Referat realizat pentru seminarul 10 – Geografia Fizica a Romaniei
Relieful glaciar al Romaniei
Balan Clara Rascanu Victor Univ. Al. I. Cuza din Iasi, Facultatea de Geografie si Geologie Gr. 31 Prof. coordonator M. Niculița
1
CUPRINS
A. Procese de modelare glaciara si forme de relief glaciar a. Procese b. Forme de relief glaciar - Forme de eroziune glaciară - Forme de acumulare glaciară– Morenele B. Relieful glaciar fosil din Carpații românești 1. Forme glaciare sculpturale (de eroziune) 2. Formele glaciare de acumulare *3. Relieful periglaciar C. Tipuri de ghetari D.Fazele glaciare E. Faze de modelare glaciara din Romania F. Relieful glaciar in Romania
2
În Cuaternar, în zonele înalte ale Munţilor Pirinei, Alpi, Carpaţi, Balcani, Caucaz, ca şi în munţii înalţi ai altor continente, s-au instalat gheţari, care prin eroziune glaciară şi prin acumularea glaciară au remodelat peisajul anterior. În Cuaternar s-a produs o succesiune de fluctuaţii climatice, de faze glaciare cu climat mai rece decât cel actual, între care au fost faze interglaciare cu temperaturi mai mari sau egale cu cele din perioada actuală. Actualmente noi ne aflăm, deci, într-un stadiu interglaciar.În stadiul interglaciar anterior, în urmă cu 120.000-130.000 de ani, temperatura medie era mai mare cu 2 °C, faţă de cea actuală. A. Procese de modelare glaciara si forme de relief glaciar a.Relieful glaciar este relieful rezultat în urma proceselor de eroziune : exarație, detersie ( slefuire a “albiei” pe care o ocupa ghetarul ) , detracție(dislocare si antrenarea in miscare a unor blocuri de roci ) și acumulare glaciară, datorate în general mișcărilor gheții la suprafa ța scoar ței terestre. In Romania după urmele în relief, modelarea glaciară s-a manifestat doar în masivele:Maramureș, Rodnei, Bucegi, Iezer, Făgăraș, Șureanu, Parâng, Retezat, Țarcu și Godeanu . Forme incipiente apar în masivele: Țibleș, Călimani, Ceahlău, Leaota și Bihor . b. Formele de relief glaciare se clasifică în (Rădoane și alții, 2005):
1. Forme de eroziune glaciară Eroziunea glaciara (exaratia) se manifesta diferit in functie de mai multi factori: - viteza de deplasare a masei de gheata (exaratia este ridicata la viteze mici intrucat puterea de scrijelire este amplificata de durata mai mare a exercitarii procesului); - grosimea masei de gheata care preseaza rocile subglaciare (cu cat este mai mare cu atat exaratia va fi mai intensa); - panta suprafetei subiacente (pe pante mici si contrapante, eroziunea este mult mai activa); - rezistenta rocilor din care este alcatuita suprafata subglaciara (rocile moi sunt usor de dislocat in raport cu cele dure); - incarcatura masei de gheata cu blocuri si grohotisuri(cu cat este mai mare cu atat puterea de scrijelire este mai intensa). 1.1 Datorate curgerii neconstrânse a gheții: pozitive – roci mutonate ( proeminente alcatuite din roci mai dure, in prezent sunt greu de identificat pentru ca sunt acoperite cu sol si vegetatie ), și negative –striații ( scobituri formare prin eroziunea rocilor inghetate de la baza si marginea ghetarului). 1.2
Asociate curgerii constrânse a gheții (văile glaciare)
Valea glaciarareprezinta fagasul prin care curge limba ghetarului. In linii generale, ea se aseamana cu un uluc sau jgheab urias.Vaile glaciare exista doar la ghetari cu dimensiunimari la care gheata din circuri inainteaza pe vaile create anterior prin eroziune lineara. Aceasta incarcata cu materiale provenite de pe versanti sau din circ produce erodarea fundului vailor si a bazei versantilor. Profilul transversal al vaii se va modifica in timp luand forma literei ''U''. La vaile glaciare mari profilul are o infatisare complexa fiind alcatuit din doua-trei deschideri cu aceasta alura (forma de 3
'U') la care in baza se adauga cea de ''V''. Sectiunea in forma de ''V'' apartine eroziunii fluviatile postglaciare. 1.3 Datoarte acțiunii conjugate a proceselor glaciare și periglaciare Se combina actiunea ghetarului cu cea a proceselor periglaciare(active pe versantii deasupra ghetarului dar si pe contactul acestuia cu peretii limitrofi ). Ghetarul va exercita o eroziune activa asupra peretilor ce-l inconjoara dar si asupra suprafetei excavatiei in care se afla. Forme pozitive –Hornuri( relief cu aspect de piramidă triunghiulară caracteristic regiunilor alpine, care se formează în urma intersectării pere ților circurilor glaciare ) , și negative -Circurile glaciare ( Sunt excavatii in care se acumuleaza zapada ce se transforma in gheata. Aceasta actionand asupra ei o largeste si adanceste. Ele se pot situa la obarsia unor vai alpine sau in diferite nise suspendate pe versantii circurilor mari sau deasupra unor pereti abrupti din lungul vailor.Excavatia este creata prin presiunea exercitata de masa de gheata, prin erodarea patului de roca ) Dupa topirea ghetarilor in circuri, in spatele pragului sau a diferitelor mase de grohotis (vechi si actual) prin acumularea apei rezulta lacuri numite in Romania, zanoage. 2.Forme de acumulare glaciară - Morenele In afara ghetii, ghetarul contine si bucati de roca cu dimensiuni variabile. Materialele cad pe suprafata ghetii, la marginea ghetarului sau sunt deplasate pe fund.Procesul de eroziune glaciara este intensificat de contributia materialelor morenice (blocuri uriase, bolovani, pietrisuri de diferite dimensiuni), care se afla incorporate pe marginile si la fundul ghetarului. Prin intermediul acestora, ghetarul scrijeleaza peretii si patul vaii. In ansamblu, morenele reprezinta o aglomerare de blocuri eterogene, implantate intr-o masa de materiale mai fine, argilo-nisipoase, care sunt transportate de ghetari si depuse acolo unde gheata se topeste. In functie de pozitia lor in interiorul vaii glaciare morenele sunt: - terminale(sunt desfasurate in fata limbii glaciare; provin din materialele impinse de catre limba glaciara in faza de inaintare; au forma semicirculara constituind un val de nisipuri si pietrisuri ); - laterale(aflate la contactul ghetarului cu versantii materiale depuse sub forma de diguri abrupte pe marginea vaii glaciare); - mediane (depuse in partea centrala a vaii glaciare); - de împingere. 1 B. Relieful glaciar fosil din Carpații românești 1. Forme glaciare sculpturale (de eroziune): - Circurile glaciare și glacio-nivale (circurile glacio-nivale sunt create de lentile de gheaţă sau de acumulări de zapada) - Văile (trog) glaciare(In afara de vaile glaciare mari, exista si cele afluente, care se termina brusc deasupra vaii principale, colectoare. Ele au primit denumirea de vai suspendate sau troghuri.) - Rocile mutonate și striurile (Rocile mutonate prezintă, adeseori, striuri rezultate în urma scrijelirii de către fragmentele de rocă dură prezente în masa gheţarului. Direcţia striurilor indicând, astfel, direcţia de deplasare a gheţarului.) 4
- Depresiunile de subsăpare glaciară(Zapezile acumulate si transformate in gheata la obarsia vailor,prin subsapare au format depresiuni de subsapare glaciara.) - Vârfurile (hornuri) glaciare - Crestele (arête) glaciare (Creste zimtate cu versanti abrupti care separa circurile si uneori vaile glaciare.) - Șeile de transfluență (Reprezinta sectoare joase la nivelul interfluviilor ce separa ghetarii cu volum deosebit de mare si prin care gheata trece de la unul la celalalt. Deci, ele sufera o eroziune produsa prin scurgerea ghetii.) - Acele glaciare (Sunt reprezentate de martori reziduali foarte ascuţiţi, proeminenţi.) 2. Formele glaciare de acumulare - Morenele mediane, laterale si frontale *3. Relieful periglaciar Procesele periglaciare : - Actiunea inghet-dezghetului - unul dintre cele mai frecvente procese din zonele periglaciare este inghet - dezghetul, prin care se ajunge la distrugerea retelei de minerale ce formeaza structura rocilor compacte, transformandu-le in fragmente din ce in ce mai mici. - Procese de crioturbatie ansamblul deranjamentelor si deplasarilor materiei ce au loc in sol, scoarta de meteorizare sau in roci neconsolidate sub efectul inghet-dezghetului. - Vârfuri și creste periglaciare - Versanți de gelifracte - Torenți de pietre - Conuri și trene de grohotiș - Depozite de stratificație ritmică - Culoare de avalanșe - Nișe de nivație și potcoavele nivale - Terase și suprafețe de crioplanație - Terase de solifluxiune C. Tipuri de ghetari Exista 2 mari categorii de ghetari : montani si de calota (continentali). Formele de relief create prin eroziunea glaciara sunt diferite la ghetarii montani in raport cu cei de calota cu toate ca exista si numeroase elemente comune. Ghetarii montani - Dupa formele ramase în relieful actual, se poate deduce ca modelarea glaciara sa facut, sigur, prin doua tipuri de ghetari: de vale si de circ, la care, se pare, se adauga si ghetarul deplatou. - Gheţarii de circ erau mici, nu aveau limbi, decât rar şi reduse, rămâneau suspendaţi sub culmile înalte, în mod obişnuit în jurul altitudinii de 2000-2050 m, maiales pe trepte structurale ai căror pereţi aveau expunere nord-vestică; urmele lor sepăstrează deasupra unor văi glaciare, sau izolat. Se întâlnesc în Făgăraş, Parâng,Godeanu, Retezat, Ţarcu, Rodna. - Gheţarii de valeaveau bazine mari de alimentare,circuri mari şi uneori compuse, continuate cu limbi de gheaţă ce atingeau 3-8 km. Ceimai dezvoltaţi erau pe văile Nucşoara şi Lăpuşnic din Retezat; Capra şi Buda dinFăgăraş; Jieţul, Lotrul şi Latoriţa din Parâng; Pietrosul, Lala şi Cimpoieşul din Rodna. - Gheţarii de platousunt numai presupuneri că ar fi acoperit, câteva mici platouri din Pediplena Carpatică, situate la peste 2000 m, ca de exemplu în Muntele Borăscu, câteva porţiuni din Rodna, lângă vârful Paltinul dinFăgăraş (deasupra izvoarelor văii Doamnei), suprafaţa Doamnele din Bucegi. 5
Exista trei cauze principale care conditioneaza topirea ghetarilor montani: radiatiile solare directe, caldura cauzata prin convectia aerului si siroirea pe masa de gheata. Orice ghetar montan, se afla in conditiile unui schimb continuu de materie: reducerea lui datorita topirii, pe de o parte si inmagazinarea de noi cantitati de precipitatii solide, pe de alta parte. Sub acest aspect, la nivelul limitei zapezilor persistente se tinde la un echilibru mobil intre acumulare si topire. D.Fazele glaciare 1 Riss–limita zăpezii era la 1500/1600m în Nord și 1850 m în Sud,la acest nivel s-au păstrat cele mai coborâte circuri glacio-nivale.Această fază glaciară a fost mai puternică,ce permiteau ghețarilor de vale să coboare până la altitudini de 1300/1500m 2 Würm–limita zăpezii era la 2000m, climatul era caracterizat printr-un regim termic mai coborât dar mai arid.Această fază glaciară a fost mai redusă,cu ghe țari de circ și morene de altitudine.
E. Faze de modelare glaciara din Romania 1. Complexul sculptural Borăscu Cea mai îndelungată fază de modelare (50mil ani) ,desfă șurată între sfâr șitul Cretacicului și sfâr șitul Oligocenului; în acest interval eroziunea a afectat un vast teritoriu din carpa ți cât și din platformă. 1 Regiunea carpatică a fost complet nivelată și redusă la o suprafa ță larg ondulată, denumită pediplena carpatică. 2 Ulterior mișcările tectonice au compartimentat aria în blocuri care au avuto evolu ție separată, unele blocuri au fost înălțate și supuse factorilor modelatori, altele au fost scufundate și acoperite de sedimente. 3 Suprafața Borăscu se întâlnește la altitudini de: 4 2000/2400m în Meridionali (Suprafața Cîndrel) 5 700/1400m în Banatului (Suprafața Semenic, Almăj) 6 1000/1850m în Apuseni (Suprafața Farcaș, Cârligata-Muncel) 7 1800/2200m în Rodnei și Maramureșului 2. Complexul sculptural Râu Șes 1 Fază de modelare de circa 15 mil ani, reprezentând un ciclu de eroziune neterminat, ce evidențiază mai multe nivele de nivelare. 2 Suprafețele de eroziune se prezintă sub formă de culmi prelungi, ondulate și înclinate spre periferia munților. 3 Nivelele de eroziune ale acestui complex se regăsesc într-o pozi ție altimetrică inferioară fa ță desupra fața Borăscu,având și o răspândire mai largă. 4 Altitudinea frecventă a acestei suprafețe este de 1400m, însă în zona curburii ajunge și la 1700/1800m. 5 În Occidentali resturi ale suprafeței se întâlnesc și la altitudin de 500/600m până la 1200m. 6 Resturi ale nivelelor acestei suprafețe poartă denumiri locale: 7 Banatului –Cârja, Tomnacica, Pădureni 8 Orientali –Bătrâna, Poiana Ciungi, Cerbu 9 Apuseni –Mărișel, Platforma Arieșulu 10 11 6
12 3.Complexul sculptural Gornovița 13 Fază de modelare de peste 8 mil ani, ce a creat suprafe țe cu o întindere modestă, prin eroziune fluvială și abraziune; efectul general al eroziunii a fost crearea unor trepte la periferia regiunii muntoase. Altitudinile la care se întâlnesc resturi ale nivelelor complexului, sunt foarte variate: În aria flișului la1000/1200m În aria curburii la1300m În Occidentali la500/900m În Dobrogea la 180/300m Resturi ale nivelelor acestei suprafețe poartă denumiri locale: 1 Meridionali –Bran, Luncani, Poiana 2 Banatului –Caraș, Teregova, Suprafața Deva 3 Orientali –Poiana Mărului, Predeal, Mestecăni ș, Moldovi ța 4 Apuseni –Feneș, Mermezeu, Fertișag Relieful glaciar in Romania
Relieful glaciar din Carpaţii româneşti este rezultatul unor procese care au durat peste un milion de ani, timp în care gheţarii au erodat, transportat şi acumulat materialul format din roci metamorfice. Formele de eroziune sunt cel mai uşor de recunoscut pe traseele montane: circul glaciar, custura şi valea glaciară. Circul glaciar este microdepresiunea care era ocupată de gheţar. Formarea circurilor glaciare este disputată între două teorii, prima dintre ele punând în seama gheţarului întreaga erodare a reliefului, iar cea de-a doua care spune că microdepresiunile ar fi existat înainte de formarea gheţarilor. Cele mai elocvente circuri glaciare se întâlnesc în Carpaţii Meridionali, dar şi în Munţii Rodnei. Custura reprezintă contactul dintre două circuri glaciare alăturate. Aceasta are forma unei creste ascuţite şi zimţate, întreruptă de „strungi”, „portiţe” sau „ferestre”, microforme prin care masele de gheaţă comunicau dintr-un circ în altul. Custurile cele mai ascuţite şi mai greu de parcurs se întâlnesc în Munţii Făgăraş, dar nici Masivul Retezat nu se lasă mai prejos. Valea glaciară este forma de relief în care a evoluat limba gheţarului – prelungirea liniară a acestuia către baza muntelui, până la etajul inferior în care zăpada nu mai era permanentă. Teoriile asupra genezei văilor glaciare sunt similare cu cele de la circuri, existând teorii atât pentru, cât şi împotriva eroziunii exclusive a gheţarilor. -
Relieful glaciar din Munţii Bucegi este concentrat pe văile din jurul Vârfului Omu şi se constituie din văi glaciare şi circuri (fără lacuri). În abruptul estic, cel dinspre Valea Prahovei, se remarcă circurile glaciare din Valea Cerbului şi Valea Morarului. Mult mai spectaculoase sunt văile glaciare de pe partea nordică – Mălaieşti şi Ţigăneşti, ultima adăpostind şi un lac de dimensiuni mai mici. Văile glaciare orientate spre sudul masivului, din bazinul Ialomiţei, sunt Obârşia Ialomiţei şi Sugările, ambele cu câte un circ, precum şi valea Doamnele. 7
-
-
-
-
-
-
-
-
În Masivul Făgăraş avem la dispoziţie un relief glaciar bine dezvoltat, cu peste 70 de lacuri glaciare şi peste 170 de circuri. Făgăraşul prezintă complexe glaciare orientate nord-sud, de o parte şi de alta a crestei principale, o adevărată înlănţuire de custuri şi circuri, pe aproape toată întinderea de 70 de kilometri. Pe versantul sudic, mai puţin abrupt decât cel nordic, întâlnim cele mai lungi văi glaciare din România, de până la 7 kilometri. Totuşi, cele mai dezvoltate circuri glaciare se află pe versantul nordic, mai adăpostit faţă de razele solare decât cel sudic şi unde gheţarii s-au topit mai greu. Dintre văile glaciare, intalnim aici Avrig, Şerbota, Bâlea, Arpaş, Viştea Mare, Viştişoara, Sâmbăta, Dejani (din versantul nordic) şi Valea Rea, Vâlsan, Mircea, Capra şi Izvorul Scării din versantul sudic. Masivul Iezer-Păpuşa, „fratele” mai mic de la est al Făgăraşului, prezintă pe ambii versanţi o înlănţuire de circuri glaciare. Dintre cele de pe versantul sud-estic, unul singur păstrează un lac glaciar, numit chiar Lacul Iezer. Masivul Parâng prezintă în zona înaltă peste 30 de lacuri glaciare şi mai multe circuri, marea majoritate fiind concentrate pe versantul nordic, intens afectat de eroziunea glaciară datorită expunerii. Complexul glaciar al Jieţului, aflat chiar sub vârful Parângu Mare (2518), cu căldările Mândra, Roşiile şi Zănoaga Stânei, este cel mai dezvoltat. Relieful glaciar din Masivul Cindrel este restrâns, dar bine conturat, concentrat în partea centrală a masivului, ca de obicei pe versantul nordic. Aici avem cele două mari circuri glaciare ale Iezerului Mare şi Iezerului Mic, care adăpostesc lacuri şi care sunt protejate într-o rezervaţie. Deasemenea, s-au mai dezvoltat circuri fără lacuri glaciare (Gropata, Iujbea Răşinarului). Masivul Şureanu prezintă relief glaciar în partea de sud-est, pe acelaşi versant nordic, fiind constituit din câteva circuri situate în apropierea vârfului Şureanu, dintre care cel mai bine conturat adăposteste şi un lac glaciar, sau un iezer (în limbajul popular): Iezerul Şureanu. Masivul Retezat – protejat împreună cu vecinul Godeanu în cadrul Parcului Naţional Retezat – prezintă cele mai intense urme ale activităţii glaciare cuaternare din Carpaţi. Zona centrală a Retezatului a fost modelată pe ambii versanţi, nordic şi sudic, aici fiind prezente şi câteva dintre „superlativele” glaciare din Carpaţii româneşti: cel mai lung şi mai dezvoltat gheţar (18 kilometri lungime), care a modelat Valea Lăpuşnicul Mare; cel mai întins lac glaciar – Lacul Bucura – care este parte din imensul complex de modelare glaciară din Valea Lăpuşnicul Mare; cel mai adânc lac glaciar – Lacul Zănoaga, de 29 de metri. În Retezat există nu mai putin de 80 de lacuri naturale. Munţii Godeanu, cei mai izolaţi din România, prezintă un relief glaciar asemănător cu cel din vecinul Retezat, cu exceptia custurilor care aproape că lipsesc. Circurile s-au dezvoltat pe ambele părţi ale culmii principale, unele adăpostind şi lacuri precum Scărişoara, Moraru, Scurtele, Godeanu. Văile glaciare (Lăpuşnicul Mic, Branul) sunt mai scurte decat în Retezat, dar prezintă morene mai bine definite. Masivul Ţarcu, legat de Godeanu printr-o culme înaltă de 1600-2000 de metri, prezintă un relief glaciar spectaculos, format uniform de-a lungul crestei principale. Fiind accesibil atât dinspre oraşul Caransebes (la sud), cât şi dinspre Oţelu Roşu şi Sarmizegetusa (nord), masivul este alcătuit din trei sectoare principale: Ţarcu, Baicu şi Bloju (de la sud la nord). În sectorul Ţarcu, unde întâlnim şi o staţie meteorologică modernă, de vârf de munte, putem admira valea glaciară Olteana, cu două circuri glaciare şi lacuri. În Muntele Baicu (sectorul 8
-
-
-
central), pe lângă circurile de pe partea nordică, avem un lac glaciar pe versantul sudic – lacul Pietrele Albe. Totuşi, cel mai „arătos” circ glaciar din Ţarcu se poate admira în sectorul Muntelui Bloju. Valea glaciară Netiş se află pe versantul estic şi adăposteşte lacul glaciar omonim. Munţii Rodnei, protejaţi prin înfiintarea Parcului Naţional omonim, sunt cei mai înalţi din Carpaţii Orientali (peste 2300 de metri), iar altitudinea lor a permis dezvoltarea reliefului glaciar, cu văi, circuri, lacuri şi custuri, dispuse în general pe versantul nordic. Creasta principală are aproximativ 60 de kilometri. Complexele glaciare cele mai dezvoltate sunt Lala Mare, Ineu (la est), Buhăescu şi Iezer (în partea central-nordică), toate cu lacuri glaciare. Lacul Iezer, situat pe traseul turistic cel mai circulat, dintre Borşa şi Vârful Pietrosul, este recunoscut prin forma care reproduce fidel conturul României. Masivul Farcău (1957 metri) face parte din Munţii Maramureşului şi implicit din Parcul Natural cu acelaşi nume. Este pozitionat la sud de creasta principală care defineşte graniţa cu Ucraina, prin urmare este 100% românesc. Prezintă relief glaciar în zona înaltă definită de vârfurile Farcău şi Mihailecu. Singurul lac glaciar din masiv, Lacul Vinderel, este situat la înşeuarea dintre cele două vârfuri, iar formarea lui este pusă pe seama eroziunii unui fost gheţar de platou (nefiind format într-un circ). Pe teritoriul Munţilor Maramureşului mai întâlnim circuri glaciare în masivul Pietrosu Bardăului (1800 de metri), dar şi în masivul Pop Ivan, pe versantul nordic ucrainean. În grupa centrală a Carpatilor Orientali, singurele forme demonstrate de relief glaciar (circuri suspendate) se pot admira în Munţii Călimani, atât pe versantul nord-estic al masivului Pietrosul, de 2100 de metri altitudine, cât şi în zona înaltă Reţiţiş – Călimanu Cerbului (de peste 2000 de metri).
9
Bibliografie 1. Vuia Florin, Studiul reliefului glaciar şi periglaciar în România – Referat ştiinţific 2. Ielenicz M. si colab., 1999 – Dictionar de geografie fizica, Editura Corint, Bucuresti 3. Irimus Ioan-Aurel, 2003 , Geografia Fizica a Romaniei, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca 4. Grigore Posea, Popescu N. , 1974, Relieful Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti. 5. Mihailescu Vintila, 1969, Geografia Fizica a Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti Bibliografie online : 1. http://geomorphologyonline.com/ 2. http://www.creeaza.com/referate/geografie/RELIEFUL-GLACIAR833.php 3. https://arhivadegeografie.wordpress.com/tag/glaciar/
4. http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/geologie/Relieful-glaciar26.php 5. http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/geologie/Relieful-glaciar26.php 6. http://criologie.blogspot.ro/ 7. http://www.worldwideromania.com/2013/08/19/lacul-glaciar-balea-si-cascadabalea/ 8. http://masivulpiatracraiului.blogspot.ro/2011/03/releful-periglaciar.html 9. http://geografilia.blogspot.ro/2011/03/rolul-avalanselor-in-modelarea.html 10. http://geografilia.blogspot.ro/2011/03/rolul-avalanselor-in-modelarea.html 11. www.wikipedia.com
10
