Legenda Sfantului Graal, cupa folosita pentru a aduna sangele lui Iisus in timpul crucificarii. Secretul potirului despre care se crede ca ar conferi nemurirea Valentin Trufasu,
Graalul este o cupa, referintele istorice facand trimitere la el si ca la pocalul folosit de Iisus la Cina cea de Taina, cand a servit vinul. Se crede ca aceasta relicva are puteri incredibile, cum ar fi producerea de hrana si bautura, vindecarea bolilor si aducerea de roade pamantului. Singura problema a arheologilor este gasirea Sfantului Graal. Sfantul Graal a devenit in prezent enigma istorica absoluta. Multa lume nu stie nici macar ce este Graalul, iar cei care cred ca stiu, se afla, de fapt, intr-o mare confuzie. Graalul este un pocal sau o cupa folosita pentru aduna sangele lui Isus in timpul crucificarii, scrie Joel Levy in cartea "Istorii pierdute". Nu se stie ce forma a avut vasul in care a fost adunat sangele lui Iisus in timpul crucificarii si ce s-a intamplat cu el dupa acest moment. Multi istorici si arheologi sustin chiar ca pocalul cu puteri magice nu ar fi existat niciodata decat in legendele si povestirile din Evul Mediu.
Confuzia legata de Graal este alimentata si de faptul ca acesta nu este mentionat la modul concret in Vechiul Testament. Prima mentiune despre relicva a fost facuta intr-un poem intitulat "Perceval, sau povestea Graalului", scrisa de Chretien de Troyes intre 1180 si 1191, insa aceasta este mentionata ca un vas sau castron obisnuit, precizeaza Joel Levy in cartea sa. In momentul de fata exista o multime de teorii despre identitatea Graalului. Wolfram von Eschenbach sustine ca Graalul ar fi, de fapt, o bucata de roca picata din cer, ce ar fi fost folosita ca refugiu de Ingerii Impartiali in razboiul dintre Lucifer si Rai. Intr-o alta versiune se pretinde ca Graalul ar fi fost un smarald din coroana purtata de Lucifer inainte de cadere. Sunt si scriitori care fac referire la Graal ca la o carte, posibil o evanghelie pierduta, despre care se speculeaza ca ar fi fost scrisa de Isus in persoana. Referirile la Graal ca la o cupa cu puteri magice prezinta asemanari cu diverse povesti din mitologia celtica, unde se vorbeste de vase ce produc hrana si bautura, vindeca rani, daruiesc intelepciune si invie mortii, se mentioneaza in lucrarea "Istorii pierdute". Iosif din Arimateea si Sfantul Potir
Una din cele mai credibile povesti legate de Graal este cea a lui Iosif din Arimateea, despre care se vorbeste si in Vechiul Testament. Se spune ca Iosif ar fi fost un negustor bogat si influent, care l-ar fi urmat in taina pe Iisus si i-a luat trupul dupa rastignire, coborandu-l de pe cruce si asezandu-l in propriul sau mormant. Profetia lui Isaia s-ar fi indeplinit astfel, acesta prezicand ca Iisus va fi inmormantat in cripa unui om bogat. Iosif a fost intemnitat pentru gestul sau, dar Iisus i s-ar fi infatisat si l-a hranit cu ajutorul Graalului, inainte de al scoate din inchisoare. Iosif a calatorit apoi cu apostolul Filip, Maria Magdalena si Lazar pana la Marsilia, fiind apoi trimis in Britania. Conform unor legende, ar fi luat cu el potirul de care s-a servit Iisus la Cina cea de Taina si pe care l-a folosit pentru a strange picaturi din sangele acestuia = dupa rastignire, consemneaza Joel Levy in cartea sa. In unele versiuni se spune ca Iosif si-ar fi ingropat lucrurile pe culmea Glastonbury din Britania, iar locul ar fi inflorit in mod miraculos, locatia fiind folosita apoi pentru constructia primei biserici din Britania. Se spune ca Iosif si urmasii sai ar fi fost stramosii regilor Britaniei, iar in unele povesti Iosif este prezentat ca unchiul lui Iisus, pe care l-ar fi dus in Britania intr-una din calatoriile sale de afaceri. Izvorul unde apa se amesteca cu sangele lui Iisus
Cand vine vorba de posibile locatii unde a fost ingropat sau ascuns Graalul, acestea sunt practic nenumarate. Conform unora dintre acestea, Graalul ar fi fost ingropat in strafundurile culmii Glastonbury, unde ar fi tasnit un izvor, numir astazi Izvorul Potirului. Culoarea rosiatica a apei a fost pusa pe seama faptului ca apa scalda cupa, amestecandu-se astfel cu sangele lui Christos, se detaliaza in lucrarea "Istorii pierdute". Geologii au argumentat insa ca apa izvorului este rosie datorita concentratiei mari in oxizi de fier existente in rocile pe unde trece aceasta. O alta posibila locatie a Graalului este castelul Corbenic din Britania, o cetate mediavala construita pe locul unei stravechi constructii datand din epoca Fierului. Legendarul potir ar fi fost dus in Tara Galilor, conform altor surse, unde ar fi fost incredintat lordului Nanteos Manor, stapanul regiunii la acea vreme. Graalul ar fi ramas acolo pana in 1952, cand domeniul a fost cumparat, iar cupa a fost depusa in seiful unei banci pentru mai multa siguranta, scrie Joel Levy in cartea sa. Cupa lui Nanteos este un mic castron din lemn, ce ar fi fost cioplit din lemn de maslin provenit din Palestina. Castronul este ciobit in cateva locuri, dupa ce pelerenii au dorit sa aiba mici bucati din cupa, despre care se
spune ca ar fi avut capacitatea de a vindeca. In catedrala din Valencia (Spania) se gaseste si in prezent o cupa mica din agat rosu, denumit Santo Caliz, care in traducere inseamna Sfantul Potir. Artefactul a fost datat cu certitudine la 1134 d.Ch., dar spaniolii detin un asa numit certificat de autenticitate, din care reiese ca acesta ar fi fost adus la Roma chiar de Sfantul Petru, iar apoi a fost transportat in Spania pentru a-l feri de distrugere in timpul persecutiei crestinilor de catre imparatul Valerian in anul 258 d.CH, se consemneaza in lucrarea "Istorii pierdute". Desi exista numeroase trimiteri la Sfantul Graal in legendele din Britania, iar in diverse locuri ale lumii sunt expuse cupe despre care se spune ca ar fi legendarul potir, nimeni nu a adus pana acum vreo dovada concludenta ca acesta ar fi existat in realitate. Chiar daca s-ar gasi acum un obiect care sa se potriveasca descrierii Graalului din textele biblice, arheologii si cercetatorii nu stiu cum ar putea dovedi provenienta sa, conchide Joel Levy in cartea sa.
