intr-o situatie foarte dezavantajoasa inceardi. sa aranjeze luernrile ~i i~i schimba atitudinea. Dar unpsihopat ePileptoid nu se poate tral1sforma brusc, numai pentru ca a~a ii dicteaza interesul, intr-un isteric care da. dovada. de un deosebit talent actoricesc. Lucrurile nu s-ar lamuri niei daca i-am atribui lui Ha.nsH ambele trasa.turi de caracter, cad oamenii nestapiniti care siut in acela~i timp ~i demonstrativi ramin totu~i greoi ~inici din reactii1e lor isterice nu lipse~te grosolania. Cind vor, ei pot sa se arate blajini, cinstiti, loiali ~i demni de incredere, dar nu sint in stare sa simuleze in mod aUt de abil 0 amabilitate lingu;;itoare. Este bineinteles adevarat ca. un om nu ramine permanent acela~i, dar atunci dnd intervine 0 schimbare fundamentala. in comportamentul sau exista. i1ltotdeauna cauze mai profunde. Poate fi yorba de 0 evoluPie psihica - care se produce sub imperiul unui destin exterior - ~i atunci aceasta schimbare prezinta un interes deosebit. Uneori se poate observa ca. scriitorul are in vedere 0 asemenea evolutie, dar Ii lipse~te consecventa in descrierea procesului. Daca. ne gin dim la Nana din romanul lui Zola, putem avea la incepnt impresia ca. ne este prezentata evolutia psihologica a personajului, 0 evolutie in care 0 prostituata se afunda tot mai mult in opera ei de distrugere nelnfrinata. Dar la 0 examinare mai atenta constatam ca nu gasim puntile psihologice intre diferitele stadii ale comportamentului ei. tnca. de la Inceput ramine neclar de ce devine Nana 0 prostituata., in ce masura e de vina. fire a ei ~i in ce masura destinul exterior. Nu se poate constata nid daca este minata de impulsuri sau dadi - dupa. ce intrevazuse posibilitatile pe care frumusetea corpului ei i Ie ofereau - a cedat ca urmare a slabiciunii personalitatii ei. Nana este prezentata in parte ca 0 fire brutala ~i vulgara ~i in parte ca 0 fire lingu~itoare, de pisica; la inceputul romanului, ne este chiar descrisa ca 0 fire blinda. Toate aceste neclarWiti ram in nelamurite pe tot parcursul actlunii. Ca actrita Nana joaca prost; succesul ei 1a public se 12
177
datoreaza in special faptului di se expune goala. Ca amanta a nnui bancher se extaziaza de conacul ~i frumoasa gradina pe care ]e-a primit de la el ~i prive~te cu veneratie pe 0 Mtrina prine ipesa din vecinatate. Totodata se ocupa de un baiat de 17 ani, mai intH cu sentimente materne, iar pe urma ~i sexual. Apoi traie~te 0 bucata de vreme intr-un mic apartament eu un prieten care, treptat, devine proxenetul ei. tl iube~te, accepta sa fie certata ~i maltratata de el, iar dupa bataile primite il iube~te~i mai multo in aceasta perioda 0 vedem ca prostituata de cea mai joasa speta, ademenind barbatii pe la colturi de strada. Totodata ajunge ~i in cercuri homosexuale. Nu mult dupa aceea este amanta bliJlgatuluiconte Muffat ~i traie~te intr-un palat fastuos, inconjurata de 0 multime de servitori, avind cai ~i echipaje proprii. Datorita fastului care 0 inconjoara, ea se pricepe acum sa domine Parisul monden. Daca inainte mai ayea 0 urma de blindete in caracter, acum se comporta fara nici un pic de menajamente, il in~eala pe bogatul sau prieten cu numero~i alti barbati ~i il sile~te sa-i tolereze felul de viata. in continuarea actiunii, intocmai caun vampir, ea Ii stoarce de bani pe el ~i pe alF barbati ~i Ii izgone~te din casa pe eei ce nu mai aUbani. De~i a ajuns sa dispuna de un venit imens, e tot timpul plina de datorii, caci trebuie sa aiba tot ce i-arputeaspori fastul. intre timp se afla pentru 0 bucata de vreme intr-tm delir pasional heterosexual ~i homosexual, in care profita de tot ce-i iese in cale. in cele din urma, ne este infati~ata ca fiind deo mare cruzime in sentimente, tratindu-i pe barbati ca pe ni~te sc1avi, aproape ca pe ni~te ciini, bHindu-i, calcindu~i in picioare ~i obligindu-i in modul cel mai neru~inat cu putinta sa-i dea pina ~i ultimul franc. Mai multi biirbati se ruineaza din cauza ei, unul ajunge in inchisoare fiindcii delapidase ni~te bani ca 5a-i satisfaca pretentiile. Baiatul de 17 ani se injunghie in fata ei din gelozie, iar mai tirziu moare de pe urma ranii. De indata ce afla ca baiatul n-a murit, Nana se lini~te~te ~i se bucura de patul de aur pe care ~i-l comandase din banii prietenilor ei. in final mai e un timp amanta nnui print rus. Intoarsa la Paris, moare de variola. 178
Ar fi foarte greu ca din toateaceste ipostaze in care ne este prezentata Nana sa zugravimo personalitate unitara:;;i cu 0 evolutie psihologica inteligibiliL La Zola nu gasim 0 asemenea incercare; el ne-o infati~eaza pe Nana pur:;;i simplu a~a cum trebuie sa aparaea in diferitele stadE ale actiunii. Ce1elalte personaje din Nana nu vadesc schimbilri de comportatnent, dar nici nu ies in evidenta printr-un fel de a reaetiona individual. Aeeste personaje pot servi drept exemplu de felnl in care in literatura destinul oamenilor se infaptuie~te faraea ei sa £i contribuit eu eeva la el. Zola expune in romanul sau adevarul psihologic ea poftele erotice ~i sexuale, 0 data ajunse la 0 ihtensitate maxima, pot face ca omul sa treaca. peste toate opreli~tile sociale ~i personale. Toti ace~ti oameni.care Ii cad jertfa luiNana sint victimele, aproape exclusivpasive, ale propriei lor pasiuni. Zola n-ar fi trebuit sa piarda din vdere ca diferitele personalitati, chiar daca au acelea~i pasiuni, reaetioneaza in felud diferite la primejdia care Ii ameninta ~i, de asemenea, li cad prada in feluri cu totul diferite. Lui Nana toti amantii i se supun insa in acela~i fel. La cei mai mulp dintre ei nu se observa niei un conflict intre personalitate ~i pasiune. La contele Muffat conflictul ia na~tere nu din personalitatea sa, ci din puternica sa credinta religioasa. in dt de mare masura sufera din punet de vedere psihologic o opera literara atunci dnd unitatea personalitatii nu este pastrata, imi voi permite sa demonstrez referindu-ma la un roman care confirma acest lucru intr-un mod ~i mai pregnant dedt Nana a lui Zola. De data aceasta nu mai e yorba de un aspect secundar in raport en actiunea principala, cum a fost cazul in exemplul din Varul bogat de Gotthelf. Ma gindesc la un roman de Balzac. Acest autor este uneori caraeterizat drept un romancier psiholog, ceea ce ~i este poate, intr-o anumita masura, intrudt cunoa:;;tebine oamenii ~i Ii poate descrie excelent cind este yorba de anumite trasaturl de caracter. Dar personajele sale nu ne sint prezentate ca personalitiiti unitare, ci sint supuse unor frecvente sehimbari in felui lor de a reactiona. Ele apar a~a cum are nevoie autorul pentru a putea crea situatii ~i inlantuiri pline de fantezie, indiferent de modulin care se co:uportasera in situa tiile preceden te. 12*
179
Vom analiza una dintre cele mai renumite opere ale sale, alege tot aUt de bine orieare alta lucrare. Julia, personajul principal al romanului, este Ia inceput 0 fata vesela ~i in asemenea masura dispusa sa faca glume tot timpul, incit chiar ~i in ziua nuntii sale se tine de tot felul de nazbitii. Prin scena pe care 0 voi cita, Balzac vrea desigur sa ne arate cit de copilaroasamai este inca eroina sa. Dar chiar ~i fete Ie care mai sint inca pejumatate copii nu obi~nuiesc sa se comporte intr-un mod aUt de nebunatie in ziua nuntii daca nu au o fire neobi~nuit de veseliL Citam (p. 43):
Balzac ni-l spune: Vietor s-a dovedit a fi a~a cum il apreciase ta tal I uliei inain te de casa torie. La timpul 'Sa u acesta a pus-o in garda pe Iulia (p. 20):
"De dteva ori tata a incercat sa-mi infrineze veselia, cad simteam bucurii ce pare au nelalocul lor ~i vorbele mele aratau rautate tocmaipentru ca erau fara rautate.F.keam mii de copilarii cu valul acela nuptial, cu rochia ~i cu florile acelea. Cind am ramas singura, seara, in odaia in care fusesem condusa cu pompa, ma gindeam la vreo zburdalnicie ca sa-l tulbur pe Victor" .
Putem deci pricepe ca Iulia e deceptionata, dar pe vremuri ei Ii placuse tocmai stralucirea pur exterioara pe care Victor 0 facuse sa iradieze in jurul sau ..Oare nu mai avea ea acum niei 0 lntelegerepentruacest Iucru? In felul ei de a reactiona trebuie sa se fi schimpat .ceva, din moment ce acum sufera atlt degroaznic tocmai de pe urma a ceea ce indnlgise aUt demultpe vremea dnd era a fata vesela.
Dupa un an de casnicie, Iulia e complet schimbata. Ea exclama (pp. 45-46):
Tristetea tinerei femei, tristetecare atinge 0 intensitate patologica, nu dureaza mult. Cind constata ca sotul ei in cepe sa-i fie necredincios, Iulia devinebrusc un eu totul alt om (pp.
Femeia la treizeci de ani, dar a~ fiputut
"Simturile imi sint amortite, n-am nimic in minte, in sfiqit, triUesc greu ... Imi simt sufletul apasat de 0 temere nedeslu~iHi care-mi ingheata sentimentele ~i ma tine intr-o ve~nica toropeala. N-am glas ca sa ma pling ~i cuvinte ca sa-mi spun chinul". In timp ce incearca sa-~i ZUgTaveasCasuferintele intr-o scrisoare adresata unei prietene, "capul ei, tot atit de greu ca~i al uneia care moare, i se pleaca pe piept". Matu~a ei, direia Ii face marturisiri, ii spune: ,,- A~adar, ingera~ule, mariti~ul n-a fost pina acum pentru tine dedt 0 lunga durere". Am vrea sa ~tim care a fost soarta ingrozitoare care a lovit-o pe Iulia in acest an de casnicie ~i 0 aflam din cuvintele matu~ii (p. 46): "lnsfir~it, adori pe Victor, nu e a~a? Dar ti-ar place sa-i fii mai bine sora dedt nevasta ~i, in sfir~it, mariti;ml nu-ti convine". Ne-am putea inchipui ca Victor s-a purtat in mod brutal din punet de vedere sexual, dar nu poate fi cazul, deoarece Victor 0 iube~te pe Iulia "la nebunie". Trebuie sa mai existe un alt motiv. 180
"Cunosc pe Victor: veselia lui e 0 veselie fara spirit, 0 veselie de cazarma, n-are talent si e cheltuitor. E unul din oamenii . aceia pe care cernl i-a creat ca sa manince ~i sa digere de patru ori pe zi, sa doarma, sa iubeasca pe prima venita ~i sa se batao Nu pricepe viata. Inima Iui buna, caci are inima buna, il va face poate sa-~i dea punga unui nenorocit, unuicamarad, dar e nepasator, dar nu e inzestrat cu ace a drag3Ja~ie de inima care ne face robii fericirii unei femei; dar e ignorant, egoist".
67'--68) :
"Se hotari atunci sa lupte cu potrivnica ei, sa iasa iar in. lume, sa straluceasca, sa arate fata de bihbatul ei 0 iubire pe care n-o mai putea simti, sa~l incinte, apoi, dupa ce prin prefacatoriile-i il va Ii supus puterii ei, sa fie cocheta cu el cum sint amantele acelea capricioase, care i~i fac 0 pIa cere din a-~i chinui amantii" . Se pare cilIa Balzac este suficienta 0 simpla hotarire pentm a scoate ofemeie din cea mai profunda tristete ~i a 0 transforma hitr-o cucoana mondena ~i cocheta. Bruschetea acestei schimbiiri este subliniata in mod special (p. 68): "Dintr-o singura saritura, se avinta in socotelile reci ale indiferentei. P~ntru a-~i scapa fata, invata deodata rautatile, minciunile celor ce nu iubesc, inseIa.ciunile cochetariei si acele siretenii crude care fac sa fie UT'ita atit de mult femeia 'la care ba.rbatii presupun atunci coruptii innascute".
181
Succesul nu intirzie sa se arate (p. 69) :
Or, din punet de \ledere psihologic este absolut de neconceput ca 0 femeie sensibila, cn inclinape spre melancolie, sa se transforme dintr-o data Intr-o cocheta, ~i asta numai pentru ca a~a a hotadt ea. Aceea~i ineompatibilitate exista intre comportameutul Juliei ~i atitudinea ei fata de lordul englez' Grenville. In cele diu urma, ea n iube7te Cll pasiune, dar in acela7i timp manifesta 0 grandoare patetica,eeea cedin punet de vedere psihologic nu se imbina deloc cu 0 dragoste adevarata. Citam (p. 83):" - Ei, acum milord - incepu iar Iulia a~ezludu-se in fata lui intr-o atitudine plina de demnitate, care-i ingadui sa ia mina Ini Arthur -, iti voi cere sa fad curata 7i sfinta viata pe care mi-ai inapoiat-o. Aid ne vom desparp". In timp ee-l privea pe prietenul ei ell ,,0 privire pliua de noblete", n asigura di in viitor va fi 0 sotie buna, di devotamentul pentru ,sotul ei va fi fara de margini, dar ca vrea pentru totdeauna sa traiasca alaturi de el doar ca "vaduva". Patosul aeesta fals devine 7i mai suparator atunci dnd ~tim ca nU-7i tine aceste promisiuni. Este eu neputinp. ea un om sa vorbeasca in felul aeesta 9i in acela~i timp - a~a cum ar dorisa ne convinga autorul - sa respinga 0 dragoste profunda. Dupamoartea lordului, care se jertfe~te pentru onoarea ei, Iulia este iarasi, schimbatil. Ea ni se infatiseaza acum din nou , . ca dupa prime Ie experiente ale casniciei. De asta data intelegem profuzimea tristetii ei, dar un forma ei bolnavicioasa ~i nici durata de patru ani a acestui doliu. Iulia se retrage la conacul ei. Pe drum sta jumHate cu1cata in calea~ea ea 0 "bolnava pe moarte". Se izoleaza de lume 71uu mai vrea nici macar sa manince. Ea vrea sa-7i a~tepte sfir~itul in camera in care pe vremuri a murit bunica ei. Dar trupul ei uu moare, ci uumai sufletul ei
(p. 112): "IniIna nu i se stringea,nu era mai mult sau mai putin OofilWi;nn, firea ei £rageda ~iinflorita se impietrea' din pricina nnei inrillriri incete, a unei dureri de nesuferit, pentru ca era fara tinta". Preotul din localitate, care sta de yorba cu ea in repetate rinduri, se convinge di lulia se afla intr-o stare ingrozitoare ~i, in ciuda simpatiei pe care i-o poarta, face urmatoarea remardi (p. 128): "Ai dreptate, doamna, ar £i fost mai bine pentru d-ta sa fi murit". Chiar daca ne straduim s-o vedem pe Iulia - cel putin in sllferinta - ca pe 0 fiinta unitara, atitudinea ei fata de copil ne-o prezinta sub un aspect cu totul nou. Este complet rece fata de el, abia dad! accepta sa-l mai vada ~i n gone~te dnd acesta vine sa-i ceara ceva. Ca explicatie aflam numai urmatoarele (p. 107): "Nu trebuiau oare dureri neauzi te spre a face sa amuteasca lao femeie tlnarit simtamintul de mama?" Sub influenta unui alt barbat, care Ii devine amant, lulia se transforma din nou complet. 0 gasim intr-o idila cu prietenul ei, eu doi copii in jurul ei, dintre careprimul - lacare tine foarte putin - este de la sotul ei, iar al doilea - cel preferatde la prietenul ei. lata deci ca aceasta femeie, care avusese principii tiguroase, se afi~eaza acum in public cu amantul ei intr-o atitudine plina de voio~ie ~i de lipsa de griji. $i, pe drept cuvint, ne miram ca sotul Iuliei nu ~tienimic din toate astea, de~i fiica lor -in virsta de opt ani - asista cu 0 atitudine ostila la cele ce se intimpla. In continuarea povestirii, Iulia nu mai apare dtava vreme dedt putin. 0 vedem in cercul familiei, eu cei patru copii ai ei. lar romanul se incheie cu 0 poveste de groaza, care corespunde probabil romanelor de proasta calitate pe care, dupa cum se spune, Balzac le-ar fi scris in tinerete. Un asasin cauta pentru doua ore adapost in casa luliei. Fiica ei cea mai mare, din prima c1ipa in care I-a vazut, este aUt de fascinata de el, incH parase~te imediat impreuna cu el casa parinteasca. Urmeaza intlmplari ie~ite din comun, unele de-a dreptul fioroase. Oameni sint aruncati cu picioarele legate in mare de catre asasin, devenit intre timp pirat, pe dnd sotia lui sta idilic in cabina lnconjurata de cei patru copii ai lor. Este aceea9i femeie care-l urmase dndva
182
183
"In saloanele acestea. pUne de femei elegante ~i frumoase; Iulia invinse pe eontesa. Glumeata, vioaie, eu duh, strinse in jurul ei pe b'hbatii eei mai ale,?i ai seratei. Spre deznadejdea femeilor, nn era nimie de spus despre toaleta ei ~i poate Ii pizmuira 0 taieturil a rochiei, 0 forma. a corsajului, al caror efect fu pus in general pe seama geniului vreunei croitorese necunoscute" .
ca hipnotizata. Piratul. captureaza un vapor, pe care se gase~te din intimplare tatiH ei. Pina la sfln;it mol' toate personajele, in afara de Iulia ~i de £iica ei preferata, aceea pe care 0 avusese cu prietenul ei. Batdna feroeie se ginde~te cu resemnare la viata ei trecuta ~i incearca - fihii succes - sa influenteze destinul singurului copil care i-a mai ramas. a opera litera61 cu caracter psihologic nn trebnie sa cantina neaparat personalWlti accentuate, dar unitatea personalitiitii trebuie totu~i cit de cit pastratiL In romanul cHat aceasta cednta este insa inciHcata in mod flagrant. Iulia nu prezinta in diferite perioade numai variatii de atitudine - care ar putea fi explicate prin schimbarile intervenite in situatia exterioara sau poate ~i prin evolutia ei prQprie ~ , dar insn~i felul ei de a reactiona prezinta contradictii incompatibile din punet de vedere psihologic. Aici nu mai putem gindi - ca in cazul romanului Nana de Zola - ca. s-ar putea gasi anumite punti care sa expliceaceste schimbari. Iulia este aUt de sensibila incH e impinsaspre deznadejde~i boala de ni~te banale accidente casnice ~i totu~i imediat dupa aceasta criza ea se poate transforma intr-o femeie mondena ~icocheta, cu care nimeni nu e in stare sa Vna pasuLFapi de.moartea prietenului ei reacponeaza cu multa sensibilitate, dar in acela~i timp poate fi ~i complet rece fata de copilul ei. Apoi se dovede~te in stare sa-~i in;;ele sotul cu senini'itate~i cuzimbetul pe buze. Romanul poate contine numeroase observatii juste, poate da dovada unei cunoa;;teri a oamenilor, insa din punet de vedere psihologic este inacceptabil din cauza lipsei de unitate a personalitatii. Pentru ca sa poatii fi yorba de literatura psihologica auten..; tica nn este absolut necesar ca in lucrarea respectiva sa fie descrisa, o personalitate accentuata. Spre a dovedi aceasta il voi dta pe unul dintre cei rnai mari scriitori, ~i anume pe Tolstoi, care, fara indoiala, a fast un mare psiholog. La Toistoi persQnalitatile nu se deosebesc prin individuali· tatea lor, ci prin" tipicul" lor. Ele slnt tipice pentru un functiQnar, un ofiter , un taran, un chefliu, 0 mama, 0 cucoana din lumea mare. tn Anna Karenina, Kitty este tipul femeii de curind maritata,
184
I,'J
care se achiHi eu l)1ult simt practic de obligatiile ee-i revin. Sora ei, Dolly, ne e infati~ata ca o mama. grijulie, eu multi copii; ea i~i accepta resemnata. soarta care 0 condamna sa se ofileasca, tn timp ce, alaturi de ea, sotul i~i pastreazii aspectul sau tineresc. Mama lor este, in perioada dnd faeem cuno~tinta cu ea, tipul matroanei ocupate Cumariti~ul fiice]or ei. Karenin, 50tul Annei, ne apare ca tipul functionarului see, ale earni sentimente sint ascunse sub 0 carapace. Fratele vitreg al Iui Levin este omul de formatie ~tiintifidi, cu vederi proprii. El nu prive~te lumea eu obiectivitate, ci 0 judeca prinprisma unui sistem ~tiintific elaborat de el. Celalalt frate este un om decazut din punct de vedere social ~i moral. Ce-i drept, in roman gasim ~i doua personalitati accentuate. Amindoua sint hipertimice - Stepan Arkadievki ~i, mai mult inca, prietenul sau Vasenka Veslovski, care H face curte lui Kitty ~imai tirziu Annei. Amindoi sint veseli, vioi, eu inclinatiecatre ris ;;i buna dispozitie, nepasi'itori, blajini ~:i cam lipsiti de tact. Toistoi a vrut probabil sa ne prezinte prin eei doi tipul omulu! de viata ~i in acest SC(i)P a introdus in roman cele doua personalitati hipertimice. Cele doua personaje Slnt luatedin viata reala, un de adesea persoanele hipertimiee sint "Qarneni de viata" .Prin urmare, pare probabil ca motivul principal al includerii lor in roman sa £i fast aici tot intentia de a prezenta un tip. Levin este din punct de vedere individual un om cu totul aparte, care se distinge prin cinste ~i sinceritate. Despre toate are propriile sale ide], in special despre chestiunile religioase. Ar putea ii considerat un introvertit, dar dnd se afla 1a Moscova duce viata superficiala a tuturor celor ee apartin paturii sale sociale, iar la tara i~i conduce gospodaria eu mult simt practic. E cert ea nid in acest caz Tolstoi nu a avut intentia dea deduce universul spiritual al unui om din firea lui, ci a vrut sa prezinte aceste idei ca atare, eu eontinutul lor etic, iar mai tlrziu pronuntat religios. Ideile acestea nu decurg din personaHtatea lui Levin, ci Ii sint atribuite de autor, caruia de fapt ii ?i apartin. Nicichiar personajele principale ale romanului nu pot fi considerate drept personalitati accentuate. Anna Karenina,descrisa Cll 0 mare profunzime psihologica in clipele celor mai grave
185
conflicte launtrice, nll. se remarca aproape. deloc ca· personaU:tate,Ea reprel'inta tipul unei doamne din "Iumea bun a" ~i inainte de dragostea ei pentru Vronski nU a facut~i nu a vadit nimic ie~it d,in comun. Este maifermecatoare dedt alte femei,mai independenta inhotariri, dar fara sa se ridice prea mult deqsupra cercului ei. Conflictele pe Gare learenu sint, in esenta, expre::;i~ unei personalitati deosebite, ci urmihilellnui destin omenesQ. Vronski este de lanatura un om care, a::;emenea multora deJellll lui, s-aincadrat eu mare u~urintain modul deviata al "bunei societati". La inceput simteun orgoliu maseulin superficial pentru faptul ca asedus 0 femeiefermeci'itoare ~i, in plus,maritata. Mai tirziu, Vronski va trece intr-un mod meritoriu prin grelele conflicte careapaqipentru el, dar 0 va face Hid a ajunge la 0 atitudine aceentua ta. In Riizboi!ji pace, descriind familia Kuraghin, Toistoi ne infati~eaza personalitati foartetipice. PrintulVasili este tipul omului de luIrte. A~a se ~i vorbe~te de altfel despre el. Abil, destul de ~iret ~i de perfid, ~tie, indiferent in ce cercuri s-ar afla, sa se comporte a~a cum trebuie $i, mai ales, a~a cum i-o cere propriul sau interes. Prin siguranta de sine eu care evolueaza in lumea mOnlui Vasili, Anatol, dena, Anna Pavlovna Ii este inrudita.Fiul este ahtiat dupa placerile vietH; Tolstoi insu~i 11 nume~te "petreaaret". Mai este denumit ~i "Magdalena masculina", adica e comparat cu femeia despre care se SPUne: "Se iarta pacatele ei cele multe, pentru ea a iubit mult". Helene, fiica lui Vasili, este tipul omului de salon ~ 0 cucoana care i~i ascunde prostia sub frumusete, siguranta de sine ~i 0 conversatie superficiala. La fel de tipiee sint ~i alte personaje ale romanului. Boris este tipul carieristului care i~i orienteaza intreaga viata spre un singur tel - acela de a avansa in meseria sa de ofiter. Mama lui, Anna Mihailovna, are 0 trasatura isterica ce se manifesta prin fatarnicie, dar in esenta reprezinta tipul vaduvei al carei singur rost in viata 11constituie unicul ei fiu. Contesa Rostova intruchipeaza tipul mamei ca atare. Ca 0 adevarata clo~ca ea i~i tine tot timpul aripile intinse deasupra copiilor ei, iar dintre cei doi fii dragostea ei se indreapta intotdeauna catre eel de care trebuie sa aiba mai mul ta grija. In prima parte a romanului, printesa Maria.
fiica excentricului print Bolkonski, reprezinta~i ea un tip impresionant - ofata care din pricina uriteniei nueste cuttata de nici un barbat ~i care gase$te in religie ocompensatie pentru lipsa de continut a vietii ei, devenindchiar bigoHL· Dupa ce-i moare taHiJ~i odatcl eu inceputul dragostei sale pentru Nikolai, Maria devine 0 personalitate $teatsa. Pe tatiUei,printul Bolkonski, ar trebuisa-l consideram neaparat drept opersonalitate accentuata, dacaar fisa-ljudeciim dupa criterii normale. Dar excentricitatea lui este - dupa cum ne da de intelesin repetate dnduri Toistoiverina cu psihopatia. Fiul Jui, Andrei, unnl dintre cele mai importantepersonaj~ale roman1.1lui,nu poate fi inteles in mod unitat din cauza multiplelor ~i foarte variatelor sale eomportamente. La inceput vrea sa cutereasca gloria, darin eomportarea luinu se observa nimic din atitudinea unui orninsetat de glorie, Mai tIr"; ziu, elfilozofeaza mult,avind accente de pesimi5m. Un timp se ginde~te sa-~i petreaca toata viata la tara, apoi se amesteca din nou in politidi. Sufera profund dincauza infidelitatii Nata$ei, are i'usa fata de a1tii 0 comportate reee ~;jun aer de superioritate ~irefuza "rece ~i suparat" ideeade a 0 ierta. Reintorsin armata, se arata prietenos cuofiterii ~i soldatii, dar plin de uta, batjocotitor ~i disptetui tor fata de oamenii din fostulsau mediu de viata. In contrast en obisnuita sa rezetva 5i inainte de batalia , , retinere, , eea mare el este pina intt-atit stapinit de emotie incH vocea Iui devine "un glas subtia t $i ascutit". EI formuleaza un rechizitoriu necrutator laadresa tazboiului, Hind totodata de parereea fata de inamicul care a dezJantuit razboiul sa nu se mai dea dovada decavalerism ~i sa nu se mai faca prizonieri. Reehizitorinl sau vine in contradktie eu fapt-Ill di participase in trecut la lupte care nu aveau drept seop apararea patrieL Puternicele sale afecte fatade istoricele intimpHiri prezente se impaca greu cu atitudinea de resemnare pe care a avut-o eu putin inainte, dnd viata i se patea lipsita de sens. Toate acestea ne amintesc de felul in care sint descrise de Kretschmer personalitatile schizoide, care osci~ leaza intre total a lipsa de sentimente $i 0 sensibilitate exageratl'L Daca il ptivim sub aeest aspect, Andrei -'""'ea~;i tata1 sau - nu poatefi judecat dupa criterii normale. In saptaminile care au precedat moartea sa - provocaHi de rana primita - atit1.1dinile
186
187
extreme reapar in felul saude a se comporta. Resimte "un sentiment de beatitudine" la gindul "sa-ti iube~ti vrajma~ii, ~a-ti iube~ti aproapele". In schimb, pe sora sa, care, ingrijoratiL vinG. sa-l vada, 0 intimpina cU ,,0 voce masuraHi 9i striiina" 9i "inprir virea sa era aproape du~manie". Aceea9i atitudine rece 0 are acum 9i fata de Nata~a, pe care cu put in inainte reincepuse sa 0 iubeasca din toatii inima. Ce e drept, Toistoi explica cele doua atitudini contradictorii prin aceea ca raceala era 0 expresie a faptului ca Andrei se deta~ase deja de viata. Tot atU de impresionante ca zugra virea personalitiitilor tipice sint la Tolstoi 9i descrierile unor situatii tiPice - 0 seratii in inalta societate la Petrograd saU1aMoscova, 0 masa de familie, cheful p1in de veselie a1 unor tineri u~uratici, 0 batalie, 0 consfatuire a ofirerilor, soldatii in jurul focului de tabiira etc. Interesant din punet de vedere psihologic este aici faptul ca Tolstoi descrie. mai putin intimplarile cit comportarea oameni10r, felullor de a fi 9i de a vorbi. In parte este tipidi similitudinea comportarilor in aceea~i situatie - adica aceea9i conversatie superficiala pe care 0 duc personajele, acelea~i cancanuri pe care 9i Ie povestesc; cit despre personajele tipice, ele se reliefeaza in mare parte prin felullor special de a se comporta. In RCizboi $i pace se descrie, de pildii, cum comandantul suprem trece in revista frontul ~i cum se comportii comandantul regimentului, ofiterii 9i soldatii. Orice trecere in revistii seamana cu cealalta, nu afliim nimic deosebit, dar nici un alt scriitor nu ar fi in stare sa zugra veascii tipicul cu atlta precizie. este tipic, E drept, personajul Pierre din RCizboi {>i pacenu ci foarte individualiza t. Dar el nu trebuie privit din punct de vedere al trasaturilor accentuate, deoarece pe Toistoi 11intereseaza mai putin firea personalitiitii, dt procesullauntric de purificare. Pierre trece prin multe stadii de dezvoltare, stadii care nu sint determinate de corelatii psihologice, ci de telul innobilarii unui om. La Vlrsta de douazeci de ani ar trebui, in sfir~it, sa-~i aleagii 0 profesiune, dar el nu face nimic in aceast sens, ci i~i petrece vremea in societatea unor oameni cheflii 9i turbulenti, bea 9i face pozne nebune~ti. In inalta societate are 0 comportare grosolana 9i stlngace. Despre sine insu~i spune ca este lipsit de
vointiL La un moment dat i~i dacuvintul de onoare ca nuse va niai duce intr-o anum Wi societate de cheflii, dar chiar in aceea9i noapte i~i calea cuvintul ~i nascoce9te pentru propria sa lini~tire tot felul de scuze. In drum spre tatal sau, aflat pepatul de moarte, adoarme; dupa decesul tataJui, Pierre adoarme din nou linga trupul neinsufletit. Pe amantul sotiei sale 11provoaca la duel, dar tara sa chibzuiasca, intr-o izbucnire de impulsivitate. Apoi, stapinit deo furie turbata, 0 ameninp. pe sotia sa cu 0 placa grea de marmurii, pe care in cele din urma 0 arunca pe podea. Am putea crede ca avem de-a face cu 0 personalitate epileptoida. Conformatia masiva, greoaie a corpului ar corespunde cu aceasta parere. In continuare nu ni se aratii insa cum, sub influenta evenimentelor, Pierre trece printr-o evolutie inteligibila din punct de vedere psihologic, evolutie de care oamenii epileptoizi, dominati de impulsuri, nici nu sint capabili; gasim insa pe drumul pe care il striibate -drumul autoperfectionarii - noi triisaturi ale personalitatii sale. EI riimine acela~i numai in ce prive~te bunatatea sufleteasca, care 11 caracterizeaza de la inceput. Dupa ce adera la loja masonicii, elluptii cu fanatism pentru victoria virtutii asupra viciului ~i pentru ridicarea etica. a omenirii. Noua sa atitudine de religiozitate devine mai pronuntata, el se simte un paca tos ~i tine un jurnal intim cu numeroase invocari ale dumnezeirii 9i cu citate din Biblie. Nu are nici un rost sa amintim aici de faptul ca bolnavii de epilepsie sint adesea re" ligio~i, caci, pe de 0 parte, acest 1ucru nu este valabil pentru personalitatile epileptoide, iar pe de aHa parte 1a epileptici avem de-a face cu 0 religiozitate fariseica ~i nu cu pocainta adevarata, cum este cazulla Pierre. De altfel, acesta se depiirteaza curind de sfera religioasa ~i se revoltii impotriva ipocriziei oamenilor ~i a orinduirii lor sociale, apoi mediteaza asupra sensului vietii. Pornind de la aceastii atitudine, el vrea sa cunoasca razboiul~i, imbracat in haine civile, circulii printre soldati, stirnind curiozitatea tuturor. Cind incepe batalia, e foarte interesat 9i contem~ pIa zimbind evenimentele, chiar atunci dnd in juru1 lui cad oameni omoriti de ghiulelele tunurilor. Sentimentul de frica pare sa-i fie cu totul necunoscut. Deodata il cuprinde insa frica ~i, innebunit de spaima,' fuge peste dmp. Cind francezii se apropie
188
189
de Moscova, Pierre nu se maipoate orienta in toate aceste eveni,.. mente i?i, frizind dement a - cum spune Tolstoi -, se hotara:;;te sa-1 ucida pe Napoleon. Ajuns in captivitate, e nevoit sa parti.,.. cipe pinain momentlll e'iberarii sale la groaznica retragere a francezilor. Ynacest interval de timp, Pierre ajunge la purificarea definitiva, care iIduce la "credinta in Dumnezeul eel viu" (voUV, p. 169). EI nn mai mediteaza, ci erede (vol. IV, p. 170): "Acum la intrebarea «pentru ce? in suiletnl san se gasea ve~nic pregatit nlspunsu1 simp1u: pentru caexista Dumnezeu, acel dumnezeufara vointa diruia nid un fir de par nn se c1inte:;;tede peeapul omului". Dupa purificare, Pierre devine 0 personalitate ~tearsa. bepilogu1 romarmlui,e1 este capnl nnei familii patriarhale, sebucura de formeIe exterioare ale Cl-precieriiee10r din jur i?i totodatase ana sub papueul sotiei sale. :In afara cercului familiei, el mai urmare~te, ce e drept, anumite teInri ideale,insa prin aceasta personalitatea Iui nu capata vreo nota deosebita. Yhpurifiearea religioasa a lui Pierre poate fi recunoseut fanaticul religios care a fost Tolstoi spre sfir~itnlvietii sale. Tolstoi nua avut intentia de a zugdivi prinpersonajul Pierre 0 personalitate caracteristidi, ci sa-:;;i expuna prin gnra acestuia propriile sale conceptii. Confirmarea acestui fapt 0 gasim in a doua parte a epilogului, unde Tolstoi lasa deoparte personajele romanullli ?i, de-a lungul a cineize~i de pagini, cu numeroase repetari, i:;;i expune ideile filozofice ~i istorice. Ceva asemanator am yazut ?i infelul in care 11zugrave?te pe Levin in Anna Karenina. Atunci dnd vrem sa ne dam seama cit de mare ~i de subtil psiholog este Tolstoi, putem face abstractie de analizele sale fiIozofice. Yntr-adevar, e un mare psiholog nu numai fiinddi poate deserie tipicul eu atita claritate, dar,mai ales, fiindd, poate, ca nimeni altul, este in stare sa redea ell atlta autenticitate stari . suflete~ti general umane, indiferent de trasi'iturile specifice ale personalitatilor respective. Este suficient sa n.e amintim de profundele framintari sufletei?ti traite de Anna Karenina ea urmare.a eonflictelor sale launtrice. Sa negindim, de pilda, la impresio:nanta scena in care ea se furi?eaza, pentru ultima oara, sa-~i vad~ copilul. In Razboi ~i pace, deserierea starii suflete~ti In care se ami Pierre dupa ee I-a ranitpe Dolohov in duel este zguduitoarc; l)
190
la fel:;;i descriereastarii
suflete~ti a luiRostov dupa cea pierdut
34·000 de ruble la joc.
Un· exemphi nu atit al profunzimii eit al subtilitatii psihologice este felul in care edescris Pierre atunci clnd se indnlgoste~tedin ce in ce mai mult de viitoarea ~fl. sotie, Helene, ~i nu-~i mai poate da seama ca este proasta. lar prezentarea modului in eare Nata~a se indragoste~te de frumosul Anatol, de~i este logodita eu Andrei, poate servi dreptoparalela la evolupa sentimeIitelor hii Pierre. ' Deosebit de autentic din punet de vedere al adevarului uman este deserierea starii stiflete~ti in care se afla printesa Maria dnd tatal ei e pe moarte. Dragostea de fiica pe care, in ciuda tiranie'i aeestuia, 0 simte pentru el nu a putut totu:;;i sainlature "dorinta diabolica" - dupa cum se exprima ea insa:;;i - ca moartea lui sa survina cit mai curind. Urmeaza infioratoare mustrari de con~tiinta. Independent de ceea ce ea dorea in modcon~tient, sentimentele ei eontradietorii alterneaza ~i 0 zgudue pina in clipa mortii tataIui. Marea veridicitate psihologica se vade:;;te in felul in care e zusravita neputinta omului in fata sentimentelor care il asal teaza. Dupa cum ne putem da seama din acest exemplu, TolstQi patrunde ell 0 de03ebiHi claritate dineolo de tot ce se aWl la suprafata, p3:ltru a aj u :ls-ala caa3.ce am vrea si ascundem, la ceea ce nu ne placa s1 vadam. Voi cita 0 asem~nea situatie din Anna Karenina. Atunci clnd Nikolai este pe maarte, Levin, fratele Sall iubitoI', ar trebui - potrivit moralei acceptate - sa fie p~itruns exclusiv de mila pentru Nikolai ~i, eventual, sa mediteze asnpra mortii. Da altfel, 0 b~caHi de vreme el se :;;icomporta a:;;a.Dar indifere'1t d1ca e bun S3.Udi.u, omul nn este in stare de 0 asemenea atitudine un timpmai indelungat. Chiar ~i1acei mai buni o3.meni, compa timirea fat a de alpi este treptat impinsa. pe planul al doilea de preocuparile egoiste de fiece zi. Tolstoi ~tie lucrul acesta. El scrie (p. 464) : "Mina in mina cu mllribundul, Levin statu 0 jumatate de eeas, 0 ora, doua ... Aeum nu $e mai gindea deloc 1a moarte. Se intreba ee face Kitty, cine sta in camera de a1aturi, daca medicul are case proprii. Yiera foame:;;i somn. Y:;;iretrase ell bagare 191
de seama mina :;;iii pipai picioarele. Erau reci. Dar bolnavul inca mai respira. Levin voi sa iasa din camera in virful picioarelor. Bolnavul insa se mi:;;ca din nou :;;i-izise: «Nu pleea ~>". Levin i:;;iiube:;;tefratele :;;i11eompiitime:;;te din toata inima pentm nenorocirea ce I-a lovit. Cind este insa silit sa vegheze ore in :;;ir linga muribund ii tree prin minte ginduri care par nelalocul lor in prezenta iminenta a mortii, dar sint omene:;;ti. Tolstoi nu infrumuseteaza, nu poleie~te nimic, la el nu gase~ti nimie altceva dedt sufletul autentic al omului - al omului ca atare, :;;inu al unei anumite personalitati. Putin mai departe, dupa citatul de mai sus, putem cHi (p. 465): "Toti doreau un singur lucm: sa moara dt mai repede. Totu:;;i, toti, ascunzindu-~i dorinta, Ii dildeau doctorii din stic1e, cautau medicamente si doctori, mintindu-I si pe el, si pe ei insisi, si unul pe altul". , Toistoi eu~oa~te ~{procese 'care au lo~ doa; in pragul confjtiinlei, hindea de cele mai multe ori omul nu Ie admite din cauza stnlduintei sale de a nu-~i pierde buna pihere pe care 0 are despre sine. Deosebit de impresionant este un pasaj din Rl1zboi ~i pace. Karataev~i Pierre sint prizonieri ai armatei franceze in retragere. Ei sint prieteni. Cind un rus nu mai poate continua sa mearga din cauza slabieiunii, este impu~cat. III acest context citim urmatoarele (vol. IV, p. 129): "Karataev se uiti'i la Pierre eu ochH Iui buni si rotunzi, inecati de lacrimi, :;;ise vedeabine d'i il chema: ~oia sa-i spuna ceva. Dar Pierre era satnl pina peste cap de ale sale. Se faeu deci ca nu baga de seama cum se uita 1a el ~i se indeparta in graM. Gnd convoiul de prizonieri se urni iara~i din lac, Pierre se uita inapoi. Karataev inca statea pe marginea drumului, proptit de mesteacan, ~i doi francezi, aplecati asupra-i, tot vorbeau eeva intre ei. Pierre nu se mai uiU; isi continua mersul 1a deal, ~chiopatind. Indarat, dinspre locul unde statuse Karataev, rasuna un foe de arma. Pierre auzi clar detunatura, dar chiar in dipa dnd 0 auzi isi aminti ca nu sfirsise inca numaratoarea etape10r ee Ie mai rimineau pina la SI~olensk, socoteala pe care 0 incepuse inainte de trecerea mare~alu1ui. $i ineepu iar sa calculeze. Cei doi soldati francezi, dintre care unul tinea in mina 0 arma fumeginda, il ajunseril din urma ~i treeura pe linga eL Erau amindoi palizi ~i in expresia chipului lor unul din ei se uita timid 1a Pierre - era eeva asemanator cu ceea ce vazuse Pierre pe fata soldatului eel tinih, la executie. Pierre se uita la soldat ~i i~i aminti cum, cu hei zile inainte, 192
tot soldatul acesta i:;;iarsese eama~a pe care ~i-o usca la foc :;;i cum risesera ceilalti de dinsul. Un dine urla de undeva, din spatele lor, dinspre loeul un de ramasese Karataev. {se gindi Pierre". Putin mai incolo citim (vol. IV, p. 131) : "Uitindu-se mai bine, Pierre 11recunoscu pe Serii, catelul liliachiu, care, dind din coadil, se gudura la picioarele soldatului. - A, ai venit - spuse Pierre. - Dar unde-i PIa ... ! incepu el si nu-si mai sfirsi vorba. tn mintea lui se asociara dintr-odata, ie~ind bruse '1a lumina, unele amintiri: ochii cu care se uitase l~ el Karataev dnd statea rezemat de copac, impu)"catura auzita dintr-acolo, urletul de dine, chipurile de uciga:;;iale celor doi soldati francezi care trecusera pe linga eI, arma din teava careia mai ie)"ea inca fum, lipsa Iui Karataev la acest popas. Era pe punctul de a pricepe ca Platon Karataev fusese uds, dnd Ii ti:;;ni in con~tiinta amintirea unei sed petrecute cu 0 frumoasa polonezil, vara trecuta, pe terasa casei sale din Kiev". Exact in acestfeI, admirabil descris de Tolstoi, se straduiesc oamenii - ~i nn numai unii dintre ei - sa-:;;irefuleze gindurile penibile. Cu darul sau de a observa :;;iemotii semicon~tiente, Tolstoi a vazut ea adesea sentimentele apar la oameni mai devreme dedt gindurile sau perceptiile de eare depind. tn Biologische Psychologie am citat un exemplu din Sonata Kreutzer. A~ putea sa citez :;;iun alt exemplu din Rl1zboi # pace. Cind 0 revede pe Nata~a, Pierre nu 0 recunoa~te la inceput din eauza aspectului sehimbat, a ve~mintelor ei negre ~i a mediului in care nu se a~tepta sa 0 vada. Dar de la prima vedere s-a ~i trezit in el un sentiment (vol. IV, p. 177): "Aruncindu-~i in treaca t oehii pe chipul dGmni~oarei de eompanie, el vazu 0 privire atenta ~i curioasa indreptata ell prietenie asupra lui ~i, a:;;a cum se intimpla adesea in timpul unei eonversatii, simti, fara sapoata spune de ee, ca domni:;;oara.de companie in roehie neagra era 0 fiinta ddigala~a, buna. minunata, care nu va stingheri de lac eonversatia intima pe care va avea-o eu printesa Maria". 13 - PersonaliUiti
accentuate
193
In sfir~it, Toistoi mai cunoa~te ~i in ce masura profunzimea unor sentimente foarte omene;;ti depinde de obi;;nuinta. Referin· du-se la suferintele ingrozitoare pe care Pierre a trebuit sa Ie indure in timpul retragerii, el spune (vol. IV, pp. 125-126):
lndividualitatile
m literatura
"Aflase acum ca ~i suferinta ~i libertatea au 0 limitii ~i ca aceste limite sint foarte apropiate: ca omul care sufera din pricina ca pe a~ternutullui de petale de roza 0 petala s-a indo it sufera exact la fel cum suferea el acum, cind dormea pe pamintul gol ~i um~d, racindu-~i 0 parte a trupului ~i incalzindu-~i-o pe cealalta; ca atunci cind el, Pierre, se inciilta odinioara cu pantofii strimti de bal suferea exact la fel ca acum, cind umbla cu totul descult (inciiltamintea i se rupsese de mult) ~i cind picioarele Ii erau numai rani" . Descrise in felul acesta, evenimentele pierd 0 parte din efectullor zguduitor. Dar pentru Toistoi este mai important adevarul psihologic ca suferintele ~i bucuriile oamenilor sint in mare masura relative. Totul depinde de punctul de plecare. Intr-o situape favorabiHi - vorbind la modul absolut - iti aduce bucurie numai ceea ce reprezinta 0 imbuniitatire in plus. Vorbind tot la modul absolut, intr-o situatie defavorabilii cu care te-ai obi~. nuit, suferinta nu apare dedt atunci cind intervine un element ~i mai nefavorabil. Referindu-ma la Toistoi, am vrut sa subliniez faptul ca. scriitorii pot fi mari psihologi ~i tara prezentarea unor personaE .• tati accentuate.
Trasaturile neaccentuante prezinta ~iele deosebiri individuale care apar ca variatii ale felului de a reactiona al oamenilor. Nu le-a~ putea prezenta prin personaje din viata reala, dar 0 pot face recurgind la personaje luate din literatura.
Trasaturile individuale din sfera impulsurilor (tendintelor
instinctive)
La formarea firii omene~ti participa ~i impulsurile (tend intele instinctive). In cazul unui puternic impuls de alimentare, aspiratia este indreptata in special spre satisfacerea acestui impuls, a~a incH influenteaza intregul curs al vietii. Printre oamenii gra~i exista desigur multi care, de la natura, simt 0 mare nevoie de a minca. Dad! unii dintre ei sint din punet de vedere spiritual mai lenti, mergind chiar pina la 0 oarecare inertie - despre ei spunindu-se ca sint "comozi" -, s-ar putea sa fie vorba de un eerc vicios, trupul gras restringind activitatea, astfe.J indt cerintele fizice primitive trec in ~i mai mare masura pe primul plan. Ne amintim in acest context cuvintele rostite de ]3*
195
Cezar 'in drama lui Shakespeare: ,,!n preajma mea doresc doar oameni gra~i, cu fete lucitoare, care noaptea dorm bine". Pentru tematica mea nu e nevoie sa intru 'in amanunte. C'ind este vor-
ba de trasaturi ale firii umane nu ne g'indim la 'insu~iri care 'i~i produc efectul 'in sfera corporala. ~i impulsul sexual poate influenta desfa~urarea vietH. C'ind e prea accentuat, el poate ajunge pina la aceea ca omul vede in satisfacerea lui cel mai important continut al vietii. In schimb nu pot Iasa deoparte cea mai 'inalta nazuinta instinctiva omeneasdi, setea de trairil, deoarece de ea depinde intens ita tea cu care omul cauta sa foloseasca posibilitatile pe care i Ie ofera viata. EI poate sa Ie foloseasca cu 0 adeviitatii "sete" sau - la polul opus - poate, 'intr-o automultumire obtuza, sa se multumeasca cu cea mai searbada monotonie cotidiana. Vom 'intelege foarte bine ce anume inseamna setea de trairi daca voi cita un personaj celebru din literatura. In romanul sau Madame Bovary, Flaubert ne arata 'intr-un mod impresionant cum poate fi cineva dominat de 0 puternica sete de trairi, sete care este 'in stare sa-i determine 'intreaga desfa~urare a vietii. Emma este 'inca din copilarie 'insetata de a trai ceva neobi~nuit, ceva frumos, de mare 'insemnatate. Trimisa sa fie educatii la maici, ea vede acolo, la inceput, muIte lucruri noi ~i e multumitii. In cudnd 'insa la ea se desvolta predilectia pentru romanele de senzatie (p. 40): "Nu era yorba 'in ele dec'it de dragoste, amanti, amante, de doamne persecutate care le~inau in chio~curi singuratice, surugii de po~talioane uci~i la fieare popas, cai care crapii. in fiecare pagina, paduri 'intul1ecoase, inimi zbucinmate, juraminte, suspine, lacrimi ~i saxutari, barci pe clar de luna, privighetori 'in boschete, domni curajo~i ca ni~te lei ~i bl'inzi ca ni~te miei, virtuo~i cum nu se mai afla, totdeaul1a spilcuiti si de lacrimi". , care varsa siroaie , 1
in original:
Erlebnishung'er
(N.T.).
196
In ciuda acestor lecturi pline de sentimentalism, Emma se plictise~te la maici din ce 'in ce mai multo Dupa ce se 'intoarce acasa e 'insa ~i mai nemultumita (p. 44): "Cind se 'intoarse acasa, Emmei ii placu la inceput sa dea ordine slugilor, dar pe urma se satura de viata la tara ~i-i paru rau ca a plecat de la maid' .. ~i 'in casatorie doamnei Bovary totul 'ii pare mult prea prozaic (p. 44):
"I se parea ca anumite locuri de pe pamint erau menite sa-ti dea fericire, a~a cum 0 plantii ar cre~te numai 'intr-un anumit teren ~;inu i-ar prii 'in alta parte. De ce nu putea ea oare sa stea rezemata de balustrada balconului unei vile elvetiene sau sa-si inchida tristetea intr-un conac scotian, alaturi de 'un sot imbricat intr-o haina neagra, cu pulpane lungi, cu botfori moi, palaria tuguiata ~i man~ete!" Nostalgia e zadarnica.
Dezamagirea cre~te tot mai mult
(p. 49):
"Apoi, 'incetul cu 'incetul, 'i~i aduna g'indurile ~i, sUnd pe iarba pe care-o scormonea cu v'irful umbrelei, Emma 'i~i spul1ea mereu: «Doamne, de ce m-am maritat? i)". lar putin mai jos citim (p. 49): "Pe dnd viata ei era rece ca un pod de casa cu lucarna spre nord, plictiseala; paianjen tacut, i~i tesea p'inza 'in umbra tuturor cotloanelor inimii sale". Cu ocazia unei invitatii la un marchiz care locuie~te 'in apropiere, ea 'intrezare~te pentru 0 clipa societatea buna ~i e aUt de impresionata 'incit nu se mai poate dezbara de dorinta de a trai 'in acesata societate. !ntr-adevar, sufletul ei este tot timpul stap'init de nostalgie (p. 69): . "In ad'incul sufletului, Emma a~tepta totu~i sa se 'int'imple ceva. Ca matrozii 'in ceasul primejdiei, 'i~i plimba privirile disperate pe singuratatea ei, diuUnd 'in departare, 'in ceata zarii, vreo p'inza alba. Nu ~tia cum se va 'int'impla, spre ce tarm o va duce v'intul care-ar 'impinge-o pin a la ea, daca va fi 0 ~alupa sau 0 corabie cn trei punti, 'incarcata cn ad'inci neli197
ni~ti sau plina pina sus de fericiri netulburate. Dar in fiecare dimineata dnd se trezea, nadajduia ca va sosi in ziua aceea, asculta cel mai mic zgomot, se scula tresarind, se mira ca. nu o zare~te; apoi, la asfintitul soarelui, din ce in ce mai trista, dorea sa fie a doua zi". Devine tot mai clar ca ceea ce 0 chinuie~te pe Emma :este o infioratoare plictiseala (p. 71): "Pe urma, Emma se urca din nou in odaie, inchidea,u;;a, rava~ea jaraticul ~i, mole~ita de caldura caminului, simtea ca 0 apasa mai tare plictiseala care-o napadea". Putin mai incolo citim ](po 72): "Dar mai ales la orele dnd trebuia sa stea la masa, nu mal putea sa rabde sala aceea mica de jos, cu soba care fumega, cu u~a care scirtiia, cu peretii asudati, cu lespezile umede: i se parea ca-i serve~te in farfurie toata amaraciunea vietii ei, ~i prin aburii rasolului, din fundul sufletului se ridicau parca al te adieri dezgusta toare" 0
Fiindca se simte vinovata, doamna Bovary se stapine;;te fata de sotu1 ei, pe care-l dispretuie~te, dar uneori abia de mai e in stare s-o faca. Minia pe care i-o inspira el, care este cauza acestei plictiseli, tinde sa izbucneasca (po 121): "Revarsa asupra lui toata ura care se aduna din nenumaratele ei plictiseli; ~i orice sfortare pentru a 0 mic~ora n-o facea decit sa creasca; cad truda aceasta zadarnica, adaugata la celelalte motive de deznadejde, 0 facea sa se indeparteze ~i mai mult de el". tn aceasta situatie, necontenit cu dorul in suflet, chinuita mereu de plictiseala, inconjurata exclusiv de monotonia vietH cotidiene, doamna Bovary ajunge la 0 viata plina de excese. Ea poseda inhibitii absolut normale, e~ecul ei nu provine din sHibiciune, ci dintr-o dorinta care este mai tare decit 0 personalit ate cu 0 putere de vointa medie. E yorba mai cu seama de aventuri erotice, dar doamna Bovary devine ~;;irisipitoare, minata de dorinta de a se transpune intr-o lume mai buna cu ajutorul unormobile frumoase, a unor covoare scumpe ~i rochii atragatoare. Aventurile erotice sint unul din mijloacele cele mai la indemina 198
\.
pentru a potoli 0 mare sete de viata, ceea ce e cazul ~i la doamna Bovary. Pina la urma insa nu excesele erotice - dintre care majoritatea nici nu devin de notorietate publica - , ci dificultatile financiare sint cauza pierii ei. Desigur, autorul exagereazao Dar din descrierea lui putem vedea foarte bine cum, sub forma plictiselii, se manifesta setea nepotolita de trairi ~i cum poate ea sa influenteze in mod atit de fundamental comportamentul unui om. Daca aceasta particularitate ar exista la multi oameni intr-o asemenea masura ca la doamna Bovary, atunci ace~ti oameni "insetati de trairi" ar trebui calificati drept personalitati accentuate. In viata reala, ele nu se distanteaza insa atlt de fundamental de medie, afara doar daca comportamentulle este amplificat prin alte trasa turi ale firi lor. Charles Bovary, sotul Emmei, este intruchiparea unui contrast impresionant in raport cu sotia sa. La el nu observam numai lipsa unei fid excesive, proprie sotiei sale, dar, in plus, putem constata, fara echivoc, lipsa setei de trairio Charles e tot timpul prozaic, neinteresant, searbad. Sotia lui constata cu groaza acest lucru la scurt timp dupa casatorie (po
45):
"Conversatia lui Charles era searbada ca un trotuar si-n ea defilau toate ideile camune, in vesmintul lor de rind, fara sa stlrneasca vreo emotie, sa te faca s~ rizi sau sa visezi. Spunea ca pe dnd locuia la Rouen nu avusese niciodata curiozitatea sa se duca la teatru, sa vada actorii din Paris. Nu ~tia nici sa inoate, nici sa faca scrima, nici sa traga cu pistolul, iar intr-o zi nu fu in stare sa-i explice un termen de calarie pe care 11 intilnise intr-un roman". Cind se intorcea din vizitele facute, Charles 0 plictisea pe sotia sa cu aridele sale relatari medicale, apoi, "multumit de el, infuleca un rest de tocana, curata brinza de coaja, rontaia un mar ~i golea carafa, dupa. care se ducea sa se cuIce ~i incepea sa sforaie" (po 46). ~i dragostea lui era searbadiL tncercarile sotiei sale de a 0 face c~va m1.i rommtica. au dat gre~ (p. 48): . "Expansiunile lui de dragoste faceau parte din program; o saruta la anumite ore. Era un obicei ca oricare altul si ca un desert inainte ~tiut, dupa monotonia unei mese". ' 199
Invitatia la marchiz, care a incintat-o atlt de mult pe doamna Bovary, nu era pentru Charles dedt 0 povara (p. 59): "Charles se tlra tinindu-se de rampa; Ii trecuse os prin os. Statuse cinci ceasuri de-a rindul in picioare in fata meselor privind cum se juca whist, fara sa priceapa nimic. A~a ca rasumi adinc, de multumire, dnd i~i trase cizmele". Astfel ni se infati~eaza Charles. El este pina in miiduva oaselor un "filistin" care nu cunoa~te dedt banalitatea de zi cu zi ~i caruia atlt ii e de ajuns. Cu 0 sotie la fel de nepretentioasa ca dinsul ar fi dus probabil 0 viata multumita ~i ar fi avut 0 casnicie fericita. S-ar putea ca Flaubert sa nu £i exagerat figura lui Charles. Exista intr-adevar oameni care se multumesc cu atJ:t de put.in ca el, oameni pe care nu-i intereseaza sa priveasca dincolo de mediocritate ~i banalitate. Vina pentru acest comportament 0 poarta probabillipsa celei mai inalte nazuinte instinctive omene~ti - setea de trairi.
Trasaturi individuale din sfera aspiratii-inclinafii o
intreaga serie de trasaturi ale personalitatii apartin sfeCind e yorba de caracter, ne gindim in primul rind la insu~irile acestei sfere. Cele mai importante pot £i ilustrate cu personaje luate din literatura beletristica. Printre trasaturile de caracter accentuate, intr-unul dincapitolele ce urmeaza yom intilni ~i an xietatea , aceasta fiind inrudita cu angoasa, care este resimpta fizic. Anxietatea poate fi explicata ~i prin aceea ca predispozitia omului de a simti in anumite conditii frica este deosebit de puternica. Aceasta trasiHura confed apoi omului respectiv 0 noHi aparte, dar fara a-I diferentia , clar de oamenii obisnuiti. , , Un fricos in acest sens este Dom'nul Parent din nuvela cu acela~i titlu de Maupassant. Povestirea incepe cu 0 aluzie la rei asPirafii-inclinafii.
200
anxietatea domnului Parent, care a fost la plimbare cu baietelul sau in parc ~i este ingrijorat ca va ajunge prea tlrziu aeasa, adidi. mai tlrziu decit sotia lui (p. 130): "Tatal Hlua atunei in brate ~i, zorindu-se mai tare, ineepu sa gifiie de greutate urcind trotuarul in panta. Era un om de patruzeci de ani, carunt, nitel earn gras, purtlndu-~i cu nelini~te pinteeele earn mare, de flaeau vesel, pe care imprejuriirile I-au faeut sfios". Pentru citeva minute de intlrziere lui Parent Ii era frica de sotia sa, in timp ce ea, de~i intlrzia aproape seara de seara, nu-~i facea nici un fel de probleme in legaJud cu aceasta. Frica lui a atins punctul culminant atunci dnd, ajuns aeasa, ~i-a dat seama ca, pierdut in ginduri, zabovise prea mult schimblndu-~i hainele (p. 132): "Pendula biitu ora menise inca! Atunci, ca, se spala, i~i puse pardi l-ar fi a~teptat ..... " vecma .
~apte. Tresari. ~apte, ~i el nu se prisperiat, cu rasuflarea taiata, se dezbrii0 cama~a aIM, se imbraca in graM, de un eveniment foarte insemnat in odaia
Lui Parent Ii era frica ~i de zdravana lor servitoare, mai bine zis de scena pe care aceasta se pregatea sa i-o faca stapinei sale pentru ca, datorita intlrzierii ei, se stricase mincarea (p. 132): "Tremurind de groaza, simti ca trebuie sa reteze pe loc scena asta amenintatoare: ,,Iulia - spuse el -, nu-t.i dau voie sa vorbe~ti a~a despre stapina ta, m-ai inteles? Te rog sa nu uit! de azi inainte". Iar putin mai departe citim (p. 133): "Nu era suparat pe Henrieta ca intlrzie, dar ii era frica, frica de ea ~i de Iulia, frica de tot ceea ce se putea intlmpla. ri era atlt de frica, incH ii tremurau picioarele, ~i cearta in perspectiva, cuvintele jignitoare care VOl' fi rostite il muiau ca pe 0 cirpa". Cind, in continuare, servitoarea ii dezvaluie ca de ani de zile sotia H in~ala, el nu izbute~te sa se infurie, ci incepe sa pllnga cu disperare. rntr-un tlrziu, soFa se intoarce acasa insotita de 201
amantul ei si, pe deasupra, isi mai si bate pe fata J'oc de el dar Parent nu indrazne~te sa protesteze. Parent, care mai aflase de la servitoare ~i faptul ca., probabil, copilul nu e al sau, incearca sa gaseasca asemanari intre baiat ~i amant, dar Ii e teama sa-l priveasdi pe amant drept in fata ~i de fiecare data i~i pleaca imediat ochii. lar daca mai tlrziu Parent are un acces de furie turbata, faptul nu vine in contradictie cu anxietatea lui, ci mai curind 0 confirma: in cele din urma afectul retinut si acumulat atita timp ~i-a croit drum spre suprafata, ace~sta e~plozie este provocata de un fapt destul de grosolan, caci Parent, intordndu-se 0 data pe nea~teptate acasa, i~i gase~te sotia in bratele amantului. Maupassant i~i continua povestirea cu multa consecventa psihologica. Singur, fara sotie ~i copil, Parent sufera nespus de mult, deoarece singuratatea il umple de frica. Teama pune stapinire pe el nu numai in locuinta sa, dar 9i pe strazile mai putin umblate (p. 151): J
",,,
"Ii era mai ales frica de locuinta lui goala, atit de neagra, de infioratoare, ~i de strazile pustii pe care arde, din loc in loc, un bec de gaz, de-a lungul carora trecatorul singuratic pe care 11auzi de departe pare 0 haimana care te face sa incetine~ti sau sa iSraber,ti pasul, daca ti se nazare ca se apropie sau ca te urmare9te .
descrie este un om fricos din fire. In ciuda profundei sale minii, Parent abia-abia gase~te curajul sa iasa in calea celor care i-au distrus viata (p. 160): "Parent se apropie treptat, gifiind de emotie ~i de oboseala, pentru ca de la 0 VrEme nu mai facuse mi~care deloc. Ii ajunse in cUrlnd, dar fu cuprins de 0 frica nelamurita, de neinteles, a~a ca Ii depa~i, ca sa se intoarca spre ei, sa-i intimpine in fata. Mergea cu inima batlnd, simtindu-i acum in urma lui, ~i i~i spunea necontenit: «Hai, e momentul: curaj! E momentul! »". Anxietatea lui Parent este atlt de puternica indt i~i pune pecetea pe intregul sau mod de viata ~i Ii hotara~te destinul; I-am putea considera drept 0 personalitate accentuata. Pe de alta parte insa, el nu s-ar fi deosebit de medie daca nu ar fi avut nenorocirea sa ajunga intr-o situatie in care anxietatea sa era un inconvenient deosebit de gray. Oameni frico~i gasim adesea ~i la Lope de Vega, ~i anume la servitorii din dramele lui, care trebuie sa contrasteze cu stapinii lor plini de curaj. In piesa Castelvines $i Monteses, 0 drama care seamana destul de mult cu Romeo ~i Julieta, gasim un exemplu de fricos in persoana lui Marin, servitorul indragostitului. De la inceputul piesei se spune despre el ca este "fricos ca un iepure", ceea ce se ~i vade~te in decursul actiunii, mai ales in cavou, in care, spre deosebire de piesa lui Shakespeare, are loc o scena mai curind comica dedt tragica. Pe de aHa parte, daca nu exista dedt 0 foarte slaM predispozitie spre teama, vom avea de-a face cu 0 fire curajoasa, ba chiar temerariL Un astfel de caracter gasim in Wilhelm Tell de Schiller.
Remarcabil este faptul ca aici se vorbe~te despre intuneric, care adesea este deosebit de inspaimintator pentru oamenii fric09i. Oamenii necunoscuti Ie provoaca teama mai ales atunci dnd comportarea lor e imprevizibila, persoanele familiare Ie dau in schimb un sentiment de siguranta. Din acest motiv, Parent incepe sa traiasca din ce in ce mai retras, petredndu-~i timpul intr-un cerc restrins de oameni cunoscuti, adica la masa sa obi~nuita dintr-un local unde cunoa~te bine ~i chelneritele, ~i pe numero~ii c1ienti. Dupa ce ~i-a petrecut in felul acesta douazeci de ani din viata, Parent - acum batrln - ii int11ne~te intlmplator pe sotia sa, pe amantul ei ~i pe baiatul devenit om in toata firea ~i deodat3. rabufnesc minia ~i amaraciunea pe care 0 viata distrusa Ie acumulase in el. Autorul nu uita insa nici aici ca cel pe care-l
Un alt sentiment de care e cuprins omul in anumite conditii este acela de miNi. Daca la un anumit om acest sentiment ia na~tere foarte u~or, el imprima ~i firE sale 0 nota speciala. In cazul acesta nu este insa yorba despre un om care are in general 0 "inima sensibila", cum este cazul la personalitatile emotive. Afectivitatea categoriei de oameni la care ne referim reactioneaza foarte repede numai dnd este yorba de mila.
2tl2
203
Vania din Umilili $i obidifi de Dostoievski este dominat de mila. Acest lucru iese cel mai pregnant in evidenta din atitudinea lui fata de Nata~a, care Ii spune 0 data (pp. 128-129):
"Ah, Vania, prietenul meu drag ~i bun. $tiu ca daca ar fi sa ma incerce din nou nefericirea ori sa ma na pastuiasca amaraciunile, tu ai fi iara~i aici aHituri de mine; poate ca numai tu singur, dintre ei toti! Cum sa-ti multumesc pentrn toate acestea?" E drept, Vania 0 iube~te pe Nata~a, dar dragostea lui nu ar fi un motiv suficient al grijii pe care i-o poarta Nata~ei, daca n-ar exista si mila, caci ea iubeste pe altcineva. Adesea, dnd ~tie ca Nata~a are un necaz, e de'-a dreptul desperat. 0 data, Vania spune despre el insu~i (p. 238): "Am stat cu ea vreo doua ore incerdnd s-o consolez, ~i, in cele din urma, am reusitsa-i readuc linistea. Fireste, Natasa avea perfecta dreptate in toate temerile ei'. Inima mi se Striilgea de durere dnd ma gindeam la situatia in care se afla ~i mi-era teama pentru ea. Dar ce puteam face?"
vieti afective in general, ci la lipsa sentimentului de mila. E drept, nu e yorba numai de mila; aici trebuie inclusa ~i capacitatea de a imparta~i ~i bucuria altcuiva. Oamenii pe care Ii caracterizeaza raceala afectiva nu simt mila dnd vad cum altii sufera, dar nici nu se pot bucura de bucuria altuia. Turghelliev descrie in romanul san Parinli $i coPii pe un am foarte rece. Un tinar medic, Bazarov, este - in conceptia autorului - reprezentantul tipic al nihilismului 1, la moda pe vremea aceea. Prietenullui Baz3.Tovspune despre acesta (p. 170): "Nihilist este omul care nu se pleaca in fata nici unei autoritati, care nu crede orbe~te in nici un principiu, oridt de pretuit ar fi ace 1 principiu". Bazarov pretuie~te ~tiintele naturii, in special fizica ~i chimia, dar dispretuie~te arta ~i literatura. A-I citi pe Pu~kin este in ochii sau un lucru ridicol. Opil1ia sa despre arta culmineaza in urmatoarele cuvinte (p. 199): "Dupa parerea mea, raspunse Bazarov, Rafael TIU face cit 0 ceapa degera ta ~i nici ei nu sint mai breji". Dat fiind ca universul spiritual al eroului lui Turgheniev 11U ofed aproape nimic pozitiv, ca reprezentant al curentului revolutionar el nu prezinta dedt 0 insemnatate minima. tn schimb, ideile pe care Ie expune celor din jurul sau arat3. ca ii lipse~te compasiunea normala pentru oameni. Adesea el insu~i accentueaza atitudinea lui rece printr-un "zimbet ironic". Este vadit ca simpatia autorului se indreapta spre generatia mai virstnica, din moment ce generatia tlnara este descrisa in mod atlt de neprietenos. Ajuns la Nikolai Petrovici, tatal prietenului sau, ~i la Pavel Petrovici, unchiul prietenului sau, Bazarov se necaje~te din cauza comportarii demodate a acestora, ~i in special a manierelor unchiului, care afecteaza 0 atitudine de trufie si , distinctie , aristo-
Ca pentru comportarea lui Vania nu dragostea pentru Nata~a este factorul decisiv se poate vedea ~i din faptul ca elnutre~te aceea~i compasiune ~i pentru parintii ei, ceea ce reiese din felul in care se poarta cu ei, straduindu-se sa Ie aline durerea pricinuita de plecarea fiicei lor. tnainte de toate insa, este pHn de compiitimire pentru soarta micutei Nelly ~i de-a dreptul se jertfe~te pentru acest copil. De multe ori Vania ar dori sa-i ajute in acela~i timp pe toti prietenii sai ~i este extrem de nelini;otit ca nu poate fi in acela;oitimp in mai mul te locuri. Prin mila sa, neumbrita de nici 0 trasatura egoista, Vania este un om bun. Vom vedea insa ca aceasta caracterizare devine ;oimai potrivita atunci dnd milei i se mai adauga :;;ialte trasaturi; in primul rind incapacitatea de a deveni vreodata du~manul unui alt om. Vania putea sa fie cuprins de 0 minie violenta din cauza rautatii printului, putea chiar sa tremure de furie. Dar oamenii care sint buni din toate punctele de vedere nu-i pot uri nid pe du~manii lor. o puternica inclinatie spre mila duce la sentimente cal<;le. Cind vorbim despre raceala ajectiva, nu ne gin dim la lipsa unei
1 Termenul de "nihilism" a capatat raspindire in Eusia dupa aparitia romanului citat mai sus, in care Turgheniev descria in mod foarte subiectiv un reprezentant al tinerei gene ratii de dupa 1860. In acea perioada elementele reactionare au incercat sa stigmatizeze prin .eticheta de "nihili9ti" pe tinerii cu idei democrat-revolutionare; ace9tia insa au reu9it - dupa cum se zice - "sa-9i transforme porecla in renume" (N.T.).
204
205
craticiL Daca. insa Bazarov ar fi inzestrat cu 0 afectivitate normaHi, toate acestea n-ar constitui un motiv ca sa se poarte aUt de brutal cu gazdele sale. Chiar in ziua sosirii sale, Bazarov 11nume~te pe unchi un "excentric", "un om invechit". EI discuta ell amindoi in termeni foarte taio~i, iar la repro~urile moderate ale prietenului sau raspunde dispretuitor (p. 145): "Da, 0 sa ma apuc acuma sa Ie dnt in struna boierna~ilor astora de provincie!" La un moment dat, dnd Bazarov aude pe cineva dnUnd la violoncel, are urmatoarea conversatie (p. 189): "Ce e asta? - rosti uimit Bazarov. - E tata. - Tatal tau dnta la violoncel? - Da. - Dar cHi ani are? - Patruzeci ~i patru. Bazarov izbucni deodata in ris. - Ce te face sa rizi? - larta-ma! La patruzeci ~i patru de ani, un pater familias din districtul X dntind din violoncel! Bazarov ridea mai departe cu hohote, dar Arkadi, cu toata admiratia pentru mentorul sau, de data aceasta nici nu zimbi".
care n iubesc aUt de mult. Dupa 0 lipsa de trei ani, ei n a~teapta cu toata dragostea, dar Bazarov nu pare deloc grab it sa se duca acasa. Odata ajuns in casa parinteasca, el inUmpina cu indiferenta primirea plina de afectiune a parintilor. Putin dupa aceea ii spune prietenului sau (p. 255): "Ce zici? - facu Bazarov de indata ce Vasili lvanovici iesi. E un batrinel hazliu si cu inima de aur. E tot aUt de original ca si , al tau, dar in ~lt stil. Tdlncaneste , earn mult".
Alta data, Nikolai Petrovici a putut auzi intlmplator ceea ce se spunea despre el (p. 191):
"Arina Vlasievna )iedea intr-una linga feciorul ei (carti nu juca), sprijinindu-~i, ca)ii mai inainte, obrazulin pumnul mic, )iinu se ridica de la masa dedt pentru a porunci sa fie aduse alte bunatati. Se temea sa-l mingiie pe Bazarov )ii nici el la rindul sau n-o indemna s-o faca. De altfel si Vasili lvanovici 0 sfatui sa nu-l prea «SUp ere })"..
,,- Tu nu-l cuno~ti destul de bine pe tata, spunea Arkadi. Nikolai Petrovici isi tinu rasuflarea. - Tatal tau e un om de treaba, spunse Baz~ro'v, dar e un om invechit, ~i-a trait traiul si si-a mincat malaiul! Nikolai Petrovici trase cu urechea ... Arl~adi nu raspunse nimic. «Omulinvechit» mai ramase citeva clipe nemi~cat, apoi 0 lua incet spre casa. - Alaltaieri I-am vazut citind din Pu~kin, relua intre timp Bazarov. Fa-l sa inteleaga, te rog, ca nu se mai potrive~te. Doar nu mai e copil! E timpul sa se lase de fleacuri de astea. Sa fii romantic in timpurile de azi! Da-i sa citeasca ceva ca lumea". Arkadi agraveaza ofensa adusa tatalui sau prin aceea ca 11 ia intr-adevar cartea de Pu~kin, punind in locul ei 0 carte de ~tiinte naturale. In continuare, Bazarov distruge prin atitudinea sa arm)l1ia familiei la care este invitat, lucru ce n lasa insa indiferent. Daca. am mli putea gasi scuze pentru comportarea lui fata de cei doi blrbati - care, ce-i drept, erau tatal ~i unchiul prietenului sau, dar pentru el erau ni)ite straini - , in nici un caz nu-i putem SCUZ3, felul in care se poarta cu propriii sai parinti,
206
lar despre mama nu are de spus dedt aUt (p. 255): ,,- Da, la ea nu incap ~iretenii. Sa vezi acum ce masa 0 sa ne dea!" Din cauza profundei lor iubiri pentru unicul lor fiu, care in sf1r~it e din nou acasa, parintii au 0 atitudine putin exaltata, dar toto data induio~atoare. Fiul nu este insa impresionat de comportarea lor ~i incearca aUt de vadit sa-i tina la distanta incit batrinii se tern sa nu-l deranjeze. Citim (p. 272):
lar putin mai departe citim (p. 272): "fnsa In ochii Arinei Vlasievna, atintiti Intr-una asupra lui Bazarov, nu se cite a numai dragoste ~i duio~ie. fn ei se citea )ii 0 tristete amestecata cu teama ~i curiozitate, se citea ~i un fel de dojana smerita. De altfel Bazarov nu avea timp sa se intrebe ce anume spun ochii mamei lui. El nu-i vorbea dedt rar ~i numai pentru a-i pune cite 0 intrebare scurta". A doua zi dupa sosirea sa acasa, Bazarov Ii spune prietenului sau (p. 273): "Ajunge! Ii spuse el a doua zi lui Arkadi. - Mline plec de aicL Ma plictisesc, vreau sa lucrez, )ii aici nu se poate. Am sa viu iar la voi la tara, ca acolo mi-am lasat toate dichisurile. La voi cel putin poii sa te Incui in camera. Aid tat a imi spune intr-una: ({Potisa te folosesti dt vrei de cabinetul meu si ni, dnd colo nu ma slabeste , iIici a meni n-o sa t~stinghereasca'» si
207
dipiL $i pardi mi-e ru~ine sa ma incui. De aitfel ~i mama, a aud cum ofteaza in odaia de alaturi ~i dnd ma duc Ia ea vad ca ... n-am ce sa-i spun". Cind prietenul sau li spune ca-i pare rau de mama Iui Bazaroy, acesta ii raspunde destul de cinic (p. 273): "De ce? 'fe-a cucerit cu du1ceturile ei?" A doua zi parintii sint profund zguduiti, ciki fiullor pleaca intr-adevar. Ei incearca sa se consoleze reciproc. Intli trebuie imbarbatata mama, care este de-a dreptul descumpanita (p. 275): "Vasili Ivanovici era fara astimpar, mai mult ca de obicei. 5e vedea bine ca isi facea curaj; vorbea tare si umbla bocanind, dar se trasese 'la fata, iar privirile ii tot al~necau pe linga feciorul sau. Arina Vlasievna pHngea inceti~or. S-ar fi zapacit cu totul ~in-ar mai fi fost stapina pe ea daca dimineata, devreme, biitrinul ei nu s-ar Ii straduit s-o lini~teasea doua ore in ~ir". Apoi ea devine cea care-l consoleaza pe sotul ei (p. 275): ,,«Ne-a parasit, ne-a paras it !» - biigui el. «Ne-a parasit, Hicu el de dteva s-a plictisit cu noi. Am ramas singur cuc ! ori, ~i de fiecare data i~i intinse mina de parca ar £i vrut sa arate ceva. Atunci Arina Vlasievna se apropie de el, i~i lipi timpla carunta de capullui inearuntit ~i spuse: «Ce sa-i faei, Vasia! »" »
-
Din personajul lui Bazarov reiese in mod foarte pregnant ce este raceala afectiva, ce erect poate avea 0 pronuntata lipsa de compasiune. Pentru Bazarov nu exista sentimentul de mila fata de oamenii pc care Ii j igne~te sau fata de cei carora Ie pricinuie~te suferinte. El nu cunoa~te nici sentimentul de bucurie pentru bucuria altuia; profunda fericire a parintilor Ia sosirea lui n lasa tot atit de nepasa tor ca ~i suferinta lor. Bazarov cauta sa dea impresia - ~i poate ea aceasta este ~i intentia autorului - ca el se comport a "fara inima" numai fiindea neaga toate sentimentele pe care Ie considera a fi romantice. Dar anumite sentimente, cum ar fi compasiunea pentru aiti oameni - ~i in special pentru piirinti -, nu pot fi ~terse de ratiune. Bazarov se vede nevoit sa se corecteze pe elinsu~i intl'-o 208
".
aHa sfera. afectiva. El considera. dragostea ceva romantic ~l, cu toate acestea; se indragoste~te la nebunie de nobila doamna Odintova ~i nu-l ajuta cu nimic faptul ca ratiunea lui se impotrive~te cu vehementa acestei iubiri. Tot asUel nici compasiunea, atunci dnd exista cu adevarat, nu se lasa dirijata de ratiune. In general, Bazarov ne apare in descrierea lui Turgheniev ca 0 personalitate ie~ita din comun, dal' el se deosebe~te de ceilalti in special prin ideile sale. Raceala sa afectiva nu e suficienta pentru a-I distant a in asemenea masura de oamenii obi~nuiti, mai ales dad facem abstractie de exagerarea poetica cu care autorul descrie oamenii "reci" din viata reala. Datorita racelii sale afective, Bazarov are 0 comportare bmtala, fara a deveni insa un asocial propriu-zis. Daca nu ar Ii numai indiferent fata de sentimentele altora, ci totodata ar urma,ri fara scrupule interesele sale egoiste, ar insemna cii-i lipse~te ~i simtul datoriei. El nu-~i pastreaza insa ideile numai pentru sine, ci se simte dator sa Ie imparta~easca colectivitatii. si un simt al rusinii care il cuprinde pe om atunci dnd nu-~i face datoria. In literatur
il
datoriei este totodata
"
,
"Rodrig, ah, ai dreptate, cu toata vrajma~ia/ Nu pot blama pe acela ce-~i face datoria. / $i-n chinurile meIe ce asupra-ti 5e rasfring/ Eu nu te-acuz pe tine, pe mine ma depHng;/ $tiu ce 5e cheama cinste ~i cum inflacareaza / A5emenea insulta o inima viteaza./ Tu n-ai facut, fire~te, dedt ce se cadea,/ Dar mi-arata~i de-asemeni ~i datoria mea;/ Funesta-ti vitejie mi-arata prin avintu-i/ Cum iti razbuni un tata, ~i-onoarea cum ti-o mintui". 209
Cu toate ca Ximena continua sa-l iubeasdi pe Rodrig la fe} de mult, ea se lasa eondusa numai de simtul datoriei. tn fat a regelui exclama (p. 51): "Prea multa cinste-mi dete a mea restri~te, sire! Preeum spuneam, aeolo l-aflai fara simtire,j Strapuns era de-o rana ~:iJ singele-i vedeamj tn pulbere seriindu-mi ee datorie am". Prin atitudinea sa, ea nu lasa nici 0 clipa sa se intrevada ea-l mai iube~te pe Rodrig, dimpotriva, cere pedepsirea lui (pp.
51-52):
"Nerazbunind-o astfel de moarte-ar ve~tejij tn alti supu~i orieare avint de-a va sluji.1 Cer razbunare, sire, ~i-o eer nu pentru mine,1 Ci pentru-a voastra slava ~i pentr-al vostru bine:j Voi ati pierdut intr-insul un om de merit rar,1 Prin alta moarte moartea-i rascumparati-o dar;1 Jertfiti nu pentru mine, pentru dreptate, sire, I ~i pentru a eoroanei eterna stra1ucire,1 Jertfiti spre u~urarea aeestei tari intregil Pe eel ee se mindre~te eu-astfel de far-de legi". Cind insa Ximena destainuie~te unei persoane apropiate ehinurile ei, se poate constat a dt de profunda Ii este dragostea ~:iJ dt de puternic trebuie sa fie la ea simtul datoriei. Ea Ii spune guvernantei sale (p. 60): "Daca-l iubesc, Elviro? L-ador ca pe-o icoana lj Iubirea ~i minia in suflet mi se batj ~i in du~man descopar pe omu] adoratj ~i simt ci"i-nciuda urii in inima-mi speriatc'ij Rodrig combate inca, ah, pe sarmanu-mi tatii:j L-ataca, l-urmare~te, se apara ~i-i dndj Mai slab, dnd mai puternie, ~i-aeuma triumfind,j ~i-n lupta-aceasta intre iubire ?i miniej El sufletul mi-l lasa, dar inima-mi sfi~ie.j Dar nu m-adoarme-amorul, oridt m-ar stapinij ~i datoria-mi sfinta mi-o voi indeplini;j Alerg un de ma cheama jignita mea onoare". Mai tlrziu, dnd - datorita unei neintelegeri - Ximena erede ea iubitul ei a murit, ea recunoa~te, intr-o izbucnire afectiva, ~i fata de cavalerul care-i razbuna taUl, ca iubirea ei profunda nu s-a stins (p. 106): "Ximena: De-al lui Rodrig seump singe cum? inea-nsingerata? I ~i mai eutezi, perfide, in fata-mi sa te aratil Cind mi-ai rapit noroeul intregii mele vieti? I 0, izbuene?te-n voie
210
de-aeum iubire-aseunsa! I Onoarea mi-e-mpaeata ~i tinta ei ajunsa II Aeeea~i loviturii de spada mi-a udsj Noroeul ~i iubirii-mi drum liber i-a desehis! Don Sancho: De-ati fi mai lini~titii ... Ximena: Taci! taci! nu ti-e ru~ine I Crunt ueiga~ al unui erou slavit de mine? 10, l-ai lovit hote~te, eaei un viteaz ea ell N-ar fi putut, desigur, sa fie-nvins altfe!. j Nu mai spera nimiea; erezind sa ma razbune I Nevredniea ta mina pe mine ma rapune!"
Don Sancho voia sa-i comuniee ca a fost invins de Rodrig, dar ca acesta, in mod generos, s-a multumit sa-1 dezarmeze. tn disperarea pe care a simtit-o la aparitia lui, Ximena nu i-a dat ragazul sa vorbeasca. In raport eu profunzimea dragostei sale pentru Rodrig, ne putem da seama dt de puternic este la ea simtul datoriei. Desigur, este foarte mult patos in aceasta piesa, dar ea ne da 0 descriere magistrala a oamenilor eu 0 puternica constiinta a datoriei. , ,. Racine, compatriotul ~i contemporanul lui Corneille, zugrave?te in Fedra un conflict asemanator, dar cu alt deznodamint, Fedra lasindu-se stapinitii de pasiune. Pasiunea ei era probabil mai mare dedt eea a Ximenei, dar, mai ales, simtul datoriei era mai putin puternic la ea. Contrariul acestui simt, adica lipsa simtului datoriei? a sim{ului de ru?ine, 11vom studia in legatura cu alte tn'lsaturi de earacter.
i
La Ximena, dragostea statea fata-n fata eu simtul datoriei. ~i inclinatia pentru prietenia cu alti oameni este de natura "instinetiva"l, nemijlocita. Schiller ne infati~eaza in Don Carlos 0 prietenie de 0 profunzime cum desigur nu exist3. in viata reala. El ne arata insa limpede cum 0 puternica inclinatie pentru prietenie poate sa duca la dezvoltarea unei trasaturi speciale a firii. Marchizul Posa se jertfe?te pentru Don Carlos ?i, cu toata iriea de moarte, el 0 intimpina aproape eu bueurie. Aflam dt de 1 Vezi Biologische Psycho logie, pp. 60 ;;i 103. 14*
211
fericit s-a simtit dnd i-a venit gindul sa-~i salveze prietenul. luind asupra sa vina acestuia (pp. 337-338): "Cind deodat-o raza I De soare parca-n suflet imi patrunde;/ ~i ma gindesc: «Ce-ar fi sa-n~el pe rege? I Ce-ar fi sa fac chiar eu pe vinovatul? I De necrezut sau nu, dar pentru rege I Va fi de-ajuns ... fiinddi pentru dinsull Tot ce e rau e-adevarat. Sa-ncerc! I ~i poate ca un trasnet ca acesta / Lovindu-l, H va face pe tiran I Sa ~ovaie... Ce-mi trebuie mai mult? I In timp ce el va sta pe ginduri, Carlos I Va izbuti sa fuga in Brabant »".
o
alta trasatura de caracter a marchizului Posa, nazuinfa spre libertate, reprezinta mai mult un sentiment de mila pentru cei asupriti declt 0 revolta militanta impotriva unei stapiniri brutale. Posa nu luptil impotriva tiranului, ci se multume~te sa-l implore, de pildii cu urmatoarele cuvinte (p. 276): "Fiti pentru noi un glorios exemplu I De ceea ce-i adevarat ~i ve~nic. 10, niciodata, niciodat-un om /N-avu prilejul sa-ntrebuinteze I Puteri atlt de mad, dumnezeie~te. / Toti regii Europei se inchina I In fata Spaniei. E vreme, sire! I Pa~iti in fruntea regilor Europei. I 0 trasatura de condei ~i lumea / o fauriti din nou. Dati libertate I Gindirii!" Aceasta a doua trasa tura de caracter a marchizului Posa nu indica deci existenta unei firi combative - despre care voi vorbi mai jos - ci actiunea unor sentimente de dragoste ~i de compasiune fata de oameni. Ca ~i la Schiller, putem observa 0 exagerare poetica in feluJi In care Lope de Vega prezinta 0 legatura de prietenie. In piesa Cele trei diamante, Enrique il iube~te pe Lisardo cu 0 dragoste care nu pregeta in fata nici uhui sacrificiu. Cind acesta din urma e luat prizonier, Enrique 11 cauta peste mari ~i tari, fara alt motiv dedt prietenia ce-i poarta. Cu aceasta ocazie ajunge el insu~j, In prizonierat ~i, in temnita fiind, exclama: "Ah, de-ar fi adevarata acea credinta gre~ita, de mult spulberata, ca sufletele noastre ar fi salasuit in trecut in alte trupuri, a~ crede cu adevarat ca suflet~le noastre au fost unite inca inainte de a ne fi vorbit unul altuia. Caci atunci dnd team zarit pentru prima oara, Lisandro dragul meu, ti-am dat - ceea ce n-au putut face nid 0 mie de Alexandri: inima mea. 212
vlata mea,onoarea mea. Dar vai, tinguirile mele sint probabil zadarnice, iar pentru mine nu mai exista scapare atlta vreme cit traie~ti ~i e~ti totu~i atlt de departe de mine! Nenorocirea mea a fost hot<'irita de soarta ~i vointa nu se poate opune destinului 1" Prietenia inseamna devotament fata de prieten; ea i~i gase~te expresia in fidelitatea in gindire ~i in comportare, mai ales daca se imbina cu un puternic simf al datoriei. Aceasta combinatie de trasaturi se vadeste , , in fidelitatea vasalului care apare adesea in literatura. Un exemplu in acest sens este Kent din Regele Lear. El se simte dator sa fie credindos stapinului sau ~i in acela~i timp este legat de el ~i printr-un real ata~ament. Datoria singura nu ar fi de ajuns pentru a-I determina sa-l urmeze pe rege care-l alungase, dar acestui sentiment i se alatura 0 profunda afectiune. In aceea~i drama, Gloucester i~i manifesta ~i el fidelitatea fata de rege sub forma simtului datoriei ~i sub aceea a devotamentului. Fidelitatea nu se manifesta numai in raport cu un superior. Ceea ce se nume~tefidelitate in prietenie este, ce e drept, in primul rind afectiune, dar totodata este ~i 0 obligatie reciproca. Fidelitatea pe care Achile 0 pastreaza prietenului sau Patrocles chiar ~i dupa moartea acestuia, fidelitate care a dus la razbunarea impotriva lui Hector, nu a izvorit numai din afectiune, ci, probabil, ~i dintr-un simt al datoriei fata de prietenul mort.
Tot de sfera psihica asPirafii-inclinafii tine ~i predispozitia de a reactiona cu ostilitate sau chiar cu ura fata de oamenii care ar sta in ~alea telurilor proprii. In felul acesta'ia na~tere 0 atitudine pronuntat combativa fata de adversar, ill care caz vorbim de intoleranfa. Dupa cum yom vedea, aceasta trasatura se reliefeaza in mod deosebit de caracteristic ill combinatie cu telurile ,. ,. egoiste ale ambitiei ~i cupiditatii, aceste teluri fiind apoi urmadte fara nici un scrupul. Un om poate fi insa intolerant ~i fara a vadi trasaturi morale negative. .Acesta este cazulla Varvara Petrovna din Demonii de Dostoievski. Este a femeie care cautil sa-~i impuna vointa intr-un mod autoritar ~i de obicei reu~e~te. Cu vechiul ei prieten vorbe~te pe 213
un ton aspru ~i il domina cu totul. Chiar atunci dnd il anunta ca are de gind sa-l cas,Horeasca pe el, om de 53 de ani, cu fiica ei adoptiva de 20 de ani, el nu se incumeta sa ridice dedt unele obiectii timide. Citim (p. 88): "Stepan Trofimovici era uimit. Incerca sa deschida yorba cum ca ar trebui totusi sa vorbeasca si el cu viitoarea mireasa, dar Varvara Petrovn~ se napusti ene~vata: - Pentru ce? In primul rind, poate ca nici nu va fi nimic ... - Cum Sa nu fie! murmura mirele uluit la culme. - Uite asa. Mai vad eu ... De altfel totnl se va intimpla a~a cum am sIJUseu, sa n-ai nici 0 grija, 0 pregatesc eu personal. N-are rost interventia dumitale. Tot ce trebuie spus ~i faent va fi spus ~i facut, iar dumneata n-ai de ce sa te bagi. Pentru ce? In ce scop? Nu te duce nici dumneata personal, ~i nici scrisori Sa nu-i scrii. Te rog, nici 0 mi~care. ~i eu voi pastra tacere". Pentru Varvara Petrovna, orice incercare a viitorului mire de a vorbi cu viitoarea mireasa ar insemna deci 0 "interventie" nelalocul ei. In acela~i fel se poarta Varvara Petrovna ~i cu ~lte persoane. A~a, de pilda, e un adevarat "despot" fata de 0 prietena din copilarie, iar pe prietenul ei, care a deceptionat-o, il izgone~te in cele din urma din casa. Nu e insa lipsita de sentimente: de indata ce afla ca acest prieten e bolnav, se duce imediat la el. Acolo gase~te 0 femeie pe care 0 cunoa~te ~i pe care 0 suspecteaza s-a apropiat de prietenul ei din motive egoiste. In loc de buna ziua, femeia trebuie sa asculte urmatoarele cuvinte (p. 679):
lasa sa-~i d~tige din greu existenta prin vinzarea Noului Testament. E drept insa ca nici atunci dnd poarta cuiva de grija nu se leapada de felul ei autoritar de a fi (p. 688) : "N ici un fel de obiectii din partea acesteia, care se speriase groaznic de propunerea (mai bine zis de porunca) de a locui totdeauna la Skvore~niki, nu voi Sa ia in seama Varvara Petrovna - Prostii! 0 sa merg ~i eu cu tine sa vindem Evanghelii. Nu mai am acum pe nimeni in lume! - Dar aveti un fiu, incerca s-o consoleze Salzfisch. - N-am nici un fiu! reteza scurt Varvara Petrovna, ~i a fost ca 0 profetie". Faptul ca Varvara Petrovna nu se poarta cu fiul ei in mod tolerant, ci, din contra, este aproape timida ~i retinuta nu trebuie considerat drept 0 contradictie cu cele aratate mai inainte, dki aici este yorba de dragostea ingrijorata a unei mame pentru unicul ei fiu.
La fel 11 bruscheaza ~i pe prietenul ei, despre care nu !?tie ca este gray bolnav. in curind se dovede~te din nou ca Varvara Petrovna este numai intoleranta, dar nu ~i lips ita de sentimente. Dupa ce se convinge de atitudinea altruistii a femeii gasite la prietenul ei, Ii vine in ajutor. Ea n-o mai
Un comportament foarte caracteristic apare atunci dnd combativitatea se imbil1a cu un foarte pronuntat sentiment al dreptaIii. Nevoia de dreptate este tot 0 trasatura din sfera psihica aspiratii-inclinatii. Imbinata cu combativitatea, ea poate sa duca la atitudini asemanatoare cu acele dezvoltari paranoice in care se da 0 lupta pentru dreptate. Pe dnd paranoicii lupta insa mai mult pentru propriile lor teluri, in cazul de fata este yorba de 0 dreptate obiectiva. Oamenii cu un puternic sentiment al dreptatii, dar nu prea activi, sint cunoscuti ca oamel1i drept,i doar de familia lor ~i de un cerc restrins. Atitudinea lor nu at rage insa atentia altora ~i nu ofera scriitorilor prilejul sa se ocupe mai indeaproape de ei. Cu totul alta este situatia daca lupta pentru dreptate se imbina cu energia. In persoana lui Karl Moor, Schiller ne descrie in Holii un om in care se imbina aceste doua trasaturi. Karl are un pronuntat sentiment al dreptatii ~i totodata 0 combativitate care nu vrea sa admita nici 0 impotrivire. Acest lucru se poate constata la Karl Moor chiar ~i din faptul ca a devenit Whar ~i uciga~ dupa ce
214
215
d
"Dupa fata ta neru~inata mi-am dat seama ca e~ti tu. Afara, nemernico! Imediat sa dispari din casa asta! $terge-o, altminteri te trimit la inchisoare. Tineti-o sub paza intr-o aIta casii. A mai stat ea la inchisoare in ora~, ~i 0 sa mai stea. $i te rog pe tine, ca stapin, sa nu la~i pe nimeni sa intre cit timp sint eu aici. Sint generaleasa Stavroghina ~i ocup intreaga casa. rar tu, scumpo, 0 sa-mi dai socoteaIa de toate".
a fost alungat de tatal sau in Urma calomniilor fratelui mai mic, Atunci a izbucnit 0 ura plina de revoIta, a~a cum slnt urile izvorite din "instinctul combativ" (p. 45): "Oh, daca-ntreaga natura .ar rasuna dnd a~ sufla din goarnele razvratirii: vazduh, pamint ~i mare, porniti la lupta impotriva acestui nearn de hiene, eu va drmuiesc I" Ulterior insa, Karl Moor nu mai lupta atit pentru propria sa dreptate, dt pentru dreptatea altora. Se intimpla, ce e drept, ca banda sa sa jefuiasca la intimplare, el insa nu ataca dedt oameni care au savir~it 0 nedreptate ~i ca at are merit a sa fie pedepsiti. Unul dintre tilhari spune despre el (p p. 73-74): nu ucide chiar de dragul noi.bel~ug, De bani nici nua .I se "EI sinchise~te, dnd furti~agului, ii poate aveacadin ~i chiar treia parte din prada, care i se cuvine de drept, 0 daruie~te orfanilor si tinerilor sarmani harnici la invatatura. Da'dnd e yorba sa ~toarca vreun boierna~ care jupoaie'taranii ca pe vite sau sa scoata la mezat vreun netrebnic cu gaitane aurite, care masluie~te legile ~i mituie~te dreptatea, ori vreun alt domni~or de aceea~i teapa - drace! atunci sa-l vezi cum devine el eel adevarat - se napusteste ca un diavol, de parca ar avea in trinsul 0 mie de furii dezlantuite!. .."
II
i
Urmeaza imedia t descrierea unei intimpIari concrete, ~ anume intilnirea dintre Moor ~iun conte "care a d~tigat un proces de un milion datorita subterfugiilor avocatului sau". Moor pedepse~te tocmai acest gen de oameni care s-au priceput sa ocoleasca legile prin viclenii. El se conduce mai putin dupa ceea ce este perm is sau interzis de lege, ci numai dupa ceea ce ii dicteaza sentimentul dreptatii, acel sentiment pe care-l are orice om, iar Moor intr-o masura. mai mare dedt oricare altul. Fata de preotul
~iri, ajungind eel dintii favorit. Caderea aproapelui sau a fost sdiunelul pe care se catarase spre-naltimile cele mari - lacrimile orfanilor I-au cocotat atit de sus! Diamantul acesta I-am smuls din degetul unui c~nsilier financiar care vindea la mezat slujbe ~i onoruri, in vreme ce patriotul cu inima indurerata, era izgonit din fata u~ii Iui! Aceasta agata 0 port pentru a cinsti pe un popa de tadmul dumitale pe care cu propria mea mina I-am sugrumat deoarece se plinsese in amvon ca astazi inchizitia se aWi. in decadere". Cum arata in schimb justitia statului care il condamna pe Moor? El ii spune preotului in continuare (p. 86): "Tuna ~i fulgera vorbind, ma rog, de blindete ~i de indurare ~i, iata, jertfe~te victime omene~ti unui dumnezeu al iubirii cum ar face-a pentru molohul cu brate de vapaie! - Propovaduiesc iubirea aproapelui ~i izgonesc cu blesteme de la portile lor pe cer~etorul orb, sleit de batrinete; se pornesc vijelios impotriva zgirceniei ~i au ~ters de pe fata pamintului pe ba~tina~ii din Peru pentru a Ie fura bratarile de aur, inhamindu-i pe pagini ca pe ni~te bietc vite la cale~tile lor 1" Karl Moor ni se infati~eaza, cert, ca un luptator pentru dreptate. EI nu manifesta susceptibilitate fata de prejudiciile aduse persoanei lui; reactia lui personala se refera la nedreptatea care i-a distrus viata dintr-o singura lovitura, luindu-i tatal, logodnica ~i avutul. Desigur, el ia pozitie cu energie pentru apararea propriilor sale interese, lucru de altfel firesc, cad intoleranta lui se indreapta impotriva a tot ce sta in calea aspiratiilor lui. Yncomparatie cu lupta pentru dreptate, interesele egoiste tree insa la Karl Moor pe planul al doilea. Contrariul intolerantei este firea pa~nica a omului care nu poate reactiona cu du~manie nid chiar atunci dnd 0 asemenea reacVe ar fi intemeiata. Natan, eroul piesei Natan inteleptul de Lessing, are aceasta trasatura de caracter - este impotriva oridirei invrajbiri. Pentru el intoleranta religioasa, care considera propria credinta drept singura atotmintuitoare ~i adesea prigone~te cu fanatism pe cei de aHa credinta, este de neinteles. El ar dori ca cele trei mari religii ale Europei ~i Asiei Mici - cre~tinismul, iudaismul ;;i mahomedanismul - sa convietuiasca in
217
pace. Ca nu este yorba doar de 0 idee teoretica, ci de expresia unei trasaturi a firii sale, ne putem da seama din felul in care se comport a Natan ~i din reactia sa fata de ingrozitoarea nenorocire familiala de care a avut parte datoriH'i cre~tinilor (pp. 275-276): "Natan: M-ati intilnit la Damn cu copilu!. I Nu banuiti insa ca doar putin, I c-o zi mai inainte-n Gath cre~tinii / Macelarisera pe toli evreii, / De-a valma, cu femei, copii ~i ca / Sotia mea era ~i ea printre / Ace~tia, cu cei ~apte fii ai mei, / Ce-adapostiti incasa frate-meu I Cu totii-au ars. / Calugarul: Oh, Dumnezeule! Natan: Cind ati sosit, zacusem nopti ~i zile I tn pulberecenu~a-amar plingind. / Plingind? M-am judecat cu Dumnezeu, / Din minti ie~indu-mi, lumea-am blestemat / Cre~tinatatii ne-mpacata ura I Eu i-am jurat. Calugarul: Va cred! ~i cum va cred! Natan: Dar judecata mi se-ntoarse iar, I Pe-ncetul, ~i-mi vorbi cu blinda voce: / «~i totu~i este Dumnezeu! ~i totu~i / A fost ~i-o hotarl:re-a lui aceasta! I Vino ~italmace~te-n fapta ce / tnca de atlta timp ai priceput, I ~i ceea ce de taJmacit in fapte I Mai greu nu e, dedt de priceput. I Tu poti, de vrei! Eu m-am / Sculat strigind spre Dumnezeu: Ridica-te I «Eu vreau! I Doar tu sa vrei sa vreau! »
-
»"
la bogatia luL Probabil ca nici nu ~i-ar fi putut agonisi imensa lui avere daca ar fi manifestat prea multa mila fata de numero~ii saraci pe care-i putea vedea pretutindeni in jurul sau. Bun era Natan doar prin felul sau pa~nic de a fi, dar, dupa cum yom vedea mai In amanuntime, aceasta trasatura de caracter reprezinta 0 componenta importanta a bunatatii. tn I diotul, Dostoievski ne infati~eaza in persoana unui epileptic - printuI Mi~kin - un om de 0 bunatate totala, de 0 bunatate care stlrneste uimirea tuturor. El are toate aceIe insusiri care il indeamna p~ om sa-~i ajute semenii. tn primul rind ~re multa compasiune. ti e mila de toata lumea, lucru pe care il vade~te inca din timpul ~ederii sale in Elvetia, dnd s-a ocupat de sarmana fata respinsa de societate. tn acela~i timp se mai poate observa la el ~i 0 puternica predispozitie de a particiPa la bucuria altora. Iubea mult copiii ~i se simtea bine in tovara~ia lor. Descrierea atitudinii sale compatimitoare 0 intilnim in repetate rinduri in roman. Dragostea luipentru Nastasia este de la inceput insotita de compatimire, pentru ca mai tirziu ea sa se rezume exclusiv la mila. Printului ii este mila ~i de du~manii sai, chiar ~i de Rogojin, care Ii e du~man de moarte ~i care se poarta cu gindul sa-l ucida, rididnd chiar la un moment dat cutitul impotriva luL Daca printulnu a fost omorit, aceasta s-a datorat numai faptului ca tocmai in acel moment are un atac de epilepsie. l\1:i~kinnu se lasa niciodata provocat la cearta de Rogojin, cu toate ca ei apar in repetate rinduri in postura de rivali in d~tigarea dragostei Nastasiei.
Fata de aceasta soarta ingrozitoare, pina ~i Natan era capabil de ura. Dar pe dnd un alt om ar fi ramas toata viata plin de ura contra criminalilor, la Natan ea nu dureaza dedt un timp ~i apoi este invinsa. EI 0 adopta cu toata dragostea pe fetita cre~tina care Ii este adusa, ba chiar reu~e~te s-o considere in oarecare masura drept inlocuitoare a copiilor sai omoriti cu atlta cruzime de cre~tini. Putem ded spune cu toata certitudinea di ura Ii era straina. Lessing I-a inteles probabil altfel pe Natan, voind sa vadii in ratiune factorul prim din care decurge toleranta religioasa. Dar ratiunea nu ia na~tere in vid. Inteligenta ~i bunavointa nu se pot afirma daca Ii se opune tot restul, adica in primul rind personalitatea afectiva. Natan mai este denumit bun, nu numai intelept, dar n.u avem indicii care sa demonstreze ca inclinatiile sale aItruiste ar fi deosebit de accentuate. EI se arata caritabil fata de saraci, dar lucrul acesta nu are 0 prea mare insemnatate daca ne gindim
Aid se vade~te ~i cea de-a doua trasa tunl proprie tuturor oamenilor buni - liPsa capacitafii de a avea sentimente de du:;manie ~i de ura fata de alti oameni, precum ~i de a avea 0 atitudine combativa, a~a cum am vazut ~i la Natan inteleptu!. Printul Mi~kin este chiar dispus sa renunte la Nastasia in favoarea lui Rogojin; el nu face nici un pas in aceasta directie numai fiindca ii e mila de ea. El ~tie ca la momentul potrivit Rogojin s-ar razbuna pe Nastasia. Daca tinem seama de situatiile create de Dostoievski in ldiotul, printul ar fi trebuit sa fie ~i du~manul altor personaje ale romanului, cad multe dintre ele il ataca, i~i bat "joede el ~i-l numesc idiot. Elnu intreprinde nimic impotriva lor.
218
219
Mai mult, cauta vina in primul rind in sine insu~i, straduindu-se sa inteleaga atitudinea celor car'e-l ofenseaza. Merge chiar aUt de departe incH cere iertare celor care ar fi trebuit ei sa-i ceara iertare, cad printul crede ca el i-a provocat prin atitudinea sa. Uneori, dnd celorlalti ar trebui sa Ie fie ru~ine, ii este lui insu~i ru~me. Aid intervine cea de-a treia trasatura care i1 caracterizeaza. pe print - un exagerat simp al pudoarei. Dupa Ce i-a oferit in mod generos 10000 de ruble unui tinar fata de care nu are decit Q vaga indatorire, 1\1i~kini~i face repro~uri amare pentru "feIul brutal ~i imprudent in care a procedat oferindu-i cele zece mii de ruble" (p. 379) ~i mai tirziu ii cere iertare plin de remu~cari. Pe timpul dnd Nastasia mai era 0 femeie intretinuta, ii face propuneri de casatorie, spunind (p. 236): "Socot ca dumneata imi vei face onoarea ~i nu eu dumitale". Adesea printului "i se urca Tu~inea in obraji" fara vreun motiv obiectiv. Am vazut ca ~i Vania ~i Natan inteleptul sint oameni buni, insa numai imbinarea celor trei trasaturi de caracter descrise mai sus produce un om cu desavir~ire bun. Un asemenea personaj ideal cum ni-l descrie Dostoievski nn exista in viata reala. 1ntr-un fel, Mi~kin este 0 figura de Hristos, eu predispozitia sa launtrica de a-~i iubi du~manii ~ide a Ie intinde obrazul cehilalt dnd este palmuit. Se ~i vorbe~te, de altfel, despre "blindetea cre~tineasca" a printului. in Idiotul ne este totn~i InHiti~at un om ~i nu 0 piele de om in care a fost introdus un principiu, a~a cum am vazut la unele personaje literare. Dostoievski este un psiholog atit de desavir~it incH la el pina ~i un personaj ideal dimine un om, adica nu devine 0 masca care actioneaza. 1n ciuda exagerarii tuturor trasa turilor, put em afirma ca din punct de vedere psihologic intelegem mai bine un om bun din viata reala dupa ce am cunoscut trasaturile exagerate din descrierea lui Dostoievski. Oamenii buni din viata reala nu sint personalitati accentuate, ei sint mai intelega tori, mai pa~nici, mai con~tienti de datoria lor decit altii, dar totul numai intt-o masura care nu-i deosebe~te pre a mult de medie. Un personaj ideal asemanator cu "Idiotul" este Aleo~a din Frafii Karamazov. Dostoievski ne prezinta ~i aici un om care iarta
lntotdeauna ~i ar vrea sa iubeasca pe toata lumea. Deosebirea
220
221
La Aleo~a, ca ~i la Mi~kin, se mai adauga :;;ifaptul ca nu de du~manie, ~i cu atlt mai putin eel de ura, ci ramine tot timpul pa~nic ~i blind. Nu ia niciodata atitudine impotriva unui alt om ~i oricine i1 poate ofensa fara ca el sa se apere. Deosebit de caracteristica este comportarea sa dnd, intimplator, este implicat pe strada intr-o cearta a unor copii de ~coaliL El este ranit cu 0 piatra de unul dintre copii ~i mu~cat la un deget. Cu toate ca se simte atacat fara nici un motiv, nu reu~e~te sa fie furios pe baiatul eel rau (vol. I, p. 246): "Aleo~a scapa un tipiit de durere ~i incerca sa-~i traga degetul. Copilul ii dadu, in sfir~it, drumul ~i se trase numaidecit indarat, cautind sa pastreze intre ei aceea~i distanta. 1~iinfipsese dintii linga unghie, aproape pina la os, atit de adinc indt incepuse sa musteasca singele. Aleo~a scoase din buzunar 0 batista ~i-:;;iir1fa~ura strins mina ranita. Operatia aceasta dura aproape un minut, in care timp baieta~ul ramase pe loc, in a~teptare. 1n cele din urma, Aleo~a i~i ridica spre el ochii se'nini. -Asa, zise el. Vezi ce rau m-ai muscat? Esti multumit, da? $i acu vrei sa-mi spui ce ti-am fiic~t? Piciul se tiita la el mirat. - Nu ~tiu cine e~ti, te vad acum pentru intiia oara, urma tot atit de calm Aleo~a, dar nu se poate sa nu-ti fi facut nimic, altminteri nu m-ai fi urgisit a~a, de pomana ... Hli, spune-mi, ce ti-am facut, cu ce ti-am gre~it?" cunoa~te sentimentul
~i in persoana lui Aleo~a, Dostoievski ne infati~eaza 0 figura de Hristos. Aceasta intentie a autorului este, de altfel, exprimata intr-un pasaj din roman, caci intre Aleo~a ~i Rakitin are loc urmatorul dialog (vol. II, p. SO): "Ei, va sa zica, ai izbavit un suflet pacatos?! dnji el plin de furie. Ai intors 0 tlrfa pe calea cea buna? Ai izgonit cei ~apte draci ce 0 munceau? Ca sa vezi unde trebuia sa se intlmple minunea pe care ati a~teptat-o cu atlta dvna asHizi! - lnceteaza odata, Rakitin! Ii raspunse Aleo~a cu inima indurerata. - Sigur ca da, ma dispretuie~ti pentru c-am putut sa primesc cele douazeci si cinci de ruble de adineauri! Mi-am vindut prietenul, nu-i' asa? Numai ca tu nu esti Hristos si nici eu luda!' " In comparatie cu Aleo~a, Rakitin este un om rau, un fel de ,,Iuda". EI ar vrea sa provoace pretutindeni zizanie ca sa poata profita de pe urma ei. Vom gasi insa ~i oameni care sint ~i mai tipic rai dedt Rakitin. In literatura beletristica intUnim ~i oameni buni prezentati fara exagerare. Sonia, de pilda, din Razboi ~i pace este 0 fata cu inima buna, care ramine intotdeauna in umbra ~i la care gasim toate trasaturile caracteristice ale bunatatii, fad ca ele sa fie aUt de excesive ca la Mi~kin sau la Aleo~a. Ea participa din toata inima la bucuriile ~i suferintele familiei Rostov, care 0 primise in sinul ei, nu uita niciodata indatoririle pe care Ie are ~i renunta, aproape fara lupta, la tlnarul Rostov, de~i 11iube~te foarte mult ~i cu toate ca acesta li facuse tot felul de promisiuni. Ea nu se opune dedt putin timp vointei contesei Rostov. a figura asemana toare, dar ~i mai clar descrisa in detalii, este Vreni din Uti arenda~ul de 6otthelf. ~i ea este prim ita intr-o familie straina de care se ata~eaza cu dragoste ~i cu sentimentul datoriei. Nici ea nu lupta pentru iubitul ei, care simte 0 puternica atractie pentru sora ei adoptiva. Aceasta din urma nu-l merit a pe UIi - yom mai avea prilejul sa ne ocupam de caracterul ei ~i prin purtarea ei udta ar indreptati un sentiment de du~manie din partea lui Vreni, care nu intreprinde insa nimic impotriva rivalei sale. Gnd, in cele din urma, devine sotia lui UIi, Vreni ii aduce acestuia norocul in casa . 222
In literatura beletristica gasim foarte adesea personificari ale raului - de exemplu Iago din Othello de Shakespeare, bastardul Edmund, 60neril ~i Regan din Regele Lear, secretarul Wurm din Intriga ~i iubire de Schiller. Tuturor acestora Ie lipse~te compasiunea normala pentru semenii lor, carora Ie provoaca suferinte ~i nu Ie este ru~ine de faptele lor. Sint plini de du~manie ~i de ura fata de cei ce Ie stau in cale. Ura introduce in dutate 0 puternica nota activa. Toate trasaturile lor sint contrare celor constatate la oamenii buni. Imbinarea acestor trasattwi spec£fice are drept rezultat ceea ce denumim rautate. Goneril ~i Regan par la inceput mai pasive in dutatea lor, dar in dragostea lor geloasa pentru Edmund devin apoi pline de ura ~idiabolic de active. Nici oameni atlt de rai ca cei mai sus amintiti nu exista in realitate. lnsu~i Shakespeare era de aceasta pare~e in privinta lui rago, deoarece dnd sotia acestuia Ii descrie un ticalos de teapa lui, rago spune: "Astfel de oameni nu exista! Este imposibil!" Rautatea, a~a cum 0 int11nim in realitate, ne este mai bine infati~ata intr-o alta figura din literatura beletristica. Bel Ami din romanul lui Maupassant a devenit sinonim cu favoritul femeHor, fara. ca nimeni aproape sa se mai gindeasca la faptul ca acest Duroy - sau Du Roy, cum i~i zice mai tlrziu, sau baronul Du Roy de Cantel, cum se nume~te in cele din urma multimilionarul i~i datoreaza succesele unor ca1cule reci, facute fara nici 0 compasiune sau simt al ru;;inii. EI spune odata in sinea sa (p. 204): "Egoismul care are drept scop ambitia ~i avutia e superior egoismului care are drept scop femeia ~i dragostea". De felul lui de a fi - pe care I-am putea numi pe buna dreptate cruzime - ne putem da seama chiar de la inceputul romanului, atunci dnd Duroy i~i aminte~te de timpul petrecut ca soldat in Africa (p. 8): "li venira in minte cei doi ani petrecuti in Africa ~i felul in care Ii jefuia pe arabi in micile pichete din Sud. ~i un zimbet vesel ~i crud Ii flutura. pe buze la amintirea ispravii care costase viata a trei oameni din tribul Ouled-Alane si care lui si camaraziIor le procurase douazeci de gaini, doi ~iei, aUf ~i motiv de ris pentru ~ase luni. Niciodati'i nu fusesera gasiti vinovatii, care de altminteri nici nu fusescra ca.utati, arabul fiind so~otit, oarecum, prada fireasca a soldatului".' 223
Din comportarea lui anterioara ne putem da seama ~i de felul in care se va purta in viitor cu femeile (p. 36): "La regiment avusese succese de garnizoana, cuceriri u~oare ~i chiar aventuri de dragoste intr-o lume mai aleasa. Sedusese pe fata unui perceptor, care voia sa lase totul ca sa-l urmeze, ~i pe sotia unui avocat, care din deznadejde ca fusese paras ita incercase sa se inece. Camarazii spuneau despre el: «E un ~iret, un pi~icher, un ~mecher: asta 0 sa razbeasca». ~i el i~i pusese intr-adevar in gind sa fie ~iret, pi~icher ~i ~mecher". Dureaza un timp pina ce Duroy poate trece din nou la actiune, cad la inceputul romanului el are de luptat cu lipsa de bani ~i cu dificultati profesionale. Mai intii avem confirmarea ca-i lipse~te orice simt al ru~inii. El accept a ca iubita sa sa-i puna in secret bani in buzunar, parte din ace~ti bani cheltuindu-i apoi chiar cu 0 prostituaHi. La inceput nu iese inca la iveala Jipsa oricaror sentimente de omenie. Fiinddi se pricepe atit de bine sa se joace cu copilul iubitei sale, credem chiar ca are trasaturi de blindete ~i bunatate. Dar ~i joaca cu copilul este probabil tot rezultatul unui calcul. Copilul, care i-a dat numele de "Bel Ami", n respinge mai tirziu cu 0 incapatinare instinctiva. Ulterior, actiunile sale ne arata tot mai mult ca. sentimentul de compasiune pentru oamenii pe care Ii pagube~te Ii lipse~te, ca ~i simtul corectitudinii. Cind Ii comunicil iubitei sale apropiata sa casatorie, ea este profund zdruncinata. La inceput el voia sa dea impresia ca-i pare rau, dar imediatdupa aceea citim (p. 174): ,,~i, sdipat de 0 mare grija, simtindu-se dintr-o data desciltu~at, liber pentru noua sa viata ... " Duray se casatore~te din calcul cu doamna Forestier, vaduva prietenului sau. Din momentul in care incepe sa banuiasca ca. ea 11in~elase pe primul ei soL el nu-l mai nume~te pe Forestier mort ~i care, in plus, i-a fost prieten - dedt cu epitetul rautacios de "incornoratul de Forestier". tntr-o conversatie . '0'· cu sotia sa, care de Hecare data este indignatil de aceea~i expresie,el Ii spune (p. 236): "Desigur. Acum ca incornoratul de Forestier a murit, nimic nu ne mai sta in cale".
224
I I
Spednd ca ar putea rezulta avantaje pentru el, 0 captiveaza prin cuvinte lingu~itoare pe doamna Walter, sotia ~efului sau, pentru ca pina la urma sa 0 posede aproape cu forta (p. 238): "De indata ce inchise u~a, 0 cuprinse in brate ca pe 0 prada. Ea se zbatea, lupta, bolborosea: - Ah, Doamne ... Dumnezeule!. .." Putin dupa aceea, gasind posibilitati mai avantajoase pentru interesele sale - el 0 respinge in mod brutal, fara sa-i pese ca ea n iubeste la nebunie. In' acest timp incepe sa-i faca curte fiicei ~efului sau, spednd ca astfel va putea obtine mai multe avantaje dedt de pe urma relatiilor sale cu sotia ~efului, dici fata are 0 zestre imensa. Dar ca sa poatapune mina pe zestrea aceasta trebuie sa scape mai intii de sotia sa, care la timpul sau Ii adusese, ce-i drept, bani ~i prestigiu, dar nu in aceea~i masura in care i le-ar fi pututaduce fata unui milionar. Motivul de divort ~i~l procura intr-un mod cu totul neru~inat. Cu toate ca el insu~i are mereu dte 0 iubita sau doua, i~i urmare~te sotia ~i, in momentul decisiv,insotit de un inspector de politie, patrunde in camera in care se ana sotia sa ~i amantul acesteia, amindoi aproape goi. Astfel obtine motivul de care are nevoie pentru divort. EI 0 cucere$te definitiv pe fiica ~efului sau $i 0 rape$te. Deznadejdea mamei, care-~i pierde nu numai fiica, dar ~i amantul de care continua sa se simta legata prin toate fibre Ie sufletului ei, n lasa complet rece. Duroy mai comite ~i muIte alte josnicii. Adesea maiare in asemenea ocazii $i un ds batjocoritor. MuIt timp doamna Walter nu poate sa creada in rautatea lui (p. 308): ,,~i se gindi muIt timp la viclenia $i nevinovatia, in aceea$i masura cu putinta, ale acestui om. Ce ticillos, daca el a fost eel care a pregatit lovitura 1" Doamna Marelle, iubita lui, Ii spune ni$te cuvinte care i1 caracterizeaza foarte bine (p. 314): ,,_ De cind ti-ai lasat nevasta pregateai lovitura asta, ~i in al?teptare ma pastrai £rumu~el ca amanta, nu? Ce nemernic esti , I" ~i continua (p. 315): ,,- Ar fi trebuit sa-ti ghicesc jocul de la inceput! Dar, nu, nu puteam crede ca ai sa fii aUt de josnic". 15 - Personalitati accentuate
225
~i mai departe (p. 315): "De dnd te cunosc te porti cu mine ca 0 seciHura ~d ai vrea sa nu ti-o spun? In~e1ipe toata lumea, tragi foloase de pe urma tuturor, iti procuri pHicerile ~ibanii de oriunde ~i ai vrea sa ma port cu tine ca ~i cum ai fi un om de treabi:i?" La sfir$itul acestei scene, brutalitatea lui Duroy atinge apogeul. Din cauza ca in indignarea ei doamna Marelle afirma $i lucruri inexacte, el 0 bate, de9i - in ciuda brutalWitii 9i a: neru~inarii lui - ea I-a iubit tot timpul (p. 316): "Atunci Georges se napusti asupra ei )ii, tinind-o sub el, dadu in ea ca intr-un barbat". In aceasta scena ni se confirma faptul ca Duroy Iiurmare$te cu ura pe cei ce sta u in calea telurilor sale. La inceput lucrul acesta 1lU reiese inca foarte clar, dar dupa aceea devine din ce in ce mai evidenta aceasta trasatura de caraeter, care imprima nazuintelor sale infame $i a nota de agresivitate. In cele din urma, Duroy poate sa exclame (p. 300): "Vai de cei ce-mi stau in cale. Nu iert niciodata". In acela~i context cu excIama tia de mai sus, Walter, $eful lui, i~i spune (p. 300): "Drace! lata unul cu care nu trebuie sa te pui rau". ~i imediat dupa aceea ginde$te (p. 300/: "Da, a sa ajunga departe, hotomanul [" In acel m)ment, Walter inca nu 9tie ca Duroy este pe punctul sa-l ingele mi)ie1e9te. Din toate acestea putem vedea ca acelea:;;itrei trasaturi fac din Duroy un om rau: lipsa de co'mpasiune, $i in special lipsa sentimentului de mila, lips a sentimentului de ru~ine 9i inc1inatia de azdrobi eu du,;>manie~i ura. orice impotrivire. Daca in literatura beletristica in Ulnim atltea personaje cu ac este trasaturi de caracter, aceasta se datoreaza, fadi indoiala, vastelor posibilitati pe care rautatea oamenilor Ie ofera scriitorilor pentru a zugravi destine tragice. Oamenii buni sint amenintati de cei rai, au de suferit de pe urma lor ~i adesea sint impin)ii spre ruina 9i moarte. Rezultatul, din punet de vedere literar, este tragicul. Ce-i drept, de regula oamenii rai trebuie ~i ei sa piara., caci cititorul ar fi revoltat daca ace9ti mi$ei ar scapa teferi. Eroul lui Maupassant constituie 0 exc~ptie. "Bel Ami" traie$te la sfir9it multumit, bucurindu-se de radul faradelegilor sale. Este adeva-
226
rat ca n-a uds pe nimeni, doamnaWalter nu era dedt in pragul sinuciderii. Telurile lui Duroy sint prestigiul ~i banii. Nu se poate constata ca aceste trasaturi egoiste ar exista la el intr-o masura anormala, dar ele au cale libera deoarece lui Duroy Ii lipsesc sentimentele altruiste. Orice om ar dori sa aiM. b3.ni ~i prestigiu, dar in m)d normll are suficiente inhibitii pc;ntru a nu-~i urmhi in. asem3nea mVtsurarealiz'lrea propriilor dorinte in detrimentul altora. Vom vedea in cele ce urmeazi eroi care se lasa in intregime condu,;>ide ambitie sau de nazuinta spre inavutire. Am puteafi tentati s3.-l includem :;;ipe Franz Moor din piesa lui Schiller in cat egoria oamenilor cu a fire ca cea descrisa mai sus, caci:;;i el este a natura diabJlica. Franz are insa ~ fiha echivoc ,- a fire is terica, deoarece succesele sale se da toresc in primul rind artei lui de a se preface. 'lntr-un capitol ulterior 11vom analiz'l mli indeaproape. Rautatea trebuie judecata intr-un mod aparte atunci dnd exista 0 trasatura isterica. In asemenea cazuri nu se poate ~ti in ce m'isura lipsesc intr-adevar sentim entele etice normale sau in ce masura ele au fast complet refulate de o predispozitie dem)nstrativa, ca sa nu stea in calea pornirilor egoiste. Am vazut cum pornirile egoiste au trecut pe primul plan datorita faptului ca cele altruiste erau atrofiate. Dar pornirile egoiste pot sa fie ele insele atit de puternice incH sa Ie acopere pe cele altruiste, care totu'i'i exista. In ambele cazuri rezultatul este asemanator. Se recunoa9te totu~i cIar cazul dud egoismul nu este rezultatul inUiturarii inhibitiilor, ci se situeazl pe primul plan datorita marii sale intensWiti. Foarte caracteristic se prezin ta in acest caz ambitia ,insu9ire ce":;;ipoate avea origineain sfera aspira!ii-£nclinatii. Un frumos exemplu al ambitiei de acest fel ni-l ofera Stendhal in RO$u $i negrtt. Gindirea :;;iactiunile lui Julien, personajul principal al romanului, sint comptet dominate de ambitie. El nu seevidentiaza prin dorinta paranoidl de a se impune; Ii lipsesc suspiciunea ~i susceptibilitatea anormale. Nu gasim la el nici lupta paranoica pentru 0 pretinsa dreptate. Este adevarat 15*
227
ca destul" de des Julien se ara ta plin de ura fata de oamenii din inalta societate, dar aceasta se datoreaza ambitiei sale deceptionate, nu revoltei unui om care se simte asuprit. De aceea Julien nu devine cu adevarat du~manul cuiva ~i nici nu poarta cuiva pica in mod serios. Pe de alta parte, Julien nu este calauzit nici de dorinta isterica de a se impune. EI nu are inc1inatii spre prefacatorie, ci, dimpotriva, in repetate rinduri se poate vedea ca-i repugna falsitatea pe care 0 vede in societatea inaltiL. Stralucirea exteri0ara 0 iube~te numai atunci dnd Ii asigura prestigiul. La un moment dat lucrulacesta este spus in mod expres (p. 495): "Julien era ametit de ambitie, nu de vanitate; totu~i dadea multa atentie aparentei exterioare. Caii ~i uniformele lui, livrelele celor ce-l slujeau dovedeau 0 grija care ar fi facut cinste spiritului de ordine al unui aristocrat englez. Abia ajuns de doua zile locotenent, prin favoare, el socotea ca., pentru a deveni comandant cel mai tirziu la treiz;eci de ani, ca toti marii generali, trebuia ca la douazeci ~i trei de ani sa fie ceva mai mult dedt locotenent". inca din tinerete Julien viseaza la gloriI'. Napoleon este idolul sau (p. 27): "De ani de zile, Julien nu-~i petrecea aproape nici un ceas din viata fara sa-~i spuna ca Bonaparte, locotenentul necunoscut ~i fara avere, se facuse stapinul lumii cu spada". El cauta sa obtina favorurile doamnei de Renal numai din ambitie. lata ce se petrece dupa ce prime~te prima dovada a afectiunii ei (p. 61): "Doamna de Renal, furata de fericirea de a iubi, era aUt de ne~tiutoare, incH nU-)iifacu aproape nici 0 mustrare. Fericirea Ii rapi somnul. Pe Julien, istovit de luptele pe care intreaga zi timiditatea ~i orgoliul Ie dadusera in inima lui, n napadi in schimb un somn ca de plumb" . Cind doamna de Renal, scurt timp dupa aceea, face 0 incercare disperat;i de a se.desprinde de Julien printr-o atitudine rece, ea nu-i provoaca acestuia durere, ci numai 0 indignare aroganta. (p. 77) : "Cit ai c1ipi,pe fata nu i se mai citeau dedt trufia ~i minia 228
impotriva lui insu~i". lar in continuare citim (p. 78): ,,In timp ce simtamintele acestea napadeau sufletul tlnarului preceptor, chipullui viu capiita expresia trufiei in suferinta ~i a ferocitatii". Doamna de Renal este definitiv pierduta. Acum ea cauta sa-i d~tige dragostea, iar prin aceasta li atita ~i mai mult ambi-
tia (p. 87): "Daca ar £i fost sigura de dragostea lui Julien, poate ca. virtutea ar fi gas it puterea sa i se impotriveasca. Dar, tn~murind de teama ca-l va pierde pentru totdeauna, patima 0 rataci intr-atlta incH apuca. ea mina lui Julien care, in visarea lui, ~i-otinea sprijinita pe spatarul scaunului. Asta 11trezi pe tlnarul ambitios; ar fi vrut sa.-i aiM martori in c1ipa aceea pe toti nobilii trufa~i care, dnd el statea la coada mesei, aUituri de copii, n priveau cu un zimbet aUt de ocrotitor. «Femeia asta nu ma mai dispretuie~te, i~i spuse el, ded am da toria sa fiu mi)icat de frumusetea ei; am datoria fata de mine insumi sa-i fiu amant »". in relatiile sale cu Mathilde de la Mole, pe Julien n intere,. seaza la inceput - ca ~i in cazul doamnei de Renal - excl1;1siv afirmarea sa. Plin d~ orgoliu, el i~i spune (p. 340): "Nostim ar mai fi sa. ma iubeasca 1" La dec1aratia pe care i-o face Mathilde intr-o scrisoare, reactia lui este un sentiment de triumf ~i de orgoEu (p. 360): ,,- Da, spunea el cu 0 voluptate nemarginita, ~i vorbind arar, meritele noastre, ale marchizului ~i ale mele, au fost dn" tiirite, iar bietul cherestegiu din Jura a biruit. Bun! urma el; iata ca am gasit semnatura ce va insoti raspunsul meu. sa. nu va inchipuiti cumva, domni~oara de la Mole, ca uit cine sint. Am sa va fac sa intelegeti ~i sa simtiti din pUn ca pentru fiul unui cherestegiu tradati un urma)i al vestitului Guy de Croisenois, care I-a intovara~it pe sfintul Ludovic in il cruciada". Dupa prima noapte petrecuta (u Mathilde, ceea ce resimte el e mai putin dragoste ccdt triumf (p. 379): "Nu era pic de duio)iie in simta.mintele lui din aceste prime clipe. Nu era decit fericirea ca. ambitia ii fusese potolita, ~i Julien era mai cu seama ambitios. EI vorbi iara)ii despre oamenii
2~9
asupra dirora avea banuieli ~i despre masurile nascocite impotriva lor. $i, pe dnd vorbea, se gindea cum sa traga foloase de pe urma victoriei lui". In relatiile uIterioare cu Mathilde, dnd, rind pe rind, se iubesc ~i se umilesc unul pe celiUalt, succesele sale ii satisfac mai mult orgoliul dedt dragostea (p. 470): "Se plimba prin odaita lui ametit de bucurie. La drept vorbind, fericirea aceasta se da tora mai mult orgoliului dedt dragostei". Din descrierea lui Stendhal obtinem 0 notiune foarte clara despre ceea ce este ambilia omeneasca. Ce e drept, exagerarile autorului sint destul de mari, caci in viata reala nu se intlmpla ca 0 trasatura de caracter sa-l calauzeasca cu atlta forta ~i persistentii pe om in actiunile sale. In viata reala, oamenii de genullui Julien, care sint mlnati de ambitie, au alta structura: sint perso:1alWiti paranoide. Ambitia, in sensul unei trasaturi din sfera aspiratiiinclinatii, cum exista la Julien, confera omului 0 nota perso:1ala tara a-I de03ebi in asemenea masura de ceilalti oameni, a~a cum se intlmpIa in descrierea lui Stendhal. $i reactiile sentimentale exagerate ale lui Julien Ie put em cO:1sidera tot drept exagerari poetice. Cind ambitia este insotita de simtul datoriei, rezuWi 0 asociere foute caracteristica. Am cuno3cut-o mai sus pe Ximena lui Corneille, cu puternicul ei sim~ al d:ttoriei - pe care I-am putea denumi ~i sentiment al o·.10arei.Acest sentiment al onoarei se dezvolHi la maximum dadi simlului datoriei - care se teme de umilire - i se asociaza ambitia - care are oroare de injosire. lnteracpunea celor dou). compolente poate fi foarte bine urmarita in drama Tributul celor 0 suta de fecioare de Lope de Vega. Feciouele urmau s'i fie predate arabilor, care pe vremea aceea i~i mai mentineau dominatia asupra spaniolilor. Ele erau destinate sa devina sotii de arabi. NUllO Osorio se opune la inceput predarii lor, dar apoi se supune ordinului dat de regele sau, ba 230
chiar,potrivit indatoririlor ce-i reveneau, preia misiunea de a stdnge fetele desemnate prin tragere la sorti ~i de a Ie preda arabilor. Dat fiind ca jalea acestor fete nenorocite H face sa sufere, ne pute.n da seama cit de puternic este inradacinat la dinsul simtul datoriei fata de rege. EI simte ~i obligatia pe care 0 are fata de bietele fete, dar pentru moment in mai mica masura. Cotitura se produce datorita comportamentului donei Sancha, care ulterior avea sa.-idevinasotie. $i ea face parte dintre fetele ce urmeaza sa fie predate. In dru m spre arabi, ea se dezbraca complet ~i e declarata. nebuna. Cindajung in apropierea arabilor, ea i~i acopera insa din nou goliciunea, iar la intrebarea ce i se pune raspunde adi tind motivele comportarii sale: "Dona Sancha: Osorio, la~ule t Asculta-ma, tu, ru~ine a omenirii, asculta-ma! Iti voi explica acum motivele pe care tu insuti nu vrei sa Ie recunosti .. Noua femeilor nu ne e rusine de femei. lar aceea care se ~fla linga tine se poate dezbra~a fara grija, cad e~ti la felde slab ~i de la~ ca ~i noi. Dat· fiind ca esti intocmai ca si muierile, femeile si doamnele, nu vad de ce n~ m-a~ dezbraca ~i infata ta, a9a c~m 0 fac in fat a femeilor. Cind i-am zarit insa pe mauri, care sint barbati adevarati, barbati viteji, m-am acoperit ca sa nu-mi vada trupuI. Am inca.Icat regulile bunei cuviinte? Nicidecum! Ma aflam doar printre fem~i, cad tu e~ti tot aUt de las si de slab ca si femeik· Lucrurile 3-au schimb3.t insa dnd a-:U'datde mauri, ~i sint barbati 1"
La aceste cuvtnte rostite de Sancha, in Osorio se treze~te un puternic sentiment alonoarei, sentiment ce se manifesUi sub forma ambipei. Sa i se spuna lui, mlndru cavaler, ca este la~ caD m:1iere 9i c3. sub raportul vitejiei se afla mult mai prejos dedt arabii, bc:m3.i lni care, dupa cum yom vedea indata, nazuie~te si!.fie un erou! Cuvintele d05ei Sancha nu I-au ru9inatnumai, dar I-au 9i umiIit. lar aceasta umilire nu 0 poate indura: "Destul, Sancha, destul! Ma ucizit Ma fad sa innebunesc, sa-Ihi ies din minti ... AscuItati soldati ! Acum va dati seama unde ne-au adus Alfon~o, consilierii lui, t~atatele lui 9i hotaririle Iui 1 Priviti, in fata noastrase aml. dnd sute de mauri inarmati, iar noi slntemdcnr 0 suta. Trimbitele sa cheme la luptii! Cine va m'.Hi In aceasta lupta i~i va.fi facutdatoria!"
231
La Osorio simtul datoriei fata de femei nu era la fel de puternic ca simtul datoriei fata de regele sau. Dar dnd e atins in OLoarea sa, Ii e ru~ine de felul cum s-a comportat. E clar ca acum Jr:vinge acel simt al datoriei caruia i se asociaza ambitia. $i sentimentul onoarei care 11 stapine~te pe maiorul vcn Tellbeim din comedia lui Lessing Minna van Barnhelm contine cele doua componente mai sus ara tate. El, care in cantonamentul de iama se logodise cu bogata Minna, dupa termirarea razboiului este scos din armata in baza unor invinuiri nedrepte. Sihacit din aceasta cauza, el nu mai vrea sa mentina logodra. Maiorul explica : Nu m-ati lasat sa termin, domnisoara. Pe scurt, iata ce voia~ sa spu~: atit timp dt mi se refu~a intr-un mod aUt de jignitor ceea ce mi se cuvine, aUt timp cit onoarea mea nu va fi dipatat satisfactia cea mai deplina, nu va pot deveni sot, domnisoara. Caci in ochii lumii nu merit sa fiu satul dumn~avoastrt Domni~oara van Barnhelm merit a sa aiM {yn sot fara pata. E demna de dispret 0 dragoste care nu pregeta sa expuna oprobriuhii persoana iubita. Este un nememic acela caruia nu-i este ru~ine ca intreaga sa fericire sa 0 datoreze unei femei". A fost nevoie de muWi dibade din parte a Minnei pentru ca, in cele din urma, dragostea sa invinga totu~i exageratul sirnt a1 onoarei al maiorului. Cind anumite caste au un cod al onoarei propriu - cum a fast pe vremuri cazul cu ofiterii ~i cu membrii asociatiilor studente~ti -, hotaritor este in primul rind orgoliul de a apartine unei paturi sociale privilegiate. A doua componenHi a simtului onoarei rezuWi din aceea ca cornunitatea castei respective 11obliga pe fiecare membru al ei sa-~i merite prin comportamentul sau pozitia privilegiata ce 0 detine. Cum autorii cauta de obicei personaje inzestrate cu un sentiment al onoarei exacerbat numai printre oamenii apartiniEd unei anumite c1asesociale, ne putem intreba daca in fond ceea ce descriu ei sint personalitati individuale sau tipuri ale unei anumite paturi sociale. De~i sentimentul onoarei ne este prezentat intr-un mod aUt de excesiv, se pot totu~i deosebi trasaturi individuale. Este insa bine sa prezentam ~i 0 persoLalitate de origiLe obi~nuita !}icare, in consecinta, nu este nevoita in niei un fel sa se comporte intr-un mod special din cauza piiturii sociale careia ii apartine.
Elsi, argata ciudata. ~ cum 0 nume7te Gottbelf, autorul povestirii - se angajeaza ca argata la 0 gospodarie taraneasca, d:~parte de locul ei de ba~tina, ~Un curind este apreciata de toata lumea. Ea respinge totu~i cu indipatlnare un pretendent, d~i U iube?te profund, fiindea nu vrea sa-i marturiseasca ca taHi.l ei, pe vremuri morar bogat, a ajuns cer~etor, ~i aceasta din propria sa vina. Iubitullui Elsi pleaca in razboi, ea 11urmeaza~;i amindoi mJr, rapu?i de inamic. Abia moartea ii une~te. Un autor cu mai p'J.pna putere de p:metratie psihologica n-ar £i reu~it sa ne infati?eze cu atita precizie cum poate fi in stare 0 £ata care iub~te sa dea dovada de atlta perseverenta, ba chiar de incapatinare. Atitudinea ei ar putea £i considerata drept "ciudatii", adica inexplicabila ulin punet de vedere psihologic. Dar Gotthelf nu ne ram~ne dator cu motivarea psihologidi. Caracterul Elsei este domina t de doua trasiituri: puterniea ei mtndrie, care tine de ambitie, ~iun pronuntat simp at datoriei. Autorul descrie clar aceste doua trasituri care, la un loc, au drept rezultat un simt exagerat al O'1oarei. Mai intii ii cunoa~tem orgQliul (p. 118):
"Acasa ram~sese numai fiiea, cea mai frumoasa, dar si cea mai mlndra fata de morar, in lung ~i-n lat. Ea gustase p~ea putin din bucuriile tineretii; de altfe! nid nu gasea placere in ele ~i lumea Q sQcotea prea trufasa pentru asa ceva. Petitori avusese dt par pe cap, dar nici un~l nu i-a £o;t pe plac ~i'nici unul n-a prim it vreun cuvint de incurajare. Toti i-au devenit du?mani, raspindind in lumea larga ca se tine mareata" . Orgolioasa fata de morar avea insa ~i un foarte dezvoltat simt al datoriei (p. 118): "Din frageda-i copilarie se obi~nuise sa se scoale dis-de-dimineata, punea mina pe arice ~i la toate era indeminatica. Deseori 0 opreau parintii de la cite 0 treaba pe care n-o socoteau potrivita pentru 0 fata de mQrar bogat. Atunci facea aceste treburi pe ascuns ~i deseori, dnd maica-sa, bolnava, se trezea noaptea, 0 gasea pe fetita veghind la patu-i, cu toate ca poruncise unei £emei s-o pazeasca, iar fetei ii spusese hotarit sa se duca la culcare".
233 232
Frazele care urmeaza scot in mod pregnant in evident a ambele trasaturi de caracter amintite, cad pe linga ru~inea, din care ia na~tere simtul datoriei, este mentionata ~i minia, care aid e 0 indicatie a-1!lrgoliului deceptionat (p. 119): "I se parea ca-i stringe dneva inima-n cle~te sa i-o rupa-n doua ~i parca i se puneau pietre de moara pe suflet. Supararea, rusinea 0 ardeau ca si cind ar fi intrat de vie in iad. Apoi mai ~i 'citea pe fetele oainenilor ca oarecum se bucurau de nenorocirea ei. Era a~a de amarita inch, daca cineva i-ar fi dat toate comorile de pe lume, n-ar fi fost in stare sa spuna un singur cuvintel prietenos cuiva". In tot tiJ,npul cit a slujit ca argata, Eisi ~i-a pastrat ambele trasaturi de caracter mentionate - mindria ~i simtul datoriei. Putem citi mai departe (pp. 120-121): "Glumele grosolane ale argatilor Ie respingea in asa fel inch ace~tia nu mai cutezau una ca asta, caci Eisi avea u~ fel de a se impune cum rar il gase~ti la partea femeiasca, ~i totu~i oamenii n-o urau, caci nu pira pe nimeni ~i daca putea sa faca un serviciu vreunei slujnice sau vreunui argat, nu se da in lilturi. Multe Ie implinea ea in tacere pe care Ie uitau altii ~i pentru care lipsa ar fi fost dojeniti de stapini". $i stapinei sale i se parea adesea ca Eisi este orgolioasa, insa puternicul simt al datoriei de care dadea dovada fata a facut-o s-o pretuiasdi (p. 120): "Curind insa taranca intelese ce giuvaer are in EIsi, cum n-a mai avut vreodab'i ~i care nu se poate plati cu bani. Cad Eisi nu numai ca indeplinea in chip desavir~it tot ce avea de facut, dar ~i chibzuia singura ce mai era de facut ~i facea fara sa i se spuna, repede ~i in tacere, ~i dnd se trezea gospodina era totul gata, ca ~i cind spiridu~ii ar fi lucrat noaptea acolo". A~adar, Gotthelf ne arata ce efecte au in cazul unei femei simple cele doua radacini ale simtului onoarei. In special, Eisi n-ar fi putut sa suporte lipsa de stima din partt:a barbatului caruia, de fapt, ar fi vrut sa-i apartina. Din acest motiv ea a trebuit sa ramina muta la declaratiile lui de dragoste (p. 134): "Ar trebui atunci sa-i spun despre tatal meu, sau ca sint saraca. $tiu cum sint bihbatii~i lucrul asta nu-l pot suferi". 234
," ,
Daca atunci cind i se alatura simtul datoriei, ambitia i~i pierde in mare masura caracterul egoist, in combinatie cu intoleranta ea poate sa degenereze intr-o dorinta brutala ~i bilHi.'ioasa de a se impune. Designr, multe personaje ale istQriei mondiale care s-au irnpus prin forta au fast - in masura in care nu erau paranoizi insetati de putere ~i totodata biitaio~i, in sensul arHat mai sus. De cele mai muIte ori s-a mai adaugat probabil ~i 0 vointa puternidi. Adesea autorii schiteaza asemenea caract ere , dar nu prea sint tentati sa Ie zugraveasca. mai in amanuntime. S-ar putea ca reactiile unor asemenea oameni sa Ie para prea rectilinii, prea putin complicate. Putem presupune ca - dupa cum ni-i prezinta istoriografia - Iuliu Cezar ~i Wallenstein au fost insetati de putere~i combativLDar Shakespeare, de~i drama sa este intitulata Iuliu Cezar, se ocupa mai mult de asasinii ~i razbuniHorii acestuia dedt de el insusi. Iar Schiller construieste in drama sa un Wallenstein eu totul diferit de personajul real.' Fiesco, conspiratorul din Genova, din drama lui Schiller, duce incontestabil 0 lupta inspirata de. arnbities,i, pe deasupra, are un remarcabil talent de a se preface, a$a incH la 0 analiza psihologica ar trebui sa presupunem ca dorinta lui de put ere ia na~tere dintr-o trasatura isterica, in sensul dorintei de recunoa~tere sociala.
Pe linga ambiti~, cea mai imp()rt~nta trasatura 'egoista este setea de posesiune. Dacase manifestain,mod, avaritie s,i cuPiditate.
exagerat, ea duce la
Avaritia constifuie miezul l_mei pO\Testiri de Maupassant, intitulata Dracul. Mama lui Honore, in virsta de 92 de ani, este pe moarte. tmpins de avaritie, fiul, care ar vrea sa-~i adune recolta in hambar, ar doris-o lase singura pe Mtrina, dar medicul i-o interzice (p. 456): "Taran,ul, amadt, repeta: - Da tot trebuie sa aduc griul acasa..Stade ptea muIt timp pe dmp, vremea e numai buna. Tu ce zici, mlid?" Dar medicul nu cedeaza (p. 457): "Fiul, un om inalt, slab, cu miscari incete, chinuit de nehotarire, de frica de doctor s,i de 0 dragoste feroce pentru agoniseaUi, s,ov.1ia, socotea, ingaima: - Cit ia Rapet pentru 0 veghe?" 235
Aeeasta Rapet, care se oeupa eu vegherea muribunzilor, era ?i mai zgircita decit Honore (p. 457): "Era zbircita ca un mar pastrat prea mult, rea, ilnvidioasa, zgircita, de 0 zgircenie nemaipomen ita" . lntre eei doi avari au loe dia10guri earaeteristice (p. 458): "Spuse hotarit: - Nu. Mai bine sa-mi faci un pret pina 1a sfirsit. Care din doi 0 avea mai mult noroe. Doctoru zice ca 0 sa se prapadeasca numaidec1t. Daea 0 fi a?a, c1?tigu dumitale ?i paguba mea. Da daca. tine pina miine sau mai mult ehiar, ci?tigu meu ?i paguba dumitale!" Femeia se uita mai intH la muribunda, (pp. 459-460):
apoi se toeme?te
"Femeia raspunse: - Ei, pai 0 sa mai tie doua zile, poate si trei. Sa-mi dai sase frand eu totul si eu totul. Honore striga: ~ ?ase frand! sas~ franci! Ti-ai pierdut mintile? Nu ti-am spus ea mai are dnd sau ?ase ce~suri eel mult? Se'toemira'indelung, amindoi inver?unati. La sflr?it se indupleca, pentru ea ingrijitoarea voia sa pIece, pentru ca timpul trecea ?i griul nu venea singur acasa. - Bine, atunci ne-am inteles, sase frand cu totul ?i eu totu1, pina dnd 0 s-o seoatem din casa". La ineeput se pare ea taranul va fi in ci?tig (pp. 461-462):
·faeeatlta zgomot in fara tnuribundei incH aceasta moare intr-adeval' de spaima. Nuvela se incheie eu urmatoarele cuvinte (p. 463):
"Clnd Honore se intoarse, seara, 0 gasi rugindu-se ?i facu numaidecit socoteala ea pierdea un franc, pentru ea ingrijitoarea nu-?i petreeuse aici decit trei zile ?i 0 noapte, eeea ce insertllla dnd franci, nu ?ase cit trebuia sa-j dea el". Maupassant deserie aici doi oameni a caror prineipala insu?ire este avari!ia. Deserierea lui Maupassant, de?i put in exagerata, este excelenta sub raport psihologic. Cu ?i mai multa exagerare literara ?i um)ristidi ne este infati?at Avarul de Moliere. Singura pasiune in viata lui Harpagon o constituie banii. Traie?te permanent in groaza ca i-ar putea fi furati (p. 26): "Fara indoiala, nu e treaba usoara sa tii in casa 0 mue suma. de bani si ferice de eel care s-a straduit 5-0 dea cu· dobinda, nepastrind'decit atit cit trebuie pentru cheltuieli marunte. Nimic mai greu decit sa nascoee?ti de fiecare data aWl. aseunzatoare nimerita - fiindea mie nu-mi plae caseIe de bani ?i n-am nici o incredere in ele. Le socotesc adevarate ispite pentru hoti, care pe ele se azvirla mai intH".
"lngrijitoarea 11intreba: - Ei, s-a dus maidi-ta? El dispunse, stringind ineruntat dintr-un ochi: - Pardi i-ar fi mai bine. Matu?a Rapet, prinsa de ingrijorare, se apropie de muribunda care zaeea in aeeeasi stare, eovirsita si nepasatoare, eu ochii
Deosebit de ingrijorat este Harpagon de soart a comorii sale de 10000 de taleri pe care 0 ingropase in gradina. lntrerupind de cUeva od 0 conversatie se tot duce sa vada daca nu e vreun hot in gradina. Cind fiul sau descopera comoara?i ia cei 10000 de taleri, Harpagon este complet buimaeit (pp. 101-102):
Zgircenia ei ?i minia stirnita de gindul ca ea va fi eea in?elata nu-i dau paee matu?ii Rapet. Se hotara?te deci sa grabeasca moartea batrinei. Se deghizeaza in drac ?i sub aceasta infati?are
Pentru fiiea sa, Harpagon alege drept sot un om mai in virsta, pe care-1 stimeaza mai m'llt decit pe oricine, fiindea aces ta este foarte bogat ?i e dispus s-o ia ?i fara zestre. La toate obiee-
236
"Mi s-au ratacit mintile, nu mai stiu unde sint, cine sint, nid ee fae 1 Vai, bani?orii m~i, bani?orii ~ei, prietenii mei dragala?i, cum ati pierit? ~i de dnd am ram1s Hira voi nu m li gasese sprijin, nici mingiiere, nici bueurie pe lume! S-a sfir?it cu mine, nu mai am nici un rost in viata I Far3. de voi nu m1i P)t trai. Gata, m-am dus, mor, am m·lfit ?i m-a ingropat! Nu se dovede?te nimeni sa ma invieze?"
tiile tinarului pe care 11 iube~te fiica sa, elo tine-ntr-una: "Fara zestre I" - pentru el argumentul suprem, pe llnga care nu mai conteaza nimic. Zgircenia capata 0 nuanta activa atunci dnd se asociaza cu tendinta de a combate obstacolele prin in toleranta. RezuItanta acestei combinatii este structura firii unor oameni a caror principala preocupare este d~tigul ~i care urmaresc acest tel fara scrupule dnd intimpina vreo piediciL Camatarul Shylock din Negutatorul din Venetia de Shakespeare este un personaj de acest fel: avar ~i totodata intolerant. El insista cu brutalitate asupra platii carentelor sale, iar in unul din cazuri incheie cu datornicul un contract prin care acesta din U1ma se decIara de acord sa i se taie 0 buca Hi de carne din corpul sau daca nu va plati la timp (p. 154): "Dar ia sa-mi spuneti:1 La zi, de nu-mi plate~te, ce d~tigl Cerilldu-i implillirea datoriei? I Un funt de carne omeneasca, luatjDin om, nici pret nu are, nici folos,1 Cum are cea de oaie, bou sau capra. I Sa ~titi: ca sa mi-l fac arnie, lucrezl A~a. Prime~te? - Bine 1 De nu: adio!1 $i nu ma oropsip, ca va iubesc 1" tn comportarea lui Shylock joaca un rol de seama ~i ura pe care 0 nutre~te fata de cre~tini, luclU de inteles din partea unui om care apartine unui popor aUt de persecutat; dar ceea ce 11 caracterizeaza in prirr,ul rind este totu~i dorinta lui brutala de bani. Nu exista nimic pe lume care sa,-ifie mai scump. Cind aHa caunica sa fiica I-a para sit fugir-d cu ernul iubit, luind cu ea bani9i bijuterii, el exdama (p. 180) : "Copila mea I 0, banii mei !... 0 fata mea! ... I Fugita c-un cre~till !... 0, banii mei, cre~tini!. .. j Dreptqte! Legea! ... Fata 9i banH mei!. .. j Un sac legat, doi sad legati cu galbeni!. .. 1 De cei mari, galbeni, furati de fata nieal. .. 1 $i giuvaeruri!. .. Pietre scumpe, douii,1 De mare preL bogate, 9mindoua - I Furate de fata mea I... Dreptate'l Gasiti-o! La 'ea-s banii 9i I pietrele!. .." Pentru a continua apoi chiar cu urmatoarele blesteme (p. 190) :
cu "A~ giuvaerele urechi! ... A~ vrea s-o vad in I picioarele vrea s-oinvad pe fiica mea moarta, la zadnd picioarele mele 9i cu galbenii in racIa ' ... "
I
238
racla la mele, 9i
$i in felul cum ni-l zugrave~te Shakespeare se poate observa exagerarea poetidi ,dar ne putem face totu~i 0 imagineimpresionanta despre oamenii de acest fel, oameni care existail'l viata reala, nu triiiesc dedt pentru d~tig ~i sint lipsiti de orice scrupule in actiunile lor. Flaubert ne zugrave9te fara exagedtTi poetice un personaj asemanator, dar aici trasaturile caracteristice nu sint aUt de clar vizibile. Negustorul L'Heureux procedeaza sistematic pentru a ajunge in cele din urma s-o aiM. in mina pe doamna Bovary din punct de vedere banesc. El reu;;e;;tepe deplin. Dupa ce a stors dintr-insa tot ce s-a putut, 0 respinge cu brutalitate ~i prin aceasta 0 impinge la sinucidere. Cu exemplele de mai sus am ilustrat prin personaje luate din litenitura beletristica un mare numar de insu;;iri din sfera aspiratii-£nclinatii. Unele trasaturi nu au fast prezentate aici, deoarece se manifesta aUt de putin indt de muIte ori trec neobservat.: chiar de scriitori. Cred insa ca s-a putut vedea cIar in ce masura este determinata fire a oamenilor de insu~irile apartinind acestei sfere care - dupa cum am mai spus - constituie baza caracterului £11, sens mai restr£ns. Este yorba de felul in care reactioneaza omulla impresiile vietii, de obiectivele aspiratiilor sale, de directiile incIinatiilor sale. , ,.
Trasaturi individuale din sfera afectiv-volitiva Firea omului nu este determinata numai de directia reactiilor, ci ~i de forma lor launtridi, de prelucrarea interioa~a a impresiilor. Aceasta prelucrare depinde de latura volitiva a firii omului, de care tine ~i 0 componenta afectiva, deoarece manifestarile vointei se dezvolta din sentimente 9i au, la rindullor, repercusiuni asupra acestora~ Acesta e felul in care inteleg eu sfera afectivvolitiva. Sentimentele au aid un alt caracter dedt in sfera aspiratii-inclinatii; ele nu apar instinctiv, ci depind de procese de gindire. 239
Din insu~irile sferei afeetiv-volitive face parte ~i atitudinea cu care omul inzestrat cu ratiune si vointa abJrdeaza acele fenomene launtrice care nu-~i pot gasi 0 rezolvare totala: poate el inlatura repede din minte chestiunile nesolutionate sau, dimpotriva, continua sa fie preocupat de aceste probleme ~i sa cugete la ele? Oamenii de primul fel vadesc inclinafia de a-# lua gindurile drept realitate. Anumite personaje literare ne vor demonstra c1ar la ce ne referim. o
,
In Afinitafi elective de Goethe, Eduard este acela care prin felul sau de a fi lmpiedica rezolvarea conflictului intr-un mod acceptabil pentru toata lumea. El apartine genului de oameni care nu chibzuiesc dedt prea putin 9i care in ceea ce gindesc 9i fac se lasa calauziti nu de ratiune, ci de sentimente. In locul gindirii volitive, care cauta temeiuri obiective, aid predomina "gindirea deta9ata", in care devin determinante sentimentele care produc desfatare. Cind in c1ipaprezenta Eduardpoate fi fericit, el nu se gind~te ca in cudnd totul se va schimba. Cind e nenorocit, el nu cauta 0 solutie rationala, ci se leagana in sperante, iar acestea se transfor" ma cu u9urinta in a9teptari pe care elle considera sigure. Acest fel de a reactiona in functie de sentimente este propriu mai degraM copiilor, nu adultilor. AsHel citim:despre Eduard: "Eduard a pastrat in firea lui ceva copilaros chiar dupa ce a ajuns la maturitate, iar tineretea Ottiliei era atrasa in mod deosebit de acest lucru". Dupa ce Ottilia a tolerat pentru prima oara 0 apropiere, Eduard e cuprins de fericire - pentru el nu exista viltorul care ar trebui sa i se infatigeze ca nesigur, poate chiar ca amenintator: "Luna la patrar s-a aratat deasupra padurii, noaptea dUduroasa 11atrage pe Eduard sub cerul liber. Hoinare~te, este eel mai nelini9tit ~i cel mai fericH dintre muritori. Colinda prin gradini care Ji sint prea stdmte, alearga pe dmp, care i se pare prea intins. Apoi iar 11trage inima spre castel. Se treze9te sub ferestrele OttilieL Aid se ageaza pe 0 treapta a terasei.
240
brate - si de ce altceva mai e nevoie dedt de aceasta certitudine »". '
,
In fericirea sa, Eduard ar dori sa 0 coplegeasc3.de bucurie 9i pe iubita sa. El nu se lasa convins sa renunte la planul lui de a-i oferi de ziua ei un foc de artificii, de9i cu ocazia pregatirilor s-a intimplat 0 nenorocire datorWi. careia multi oameni au cazut in apa ~i un copil era dt p-aici sa-9i piarda viata. "Charlotte inca nU-9ischimbase parerea 9i 0 chema pe Ottilia cu un gest. Aceasta se prega ti de plecare, dar Eduard ii lua mina 9i exc1ama: <unaca sa fie sora de caritate. Cei ce 9i-au pierdut cuno~tinta se vor trezi 9i fara noi, iar ceilalti se vor zvinta »". Cind, mai tlrziu, in urma unei convorbiri cu Charlotte, Eduard trebuie si-9i dea seama ca deocamdata Ottilia nu-i este accesibila, e1 se calauze~te iar dupa sentimente, de asta data dupa sentimentul unei adinci dezamagirL Pleaca la razboi. La inceput a dodt sa moar!L Mai tlrziu insa traie~te din nou cu speranta 9i apoi cu certitudinea ca 0 va putea totu~i cuceri pe Ottilia. Dupa ce se intoarce ii poveste9te capitanului sau despre aceasta perioada: "Ottilia va fi rasplata pentru care lupt; ea este aceea pe care sper s-o cuceresc indaratul dispozitivului inamic, in fiecare fortificatie, in fiecare fortareata asediata. Vreau sa fac minuni, doresc sa scap Cn viata pentru a 0 cl9tiga pe Ottilia, nu pentru a 0 pierde! Aceste sentimente m-au calauzit, ele m-au sustinut in toate primejdiile; acum insa m:i simt ca un am care 9i-a atins telul, care a invins toate piedicile, un om caruia nimic nu-i mai sta in cale. Ottilia e a mea 9i dad mai sta ceva intre acest glnd 9i realizarea lui nu mli pot s3.-l consider ca ceva important" . Din punet de vedere obiectiv, piedicile nu erau Insa. mCldecum inlaturate. Cind Ottilia - poate pentru motivul ca era acum mai in vlrsta, dar mai ales datorita nenorodrii care i se 0 atitudine intlmplase intre timp copilului Charlottei -adopta 241
mai matura ~i incearca, cel put in in comport area ei exterioara, sa-~i stapineasca dragostea, Eduard e dominat mai departe de starea lui de spirit de a~teptare plina de sperante: "Atribuindu-i Ottiliei propriile sale dorinte, Eduard era convins ca vine in intimpinarea dorintelor ei categorice ~i daca spera sa obtina atit de repede consimtamintul ei, era pentru di Eduard nu mai era capabil sa vrea altceva". $i a~a, dupa cum se poate constata de-a lungul intregului roman, Eduard traie~te intotdeauna dominat de sentimente. Citeodata, constrins de alti oameni sau de destin, i~i da,desigur, seama de situatia sa fara ie~ire, dar numai pentru scurt timp, dupa care, confundind din nou propriile visuri cu realitatea, Ie ~i vede implinite. Oamenii cu acest fel de a gindi, care i~i iau dorintele drept realitate, sint nechibz1,tifi in hotaririle lor. Deoarece ei actioneaza dupa cum Ie dicteaza sentimentele, hotaririle pe care Ie iau ii duc adesea la nenorocire. Aceastii nechibzuintii se observa la Eduard intr-un grad foarte inalt. $i la un alt personaj al lui Goethe, ~i anume la Egmont, putem observa acela~i fel de a fi. La inceput s-ar putea crede ca este 0 personalitate extravertita, deoarece traie~te mai mult in prezent. Se poate insa constata in diferite parti ale dramei ca Egmont ginde~te mult ~i intr-un mod care-i este propriu. In lunga sa convorbire cu Alba, el se dovede~te superior adversarului sau nu numai prin curaj, ci ~i prin gindirea sa patrunziitoare, datoritii careia are 0 m'li clara perspectiva a viitorului. EI nu este nid a~a de influentabil ca extravertitii. Prietenul sau Wilhelm de Orania il sfatuie~te cu insistenta sa nu accepte invitatia lui Alba, did aceasta il va duce la pieire, dar el nu-~i schimba hotarirea. La fe l de nechibzuit ca $i Eduard, Egmont inla tura din minte
gindurile care ar trebui sa-l apese. Eduard nuvrea sa creada ca nu 0 va ci~tiga niciodata pe Ottilia. Cit despre Egmont, el nu vrea sa admita posibilitatea ca viata sa libera ~i fericita ar fi amen intata. Pornind de la aceasta atitudine, amindoi procedeaza in mod nechibzuit. La Egmont acestJucru trage mai greu in cumpana dedt la Eduard, la care se simte influenta unei sotii intelegatoate ~i a
242
unui prieten rezonabil. In intreaga drama sepoate constat a ca actiunilelui Egmont sint pripite. Deoarece pericolulcare il ameninta din partea lui Alba nu este direct vizibil, Egmont se lasa calauzit de sentimente ~i, in ciuda avertismentului dat de Wilhelm de Orania, cade in cursa. Ramine nechibzuit chiar ~i in prezenta Iui Alba. ·lntimp ce portile se ~i inchisesera in spate Ie sau fara ca el sa ~tie, Egmont are cu du~manul sau 0 convorbire extrem de imprudenta ~i Ii furnizeaza astfel acestuia capetele de acuzare necesare. Alba poate spune in incheiere (p. 86): "lti desfaci in chip imprudent cutele inimii ~i te acuzi pe tirie insuti multmai tare decitarputeasa~[te acuze un du~man". Ingrijorarea aproape pate~na,~lprietenului sau Oliva nu gase~te la Egmont nid 0 inteIeg~r~ (p. 4$) "Detreaba batrip!.Oaretota~adech;bzuit ai fost ~i tu in tinerete? Nu te-ai urcat niciodata pe un parapet? In batalii ai ramas oare in llrma., a~ac.urnne sfiitllie~te intelepchmea? Cita grija are de mine! Vrea sa..mavada viu ~i fericit ~i nu ~tie ca un om care traie~te ca sa~~i scape viata este mort de mult..." Cu aceste vorbe EgmoiltopuneCu ml1Wijustete nechibtuinta sa atitudinii calculate care, dillpunctde vederepsihologiC,este contrariul nechibzuiritei. Asupra acesteichestiuni vommai revertL Asemanator seexprima ~i intr":o convorbirecu fiulluiAlba, care i-a adus sentinta de condamnare la moarte (p.l09): "Darom111 nu trebuie sa-~icazneasca mintea degeaba acolo unde nupoa te face nimie". Ce-idrept,.irtclinatia spre meditatie prelungitaeste 0 trasatura anancastiea, dar in situatia in care se aHa Egmonteste firesc~caorice om sa mediteze, sa se framinte cum dea putut fi atit denecugetat incH sa se lase prins de c'u~manul sau de moarte. Prin felul sau nechibzuit, Egmont se dovede~te a £i un om deosebit, dar nu 0 persohalitate accentuatii. Ceeea ce 11 deosebe~te de oamenii care il inconjoara estedestinul sau tragic. In alte imprejurari el nu ar fi fost remarcat ~i ar fi putut, poate, sa traiasca fedeit. Cind vorbe~te despre prietenul sau Oliva, mai spune de asemenea (p. 44): "Traiesc numai ca sa ma gindesc la viata? Trebuie oare sa nu ma bucur de clip a de-fata numai pentru ca sa fiu sigur de clipa care vine?" 16*
243
Goethe subliniaza nechibzuinta lui Egmont princontrastul cu Wilhelm de Orania, care e un om precaut, prevazator, calculat. taractetul acestui prieten, atlt de diferit de eel al lui Egmont, reiese din citeva detalii. Regenta se exprima astfel (p.22): "Orania nu planuie~te nimiebun, gindurile lui merg departe, e un om aseuns, care pare ca se invoieste cu oriee si ca nu seimpotrive~te niciodata, dar, cu eel mai adinc respect ~i cu eea mai mare prudenta, face ce-i place". Orania spune despre sine (pp. 48-49) : "Egmont, eu de multa vreme cuget la situatia noastra~i stan mereu apleeat asupra unei table de ~ah ~i nici 0 mi~care a adversarului n-o socotesc fara insemnatate. Si asa cum unii oameni care au vreme cerceteaza cu cea mai ma~e b'agare de seama tainele naturii, eu socotese di datoria, profesia unui domnitor este sa cunoasca gindurile ~i parerile tuturorpartidelor". Din dialogul care contine avertismentul adresat lui Egmont se poate vedea cit de exact a calculat totul Wilhelm de Orania. Intrucit temerile sale se adeveresc, nu trebuie sa ne gindim la posibilitatea ca, datorita unei atitudini introvertite, el sa se incurce in propriile sale idei, indepartindu-se astfel de realitatecum pe nedrept crede Egmont. A~adar trasatura de caracter care 11 caracterizeaza pe Wilhelm de Orania nu este dedt 0 inclinatie spre prudent a . Mai tlrziu dnd yom analiza cele doua personaje caracteristice ale lui Cervantes, Don Quijote ~i Sancho Panza eu firea lor introvertitia, respectiv extravertita, ne yom da mai bine seama ca. Wilhelm de Orania ~i Egmont nu seamana cu aee~tia ~i ca nu·i putem earacteriza drept introvertit, respectiv extravertit. La insu~irile sus-mentionate, adiea la nechibzuinta ~i prudenta, este yorba de 0 influent a a vointei asupra sentimentelor mediate. Acestea din urma contribuie ~i ele in mare masura la formarea firii omului.
are drept scop sa ne ara te originea lor sociala, dar in parte vade~te o trasatura de caracter deosebita. Desi acesti oameni au si , ei sentimente autentice, afectivitatea lor se caracterizeaza prinrobustete. Un exemplu de acest fel 11constituie Hernando din Indragostita isteata de Lope de Vega. tn timp ce stapinul sau Lucindo este aproape tot timpul prada unor sentimente violente, ba de dragoste, ba de gelozie - ge10zie care Ii atita ~i mai mult dragostea -, Hernando este cel care ramine tot timpullucid. El arata prin expresii brutale ca exaltarea stapinului sau nu-I impresioneaza. Chiar la inceputul piesei, Lucinda este parasit de curtezana Gerarda, ceea ce Ii stirne~te 0 gelozie feroce, facindu-l sa spuna db "mistuit de flacarile iadului". La care Hernando remarca: "Atunci avem nevoie de apa. Ahceva pentru a fi iubit nu se mai ,gase~te oare decitfemeile u~uratice?" Curind dupa aceea, Lucindo spune cu emfaza: "
"Gelozia isi are perfidiile ei intocmai ca 0 mlastina intune" coasa, alunecoasa; chiar cei mai puternici trebuie ~a se fereasdi. sa nu se scufunde in ea. E ingrozitor sa iube~ti 0 femeie careln momentul dnd te trimite la plimbare se duce imediat eu altul numai ca sa te amarasca. Ah, de-a~ putea ~i eu Sa iau dragostea in ris si sa-mi infrinez vointa! Purtarea asta nerusinata a fost acum de ajuns ca sa ma scoata din minti". ' La aceasta efuziune de gelozie ~i iubire, Hernando raspunde: "De gelo~i ce sinteti, ele va duc de nas ~i profita de prostia voastra ... nu - voiam sa spun, de tineretea voastra. Cu timpul, insa, ai sa-ti dai, sper, ~i tu seama pe ce lume traie~ti, in locsa gone~ti dupa cai verzi pe perep".
In opere Ie lui Lope de Vega, Shakespeare ~i ale altor seriitori din acea epoca, servitorii joaea un rol important. La ace~tia, in contrast eu sUpinii lor, se poate adesea observa un mod de a reactiona mai simplu, mai direct, uneori mai brutal, ceea ce in parte
La alte jeluiri ale stapinului sau, Hernando face urmatoarele remarci: "Mare buc1uc !" sau "N imic mai rau sa nu ti se intimpie !" Fata de iubita lui Lucindo, care n face pe acesta din ce in ce mai gelos, Hernando i~i pastreaza judeeata rece. Ar vreas-o faca deris ~i-i vine in gind sa recurga la ajutorul unui poet. Foarte amuzante sint cuvintele de dragoste pe care Lucinda Ie pronunta mediat dupa invectivele lui Hernando: "Oh,Gerarda, dragostea mea!" saU "Uite, iubitul tau te a~teapta" sau ,,Iubirea mea, indura-te de mine!"
244
245
i
Mai tlrziu, grosolania lui Hernando se accentueaza. La exclamatia dureroasa a .lui Lucindo: "Mor de durere!" Ii raspunde: "Spune-mi ce Seintimpla? Ai durerile facerii?" El incearca sa puna capa t unei patim&}escene de dragoste a stapinului sau cu cuvintele laconice: "Sfir~~te odata!" tntr-o scena in care, la cererea stap:,. nului, Hernando trebuie sa facape indragostitul, dupa citeva cuvinte tandre de dragoste el declara ca-i este foame: "Bine, sa lasam astea acum, n-aiceva de mincare? Mie dupa un amuzament nelalocullui sau dupa un juramint mi se face foame ca unei femei insardnate", Adeseairi
literatura
personalitatile
cusentimente
robu'ste
nazuiesciri. mod accentuat spre bine,aditlnd astfel ca nusint lipsite de 0 profu~z~n:e;a sentimentelor. Dorina, subreta din Tartuffe de Moliere, constituie in aceasta privinta un exemplu excelent. Deosebitde £rumJas?l.estescenain care ea'ilimpaca pe Valer cuMariana, sceria care atinge pUnctul ]" ,;.';' ,....' ':. ::.. i' crtlminantinurmaloatele -'. ",,' ". ' yuvinte (pp. q08-309): . (l\;ls~,pe Mari\;lna ~ialearg~spreYaler): Ei,iar incepi? Al naibii cine-o"pleca.i\m sP\ls!! Veniti '.incQa. Jos tifna I $i haide, ochH-n sus. (Trage de unul ~i aItul sa-i apropie). y aler (cMr;~Doril1a): Dar.ce gu;;t~ipe Ml1e?. Mariana (catre Dorina): Ce toana-ti mai abate? Dorina: la.;; sava-mpac., stai soro.;.sa va descurc, stai frate (CatreValer): Pai, bine, zau, nebun e~ti s-o iei pea~a glas? Valer: Dar n-auzi#ce vorbe ea mi-a azvirlit in nas? Dorina (catre Mariana): Pai, fata, cap ai teafar, sa-ti iesi asa din fire? ' , Mariana: Dar nu vazu~i, la dinsul, ce oarba indirjire? Dorina: Ba, doi orbeti la fel, zau. (Lui Valer) Ea n-are-n gind alt dor! Dedt sa-ti fie soata; de mint, aci sa mor. (Ciitre Mariana): El ti se-nchina-n suflet, s-ar da in vint sa fie! Barbatul dumitale, --'-pun viata cheza~ie. Mariana: Atunci de ce sa-mi dea el povatace mi-a dat? Dorina: la, doi nebuni. Scurt: adu minuta, da-mi a mina! Da-ncoa". ."Dor{na
Naturilor ropustt; Ie place sa, intervina acolo unde adevarul trebuie spus intr-un mod grosolan. Dorina face acest Iucrufata de 246
Tartuffe. Din cuvintele ce urmeaza (p.314) reiese foarte bine contrastul dintre evlaviosul ipocrit ~i directa, nerafinata dar sincera Dorina: "Tartujfe (scotind din buzunar 0 batista.): Ah, Doamne! intH, tine! Ma rog, batista asta; Dorina: Batista? Nu ghicesc ... Tartuffe: S-acoperi sinul cela, ca nu pot sa-l privesc.! Asemenea priveli~ti dau gindurivinovate,! $i seamana in inimi pornireaspre pacate. Dorina: Atunci cam slab de Inger sinteti la incercari,! $i prea de tot 0 carne va tulbura la nari!( Nu ~tiu, a~a deodaHi, de ce v-a-ncins caldura:! Dar mie a~a de lesne, nu-mi lasa apa gura;! Din cre~tet la picioare, gol nap, de-ati sta aid,! Zau, pielea dumitale daca mi-ar da furnici".
Pe de aHa parte, robustetea sentimentelor poate fi insotita de un comportament care nu are in el nimic frUIDos.Ca exemplu putem cita pe Doll din Henrie al IV-lea de Shakespeare. lata cum ocara~te el (pp. 374-375): "Doll: Pazea spintecator de pungi! $terge-o, punga~ de buzunare 1 Pe vinul asta, 0 sa-ti bag cutitul in falcile tale mucegaite daca te obraznice~ti cu mine. Piei, am zis, linge-blide! Panglicarule! De dnd ti-ai luat nasul la purtare cu mine, domni~orule? De dnd ai doua galoane pe umar? Grozav, n-3m ce zice 1"
$i imediat dupa aceea: "Doll: Capitan? Pu~lamaua dracului, nu ti-e ru~ine sa ti se spuna capitan? Daca capitanii ar gindi la fel ca mine, te-ar jupui ca te folose~ti de numele lor inainte de a-I fi d~tigat. Tu capitan? Hahalera 1 $i pentru ce ma rog? Pentru ca ai rupt gulerul unei biete tirfe intr-un bordel? Asta capitan? In ~treang cu el ! Un pomanagiu care-~i tine zilele cu prune fierte ~i mucegaite ~i cu pesmeti 1" ...
Sensibilitatea reprezinta 0 iritabilitate a vietH afective. Clnd se vorbe~te despre iritabilitate ca atare ne gindim mai curind la 0 fire iute la minie, adica la 0 insu~ire care tine de domeniul vointei. Avem in fata noastra un temperament colerie. Un om de acest fel apare in Henrie al IV-lea de Shakespeare. Este yorba de Percy, supranumit "Hotspur" ("pinten fierbinte").
247
lritabilitatea S:l n atrage in lupte cu du~manii sai, dar ~i in cer· turi care se reduc la vorbe. Atunci dnd regele Ii ceL"e sa predea prizonierii, Percy refuza ~i, in cele din urma, exclama(p. 189):
sugereze suspiciunea sau cumularea afectelor in sensu1 unei for•. mari prevalente de idei. De aeeea, Percy este pur ~i simplu un om iritabil, descris eu exagerari poetiee.
"Dac-ar zbiera cedndu-mi-i ehiar dracu',/ $i tot nu i-a~ da! A~ vrea s-alerg./ La el ~i sa i-o spun. Sa-mi vars neeazul, Macar de-ar fi ~i capul sa mi-l pierd".
In timp ce in cazul unui temperament coleric pornirile voli· tive crese rapid, la eel flegmatic ele se pun greu in mi~care. Thomas Mann ne descrie un asemenea am in Muntele vrii· jit. Hans Castorp, personajul principal al romanu1ui, ne apare la ineeput mai eurind ca lipsit de vointa. Pe dnd mai era 1a~eoala nu se prea obosea ~i, cu toate ea era inzestrat de la natura, a ra· mas 0 data repetent. t~i aduee mai tirziu aminte (vol. I, p. 128): "De acea nepasare putin earn umilitoare, insa caraghioasa ~i placuta, de care aproape ca se bucurase dnd in ultimul trimestru parasise cursa, putind sa rida «de toata tara~enia })".Constatam insa curind di nu e lips it de rezistenta, cum ar fi caracteristic pentru 0 persoana tara vointa, ci ca, in general, este un em care trece greu la activitate (vol. I, p. 164): "Caci avea 0 fire rabdatoare, putea sa stea multa vreme fara nici 0 ocupatie ~i-i placea, dupa cum s-a mai spus, odihna pe care activitatea zgomotoasa nu reu~ea sa-l faca s-o uite, odihna pe care nici r:u se grabea s-o consume ~i nici n-o irosea". Recunoa~tem temperamentul flegmatic ;;i in cuvintele in care Hans Castorp se compara cu varul sau (vol. I, p. 281): "A fost mereu preocupat de trupul sau, mai mult dedt mine sau eel putin in alt fel; deoarece eu am fost mereu un civil preocupat mai mult sa fac bai calde, sa maninc bine ~i sa t eau bine, in vreme ce el isi dezvolta ~i isi desavirsea forta fizica". Curird se va vorbi ~i in'mod direct de firea lui fiegmatica. Un alt bolrav, italianul eel vioi, spune odata despre Castorp (vol. II, p. 27) :"Admirabill Deci, din acest punet de vedere, totul este in ordine. Nepasare pe toata linia. tn tara dumneavoastra oamenii sint, in gene· ral, flegmatici, nu-i a~?" Cind Hans Castorp aWi ca nu se va putea intoarce acasa -a~a cum crezuse initial - dupa 0 vizita de trei sapHlmini, ci ca este gray bolnav, el prime~te aeeasta veste cu mult calm ~i are eu varul sau urmatoarea convorbire (vol II, pp. 7-8):
In m:>mentele de iritare Percy nu e in stare sa. aseulte eeea sai vor odata sa-i comunice eeva important, dar nu sint la.s3.ti S3. scoata un cuvint; abia daca la sfir~it reu~esc sa-I spuna (p. 194): CE
i se spUCle.Prietenii
"Worcester: Cu bine, fratioare. Vom vorbi / Cind vei putea s-aseulti mai potolit. Northumberland: E~ti ea un capiu intepat de viespi, / Ca pe muied tc-apuca pandalia, / Nu poti s-aseulti ce-n~iri tu insuti".
In ciuda aeestor repro~uri, Percy nu se poate lini~ti ~i exc1ama (p. 194): "Vedeti, ma. simt de parca-s biciuit ,/ Impuns ~i furnicat c1nd pomeniti / De-acel sforar mi~el, de Bolingbroke". Percy este cuprins de dorulluptei ~i nu de sentimente exaltate. Cu toate ca nu traie~te in discordie eu se>tiasa, el nu se poarta intelegiitor cu ea dnd ea vrea sa-l retina de la lupta: 0 repede in mod grosolan ~i vorbele lui arata ca acum nu se ginde~te dedt la batalie (p. 213): . "Ajunge, / Ajunge, ~ugubeato. Nu-mi e~ti draga, I Nici nu ma sinchisesc de tine, Kate, I Nu-i timp de giugiuleli si de saruturi. I Aeuma-i vremea testelor erapate/:;1i-a nasudlor rupte. Dati-mi ealuI! / Kate, ce tot spui ~i ce vrei de la mine?" In aeest fel impetuos pleaca Percy - ~i moare. $i la acest personaj trebuie tinut seama de exagerarea poetica, altfe! am putea sa credem ca iritabilitatea sa este potentata de alte traslturi de earacter, cum ar fi 0 fire nestapinita sau hiperperseverenta. Dar in descrierea lui Shakespeare nu gasim nici un punct de sprijin pentru vreuna din aceste trasaturi. Percy nu are nimic din felul greoi ~i nestatornic al personalitatilor nestapinite, respectiv epileptoide; nu gasim la el nici un indiciu care sa 248
"A~, zice Hans Castorp, nu ma a~teapta citu~i de putin, ~i nu atitde precis, adica intr-o zi fixa. Au altceva de Hicut decit sa ma a~tepte pe mine ~i sa numere zilele pina la intoarcerea 249
mea. Cind sosesc, sint binevenit, ~i unchiul Tienappel spune: «Te-ai intors!», iar unchiul James ma intreaba:«Ei, afostfrumos?»Daca vadca n-am sosit, trebuie sa treaca multa vreme inainte ca faptul acesta sa-i surprinda, poti safii signr. Bineinteles ca, la urma urmelor, vor trebui sa fie instiintati. .. -Iti dai seama, zise Joachim oftind, cit de neplacut~ este ;ituapa' asta pentru mine! Acum ce-o sa se mai intimple? Fire~te ca ma simt oarecum raspunziitor.Vii aici sa-mi faci 0 vizita, te introduc in sanatoriu, ~iiata-te deodata tintuit la pat ~inimeni nu ~tie dnd vei putea pleca pentru a-ti ocupa serviciul. Trebuie sa intelegi ca mi-e penibil in cel mai inalt grad. -Da-mi voie! spuse Hans Castorp fara sa-~i ia miinile de sub cap. La ce folose~te sa-ti fad atitea ginduri? ,E absurd. Oare din intimplare am venit aici ca sa-ti fac 0 vizita? Am venit ~icu intentia asta, dar, in primul rind, ca sa ma odihnesc potiivit sfatului dat de Heidekind. ~i iata, acum s-a doveditpur~i simplu ea aveam mai multa nevoie dedt ~i-a inchipuit el sau dedt ne gindisem noi toti". Castorp suporta cu rabdare tratamentul interminabil de la sanatoriu. Else oCllpadelucruri care nuau nici 0 contingenta cu meseria sa de inginer, dar care pentru un timp oarecare i1intereseaza: mai intIi an:::ttomia ~i fiziologia Umana, mai tlrziu botanica ~i astronoinia. Intr-un timp elle face mid servicii celorlalti bolnavi. Firea flegmaticaa lui Castorp se manifesta Joarte aecentuat eu prilejulinapoierii Iasanatoriu a mult iubifei sale Clavdia, eare-)ii aduce un prieten cu ea. In legatudi eu aceasta el Ii spune (vol. III, p.2(3): "A~adar, lasa-ma sa fiu flegmatic. Iti repet, cum a~ puteaie$idin incllrcaturaJara a fi a~a? D'e pilda., Cuma? £i putut indura saa?tept?" Vrea sa. spuna ca a a~teptat~o peClavdici. Apoiconti'nua(vol. III,p. 266): "A fost intr-oprivinta putin cam dur,CIavdia, chiar pentru Un om.cn pasiuni flegmat ice - dur pentru mine, mai dur ~idinpartea fa cii te-ai intors impreuna cu el, intrudt ~tiai, fire~te, dela Behrens, caeram aici~i cd.te a?teptam.Doar vi-am spus ca am socotitnoaptea noastra ca pe 0 noapte de vis ~i ti-arn acordat intreaga libertate". Hans Castotp sufera mult de pe urma £aptului ca Clavdia s-a instrainat deel, d~rii lipse~te capacitatea de a reactiona in mod violent ... 25.0
Pe dnd iritabilitatea
reprezinta 0 cre~tere rapida avointei,
puterea vointei se manifesta prin intensitatea la care ajunge atunci dnd are de invins 0 piedica. De aceea, puterea vointei
apare mai putin intr-o actiune izolata, dt intr-o activitate de durata. Daca vrem s-o observam clar trebuie sa 0 diu tam in afara afectelor violente, cad acestea sporesc vointa chiar ~i atunci dnd nu e prea puternica. In asemenea cazuri nu se ~tie dad actiunea se datore~te vointei sau afectului. De aceea exemplele pe care Ie voi cita mai jos sint oarecum neutre. Desigur, atlt Karl Moor din Hojii cit ~i Edgar din Regele Lear sint inzestrati cu 0 vointa puternica, dar actiunile lor sint savir~ite sub impresia unor afecte puternice .. Joachim Ziemssen, varul mai sus amintitului Hans Castorp, are 0 vointa puternica fara sa fie stapinit de afecte. In sanatoriu, toate gindurile sale au un singur obiect: 0 insanato~ire grabnica. Respecta toate prescriptiile medicilor ~i nu-~i permite nici unul dintre excesele obi~nuite la ceilalti bolnavi (vol. II, p.213):
"De fapt, Joachim era impotriva tuturor distractiilor de-aiei. Nu pentru ele se afla aici - nu stateaaici nici pentru a trai 5i a se acomoda cu aceasta 5edere, facind-o pliicuta si variata', ci numai ca sa scape cit ~ai repede cu putinta de'infiltrat, sa ajunga validpentru a-~i face serviciul, adevaratul serviciu, la ~es, in locul serviciului prest at prin urmarea tratamentului care era un succedaneu, insa de care uu ingaduia sa se atinga nimeni". EI se stapine~te ~i in dorintele sale erotice. Iube~te 0 fata din sanatoriu, dar nu face nici oincercare de a se apropia de ea, de~i ii vine foarte greu. El 11 condamna pe varul san pentru ca nu-si controleaza suficient purtarea, asa incH oamenii vorbesc despre'dragostea luL In rest, Joachim e~te un om cu totul obi)inuit. In afarii de forta vointei sale nu am putea indica nid 0 trasatura care sa explice atitudinea sa ferma, atitudine care il deosebe~te de ceilalti pacienti din sanatoriu. o vointa puternica are ~i Charlotte din Ajinitati elective de G03the. Ea l~i staplne~te dragostea pentru capitan ~i i~i pastreaza echilibrul sufletesc in gravul conflict prin care trece din cauza
251
infideIitatii sotului ei. Goethe a vrut cu siguranta sa ne infati~eze In Charlotte ~i capitan doi oameni lucizi, In contrast cu ceilalti doi care se lasa calauziti exclusiv de sentimente. Charlotte are ~i 0 viata sentimentala normala; fara puternica ei vointa i-ar fi fost insa cu neputinta sa fad ce-i dicta ratiunea. Cind incercam sa analizam contrariul, adica liPsa de vain/a, ne glndim de obicei la oameni care au dat gre~ In viata din cauza lipsei de perseverenta.Un exemplu de acest fel este alcooIicuI Marmeladov din Crima~i pedeapsa. A~acum n descrie Dostoievski, el este staplnit de viciul sau ~i ca atare nu poate fi judecat dupa criteriile obi~nuite, caci dad n-ar fi fost lipsit de vointa el nu ar fi devenit probabil alcoolic ~i nu i s-ar fi supus aUt de total sotiei sale. Oamenii dominati de impulsuri se comporta cu totul aItfel ca biutori. Drept pedeapsa pentru excesele sale alcoolice, el se lasa tratat In modul cel mai grosolan. Se ajunge la urmatoarea scena (vol. I, p. 32): "A! striga ea ca scoasa din minti. Te-ai intors! Ocna~ule! Calaule! ... Unde slnt banii? Arata, ce ai In buzunare?! 8i hainele slnt schirnbate! Unde-ti slnt hainele! Unde slnt banii? Spune!. ,," Se repezi sa-l c~ute prin buzunare. Marmeladov, supus ~i ascultator, l~i desfacu bratele ca sa u~ureze perchezitia. Nu mai avea nici 0 letcaie. - Unde Slnt banii, racni fe~eia. 0, Doamne, i-ai ba~t pe toti! Mai erau douasprezece ruble!. .. $i, deodata, cuprinsa de fude, 11apuca. de par ~i-l trase In odaie. Ca sa-i crute efortul, Marmeladov se Ura smerit In genunchi dupa ea". ' Dadi. n-ar fi avut aceasta patima, Marmeladov ar fi putut probabil realiza mult In viata. De obicei, lipsa de vointa se manifesta lntr-un grad care nu reprezinta 0 primejdie propriu-zisa. Desigur, la asemenea oameni tenacitatea In lnfdngerea greutati. lor vietii este scazuHi., dar viata lnsa~i Ie impune atlta perseve. renta dt e necesar. tn plus, pozitia In societate - care un ora Ie cade de la sine din cer, pe dnd altiitrebuie sa ~i-o cucereasca eu truda '- poate lndeparta consecintele daunatoare. Ca om lipsit de vointa, dar detinlnd 0 InaWi pozitie In societate, n pot cita pe Ducele de Albany din Regele Lear de Shakespeare. EI da 252
gre~ prin faptul ca nu se poate impune In suficienta masura fata de sotia sa rau intentionata, dar ca duce comport area sa este acceptabila. Albany nu vrea sa participe la perfidiile sotiei sale Goneril, dar nu face dedt slabe tentative de a se impune. De atitudinea lui ne putem da seama Inca din primul act, dnd Goneril il acuza pe tatal ei ~i n da afara din casa. Comportarea sotiei sale ii este foarte penibila. EI ii spune lui Lear (p. 75) : "Milord, nu~s vinovat, eu nu cunosc pricina marii voastre suparari". Vrea sa protesteze impotriva sotiei sale, dar nici nu apuca sa deschida gura (p. 77): "Albany: Tu ~tii dt te iubesc, dar ori~ic1t a~ fi de partinitor. .. Goneril:Nu starui, te rog.Rei, Oswald, hei !"De parca sotul ei n-ar fi de fata, ea n cheama pe intendentul castelului ~i continua sa dea dispozitii. tn cele din urma Albany se retrage, dlndu-~i sie lnsu~i un pretext (p. 79): "De-i bine cum vezi tu, nu ~tiu sa spun I Dar lacomia nu e lucru bun". tngrozit de tot ce trebuie sa suporte Lear de la fiieele sale, Albany - In actul IV - l~i ia inima In dinti ~i ii adreseaza sotiei sale cuvinte violente, dar ele nu reprezinta dedt 0 izbucnire de mlnie si De aeeea Gone, nu dovada unei vointe ,. veritabile. ril nici nu-l ia In serios ~i l~i bate joe de el (p. 176): "Ah, papalapte, om de paie, drpa I Obraz faeut doar sa primeasca palme I La tine una-i cinstea ~i necinstea. I Azi pro~tii, doar, au mila de netrebnici / Pu~i la poprire ca sa nu gre~easca". $i in discutia sa cu Edmund, care "e logodit in secret" cu sotia lui Albany, acesta da dovada de slabiciune. EI nu vreasa-l recunoasca drept egalul sau, dar cumnata sa Ii spune (p. 227): "Nainte de-a vorbi, ai fi putut sa lntrebi ~i ce cred eu". Clnd Albany vrea sa-l aresteze pe Edmund, sotia sa 11 ia in zeflemea (p. 229): "Un interludiu comic ca la teatru 1" Cind Gonerill~i declara deschis dragostea ei perttru Edmund, Albany riposteaza, ce-i drept, ca. e monstruos ceea ce face, dar dnd ea se lndeparteaza.orgoIioasa, el spune cu bHndete (p. 235): "Dati fuga dupa ea. tn deznadejdea-i e-n stare de orice". Albany e deci un om:care vrea binele, dar esteincapabil Sa ,se impuna ..EI ilustreaza foarte bine ce anume lnseamna slabiciunea voin/ei. 253
Cu cele de mai sus am evidentiat cele mai importante tdisaturi din sfera ajectiv-volitiva, ilustr'lndu-le cu personaje din litera tura beletristica.
'Trasaturi individuale· din sfera aso( iati-v-intelectuala
un arhivar de pilda, pentru care ordinea este 0 datorie. lntr-o asem~nea figura vedem mai curind reprezentantu1 unei profesiuni dedt 0 individualitate, S,iprofesorii sint educati de meseria lor in spiritul ordinii, ca.ciei sint perm'lnent nevoiti sa sUivileasca inclinatiile copiilor care au tendinta de a fi "impra~tiati". La un invatator descris de Strindberg nu se vede nici un indiciu din care am putea deduce d a devenit pedant datorita meseriei sale. In nuvela Astjel trebuia sa seintimPle amim despre acest invatator ca e "tare zurliu" la m'3.sa, ca mesele lui se desfa~oara intr-o ordine bine stabilita, d trebuie sa aiM exact ~ase raci - ~i anume de sex feminin -'--, ca la un moment dat umple pe trei sferturi un pahar cu ,rachiu, apoi n bea ~i dupa ce a baut face "Hu ... ", d ziarultrebuie sa fie a~ezat 1a stlnga luipe co~ul de piine ~.a.m.d. Dupa care citim:
Functia volitiva intervine ~i in desjii:;urarea gindirii, dudnd la diferite tipuri de gindire, care nu influenteaza insa dedt periferic structura personalitatii. Aceste tipuri sint ~i greu de ilustrat prin exemple concrete. Tot in afara a ceea ce denumim fire om~neasca. se afla ~i inteZigenpa, care are 0 influent a numai prin aceea ca in functie de intens ita tea inteligentei structura personalitatii capata nuante diferite. La multe dintre personajele citate putem presupune 0 inteligenta mai mare, respectiv mai scazuta. Exist3. insa un domeniu psihologic propriu intelectului ~i din care pot rezulta anumite trasaturi ale personalitatii. Este yorba de sfera "sentimentelor asociative" in care i~i au originea curiozitatea intelectuala, adica dorinta de a cunoa~te ceva nou, neobi~l1Uit,~i sPiritul de ordine, adica inclinatia de a m~ntine ceea ce este obi~nuit, deci inversul dorintei de cunoa~tere. Personal nu pot cita vreun exemplu de om care s-ar distinge in mod deosebit prin curiozitatea sa intelectuala, in sensul unei particularitati a sferei asodativ-intelectuale; este greu de a desprinde aceasta insu~ire spedala de celelalte tendinte care pot ~i ele favoriza interesul intelectual. In schimb,atit in viata reala dt ~i in literatura gasim oameni iubitori de ordine, insu~ire care atunci dnd este exagerata ii face pe cei ce 0 poseda sa para pedanPi. Aid este yorba de cu totul altceva dedt de pornirea anancastica pentru ordine ca'-:C- dnd devine excesiva - duce la 0 nevroza obsesiva.· Lipsa ;:e ordine ii produce intr-adevar neplacere pedantului, dar fara. vreo nota obsesiva. El tine 1a obiceiurile sale, i11safara tensiuni psihice. Cind descriu spiritul de ordine, scriitorii aleg de obicei un personaj avind 0 anumita meserie, un functionar de -politie sau
Urmatoarele cuvinte ale autorului eonfirma ca invatatorul nu proeedeaza astfel din eon~tiinciozitate sau dintr-un simt exagerat al datoriei, cad: "La viitor nu segindea, deoarece un egoist
254
255
,;A~a a procedat timp de doisprezece ani ~i a~a va proceda pina la sfir~itul vietH. Cind i se pun in faPi racii, ~ase la numar, elle verifica sexul ~i, dad nu are nimic de obiectat, incepe sa savureze mincarea. t~i Vlra un colt al~ervetului in gulerul desfacut, i~i a~eaza la indemina linga farfurie cHeva felii de pUne cu unt ~i brinza, dupa aceea i~i toarna un pahar de bere ~i un ~~,doileade rachiu, ia cutita~ul pentru raci ~i se apuea. sa-i desfaca . Consumarea racilor se petrece de asemenea 'intr-o ordine foarte riguroasa. Dupa ce a mincat trei, intercaleaza un al treilea rachiu. La un anum it moment in timpul mesei ia ziarul, din care citeste mai intU decretele de numid. Invata torul este in toate un om al ordinii: "
""
"S,i la ~eoala i~i indeplinea indatoririle in mod exemplar; nu intlrzia nicioclata. Nu era niciodata bolnav. S,i in viata partieulara era irepro~abi1; i~i pli'itea eu punctualitate chiria, nu raminea niciodata dator la birt ~i se ducea 0 data pe saptamina la demei». (Nu spunea niciodata ca merge la ({fete».) Ca un tren care luneca pe ~ine, viata lui pareurgea statie dupa statie eu precizia unui ceasornic, ~i, ca un om chibzuit ee era, evita ciocnirile". ,]
adevarat nu se ginde~te atit de departe, pentru simplul motiv ca viitorul nu poate sa-i apartina dedt maximum douazeci, treizeci de ani". Nu avem niciodata impresia ca la baza pedanteriei sale ar sta 0 fire epilelptoidiL Dimpotrivi'i., invatatorul este un om ca. ruia ii lipse~te iritabilitatea impulsiva. . Ni se mai dau ~i multe alte exemple ale simtului sau pedant de ordine. Se imbraca dupa 0 ordine anumita, neuitind niciodata sa Tina sus partea de jos a pantalonilor, ca sa nu atinga pamintul. Parase~te casa exact in minutul pe care ~i I-a fixat, nu face nicic;; datil excursii "ca sa nu fie strivit de hoardele de oameni ~i asurzit de tipetele ~trengarilor", badore~te chiar "sa se termine odata cu exemplul rau al sarbatorilor, care dau na~tere la dezordine". In drum spre restauran t se supara mereu ca oamenii care se bucura de ziua lor libera se comport a atit de neregulamentar indt un copil ii arunca chiar 0 minge in piept, iar un politist, in loc sa faca ordine, tine intr-o mina 0 bucata de piine cu unt ~i in cealalta un pahar de bere. Nu este neverosimil din punct de vedere psihologic ca invajatorul, in virsta de 32 de ani - care niciodata nu a vrut sa se casatoreasca pentru a nu fi nevoit sa-~i schimbe orariul zilnic sa ajunga totu~i pina in cele din urma la limanul casatoriei, caci nevoia de ordine din sfera sentimentelor asociative trebuie sa sucombe atunci dnd intra in conflict cu porniri umane mai profunde. In casnide invajatorul renunta la unele din obiceiurile sale, de pilda la acela de a minca numai rad de sex feminin. eu mai putina exagerare, dar din cauza aceasta ~i mai putin impresionant, descrie Goethe in Afinitafi elective un om iubitor de ordine. Este yorba de capitan, care i~i incepe activitatea la castel prin a pune ordine in documentele lui Eduard. "In aripa in care locuia capitanul s-a construit 0 etajera pentru hirtiile curente ~i 0 arhiva pentru cele vechi. Aici au fost strinse toate documentele, hirtiile, informatiile din diferite cutii, camari, dulapuri ~i lazi ~i dt ai c1ipi din ochi intreaga harababura s-a transformat intr-o ordine perfecta; totul era c1asat, a~ezat in sertare ~icatalogat. Tot ce doreai putea fi gasit mai u~or dedt s-ar fi putut spera". 256
Intr-un mod asemanator procedeaza capitanul ~i in pare, . unde totul trebuie amenajat dt mai corespunzator planului general. 11 deranja faptul ca Charlotte nu reflectase indeajuns la opera ei. Depa~ind limitele parcului, capitanul incearca sa fadi ordine ~i in satul din apropiere: ,Jti aduci aminte, spuse capitanul, ca in timpul calatoriei noastre in Elvetia ne-am exprimat dorinta sa infrumusetam un a~a-numit pare satesc, amenajind un sat ca acesta, nu atit dupa tipul de constructie elvetian, dt dupa modelul ordinii si curateniei elvetiene, care inlesnesc in asa de mare masura foiosinta''' .' , Capitanul vrea sa fadi ordine ~i in alte domenii, de exemplu in ceea ce prive~te cer~etoria. In parte i~i da seama de primejdia ca dragostea lui de ordine sa degenereze in pendaterie, cad vrind sa prezinte dt mai corect posibil un anumit procedeu chimic, el face urmatoarea introducere 1a explicatia sa: "Daca nu credeti ca ar fi pre a pedant, v-a~ putea face un rezumat folosind formule chimice". Cind cele doua sentimente asociative sint foarte sensibile si ca atare intra foarte usor in interactiune - in asa fel indt se tinde in acela~i timp spre ordine ~i spre neobi~nuit - este stimulat simtul pentru corelaPii hazlii !ji inclinaPia spre gluma. Personajele lui Shakespeare folosesc adesea intorsaturi de fraze glumete, fara ca din acest fapt sa putem deduce vreo trasatura a firii celui ce vorbe~te. La unii insa, glum a tine de insa~i firea lor. Pistol are un rol important atit in Nevestele vesele din Windsor cit ~i in Henrie al IV-lea. El vorbe~te aproape exc1usiv in parabole, aluzii ~i citate, uneori chiar in frinturi de latina. In primul act din Nevestele vesele din Windsor folose~te, printre altele, urma.toarele expresii: "Puii de corb a~teapta sa-~i umfle gu~ulitele". - "E bine adincita ~i bine talmacita dintr-o limba neprihanita in engleza". - "Pe Lucifer, ma crezi Pandor din Troia! Atunci la ~old de ce mai port otel?" - "E~ti Marte, al paguba~ilor zeu! Intinde-o! Te urmez ~i eu!" - "Precum un balegar umflat I De-al verii soare alintat". (Ultima expresie e raspunsul dat lui Falstaff dnd acesta Ii dec1ara ca ni~te ochi indragostiti i-au priJ
17 - Personalit1iti accentuate
,'.'
257
vit impuniitorul sau pintece). In Henrie al IV-lea Pistol il anunta pe Falstaff cu urmiHoarele cuvinte ca Doll a ajuns la inchisoare(p. 469): ,,0, cavalerul meu, sa-ti infierbint / Ficatul nobil 9i sa te aprind, / Doll 9i Elena gindurilor tale, / E in murdara inchis::lare-acum, / Tiritii intr-acolo / De-o mina ticaloasa 9i sdrboasi. / Stirne9te-ti razbunarea din birIog / $i fiorosul 9arpe al Alectei / Caci Doll e la zdup. Nu minte Pistol". Cu putin inainte spusese: "e semper idem, did absque hoe nihil est!". Vorbirea buJonilor din literatura abunda - am putea spune profesional - in glume 9i calambururi amuzante, daca n-ar fi dedt sa ne gindim la bufonul din Regele Lear. De cele mai multe ori aceste glume cantin aluzii la adevaruri dezagreabile, la lucruri ce nu-i pot fi spuse regelui in fata.
Per sanalitati accentuate in literatura
Daca scriitorii au inc1inatia ~i talentul sa descrie persona.: litati accentuate, nu inseamna ca sint intotdeauna deprin~i s-o faca. In primul rind exista numeroase personaje secundare carora, de~i au 9iele un rol de indeplinit, scriitorul Ie acorda doar un interes redus, astfel ca prezentarea firii lor ramine ~tearsa. Pe de aWl parte, scriitorii urmaresc multiple scopuri care nu apartin sferei psihologiei ~i care adesea nu Ie permit sa prezinte oameni din viata reala. Uneori personajele lor infati~eaza 0 idee sau un principiu, alteori sint concepute doar ca simboluri ~i ca atare nu pot fi oameni reali. Sa ne gindim, de pilda, la personajele lui Kafka. Cu toate ca sint descrise extraordinar de plastic, a~a inch ne captiveaza, ele ramin totu~i simboluri. In opereIe literare nici notiunea de personalitate nu este intotdeauna inteleasa in sens psihologic, fapt ce reiese din cuvintele lui Dostoievski, pe care Ie-am citat mai inainte. Unii scriitori au creat numeroase personalitati accentuate. Acest lucru este valabil in special pentru Dostoievski. Personajele sale se afla deseori la limita patologicului, ceea ce constituie insa mai curind un avantaj, deoarece in felul acesta trasaturile lor se reliefeaza deosebit de c1ar. Dupa cum am vazut, nu exista 0 granita riguroasa intre personalitatile accentuate 9i cele psihopatice. Trebuie sa ma refer in mod deosebit la Jeremias Gotthelf ca la creatorul multor personaje care sint adevarate perso17*
259
naliHiti accentuate. La el, pina ~i personajele secundare sint adesea accentuate. in plus, este foarte important faptul ca eroii sai se mi~ca de cele mai muIte ori in cotidian, adica nu au de facut faU unor situatii neobisnuite. ,. "
Personalita# demonstrative in literatura
beletristica intilnim foarte adesea personalitali demonstrative. Pe de 0 parte aceste personalitiiti mint ~i in~ala cu atita naturalete incH trebuie sa presupunem d'i au talent actoricesc; pe de aHa parte insa ele manifesta ~i simptome mai grosolane. Prin comportarea lor schimbatoare ~i prin talentul lor de a juca diferite roluri, istericii sint probabil desosebit de indicati pentru a da viata unei opere literare. intrucit 0 trasatura isterica aduce cu sine predispozitia pentru 0 gin dire deta~ata - ~i asHel spore~te fantezia -, imi ingadui sa formulez ipoteza ca unii scriitori se pot transpune deosebit de bine in felul de a reactiona al istericilor tocmai datorita faptului ca ~i ei P?seda 0 asemenea trasatura. 0 confirmare a acestei ipoteze ar putea consta in aceea ca in literatura beletristica nu gasim aproape niciodata 0 descriere eu adevarat realista a unui anancast, caci elementul anancastic reduce fantezia, a~a ea scriitorii nu poseda aceasta trasatura ~i de aeeea nici nu 0 pot descrie din proprie experienta. E drept insa ca accesele de isterie descrise de scriitori nu trebuie intotdeauna privite prin prisma zilelor noastre. in epoca Rococo se pare ca. bunele maniere cereau ca femeile din inalta societate sa le~ine cu ocazia un or evenimente emotionante. in mod similar se comporta unele femei la Dostoievski. in plus, el descrie accesede isterie cu tipete ~i ne poveste~te despre femei "apucate". Citim in Fra!ii Karamazov (vol. I, pp. 64-65): "in fata lui fu adusa pe sus 0 femeie apucata, pe care altele doua 0 tineau de brate. Cum dadu cu ochii de staret, bolnava se porn{sa tipe din s~nin, sa sughita ~isa se zbuciume, ca 1ntr-o 260
criza de epilepsie. Staretul Ii puse patrafirul in cap, dupa care iiciti 0 scurta rugaciune, ~i femeia se lini~ti, incetind sa se mai zbata. Nu ~tiu cum 0 mai fi acum, dar in copilarie am avut adeseori prilejul sa vad asemenea muieri lovite de streche prin satele ~i manastirile noastre. Aduse la liturghie, bolnavele incepeau sa scheaune sau sa latre ca ni~te dini, de rasuna biserica, dar dnd ie~ea preotul cu sfintele daruri ~i rude Ie lor Ie minau din spate, ca sa fie mai aproape, Ii se potoleau <
eu laerimi adeviirate, de~i ehiar in aceea~i clipa (sau 0 clipa mai tlrziu) ar putea sa-~i ~opteasca in sinea lor: «Minti fara ru~ine, nemernie Mtrin, nu-ti dai seama ea joci teatru, eu toata minia ta «sflnta l), ehiar aeum, in aeest <{~fintmoment de apriga minie })". Intr-alt loe se spune despr:e Feodor (p. 124, vol. I): "Manastirea noastra n-a insemnat niciodata nimic in viata lui ~i niciodata Feodor Pavlovici n-aavut prilejul sa ver~e maear 0 lacrima din pricina ei. Dar atlt de mult se infierbintase vorbind despre acele pretinse laerimi incH 0 clipa fu aproape convins ca era intr-adevar a~a ~i, cuprins de induio~are, n podidi pllnsul; in acela~i moment insa simti ca era timpul sa se opreasca". Dupa 0 izbucnire similara eitim (vol. I, p. 62): "Feodor Pavlovici lua 0 pozitie dramatica. Pentru toata lumea era evident ca juca iara~i teatru". Feodor nu era numai 0 personalitate demonstrativa, dar ~i un psihopat isteric. El joaca roluri care n avantajeaza sau eel putin fac dintr-insul centrul atentiei. Acest lucru rezuWi din intreaga sa comportare. Feodor este brutal atlt fata de prima sa sotie dt ~i fata de a doua, el aduce tot timpulfemei straine incasa, darnu se simte dtu~i de putin vinovat. Dupa moartea primei sale sotH nu s-a ocupat de copilullor, dupa moartea celei de-a doua sotH are aceea~i atitudine ~ifata de ceilalti doi copii nascuti dinaceasta easatorie. Mai mult, el uita aproape ca are copH, servitorul casei trebuind sa aiM grija de aceste fapturi parasite. 0 refulare de asemenea proportH presupune 0 puternica predispozitie pentru isterie. Mai tlrziu, preoeuparea lui prineipali'i consta mai ales in a-~;i in~e1a fiii cu partea lor de mo~tenire, in primul rind pe eel mai virstnic dintre ei. Avem in fata noastra un istedc care refuleaza tot ce l-ar putea impiedica sa-~i urmareasca pornirile sale egoiste. Srnerdeakov, fiul lui nelegitim, facut eu 0 debila mintala, ii seamana in totul. Smerdeakov este prefacut, viclean, este spionul ~i colportorul tatalui ~i totodata al fiului, eu toate ca eei doi traiesc in du~manie. In aeela~i timp, el incearea sa se apropie ~i de eel de-al doilea fiu~i sa se faea iubit de el. Daca nu ar avea o fire isteridi, nu ar fi in stare sa fad! toate acestea. Pe de 0 parte 262
el se preface a fi sineer ~i deschis, pe de alta parte manifesta o supunere umila. Servitorul easei, care este totodata ~i tatal adoptiv al lui Smerdeak@v emlOa~te atlt de putin adevarata lui fire, incH garanteaza "in mod calduros" in fata tribunalului pentru onestitatea lui. Procurorul n caracterizeaza - ce e drept, intr-un mod earn patetic, dar totu~i eonvingator - in felul urmator (vol. II, p. 518): "Fiind extrem de cinstit din fire ~i bucurindu-se de toata increderea boierului (care tinuse sa-l rasplateasca pentru 0nestitatea lui 0 data, dnd Ii inapoiase ni~te bani pierduti), imi inehipui dt se va fi ehinuit bietul Smeardekov la gindul ca-~i vinduse stapinul, de care era grozav de ata~at, considerindu-l binefacatorul sau". De fapt, Smerdeakov era asasinul celui care avusese atlta incredere in el. A ~tiut sa-~i pregateasca fapta aUt de bine, incit fiul eel mai vlrstnie a fost acuzat ~i condamn at pentru asasinaL Talentul sau isteric s-a vadit ~i prin aceea ca el - care suferea de accese de epilepsie - a simulat inaintea erimei un atae de epilepsie intr-un mod aUt de caracteristie, incH nimeni nu s-a indo it de autenticitatea acestui atac. Din moment ce toata lumea credea ca el se aHa intr-o stare de incon~tienta epileptica, nu putea fi suspectat de a fi asasinul. Ca ~i la tatiH sau, nu lipseau nici la el fenomene isterice batatoare la ochi. Cind al doilea dintre fiii Karamazov, infuria t de perfidia lui, n love~te, Smerdeakov afecteaza 0 mare durere sufleteasca (vol. II, p. 384): "Intr-o. clipa, un potop de lacrimi i se revarsa pe obraji ~i murmurind: «Nu-i frumos, domnule, sa love~ti un biet neputincios! l), feciorul i~i acoperi fata cu 0 batista murdara de stamM albastra, cu piitratele, ~i ineepu sa pllnga sfl~ietor, inabu~indu-~i suspinele". Din cite aflam despre Smerdeakov, el se distinge nu numai prin firea sa isterica, ci, mai mult ehiar dedt Feodor Karamazov, prin deficienfele sale morale, adidi prin lipsa sentimentului datoriei ~i al eompatimirii. Este ingrat fata de parintii sai adoptivi, ehinuie animalele ~i este indiferent fata de suferintele altor ,oameni. Dar nu prin aceste atitudini 263
~i in Tartuffe de Moliere gasim un ~arlatan isteric care pentru a-~i atinge telurile egoiste joaca rolul omului umil ~i credincios, iar la urma pe cel al unui slujitor devotat al regelui. Ce e drept, din punet de vedere psihologic este necaracteristic ca numai stapinul casei ~i bunica sa se lase indu~i in eroare, in timp ce toti ceilalti i~i dau seama ca este un ipocrit ~i un escroc. Cind se prezinta in ipostaza de ~arlatani, istericii se adapteaza atlt de bine mediului incH comportarea lor este intotdeauna unitara ~i consecventa cu scopul urmarit. in schimb, escrocuI Felix Krull zugravit de Thomas Mann este, fara nici 0 rezerva, 0 personalitate istericii. Are 0 atitudine atH de sigura de sine incit nimeni nu-l banuie9te. Inca dinainte de
a incepe sa joace rolul marchizului de Venosta 9i-a dovedit firea demonstrativa 9i - printre altele - a reu9it sa scape de serviciul militar printr-un splendid acces de isterie. Daca nu am 9ti ca Thomas Mann s-a ocupat mult de studiul problemelor medicale, ar trebui sa ne mire foarte mult cit de exact descrie el aspectul general al unui escroc isteric. Daca analizam personajele citate, am putea avea impresia ca predispozitia isteridl. sluje~te numai pentru atingerea unor teluri egoiste. Cum acest lucru nu este insa adevarat, ar trebui sa gasim in literatura beletristica ~i personalitati de acest gen avind 0 atitudine mai morala. Ne-am putea gindi la Fiesco al lui Schiller. EI i~i pune la inceput marele sau talent de simulare in slujba binelui - lupta impotriva tiraniei din Genova, in primul rind impotriva exceselor comise de nepotul ducelui. Fiesco i~i joaca aUt de perfect rolul de aparenta cirda~ie cu du~manii sai incH pina ~i tovara~ii sai de lupta sint indu~i in eroare. Evident, el asigura succesul conspiratiei ~i prin energia sa, dar in special prin desavlr~ita sa arta de a disimula, arta cu care Ii face pe inamicii sai sa se simta in siguranta. Dar curind se va constata ca, impins de ambitie, Fiesco vrea sa devina duce. ~i astfel inclinatia sa isterica se pune totu~i in slujba egoismului, a~a cum am putut observa la personajele citate pina acum. Un alt exemplu pe care vreau sa-l citez, este mai expresiv. Ma gindesc la judeca tornl de instructie Porfiri din Crima $ipedeapsa. Din descrierea acestui personaj ne put em da deosebit de bine seama de maiestria psihologica a lui Dostoievski. Prin felul in care isi , formuleaza observatiile , si, intrebarile in convorbirea cu Raskolnikov, cum reia ~i comenteaza cuvintele acestuia din urma, cum ia in acest timp anumite atitudini, cum ride, izbucnind chiar in hohote de ris sau cum ia 0 atitudine serioasa, cum se a~aza linga Raskolnikov sau se plimba prin camera, cum observa spaima, paloarea, accesele de slabiciune ~i de furie ale lui Raskolnikov - prin toate acestea Porfiri 11face pe Raskolnikov, !;,i in acela~i timp pe cititor, sa-~i puna necontenit intrebarea: oare la ce se ginde~te in acel moment, ce are de gind sa faca, spre ce tel se indreapta? Aproape toate cuvintele, toate atitudinile lui pot fi inofensive. Raskolnikov este de fiecare data inclinat
264
265
devine Smerdeakov 0 personalitate accentuaHl., ci prin abilitatea lui de a ascunde fata de altii lipsa sentimentelor etice, jucind un rol care nu corespunde sentimentelor sale launtrice. ~i Lebedev din Idiotul de Dostoievski este un isteric. Este in stare sa joace rolurile cele mai diferite - este umi! ~i servil dnd crede ca e in avantajul sau, poate fi insa tot a~a de bine pHn de demnitate ~i arogant. Minte tara scrupule, tese intrigi, scrie scrisori anonime, totul cu 0 desavir~ita naturalete, in postura de om complet nevinovat. Ne dam seama ca nu e con~tient de faptul ca are 0 comportare necinstita. Lebedev este insa in stare sa-~i ~i schimbe foarte repede rolul: el face intrigi contra unui om, dar daca lucrurile iau 0 alta intorsatura se poate schimba aproape instantaneu, venindu-i aceluia~i om in ajutor. Teatralismul comportarii sale este subliniat de gesturi exagerate, grimase - deseori mentionate in carte -, de atitudini ceremonioase afectate, uneori ~i de lacrimi. Deosebit de elocvent i~i manifesta Lebedev firea sa teatrala atunci cind generalul betiv Ovolghin Ii fura portofelul cu 400 de ruble. Lebedev ~tie de la inceput cine este hotul, dar acuza pe altcineva, pe cineva caruia din cauza pozitiei sale socia Ie i se putea mai u~or imputa furtul. EI tine lungi discursuri ~i face planuri concrete pentru a dovedi vinovatia acestuia. Sensul acestei prefacatorii consta in aceea ca nu vrea sa jigneasca demnitatea generalului, adica n-ar vrea sa-l acuze direct, dar pina la urma cauta sa sugereze pe cai ocolite di el este adevaratul vinovat.
sa Ie ~i creada a~a, dar in permanenta avem sentimentul di indaratullor exista straduinta judecatorului de instructie de a dovedi vinovatia , unui asasin. Porfiri se foloseste , in mod sistematic de aceasta ambiguitate. Raskolnikov trebuie sa. fie mentinut intr-o incertitudine continua, sa nu ~tie dadi mai este complet liber sau aproape pierdut; el trebuie sa fie intr-o stare de tensiune ~i de nelini~te din ce in ce mai mare, pentru ca, pina la sfiqit, sa se tradeze singur intr-un moment de suresdtare. Porfiri 0 spune el insu~i, ~i din nou Raskolnikov nu ~tie dadi este yorba de 0 observatie inofensiva sau daca trebuie sa vada in aceste cuvinte eomunicarea inspaimintatoare ca a ~i eazut in eursa judeeatorului. Citim (vol. II, p. 80) : "De pilda, daca-Ilas pe aceI domn cutare in pace, daca nu-l arestez, nu-l stingherese, daea-llas liber ca, eeas eu eeas, clipa eu clipa, sa. fie obsedat de gindul ea eu ~tiu tot, tot adevarul, ~i di-l urmarese zi ~i noapte, neincetat, ea zi ~i noapte il supraveghez, apoi, tara indoiala. ea are sa-~i piarda capul ~i are sa vina singur la mine, ba poate chiar are sa-mi furnizeze arme impotdva lui, probe evidente ea: doi od doi fac patru, cum s-ar zice, probe matematice, ceea ee n-ai idee cit este de pUcut". Porfid i~i atinge teIul, cad la sfir~itul unui interogatoriu Raskolnikov i~imarturise~te vinovatia, ce-i drept nu prin euvinte, dar prin intreaga sa atitudine (vol. II, pp. 93-94): "Minti, n-are sa se intimple nimic! Cheama lumea! ~tiai ca. sint bolnav si ai vrut sa ma scoti din fire, sa ma fad sa turbez ca sa ma t~adez, asta ti-a fost scopul! Nu, mie sa-mi dai fapte concrete! Am inteles tot! N-ai fapte, nu ai dedt presupuneri nenorocite, banuieli fara valoare de-ale lui Zametov. Cunosdndu-mi earacterul, ai vrut sa ma infurii, ca apoi sa.-mi dai la cap cu popii ~i eu deputatii ... pe ei ii a~tepti? Hai? Ce a~tepti? Unde sint? ada-i incoace!"
pun de : "Credeai ca nu? A~teapta numai, am sa te duc de nas ~i pe dumneata, ha - ha - ha 1" Numai datorita talentului sau de a se preface putea Porfiri sa se comporte in fiecare clipa a~a cum 0 cereau telurile sale. Cind i~i rostea frazele echivoce parea de obicei complet inofensiv ~i, eu toate ca din vorbele judecatorului de instructie reie~ea banuiala lui, atitudinea lui nu phea deloc ingrijoratoare. In feIul acesta Raskolnikov nu are niciodata siguranta ca observatiile care 11 speriau atlt de mult erau rostite incidental de Porfiri sau erau premeditate. De multe ori aeesta se prefacea a fi ingrijorat din cauza sanatatii lui Raskolnikov (vol. II, p. 85): "Spaima ~i grija lui erau atit de naturale incH Raskolnikov amuti ~i-l eereetii eu 0 euriozitate posaca". Mai tirziu citim (vol. II, p. 88) : "Oare e eu putinta sa mintii ~i acum? se gindea el. E eu neputinta, cu neputinta! cauta sa respinga aceastii idee, presimtind in ce grad de furie salbatica. n poate aduce ~i ca s-ar putea sa-~i piarda mintile". Cineva care este in stare sa se prefaca atlt de bine, care nu ~tie numai sa-~i potriveasca cuvintele a~a cum v:r;ea,dar i~i poate stapini in asemenea masura intreaga atitudine incH pina ~imimica ~i gesturile sale sa exprime exact ceea ce vrea el Siaexprime in aeel moment, trebuie sa fie in stare sa se identifice total cu rolul pe care vrea sa-l joace. De a~a ceva nu este in stare dedt 0 personalitate
demonstrativa. Confirmarea 0 gasim ~i in faptul ca.Porfiri poate sa-~i schimbe
Dostoievski voia desigur sa ne infati~eze perspicacitatea psihclogidi a judeditorului de instructie, ceea ce i-a reu~it in mod desavir~it. Dar Porfid nu era numai perspicace, ci avea ~i un extraordinar talent de simulare. EI insu~i 0 recunoa~te in prima sa convorbire cu Raskolnikov. Acesta din urma 11 intreaba vol. I, p. 326): "Chiar atit de prefacut sinteti?" iar Porfiri Ii ras-
rolurile. Mai tirziu, in locuinta lui Raskolnikov, el va juca alt rol. Acum declara deodatii cu brutalitate ca-l considera pe Raskolnikova fi asasinul ~i 0 spune cu atlta siguranta incH Raskolnikov trebuie intr-adevar sa creada ca pentru el nu mai exista nid 0 seapare. Porfiri spune (vol. II, p. 229): "Eu am venit tocmai ca sa spun tot ~i sa dam dirtile pe fata". Dar el se preface totu~i a fi ingaduitor pentru ea vrea sa-l convinga pe Raskolnikov - ceea ce ~i reu~e~te - sa se predea singur justitiei. Despre alte aspecte din viata lui Porfiri aflam prea putin, a~aca nu putem gasi 0 confirmare a Jirii sale isterice. Dupa cit se pare, el duee 0 viata cumpatata, eeea ce arata ca nu manifestii o tendinta pentru reactii de "evitare" etc. Putem presupune ca restul strueturii sale psihice I-a ferit de asemenea reactii. Iar
266
267
atunci dnd promite ceva fara echivoc se pare cii nu minte, caci ~i-a tinut fagaduiala facuta lui Raskolnikov cu ocazia ultimei lor convorbiri. Din moment ce acesta s-a predat singur, Porfiri a trecut sub tacere faptul ca, practic, dovedise deja vinovatia lui Raskolnikov ~i ca in orice caz l-ar fi arestat in curind. Porfiri ne poate ilustra faptul ca firea demonstrativa nu implica inclinatii spre asocial. Situatia este aici aceea~i ca in cazul unui actor care prin predispozitia sa isterica se evidentiaza in profesiune, dar care datorita conceptiei sale morale nu uzeaza in mod nepermis de talentul sau, pe care-l rezerva exclusiv scenei. In literatura beletristica gasim ~i alte personalitiiti demonstrative in afara de cele citate, chiar daca nu sint descrise tot aUt de caracteristic. Trasatura istericii 0 vom mai intilni destul de frecvent in combinatie , cu 0 alta insusire. ,
Pe dt de bogata este literatura beletristica in personalitati demonstrative, pe aUt de saraca este in privinta celor hiperexacte. In asemenea masura, incH nici nu sint in s~are sa citez 0 personalitate la care toate trasaturile sa poata fi considerate ca hiperexacte saU anancaste. Acest lucru este surprinzator. Oamenii ace~tia care se intilnesc aUt de des in viata sa fie oare nepotriviti pentru a fi inclu;;i intr-o opera beletristica? Nu-mi vine a crede. Daca n-ar fi dedt pentru cont,rastul cu oamenii u~uratici, ~i inca ar reprezenta pentru scriitor 0 valoare. Existii a~a de multi oameni de treaba in literatura beletristicii - cum se face ca nici unul din ei nu apartine acestui gen special pe care il reprezinta personalitatea hiperexacta? N-ar fi exclus ca eu Sa fi trecut cu vederea un anancast pe care altii 11cunosc. M-am interesat insa la 0 serie de oameni buni cunoscatori ai literaturii beletristice ~i cu experienta in domeniul psihiatriei ~ipsihologiei, lucru pe care nu fusesem nevoit sa-l fac in cazul altor trasaturi de caracter pe care Ie cautam. Am dat in felul acesta de personaje cu cite o trasatura anancasta, dar nu de personalitati hiperexacte propriu-
zise. In aceste imprejurari inclin a crede ca motivul pentru care autorii nu ne prezintii ananca~ti trebuie cautat chiar la scriitori. Ei nu regasesc probabil intr-in~ii aceasta trasatura ~i ca atare nu 0 pot red a in mod convingator. Am vazut cii hiperexactitatea este daunatoare fanteziei - cine este hiperexact este totodata impiedicat sa devina un scriitor fecund. S-ar putea crede ca a relata lucruri marunte cu un mare lux de amanunte, cum 0 face, de pilda, Thomas Mann in nuvela StaPinul:;i ciinele, ar constitui un indiciu ca acest scriitor ar avea o trasatura anancasta. !n realitate nu este dedt 0 expresie a faptului ca Ii face placere sa redea lucrurile observate de el ~i retraite in fantezia sa intr-un mod la fel de plastic cum Ie vede cu ochii mintii. De obicei, Thomas Mann face lucrul acesta cu succes, dovada placerea cu care citim descrieri aUt de plastice cum este cea din StaPinul:;i ciinele. Din punct de vedere afectiv, concretul ne impresioneaza mai mult dedt abstractul. Redarea unor detalii lipsite de importanta ar putea fi considerata drept 0 trasatura anancasta numai daca 0 nelini~te launtrica l-ar impiedica pe scriitor sa Ie lase deoparte, daca ar trebui sa lupte cu sine insu;;i pentru a hotari daca.sa redea sau nu un amanunt pentru ca, in cele din urma, sa se simta determinat, aproape impotriva vointei sale, sa 0 faca. Despre a~a ceva nu poate fi vorba la asemenea descried minutioase care, in mod vizibil, Ie face placere scriitorilor. Tocmai la Thomas Mann putem constata un excelent spirit de observatie. Cind ne-o dovede~te prin descrieri amanuntite, faptul nu are nimic obsesiv. Dagobert Muller ~i-a exprimat parerea ca in Moartea unui juncPionar Cehov ar fi descris un nevrotic obsesiv. Cerveakov, fiind la teatru ~i stranutind, I-a stropit putin pe git ~i pe chelie pe un general care ~edea in fata lui. Functionarul a incercat in repetate rinduri sa-i ceara generalului scuze, inUi la teatru ~i apoi la acesta acasa. In comport area lui nu gasim insa indoiala dacii modul in care procedeaza este sau nu justificat ~i intemeiat. Or, aceasta indoiala face parte in mod necesar din ideea obsesiva. ~i da na~tere luptei launtrice caracteristice acestei firi. Din relatare se poate deduce ca Cerveakov gasea comport area sa in totul
268
269
Personalitati hiperexacte
motivata, fiind profund convins ca generalul era inca suparat pe el ~i ca trebuia neaparat sa-l imbune intr-un fel sau altul. Timiditatea contine mai totdeauna 0 trasatura anancasta. Pe linga aceasta mai joaca un rol ~i anxietatea. La doua personaje ale scriitorului Gotthelf nu se poate preciza care dintre aceste trasaturi este hotarJ:toare. In nuvela la care ma gindesc - Doamna preoteasa - eroina este timida din fire ~i este descoperita de un vicar tot atlt de timid. Ea spune: "Bihbatul meu era timid, iar eu ~i mai timida". Ei se SalUta pe11tluprima OaIa abia in ziua casatorieio Mai tirziu, doamna preoteasa i~i face mustrari de con~tiinta pentru di 1>U are copii, cu toate di nu are nici 0 vina in aceasta. Cind Ii merge bine, considera ca acesta este un "noroc nemeritat". Dupa moartea sotului, ii este 0 friea teribila de marele ora~ Berna ~i in special de intendentul orfelinatului, un om cani grosolan dar intelegator, care a primit insarcinarea sa 0 ajute pe aceasta femeie singuratica. Odata, dnd ea fiind bolnava, intendentul vrea sa-i faca 0 vizita, preotesei Ii este atit de friea indt se preface ca doarme. Dupa aceea ea are mustrari de con~tiinta din pricina acestei prefaca torii. Desigur, doamna preoteasa cu mustrarile ei de con~tiinta neintemeiate are 0 trasatura anancasta, dar un indiciu sigur nu-l put em gasi in felul ei de viata. In general, ea ne este descrisa mai curind ca fricoasa dedt an ancasta. Functionaml Akal{i Akakievici personajul principal din nuvela Mantaua de Gogol, ar putea fi considerat la inceput nu numai drept 0 personalitate hiperexacta, dar ~i ca Un caz an ancast gray Se spune despre el (p. 113): "Rar ai fi putut gasi un om care sa traiasca numai pentru slujba, cum traia Akaki Akakievici" 0
0
Munca lui consta in copierea actelor, lucru pe care continua sa-l faca ~i acasa (p. 114):
Din cauza lipsei sale de mobilitate spirituala, incapabil sa treaca la 0 alta munca (p. 113):
Akaki era
"Un director, om bun la suflet, dorind sa-l raspliHeasdi pentru serviciile lui indelungate, a poruncit sa i se dea de lucru ceva mai de seama dedt copiile obi~nuite, ~i anume, sa faca, dupa un dosar gata rezolvat, un raport care urma sa fie trim is la alta institutie, toata treaba redudndu-se la schimbarea titulaturii ~i la tr~cerea pe alocuri a verbelor de la persoana intiia la a treia. I-a venit insa a~a de greu sa faca acest lucru incH a asudat leoarca, ~i-a frecat fruntea ~iin cele din urma a spus: - Nu, datimi mai bine ceva de copiat. De atunci I-au lasat sa copieze mai departe" . Cum Akaki nu era debil mintal, iar noua lui munca nu cerea un efort intelectual sporit, numai incertitudinea anxioasa di nu va lucra indeajuns de bine a putut sta in calea noii sale activitati. EI nu avea placeri in afara obligatiilor sale (p. 114) : "Chiar atunci dnd toata lumea cauta sa se distreze, Akaki Akakievici nu simtea nevoia nki unei distractii. Nimeni nu ar fi putut spune d. I-a vazut vreodata la vreo serata". Cum e de a~teptat la un anancast, i-a fost penibil dnd s-a vazut in centrul atentiei cu noua sa manta (po 123): "La inceput a primit felicitarile zimbind, dupa aceea s-a earn ru~inat. 1nsa dnd toti s-au pomit sa-l bata la cap spunindu-i ca mantaua trebuie udata ~i trebuia eel putin sa Ie dea intr-o sear a un chef Ia toti, Akaki Akakievici s-a pierdut cu firea ~i nu mai ~tia ce sa faca, ce sa raspunda ~i cum sa scape de ei". Cind a trebuit totu~i sa mearga la 0 serata organizata de colegii siii ~i dnd s-a vazut inconjurat de ei, s-a simtit din nou intimidat (p. 125): "De~i putin jenat, Akaki Akakievici n-a putut, in naivitatea lui, sa nu se bucure, vazind cum ii lauda toti mantaua" .
"Cind simtea ca incepe sa i se umfle burta, se ridica de la masa, isi scotea sticluta de cemealii si se apuca sa copieze hirtiile I lua te a~asii".' ,
Marea timiditate de care da dovada Akaki, pare sa izvorasca in oarecare masura din natura sa anancasta, deoarece nu ~tie niciodata care este purtarea potrivita. Dupa cum trebuie sa presupunem din descriere, timidiHitii i se aliHura anxietatea. Ond s-a prezentat in fata unui functionar superiorpentru a-~i redo-
270
271
I
bindi poate pe aceasta cale mantaua care-i fusese furata ~i dnd acesta I-a luat cam repede, Akaki s-a pierdut cu totul din cauza timiditatii ~i a fricii (p. 131):
la aceasta comportare, te indepartezi cu totuI de sfera anancasticului. Citatul reprcdus mai sus, in care se arata ca. Akaki traia numai pentru obligatiile sale, continua in felul urmator (p. 113):
,,- Dar, excelenta ... - i-a spus Akaki Akakievici, adunindu-~i putinul curaj ce-i mai ramasese ~i simjind cum n treceau toate sudorile - mi-am permis sa va deranjez, excelenta voastra, pen tru ca secretarii ... "
"EI slujea cu rlvna, ba nu, cu dragoste. Traia printre copiile lui, intr-o lume variata ~i atragatoare. Placerea pe care i-o facea copiatul i se oglindea pe faja. Cind i~i scria literele favorite, nu mai putea de bucurie; suridea, clipea din ochi, silabisea textul cu buzele, incit parca puteai sa-i cite~ti pe fata literele care-i ie~eau de sub pana".
La izbucnirea de furie a functionarului superior era dt pe aci sa le~ine (pp. 131-132): "Akaki Akakievici a inmarmurit, s-a clatinat, a inceput sa tremure din tot trupul ~i nu a mai fost in stare sa se tina pe picioare. S-ar fi prabu~it dadi nu se repezeau indata u~ierii sa-I sustina. L-au scos afara aproape fara cuno~tinja". Din punet de vedere medical, 0 prabu~ire fizica provocata de frica nu este imposibila - chiar daca descrierea scriitorului este exagerata -, ciici in caz de spaima, sentiment inrudit cu frica, picioarele pot refuza sa te mai poarte. ProbabiI tot din pricina firii sale fricoase Akald era 0 jinta sigura pentru rautajile coIegilor sid (p. 112):
',~,
Aflam deci acum di, de fapt, numai profunda bucurie pe care i-o procura ceea ce facea 11 indemna pe Akaki la 0 aUt de mare sirguinta. Dar in felul acesta se pierde inrudirea eu grija anancasta, pentru care nu bucuria muncii prestate este hotarltoare, ci frica de a comite gre~eli in munca.. Citatul din care reiese ca Akaki lucra ~i acasa pentru serviciul sau continua astfeI (p. 114): "Daca. inHmplator nu avea nimic de copiat, fac.ea copii pentru el, a~a, pentru placerea lui, mai ales daca i se parea ca hirtia se deosebe~te, nu prin frumusetea stilului, ci pentru cii era adresata unei persoane noi sau suspuse".
"Functionarii tineri i~i bateau joc de eI, fiiceau pe socoteala Iui glume atH dt Ie ingaduia mintea de birocrati, povesteau chiar ~i de fata cu e1 tot feluI de istorii nascocite pe seama lui ~i a gazdei lui, 0 biitrina de ~aptezeci de ani; spuneau ca.-I bate, il intrebau dnd se insoara cu ea; presarindu-i pe cap hirtiuje rupte marunt, ziceau ca ninge. Akaki Akakievici nu Ie raspundea nici macar cu 0 vorba, ca ~i cum n-ar fi fost nimeni de faja".
A~adar, Akaki face copii chiar Hid nici un scop, exclusiv pentru pIacerea sa. 0 asemenea comportare ar fi cu totul neobi~nuita pentru un anancast. Daea ar fi fost 0 persona lit ate hiperexaeta, lui Akaki i-ar trebui prea muIt timp chiar ~i pentru copiile necesare; caci ar verifica de nenumarate ori dacii totul este bine facut. EI nu ar mai executa fara rost 0 lucrare care din cauza firii sale l-ar sili la efeetuarea unor verificari anevoioase.
Dacii se face abstractie de aceasta frica, s-ar putea intradevar crede ca in persoana extraordinar de con~tiinciosului Akaki, Gogol a descris intr-un mod foarte plastic 0 personalitate anancasta. In realitate, acest lucru nu este exact dedt dacii privim chestiunea din exterior. !n citatele pe care Ie-am dat, am omis in mare parte urmarea, unde se spune cite ceva despre motiveIe pentru care Iucreaza Akaki atit de hipercon~tiincios. Cind cuno;;ti aceste motive, dnd vezi dinauntru cum s-a ajuns
Citatul in care se spune ca Akaki nu-~i permitea nki 0 distractie, continua astfeI (pp. 114-115):
272
273
"Dupa ce copia dt Ii poftea inima, se ducea sa se cuIce, zimbind de mai inainte la ginduI: oare ce docu.mente avea sa-i trimita dumnezeu de copiat a doua zi?" Este evident ca. scriitoruI subliniaza in fel ~i chip ce mare pIacere Ii facea Iui Akaki Akakievici scrisul, care nu i se parea de loc un Iucru obositor; in nici un eaz nu scria forjat, obsesiv.
Dadi mai estenevoie de 0 dovada ca Akaki nu era un anancast: putem invoca faptul ca nu se arata de loc a fi minutios in viata sa obi~nuita. Citim (p. 113): "Nu se mai ingrijea de loc de imbracaminte; mondirul nu-i mai era verde, ci capatase 0 culare ro~cata albicioasa, de parca era minjit cu faina. Gulerul ii era atit de ingust, atit de jos incH gitul lui scurt ii ie~ea afara ~i parea neobi~nuit de lung, ca la pisoii de ghips care-~i balabanesc capul dnd ii poarta pe cap cu zecile negustorii straini care traiesc in Rusia. $i ve~nic avea ceva pe mondir, ba un pai, ba 0 ata. $i mai avea deosebitul talent ca atunci dnd se strecura pe strada sa nimereasca sub vreo fereastra tocmai dnd se arunca tot felul de gunoaie, ~i din pricina asta avea pesemne totdeauna pe palarie coji de harbuz sau de zemos si , altele". Akaki e descris aici ca murdar 9i neingrijit, ceea cedesigur nu are nimic comun cu 0 fireanancasta. Consider ca este de mare interes faptul ca Gogol ne infati~eaza un om care - privit din exterior - i9i executa munca intocmai ca un anancast. Dar dnd 11privim din interior, Gonstatam ca nu are nimic anancastic. In aceasta eu vad 0 confirmare a afirmatiei mele ca, daca scriitorilor Ie vine greu sa descrie personaje anancaste, motivul este ca nu regasesc in ei in~i~i aceasta fire. Presupun ca atunci dnd a facut aceasta expresiva descriereGogol a pornit de la observatiile facute asupra unui anancast real. 11 ai pardi pe Akaki inaintea ochilor, il vezi aievea timid~i stingaci in tot ce face, dizolvlndu-se pina intr-atit in munca sa incit nu mai are timp pentru nimic altceva. Am putea crede ca ne este descris un personaj din viata reala. Dar in timp ce il descria, Gogol i-a adaugat motivatii care sint probabil mai inteligibile pentru scriitor decit cele anancastice, dar care nu se potrivesc deloc cu 0 personalitate hiperexacta. Avem rezerve si , atunci dnd sintem terttati. sa consideram personajulprincipal
din povestirea Des Feldpredigers Schmelzle Reise nach Fliitz! de Jean Paul drept 0 persoana cu 0 nevroza obsesiva. 1 CaJatoria la Fliitz a predicatorului
274
militar Schmelzle (N. T.).
Este cert ca aici gasim descrise un mare numar de comportar care par a ji obsesive. Ele apar in gindirea preotului militar inca
din copilarie: "Ce teribila fantezie aveam inca din copili'irie! in timp ce preotul se adresa fara incetare bisericii tacute, imi venea adesea ideea: «Cum ar fi daca as striga din strana: Sint si eu aici, domnule preot! imi imaginam seena aceasta in cul~ri atit de vii incH ma cuprindea groaza 9i trebuia sa ies din biserica". »
Mai tirziu are din nou 0 idee obsesiva asemanatoare: "Ceva ma sili sa ma intreb: (
La un preot asemenea idei obsesive ar fi foarte caracteristice. dar modul in care se realizeaza la Jean Paul nu corespunde eu experienta psiholcgica ~i psihiatrica. in povestirea scriitorului romantic german, preotul nu a putut rezista tentatiei 9i, vrind, nevrind, a trebuit sa rida. "lar dnd ne-am inchinat pentru a doua oara, am rinjit ca 0 maimuta. Cind am inconjurat altarul, vecinul meu, primarul, mi-a spus pe bun a dreptate in ~oapta: «Pentru numele lui Dumnezeu, e~ti preot hirotonisit sau un mascarici? - Ride diavolul din dumneata! >>"
in continuarea nuvelei sint descrise numeroase actiuni in care este infati~ata prudenta excesiva a lui Schmelzle. rn felul lor, ele ar pu tea fi considerate drept aCfiuni obsesive, daca tinem seama ~i de exagerarile poetice. A9a de pilda, preotul duce cu sine in calatorie ni~te scinduri pentru fixarea unui picior sau brat fracturat, deoarece, spune el, trasura s-ar putea rasturna pe drum ~i el s-ar putea rani. in timpul rasului sta cu miinile gata sa 10veasca pentru a se putea apara dadi frizerul ar face cumva 0 mi~care suspecta cu briciul. $i-a construit un fel de umbre1a-para18*
275
trasnet care sa devieze fulgerul ce l-ar lovL Dispozitivul l-ar putea proteja 9i contra unui glont care arputea sa-l atinga accidental: "Cad cine imi garanteaza ca toamna, cind ma plimb ~;ima desfat privind natura, un nebun de vinator n-o sa-~i descarce pu~ca intr-un unghi de 45 de grade, in a~a fel ca in ciidere glontul sa ma loveasca in cap de parca a~ fi fost impu~cat in creier dintr-o parte?" In ce masura preotul militar este stapinit de frica ~i de indoieli se poate observa mai ales in prima noapte pe care 0 petrece la hotel: "Cu toate acestea, vinul baut nu m-a facut sa uit precautia ca inainte de cu1care sa ma uit sub pat dadi. nu cumva s-a ascuns acolo cineva, de pilda prostituata, piticul sau consilierul de legatie, apoi sa pun siguranta la U9a, sa in~;;urubezin U9a 9urubul meu de noapte ~i sa a~ez scaunele in fata u9ii, unul peste aUul. In afara de aceasta, ca sa n-am nici 0 surpriza am di.mas cu pantalonii 9i cu ghetele pe mine. Mai aveam de altfel de rezolvat 9i alte probleme - din cauza somnambulismului. De fapt, de dnd ma ~tiu mi s-a parut de neinteles cum este posibil ca asa de multi oameni sa se dud la culcare si sa stea linistiti in pat fara si se gindeasd d poate in prim~l somn se v~r scula ~i vor incepe sa circule ca somnambulii pe acoperi~uri, trezindu-se intr-un loc unde ar putea sa-9i fringa gHul. Da, ar fi un pericol destul de mare ca un om integru, un preot sa adoarma in patul sau ~i, de pilda, sa se trezeasca pe pernele de matase din odaia de culcare a celei mai distinse doamne din ora9' de la care-~i a9teapta poate fericirea. Cind Slnt acasa nu risc mult dnd dorm, deoarece imi leg degetul cel mare de la piciorul drept cu 0 fa9a de trei metri (Ii spun in gluma «legatura conjugala de mina stlnga a nevestei meIe9i astfel am certitudinea ca daca as, incerca sa ma dau J'osdin pat as, trezi-o' si , ea m-ar trage inapoi in pat. La hotel n-am putut insa face aItceva dedt sa ma leg de piciorul patului ca sa.nu umblu in somn, de~i aceasta precautie atragea dupa sine un aIt perko I - in caz ca ni~te spargatori ar fi incercat sa. patrunda in camera. Ah, dormitul mai e atit de periculos ~i din alte motive! Cel care nu doarme pe spate ca un cadavru trebuie sa. se teama ca nu cumva oda ta cu el «sa-i adoarma}) un brat sau un picior ;;i a tunci membrul «adormih - exist a exemple de acest felin istoria medicinei }»)
276
aceea ~ ca sa nu-mi «adoarmih) nimic - ma las trezit de dteva ori arpefinoapte". I a doua zi de dimineata tocmai bun de amputat. De Persoanele cu 0 nevroza obsesiva pot avea temeri ciudate, dar nu in masura descrisa de Jean Paul. Din cauza caracterului grotesc al ideilor ~i actiunilor, ele amin tesc mai cudnd de ideile ~i manierele unui schizofren decH de fenomene obsesive. Chiar daca tinem seama de exagerarile poetice, ramine totu~i un argument foarte important care vorbe~te impotriva obsesiei. Schmelzle nu pare sa-~i dea seama ca masurile sale de precautie sint obiectiv neadecvate. El poveste~te intr-adevar cii temerile sale n chinuie, dar nu Ie gase~te absurde; din contra, da de inteles ca prin aceste masuri preventive el nu se considera nu numai a fi mai in siguranta, dar ~i mai intelept dedt ceilalti oameni. In consecinta, ideile sale bizare nu apar ca rezultat al unei zadarnice lupte launtrice duse de ratiune impotriva obsesiei, ci ca actiuni ale unui om extrem de precaut. Numai in felul acesta preotul militar devine 0 figura comica. Daca ar exista ;;i frica pe care 0 resimte anancastulin lupta cu obsesia, n-ar mai ramine loc pentru ris. Put em spune ~i de data aceasta cii Jean Paul ne descrie cu multa exagerare un anancast vazut din afara ;;i nicidecum dinauntru. La unul din personajele literaturii beletristice gasim totu~i comportamentul unui anancast, chiar daca firea lui nu este coreet descrisa din punet de vedere psihologic. In povestirea 0 noapte nedormita la Vincennes de Alfred de Vigny, insu~i titlul primulu i capitol este semnificativ: Un soldat de 0 confjtiinciozitate excesiva. lata ce spune autorul despre acest personaj: "Unga noi, in apropierea portii de lemn a forHiretei, zaream un batrln sergent-major cu 0 expresie de nelini~te ~i ingrijorare pe fata, deschizind ~i inchizind u~a unui mic turn, magazie de pulbere;;i arsenal, apartinind artileriei, 9i care continea butoaie cu praf de pu~ca, arme ;;i munitie". tngrijorarea despre care se vorbe~te aici este de natura anancastica, caci mai departe dtim: "El tinea in mina trei mari registre ~i examina lungile ~iruri de cifre inscrise in ele. L-am intrebat de ce, contrar obiceiului, nu-~i terminase munca·. Ne-a raspuns, cu tonullini~tit ~i plin de 277
respect al vechilor soldati, ca a doua zi la dnd dimineata va avea loc un control general ~i ca el e raspunzator pentru praful de pu~ca, din care cauza controleaza stocul ~i inregistrarile - probabil pentru a douazecea oara - ca sa se asigure ca nu i se poate face nici eel mai mic repro~ pentru neglijenta. A incercat sa termine pe lumina din pricina interdictiei stricte de a intra noaptea in pulbera,rie cu 0 faclie sau cu un felinar, insa din nenorocire n-a avut timp sa controleze peste tot ~i mai are clteva proiectile de inspectat.Ce bine ar fi daca a~ putea sa revin ~i noaptea sa controlez! 11 privi eu oarecare iritare pe grenadierul post at de paza in fata u~ii; acesta 11va impiedica sa mai intre a doua oara. Dupa. ce ne comunicase asta, se lasa pe vine ca sa controleze dad n-a ram as cumva putina pulbere sub u7a. 1i era frica sa nu se aprinda de la pintenii sau cuiele de pe talpile ofiterilor care aveau sa vina adoua zi in inspectie. «Ceeace ma ingrijoreaza insa cel mai mult sint registrele mele ». ~i se uita la ele plin de grija". Aid este foarte frumos descrisa mania anancastului de a se indoi de orice; el nu este sigur de nimic ~i trebuie sa controleze de nenumarate ori fara sa se poatalini~ti definitiv. Este chinuit doar de primejdii obiectiv inexistente. ~tie, probabil, ca este 0 idee asburda ca un rest de pulbere ramas sub u~a sa se poata aprinde, dar se simte obligat sa se apIece 7i sa mai controleze 0 data. Hipercon~tiincios din fire, el i~i pierde complet echilibrul la vestea inspectiei. Ideea ca soar putea totu~i descoperi 0 gre~eala cu ocazia controlului devine 0 idee obsedanta, chinuitoare. Tragicul nuvelei rezida in faptul ca sergentul-major provoaca catastrofa care-l costa viata tocmai ca urmare a precautiilor sale exagerate. Gindul ca nu ~i-a dus pina la capat controlul nu-i da pace: I
"Dupa cum ati vazut, domnule locotenent, tin foarte mult sa-mi fac datoria. Cred ca as muri de rusine daca miine la inspectie ar lipsi un singur cart~~. Nici actim nu sint absolut sigur ca in timpul exercitiului de tir nu mi s-a furat un butai de pulbere pentru infanterie. Tare a~ vrea Sa ma duc sa mai controlez o data, daca n-ar fi interzisa intrarea cu lumina aprinsa".
Acest om con~tiincios nu se poate hotad sa incake 0 asemenea interdictie. Dar imaginatia lui 11impinge s-o fad, ~i ea se dove278
de~te mai puternica, deoarece intre timp temerile lui s-au trans· format in idei obsesive. La doua ore dupa ce rostise cuvintele de mai sus, pulberaria sare in aer. "Dupa toate aparentele, nenorodtul nu putuse rezista dorintei sa mai controleze 0 data butoaiele cu pulbere ~i sa numere grenadele, iar ceva, poate un cui de bocan.c, poate 0 pietricica care s-a rostogolit sau vreo alta mi~care a aprins totul intr-o c1ipa". Nu este obiectiv neverosimil ca dintr-o prudenta excesiva, degmerata in obsesie, un om sa faca ceva periculos. Poate ca inainte de a muri, sergentul-major a putut constata ca nu-i lipsea nid un butoi de pulbere ~i in acest fel obsesia sa a fost satisfacuta. Dar ca saatinga acest scop a trebuit sa comita 0 mare imprudenta. Alfred de Vigny descrie a~adar intr-un mod impresionant un comportament anancast, dar sarcina de a descrie 0 personalitate anancasta 11earn deruteaza. intre descrierile comportamentului sau obsesiv de la inceputul ~i de la sfir~itul nuvelei autorul intercaleaza povestea vietii sergentuhii-major, in care acesta ne este infati~at ca un om de treaba care-~i face in mod con~tiindos dato· ria, dar care, dupa cit ni sespune, nu a prezentat pina atunci inclinatii anancaste, deci nu era 0 personalitate hiperexaeta. Vigny nu a vrut probabil sa ne descrie un om de un fel deosebit, ci sa ne infati~eze tipul de soldat la care indeplinirea indatoririlor militare a devenit cel mai important principiu de viata. Mai trebuie mentionat ca $i Gottfried Keller ne descrie in Heinrich eel verde simptbme de nevroza obsesiva, Ura sa zugraveasca insa 0 personalitate anancasta (vol. I, p. 55): "A9a, de pilda, am fost tare chinuito vreme de tentatia bolnavicioasa de a-I da lui Dumnezeu porec1e grosalane, ba chiar de a-I ocad a~a cum auzisem pe strada. Aceasta tentatie incepea totdeauna printr~o dispozitie sufleteasca plaeuta, printr-o voio~ie launtrica pina dnd, dupa 0 lupta indelungata ~i pe deplin con~tient de blasfemie, rosteam iute cite unul din acel€! cuvinte, sigur fiindca n-are nid 0 valoare ~i rugindu-ma in acela~i timp de iertare. Dupa aceea nu ma puteam opri sa-l rostesc inca 0 data, ~i sa simt 0 satisfacti~ plina de cainta, ~i tot a~a
279
mai departe, pina ce aceasta framintare ciudata se potolea. Era un fenomen care ma chinuia de obicei inainte de culcare, de~i dupa aceea nu lasa in mine nici nelini~te, nici confuzie".
Personalitati h iperper severente Personalitafi paranoide ar trebui sa fie u~or de gasit in literatura beletristica. Ne gin dim poate in primul rind la Michael Kohlhaas al lui Heinrich yon Kleist, dar in aceasta lucrare ne este descrisa mai curind 0 dezvoltare paranoid dedt 0 personalitate paranoida. Despre felul de a fi al lui Kohlhaas nu gasim dedt dteva cuvinte inhoductive (p. 11):
"Pina la vlrsta de treizeci de ani, acest barbat deosebit ar fi putut fi soeotit ca 0 pilda de bun cetatean. lntr-un sat care Ii poarta inca numele, el stapinea Q gospodarie in care traia tihnit, din negotul sau. Copiii pe care i-i daruise sotia sa, Ii cre~tea in frica lui Dumnezeu, eu dragoste de munca ~i cu cinste. Printre vecinii sai nu era unul care sa nu se fi bucurat de binefacerile sau de dreptatea lul. Pe scurt: omenirea ar fi trebuit sa-i binecuvinteze amintirea dadi el n-ar fi depa~it masura unei virtuti, caci simtamintul de dreptate a facut din el un hot ~i un ucigaf.
ultimul imbold la actiune. Aici ni se spune clar ca e vorba de razbunare (p; 45): "lndata ce groapa a fost acoperita ~i crucea infipta pe ea, ~i dupa ce au plecat toti cei care 0 intovara~isera pe raposata pina la mormint, el se mai arunca 0 data in fata patului ei ramas acum pustiu ~i lua hotarirea razbunarii". Ceea ce urmeaza este razbunare in devaratul sens al cuvintului, iar nu lupta pentru 0 dreptate obiectiva, caci dupa numai doua pagini citim (pp. 47-48): "Intrind in sala, Kohlhaas apuca de piept pe iuncherul Rans von Tronka, varul baronului, care ii statu impotriva ~i dnd 11 zvirli in coltul halei, stropi pietrele cu creierii lui. In timp ce slujitorii sai biruiau ~i risipeau pe ceilalti cavaleri, care luasera armele, Kohlhaas cerceta unde se afla iuncherul. In fata slugilor aiurite ale castelului sparse cu piciorul u~ile la doui incaperi care duceau spre aripile castelului ~i cotrobai prin intreaga cladire, ce era foarte intinsa; cum nu gasi pe nimeni, cobori in eurtea castelului blestemind ~i puse sa se inchida toate ie~irile. lntre timp, cuprins de focul de la baraci, castelul se aprinse eu toate celelalte cladiri l3.turalniee, raspindind un fum gros, ce se urca spre eer. In vreme ce Sternbald, impreuna cu trei argati mai dezghetati, carau tot ce nu era batut in cuie ~i rasturnau aceasta buna prada llnga cai, prin ferestrele administratiei zburara, in chiotele fericite ale lui Rarse, lesurile int~ndentului ~i administratorului, cu femeile ~i copiii l~r cu tot!"
In aceste cuvinte numai observatia ca Kohlhaas avea un foarte dezvoltat sentiment al dreptafii are vreo legatura cu firea paranoida. Este adevarat ca Kohlhaas nu s-a luptat numai pentru dreptatea sa, ci ~ipentru aceea a altor oameni, insa nu sentimentul dreptatii determina aiei evolutia anormala. In lupta contra unui du~man real sau presupus, la paranoizi se dezvolta sentimente egoiste, avind drept rezultat ca omul cautil sa aiba dreptate eu oriee pret, sa triumfe asupra adversarului sau ~i sa se razbune pe cel care I-a ofensat. Paranoicii lupta numai in mod secundar pentru 0 dreptate obiectiva. Acest lueru este valabil ~i pentru Michael Kohlhaas care, in primul rind, urmare~te razbunarea ~i abia dupa aceea dreptatea. Moartea sotiei sale, moarte provoeata de malt rata rile suferite, a constituit pentru el
Ceea ce este descris aici nu are nici 0 contingenta cu sentimentul dreptatii, ci este ura, cu aUt mai mult cu dt ea se indreapta impotriva unor oameni care nu au 0 legatura nemijlocita cU moartea sotiei, ci s-au facut vinovati doar de maltratarea cailor, iar unii nici macar de atlta. In plus, mai sint omoriti ~i copii. Nu avem deci motive sa laudam sentimentul de dreptate allui Kohlhaas, dar tocmai de aceea descrierea paranoiei devine cu aUt mai corecta din punct de vedere psihologic, caci dezvoltarile paranoice i~i au originea in susceptibilitate combinata cu 0 inclinatie spre du~manie ~i ura. Un om posedindun foarte dezvoItat simt aJ dreptatii ~i care nu pJate fi considerat drept un paranoic ne este in£ati~at in persoana tllharului Karl Moor.
280
281
Un sentiment atit de altruist cum este dragostea de adevar nu poate constitui nici el cauza unei dezvoltari paranoice. De aceea Mizantropul, atlt de amuzant descris de catre Moliere, contine o contradicpe interna. In stradaniile sale, Alceste este aUt de fanatic cum numai un paranoid poate fi, dar el duce 0 lupta altruista, lueru pe care un paranoid nu-l face niciodata. In prima scena a piesei, Alceste declara amicului sau ca nu-i mai poate fi prieten din pricina pre a marii politete, adiea a lipsei de sineeritate a acestuia dinurma (p. 15):
Dragostea de adevar a devenit pentru Alceste eel mai important principiu in viata. L-am putea califica pe Alceste drept un fanatic al adevarului, vazindu-l cum de-a lungul intregii piese persistii cu invequnare in stradaniile sale. Dragostea de adevar este insa bazata pe un sentiment al datoriei fata de eoleetivitate ~i este stimulata de 0 dezvoltare ananeasta, iar nu de una paranoiea. Se intimpla, ce-i drept, ea pers::malitati anancaste sa manifeste 0 dragoste de adevar excesiva, dar atitudinea lor izvo-
ra~te din.teama de a nu comite 0 nedreptate, iar nu din agresivitate, a~a cum este cazul la Alceste. Fanaticii sint paranoici, niciodata ananca~ti; de aceea fanatismul ~i dragostea pentru adevar nu se impaci'i. Din moment ce am admis aceste lucruri, din punet de vedere psihologic nu mai are rost sa eereetiim struetura personalitiitii lui Alceste. 0 asemenea analiza este, in schimb, foarte indicata in cazullui Michael Kohlhaas, caci in persoana lui ni se prezinta o dezvoltare paranoicaautentiea. Astfelaflamdespre inceputurile putin vizibile ale acestei dezvoltiiri - dnd apare doar 0 oarecare minie - pentru ea mai tirziu sa vedem cum Kohlhaas se straduie~te in repetate rinduri sa obtina satisfactie, la inceput inca pe eai drepte; vedem cum cazullui este mereutaraganat ~i respins. In felul aeesta iau na~tere afeetele paranoice. Ve~nica oscilatie intre speranta de a ajunge la tel ~i deceptia care-i urmeaza de se poate fiecare data intensifiea totfuai mult sentimentele. oare intimpla a~a eeva intr-o aUt de mare masura ~i unei personalitati obi~nuite, cum este Kohlhaas? Din punet de vedere psihiatric ar trebui sa raspundem negativ la aeeasta intrebare, dar la Kleist nu gasim confirmarea aeestei a~reeieri. Asemanator este ~i cazul geloziei lui Othello dintragedia lui Shakespeare. Din nou am fi tentati sa spun em : cine devine aUt de paranoic ea Othello trebuie sa fi fost suseeptibil ~i suspicios. Nu aflam insa nimie despre firea luL E drept ca in cazullui Othello, premisele exterioare au fost deosebit de favorabile unei dezvoltari paranoice. Shakespeare ne-a oferit aid 0 descriere remareabila nu numai sub raport poetic, dar ~i sub raport psihologie. Printr-un joe rafinat lago izbute~te sa-l transpuna ~i sa-l mentina pe Othello intr-o stare sufleteasea oscillnd intre speranta ~itemere, asemenea oseilatii fiind foarte periculoase pentru 0 dezvoltare paranoiea. La ineeput Iago se margine~te sa faea numai aluzii, refuza sa spun a mai mult ~i toemai in acest fel creeaza tensiune. Abia cind Othello inc1ina din ce in ce mai mult spre gelozie, Iago incepe sa fie mai explicit. Intr-o concordanta nuantata eu starea de spirit a lui Othello, care aceepta din ce in ee mai multe min-
282
283
"Philinte: Cind vezi ea unul, altul se bucura cu tine, / Ii raspliHe~ti purtarea a~a cum se euvine, / Te porti ~i tu, fire~te, pre cum se poarta el, / La dar raspunzi eu daruri, la juraminti, la fel. A lceste: 0, ee nesuferita ~i josnica metoda / Pe care-o urea-n slava amieii tai la moda! / 0, cit imi sint de-urite aeeste-ntortoeheri, I Aceste ipocrite discursuri ~i pareri, / Urase pe iscusitii cu-mbrati~ari abile, / Palavragii amabili de vorbe inutile, / Mae~tri-ai politetii cu gestul soeotit, / Tratind pe un netrebnic ca pe un om cinstit... / ~i care ti-i folosul dnd cineva iti jura / Credinta ~Hi arata iubire ~i ealdura,/ Sau iti aduce-elogii din cele mai de pret, / Cind face-acela~i lucru cu primul natafIet? / Nu, nu cred sa existe vreo inima curaHi / S-accepteaceasta stima, ma ierti, prostituata. / Cel mai ales din semeni se va simti om ~ters / Vazind ca 11amesteci cu-ntregul univers. I Caci orice stima are 0 pricina anume: / Nu mai stimezi pe nimeni stimind o-ntreaga lume, / Iar daea-aceste vicii, cum vad, ~i tu Ie ai, / La naiba! nu e~ti vrednic in preajma mea sa stai. / Nu-mi trebuie-o faptura - oridt la mine-ar tine - / Ce nu cinste~te-un merit a~a cum se cuvine. / Aceasta pretuire vreau s-o resimt ~i eu. / Amicu-ntregii specii nu e amicul meu!"
I
ciuni, elli spune lucruri ~Qtmai grave, apoi Iago pune in mi~care "artileria grea", povestindu-i lui Othello despre presupusele legaturi trupe~ti dintre Desdemona ~i Cassio. Prima convorbire incepe cu urmatoarele cuvinte (pp. 264265) :
,,1ago: $tia ~i Cassio de iubirea voastral Pe dnd pe-a mea stapina 0 peteai? Othello: Din fir a par. De ce-mi pui intrebarea? lago: Doar pentru gindul meu: 0 lamurire,1 Nimic mai mult" .
Apoi continua (pp. 268-269): "Othello: iti voi cunoa~te gindurile, jur!
1ago:
Nu poti, nici chiar cu inima-mi in palma I $i n-ai sit poti dt sint in paza-mi! Othello: Ha! 1ago: Fere~te-te de gelozie, doamne! I E monstrul cu ochi verzi ce-~i pHismuie~tel EI singur hrana lui". $i Iago incheie (p. 273) : "ingaduie-mi, stapine,-o rugaminte:j Nu cerceta mai mult aceste lucruri,j Le lasa vremii! E desigur binel Sa-l chemi pe Cassio iar in slujba luij Ca ~i-o-mpline~te cu destoinicie.j Dar dad poti sa-l tii un timp departe,j Vei deslu~i ce vrea ~i ce-i cu e1.1 Vezi daca doamnq. staruie sa-l chemil Pe-un ton mai aprig, mai inflacarat:j Aceasta spune muIte. Deocamdata.j - ;;i poti sa crezi ca-n grija mea-s pripit,1 Cum am ~i eu temei sa cred ca sint - I Te rog din suflet, las-o-n voia ei". Apoi, dnd, datorita aluziilor, calomniilor ~i actiunilor perfide ale lui Iago, gelozia lui Othello ajunge la apogeu, are loc urmatorul dialog (pp. 301-302): "Othello: A spus ceva? lago: A spus, stapine, dar nimic, fii sigur,j Ce n-ar tagadui
sub juramint. Othello: Ce-a spus? lago: Zau, ea s-ar fi. .. Nu ~tiu, ca s-a ... Othello: Ce? ce? lago: Culcat ... Othello: Cu ea? lago: Cu ea... Pe ea ... cum vrei! Othello: S-a culcat cu ea! S-a culcat pe ea 1" 284
Cred di nu exista nici 0 alta opera literara in care 0 dezvoltare paranoica sa fie aHt de bine descrisa ca aceea pe care a reu~it s-o redea Shakespeare in Othello. Dad'i de la inceput Iago ar fi calomniat-o in mod atlt de grosolan pe Desdemona, Othello ar fi respins cu indignare calomniile~;i nTIa,rfi crezut nimic. impins insa pas cu pas spre afecte tot mai profunde, el crede, ca un om sta pinit de 0 idee obsesiva, ~i cele mai grosolane minciuni. Pina sa ajunga aHt de departe, Othello a suferit cele mai cumplite chinuri, provocate mai mult de permanent a nesiguranta decit de convingere. Ne dam seama de acest lucru dnd citim (p. 278): "Othello: Ma-n~ala ea? 1ago: Stapine ce-i cu tine? Lasa-ti gindul. Othello: Sa piei din ochi-mi. Ie~i! M-ai pus la cazna; I Mai bine-i, jur, sa fii-n~elat de totl Dedt sa banui numai". Cu toate ca dezvoltarea paranoid 11 duce pina la crima, structura personalitatii lui Othello ramine neclara. Putem clare subaprecia predispozitia lui paranoica pentru faptul di a fost supus intr-un mod atlt de rafinat conditiilor care declan~eaza 0 dezvoltare paranoid? Nu trebuie sa uitam d el era un maur ~i putea, pe buna dreptate, sa se indoiasca de trainicia iubirii unei femei nobile ca Desdemona. Dezvoltarile paranoice ne dau 0 pretioasa indicatie in privinta radacinilor pe care Ie au in personalitatea respectiva, dar trebuie sa scoatem la iveaHi ~i firea paranoida 1,nsa~i. Aflam unele lucruri importante in aceasta privinta de la Dostoievski in descrierea personajului sau Raskolnikov. Mult timp nu ~tim cum de a ajuns Raskolnikov la crima. a afHim abia mai Hrziu, incetul cu incetul. EI a avut ideea fixa ca exista doua feluri de oameni. Oamenii superiori ar avea dreptul sa treadi Hira menajamente peste altii, chiar sa-i ~i omoare, daca telullor suprem ar cere-o. Modelul sau este Napoleon, care a pa~it prin singe ~i a trecut peste cadavre spre telul sau maret. Raskolnikov a scris chiar un articol stiintific cu un asemenea continut. , , , Porfiri spune despre aceasta (vol. I, p. 328): ,,- Nu, nu din pricina asta, raspunse porfiri. in articolul dumnealui oamenii se impart in obi~nuiti ~i neobi~nuiti. Oamenii trebuie sa se supuna legilor ~i nu au dreptul sa Ie calee
285
pentru di, vedeti dumneavoastra, ei sint oameni obi~nuiti. rar cei neobi~nuiti au dreptul sa comita crime ~i sa calee orice lege, tocmai pentru ca ei sint oameni neobi~nuiti. A~a spune articolul dumitale, daca nu ma in~el?" .. In aceste idei recunoa~tem dezvoltarea paranoica, dar care de data aceasta merge spre megalomanie ~1nu spre mania persetutiei ca la personajele anterioare. In mod vadit Raskolnikov s-a luptat timp indelungat cu aceasta idee, cufundindu-se din ce in ce mai mult inea ~ceea ce estetipic in asemenea cazuri. Intr-un moment deoarecare luciditate, el spune (vol.lI, p. 180): "Cind imi pun earn intrebari, de pilda: daca am dreptulla putere, ~tiam perfect ca nu am dreptul, prin simplul fapt di-mi puneam intrebarea, sau cindma intrebam daca 0 faptura omeneasca este un paduehe, ~tiam bine c:a pentru minenu este, ci este un paduche numai pentru acela caruia nici nu i-ar fi trecut prin minte sa-~i puna asemenea intrebari~i care porne~te de-a dreptul, fara sa-~i bata capul cu aceste lucruri ... Numai faptul di m-am canon it atltea ;dle cu intrebarea: <
Analizind aceasta dezvoltare paranoidi profunda, neprovocata in pre a mare masura de mersul evenimentelor exterioare, am putea afirma din capullocului ca Raskolnikov era de la natura a personalitate hiperperseverenta. Dostoievski da dteva indicatii despre firea lui. Razun1.ihin, prietenul sau, declara la un moment dat (p. 270, vol. I): ,,11cunosc pe Rodian de un an ~i jumatate: e ursuz, posomorit, mindru, chiar trufa~". Pe de aWi parte, Svidrigailov - care nu-l iube~te - spune totu~i adevarul dnd 11 caracterizeaza. De altfel, sora lui Raskolnikov, nu-l contrazice. lata ce spune Svidrigailov (vol. II, p.274): "Apoi, fire~te, este dureros pentru un tlnar plin de merite ~i cu un orgoliu nemaipomenit sa ~tie ca daca ar avea numai trei mii de ruble, cariera lui, tot viitorul, tot scopul vietii lui s-ar schimba; ~i el nu are aceste trei mii de ruble. Adaugati pe deasupra enervarea provocata de foame, de locuinta strimta, de zdrentele pe care Ie poarta, de intelegerea vie a frumusetii, a a pozitiei sale sociale ~i, toto data , a pozitiei surorii ~imamei lui. 286
Dar eel mai mare roll-a jucat desigur orgoliul, mindria ~i vanitatea; Dumnezeu ~tie, poate, ca insu~irile lui bune ... Sa nu credeti cumva ca-l invinuiesc, eu nu-l invinuiesc de fel, ~i nici nue treaba mea. A fost la mijloc ~i 0 teorie a lui proprie - 0 teorie dupa care oamenii se impart, vedeti dumneavoastra, in material uman, adica oameni de rind, ~i oameni deosebiti, adica oameni carora Ie este permis orice, care prin esenta lor superioara nu se supun legilor, ci dimpotriva ei fauresc aceste legi pentru ceilalti, adica pentru materialul uman, pentru pleava". Aceasta indicatie , si, altele asemanatoare ne confirma ca Raskolnikov avea un sentiment exagerat al valorii sale. Nu 1ipse~te nici cealalta componenta a firii paranoide. Cind cineva incerca sa-i dea un sfat, Raskolnikov manifesta intotdeauna susceptibilitatea, se irita, iar la 0 eventuala contrazicere se inca patina ~i mai mult in hotarirea sa. Intr-un pasaj se spune (vol. I, pp. 273-274): ,,- Credeti, poate, urma cu inflacarare Pulheria Alexandrovna, ca l-ar fi oprit atunci lacrimile mele, rugamintile mele, boala mea, moartea mea pricinuita de durere, mizeria noastra?" Aceste cuvinte ale mamei lui Raskolnikov se refera la intentia lui anterioara de a se casatori eu 0 fata care nu se potrivea cu familia lui. Faptul ca firea paranoida a lui Raskolnikov se manifesta sub forma unei ideatii foarte ciudate nu este nicidecum 0 intlmplare. Intr-adevar, el nu este numai hiperperseverent, dar este ~i un pronuntat introvertit. Despre ideile sale nu vorbe~te nici cu Razumihin, cel mai bun prieten al sau. Acesta din urma este extrem de mirat dnd afla despre articolul scris de Raskolnikov. ~i in alte pasaje se mentioneaza in repetate rinduri firea inchisa a lui Raskolnikov. Cind Razumihin vorbe~te in felul aratat mai sus despre firea lui, el mai adauga (voU, p. 271): "Nu-i place sa-~i dea pe fata sentimentele ~i mai curind ar jigni pe cineva dedt sa-~i arate bunatatea". Introversiunea lui a contribuit fara indoiala la faptul ca Raskolnihov se pierdea in asemenea masura in gindurile sale ~i se indeparta cu totul de realitate. In romanul Crima $i pedeapsa mai existii 0 persoana paranoida, ~ianume doamna Marmeladov, care la inceput ne apare ca 0 femeie roasa de boala ~i de foame, devenita dura, irascibila ~i inacrita de alcoolismul sotului. Mai tlrziu ne dam seama ca trebuie sa fi 287
fost dintotdeauna 0 personalitate bizara. La orice ocazie face parada de originea ei nobWi, enumerind titlurile tatalui sau. Tot timpul are la indemina 0 diploma pe care a obtinut-o pentru un rezultat deosebit si in care este mentionata si inalta functie a tatalui sau. Cu menajera ei se poarta intr-un modjignitor, vorbe~te de sus ell ea ~i Ii spune tot mereu ca e 0 femeie de origine vulgara. Dat fiind orgoliul ei dintotdeauna, a resimtit desigur mizeria ~i saracia ca 0 lovitura deosebit de cumplWL Astfel devin inteligibile reactiile ei du~manoase fata de un fost ~ef al sotului san. Ea patrunde la acesta din urma, 11ocara~te vehement, dupa care arunca cu 0 calimara in el, de~i trebuie sa-~i dea seama ca nu el este cauza nenorocirilor ei, ci sotul ei betiv. Doamna Marmeladov ajunge in pragul nebuniei in momentul in care i~i alunga copiii in strada, unde ii pune sa dnte ~i sa danseze. tn felul acesta vrea sa demonstreze in fata lumii dt de prost a fost ea tratata de ceilalti oameni, uitind ~i de astii data de a1coolismul sotului. Faptul ca intregul ei orizont spiritual s-a ingustat pina la extrem excluzind orice altceva in afara de prejudicierea, pretins nemeritata, a familiei sale reprezinta, de asemenea, 0 dezvoltare paranoicii a direi radacina l~i are originea - in afara imprejudirilor exterioare - in firea paranoida. Boala ~i amaraciunea nu provoaca la doamna Marmeladov ~i la Raskolnikov numai 0 inacrire a caracterului, dar au - ca 0 noxa corporala nemijlocita - efecte defavorabile asupra psihicului. tn acest fel ia nastere la amindoi 0 iritabilitate care nu mai este legata de comport~rea paranoica. tn plus, Raskolnikov face o psihoza cu caracter exogen. El traie~te 0 scena in care gazda sa este maltratata de multime. Aude totul atit de clar, cum se intimpIa in caz de psihoza exogena, delir sau halucinoza. Nu a fost un vis, deoarece Raskolnikov 0 intreaba dupa aceea pe servitoare de ce a fost Mtuta gazda. tn aceasta perioada starea sa sufleteasca ~;ideciziile sale sint supuse unor schimbari bru~te. Marea lui iritabilitate ~i agresivitatea impulsiva a vorbelor lui nu pot fi intelese dedt prin boala lui trupeasca. Este de inteles ca in descrierea personalitatilor paranoide scriitori prezintii ~i dezvoltari paranoice, deoarece in aceste stari de afecte exacerbate, reactiile sint deosebit de impresionante. ,
!Ii
.
Jo
288
J
Exista insa in literatura beletristica ~iun persona j la care nu putem observa 0 evolutie, a~a incH nu este evidentiata dedt firea paranoida intr-o forma caracteristica. o personalitate paranoida cum rar se poate lntilni mai tipica este Alcadele din Zalamea de Calderon. In piesa cu acela~i nume de Lope de Vega (care i-a servit lui Calderon drept model), intilnim acela~i personaj, dar zugravit mult mai putin clar. La Calderon, Crespo - acesta este numele personajului - este inca de la inceput prezentat prin cuvinte semnificative, cad locotenentul Don Alvaro este anuntat ca. va fi incartiruit la el, spunindu-i-se: "Vei sta in locuinta unui taran, care este cel mai bogat om din localitate ~i totodatii un om grosolan, orgolios ~i vanitos de parca ar fi printul mo~tenitor din Leon" . ;Foarte semnificativa este scena in care Crespo - pe vremea aceea un simplu taran, deoarece abiamai tirziu va fi ales judecator al satului - discutii in contradictoriu cUgeneralul Don Lope. Crespo nu se a~aza dedt dupa ce e indemnat in mod expres de general, care i-a atras atentia ca in ziua precedenta se a~ezase fara sa fie poftit. Don Lope este de parere ca 0 Hicuse din nebiigare de seama. Crespo neaga ~i spune ca atund dnd e tratat cu politete. este ~i el politicos (p. 85):
,
•
"Don Lope: Ei bine-atunci,/ De ce dar ieri, dndnu ti-am spus/ Sa te a~ezi, te-ai a~ezat,/ $i lnca in jiltul eel mai bun? Crespo: Tocmai de-aceea: ca n-ati spus-o;/ lar azi dud ma poftiti, nu vreau/ Sa ~ed; purtarea buna/ 0 ai fata de celceco are". Sentimentul de demnitate al taranului devine ~i mai vizibil atunci dnd spun.e in continuare (pp. 85-86) :
"Eu, senior, intotdeauna/ Raspund cu tonul ~i cuvintul/ Cu care imi vorbe~te altul; / leri dumneavoastra imi vorbeati,J $titi bine cum, ~i ma sileati/ Sa potrivesc pe-acela~i ton/ ~i intrebarea ~i raspunsul". Mai tirziu, dnd Crespo lupta cu indirjire, dar ~i cu succes, sa fie pedepsit cel ce a dezonorat-o pe fiica sa, am putea explica comportarea lui prin suferintele indurate de familia sa. El are insa aceea~i comport are caracteristica ~i mai inainte, intr-o vreme dnd 19 - Personalitati accentuate
289
onoarea fiicei sale era doar primejduita, dar inca ne~tirbita. Crespo este calm. Nu vorbe~te deci in stare de tensiune afectiva, ci potrivit cu caracterul sau, atunci dnd discuta cu generalul in felul urmator (pp. 70-71): "Don Lope: Spune, cuml Putea-ntimplarea sa te piarda? Crespo: Anume: omorind pe-acelal Ce in vreun fel m-ar fi
jignit. Don Lope: Dar, Dumnezeule, ~tiail Ca-i capitan? Crespo: 0, Doamne, daj Dar chiar de-ar fi fost general I $i
s-atingea de cinstea meal n ucideam. Don Lope: Dar de s-atingel Orieine numai de un fir I Din uniforma de soldat,1 V-o jur pe Dumnezeu din cerl Ca-l spinzur. Crespo: Cine imi clinte~tel Chiar ~i-o farima din onoare,1 Pe Dumnezeu v-a jur ~i eu,1 Ca-Ilegan in spinzuratoare. Don Lope: Dar dumneata ~tii ca fiindl Ceea ce e~ti, ai datorial Sa-nduri corvezi filra cricnire? Crespo: Da, ~tiu, dar numai cu averea,1 lar nu eu cinstea: regeluil Inchin avutul ~i viata,1 Ca-i sint dator; insa onoareal E-un bun al sufletului meu,1 Ce-i stapinit de Dumnezeu. Don Lope: Pe toti Hristo~ii! S-ar pareal C-aici dreptate ai avea. Crespo: Pe toti Hristo~ii, intotdeaunal Dreptate am ~tiut sa-mi fac".
Sint euvinte minunate pe care Ie roste~te Crespo, dar totodata sint 9i cuvintele unei personalitiiti paranoide care staruie in dreptul ~icinstea ei, chiar daca este yorba de viata ~i de moarte. Crespo recunoa~te ca marea diferenta dintre starea lor sociala ii impune anumite obligatii in ceea ce prive9te politetea, lucru ce nu inseamna insa pentru el sa renunte nici cit negru sub unghie la eeea ee soeote9te ca i se cuvine in calitate de om. Mai tirziu, dupa ce fiica lui a fost intr-adevar ra pita 9i dezo,. norata de capitan, Crespo, devenit intre timp judecator al satului, reia din nou dialogul cu Don Lope - dialog cu un eontinut similar, dar de data asta patruns de 0 profunda gravitate (pp. 164165) :
"Don Lope: Sa-l scot din temnita-am venitl Pe cel inchis si sa razbun ... , Crespo: Iar eu il tin inchis, va spun, I Aici, pentru ce-a saviqit.
290
Don Lope: $titi ca pe rege il sluje~te, I $i eu sa-l judec se
cuvine?
Crespo: $titi ca, din casa de la mine I Mi-a ra pit fata tll-
hareste?
don Lope: $titi ca am dreptul de-a curma I Neintelegerea
pe loc? Crespo: $titi oare ca ~i-a biltut joc I in codru de onoarea
mea?"
Intransigenta personalitiitii paranoide iese aici la iveala cu toata c1aritatea. N-am vrea sa calificam comportarea lui Crespo drept indaratnica, - dreptatea este de partea lul. $i totu~i atitudinea lui nu poate fi calificata altfel. El insu~i recunoa~te in fond aceasta. inainte de a fi rostit cuvintele citate mai sUs, el raspunde generalului care-l numise eu dispret "un badaran din clasa taraneasea" (p .163): "Un bildaran s-o fi chemind,1 Dar daca el ~i-a pus in gindl Sa-l spinzure pe capitan,1 Zau ca nu-i chip de-al mai opri". Crespo i~i impune vointa ~i il spinzura pe capitan inainte ca Don Lope sa-l pot a salva. EI nu procedeaza conform legii, caci capitanul ar fi trebuit sa fie judecat de un tribunal militar. In felul acesta hiperperseverenta lui Crespo este ~i aici subliniata, deoarece un paranoic i~i face singur dreptate, fara a se lasa influentat de ceea ce prevede legea. Pentru tematica prezentei luerari, drama lui Calderon este deosebit de valoroasa, deoarece in ea ne este inHiti~ata nu atit 0 reactie paranoida, cit mai ales personalitatea paranoida ce determina reactiile. Nu eunosc nici un personaj din literatura la care aeest lucru si fie vizibil in aceia~i masura. Cind oamenii paranoizi au 0 comport are neobi~nuita, atunci au trecut de obicei printr-o evolutie mai indelungata, in care intimplarile exterioare au un rol hotaritor. Alcadele din Zalamea nu trece printr-o asemenea evolutie. EI are aceea~i comportare de la ineeput ~i pina la sfir~it. Acest fapt poate ca diminueaza valoarea piesei din alte puncte de vedere, dar pentru problema care ne intereseaza el eonstituie un avantaj deosebit. 19*
291
Personalitafi demonstrativhiperperseverente Cind 0 fire isterica este asociata cu una paranoida, atunci - dupa cum am aratat mai inainte - evolutia poate merge in directii diferite, aproape opuse. Este posibil ca inclinatia istericului de a ocoli dificultatile sa determine comportamentul general, iar perseverenta paranoida sa fixeze aceasta directie negativa din punct de vedere social. S-ar putea insa intimpla ca ambitia paranoida sa se indrepte spre teluri pozitive din punet de vedere social, fixindu-se in mod perseverent asupra lor, in a~a' fel indt predispozitia isterica de a ocoli dificultatile sa nu se poata afirma. Rezultatul devine insa din nou negativ, dad ambitia paranoida sare peste cal, iar talentul isteric de a simula asigura succesul dorintei de a se impune. Un exemplu de jire isterica-paranoida combinata, intr-o forma negativa din punet de vedere social, n constituie Franz iMoor din Ho!ii de Schiller. La inceputul tragediei ne putem da seama de falsitatea lui Franz dupa felul exagerat in care Ii compatime~te pe tatal ~i pe fratele sau, iar siguranta eu care-~i debiteaza calomniile este caracteristica pentrujirea isterica (p.21); "tnW iti cer ingaduinta sa-mi intorc privirile 0 clipa, sa vars 0 lacrima de compatimire pentru fratele meu pierdut. Ar trebui sa amutesc pentru totdeauna - doar e fiul dumitale; ar trebui s-ascund de-a pururi ticalo~;;ialui - este doar fratele meu. Dar a-ti cla ascultare este prima ~i trista mea datorie. Iti cer insa iertare".
Dupa ce ~i-a convins tatal ca nu-i vrea dedt binele, Franz poate sa sublinieze pretinsa tidlo~ie a fratelui sau. El 0 face insa intr-un mod pedid, prefadndu-se di ar avea intentii nobile. El pretinde ca tataJ lui trebuie sa-l alunge pa Karl pentru a-I salva, iar nu din razbunare (pp. 27-28): "Din paharul volupUitii au baut mii ~i mii de oameni. Citi dintre ace~tia nu s-au indreptat prin pocainta? Chinul trupesc ce insote~te lipsa de masura a omului nu este oare semnul vointei divine? Se cade oare sa rastalmaceasca omul, din cumplita slabiciune, aceasta vointa, rasucind-o in folosullui? Trebuie parintele sa nimiceasca, pentru ve~nicie, zalogtil incredintat de cer mIinilor lui? Ginde~te-te bine, tata: dad il vei lasa pentru citava vreme prada mizeriei, nU va trebui oare sa porneasca pe alt drum, cercind sa se indrepte? Sau va ramine acela~i netrebnic, chiar in marea 9coala a mizeriei! Vai-vai de parintele care nimice~te prin rasfa t pe sfetnicii celei mai intelepte intelepciuni! A~adar, raspunde, tata!" De~i cuvintele lui Franz pareau sa fie aUt de patrunse de simtire, totul nu era dedt teatru. Franz, urmarindu-l pe tatal sau cu privirea, ride (p. 28): "Fii lini~tit, batrine! Nu-l vei mai stdnge la pieptul tau niciodata - drumul e inchis, e-nehis drumul dintre iad si cer. L-am smuls din bratele tale de mult. Cu mult inainte s~o fi voit tu; dnd nici nu 'banuiai macarl A~ fi, de buna seama, un biet cirpaci, daca n-a9 fi in stare sa smulg un fiu diu inima pi:irintelui sau, chiar daca ar fi incatu~at acolo cu lanturi de fier !"
exa-
La fel se comporta Franz putin mai tirziu ~i fata de Amalia. Dupa ee a ineercat zadarnic 5a-l calomnieze pe Karl, el joaca rolul fratelui iubitor. Cu aceasta manevra va avea succes (p. 51) :
"imi voi pune viata in joe, s-o prelurigesc pe-a dumitale. Viata dumitale este pentru mine un oracol, de care tin seama la fiecare pas; nici 0 datorie nu mi se pare indeajuns de sflnta incH sa n-o calc in picioare in clipa in care este in joc pretioasa dumitale viata".
"Franz (acoperindu-~i fata): Lasa-ma, lasa-ma mai bine! -sa pling in voie - tata tiranic, pe cel mai bun dintre fiii tai l-ai dat prada mizeriei - ticalo~iei atotbiruitoare -lasa-ma, Amalia! Vreau sa-i cad la picioare, sa-ngenunchi in fata lui n voi implora ca blestemul acela sa cada asupra mea - pe mi·
o lauda de sine patetid, cu afirmatii gerate, confirma natura isterica a atitudinii
292
9i juraminte (p. 25):
293
ne sa ma dezmo~teneasca - pe mine, singele meu, viata mea, totul. .. Amalia (cuprinzindu-i gitul cu bratele): Tu e~ti fratele dragului meu Karl; bunule, iubitule Franz I" Dupa acest prim succes, Franz, cu tot talentul sau aetoricesc, comite 0 gre~eala. Dragostea lui senzuala pentru Amalia 11face sa se pripeasca in urmarirea telurilor sale (p. 52): "Franz: Era 0 seara lini~tita, senina, ultima inain tea plecarii lui spre Lipsca, in seara aceea m-a luat cu dinsul sub umbrarul in care voi ati intlrziat atlt de des invaluiti de visurile dragostei; vreme indelungata ramaser3m tacuti ~ in cele din urma, imi lua mina ~i-mi vorbi in ~oapta, cu privirea inlacrimata: <<0parasesc pe Amalia, nu ~tiu - dar parca ceva imi spune c8.-i pentru totdeauna - n-o parasi ~i tu, frate! - Fii prietenul ei, Karl al ei - daca eu, Karl, nu ma mai intorc niciodata ». (Se repede in genunchi ~i-i saruta mina cu infocare). Niciodata, niciodata., niciodata nu se va mai intoarce; iar eu i-am fagaduit sa indeplinesc ce mi-a cerut prin acest sHnt juramint! Amalia (sarind inapoi): Tradatorule! Te-am prins 1" ;;i eea de-a doua trasatura a firii lui Franz-cea paranoidiise poate observa inca de la inceputul piesel. Ticalo~iile comise de el pot fi coreet apreciate abia atunci cind aflam dt de nedreptatit s-a simtit intotdeauna in raport cu fratele sau. Intr-adevar, el nu a fost rasfatat de natura, dar vehement a cu care se revoWi impotriva acestei situatii vade~te suseeptibilitatea sa paranoida (p. 29): "Am prea multe drepturi sa fiu miniat pe natura; pe einstea mea, ma voi folosi de aceste drepturi preeum se euvine. - Pentru ee n-am ie~it eu primul din pintecul mamei? Pentru ee natura m-a-mpovarat eu atita slutenie numai pe mine? Nu, zau, parca a~ fi fost plamadit la na~tere din ultimele ramasite. Pentru ee mi-a fost harazit toemai mie aeest nas de lapon, ~~est bot de maur, ace~ti ochi de hotentot? Pe legea mea, imi vine sa ered e-a strins tot ce-a putut gasi mai slut, de la toate soiurile de oameni, amestednd totul gramada - ~i din asta m-a plamadit pe mine. Moarte ~i blestem! Cine a dat naturii dreptul sa-i harazeasca lui lueruri de care pe mine m-a 294
lipsit? Inainte de a fi cineva nascut, oare poate fi natura induplecata, intoarsa din drumul ei prin lingu~iri sau ocari? De ce a fost atlt de pihtinitoare?" Setea de putere reiese ~i ea cu toata claritatea din mono log, care se ineheie cu urmatoarele euvinte (p. 31): "Voi nimici neerutator tot ce-mi sta in eale, tot ce ma impiedica sa fiu stapin. Stapinul trebuie sa fiu eu! Voi d~tiga prin silnicie ceea ee nu pot obtine prin purtari ginga~e". Pe tot parcursul tragediei eomportarea lui Franz este dominata de trasaturile aratate pina aiel. Fatarnicia lui este sustinuta de oambitie nemasurata ~i de jignirea pricinuita de faptul ca primulloc Ii e destinat fratelui sau Karl. CInd erede ea taHil sau a murit, afeetele sale paranoiee izbucnesc din nou in mod vehement. Aeum el este stapinul tuturor ~iva savura izbinda (p. 68): "Cine va euteza sa ma traga la raspundere? Sau sa-mi spuna-n obraz: esti un ticalos 1 La 0 parte povara aeestei masti de ginga~ie ~ivirtute. Aeum, Franz trebuie vazut in toata golidunea lui! Sa-nspaiminte! Tatal meu i~i indulcea poruncile, preschimbindu-~i domeniul intr-un euib de familie. ;;edea la poarta, zimbind dragastos, numindu-i frati, copii I Sprincenele mele ineruntate vor atlrna deasupra voastra ca nourii de furtuna, numele meu despotic va pluti asupra acestor munti preeum 0 cometa amenintatoare; fruntea mea va vesti numai vremea rea. Dinsul mingiia ~i alinta grumajii ce eu eerbicie i se impotriveau. Mingiierea ~i alintarea nU-s faeute pentru mine. Cu coltii pintenilor va voi sfi~ia carnea! Voi biciui fara erutare!" S-ar putea erede ca Franz Moor era lips it de sentimente morale, putind fi eomparat eu tiealo~ii a caror euno~tinta am faeut-o mai sus. Dar data fiind firea lui isteriea, nu putem afirma aeest lucru eu toata eertitudinea, deoarece n-ar fi exclus ca inhibitiile corespunzatoare sa nu fi fost decit refulate.
Personalitati v nestapznzte 1\
•
Personalitatile grosolane, impulsive, calauzite de impulsuri ~i instincte ~i care au adesea un fizic atletic, nu puteau lipsi din Iitera tUra beletristica. 295
In Frafii Karamazov, Dostoievski ni-l prezinta pe cel mai important personaj, aflat mereu in centrul actiunii, sub trasaturile unui psihopat ePileptoid. Este yorba de. Dmitri, zis ~itea, cel mai in vlrsta dintre fratii Karamazov. El nu I-a ucis pe tatal sau, dar ar fi fost in stare de 0 asemenea fapta, caci 0 data 11batuse pe batrin atit de rau inclt acesta era dt pe-aci sa-~i dea sufletul. De altfel, I-a amenintat in repetate rinduri ca 11va omori. Motivul era ca atlt tatal dt ~i fiul 0 iubeau la nebunie pe Gru~enka. La Mitea afectul s-a intensificat prin aceea di tatal sau era bogat ~i incerca sa 0 d~tige pe Gru~enka cu banii de care 11 lipsea pe el, Mitea. Mitea seamana cu tatal sau in ceea ce prive~te pasiunea sexuala, dar in rest are 0 natura cu totul diferita. Tatal sau spunea despre el ca "este f1u~turatic, 0 fire nerabdatoare, impulsiva, patima~a, un chefliu". Aceasta parere nu era neintemeiata, autoru~ notind mai apoi (p. 92): "De altfel, aerul acela bolnavicios nu putea sa surprinda pe nimeni in clipa de fata: toata lumea cuno~tea fie chiar numai din auzite viata dezordonata pe care 0 ducea in ultima vreme la noi in ora~, de chefurile lui, ce se t.ineau lant, dupa cum )itiau tot a)ia de bine ca, de dnd era in conflict cu parintelesau din pricina banilor, ajunsese intr-un hal fara de hal de enervare. Circulau chiar prin partea locului 0 serie de anecdote in privinta asta. Este adev3xat ca Dmitri Feodorovici era irascibil din fire, «un spirit gre~it orientat ~i fara continuitate in idei», cum spusese despre el intr-o adunare judecatorul de pace Semion Ivanovici Kacealnikov". Mitea era adesea violent. A~a, de pilda, I-a maltratat pe dipitanul Sneghiriov, tragindu-l de barba in strada, ~i I-a batut pentru ca 11credea prieten intim cu tatal sau. Odata, intrebat ce-ar face daca Gru~enka s-ar duce la tatal sau, a raspuns: "Sint in stare sa ?iomor" (p. 165). tn continuare, a adaugat ca l-ar omori pe "batrin", dar de Gru~enka nu s-ar atinge. tntr-o zi, cuprins de suspiciune ?i teama ca Gru~enka ar putea fi la tatal sau, a cotrobait prin toate incaperile. Cu toate ca nu a gasit-o, s-a napustit totu~i asupra tatalui sau dnd acesta I-a acuzat (vol. I, p. 166): "Acesta insa ridica miinile ~i, in)ifadndu-l de cele doua smocuri de par care i se mai pastrasera pe timple, n smuci zdra296
van ~i-l bu~i de podele. Dupa care 11mai lovi de cUeva ori cu tocul incalt.amintei in obraz. Batrinul gemu sfl~ietor". Fratele sau Ivan striga la el: «Ce faci, nebunule, vrei sa-l omori? » Dmitri striga: A)ia-i trebuie! Nu-i nimic daca a scapat cu zile acum, mai vin eu pe aici )ii, pina la urma, tot Ii vin de hac h) " lntr-o zi, pe dnd statea in fata ferestrei tatalui sau -. deoarece se temea iara)ii ca Gru~enka ar fi acolo - a fost surprins de servitor tocmai dnd voia sa sara gardul )ii sa se indeparteze. Mitea I-a lovit, doborindu-l ~i lasindu-l sa zaca pe jos incon~tient. Cum personalitatile epileptoide nu sint lipsite de sentimente, ci doar impulsive )ii iritabile, este u)ior de int.eles ca de data aceasta Mitea a avut remu~cari. A ~ters cu 0 batista singele de pe fat.a servitorului ~i a incercat sa-~i dea seama daca acesta mai traie)ite. De altfel, ~i inalte ocazii Mitea nu se lasa calauzit de ratiune, ci de dispozitie, impulsuri ~i toane. ~i dragostea lui pentru Gru~enka a aparut in mod impulsiv. Prima data dnd s··a dus la Gru~enka avea de faptintentia s-o bata, deoarece credea ca in materie de bani ea era aliata tatalui sau. S-a intimplat insa cu totul altfel (p. 161): ',,~i cum iti spuneam, ma dusesem s-o bat, ~i dnd colo am ramas la ea. Furtuna s-a dezlantuit, a dat 0 ciuma peste mine ?i m-am molipsit, ~i azi inca ma simt atins ca de 0 molima, ?i-mi dau seama ca s-a mintuit cu mine, ca n-are sa mai fie nimic altceva. Cercul s-a inchis. Atita mi-a fost". «
Din pasiune pentru Gru~enka, Mitea i-a aranjat un chef stra~nie, pe care-l descrie cu urmatoarele cuvinte (p. 161): ,,~i tocmai in ziua aceea, ca un facut, aveam in buzunar eu, calieul, - trei mii de ruble. Am pIecat eu ea la Mokroe - sint vreo douazeci ~i cinci de verste pina acolo -, am adus lautari, tiganci, )iampanie, Ie-am daqaranilor sa bea ?ampanie pina s-au imbatat, am aruncat cu pumnii bani muierilor ?i fetelor din sat. Dupa trei zile eram lefter, dar ea un ~oim! Crezi poate ca ?oimul a obtinut ceva? Nimie, nid gind de a?a ceva I" Mai tirziu, Mitea mai organizeaza un chef asemanator atunci dnd crede ea a pierdut-o definitiv pe Gru?enka ?i di n omodse pe servitor. Dupa chef a vrut sa se impu)ite, dar este arestat inainte de a fi facut-a.
297
Mitea este deci un om violent, irascibil, desfrinat, care se inflacareaza intr-o clipa - adica este 0 personalitate nestaPinita la 0 in tens it ate de psihopatie ePileptoida. Acestei firi ii corespunde ~i un alt aspect: Mitea nu numai ca se lasa numai prada iritabiliHitii sale; uneori el putea sa ajunga la atitudini incarcate afectiv, ba chiar sa devina patetic. In timpul incercarilor sale disperate de a face rost de cele 3 000 de ruble defraudate, el se roaga lui Dumnezeu. Ii este teribil de frica, dar mai nadajduie~te ~i, in plus, este stapinit de dragostea sa pentru Gru~enka; toate aceste sentimente se imbina (vol. II, p. 122): "Doamne, prime~te-ma a~a nelegiuit cum sint ~i nu ma judeca! Lasa-ma nejudecat ... Nu ma judeca, doamne, pentru ca mi-am luat ~i singur osinda! Nu ma judeca pentru ca te iubesc, doamne! Sint un ticiUos, dar te iubesc; chiar de-ar fi sa ma trimiti in iad, tot am sa te iubesc ~i am sa strig din adincul gheenei ca pe tine te iubesc acum ~i pururea ~i-n vecii vecilor ... Numai nu ma vaduvi de dragostea mea paminteasca, ingaduie-mi sa ma bucur de ea pina in clipa din urma ... sa iubesc acum, aici, lasa-mi inca cinci ore de ragaz pina la cea dintii raza fierbinte din slava ... Caci mi-e draga regina sufletului meu! Doamne, dt 0 iubesc! Nici n-a~ putea face aItfel dedt s-o iubesc I"
literare: de pilda in Idiotul, la Smerdeakov din Frajii Karamazov,la Murin din Gazda, la Nelly din Umiliji ~i obidiji. Dar el nu ii inzestreaza pe ace~ti bolnavi cu 0 fire epileptica sau epileptoidaUl. Murin este, ce-i drept, un om violent, dar astfel cum este descris, el nu e totu7i un epileptoid. Vointa sa este foarte perseverenta. Nici la Kirilov din Demoniinu se poate vedea 0 fire epileptica, ci numai stari de indispozitie epileptica extaticiL In Kurt von Koppingen, Gotthelf ne prezinta ~i el intr-un mod foarte impresionant un psihopat ePileptoid. Dupa ce mama eroului a saracit in re~edinta ei seniorala - povestea se petrece in evul mediu -, fiul ei Kurt ar fi putut ajunge din nou la prosperitate, caci facuse un inceput bun, disatorindu-se cu 0 fata bogata. Dar el nu e in stare sa persevereze intr-o munca ordonata, hoinare~te prin cimpuri ~ipaduri, decade tot mai mult ~i pina la urma devine un cavaler-brigand, un jefuitor ~i asasin. Impulsuri primitive, adinc inradacinate in firea sa, 11ata~au de natura ~i de animale, dar era cu desavir~ire lips it de orice sentimente umane mai nobile. Cind, dupa casatorie, sotia sa Agnes se muta in noul ei camin, ea este ingrozita de infioratoarea saracie in care a nimerit, dar Kurt nu-~i da seama de acest lucru. "Acel ce ~i-ar inchipui ca el observase fiorii care au strabatut sufletul sotiei sale ~i ca-i imparta.~ise simtamintele ar gre~i profund, caci Kurt nu-~i daduse seama de nimic. Kurt avea 0 vedere excelenta - vedea tiparul in mil, potirnichea in iarba, sitarul printre frunzele ve~tede ~i mistretul in desi~ul padurii, dar in inimile oamenilor nu vedea, ~i la fel cum nu era in stare sa citeasca 0 carte, nu era in stare nici sa citeasca gindurile de pe fata oamenilor ~i cu atit mai putin acele ginduri mai tainice care abia de puteau fi intrezarite 0 clipa in sclipirea ochilor sau intr-o mi~care a buzelor. Intr-adevar, asemenea ginduri constituiau pentru el mistere ~i ar fi continuat sa nu vada nimie chiar dad i s-ar fi pus ochelari pe nas".
Conformatia atletica completeaza, din punet de vedere somatic, constitutia psihica epileptoida (vol. I, p. 91): "Bine legat, simteai mustind in el 0 forta fizica putin obi~nuita". Mai tlrziu se vorbe~te despre "enorma sa forta fizica". Cind nu e cople~it de afeetele sale, Mitea are ~i porniri nobile. Intr-un moment dnd era dominat de afeet, el a defraudat 3 000 de ruble, dar apoi, dnd e calm, gindul de a fi un hot i se pare ingrozitor. Duce 0 lupta disperata pentru a scapa de aceasta pata morala. Are 0 inteligenta bine dezvoltata.. Dar faptul ca impulsivitatea lui Mitea este anormal de puternica nu este atenuat de nivelul general inalt al personalitatii sale. Dostoievski, care - dupa cum se ~tie - suferea de epilepsie, a descris aceasta boala la mai multe dintre personajele sale
Se intimpla frecvent ca persoane epileptoide sa aiM un contact mai apropiat cu animalele dedt cu oamenii. Daearelatiile lui Kurt eu mama sa nu erau dintre cele mai cordiale, faptul i se
298
299
datora in buna parte acesteia din urma, care era 0 femeie dura. Ne putem insa da seama in ce masura Kurt era lipsit de orice sentimente mai nobile din urmatoarea fraza: "Kurt a luat cuno~tinta cu singe rece de acest lucru. Dealtfel in general nu manifesta nici un interes pentru nimic din cele ce se petreceau in casa - nici pentru moartea mamei sale, nid pentru na~terea unui copil. Era de parca toate acestea nu l-ar fi privit" . Kurt care, dupa cum se spune in carte, avea un "pas greu", era un om.. deosebit de si'ilbatic si , violent. La minie nu cunostea , limita. lata cum s-a comport at intr-o cearta avuta cu un membru al bandei sale: "Atund minia I-a cuprins cum cuprind £lacarile un acoperi~ de paie. A pus mina pe un urcior de piatra care se afla llnga dinsul ~i I-a aruncat in fata batjocoritoare a celui care-l infrunta". Cearta a continuat: "Kurt - care in minia sa ajunsese sa semene cu un leu infuriat - voia sa-l apuce cu mlinile sale vinjoase ~i nu incape indoiala ca l-ar fi sugrumat. Atund ceilalti au intervenit ~i i-au despartit, voind probabil sa-i impace". ~i din punet de vedere intelectual, Kurt avea felul greoi de a gindi al personalWitilor epileptoide, motiv pentru care a fost adesea tras pe sfoara. Cind nu sint intiiritati, epileptoizii sint de multe ori blajini. Acela~i lucru este valabil ~i pentru Kurt. De~i fusese in~elat, era totu~i dispus SrL mai cedeze ?i altora din partea de prada ce i se atribuise. Kurt yon Koppingen este un psihopat epileptoid de 0 rara tipicitate. E drept insa ca daca, dupa un infiorator co~mar in care este fugarit de diavol, el se schimba cu totul, asHeI incil dintr-un om asocial se transforma in cele din urma intr-un bun tata de familie, faptul acesta nu mai poate fi explicat din punct de vedere psihologic, ci serve~te exclusiv unor scopuri pedagogice. Putem recunoa~te aid tendinta educativa a lui Gotthelf, tendinta care l-a'determinatadeseori sa-~i incheie in felul acesta excelentele sale descrieri psihologice. 300
Personalita(i hiperperseverente v A • ne staptntte Deosebit de periculoasa - dupa cum am putut vedeaeste situatia atunci dnd un om este in acela~i timp nestaPinit ~i hiPerperseverent; pentru diin acest caz afectele sale pot, deveni extrem de puternice. Este foarte semnificativ din punct de vedere psihologic ca Dostoievski descrie un asasin posedind aceste doua trasiHuri de caracter. Rogojin din Idiotul are 0 asemenea fire. La inceput se poate constata ca stapinirea de sine ii lipse~te pina intr-atlt incH poate fi considerat drept un psihopat ePileptoid. Sustrage bani de la tatal sau pentru a-i cumpara cercei Nastasiei, de care s-a indragostit. Batut crunt de tatal sau, fuge de-acasa ~i bea toti banii pe care-i are la el. in eforturile sale de mai tlrziu pentru a ci~tiga pe Nastasia stringe in jurul sau 0 ceata de derbedei, patrunde cu forta in locuinta unui rival si face acolo un scandal monstru. tntr~o stare de vi~lenta surescit~re ofera Nastasiei 100000 de ruble. Maitlrziu aduce efectiv banii, iar in scena care urmeaza i~i vade'7te Intr-un mod grosolan lipsa sa de autosti'ipinire. Rogojin vine cu banda sa, care face scandal, iar el arunca cele 100000 de ruble, ca ~i cum cu aceasta suma ar fi putut s-o cumpere pe Nastasia. Cind Nastasia - dupa multe discutii - se decide in cele din urma pentru el, Rogojin este cu totul nestiipinit in bucuria sa (p. 245): ,,- Haidem! zbiera Rogoj in ca un smin tit. Rei, voi de-acolo . aduceti vin, .. pentru toata lumea! lu-bu-bu! - Vin ... vin . Vreau sa beau, sa petrec. Va fi ~i muzica? - Da, da, 0 sa fie! Nu va apropiati! racni din nou Rogojin ca ie~it din minti, vazind ca Daria Alekseevna se indrepta spre Nastasia Filippovna. E a mea! Numai a mea! Regina mea! S-a zis!" Curind se poate insa constata ca atitudinea lui Rcgojin nn poate fi explicata exclusiv prin iritabilitate epileptoida. rnsa~i perseverenta extrema cu care Iupta s-o ci;;tige~i s-o pastrezepe Nastasia denota 0 trasatura paranoida. Desigur, nu trebuie sa 301
pierdem din vedere faptul di Dostoievski deserie 0 dezvoltare care ar putea sa provoaee afeete profunde ehiar ~i la un om obi~nuit. Nastasia nu-l iube~te pe Rogojin, dar se reintoaree totu~i de fieeare data la el; se declara de aeord eu 0 casatorie faeuta in graba, dar de fieeare data se razginde~te, uneori refugiindu-se la printul Mi~kin. Rogojin oscileaza mereu intre speratlta ~i dezamagire" ajungind astfe! fntr-o stare grava de gelozie, ceea ce, la rlndul sau, are drept efeet ea ~i dragostea lui sa creasci'i. Dostoievski ne-a infati~at aici dezvoltarea psihologica a afectului iubireura. Dar fara 0 fire paranoida, afectele nu ar fi ajuns la 0 asemenea intensitate funesta. Insu~i Dostoievski da destul de clar de inteles ea Rogojin avea de la natura 0 inclinatie spre paranoic. Tat'll sau era de asemenea paranoid. La un moment dat printul Mi~ldn eompara pe tata ~i fiu (pp. 297-298): "Mi-a venit in gind ca, dadi. nu te lovea napasta aceasta, daca nu intervenea dragostea asta nefericita, ai fi devenit intoemai ea ~i tatal tau; ~i poate ea in eel mai seurt timp. Te-ai fi zavodt in easa asta, eu 0 sope tacuta ~i supusa, aspru ~i zgircit la yorba, ursuz ~i neincrezator in oameni, fara macar sa simti nevoia de a sta eu eineva de vorba, multumindu-te sa stdngibani, strain de toti ~i de toate. Cel mult: ~i asta poate abia la batdnete, ai fi gasit vreun cuvint de lauda pentru cartile eele veehi ~i te-ai fi insufletit putin talmacind ptlterea ascunsa in semnul erucii cu doua degete". Urmeaza cuvinte din care ne dam seama ca. printul atribuie mai multa important a trasaturii paranoide a lui Rogojin dedt celei epileptoide. "Nazdravaniile" despre care vorbe~te i~i au originea in aeeasta din urma trasatura. EI spune (p. 298): "Mai bine te-ai lasa de mofturile ~i nazdravaniile tale, ~i cum e~ti om fara carte, te-ai apuea sa stdngi bani; te-ai a~eza, ca ~i tatal tau, in casa asta cu seapepi tai; poate, la sfir~it, te-ai converti ~i tu la credinta lor; ~i ti-ai indragi intr-atft banisorii ca ai face curfnd nu doua milioane, ci zece, chit ca in cele din urma ai muri de foame pe saeii tai de aur, caci a~a e~ti tu, in orice pui pasiune, toate Ie fad cu patima". Se poate recunoa?te din cuvintele printului perseverenta paranoida a lui Rogojin. Ura resimtita de acesta din urma fata de print este foarte profunda; eomportarea binevoitoare a lui Mi~kin 302
nu izbute~te sa-l potoleasca dedt trecator. Rogojin n urmare~te, n pinde~te, apare brusc undeva ~i se uita la el amenintator eu ochii lui negri. Nutre~te ginduri de omor, care se refera dnd la print, dnd la Nastasia ~i are mereu un cutit la indemina. 0 data ajunge chiar sa ridice cuptul spre a-Ilovi pe Mi~kin. Ura lui fata de Nastasia este tot aUt de mare, eu toate ea in aeest eaz ura merge mina-n mina eu 0 dragoste profunda. Pina la urma 0 va omori. Iritabilitatea epileptoida singura nu l-ar fi dus la acest act; 0 singura data ea I-a impins la 0 ie~ire brutala impotriva Nastasiei, in restul timpului s-a putut stapini. Dar aceste doua trasaturi impreuna au avut drept rezultat - cu a perfecta consecvenJa psihologica - omorul pe care l-a savir~it.
Personalitati anXlOaSe Dintre individualitap I-am citat pe anxiosul damn Parent din nuvela lui Maupassant. Cind anxietatea este mai accentuata ~i nu mai poate fi derivata din teama, atunci devine 0 trasatura aecentuata. Ea 11 impiediea adesea pe individ sa se afirme in viata, sa se impuna fata de ceilalp. A~a cum am mai aratat, "tapii ispa~itori" sau "tintele" sint adesea anxio~i de la natura, ehiar daca mai sint deseori infrico~ati ~i din pricina persecutiilor. In literatura beletristidi gasim mai multi asemenea "tapi ispa~itori" , dar scriitorii nu ne spun in ce fel sau din ce motive au ajuns ace~ti oameni la un comportament anxios. In Heinrich eel verde, Gottfried Keller face 0 impresionanta descriere a unui invatator care a fost in asemenea ma,Sura ehinuit de dHre elevii sai incH a trebuit sa renunte la slujba, dici astfel ar fi fost pierdut. Despre personalitatea lui nu aflam nimic afara de faptul ca era neindeminatic ca pedagog. ~i Thomas Mann descrie un "tap ispa~itor" in personajul sau Tobias Mindernicke1. Avem impresia neta di anxietatea 11 impiedica pe acesta din urma sa ia masuri impotriva copiilor care il urmaresc urlind. Din cauza firii sale foarte miloase am putea presupune di este 0 per-
303
sonalitate emotiva. Dat fiind insa ca mai tlrziu el i~i rane~te dinele numai ca sa-l poata ingriji, putem constata la acest personaj 0 trasatura care nu are nimie de-a face nici cu anxietatea, nici cu emotivitatea. descrie ~i el un "tap ispa~itor", fara a spune ceva despre personalitatea acestuia. In Idiotul, printu1 Mi~kin poveste~te despre 0 faU tuberculoasa care - sedusa de un vinzator francez ~i foarte cudnd parasita - este apoi batjocorita ~i maltratata de toti cei din jurul ei. Copiii se alatunl adultilor) o batjocoresc, arunca cu murdarii in ea ~i 0 urmaresc tipind. Abia dupa ce printul Ii atrage pe copii de partea sa, ~ideci ~i de partea fetei, ia sfir~it martiriul acesteia. Dostoievski
Personalitafi anxioasehiperperseverente o combinatie interesanta rezulta din imbinarea firii anxioase - care este inclinata sa bata in retragere - cu cea hiPerperseverenta - care vrea sa se afirme. Dupa cum am vazut mai sus, din aceasta combinatie trebuie sa rezulte 0 dizarmonie a personalitatii. o asemenea combinatie 0 gasim la Johan din Fiu de slujnidi de Strindberg. Potrivit cu subtitlul - Istoria dezvoltarii unui suilet -, se insista extraordinar de mult asupra trairilor suflete~ti ale unui om, care nu cste altul dedt Strindberg insu~i, scrierea fiind in mare masura autobiografica. De mic copil croul este in mod zguduitor dominat de frica (p. 6): "La catul al treilea al acestei case mari, fiul bacanului ~i al servitoarei doblndi con~tiinta de sine ~i aHa despre viata ~i despre datoriile lui. Cele dintii impresii, pe dt i~i aminti mai tlrziu, au fost frica ~i foamea. Ii era frica de Intuneric, Ii era frica de lovituri, frica de a nu face toate pe dos, frica sa nu cada, sa nu se loveasca, sa nu supere pe nimeni. Ii era frica de pumnii fratilor lui, de palmele servitorilor, de dojenile bunidi, de biciul mamei ~i de bastonullui taica-sau; ii era irica
304
de ordonanta generalului, care statea in gang cu caSca pe cap ~i cu sabia in mina, de administrator dnd se juca in curte, llnga lada de gunoi, ~i Ii era frica de consilierul de stat, proprietarul. Deasupra lui stateau privilegii puternice: de la privilegiul de virsta al fratilor lui ;;i pina la judecata suprema a tatalui sau, deasupra caruia statea, cu toate astea, administratorul, care-l tragea de par ~i-l ameninta totodata cu proprietarul, pe care nu-l vedea aproape niciodata, caci loeuia la tara ~i era poate, ehiar din pricina aceasta, cel mai de temut". Din cauza deosebitei sale anxietati, ~coala erapentru un chin fara sfir~it (p. 44):
Johan
"Asta nu impiedica deloc ca anii de ~coala, primii ani de ~coala, sa fie socotiti ca 0 ucenieie a infernului ~i nu a vietii, ~i ca. profesorii sa para ca exista numai pentru ca sa chinuie ~i nu ca sa educe, ca toata viata sa fie un co~mar greu ce apasa zi ~i noapte, fiindca nu slujea la nimie sa ~tii lectiile dnd plecai de acasa. Viata era 0 casa de corectie pentru crime savir~ite inainte de a te na~te, ~i de aceea copilul avea ve~nice remuscari". , Johan a trecut prin temeri ingrozitoare dnd a citit ca onania duce - dupa conceptia vremii sale - la un dezechilibru fizic ~i spiritual (p. 26) : "Intr-o noapte se trezi ~i vazu pe fratii lui vorbind in jurul Hi.mpii. Vorbeau despre asta. El se ascunse sub plapuma ~i-~i vid dgetele in urechi ca sa nu mai auda nimic. Dar cu toate astea, auzi totul. Fratele lui vorbea despre pensionul din Paris un de tinerii erau legati de paturi fara ca asta sa Ie foloseasca la ceva. El voi sa se scoale, ca sa se spovedeasca lor, sa Ie implore indurare, sa Ie ceara ajutorul, dar n-ar fi putut sa-~i auda confirmarea condamnarii la moarte. Daca ar fi filcut-o, poate ar fi primit ajutor ~i mingiiere. Dar el tacea. Era scaldat in sudoare ~i se ruga lui Isus; el nu mai implora acum pe Dumnezeu tatal. Peste tot pe un de umbla vedea inaintea ochilor infrico~atoare cuvinte scdse eu litere negre pe un fond galben, Ie vedea pe zidurile casei, pe treptele camerei, iar sertarul in care era carte a ascundea ghilotina. De dte ori fratele lui se indrepta spre sertar, el tremura ~i fugea. SHitea ceasuri intregi in fata oglinzii ~i se privea sa vada dadi ochii i-au intrat in fundul capuIui, daca i-a cazut parul ~i daca craniullui incepuse sa semene cu aceta al unui mort".
305
Din felul in care Strindberg descrie frica sa, respectiv a lui Johan, se poate adesea recunoa~te cea de-a doua trasatura a personalitatii sale - firea sa paranoida. Desigur, el este de parere ca a ajuns la aceasta atitudine anxioasa numai din cauza educatiei gre~ite, din cauza unor invatatori brutali ~i a altor oameni rai. EI i~i ~i argumenteaza parerea, referindu-se la cruzimi realmente suferite, dar alti copii, printre care ~i fratii sai, au trecut prin acelea~i suferinte fiha ca ele sa-i fi marcat pe viata. In conseeinta. premisele £rieii trebuie sa-~i fi avut radaeinile in persona lit ate a sa. Put em adesea recunoa~te firea sa hiperperseverenta, susceptibilitatea la jigniri, precum ~iambitia sa. Citim, de pilda (p. 55): "Daca nu-l vedea nimeni dnd se sealda, abia de indraznea sa intre in apa, dar dadi era vazut de cineva, era primul care se , c~binei. Isi cunostea frica si , voia arunca in apa de pe acoperisul sa ~i-o ascunda". Datorita unui exagerat simt al demnitatii era eapabil sa-~i invinga £rica. In alta parte eitim (p. 59) : "Intr-o zi dnd biseriea era deschisa pentru aerisire, copiii intrara acolo sa se joace. Johan, care impinsese ispravile pina la extrem, se repezi in amvon, varsa ceasornicul cu nisip ~i citi un pasaj din Biblie". Susceptibilitatea sa fata de jigniri ~i umiliri n ducea dteodata la 0 atitudine de revolta in ~coaHi(p. 71): "Revolta lui Johan impotriva leetiilor cre~tea. Acasa citea tot ce-i cadea in mina ~i uita sa-~i fadi leetiile". In alta parte se spune (p. 72): "Se incapatina, ~i dnd era chemat sa explice lectia tacea, chiar daca ~tia". Cam in aeeea~i perioada, Johan a inceput sa fie pornit impotriva tataJui sau (p. 84): "Raceala fata de tata-sau crescu ~i de atunci inainte traia mereu cu frica-n sin; totu~i, in eiuda slabiciunii lui, avu miei incercari de revoltif'. EI se razvrate~te ~i impotriva obiceiurilor de aeasa (p. 85): "Ramase aeasa pur ~i simplu. La amiazi, inainte de a veni tata-sau, declara in fata fratilor, surorilor ~i matu~a-si ca nimeni nu poate sa siluiasea con~tiinta altuia ~i di de aceea nu s-a dus la biserica". Se opune ~i camarazilor sai care aveau 0 aWi comportare dedt a lui (p. 86): "In timpul unei excursii la tara a cautat sa indemne pe baieti la revolta, pe dnd purtau ~alurile ~i umbrelele fetelor". La universitate, ca ~i la ~coala, Johan a incercat sa mearga impotriva curentului, ca, de pilda, sa-~i dea examenele intr-un "
306
fel contrar uzului. Examenul de estetica era programat pentru luna maio Contrar tuturor obiceiurilor, J ohan a trim is disertatia prin po~ta la Upsala ~i a cerut printr-o scrisoare 0 programare pentru examenul oral. Dintr-un alt examen, la care s-a comportat la fel, el a facut ,,0 problema de principiu ~i 0 chestiune de onoare" . Razvratirea impotriva celor din jurul sau cuprinde ~i a doua latura a firii sale paranoide - eon~tiinta exagerata a propriei sale valori. Saraeia el 0 privea ca 0 umilinta pe care altii i-o impuneau din rautate. Se plingea de aceasta fratilor sai, dar ei Ii raspundeau ca nu trebuie sa fie atit de orgolios. Cu toate ca Johan se revolta de fiecare data impotriva claselor privilegiate, "caei atunci dnd vedea un nobil i se urca singele sau de sclav la cap", cocheta aproape fara Incetare cu clasele privilegiate, sperind sa obtina acolo prestigiul dupa care tinjea. Despre eomportarea lui din copilarie se spune (p. 97): "Era el orgolios? Pare-se! La ~coala nu cauta niciodata pe cei de 0 treapta. mai inalta. Ii privea insa mai mult dedt pe burghezi, pentru ca frumoasele lor ve~minte, chipurile lor delicate, acele lor de cravata eu briliante multumeau simtullui estetic". Mai tirziu J ohan nu s-a putut nieiodata decide daca trebuia sa lupte impotriva claselor privilegiate sau daca voia sa incerce sa patrunda in rlndurile lor. Era Intotdeauna foarte magulit dnd 0 personalitate suspusa Ii adresa euvintul. Faptul ca la J ohan susceptibilitatea era in general mai evidenta dedt ambi!ia este u~or de Inteles daca avem in vedere greaua situatie materiala in care se afla de cele mai multe ori, ceea ee Ii oferea destule motive de razvratire, dar putine prilejuri de mindrie .. Am putea fi tentati sa explicam comportarea lui J ohan nu printr-o afectivitate hiperperseverenta, ci prin trasaturi de caracter, adica prin intoleranta ~i ambitie. Dar pentru acestea, reactiile sale sint prea violente ~i perseverente. Ar fi putut evita multe dificultati dadi nu s-ar fi cramponat cu atita incapatinare de principiile sale. Dad. Johan accepta totu~i adesea bunavointa persoanelor combat~te de el, faptul se datora anxietatii sale, care n facea sa.-i fie mereu teama de du~manii sai. Niei aeeasta Inclinape atit de pronuntaHi spre friea nu este 0 simpla variatie de caracter, ci 0 trasatura. accentuatiL 20*
307
..•
Cele doua componente ale personalitatii lui Johan, contradictia dintre frica resimtita de el fata de cei din jurul sau ~i inclinapa spre agresivitate fata de ace~tia sint principalele elemente care explica de ce el este continuu aruncat dintr-o extrema in cealalta. Fenomenul este probabil valabil ~i pentru Strindberg insu~i~ care la 0 virsta mai inaintata a suferit de mania persecutiei.
Personalitafi
emotlve o capacitate pronuntata .de a manifesta compasiune, a~a cum am vazut-o la Vanea din Umilifi :;;i obidifi, nu constituie - luata izolat - un semn de emotivitate, de~i contribuie ~i ea la. profunzimea reacPilor, proprie personalitatilor emotive. II?- Crima $i pedeapsa Dostoievski ne-o prezinta pe Sonia ca pe 0 personalitate emotiva. Ei i se datore~te faptul ca pina in cele din urma atitudinea launtrica a lui Raskolnikov ia 0 intorsltura favorabila. DominaU de sentimentul datoriei ~i, in mai mare masura inca, de compasiune pentru taUl ei, pentru mama vitrega ~i copiii acesteia, Sonia i~i sacrificii onoarea ei de fata pentru a-~i salva rudele de mizeria cea mai crunta, adica, literalmente •. de moartea prin inanitie. 0 face, dar sufera chinuri groaznice •. deoarece resimte ca infioriitoare ~i suferinta pe care 0 indura de pc urma actului sau. Cind, la un Inoment dat, Raskolnikov Ii spune ca probabil asta este soarta care 0 a~teapta ~i pe sora ei mai tinara, ea este cuprinsa de groaza (vol. II, p. 50): "Nu! Nu! Nu se poate, nu! tipa cu deznadejde Sonia de pardi i-ar fi infipt cineva un cutit in inima. Dumnezeu e mare, Dumnezeu n-are sa ingaduie ... asemenea grozavie 1.,," Sonia ramine aceea~i fata Cl1 sentimente delicate ca mai-nainte. Modul de viata pe care este constrinsa sa-l duc3. nu a schimbat-o cu nimic. In parte, starea ei de excitatie emotionala ni se prezinHL sub forma anxietatii. Cind a fost odata poftita sa se a~eze linga
308
mama ~i sora lui Raskolnikov, a fost profund impresionata (vol. I, pp. 299-300). "Sonia lua loc, aproape tremurind de frica, ~i se uita sfios la cele doua doamne. Se vede ca ea singura nu intelegea cum de avea indrazneala sa stea alaturi de ele. $i acest gind 0 rascoli intr-atlt, incH se rididi deodata in picioare ~i, foarte tulburata, spuse lui Raskolnikov ... " Cu ocazia acestei vizite,ea a constatat dt de saracacios trebuia sa traiasca Raskolnikov care, cu putin inainte, daduse bani mamei ei. Faptul acesta a facut-o sa sufere atlt de mult incH, in ciuda timiditiitii sale, a exclamat (vol. I, p. 305): "Ne-ap dat ieri tot ceati avut, zise Sonecika deodata repede, aproape in ~oapta, ~i iara~i i~i lasa capul in piept. Buzele ~i barbia incepura din nou sa-i tremure. Locuinta saracacioasa a lui Raskolnikov 0 mirase de la inceput ~i acum vorbele ii scapasera singure din gura". Faptul ca in emotivitatea ei exista ~i multa anxietate se datore~te ~i tineretii ei, caci mai e inca aproape un copil. Bar mai puternic dedt arice alt sentiment este la ea mila. 0 data ia cu multa compasiune apararea mamei vitrege, de~i aceasta se purta de cele mai multe ori ra u cu ea ~i a fost aceea care a impins-o pe Sonia la ingrozitorul ei mod de viat3. (vol. II, p. 52): "Era limpede ca Raskolnikov rascolise mUlte lucruri tainuite in sufletul ei, pe care ar fi vrut sa Ie exprime in apararea Katerinei Ivanovna. 0 compatimire nesatioasa, daca ne putem exprima asHel, se oglindea pe fata ei. - Ea sa ma bata! Ce spui, dumneata! Doamne, ea sa mi'i baHt! $i chiar dad m-ar fi batut, ce-i Cll asta! Nu;;tii nimic, nimic ... Es:te atlt de nenorocita, vai, dt e de nenorocita! $i bolnava.,," Dupa moartea tatiilui ei, Sonia se invinovate~te chiar pe sine insa9i pentru a-$i apara mama vitrega (vol. II, pp. 53-54): "De dte ari, de dte ori am facut-o sa pllnga! Chiar ~i saptamina trecuta! Ah, eu, cu 0 saptamina inainte de moartea lui, dt de crud:l am fost! $i de dte ori, de dte ori n-am f:lcut la fel ! Ah, dt m-a durut azi toata ziua dud mi-aminteam! Sonia isi ' fringea miinile, atit 0 durea aceast:l amintire". 309
Aflam ~i In ce consta pretinsa ei cruzime - Sonia n-a vrut sa dea mamei sale vitrege un guler nou ~i ni~te man~ete noi cu care aceasta nu avea de fapt ce face (vol. II, p. 54): "Ce sa faci cu ele, Katerina Ivanovna? Chiar asa i-am zis. $i tocmai asta nu trebuia sa spun! S-a uitat la mine cu atlta tristete, ca ti se stringea inima privind-o, si mie mi-a parut asa de rau si , , mi-a fost asa , mila ... '" Dat fiind ca Sonia este In acela~i timp anxioasa, compatimitoare ~i con~tienta de datoria sa, banuim ca la ea este yorba de 0 fire foarte sensibila, trasatura la care - dupa cum am vazutsentimente1e altruiste sint predominante. Confirmarea acestei concluzii 0 gasim in muIte ocazii. 0 remarca dispretuitoare la adresa lui Dumnezeu facuta de Raskolnikov 0 afecteaza in asemenea masura pe Sonia IncH i9i pierde cu totul cumpatul (vol. II,
pp.56-57) :
"Fata Soniei se schimbii deodata, toti muschii i se contractara d~reros. Se uita la el cu nespusa dOJana, ;"oi sa spuna ceva, dar nu izbuti sa deschida gura 9i doar izbucni intr-un pHns amar, acoperindu-~i fata cu miinile". Groaza ei, dnd este acuzata ca a furat 100 de ruble, este muIt mai intemeiata, dar ~i aid se poate vedea In ce masura este in pericol de a fi cople~itii de sentimente (vol. II, p. 152): " - Nu-i adevarat! N-am luat nimic! Nu ~tiu nimic! striga ea sfi~ietor 9i se arunca In bratele Katerinei Ivanovna". Dupa ce nevinovatia ei a fost doveditii, durerea tot nu inceteaza (vol. II, p. 162): "De~i nevinovatia ei biruise calomnia ~i ea fusese deplin reabilitata, dupa ce trecu prima spaima ~i, ie9ind din incremenire, fu in stare sa Inteleaga cum stau lucrurile, sentimentul lipsei sale de aparare 9i al vietii ei obidite ii stdnse chinuitor inima. Izbucni intr-un pHns nervos". Cu aceasta ocazie ni se dau dteva informatii directe despre firea Soniei (vol. II, p. 162): "Sonia, sfioasa din fire, ~tia de mult ca putea fi nenorocitii mai u90r dedt oricare alta ~i ca, desigur, de j ignit putea s-o
310
jigneasca oricine fara sa fie pedepsit. Totu~i, plna In clipa aceea, l~i inchipuise di va putea Intr-un fel sau altul sa se fereasca de rautatea oamenilor prin prudenta, bllndete ~i supunere fat a de toti ~i de fiecare In parte". $idin comportarea Soniei fata de Raskolnikov se poate observa nu numai dragostea cresdnda pentru el, dar ~i delicatetea ei sufleteasca. Faptul ca se Ingroze~te dnd Raskolnikov ii marturise~te crima nu este de mirare, dar reactia ei vade~te 0 data in plus mila ei exaltata (vol. II, p. 171): "Ca In ne~tire, Sonia sari de pe pat ~i, fdnglndu-~i miinile, ajunse in mijlocul camerei, apoi se Intoarse repede ~i se a~eza din nou Hnga el, aproape atingindu-l cu umarul. Peste 0 clipa se cutremura, scoase un tipa t ~i, fara sa ~tie nici ea de ce, se arunca In genunchi In fata lui". Sonia l~i manifestase deja marea sa mila pentru victima cu alta ocazie, dar acum este cople~ita de compatimire pentru asasinul nenorocit (vol. II, p. 171): ,,- Nu, acum nu este pe lume un om mai nefericit ca tine! striga ea cutremurata de mila, fara sa-i auda observatia, si izbucni Intr-un pHns nervos". ' , Sonia 11urmeaza pe Raskolnikov In deport are din cauza marii ei iubiri pentru el, dar fara firea sa emotiva aceasta dragoste devotaHi nu ar fi fost posibiHi. Ea declara ca va ramlne alaturi de el In mizeria ~i nenorocirea lui (vol. II, pp. 171-172): " - Prin urmare, n-ai sa ma parase~ti, Sonia? intreba el, privind-o aproape cu nadejde. - Nu, nu; niciodata ~i nicaieri! exclama ea. Am sa te urmez peste tot, pretutindeni !0, Doamne !... Vai, nefericita de mine!. .. De ce, de ce nu te-am cunoscut mai devreme? De ce n-ai venit mai inainte? 0, Doamne! - Am venit acum. - Acum! 0, ce-i de facut acum? .. Impreuna, impreuna! repeta ea in ne~tire, cuprinzlndu-l din nou in brate. Am sa te urmez la ocna!" Inclinatia pentru emotii afective profunde este atlt de mare la Sonia Inclt nu put em presupune ca este yorba de 0 variatie In limitele mediei, ci trebuie sa ajungem la concluzia ca este yorba de 0 trasatura accentuaHi. Ne-o confirma u~urinta cu care izbucne~te in pHns, adica bUndefea ~i duio~ia ei, care se manifesta
311
~i in exprimarea sentimentelor. Dadi Vrem sa vedem ~i mai clar deosebirea, sa ne amintim de 0 aWi Sonia, cea din Razboi # pace de 'folstoi, despre care am mai vorbit. Aceasta din urma este 0 fata buna prin firea ei compatimitoare ~i prin sentimentul datoriei de care e piHrunsa, dar nu are 0 aUt de mare sensibilitate, astfel inch nu exista nici 0 asemanare cu Sonia lui Dostoievski.
Personalita(i distimice Cind stabilim distinctia intre caracter :;;i temperament, considers.In emotivitatea ca fadnd parte din temperament. tn cele ce urmeaza ne vom ocupa de alte insu~iri care alcatuiesctemperamentulintr-un sens mai restrins. o personalitate distimica - sau, in functie de intensitate, mai curind 0 personalitate subdepresiva - este zugravita de Gotthelf. tn Der Sonntag des Grossvatersl scriitorul ne poveste:;;te despre un batrin care reprezinta figura centrala a familiei :;;icare, Inainte de a muri, i~i trece in revista viata ~i da sfaturi. Nora lui era 0 femeie cu spirit practic, dar fiullui, caruia Ii lipsea orice mobilitate spirituala, avea permanent nevoie sa fie condus de catre tatal sau. Ne dam seama ca motivul acestei incetineli psihice este temperamentul sau depresiv. Niklaus ne este prezentat prin urmatoarele cuvinte: "Clnd aflara ca bunicul se trezise, venira.cu totE, unul dupa altul, sa-l vada ~i sa-i spuna buna dimineata. Printre ultimii veni fiul, acum capul familiei, un om de virsta mijlocie, cu 0 fap. morocanoasa ~i 0 fire moale". Tatal il trimite la preot eu 0 insarcinare, dar se teme totodata ca Insarcinarea nu va fi indepliniH la timp: "Bunicul cuno~tea firea fiului sau - fdcos $i mereu in intirziere; de aceea trimise pe unul dintre micii sai pazitori Sa vada daea tatallor e curind gata". 1 Duminica
bunicului
(N.T.). 312
Pe vremuri, bunicul Ii gasise 0 sotie care sa-l mai trezeasca la viata. Acum i se adreseaza aeesteia din urma spunindu-i: ,,$tiam cum eN iklaus - nehotarit ~i luindu-~i toate la inima. Atunci m-am gindit ca eel mai mult 11poate ajuta 0 femeie. Mi-ai fost draga inca de dnd erai eopil ~i mai mergeai la ~coala. Ma uitam uneori la tine ~i ma gindeam ca daca te vei dezvolta bilae e~ti ea ~i faeuta pen tru Niklaus, pentru ca ai voio:;;ie,min te agera :;;ifire isteata - tocmai ceea ee-i lipse:;;te lui. Daca s-ar casatori cu 0 femeie care sa-i semene, n-ar ie~i nimic bun. Niciodatil n-ar duce ceva pina la capat :;;iehiar daca nu s-ar certa cu ea, n-ar exista nici 0 clipa de bucurie in viata lor; iar daca ar avea copE, saraeutii de ei ar fi cei mai nenorociti niHafleti din lume, ar fi de parca s-ar fi nascut intr-un loc unde nu-i niciodata soare, nici vara ~i nici iarna". Dar sperantele bunicului nu s-au realizat a:;;acum i:;;idorise: "El sperase ca firea ginga~a :;;ivioaie a nurorii sale Katheli va face sa dispara rigiditatea posomorita a fiului sa.u ~i ca viata lor va fi inseninata de voio$ie. Pin a acum sperantele sale nu s-au realizat, dar nici prea prost n-au mers lucrurile". Gindul ca taHil sau este pe moarte il zguduie profund pe Niklaus. Sotia lui 11cauta. "Uitindu-se in jur ea nu zari pe nimeni, dar dnd deschise u:;;a grajdului 11vazu pe Niklaus :;;ezindpe 0 banca. Plingea de se cutremura banca sub el. «Dumnezeule, ear ce ai?) intreba Katheli speriata; :;;icum nu primea nici un raspuns, se a:;;eza linga el, n imbrati:;;a :;;i,poate mai duios ca niciodata, 11intreba: «Niklaus, ce-i cu tine? Spune-mi sincer, spune-mi sincer! ). «Tata osa moara. Ce-osane facem atunci? Cum 0 sa nedescurcam? )---' spuse el printre laerimi :;;isughituri". Din toate aeeste earacteristici reiese foarte clar ca Miklaus este 0 fire depresiva $i, datorita ei, este lent ~i incapabil de a lua hotariri. E surprinziitor cum de a putut Gotthelf Sa observe atit de clar ca aeeste trasaturi se imbina intr-un earacter omogen. Din eauza firii sale greoaie :;;iserioase, N iklaus gase~te greu contactul eu alti oameni ~i nu pre a este iubit. El sufera din
313
pricina aceasta ~i se inchide in sine, ceea ce, la rindul sau, il face sa para adesea neprietenos: "Bunul Niklaus era unul dintre acei oameni rari care au intentii bune dar nu sint in stare sa Ie exteriorizeze; de aceea nime~i nu se simte atras de ei, iar ei se cred desconsiderati. Nimeni nu Ie da atentie si aceasta Ii face sa fie tristi, nimeni nn pare sa-i iubeasca ~i de ~ceea ei dau impresia ca.'nu iubesc pe nimeni. Niklaus i~i iubea copiii, dar cu multa frica, stapinit de teama ca ace~tia au sa saraceasca daca averea se va imparti in atit de multe parp. Cit putea facea economii pentru copii ~i, din pricina asta, dadea uneori impresia ca nu vrea sa Ie satisfaca nici o pIa cere" . Felul oarecum neprietenos al lui Niklaus - mention at ~i in alte pasaje - este deci mai mult un aspect al firii sale depresive.
Personalitati distimicehiperperseverente Gotthelf pare sa fi avut 0 oarecare predilectie pentru personalitatile distimice, respectiv subdepresive, deoarece gasim aceasta triisatura de temperament ~i la alte doua binecunoscute personaje din opera sa, ce-i drept in combinatie cu a trasatura paranoida. Unul este personajul principal din Barthli der Korber1• La inceput, triisatura depresiva iese mai clar in evidenta dedt cea paranoida. Dupa un uragan cu urmari catastrofale, despre Barthli se spune: ,,Dupa cum se va fi vazut, el era dintre acei oameni plingareti care au intotdeauna un motiv sa se jeleasca, niciodata sa' se bucure. Oamenii de felul acesta pIing pentru ce au pierdut, nu se gindesc niciodata la ceea ce a fost salvat, nu sint recunosciitori dnd sint fericiti, dar cirtesc impotriva providentei dnd li se intimpla vreo neplacere. Oridt Ii spuneau vecinii ca fusese norocos - caci el, copiii ~i casuta scapasera teferi din uragan -, el nici nu-i asculta; nu mai contenea sa se jeleasca pentru caprele sale disparute". 1
Barthli,
impletitorul de co~;uri (N.T.).
314
Cind, contrar a~tepUirilor, Barthli i~i regase~te ~icaprele, ar fi trebuit sa aiM un sentiment de bucurie. Dar in lac de bucurie, are un motiv de ingrijorare, deoarece apa distrusese grajdul caprelor. Barthli exclama: "Da, intr-adevar, de fapt a~ avea motiv sa fiu recunoscator, dar acum ce sa ma fac cu caprele, un de sa Ie tin? Grajdul atirni'J. in aer, podea nu mai are, iar casuta a fast dusa de ape; ce sa ma fac acum cu caprele, daca nici noi singuri nu ~tim unde sa ne adapostim?" Atragindu-i-se din nou atentia ca in definitiv a scapat destul de bine din uragan, lucru pentru care ar trebui sa fie recunoscator, el spune: "Nu stiu de ce-ar trebui sa fiu recunoscator daca mi se lasa lucruril~ in pace ~i nu mi se ia ce-i al meu. Altfel n-a~ trebui sa fac altceva dedt sa multumesc intr-una ~i sa ma gudur pe linga fiecare dine care nu ma maninca. Dar am motiv sa ma pIing dnd cineva, indiferent cine-o fi el, imi ia ce-i al meu ~i pe deasupra mai trebuie sa ma las ~i batjocorit, de-mi crap a fierea in mine de furie". Aici devine vizibila trasatura paranoida a firii lui, cael Barthli acuza pe Dumnezeu sau destinul di a trim is uraganul ~i totodata se pIinge ca lumea ride de el fiindca se vaita tot timpul. $i mai pronunlat paranoica este atitudinea lui fata de viitorul sau ginere, caruia refuza cu incapatinare sa-i dea fata, cu toate ca este yorba de un tinar foarte cumsecade. Dupa ce acesta din u~ma i-a scapat pe el ~i pe fiica lui de inec in timpul inundatiei, nu-i spune nici un cuvint de multumire, ci exclam a : "El sau altul, nu-mi pasa. Una ~tiu, ca n-am nevoie de ginere. Nu-mi trebuie doua nenoriciri una dupa alta. Mi-s de ajuns cheltuielile cu reparatul casei ~i nici nu ~tiu de unde sa scot banii, nu vreau peste toate astea ~i un ginere care sa infulece mine area noastra, care ~i a~a nu ne ajunge I" Acest refuz se datore~te atit zgirceniei dt i;>igeloziei luL Cele doua porniri au laBarthli aceea~i radacina,~i anume firea sa para_ naida, deoarece intotdeaunasemai adauga~i suspiciunea. EI urmare~te cu gelozie fiecare pas al fiicei sale, iar zgircenia il tine intr-o 315
permanenta stare de ingrijorare ca cineva ar putea sa afle de banii pe care i-a aseuns intr-o gaura sub pat ~i sa ineeree sa-llipseasea de eomoara. Din zgircenie ii ocara~te in mod grosolan pe meseria~ii care Ii repara easa: ,,«Hei, tu ala, daca. crezi ea n-ai sa fii platit, n-ai dedt sa faci ee vrei, nu e~ti singurul zidar pe lume >), spuse Barthli. Probabil ca nu i-ar fi displacut daca toti lueratorii ar fi dat bir eu fugitii, caci pe zi ee trecea eonstructia casei Ii devenea totmai nesuferita" . Abia a terminat eu zidarul, ca i-a ~i venit rindul dulgherului: sari Barthli in sus de parea din,,«Ei, dracia dracului! tr-o singura saritura ar fi vrut sa ajunga pina-n eer. 11 intreba pe bietul dulgher daca e nebun sau neghiob. «Ce? iti inchipui ca poti face cu mine ce vrei numai fiindca slnt om sarac? Sa ~tii ea eu nu ma las jupuit de viu! >)
-
>>"
Prietenul sau din tinerete duce 0 lupta grea eu ticneala lui Barthli. in cele din urma, Barthli ii da comoara in grija, numai ca sa nu trebuiasca sa vada cum lucratorii - din rautate, dupa cum i se pare lui - Ii iau bani~orii. in felul aeesta se poate observa foarte clar la Barthli pe linga trasatura subdepresiva, ~i cea paranoidii; dar cele doua traorganica,Atitudinea saturi nU.ilSintseparatedeuna ostilitate de eealalta, pe care ci se Barthli afla intr-o 0 are legatura fata de cei din Tur este mereu alimentata de teama ca va ajunge in mizerie. 'frasatura depresiva, care este contrara combativitatii, se manifesta ~i intr-o lipsa de activitate cu caracter paranoid. Pe de aHa parte, din temperamentul depresiv face parte ~i greutatea de a lua 0 hotarire, iar pe de alta, oamenii cu un temperament depresiv se tern de eventualele urmari ale agresivitatii lor. intr-adevar, Barthli este agresiv in vorbe, dar nu ajunge niciodata la aetiuni ostile. Clnd vecinii i~i permit sa-~i bata joc de el sau dnd prietenul sau il dojene~te cu atlta vehementa, lamentarile ~i acuzatiile lui se intensifica, dar nu intreprinde nimic serios impotriva nimanui. Pina la sflr~it aeeepta chiar ca ginerele detestat de el sa-i fie impus aproape cu forta. 316
Gotthelf este clarvazator atunci dnd subliniaza aUt de mult firea suspicioasa a lui Barthli. La personalitatile paranoide, mentionate in capitolele precedente, suspiciunea nu a avut un rol aUt de important. Cu exceptia lui Othello, care era extraordinar de suspicios sub forma geloziei, toti ace~ti oameni erau susceptibili, earn incapatinati, dar nu erau suspicio~i in sensu 1 unor temeri nel'ntemeiate. Aceasta se explica prin faptul ca intotdeauna ei transpuneau foarte curind j ignirea lor in actiuni du~manoase ~i in felul acesta se descarcau afectiv. Clndo trasiHura depresiva impiedica actiunea, pornirile afective se acumuleaza ~i domina din ce in ce mai mult gindirea. Odata cu suspiciunea incepe tranzitia spre oatitudine obsesivii, de un de ~i denumirea de "paranoid". Incapaeitatea de a actiona a constituit ~i laOthello motivul care I-a dus in pragul nebuniei. La elinsa incapacitatea de a actiona nu a fost rezultatul unei trasaturi a personalitatii sale, ca in cazullui Barthli, ci s-a datorat straduintei - sugerate de Iago de a obtine 0 certitudine deplina inainte de a treee la actiune. SusPiciunea este foarte accentuata ~i la cea de-a doua personalitate subdepresiv-paranoida pe care 0 voi cita. Este yorba despre un taran din romanulin doua parti Uli argatul ~i Uli arenda~ul. Acest taran este Jogge Ii, a carui proprietate 0 ia in arenda Dli, dupa ce mai inainte fusese argat la el. Joggeli are mereu suspiciuni, tri:iie~te tot timpul eu gindul ca toata lumea vrea sa-l traga pe sfoara. Faptul ca Vli i-a fost recomandat de ditre varul sau, om foarte onorabil, nu Ii e de ajuns; el pleaca. sub un pretext oarecare din careta varului pentru a mai lua in secret ~i alte informatii. Mai tlrziu, dnd ar fi putut sa-~i fi dat seama de onestitatea lui Vii, tot il mai supune unor incereari umilitoare, pentru a vedea daca poate intr-adevar sa aiba ineredere in el. Sotia sa spune: "Bietul Joggeli nu-i nici pe jumatate aUt de rau dt pare. Adeseail eompatimese din inima pentru earaeterul lui peste masura de banuitor. Elinsu~i sufera cel mai mult de pe urma lucrului acestuia. Chiar dnd ma infurie atit de tare indt singura nu mai ~tiu ee sa fae, de indata ee mi-am venit putin in fire imi spun ea tot eu 0 duc mai bine ~i ca povara mea e mai u~oara dedt a luLCaci elsufera de 0 boaUi.tare grea: nu-i niciodata multumit ~i e intotdeauna banuitor. M-am intrebat adesea 317
de ce 1-0fi batutDumnezeu cu 0 asemenea pacoste, dar nu m-am putut lamuri. Nu pot sa-l ajut ~i asta ma chinuie. Am incercat sa-i arat ce nu-i in regula la el, dar el m-a luat in zeflemea". Putem observa la Joggelijirea paranoida, dar ~i lui ii lipse~te agresivitatea fati~a ; ~i lui ii lipse~te imboldul spre actiune. Cind se love~te de rezistenta, da inapoi. Faptul se datoreaza unei trasaturi depresive. Caci Joggeli nu este niciodata vesel ~i deschis, mereu pare indispus, morocanos, lipsit de bucurii. Numai acolo unde nu are de ce sa se teama iese la iveala elementul paranoid. Pe sotia sa 0 cicaleste , si, 0 cearta intr-una. La Joggeli latura expansiva a atitudinii paranoide se manifesta ~i ea printr-o oarecare ingimfare ~i aroganta; 0 accentuare mai pronuntata a acestei trasaturi ar fi in contradictie cu trasatura depresiva.
Personalitati hipertimice Am aratat mai inainte ca in Anna Karenina, Tolstoi ne infati~eaza drept "oameni de viata" doua personalitati hipomaniace. Aceasta caracterizare €ste valabmi in special pentru Vasenka. Dostoievski descrie in Frafii Karamazov pe doamna Katerina Osipovna Hohlakova ca 0 personalitate hipertimica, ba chiar hipomaniaca. Ea este vesela, mereu aferata ~i ext rem de volubila. Autorul scoate in evidenta intr-un mod foarte plastic in special aceasta din urma insu~ire. Doamna Hohlakova 11opre~te "numai pentru 0 clipa" pe Aleo~a, care vrea sa faca 0 vizita fiicei ei, dar de fapt 11retine timp indelungat cu un torent de vorbe dezllnate, sarind de la un subiect la altul (vol. II, pp. 328-329): ,,- Vai, nu te-am vazut de secole! 0 saptamina intreaga! Iti dai seama? Ah, ba nu, mi se pare c-ai mai fost pe la noi acum patru zile, da, da, miercuri. Sint sigura c-ai venit pentru Lise, voiai sa te strecori iara9i tiptil, ca sa nu te aud. Dragul, dragul meu Alexei Feodorovici, de-ai ~ti dta bataie de cap imi da! Dar despre asta lasa, c-o sa vorbim mai tlrziu. De9i e un lucru 318
foarte important, poate cel mai important in momentul de fata, dar sa ramina pentru mai tlrziu. Dragul meu Alexei Feodorovici, sa .stii ca ti-o incredintez cu totul dumitale. De dnd a murit pa~intele Zosima - fi~-i tarina u90ara (9i se inchina) - ma uit la dumneata ca la un schimnic adevarat, cel putin a~a te consider eu, de~i iti sta foarte bine imbracat civil. Spune-mi, unde ai gasit un croitor atit de bun? Dar asta nu intereseaza acum, lasa, c-o sa te intreb alta data. Iarta-ma ca-ti spun uneori pe nume, Aleo~a, sint destul de batrina, cred, ca sa mi se permita (9izimbi cu cochetarie), dar ~i despre asta 0 sa vorbim mai incolo. Sa nupierd din vedere tocmai ce este mai important. Te rog sa-mi atragi atentia daca 0 bservi c-o iau razna; sa-mi spui numai atit: «Dar principaluh? Vai, doamne, de-a9 ~ti ce este important acum ~i ce nu? Dar dnd Lise ~i-'a luat cuvintul inapoi, fiind'ca, intr-adevar, ce putea fi dedt 0 copilarie promisiunea pe care ti-a facut-o ca sa se madte cu dumneata, Alexei Feodorovici! Ti-ai dat seama ~i dumneata probabil ca n-a fost dedt 0 fantezie capricioasa de fetita bolnava, care a stat prea mult intepenita in fotoliu, dar, slava domnului, acum a inceput sa mearga t Medicul cel nou, adus de Katerina Ivanova de la Moscova pentru frate1e dumitale, bietul om, ce rau imi pare de el, care miine 0 sa fie ... dar ce sa mai vorbim! Doamne, ce-o sa fie miine! Mor numai dnd ma gindesc! ~i mai ales mar de curiozitate ... Intr-un cuvint, aseara doctorul acela a fost la noi ~i a vazut-o pe Lise ... I-am platit cincizeci de ruble vizita. Dar nu-i yorba de asta, nu ... Uite, ca iar m-am incurcat, dar acum m-am incurcat de tot. Nu stiu ce-o sa fie cu mine de ma pripesc a~a!" . Si dat seama ca , avalansa. de cuvinte continua. Intre timp si-a ' se abate mereu de la ceea ce voia sa-i comunice ~i ca spune lucruri fara important a (vol. II, p. 335): "Dar, vai, Aleo~a, vad ca m-am in tins a~a la yorba ~i numai ce trebuia sa-ti spun nu ti-am spus! Mereu ma ia gura pe dinainte". Pin a la urma nu mai ~tie pentru ce I-a chemat pe Aleo~a (vol. II, p. 338): ,,- Am sa-ti spun tot, cred ca pentru asta te-am ~i chemat, acum nu-mi mai dau nici eu seama" . De~i Hohlakova nu are nimic important de spus, 11retine pe Ale09a timp de doua ore in loc de ,,0 clipa". AHa data nu-l lasa sa pIece pe Perhotin, cu toate ca acesta este foarte grabit din cauza asasinarii lui Feodor. Inainte de a scapa in sfir9it de ea, trebuie sa asculte 0 multime de consideratii lipsite de importanta. ~i 319
Ca sa simplifice luerurile, scrie ambelor femei aceea~i sCrIsoare
dnd in cele din urma reu~e~te sa pIece, avalan~a de cuvinte U urmeaza. Doamna Hohlakova nu este numai volubila, ea 'e ~i foarte vioaie. Despre comportarea ei in timpul unei vizite pe care i-o facea Mitea, autorul spune (vol. II, p. 84): ,,0 clipa dupa ce fu poftit in salon, doamna Hohlakova intra buzna inauntru, marturisindu-i din capul locului ca era pregatita sa-l primeasca". In persoana doamnei Hohlakova, Dostoievski a descris inainte de toate tendinfa personalitafii hiPomaniace catre digresiuni in gindire. ~i conversafie. La aceasta se mai adauga 0 vioiciune ~i o bun a dispozitie generala. Ideile sale plin~ de fantezie se potri,. vesc cu temperamentul ei. Astfel, de pilda, vrea sa-l trim ita pe Mitea in "minele de aur din Siberia" ca sa se imbogateasca ~i sa poata in cepe 0 viata noua. personalitate tipic hipomaniaca este ~i Falstaff, personajul lui Shakespeare, mai ales dnd ne gin dim cum ne e infati~at in Nevestele vesele din Windsor. Falstaff este vesel, superficial, aferat, flecar, inc1inat sa fadi. glume ~i e plin de fantezie. Corpolenta lui se potrive~te cu personalitatile hipomaniace, care savureaza din plin placerile vietii. In veselia sa superficiala, Falstaff nu pre a ia in serios morala. Din lipsa de bani elincearca sa faea curte la doua femei ai caror barbati sint bogati (p. 155):
(p. 171): "Doamna Page: Amindoua scrisorile sint aidoma, fara doar de numele Page ~i Ford ... "
In timp ce femeile au ~i pregatit totul pentru a-I pedepsi pe Falstaff pentru purtarea lui nesocotita, acesta i~i maibate joc de sotul gelos, pe care 11crede in~elat (p. 192): "Sa-l ia dracul, biet nefericit de incornorat! Nu-l cunosc. ~i totu~i n-am de ce sa-i spun «biet ». Aud ca acest t11har de imbrobodit, care-~i mai ~i teme nevasta, are gramezi de aur; e tocmai ceea ce ma face sa-i gasesc atitea farmece nevesti-si. Vreau s-o am drept cheie la casa de bani a ticalosului de incornorat ; ~i atunci sa ma vezi ce reeolta frumoasa ~tiu eu sa adun".
°
Am aici 0 scrisoare pentru ea, ~i alta, alaturi, nevasta lui Page, care mai adineauri imi faeea ochi eercetlndu-mi fi'iptura cu luare-aminte, de sus pin a jos; raza de soare a privirilor ei imi aurea picioarele, alteori impunatorului meu pintec".
"Falstaff:
pentru duki, uneori forma
Apoi Falstaff continua cu urmatoarele cuvinte: "Vreau sa Ie am in mina pe amindoua, sa Ie jumulesc dupa plac. Ele vor fi Indiile mele, de rasarit ~i de apus, ~i voi face negot cu amindoua. Haide, tu sa-i duci aceasta scrisoare doamnei Page, iar tu, pe asta, doamnei Ford. E rost de capatuiala, baieti, e rost de eapa tuiala !"
320
•
Cu toate ca a fost atlt de prost tratat, Falstaff nu-~i pierde umorul. Ce-i drept este furios,dar reu~e~te totu~i sa se ia pe sine insu~i in zeflemea (pp. 230-231): "Am trait oare ea sa ma vad carat intr-un eo~, ca gunoaiele de la macelarie, ~i aruneat in Tamisa? Ei, bine, daca mi se mai joaca 0 astfel de festa, imi dau creierii sa-i prajeasca in unt ~i sa-i daruiasca de Anul nou unui dine flamind. Nemernicii, m-au aruncat in riu cu inima usoara cum ai ineca niste pui de catea fHati cincisprezeee odata,' care n-au fi'icut inca o'chi. Dupa dt sint de trupe~ va puteti da seama ca n-a fost greu sa ma duc drept la fund. De-ar fi fost fundul in iad, toemai acolo ajungeam. Dacamalul nu era sa fie inclinat si apa scazuta, m-as fi inecaL Uf, mi-e greata de 0 asemenea moa~te! Apa 11umfla p~ om. ~i ce comedie daca ma mai umflam! A~fi fost 0 momiie clt un munte" . Abia a terminat cu aceste necazuri ~i pe Falstaff 11a~teapta 0 alta lovitura. EI trebuie sa se eostumeze in femeie pentru a nu fi recunoscut de soiul gelos. Cu tot travesti ul, el incaseaza totu~i 0 bataie zdravana. Minia lui se implete~te ~i de asta data eu placerea de a face glume. "Ce-mi spui mie de viniH ca pruna? Eu am fost batucit ~i impestritat cu toate culorile curcubeului. ~i era dt p-aci sa fiu poprit in locul vrajitoarei din Brentford. Numai iscusinta dibace a mintii meIe de-a imita gesturile unei femei biHrine m-a mintuit, altfel paznicullegii ma punea in fiare in locul vrajitoarei, ca pe orice om de nimic". 21 - Personalit1iti
accentuate
321
Falstaff este tot aUt de volubil ca ~i Hohlakova, dar cu mai putine digresiuni in gindire. S-ar putea sustine ca femeile au de la natura 0 inclinatie mai pronuntata pentru digresiuni dedt biirbatii. Am putea sa ne referim la deosebirea dintre biirbati ~i femei ~i atunci dnd constatam cii Falstaff este mult mai u~uratic in chestiuni erotice. Dar nici Hohlakova nu pare sa fi fost aUt de virtuoasa pe dt ne-am fi a~teptat din partea unei viiduve cu 0 fata de maritat. Intr-un ziar s-a putut citi despre ea: ,,0 vaduva chinuita de plictiseala, careia ii place sa faca pe tinerica, eu toate ca are 0 fiica adult a , este innebllnita dupa el" (este yorba de acuzatul Mitea). Firea u~uratica a lui Falstaff se explica .insa in primul rind printr-o mai mare voio~ie pe care nimic nu Q poate tulbura. Este hiPomaniae mai cu seamain bun a sadispozitie, iar H ohlakova in specia I in gindire. Adesea, diferi tele trasa turi ale unui temperament nu sint la fel de pronuntate.
Personalitafi hipertimice- d emonstr a tive In dramele lui Shakespeare, Falstaff nu ramine exact acela~i. In prima parte din Henrie al IV-lea el ni se prezinta oarecum aseman:1tor cu cel din Nevestele vesele din Windsor, dar aici apare 0 a doua trasatura care in Nevestele vesele nu fusese dedt schitata. Este yorba de inelinatia spre tnineiuna # in:;eliitorie. Falstaff po~ sedii acum talentul isterieului de a se preface. Nu se poate observa ca minte, deoarece in comportarea sa este foarte sigur pe sine. Tot in sfera isteriei intra ~i faptul ca deseori se lauda el in~u# ~i ca incearcii sa evite pericolele prin manevre intortocheate. In felul acesta hipomaniacul devine totodata ~i un fanfaron la~. Odata, printul Henrie ii intinde 0 cursa. Illasii pe Falstaff sa atace ~i sii prade, impreuna cu prietenii lui, ni~te calatod pa~nici; apoi, deghizat, printul ii ia prada indarat. Falstaff impreuna cu cei trei insotitori ai sai 0 iau la fuga de friea printului ~i a tovara~ului acestuia. Ulterior insa, Falstaff sustine cii ar fi cedat 322
unor forte superioare numeric .,- "osutacontra patru 1a nnmar" (p. 223):
bietilor de noi,
,,0 suta an sarit pe noi pat:ru,~a-mi zic~punga~' daca nn m:~am biitut in sabii vremede douaceasud Cllvreo doisprezec~. Am sciipat ca prin minu,l1e.De. opt ori mi-austrapuns pieptarul, de patru ori nadra,gii ... Pavaza Uli-i gaurit~ toat~~i spada zimtuita ca un ferastr.au ... Ecce signum. Decind ma ~qubarbat pe lume nu m-am purtat mai viteje~te. Dar degeaba ..• Dar-ar ciuma in . toti frico~ii! Uite, il1t\eabii-i: daca ti-or spune mai mult sau mai putin dedt sfintul adeviir, sint ni~te nemernici ~i ni~te odrasle ale intul1etic111ui". Dupaalte in~elatorii~i fanfaronade; Falstaffafla de la printul Henric cii el insu~i fusese atacantul impreul1a ,en un singur tovara~ de-al san. rentru atlta lucru Falstaff nll·-~i pierde insa cumpatul. Cu aprezenta de spirit cum nu opoate ayea dedt 0 personalitate hipomaniaca ~itotodata isterica, el iese imediat din incurcatura, pretinzind ca mincillnile de pinaatunci an fost doar 0 gluma. Patosul urmatoarelor cuvinte este ~i ~l un indiciu al firii sale isterice (p. 229) : "Pe sflntul Dumnezeu, v-am reCl1noscut de parc-ati fi fost copiii mei. Dar ia sa-mi spuneti, me~terilor, puteam eu saucid pe mo~tenitorul tronului? Sa lovesc in printul cel adeviirat? Dupa cum foarte bine ~titi, eu sint viteaz ca Hercules, dariata ce va sa zica instinctul; leu1nu se atinge niciodata de un print adevarat. Instinctul e un lucru mare ... Am fost fricos din instinct. Si toata viata am sa ma mindresc.si de mine, si de tine. Halal de mine fiindcii sint un leu viteaz ~i de tine fiindcii esti , , i un print. ' , adevarat" .. Odati'i, pentru amuzamentul call1arazilbr sai, Falstaff joaca rolul regelui care iltrage la raspundere pefiul sau pentru comportare necuviincioasii. Cu aceasta ocazie intercaleaza in chip plin de haz un elogiu excesiv la adresa propriei sale persoane (p. 236) : "Falstaff: $i, totu~i, am vazut ca printre tovara~ii tai se gase~te ~i un barbat plin de virtute pe care nu ~tiu cum 11cheama. Print'lll Henrie: Bar binevoie~te iniiltimea ta a-mi spu.ne (:um arata omul acela? Falstaff: Unbarbat maret la~nfati~are, .pe legea mea, ~i trupe~; pliicut la chip, cu privirea deschisa ~i eu sta.t.ura.mindrii; 21*
823
un bihbat care cred ca trebuie sa bata spre cincizeci de ani sau, pe Sflnta Nascatoare, poate chiar:;;i spre :;;aizeci.Mi-aduc aminte cum 11cheama: Ii zice Falstaff. M-as insela amarnic, fiule, daca ar fi :;;iel un dezmatat, deoarece i~am' citit pe fata vrednicia. Caci daca poti cunoa:;;tepomul dupa roade, precum roadele dupa porn, apoi hotiidt iti spun ca se afla vrednicie multa in acest Falstaff. Alatura-i-te lui :;;iizgone:;;te-ipe ceilalti. ~i acum, ia sa-mi spui, derbedeu afurisit, pe unde mi-ai umblat luna asta?" Cind, mai 'tlrziu, Falstaff nu se poate eschiva :;;itrebuie sa lupte in razboi, la primul atac al unui cavaler inamic el se trinte:;;tela pamint :;;iface Pe mortul. La trezirea din "neinsufletire", vorbele sale sint cele ale unui hiPomaniae vesel :;;iale unui islerie ~irel (p. 309):
"Sa ma-mbiilsamezi? lacii, daca. ma-mbiilsamezi azi, mIine am sa te las sa-mi dai sare:;;isa ma infuleci. Pe singele Domnului! Venise vremea sa ma prefac mort, caci altiel artagosul de scotian ma scapa de toate datoriile. Adica, de ce sa spun: «sa ma prefac Mint, nu m-am prefacut de loc. Numai mortul se preface; ciici mortul se preface cii este om de:;;inu mai are viata omeneasca intr-insul; dar dacii faci pe mortul pentru ca pe calea asta sa scapi viu, nu se mai cheama cii te prefaci, ci se cheama cii infati:;;ezi adevaratul :;;idesavlr:;;itul chip al vietii. Cea mai buna latura a vitejiei este prudenta. Prin aceasta latura buna mi-am izbavit zilele". »?
In partea a doua din Henrie al IV-lea, Falstaff ramine in es~nta acela:;;ica in prima parte, dar din punct de vedere moral:;;i social decade tot mai mult. Se prezinta cu urmatoarele cuvinte (p. 333): "L-am cumparat la tirgul slugilor de la sf. Pavel, iar din suI vrea sa-mi cumpere un cal de la bikiul de mirtoage din Smithfield. Mai lipse:;;te sa-mi gasesc 0 nevasta intr-un tractir :;;iatunci 0 sa am un servitor, cal.:;;i nevasta". Scurt timp dupa aceea Ii spune judecatorului, care voia sa-l aresteze pentru datorii nepliHite (p. 337): "Sint sarac ca lov, inaltimea voastra, dar nu :;;irabdiitor ca el. Ina1timea voastra ar putea la 0 adica sa-mi administreze un hap de racoare pentru saracia mea; dt prive:;;te insa rabdarea de a va urma reteta, inteleptul ar putea pune la dntar un dram de scrupule".
324
Este in conflict cu gazda sa, careia i-a sustras toata averea traind cu ea :;;ifadndu-i promisiuni. Judeciitorul 11caracterizeaza foarte exact dnd Ii spune (p. 353): "Sir John, sir John, :;;tiuprea bine ca te pricepi la tertipuri. Nici felul in care te grozave:;;ti, nici potopul de vorbe pe care Ie rostesti cu atlta nerusinare n-o sa ma abata de la 0 judecata dreapta'. Dupa dte am inteles, ai abuzat de prea marea ingaduinta a acestei femei :;;iai facut-o sa-ti slujeasca :;;icu punga :;;i cu persoana ei". Firea hipomaniac-isterica se poate observa la Falstaff mai ales in felul cum vorbe:;;te, adica din minciunile :;;ifanfaronadele sale. rnsa la momentul oportun reu:;;e:;;temai mult dedt atlta; de pilda, dnd face pe mortul atlt de bine inclt printul esteconvins de autenticitatea mortii sale :;;iordona sa fie pus in sicriu. ~i lui Falstaff, cu firea lui hipomaniac~istericii, ii poate fi opus un alt personaj din literatura, un personaj care - privit din afara - se prezinta cu totul altfel, dar care prin firea sa Ii seamana totu:;;i in foarte mare masura. Este vorba de Luciana, fiica Charlottei, din Afinitafi elective de Goethe. Ea nu are un rol important in actiunea romanului :;;i personajul ei ar putea lipsi fara a se produce vreo lacuna vizibila. Daca., cu toate acestea, in unica ocazie dnd facem cuno:;;tinta cu ea, Goethe 0 descrie atlt de amanuntit, 0 face poate fiindca vrea sa ne-o prezinte ca un contrast al Ottiliei. Pe de alta parte insa, s-ar putea ca personalitatea Lucianei sa. fi prezentat pentru autor un interes deosebit. Din expunerea care se intinde de-a lungul unui mare numar de paginiputem cunoa:;;tecu multa claritate firea ei. lmediat dupa ce sose:;;tein casa mamei sale, Luciana este de 0 activitate debordanta. "Dupa 0 calatorie foarte obositoare, toti ar fi vrut acum sa se odihneasca putin. Ginerelui i-ar fi fost foarte placut sa se apropie de soacra sa, pentru a 0 asigura at it de dragos~ea cit :;;i de bunavointa sa, dar Luciana nu putea sta locului. In s£1r:;;it Ii fusese harazita fericirea de a putea inciileca un cal. Ginerele avea cai frumosi - si trebuiau calariti imediat. Vremea rea, vintul, ploaia :;;i'furtl.ina - nimic n-o putea opri. Era ca :;;icum oamenii n-ar trai dedt pentru a deveni uzi leoarcii ~i apoi a se usca. Daca i se nazarea sa iasa din casa pe jos, putin Ii pasa cu ce
326
---------------------_._~---~----_._--.~"--,._-,. __
.,._-".-.--_
..
haine era imbracata Sau ce incidtaminte avea inpieioare: trebuia cu orice pret sa viziteze plantatiiIe despre care ~llz\~e atit de mjuIte. $i ce nu putea fi faeut calare, trebuia facllt, in fuga, pe os. Nu trecu mult ~i vazuse totuI, ~i i~i spusese despie toateparerea.Cufirea ei iute, nuera Iucru u~or sa ocontr(lziei. Cei din jurul ei au avut muIte de indurat,. dar celmaimult auavut de patimit cameristele, care unmai pridideaucu spalatul ~i ca.lcatul, cu descusutul ~i cusutul", Dupa cum s-a vazut din descrierea de mai sus, in tot timpul ~ederii sale la castel, Luciana i-a tinut sub tensiune pe toti cei din ju~ulsau. lntr-un loc se spune: ,,$i astfel Luciana, in viltoar,ea vietii din castelul plin de oaspeti, i~i atita mereu betia de a traj". eu felul ei vesel de a fi, dnd vorbea nu-~i prea alegea cuvintei~ "Lucrul acesta I-a spus intr-o soeietate deosebit de aleasa, dar iii~ meni nu i-a Iuat-o in nUrnede rau. Oamenii erau atit de obi~nuiti sa! fie ingaduitori fata de dragaIa~ia ei, incH pina la urma i se treceau cu vederea toate poznele". ' Din cele aratate, Luciana ni se prezinta ca un perfect exemplu de temperament hipertimic. Ne dam insa curind seama ca nu iptotdeauna cuvinte1e ei sint expresia unei impulsivitiiti sincere 5i deschise. :ti cam place sa. vorbeasca pe alP oameni de rau: . " "Caei daca incerca pe cele mai diferite ca.i sa d:~tige simpatia, oamenilor, pe de aWl parte ii ~i respingea de obicei dinpricilla. gurii sale rele, care nu cruta pe nimeni. Astfel, ori de cite ori se facea 0 vizita la vecini, in ale caror castelesi locuinte atit ea cit ~i societatea in care se afla erau primiti ~u priete~ie,la intoarcere Luciana Iasa sa se vada - si aceasta cu cea mai mare dezinvoItura - cit de inclinata era 'sa priveasea toate relatiile omene~ti exclusiv sub un aspect ridicul". Aici, in firea Lueianei se vade~te, alaturi de latura hipoma-· niaca. ~i latura isterica, deoarece ea incearca sa se puna in evident a in detrimentul aItora. $i din aIte pasaje reiese ca dad ea se a:Wl in centrul atentiei celor din jur aceasta nu se datoreaza numai fe_ lului ei vioi de a fi, ci ~ifaptului cii adesea ea obtine acest rezultat mai muIt prin comportarea ei insistenta. Cind facecuiva" un bine,_ nu procedeaza a~a dintr-o grija reala pentru persoana respectiva,. ci pentru ca sa fadi impresie. Pe un tinar care evita societatea din, 326
minunatele lui versuri aUt de impecabil interpretate. <
s a fie isteric~i prin comportament - la momentul potrivit, poate, de pilda, sa faca pe mortnl aUt de perfect, indt printul se preg~lte~te sa-l puna in sicriu.
Personalitati labile af ectiv
Luciana avea impresia ca nici arhitectul casei nu-i acorda suficienta atentie. De aceea a pregatit in mod special 0 scena de teatru care sa-l oblige pe arhitect Sa vina llnga dinsa. De altfel, punea deseori in scena tot felul de reprezentatii teatrale in care rolul principal era intotdeauna detinut de ea, ~i in care i~i demonstra talentul actoricesc.
Cind scriitorii ne infiiti~eazii oscilafii ale starii de spirit, 0 fac intr-un mod atit de exagerat incH se poate recunoa~te 0 exaltare, iarnu 0 simpla labilitate, care nu contine exalt area nici chiar in cic10timia de intensitate psihopaticii. La aceasta se mai adauga / ~i faptul di din punet de vedere psihologic exista 0 contradictieJ dnd un om nu-~i schimba numai dispozitia, ci intr-un anum it stadiu al comportamentului sau este concomitent aferat ~i volubil, iar in altul este concomitent lent ~i tacut. 0 asemenea alternanta nu se poate explica din punct de vedere psihologic, ci numai din cel biologic ~i de aceea nu prea invita la prelucrare poetica. Este deci greu sa giisim in literatura beletristica 0 personalitate net
Nu incape indoiala ca pe linga un temperament hiPomaniac, Luciana vadea ~i 0 foarte clara trasatura isterica. In conformitate cu vioiciunea ei, dar totu~i nu in functie de ea, Luciana era mereu preocupata sa joace roluri, indaratul carora i~i camu£la puternica ei dorinta de afirmare. Unii s-ar putea eventual mira ca atlt Luciana dt ~i Falstaff au 0 fire hipomaniac-isterica, dat fiind ca la 0 privire superficiala ei par atlt de diferiti. Contrastul provine insa din situatia exterioara a celor doi. Intr-adevar, rasfatata domni~oara ~i grosolanul soldatoi fac parte din doua lumi cu totul deosebite. Dar atunci dnd vrem sa stabilim struetura unei personalitati, trebuie sa facem abstractie de tot ceea ce se datore~te imprejurarilor exterioare. Procedind in felul acesta, Yom ajunge sa ne indoim daca de la natura Luciana este mai delicata dedt Falstaff. In felul ei de a secomporta ea este in stare sa dea dovada de lipsa de tact ~i chiar de lipsa de sensibilitate, daca purtindu-se astfel poate spera sa se puna in evidenta. A~a se comporta, de pilda, fata de biata fata pe care pretinde ca vrea s-o salveze, dar pe care 0 folose~tede fapt numai ca obiect al propriei sale dorinte de afirmare. E drept ca Luciana ~i Falstaff ni se prezinta ca tipuri diferite ~i datorita faptului di prima i~i vade~te firea hipomaniac-isterica mai ales prin compor" tarea sa (despre felul ei de a vorbi aflam foarte putin), in timp ce Falstaff ~i-omanifesta in special prin vorbe - adica prin minciu .• nile ~i fanfaronadele sale. Dar atunci dnd este cazul, el e in stare
In vioiciunea sa, Razumihin are 0 trasatura hiPertimica. Din aceasta pricina am putea presupune la el 0 anumita superficialitate, lucm pe care descrierea lui Dostoievski nu-l confirma. Dimpotriva, el este capabil de sentimente profunde. Dragostea sa pentm Dunia este atit de puternica, inch in prezenta ei ro~e~te ~i i~i pierde cumpatul chiar ~i atunci dnd este pomenit numele
328
329
ciclotimica.
S-ar putea interpreta in acest sens personalitatea lui RazuprietenulluiRaskolnikov. Este vioi, vesel, aferat, ba chiar, cum i se spune odata "prea te amesteci tu in treburile altora" (vol. I, p. 170). Cuvintele Ii curg pardi de pe buze ~i nu poate pastra nimic pentru sine. Citim despre el (vol. I, p. 251): "Razumihin avea insu~irea sa dea pe fata intr-o clipa tot ce avea pe su£let, ori in ce stare s-ar fi aflat, a~a indt lumea i~i dadea in data seama cu cine are de-a face". Mai ales sub influenta alcoolului Razumihin devine foarte vorbaret ~i atunci da pe fata lucruri care ar fi trebuit sa ramina tainuite. mihin,
~
'"W_I
eL Insa~i grija devotaHi pe care 0 arepentru prietenul sau Raskolnikov demonstreaza intensitatea sentimentelor lui. Am putea creded\. pe linga firea sa hipertimidi Razumihin are un mod emotiv de a reactiona, dar din nici un pasaj nu reiese 0 mila sau frica exagerate. In schimb, se poate constata la Razumihin ca reactioneaza foarte u~or nu numai in directia veseliei, dar ~i in aceea a tristetei. Dupa ce, sub influent a alcoolului, ~i-a manifestat in mod entuziast dragostea pentru Dunia, a doua zi este prada unei depresiuni proj~tnde, in care se condamna foarte sever pe sine insu~i ~i i~ivede sperantele de a 0 cuceri pe Dunia mult mai micidedt in'realitate (vol. I, p. 266): "Ah! Cit de josnie fusese totul!, A fost beat? Asta-i 0 justificare? Este 0 scuza proasta, care il injose~te ~i mai rau!, In vin e adevarul ~i adevarul s-a revarsat, «adica toaHi josnicia unui suflet invidios ~i grosolau». :;;iapoi, i~i putea oare, cit de cit, ingadui un astfel de vis el, Razumihin? Cine era el pe linga o fata ca ea, el, betivul palavragiu ~i grosolan de ieri?"
o apreciere
atit de injositoare la adresa propriei sale persoane nu se explica numai prin mahmureala de dupa chef, ci dovede~te o predispozifie spre depresiune. Prin urmare, nu este yorba de un hipomaniac cu 0 stare de spirit constanta, ci de un ciclotimic la care exista ~i 0 predispozitie pentru starea de spirit opusa. Intl::11sitatea sentimentelor lui Razumihin devine inteligibila dadio judedim din punet de vedere al inclinatiilor sale spre depresiune. Cind i se intimpla ceva important, nu reactioneaza eu superfidalitatea hipertimicilor, ci cu seriozi tatea distimicilor. Cele doui! laturi ale personalitatii sale reies din urmatorul pasaj (vol. I, p. 64): "De Razumihin se apropiase totu~i, fara sa ~tie de ce, adici nu di ar fi legat prietenie, ci era cu el ceva comunicativ, maj deschis. Cu Razumihin niei nu puteai fi aItfel. Era un biiiat extraordinar de vesel, de expansiv, ~i bun pin a la naivitate, De altminteri, sub aceasta naivitate se ascundeau profunziinea sufleteasca ~i demnitatea. Cei mai buni dintre colegii liti' i~i dadeau seama de acest lucru ~i toti 11 iubeau" . 330
Person alita fi
exaltate
In literatura beletristica poate fi intilnit un mare numar de iridivizi eu fire exaltatif. Dad incerc sa-mi explie aeest fapt, ma vad obligat sa reamintesc ceea ce spuneani despre marele numar ,de personalihiti isterice din literatura. Oamenii exaltati pot ~i .eicsadea viata acpunii; sentimentele lor profunde ii emotioneaza pecititori. Se mai adauga ~i in aeest caz faptul ca multi scriitori auei ln~i~i 0 componenta de exaltare, ceea ce ii determina sa 'p~ezinte .Cli deosebita placere asemenea personalita ti ~i Sa Ie .qescrie cit se poate de bine. Ce e dre:et,' adesea exaltarea care apare in literatura nu este expresia unei anumite firi umane, ci numai indicatia unei iubiri erotico-sexuale profunde. In aceasta ~ona sint cu u~urinta atinse atlt cele mai inaIte culmi ale fericirii, <;iit ~i cele ale durerii. A~a trebuie interpretata exaItarea din Romeo §i Julieta de Shakespeare. Sa ascultam lamentarea lui Romeo cind se vede exilat din ora~ul in care traie~te Julieta
(pp.88-89) : "
i,E chin, nu mila. Unde-i Julieta / Acolo-i cerul. Un sarman pisoi, / Un dine, chiarun ~oarece, cea din urma / Dintre fiinte poate sta aici / In paradis, ~i poate s-o priveasca. / Numai Romeo, nu!/ Sint mai de vaza, / Mai in d~tig ~i in mai mare chiste I Decit Romeo, mu~tele de stirv, caci ele pot, oridnd, Sa se a~eze / Pe alba mina-a Julietei mele, / :;;ide pe buzele-i neprihanite, / Ca de vestaL1, dar arzind la gindul / C-au sarutat, paGatuind, sa-i soarba / Cereasca fericire".
, ,Extazul il cuprinde pe Romeo ~i in cunoscuta scena a despartirii, cind ~i Julieta ii cade prada pentru un timp. Din punct de vedere psihologic este de inteles 0 oarecare diferenta de comportare a celor doi indragostiti, deoarece exaltarea include, in afara dehiperexcitarea vietii afective ~i 0 puterniea componenta volihva. AsUel, citim minunatele cuvinte (pp. 97-98): "Julieta: Cum? Vrei sa pleci? Dar nu e inca ziua! / Nu ciocirlia, ci privighetoarea I Ti-a sagetat auzul temator! / In fiecare noapte cinta-n rodiu. / Privighetoarea fu, iubitll[ men!
331
Romeo: N-a fost, iubita mea, privighetoarea. I Ci eiocirlia, solul zilei noi, I Nu vezi, in zare, raza jucau~a, I Tivind ea 0 dantela-n rasarit I Despicatura norilor? De mult I Suflat-a noaptea-n eandele! Se-arata I Pe piseurile sure, alba zi./ De plee aeum, tri'iiese. De mai ramin, I S-a ispravit eu mine. Julieta: $tiu eu bine / Ca nu-i lumina zilei! E-o fi~ie / De meteor, insareinat de soare / Spre Mantua sa-ti lumineze drumull Cu facla lui. Mai stai putin! De ce / Sa te zore~ti dnd inca nu e ziua? Romeo: Sa vina-atunei strajerii sa ma prinda! / Sa ma ucida! N-au dedt! Nu-mi pasa, / Daea a~a vrei tu. Sa zicem, deei, / Ca raza de lumina jueau~a / Nu-i oehiul zilei, ei un pal reflex / Rasfrint de fruntea Cynthiei! Sa zieem I Ca pasarea eare-~i avinta glasull In slavile eere~ti nu-i ciodrlia! I Mi-e-atlt de dorsa mai ram in eu tine, I Ca-n veei n-a~ mai pleea. 0, vino, moarte, / Daea a~a dore~te Julieta! I Fii bineeuvintatiL Tu ee spui, IIubita mea? Nu spui nimie? Nu vrei I Sa starn de yorba? Nu e inca ziua! Julieta: Ba da! E ziua! Pleaca! Du-te! Fugi! I E glasul tipi'itor al ciodrliei! / E aspru-i tril ee-ti zgirie auzul! I Ciea-ar avea glas dulce ciodrlia, I Dar cum sa-l aiba daea ne desparte? $i eiea broasea sluta ~i-a sehimbat, I Cindva, eu ciocirlia, oehii. Ah! I Ce n-a~ fi dat sa-~i fi sehimbat ~i glasuI! I Caei iata, glasul ei ne-nfrico~eaza / $i ne desparte, glasul ei ne-alunga I ~i trimbiteaza zorile. Oh! Du-te! I Izvorul zilei ere~te ~i spore~te / Izvorul negru-al deznadejdii noastre".
mereu sa-~i aduea viata pe un faga~ normal, iritabilitatea ei 0 arunea neeontenit dintr-o parte intr-alta. Nu ratiunea 0 face sa oseileze intre printul Mi~kin ~i Rogojin, ci s?ntimentele ei, care 0 imping dnd spre unul dnd spre eeliUalt. Ea se decide sa se marite eu unul dintre ei, pentru ea apoi Sa se hotarasca pentru celalalt, dar de fieeare data afectele sint in eontradietie eu hotarirea ei. In sfiqit, in momentul dnd printul venise deja la biserica pentru cununie ~i cind trebuia si se uree ~i ea intr-o trasura pentru a merge la biserica, Nastasia 11 zare~te pe Rogoj in, se repede la aeesta ~i fuge eu el. Firea ei pasionata apare deosebit de pregnant intr-o scena in care, intr-o izbuenire de sureseitare, smulge un bici din mina unei pers::>aneprezente ~i n lovqte peste fata pe eel ee 0 j ignise. Aeeste manifestari de impulsivitate nu se pot asemana eu grosolanele exeese ale Iui Rogojin despre care am vorbit mai sus. Nastasia nu este nestapinita de la natura, de obieei ea izbute~te sa se stapineas:::a. 11 parase~te pe amantul desfrinat de indata ee ajunge la maturitate; nu se mai face vinovata de alte excese sexuale. Este 0 femeie eitita, cult a , inteligenta ~i da dovada de sentimente alese, eeea ee se poate eonstata eel mai bine din faptul ea, de~i 11iube~te din tot sufletul pe printuIIVIi~kin, nu vrea sa se casatoreasca eu el deoareee crede ca nu-l va putea face ferieit. A~adar, la, Nastasia doar afeetele exeesive provoaea izbucniri violente.
Exaltarea, ea trasatura a person alitatii , exista ~i in afara sferei erotiee. Cind exaItarea sentimentelor ramine dominanta, dar i se alatura 0 excitabilitate in sfera volitiva, atunei ia na~tere 0 noua trasiHura: pasiunea. Entuziasmul ~i disperarea se manifesta aeum mai muIt in aetiuni, pe dnd fara exeitabilitate volitiva proprie exalt area sentimentelor ~i-ar gasi expresia mai muIt pI'in idei. Prin exeelenta pasionata este Nastasia din I diotul de Dostoievski. Daca ea pare a fi ~i ext rem de orgolioasa, aeest lueru poate fi expresia unei evolutii psihologiee, deoareee inca in eopilarie a fost fortata sa devina iubita unui desfrinat ~i a avut de suferit umilinte pe care nu le-a putut uita nieiodata. Orgoliul ei ar putea fi reactia la aeeste suferinte. Firea ei pasionata nu poate fi insa explicata prin biografia ei. Cu toate ca Nastasia se straduie~te
Un asemenea tip de sentimente exaltate eu izbucniri pasionale 11 mai gasim - ~i mai pregnant - la Mathilde de la Mole din romanul RO$u $i negru de StendhaJ. Modul ei de a reaetiona in salturi merge din aeeasta eauza atit de departe indt intr-o anum ita masura niei nu-l putem intelege, Mathilde fiind pentru noi nu numai 0 fire exaltata, ei eu desaviqire exeentrica. Fata de Julien eomportarea sa alterneaza intre a dragoste iufoeata ~i 0 ura neinduplecata. Atunci dnd Julien 0 trateaza eu indiferenta, Mathilde se apropie eu pasiune de el, dar dnd este sigura de dragostea lui ii intoaree spatele eu raeeala ~i n insulta eu ura. Stendhal ne prezinta aiei un tip de dezvoltare psihologica pe care 11 analizeaza mai in amanuntime intr-o aIta carte a sa, Despre iubire ... Dragostea ajunge la apogeu atunei dnd un in-
332
333
ddi,gostit nu este sigur de iubirea partenerului. Este yorba de afifarea afectelor, acea lege potrivit direia efectele cresc in inten~ sitate prin oscilare ~i nesiguranta. Acest proces reprezinta esenta dezvoltiirilor psihologice. Este evident ca, de dragul telului san, Stendhal prezinta contrastul sentimentelor intr-un mod exagerat. Dupa ce domni)ioara de la Mole I-a invitatpe Julien - care inca n-o iubea prea mult pe vremea aceea - sa vina la ea noaptea ~i i sedaruie~te, urmeaza prima schimbare acomportarii ei (p.384): " - Dumneata, domnule, iti inchipui pe semne ca ai dobindit ni~te drepturi atotputernice asupra mea de vreme ce, incalcindu-mivointa foarte lamurit aratata, pretinzi sa-mi vorbe:;;ti! ii spuse ea cu 0 minie abia stapinita. ~tii ca nimeni pe lume n-a indraznitpina acum asemenea lucruri fata de mine?" Doua zile mai tirziu are loc urmatoarea scena (p. 385): "Impins de durerea lui, uluit de surpriza, Julien avu slab iciunea sa-i spuna, cu un glas nespus de duios, un glas porn it din inima: - A~adar, nu ma mai iube~ti? - Ma cutremur cind ma gindesc ca m-am dat primului venit, ii raspullse Mathilde, plingind de furie impotriva ei insa~i". In zi1ele ce urmeaza, lui Mathilde ii face p1acere sa vaela chinul lui Julien care ii inspira un dispret total. Dupa scurt timp insa apar la ea alte gineluri, in cepe sa-i fie elar de e1 ~i tot mai mult ajunge iara~i intr-o stare de pasiune amoroasa. Intimp ee mai 1upta inca impotriva acestor senti11J.ente,Julien - de asti.i.data fara sa fie invitat - intra in camera ei. Acum este din nou cop1e~ita de dragoste pentru e1:;;icondamna in cuvinte vehemente ceea ce facuse eu putin timp inainte (pp. 399-400): "Cine ar putea sa descrie nemarginita fericire a lui Julien? Iar ferieirea Mathildei era aproape la fel de mare. Ea ii vorbea invinovatindu-se, denuntindu-se in fata lui. - Pedepse:;;te-ma pentru cumplita mea trufie, ii ~optea ea, stringindu-l in brate de parca ar fi vrut sa-l inabu:;;e; imi e:;;tistapin, eu iti sint sclava, :;;itrebuie sa-ti cer iertare, in genunchi, cii am vrutsa ma razvnHe$c. ~i, desprinzindu-se din bratele lui, i se arunca la picioare. Da, tu e:;;ti stapinul meu, ii spuse ea inca beata de fericire :;;ide dragoste; de aici inainte, domne:;;teve:;;nicasupra mea, pedepse:;;te-ti filra crutare sclava cind va mai incercasa 334
se razvra teasca. tn alta c1ipa, ea i 5e smulge din brate ,aprinde luminarea:;;i Julien abia izbute)ite s-o impiedice sa-~i reteze un smoc de par. - Vreau sa-mi amintesc ve:;;nicca sint sluga ta, rosteste ea; daca vreodata scirnava trufieimi va mai rataci minthe, arata-mi 5uvitele astea si spune-mi: Acum nu mai e yorba dedragoste: nu'mai e vo{ba de emotia care iti poate tulbura in c1ipa de fata sufletul, ai jurat sa mi te supui, tine-ti juramintull'" Dimineata, pasiunea ei continua sa existe (p. 402): "In timpu1 mesei, purtarea Mathildei se potrivi pe de-a-ntregu1 acestei prime imprudente; S..;arfi zis cii tinea eu tot dinadinsu1 sa Ie arate tuturor patima ei nebuna pentru Julien". Dar adoua zi a ~i cazut in cealalaJta extrema (pp. 406~407): "Mathilde era nimicitii, am putea spune,. de ideea ingrozitoare ca daduse drepturi asupra ei unui fleac de preot, unui fiu de tarani. «E aproape ca ~i cum
;....
Am putea crede ca reprezintii 0 personalitate emotiva nu in sensuI unei accentuari, ci al unei variante temperamentale din sfera afectiv-volitiva. !n ce prive~te celelalte trasaturi ale doamnei de Renal, in afara dragostei nu aflam aproape nimic, a)'a incit profunzimea sentimentelor sale poate fi consecinta iubirii puternice pe care 0 resimte. Marea sa dragoste de mama, despre care se vorbe~te, nu constituie nici ea 0 dovada sigura, dar intare~te totu~i impresia ca avem in fata noastra 0 femeie emotha. o inclinatie pentru extreme gasim in Idiotul nu numai la Nastasia, dar ~i la rivala ei Aglaia, care are de asemenea 0 puternica tendinta spre un comportament impulsiv. Dar la ea este vorba de manifestarea unei lipse de echilibru sufletesc. Aglaia este inca aproape un copil ~i mai are inca acea inclinatie spre extreme proprie anilor pubertatii ~i posteriori pubertatii. Ea niei n-a prea avut prilejul sa acumuleze 0 experienta de viata in afara restrinsului cerc al familiei. AsHel, ei insa~i nu-i sint clare sentimentele de dragoste pe care Ie are pentru print ~i adesea mai degraba 11 respinge in mod impulsiv decit inceardi sa-l atraga. Aceea~i inclinatie tinereasca pentru extreme poate fi observata in roman ~i la Ippolit, care are 16 ani. Predominanta afectelor dusmanoase, si chiar de ura, indica la el evolutia psihica prin ca;e a trecut.' !n a~teptarea unei morti grabnic'e, provocata de tuberculoza, el ajunge intr-o stare de profunda amaraciune. Lipsa tinereasca de masudi, care in perioada de "furtuna ~i avint" se manifesta prin reactii pasionale, se poate observa ~i mai pregnant la un personaj al lui Toistoi. Tinarul Nikolai este prezentat in Razboi $i pace ca avind reactii excesive. EI.pleaca plin de entuziasm la razboi ~i nu se ginde~te dedt la glorie, dar in mijlocul pericolelor luptei cade repede in cealalta extrema (vol. I, p. 182):
)Ju dureaza mult ~i este iara~i curajos ~i nici nu-~i mai aduce aminte de comportarea sa nedemna ci, dimpotriva, este mindru ca a luat parte la batalie. Nikolai este din nou cuprins de un entuziasm exaltat la vederea tarului, care trece in revista trupele pe front (vol. I, p. 237): "Cit de fericit s-ar fi simtit Rostov daca ar fi putut muri acum pe loc pentru tarul lui 1". Avusese cea mai buna ocazie sa moara pentru tar, dar in acea clipa frica ~i groaza I-au imp ins s-o ia la fuga ca un iepure. Tineretea lui Nikolai este subliniata prin aceea ca intr-un pasaj ulterior se vorbe~te despre "chipul lui de copil". De obicei exalt area tineretii se pierde cu vremea. Nici Rostov nu mai era in anii urmatori exaltat. Obligatiile sale fata de patrie Ie judeca cu multa luciditate (vol. IV, p. 16): "Fara nici un gind de a se sacrifiea, ci numai a~a, intimplator, pentru ca 11 ,gasise razboiul in rindurile armatei, luase Nikolai Rostov parte £oarte indeaproape ~i vreme indelungatii la apararea patriei ~i de aceea privea el tot ce se petrecea atunci in Rusia fara a dispera ~i faxa a trage concluzii triste. Daca l-ar £i intrebat cineva ce ,crede despre situatia actuala a Rusiei, ar fi raspuns ca nu-i treaba tlui sa se gindeasca la asta, ca pentru asta exista Kutuzov ~i ceilalti". Judednd dupa aceste cuvinte, trebuie chiar sa constatam -ca, odata Cll maturizarea, Rostov a devenit cu totul alt om. ~i Nata~a, sora lui Nikolai, era adolescenta pe vremea dud avea acele reactii exaltate. Cu putin inainte de a se fi indragostit ,de Anatol, mai avea inca acea comportare vioaie ~i impulsiva, proprie copiilor pentru care nu exista dedt c1ipa ce 0 traiesc. Tocmai de aceea ea ne devine 0 figura atit de draga.
Personalitati demonstrative-e xaltate
"Chipul infierbintat ~i. strain al acestui om care cu arma in cumpanire alerga spre el abia tragindu-~i suflarea 11ingrozi. Scoase pistolul ~i in loc sa traga il azvirli in francez, alergind spre tufi~ cit 11tineau picioarele. Fugea acum nu cu sentimentul acela de indoiala ~i de combativitate cu care fugise pe podnl de pe Enns, ci cu sentimentul ca e un iepure incoltit de dini. !ntreaga-i fiinta era stapinita acum de un singur sentiment - frica pentru viata SCl tinara ~i fericita".
Exploziile afective ale personalitatilor exaltate, in special -celeale Katerinei Ivanovna, se pot deosebi )'i mai bine de teatralismul isteric daca vom analiza 0 personaJitate cu un temperament .exaltat, dar care are totodata ~i 0 fire demonstrativa.
336
337
CapitanuI Sneghireov din Fra!iiKaramazcv sufera nespus de 1l1ult din cauza bolii, iar mai tirziu din cauza mortii baieta'" ~;uIuisau. Dupa vizita medicuIui, eI spera sa auda de Ia acesta cuvinte de conso1are (vo1. II, p. 312): "CapitanuI, ghebo~at, aproape hint din mijloc, se repezi sa-l opreasca pe medic ca sa afIe ultimullui cuvint. Parea distrus, innebunit de grc)aza.. - (
Mai departe citim (vol. III, p. 316): "Numai apuea sa termine l}od in git, ~i, sfir~it de puteri, I~i stringea capul inpumni~i silindu-se sa-~i stapinesca pe auda cumVa inauntru" .....
insa, ca ~i cum i s-ar fi pus un se Iasa in genunchi linga Iavita. plingea in ne~tire cu sughituri, cit putea gemetele, ca. sa nu se
Sneghireov este zguduit de 0 durere adevarata ~i profunda; el este de-a dreptuldeznadajdnit, dar durerea sa profnndaeste' totu~i amestecata ~i cn plitin teatralisl11, ceea ce in alte pasaje' iesefoarte CIar la iveaIa. lata ce spune dnd afIa ca fiul sau I-a 1l1u~catpe Aleo~a de deget (vol. I, p. 274): "Imi pare foarte rau pentru ginga~ul dumneavoastra deget, cucoane, dar dedt sa-l croiesc cu nuiaua pe Iliu~ecika, pentru dreapta multumire a mariei-voastre, n-ati binevoi 1l1aicurind sa-mi retez chiar acum, ma rog dumneavoastra, cu cutitul, aste patru degete de la mina? Cred ca patnl degete ajung ca sa va potoleasca setea de razbunare, nu va fie cu supirare ... n-o sa-mi pretindeti ~i pe al cincilea, cucoane? .." El continua cu cuvinte atit de patetice, incit fiica 1ui ii spune in cele din urma: "Ispra ve~te odata eu maimutarelile astea" Cind Katerina Ivanovna ii ofera lui Sneghireov 200 de ruble c1rept compensatie pentru ea fusese maltratat de Mitea,la Sneghireov se manifesta lacinceput din nou 0 exaltare a sentimenteIor, de data aceasta printr-o bucurie excesiva. Nenorocitul,.
338 '.
dispare ~i apare un autentic sentiment
"Dadu apoi iara~i sa pIece, dar, dupa alti citiva pa~i, se opri din nou. De asta data zlmbetuI ce-i schimonosea obrazul dispiiruse ~i fata-i era napadita de lacrimi. invaIma~it, inecinduse de plins, capitanul striga cu 0 voce sparta: «Ce i-a~ fi spus baietelului meu daca primeam banii a~tia drept despagubire pentru onoarea mea terfelita? »". Dostoievski ne descrie foarte frumos aid un isteric cu sentimente profunde, ba chiar Cll 0 exaltare a sentimentelor. Dupa cum .am aratat mai sus, nu numai actorii, dar :;;iscriitorii ~i arti:;;tii pot fi adesea totodata isterici ~i exaltati. "22*
339
Personalita{i introvertite Dupa cum yom putea vedea, scriitoriilor nu le-a scapat faptul ca 0 introversiune excesiva, cu 0 ideatie straina de realitate, poate avea un oarecare raport cu alienatia mintala. Voi vorbi insa mai intii despre 0 pers:malitate introvert ita care sta cu picioarele pe pamint ~i nu are nimic anormal. Faptul ca este yorba de un taran simplu, e in avantajul analizei noastre caci la un om cu 0 cultura redusa inclinatia pronuntata de a cugeta este un indiciu cert al unei firi introvertite. Hans JoggeIi, varul bogat, descris de Gotthelf, este necasatorit, ceea ce arata ca dintotdeauna a avut 0 oarecare greutate in stabilirea unor legaturi cu a1ti oameni. La drciuma ~ade printre ceilalti, dar nu participa dedt foarte putin la conversatie. Acasa traie~te singur, inconjurat numai de argati ~i slujnice tinere, fata de care se tine la distanta. II vedem cum se plimba singur pe dmp. Cu toate acestea nu-i lipse~te aptitudinea de a avea relatii CUI altii. Cind este bine dispus sau dnd e silit de imprejurari, are con-versatii prietenc~ti ~i se poate chiar adapta la psihicul interldcutorului sau. Se pricepe foarte bine sa scape de rudele lui insis-tente ~i suparatoare. Capacitatea lui de a stabili contaete nemijlocite nu este deci diminuata. Multi veri ~i veri~oare incearca s3.-l atraga de partea lor pentru a fi trecuti in testament ca mo~tenitori. Fiecare in parte lllingu~e~te ~i 11vorbe~te de rau pe ceJalalt. Hans J oggeli ii asculta lini~tit pc toti, face diverse observatii care nu-l angajeaza cn nimjc ~ nu de>waluie dtu~i de putin! ce ginde~te in fond .. Mult mai pronuntat introvert it dedt Joggeli - dar totodata la granita alienatiei mintale - este Ordinov din nuvela Gazda' de Dostoievski. Inca din copilarie, el nu se putea imprieteni cm nimeni, dar poate ca motivul nu statea numai in introversiune, ci ~i in incapacitatea lui de a stabili contacte. In sch imb ~i-a faurit 0 lume launtrica pentru care traia (p. 352) : "Inca de pe dnd era copil, trecea drept un ins bizar ~i nu se-' mana de fel cu tovad~ii sai de virsta. Nu-~i cunoscuse parintii. Din pricina firii lui ciudate, inchise, avusese de indurat cru-
i
340
~------------------------------~
zimile ~i grosolaniile colegilor, ceea ce I-a faeut intr-adevar ursuz ~i salbatic, ducin9u-1 treptat-treptat la 0 insingurare, la o solitudine deplina. In indeletnicirile lui retrase n-a existat insa niciodata si nu exista nici chiar acum 0 ordine si un anum it sistem; 11stapinea doar primul entuziasm, prima' inflaearare, prima febrilitate a artistului. I~i faurise singur un sistem, inchegat in el de-a lungul anilor, ~i in sufletul lui se conturase, incetul cu incetul, imaginea inca obscura, vaga, dar pardi plina de indntare a ideii intruehipate intr-o forma noua, straluminata, si forma aceasta incerca sa dbufneasca din sufletul lui, ehinuindu-i-l; simtea inca timid originalitatea, specificul ~i adevarul aeestei forme; creatia ii napadea sufletul, cre~tea ~i prindea puteri". De multa vreme Ordinov nu s-a mai dus printre oamenL Elo face 0 data, pentru ca trebuie sa-~i caute 0 locuinta noua. Cu acest prilej are impresia ca e un strain (p. 352): "Acum hoinarea pe strazi ca un instdinat, ca un pustnic,. venit tam-nesam din schimnicia lui tacuta intr-un ora~ zgomotos ~ipEn de mi~care. Totul i se parea nou ~i ciudat. Era insa ati-t de strain de lumea care clocotea ~i hauia in juru-i, incit niC] macar nu-i trecea prin gind sa se mire de senzatia lui ciudata" Nimeni pina acum nu I-a iubit vreodata pe Ordinov ~i nici el n-a iubit inca pe nimeni. De aceea se simte acum in asemenea masura cople~it de dragostea ce I-a cuprins, incH deziluzia care urmeaza 11doboara ~i 11distruge, caci in incheiere ni se spune despre el (p.417): "Putin cite putin, Ordinov se salbatici ~i mai rau ca inainte. ~i, ca sa fim drepti, nemtii lui nu-l impiedicau deloc de la aceasta. Ii pliicea adesea sa hoinareasca pe strazi, indelung ~i fara tinta. I~i alegea cu precadere ceasul amurgului, iar ea loc de plimbare ulicioare departate, rar frecventate de trecatori". Din punet de vedere psihiatrie sintem indreptatiti sa spunem ca Ordinov era un psihopat autistic de un grad atlt de inaintat incH ar putea fi considerat chiar schizoid, iar mai tirziu. din cauza puternicului ~oe afediv, devine un schizofren autistic. ~i un alt erou allui Dostoievski - Ivan, fratele mijlociu din Frajii Karamazov - este de asemenea in pragul alienatiei mintale. El este continuu preocupat de probleme filozofice ~i religioase ~i 341
i~i formeaza ideiproprii care, in marea lor majoritate, sint in contra:dicpe cUideile celorlalti. Teza "totul este permis", la care ajurige filozofind, 0 cOnlullica ~i luiSmerdeakov, a~a incH acesta din urma se poate referi laea atunci dnd n ucide pe Feodor. Povestea cu continut filozofic-religios intercalata, intitulata Marole inchizitor, este pusa de autor in gura lui Ivan. Ramine insa neclar piM la url11adaca sufera de d boala IilintaIa cronici'i sau dacatraverseaza doar 0 "febra nervoasa" declan~ata de grave ,conflict.e suHete~ti. 1n sfir~it, indiscutabil bolnav mintal este Don Quijote, a~a ,cas-ar putea socoti ca nepotrivit sa-l mentionam printre personalitatlle accentuate. EI nu are insa 0 boala in sens medico-psihiatric; daca ar fi fost a~a, descrierea lui ar fi complet gre~ita. Nebunia Iui Don Quijote reprezinta mai curind culmea unei ideatii introvertite a~a cum 0 vede Cervantes cu 0 oarecare exagerare poeticiL "CavaIerul tristei figuri" este atlt de profund cufundat in ideile sale anacroniceindt nu uita numai de realitate, dar 0 ~i ignoreaza atunci dnd trebuie sa 0 infrunte. Deoarece fantezia lui Ii prezinta uria~i, castele, precum ~i pe doamna sa Dulcineea, Don Quijote nu-~i mai poate da seama ca, in realitate, nu are de-a face dedt cu mori de vint, circiumi de tara ~i 0 simpHi fata de taran. Atunci dnd fantezia lui se love~te prea brutal de realitate, el crede ca este yorba de 0 vraja, ~i aceasta numai ca sa poataramine in lumea himerelor faurite de inchipuirea lui. 1n ciuda exagerarii, putem vedea in mod foarte impresionant la Don Quijote ce esteintroversiunea, en atlt mai mult cu dt ni se prezinta mereu in contrast cu extraversiunea scutierului sau Sancho Panza. Cind va fi yorba despre acesta din urma, n yom avea ~i pe Don Quijote in fata ochilor.
arexclude introversiunea. Dar - dupa cum am vazut - nu estecazul, deoarece hipertimia ~i introversiunea se aHa pe planuri diferite ale structurii psihice ~i pot coexista la acela~i, individ. Un frumos exemplu de fire hipertimica introvertita ni-l dil Thomas Mann in" persoana italianului Settembrini din Muntele vrajit. El este vioi, vorbaret, chiar flecar, e ~nformat de tot ce se intimpla in jurul sau, face glume ~i frEip-oneazacite 0 mel(xlie fetelor care trecpe llnga el. 1n mod evident are 0 fire hipertimica. Fata de cei doi verise ara ta inca de la prima intilnire vioi, vesel ~i cu oarecare tendinta de a fugi de la 0 idee la alta. Pe dr. Behrens, medicul ~ef al sanatoriului, 11 nume~te in mod glumet "Radamante" (vol. I, p. 96): Excelent 1 mai exclama ,,- rn adevar? intreba. Settembrini. el cu fata intoarsa in sus ~i rise rasturnind capul pe spate. Cum se spline in" opera maestrului dumneavoastra? «Eu siut pasararul cel ve~nic voios, hopa tota~a! », pe scurt, e foarte 3,amuzant. $i-o sa-iurmati sfat\ll? Fara indoiala,. De ce n-ati face-o? Al dracului om ~i Radamante asta! $i in adevar,e (
Firea hipertimica 11 orienteaza pe individ spre exterior; ea este asociata cu nevoia de activitate, cu u~urinta de a fi distras ~i cu nevoia de a vorbi. Am putea crede ca aceste trasaturi
In c.iuda mobilitatii sale spirituale, Settembriniare despre taate 0 opinie proprie, de cele mai multe ori foarte ferma ~i nu este dependent de impresiile care-i vin de la cei din jurul sau. Are multe convorbiri filozofice cu Hans Castorp ~i se cearta aproape in toate cu Naphta, adversarul sau ~tiintific. 11preocupa o anumita ideie pe care vrea s-o expuna intr-o carte. Este yorba de problema modului in care s-ar putea realiza progresul omenirii. Din toate acestea se poate constata sa Settembrini are 0 fire introvertita.
342
343
Per sonalita ti in tr overtite- h ipertimice
Putem reeunoa~te foarte bine amindoua trasiHurile - atit cea hipertimica cit ~i cea introvertita - atunci cind ii spune lui Hans Castorp (vol. III, p. 137): ,,- Domnule inginer, ce-am auzit? Ce zvon mi-a ajuns la urechi? Vi se intoarce Beatrice? Calauza dumneavoastra de-a lungul celor noua circumsfere ale paradisului? Ei, dar vreau sa sper ca, in ciuda aeestui eveniment, n-o sa dispretuiti cu totul mina prieteneasca pe care v-o intinde Vergiliu al dumneavoastra? Ecleziastul nostru, aici de fata, va va confirma ca universul lui medieval nu este intreg 'daca-i lipse~te misticismul franciscan, polq} diametral opus al teoriei cunoa~terii thomiste" . Intr-un mod glumet el ia prin aceste cuvinte atitudine fata d.e faptul ca in curind se va intoarce Clavdia eea mult iubitii de Castorp ~i 0 face totodata in a~a fel, incH sa reiasa marea sa eruditie in domenii foarte indepiirtate de realitatea prezentului. Cele doua trasaturi ale sale ies la iveala ~i in urmatorul pasaj (vol. II, p. 315): "Settembrini ~tiu sa risipeasea repede ~i eu eleganta stinghereala ~i indispozitia manifesta te dnd ii zarise e tineri. Dadu dovada de cea mai buna dispozitie din lume prezentindu-i pe cei trei tovara~i unul altuia, fadnd multe glume, ~i poreclindu-l pe Naphta, de pilda «princeps scholasticorum ». Veselia, spuse el, «tinea ~edinte striilucit8 in sala pieptului sau », cum se exprimase Aretino ~i era lLcritul primaverii, al unei prima veri pe care el 0 lauda". 1=
Ceea ce la inceput ar putea sa para eontradietoriu, ~i anume ,ca un savant este in stare sa dea viata anturajului sau eu atita spirit ~i sa aiM 0 riposta atit de prompHi, poate sa constituie 0 unitate din punet de vedere psihologic. Autorul ne infati~aza 0 combinatie autentiea de trasaturi. Exagerarea poetic a nu poate, fire~te, sa fie treeutii cu vederea, caci 0 personalitate atit de pronuntat hipertimica cum este Settembrini nu poate avea 0 eOillportare atit de pronuntat introvertita. Exagerarea nu ne prezinta ins], situatia intr-un mod clefonnat, ci, dimpotriva, 0 exprima -eu ~i mai multa claritate. 344
Personalitati extravertite La fel cum Don Quijote poate fi considerat drept tipulomului introvert it , Sancho Panza poate fi socotit drept model al extravertitului. EI este in toate privintele contrariul stapinului sau. Sancho nu vede decit ceea ce exista realmente obiectiv, reprezentind astfel 0 intruchipare a simtului praetic, in contrast cu Don Quijote, care este complet rupt de viata. lnainte de prima aventura, adica inainte de lupta cu morile de vlnt, se spune in carte (p.54): ,,:;;i zicind asta, dete pinteni lui Rosinante fara sa mai ia in seama ce-i tot indruga scutierul sau Sancho, care-i dadea inainte eu strigatele, in~tiintindu-l ca, fiira urma de indoiala, crau mori de vint ~i nu uria~i cei pe care vroia sa-i at ace" . In fata unui han, cei doi se cearta, dar numai atita timp dt cladirea nu se distinge bine. 0 data ajun~i, Sancho Panza nu se mai sinchise~te de spusele lui Don Quijote (p. 76): ,,:;;ivru soarta care il ducea tot din bine in mai bine sa nu fi umblat ei nici macar 0 leghe pina sa iasa la drumul mare, la marginea caruia Sancho descoperiun han care, cu voia sau fara voia lui, dar foarte pe placullui Don Quijote, trebuia neaparat sa fie castel. Sancho 0 tinea intr-una ca e han, stapinul sau ca nu e han, ci castel,~i se ciorovaira ei atita ca nu sfir~isera cu ciorovaiala dnd ajunsera la poarta, unde Don Quijote, fara sa mai cerceteze despre ce era yorba, i~i facu intrarea cu tot alaiullui". Mai apoi, dnd intllnese doua turme de oi, pe care Don Quijote Ie crede doua o~ti de cavaleri, are loc urmatoarea seena . (p. 94): "Sancho ramase atirnat de cuvintele lui, Hira sa spuna niei «pis », :;;idoar din cind in cind intorcea capul ca sa vada daca se vad cavalerii ~i uria~ii despre care tot indruga stapinul sau, ~i cum nu-l putea descoperi pe niciunul, in cele din urma zise: - Stapine, sa ma ia mama dracului, ci'idin dti in:;;iri Luminatia Ta nu se iveste om, urias ori cavaler, cit vezi eu oehii; sau ~el putin nu-i v'iid eu, cine' ~tie! 0 fi tot din pricina vrajilor, poate, ea ~i nalucile de azi-noapte".
345
Dar fara. a sta pe ginduri, Sancho Panza acceptii tatu~i destul de multe din cele spusede Dan Quijate. AsUel, el era ferm convins ca dupa victaria definitiva va primi drept recompensa postul de guvernatar. Acest lucru nu este ins3. in contradictie cu extraversiunea lui care, dupa cum am aratat mai sus, uu trebuie confundata eu realismul. La fel cum aamenii extra vertip la maximum acceptii tara a se gindi tot ce se afera in mod obiectiv simturilor lor, ei accepta - din lipsa de gindire proprie drept adevar afirmatiile, pavestirile ~i promisiunile altar oameni.ln cazul majorita.tii aberatiilar debitate de stapinul san, Sancho Panza poate sa se convingiicu prapriii lui oehi de irealitatea lor, ceea ce nu este insa cazul cu promisiunile facute de Don Quijote, cu atit mai mult cu dt ele corespund dorintelor sale. Deosebit de clar se poate observa creduIitatea lui Sancho
atunci cindelcare, pe bun a dreptate ilconsidera. pestapinul sau drept unnebun, cade victimii unei farse. ce i se joaca.Atunci dndel ~i stapinul sau se aflauin vizita la un duce, acestase preface ca-i dapostul deguvernatar, post atitde mult dvnit de Sancho. Acesta din unna ia intniaga farsa in serios. Designr, credulitateape carene-o prezintaaici autorul este a exagerare grosolana,dar ea sepotrive~te faartebine cu imaginea unei personalitatiextravertite in eel mai inalt grad ~i care,asemenea unui copil, ia dreptbune toate basmelece i se pavestesc. predispozi{ia dea exterioriza sentiDe extraversiunetine~i me"ntele. La Sancho Pahza se poate observa foarte clar acest lueru atunci dnd ilamen.inta vreun perical pentru did este fricos de lanatura, contrastind prih aceasta cu atitdecurajasul sau stapin. Putem fara indoiala afirma ca sub chipul lui Sancho Panza, Cervantes a descris foarte corect a personalitate extravertita. Datoritaexagerihii,caracteristicul reiese~i mai evident. E drept di: Sancha Panza este un am deasebit de primitiv. Nu are nici a cultura, este de 0 inteligenta redrisa ~i niciodata in viata n-a fost altceva deci-to sluga. De aceea inclinatja de a avea ginduri proprii nu a fost niciadata cuItivata, extraversiunea lui ie~ind din acest motiv la iveala in mod deosebit de pranuntat. De aceea consider ca este cazul sa mentionez a personalitate extravertita care s-a distins prin stima de care s-a bucurat in societate ~i prin faptele sale deosebite. Este yorba de Wilhelm Tell din piesa eu acela~i nume de Schiller. Ca individualitate, Tell reprezinta exact contrariul IUl Sancho Panza. Inteligent, posedind a cultura suficienta, om liber, el ne este infati~at ca un barbat eon~tient de valoarea sa. In aeeste conditii extraversiunea lui nu s-a putut manifesta in mod atit de evident. Cantrastul dintre el ~i Sancho Panza este accentuat ~i de faptulcii Wilhelm Tell nu cunoa~te frica, care la Sancha poate deveni uneori chiar cople~itoare. Wilhelm Tell, dimpotrivil, este foarte curajas. In combinatie eu extraversiunea, curajul - insu~ire tinind de sfera aspiratiiinc1inatii - devine temeritate.
346
347
Imediat dupa aceea, dnd Don Quijote trece la atac, Sancho Panza striga (p. 95): "lntoarce-te Maria Ta, senior Don Quijote, ca ma jur pe toti Dumnezeii, nu-s dedt berbeci si minzari alea cu care vrei sa'te masori; intoarce-te, pacatelemele ~i-ale tatii carem7a facut! Ce ti-a casunat? Ia seama ca nu-j nici un urias si nici piciorde c'avaler; nici pisici, nici armuri, nici scuturi, 'impartite in ciasvirte ori intregi, nici smalturi de azur, nici mama dracului! Ce te-a apucat, pacatele mele,bata-ma Dumnezeu!". Dupa ce Sancha i-a facut a vizita pretinsei domnite .Dulcineea - in realitate intiInise 0 tarancuta -'-, urmeaza dialogul de mai jas (p. 174): ,,- Tot ce pat spune - zise Sancho -- este c-am simtit caun izulet ceva cam barMtesc ~i trebuie sa fie din pricina ca ea, de-atita brintuiala, era tare asudata ~i cam slinoasa! Nu din pricina asta - raspunde Don Quijote -, ci de buna. seama pentru di era,i tu gutunarit sau te-ai fi mirosit pe tine singur; fiindca ~tiu eu prea bine cum miroase trandafirul acesta dintre spini, crinul acesta al dmpiilor, ambra aceasta revarsata ... - Se prea poate -- dispunse Sancho - ca nu a data am simtit ca miraseam eu intocmai ca izul ce mi s-a parut atunei ca iese din 1naltimea Sa domnita Dulcineea, dar ce sa te mai mid? Ca ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda?".
i~r:."
Arnica lui, Nata~a, este denumita "prietena baietandrului"; ea il iube~te "aproape ca a mama". Ce-a de-a doua prietena a lui, eu toate ca ~i ea este aproape un copil, in cepe sa-l domine foarte repede: "Cum el nu era in stare sa gindeasca ~i sa chibzuiasdi, Aleo~a Ii iubea pe cei care gindeau in 10eul lui ~i chiar dorea ca ei s-o faca. Atunci, Katia I-a luat sub tutela". Tatal sau spune despre el: "Aleo~a este tara caracter, u~uratic, nerezonabil.;;i cu toate ca are douazeci ~i doi de ani este un copil. N-are decit 0 singura calitate: are 0 inima buna, ceea ce, de fapt, este a insu~ire de-a dreptul periculoasa, luind in consideratie defectele sale". Comportarea lui Aleo~a corespunde acestor earacterizari. El a determina pe Nata~a sa paraseasca casa parinteasca pentru a se casatori imediat cu ea, insa nu a pregatit nimic pentru cununie, nu .;;tie unde, cind .;;i de cine ar urma sa fie oficiata. Pina la sfir~it, casatoria nu mai are lac, deoarece Nata~a nu insista asupra ei ~i nu actioneaza in locullui. Cind se afla la iubita sa, Aleosa e entuziasmat de dinsa, dar cind este cu tatal sau se aWi sub 'influenta contrarie a acestuia din urma. in mod copi1aresc el se lasa condus de oricine are in momentul respectiv posibilitatea sa-1 influenteze. Impins spre Katia de tata1 sau, Aleo~a o iube~te pe aceea dintre cele doua fete cu care se afla in momentul respectiv. El are de asemenea acea incredere in altii, proprie copiilor care nu pot tainui nimic fata de oamenii care se arata buni cu ei. AsHel, el Ii poveste~te deschis Nata~ei despre dragostea sa crescinda pentru Katia ~i despre intilnirile lor. De fiecare data este fericit de iertarea ce i se acorda. Se poate deci vedea ca Aleo~a este mereu supus influentelor exterioare nemijlocite, fiind incapabil sa aiba ginduri sau planuri ee trec dincolo de 1ll0mentul prezent. Put em adauga di in ciuda comportarii sale adesea foarte jignitoare, el este un copil bun, deoarece este cuprins de cainta ori de cite ori ii provoacii a durere Nata~ei din nesocotinta sau sub influent a unui am rau. Toate acestea caracterizeaza comportarea lui .;;i denota 0 extraversiune pronuntata.
Wilhem Tell reactioneaza direct la intimplarile exterioare, fara sa chibzuiasca prea mult. Insa~i dragostea lui pentru natura are un caracter extravertit, deoarece el cauta mereu noi trairi. Nici cu ocazia faptei sale deosebite ~ uciderea tiranului ~, Tell nu-~i dezminte firea. EI ia decizii rapide, in functie de evenimentele la care participa. Scapat de inchisoare ~i de moarte prin fapta sa indrazneata, el trece nemijlocit la actiune. Tell nu 52 sfatuie~te cu nimeni, nu manifesta ezitare fata de ceea ce ~i-a propus sa faca. In timp ee-l a~teapta pe Gessler, sta prietene~te de yorba cu un pindar ~i imediat dupa aceea trage in tiran, nimerindu-l drept in inima. Probabil ca nici dupa a chibzuiala indelungata n-ar fi putut sa-~i execute mai bine fapta, iar felul in care a adus-o la indeplinire arata dt de nemijlocit se lasa condus de imprejurarile exterioare, care in cazul de fata i-au fast favorabile. Este interesant di Schiller ni-l prezinta pe cel ee omoara pe tiran drept a personalitate extravertita. In felul acesta a vrut desigur sa sublinieze nevinovatia uciga~ului. Numai ceea ce avusese de suferit el personal ~i compatriotii sai din partea tiranului I-a determinat pe Tell sa treadi la actiune. Ginduri tainice, dorinte ascunse ce ar fi putut pune sub semnul intrebarii onestitatea intentiilor sale ii erau cu totul straine. In general, oamenii deschi~i, orientati spre exterior, sint mai demni de incredere decit cei introvertiti, caci ei sint a~a cum se arata. Cind au intentia sa comiHLa fapta rea, acest lucru se observa din vreme, dici gindirea ~i actiunile lor sint indreptate spre exterior. In aceasta privinta ei seamana cu copiii, care nu siut in stare sa ascunda nimic. A~a cum ne este intati~at Tell, el ne apare nevinovat nu numai din punct de vedere moral, ci.;;i nevinovat ca un eopil. In acest fel contrastul dintre el ~i un uciga~ de rind este ~i Inai izbitor. Dupa cum am aratat mai sus, extraversiunea are ~i in esenta ei un oarecare raport eu firea copilului ~i poate reprezenta 0 lipsa de maturitate. Putem intelege mai bine acest lucru apellnd la un personaj din literatura beletristica. Aleo~a din Umilifi !ji obidifi de Dostoievski este extravert it in sens de imaturitate. Dupa cum se spune, "el n-are mai multi'i minte decit un copil". 348
l
Bibliografie
1
B a 1 z a c, H. de, Feme-Ia la treizeci de ani (trad. de AlexandrescuDo;rna), Biblioteca pentru toti, Bucure~ti. 179-184. abnorme Wesenszuge in neurotisclzen Bel' g man n, B., [{ombiniert Reaktionen, V.E.B. Gustav Fischer Verlag, Jena, 1961. 29. B 6 h m, V., Karl Ma;y und das Geheimnis seines E1jolges, Osterr. Bundesverlag, Wien, 1955. 72. a Bar c a, P., Alcadele dinZalamea (trad. de C aId e r 0 n del Emanuel Avilar), Biblioteca pentru toti, Bucure~ti, 1959. 289-291. C e h 0 v, A.P., MOa1ltea-unui slujba~ (trad. de Anda Boldur), in N-uvele, vol. I, Editura pentru literatura universalii, Bucure~ti, 1966. 269. C e r van t e s, M. d e, Don Quijote de la Mancha (trad. de Ion Frunzetti ~i Edgar PapLl), Editura Tineretulu i, Bucure~ti, 1957. 172, 244, 342, ,345-347. Ide m, Extremadurul gelos. Citat dupa editia germana: Die Novel/en, Insel-Verlag, Leipzig, 1961. 173. Cor n e i 11 e, P., Cidul (trad. de $t. O. Iosif), Biblioteca pentru toti, Bucure~ti, 1955. 773, 209-211, 230. Dos t 0 i e v ski, F. M., Crima ~ipedeapsa, 2 volume (trad. de :;itefana Velisar Teodoreanu ~i Isabella Dumbravii), Biblioteca pentru toti, ' Bucure~ti, ]962. 252,~65-267, 285-287, 308-311, 329-330. Ide m, [diolul (trad. de Tamara ~i Nicolae Gane) , Editura pentru literatura universala, Bucure~ti, 1962. 167, 219, 264, 299, 301-303, 304, 332, 336-337. Ide m, Demonii (trad. de Marin Preda ~i Nicolae Gane) , Editura ;,Cartea romaneascii", Bucure~ti, 1970. 213-215. Ide m, Fra!ii [{arMnawv, 2 volume (trad. de Ovidiu Constantinescu ~;i Isabella Dumbravii), Editura pentru literatura universalii, Bucure~t i, 1965. 220-222. Ide m, Umili!i 9i obidi!i (trad. de N icolae Gane) , Editura pentru literatura universalii, Bucure~ti, 1967. 204, 299, 308, 348. 1 Se indica ell cUre cursive paginile .unde se face referinta la operele respective
351
(N.T.).
___
Ide m, Gazda. ,Nuvele (trad. de $tefan Augustin Doinai;> i;>iIgor Block), Editura pentru literatura universala, Bucure~ti, 1966. 299, 340, 341. E w aId, G., Temperament und Charakter, Springer-Verlag, Berlin, 1924. 106.
F 1 a u b e r t, G., Madame Bovary (trad. de Demostene Botez), Editura pentru literatura i;>iarta, Bucurei;>ti, 1968. 196-200, 239. Go e the, J .W., Egmont (trad. de AI. Philippide), Editura de stat pentru literatura ~i arta, Bucure~ti, 1957. 240-244. Ide m, Afinitafile elective. Citat dupa editia germana: Die Wahlverin Goetlzes Werke, 7. Band, Volksverlag, 'Weimar, 1961. wandschaften, 240-242, 251, 256-257, 325-328. Go g 01, V.N., Ciisiitoria (trad. de Lucia Demetrius ~i E. Culacov), Editura Carte a rusa, Bucurei;>ti, 1957. 168. Ide m, lVIantaua (trad. de Eusebiu Camilar, Ada Steinberg i;>iRostislav Donici), Editura "Cartea rusa", Bucurei;>ti, 1956. 270-274. Got the If, J., Piiianjenul negru ~i alte povestiri elvetiene (trad. de Virgil Tempeanu), Editura pentru literatura universaHi, Bucurei;>ti, 1968.
Ide m, Uli argatul. Citat dupa editia in lb. germana: Uli del' Knecht, Union-Verlag, Berlin, 1959. 317 Ide m, Uli rtrenda~ul. Citat dupa editia in lb. germana: Uli del' Pachter, Union-Verlag, Berlin, 1959. 222, 317. Ide m, Hans Joggeli, viirul cu mo~tenirea. Citat dupa editia in lb. germana: Hans Joggeli del' Erbvetter, Dietrich'sche Verlagsbuchhandlung, Leipzig, 1965. 176, 179, 340. Ide m, Barthli imPletitorul de co)u1'i. Citat dupa editia in lb. germana: Barthli del' Korber, Dietrich'sehe Verlagsbuchhandlung, Leipzig, 1965. 314-316. Erzahlungen, Union-Verlag, Berlin, 1965. Ide m, Kurt von Koppigen.
I
•
pp.
argata ciudatii (trad. de Virgil Tempeanu), Editura pentru literatura universala, Bucurei;>ti, 1968. 233-234. bunicului. Citat dupa editia in lb. germana: Der Ide m, Duminica Berlin, 1965. 312-314. Sonntag des Grossvaters, Union-Verlag, Ide m, Doamna preoteasa. Citat dupa editia in lb. germana: Die Frau Union-Verlag, Berlin, 1965. 270. Pfarrerin, G u r lit t, L., Gerechtigkeit fur Karl May, Karl May-Verlag, Radebeul, 1919. 70-74. He b bel, F., Herodes ~i Mariamne. Citat dupa editia in lb. germana: Herodes und Mariamne, Aufbau-Verlag, Berlin, Weimar, 1966. 170. Ide m, Agnes Bernauer. Citat dupa editia in lb. germana, AufbauVerlag, Berlin ~i Weimar, 1966. 174. I b s e n, H., Brand - un poem dramatic (trad. de H. Gramescu), Editura pentru literatura, Biblioteca pentru toti, Bucurei;>ti, 1968. 170. Ide m, 0 casa de piipu~i (Nora) (trad. de Adrian Maniu), Editura de stat pentru literatura i;>iarta, Bucure~ti. 170. J u n g, C. Go, Psycholagische Typen, Rascher-Verlag, Zurich, 1950.31,32.
Citat dupa editia in lb. Lop e de V e g a, Alcadele din Zalamea. Kamodien, J .H. Ed. Heitz (Heitz u. Mundel), germana: Ausgewahilte Strassburg, 1918. 289. I cl e m, Castelvinii ~i Montesii. Citat dupa editia in lb. germana: Castelvines und Nlonteses, J.H. Ed. Heitz (Heitz u. Mundel), Strassburg, 1918.203,
Ide
m, Cele trei diamante. Citat dupa. eclitia in lb. germana: Die drei Diamanteno Schauspiele, 1. Band, J .A. Barth-Verlag, Leipzig, 1920.212.213.
I cl e m, Tributul
celor 0 suti/, de fecioare. Citat dupa ed. in lb. germana: der 100 Jungfrauen, Verlag Dr. Hans Epstein, Viena I;'i 1929. 230-232.
Del' Tribu.t
Leipzig, Man 11 , Th., Tobias Mindernickel. Citat dupa editia Aufbau-Verlag, Berlin, 1956. 303.
ij II
I
~=~
9-17.
Ide m, Der menschliche Ausdruck, J .A. Barth-Verlag, Leipzig, 1968.36. L e s sin g, G. E., Natan in(eleptul (trad. de Lucian Blaga), 'Biblioteca pentru toti, Bucurei;>ti, 1956. 217-219. Ide m, Minna von Barnhelm. Citat dupa editia in lb. germana: Werke in sechs Banden, 1. und 2, Band, Verlag Philipp Reclam jun., Leipzig, 1900. 232.
299-300. Ide m, EIsi,
352
K e 11 e r, G., Heinrich eel verde (trad. de Iulia Soare ~i Drago~ Vacariuc, Editura Minerva, Bucurei;>ti, 1970. 279-280, 303. K 1 e in b erg, A., Karl May, in "Del' Kunstwart", 31 (1918), p. 141. 70. K 1 e is t, H., Michael Kohlhaas (trad. de A. Voinescu), Editura Biblioteca pentru toti, Bucurei;>ti, 1955. 280-281, 283. K r e t s c h mer, E., Korperbau und CharaMer, Springer-Verlag, Berlin, 1965. 106, 187. Lan g e, W., HoZderlin, Enke-Verlag, Stuttgart, 1908. 131. Leo n h a r d , K., in colaborare cu B. Be r g man n, U. Gut j a h r, A.Lindner, J. Neumann, G. Otremba, H. Richter, S.Schirmer, H. Schmieschek, D. Seige, E. Sitte, H. S z e w c z Y k, S. v. T r 0 s tor f f, 1. LJ n g e r, H.-J. Z ell e r, Normale und abnorme Personlichkeiten, V.E.B. Verlag Volk und Gesundheit, Berlin, 1964.28, 29, 30, 66, 68, 79, 81, 89, 108, 110,114, 121, 123, 131, 134, 147, 149, 158. Leo n h a r d, K. Biologische Psychologie, J .A. Barth-Verlag, Leipzig, 1966. 21, 22, 25, 60, 75, 193. Ide m, Die prapsychotischen TemjJeramente bei den monopolaren und biPolaren p hasischen Psychosen, in "Psychiat. N eurol.", Basel, 146 (1963), pp. 105-115. Ide m, Die genauere Form van Schizophrenie bei Holderlin in Beziehung in "Psychiat. Neurol. med. Psychol.", 16 (1964), zuseinem Sprachgenie, p. 41. 130 . Ide m, Kinderneurosen und Kinderpersonlichl~eitan, V.E.B. Verlag Volk und Gesundheit, Berlin, 1967.29, 67, 123. 49 (1966), Ide m, Mord aus Hass lie be , in "lVIschr. f. Kriminologie",
L__
23 - PersonaliUiti
accentuate
353
in lb. germana:
Ide m, StaPinul ~i ciinele. Citat dupa editia in lb. germana: Herr und Hund, Aufbau-Verlag, Berlin, 1956. 269. Ide m, Muntele vrajit (trad. de Petru Manoliu), Editura pentru literatura universala, Bucure9ti, 1967. 249-250, 251, 343-344. Ide m, Marturisirile escrocului Fez'ix Krull. Citat dupa editia in lb. germana: Bekenntnisse des Hochstaplers Felix Krull, Aufbau-Verlag, Berlin, 1956. 264. M a u pas sa 11t, G. de, Domnul Parent, in OpM'e vol. 3, Nuvele (trad. de Lucia Demetrius), Editura pentru literatura universala, Bucure9ti, 1966. 200-203, 303. Ide m, Dracul in Nuvele!ji schife. (trad. de Lucia Demetrius), Editura de stat pentru literatura 9i arta, Bucure9ti, 1956. 235-237. Ide m, Bel Ami (trad. de Radu Moleoci), Editura Eminescu, Bucure9ti, 1971. 223-227. Mol i ere, Avarul (trad. de Alexandru Kiritescu), Editura de stat pentru literatura 9i arta, Bucure9ti, 1958. 237-238. Ide m, Tartufje (trad. de A. Toma) , in Clasicii literaturii universale, Bueure9ti, 1969. 246-247, 264. Ide m, Mizantropul (trad. de Nina Cassian), Editura de stat pentru literatura 9i arta, Bucure9ti, 1956. 282. M ii 11 e r, D., Ober die Schilderung einer anankastischen Konstitution mit Befiirchtungsideen und abdominaler Komplikation in A .P. Tschechows "Der Tod des Beamten", in "Psychiat. Neural. med. Psycho!.", 12 (1960), p. 193. 269. P a u 1, J e an, Calatoria predicatorului Schmelzle la Fliitz. Citat dupa editia in lb. germana: Des Feldpredigers Schmelzle Reise nach Fliitz, Gustav Hampel, Berlin. 274-277. Pet r i low its c h, N., Abnorme Personlichheiten, S. Karger, BaseINew York, 1964. 29. Rae in e, J e a n, Fedra (trad. de D. Nanu) , Editura "Ritmul vremii", Bucure9ti, 1929. 217. Ide ill, Ijigenia. Citat dupa editia in lb. franceza: TMatre de Racine, vol. 3, PIon, Paris, 1930. 171. S chi 11 e r, F., Hofii (trad. de N. Argintescu Amza), Editura pentru literatura universala, Bueurei/ti, 1969. 215-217, 227, 251, 281. Ide ill, Don Carlos (trad. de AI. Philippide), Editura pe11tru literatura universala, Bucure9ti, 1969. 211-212. Ide m, Intriga ~i iubire (trad. de M. Isbagescu 9i Mariana Crainic), Editura de stat pentru literatura 9i arta, Bueure9ti, 1959. 223. Ide m, Wallenstein - 'un poem dramatic (trad. de Gll. MihalaeheBuzau 9i Victor lVIunteanu), Editura pentru literatura, Bueure9ti, 1969. 235. Ide m, Conjurafia lui Fiesco (trad. de Iuliu Dobo9), Editura universale Alcalay, Biblioteca pentru toti. 265. Ide ill, Wilhelm Tell (trad. de Veronica Porumbaeu), pentru literatura 9i artii, Bucure9ti, 1959. 347.
354
Editura
Iibrihie de stat
S e h n e ide r, K u r t, Die psychopathischen Personlichkeiten, Deutieke, Viena, 1944.29, 35, 61. S cot t, W., Logodnica din Lammermoor. Citat dupa editia in lb. germana: Die Braut von Lammermoor, Gustav Kiepenhauer-Verlag, Weimar, 1965.175. S h a k e s pea r e, Will Gala Galaction), Editura 1955. 238.
i a m, Negufatorul din Venetia (trad. de de stat pentru literatura 9i arta, Bueure9ti,
Ide m, Nevestele vesele din Windsor (trad. de Vlaicu Bima) , Editura de stat pentru literatura 9i arta, Bucure9ti, 1958. 257, 320-321, 322. Ide m, Henrie al IV-lea (trad. partea I-a de Dan Dutescu, parte a a II-a de Leon Levitchi), Editura de stat pentru literatura 9i arta, Bucure9ti, 1959. 247-249, 257-258, 322-325. Ide m, Romeo ji Julieta (trad. de Virgil Teodorescu), Editura Albatros, Bucure9ti, 1971. 331-332. Ide m, Hamlet, Editura de stat pentru literatura 9i artii, Bucure9ti, 1959. 166. Ide 111, Othello (trad. de Ion Vinea), Editura de stat pentru literatura 9i arta, Bucure9ti, 1960. 223, 283-285. Ide m, Regele Lear (trad. de Mihnea Gheorghiu), Editura de stat pentru literatura 9i arta, Bueure9ti, 1960. 213, 223, 251, 252, 253, 258. Ide m, Iuliu Cezar (trad. de Tudor Vianu in Opere, vol. II, Editura pentru literatura 9i arta, Bueure9ti, 1955. 196, 235. S ten d hal, R., ROju ji negru (trad. de GeUu Naum) , Editura de stat pentru literatura 9i arta, Bucure9ti, 1959. 227-230, 333-336. Ide m, Despre dragoste (trad. de Gellu Naum), Editura pentru literatura universalii, Bucure9ti, 1968. 333. S t 0 1 t e, H., Der Volhsschriftsteller Karl May, Karl May-Verlag, Radebeul, 1936. 71. S t r i 11d b erg, Au g u s t, Fi,u de slujnica (trad. de J. Leonard), Editura Libraria Principele Mircea, Bucure9ti. 304-308. Ide m, Aja trebuia sa se int'imple. Citat dupa editia in lb. german a : Wie es kommen musste, Dieterich'sehe Verlagsbuchhandlung, Leipzig, 1964. 255-256. T 0 1 s t 0 i, L. N., Ra,boi ji pace (trad. de Ion Frunzetti 9i N. Paroceseu), Editura "Cartea rusa", Bucurei/ti, 1958. 186-189, 191-194,222,312. Ide m, Anna Karenina (trad. de M. Sevastos 9i R. Donici), Editura de stat, Bucure9ti, 1950. 184-186, 190, 191, 318. T r 0 s tor f f, S., Priipsychotische Temperamente bei den cycloiden 208 (1966), pp. 61-90. 17. Psychosen, in "Arch. Psychiatr", T u r g hen i e v, 1. S., Parinti ~i copii (trad. de ~tefa11a Velisar Teadoreanu 9i Magda ROi/ca), Editura Cartea rusa, Bucure9ti, 1955.205-209. V g n v, A. de, Serile de la Vincennes, in Grandeur et Servitude militaires, Editions Baudelaire, Paris, 1966, p. 85. 277-279. Z 01 a, E., Nana (trad. de B. Marian), Editura 1ibrariei H. Steinberg, Bueure9ti, 1921. 177, 179.
i
23*
355
Scriitori
Balzac, Honore de, 179-184. Calderon de la Barca, Pedro, 289-291. Cehov, Anton Pavlovici, 269. Cervantes, Miguel de, 172, 173, 244, 342, 345-347. Corneille, Pierre, 209-211, 230. Dostoievski, Feodor Mihailovici, 167, 204, 213---215, 219, 220222, 252, 260-264, 265--267, 285-287, 296-299, 301-303, 304, 308, 308-311, 318-320, 329-330, 336-337, 338-339, 340-341, 348. Flaubert, Gustave, 196-200,239. Goethe, Johann Wolfgang, 240242, 242-244. Gogol, Nikolai Vasilievici, 168, 270-274. Gotthelf, Jeremias, 176, 179,222, 233-234,270, 299·-300, 312314, 314-316, 317, 340. Hebbel, Christian Friedrich, 170, 174. Hemingway, Ernest, 173. H61derlin, Johann Christian Friedrich, 130. Ibsen, Henrik, 170. Kafka, Franz, 259. Keller, Gottfried, 279--280,303. Kleist, Heinrich v-i.m,280--281, 283.
Clta(l
Lessing, Gotthold Ephraim, 2] 7219. Lope de Vega,172,203,212--213, 230 -232, 289. Mann, Thomas, 249-250, 251, 264, 269, 303, 343-344. Maupassant, Guy de, 200--20:3, 223--227, 30:3. May, Karl, 70-74. lVIoliere,Jean Baptiste, 169,237-238, 246--247, 264, 282. Pllu1, Jean, 274--277. H_acine,Jean, 171, 211. Schiller, Friedrich, 211-212, 215 -217,223,227, 235,251, 265, 281, 292-295, 347. Scott, Walter, 175. Shakespeare, William, 166, 196, 213, 223, 227-230, 235, 238, 247-249, 251-253, 257-258, 283-285, 320-322, 322--325, 3:31-332. Stelldha ], 227-- 230, 333- 336. Strindberg, August, 304-308. Tolstoi, Lev Nikolaevici, 184186, 186--189, 190, 191, 191194, 222, 312,318. Turgheniev, Ivan Sergheievici, 205 -209. Vigny, Alfred de, 277, 279. lola, Emile, 177, 179.
356
Indlce
A
Ablutomllnie, 75. Actiune, 153, 157. Actor, 134, 147. Adaptabilitate, 64. Adulti, 136. Afeet, afectiv, afectivitate, 29, 30, 84, 85, 86, 114, 334. Alcoolism, 51, 97. Altruism, 24. Ambitie, 23, 45, 85, 227, 307. Anancast, ananeastic, 29, 48, 74, 75, 76, 126, 152, 270. Anxietate-fericire, 26. Anxios, anxietate, 26, 55, 136139, 144, 200, 303-304, 309. Anxios-hiperperseverent, 304-308· Autism, 35. Artist, activitate artistica, 55, 133, 148. AutoeompiHimire, 49, 50, 62. Autolauda, 49, 50, 62. Avaritie, 235, 237, 315. B
Bine, bun, bunatate, 220, 246. Blindete, 311.
204, 219-
Bufoni, 258. Caraeter, 26, 106, 200, 239, 312. Cardiofobie, 84. Ciclotimie, 30, 53, 55, 125, 141, 329, 330. Combativ, agresiv, biiHlios, 226, 235. Combinatii ale triisaturilor aeeentuante, 106-112, 144-152. Comportament, 49. Conformatie atleticii, 100. Con:;;tiineiozitate, 46. Contactul, relaFile cu oamenii, 34,35,36,154,155,158,159,161. Copilarie, 136, 145. Credulitate, 153. Criminalitate, 98. Cupiditate, 235. Curiozitate inteleetuala, 254. D
Decizii, (in)eapacitatea de a lna, 31, 63, 74, 76, 313. -pripite Deficiente, 263. Demonstrativ, 29, 48, 58-74, 107, 108, 130, 145, 148, 26D. 262, 267, 337.
357
D ~monstra ti v-hi perperseverent, 292-295. Depresiune, 121, 128, 140, 141, 313,314,318,330. Dezvoltare paranoica, 75, 86, 87, 94, 215, 285, 288. Dezvoltari psihice, psihologice, 76, 302, 334. Digresiuni, 320. Disciplina, 81. Disperare, 55, 129, 133. Distimic, 30, 52, 121-125, 141, 150,312-314. Distimic-hi perperseverent, 314318. Docilitate, 136. Dragoste-ura; 87, 112, 302 . Dreptate, 44, 87, 215. Duio!]ie, 311. Du!]manie, 219, 221, 281. E
Egoism, 24, 85. Emotiv, 25, 53, 140-144, 308312. Entuziasm, capacitatea de a se entuziasma, 55, 129, 134. Epileptoid, 51, 95, 99, 102, 105, 1I2, 177, 296, 299, 301. Escroci patologici, 49, 50, 60. Exaltat, exaltare, 25, 30, 54, 129-135, 148, 329, 331-337, 337 -339. Exaltat-demonstrativ, 337. Excitabilitate, 332. Explorare, 37. Exteriorizare, capacitate de -,34, 347. Extravertit, extraversiune, 30, 56, 57, 152-156,345-350.
f Fanatic al adevarului, Fantezie, 50, 70. Fidelitate, 213.
282.
Firea omeneasdi -in viata, 17-162. -in literatura, 163-350. Flegmatic, 249. Fobii, 84. Fonica, 38. Forta motrice, 89. G
Gelozie, 86, 315. Gesturi, 38. Gindire, 98, 114, 157, 254, 322. Gluma, 257. H Hiperexact, hiperexactitate, 46, 74-84, 107, 138, 149, 150, 268-280. Hiperexcitabilitate, 26. Hiperiritabilitate, 137. Hi perperseveren t, hi perperseverenta, 29, 43, 84-95, 91, 107, 108, 110, 112,280-291, 301. Hipertimic, 30, 52, 1I3-120, 128, 145, 148, 149, 161, 318-322, 326, 329, 344. Hi pertimic-demonstrativ, 322. Hipomaniac, 52, 1I3, 147, 150, 320, 322, 324, 328. Idei prevalente, 88. Impulsivitate, 31, 98. Impulsuri, 95, 97, 112. -- de alimentare, 195. - sexuale 51, 196. Inconstan ta, 50. Illdividualitati in literatura, 195. Individualitati obi!]nuite, 19-35. Influelltabilitate, 153. InstabiI, 29. Inteligenta, 100, 254. Intoleranta, 213, 235, 238. Intonatie, 39.
358
Introversiune, introvertit, 30, 56, 57,130,156-162,159,160, 340-342, 343, 344. Introvertit-hipertimic, 342-344, 343. Ipohondri'e, 76, 79, 84, 95, 138, 139. Irascib~litate, 51. Iritabilitate, 51, 96. Isterie, 24, 29, 50, 58, 70, 74, 1I0, 126, 147, 177, 227, 262, 263, 267, 292, 322, 324, 326, 328. Iubire erotico-sexuala, 331.
.i Indaratnicie, 88. Intrebari standard, lzolare, 157.
Milos, mila, 53, 219, 309. Mimicii, 36, 38-39, 140. Minie, 96, 219, 234. Milldrie, 233. Mobilitate inteIectuaHi, 40. N
~azuinta spre libertate, 212. ~echibzuit, 25, 242. ~estapinit, 50, 95-106, 99, 101, 107, 1I0, 295-300, 301. ~estatornicie, 96. ~evroze ipohondrice vezi ipohondric. Nevroze obsesive, vezi obsesiv. Nivel cultural, 40. Nosofobie, 84.
47. o
J lena,
137.
L Labilitatea expresiei, 25. Labil-afectiv, 25,52,125-129. Lacrimi, 140. Lent, 313. Li psa de afectivita te, 30. Lipsa de vointa, 30, 50, 252. Lumea fanteziei, 149. Lumea imaginata, 31, 152. Lumea perceputa, 31, 152.
M:aniaco-depresiv, 125. Manie, 278. lVIetodica diagnosticului nalitatii, 36-57.
perso-
Obiectivitate-subiectivitate, 32. Observatie, 37. Obsesie, obsesiv, atitudine obsesiva, nevroze obsesive, 55, 82, 275,317. Ordine, iubitor de, 78. Oscilatii, 54, 329. Ostilitate, 213.
p Paranoid, 29, 75, 86, 94, 1I0, 280, 285, 288, 292, 294, 306, 314, 315, 316, 318. Partici parea la bucurii, 219. Pasiune, 332, 335. Pa9nic, 217. Patologic, 56. Patos, 73 Pedant, 99, 254. Poeti, 133, 134, 148. Predispozitie, 330.
359
Prietenie, 213. Productivitate, 99. Prosti tua ta, 97, 102. Pseudologia phantastica, 72. Psihopatie, 45, 46, 48, 52, 53, 54, 74, 81, 126, 152. Psihopat epileptoid, vezi ePileptoid.
Psihopat isteric, vezi isteric. Psihoza anancasta, vezi anancast. Psihoza anxieta te-fericire, vezi anxie tate-jericire
Psihoza
exogena,
.
Sfera sentimentelor asociative, 254-258. Simtul datoriei, 24, 209, 211, 213, 283. Simtul pudoarei, 211,.220. Sinton, 30, 125. Situatii tipice, 189. Spaima, 137. Spirit de ordine, 78, 254. Subdepresiv, 124, 152, 312, 316. Susceptibilitate, 43, 85, 307. Suspiciune, 86, 317.
Glasar
288.
~ R
$ovaiala,
Raceala afectiva, 204, 208. Ranchiuna, 44, 85. Razbunare, 281. Realism-idealism, 82. Reactii de evitare, 149. Reactii exterioare, 44. Refulare, 58, 69, 74. Ru\,ine, 234.
90vaielnici,
25, 157.
T
s Schizofren, schizofrenie, ~141. Schizoid, 35. Scrupule, 97. Sentimentul demnitatii, 289. Sentimentul dreptatii, 85,215,280. Sensibilitate, 185, 144. Seriozitate, 46. Setea de posesiune, 235. Setea de putere, 285. Setea de trairi, 196, 199. Sfera afectiv-volitiva, 22, 289254, 332. Sfera asociativ-intelectuala, 22, 254-258. Sfera aspiratii-inclinatii, 21,200239. Sfera impulsurilor, 195~200.
Talent actoricesc, 49, 328. Talent artistic, 66. Teama, 88, 137. Temperament, 30, 106, 312. Temperament coleric, 247. Teste, 86. Timiditate, 136, 270. Timorat, 138. Trasiituri accentuante, 27, 58. Trasatllri ale temperamentului, 33. Trasa,turi depresive, 101.
T
"Tinta",
1~~7.
U Ura, 219, 221, 281. v Variatii, 21, 27. Viata particulara, 47. Vointa, 30, 114, 235, 251, 253.
360
Alect 1. Reactie afectiva mai violenUl \,i de mai scurta durata dedt emotiile. 2. (In sens larg) Denumire generica pentru starile sau reactiile afective. anancasta sau psihastenica este .caracterizata Anancast Psihopatia prin sHibirea simtului realului, tendinta catre anxietate, ipohondrie, nehotarire, indoieli \,i oscilatii permanente, impresionabilitate, pe fondul carora pot aparea deseori tulburari de tip obsesivofobic.
Autism Pierderea contactului lumea trairilor interioare.
cn realitatea
~i scnfnndarea
in
Caracter 1. (Sensu 1 predominant psihologic) Ansamblu unitar de insU!;dri esentiale 9i stabile ale unei persoane (cum ar fi harnicia sau lenea, stapinirea de sine sau nestapinirea, curajul sau la\,itatea etc.) care determina comportamentul acesteia in societate, orientarea gindurilor, sentimentelor ~i activitatea voluntara. Caracterul se formeaza prin educatie \,i alltoeducatie \,i implidl integrarea individului intr-un anum it sistem de relatii socia Ie carora Ie corespunde un anum it sistem de valori morale. 2. (Sensul predominant etic. Nu e folosit de K. Leonhard). Ansamblu de insu9iri morale manifestate prin corectitudine, atitudine ferma, integritate etc. Acest ansamblll corespunde "omlllui de caracter". Comportament Ansamblul manifestarilor obiective prin care se exteriorizeaza via ta psihica; conduita. Pentru
din acest glosar am consultat Micul dicfionar 9i in special Dicfionarul medical jilozojic (colectivul de psihiatrie: prof. dr. doc. V. Predescu, conI. elr. G. N. Con stantinescu, dr. N. N eicll).
enciclopedic,
formularile
ale oamenilor
Micul
dicfionar
361
HelJefrenie Forma
elinica
a sehizofreniei.
Heboid Denumirea
manifestate sociale.
pentru unele forme atenuate de hebefrenie, in special prin tendinta catre comiterea unor acte anti-
Nevroza Afeetiune psihiea cu cauza psihogena, care apare in conditii de suprasolieitare ea reactie patologiea, deobicei reversibila, ~i care nu este insotita de tulburari de con~tiinta, perceptie, gindire ~i in general de tulburari marcate ale personalitatii. Exemple: nevroza anxioasd, astenicd (neurastenie), eardiaei/" ipohondried, istericd, obsesivofobidi, sexuala, vegetativd etc.
1. (Sensul larg) lndividul uman privit sub aspectul dezvoltarii depline ~i unitare a insu~irilor sale spirituale ~i al unitatii rolurilor sale so·ciale. 2. (Sensul restrins, rar folosit de K. Leonhard) Persoana cu aptitudini ~i insu~iri intelectuale, artist ice, morale deosebite, care aduce 0 contributie importantr, in viata politica, culturalii sau ~tiintifica. Personalitate
Psihogen
Care ia na~tere datorita
influentelor
psihicului.
PSihopatle Grup poIimorf de stari psihice anormale apropiate de diferitele variatii extreme ale personaIitatii nonnale, dar care, spre deosebire de acestea, reprezinta tulburari dizarmonice de dezvoltare ale caracterului ~i personalitatii in general ~i consta din scaderea capacitatii de adaptare a individului la conditiile de mediu. Exemple: psihopatie asteniea, cieloida, ePileptoida, exeitabila, impulsiva, isteriea, pal'anoied, perversa, psihastenicd, sehizoida, timopata. PSihopatie paranoicd sau paranoida Psihopatie la care predomina tendinta patologica spre formarea de idei dOl1linante ~i prevalente. intretinute de emotii puternice (gelozie patologica, fanatisl1l, cverulenta) . Psihozi Ten11en generic pentru bolile psihice caracterizate prin tulburari psihopatologice profunde (confuzionale, halucinatorii. delirante etc.) ~i lipsa con~tiintei bolii: are de obicei ca unnare 0 alterare grava a comportamentului, activitatii profesionale ~i capacitatii de integrare, deosebindu-se astfel de nevroze ~i psihopatii. Exemple: psihoze afeetive (depresive, manie, psihoza maniaco-depresiva), epileptice, infee!ioase, de involu!ie. paranoice, sehizofreniee, traumatiee, vaseulare etc. Psihoza paranoica Sinoni111: de lir sistematizat nehalucinator. Psihoza care apare de obicei la indivizii cu tendinta catre supraaprecierea propriei persoane, neincredere, egocentrism, falsitate a judecatii (indivizi corespunzind in general personalitd!ilor hiperperseverente ale lui K. Leonhard) sau la psihopatii paranoici. Delirul paranoicilor se carac-
362
terizeaza printr-o aparenta logiea, reprezentind ~i puternie sustinuta afectiv a unor evenimente afara delirului bolnavul ramine relativ normal.
interpretarea eronata conflictuale reale; in
Schizofrenie Boala psihica de obicei cu evolutie progresiva, caracterizata prin disocierea psihicului, autism, tocire sau inversiune afectiva, gindire paralogica, idei delirante, automatism. mintal, halucinatii de obicei auditive, tulburari catatonice ~i in unele cazuri printr-o evolutie catre 0 stare dementiala apato-abulica. Schizoid Personalitate
autist
~i deta~at
caracterizata printr-un din punet de vedere afectiv.
comportament
bizar,
Temperament Ansamblul trasaturilor neuro-fiziologice ale persoanei, care-i determina capacitatea energetica ~i dinamica comportamentului (capacitate de lucru ridicata sau scazuta, rezistenta sau nerezistenta la solicitari, vioiciune sau incetineala etc.). Temperamentuare 0 baza ereditara (tipul de activitate nervoasa superioara) ~i nu predel termina in mod fatal caracterul ~i aptitudinile persoanei: pe baza aceluia~i tip de temperament se pot dezvolta,in functie de conditiile de viap. ~i educatie, caractere diferite.
~"""=""'
CuprznsuL
Fag.
Prefa ta Introducere PARTEA
5 15 I
Firea omeneasca I ndividualitali obi~nuite ~i personalitali accentuate lVletodica diagnosticului personalitalii TrasatuY'i accentuante ale firii Firea demonstrativa Firea hiperexacta Firea hiperperseverenta Firea nestapinita Combinat-ii ale trasaturilor de caracter accentuante Firea hipertimici'i Firea distimica Firea labila Firea exaltata Firea anxioasa .........•.................................. Firea emotiva ...........•................................ Combinatii ale triisaturilor de caracter \ii temperament tuante Firea extravert ita \ii combinatiile ei. , Firea introvert ita \ii combinatiile ei
17 J 9 36
58 58 74 84 95 J06 J 13 121 125 129 136 140 ace en144 152 156
PARTE A A II-A Firea omeneasca in Iiteratura Literatura psihologica in care nu apar individualitali Individualitalile in literatura
pregnante
365
""_""liIll:'lf~;,':7P>"~:'--':'--~~-::::":=--~··-----------
'"""""
-
163 172 195
Trasaturile inclividuale din sfera impulsurilor (tendintelor stinctive) Trasaturi individuale din sfera aspiratii-inclinatii Trasaturi indivicluale din sfera afectiv-volitiva Trasaturi individuale din sfera asociativ-intelectuala Personalita/i
Personalitati PersonalWi.ti Personalitati Personalitati Personalitati Personalitati Personalitati Personalitati Personalitati Personalitati Personalitati Personalitati Personalitati Personalitati Personalitiiti Personalitati Personalitiiti Personalitati Personalitati Bibliografie Scriitori cita/i I ndice Glosar
accentuate
in
literatura
demonstrative hiperexacte hiperperseverente clemonstrativ-hiperperseverente nestapinite hiperperseverente nestapinite anxioase anxioase-hiperperseverente emotive clistimice clistimice-hiperperseverente hipertimice hipertimice-clemonstrative labile afectiv exaltate demonstrative-exaltate introvertite introvertite-hipertimice extravertite
in. . . . .
. . . . . ......••..........
"
. . . . . . . . . . . . . . . . .
195 200 239 254 259 260 268 280 292 295 301 303 304 308
312 314 318 322
329 331
337 340 342 345
351 356 857 361
REDACTOR
SOHIN TOMA
=111--
TI<;HNOREDAC'l'OR
C. BRANCIU
=-::-11-Tiraj:
Coli tipar: 23 80 b ro~ate 1.3300 75 legate 2000
+
+
Tiparul a fost executat sub cd. nr. 20673 la C.P .C.S., Piata Scinteii nr .1, Bucure9ti,
REPUBLICA
SOCIALISTA ROMANIA.
-
