Introducere
Impozitel Impozitelee sunt cea mai importantă importantă resursă resursă financia financiară ră a statului statului şi cea mai veche, în ordinea apariţiei veniturilor publice. Econom Economişt iştii ii de factur facturăă lib libera erală, lă, ca de pil pildă dă Milton Milton Friedm Friedman, an, laurea laureatt al premi premiulu uluii Nobel Nobel pentru pentru econom economie, ie, recoma recomandă ndă uti utiliz lizare areaa impoz impozite itelor lor indire indirecte cte şi eliminarea/diminuarea forte a celor directe, deoarece în acest fel se formează pentru ofertă/cerere preţuri de piaţă ce reflectă ansamblul mediului de tranzacţii, fără a mai fi necesară necesară corectare corectareaa rezultate rezultatelor lor financiare financiare finale finale ale operaţiun operaţiunilor ilor economic economicee cu impactul pe care îl are impozitarea veniturilor şi a averii. 1. Impozitele Indirecte. Prezentare generală Impozitele, evoluţia şi rolul acestora în ţările cu economie de piaţă
În economiile moderne, statele colectează impozitele atât pentru finanţarea cheltuielilor, cat şi pentru îndeplinirea triplului lor rol de stabilizare, de distribuire şi de alocare. Definiţiile date impozitelor sunt multiple, în functie de teoriile despre impozite care au fost emise în decursul vremii, pe de o parte, iar pe de altă parte, în functie de poziţia autorilor cu privire la impozite. Cele mai reprezentative definiţii ale impozitelor sunt: “Impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispozitia statului,fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil,a unei parti din veniturile sau averea unei persoane fizice şi/sau juridice, în vederea acoperirii unor necesităţi publice” ( Ioan Talpoş, Finanţele României, Vol. I, Editura Sedona, Timişoara 1995, pag. 137). “Impozitul reprezintă prestaţie pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu definitiv definitiv şi fără contrapre contraprestaţie staţie,, în vederea vederea acoperiri acopeririii cheltuiel cheltuielilor ilor publice.” publice.” (Gaston (Gaston Jeze). „Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea averea perso persoane anelor lor fizice fizice şi juridi juridice ce la dispoz dispoziţi iţiaa statul statului ui în vedere vedereaa acoper acoperiri iriii chel cheltu tuie ielil lilor or publ public ice. e. Acea Aceast stăă prel prelev evar aree se face face în mod mod obliga obligator toriu, iu, cu titl titlu u definitiv(nerambursabil) şi fără contraprestaţie directă din partea statului ” (Iulian Văcăre Văcărel,l, Gh. D. Bistri Bistricea ceanu nu şi colec colectiv tiv,, „Fi „Fina nanţe nţe Public Publice” e” ed. a IV-a, IV-a, Editu Editura ra Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti 2004, pag. 358.) Impozitul are caracter universal ca o consecinţă a suveranităţii statului şi el este o instituţie de drept drept publică fără de care nu se poate concepe concepe existenţa statului, statului, făcând parte organică din el. În evoluţia modernă a impozitelor, instituirea acestora cu consimţământul contribuabililor a fost subordonată competiţiei parlamentare, ca organe legislative cu caract caracter er reprez reprezent entati ativv de a reglem reglemen enta ta impozi impozitel telee şi celel celelalt altee venitu venituri ri neces necesare are acoperirii cheltuielilor publice. Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de avere. Dreptul de a instituii impozite îl are statul, care îl exercită prin organele puterii centrale (Parlamentul) şi ale administraţiei locale de stat. Rolul impozitului se manifestă pe plan financiar, economic şi social, definit de
1
o etapă de dezvoltare a economiei de alta. Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar, în sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor şi taxelor se procură între 80-90% din totalul resurselor financiare publice. Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul măsurilor pe care statul le ia pentru a intervenii în activităţile economice cu ajutorul impozitelor care pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei activităţi economice, de creştere sau reducere a producţiei sau a consumului unui anumit produs, de stimulare sau îngrădire a comerţului exterior, etc. Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcţii, dintre care se poate menţiona rolul de instrument de redistribuire a unei părţi din P.I.B. între clase şi pături sociale, între persoane fizice şi juridice, etc. Impozitele indirecte din România
Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi prestării unor servicii (transport, spectacole etc), ceea ce înseamnă că ele atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportatorului acestora. După forma pe care o îmbracă, impozitele indirecte pot fi grupate în: taxe de consumaţie, venituri de la monopoluri fiscale, taxe vamale, taxe de timbru şi de înregistrare. după obiectul impunerii impozitelor pot fi clasificate în impozite pe venit, impozite pe avere, impozite pe cheltuieli; în funcţie de scopul urmărit la introducerea lor, impozitele pot fi grupate în impozite financiare şi impozite de ordine. Impozitele financiare sunt instituite în scopul realizării de venituri pentru acoperirea cheltuielilor statului, în această categorie se includ impozitele pe venit, taxele de consumaţie. Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea unei acţiuni sau în vederea atingerii unui ţel care nu are caracter fiscal. Astfel, prin instituirea unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice şi a tutunului, se urmăreşte limitarea consumului, având în vedere efectul nociv asupra organismului uman. după frecvenţa cu care se încasează la bugetul statului, impozitele pot fi permanente, când se încasează periodic (de regulă anual) la bugetul statului şi incidentale sau întâmplătoare, când se instituie şi se încasează o singură dată (de ex. impozitul pe avere se face pe profiturile excepţionale de război); •
•
•
Impozitele mai pot fi grupate şi după instituţia care le administrează. Din acest punct de vedere, în statele de tip federal se disting impozite federale, impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federaţiei şi impozite locale, iar în statele de tip unitar se întâlnesc impozite ale administraţiei centrale de stat şi impozite ale organelor administrative de stat. •
2
Structura impozitelor indirecte
Impozitele indirecte cunosc următoarele forme de manifestare: taxe de consumaţie, venituri de la monopolurile fiscale, taxe vamale, generale. Cea mai raspandita forma de asezare a impozitelor indirecte o reprezinta taxele de consumatie. Poarta denumirea de taxe dintr-o simpla obisnuin ţa, î n fond acestea sunt impozite î n sensul ca sunt obligatorii, nu presupun o contrapresta ţie şi sunt fără o destina ţie specială. Taxele de consuma ţie se asează î n doua moduri: fie ca taxă generală pe consum – taxa pe valoarea adăugată -, fie ca un impozit (taxa) special asezat numai pe vânzarea anumitor bunuri – accizele. Impactul impozitelor indirecte asupra bugetului de stat
Principalul impact al impozitelor indirecte asupra bugetului de stat îl constituie asigurarea veniturilor bugetare, care să permită finanţarea cheltuielilor bugetare angajate de guvern. Consecinţele asupra bugetului depind în mod direct de randamentul fiscal al impozitării indirecte. Economiştii consideră că există un prag (diferit de la ţară la ţară şi de la un moment la altul, în cadrul aceleiaşi ţări), dincolo de care creşterea în continuare a gradului de fiscalitate conduce nu la creşterea, ci la diminuarea venitului bugetar. S-a observat că în perioadele de criză de subproducţie, cum este cazul României în prezent, este de preferat o politică fiscală relaxată (grad de fiscalitate mic), care să încurajeze oferta, mărind astfel baza de impozitare şi, implicit, veniturile bugetare. În practică, acest deziderat este realizat prin diferenţierea impozitelor indirecte, în aşa fel încât anumite activităţi să fie încurajate, iar altele să fie descurajate. De aici rezultă că impozitele indirecte nu au numai un rol pur tehnic, de canale de colectare a veniturilor bugetare, ci constituie un important instrument de politică economică (politica fiscală). Astfel, în plan economic, prin incasarea unor accize, statul poate reduce cererea pentru anumite produse de lux, sau poate reduce importurile anumitor produse, stimuland in acest fel cererea pentru cele autohtone. Pe plan social, accizele isi au meritul lor in reducerea consumului de produse dăunătoare sănătă ţii (alcool, ţigări). Impozitele indirecte sunt deci o parghie aflată în mainile statului, prin care acesta poate directiona consumul în functie de perioadele de criza sau de boom prin care trece economia; de asemenea, statul poate influenta o faza sau alta a procesului reproductiei sociale, în fuctie de interesul pe care îl are la un moment dat. Cu alte cuvinte, se poate spune ca impozitele indirecte prezintă o sensibilitate deosebită fata de.conjunctur.economică. Ca regulă, ţările dezvoltate au mult mai dezvoltat nivelul impozitelor directe decat pe cel al impozitelor indirecte, ceea ce nu se intampla si în cazul ţărilor aflate în curs de dezvoltare. În cazul acestor din urma state este firesc sa prevaleze impozitele indirecte, deoarece, pe de o parte, este destul de greu de ţinut evidenţa veniturilor impozabile (sunt multe si de mica valoare), iar pe de alta parte, perceperea unui impozit indirect este mult mai comodă si presupune un cost relativ mic.
3
Accizele Caracterizarea accizelor
Accizele sunt incluse în sfera taxelor de consumaţie şi îmbracă forma taxelor speciale de consumaţie pe produs sau forma unor taxe generale pe vânzări, când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de producţie. Taxele de consumaţie sunt aşezate asupra unor produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele. Accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastică, cum sunt berea , vinul, apele minerale (în Franţa); tutunul, zahărul, ceaiul, uleiurile minerale (în Germania). Accizele se aplică în toate statele membre ale UE. Cotele sunt ad-valorem sau specifice. În cazul ţigărilor de exemplu, cele două componente sunt cumulate (acciza ad-valorem calculată asupra preţului de vânzare cuprinde componenta specifică, ulterior aplicându-se taxe pe valoarea adăugată). În ideea creerii unei pieţe internaţionale, prin desfiinţarea impozitului la frontiere , accizele trebuie să fie “ neutralizate”, respectiv cotele acestora să fie aliniate. Accizele se percep asupra serviciilor şi produselor stabilite legal . În ultimul timp, se constată o preocupare tot mai mare în vederea utilizării accizelor ca instrumente pentru înfăptuirea unor obiective sociale. În Europa Occidentală se impozitează în special alcoolul şi tutunul ca mijloc de apărare sanitară, fizică şi morală a naţiunii. Aşezarea şi perceperea accizelor
Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import: Din această listă fac parte : a) alcoolul etilic alimentar, băuturile alcoolice şi orice alte produse alimentare ( destinate industriei alimentare sau consumului) care conţine alcool etilic alimentar; b) produse din tutun c) produse petroliere d) alte produse şi grupe de produse Aderarea la UE a adus noutati în domeniul accizelor privesc cresterea cotelor pentru anumite produse şi introducerea unor alte taxe de consum pentru produse cum ar fi bunurile de lux, îmbunatăţirea regimului suspensiv la accize, noi obligaţii ale plătitorilor de accize. De asemenea, modificări importante vor fi aduse şi legislaţiei de mediu.
4
Taxa pe valoarea adăugată Caracterizarea generala a TVA-ului şi sfera de aplicare
Una din cele mai moderne şi eficiente componente ale politicii fiscale din ţările europene occidentale o reprezintă TVA. Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat. TVA este un impozit cu un randament fiscal ridicat (Vintila Georgeta: Fiscalitate, Metode si tehnici fiscale, Ed. Economica, Bucureşti. 2006 – Txa pe valoarea adaugata), insa ca orice impozit indirect este inechitabil. Acest lucru se traduce prin aceea ca devine regresiv in raport cu cresterea veniturilor si nici nu se preteaza la un minim neimpozabil. Astfel, TVA afecteaza mai pronuntat persoanele cu venituri mici si pe cele care isi aloca o mare parte a veniturilor pentru cheltuielile de consum (de multe ori independent de vointa lor fiind vorba de cheltuielile de stricta necesitate). În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care îndeplinesc.cumulativ.următoarele.condiţii: a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din activităţi economice În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde şi importul de bunuri. Operaţiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt denumite.în.continuare operaţiuni impozabile. Operaţiunile.impozabile pot fi: a)operaţiuni taxabile b) operaţiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. c) operaţiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată şi nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate. d) operaţiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată în vamă. Pentru a nu se impune de mai multe ori aceeaşi valoare se scot sumele vărsate anterior la buget cu titlu de taxă pe valoarea adăugată şi se evidenţiază distinct în factură. Taxa pe valoarea adăugată se varsă la buget de către fiecare agent economic. Principii care stau la baza TVA
T.V.A. este un impozit indirect, adică un impozit general pe consum care se stabileşte asupra operaţiunilor privind transferul bunurilor a) T.V.A. are caracter universal deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor şi serviciilor din economie rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât şi din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor. b) T.V.A. este un impozit unic, dar cu plata fracţională, care •
•
5
rezultă din aceea că se calculează pe fiecare verigă (stadiu) care intervine în realizarea şi valorificare produsului. Este eliminată discriminarea, deoarece cotele sale se aplică asupra tuturor activităţilor economice. c) T.V.A. se caracterizează prin transparenţă, deoarece asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaşte exact şi concret care este mărimea impozitului şi a obligaţiei de plată care-i revine. d) Un alt principiu este unicitatea, care există în faptul că indiferent de circuitul pe care-l parcurge materia primă până la realizarea produsului finit, este acelaşi ca nivel al cotei şi ca mărime . Prin urmare T.V.A. nu este dependentă de întinderea circuitului economic. e) Alt principiu se referă la aplicarea T.V.A. , care se face numai în ţara în care se consumă, deci nu unde se realizează produsul ci acolo unde el se consumă. În consecinţă tot ce se exporta e degrevat complet de plata acestui impozit, dar ce se importă se impune în mod corespunzător. •
•
•
Operaţiuni impozabile
- Livrarea de bunuri ; - Prestarea de servicii ; - Schimburi de bunuri sau servicii . În cazul unei operaţiuni care implică o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii cu plată. Cotele de taxă pe valoarea adăugată. Cota standard şi cota redusă
Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată. Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri: a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii; b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii; c) livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor dentare; d) livrările de produse ortopedice; e) medicamente de uz uman şi veterinar; f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. Cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adăugată. În cazul schimbărilor de cote, se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii. Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul ţării pentru livrarea aceluiaşi bun.
6
Operaţiuni scutite
Se exonerează de la plata taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri cât şi prestările de servicii atunci când sunt efectuate de anumite organizaţii şi unităţi expres prevăzute de lege. Potrivit legii (Legea nr.571/2003 privind codul fiscal) sunt scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată operaţiunile efectuate de unităţile autorizate să desfăşoare activităţi sanitare şi de asistenţă socială, indiferent de forma de organizare sau de titularul dreptului de proprietate. Dacă aceste instituţii desfăşoară şi alte activităţi decât cele sanitare şi de asistenţă socială, încadrarea lor în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se efectuează în mod distinct, ţinând cont de prevederile legale. Unităţile din sistemul naţional de învăţământ, de cultură şi sport sunt scutite, la rândul lor, pentru activităţile specifice. De asemenea, sunt scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată şi persoanele fizice care dau lecţii particulare legate de învăţământ, grădiniţele de copii şi tineret şi unităţile de învăţământ cu scop special. Totodată, sunt scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată: a) activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor şi proiectelor şi acţiunile cuprinse în Planul naţional de cercetaredezvoltare şi inovare,în programele-mediu şi în planurile sectoriale b) societăţile de asigurare şi reasigurare; c) lucrări de construcţii, amenajări, reparaţii şi întreţinere executate pentru monumente comemorative; d) încasări din taxele de intrare la muzee, castele, târguri şi expoziţii, grădini zoologice, botanice, biblioteci; e) producţia de filme, exclusiv a celor cu caracter de publicitate; f) editarea, tipărirea şi vânzarea de manuale şcolare şi cărţi, exclusiv a celor cu caracter de reclamă şi publicitate. Scutirile de taxă prezentate mai sus se aplică atât către agenţii economici producători, importatori, comisionari, cât şi către cei care comercializează produsele şi serviciile respective, cu excepţia agenţilor economici din reţeaua de alimentaţie publică, care determină taxa pe valoarea adăugată colectată pe baza volumului total al produselor vândute. Contribuţia impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului de stat Imporţanta impozitelor indirecte in veniturile bugetare si veniturile fiscale Structura venituilor fiscale
Veniturile bugetului de stat sunt formate in principal din veniturile fiscale, care asigura cea este mare pondere a resurselor puse la dispozitia statului. Veniturile fiscale sunt formate din impozite indirecte si impozite directe. Impozitele indirecte au cea mai mare pondere, in cadrul veniturilor fiscale.
7
Tabel nr. 1. Ponderea impozitelor indirecte in veniturile fiscale in perioada 2007-2008
Anul
2007 2008
-milioane RON-
Buget initial Venituri fiscale % impozitelor indirecte in venituri fiscale
Executie bugetara % impozitelor Venituri fiscale % impozitelor directe in indirecte in venituri venituri fiscale fiscale
52.185,85 60.175,57
27,17% 31,01%
72,83% 68,99%
44.824,16 55.104,10
67,48% 66,15%
Veniturile fiscale cunosc o crestere continua atat in bugetul de stat cat si comform executiei bugetare. Ponderea impozitelor indirecte scade in anul 2005, dupa care urmeaza o usoara crestere, iar in anii 2007 si 2008 se observa de asemenea o scaderea. Ponderea impozitelor indirecte in totalul veniturilor bugetare si a veniturilor fiscale
Ponderea veniturilor fiscale in cadrul veniturilor bugetare este mult mai mare decat a veniturilor nefiscale. In general veniturile fiscale reprezinta aproximativ 90% din totalul veniturilor bugetare,. Ponderea impozitelor indirecte in veniturile bugetare, cat si in veniturile fiscale, au o importanta deosebita, aratand cu cat au contribuit aceste impozite la realizarea veniturilor. Tabel nr. 2 . Ponderea impozitelor indirecte in totalul veniturilor bugetare si a veniturilor fiscale
Anul
% impozitelor indirecte in veniturile bugetare
-procente% impozitelor indirecte in veniturile fiscale
2007
62,63%
69,35%
2008
60,02%
66,92%
Dinamica impozitelor indirecte aferente bugetului de stat in perioada
8
% impozitelor directe in venituri fiscale 32,52% 33,85%
2007-2008
De regulă, in ţările in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor indirecte este mai mare decat cea a impozitelor directe. Se mizează pe randamentul ridicat al acestor impozite şi taxe dublat de relative comoditatea in asezarea si perceperea lor. Aceste impozite indirecte afecteaza in mod deosebit persoanele cu venituri mici, fiind evitat caracterul lor regresiv in conditiile in care nu se acorda, nicun fel de scutire la plata, asa cum se intampla in cazul impozitelor directe. Principalele impozite indirecte cuprind: Taxa pe valoare adaugata; Accizele; Taxele vamale; Alte impozite si taxe indirecte.
Tabel nr.3. Nivelul impozitelor indirecte aferente bugetului de stat în perioada 2007-2008
An de referinta
TVA
Accize
Taxe vamale
-milioane RONAlte impozite Total PIB indirecte
2007
22719.1
12402
1596.2
1294.65
38011.95
404708.8
2008
25936.22
13201.2
1123.8
1259.7
41520.92
505000
Sursa : Legea bugetului de stat pe anii 2004-2008 publicată in Monitorul Oficial Partea I, nr. 902 din 31/12/2007. Informaţii PIB de pe site-ul Institutului Naţional de Statistică
Astfel, în 2008, taxa pe valoare adăugată si accizele au ajuns la un nivel de 25 936.22 milioane lei, respectiv 13 201.2 milioane lei, ceea ce reprezinta peste 94% din totalul impozitelor indirecte aferente anului 2008. De asemenea, se observă ca această evoluţie ester însoţită de o crestere relative constantă a PIB-ului în jurul valorii de 505 000 milioane lei,in crestere in termen reali cu 7,2% faţa de anul 2007.
Evoluţia ponderii impozitelor indirecte aferente bugetului de stat
9
Tabel nr.4. Ponderea fiecarei categorii de impozite indirecte in totalul impozitelor indirecte in perioada 2007-2008
-procente-
Anul
Tva
Accize
Taxe vamale
Alte impozite indirecte
Impozite indirecte
2007
59.77
32.63
4.2
3.41
100
2008
62.47
31.79
2.71
3.03
100
Structura impozitelor indirecte din total impozite indirecte pentru anul 2007
Taxe vamale 4%
Alte impozite indirecte 3%
Accize 33% TVA 60%
În anul 2007 nivelul accizelor înregistrează o scădere de la 36% în anul 2006, la 33%. De asemenea taxele vamale întregistrează o scadere, de aproximativ 2%, ca Structura impozitelor din total vamale. impozite urmare a integrării României în UE şi a indirecte scăderii barierelor indirecte pe anul 2008
Simultan TVA-ul are o evoluţie crescătoare faţă de anul precedent, ajungând la 60% din totalul impozitelor indirecte , aferente anului 2007. Taxe vamale 3%
Alte impozite indirecte 3%
Accize 32% TVA 62%
10
În anul 2008 ponderea taxei pe valoare adăugată a crescut faţă de anul 2007 cu 2,70% , ajungând la 62,47% din totalul impozitelor indirecte. Ponderea accizelor în total impozite indirecte în anul 2008 s-a redus cu 0,84% faţă de anul 2007, de la 32,63% la 31, 79% din totalul impozitelor indirecte. Taxele vamale au întregistrat o scădere de 1,49% faţă de anul 2007 , ajungând la 2,71 % din total impozite indirecte. De asemenea, şi în cazul altor impozite indirecte se observă o uşoară scădere în anul 2008 comparativ cu anul precedent, de la 3,41% la 3,03 %. Evoluţia ponderii fiecarui impozit indirect in veniturile fiscale, in perioada 2007-2008 Figura nr. 5. Evoluţia ponderii TVA în veniturile fiscale în perioada 2007-2008
Tva 43.53 44
43.1
43 42 41 40 39
Tva
38 37 36 35 34
2007
11
2008
Ponderea cea mai mare dintre impozitele indirecte in veniturile fiscale o are taxa pe valoare adaugata. In anul 2008 se observa o usoara scadere de 0,42% faţă de anul precedent , ponderea taxei pe valoare adaugata fiind de 43,1 % din totalul veniturilor fiscale. Figura nr. 6. Evoluţia ponderii accizelor în veniturile fiscale în perioada 2007-2008
Accize 30 23.76
25
21.93
20 15
Accize
10 5 0 2007
2008
Accizele se află pe locul al doilea ca importanţă şi pondere în cadrul veniturilor fiscale. In anii 2007 şi 2008, accizele au o evoluţie descrescătoare , ajungând în anul 2008 la 21,93% din totalul veniturilor fiscale. Evoluţia ponderii impozitelor indirecte aferente bugetului de stat in PIB
Produsul intern brut exprimă valoarea adăugată bruta a productiei finale a bunurilor si servicilor create, în cursul uneri perioade, de agentii economici care îşi desfaşoară activitatea pe teritoriul tarii, şi este destinat consumului , investitiilor, cresterea stocurilor şi exportului.
Figura nr. 8. Evoluţia ponderii TVA in PIB in perioada 2007-2008
12
5.61
5.14
6.00 5.00 4.00 TVA
3.00 2.00 1.00 0.00 2007
2008
Analiza evoluţiei impozitelor indirecte în raport cu PIB evidenţiază creşterea taxei pe valoarea adăugată la orizontul prognozei în mare măsură ca urmare a creşterii consumului în această perioadă, atingând în 2007 nivelul maxim de 5,61%. Figura nr. 9. Evoluţia ponderii accizelor în PIB in perioada 2007-2008
Evoluţia ponderii accizelor în PIB in perioada 2007-2008
3.06 2.61 3.50 3.00 2.50 Accize
2.00 1.50 1.00 0.50 0.00
2007
2008
În 2008 , deşi accizele prevazute în bugetul de stat au un nivel de 13 201.2 mil lei, ele reprezintă doar 2,61% din PIB-ul estimat pe 2008. Din analiza realizată pe parcursul acetui capitol se poate spune că această continuă crestere a impozitelor indirecte s-a realizat pe baza procesului de creştere economică, care a dus la majorarea încasarilor totale la bugetul de stat.
13
În cadrul veniturilor fiscale ponderea cea mai mare o au impozitele indirecte si se observă o crestere continuă a acestora, ceea ce denotă importanţa acestora pentru bugetul statului. Ponderea cea mai mare în cadrul impozitelor indirecte o detine taxa pe valoarea adăugată , ajungand în anul 2008 la aproximativ 63%. Concluzii şi propuneri
România are un proaspat obţinut statut de “economie de piaţă funcţională” dar va trebuii să-şi amelioreze în cel mai scurt timp gradul de competitivitate economica, astfel încât să poata face faţă condiţiilor pieţei comunităţii europene şi mondiale. Mult imbunătăţit, sistemul fiscal românesc, încă se confruntă cu unele probleme: Nu asigură resurse suficiente sau repartizarea este defectuasă Este inechitabil (toţi consumă – puţini contribuie) Nu sprijină explicit şi suficient iniţiativa antreprenorială Nu încurajează direct şi atractiv investiţiile (ca resursă incontestabilă a creşterii bazei impozabile) Descurajează munca legală şi în special pe cea calificată Pachetul normativ de reglementare (Cod fiscal şi celelalte) este încă stufos, interpretabil, instabil, contestat în bună măsură de mediul de afaceri) Căile prin care este posibilă o mai bună funcţionare a sistemului fiscal românesc se circumscriu modificărilor structurale care trebuie făcute în sistemul fiscal românesc. Aceste modificări presupun intervenţii de profunzime la nivelul elementelor sistemului fiscal românesc. Impozitele indirecte trebuie stabilite la acele nivele la care nu se realizează o presiune fiscală mare, care ar putea înăbuşi liberă inţiativă, însă ele trebuie să asigure un minim necesar de resurse statului cu ajutorul cărora să-şi poata realiza obiectivele economice şi sociale. Impozitele indirecte aduc o contribuţie importantă la formarea resurselor bugetare, resurse pe care statul le poate utiliza la realizarea programelor economice şi sociale pe care şi le propune. Taxa pe valoarea adăugată ajută economia să se îndrepte spre un sistem fiscal mai sigur pentru agenţii economici,caracterizat de transparenţă pentru autorităţi. Cu privire la accize, se poate spune că ele au avut o evoluţie ascendentă atât în mărime absolută cât şi în procent. O parte a acestei creşteri se datorează, ca şi în cazul taxei pe valoarea adăugată, influenţei inflaţiei. Introducerea accizelor este argumentată de nevoile tot mai mari ale bugetului de stat, precum şi de a limita sau chiar de a stopa consumul de produse dăunătoare sănătăţii. Accizele, prin aplicarea lor, protejează anumite ramuri ale ecomomiei, acţionând concomitent şi paralel cu taxale vamale.Se urmăreşte frânarea consumului de înaltă tehnologie importată de diverşi agenţi economici. Impozitele indirecte vor constitui principală sursă de venit la bugetul de stat şi în viitor. Pentru o anumită perioada de timp vor fi menţinute actualele prevederi în domeniul TVA. România ar trebui să continue să acorde atenţie specială îmbunatăţirii calităţii şi metodologiei calculării PNB şi a conturilor naţionale, precum şi să îmbunătăţească
14
calcularea bazei TVA şi continuarea eforturilor de aliniere a principiilor şi regulilor bugetare la standardele generale aplicabile în Uniunea Europeană.
Referinţe bibliografice 1. Bistriceanu Gh.D. şi colectiv, “Finanţele agenţilor economici” Editura Economică,
Bucureşti 2001 2. Bistriceanu Gh. D, “Lexicon de finanţe, bănci, asigurări”, Editura Economică, Bucureşti, 2001 3. Talpoş I, Finanţele României, Vol. I, Editura Sedona, Timişoara 1995 4. Văcărel I, Bistriceanu Gh. D. şi colectiv, „Finanţe Publice” ed. a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti 2004 5. Legi si acte normative : Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 27 martie 2009 Legea bugetului de stat pe anii 2004-2008 publicată in Monitorul Oficial Partea I, nr. 902 din 31/12/2007 Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 29/2009 - pentru modificarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal - care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 27 martie 2009, O.G. nr 48/15.07.2004 cu privire la bugetul de stat rectificat pe anul 2004 publicată in Monitorul Oficial nr. 657 din 21.07.2004 O.G. nr 91/28.08.2004 cu privire la bugetul de stat rectificat pe anul 2004 publicată in Monitorul Oficial nr. 801 din 30.08.2004 www.mfinante.ro www.insse.ro
15
