Obiecte ascuflite
Gillian Flynn Obiecte ascuflite First published by Shaye Areheart Books, an imprint of the Crown Publishing Group, a division of Random House, New York Copyright © 2006 by Gillian Flynn Copyright © 2007 Tritonic pentru ediflia în limba românæ
TRITONIC Grup Editorial Str. Coacæzelor nr. 5, Bucureøti e-mail:
[email protected] tel./fax.: +40.21.242.73.77 www.tritonic.ro http://tritonicnews.blogspot.com/
Colecflia: TRITONIC PREMIUM
Descrierea CIP a Bibliotecii Naflionale a României FLYNN, GILLIAN Obiecte ascuflite / Gillian Flynn ; trad. Raluca Øtefan . - Bucureøti : Tritonic, 2007 ISBN 978-973-733-123-6 I. Øtefan, Raluca (trad.) 821.111-31=135.1
Coperta: ALEXANDRA BARDAN Ilustraflia copertei: © desen de Lynne Amft Tehnoredactare: OFELIA COØMAN Comanda nr. T 312 / aprilie 2007 Bun de tipar: aprilie 2007 Tipærit în România: Monitorul Oficial R.A.
Obiecte ascuflite Gillian Flynn Traducere øi note RALUCA ØTEFAN
TRITONIC
Pærinflilor mei, Matt øi Judith Flynn
Unu
Aveam un pulover nou, îngrozitor de roøu øi de urît. Era 12 mai, dar afaræ nu erau mai mult de 4 grade, aøa cæ, dupæ patru zile de dîrdîit în mînecæ scurtæ, am preferat sæ°mi cumpær o cîrpæ dintr°un bazar de familie decît sæ mai scotocesc prin cutiile cu haine de iarnæ. Primævara în Chicago. Priveam în gol ecranul computerului în cubul ce-mi servea de birou. Subiectul din ziua respectivæ emana o ræutate împuflitæ. Patru copii, de doi pînæ la øase ani, au fost gæsifli încuiafli într°o cameræ din cartierul de sud, cu douæ sandviøuri cu ton øi o litræ de lapte. Au stat aøa trei zile, agitîndu°se ca niøte pui de gæinæ printre mîncarea øi fecalele de pe covor. În acest timp mama lor rætæcea aiurea pentru un fum de marijuana øi pur øi simplu uitase de ei. Cîteodatæ aøa se întîmplæ. Færæ arsuri de fligaræ, færæ oase rupte. Doar o simplæ scæpare iremediabilæ. O væzusem pe mamæ dupæ ce o arestaseræ: Tammy Davis, douæzeci øi doi de ani, blondæ øi grasæ, cu douæ cercuri perfecte de ruj roz în obraji, de mærimea unor pahare°sondæ. Mi°o puteam imagina pe o canapea tocitæ, cu buzele lipite de sticla narghilelei øi cu un nor de fum plutind în jurul ei. Totul se topea încet, copiii ræmîneau în urmæ, iar ea era din nou în liceu, cînd tipii din jur erau încæ interesafli pentru cæ ea era cea mai dræguflæ, o femeiuøcæ de treisprezece ani cu buze lucioase, care sugea acadele de scorfliøoaræ înainte de a se særuta. O burtæ. O aromæ. De tutun øi cafea stætutæ. Redactorul-øef, stimatul øi blazatul Frank Curry, stætea lîngæ mine balan7
GILLIAN FLYNN sîndu°se pe teniøii lui cræpafli. Dinflii îi stræluceau în saliva îngælbenitæ de tutun. — Cum stai cu articolul, puøtoaico? Aveam o piunezæ argintie pe birou, iar el o acoperi cu o unghie îngælbenitæ. — Aproape am terminat. Scrisesem doar øaisprezece rînduri. Aveam nevoie de cincizeci. — Bine. Dæ°i de cap, claseazæ°l øi vino la mine în birou. — Pot sæ vin acum. — Dæ°i de cap, claseazæ°l øi dupæ aia vino la mine în birou. — Am înfleles. În zece minute. Îmi voiam piuneza înapoi. Frank plecæ din biroul meu. Cravata i se balansa în dreptul taliei. — Preaker! — Da, Curry! — Dæ°i de cap! Frank Curry are impresia cæ sînt o fire sensibilæ. Poate pentru cæ sînt femeie. Sau poate pentru cæ sînt o fire sensibilæ. Biroul lui Curry e la etajul trei. Sînt convinsæ cæ se enerveazæ de fiecare datæ cînd priveøte pe fereastræ øi vede doar trunchiurile copacilor. Un redactor bun nu va vedea niciodatæ scoarfla pomului, îi va vedea frunzele – asta dacæ le poate identifica de la etajul douæzeci sau treizeci. Dar în cazul ziarului nostru, The Daily Post, al patrulea din Chicago øi exilat în suburbie, e destul loc øi pentru læfæialæ. Trei etaje sînt suficiente, alunecînd implacabil cætre exterior, ca o scurgere neobservatæ printre vînzætori de covoare sau magazine de læmpi. Un om de afaceri a reuøit sæ ridice micul nostru oræøel de suburbie de°a lungul a trei ani foarte bine organizafli — 1961°1964 — dupæ care i°a dat numele fiicei sale, care suferise un grav accident de cælærie cu o lunæ înainte de finalizarea operei urbanistice. Aurora Springs, a declarat omul de afaceri, dupæ care s°a pozat lîngæ o plæcuflæ nouæ øi lucioasæ cu numele oraøului, øi°a luat familia øi a plecat. În prezent, fiica, în vîrstæ de vreo cincizeci de ani øi destul de sænætoasæ, cu excepflia unei 8
OBIECTE ASCUfiITE mîncærimi ocazionale în mîini, locuieøte în Florida însæ revine o datæ la cîfliva ani pentru a se poza cu plæcufla lucioasæ a oræøelului, cum a fæcut tæticul cîndva. Am scris un articol despre ultima ei vizitæ. Lui Curry nu i°a plæcut deloc, lui oricum nu°i plæceau poveøtile despre bucæfli de viaflæ. S°a trosnit cu niøte lichior vechi de Chambord în timp ce citea articolul, umplînd biroul cu aromæ de zmeuræ. Curry se îmbatæ pe tæcute, dar des. Nu acesta este însæ motivul pentru care privea subiectul cu lejeritate. Nu, æsta e doar un fel de ghinion colateral. Am intrat în birou øi am închis uøa, un birou care nu aratæ deloc aøa cum mi°aø fi imaginat cæ trebuie sæ arate biroul redactorului-øef. Tînjisem dupæ lambriuri mari de stejar, dupæ o uøæ cu gemulefl pe care sæ scrie „Øef“ øi prin care reporterii începætori sæ ne priveascæ certîndu°ne pe tema drepturilor garantate de Primul Amendament. În schimb, biroul lui Curry e blînd øi instituflional, ca de altfel tot restul clædirii. Puteai sæ dezbafli jurnalism sau sæ îfli faci un test ginecologic Papanikolau, nu conta pentru nimeni. — Spune°mi despre Wind Gap! Curry îøi înflepa bærbia încærunflitæ cu vîrful unui stilou. Îmi imaginam dîra subflire de cernealæ pe care ar fi læsat°o printre firele de pær. — Este în sudul statului Missouri, chiar în cælcîi. La o aruncæturæ de bæfl de Tennessee øi de Arkansas, i°am ræspuns, cæutîndu°mi cu greu cuvintele. Lui Curry îi plæcea la nebunie sæ instruiascæ reporterii cu tot felul de subiecte care i se pæreau pertinente — numærul crimelor din Chicago din anul precedent, statistica demograficæ din flinutul Cook sau, nu øtiu din ce motiv, istoria oraøului meu natal, un subiect pe care preferam sæ îl evit. — S°a format în timpul Ræzboiului Civil*, am continuat eu. Se aflæ chiar lîngæ fluviul Mississippi, aøa cæ a fost øi port o * Ræzboiul Civil American (1861–1865) s°a desfæøurat între Statele Unite („Uniunea“) øi 11 state din sud, care au declarat secesiunea øi au format Statele Confederate ale Americii, conduse de preøedintele Jefferson Davis. Uniunea, condusæ de preøedintele Abraham Lincoln øi de Partidul Republican, se opunea expansiunii sclaviei øi respingea dreptul acestor state la secesiune.
9
GILLIAN FLYNN vreme. Acum cea mai înfloritoare afacere este mæcelæritul porcilor. Are cam douæ mii de locuitori. Familii bogate de generaflii øi særæntoci. — Tu de care eøti? — Særæntoacæ. Dintr°o familie bogatæ de generaflii. Am zîmbit, iar el se încruntæ. — Øi ce dracului se întîmplæ acolo? Am tæcut, gîndindu°mæ la posibilele dezastre din Wind Gap, un oræøel særæcæcios sortit mizeriei: un accident de autobuz sau poate o tornadæ de praf, o explozie la siloz sau un copil cæzut în fîntînæ. Începusem sæ transpir. Sperasem — ca de fiecare datæ cînd Curry mæ cheamæ în birou — cæ mæ va felicita pentru un articol, cæ mæ va promova la o rubricæ tare, la naiba, poate chiar sæ°mi dea o mærire de salariu, dar nu eram deloc pregætitæ sæ dezbat evenimentele recente din Wind Gap. — Maicæ°ta mai locuieøte acolo, Preaker? — Mama, tatæl vitreg. O soræ næscutæ cînd eram în facultate, cu o existenflæ atît de irealæ pentru mine, încît de multe ori uitam cum o cheamæ. Amma. Øi apoi Marian, pururi îndepærtata Marian. — Øi vorbeøti vreodatæ cu ei? Nu mai vorbisem de la Cræciun. Øi atunci un telefon distant øi politicos, dupæ ce înghiflisem trei pahare de whiskey. Mi°era teamæ cæ maicæ°mea le va mirosi prin firul de telefon. — N°am vorbit recent. — Iisuse Cristoase, Preaker, mai citeøte presa. A fost o crimæ sau aøa ceva acolo anul trecut în august? O fetiflæ strangulatæ? Am dat din cap aprobator. Dar nu øtiam nimic. Maicæ°mea era singura persoanæ din Wind Gap cu care flineam legætura, chiar dacæ foarte slabæ, iar ea nu°mi spusese nimic. Ciudat. — Acum a dispærut altæ fetiflæ. Mie mi se pare deja cæ e vorba de un criminal în serie. Du°te acolo øi aflæ toatæ povestea. Rapid. Mîine dimineaflæ sæ fii acolo! Nici gînd. — Curry, dar avem øi aici o græmadæ de poveøti terifiante. — Sigur cæ avem, dar mai avem øi trei ziare concurente, cu personal øi buget duble faflæ de noi. Îøi trecu mîna prin pær, din care se desprinseræ øuvifle tocite. 10
OBIECTE ASCUfiITE — M°am sæturat sæ tot ræmînem cu buza umflatæ dupæ øtiri. Asta e øansa noastræ de a descoperi un subiect tare. Grozav. Curry chiar credea cæ putem ajunge peste noapte în topul preferinflelor din Chicago, un ziar cu credibilitate naflionalæ. Anul trecut, un alt ziar øi°a trimis un reporter în oraøul natal, undeva prin Texas, pentru a scrie despre un grup de adolescenfli înecafli în inundafliile de primævaræ. Individul a scris un articol dureros, dar bun, despre esenfla apei øi regret, a prezentat amænunte despre viafla victimelor, de la echipa de baschet de bæiefli, care°øi pierduse cei mai valoroøi trei jucætori, pînæ la morga localæ, care pur øi simplu nu avea nici un fel de experienflæ în curæflarea cadavrelor înecate. Articolul a cîøtigat premiul Pulitzer. Dar tot nu voiam sæ plec acolo. Atît de tare doream sæ nu plec, încît mi°am strîns mîinile în jurul scaunului, ca øi cum Curry mæ forfla sæ ies afaræ. Dar el mæ privea în tæcere cu ochii lui umezi øi cæprui. Øi°a dres glasul, øi°a privit soflia în fotografie øi a zîmbit, ca un doctor pe cale de a transmite vestea cea rea. Lui Curry îi plæcea sæ urle — se potrivea imaginii sale de redactor de modæ veche — dar, totodatæ, era cel mai politicos om din cîfli øtiam eu. — Uite ce e, puøtoaico, dacæ nu pofli sæ faci asta, n°o face. Dar eu cred cæ fli°ar prinde bine. Mai dai deoparte niøte resentimente. Te mai înzdræveneøti. În plus, e un subiect al dracului de bun, de care avem nevoie. De care tu ai nevoie. Curry m°a susflinut întotdeauna. Credea cæ sînt cel mai valoros reporter al sæu, zicea cæ am o minte surprinzætoare. Dar în cei doi ani de meserie nu prea am fæcut faflæ aøteptærilor. Chiar grav, de cîteva ori. Acum îi puteam citi gîndurile, implorîndu°mæ sæ îi redau speranfla. Am dat din cap într°o manieræ care speram sæ exprime încredere. — Îmi fac bagajul. Mîinile îmi læsaseræ pete de transpiraflie pe scaun. Nu aveam animælufle pentru care sæ îmi fac griji, nici mæcar plante de læsat în grija vecinilor. Am îndesat într°un sac niøte haine pentru vreo cinci zile, ca sæ fiu siguræ cæ voi pleca din Wind Gap înainte de finalul sæptæmînii. I°am aruncat apar11
GILLIAN FLYNN tamentului o privire rapidæ øi parcæ l°am perceput într°o nouæ luminæ: avea aspectul unei camere de cæmin de facultate, særæcæcioasæ, tranzitorie øi lipsitæ de personalitate. Mi°am promis sæ cumpær o canapea normalæ la întoarcere, ca ræsplatæ pentru povestea fulminantæ pe care aveam s°o descopær. Pe mæsufla de lîngæ uøæ se afla o pozæ cu mine la vîrsta adolescenflei, flinînd°o în brafle pe Marian, care avea cam øapte ani. Rîdeam amîndouæ. Ochii ei erau mærifli de surprindere, iar ai mei aproape închiøi. O strîngeam tare cît mai aproape de mine, în timp ce picioarele ei scurte øi slabe mi se bælængæneau pe genunchi. Nu°mi amintesc deloc de ce rîdeam. Iar de°a lungul anilor, motivul a devenit un mister confortabil. Cred cæ îmi place ideea de nu mai øti. Mie îmi place sæ fac baie. Nu duø. Nu suport stropii, îmi face pielea sæ zbîrnie, ca øi cum cineva ar apæsa un comutator intern. Aøa cæ am aøezat un prosop tocit pe grætarul cæzii de motel, am îndreptat duøul cætre perete øi m°am aøezat în cei øapte centimetri de apæ care se adunaseræ în bazin. Pe lîngæ mine plutea pærul pubian al unui chiriaø anterior. Am ieøit din baie. Nu mai exista un alt prosop, aøa cæ m°am bægat în pat øi m°am øters cu pætura ieftinæ. Dupæ care am bæut niøte whiskey cald øi am înjurat maøina de gheaflæ. Wind Gap se aflæ cam la unsprezece ore de mers la sud de Chicago. Curry a fost suficient de amabil sæ îmi asigure bugetul pentru o noapte la motel øi mic dejun dimineafla, asta dacæ mîncam la o benzinærie. O datæ ajunsæ în oraø, urma sæ stau la maicæ°mea. Aøa decisese el. Dar eu deja øtiam reacflia de care voi avea parte la uøa maicæ°mii. O tulburare øocatæ øi rapidæ, o mînæ trecutæ prin pær, o îmbræfliøare nepotrivitæ în care eu voi atîrna aiurea într°o parte. Fleacuri despre dezordinea din casæ, care oricum nu existæ. Øi întrebæri deghizate în amabilitæfli despre durata vizitei. — Øi cam cît timp ne vom bucura de prezenfla ta, dulceaflæ? va spune ea. Ceea ce de fapt înseamnæ „Cînd pleci?“ Politeflea asta falsæ mæ enerveazæ cel mai tare. Øtiam cæ trebuia sæ îmi pregætesc notiflele, sæ îmi stabilesc întrebærile. Dar am mai bæut niøte whiskey, am bægat øi niøte 12
OBIECTE ASCUfiITE aspirinæ øi am stins lumina. Am adormit imediat, gîdilatæ de torsul aparatului de aer condiflionat øi de clinchetul electric al unui joc video de alæturi. Mai erau doar cincizeci de kilometri pînæ în oraøul meu natal, dar aveam nevoie de aceastæ noapte departe de el. Dimineafla am înghiflit o gogoaøæ veche cu gem øi am pornit din nou cætre sud, simflind aerul tot mai cald øi presiunea pædurii luxuriante pe ambele pærfli. Aceastæ parte a statului Missouri este periculos de placidæ: kilometri întregi de copaci banali stræbætufli doar de fîøia subflire a autostræzii. Øi scena asta se repetæ la fiecare douæ minute. Wind Gap nu se poate vedea de la distanflæ. Cea mai înaltæ clædire are doar trei etaje. Dar dupæ douæzeci de minute de condus am simflit cæ se apropie. Întîi a apærut o staflie de benzinæ. Cîfliva puøti slæbænogi færæ tricou leneveau apatici în faflæ. Lîngæ un pick°up uzat, un flînc în pamperøi arunca în aer pietriø, în timp ce maicæ°sa umplea rezervorul. Avea pærul vopsit blond, dar rædæcinile maro îi ajunseseræ aproape de urechi. Le°a strigat ceva bæieflilor, dar nu am putut auzi în trecere. Curînd, pædurea se ræri. Am trecut pe lîngæ plæcufla mîzgælitæ a unui complex comercial care vindea cabine solare, arme øi draperii. Dupæ care a apærut o fundæturæ de case vechi, menitæ a fi începutul unei dezvoltæri urbanistice care nu a mai avut loc niciodatæ. Øi, în final, oraøul însuøi. Færæ un motiv anume, mi°am flinut respiraflia cînd am trecut pe lîngæ plæcufla cu numele oraøului, aøa cum mai fac copiii cînd trec pe lîngæ cimitir. Mæ întorceam dupæ opt ani aici, dar decorul îmi provoca un nod în stomac. Drept înainte se afla casa profesoarei mele de pian, o fostæ cælugæriflæ a cærei respiraflie mirosea a ouæ. Aleea ducea spre parcul în care am fumat prima fligaræ, într°o zi înæbuøitoare de varæ. Mergînd pe bulevard, ajungi la internatul Woodberry øi apoi la spital. Am decis sæ merg direct la secflia de poliflie, ghemuitæ undeva la capætul Stræzii Principale, care, literal, era strada principalæ din Wind Gap. Pe Strada Principalæ se aflau salonul de frumusefle øi magazinul de bricolaj, denumit „Un dolar douæzeci øi cinci“ pentru cæ toate produsele costau un dolar douæzeci 13
GILLIAN FLYNN øi cinci, o librærie cu douæsprezece rafturi, øi un magazin de haine denumit „Hainele comode ale lui Candy“ din care puteai cumpæra bluze tricotate, helænci øi tricouri cu ræfluøte øi øcoli desenate pe ele. Majoritatea femeilor de bunæ-cuviinflæ din Wind Gap sînt profesoare sau casnice sau lucreazæ în locuri precum magazinul lui Candy. În cîfliva ani, poate, se va deschide øi un Starbucks*, care îi va da oraøului ceva dupæ care a tot tînjit: o suficienflæ preambalatæ øi preaprobatæ de toatæ lumea. Momentan însæ, pe acel loc se aflæ doar un magazin slinos de piese de maøinæ, al unei familii al cærei nume nu mi°l mai amintesc. Strada Principalæ era pustie. Færæ maøini, færæ oameni. Un cæflel se agita pe trotuar, færæ a fi însoflit de stæpîn. Tofli stîlpii erau înfæøurafli în funde galbene øi copii granulate ale unei poze cu un chip de fetiflæ. Am tras pe dreapta øi am rupt un anunfl de pe stîlpul unui semafor, lipit la înælflimea unui copil. Cuvîntul „Dispærutæ“ era scris de mînæ deasupra pozei, probabil cu un marker gros. Fetifla avea ochii cæprui, un zîmbet sælbatic øi un pær mult prea bogat pentru capul sæu mic. Pærea genul de copil descris de profesori ca fiind „o bætaie de cap“. Îmi plæcea de ea. Natalie Jane Keene 10 ani Dispærutæ din 11 mai a.c. A fost væzutæ ultima oaræ în parcul Jacob J. Garret øi purta blugi scurfli øi un tricou roøu. Informaflii: 555°7377 Îmi doream sæ intru în secflia de poliflie øi sæ mi se spunæ cæ Natalie Jane fusese deja gæsitæ. Færæ complicaflii. Poate doar se rætæcise sau îøi luxase glezna în pædure sau chiar fugise de acasæ øi ulterior se ræzgîndise. M°aø fi suit în maøinæ øi aø fi plecat înapoi la Chicago, færæ sæ fie nevoie sæ contactez pe cineva. *
Cel mai mare lanfl de cafenele din lume, fondat în 1971.
14
OBIECTE ASCUfiITE Din pæcate, strada era pustie pentru cæ jumætate de oraø se afla în împrejurimi, scotocind pædurea din nord. Ofiflerul de serviciu, o femeie, mi°a spus cæ pot aøtepta, øeful secfliei de poliflie, øeriful Bill Vickery, urma sæ revinæ curînd pentru masa de prînz. Sala de aøteptare îfli dædea sentimentul fals de comoditate al unei sæli de dentist. M°am aøezat pe un scaun portocaliu øi încercam sæ ræsfoiesc un Redbook*. În apropiere, un aparat electric sufla periodic o aromæ de plastic, menitæ sæ îmi aminteascæ de parfumul provinciei. Treizeci de minute mai tîrziu, trecusem deja prin trei reviste øi îmi era greaflæ de la aroma aparatului. Cînd Vickery apæru, în cele din urmæ, ofiflerul de serviciu arætæ spre mine øi îl informæ cu un disprefl neræbdætor: — De la ziar! Vickery, un tip uscat cam la cincizeci de ani, avea uniforma transpiratæ øi tricoul lipit de piept, iar pantalonii i se încrefliseræ la spate, unde ar fi trebuit sæ se afle fundul. — De la ziar? Mæ privi cu atenflie prin niøte lentile pætate. — De la care ziar? — Øerif Vickery, numele meu este Camille Preaker, de la Daily Post din Chicago. — Din Chicago? Øi ce caufli tocmai aici? — Aø vrea sæ vorbim despre cele douæ fetifle, Natalie Keene øi cea ucisæ anul trecut. — Iisuse Cristoase! Da’ cum ai aflat de chestia asta? Iisuse Cristoase! O privi pe femeia de la recepflie øi apoi din nou pe mine, ca øi cum ne°am fi øtiut demult. Mormæi sæ°l urmez. — Nu vreau nici un telefon, Ruth! Femeia îøi dædu ochii peste cap. Bill Vickery porni în fafla mea pe un culoar cu lambriuri de lemn, împopoflonate cu poze de pæstrævi øi cai, dupæ care intræ în biroul sæu, unde nu se afla nici o fereastræ, doar o græmadæ *
Revistæ mondenæ, înfiinflatæ în 1913, care se adreseazæ în special femeilor mæritate.
15
GILLIAN FLYNN de fiøiere metalice. Îøi aprinse o fligaræ, færæ sæ mæ întrebe dacæ vreau øi eu. — Nu vreau deloc sæ se afle despre asta, donøoaræ, nu vreau deloc chestia asta! — Mæ tem, øerif Vickery, cæ nu prea avefli de ales. fiinta acestor ræpiri o reprezintæ copiii. Oamenii trebuie sæ øtie. Repetasem replica asta tot drumul. Atinge moralitatea øi simflul civic. — Da’ ce°fli pasæ flie? Nu sînt copiii tæi, sînt copii din Wind Gap. Se ridicæ, se aøezæ la loc øi îøi fæcu de lucru cu niøte hîrtii. — Cred cæ nu greøesc dacæ spun cæ celor din Chicago nu le°a prea pæsat pînæ acum de copiii din Wind Gap. Vocea i se frînse la final. Trase cu putere din fligaræ, îøi învîrti inelul grosolan de aur rozaliu øi clipi rapid de cîteva de ori, de parcæ era gata sæ izbucneascæ în plîns. — Ai dreptate, aøa e. Uite ce e, nu am de gînd sæ scriu un articol speculativ. Dar e foarte important pentru mine. Dacæ te consoleazæ cu ceva, eu sînt din Wind Gap. „Poftim, Curry, mæ stræduiesc.“ Mæ privi din nou cu mai multæ atenflie. — Cum te cheamæ? — Camille Preaker. — Øi de ce nu te øtiu? — Pentru cæ nu am fæcut niciodatæ belele, domnule, i°am ræspuns zîmbind øægalnic. — Eøti din familia Preaker? — E numele de fatæ al mamei. Dar s°a mæritat acum vreo douæzeci øi cinci de ani. E vorba de Adora øi Alan Crellin. — Ei, da, pe ei îi øtiu. Pe ei toatæ lumea îi øtia. Averea nu era ceva comun în Wind Gap. — Dar tot nu îmi convine prezenfla dumitale, donøoaræ Preaker. Dacæ scrii articolul æsta, lumea are sæ ne øtie numai pentru... asta. — Dar poate cæ puflinæ publicitate va fi de folos. În alte cazuri aøa a fost. 16
OBIECTE ASCUfiITE Vickery tæcu o vreme, fixînd gînditor punga mototolitæ de hîrtie în care avea prînzul. Mirosea a sos de roøii. Mormæi ceva despre JonBenet* øi rahat. — Mulflumesc, dar nu, donøoaræ Preaker. Øi nu am nici un comentariu. Nu am nici un comentariu despre vreo investigaflie. Pofli sæ mæ citezi cu asta. — Uite ce e, am tot dreptul sæ fiu aici. Hai sæ ne uøuræm munca. Tu îmi dai o informaflie. Orice. Iar eu dispar din calea ta o vreme. Nu am nici o intenflie sæ îfli îngreunez munca. Dar trebuie sæ mi°o fac øi eu pe a mea. Asta era o altæ micæ tîrguialæ la care mæ gîndisem undeva pe lîngæ St. Louis. Am plecat de la secflia de poliflie cu o copie a hærflii oraøului Wind Gap, pe care øeriful Vickery marcase cu un mic „x“ locul în care fusese gæsit anul trecut cadavrul unei fetifle. Era vorba despre Ann Nash, nouæ ani, al cærei corp fusese gæsit pe data de 27 august în Falls Creek, o cascadæ abruptæ øi zgomotoasæ din pædurile de nord. Încæ din noaptea de 26 august, de cînd se raportase dispariflia ei, o echipæ de cæutare scotocise întreaga pædure. Au gæsit°o însæ niøte vînætori, în jurul orei 5 dimineafla. Fusese strangulatæ aproximativ la miezul nopflii cu un cordon textil, înfæøurat de douæ ori în jurul gîtului. Dupæ care a fost aruncatæ în golf, a cærui adîncime era destul de redusæ din cauza secetei. Cordonul textil se agæflase de o piatræ, iar corpul fetiflei plutise toatæ noaptea în unda leneøæ a apei. A fost înmormîntatæ cu capacul sicriului închis. Asta era tot ce aflasem de la Vickery. Øi a fost nevoie de o oræ întreagæ de întrebæri. Am format numærul de pe afiøul disparifliei de la un telefon public dintr°o bibliotecæ. O voce de femeie în vîrstæ mi°a comunicat cæ accesasem linia directæ Natalie Keene, dar puteam *
JonBenét Patricia Ramsey (6 august 1990 — 25 decembrie 1996) a participat la concursurile de frumusefle pentru copii øi a fost gæsitæ moartæ în pivnifla casei familiei sale din oraøul Boulder, Colorado, la mai puflin de opt ore dupæ ce fusese datæ dispærutæ. Cazul sæu a atras atenflia naflionalæ în Statele Unite pentru cæ nu a fost gæsit nici un suspect, iar bænuielile s°au îndreptat asupra familiei. Indiciile dramatice au fost sursæ a numeroase cærfli care încercau sæ rezolve misterul.
17
GILLIAN FLYNN auzi în fundal bîzîitul unei maøini de spælat vase. Femeia m°a informat cæ, din cîte øtia, cæutærile continuau în pædurea de nord. Cei care doreau sæ ajute se puteau prezenta la intrarea din øoseaua principalæ, cu propriile sticle de apæ. Se anunflau temperaturi foarte ridicate. La locul de întîlnire, patru fete stæteau pe un prosop la soare, cu un aspect îngîmfat øi indiferent. Mi°au indicat o cærare øi mi°au spus sæ merg pînæ voi întîlni grupul de cæutætori. — Ce te intereseazæ aici? mæ întrebæ cea mai dræguflæ dintre ele. Figura ei îmbujoratæ øi pærul împletit în codifle aveau gingæøia unei fete în primii ani ai adolescenflei, dar sînii, pe care îi scotea cu mîndrie în evidenflæ, erau ai unei femei mature. Øi chiar o femeie maturæ norocoasæ. Îmi zîmbi ca øi cum mæ cunoøtea, ceea ce pærea imposibil de vreme ce ultima oaræ cînd m°am aflat în Wind Gap ea nu era decît un copil de grædiniflæ. Cu toate astea, øi mie mi se pærea cunoscutæ. Poate era fiica vreunei colege de øcoalæ. Vîrsta ar fi fost potrivitæ, dacæ acea colegæ ar fi ræmas gravidæ imediat dupæ liceu. Ceea ce nu era deloc greu de imaginat. — Vreau doar sæ ajut, i°am ræspuns. — Sigur cæ da, spuse ea zîmbind tendenflios, dupæ care gæsi cæ oja de pe unghiile degetelor de la picioare era mult mai interesantæ decît mine. Am læsat în urmæ pietriøul fierbinte al øoselei øi am intrat în pædure, care pærea însæ øi mai fierbinte. Aerul avea acea umezealæ tropicalæ a unei jungle. Tufele de pæpædie øi frunzele de sumac* îmi mîngîiau gleznele, iar în aer pluteau o græmadæ de fulgi pufoøi de bumbac, care mi se lipeau pe brafle. Mi°am amintit brusc cæ în copilærie îi numeam „rochifla zînei“. În depærtare se auzeau voci care o strigau pe Natalie, cele trei silabe apærînd øi dispærînd ca un cîntec. Dupæ alte zece minute de cæutæri, i°am ajuns din urmæ: aproximativ 50 de * Numele mai multor arbori sau arbuøti mediteraneeni cu frunze compuse, bogate în substanfle tanante, dintre care unele specii sînt cultivate øi folosite în industria pielæriei, în medicinæ, în nutriflie etc.
18
OBIECTE ASCUfiITE oameni mergînd pe rînduri paralele, despicînd continuu tufiøurile cu ajutorul unor befle. — Salutare! Ceva nou? îmi strigæ un tip cu burta rotunjitæ de bere, din apropiere. Am pæræsit cærarea øi mi°am croit drum printre copaci pînæ la el. — Pot fi cumva de ajutor? Nu eram gata încæ sæ°mi scot carneflelul. — Pofli sæ mergi alæturi de noi, ræspunse el. Întotdeauna ne este de folos un om în plus. E mai puflin teren de ræscolit. Am mers împreunæ cîteva minute în tæcere, întreruptæ periodic de tusea lui umedæ øi grunjoasæ. — Uneori cred cæ e mai bine sæ ardem de tot pædurea asta! zise el deodatæ. Parcæ numai rele se întîmplæ pe aici. Eøti prietenæ a familiei Keene? — Nu, de fapt sînt jurnalist. La ziarul Chicago Daily Post. — Hmmm... I°auzi. Øi scrii despre toatæ chestia asta? Dintr°o datæ se auzi un urlet puternic, un geamæt de femeie: — Natalie! Mîinile mi se umeziseræ în timp ce alergam cætre locul urletului. Alte siluete se îngræmædeau în aceeaøi direcflie. O adolescentæ cu pær blond trecu rapid pe lîngæ noi, cu fafla aprinsæ de groazæ. Se împleticea frenetic printre copaci, urlînd numele lui Natalie cætre cer. Un tip mai în vîrstæ, probabil tatæl, o ajunse din urmæ, o strînse în brafle øi o îndreptæ în afara pædurii. — Au gæsit°o? întrebæ noua mea cunoøtinflæ. Mai multe capete se clætinaræ negativ. — Nu, cred cæ doar s°a speriat! îi ræspunse cineva. E prea mult pentru ea. Nici nu ar trebui sæ meargæ fetele pe aici, mai ales în situaflia asta. Omul mæ fixæ cu privirea, dupæ care îøi øterse fruntea øi porni mai departe sæ scotoceascæ tufele cu bæflul. — Neplæcutæ treabæ, zise prietenul meu. Neplæcute vremuri. Porniræm mai departe încet. Am tras cu øutul într°o cutie goalæ de bere, apoi în alta. O pasære zburæ prin fafla noastræ, dupæ care se înælflæ spre cer. Deodatæ, o læcustæ îmi aterizæ pe încheietura mîinii. Cam sinistru. 19
GILLIAN FLYNN — Te deranjeazæ dacæ îfli pun niøte întrebæri despre povestea asta? Mi°am scos carneflelul. — Nu prea øtiu ce aø putea sæ°fli spun. — Doar ce pærere ai. Deja douæ fete ucise într°un oræøel atît de mic... — Deocamdatæ nu øtie nimeni dacæ e vreo legæturæ între ele. Doar dacæ øtii tu ceva ce eu nu øtiu. Pînæ acum, credem cæ sînt øanse ca Natalie sæ aparæ bine-sænætoasæ. N°au trecut nici mæcar douæ zile. — Despre Ann existæ anumite bænuieli? — Vreun zænatec, vreun nebun a omorît°o. Unul care trecea prin oraø, uitase sæ îøi ia pastilele øi auzea tot felul de voci. Aøa ceva trebuie sæ fi fost. — De ce crezi asta? Se opri øi scoase din buzunar o græmæjoaræ de tutun pe care o mestecæ cu nesafl. Buzele mi se întinseræ înr°un zîmbet simpatetic. — Pæi cine altcineva ar fi fost în stare sæ°i smulgæ bietei fete dinflii? — I°a smuls dinflii? — Pe tofli, în afara unui molar de lapte. Dupæ încæ o oræ færæ rezultate øi færæ prea multe informaflii, mi°am pæræsit partenerul de cæutæri, pe nume Ronald Kamens („Sæ°mi scrii, te rog, øi inifliala celui de°al doilea nume, adicæ J“), øi am pornit cætre sud spre locul în care fusese gæsit corpul lui Ann anul trecut. Abia dupæ un sfert de oræ numele lui Natalie se pierdu în depærtare. Dupæ alte zece minute puteam auzi zgomotul cascadei, urletul flipætor al apei rostogolite. Ar fi destul de dificil sæ cari un copil prin pædure. Multe crengi øi ramuri acoperæ poteca øi o græmadæ de rædæcini îfli împiedicæ mersul. Dacæ Ann era o adeværatæ „fiicæ“ din Wind Gap, un oraø în care trebuia etalatæ cea mai completæ feminitate, cu siguranflæ ar fi avut pærul lung purtat pe spate. S°ar fi agæflat în tufele de pe margine. Cæutam cu atenflie aceste fire de pær, dar nu zæream decît pînze de pæianjen. 20
OBIECTE ASCUfiITE Iarba era încæ turtitæ în locul în care se aflase cadavrul lui Ann, greblatæ parcæ în cæutarea indiciilor. Se aflau øi cîteva chiøtocuri de fligaræ recente, læsate probabil de niøte curioøi plictisifli. Puøti færæ ocupaflie, care se sperie unii pe alflii cu imaginea sîngeroasæ a unui nebun pasionat de dinfli. În golful cascadei se afla un rînd de pietre care agæflaseræ cordonul textil din jurul gîtului fetiflei, læsînd corpul condamnat sæ zacæ în apa leneøæ toatæ noaptea. Acum, era doar o unduire calmæ plutind peste nisip. Domnul Ronald J. Kamens menflionase cu mîndrie: — Conducerea oraøului a încærcat toate pietrele în portbagajul unei camionete øi a dat cu ele de pæmînt imediat la ieøirea din Wind Gap. Fusese considerat un gest de credinflæ elocvent, menit parcæ sæ alunge posibilul ræu care avea sæ mai aparæ prin oraø. Se pare cæ nu funcflionase. M°am aøezat pe marginea golfului, mîngîind încet pæmîntul pietros. Am cules o pietricicæ netedæ øi fierbinte øi mi°am lipit°o de obraz. Mæ întrebam dacæ Ann a venit vreodatæ în acest loc înainte de a fi ucisæ. Sau poate cæ tinerele generaflii din Wind Gap descoperiseræ modalitæfli mai interesante de a°øi petrece verile. Cînd eram micæ, obiønuiam sæ înotæm în josul apei, unde niøte pietre uriaøe formau adeværate bazine. Pe la picioare ni se învîrteau o græmadæ de crabi, iar noi încercam din greu sæ îi cælcæm, dar flipam de fricæ dacæ reuøeam sæ îi atingem. Nimeni nu avea costum de baie, ar fi fost prea complicat. Ne bælæceam în ce aveam øi plecam acasæ gonind pe biciclete, cu maieuri øi pantaloni doldora de apæ, scuturîndu°ne pletele ca niøte cæflei uzi. Cîteodatæ, bæieflii mai mari care aveau puøti øi cutii de bere furate urcau pînæ aici sæ tragæ în veverifle sau în iepuri. Dupæ care îøi atîrnau de curele bucæfli însîngerate de carne. Întotdeauna îmi era silæ de bæieflii æøtia befli øi flîfnoøi, mirosind a transpiraflie, pentru care prezenfla noastræ era ca øi inexistentæ. Acum øtiu cæ existæ mai multe feluri de a vîna. Figura vînætorului gentleman, cu viziunea lui Teddy Roosevelt øi a mærefliei sportului, care se retrage dupæ o zi pe teren cu un pahar rece de gin tonic, nu este cea pe care am avut°o øi în copilærie. Bæieflii 21
GILLIAN FLYNN pe care îi øtiam eu erau vînætori de sînge. Ei urmæreau acea zvîcnire de groazæ a animalului lovit, care într°o clipæ trecea de la agilitatea goanei la inerflia morflii. Cînd mai eram încæ în gimnaziu, aveam poate doisprezece ani, am intrat în øopronul de vînætoare al bæiatului unui vecin, o încæpere placatæ cu lemn, în care animalele erau tæiate øi jupuite. Din tavan atîrnau hælci de carne umede, care aøteptau sæ fie uscate øi afumate. Podeaua præfuitæ era plinæ de pete de sînge, iar pereflii erau acoperifli de postere cu femei dezbræcate. Unele aveau picioarele desfæcute, altele erau aplecate øi penetrate. O alta era legatæ, cu ochii umezi, cu sînii strînøi øi învineflifli ca niøte struguri, de un bærbat care îi stætea în spate. Aveam senzaflia cæ le puteam simfli mirosul, în aerul dens øi însîngerat din øopron. În acea noapte, în patul meu, cu degetul bægat în chilofli, m°am masturbat pentru prima oaræ, tremurînd øi fiindu°mi greaflæ în acelaøi timp.
22
Doi
O
ræ de reduceri la baruri. Am renunflat la cæutæri øi m°am oprit la Footh’s, singura tavernæ din oraø cu luminæ fluorescentæ. Asta înainte de a vizita casa din strada Grove nr. 1665, adicæ locuinfla familiei Betsy øi Robert Nash, pærinflii lui Ashleigh, doisprezece ani, Tiffanie, unsprezece ani, Ann cea decedatæ, pentru totdeauna nouæ ani, øi Bobby junior, øase ani. Au avut trei fete pînæ a procrea, în cele din urmæ, øi un bæiat. În timp ce sorbeam din whiskey øi trosneam alune, cugetam asupra disperærii simflite de familia Nash de fiecare datæ cînd li se næøtea un copil færæ penis. Prima a fost Ashleigh, nu era bæiat, dar era dulcicæ øi sænætoasæ. Oricum îøi doreau doi copii. Ashleigh a primit un nume fiflos, cu o scriere exoticæ, øi un dulap plin cu rochifle creponate. Apoi au respirat adînc øi øi°au încercat din nou norocul. A apærut Tiffanie. Erau deja cam iritafli, primirea acasæ nu a mai fost la fel de extravagantæ. Iar cînd madam Nash a ræmas din nou gravidæ, bærbatul ei a cumpærat o micæ mænuøæ de baseball, pentru a°i indica cocoloøului din burtæ direcflia doritæ. Îmi imaginez ce consternare teribilæ au avut la apariflia celei de°a treia fete, Ann. I°au oferit repejor un nume din familie, færæ mæcar sæ adauge un e la final pentru design. Ce miracol a fost naøterea lui Bobby! La trei ani dupæ dezamægirea produsæ de Ann, bæiatul — un accident, oare, sau chiar o ultimæ øansæ norocoasæ? — a primit numele tatælui øi toatæ iubirea øi atenflia pærinflilor. Iar fetele, mai ales Ann, au cæpætat 23
GILLIAN FLYNN sentimentul cæ erau cam în plus. Cine are nevoie de o a treia fiicæ? Dar iatæ cæ acum tocmai ea beneficia de ceva atenflie. Mi°am sorbit al doilea pahar de whiskey dintr°o înghiflituræ, mi°am dezmorflit umerii, mi°am înviorat puflin obrajii øi m°am urcat în Buick*°ul albastru, tînjind dupæ un al treilea pahar. Eu nu sînt genul de ziarist care se hræneøte cu bucæflele din viafla privatæ a oamenilor. Probabil de accea sînt doar un reporter de mîna a doua. Unul dintre ei, cel puflin. Încæ øtiam drumul spre strada Grove. Se afla la douæ stræzi în spatele liceului meu, la care mergeau de altfel tofli copiii pe o razæ de o sutæ de kilometri. Liceul Millard Calhoon fusese fondat în 1930 øi reprezenta ultima sforflare de civilizaflie a oraøului Wind Gap înainte de Marea Depresie**. Purta numele primului primar al oraøului, un erou al Ræzboiului Civil. Un erou din partea Confederaflilor***, dar asta nu a mai contat pentru nimeni, era oricum un erou. Domnul Calhoon se luptase în Lexington cu o armatæ întreagæ de yankei în primul an al Ræzboiului Civil øi se pare cæ salvase de unul singur micul oræøel (sau cel puflin aøa era scris pe placa memorialæ de la intrarea liceului). Omul flîønise ca o sægeatæ printre curflile caselor øi særise abil peste gærduleflele de lemn, gonind politicos donøoarele din calea yankeilor distrugætori. Astæzi existæ în Lexington casa memorialæ Calhoon, un exemplu de stil arhitectural, unde se pot vedea încæ gloanflele Nordului înfipte în lambriuri. Gloanflele sudiste ale domnului Calhoon, se presupune, au fost îngropate o datæ cu cadavrele pe care le°au atins. Calhoon a murit în anul 1929, la fastuoasa celebrare a o sutæ de ani de existenflæ. Stætea într°un foiøor, care acum nu * marcæ de automobile construite în Statele Unite, Canada øi China de compania General Motors Corporation. Maøinile Buick se vînd în America de Nord, China, Taiwan øi Israel. ** Grava recesiune economicæ a Statelor Unite din anii ’30. *** Confederaflia Statelor Unite ale Americii (denumitæ øi Confederaflia sau Statele Confederate) a fost întemeiatæ de unsprezece state sudiste din cadrul Statelor Unite ale Americii între 1861°1865. Iniflial, øapte state øi°au declarat secesiunea faflæ de Statele Unite înainte de începerea ræzboiului; ulterior li s°au alæturat alte patru. Statele Unite ale Americii („Uniunea“) a declarat aceastæ secesiune ilegalæ øi a refuzat sæ recunoascæ Confederaflia. De asemenea, nu a fost recunoscutæ de nici un guvern stræin.
24
OBIECTE ASCUfiITE mai existæ, în piafla centralæ a oraøului, care fusese pavatæ øi decoratæ cu o fanfaræ pentru acea ocazie. S°a aplecat spre nevastæ°sa, o tipæ de doar cincizeci øi doi de ani, øi i°a spus: — E prea tare! Dupæ care a suferit un atac de cord, în timpul cæruia øi°a smuls decorafliile pentru vitejie în ræzboi øi le°a aruncat în præjiturelele decorate cu steagul Confederafliei special pentru el. Am o simpatie aparte pentru Calhoon. Cîteodatæ, totul pare prea tare. Casa familiei Nash aræta cum îmi închipuisem, tipicæ stilului anilor ’70, ca de altfel cam toate casele din partea de vest a oraøului. Una din acele construcflii în care garajul era punctul de maxim interes. Înaintînd pe alee, am observat un bæieflel blond ciufulit, care bombænea de zor pe lîngæ o bicicletæ deja mult prea micæ pentru el. Roflile se învîrteau în gol sub greutatea lui. — Vrei sæ te ajut? l°am întrebat dupæ ce am coborît din maøinæ. De obicei nu mæ prea pricep la copii, dar m°am gîndit cæ o încercare nu stricæ. Puøtiul mæ privi tæcut o secundæ, dupæ care îøi bægæ degetul în guræ. I se ridicæ maieul, læsîndu°i la vedere burtica. Bobby jr. pærea cam prostufl øi fricos. Un bæiat foarte dorit de familia Nash, dar cam dezamægitor. M°am apropiat de el. Særi de pe bicicletæ, care ræmase o clipæ în echilibru, øi se repezi spre casæ. — Tati! Gonea de parcæ l°aø fi ciupit. Pînæ sæ ajung eu, la intrare deja apæruse un bærbat. Privirea mi se fixæ însæ asupra unei fîntîni din spatele lui, care gîlgîia monoton în holul casei. Avea trei brafle în formæ de scoicæ øi statuia unui bæieflel aøezatæ deasupra. Chiar øi de cealaltæ parte a intrærii, apa din fîntînæ mirosea ciudat. — Pe cine cæutafli? — Dumneavoastræ sîntefli Robert Nash? Deodatæ pæru îngrijorat. Era probabil aceeaøi întrebare pe care i°o adresase øi poliflia cînd l°au anunflat despre moartea fiicei sale. 25
GILLIAN FLYNN — Da, eu sînt Bob Nash. — Îmi cer scuze cæ væ deranjez acasæ. Mæ numesc Camille Preaker. Sînt de aici, din Wind Gap. — Aha. — Dar acum lucrez la ziarul Daily Post din Chicago. Scriu despre... Mæ aflu aici pentru cazul Natalie Keene, dar øi datoritæ morflii fiicei dumneavoastræ. Mæ aøteptam la urlete de supærare, uøi trîntite, înjuræturi, un pumn în figuræ. Dar Bob Nash øi°a îndesat adînc mîinile în buzunarele pantalonilor øi s°a læsat pe cælcîie. — Putem sta de vorbæ în dormitor. Mi°a deschis uøa larg sæ pot intra øi am încercat sæ-mi croiesc cu atenflie drum prin græmada de nimicuri împræøtiate prin hol øi coøuri cu rufe din care dædeau pe afaræ cearøafuri øi tricouri de copii. Am trecut pe lîngæ baie, a cærei piesæ centralæ era un sul gol de hîrtie igienicæ rostogolit pe jos, øi am continuat drumul pe hol, ai cærui perefli erau tapetafli cu fotografii: niøte fetifle blonde adunate græmadæ în jurul unui bæieflel, domnul Nash, în tinerefle, cu braflele în jurul sofliei, amîndoi flinînd în mînæ un cuflit de tæiat tortul. Cînd am ajuns în dormitor, unde perdelele se asortau cu husa patului, iar øifonierul era ordonat, mi°am dat seama de ce Nash îl alesese ca loc al conversafliei noastre. Era singura zonæ din casæ în care se mai afla un anumit grad de civilizaflie, ca o ultimæ redutæ într°o junglæ de disperare. Nash se aøezæ pe o laturæ a patului, iar eu pe cealaltæ. Nu existau scaune. Pæream niøte figuranfli într°un filmulefl porno. Doar cæ noi flineam în mîini cîte un pahar de Kool Aid* cu aromæ de cireøe, pe care Nash le adusese de la bucætærie. Omul avea un aspect îngrijit — mustaflæ tunsæ, pærul pieptænat pe spate, dat cu gel, un tricou verde bægat în pantaloni. Bænuiam cæ el era cel care pæstra ordinea în aceastæ cameræ, în care domina îngrijirea neîndemînaticæ a unui burlac care se stræduia prea tare. Nu avea nevoie de introducere pentru interviu, iar eu îi eram recunoscætoare pentru asta. E ca øi cum ai pierde vremea pælæ*
Bæuturæ ræcoritoare carbogazoasæ.
26
OBIECTE ASCUfiITE vrægind cu iubitul, cînd amîndoi øtifli foarte bine cæ vefli face sex. — Ann s°a tot plimbat cu bicicleta toatæ vara trecutæ, începu el. Întreaga varæ s°a tot învîrtit pe strada din jurul casei. Eu øi soflia nu o læsam sæ plece mai departe. Avea doar nouæ ani. Iar noi sîntem niøte pærinfli tare grijulii. Dar mai spre finalul vacanflei, chiar înainte sæ înceapæ øcoala, soflia mea a zis bine, pentru cæ Ann se tot ruga de ea, iar soflia mea a zis bine, adicæ Ann putea merge pînæ la casa lui Emily, prietena ei. Dar nu a ajuns niciodatæ acolo. Deja se fæcuse ceasul opt pînæ ne°am dat seama. — Dar la ce oræ plecase? — Pe la øapte. Aøa cæ undeva pe drum, pe una din cele zece stræzi, au prins°o. Soflia mea nu°øi poate ierta niciodatæ îngæduinfla. Niciodatæ. — Ce vrei sæ spui cu „au prins°o“? — Ei, el, ce mai conteazæ! Un nenorocit! Un ucigaø de copii bolnav! În timp ce eu øi familia mea dormim, în timp ce tu mergi cu maøina pe aici pentru a°fli scrie articolul, pe undeva umblæ un om în cæutare de copii pe care sæ°i omoare. Pentru cæ amîndoi øtim cæ fetifla Keene nu s°a rætæcit. Îøi terminæ bæutura dintr°o înghiflituræ øi se øterse la guræ. Cu puflinæ ølefuire puteam obfline niøte citate ca lumea de la el. Era ceva comun deja, în proporflie directæ cu timpul petrecut de spectator în fafla televizorului. Nu demult, îi luasem interviu unei femei a cærei fiicæ de douæzeci øi doi de ani fusese ucisæ de prietenul sæu. Femeia mi°a dat niøte replici preluate chiar dintr°un serial poliflist pe care îl væzusem cu o searæ în urmæ: Aø vrea sæ pot spune cæ îmi este milæ de el, dar mi°e teamæ cæ nu îmi va mai fi milæ de nimic de acum înainte!. — Deci, domnule Nash, nu øtifli pe nimeni care ar fi dorit ræul familiei dumneavoastræ? — Domniøoaræ, eu îmi cîøtig banii din vînzarea scaunelor prin telefon! Lucrez pentru o firmæ tocmai din Hayti, cu încæ doi tipi. Nu cunosc lume nouæ aproape deloc. Soflia mea lucreazæ cu jumætate de normæ la øcoalæ. Nu existæ drame într°un astfel de trai. Pur øi simplu, cineva a decis cæ trebuie sæ o omoare pe fetifla noastræ. 27
GILLIAN FLYNN Rostise ultimele cuvinte cu o resemnare fæfliøæ, ca øi cum acceptase pe deplin acea idee. Nash se ridicæ øi se apropie de o uøæ glisantæ de sticlæ, care dædea spre o micæ verandæ. Deschise uøa, dar ræmase înæuntru. — Poate vreun homo a fæcut°o, spuse el. Alegerea acestei expresii era un eufemism în acel oraø. — De ce crezi asta? — Pentru cæ nu a violat°o. Toatæ lumea zice cæ e ceva neobiønuit într°o astfel de crimæ. Eu zic cæ e singura binecuvîntare în situaflia asta. Prefer faptul cæ a omorît°o decît dacæ ar fi violat°o. — Nu au existat nici un fel de urme de violenflæ? am întrebat precaut. — Deloc. Nici un fel de vînætæi, de tæieturi, nici un fel de... torturæ. Era doar sugrumatæ. Øi îi fuseseræ smuløi dinflii. Øi nu am vrut sæ sune aøa chestia de dinainte, cæ e mai bine cæ a ucis°o decît s-o fi fi violat. E o prostie. Dar cred cæ înflelegi ce vreau sæ spun. Am tæcut, læsînd reportofonul sæ bîzîie mai departe, înregistrîndu°mi respiraflia. Auzeam bucæflele de gheaflæ ciocnindu°se în pahar øi zgomotul jocului de volei din camera de alæturi. — Tati! Prin deschizætura uøii de la dormitor apæru capul unei fetifle blonde, cu pærul prins într°o coadæ de cal care îi ajungea pînæ la mijloc. — Nu acum, draga mea. — Dar mi°e foame! — Pofli sæ°fli faci singuræ ceva, îi spuse Nash. Sînt niøte clætite în frigider øi ai grijæ sæ mænînce øi Bobby. Fetifla mai zæbovi cîteva momente privind covorul, dupæ care închise în tæcere uøa. Mæ întrebam unde le e mama. — Erafli acasæ cînd Ann a plecat ultima oaræ? Îøi întorse privirea spre mine, muøcîndu°øi buzele. — Nu, eram pe drum, mæ întorceam din Hayti. E cam o oræ de mers. Eu nu i°am fæcut nici un ræu fetiflei mele! — Nu la asta mæ refeream, i°am ræspuns eu, dar îl minfleam. Voiam doar sæ øtiu dacæ ai apucat sæ o vezi în acea searæ. 28
OBIECTE ASCUfiITE — Am væzut°o dimineafla. Nu°mi aduc aminte dacæ am vorbit sau nu. Probabil cæ nu. Patru copii dimineafla poate fi cam mult uneori, øtii? Îøi învîrti gheafla din pahar, care devenise între timp o guræ de apæ. Îøi trecu degetele prin mustafla zbîrlitæ. — Nu ne°a ajutat nimeni pînæ acum. Vickery nu mai face faflæ. Øi mai e un detectiv mare øi tare pe aici, detaøat de la secflia din Kansas City. E doar un puøti, face pe deøteptul. De abia aøteaptæ sæ scape de aici. Vrei o pozæ cu Ann? A pronunflat poazæ, nu pozæ. Øi eu mai fac asta, din neatenflie. Scoase din portofel fotografia unei fetifle blonde, cu un zîmbet larg într°o parte øi cu pærul castaniu tæiat pînæ la bærbie. — Nevastæ°mea voia sæ°i punæ bigudiuri în seara de dinaintea pozei de la øcoalæ. Iar Ann øi°a ciopîrflit pærul cu foarfeca. Era tare încæpæflînatæ. Un bæiefloi. Chiar mæ mir cæ tocmai pe ea au prins°o. Ashleigh a fost întotdeauna cea dræguflæ, øtii! Cea care atrægea toate privirile. Mai privi o datæ fotografia. — Cred cæ Ann le°a dat de furcæ, nu glumæ! Înainte sæ plec, Nash îmi dædu adresa prietenei lui Ann pe care aceasta urma sæ o viziteze în seara ræpirii. Am condus într°acolo de°a lungul stræduflelor. Partea aceasta de vest era recentæ în oraø. Îfli puteai da seama dupæ verdele deschis al ierbii, care fusese adusæ sub formæ de rulouri øi întinsæ cu treizeci de veri în urmæ. Nu semæna deloc cu chestia închisæ la culoare, aspræ øi uscatæ, care creøtea în fafla casei mamei mele. Din iarba asta îfli puteai face un adeværat fluieraø. Despicai firul pe mijloc, suflai øi scoteai un sunet ascuflit pînæ te usturau buzele. Ar fi durat doar cinci minute pentru ca Ann sæ ajungæ cu bicicleta la casa prietenei sale. Mai adæugæm zece minute, în cazul în care ar fi ocolit cîteva stræzi øi s°ar fi odihnit puflin dupæ prima datæ în care avea ocazia sæ pedaleze cu adeværat. La nouæ ani e deja cam greu sæ fii obligat sæ te învîrfli doar în jurul casei. Ce s°a întîmplat cu bicicleta? Am trecut încet pe lîngæ casa lui Emily Stone. În lumina albastræ a înserærii am observat chipul unei fete în dreptul ferestrei luminate. Sînt convinsæ cæ pærinflii lui Emily le spun 29
GILLIAN FLYNN prietenilor chestii de genul: „O îmbræfliøæm parcæ mai tare seara acum, dupæ ce s°a întîmplat!“ øi pun pariu cæ Emily se întreabæ unde a fost omorîtæ Ann. Eu sigur mæ întrebam chestia asta. Sæ smulgi douæzeci øi ceva de dinfli, indiferent de cît de mici ar fi fost, indiferent cæ victima nu mai opunea rezistenflæ, era destul de dificil. Trebuia sæ se întîmple într°un loc aparte, un loc sigur, în care atacatorul avea timp suficient sæ facæ aøa ceva. Am privit poza lui Ann, care avea marginile îndoite spre interior de parcæ ar fi vrut sæ o apere. Liniile drepte ale tunsorii øi zîmbetul larg îmi aduceau aminte de Natalie. Îmi era simpaticæ puøtoaica. I°am pus poza cu grijæ în torpedou. Dupæ care mi°am ridicat mîneca øi i°am scris numele întreg — Ann Marie Nash — cu litere albastre alungite pe tot interiorul braflului meu. M°am gîndit cæ nu ar fi indicat sæ întorc maøina în øosea, pentru cæ ar fi trebuit sæ intru pe o alee particularæ. Iar oamenii de aici erau øi aøa destul de agitafli, færæ a mai fi nevoie ca cineva sæ le încalce proprietatea. Aøa cæ am fæcut stînga în capætul stræzii øi am ales varianta mai lungæ spre casa mamei mele. Nu øtiam sigur dacæ ar fi trebuit sæ o anunfl, dar am decis cæ nu e cazul cu trei stræzi înainte de a ajunge. Era o oræ tîrzie pentru telefoane, ar fi pærut un gest exagerat de politefle. O datæ ce ai trecut granifla statului, nu mai are sens sæ telefonezi pentru a întreba dacæ pofli veni. Casa masivæ a mamei se aflæ în cel mai sudic punct al oraøului, în cartierul rezidenflial, asta dacæ aria formatæ de trei stræzi poate fi consideratæ cartier. Cæminul mamei — øi al meu, cîndva — este un complex exemplar al stilului victorian*, cu verandæ øi alee în faflæ øi cu terasæ de varæ în spate, dar øi cu o minunatæ cupolæ. Interiorul abundæ în cæmærufle øi unghere, structurate într°un mod foarte ciudat. Oamenii acelei epoci, în special cei din sud, aveau nevoie de mult spafliu între ei, pentru a°øi fline deoparte tuberculoza øi gripa øi pentru a evita * Epoca Victorianæ a durat 64 de ani, între 1837 øi 1901. A marcat revoluflia industrialæ în Marea Britanie.
30
OBIECTE ASCUfiITE dorinflele carnale rapace øi emofliile lipicioase. Spafliul este întotdeauna binevenit. Casa se aflæ chiar în vîrful unui deal foarte abrupt. Pofli urca în viteza întîi vechiul drum pînæ sus, unde o copertinæ fereøte maøinile de ploaie. Sau pofli sæ parchezi la poalele dealului øi sæ urci cele øaizeci øi trei de trepte pînæ în vîrf, pæøind cu grijæ pe scara subflire ca o fligaræ. În copilærie, urcam întotdeauna aceste trepte în fugæ. Îmi închipuiam cæ scara merge spre stînga, pentru cæ eram eu stîngace øi cineva se gîndise cæ îmi va face plæcere chestia asta. Acum mi se pare ciudat cæ puteam gîndi în felul æsta. Am parcat jos, pentru a atenua sentimentul de inoportunitate. Am ajuns în vîrf cu tricoul ud de transpiraflie øi am simflit nevoia sæ îmi ridic pærul, sæ îmi øterg ceafa øi sæ îmi scutur bluza de cîteva ori. Pe cæmaøa albastræ aveam cîteva pete de ruginæ. Deja miroseam, sau cum ar spune mama, duhneam. Am apæsat soneria, care suna ca un miorlæit de pisicæ în copilæria mea, dar care acum emitea un bing! calm øi sacadat, ca acela folosit pe cd°urile cærflilor pentru copii cînd trebuie sæ dea pagina. Era nouæ øi un sfert, suficient de tîrziu ca sæ fie deja în pat. — Cine e? se auzi vocea subflire a mamei. — Bunæ, mamæ. Sînt Camille. Încercam din greu sæ îmi pæstrez calmul vocii. — Camille! Îmi deschise uøa øi ræmase în prag, færæ a pærea surprinsæ øi nu încercæ sæ mæ îmbræfliøeze, nici mæcar în felul fleøcæit la care mæ aøteptam. — Ai pæflit ceva? — Nu, mamæ, nu am pæflit nimic. Am treabæ în oraø. — Treabæ. Treabæ? Vai, dragæ, scuzæ°mæ, intræ, intræ. Dar mæ tem cæ nu pregætisem casa pentru musafiri. Casa aræta perfect, inclusiv vasele de lalele ordonate la intrare. Aerul era atît de încærcat de polen, încît mi se umeziræ ochii. Bineînfleles cæ mama nu a mai întrebat ce treabæ aveam în oraø. Dar ea punea foarte rar astfel de întrebæri, fie dintr°o preocupare exageratæ pentru intimitatea altora, fie pur øi 31
GILLIAN FLYNN simplu nu prea îi pæsa de multe lucruri. Væ putefli imagina ce variantæ am ales eu. — Îfli ofer ceva de bæut, Camille? Alan øi cu mine tocmai savuram un pahar de amaretto. Îøi miøcæ elocvent paharul din mînæ. — Am pus øi puflin Sprite, pentru a îndulci gustul. Dar am øi suc de mango, vin sau ceai øi apæ rece. Sau apæ mineralæ. Unde locuieøti? — Ce coincidenflæ cæ mæ întrebi! Speram sæ pot sta aici. Doar pentru cîteva zile. Tæcu un moment øi puteam auzi unghiile ei de un roz transparent flæcænind paharul. — Ei bine, cred cæ e în regulæ. Dar era mai bine dacæ sunai înainte. Ca sæ øtiu øi eu. fii°aø fi pregætit cina sau altceva. Vino sæ îl salufli pe Alan! Stæteam pe terasa din spate. Se îndepærtæ de mine pe hol — încærcat pe laturi cu camere albe øi luminoase pentru citit, pentru relaxare, pentru discuflii — øi am privit°o cu atenflie. Era prima oaræ cînd ne vedeam într°un an de zile. Pærul meu avea altæ culoare — øaten de la roøcat — dar nu pærea sæ fi observat diferenfla. Ea, în schimb, aræta exact la fel, nu cu mult mai în vîrstæ faflæ de cum arætam eu, deøi avea aproape cincizeci de ani. Avea încæ pielea netedæ øi lucioasæ, pærul lung øi blond øi ochii de un albastru-deschis. Era imaginea pæpuøii perfecte, cea cu care nu te joci niciodatæ pentru a nu°i strica aspectul. Purta o rochie lungæ de bumbac roz cu papucei albi. Paharul se miøca în ritmul mersului sæu, dar nu værsa o picæturæ. — Alan, a sosit Camille! Dispæru în bucætæria întunecatæ, cea mai micæ dintre cele douæ øi se auzi trosnetul unei tævifle de gheaflæ. — Cine? Am scos capul pe terasæ, cu un zîmbet larg: — Camille. Îmi pare ræu cæ am apærut færæ sæ væ anunfl. Ai crede cæ un bibelou ca maicæ°mea se næscuse pentru a se mærita cu un star de baseball. I°ar fi stat grozav lîngæ un uriaø musculos cu mustaflæ. Alan însæ era chiar mai slab decît ea, cu niøte pomefli ascuflifli øi înalfli, încît ochii îi pæreau niøte aøchii migdalate. De cîte ori îl vedeam, îmi provoca dorinfla de 32
OBIECTE ASCUfiITE a°i administra vitamine intravenos. Întotdeauna se îmbræca prea elegant, chiar øi pentru o bæuturæ nocturnæ cu mama. Acum stætea pe fotoliu, cu genunchii osoøi înflepînd niøte pantaloni albi de pînzæ øi cu un pulover albastru subflire tras peste un tricou cu guler apretat. Nu transpira absolut deloc. Alan era opusul total al umezelii. — Camille, ce plæcere! O adeværatæ plæcere! rosti el în stilul tærægænat øi monoton care îl caracteriza. Ai venit în Wind Gap! Credeam cæ îfli repugnæ tot ce provine din sudul statului Illinois! — Am venit pentru serviciu, de fapt. — Pentru serviciu. Zîmbi. Era cea mai dezvoltatæ întrebare pe care o puteam obfline de la el. Mama apæru din nou lîngæ noi, cu pærul ridicat øi legat cu o fundæ albastræ, arætînd ca Wendy Darling* la maturitate. Îmi oferi un pahar de amaretto spumos, mæ mîngîie de douæ ori pe umær øi se aøezæ lîngæ Alan. — E vorba de cele douæ fetifle, Ann Nash øi Natalie Keene. Scriu un articol despre acest subiect. — Vai, Camille, mæ întrerupse mama, privind în altæ parte. Cînd e agitatæ, maicæ°mea are un tic nervos: îøi trage firele genelor. Cîteodatæ chiar le smulge. De°a lungul unor ani dificili ai copilæriei mele, ræmæsese færæ gene, iar ochii aveau în permanenflæ un roz lipicios, vulnerabili ca ai puilor de iepure. Iarna læcrima continuu cînd ieøea din casæ. Ceea ce nu se întîmpla prea des însæ. — E o sarcinæ de serviciu. — Dumnezeule mare, ce sarcinæ! spuse ea, în timp ce degetele i se agitau nervoase în jurul ochilor. Îøi scærpinæ pielea de sub ochi øi îøi aøezæ mîinile în poalæ cu un gest hotærît. — Nu crezi cæ pærinflii lor trec prin momente groaznice øi færæ sæ vii tu sæ le analizezi sentimentele øi sæ le dezvælui lumii întregi? „Wind Gap îøi omoaræ copiii!“ —asta vrei sæ le transmifli cititorilor? * Wendy Moira Angela Darling este un personaj fictiv, cu rolul feminin principal în poveøtile despre Peter Pan scrise de J.M. Barrie, ca øi în toate adaptærile acestor poveøti pentru teatru, literaturæ øi cinematografie.
33
GILLIAN FLYNN — O fetiflæ a fost ucisæ, iar o alta a dispærut! Da, e datoria mea sæ le spun cititorilor despre asta! — Am cunoscut aceøti copii, Camille. Trec printr°un moment foarte greu, îfli dai seama. Fetifle ucise! Cine poate fi în stare de aøa ceva? Am luat o înghiflituræ de amaretto. De limbæ mi se lipiræ granule de zahær, ceea ce îmi înfioræ pielea. — Nu stau mult. Promit. Alan îøi îndreptæ cutele puloverului øi dungile pantalonilor. De obicei participarea lui la conversafliile noastre se rezuma la ajustæri: un guler îndreptat, schimbarea încruciøærii picioarelor. — Nu pot suporta sæ vorbesc despre asta, continuæ mama. Despre copii maltratafli. Te rog sæ nu îmi povesteøti ce afli, sæ nu deschizi deloc acest subiect. Mæ voi preface cæ te afli aici în vacanfla de varæ. Tæcu, trasînd cu degetul o linie imaginaræ pe braflul fotoliului lui Alan. — Amma ce face? am întrebat°o, încercînd sæ schimb tema discufliei. — Amma? Mama cæpætæ o privire speriatæ, de parcæ tocmai øi°ar fi amintit cæ øi°a læsat copilul undeva. — E foarte bine, doarme sus. Dar de ce întrebi? Øtiam deja din zgomotul paøilor pe care îi auzisem la etaj — din camera de joacæ în camera de cusut øi apoi pe holul cu fereastræ din care se putea spiona cel mai bine terasa din spate — cæ Amma nu dormea deloc, dar nici nu o puteam condamna cæ mæ evitæ. — Din politefle, mamæ. Aøa se obiønuieøte în nord, øtii? Am zîmbit pentru a°i aræta cæ o tachinez, dar ea îøi adînci privirea în pahar. Cînd îøi ridicæ din nou ochii, avea o expresie roz øi fermæ. — Pofli sæ stai cît vrei, Camille, zæu. Dar va trebui sæ te porfli frumos cu sora ta. Acele fete îi erau colege de øcoalæ. — De°abia aøtept sæ o cunosc, am mormæit eu. Îmi pare foarte ræu pentru pierderea suferitæ. 34
OBIECTE ASCUfiITE Nu m°am putut abfline sæ nu rostesc aceste ultime cuvinte, dar mama nu le°a observat nuanfla ironicæ. — Îfli ofer dormitorul de lîngæ camera de zi. Dormitorul tæu. Are baie cu cadæ. Îfli voi cumpæra fructe øi niøte pastæ de dinfli. Øi fripturæ. Mænînci fripturæ? Am avut parte de patru ore de somn chinuit, ca øi cum aø fi stat în cadæ cu jumætate din lungimea urechilor în apæ. Tresæream în somn la fiecare douæzeci de minute, iar inima îmi bætea atît de tare, încît mæ întrebam dacæ nu cumva zgomotul ei m°a trezit. Visasem cæ îmi fæcusem bagajul pentru o cælætorie, dar mi°am dat seama cæ luasem haine total aiurea, pulovere pentru vacanfla de varæ. Apoi am visat cæ i°am predat lui Curry un articol greøit: în loc sæ termin materialul despre nenorocita de Tammy Davis, care îøi încuiase copiii, scrisesem o poveste molatecæ despre îngrijirea pielii. Apoi am visat cæ maicæ°mea feliase un mær în bucæflele subfliri de carne, pe care mi le îndesa în guræ, încet øi cu ræbdare, pentru cæ eu eram pe moarte. La cinci dimineafla am decis sæ dau pætura deoparte. Mi°am spælat numele lui Ann de pe brafl, dar nu øtiu cum am reuøit, între periatul pærului, îmbræcat øi dibuit dupæ un ruj, sæ scriu în loc numele lui Natalie Keene. L-am læsat acolo sæ°mi poarte noroc. De°abia ræsærise soarele, dar mînerul uøii de la maøinæ era deja fierbinte. Aveam fafla amorflitæ de obosealæ øi am încercat sæ îmi întind ochii øi gura, ca o prinflesæ a filmelor de groazæ de categorie B. Echipa de cæutare urma sæ se reuneascæ la ora øase pentru a continua raidul în pædure, iar eu doream neapærat sæ obflin o declaraflie oficialæ de la Vickery. Aøa cæ pæzirea secfliei de poliflie mi°a pærut o idee bunæ. Strada principalæ era pustie la prima vedere, dar cînd am ieøit din maøinæ am observat douæ persoane cîteva strædufle mai jos. Era ceva în neregulæ cu imaginea aceea. O femeie în vîrstæ stætea pe jos în mijlocul drumului, cu picioarele depærtate, privind fix o clædire lateralæ, în timp ce un bærbat era aplecat lîngæ ea. Femeia dædea isteric din cap, ca un copil care refuzæ mîncarea. Cæzuse? Sau poate avea un atac de cord? 35
GILLIAN FLYNN M°am îndreptat repejor cætre ei, auzind treptat murmurul sacadat al discufliei lor. Bærbatul, cu pærul alb øi cu o faflæ bætrînicioasæ, mæ privi cu niøte ochi albicioøi. — Cheamæ poliflia! strigæ el. Vocea îi tremura teribil. — Øi cheamæ øi Ambulanfla! — Ce s°a întîmplat? l°am întrebat, dar deja înflelesesem. Îndesat în spafliul minuscul dintre magazinul de bricolaj øi salonul de frumusefle se vedea un corp micufl, întors spre trotuar. Ca øi cum ne°ar fi aøteptat acolo, cu ochii cæprui larg deschiøi. Am recunoscut imediat buclele dezordonate, dar zîmbetul nu mai era. Buzele lui Natalie Keene se lipiseræ de gingii în forma unui cerculefl. Semæna cu o pæpuøæ de plastic, cu gæuricæ între buze pentru biberon. Natalie nu mai avea dinfli. Am simflit sîngele nævælindu°mi în creieri øi un fir de transpiraflie rece pe coloana vertebralæ. Mîinile øi picioarele mi s°au înmuiat øi pentru o secundæ am simflit cæ mæ præbuøesc pe asfalt alæturi de femeie, care acum se ruga în øoaptæ. Am fæcut un pas înapoi pentru a mæ sprijini de o maøinæ parcatæ øi mi°am strîns cu putere gîtul, încercînd sæ încetinesc pulsul puternic. Prin minte îmi treceau imagini disparate: expresia îngrozitæ a bætrînului aplecat, o aluniflæ roz de pe ceafa femeii, plasturele de pe genunchiul lui Natalie Keene. Îi simfleam numele arzîndu°mi pielea de sub mînecæ. Apoi au apærut mai multe voci øi l°am observat pe Vickery alergînd spre noi cu un alt tip. — Fir°ar al dracului! mîrîi øeriful la vederea cadavrului. Fir°ar al dracului, Iisuse! Îøi sprijini capul de zidul de cæræmidæ al salonului de frumusefle, respirînd cu greutate. Celælalt tip, cam de vîrsta mea, îngenunche lîngæ Natalie. O dungæ vineflie îi înconjura gîtul, iar el îi apæsæ pielea în cæutarea pulsului. Se clætinæ puflin ridicîndu°se — copilul era mort, færæ îndoialæ. Era detectivul ømecher din Kansas City, mæ gîndeam eu, puøtiul tare de cap. Øtia, totuøi, ce face cînd a reuøit sæ o trezeascæ pe femeie din rugæciunea delirantæ pentru a°i povesti cu calm ce væzuse. Cei doi erau sofl øi soflie, patroni ai restaurantului al cærui nume 36
OBIECTE ASCUfiITE nu mi°l puteam aminti cu o zi înainte, øi anume Broussard. Se pregæteau sæ deschidæ localul pentru micul dejun, dar au væzut°o. Cam cu cinci minute înainte de a ajunge øi eu. Ni se alæturæ øi un ofifler în uniformæ, care îøi îngropæ fafla în palme la vederea motivului pentru care fusese chemat. — Oameni buni, o sæ avem nevoie sæ mergefli la secflia de poliflie pentru a da declaraflii, ne anunflæ Kansas City. Bill! Vocea lui rezona o austeritate parentalæ. Vickery îngenunchease lîngæ cadavru, incapabil sæ se mai miøte. Buzele i se miøcau de parcæ øi el începuse sæ se roage. A fost nevoie sæ fie strigat de douæ ori pentru a putea ræspunde. — Te°am auzit, Richard! Fii øi tu uman pentru o clipæ! Bill Vickery o îmbræfliøæ pe doamna Broussard øi îi øopti ceva, pînæ cînd ea îi mîngîie mîinile. Am aøteptat într°o cameræ de culoarea gælbenuøului de ou pînæ ce ofiflerul mi°a luat o declaraflie. În tot acest timp mæ gîndeam cît de mult mi°aø fi dorit sæ pot intra în sala de autopsie øi sæ°i pun lui Natalie un plasture curat pe genunchi.
37
Trei
Maicæ°mea s°a îmbræcat în albastru la înmormîntare. Negrul i se pærea prea pesimist, iar orice altæ culoare era indecentæ. Øi la înmormîntarea lui Marian a purtat albastru, ca de altfel øi Marian însæøi. A fost foarte surprinsæ cæ nu îmi aduceam aminte acest detaliu. Eu mi°o aminteam pe Marian înmormîntatæ într°o rochiflæ roz-deschis. Dar nu era nimic neobiønuit în asta, mama øi cu mine aveam pæreri total diferite în privinfla surorii mele decedate. În dimineafla slujbei, Adora îøi træncænea tocurile prin casæ, aici vaporizînd parfum, acolo fixîndu°øi cercelul. O priveam în timp ce sorbeam o cafea neagræ øi fierbinte, care îmi arsese deja limba. — Nici nu°i cunosc prea bine, spunea ea, au o viaflæ foarte retrasæ. Dar comunitatea trebuie sæ le fie alæturi în aceste momente. Natalie era o scumpete! Oamenii au fost foarte drægufli cu mine cînd... Privirea i se umbri de melancolie øi chiar pærea sinceræ. Mæ aflam în Wind Gap deja de cinci zile, dar Amma era încæ o prezenflæ invizibilæ. Mama nu vorbea deloc despre ea. Nu reuøisem sæ obflin nici o declaraflie de la familia Keene, ca de altfel nici permisiunea de a participa la înmormîntare. Dar Curry îøi dorea foarte tare acest subiect, cum nu îl mai væzusem altædatæ, aøa cæ eram hotærîtæ sæ dovedesc ce pot. Apoi mæ gîndeam cæ familia Keene nu va afla niciodatæ ce am scris. Nimeni nu citeøte ziarul nostru. 38
OBIECTE ASCUfiITE Întîmpinæri murmurate øi îmbræfliøæri parfumate la biserica Maica Domnului Îndureratæ, cîteva femei salutîndu°mæ politicos din cap, dupæ ce grînguriræ spre mama (ce curaj din partea Adorei sæ vinæ) øi se înghesuiræ în læturi pentru a°i face loc sæ treacæ. Maica Domnului Îndureratæ este o bisericæ din anii ’70, auritæ øi împodobitæ ca un gablonfl de la magazinul de bijuterii. Oraøul Wind Gap este o oazæ de catolicism într°o regiune dominatæ de baptism sudist, deorece oraøul fusese fondat de o mînæ de emigranfli irlandezi. Toate neamurile McMahon øi Malone care acostaseræ în New York în timpul Foametei Cartofului*, fuseseræ abuzafli cu generozitate øi cei mai istefli dintre ei porniræ spre vest. Francezii dominau deja regiunea St. Louis, aøa cæ s°au îndreptat spre sud øi øi°au ridicat propriile aøezæri. Dar, într°o platitudine generalæ, au fost împinøi mai departe în timpul Reconstrucfliei**. Statul Missouri, întotdeauna o regiune conflictualæ, încerca sæ îøi consolideze rædæcinile sudiste, sæ devinæ un stat prosper færæ sclavie, iar irlandezii au devenit o amprentæ jenantæ, înlæturatæ împreunæ cu alte etnii indezirabile. Dar au læsat în urma lor religia. Cu zece minute înainte de începerea ceremoniei, la intrarea în bisericæ se formase o coadæ impresionantæ. Am privit cu atenflie interiorul bisericii øi ceva mi s°a pærut în neregulæ. Nu se afla nici un copil prezent acolo. Nici un bæiat în pantaloni negri, jucîndu°se cu tractoraøul pe genunchii mamei, nici o fetiflæ legænînd pæpuøi. Nici un puøti mai mic de cincisprezece * Marea Foamete (în irlandezæ: An Gorta Mór sau An Drochshaol), cunoscutæ mai mult în afara Irlandei decît în interior sub denumirea de Foametea Irlandezæ a Cartofului, a apærut în Irlanda în perioada 1845 -1849. S°a datorat mælurei, o substanflæ negricioasæ care atacæ anumite plante. În acest caz, a distrus recoltele de cartofi, principala sursæ de mîncare la acea vreme. Estimæri diverse noteazæ între 500.000 øi mai mult de un milion de victime în perioada 1846 °1849. Mai mult de douæ milioane de oameni au emigrat, majoritatea în state ca Marea Britanie, Statele Unite, Canada, Australia. ** Procesul din istoria Statelor Unite prin care se încerca rezolvarea problemelor create de Ræzboiul Civil, cînd atît Confederaflia, cît øi sclavia au fost abolite. Este øi denumirea perioadei 1865°1877 din Statele Unite, în timpul cæreia statele sudiste au revenit în federaflie øi au fost analizate statutul liderilor confederafli øi cel al populafliei de culoare eliberate de sclavie. Reconstrucflia nu a reuøit sæ integreze populaflia eliberatæ în sistemul legal, politic, economic øi social existent.
39
GILLIAN FLYNN ani. Nu øtiam dacæ motivul acestei absenfle era respectul arætat pærinflilor îndurerafli sau pur øi simplu o teamæ instinctivæ. Temerea ca propriul copil sæ nu fie ales ca viitoare pradæ. Îmi imaginam deja græmezi de copii din Wind Gap ascunøi în cæmærufle întunecate, sugîndu°øi dosul palmelor în timp ce se uitau continuu la televizor, dar ræmîneau în afara pericolului. Færæ copii care sæ se fîflîie de colo°colo, alaiul de la bisericæ era o pozæ staticæ, ca niøte tæieturi de hîrtie aøezate în locul oamenilor. În rîndul din spate l°am zærit pe Bob Nash, îmbræcat într°un costum de culoare închisæ. Era tot færæ soflie. M°a salutat din priviri, dupæ care a încremenit. Orga bisericii intonæ sunetele molatice ale imnului de înmormîntare, iar membrii familiei lui Natalie Keene, plînøi, îmbræfliøafli øi îngræmædifli lîngæ uøæ ca o inimæ îndureratæ, se strînseræ øi mai aproape unul de altul. Era nevoie doar de douæ persoane pentru a cæra sicriul alb lucios. Dacæ ar fi fost mai mulfli, s°ar fi împiedicat unul de altul. Procesiunea era condusæ de pærinflii lui Natalie. Soflia era cu øase centimetri mai înaltæ decît soflul, o femeie plinuflæ øi caldæ, cu pærul auriu prins pe spate cu o bentiflæ. Avea o figuræ deschisæ, în genul celei cæutate de turiøti pentru a întreba adrese sau ora exactæ. Domnul Keene era scund øi slab, cu o faflæ rotundæ øi copilæroasæ, accentuatæ de ochelari rotunzi, care arætau ca niøte rofli aurii de bicicletæ. În spatele lor, mergea un tînær frumuøel de optsprezece, nouæsprezece ani, cu capul plecat în piept, suspinînd continuu. Era fratele lui Natalie, dupæ cîte am înfleles din øoaptele unei femei de lîngæ mine. Pe obrajii mamei se scurgeau lacrimi, care picau cu zgomot pe geanta de piele pe care o flinea în brafle. Femeia de lîngæ ea o mîngîia pe mînæ. Mi°am scos încet carneflelul din buzunar øi am început sæ notez de zor, pînæ cînd mama m°a observat øi mi°a tras peste mînæ, øoptindu°mi: — Eøti nerespectuoasæ øi ai o purtare jenantæ. Opreøte°te sau te oblig sæ pleci! M°am oprit din scris, dar am pæstrat carneflelul în mînæ, într°o încæpæflînare sfidætoare. Dar reuøisem sæ roøesc deja. 40
OBIECTE ASCUfiITE Procesiunea trecu în cele din urmæ de noi. Sicriul pærea absurd de mic. Mi°am imaginat°o pe Natalie înæuntru øi îi puteam vedea din nou picioarele zgîriate, pærul pufos øi genunchii umflafli, cu plasture. Am icnit uøor øi scurt, ca un semn de punctuaflie la finalul unei propoziflii. Preotul rosti ceremonialul de înmormîntare, gætit cu cele mai bune veøtminte ale sale, iar noi ne°am ridicat, ne°am aøezat øi ne°am ridicat din nou, fiecare cu cærticica de rugæciuni primitæ de la bisericæ. În fafla noastræ, statuia Fecioarei Maria se apleca iubitor cætre pruncul Iisus. Pe spatele acestei statui era inscripflionat: Natalie Jean Keene Scumpæ fiicæ, soræ øi prietenæ, Cerul are un nou înger! Lîngæ sicriu se afla o fotografie mare a lui Natalie, puflin mai oficialæ decît cea pe care o væzusem iniflial în postere. Era o fetiflæ plæcutæ øi drægælaøæ, cu bærbia ascuflitæ øi ochii mari, genul de fatæ care, la maturitate, ar fi avut cu siguranflæ ceva aparte. Ar fi fost foarte amuzantæ øi interesantæ povestind istorioare despre rolul de ræfluøca cea urîtæ, povestiri reale, de altfel. Sau, la fel de bine, ar fi ræmas o persoanæ plæcutæ øi drægælaøæ. La vîrsta de zece ani, aspectul unei fete poate fi imprevizibil. Mama lui Natalie ajunse cu greu la pupitru, mototolind o bucatæ de hîrtie. Fafla îi era umedæ, dar glasul îi ræmase ferm cînd îøi începu discursul. — Aceasta este o scrisoare pentru Natalie, unica mea fiicæ. Inspiræ adînc øi reluæ. — Natalie, ai fost fetifla mea scumpæ. Nu pot sæ cred cæ nu mai eøti printre noi. Niciodatæ nu am sæ te mai adorm cîntînd sau gîdilîndu°te pe piele. Niciodatæ fratele tæu nu îfli va mai ræsuci codiflele øi niciodatæ tatæl tæu nu te va mai fline în brafle. Tatæl tæu nu te va mai conduce la altar. Fratele tæu nu va fi niciodatæ unchi. Îfli vom duce dorul la masa de duminicæ øi în vacanflele de varæ. Ne va lipsi zîmbetul tæu. Ne vor lipsi lacrimile 41
GILLIAN FLYNN tale. Øi cel mai tare, draga mea fiicæ, ne vei lipsi tu! Te iubim, Natalie! Doamna Keene reveni la locul sæu, iar soflul o strînse în brafle, deøi ea pærea destul de puternicæ. Imediat ce se aøezæ, îøi îmbræfliøæ bæiatul, care plîngea la pieptul ei. Domnul Keene clipea nervos privind stranele bisericii, de parcæ ar fi cæutat un chip de blamat. — Pierderea unui copil este o tragedie cumplitæ, spuse preotul. Este øi mai cumplit sæ o pierzi în fafla unei asemenea ræutæfli. Pentru cæ acestea sînt cu adeværat fapte diabolice. Biblia spune: „Ochi pentru ochi øi dinte pentru dinte“. Dar sæ nu ne læsæm pradæ ræzbunærii. Sæ ne aducem aminte îndemnul lui Iisus: „Iubeøte°fli aproapele!“ Sæ ne purtæm cu blîndefle faflæ de aproapele nostru! Încærcafli°væ inima cu iubirea lui Dumnezeu! — Cred cæ îmi convenea mai mult ideea cu „ochi pentru ochi øi dinte pentru dinte“, øopti un bærbat în spatele meu. Mæ întrebam dacæ expresia „dinte pentru dinte“ mai deranjase øi pe altcineva. La ieøirea din bisericæ în strælucirea zilei, am observat vizavi patru fete aliniate pe un zid dæræpænat. Picioarele lungi øi subfliri li se bælængæneau în gol. Sînii le erau scoøi în relief de sutiene speciale. Erau aceleaøi fete pe care le întîlnisem la intrarea în pædure. Stæteau adunate una lîngæ alta øi rîdeau, pînæ ce una dintre ele, tot cea mai dræguflæ, se îndreptæ spre mine, iar celelalte încercau sæ devinæ serioase. Însæ stomacul le era încæ scuturat de rîs. Natalie a fost înmormîntatæ în cripta familiei, pe care erau deja trecute numele pærinflilor sæi. Mi°am amintit acea zicalæ potrivit cæreia nici un copil nu trebuie sæ moaræ înaintea pærinflilor sæi, deoarece este împotriva naturii. Dar, de fapt, poate fi singura modalitate de a°fli pæstra copilul. Copiii cresc, devin maturi, cautæ cæi øi credinfle de urmat. Îøi aleg un sofl sau un iubit. Nu vor fi înmormîntafli alæturi de pærinflii lor. Cu toate acestea, familia Keene va pæstra cea mai puræ formæ a familiei. Dar îngropatæ. 42
OBIECTE ASCUfiITE Dupæ slujbæ, cei prezenfli s°au adunat în casa familiei Keene, o clædire masivæ de piatræ cu aspect rural, expresie a viziunii îndestulate a Americii pastorale. Era unicæ în Wind Gap. Puterea financiaræ în Missouri se evidenfliazæ imediat de acel øarm pastoral de provincie, plæcut, uneori, dar cam præfuit. Ideea e cæ, spre exemplu, în perioada de colonizare a Americii, femeile înstærite se fardau cu nuanfle subtile de albastru sau gri pentru a°øi crea o imagine specificæ Lumii Noi, în timp ce aceleaøi femei din Anglia se vopseau ca niøte pæsæri exotice. Pe scurt, casa familiei Keene aræta prea mult a fi din Missouri pentru a aparfline unor oameni din Missouri. Bufetul servit era compus în mare parte din produse pe bazæ de carne: curcan øi øuncæ, vitæ øi vînat. Dar existau øi muræturi, mæsline øi ouæ fierte, rulouri øi mîncæruri pregætite la cuptor, crocante øi rumene. Musafirii s°au separat în douæ grupuri, cei care læcrimau øi cei care nu læcrimau. Cei mai stoici se adunaseræ în bucætærie, cu pahare de lichior sau de cafea, sæ dezbatæ apropiatele alegeri pentru primærie, situaflia øcolilor øi, ocazional, stagnarea în cazul crimelor din Wind Gap. — Jur cæ dacæ væd un stræin în apropierea fetelor mele, îl împuøc pe nenorocit înainte sæ apuce sæ dea „Bunæ ziua“, spuse un tip cu o faflæ prelungæ øi ascuflitæ, agitînd un sandviø în timp ce vorbea. Prietenii sæi îl aprobaræ tacit. — Nu pot sæ înfleleg de ce Vickery nu a golit dracului pînæ acum pædurea, sæ radæ nabii tofli pomii. Cu toflii øtim cæ acolo se ascunde! spuse un tînær cu pærul portocaliu. — Donnie, mîine dimineaflæ mergem împreunæ în pædure, i se adresæ omul cu fafla prelungæ. Vom cerceta metru cu metru. Sigur îl gæsim pe nenorocit. Care mai vrea sæ vinæ? Cei de faflæ aprobaræ ideea øi continuaræ sæ bea lichior din pahare de plastic. Mi°am notat sæ trec øi eu dimineaflæ pe la intrærile în pædure, pentru a vedea dacæ vreun mahmur de aici îøi va fline promisiunea. Dar deja îmi puteam imagina telefoanele timide de mîine dimineaflæ: — Tu te duci? — Pæi, nu prea øtiu, tu te duci? — Nu øtiu nici eu, i°am cam promis lui Maggie cæ o ajut sæ coboare jaluzelele de ploaie... 43
GILLIAN FLYNN Dupæ care vor urma promisiuni de se vedea la o bere mai tîrziu øi încercarea tuturor de a minimaliza sentimentul de vinovæflie. Cei care læcrimau, în mare parte femei, erau adunafli în camera de zi, pe canapele de catifea sau taburete de piele. Fratele lui Natalie se afla tot aici, încæ tremurînd în braflele mamei sale, care læcrima øi îl legæna uøor, mîngîindu°i pærul negru. Impresionant bæiat, sæ îøi exprime durerea færæ rezerve. Nu prea mai væzusem chestia asta. Femeile din jur le ofereau continuu farfurii de plastic cu mîncare, dar amîndoi refuzau politicos. Maicæ°mea se învîrtea în jurul lor ca un pifligoi isteric, dar ei nu pæreau sæ o observe, aøa cæ se refugie repejor printre prietenele ei. Domnul Keene se retræsese într°un colfl cu domnul Nash, amîndoi fumînd în tæcere. În cameræ existau încæ lucruri care aminteau de Natalie. Un tricou gri împæturit, aøezat pe spætarul unui scaun, o pereche de teniøi cu øireturi albastre aøezafli lîngæ uøæ. Pe un raft din bibliotecæ se afla un caiet spiralat cu un unicorn pe copertæ, iar într°un suport de reviste se afla cartea A Wrinkle In Time*, cu colflurile îndoite. Eu aveam o atitudine destul de acidæ. Nu am vorbit cu membrii familiei, nici mæcar nu m°am prezentat. Mæ plimbam prin casa lor spionînd, cu privirea ascunsæ în paharul cu bere ca o fantomæ ruøinatæ. Am væzut°o pe Katie Lacey, vechea mea prietenæ din Liceul Calhoon, retrasæ în propriul ei cerc de prieteni, o copie fidelæ a grupului în care se afla maicæ°mea, cu o diferenflæ de douæzeci de ani. Mæ særutæ pe obraz cînd m°am apropiat de ei. — Auzisem eu cæ eøti în oraø, dar speram sæ mæ suni, îmi spuse ea, ridicîndu°øi sprîncenele pensate foarte subflire spre mine, dupæ care mæ prezentæ celorlalte trei femei de lîngæ ea, care se înghesuiræ pe rînd sæ îmi ofere o îmbræfliøare leøinatæ. * A Wrinkle in Time (trad. „O cutæ în vælul timpului“) este un roman fantastic pentru copii, scris de Madeleine L’Engle, în perioada 1959 °1960 øi publicat în 1962, dupæ peste 40 de refuzuri din partea editorilor, pentru cæ era, conform autoarei, „prea diferit“. Romanul a cîøtigat ulterior numeroase premii literare øi a fost primul dintr°o serie de mare succes.
44
OBIECTE ASCUfiITE Bænuiesc cæ toate îmi fuseseræ, la un moment dat, prietene. Ne°am exprimat condoleanflele øi toate eram de acord asupra tragediei situafliei. Angie Papermaker (næscutæ Knightley) aræta de parcæ s°ar fi luptat în continuare cu bulimia din liceu, deoarece gîtul sæu era subflire øi fleøcæit ca al unei bætrîne. Mimi, o puøtoaicæ bogatæ øi ræsfæflatæ (tati avea o græmadæ de ferme de pui în statul Arkansas) cu care nu prea mæ înflelesesem niciodatæ, mæ întrebæ despre viafla în Chicago, dupæ care imediat se întoarse pentru a vorbi cu slæbufla Tish, care decisese sæ mæ flinæ de mînæ, un gest menit a fi reconfortant, dar oarecum ciudat. Angie îmi spuse cæ acum avea o fetiflæ de cinci ani, pentru care soflul sæu stætea acasæ cu arma la picior. — O sæ fie o varæ foarte lungæ pentru cei mici, murmuræ Tish. Cred cæ toatæ lumea îøi fline copiii încuiafli acum. Mæ gîndeam la fetele pe care le væzusem la înmormîntare, nu cu mult mai mari ca Natalie, øi mæ întrebam de ce pærinflii lor nu erau îngrijorafli. — Tu ai copii, Camille? mæ întrebæ Angie cu o voce la fel de subflire ca propriu-i corp. De fapt, nici nu øtiu dacæ te°ai mæritat! — Nu øi nu, i°am ræspuns, luînd o înghiflituræ de bere øi rememorînd imaginea lui Angie vomitînd la mine acasæ dupæ ore øi ieøind din baie cu o faflæ roøie øi triumfætoare. Curry se înøela: sæ aparflin acestui loc era pentru mine mult mai tulburætor decît util. — Doamnelor, doar nu credefli cæ putefli acapara stræina toatæ seara! M°am întors pentru a întîlni una dintre prietenele bune ale mamei, Jackie O’Neele (næscutæ Jackie O’Keefe), care în mod evident tocmai suferise o operaflie esteticæ la faflæ. Ochii îi erau încæ umflafli, dar pielea feflei îi era roøie, umedæ øi netedæ, de parcæ era un bebeluø tocmai ieøit din pîntece. Pe degete îi stræluceau cîteva diamante, iar cînd m°a îmbræfliøat am simflit aroma de Juicy Fruit* øi pudræ de talc. Seara devenise deja un fel de reuniune. Iar eu mæ simfleam din nou ca un copil øi * Juicy Fruit este marca unei gume de mestecat cu diverse arome, produsæ de compania Wrigley’s. A apærut în Statele Unite în 1893 øi a devenit imediat una dintre cele mai bine vîndute mærci din flaræ, la fel ca øi în prezent. Are øapte tipuri de pachete din 2004, iar ambalajele mai vechi au devenit chiar piese de colecflie.
45
GILLIAN FLYNN nici mæcar nu îndræznisem sæ îmi scot carneflelul, avertizatæ constant de privirile severe ale mamei. — Puiule, aræfli foarte bine! continuæ Jackie. Avea capul rotund ca un pepene galben, plin de pær decolorat la maximum, sub care se ivea un zîmbet øiret. Jackie era o tipæ alunecoasæ øi superficialæ, dar întotdeauna se purta ca atare. În plus, puteam vorbi mult mai deschis cu ea decît cu propria mea mamæ. Jackie, nicidecum Adora, a fost cea care mi°a oferit prima cutie de tampoane øi posibilitatea de a o suna pentru detalii øi tot Jackie era cea care mæ tachina øi se interesa în privinfla relafliilor mele amoroase. Erau gesturi simple, dar pentru mine contaseræ enorm. — Ce mai faci, iubire? Maicæ°ta nu mi°a spus cæ eøti în oraø. Dar de fapt ea nu vorbeøte cu mine zilele astea, se pare cæ iar am dezamægit°o cumva. Øtii cum e, „lasæ cæ øtii tu de ce“. Izbucni într°un rîs gros de fumætoare øi îmi strînse braflul. Bænuiam cæ deja se îmbætase. — Probabil cæ am uitat sæ°i trimit vreo felicitare sau ceva de genul æsta, îndrugæ ea, explicînd în acelaøi timp øi cu mîna în care flinea un pahar de vin. Sau poate nu i°a convenit grædinarul pe care i l°am trimis. Am auzit cæ scrii un articol despre fete, ce tragedie. Monologul ei era atît de încîlcit øi de abrupt, încît am avut nevoie de un minut pentru a procesa ce spunea. Cînd am încercat sæ°i ræspund, ea mæ mîngîia continuu pe brafl øi se uita la mine fix cu niøte ochi umezi. — Camille, dragæ, a trecut o græmadæ de timp de cînd nu ne°am væzut. Iar acum, mæ uit la tine øi te væd tot la vîrsta la care erau øi aceste biete fete. Øi asta mæ întristeazæ cumplit! Toate lucrurile au luat°o razna. Nu mai înfleleg nimic. Pe obraz i se scurse o lacrimæ. — Cautæ°mæ sæ ne vedem, bine? Mai stæm de vorbæ. Am plecat din casa familiei Keene færæ nici o declaraflie. Deja obosisem dupæ atîtea conversaflii, deøi eu vorbisem foarte puflin. Am sunat din nou la familia Keene ceva mai tîrziu, dupæ ce bæusem cîteva pahare peste votca oferitæ de ei øi beneficiam de siguranfla distanflei impuse de linia telefonicæ. Am reuøit 46
OBIECTE ASCUfiITE sæ le explic cine sînt øi ce am de gînd sæ scriu. Nu mi°a mers prea bine. Dar în seara aceea am reuøit sæ încropesc cîteva rînduri: În micul oraø Wind Gap, statul Missouri, afiøele de cæutare a lui Natalie Jane Keene, 10 ani, fluturau încæ pe stîlpi în ziua ceremoniei de înmormîntare a fetiflei. O ceremonie cutremurætoare, la care preotul a invocat iertarea øi resemnarea, nu a reuøit sæ aplaneze furia øi durerea celor prezenfli. Øi asta deoarece fetifla dulce øi sænætoasæ a fost cea de°a doua victimæ a ceea ce poliflia presupune a fi un criminal în serie. Un criminal în serie ale cærui flinte sînt copiii. „Tofli copilaøii de aici sînt drægufli“, ne°a declarat fermierul Ronald J. Kamens, care a participat la cæutarea fetiflei Keene. „Nu pot sæ pricep de ce ni se întîmplæ chestia asta“. Corpul strangulat al copilei a fost descoperit în ziua de 14 mai, înghesuit în spafliul dintre douæ clædiri de pe Strada Principalæ din Wind Gap. „Ne va lipsi zîmbetul tæu“, a spus Jeannie Keene, 52 de ani, mama micuflei Natalie. „Ne vor lipsi lacrimile tale. Øi cel mai tare, draga mea fiicæ, ne vei lipsi tu!“ Aceasta nu este prima tragedie de aceste fel din oraøul Wind Gap, aflat în sudul extrem al statului Missouri. Anul trecut în august, pe 27, Ann Nash, 9 ani, a fost gæsitæ în apele rîului, de asemenea strangulatæ. Plecase cu bicicleta pentru a°øi vizita o prietenæ cînd a fost ræpitæ. Ambele victime aveau dinflii smuløi de cætre asasin. Cele douæ crime au uluit cei cinci ofifleri care formeazæ forfla de poliflie a oraøului. Færæ prea multæ experienflæ în astfel de cazuri dramatice, poliflia localæ beneficiazæ de ajutorul Diviziei de Omucideri a oraøului Kansas, printr°un detectiv specializat în determinarea profilului psihologic al criminalilor. Locuitorii oraøului (aproximativ 2.120 de oameni) pot fi siguri de un lucru: autorul acestor crime oribile ucide færæ a avea un motiv anume. „E un criminal în libertate care cautæ copii pentru a°i ucide!“ ne°a declarat tatæl lui Ann, Bob Nash, 41 de ani, vînzætor de mobilæ. „Nu e vorba de o dramæ mai veche aici, de vreun secret. Cineva pur øi simplu ne°a omorît copilul!“ 47
GILLIAN FLYNN Smulgerea dinflilor ræmîne un mister nedezlegat, iar indiciile gæsite pînæ acum sînt irelevante. Poliflia localæ nu a dorit sæ comenteze situaflia. Pînæ la rezolvarea acestor asasinate, oamenii din Wind Gap se apæræ singuri — în oraø este instauratæ stare de alertæ øi patrule de supraveghere sînt prezente permanent pe stræzile cîndva liniøtite. În acest timp, locuitorii încearcæ sæ îøi aline suferinfla. „Nu vreau sæ vorbesc cu nimeni“, spune Jeannie Keene. „Vreau doar sæ fiu læsatæ în pace. Tofli vrem sæ fim læsafli în pace.“ Încropealæ de doi bani, øtiu, nu trebuie sæ°mi spunæ nimeni. Cînd i°am trimis lui Curry articolul prin e-mail, deja regretam tot ce scrisesem. Exagerasem spunînd cæ poliflia acuza un criminal în serie. Vickery nu menflionase niciodatæ aøa ceva. Primul citat din Jeannie Keene era preluat din eulogie, iar al doilea din ræspunsul acid pe care mi°l scuipase cînd am sunat°o sub pretextul condoleanflelor. Øtia cæ aveau de gînd sæ disec moartea fiicei sale pentru a publica povestea într°un ziar mototolit de toatæ lumea. „Tofli vrem sæ fim læsafli în pace!“ miorlæise ea în telefon. „Abia ne°am îngropat copilul azi. Sæ°fli fie ruøine!“ Era øi æsta un citat pînæ la urmæ, un citat de care mæ agæflam cu disperare, pentru cæ redactorul meu mæ presa îngrozitor. Curry a considerat articolul bunicel, nu grozav, dar în regulæ pentru început. A pæstrat chiar øi punctul fierbinte al materialului: „Un criminal în serie ale cærui flinte sînt copiii“. Enunflul æsta trebuia tæiat, o øtiam øi eu, dar simfleam nevoia unei declaraflii dramatice. Probabil cæ øi Curry era beat cînd a citit mail°ul meu. Mi°a cerut mai multe detalii despre familiile victimelor. O altæ øansæ de a°mi demonstra abilitæflile. Øi aveam øi noroc, deoarece pærea cæ povestea din Wind Gap aparflinea încæ în exclusivitate ziarului nostru. Un scandal sexual în Congres tocmai cæpæta proporflii în acelaøi timp, distrugînd cariera a nu mai puflin de trei sobri membri ai Camerei Reprezentanflilor. Doi dintre aceøtia erau femei. Pentru presæ, era o pradæ grozavæ, suculentæ. Øi mai important, mai bîntuia un criminal în serie, de data aceasta într°un oraø mult mai captivant, Seattle: 48
OBIECTE ASCUfiITE prin ceafla øi cafenelele locale, cineva avea plæcerea de a hæcui femei gravide, despicîndu°le abdomenul øi reaøezînd conflinutul în forme øocante, pentru propriul amuzament. Aøa cæ era clar o øansæ pentru ziarul nostru cæ reporterii marilor ziare se ocupau de subiecte mai „metropolitane“. De povestea din Wind Gap mæ ocupam doar eu, tolænitæ ca o ruinæ în patul copilæriei mele. Miercuri am dormit pînæ tîrziu, cu cearøafurile øi pæturile transpirate adunate græmadæ peste cap. Mæ treziseræ de cîteva ori soneria telefonului, mîrîitul aspiratorulului øi maøina de tuns iarba. Aø fi dorit cu disperare sæ dorm, dar lumina zilei dædea buzna tropæind în viafla mea. fiineam ochii strîns închiøi, imaginîndu°mi cæ sînt în Chicago, în patul meu rahitic din apartamentul minuscul, cu o singuræ fereastræ oferindu°mi zidul unui supermarket. Îmi cumpærasem un dulap de carton cu patru ani înainte, cînd cumpærasem apartamentul, øi o masæ de plastic pe care mîncam din niøte farfurii galbene îngrozitor de subfliri øi cu niøte tacîmuri micufle øi îndoite. Nu mai øtiam dacæ udasem singura plantæ pe care o aveam, o ferigæ uøor îngælbenitæ pe care o gæsisem în gunoiul unui vecin. Dar mi°am amintit cæ se uscase deja øi o aruncasem acum douæ luni. Încercam sæ îmi aduc aminte øi alte imagini din viafla mea în Chicago: cutia pe post de birou în care lucram la redacflie, administratorul de bloc care încæ nu øtia cum mæ cheamæ, beculeflele verzi øi anoste de Cræciun pe care cei de la supermarket, deøi era luna mai, nu le dæduseræ jos. Øi, eventual, cîteva cunoøtinfle care probabil nu observaseræ cæ lipsesc. Nu mæ simfleam prea bine în Wind Gap, dar, din pæcate, nici acasæ nu mæ aøteptau prea multe. Am scotocit în sac dupæ o sticlæ de votcæ øi m°am bægat la loc sub pæturi. Sorbind pe îndelete, cercetam cu atenflie camera. M°aø fi aøteptat cæ maicæ°mea sæ redecoreze camera de îndatæ ce am plecat de acasæ, dar aceasta aræta exact ca acum zece ani. Regretam acum cæ fusesem o adolescentæ mult prea serioasæ: nu lipisem pe perefli postere cu actori sau cîntærefli celebri, nu colecflionasem poze sau alte nimicuri. Aveam, în schimb, tablouri cu vapoare, peisaje pastorale în pastel øi portretul lui Eleanor 49
GILLIAN FLYNN Roosevelt*. Era cam ciudat cæ aveam aøa ceva, deoarece øtiam destul de pufline lucruri despre doamna Roosevelt, øi anume cæ fusese un om bun. Probabil cæ a fost de ajuns pentru mine. Dacæ mæ gîndesc la ce preferinfle am acum, probabil cæ ar fi mai potrivit portretul sofliei lui Warren Harding**, „Ducesa“***, care îøi notase toate ofensele primite într°un carneflel roøu, dupæ care se ræzbunase ca atare. Se pare cæ acum prefer primele doamne ceva mai acide. Am mai bæut niøte votcæ. Nu°mi doream altceva decît sæ mi se taie filmul din nou, sæ mæ înfæøor în negru øi sæ dispar. Mæ simfleam groaznic. Gîtul îmi era sugrumat de lacrimi, ca un balon umflat cu apæ gata sæ plesneascæ. Îmi doream cu disperare sæ simt înflepætura unui ac cu gæmælie. Wind Gap nu era un loc sænætos pentru mine. Casa asta nu era un loc sænætos pentru mine. La uøæ se auzi un ciocænit încet, mai mult un foønet. — Da! Bægasem deja sticla de votcæ sub pat. — Camille! E mama! — Da! — fii°am adus o cremæ! M°am împleticit pînæ la uøæ, datoritæ sticlei de votcæ ce-mi oferise curajul necesar sæ trec peste acea zi în acel loc. Nu mæ mai apropiasem de bæuturæ timp de øase luni, dar aici nu mai conta nimic. * Anna Eleanor Roosevelt (11 octombrie 1884 — 7 noiembrie 1962) a fost un lider politic american care øi°a folosit statutul de Primæ Doamnæ a Statelor Unite în perioada 1933 °1945 pentru a promova politica soflului sæu (Franklin D. Roosevelt) de relansare economicæ, dar øi respectarea drepturilor civile. Dupæ moartea soflului sæu în 1945, a devenit un important scriitor øi orator în favoarea Coalifliei New Deal (o serie de reforme introduse de Preøedintele Franklin D. Roosevelt pentru reformarea economiei dupæ Marea Depresiune). ** Warren Gamaliel Harding (2 noiembrie 1865 — 2 august 1923) a fost politician american øi cel de°al 29°lea preøedinte al Statelor Unite, în perioada 1921°1923, cînd a devenit cel de°al øaselea preøedinte care a murit în timpul mandatului. *** Florence Mabel Kling DeWolfe Harding (15 august 1860 — 21 noiembrie 1924), soflia lui Warren G. Harding, a fost Primæ Doamnæ a Statelor Unite în perioada 1921°1923. Era mai în vîrstæ decît soflul ei, divorflatæ øi mamæ a unui bæiat, Marshall Eugene DeWolfe.
50
OBIECTE ASCUfiITE Maicæ°mea se agita în dreptul uøii, încercînd sæ tragæ cu ochiul înæuntru, de parcæ era camera de trofee a unui copil mort. Pe aproape, oricum. fiinea în mînæ un tub mare øi verde. — E cremæ cu vitamina E. Am cumpærat-o de dimineaflæ. Mama crede cu tærie în efectul paleativ al vitaminei E, de parcæ dacæ mæ ung la greu cu cremæ am sæ devin din nou puræ øi catifelatæ. Chestia asta nu a funcflionat pînæ acum. — Mulflumesc. Ochii ei îmi cercetau cu atenflie gîtul, braflele, picioarele, toate acoperite doar de tricoul cu care dormisem. Apoi privirea i se întoarse cætre faflæ. Oftæ øi°øi clætinæ uøor capul. Dupæ care încremeni. — fii°a fost greu la înmormîntare, mamæ? Chiar øi în astfel de momente, nu mæ puteam abfline sæ nu o zgîndær puflin. — Foarte greu. Atîtea amintiri. Øi sicriul acela micufl... — Øi pentru mine a fost greu. Chiar surprinzætor de greu. Îmi e tare dor de ea. Chiar øi acum. Nu e ciudat? — Ciudat ar fi sæ nu îfli fie dor de ea. E vorba de sora ta. E cam la fel de dureros ca în cazul în care fli°ai pierde copilul. Chiar dacæ erai atît de micæ. La parter, Alan fluiera o melodie cu mare preocupare, dar maicæ°mea nu pærea sæ°l audæ. — Nu prea m°a impresionat scrisoarea acea deschisæ pe care a citit°o Jeannie Keene. Era o înmormîntare, nu o campanie electoralæ. Øi de ce erau tofli îmbræcafli aøa lejer? — Mie mi°a plæcut scrisoarea. Era sinceræ. Tu nu ai citit nimic la înmormîntarea lui Marian? — Nu, nici gînd. Abia mæ flineam pe picioare, daræ°mi°te sæ mai øi vorbesc. Nu pot sæ cred cæ ai uitat asemenea lucruri, Camille. Probabil cæ te simfli øi prost cæ nu mai flii minte ce s°a întîmplat. — Aveam doar treisprezece ani cînd a murit Marian, mamæ. Mai øtii, eram micæ! Trecuseræ aproape douæzeci de ani, nu°i aøa? — În fine, asta e. Vrei sæ faci ceva anume azi? Au înflorit trandafirii în parcul Daly, dacæ ai chef de o plimbare. — Ar trebui sæ merg la secflia de poliflie. 51
GILLIAN FLYNN — Sæ nu mai pomeneøti de asta cît stai aici! izbucni ea. Spune mai bine cæ ai treabæ sau vrei sæ îfli vezi prietenii. — Am treabæ. — Foarte bine. N°ai decît! Se îndepærtæ pe coridorul cu covor øi am putut auzi treptele scîrflîind rapid sub paøii ei. M-am spælat într°o apæ cælîie øi puflinæ, pe întuneric øi cu un pahar de votcæ aøezat pe marginea cæzii, dupæ care m°am îmbræcat øi am ieøit pe hol. În casæ era liniøte, cam cîtæ liniøte putea permite o structuræ veche de o sutæ de ani. Din bucætærie se auzea bîzîitul unui ventilator øi am aøteptat cîteva clipe pentru a fi siguræ cæ nu e nimeni acolo. Dupæ care am intrat rapid, am înøfæcat un mær verde øi deja muøcasem din el cînd am ajuns în stradæ. Cerul era de un albastru perfect. Pe verandæ am zærit un îngeraø. O fetiflæ cu privirea fixatæ asupra unei cæsufle uriaøe de pæpuøi, înaltæ de un metru øi ceva, construitæ sæ arate exact ca øi casa mamei. Stætea cu spatele spre mine øi puteam sæ°i observ pærul lung øi blond meticulos aranjat în øuvifle. Cînd s°a întors, mi°am dat seama cæ era chiar fata cu care discutasem la intrarea în pædure, dar øi fata care rîdea cu prietenele la înmormîntarea lui Natalie. Cea mai dræguflæ dintre ele. — Amma? am strigat, iar ea zîmbi. — Normal. Cine altcineva s°ar juca pe veranda Adorei cu o casæ Adora în miniaturæ? Amma purta o rochiflæ copilæreascæ de varæ, cu o pælærie de paie asortatæ alæturi. Aræta exact de vîrsta pe care o avea — treisprezece ani — pentru prim datæ de cînd o vedeam eu. De fapt, nu. Acum aræta chiar mai micæ. Hainele acelea se potriveau mai degrabæ unui copil de zece ani. Îøi dædu seama cæ o studiam øi se strîmbæ. — Mæ îmbrac aøa pentru Adora. Cînd sînt acasæ, eu sînt pæpuøica ei. — Øi cînd nu eøti acasæ? — Sînt alte lucruri. Tu eøti Camille. Sora mea vitregæ. Prima fiicæ a Adorei, înainte de Marian. Tu eøti ante, iar eu sînt post. Dar tu nu m°ai recunoscut. 52
OBIECTE ASCUfiITE — Am fost prea mult timp plecatæ. Iar Adora nu mi°a mai trimis poze de Cræciun de cinci ani. — Nu fli le°a mai trimis flie, poate. Încæ ne mai pune sæ facem nenorocitele alea de poze. În fiecare an, Adora îmi cumpæræ o rochiflæ ecosez roøu cu verde, special pentru aceastæ minunatæ ocazie. Cum terminæm, o arunc imediat în foc. Din camera din faflæ a cæsuflei, scoase un scæunel de mærimea unei mandarine øi îl ridicæ spre mine. — Trebuie redecoratæ acum, pentru cæ Adora a schimbat culoarea de la portocaliu la galben. Mi°a promis cæ o sæ mæ ducæ la fabrica de flesæturi sæ îmi aleg materialele potrivite. Cæsufla de pæpuøi e distracflia mea preferatæ. Sunase foarte normal, „distracflia mea preferatæ“. Cuvintele plutiseræ alene din gura ei, dulci øi rotunde ca niøte bomboane cu lapte, murmurate cu o uøoaræ înclinaflie a capului, dar îi aparflineau cu siguranflæ mamei. Micufla pæpuøæ învæfla sæ vorbeascæ exact ca Adora. — Se pare cæ te pricepi foarte bine la chestia asta, i°am spus eu îndepærtîndu°mæ øi i°am fæcut din mers cu mîna. — Mulflumesc, ræspunse ea. Privirea i se opri pe camera mea din interiorul cæsuflei. Un deget micufl împunse patul. — Sper sæ te simfli bine aici, øopti ea spre cameræ, ca øi cum ar fi vorbit cu o Camille micuflæ pe care nimeni altcineva nu o putea vedea. Pe øeriful Vickery l°am gæsit trosnind cu sete un semafor strîmbat, la intersecflia stræzilor A doua øi Ely, un loc liniøtit cu case micufle, la cîteva stræzi de secflia de poliflie. Avea un ciocan în mîini øi fiecare lovituræ îi smulgea un icnet. Cæmaøa era deja udæ pe spate, iar ochelarii îi alunecaseræ pe vîrful nasului. — Nu am nimic de declarat, donøoaræ Preaker. Bang. — Øtiu cæ e mult mai comod sæ ignori realitatea, øerif Vickery. Nici eu nu mi°am dorit foarte tare subiectul acesta. Dar am fost silitæ sæ îl accept pentru cæ sînt din zonæ. — Nu prea mai eøti din zonæ de ceva ani buni, din cîte am auzit. Bang. 53
GILLIAN FLYNN Nu i°am ræspuns. Îmi întorsesem privirea spre un smoc de iarbæ rætæcit prin cræpætura trotuarului. Apelativul „donøoaræ“ mæ cam irita. Nu øtiam dacæ era o formæ de politefle cu care nu eram obiønuitæ sau o aluzie la faptul cæ nu eram cæsætoritæ. O femeie nemæritatæ trecutæ chiar cu un fir de pær peste treizeci de ani era un lucru tare ciudat prin partea asta. — O persoanæ cumsecade ar fi renunflat sæ scrie despre copii morfli. Bang. Acesta°i oportunism, donøoaræ Preaker. Pe trotuarul de vizavi, un bætrînel îøi tremura paøii spre o casæ de øindrilæ, cærînd o cutie de lapte. — Ai dreptate, nu mæ simt prea cumsecade zilele astea. Nu mæ deranja sæ îi gîdil puflin orgoliul øerifului Vickery. Voiam sæ îl fac sæ mæ placæ, nu pentru cæ mi°ar fi uøurat considerabil munca, ci pentru cæ felul sæu de a urla cînd stætea de vorbæ îmi amintea de Curry, de care îmi era tare dor. — Dar mæ gîndeam cæ puflinæ publicitate ar atrage atenflia asupra cazului øi poate s°ar rezolva mai uøor. S°a întîmplat øi în alte cazuri. — Fir°ar al dracului! Trînti toporul cu putere de pæmînt øi mæ privi cu furie drept în ochi. — Am cerut deja ajutor! Avem un detectiv foarte tare din Kansas City alæturi de noi, care tot bîntuie pe aici de cîteva luni. Øi tot nu a fost în stare sæ dea de cap la nimic pînæ acum. Zice cæ s°ar putea sæ fie vreun autostopist nebun care a s°a oprit pe aici, i°a plæcut locul øi ræmas pe aproape de un an încoace. Oraøul acesta însæ nu atît de mare øi eu n°am væzut pe nimeni care sæ nu fie de°al locului. Continuæ sæ mæ fixeze cu privirea. — Da, dar pe aici sînt øi niøte pæduri foarte întinse øi destul de dese, am continuat eu. — Nu e vorba de nici un stræin øi sînt sigur cæ øi tu øtii asta. — Mæ gîndeam cæ preferi, totuøi, varianta cu stræinul. Vickery oftæ, îøi aprinse o fligaræ øi îøi aøezæ mîna protector pe panoul indicator. — La dracu’, normal cæ aø fi preferat°o, spuse el. Dar nici eu nu°s idiot. Nu am mai avut cazuri de crimæ pînæ acum, dar sigur nu°s un nenorocit de idiot! 54
OBIECTE ASCUfiITE Îmi doream în acel moment sæ nu fi bæut atîta votcæ. Simfleam cæ gîndurile mi se topesc, nu puteam refline nimic din ce spunea øi nu puteam formula nici o întrebare inteligentæ. — Crezi cæ cineva din Wind Gap face chestia asta? — Nu ræspund. — Neoficial, de ce ar ucide copii cineva din Wind Gap? — Got a sunat odatæ pentru cæ Ann omorîse papagalul vecinului cu un bæfl. Îl ascuflise chiar ea cu briceagul de vînætoare al lui taicæ°sæu. Natalie, la dracu’, familia ei s°a mutat aici acum doi ani din Philadelphia, pentru cæ îi înfipsese colegei ei o foarfecæ în ochi. Taicæ°sæu a renunflat la o afacere mare, pentru a lua°o de la capæt aici. În statul în care a crescut bunicæ°sæu. Într°un oræøel mic. De parcæ un oræøel mic n°ar avea deja destule probleme. — În care foarte important e cæ toatæ lumea øtie cine sînt uscæturile. — Normal. — Deci crezi cæ ar putea fi cineva cæruia nu îi plæceau copiii? Øi în special aceste fete? Poate cæ i°au fæcut ceva. Iar el se ræzbuna! Vickery îøi scærpinæ nasul øi îøi întinse mustafla. Privi toporul aruncat pe pæmînt øi mi°am dat seama cæ se gîndea dacæ sæ îl ridice øi sæ încheie conversaflia sau nu. În acel moment se opri lîngæ noi un sedan negru, cu geamul din dreapta deschizîndu°se chiar înainte de a se opri. Privirea øoferului, acoperitæ de ochelari de soare, se aflinti asupra noastræ. — Salut, Bill! Parcæ trebuia sæ ne vedem la secflie! — Am avut treabæ. Era Kansas City. Se uitæ la mine coborîndu°øi ochelarii într°o manieræ studiatæ. Sprînceana stîngæ, de un øaten deschis, îi tot încrunta privirea. Albastræ. Îmi zîmbi, cu niøte dinfli perfecfli ca bombonelele Chiclets*. — Salut! spuse el, privindu°l pe Vickery, care se aplecase sæ°øi ridice toporul øi apoi din nou pe mine. — Salut, i°am ræspuns eu. **
Chiclets sînt o marcæ de bomboane de gumæ de mestecat produse de compania Cadbury Adams din 1906.
55
GILLIAN FLYNN Mi°am tras mînecile bluzei în jos, am strîns manøetele ghemotoc în palme øi m°am læsat pe un picior. — Bill, te iau cu maøina? Sau eøti cumva adeptul mersului pe jos? Aø putea opri în drum sæ iau cafea øi ne vedem la secflie. — Nu beau cafea. Ar fi trebuit sæ îfli dai seama pînæ acum. Ajung la secflie în cincisprezece minute. — Poate reuøeøti sæ ajungi în zece, totuøi. Deja am ræmas în urmæ o græmadæ. Kansas City mæ mai privi o datæ. — Sigur nu te iau cu maøina, Bill? Vickery nu mai spuse nimic, se mulflumi doar sæ dea din cap. — Cine e prietena ta, Bill? Credeam cæ am întîlnit deja tofli Wind Gap°erii de seamæ. Sau se spune... Wind Gap°ieni? Rînji. Iar eu tæceam în continuare, sperînd cæ Vickery mæ va prezenta. Stupoare! Vickery preferæ sæ nu audæ întrebarea. În Chicago, aø fi întins færæ probleme mîna øi m°aø fi prezentat zîmbind, bucurîndu°mæ de reacflia stîrnitæ. Dar aici am ales sæ îl privesc pe Vickery færæ sæ spun nimic. — În regulæ, ne vedem la secflie. Geamul se ridicæ øi maøina porni. — Acesta era detectivul din Kansas City? am întrebat eu. În loc de ræspuns, Vickery îøi aprinse o fligaræ øi se îndepærtæ. Pe celælalt trotuar, moøuleflul ajunsese la ultima treaptæ.
56
Patru
Cineva
desenase cu spray spirale albastre pe picioarele turnului de apæ din Parcul Memorial Jacob J. Garrett, creîndu°i o imagine drægælaøæ, de parcæ ar fi purtat botoøei croøetafli. Parcul în sine — ultimul loc în care Natalie Keene fusese væzutæ în viaflæ — era pustiu. Noroiul de pe terenul de baseball avea deja cîfliva centimetri buni. Îi puteam simfli gustul parcæ ræmas în gît ca de la un ceai stætut. Iarba crescuse la marginea pædurii. Mæ miram cæ nimeni nu a vrut s°o taie, sæ o elimine precum pietrele care au sugrumat°o pe Ann Nash. Cînd eram la liceu, parcul Garrett era locul ideal în care toatæ lumea venea în week°end pentru a bea bere, pentru a fuma iarbæ sau pentru a se masturba cîfliva metri mai încolo în pædure. Aici mæ særutasem prima datæ, la treisprezece ani, cu un jucætor de baseball care îøi îndesase în guræ un pachet întreg de iarbæ. Asprimea aromei m°a surprins mult mai tare decît særutul. În spatele maøinii am vomitat mai tîrziu wine cooler* cu bucæflele mici de fructe. — James Capisi a fost aici. M°am întors pentru a vedea un bæiat blond tuns scurt, cu o minge de tenis destul de øifonatæ. — James Capisi? am repetat eu. — Prietenul meu, era aici cînd ea a luat°o pe Natalie, ræspunse puøtiul. James a væzut°o. Era îmbræcatæ cu o cæmaøæ * Bæuturæ alcoolicæ obflinutæ din amestec de vin cu suc de fructe, cu apæ mineralæ øi zahær.
57
GILLIAN FLYNN de noapte. Se jucau Frisbee la marginea pædurii, iar ea a luat°o pe Natalie. Putea sæ îl ia pe James, dar el a ræmas aici pe teren. Aøa cæ Natalie s°a dus lîngæ copaci. James se afla aici din cauza soarelui. Nu are voie sæ stea în soare, pentru cæ maicæ°sa are cancer la piele, dar el mai stæ oricum. Sau stætea înainte. Bæiatul lovi mingea de pæmînt øi un fir de praf se împræøtie în jurul sæu. — Nu°i mai place soarele? — Nu°i mai place nimic. — Din cauza a ceea ce s°a întîmplat cu Natalie? Dædu din umei nervos. — Din cauzæ cæ e un pæmpælæu. Puøtiul mæ privi de sus pînæ jos øi dintr°o datæ mæ lovi cu mingea cu putere. Aceasta îmi atinse øoldul øi se rostogoli. — Femeia care a luat°o pe Natalie! — Stai puflin, ce vrei sæ spui? Ceea ce øtiam eu era cæ Natalie se juca aici cu niøte prieteni, care au plecat pe rînd, iar ea se presupunea cæ fusese ræpitæ în drumul scurt spre casæ. — James a væzut cînd femeia a luat°o pe Natalie. Erau numai ei doi øi se jucau cu discul Frisbee, iar Natalie a ratat sæ°l prindæ øi s°a dus dupæ disc în pædure, iar femeia a prins°o øi a luat°o în brafle. Dupæ care au dispærut. Iar James a fugit acasæ. Øi de atunci nu mai iese! — Da’ tu de unde øtii cum s°a întîmplat? — Am fost la el o datæ. Øi mi°a povestit. Sînt prietenul lui cel mai bun. — Casa lui James e prin apropiere? — Dæ-l în mæ-sa! Mai bine plec la bunicæ°mea vara asta. În Arkansas. Mai bine decît aici, oricum. Puøtiul aruncæ mingea în plasa care îngrædea terenul de baseball, iar aceasta se înflepeni acolo, zornæind metalul. — Eøti de pe aici? mæ întrebæ, aruncînd praf în aer. — Da. Locuiam aici. Acum stau în altæ parte. Sînt doar în vizitæ. Am mai încercat o datæ: — Dar James stæ pe aproape? — Eøti la liceu? 58
OBIECTE ASCUfiITE Pielea lui era foarte bronzatæ, aræta ca un marinar în miniaturæ. — Nu. — La facultate? Pe bærbie i se scursese salivæ. — Nu, sînt mai mare. — Trebuie sæ plec. Fæcu un salt în spate, smulse mingea din gard ca pe un dinte cariat, se întoarse øi mæ mai privi o datæ, miøcîndu°øi bazinul cu un tremur nervos. — Trebuie sæ plec. Îøi aruncæ mingea spre stradæ, unde se izbi de maøina mea cu o bufnituræ impresionantæ. Alergæ sæ o prindæ øi dispæru. La singurul FaStop* din Wind Gap am gæsit într°o carte de telefoane, subflire ca o revistæ, familia Capisi Janel. Dupæ care am umplut un dispozitiv Big Mouth cu bombonele de cæpøuni øi am pornit spre numærul 3617 de pe strada Holmes. Casa familiei Capisi se afla în zona modestæ din partea de est a oraøului, o adunæturæ de case dæræpænate cu douæ camere, unde majoritatea locuitorilor munceau la abatorul de porci din apropiere, o afacere privatæ care livra aproape douæ procente din totalul cærnii de porc la nivel naflional. Dacæ întîlneøti o persoanæ særacæ în Wind Gap, cu siguranflæ îfli va spune cæ lucreazæ la abator, aøa cum fæcuse, de altfel, øi taicæ°sæu. La abator sînt mai multe secflii: pe de o parte e sectorul de înmulflire a porcilor, de tæiere øi repartizare, scroafe de însæmînflat øi însemnat, græmezi de baligæ de controlat; pe de altæ parte, e secflia de mæcelærie. O parte din angajafli încarcæ porcii, împingîndu°i prin pasaj, unde sînt ameflifli. Unii apucæ picioarele din spate, leagæ centura în jurul porcului, care este ridicat, zbætîndu°se înnebunit, øi întors cu picioarele în sus. Li se taie gîtul cu niøte cuflite ascuflite, iar sîngele se scurge græmadæ øi alunecæ precum vopseaua printre lespezile podelei. Dupæ care porcii ajung în vasul de opærire. fiipetele continui, ca niøte lovituri metalice, îi determinæ pe majoritatea lucrætorilor sæ poarte dopuri de urechi øi sæ°øi petreacæ restul zilei în cea mai adîncæ tæcere. Seara se îmbatæ øi ascultæ muzicæ la maximum. Barul local, La Heelah, nu are în meniu absolut nimic preparat *
Bæcænie.
59
GILLIAN FLYNN pe bazæ de porc, ci doar minuturi de pui, care, probabil, sînt procesate de niøte lucrætori la fel de furioøi de la vreun abator situat în alt oraø la fel de ciudat. De dragul dezvæluirilor complete, ar trebui sæ adaug cæ maicæ°mea defline acest abator, de la care are anual aproximativ 1,2 milioane de dolari profit. Bineînfleles, are angajafli care se ocupæ de conducerea afacerii. Un cotoi mieuna de zor pe veranda casei familiei Capisi øi, pe mæsuræ ce mæ apropiam, puteam auzi zumzetul unei emisiuni televizate. Am bætut la uøæ øi am aøteptat. Pisica mi se freca deja de picioare øi i°am putut simfli coastele. Am bætut din nou, iar televizorul tæcu. Pisica se ascunse sub balansoarul din verandæ øi începu sæ miorlæie. Am trasat cu unghia conturul cuvîntului „scheunat“ în palma dreaptæ, dupæ care am bætut din nou. — Mamæ! se auzi un strigæt de copil de la fereastræ. M°am apropiat øi am putut zæri prin geamul præfuit chipul unui bæiat cîrlionflat, cu ochii mari. — Salut! Scuze cæ te deranjez! Tu eøti James? — Ce vrei? — Bunæ, James, îmi pare ræu cæ te°am deranjat. Urmæreai ceva interesant? — Eøti de la poliflie? — Nu, doar încerc sæ aflu cine i°a fæcut ræu prietenei tale. Putem sta de vorbæ? Bæiatul ræmase pe loc, trasînd cu degetul o linie imaginaræ pe pervazul ferestrei. M°am aøezat la capætul îndepærtat al balansoarului. — Numele meu e Camille. Un prieten de°ai tæi mi°a povestit ce ai væzut tu. Un puøti cu pærul blond tuns foarte scurt? — Dee. — Aøa îl cheamæ? Ne°am întîlnit în parc, acolo unde te jucai tu cu Natalie. — Ea a luat°o. Øi nimeni nu mæ crede. Mie nu mi°e fricæ. Doar cæ acum trebuie sæ stau acasæ. Mama are cancer. E foarte bolnavæ. — Asta mi°a spus øi Dee. Eu cred cæ ai dreptate. Sper doar cæ nu te°am speriat cu vizita asta. James începu sæ zgîrie geamul cu unghiile. Sunetul îmi încleøtæ dinflii. 60
OBIECTE ASCUfiITE — Tu nu semeni cu ea. Dacæ arætai ca ea, chemam poliflia. Sau te împuøcam. — Dar ea cum aræta? Dædu din umeri. — Am mai zis. De o mie de ori. — Mai zi o datæ. — Era bætrînæ. — Bætrînæ ca mine? — Bætrînæ ca o mamæ. — Øi mai cum era? — Purta o cæmaøæ de noapte albæ øi avea pærul alb. Era toatæ albæ, dar nu ca o stafie. Asta tot spun mereu. — Dar cum era albæ? — Ca øi cum nu ar fi ieøit niciodatæ din casæ. — Øi femeia asta a prins°o pe Natalie cînd s°a apropiat de pædure? Întrebasem cu aceeaøi voce pe care o foloseøte maicæ°mea pentru a vorbi cu chelnerii. — Sæ øtii cæ nu mint. — Øtiu cæ nu minfli. Femeia a prins°o cînd væ jucafli? — Da, foarte repede, spuse el, dînd din cap hotærît. Natalie mergea prin iarbæ ca sæ gæseascæ discul de Frisbee. Iar eu am væzut°o pe femeie apærînd dintre copaci øi privind°o pe Natalie. Am væzut°o înaintea lui Natalie. Dar nu m°am speriat. — Probabil cæ nu. — Chiar øi cînd a prins°o pe Natalie, la început nu m°am speriat. — Dar dupæ aceea? — Nu. Vocea îi tremuræ. Nici dupæ aceea. — James, îfli mai aminteøti ce s°a întîmplat cînd a prins°o pe Natalie? — A lipit°o strîns de ea, de parcæ o îmbræfliøa. Dupæ care a ridicat privirea spre mine. Øi se tot uita la mine. — Femeia? — Da. Îmi zîmbea. Pentru o clipæ m°am gîndit cæ e totul în regulæ. Dar ea nu zicea nimic. Øi dupæ aia n°a mai zîmbit. A pus un deget la guræ øi mi°a arætat sæ nu suflu o vorbæ. Dupæ care a dispærut în pædure. Cu Natalie. Bæiatul dædu din nou din umeri. 61
GILLIAN FLYNN — Dar eu am mai spus chestile astea. — Le°ai spus øi polifliei? — Întîi i°am spus mamei, dupæ care la poliflie. Aøa a vrut mama. Dar polifliøtilor nu le°a pæsat. — De ce nu le°a pæsat? — Pentru cæ au crezut cæ mint. Dar nu aø inventa niciodatæ aøa ceva. E o prostie. — Dar Natalie fæcea ceva în timp ce femeia o lua cu ea? — Nu, doar stætea, pur øi simplu. Cred cæ nu øtia ce sæ facæ. — fii s°a pærut cæ femeia seamænæ cu cineva cunoscut? — Nu, fli°am mai zis; dupæ care se ridicæ øi privi cætre sufragerie. — Îmi pare ræu dacæ te°am deranjat. Poate ar fi bine sæ te viziteze un prieten. Sæ°fli flinæ de urît. James ridicæ iar din umeri øi începu sæ°øi roadæ o unghie. — Poate te°ai simfli mai bine dacæ ai ieøi puflin afaræ. — Nu vreau. Øi, oricum, avem o armæ. Îmi arætæ cu capul spre braflul canapelei pe care se afla un pistol lîngæ un sandviø cu øuncæ mîncat pe jumætate. Doamne! — Eøti sigur cæ e bine sæ flii arma aøa, James? Nu e bine sæ foloseøti arma, øtii cæ e foarte periculos. — Nu e aøa periculos. Mamei nu°i pasæ, oricum. Mæ privi drept în ochi pentru prima oaræ de cînd ne aflam împreunæ. — Eøti dræguflæ. Pærul tæu e foarte drægufl. — Mulflumesc. — Trebuie sæ plec acum. — Ok. Ai grijæ de tine, James. — Asta fac. Oftæ øi se îndepærtæ de geam. Imediat am auzit din nou sonorul televizorului. În Wind Gap existæ unsprezece baruri. Am intrat într°unul pe care nu îl øtiam, Sensors, probabil vreo relicvæ a curentului idiot al anilor ’80, dupæ zigzag°urile de neon de pe perefli øi dupæ ringul de dans din centru. Îmi beam liniøtitæ paharul de whiskey øi mîzgæleam ceva pe carneflel, cînd „Legea din Kansas 62
OBIECTE ASCUfiITE City“ aterizæ pe canapeaua pluøatæ de lîngæ mine. Îøi tot zdrængænea paharul de bere pe masa dintre noi. — Parcæ øtiam cæ reporterii nu au voie sæ vorbeascæ cu minori færæ a cere permisiunea pærintelui. Dupæ care zîmbi øi luæ o înghiflituræ de bere. Probabil cæ mama lui James sunase la secflie. — Reporterii n°au decît sæ fie mai agresivi cînd poliflia nu oferæ nici o informaflie despre caz, i°am ræspuns eu, færæ a°mi ridica ochii spre el. — Pentru cæ poliflia nu îøi poate face datoria dacæ reporterii divulgæ toate detaliile în ziarele din Chicago. Jocul acesta era deja perimat. M°am apucat din nou de scris, cu mîna umedæ din cauza paharului. — Hai sæ încercæm o altæ abordare. Numele meu e Richard Willis. Sorbi din nou din bere øi îøi supse buzele. — Acum e momentul sæ spui gluma cu „dick“*. Încæ mai fline la anumite niveluri. — E tentant. — „Dick“ de la cæcænar, „dick“ de la detectiv. — Da, da, am priceput. — Iar tu eøti Camille Preaker, fetiøcanæ din Wind Gap care a nimerit succesul în marele oraø. — Da, asta sînt. Zîmbi cu dinflii lui de reclamæ øi îøi trecu mîna prin pær. Nu avea verighetæ. Mæ întrebam cînd am început sæ observ detalii de genul acesta. — Ok, Camille, ce°ar fi ca noi doi sæ încheiem un armistifliu? Cel puflin momentan. Sæ vedem dacæ fline. Bænuiesc cæ nu trebuie sæ te învæfl eu care e procedura în cazul puøtiului Capisi. — Cred cæ îfli dai seama cæ nici nu ai avea ce sæ mæ învefli. De ce poliflia nu a luat în considerare mærturia singurului martor ocular al ræpirii lui Natalie Keene? Mi°am luat øi pixul pentru a°i da de înfleles cæ declaraflia era oficialæ. — Cine a zis cæ nu am luat°o în considerare? *
Dick este diminutivul de la Richard. Dar, în argou, este øi penis, øi detectiv.
63
GILLIAN FLYNN — Chiar James Capisi. — Ah, da, iar el e o sursæ extraordinaræ. Rîse. — O sæ°fli spun un mic secret, donøoaræ Preaker. Îl imita destul de bine pe Vickery øi mai avea puflin sæ învîrtæ øi un inel rozaliu imaginar. — Nu prea læsæm puøti de nouæ ani sæ fie implicafli într°o anchetæ în curs. Chiar dacæ le credem sau nu povestea. — O credefli? — Nu comentez. — Mie mi se pare cæ, dacæ aveafli o descriere a suspectului, era bine ca oamenii sæ øtie pentru a se feri. Dar nu avefli aøa ceva, ceea ce mæ face sæ cred cæ nu i°afli luat în considerare mærturia. — Din nou, nu pot comenta. — Am înfleles cæ Ann Nash nu a fost molestatæ sexual. Este valabil øi în cazul lui Natalie Keene? — Donøoaræ Preaker, chiar nu pot face comentarii acum. — Atunci de ce stai aici øi discufli cu mine? — Pæi, înainte de toate, øtiu cæ ai petrecut o græmadæ de vreme ieri, probabil în timpul serviciului, vorbind cu poliflistul local despre propria ta versiune a descoperirii cadavrului lui Natalie Keene. Voiam sæ îfli mulflumesc. — Versiunea mea? — Fiecare are propria lui versiune în minte, spuse el. De exemplu, tu ai spus cæ ochii lui Natalie erau deschiøi. Soflii Broussard au spus cæ erau închiøi. — Nu pot comenta. Deodatæ, mi°era foarte ciudæ. — Eu tind sæ cred versiunea unei femei care træieøte de pe urma reportajelor øi nu pe cea a unor proprietari de restaurant destul de în vîrstæ, adæugæ Willis. Dar aø vrea sæ øtiu cît de siguræ eøti de cele declarate. — Natalie a fost molestatæ sexual? Neoficial, drept care mi°am aøezat pixul pe masæ. El tæcu o clipæ, rotindu°øi sticla de bere. — Nu. — Sînt siguræ cæ avea ochii deschiøi. Dar tu ai fost acolo! 64
OBIECTE ASCUfiITE — Aøa e, spuse el. — Deci nu ai nevoie de confirmarea mea. Care e a doua întrebare? — Poftim? — Pæi ai spus „în primul rînd...“ — Ah, da. Al doilea motiv pentru care voiam sæ stæm de vorbæ øi sînt foarte sincer — pentru cæ se pare cæ apreciezi chestia asta — ar fi cæ sînt disperat sæ discut cu cineva care nu e de pe-aici. I°am zærit din nou dinflii. — Adicæ, øtiu cæ øi tu eøti din oraøul acesta. Øi nu înfleleg cum te descurci. Tot vin aici de anul trecut din august øi simt cæ o iau razna. Nu spun cæ în Kansas City ai avea o mulflime de lucruri de fæcut, dar mæcar existæ o viaflæ de noapte. Ceva... culturæ. Oameni! — Sînt convinsæ cæ te descurci foarte bine! — N°am încotro. Se pare cæ mai am de stat! — Aøa e. I°am arætat carneflelul. — Aøadar, domnule Willis, care e teoria ta? — Sînt detectiv Willis, chiar. Afiøæ un zîmbet larg, în timp ce eu îmi terminam bæutura dintr°o înghiflituræ. — Deci, Camille, îfli pot oferi încæ un rînd? Îmi învîrti paharul gol øi zîmbi: — Whiskey, sec! — Interesant! În timp ce el se afla la bar, mi°am scris cu ajutorul unui pix cu tuø pe încheieturæ cuvîntul „dick“, cu caractere cursive. Se întoarse la masæ cu douæ bæuturi Wild Turkeys*. — Deci! Dædu din sprîncene în timp ce se uitæ la mine. — Propunerea mea e sæ stæm puflin de vorbæ, pur øi simplu. Ca doi oameni obiønuifli. Øtii, îmi doresc tare mult chestia asta, iar Bill Vickery nu arde de neræbdare sæ mæ cunoascæ mai bine. — Iatæ cæ sîntem deja doi în situaflia asta! *
Marcæ de whiskey din statul american Kentuky.
65
GILLIAN FLYNN — Da! Aøadar, eøti din Wind Gap, dar acum lucrezi pentru un ziar în Chicago. Pentru Tribune? — Nu, pentru Daily Post. — Pe acesta nu°l øtiu. — Nici nu ai avea cum… — Nu prea eøti entuziasmatæ! — Nu, e în regulæ. E foarte bine. Nu prea aveam chef sæ fiu fermecætoare, nici nu cred cæ mai øtiam jocul æsta. Adora are darul de a fi captivantæ, chiar øi tipul care vine pentru dezinsecflie o datæ pe an îi trimite felicitæri de Cræciun. — Nu prea te implici în conversaflie, Camille. Dacæ vrei sæ plec, spune! Nu voiam asta, de fapt. Era plæcut sæ°l privesc, iar vocea lui mæ mai calma. Era bine cæ nici el nu aparflinea acestui loc. — Îmi pare ræu, sînt cam seacæ. A fost o revenire destul de øocantæ. Iar faptul cæ trebuie sæ scriu despre acest subiect nu mæ ajutæ deloc. — De cînd nu ai mai fost acasæ? — De ani de zile. Opt, mai exact. — Dar ai familie aici, nu? — Da. Wind Gap°ieni fervenfli, apropo, cred cæ acesta e termenul preferat, asta ca ræspuns la întrebarea ta de mai devreme. — Ah, da, mulflumesc. Nu aø vrea sæ supær oamenii simpatici de aici. Mai mult decît am fæcut°o deja. Revenind, familiei tale îi place aici? — Îhmm. Nici prin vis nu le°ar trece sæ plece. Au o græmadæ de prieteni. O casæ perfectæ. Øi aøa mai departe. — Deci ambii pærinfli sînt de aici? La o masæ vecinæ se aøezaræ cîfliva tipi cunoscufli, cam de vîrsta mea, fiecare cu cîte o halbæ de bere. Speram sæ nu mæ vadæ. — Mama e de aici. Tatæl meu vitreg e din Tennessee. S°a mutat aici cînd s°au cæsætorit. — Øi cînd a fost asta? — Acum aproape treizeci de ani, cred. Încercam sæ beau mai încet, ca sæ nu°l depæøesc. — Iar tatæl tæu natural? I°am zîmbit cu subînfleles: 66
OBIECTE ASCUfiITE — Tu ai crescut în Kansas City? — Îhî. Niciodatæ nu m°am gîndit sæ plec. Am o græmadæ de prieteni. O casæ perfectæ. Øi tot aøa. — Øi faptul cæ eøti poliflist acolo e... în regulæ? — E ceva treabæ. Destul cît sæ mæ fereascæ sæ mæ transform în Vickery. Anul trecut am avut øi niøte acfliuni foarte importante. Crime, în mare parte. Øi am prins un tip care molestase cîteva femei din oraø. — Le viola? — Nu. Le spînzura, dupæ care le bæga mîna în guræ øi le scrijelea gîtul. — Doamne! — L°am prins. Era un tip de vîrsta a doua, vînzætor la un magazin de bæuturi, care træia cu maicæ°sa, iar la zece zile dupæ ultima crimæ, încæ mai avea flesutul victimei sub unghii. Nu øtiam sigur dacæ Willis blama idioflenia tipului sau faptul cæ stætea foarte prost cu igiena. — Foarte bine! — Iar acum mæ aflu aici! Un oræøel mic, dar mai multe piste. Cînd ne°a sunat Vickery prima datæ, cazul nu avansase atît de mult, aøa cæ s°a decis sæ se trimitæ un tip cu o funcflie medie pe „stîlpul totemic“. Adicæ pe mine. Zîmbi, cu un aer nepæsætor. — Dar iatæ cæ au devenit crime în serie! Deocamdatæ mi se permite continuarea cercetærilor, dar în ideea cæ ar fi recomandabil sæ nu o dau în baræ. Situaflia lui mi se pærea foarte familiaræ. — E destul de ciudat sæ te lansezi în carieræ pe baza unei asemenea atrocitæfli, continuæ el. Dar cred cæ înflelegi foarte bine lucrul acesta. Ce fel de reportaje faci în Chicago? — Mæ ocup de activitatea polifliei. E foarte probabil ca amîndoi sæ ne confruntæm cu nenorociri similare în fiecare zi: abuz, viol, crimæ. Voiam sæ øtie cæ m°am ocupat øi înainte de subiecte groaznice. Era o copilærie, dar nu m°am putut abfline. — Luna trecutæ m°am ocupat de cazul unui bætrîn de optzeci øi doi de ani. L°a omorît fiu°sæu, dupæ care l°a læsat în cadæ aco67
GILLIAN FLYNN perit de Drano* ca sæ se dizolve. Individul a mærturisit, evident, dar nu a putut oferi nici un motiv pentru care a fæcut aøa ceva. Îmi pærea ræu cæ folosisem cuvîntul „nenorociri“ pentru a descrie abuzul, violul sau chiar crima. Nu trebuia sæ trivializez. — Se pare cæ amîndoi am væzut ceva oribilitæfli, spuse Richard. — Aøa e. Îmi învîrteam bæutura, pentru cæ nu prea aveam ce sæ spun. — Îmi pare ræu. — Øi mie. Mæ privi cu atenflie. Barmanul comutase lumina într°o fazæ difuzæ, semnalul oficial pentru programul de noapte. — Am putea merge la film cîndva. Avea acum un ton împæciuitor, de parcæ o searæ la cinematograful local ar fi îmbunætæflit substanflial situaflia. — Poate! øi înghifli dintr°odatæ toatæ bæutura. Poate! Willis dezlipi eticheta de pe ultima sticlæ de bere øi o împræøtie pe masæ. Fæcu mizerie. Era un semn sigur cæ nu lucrase niciodatæ în bar. — Mi°a fæcut mare plæcere sæ stæm de vorbæ, Camille. Pot sæ te conduc la maøinæ? — Nu, mæ descurc. — Eøti în stare cæ conduci? Promit, nu te întreb în calitate de poliflist. — Sînt foarte bine. — În regulæ. Sæ visezi frumos! — Øi tu la fel. Data viitoare aø vrea o declaraflie oficialæ. I°am gæsit pe Alan, Adora øi Amma în camera de zi la întoarcerea mea. Scena era de°a dreptul emoflionantæ, semæna foarte tare cu zilele în care træia Marian. Maicæ°mea, îmbræcatæ cu o cæmaøæ de noapte de lînæ, în ciuda cældurii de afaræ, o flinea în brafle pe Amma øi îi plimba un cub de gheaflæ pe buze. Sora mea vitregæ îøi ridicæ ochii spre mine cu o satisfacflie seninæ, dupæ care îøi îndreptæ din nou atenflia spre o mæsuflæ lucioasæ din lemn de mahon, pereche fidelæ a celei din camera de alæturi, numai cæ aceasta avea doar un metru înælflime. *
Soluflie acidæ de curæflat flevi.
68
OBIECTE ASCUfiITE — N°ai de ce sæ îfli faci griji, spuse Alan, ridicînd ochii din ziar. Amma are o simplæ ræcealæ de varæ. M°am speriat o secundæ auzindu°l, dupæ care am simflit o revoltæ læuntricæ: îmi aduceam aminte vechile obiceiuri, cînd alergam disperatæ la bucætærie sæ fac ceai cînd Marian se simflea ræu. Dupæ care zæboveam lîngæ piciorul maicæ°mii, sperînd sæ aøeze o mînæ øi pe umærul meu. Adora øi Amma nu spuneau nimic. Maicæ°mea nici mæcar nu se uitæ la mine, doar o strînse pe Amma mai aproape øi îi gînguri ceva în ureche. — Noi, cei din familia Crellin, sîntem ceva mai sensibili, adæugæ Alan cu o notæ de vinovæflie, parcæ. Doctorii din Woodberry consultau, probabil, un Crellin în fiecare sæptæmînæ. Atît mama, cît øi Alan erau niøte ipohondri veritabili. Cînd eram copil, maicæ°mea încerca sæ mæ îmbuibe cu tot felul de alifii øi uleiuri, remedii fæcute în casæ øi prostii homeopatice. Cîteodatæ acceptam solufliile alea împuflite, dar de cele mai multe ori le refuzam. Apoi s°a îmbolnævit Marian, destul de ræu, iar Adora a descoperit lucruri mult mai importante de fæcut decît sæ mæ convingæ pe mine sæ°i înghit extractul din seminfle de grîu. Acum, chestiile astea deveniseræ cel mai mare junghi al meu: toate tabletele øi siropurile pe care mi le dædea øi pe care eu le refuzam mereu. Atunci fusese ultimul moment în care beneficiasem de toatæ atenflia ei de mamæ. Brusc, mi°aø fi dorit sæ nu fi fost atît de încæpæflînatæ. Cei din familia Crellin. Mi°am dat seama de ironia cæ tofli cei de faflæ fæceau parte din acestæ familie, cu excepflia mea. — Îmi pare ræu cæ nu te simfli bine, Amma, i°am spus. — Picioarele nu sînt fæcute corect, spuse ea deodatæ, ridicînd cu indignare mæsufla spre maicæ°mea. — Ce ochi ai, Amma! spuse Adora, privind cu atenflie mæsufla. Dar abia se observæ, puiule. Numai tu vei øti lucrul æsta! Øi îi netezi pærul transpirat. — N°o suport aøa greøitæ! ræspunse Amma încruntatæ. Trebuie sæ o trimitem înapoi. La ce bun sæ o facem pe comandæ dacæ nu e corect fæcutæ! — Draga mea, te asigur, nici nu se observæ! Maicæ°mea o liniøtea pe Amma mîngîind°o pe obraz, dar ea deja se ridicase. 69
GILLIAN FLYNN — Dar ai spus cæ o sæ fie perfectæ! Mi°ai promis! Vocea i se înecæ în lacrimi. — Acum nu mai e bunæ de nimic. Totul s°a dus de rîpæ. Toatæ camera, nu pofli avea o mæsuflæ care nu e bunæ. O uræsc! — Amma... Alan îøi læsase ziarul deoparte øi încercæ sæ o îmbræfliøeze, dar ea se feri violent. — Este tot ce îmi doresc, tot ce v°am cerut, iar vouæ nici mæcar nu væ pasæ cæ e greøitæ! flipa ea printre lacrimi, într°un real acces de pandalii, cu fafla schimonositæ de furie. — Amma, calmeazæ°te! îi spuse Alan încet, încercînd sæ o îmbræfliøeze din nou. — E tot ce îmi doresc! scheunæ Amma încet øi trînti mæsufla de podea, fæcînd°o flændæri. O lovi în continuare pînæ o terminæ de tot, dupæ care îøi înfundæ capul în canapea øi jeli mai departe. — Ei bine, spuse mama, se pare cæ va trebui sæ comandæm alta! M°am dus în camera mea, cît mai departe de copila aceea îngrozitoare, care nu semæna deloc cu Marian. Simfleam cæ tot corpul mi se înfierbînta. Am încercat sæ mæ liniøtesc, sæ îmi aduc aminte cum se respiræ normal øi sæ îmi liniøtesc pielea. Pielea care, pur øi simplu, îmi trîmbifla în urechi. Cred cæ cicatricele mele au propria lor personalitate. Mie îmi place sæ tai. Øi sæ despic, øi sæ cioplesc, øi sæ înflep. Sînt un caz foarte special. Øi am øi un scop. Vezi tu, pielea mea urlæ. Øi este plinæ de cuvinte — bucætar, præjituricæ, pisicuflæ, bucle — ca øi cum un ucenic învæfla sæ scrie cu un cuflit în pielea mea. Cîteodatæ, dar numai cîteodatæ, mæ amuzæ. Cînd ies din cadæ øi surprind cu coada ochiului, pe pulpa piciorului: cæmæøuflæ de noapte. Sau cînd îmi pun un tricou øi citesc pe încheietura mîinii: malefic. De ce aceste cuvinte? Mii øi mii de ore de terapie au produs cîteva pæreri din partea doctorilor. Sînt cuvinte de gen feminin, majoritatea ceva de genul „Dick øi Jane“* * Dick øi Jane, un bæieflel øi o fetiflæ, erau personajele principale în cærflile de citit pentru copii scrise de Zerna Sharp øi publicate de Scott Foresman, din 1930 pînæ în 1970, în Statele Unite.
70
OBIECTE ASCUfiITE sau „roz contra coadæ de cæflel“*. Sau sînt pur øi simplu negativiste. În plus, sînt o mulflime de sinonime ale cuvîntului neliniøte: unsprezece. Singurul lucru de care sînt siguræ e cæ la acea vreme era crucial sæ væd acele cuvinte scrise pe pielea mea øi nu doar sæ le væd, ci mai ales sæ le simt. Sæ ardæ pe øoldul meu stîng: pizdæ**. Øi lîngæ el, primul meu cuvînt, încrustat într°o zi agitatæ de varæ, la treisprezece ani: pervers***. Mæ trezisem în acea dimineaflæ, transpiratæ øi plictisitæ, gîndindu°mæ cu disperare la orele pe care trebuia sæ le umplu cu ceva. Cum sæ fii liniøtit, cînd ziua ta aratæ la fel de goalæ øi deschisæ precum cerul? Orice se putea întîmpla. Îmi aduc aminte senzaflia acelui cuvînt, puternic øi lipit deasupra pærului pubian. Cuflitul de tæiat carne al mamei. Tæiam ca un copil, de°a lungul unor linii roøii imaginare. Dupæ care m°am curæflat. Øi am tæiat mai adînc. Øi iar m°am curæflat. Apoi am turnat înælbitor pe lama cuflitului øi m°am strecurat în bucætærie pentru a°l pune la loc. Pervers. Liniøtitor. Mi°am petrecut restul zile îngrijindu°mi rana. Øtergeam dîrele lui P cu un øerveflel îmbibat în spirt. Øi îmi strîngeam în mîini obrajii, pentru a le potoli fierbinfleala. Cremæ. Plasture. Øi iaræøi. Problemele începuseræ cu mult înainte, evident. Problemele încep întotdeauna cu mult înainte de a ne da seama cæ existæ. Aveam nouæ ani øi, cu un creion cu buline, copiam într°un caiet spiralat cu coperfli lucioase verzi, întreage serie a „Cæsuflei din preerie“****. La zece ani scriam cu pixul pe blugi cuvinte rostite de învæflætoare. Le spælam în chiuvetæ cu øampon de copii, în secret øi plinæ de remuøcæri. Cuvintele se transformau în pete scîlcite, læsînd urme indigo pe pantaloni, ca øi cum o pæsæricæ plinæ de cernealæ flopæise pe ei. *
În argou, se referæ la organele sexuale feminine øi masculine. Petticoat: jupon; argou: pizdæ, vulvæ. *** Wicked: ræutæcios, imoral, pervers. **** Cæsufla din Preerie este o carte pentru copii, scrisæ de Laura Ingalls Wilder pe baza copilæriei acesteia în vestul Statelor Unite la sfârøitul secolului al XIX°lea. A fost publicatæ în 1935 øi face parte dintr°o serie de alte titluri, cunoscutæ sub numele de „Cæsufla“. **
71
GILLIAN FLYNN La unsprezece ani scriam cu înverøunare într°un carneflel albastru orice cuvînt pe care mi°l spunea cineva, fiind deja un fel de reporter. Fiecare frazæ trebuia scrisæ pe hîrtie, altfel nu era realæ, nu exista. Parcæ vedeam cuvintele atîrnind în aer — „Camille, dæ°mi laptele“ — øi mæ cuprindea o neliniøte îngrozitoare cînd simfleam cæ le pierd, cæ dispar ca un pufæit de motor. Dacæ le scriam, aveam senzaflia cæ îmi aparflin. Nu mai puteau dispærea. Eram un pæstrætor de limbæ. Eram ciudata clasei, o posedatæ slabæ de clasa a opta, care scria cu frenezie orice frazæ („Domnul Feeney e absolut poponar“, „Jamie Dobson e oribilæ“, „Niciodatæ nu au lapte cu ciocolatæ“) cu o precizie religioasæ. Marian a murit de ziua mea de naøtere, cînd împlineam treisprezece ani. Mæ trezisem øi am ieøit pe hol sæ o salut — primul lucru, de altfel, în fiecare dimineaflæ — øi am gæsit°o cu ochii deschiøi øi cu pætura trasæ sub bærbie. Nu am fost foarte surprinsæ. Marian era pe moarte de°o viaflæ. Øi alte lucruri s°au mai întîmplat în acea varæ. Am devenit, brusc øi irevocabil, frumoasæ. Mi°era indiferent, oricum. Marian fusese frumuseflea familiei: ochi mari øi albaøtri, un nas micufl, bærbie ascuflitæ. Træsæturile mele se schimbau zilnic, de parcæ deasupra mea pluteau niøte nori ale cæror umbre fie mæ flatau, fie mæ stîlceau. Dar o datæ fixate, øi se pare cæ tofli ne°am dat seama de asta în acea varæ, vara în care mi°am gæsit prima oaræ chiloflii pætafli de sînge, în care am început, în mod frenetic øi obsesiv, sæ mæ masturbez, am fost fermecatæ. Eram vræjitæ de mine însæmi, flirtam cu orice oglindæ. Færæ nici o reflinere, precum un mînz plin de viaflæ. Øi toatæ lumea mæ plæcea. Nu mai eram acel caz patetic (deøi, ce ciudat, aveam o soræ moartæ). Eram fata frumoasæ (deøi, ce trist, aveam o soræ moartæ). Øi aveam foarte mult succes. Tot în acea varæ am început sæ mæ tai øi devenisem la fel de devotatæ obiceiului, ca øi noii mele frumusefli. Îmi plæcea la nebunie sæ mæ îngrijesc, sæ øterg o baltæ de sînge cu o cîrpæ umedæ pentru a scoate miraculos la ivealæ, chiar deasupra buricului: greflos. Øtergeam cu discuri de vatæ îmbibate în spirt, care læsau firicele pe dungile însîngerate ale lui arogant. În ultimul an de liceu, am avut o serie porcoasæ, pe care am 72
OBIECTE ASCUfiITE rectificat°o mai tîrziu. Cîteva tæieturi rapide øi pizdæ a devenit pildæ, pulæ se transformæ în palæ, iar lindic devine un foarte deosebit Antic, prin transformarea lui l øi i într°un A ascuflit. Ultimul cuvînt pe care mi l°am încrustat în piele, dupæ øaisprezece ani de cînd fæceam chestia asta, a fost dispariflie. Uneori, îmi pot auzi cuvintele ciondænindu°se unul cu altul de°a lungul pielii mele. De pe umær, chiloflei strigæ cætre cireøicæ*, aflat pe interiorul gleznei. De dedesubtul unuia dintre degetele mari de la picior, cusæturæ aruncæ ameninflæri înfofolite cætre puiufl, scris chiar sub sînul drept. Le pot reduce la tæcere doar gîndindu°mæ la dispariflie, întotdeauna placid øi distant, domnind peste celelalte cuvinte din siguranfla conferitæ de poziflionarea pe ceafæ. Dar, în mijlocul spatelui meu, datoritæ dificultæflii de a ajunge acolo, se aflæ un cerc de piele neatinsæ, de mærimea unui pumn. De°a lungul anilor, mi°am creat tot felul de glume personale: „Sînt ca o carte deschisæ, citeøte°mæ!“, „Vrei sæ îfli spun chestia asta pe litere?“ sau „Cu siguranflæ, mi°am oferit o frazæ fatalæ“. Foarte amuzant, nu°i aøa? Nu suport sæ mæ privesc în oglindæ færæ a fi complet acoperitæ. Poate într°o zi voi merge la un plastician, pentru a mæ netezi puflin, dar acum, cel puflin, nu aø putea suporta reacflia provocatæ. Ca o compensaflie, am început sæ beau, pentru a nu mæ mai gîndi aøa des la ce i°am fæcut trupului meu øi mæcar sæ n°o mai fac în continuare. Cu toate astea, în mare parte a timpului cît nu dorm, vreau sæ tai. Øi nu cuvinte mici. Ambiguu, nearticulat, duplicitar. La spitalul din Illinois unde am fost internatæ, cu siguranflæ nu ar fi admis astfel de tæieturi. Pentru cei care cautæ un nume, cunosc un întreg arsenal de termeni medicali. Dar ce øtiu sigur e cæ tæieturile îmi ofereau siguranflæ. Erau concrete. Gînduri øi cuvinte, surprinse unde le puteam vedea øi urmæri. Adeværul înflepîndu°mi pielea printr°o scriere ciudatæ. Dacæ îmi spui cæ vrei sæ vezi un doctor, o sæ vreau sæ°mi scrijelesc îngrijorare pe brafl. Dacæ°mi spui cæ te°ai îndrægostit, deja simt mîncærimea lui tragedie de°a *
Cireøicæ — termen argotic pentru himen.
73
GILLIAN FLYNN lungul sînilor. Øi nu îmi doream neapærat sæ mæ vindec. Dar nu mai aveam loc pe corp sæ mai scriu altceva, mæ tæiasem øi între degete — rea, plîns — ca un drogat disperat pentru o ultimæ venæ. Dispariflie m°a ajutat enorm. Salvasem porfliunea gîtului, o pielicicæ atît de curatæ øi finæ, pentru o tæieturæ finalæ, dar bunæ. Dupæ care m°am predat. M°am internat în spital pentru douæsprezece sæptæmîni. Era un loc special pentru cei cærora le place sæ taie, majoritatea femei, majoritatea sub douæzeci øi cinci de ani. Am intrat cînd aveam treizeci de ani. Øi am ieøit de øase luni. Vremuri grele. Curry m°a vizitat o datæ øi mi°a adus trandafiri galbeni. Cei de la pazæ jumuliseræ deja tofli spinii înainte sæ îl lase înæuntru øi îi puseseræ în cutiufle de plastic — Curry zicea cæ arætau ca flacoanele pentru tablete — pe care le°au încuiat pînæ în ziua ridicærii gunoiului. Am stat de vorbæ în camera de zi, plinæ de colfluri rotunjite øi canapele de pluø, øi, în timp ce îmi povestea despre ziar, despre nevastæ°sa øi despre ultimele noutæfli din Chicago, îl cercetam cu atenflie în cæutarea unui obiect ascuflit. O cataramæ, un ac de siguranflæ, un lænfliøor de ceas. — Îmi pare ræu, fetiflo, mi°a spus la plecare øi øtiam cæ era sincer, pentru cæ avea vocea umedæ. Dupæ ce a plecat, îmi era atît de greaflæ de mine, încît am vomitat în baie. Øi în timp ce vomitam, am observat piuliflele învelite în cauciuc ale toaletei. Am smuls un capac øi mi°am frecat în palmæ cuvîntul eu, pînæ cînd paznicii m°au smuls de acolo, cu sîngele flîønind din ranæ. Colega mea de cameræ s°a sinucis în acea sæptæmînæ. Nu tæindu°se, ceea ce a fost, bineînfleles, o ironie. A înghiflit, în schimb, o sticlæ de Windex* uitatæ afaræ de un îngrijitor. Avea øaisprezece ani, fusese majoretæ øi obiønuia sæ se taie pe coapse pentru a nu vedea nimeni. Pærinflii ei se încruntaseræ la mine cînd au venit sæ îi ia lucrurile. Întotdeauna, lumea numeøte depresia „melancolie“**. Dar eu aø fi fost foarte fericitæ sæ mæ trezesc cu o perspectivæ mai *
Lichid pentru curæflat geamuri. Aluzie la serialul pentru copii „Blue’s Clues“ (blues: melancolie).
**
74
OBIECTE ASCUfiITE puflin melancolicæ asupra vieflii. Pentru mine, depresie înseamnæ pipi galben. Kilometri întregi de piøat obosit øi spælæcit. Asistentele ne dædeau calmante pentru a ne liniøti pielea excitatæ. Øi mai multe calmante pentru a ne anihila creierele încinse. Eram percheziflionate de douæ ori pe sæptæmînæ în cæutare de obiecte ascuflie øi organizau øedinfle de grup, în care trebuia sæ ne curæflæm, teoretic, de furie øi autoflagelare. Învæflam sæ nu ne mai blamæm pe noi înøine. Ci sæ dæm vina pe altceva sau pe altcineva. Dupæ o lunæ de bunæ purtare, primeam bæi spumante øi masaje. Celælalt vizitator pe care l°am avut a fost maicæ°mea, pe care nu o mai væzusem de cinci ani de zile. Mirosea a violete øi purta o bræflaræ zdrængænitoare la care tînjisem din greu în copilærie. Cînd am fost singure, mi°a vorbit despre frunziøul pomilor øi despre o nouæ regulæ a oraøului, conform cæreia beculeflele de Cræciun trebuie date jos pînæ la 15 ianuarie. Cînd ni s°au alæturat doctorii care mæ îngrijeau, a început sæ plîngæ øi sæ mæ mîngîie îngrijoratæ. Mæ atingea pe pær øi mæ întreba continuu de ce îmi fæcusem aøa ceva. Dupæ care, inevitabil, au intervenit poveøtile despre Marian. Adora deja pierduse un copil, înflelegi? Aproape cæ o ucisese tragedia asta. De ce e nevoie ca øi cea mare (øi neapærat mai puflin îndrægitæ) sæ îøi facæ ræu de una singuræ? Eram aøa de diferitæ faflæ de fetifla pe care o pierduse, care — imagineazæ°fli — ar avea aproape treizeci de ani acum. Marian iubea viafla, cît a avut parte de ea. Doamne, înmuia pe toatæ lumea — Mai øtii, Camille, ce mai rîdea chiar øi cînd era în spital? Detestam sæ îi atrag atenflia maicæ°mii cæ era inevitabil sæ se întîmple aøa cu un copil de zece ani, dezorientat øi tracasat. De ce aø mai fi încercat? Este imposibil sæ te iei la întrecere cu un mort. Îmi doream foarte tare sæ pot renunfla la chestia asta.
75
Cinci
Cînd am coborît la micul dejun, Alan purta o pereche de pantaloni albi, cu marginile perfect cælcate øi un tricou verde cu guler. Era singur în camera de zi, alæturi de setul masiv de mobilier din mahon, umbra sa reflectîndu°se în lemnul lucios. M°am uitat special la picioarele mæsuflei, sæ°mi dau seama de motivul balamucului de asearæ. Alan preferæ sæ nu observe chestia asta. Mînca în continuare cu o linguriflæ niøte ouæ moi dintr°un castron. Cînd øi°a ridicat privirea spre mine, de bærbie îi atîrna o dîræ de albuø, ca un scuipat. — Camille! Ia loc! Ce vrei sæ°fli aducæ Gayla de mîncare? Zdrængæni clopoflelul de lîngæ el, iar prin uøa batantæ a bucætæriei intræ Gayla, o fostæ fermieræ, care cu zece ani în urmæ a renunflat la porci pentru a îngriji øi gæti în casa mamei mele. Era de înælflimea mea, adicæ înaltæ, dar nu pærea sæ aibæ mai mult de patruzeci øi cinci de kilograme. Uniforma albæ øi apretatæ se bælængænea pe ea precum un clopot. Intræ øi maicæ°mea dupæ ea øi îl særutæ pe Alan pe obraz, dupæ care îøi aøezæ în faflæ o paræ, pe un øervet alb de bumbac. — Gayla, o mai øtii pe Camille. — Bineînfleles, doamnæ Crellin, spuse ea, arætînd cu fefliøoara ei de vulpiflæ spre mine øi zîmbindu-mi cu niøte dinfli încælecafli øi cu buzele cræpate øi decojite. Bunæ, Camille, îfli pot oferi ouæ, pîine præjitæ, fructe... — Doar cafea, te rog, cu lapte øi zahær. 76
OBIECTE ASCUfiITE — Camille, am cumpærat mîncare special pentru tine, spuse Adora, muøcînd din capætul gros al perei. Mænîncæ mæcar o bananæ. — Øi o bananæ. Gayla plecæ la bucætærie zîmbind afectat. — Camille, trebuie sæ îfli cer scuze pentru ce s°a întîmplat asearæ, spuse Alan. Amma trece printr°o anumitæ perioadæ. — fiine foarte tare la anumite lucruri, adæugæ mama, de cele mai multe ori într°un mod plæcut, dar cîteodatæ mai øi întrece mæsura. — O întrece cam mult, am ræspuns eu. A fost o adeværatæ isterie pentru un copil de treisprezece ani. M°a speriat ceva. Aceasta era atitudinea mea de Chicago, mai siguræ de mine øi, cu siguranflæ, mai rea de guræ. Dar mæ simfleam uøuratæ. — Da, mæ rog, nici tu nu erai liniøtea în persoanæ la vîrsta ei. Nu înflelegeam la ce se referea maicæ°mea, la faptul cæ mæ tæiam, la urletele scoase pentru sora mea moartæ sau poate la viafla sexualæ mult prea activæ pe care o adoptasem. Am dat din cap doar. — În fine, sper cæ e în regulæ, am spus ca o concluzie øi m°am ridicat sæ plec. — Te rog, Camille, aøazæ°te la loc, spuse Alan încet, øtergîndu°se la guræ. Povesteøte°ne despre Oraøul Vînturilor*, mai stai puflin cu noi. — Oraøul Vînturilor merge foarte bine. Øi la slujbæ merge bine, am primit critici favorabile. — Ce înseamnæ critici favorabile? mæ întrebæ Alan, aplecîndu°se spre mine cu mîinile încruciøate, ca øi cum considera aceastæ întrebare foarte interesantæ. — Pæi, m°am ocupat de niøte cazuri de anverguræ. Chiar de la începutul anului, am avut reportaje despre trei cazuri de crimæ. — Øi æsta e un lucru bun, Camille? întrebæ maicæ°mea, încetînd sæ mai mænînce. Nu o sæ pricep niciodatæ înclinaflia ta spre * Chicago are mai multe porecle, dar cea mai cunoscutæ este „Oraøul Vînturilor“, probabil datoritæ climei, politicii, Expozifliilor Mondiale sau rivalitæflii cu oraøul Cincinnati, în legæturæ cu care s-a øi formulat pentru prima datæ porecla, în 1876.
77
GILLIAN FLYNN mizeria umanæ. Cred cæ ai destul parte de aøa ceva, færæ sæ mai fie nevoie sæ caufli øi în altæ parte. Bufni în rîs, cu un chicotit ascuflit, ca un balon dezumflat. Gayla reveni cu cafeaua øi cu o bananæ înfiptæ ciudat într°un castron. Pe cînd pleca, intræ Amma, ca doi actori într°o comedioaræ de salon. Îøi særutæ mama pe obraz, îl salutæ pe Alan øi se aøezæ în fafla mea. Mæ lovi cu piciorul sub masæ øi rîse. Ah, tu erai? — Îmi pare ræu cæ m°ai væzut în halul æla, Camille, spuse Amma. Mai ales cæ nici nu prea ne cunoaøtem. Pur øi simplu trec printr°o perioadæ. Zîmbi oarecum forflat. — Dar acum sîntem împreunæ. Tu eøti Cenuøæreasa, iar eu sînt sora vitregæ cea rea. Nu chiar vitregæ, de fapt. — Nu existæ nici o urmæ de ræutate în tine, draga mea, spuse Alan. — Dar Camille a fost prima. Øi de obicei, primul este cel mai bun. Acum cæ s°a întors, o s°o iubifli pe Camille mai mult decît pe mine? întrebæ Amma. A pus întrebarea ca o tachinare, dar treptat obrajii i s°au înroøit aøteptînd ræspunsul mamei mele. — Nu, spuse Adora încet. Gayla îi aduse Ammei o farfurie cu øuncæ, peste care ea turnæ miere, în cerculefle subfliri. — Pentru cæ trebuie sæ mæ iubifli pe mine, spuse Amma, cu gura plinæ de øuncæ. Duhoarea de carne øi miere pluti în aer. — Mi°ar plæcea sæ fiu ucisæ. — Amma, nu vorbi aøa! îi spuse maicæ°mea, albæ la faflæ. Degetele i se apropiaræ de gene, dar se aøezaræ ferm la loc pe masæ. — Pæi nu aø mai avea nici o grijæ. Cînd mori, devii perfect. Aø fi ca Prinflesa Diana. Toatæ lumea o iubeøte acum. — Eøti cea mai iubitæ fatæ din øcoalæ, iar noi te adoræm, Amma. Nu te læcomi. Amma mæ lovi din nou cu piciorul sub masæ øi îmi zîmbi emfatic, ca øi cum o problemæ foarte importantæ fusese clarificatæ. Îøi trase bluza pe umær øi mi°am dat seama cæ, ceea ce 78
OBIECTE ASCUfiITE credeam eu a fi o rochie de casæ, era de fapt un cearøaf foarte istefl înfæøurat. Observæ øi maicæ°mea chestia asta. — Amma, cu ce te°ai îmbræcat? — E mantia mea de fecioaræ. Mæ duc la pædure sæ mæ joc de°a Ioana D’Arc*. Eu øi fetele vom arde în flæcæri. — Ba nu o sæ faci aøa ceva, draga mea, izbucni Adora, luînd mierea de lîngæ Amma, care voia sæ mai înmoaie o altæ bucatæ de øuncæ. Douæ fete de vîrsta ta sînt deja moarte øi tu vrei sæ mergi la pædure sæ te joci? Copiii au jocuri sælbatice øi ascunse în pædure. Era primul vers al unei poezii pe care, cîndva, o øtiam pe de rost. — Nu te speria, nu pæflim nimic, spuse Amma rînjind cu satisfacflie. — Ba o sæ stai acasæ! Amma îøi stræpunse øunca øi mîrîi ceva urît. Maicæ°mea se întoarse spre mine încordatæ, iar sclipirea inelului cu diamant de pe degetul ei mi se pæru un strigæt de ajutor. — Acum, Camille, crezi cæ putem face øi ceva plæcut cît timp eøti aici? Am putea organiza un picnic în curte. Sau putem scoate maøina decapotabilæ sæ mergem la o plimbare sau sæ jucæm golf în Woodberry. Gayla, adu°mi, te rog, niøte ceai rece. — Sunæ foarte plæcut. Dar mai am nevoie de ceva timp sæ°mi dau seama cît mai stau pe aici. — Da, e bine de øtiut asta øi pentru noi. Nu cæ nu ai fi binevenitæ sæ stai cît vrei, adæugæ ea. Dar e bine de øtiut øi pentru noi, pentru a ne putea face propriile planuri. — Desigur. Am muøcat din bananæ, care avea doar un gust de ceva verde deschis. — Sau poate Alan øi cu mine am putea veni la tine anul æsta. Niciodatæ nu am vizitat cu adeværat Chicago. Spitalul la care fusesem eu era la nouæzeci de minute de Chicago. Maicæ°mea venise cu avionul pînæ la aeroportul * Ioana D’Arc, (1412 — 30 mai 1431) a fost o eroinæ naflionalæ a Franflei øi face parte dintre sfinflii Bisericii Catolice. Declara cæ are viziuni de la Dumnezeu prin care i se cerea sæ recucereascæ pæmîntul natal de sub dominaflia englezilor, în perioada finalæ a Ræzboiului de 100 de ani. A fost acuzatæ de erezie øi arsæ pe rug.
79
GILLIAN FLYNN O’Hare din Chicago, dupæ care luase un taxi. O costase 128 de dolari cursa, 140 cu bacøiø. — Øi asta e o idee bunæ. Avem niøte muzee grozave. Øi fli°ar plæcea foarte tare lacul. — Hm... Nu cred cæ mi°ar mai plæcea nici un fel de apæ. — De ce? Dar deja øtiam ræspunsul. — Dupæ ce fetifla acea, micufla Ann Nash, a murit înecatæ în rîu. Fæcu o pauzæ, pentru a sorbi din ceai. — Øtii, am cunoscut°o. Amma oftæ øi se foi în scaun. — De fapt, nu a fost înecatæ, am spus eu, øtiind cæ rectificarea mea o va enerva. A fost sugrumatæ. Doar a fost læsatæ în apæ. — Øi apoi øi fetifla Keene. fiineam la amîndouæ. Foarte tare. Privi în depærtare cu melancolie, iar Alan îøi puse mîna peste a ei. Amma se ridicæ, flipæ precum un pui de cæflel øi o luæ la fugæ pe scæri. — Særæcufla, spuse maicæ°mea, îi e øi ei la fel de greu ca øi mie. — Ea chiar se vedea cu acele fete zilnic, sînt siguræ cæ îi e greu, am spus eu cu un ton ursuz, pentru cæ nu credeam chestia asta. Dar tu cum le°ai cunoscut? — Wind Gap, nu trebuie sæ°fli mai amintesc eu, este un oræøel mic. Iar ele erau niøte fetifle dulci øi frumoase. Foarte frumoase. — Dar nu le°ai cunoscut îndeaproape. — Ba da. Le øtiam bine. — Cum aøa? — Camille, nu mai face asta. fii°am spus cæ sînt supæratæ øi tulburatæ øi, în loc sæ îmi uøurezi suferinfla, mai ræu mæ zgîndæri. — Aøadar, nu mai vrei sæ auzi de nici o formæ de apæ niciodatæ? Mama scoase un sunet spart. — Opreøte°te, Camille. Împachetæ øervetul în jurul resturilor de paræ ca pe un bebeluø øi pæræsi camera. Alan o urmæ cu fluieratul lui obsesiv, ca un cîntærefl la pian încheind pe un ton dramatic un film mut. 80
OBIECTE ASCUfiITE Orice tragedie pe lumea asta i se întîmplæ maicæ°mii, iar chestia asta mæ enerveazæ cel mai tare la ea. Îøi face griji pentru oamenii necunoscufli care au parte de tot felul de nenorociri. Plînge la øtiri dramatice din lumea întreagæ. Tot necazul din lume îi atîrnæ greu pe umeri, toatæ cruzimea fiinflei umane. Dupæ ce a murit Marian, nu a mai ieøit din camera ei un an de zile. O cameræ minunatæ, de altfel: un baldachin de mærimea unei coræbii, o mæsuflæ de toaletæ plinæ de sticlufle de parfum. Iar podeaua era atît de spectaculoasæ, încît apæruse în cîteva reviste renumite de decorafliuni: creatæ din pætræflele de fildeø pur, practic lumina camera de jos în sus. Veneram acea cameræ øi podeaua ei imoral de frumoasæ, mai ales pentru cæ nu aveam voie acolo. Oficiali din oraø, precum Truman Winslow, primarul, veneau sæptæmînal în vizitæ øi îi aduceau flori øi romane de literaturæ clasicæ. Reuøeam sæ privesc pe furiø cînd se deschidea uøa pentru a intra aceøti oaspefli. Ea stætea întotdeauna în pat, întinsæ pe un morman de perne, purtînd tot felul de rochii subfliri øi înflorate. Eu nu am avut niciodatæ voie sæ intru. Mai aveam douæ zile pînæ la termenul fixat de Curry øi aveam foarte pufline de spus despre subiect. Zæceam în camera mea, întinsæ pe pat cu mîinile împreunate ca un cadavru, øi încercam sæ adun laolaltæ informafliile aflate. Nimeni nu a væzut ræpirea lui Ann Nash de anul trecut din august. Pur øi simplu a dispærut, pentru a°i apærea cadavrul cîteva zeci de ore mai tîrziu la Falls Creek. Fusese sugrumatæ la aproximativ patru ore dupæ ræpire. Bicicleta nu fusese gæsitæ. În opinia mea, îl cunoøtea pe ræpitor. Sæ iei un copil cu tot cu bicicletæ ar fi produs mult zgomot pe stræzile liniøtite ale oræøelului. Poate era cineva care mergea la bisericæ sau poate vreun vecin? Cineva care îi inspira încredere, în orice caz. Dar dacæ prima crimæ a fost comisæ cu atîta migalæ, ce însemna ræpirea lui Natalie Keene, în mijlocul zilei øi în fafla unui prieten? Nu avea sens. Dacæ James Capisi ar fi stat la marginea pædurii, în loc sæ se præjeascæ cu vinovæflie la soare, el ar fi fost mort acum? Sau de fapt chiar Natalie Keene era flinta? Ea a fost flinutæ mai mult: a lipsit mai mult de douæ zile înainte de apariflia cadavrului, înghesuit în cei treizeci de centi81
GILLIAN FLYNN metri dintre magazinul de bricolaj øi salonul de frumusefle, pe Strada Principalæ. Ce a væzut, de fapt, James Capisi? Bæiatul mæ neliniøtea. Credeam ce spune. Dar mai cred øi faptul cæ, uneori, copiii percep teroarea altfel. Bæiatului i°a fost groazæ de ce a væzut, ræmînîndu°i în minte imaginea unei vræjitoare malefice din poveøti, zîna cea crudæ din Tærîmul de Gheaflæ. Dar dacæ aceastæ persoanæ doar pærea a fi femeie? Putea fi un bærbat slæbænog cu pærul lung, un travestit chiar, un bæiat cu înfæfliøare androginæ. Femeile nu omorau în felul æsta, pur øi simplu nu puteau. Puteai sæ numeri femeile care uciseseræ în serie pe degetele de la o mînæ, iar victimele erau mai întotdeauna bærbafli — din cauza unor probleme sexuale, adesea. Dar fetele nu fuseseræ molestate sexual, ceea ce iaræøi nu se potrivea schemei. Alegerea celor douæ fete îmi pærea la fel de lipsitæ de sens. Exceptînd ræpirea lui Natalie, puteai considera cæ era vorba de un ghinion stupid. Dar dacæ James Capisi nu minflea, fetifla fusese special atrasæ în pædure øi dacæ ea trebuia sæ fie victima, atunci nici Ann Nash nu fusese doar un capriciu. Nici una dintre ele nu avea o frumusefle uluitoare, obsesivæ. Cum spusese Bob Nash, Ashleigh este cea frumoasæ în familie. Natalie provenea dintr°o familie înstæritæ, dar nou venitæ în Wind Gap. Familia lui Ann se afla la capætul de jos al clasei mijlocii øi se aflau în oraø de generaflii întregi. Nici mæcar nu erau prietene una cu alta. Singurul lor punct comun era, conform poveøtilor lui Vickery, un anumit fel de ræutate. Apoi mai era øi teoria autostopistului. Oare la asta se oprise Richard Willis? Oraøul se afla lîngæ autostrada dinspre Memphis. Dar e puflin probabil ca un stræin sæ nu fie remarcat timp de nouæ luni, iar pædurile din împrejurimi nu au scos nimic la ivealæ pînæ acum, nici mæcar prea multe animale. Fuseseræ vînate cu ani în urmæ. Îmi simfleam gîndurile rostogolindu°se, pîngærite de prea multe prejudecæfli øi de fapte øtiute anterior. Am simflit brusc nevoia de a vorbi cu Richard Willis, pentru cæ nu era din Wind Gap øi pentru cæ trata acest caz ca pe o datorie de serviciu, ca pe un proiect de soluflionat øi finalizat, ca pe ultima piesæ de puzzle, exactæ øi la locul ei. Aøa trebuia sæ privesc øi eu problema. 82
OBIECTE ASCUfiITE Am fæcut o baie, cu apæ rece øi pe întuneric. Dupæ care am stat pe marginea cæzii øi m°am uns repejor cu crema læsatæ de mama. Cutele cicatricelor mæ înfiorau. Mi°am pus o pereche de pantaloni de bumbac øi o bluzæ cu guler cu mînecæ lungæ. M°am pieptænat øi m°am privit în oglindæ. În ciuda a ceea ce°i fæcusem corpului meu, fafla era încæ frumoasæ. Nu în felul în care aø fi ieøit în evidenflæ în mulflime, ci prin faptul cæ træsæturile erau echilibrate. Cæpætau sens împreunæ parcæ într°un fel uimitor: ochi mari øi albaøtri, pomefli înalfli, care încadrau nasul mic, buze pline cu colflurile uøor læsate. Era foarte plæcut sæ mæ priveøti, atîta timp cît eram complet îmbræcatæ. Dacæ lucrurile ar fi stat altfel, m°aø fi amuzat rupînd inimi de amanfli. Poate mi°aø fi fæcut de cap chiar cu bærbafli inteligenfli. Sau poate chiar m°aø fi mæritat. Afaræ, bucata noastræ de cer din Missouri era, ca întotdeauna, de un albastru electrizant. Mi se umezeau ochii numai gîndindu°mæ la el. L°am gæsit pe Richard la restaurantul familiei Broussard, mîncînd clætite færæ sirop, cu un strat de dosare care îi ajungea pînæ la umær. Am aterizat în fafla lui cu o ciudatæ senzaflie de fericire, conspirativæ øi confortabilæ totodatæ. A privit spre mine øi a zîmbit. — Donøoaræ Preaker. Îfli ofer niøte pîine præjitæ, dacæ vrei. De fiecare datæ cînd vin aici, le spun „Færæ pîine præjitæ!“. Dar se pare cæ nu ne înflelegem. Probabil au un fel de normæ zilnicæ de îndeplinit la pîinea præjitæ. Am luat o felie øi am uns°o cu unt. Pîinea era rece øi tare øi am împræøtiat o græmadæ de firimituri muøcînd din ea. Le°am bægat sub farfurie øi am trecut la subiect. — Uite ce e, Richard! Vorbeøte°mi! Oficial sau neoficial. Nu mai înfleleg nimic. Nu pot sæ fiu suficient de obiectivæ în situaflia asta. Mîngîie dosarele de lîngæ el øi îøi fluturæ insigna galbenæ spre mine. — Am eu toatæ obiectivitatea de care ai nevoie, din 1927 încoace. Nimeni nu øtie ce s°a întîmplat cu dosarele de dinainte de 1927. Probabil le°a azvîrlit vreun funcflionar, cred eu, pentru a nu îmbîcsi secflia de poliflie. 83
GILLIAN FLYNN — Ce fel de dosare? — Încerc sæ construiesc un profil criminal tipic pentru Wind Gap, un fel de istorie a violenflelor locale, spuse el, fluturînd un dosar. Øtiai cæ în 1975 douæ adolescente au fost gæsite moarte la marginea cascadei, aproape de locul lui Ann Nash, cu încheieturile tæiate? Poliflia a decis cæ a fost sinucidere. Fetele erau „extrem de apropiate, nesænætos de intime pentru vîrsta lor. Se suspecta o legæturæ homosexualæ“. Dar nu s°a gæsit niciodatæ cuflitul. Ciudat. — Una din ele se numea Murray. — Aha, deci øtii despre ce vorbesc. — Tocmai næscuse. — Da, o fetiflæ. — E vorba despre Faye Murray. Am fost colege de liceu. I se spunea Lesbi Murray. Bæieflii o duceau în pædure dupæ ore øi fæceau sex pe rînd. Maicæ°sa se sinucide, iar øaiøpe ani mai tîrziu Faye trebuie s°o punæ cu tofli masculii din liceu. — Nu înfleleg. — Ca sæ demonstreze cæ nu e lesbianæ. Aøa mamæ, aøa fiicæ, pricepi? Dacæ nu o punea cu toflii bæieflii, n°ar fi interesat pe nimeni. Dar ea o fæcea. Aøa demonstra cæ nu e lesbianæ, ci o mare tîrfæ. Aøa funcflioneazæ Wind Gap. Cu toflii cunoaøtem secretele fiecæruia. Øi le utilizæm. — Pitoresc loc. — Da. Dæ°mi o declaraflie. — Tocmai fli°am dat. M°a amuzat chestia asta øi m°a surprins. Mæ øi imaginam dîndu°i lui Curry ceva de genul: Poliflia nu are nici o pistæ, dar consideræ Wind Gap un loc pitoresc. — Uite, Camille, facem un tîrg. Îfli dau o declaraflie oficialæ, iar tu mæ ajufli sæ completez aceste poveøti din trecut. Am nevoie de cineva care cunoaøte cu adeværat oraøul, iar Vickery nu mæ ajutæ. E foarte... protector. — Dæ°mi o declaraflie oficialæ. Dar vreau sæ mæ ajufli øi neoficial. Nu public nimic din ce îmi spui færæ acordul tæu. Iar tu pofli folosi tot ce îfli spun eu. Nu era cel mai corect tîrg, dar era tot ce puteam oferi. — Øi ce declaraflie ai vrea? zîmbi Richard. 84
OBIECTE ASCUfiITE — Crezi cu adeværat cæ aceste crime au fost comise de un stræin? — O publici? — Da. — Suspectæm pe toatæ lumea. Mai muøcæ o datæ din clætitæ øi ræmase pe gînduri, cu ochii în tavan. — Cercetæm cu atenflie potenfliali suspecfli din cadrul comunitæflii, dar luæm foarte serios în considerare øi posibilitatea ca aceste crime sæ fie comise de un stræin. — Deci nu avefli nici o pistæ claræ pînæ acum. Rînji øi dædu din umeri. — fii°am dat o declaraflie. — Ok, acum neoficial, avefli vreo pistæ? Se jucæ puflin cu capacul lipicios al sticlei de sirop øi îøi aøezæ tacîmul în cruciø pe farfurie. — Neoficial, Camille, flie fli se pare a fi o crimæ comisæ de un stræin? Investighezi crime, de obicei. — Nu, nu mi se pare. M°am agitat doar auzind chestia asta rostitæ cu voce tare. Încercam din greu sæ nu privesc dinflii furculiflei din fafla mea. — Eøti isteaflæ. — Vickery mi°a spus cæ væ gîndifli la un autostopist sau ceva de genul æsta. — Ei, la naiba, chestia asta am spus°o cînd am fost trimis aici, ca o primæ variantæ, adicæ acum nouæ luni. Iar el se fline scai de povestea asta, ca un fel de dovadæ a incompetenflei mele. Vickery øi cu mine avem niøte probleme de comunicare. — Avefli vreun suspect concret? — Hai sæ ieøim în oraø sæ bem ceva sæptæmîna asta. Vreau sæ°mi verøi tot ce øtii despre toatæ lumea din Wind Gap. A plætit consumaflia øi a pus sticla de sirop înapoi lîngæ perete. Ræmæsese un cerc lucios pe masæ în urma ei øi, færæ sæ îmi dau seama, l°am øters cu degetul øi mi l°am lins. De sub mînecæ, se zæriræ o clipæ cicatricele. Richard îøi ridicæ privirea chiar în momentul în care îmi afundam din nou mîinile sub masæ. Nu mæ deranja ideea de a°i povesti lui Richard secretele din Wind Gap. Nu simfleam vreo afecfliune aparte pentru oraø. Aici 85
GILLIAN FLYNN murise sora mea, aici începusem sæ mæ tai. Un oraø atît de sufocant øi de mic, încît zilnic te împiedicai de oameni pe care îi urai. Oameni care øtiau diverse lucruri despre tine. E genul de loc care te marcheazæ. Deøi, e adeværat øi faptul cæ nicæieri nu fusesem tratatæ mai bine ca aici. Maicæ°mea a avut grijæ sæ se întîmple aøa. Tot oraøul o iubea, era un fel de cireaøæ de pe tort: cea mai frumoasæ øi mai drægælaøæ fatæ din Wind Gap. Pærinflii ei øi bunicii mei fuseseræ proprietarii fermei de porci øi a jumætate din casele din jurul ei, iar pentru mama aplicau aceleaøi reguli stricte ca pentru lucrætori: færæ bæuturæ, færæ fligæri, færæ înjuræturi, obligatoriu mers la bisericæ. Îmi imaginez cum au primit vestea cæ maicæ°mea e gravidæ la øaptiøpe ani. Un tip din Kentucky, pe care îl întîlnise în tabæra creøtinæ, venise într°o vizitæ de Cræciun øi m°a læsat pe mine în burta ei. Bunicii mei au fæcut amîndoi tumoare de supærare, tumori care creøteau o datæ cu burta mamei. Au murit la nici un an de la naøterea mea. Bunicii aveau niøte prieteni în Tennessee, iar fiul lor a început sæ o curteze pe Adora înainte de a mæ ridica eu în picioare, venind în vizitæ cam în fiecare week°end. Nu°mi pot imagina aceastæ relaflie decît ca pe ceva foarte ciudat. Alan, cælcat øi apretat, comentînd vremea. Maicæ°mea, singuræ øi neræsfæflatæ pentru prima datæ în viafla ei, dornicæ de o partidæ bunæ, rîzînd la... glume? Nu øtiu dacæ Alan a fæcut vreo glumæ în viafla lui, dar sînt convinsæ cæ maicæ°mea a gæsit prilejuri sæ gîngureascæ gingaø la el. Øi unde eram eu în poza asta? Probabil în vreo cameræ îndepærtatæ, în grija bonei, care primea cinci dolari în plus de la Adora pentru a fi siguræ cæ nu fac gælægie. Mi°l imaginez pe Alan cerînd°o de soflie pe Adora, prefæcîndu°se cæ priveøte peste umærul ei sau cæ se joacæ cu o plantæ, orice, de fapt, pentru a evita contactul direct dintre priviri. Øi pe maicæ°mea acceptînd cu graflie øi turnîndu°i niøte ceai. Probabil au schimbat øi un særut uscat. Nu conta. Pînæ am început sæ merg, ei erau deja cæsætorifli. Despre tatæl meu natural nu øtiu mai nimic. Numele din certificatul de naøtere este fals: Newman Kennedy, de la actorul øi, respectiv, preøedintele favorit al mamei*. A refuzat mereu *
Paul Newman, actor, John F. Kennedy, preøedinte al Statelor Unite.
86
OBIECTE ASCUfiITE sæ îmi spunæ numele adeværat, pentru a nu°l cæuta. Øi pentru cæ trebuia sæ mæ obiønuiesc cu ideea cæ eram copilul lui Alan. Era destul de dificil, mai ales cæ foarte curînd chiar a næscut copilul lui Alan, la opt luni de la cæsætorie. Adora avea douæzeci de ani, Alan treizeci øi cinci øi o avere considerabilæ, de care mama însæ nu avea nevoie, avînd øi ea destul. Nici unul dintre ei nu a muncit vreodatæ. Iar despre Alan am aflat foarte puflin în plus de°a lungul anilor. Cîøtigase cîteva medalii la cælærie, dar renunflase la acest sport pentru cæ o agita pe Adora. De cele mai multe ori este bolnav, iar cînd se simte bine este în mare parte sedentar. Citeøte la nesfîrøit cærfli despre Ræzboiul Civil øi se complace în a o læsa pe Adora sæ vorbeascæ tot timpul. E la fel de calm øi superficial precum sticla. În plus, Adora nu a încercat niciodatæ sæ stabileascæ o conexiune între mine øi Alan. Eram consideratæ copilul lui Alan, dar el nu mi°a fost niciodatæ tatæ, nici nu m°a încurajat sæ°i spun aøa, ci doar pe nume. Nu am primit numele sæu de familie øi nici nu l°am cerut vreodatæ. Mi°aduc aminte cæ am încercat sæ°i spun o datæ „tati“, cînd eram micæ, dar øocul din privirea sa a fost suficient pentru a înæbuøi alte încercæri similare. Sincer, cred cæ Adora preferæ ca noi sæ ræmînem doi stræini. Pentru cæ preferæ ca toate relafliile din casæ sæ fie intermediate de ea. Dar, sæ revenim la copilul lor. Marian a fost un dulce øir de suferinfle. A avut probleme cu respiraflia de micæ, se trezea noaptea gîfîind, cu fafla schiminositæ øi palidæ. O puteam auzi ca pe o adiere leøinatæ de°a lungul holului, în dormitorul de lîngæ cel al mamei. Se aprindeau luminile øi începeau îngrijirile, øoaptele, plînsetele øi, cîteodatæ, urletele. Drumurile la secflia de urgenflæ erau regulate, la spitalul din Woodberry aflat la patruzeci de kilometri de Wind Gap. Mai tîrziu, avea probleme cu digestia øi îøi petrecea ziua øoptindu°le pæpuøilor într°un pat de spital montat în camera ei, în timp ce Adora turna în ea substanfle nutritive prin intermediul perfuziilor øi tuburilor medicinale. În ultimele zile din viafla lui Marian, maicæ°mea îøi smulsese toate genele. Nu°øi putea stæpîni degetele. Læsa firicele pe toate mesele. Iar eu îmi spuneam cæ sînt cuiburi de zîne. Chiar îmi aduc aminte cæ am gæsit douæ fire blonde pe piciorul meu øi 87
GILLIAN FLYNN le°am pæstrat luni întregi lîngæ pernæ. Noaptea, îmi gîdilam obrajii øi buzele cu ele, pînæ într°o zi cînd nu le°am mai gæsit. Cînd sora mea a murit în cele din urmæ, am fost într°un fel recunoscætoare. Mi se pærea cæ fusese trimisæ pe lumea asta færæ a fi pregætitæ complet. Nu era pregætitæ sæ înfrunte greutæflile lumii. Oamenii încercau sæ ne consoleze, spunînd cæ Marian a fost chematæ înapoi în rai, dar maicæ°mea nu dorea sæ scape de suferinflæ. Acesta a devenit hobby°ul ei favorit, chiar øi acum. Maøina mea, de un albastru-pal, acoperitæ de rahat de pasære øi cu scaune de piele încinse la maximum, nu mi se pærea foarte atractivæ momentan, aøa cæ am decis sæ dau o turæ prin oraø pe jos. Pe Strada Principalæ, am trecut pe lîngæ magazinul care vinde carne de pasære, unde sînt aduøi pui proaspefli, mæcelærifli în fermele din Arkansas. Mirosul îmi gîdila nærile. O duzinæ de pæsæri jumulite atîrnau lasciv în vitrinæ, cu cîfliva fulgi albi împræøtiafli pe sub ele. La capætul stræzii, unde se afla o troiflæ pentru Natalie, am zærit°o pe Amma împreunæ cu prietenele ei. Scotoceau printre baloanele øi jucæriile læsate pentru Natalie, trei stînd de pazæ pentru ca sora mea vitregæ sæ poatæ øterpeli douæ candele, un buchet de flori øi un ursulefl. Toate, cu excepflia ursuleflului, au fost bægate rapid într°o geantæ mare. Jucæria o flinea în mînæ, în timp ce fetele îøi încruciøaseræ mîinile øi flopæiau în bætaie de joc spre mine. Direct în mine, de fapt, de vreme ce se opriræ la cîfliva centimetri, umplînd aerul cu genul acela de aromæ greoaie pe care o au mostrele de parfum din reviste. — Ne°ai væzut fæcînd ceva? O sæ scrii despre asta în ziarul æla al tæu? flipæ Amma. Cu siguranflæ îi trecuseræ istericalele provocate de mæsuflæ. Copilæriile astea, bineînfleles, le pæstra pentru acasæ. Acum læsase deoparte rochifla de varæ øi purta o fustæ foarte scurtæ, sandale cu toc ortopedic øi un top colant færæ bretele. — Dacæ o sæ scrii, vezi sæ°mi aparæ numele corect: Amity Adora Crellin. Fetelor, ea este... sora mea. Din Chicago. Bastardul familiei. Amma îøi ridicæ sprîncenele spre mine, iar fetele chicotiræ. — Camille, ele sînt drrrrrrrrræguflele mele prietene, dar nu trebuie sæ scrii øi despre ele. Eu sînt øefa! 88
OBIECTE ASCUfiITE — Ea e øefa pentru cæ flipæ cel mai tare! spuse o fatæ micuflæ cu pærul de culoarea mierii øi cu o voce ræguøitæ. — Øi are øi cele mai mari flîfle! spuse o altæ fatæ, cu pærul aræmiu. A treia, cu pærul blond°roøcat, îi prinse sînul Ammei øi i°l strînse. — O parte adeværat, o parte burete. — Du°te dracului, Jodes! îi spuse Amma. Apoi, ca øi cum ar fi certat o pisicæ, îi arse o palmæ peste falcæ. Fata se înroøi øi mîrîi o pærere de ræu. — În fine, care e treaba cu tine, surioaræ? întrebæ Amma, privindu°øi ursuleflul. De ce scrii un articol despre douæ fete moarte pe care oricum nu le bæga nimeni în seamæ? De parcæ dacæ eøti omorît devii interesant. Douæ dintre fete rîseræ forflat. Cea de°a treia încæ îøi flinea privirea în pæmînt. O lacrimæ se lovi de asfalt. Øtiam genul æsta de dialog provocator. Era echivalentul oral pentru a face curte. Øi în timp ce o parte din mine aprecia spectacolul, mæ simfleam datoare sæ le apær pe Ann øi Natalie, iar nesimflirea agresivæ a surorii mele mæ enerva la culme. Pentru onestitate completæ, trebuie sæ adaug cæ eram øi geloasæ pe Amma (al doilea nume al ei era Adora?) — Pun pariu cæ Adorei nu i°ar conveni sæ citeascæ prin ziare cæ fata ei furæ lucruri de la troifla colegei ei de øcoalæ, i°am spus eu. — Colegæ de øcoalæ nu e acelaøi lucru cu prietenæ, spuse fata mai înaltæ, privind în jur pentru a primi confirmarea naivitæflii mele. — Hai, mæ, Camille, ne prostim øi noi! spuse Amma. Mæ simt groaznic. Erau niøte fete drægufle. Doar puflin mai ciudate. — Foarte ciudate, se auzi vocea alteia în completare. — Oh, Doamne, fetelor, dar dacæ ucigaøul omoaræ toate ciudatele? chicoti Amma. Nu°i aøa cæ ar fi perfect? Fata mustratæ îøi ridicæ acum privirea øi zîmbi. Amma o ignoræ intenflionat. — Ucigaøul? am întrebat eu. — Dar toatæ lumea øtie cine a fæcut°o, spuse fata cu voce ræguøitæ. 89
GILLIAN FLYNN — Fratele lui Natalie. Toatæ familia aia e ciudatæ, declaræ Amma. — Are o chestie pentru fetifle, adæugæ øi cea numitæ Jodes, cu o vocea încæ îmbufnatæ. — Întotdeauna gæseøte cîte un motiv sæ intre în vorbæ cu mine, continuæ Amma. Mæcar øtiu cæ n°o sæ mæ omoare. Sînt prea ømecheræ. Aruncæ un særut în aer øi îi oferi ursuleflul lui Jodes, dupæ care îøi întinse braflele în jurul celorlalte fete øi, cu un scurt „Scuze“, dædu peste mine øi plecæ. Jodes o urmæ îndeaproape. În ræutatea Ammei am putut surprinde un oftat de disperare øi dorinflæ de justefle. Dupæ cum afirmase øi la micul dejun: Mi°ar plæcea sæ fiu ucisæ. Amma dorea ca nimeni sæ nu primeascæ mai multæ atenflie decît ea. Cu atît mai mult fete care nu aveau nici o øansæ cît træiau. L°am sunat pe Curry acasæ aproape de miezul nopflii. Curry face naveta, nouæzeci de minute pînæ la biroul nostru din suburbie de la casa moøtenitæ de la pærinfli øi situatæ în Mt. Greenwood, o enclavæ irlandezæ de funcflionæraøi în Cartierul de Sud al oraøului. El øi soflia sa, Eileen, nu au copii. Nici nu øi°a dorit vreodatæ, mîrîie Curry, dar l°am surprins adesea privind copiii angajaflilor sau fiind foarte atent la apariflia vreunui bebeluø în redacflia noastræ. Curry s°a cæsætorit tîrziu. Probabil prea tîrziu pentru a mai concepe copii. Eileen e o femeie rotunjoaræ, roøcatæ øi cu pistrui, pe care a întîlnit°o la spælætoria de maøini din vecinætate, cînd avea patruzeci øi doi de ani. Mai tîrziu au aflat cæ ea era veriøoaræ de gradul doi cu cu cel mai bun prieten al lui Curry din copilærie. S°au cæsætorit exact la trei luni de la ziua în care s°au cunoscut. Øi sînt împreunæ de douæzeci øi doi de ani. Îmi place mult cæ lui Curry îi place sæ°øi povesteascæ viafla. Eileen a ræspuns la telefon, cu o voce primitoare, care era exact ce°mi trebuia. Bineînfleles cæ nu dormeau, rîse ea. Curry chiar lucra la unul din jocurile lui de puzzle, de 4.500 de piese. Ocupase toatæ sufrageria cu piesele lui, iar ea îi acordase o sæptæmînæ sæ°l termine. L°am auzit pe Curry fornæind spre telefon øi parcæ puteam sæ simt aroma tutunului. 90
OBIECTE ASCUfiITE — Preaker, fetiflo, ce se aude? Eøti bine? — Sînt bine. Numai cæ nu prea progresæm aici. Pînæ acum abia am reuøit sæ obflin o declaraflie oficialæ de la poliflie. — Care ce zice? — Cæ cerceteazæ pe toatæ lumea. — La naiba. Astea°s gogoøi. Trebuie sæ fie øi altceva la mijloc. Mai cautæ. Ai mai vorbit cu pærinflii? — Nu încæ. — Vorbeøte cu pærinflii. Dacæ nu reuøeøti sæ afli altceva, vreau mæcar un profil al celor douæ fete. Trebuie sæ arætæm øi partea umanæ, personalæ a cazului, nu doar declarafliile polifliei. Vorbeøte øi cu alfli pærinfli, vezi ce cred ei. Întreabæ dacæ øi°au luat mæsuri de protecflie. Vorbeøte cu vînzætori de yale øi de arme, dacæ le°au crescut vînzærile. Øi cu un preot sau cu profesori. Øi cu un stomatolog, întreabæ cum este posibil sæ smulgi atîflia dinfli, ce fel de sculæ se foloseøte øi dacæ e nevoie de o oarecare experienflæ pentru asta. Vorbeøte cu copii. Vreau niøte voci, niøte fefle. Øi mai vreau trei pagini pînæ duminicæ. Hai sæ acoperim chestia asta cît avem încæ exclusivitate. Am notat ce spunea, mai întîi pe un carneflel, apoi în minte, pentru cæ începusem sæ°mi conturez cicatricele cu pixul. — Adicæ pînæ la o altæ crimæ, vrei sæ spui. — Dacæ poliflia chiar nu øtie mai mult decît spune, o sæ fie o altæ crimæ, asta e sigur. Genul æsta de criminal nu se opreøte dupæ douæ crime, a devenit deja un ritual. Curry nu are nici cea mai vagæ idee despre ce înseamnæ un ritual criminal, dar îøi bagæ nasul în tot felul de romane polifliste bazate pe fapte reale, cærfli de mîna a doua cu copertæ lucioasæ, pe care le cumpæra sæptæmînal de la librærie. Douæ la dolar, Preaker, asta numesc eu divertisment. — Deci, puøtoaico, e øi vreo teorie cæ ucigaøul e localnic? Lui Curry îi plæcea tare mult sæ°mi spunæ aøa, eram reporterul lui tînær favorit. Avea întotdeauna o voce moale cînd îmi spunea aøa, de parcæ apelativul în sine îl emofliona. Mi°l imaginam în sufragerie, cu ochii pe piesele de puzzle, Eileen trægînd un fum rapid din fligara lui, în timp ce°i pregætea o salatæ de ton cu muræturi pentru prînz. Asta mînca trei zile pe sæptæmînæ. — Neoficial, spun cæ da. 91
GILLIAN FLYNN — Ei, fir°ar al naibii, fæ°i s°o spunæ oficial. Ne trebuie chestia asta. E beton. — E ceva ciudat, Curry. Am vorbit cu un bæiat care era cu Natalie cînd a fost ræpitæ. El zice cæ o femeie a luat°o. — O femeie? Nu, nu e femeie. Poliflia ce zice? — Nu comenteazæ. — Cine e puøtiul? — Bæiatul unui lucrætor de la ferma de porci. E simpatic. Øi foarte speriat, Curry. — Poliflia nu°l crede, altfel ai fi auzit chestia asta. Aøa°i? — Chiar nu øtiu. Sînt foarte secretoøi. — La naiba, Preaker, fæ°i sæ vorbeascæ! Sæ°fli dea ceva oficial! — E uøor de zis. Øi simt cæ faptul cæ sînt de aici mæ dezavantajeazæ øi mai tare. Øi mæ resping ca pe un yankeu pentru cæ m°am întors acasæ din cauza asta. — Fæ°i sæ te placæ. Eøti dræguflæ cînd vrei. Mama ta o sæ te susflinæ. — Nici mæcar ea nu e încîntatæ cæ sînt aici. Un moment de liniøte, dupæ care un oftat la celælalt capæt al firului îmi sunæ în ureche. Braflul meu drept devenise deja o hartæ desenatæ cu pixul. — Eøti bine, Preaker? Ai grijæ de tine? Nu i°am ræspuns nimic. Îmi venea sæ plîng. — Sînt bine. Dar locul æsta îmi face ræu. Mæ simt... aiurea. — Nu te ambala, fetiflo. Faci o treabæ grozavæ. O sæ fie foarte bine. Iar dacæ nu, sunæ°mæ. Te iau de°acolo. — Bine, Curry. — Eileen zice sæ ai grijæ de tine. La naiba, øi eu îfli spun sæ ai grijæ de tine!
92
Øase
O
raøele mici deservesc de obicei un singur tip de bæutor. Dar sînt mai multe tipuri de baruri: existæ barurile acelea în care se cîntæ muzicæ country øi în care zona ruralæ se împleteøte cu cea urbanæ, iar patronii simt oarecum cæ træiesc periculos fæcînd chestia asta. Apoi existæ barurile de fifle, unde plæteøti pentru un gin cu gheaflæ atît de mult, încît bieflii oameni trebuie sæ se mulflumeascæ sæ bea acasæ. Øi mai sînt barurile amenajate în mall°uri, unde berea se serveøte cu aranjamente de ceapæ øi cu sandviøuri cu denumiri haioase. Din fericire, toatæ lumea bea în Wind Gap, aøa cæ avem toate aceste tipuri de baruri øi chiar în plus. Om fi noi un oraø mic, dar sigur bægæm sub masæ multe alte oraøe. Cea mai apropiatæ bodegæ de casa maicæ°mii era un local scump cu perefli de sticlæ, specializat în salate øi øprifluri, cel mai select local, de fapt, din Wind Gap. Era timpul pentru masa mea tîrzie de dimineaflæ øi, cum nu mai suportam ideea unei alte mese în compania lui Alan øi a ouælelor lui moi, am plecat spre La Mère. Franceza mea nu ajunge mai departe de clasa a unsprezecea, dar, judecînd dupæ motivul nautic copleøitor al decorafliunilor, cred cæ proprietarii au vrut sæ°i spunæ, de fapt, La Mer, Marea, øi nu La Mère, Mama. Oricum, se pare cæ denumirea era totuøi potrivitæ, deoarece Mama, adicæ maicæ°mea, frecventa adeseori localul împreunæ cu prietenii ei. Cu toflii erau pur øi simplu înnebunifli dupæ salata Caesar, care nu este nici mîncare franfluzeascæ, nici din fructe de mare, dar nu o sæ fiu tocmai eu cea care o sæ punæ punctul pe i. — Camille! 93
GILLIAN FLYNN O blondæ într°un costum de tenis venea spre mine cu paøi mærunfli øi repezi, strælucind toatæ datoritæ lanflurilor de aur øi inelelor mari de pe degete. Era prietena cea mai bunæ a Adorei, Annabelle Gasser, næscutæ Anderson øi poreclitæ Anne°B. Toatæ lumea øtia cæ Annabelle detesta numele de familie al soflului ei, chiar îøi încreflea nasul cînd îl rostea. Dar se pare cæ niciodatæ nu s°a gîndit cæ nu era obligatoriu sæ îl adopte. — Bunæ, draga mea, mi°a spus mama cæ eøti în oraø. La masa din spate, am zærit°o øi pe Jackie O’Neele, osînditæ de Adora, dar la fel de cherchelitæ ca la înmormîntare. Annabelle mæ særutæ pe ambii obraji øi fæcu un pas în spate pentru a mæ studia. — La fel de frumuøicæ! Hai, vino sæ stai lîngæ noi! Ne distræm cu niøte sticle de vin øi o bîrfæ micæ. Abia ne mai scazi puflin media de vîrstæ. Annabelle mæ trase la masa la care Jackie træncænea cu alte douæ blonde bronzate. Nici mæcar nu s°a oprit din vorbæ cînd Annabelle m°a prezentat, ci a continuat sæ bælmæjeascæ ceva despre noul ei mobilier de dormitor. Apoi a dat pe gît un pahar de apæ øi s°a întors cætre mine. — Camille! Erai aici! Ce mæ bucur sæ te revæd, scumpo! Pærea chiar sinceræ. Am simflit din nou acea aromæ a bomboanelor de Juicy Fruit. — E aici de cinci minute, spuse una dintre blonde, øtergînd apa de pe masæ cu o mînæ bronzatæ; douæ diamante sclipiræ pe degetele ei. — Aøa e, îmi amintesc. Trebuie sæ scrii despre crime, særæcufla de tine, continuæ Jackie. Probabil cæ Adora nu suportæ chestia asta. Sæ dormi în casa ei cu creieraøul æla pervers al tæu. Îmi adresæ un zîmbet care, cu ceva ani în urmæ, ar fi fost insinuant. Acum însæ îmi pærea doar maliflios. — Jackie! spuse una dintre blonde, fixîndu°øi ochii mari øi rotunzi asupra ei. — Normal cæ, înainte de a o prelua Adora, noi toate dormeam în casa lui Joya cu creieraøele noastre perverse. Aceeaøi casæ, doar doamna flicnitæ era alta, îmi spuse, pipæindu°øi pielea din spatele urechilor. Sæ fi fost oare copci de la operaflia de lifting? — Nu ai cunoscut°o pe bunicæ°ta, Joya, nu°i aøa, Camille? întrebæ Annabelle. 94
OBIECTE ASCUfiITE — O, ce figuræ era! spuse Jackie. O femeie tare înspæimîntætoare. — Cum aøa? am întrebat eu. Nu mai auzisem astfel de poveøti despre bunica mea. Adora îmi spusese doar cæ fusese o femeie foarte severæ øi cam atît. — Ei, exagereazæ Jackie, spuse Annabelle. Nimænui nu°i place de maicæ°sa în liceu. Iar Joya a murit curînd dupæ ce Adora a terminat liceul. Nu prea au avut timp sæ dezvolte o relaflie maturæ. Pentru o clipæ am nutrit speranfla cæ poate din cauza asta eu øi maicæ°mea aveam o relaflie atît de distantæ: ea nu cunoscuse altfel de comportament. Dar ideea a murit înainte ca Annabelle sæ îmi umple paharul. — Sigur, Annabelle, spuse Jackie, sînt convinsæ cæ, dacæ Joya ar fi træit, s°ar fi înfleles de minune. Cel puflin Joya s°ar fi distrat la maximum. I°ar fi plæcut sæ o chinuiascæ pe Camille. Mai øtii ce unghii lungi avea? Niciodatæ nu le dædea cu ojæ. Mereu mi s°a pærut o chestie ciudatæ. — Sæ schimbæm subiectul, spuse Annabelle zîmbind øi fiecare cuvînt pærea clinchetul unui clopoflel. — Cred cæ meseria lui Camille este absolut fascinantæ, spuse o blondæ, plinæ de respect. — Da, mai ales subiectul æsta, adæugæ cealaltæ. — Da, Camille, zi-ne øi nouæ cine e criminalul, spuse Jackie cu un zîmbet viclean øi dînd din sprîncene spre mine. Îmi aducea aminte de o pæpuøæ de ventriloc, cu pielea întinsæ øi cu vasele capilare sparte. Mai aveam niøte drumuri de fæcut, dar mæ gîndeam cæ bîrfa de aici poate fi interesantæ. Un cvartet de neveste bete, blazate øi ræutæcioase, care øtiau toate secretele din Wind Gap? Îl puteam considera drept dejun de lucru. — Aø prefera sæ øtiu ce credefli voi. Era o propoziflie pe care nu o auzeau prea des. Jackie îøi înmuie pîinea într°un sos alb de maionezæ, care îi picuræ ulterior pe piept. — Øtifli bine ce cred eu, spuse ea. Tatæl lui Ann, Bob Nash. E un pervers nenorocit. Mereu se holbeazæ la pieptul meu cînd ne întîlnim la magazin. — Øi ce mai piept ai tu! îi spuse Annabelle zîmbind spre mine. 95
GILLIAN FLYNN — Vorbesc serios, tipul întrece mæsura. Chiar voiam sæ°i spun øi lui Steven chestia asta. — Am eu niøte øtiri foarte interesante, adæugæ cealaltæ blondæ. Nu mai øtiam cu o chema, Dana sau Diana. Uitasem din momentul în care o prezentase Annabelle. — Da, DeeAnna are întotdeauna veøti interesante, spuse Annabelle, strîngîndu°mi braflul. DeeAnna luæ o pauzæ teatralæ, îøi linse dinflii, îøi mai turnæ un pahar de vin øi ne privi pe fiecare. — John Keene nu mai stæ cu pærinflii, anunflæ ea. — Ce? se miræ altæ blondæ. — Glumeøti! spuse alta. — Pe cuvînt! Øi..., adæugæ DeeAnna triumfætoare, zîmbind ca o prezentatoare de concurs televizat, pe cale de a acorda un premiu. S°a mutat în casa lui Julie Wheeler. În garajul din spatele casei, mai precis. — Asta chiar cæ e tare, spuse Melissa sau Melinda. — Oho, acum øtim sigur cæ o fac, rîse Annabelle. Øi nu mai poate Meredith sæ°øi afiøeze imaginea de sfîntæ. Vezi tu, Camille, îmi explicæ ea, John Keene este fratele mai mare al lui Natalie, øi cînd familia lui s°a mutat aici, tot oraøul a înnebunit dupæ el. Adicæ gagiul e superb. Este. Realmente. Superb. Julie Wheeler este o prietenæ a mamei tale øi a noastræ. Nu a avut copii mai devreme de treizeci de ani, iar cînd i°a fæcut, a devenit insuportabilæ. Genul æla de pærinte ai cærui copii sînt pur øi simplu perfecfli. Aøa cæ, atunci cînd Meredith, fii°sa, a pus mîna pe John, oh, Doamne! Credeam cæ nu se mai terminæ! Meredith, eleva de 10, virginæ øi nepætatæ, pune mîna pe cel mai tare mascul din ogradæ. Dar îfli dai seama cæ un tip de genul æsta nu°øi pierde vremea cu o fatæ care nu øi°o pune. Nu merge aøa. Iar acum e foarte convenabil pentru ei. Ar trebui sæ cumpæræm niøte aparate Polaroid øi sæ le montæm sub øtergætoarele maøinii lui Julie. — Ei, øtii bine care e versiunea ei, o întrerupse Jackie. O sæ facæ paradæ despre ce oameni buni sînt ei cæ îl primesc pe John øi îi oferæ puflin spafliu sæ jeleascæ în voie. — Dar de ce s°a mutat, totuøi? întrebæ Melissa/Melinda, despre care începeam sæ cred cæ este vocea rafliunii între ele. 96
OBIECTE ASCUfiITE Nu ar fi normal sæ fie alæturi de pærinflii lui într°un moment ca æsta? De ce ar avea nevoie de spafliu? — Pentru cæ el e criminalul, ræspunse DeeAnna, iar toate de la masæ izbucniræ în rîs. — Vai, ce amuzant ar fi dacæ Meredith Wheeler øi°ar trage°o cu un criminal în serie, spuse Jackie. Dintr°odatæ rîsetele se opriræ. Annabelle sughiflæ øi se uitæ la ceas. Jackie îøi pironi bærbia în palmæ øi oftæ suficient de tare încît sæ spulbere firimiturile din farfurie. — Nu pot sæ cred cæ se întîmplæ aøa ceva, spuse DeeAnna, privindu°øi unghile. În oraøul nostru, în care am crescut. Fetele acelea mici. Mi se face ræu la stomac. Greaflæ. — Ce mæ bucur cæ fetele mele sînt mari, spuse Annabelle. Nu cred cæ aø fi putut suporta. Særaca Adora, cred cæ e îngrijoratæ de moarte pentru Amma. Am rupt o bucæflicæ de pîine, în felul copilæresc al comesenelor mele, øi am încercat sæ schimb subiectul Adora. — Chiar se crede cæ John Kenne ar putea avea vreo legæturæ cu crimele? Sau pur øi simplu e o bîrfæ afurisitæ? Simfleam propriu°zis forflarea de a spune ultimele cuvinte. Uitasem cît de neplæcut pot face sæ paræ Wind Gap aceste femei oamenilor pe care nu°i agreau. — Întreb asta pentru cæ un grup de fete, probabil de la øcoala generalæ, mi°au spus ieri acelaøi lucru. Mi s°a pærut mai înflelept sæ nu menflionez faptul cæ Amma era una dintre ele. — Lasæ°mæ sæ ghicesc, erau patru blonde cu gura mare, care se cred mai frumoase decît sînt de fapt, spuse Jackie. — Jackie, dragæ, îfli dai seama cu cine vorbeøti? spuse Melissa/Melinda, atingînd°o pe Jackie pe umær. — Ei, cæcat. Mereu uit cæ Amma øi Camille sînt rude, parcæ sînt din viefli diferite, zîmbi Jackie. Din spatele ei de auzi zgomotul unei sticle destupate, iar Jackie îøi ridicæ paharul færæ ca mæcar sæ priveascæ chelnerul. — Camille, oricum o sæ afli chestia asta: micufla ta Amma nu face altceva decît necaaaaaaazuri. — Am auzit cæ merg la toate petrecerile din liceu, spuse DeeAnna. Øi îmbîrligæ tofli bæieflii. Øi fac niøte lucruri pe care noi le°am fæcut mulfli ani dupæ cæsætorie, øi atunci în schimbul unor valoroase bijuterii. 97
GILLIAN FLYNN Øi învîrti o bræflaræ cu diamante. Toate rîseræ; Jackie chiar bætu cu pumnii în masæ, ca un bebeluø în scæunel. — Dar... — Nu øtiu dacæ lumea crede cu adeværat cæ John e autorul. Øtiu cæ a vorbit deja cu poliflia, spuse Annabelle. Øi, într°adevær, sînt o familie tare ciudatæ. — Hm, øi eu care credeam cæ sîntefli prietene cu ei, le°am spus eu. V°am væzut la la ei acasæ dupæ înmormîntare. Pizde nenorocite ce sîntefli! am adæugat în gînd. — Toatæ lumea importantæ din Wind Gap a fost acolo, spuse DeeAnna. Cum sæ lipsim de la aøa eveniment! Încerca sæ porneascæ din nou rîsetele, dar Jackie øi Annabelle doar dædeau solemn din cap. Melissa/Melinda privea continuu în jurul ei, dorindu°øi, parcæ, sæ se fi aflat la o altæ masæ. — Dar mama ta unde e? întrebæ deodatæ Annabelle. Trebuie sæ vinæ øi ea încoace. I°ar face bine. Se poartæ foarte ciudat de cînd cu tragedia asta. — Se purta ciudat øi înainte, spuse Jackie, strîmbîndu°øi fælcile. Credeam cæ o sæ vomite. — Hai, Jackie... — Serios. Camille, vreau sæ°fli spun ceva: dupæ cum merg lucrurile cu maicæ°ta, e mai bine cæ locuieøti în Chicago. Ar fi bine sæ te întorci acolo cît mai repede. Fafla ei îøi pierduse alura maniacæ øi aræta foarte serioasæ. Øi sincer îngrijoratæ. O plæceam din nou. — Zæu, Camille... — Jackie, taci din guræ, îi spuse Annabelle øi îi aruncæ în faflæ cu o chiflæ. I se izbi de nas øi cæzu înapoi pe masæ. Fusese o reacflie violentæ øi prosteascæ, ca atunci cînd Dee aruncase cu mingea de tenis în mine. Te øocheazæ mai puflin lovitura în sine, cît faptul cæ aøa ceva chiar s°a întîmplat. Dar Jackie a dat din mînæ a nepæsare øi øi°a continuat ideea. — O sæ spun ce vreau øi ceea ce vreau sæ spun este cæ Adora poate ræni... Annabelle se ridicæ øi veni lîngæ Jackie, pe care o prinse de brafl øi o ridicæ. — Jackie, trebuie sæ vomifli acum, îi spuse ea. Vocea ei træda grijæ, dar øi ameninflare. 98
OBIECTE ASCUfiITE — Ai bæut prea mult øi o sæ fli se facæ ræu. O sæ merg cu tine la toaletæ øi o sæ te ajut sæ te simfli mai bine. Jackie îi împinse iniflial mîna, dar Annabelle o prinse mai tare øi, în cele din urmæ, amîndouæ se îndepærtaræ. La masæ era liniøte. Eu ræmæsesem cu gura deschisæ. — O nimica toatæ, spuse DeeAnna. Avem øi noi, fetele mai mari, dispute ca øi voi, fetele mai mici. Camille, ai auzit cæ s°ar putea sæ se deschidæ un magazin de haine Gap? Cuvintele lui Jackie nu°mi ieøeau din minte: dupæ cum merg lucrurile cu maicæ°ta, e mai bine cæ locuieøti în Chicago. Ce alt indiciu îmi mai trebuia ca sæ plec odatæ din Wind Gap? Mæ întrebam de ce oare se certaseræ ea øi cu Adora. Trebuia sæ fie ceva mai mult decît o felicitare. Mi°am notat în minte sæ°i fac o vizitæ lui Jackie, cînd o sæ fie mai puflin ameflitæ. Dacæ era vreodatæ mai puflin ameflitæ. Dar, pînæ la urmæ, cine eram eu sæ condamn un bæutor? Cu o dulce ameflealæ în cap de la vinul bæut cu fetele, am telefonat de la magazinul de presæ familiei Nash. Mi°a ræspuns o voce tremuratæ de fatæ, care a spus „Alo“ øi s°a oprit. O puteam auzi respirînd, dar nu ræspundea nimic la rugæmintea mea de a vorbi cu mama sau cu tata. Øi apoi un clic încet, dupæ care a venit tonul. Am decis sæ merg personal pînæ la casa lor. O dubiflæ din anii ’80 era parcatæ pe aleea din fafla casei familiei Nash, lîngæ un Pontiac Firebird galben øi cam obosit, ceea ce m°a fæcut sæ cred cæ atît Bob, cît øi Betsy erau acasæ. Mi°a ræspuns fata cea mare, dar s°a oprit în spatele uøii de plasæ, holbîndu°se la stomacul meu, færæ sæ ræspundæ dacæ pærinflii erau acasæ sau nu. Cei din familia Nash erau micufli de înælflime. Fetifla asta, Ashleigh, øtiam cæ are doisprezece ani, dar, la fel ca puøtiul îndesat pe care îl întîlnisem prima datæ, pærea mai micæ. Øi se purta ca atare. Îøi sugea o øuviflæ de pær øi clipea rar, în timp ce micul Bobby se clætinæ pe lîngæ ea øi izbucni în plîns la vederea mea. Imediat plînsul i se transformæ în urlet. Într°un tîrziu, apæru la uøæ Betsy Nash. Aræta la fel de ameflitæ ca øi copiii ei øi pærea nedumeritæ cînd am spus cine sînt. — În Wind Gap nu existæ ziar, spuse ea. — Aøa e, eu sînt de la Chicago Daily Post, i°am spus eu. Tocmai din Chicago, Illinois. 99
GILLIAN FLYNN — Pæi, soflul meu se ocupæ de treburi de genul æsta, îmi ræspunse øi începu sæ°øi plimbe degetele prin pærul blond al bæiatului ei. — Øtii, nu vreau sæ°fli vînd vreun abonament sau chestii de genul æsta... Domnul Nash e acasæ? Poate putem sta puflin de vorbæ? Tofli cei trei Nash s°au dat deoparte din dreptul uøii øi, dupæ alte cîteva minute, Bob Nash m°a invitat înæuntru, aruncînd rufele de pe canapea pentru a face loc. — Fir°ar al dracului, locul æsta e o cocinæ, mîrîi el destul de tare spre nevastæ°sa. Îmi cer scuze pentru halul în care aratæ casa noastræ, domniøoaræ Preaker. Lucrurile au cam luat°o razna dupæ ce s°a întîmplat cu Ann. — Nu væ facefli griji, i°am spus, trægînd o pereche de chiloflei de bæiat de sub mine. Casa mea aratæ aøa tot timpul. Era exact opusul adeværului. Una dintre calitæflile moøtenite de la maicæ°mea era o grijæ obsesivæ pentru curæflenie. Mæ abflin cu greu sæ calc øi øosetele, de exemplu. Cînd am ieøit din spital, am avut o perioadæ în care fierbeam o græmadæ de lucruri: pensetele øi întorcætorul de gene, clamele de pær sau periuflele de dinfli. Era una dintre dorinflele pe care îmi permiteam sæ mi le satisfac. Dar pînæ la urmæ am distrus pensetele. Îmi petreceam prea multe nopfli gîndindu°mæ la capetele lor lucioase øi calde. Eram o fatæ perversæ, într°adevær. Speram ca Betsy Nash sæ disparæ, la propriu. Era atît de superficialæ, încît mi°o puteam imagina evaporîndu°se, læsînd doar o patæ lipicioasæ pe canapea. Dar ea continua sæ zacæ acolo, cu ochii trecînd de la mine la bærba°su, chiar înainte de a începe discuflia. Ca øi cum se pregætea sæ asimileze conversaflia noastræ. Copiii bîntuiau øi ei pe acolo, ca niøte stafii blonde înflepenite între nepæsare øi prostie. Fata dræguflæ poate cæ avea ceva øanse, dar cea mijlocie care se împiedica prin cameræ, îndesatæ øi aiuritæ, era predestinatæ sexului mediocru øi bulimiei. Iar puøtiul pærea sæ devinæ genul de bærbat care îøi bea minflile prin parcærile benzinæriilor. Acel tip de adolescent blazat øi supærat pe care l°am væzut la intrarea în oraø. — Domnule Nash, trebuie sæ mai discut cu dumneavoastræ despre Ann. Pentru un articol mai detaliat, am început eu. Afli fost foarte amabil øi înainte øi sper cæ voi mai beneficia de ajutorul dumneavoastræ. 100
OBIECTE ASCUfiITE — Dacæ putem atrage atenflia asupra cazului nostru, nu ne deranjeazæ, spuse el. Ce vrefli sæ øtifli? — Ce jocuri îi plæceau, ce mîncare prefera? Cu ce cuvinte afli descrie°o? Era genul cæreia îi plæcea sæ conducæ sau prefera sæ stea mai mult în umbræ? Avea prieteni mulfli sau doar cîfliva mai apropiafli? Îi plæcea la øcoalæ? Cum îøi petrecea sîmbetele? Familia Nash mæ privi o clipæ în tæcere. — Pentru început, le°am spus eu zîmbind. — Cred cæ soflia mea ar fi mai potrivitæ sæ ræspundæ, spuse Bob Nash. Ea se... îngrijeøte de ei. Se întoarse cætre Betsy Nash, care împacheta øi despacheta încontinuu o rochie în poalæ. — Îi plæceau pizza øi degeflelele de peøte, spuse ea. Øi avea multe prietene, dar numai cîteva erau mai apropiate, dacæ mæ înflelegi. Se juca destul de mult de una singuræ. — Uite, mami, Barbie are nevoie de haine, spuse Ashleigh, fluturînd o pæpuøæ de plastic dezbræcatæ prin fafla mamei ei. Tofli trei am ignorat°o, iar fetifla aruncæ pæpuøa pe jos øi începu sæ se învîrteascæ prin cameræ ca o balerinæ. Profitînd de aceastæ ocazie raræ, Tiffanie, cea mijlocie, se repezi asupra pæpuøii øi se distra desfæcîndu°i încontinuu picioarele. — Era puternicæ, era cea mai puternicæ, spuse Bob Nash. Dacæ era bæiat, putea sæ joace fotbal. Alerga tot timpul øi era plinæ de vînætæi øi de zgîrieturi. — Ann era vocea mea, adæugæ Betsy, dupæ care nu mai spuse nimic. — Cum adicæ, doamnæ Nash? — Era foarte vorbæreaflæ, spunea tot ce°i trecea prin minte. Lucruri bune, în cea mai mare parte. Tæcu iar cîteva secunde øi mi°am dat seama cæ îøi amintea anumite momente, aøa cæ nu am spus nimic. — Øtii, mæ gîndeam cæ o sæ ajungæ avocat sau lector sau ceva de genul æsta, într°o zi, pentru cæ era pur øi simplu... niciodatæ nu°øi mæsura cuvintele. Cum fac eu. Eu cred cæ tot ce spun e o prostie. Dar Ann credea cæ toatæ lumea trebuie sæ asculte ce spune ea. — Afli vorbit despre øcoalæ, domniøoaræ Preaker, o întrerupse Bob Nash. Acolo a avut ceva necazuri din cauza pælævrægelii ei. Era cam dominatoare øi cîfliva profesori s°au plîns de comportamentul ei. Era puflin cam sælbaticæ. 101
GILLIAN FLYNN — Dar cred cæ se întîmpla aøa pentru cæ era foarte deøteaptæ, adæugæ Betsy Nash. — Da, era isteaflæ brici, aprobæ Bob Nash. Cîteodatæ cred cæ era mai deøteaptæ øi decît taicæ°su. Cîteodatæ øi ea credea cæ e mai deøteaptæ decît taicæ°su. — Uitæ°te la mine, mami! Tiffanie cea græsuflæ, care pînæ atunci mestecase nestingheritæ degetele de cauciuc ale lui Barbie, se aøezase în mijlocul camerei øi fæcea tumbe. Ashleigh, înfuriatæ dintr°odatæ, urlæ pentru a°i atrage atenflia maicæ°sii øi o îmbrînci cu putere pe soræ°sa. Dupæ care îi smuci øi pærul. Fafla lui Tiffanie se înroøi øi începu sæ urle de durere, ceea ce îl fæcu pe Bobby jr. sæ plîngæ øi el. — E vina lui Tiffanie, flipæ Ashleigh øi începu øi ea sæ se smiorcæie. Reuøisem sæ distrug echilibrul delicat al casei. O familie cu mai mulfli copii este un cuib de gelozii meschine, øtiam asta, dar copiii familiei Nash erau speriafli nu numai de ideea de a concura unul cu altul, ci øi cu o soræ moartæ. Îi compætimeam sincer. — Betsy, øopti Bob Nash, cu sprîncenele uøor ridicate. Bobby jr. a fost rapid pescuit øi proptit pe un øold, Tiffanie ridicatæ de pe jos cu o mînæ, în timp ce cealaltæ mînæ se afla pe umærul lui Ashleigh cea neconsolatæ øi tofli patru dispæruræ rapid din cameræ. Bob Nash privi un moment în urma lor. — Aøa se poartæ cam de un an de zile fetele astea, spuse el. Ca niøte copii mici. Credeam cæ de°abia aøteaptæ sæ se facæ mari. De cînd nu mai e Ann, casa noastræ s°a schimbat... Se foi puflin pe canapea. — Øtii, ea chiar pærea o persoanæ realæ. Adicæ, te gîndeøti: avea nouæ ani, ce putea sæ spunæ sau sæ facæ la vîrsta asta? Dar Ann avea personalitate. Puteam sæ°mi dau seama ce crede despre anumite lucruri. Øtiam, de exemplu cînd ne uitam la televizor, ce emisiune i se pærea amuzantæ øi care i se pærea o prostie. Cu ceilalfli copii nu pot sæ øtiu asta. La dracu’, nici la nevastæ°mea nu pot sæ øtiu asta. Pe cînd Ann, o simfleai cæ e acolo, cæ existæ. Iar eu... 102
OBIECTE ASCUfiITE Vocea lui Bob Nash se stinse. Se ridicæ øi se întoarse cu spatele la mine, dupæ care reveni øi iar se întoarse, ocoli canapeaua øi veni în fafla mea. — Fir°ar sæ fie, cît aø vrea sæ o am din nou. Adicæ, ce mai am acum? La ce bun, asta e tot? øi ridicæ mîna, arætînd spre uøa pe care ieøiseræ soflia øi copiii lui. Pentru cæ dacæ asta e tot, nu prea e mare lucru, nu? Øi, fir°ar sæ fie, trebuie sæ°l gæseascæ cineva pe criminalul æla, pentru cæ vreau sæ øtiu: de ce Ann? Trebuie sæ øtiu chestia asta. Ea era cea mai bunæ øi întotdeauna am crezut cæ ea va ajunge departe. Am tæcut un timp, simflindu°mi pulsul în gît. — Domnule Nash, mi s°a sugerat cæ este posibil ca tocmai personalitatea lui Ann, de care afli spus cæ era foarte puternicæ, sæ°i fi deranjat pe anumifli oameni. Credefli cæ ar putea fi o cauzæ? L°am simflit devenind circumspect, pentru cæ s°a aøezat øi s°a læsat pe spate pe canapea, cu braflele în læturi, încercînd sæ paræ relaxat. — A deranjat anumifli oameni? — Pæi, înfleleg cæ au fost niøte probleme cu Ann øi cu pasærea unui vecin? Cæ a rænit respectiva pasære? Bob Nash se frecæ la ochi øi îøi privi pantofii. — Doamne, ce mai bîrfesc oamenii în oraøul æsta! Nu øtie nimeni sigur cæ Ann a fæcut aøa ceva. Oricum se certase deja cu vecinii. Cu Joe Duke de vizavi. Fetele lui o tachinau mereu pe Ann øi se purtau urît cu ea. Apoi, într°o zi, au chemat°o la ele acasæ sæ se joace împreunæ. Nu øtiu exact ce s°a întîmplat, dar cînd s°a întors Ann, ele urlau cæ le omorîse fata mea pasærea. Bob Nash rîdea øi dædea din umeri. — Din partea mea, putea s°o omoare, era o nenorocire gælægioasæ, oricum. — Credefli cæ Ann ar fi fost în stare de aøa ceva, dacæ era provocatæ? — Pæi, trebuie sæ fi fost un nebun æla care a provocat°o, spuse el. Nu°i plæcea deloc sæ fie provocatæ. Nu prea era o domniøoricæ manieratæ. — Credefli cæ e posibil sæ fi cunoscut persoana care a ucis°o? Nash ridicæ un tricou roz de pe canapea øi îl împæturi ca pe o batistæ. 103
GILLIAN FLYNN — Credeam cæ nu. Acum cred cæ da. Cred cæ a plecat de bunævoie cu cineva cunoscut. — Ar fi plecat mai degrabæ cu un bærbat sau cu o femeie? am întrebat eu. — Deci afli auzit øi varianta lui James Capisi? Am dat din cap aprobator. — Pæi, e mai probabil ca o fetiflæ sæ se încreadæ într°o persoanæ care seamænæ cu mama ei, nu? Depinde cum e mama ei, m°am gîndit eu. — Dar eu cred cæ a fost un bærbat. Nu pot sæ°mi imaginez o femeie fæcînd... toate alea unui copil. Am auzit cæ John Keene nu are nici un alibi. Poate voia sæ omoare o fetiflæ, pe Natalie o vedea tot timpul øi nu a mai suportat, era o nevoie prea puternicæ, aøa cæ a cæutat un alt bæiefloi, o fetiflæ care sæ semene cu Natalie. Dar nu a mai putut sæ reziste øi a omorît°o apoi øi pe Natalie. — Aøa se spune? — Astea°s unele pæreri, cel puflin. Betsy Nash apæru deodatæ în uøæ. Cu privirea în jos, spuse: — Bob, a venit Adora. Mi se chirci stomacul. Maicæ°mea apæru înæuntru, mirosind a apæ de mare. Pærea sæ se simtæ mai confortabil în casa familiei Nash decît se simflea doamna Nash. Era un talent natural al Adorei sæ facæ alte femei sæ se simtæ în plus. Betsy Nash plecæ din cameræ, ca o îngrijitoare dintr°un film din anii ’30. Maicæ°mea nici nu se uitæ la mine, ci merse direct lîngæ Bob Nash. — Bob, Betsy mi°a spus cæ a venit un reporter la voi, iar eu am øtiut imediat cæ e vorba de fiica mea. Îmi pare foarte ræu. Nu existæ cuvinte care sæ scuze aceastæ prezenflæ inoportunæ. Bob Nash se holbæ la Adora, apoi la mine. — Ea e fata ta? N°am øtiut. — Probabil cæ nu. Camille nu e genul care sæ flinæ prea mult la familie. — De ce nu mi°ai spus nimic? mæ întrebæ Nash. — fii°am spus cæ sînt din Wind Gap. Nu credeam cæ te intereseazæ cine e maicæ°mea. — Nu e nici o problemæ, sæ nu mæ înflelegi greøit. Doar cæ mama ta este o prietenæ foarte apropiatæ a familiei mele, spuse el, ca øi cum maicæ°mea era un fel de protector benefic. A 104
OBIECTE ASCUfiITE meditat°o pe Ann la englezæ øi la gramaticæ. Erau foarte apropiate. Ann era foarte mîndræ cæ are o prietenæ mai mare. Mama stætea pe canapea cu mîinile împreunate în poalæ, cu fusta întinsæ în jurul ei øi mæ privea clipind. Aveam impresia cæ mæ avertiza sæ nu spun ceva, dar nu øtiam ce. — N°am øtiut, am spus în cele din urmæ. Øi era adeværat. Credeam cæ maicæ°mea îøi exagereazæ propria durere, jelind dupæ aceste fete. Dar eram surprinsæ de cît de subtilæ fusese. Dar de ce oare o medita pe Ann? Jucase øi în copilærie rolul de pærinte grijuliu la øcoalæ, în mare parte pentru a pierde vremea cu alte neveste casnice, dar nu°mi puteam imagina nobleflea ei de a°øi petrece dupæ°amiezile cu o fatæ nemanieratæ din partea de vest a oraøului. Se pare cæ, uneori, o subestimam pe Adora. Cred. — Camille, ar trebui sæ pleci, spuse Adora. Mæ aflu într°o vizitæ de curtoazie øi îmi este greu sæ mæ relaxez cu tine în preajmæ. — Dar nu am terminat de discutat cu domnul Nash. — Ba ai terminat. Adora îl privi pe Nash pentru a o susfline, iar el zîmbi stînjenit, ca øi cum se uita în soare. — Poate putem continua mai tîrziu, domniøoaræ... Camille. Dintr-odatæ, am simflit pe øold arsura unui cuvînt: pedeapsæ. Simfleam cum mæ arde din ce în ce mai tare. — Îfli mulflumesc pentru timpul acordat, domnule Nash, i°am spus øi am ieøit din cameræ, færæ a o privi pe Adora. Am izbucnit în plîns înainte sæ ajung la maøinæ.
105
Øapte
S
tæteam odatæ la o intersecflie în Chicago, aøteptînd sæ se schimbe culoarea semaforului, cînd lîngæ mine a apærut un orb, bætînd cu bæflul în asfalt. Ce stræzi se intersecteazæ aici?, a întrebat el øi pentru cæ nu i°am ræspuns, s°a întors spre mine øi a adæugat: E cineva aici? Eu sînt aici! i°am ræspuns eu atunci øi m°am simflit ciudat de reconfortant rostind acele cuvinte. De atunci, cînd intru în panicæ, le rostesc cu voce tare: Eu sînt aici! De obicei, nu prea mæ simt prezentæ. Am impresia cæ, dacæ o palæ caldæ de vînt ar bate spre mine, aø dispærea pentru totdeauna, færæ a ræmîne în urmæ nici mæcar o aøchie de unghie. Cîteodatæ, acest gînd mæ liniøteøte, altædatæ îmi dæ fiori. Sentimentul meu de inconsistenflæ provine, cred eu, de la faptul cæ øtiu foarte pufline lucruri despre trecutul meu, cel puflin asta a fost explicaflia psihologilor de la spital. Am renunflat demult sæ mai caut informaflii despre tatæl meu. Cînd mæ gîndesc la el, am o reprezentare genericæ în minte. Nu suport sæ mæ gîndesc la el în prea multe amænunte, sæ mi°l imaginez la cumpæræturi, bîndu°øi cafeaua de dimineaflæ sau venind acasæ la copii. Oare într°o zi o sæ dau nas în nas cu o fatæ care seamanæ cu mine? Cînd eram copil, încercam din greu sæ descopær o asemænare între mine øi maicæ°mea, ceva care sæ demonstreze cæ am ieøit din ea. O studiam cînd ea nu era atentæ sau îi furam fotografiile înræmate din cameræ, încercînd sæ mæ conving cæ am ochii ei. Sau poate nu era ceva legat de figuræ. Poate semænam la picioare sau la scobitura gîtului. 106
OBIECTE ASCUfiITE Ea nu mi°a spus niciodatæ nici mæcar cum l°a cunoscut pe Alan. Ce øtiam despre ei aflasem de la alte persoane. Întrebærile mele nu primeau ræspuns, fiind considerate indiscrete. Îmi amintesc ce øoc am suferit auzindu°mi colega de cameræ de la facultate vorbind cu mama ei la telefon: toate detaliile pe care i le dædea, toate amænuntele îmi pæreau de°a dreptul decadente. Îi spunea tot felul de prostioare, despre cum uitase sæ se înscrie la un curs, cæ trebuia sæ fie de trei ori pe sæptæmînæ la sala 101 la cursul de geografie, øi le spunea cu tonul læudæros øi naiv al unui copil de grædiniflæ. Îmi amintesc cæ am øi cunoscut°o pe maicæ°sa, cînd ne°a vizitat camera øi punea atîtea întrebæri, deøi øtia deja foarte multe lucruri despre mine. I°a dat lui Alison, colega mea, o punguflæ mare cu ace de siguranflæ, în caz cæ avea nevoie, iar cînd au plecat la masa de prînz am izbucnit în plîns. Gestul acela — atît de normal øi firesc — m°a næucit. Asta fæceau mamele normale, se întrebau dacæ ai nevoie de ace de siguranflæ? Mama mea suna doar o datæ pe lunæ pentru chestiuni foarte practice: note, cursuri sau cheltuieli necesare. Nu°mi amintesc sæ-i fi spus Adorei în copilærie culoarea mea preferatæ sau ce nume aø fi vrut sæ aibæ fata mea cînd o sæ am eu copii. Nu cred cæ øtia ce mîncare îmi plæcea øi cu siguranflæ nu am dat buzna niciodatæ în camera ei în mijlocul nopflii, cu lacrimi în ochi din cauza unui coømar. Eram întotdeauna tristæ cæ eram aøa, pentru cæ niciodatæ nu am crezut cæ maicæ°mea m°ar putea alinta. Nu mi°a spus în viafla mea cæ mæ iubeøte øi nici eu nu credeam cæ m°ar iubi. Avea însæ grijæ de mine. Mæ administra. Ah, da, øi o datæ mi°a cumpærat cremæ cu vitamina E. O vreme, am crezut cæ ræceala cu care mæ trata Adora era un fel de sistem de apærare dupæ durerea pricinuitæ de moartea lui Marian. Dar, de fapt, cred cæ avea în general o problemæ legatæ de copii, mai mult decît putea recunoaøte. Cred cæ uræøte copiii. Are un fel de gelozie, de disprefl pe care îl simt øi acum, în amintirea mea. La un moment dat, probabil cæ a încîntat°o ideea de a avea o fatæ. Cînd era fetiflæ, probabil cæ visa la ziua cînd avea sæ fie mamæ, sæ°øi cocoloøeascæ copilul, ca o pisicæ umflatæ de lapte. Are un fel de læcomie pentru copii. Pur øi 107
GILLIAN FLYNN simplu se repede la ei. Chiar øi eu, în public, eram un copil alintat. O datæ ce øi°a încheiat perioada de jelire dupæ Marian, defila cu mine prin oraø, zîmbind øi jucîndu°se cu mine sau gîdilîndu°mæ în timp ce stætea de vorbæ cu cineva pe trotuar. Cînd ne întorceam acasæ, însæ, dispærea în camera ei ca o frazæ neterminatæ, iar eu ræmîneam afaræ cu fafla lipitæ de uøa ei øi îmi repetam în minte toate fazele zilei, încercînd sæ îmi dau seama cu ce greøisem faflæ de ea. Am un moment în minte, care s°a lipit de mine ca un cheag nenorocit de sînge. Marian murise de doi ani, iar maicæ°mea avea o adunæturæ de prieteni în vizitæ. Unul dintre ei a venit cu un bebeluø. Timp de patru ore, copilul a fost ræsfæflat, înæbuøit cu særuturi rujate, øters cu øerveflele øi mînjit la loc. Eu trebuia sæ stau în camera mea øi sæ citesc, în schimb mæ postasem în capul scærilor øi urmæream tot ce se întîmpla. În cele din urmæ, mama a luat copilul în brafle øi îl strîngea tare la piept. Vai, ce minunat e sæ flin un bebeluø în brafle din nou! Adora îl juca pe genunchi, îl plimba prin cameræ, îi øoptea, iar eu priveam scena de sus, ca un zeu disprefluitor, cu fafla în mîini, imaginîndu°mi cum ar fi sæ sæ°mi simt obrajii lipifli de ai mamei. Cînd celelalte doamne au plecat în bucætærie pentru a ajuta la spælatul vaselor, ceva s°a întîmplat. Mi°o amintesc pe maicæ°mea, singuræ în camera de zi, privind copilul cu o expresie lascivæ. Îøi apæsæ buzele cu putere de obræjorul rotund al copilului. Apoi deschise puflin gura, prinse puflinæ cærniflæ între dinfli øi muøcæ uøor. Copilul începu sæ plîngæ. Urma muøcæturii dispæru cît timp Adora legænæ bebeluøul în brafle øi le spuse celorlalte femei cæ micuflul era doar puflin obosit. Eu am fugit în camera lui Marian øi m°am ascuns sub pæturæ. Dupæ întîlnirea cu maicæ°mea la familia Nash, m°am dus sæ beau ceva la Footh. Întotdeauna beam, dar niciodatæ pînæ la punctul în care sæ nu mai øtiu de mine. Aveam nevoie de o înghiflituræ. Întotdeaua am apreciat calitatea de lubrifiant a alcoolului — un scut de protecflie împotriva tuturor gîndurilor ascuflite pe care le avem cîteodatæ. Barmanul era un tip cu fafla 108
OBIECTE ASCUfiITE rotundæ, cu doi ani mai mic decît mine øi pe care eram destul de siguræ cæ îl chema Barry, dar nu chiar atît de siguræ încît sæ îi øi spun aøa. Îmi mormæi un „Bun venit înapoi“ în timp ce îmi umplea cana Big Mouth trei sferturi cu whiskey øi restul coca°cola. — E din partea casei, îi spuse chelnerului. Nu luæm bani de la femeile drægufle aici. Se înroøi øi se prefæcu cæ are niøte treburi urgente la celælalt capæt al barului. Cînd am plecat spre casæ, am luat°o pe Neeho Drive, strada pe care locuiau cîfliva dintre prietenii mei. Aceasta tæia oraøul de°a curmeziøul øi devenea tot mai elegantæ pe mæsuræ ce mæ apropiam de casa Adorei. Am væzut casa veche a lui Katie Lacey, o vilæ lucioasæ pe care o construiseræ pærinflii ei cînd noi aveam zece ani, asta dupæ ce zdrobiseræ în bucæfli fosta lor casæ în stil victorian. La o stradæ în fafla mea, am væzut o fetiflæ aflatæ într°o maøinuflæ de golf decoratæ cu abflibilduri cu flori aliniate. Avea pærul împletit în niøte codifle complicate, ca o fecioaræ elveflianæ pe o cutie de cacao. Era Amma. Profitase de vizita Adorei la familia Nash pentru a evada puflin — fetele singure pe stradæ erau deja o raritate în Wind Gap dupæ uciderea lui Natalie. În loc sæ se ducæ acasæ, ea viræ spre est, unde se aflau case mici øi særæcæcioase øi ferma de porci. Am virat øi eu, urmînd°o atît de încet, încît aproape cæ am pierdut°o. Drumul îi oferi Ammei o pantæ plæcutæ la un moment dat, iar maøinufla aluneca atît de repede, încît codiflele îi fluturau pe spate. În zece minute, ieøisem deja din oraø. Se vedeau doar spice galbene øi vaci plictisite. Øtiulefli de porumb care se aplecau ca niøte moøulefli. Am læsat maøina încet cîteva minute, pentru a o læsa pe Amma sæ se îndepærteze, dupæ care am condus suficient cît sæ o am în vedere. Am urmærit°o de°a lungul cîtorva ferme øi a unei gherete de lemn de nuc de pe marginea drumului, la care un puøti îøi flinea fligara în guræ la fel de mîndru precum un star de cinema. Curînd, aerul se umplu de duhoare de rahat øi de bale øi am øtiut încotro mergeam. Încæ zece minute øi am putut vedea dispozitivele de metal pentru 109
GILLIAN FLYNN porci, lungi øi lucioase ca rîndurile de cîrlige. Grohæielile îmi fæceau urechile sæ transpire. Erau ca urletele unei pompe de apæ. Nasul începu sæ mæ usture øi mi se umeziræ ochii. Dacæ afli fost vreodatæ la o fabricæ de procesare a cærnii, înflelegefli perfect aceste senzaflii. Duhoarea nu este deloc ca apa sau ca aerul, este solidæ, are formæ. Ca øi cum ar trebui sæ tai o gauræ în putoare ca sæ pofli respira. Dar nu se poate aøa ceva. Amma trecu rapid de porflile fabricii. Tipul din cabinæ doar îi fæcuse cu mîna. Eu, în schimb, am reuøit sæ trec doar dupæ ce am rostit cuvîntul magic Adora. — Da, aøa e, Adora are øi o fatæ mai mare, mi°amintesc, îmi spuse bætrînul. Pe ecusonul lui scria Jose. M°am uitat sæ væd dacæ îi lipsesc degete de la mîini. Mexicanii nu au parte de slujbe comode la cabinæ decît dacæ li se datoreazæ aøa ceva. Aøa funcflioneazæ fabricile pe aici, mexicanii primesc slujbele cele mai cæcæcioase, cele mai periculoase, dar tot albii se plîng cel mai tare. Amma îøi parcase maøinufla lîngæ un trailer øi se scutura de praf. Apoi, cu alura unui om de afaceri, trecu de mæcelærie pe lîngæ lanflurile de porci, unde scroafele alea roz se agitau printre canale, pînæ la grînarul metal de mare al unei clædiri unde erau crescufli purceii. Majoritatea scroafelor sînt inseminate de mai multe ori, øarjæ dupæ øarjæ, pînæ ce corpurile lor nu mai rezistæ øi sînt tæiate. Dar cît timp sînt utile, sînt puse la alæptat, aliniate pe laturi în niøte læzi mari, cu picioarele desfæcute øi cu sfîrcurile la îndemînæ. Porcii sînt foarte deøtepfli, creaturi sociabile, iar aceastæ intimitate forflatæ de grup le omoaræ pe scroafe. Øi asta li se øi întîmplæ, odatæ ce nu mai dau lapte. Mi se pare respingætoare chiar øi ideea acestei practici. Iar priveliøtea lor te marcheazæ profund, te face sæ te simfli mai puflin uman. Ca øi cum ai privi un viol færæ sæ spui nimic. Am væzut°o pe Amma la celælalt capæt al hambarului, stînd pe marginea unei læzi. Cîfliva oameni scoteau niøte purcei gælægioøi din staul, pentru a°i înlocui cu o altæ serie. M°am dus la capætul îndepærtat al hambarului, pentru a putea sta în spatele Ammei færæ ca ea sæ mæ vadæ. Scroafa stætea aproape øocatæ, cu burta în sus, prinsæ între barele de metal, iar sfîrcurile roøii, sîngerii 110
OBIECTE ASCUfiITE ieøeau în relief ca niøte degete. Unul dintre bærbaflii de acolo îi frecæ unei scroafe sfîrcul cel mai afectat cu niøte ulei, dupæ care îl zgîlflîi øi rîse. Nu erau atenfli la Amma, ca øi cum era ceva foarte normal ca ea sæ se afle acolo. Ea îi fæcu cu ochiul unuia dintre ei în timp ce bægau o altæ scroafæ în ladæ øi plecau pentru a aduce altæ serie. Purceii din staul nævæliræ asupra scroafelor ca un muøuroi de furnici la un borcan de dulceaflæ. Se bæteau pe sfîrcuri, care erau scæpate øi apucate de fælci flæmînde, tremurînd de parcæ erau din cauciuc. Scroafei i se învîrteau ochii în cap. Amma stætea pe jos cu picioarele încruciøate øi se uita atentæ, fascinatæ. Dupæ cinci minute era în aceeaøi poziflie, dar acum rîdea øi chicotea. A trebuit sæ plec de°acolo. Am mers, la început, dupæ care am gonit pur øi simplu pînæ la maøinæ. Am închis portiera, am dat radioul tare øi mi°am turnat whiskey pe gît, dupæ care am plecat cît mai departe de duhoare øi urlet. Øi de copilul æla.
111
Opt
Amma. În tot acest timp, nu mi se pæruse deloc interesantæ. Acum îmi pærea. Priveliøtea de la fabricæ îmi încleøta øi acum stomacul. Maicæ°mea spusese cæ Amma era cea mai îndrægitæ fatæ de la øcoalæ øi o credeam. Jackie spusese cæ Amma era cea mai rea øi o credeam øi pe ea. Træind înconjurat de acreala Adorei automat deveneai o persoanæ învræjbitæ. Øi oare ce credea Amma despre Marian, mæ întreb. Cît de ciudat trebuia sæ fie sæ træieøti în umbra unei umbre? Dar Amma era o fatæ isteaflæ, îøi fæcea numærul de teatru departe de casæ. Cînd era cu Adora, øtia sæ sæ fie înflelegætoare, dulce, neajutoratæ, exact aøa cum trebuia pentru a capta dragostea mamei. Avea însæ øi o laturæ violentæ: isteriile, lovitura aplicatæ prietenei øi urîflenia de la fabricæ. Avea o nevoie ardentæ de a face øi de a vedea perversitæfli. Mi°a amintit deodatæ de poveøtile depre Ann øi despre Natalie. Amma nu semæna deloc cu Marian, dar poate cæ semæna cu aceste fete. Era dupæ°amiazæ tîrziu, chiar înainte de cinæ, dar am decis sæ mai fac o vizitæ familiei Keene. Aveam nevoie de un citat pentru articol øi dacæ nu reuøeam sæ îl obflin, Curry urma sæ mæ cheme înapoi la Chicago. Nu mi°ar fi pærut ræu sæ plec din Wind Gap, dar trebuia sæ dovedesc cæ sînt în stare sæ fac faflæ situafliei, în special acum cînd credibilitatea mea scædea. O fatæ care îøi taie pielea nu este chiar prima pe listæ pentru un job dur. Am trecut pe lîngæ locul în care fusese gæsit trupul lui Natalie. Ceea ce Ammei i se pæruse nedemn de a fi furat zæcea 112
OBIECTE ASCUfiITE într°o græmadæ pe asfalt: trei lumînæri topite, arse de ceva vreme, laolaltæ cu niøte flori ieftine, împachetate încæ în hîrtia de la magazin. Un balon ræsuflat cu heliu în formæ de inimioaræ se bælængænea færæ direcflie. Pe aleea din fafla casei familiei Keene, fratele lui Natalie se afla pe scaunul din dreapta al unei decapotabile roøii, vorbind cu o fatæ blondæ aproape la fel de frumoasæ ca el. Am parcat în spatele lor øi le°am observat privirile rapide care se prefæceau cæ nu mæ observæ. Fata începu sæ rîdæ cu putere, trecîndu°øi unghiile roøii prin pærul brunet al bæiatului. I°am salutat dînd rapid din cap, convinsæ cæ nu m°au væzut, øi m°am îndreptat spre uøa de la intrare. Îmi ræspunse mama lui Natalie. În spatele ei, casa era întunecatæ øi tæcutæ. Expresia feflei îi ræmæsese încæ seninæ, pentru cæ nu mæ recunoscuse. — Doamnæ Keene, îmi pare ræu sæ væ deranjez în asemenea moment, dar trebuie sæ vorbesc neapærat cu dumneavoastræ. — Despre Natalie? — Da, pot intra? Era o pæcælealæ ræutæcioasæ sæ mæ strecor în casa ei færæ sæ mæ prezint. Reporterii sînt ca niøte vampiri, spune Curry. Nu pot intra în casæ færæ sæ°i invifli, dar o datæ ce intræ, nu°i mai dai afaræ pînæ nu sug tot ce øtii. Femeia deschise uøa larg. — Ah, e ræcoare øi plæcut aici, mulflumesc, i°am spus eu. Am auzit cæ trebuia sæ fie 40 de grade azi, dar cred cæ am trecut de pericol. — Eu auzisem de 42 de grade. — Cred. Væ deranjeazæ dacæ væ cer un pahar cu apæ? Încæ un truc eficient: e puflin probabil ca o femeie sæ te dea afaræ, o datæ ce fli°a oferit deja ospitalitate. Øi dacæ ai alergii sau eøti puflin ræcit, este øi mai bine sæ ceri un øerveflel. Femeilor le place vulnerabilitatea. Sau cel puflin majoritæflii femeilor. — Desigur. Se opri o secundæ øi se uitæ la mine, ca øi cum simflea nevoia sæ mæ întrebe cine sînt, dar îi era jenæ sæ mæ întrebe. Oamenii de la morgæ, preofli, polifliøti, doctori, rude îndurerate —probabil cæ întîlnise mai mulfli oameni în ultimele zile decît în tot anul trecut. 113
GILLIAN FLYNN Cînd doamna Keene a plecat la bucætærie, m°am uitat puflin prin jur. Camera aræta cu totul altfel acum, cînd mobila fusese mutatæ în locul iniflial. Pe o mæsuflæ din apropiere se afla o fotografie a celor doi copii ai familiei. Fiecare se apleca pe o parte a unui stejar gros, îmbræcafli în blugi øi în tricouri roøii. Bæiatul zîmbea puflin stînjenit, de parcæ nu era chiar în largul lui. Fetifla era jumætate cît fratele ei øi era foarte serioasæ, de parcæ poza pentru un portret de pe vremuri. — Cum îl cheamæ pe fiul tæu? — Ah, e John. E un bæiat tare bun øi blînd. Întotdeauna m°am mîndrit cu asta. Tocmai a terminat liceul. — Au mai scurtat anul. Cînd am terminat eu liceul, am dat examenul în iunie. — Eh, e mai bine cu o vacanflæ mai lungæ. Am zîmbit. Zîmbi øi ea. M-am aøezat øi am bæut o guræ de apæ. Nu mai øtiam ce îmi spusese Curry cæ trebuie sæ fac o datæ ce intru în sufrageria cuiva. — Nu ne cunoaøtem foarte bine, de fapt. Eu sînt Camille Preaker, de la ziarul Chicago Daily Post. Am vorbit puflin la telefon ieri searæ. Îi pieri zîmbetul. I°am observat fælcile încordate. — Trebuia sæ spui aøa de la început. — Îmi dau seama prin ce perioadæ îngrozitoare trecefli, dar aø vrea doar sæ pun cîteva întrebæri... — Nu vreau sæ aud. — Doamnæ Keene, noi vrem sæ fim corecfli faflæ de familia dumneavostræ, de°asta mæ aflu aici. Cu cît oferim oamenilor informaflii corecte... — Cu atît mai multe ziare vindefli. Mi°e silæ de chestia asta. Îfli mai spun pentru ultima oaræ: nu mai veni aici. Nu încerca sæ iei legætura cu vreunul dintre noi. Nu am absolut nimic de declarat. Stætea în picioare lîngæ mine, aplecatæ deasupra mea. Purta, ca la înmormîntare, un colier din bile de lemn, cu o inimioaræ mare øi roøie la mijloc. Se bælængænea înainte øi înapoi pe pieptul ei, precum un ceas hipnotizant. 114
OBIECTE ASCUfiITE — Eu cred cæ eøti un parazit, urla ea spre mine. Dezgustætoare. Øi sper ca într°o zi sæ priveøti în urmæ øi sæ îfli dai seama ce meschinæ eøti. Acum te rog sæ pleci. M°a condus la uøæ, ca øi cum nu credea cæ plec pînæ nu m°a væzut afaræ din casæ. Trînti uøa în urma mea cu atîta forflæ, încît soneria bîzîi uøor. Am ræmas pe prag emoflionatæ, gîndindu°mæ ce amænunt interesant avea sæ fie acea inimioaræ în articolul meu, cînd am observat°o pe blonda din maøina decapotabilæ uitîndu°se la mine. Bæiatul dispæruse. — Tu eøti Camille Preaker, aøa°i? strigæ ea. — Da. — Îmi amintesc de tine, spuse fata. Eram micuflæ cînd stæteai aici, dar tofli te cunoøteam. — Cum te cheamæ? — Meredith Wheeler. Nu ai cum sæ mæ mai øtii, eram doar o chestie rotundæ cînd tu erai la liceu. Era prietena lui John Keene. Numele ei îmi era cunoscut, datoritæ prietenelor mamei, dar altfel nu mi°aø fi amintit°o. La naiba, probabil cæ avea øase sau øapte ani cînd locuiam aici. Cu toate astea, nu mæ mira sæ mæ øtie. Fetele din Wind Gap studiau fetele mai mari ca pe o obsesie: cine se întîlnea cu fotbaliøtii, cine era regina balului, cine conta cu adeværat în oraø. Se schimbau favoritele ca niøte cartonaøe cu fotbaliøti. Mi°o amintesc øi acum pe CeeCee Wyatt, regina balului la liceul Calhoon cînd eram eu micæ. Cumpærasem odatæ unsprezece rujuri de la magazin, încercînd sæ gæsesc exact nuanfla pe care o purta ea cînd m°a salutat într°o dimineaflæ. — Mi°aduc aminte de tine, i°am spus eu. Nu°mi vine sæ cred cæ deja ai permis de conducere. Ea zîmbi, plæcut surprinsæ de minciuna mea. — Acum eøti ziaristæ, nu? — Da, la un ziar din Chicago. — Îl conving eu pe John sæ stea de vorbæ cu tine. fiinem legætura. Meredith plecæ. Sînt convinsæ cæ era foarte mulflumitæ de sine — fiinem legætura — corectîndu°øi rujul færæ sæ se gîndescæ o secundæ la fetifla de zece ani ucisæ, care avea sæ fie subiectul conversafliei. 115
GILLIAN FLYNN Am sunat la magazinul principal de bricolaj din oraø, cel lîngæ care fusese gæsit corpul lui Natalie. Færæ sæ spun cine sînt, am început sæ pælævrægesc aiurea despre redecorarea unei bæi sau poate achiziflionarea unor plæci noi de gresie. Nu a fost prea greu sæ îndrept conversaflia spre cele douæ crime. Bænuiesc cæ toatæ lumea îøi înnoieøte sistemul de încuietori în ultima vreme, am sugerat eu. — Aøa e, doamnæ. Am vîndut o græmadæ de de lacæte øi yale duble zilele astea, spuse vocea mîrîitæ de la celælalt capæt al firului. — Zæu? Cam cîte afli vîndut? — Pæi vreo trei duzini, cam aøa. — Au fost cumpærate în special de familii cu copii, aøa°i? — Daaa. Pæi ei au de ce sæ fie îngrijorafli, nu°i aøa? Oribilæ întîmplare. Speræm sæ reuøim sæ strîngem o micæ donaflie pentru familia lui Natalie. Fæcu o pauzæ. Vrefli sæ venifli pînæ aici, sæ vedefli niøte mostre de gresie? — S°ar putea sæ trec, mulflumesc. Încæ o sarcinæ bifatæ pe lista mea de prioritæfli øi nici mæcar n°a trebuit sæ suport diverse apelative de la o mamæ îndureratæ. Pentru întîlnirea noastræ la cinæ, Richard alesese localul Gritty, un „restaurant de familie“ cu bufet de salate, dar care servea orice alt fel de mîncare, numai salate nu. Exista întotdeauna, într°adevær, într°o cutie o græmadæ de frunze de salatæ verde, unsuroase øi fleøcæite. Cînd am reuøit eu sæ ajung, douæsprezece minute mai tîrziu, Richard pælævrægea cu patroana durdulie a localului. Fata, a cærei faflæ semæna cu farfuriile de plæcintæ care se coceau în spatele ei, nu pærea sæ observe cæ bîntui øi eu pe acolo. Era deplin cufundatæ în posibilitæflile întrevæzute în Richard: în mintea ei, probabil vizualiza deja ce avea sæ scrie în jurnal pentru noaptea respectivæ. — Preaker, îmi spuse el, dar cu ochii tot la fatæ. Întîrzierea ta e scandaloasæ. Ai noroc cæ a fost JoAnn aici sæ°mi flinæ companie. Fata chicoti øi se uitæ lung la mine, dupæ care ne conduse la un separeu pe colfl, unde îmi aruncæ în faflæ un meniu slinos. Pe masæ puteam vedea încæ urma lucioasæ a unui pahar. 116
OBIECTE ASCUfiITE Apæru øi o chelneriflæ cu un pahar de apæ minuscul, pentru mine øi cu o canæ matæ cu bæuturæ acidulatæ pentru Richard. — Hei, Richard, ai væzut cæ am flinut minte? — De°asta eøti tu chelnerifla mea favoritæ, Kathy. Foarte drægufl. — Bunæ, Camille. Am auzit eu cæ te°ai întors în oraø. Nu mai voiam sæ aud fraza asta. Dupæ ce m°am uitat mai bine, mi°am dat seama cæ chelnerifla fusese cu mine în clasæ. Fuseseræm chiar prietene un semestru în al doilea an, pentru cæ partenerii noøtri erau foarte buni prieteni — al meu era Phil, al ei era Jerry — amîndoi niøte bæiefli musculoøi care jucau fotbal american toamna, fæceau lupte iarna øi dædeau petreceri tot anul în subsolul lui Phil. Mi°am amintit o secvenflæ în care ne flineam de mîini pentru a nu cædea în timp ce ne piøam în zæpadæ, chiar lîngæ uøile glisante de sticlæ, pentru cæ eram prea bete pentru a da ochii cu mama lui Phil la etaj. Îmi aduc aminte cæ îmi povestea cum fæcuse ea sex cu Jerry pe masa de biliard. Probabil de°aia era pluøul lipicios. — Bunæ, Kathy, mæ bucur sæ te væd. Cum merge? Dædu din mînæ øi aruncæ o privire în jur. — Pæi, probabil îfli dai seama. Dar asta se întîmplæ dacæ ræmîi aici, nu? Bobby îfli transmite salutæri. Bobby Kidder. — Oh, da! Doamne... (Uitasem cæ se cæsætoriseræ.) El ce mai face? — E la fel. Ar trebui sæ vii în vizitæ. Dacæ ai timp. Stæm la Fisher. Încercam sæ îmi imaginez scena în care un ceas ticæia foarte tare în timp ce eu stæteam în sufrageria lui Kathy øi Bobby Kidder, încercînd sæ gæsesc un subiect de conversaflie. Probabil Kathy ar vorbi cel mai mult, întotdeauna se întîmpla aøa. Era genul de om în stare sæ citeascæ plæcuflele de pe stradæ cu voce tare decît sæ stea în liniøte. Dacæ Bobby era neschimbat, însemna cæ era încæ tæcut øi amabil, un tip cu pufline curiozitæfli, ai cærui ochi de un albastru-metalic sclipeau doar cînd se vorbea despre vînætoare. În liceu, tipul pæstra copitele tuturor cerbilor pe care îi vînase øi întotdeauna avea ultima pereche în buzunar, pentru 117
GILLIAN FLYNN a bate darabana în orice suprafaflæ solidæ pe care o gæsea. Întotdeauna îmi imaginam cæ era, de fapt, codul Morse al cerbilor morfli, un apel întîrziat a ceea ce mîine avea sæ fie stufat. — În fine, v°afli hotærît, mîncafli de la bufet? Eu am cerut o bere, ceea ce a determinat°o pe Kathy sæ cadæ pe gînduri, aruncînd o privire peste umær cætre ceasul de pe perete. — Mmm, nu prea avem voie sæ servim înainte de ora 8. Dar o sæ încerc sæ îfli strecor o sticlæ, de dragul vremurilor de altæ datæ, aøa°i? — Nu, nu vreau sæ îfli fac necazuri. Era tipic pentru Wind Gap sæ creeze tot felul de reguli arbitrare în privinfla bæuturii. Pînæ la ora cinci parcæ ar fi avut o logicæ, dar ora opt era deja felul cuiva de a te face sæ te simfli vinovat. — Doamne, Camille, ar fi cel mai interesant lucru care mi s°a întîmplat în ultima vreme. În timp ce Kathy plecase sæ°mi sustragæ o bere, Richard øi cu mine ne°am umplut farfuriile la bufet cu fripturæ de pui, porumb fiert, piure de cartofi øi, doar Richard, cu o porflie tremurîndæ de Jell°O*, care deja i se topise în mîncare pînæ ne°am întors la masæ. Între timp, Kathy îmi læsase discret o sticlæ de bere pe perna canapelei. — Întotdeaua bei aøa devreme? — Beau doar o bere. — Am simflit cæ miroseai a alcool cînd ai venit, sub o aromæ de Certs** — cu gust de pin, cumva? Îmi zîmbi, ca øi cum era doar curios, nu mæ judeca. Sînt siguræ cæ la interogatorii fæcea ravagii. — Miroseam a Certs, a alcool nu. * Jell°O este o denumire a companiei americane Kraft Foods pentru cîteva deserturi din gelatinæ, inclusiv din fructe, budinci sau creme care nu necesitæ coacere. Succesul mærcii a consacrat denumirea genericæ pentru toate gemurile sau gelatinele din SUA øi Canada. ** Certs este o marcæ de bomboane mentolate fabricate de Divizia CadburyAdams a corporafliei Cadbury°Schweppes. Este una dintre cele mai populare mærci de bomboane mentolate din Statele Unite øi prima distribuitæ la nivel naflional.
118
OBIECTE ASCUfiITE De fapt, chiar de°asta întîrziasem. Înainte sæ parchez, mi-am amintit de înghiflitura zdravænæ pe care o luasem dupæ ce am plecat de la casa familiei Keene øi trebuia sæ o maschez cumva, aøa cæ am cæutat un chioøc sæ cumpær niøte bomboane mentolate. Cu aromæ de pin. — E în regulæ, Camille, îmi ræspunse el cu blîndefle. Nici o problemæ. Nu e treaba mea. Gustæ din piureul de cartofi, acum roøu din cauza gelatinei, øi continua sæ tacæ. Pærea puflin jenat. — Aøadar, ce pofli sæ°mi spui despre Wind Gap? Simfleam cæ l°am dezamægit profund, ca øi cum aø fi fost un pærinte nepæsætor care nu°øi flinea promisiunea de a°l duce la zoo de ziua lui. Aøa cæ aveam de gînd sæ°i spun tot adeværul, sæ°i ræspund la toate întrebærile, pentru a mæ revanøa în fafla lui, dar m°am trezit întrebîndu°mæ dacæ nu cumva tocmai de°asta deschisese discuflia despre faptul cæ am bæut. Nu era prost. Richard mæ fixa cu privirea. — Vreau sæ øtiu totul despre violenflele din oraø. Fiecare loc are o încordare specificæ. Aici e la vedere sau e ascunsæ? O face toatæ lumea, prin bætæi în baruri sau violuri în grup, sau este individualæ, personalæ? Cine face fapte de genul æsta? Øi cine e vizat? — Pæi, nu cred cæ pot rezuma într°o singuræ frazæ istoria violenflelor din oraø. — Descrie°mi un incident cu adeværat violent pe care l°ai væzut în trecut. Maicæ°mea cu bebeluøul. — Am væzut o femeie rænind un copil. — Îi dædea la fund? Îl lovea mai tare? — L°a muøcat. — Am înfleles. Era bæiat sau fatæ? — Fatæ, cred. — Era copilul ei? — Nu. — Ok, e bine. Deci un act de violenflæ destul de intim asupra unei fetifle mici. Voi verifica eu cine l°a comis. — Nu øtiu cum o chema pe femeie. Era ruda cuiva, nu era din oraø. 119
GILLIAN FLYNN — Dar cine crezi cæ ar putea cunoaøte numele? Adicæ, dacæ are rude aici, cred cæ meritæ sæ cercetez cazul. Mæ simfleam de parcæ mi se rupeau mîinile, plutind pe lîngæ mine ca un ciot de lemn pe o apæ unsuroasæ. Mi°am apæsat degetele pe zimflii furculiflei. Doar faptul cæ am spus povestea cu voce tare mæ speria îngrozitor. Nici nu mæ gîndisem cæ Richard ar putea cere detalii. — Hei, credeam cæ desenæm doar un profil al violenflei, am spus eu øi îmi auzeam vocea ca un ecou în urma sîngelui din urechi. Nu am alte amænunte. Era o femeie pe care nu o cunoøteam øi nici nu øtiu cu cine era. Am presupus doar cæ nu era din oraø. — Credeam cæ ziariøtii nu fac presupuneri. — Pe vremea aia nu eram reporter, eram øi eu o fetiflæ... — Camille, te chinuiesc, îmi pare ræu. Trase furculifla de sub degetele mele øi o aøezæ lîngæ el, dupæ care îmi ridicæ mîna øi o særutæ. Puteam vedea conturul cuvîntului ruj ieøindu°mi de sub mînecæ. — Îmi pare ræu, nu vreau sæ te fierb. Fac doar pe poliflistul ræu. — Mi°e greu sæ mi te imaginez ca fiind un poliflist ræu. Zîmbi. — Aøa e, exagerez. Sæ dea naiba în aspectul meu grozav! Am fæcut o pauzæ pentru a ne gusta bæutura. El învîrtea solnifla øi îmi spuse: — Pot sæ te mai întreb ceva? Am dat din cap afirmativ. — Ce altceva îfli mai aduci aminte? Mirosul prea puternic al salatei de ton din farfurie îmi întorcea stomacul pe dos. Mæ uitam dupæ Kathy sæ°i mai cer o sticlæ de bere. — Eram în clasa a cincea. Doi bæiefli au înghesuit o fatæ într°un colfl în pauzæ øi au obligat°o sæ°øi bage un bæfl în ea. — Ea nu voia? Au forflat°o? — Mmm... Cred cæ da, puflin. Tuturor le era fricæ de ei, aøa cæ dacæ i°au spus sæ facæ chestia asta, aøa a fæcut. — Iar tu ai væzut sau ai auzit despre asta? 120
OBIECTE ASCUfiITE — Ei ne°au spus la cîfliva sæ venim sæ ne uitæm. Cînd a aflat profesoara, a trebuit sæ ne cerem iertare. — Fetei? — Nu, øi fata a trebuit sæ cearæ iertare clasei. „Fetele trebuie sæ øtie sæ îøi stæpîneascæ corpul, pentru cæ bæieflii nu pot sæ facæ asta“, a fost explicaflia. — Doamne, cîteodatæ uitæm cum era pe vremea aia, care nu e foarte îndepærtatæ, de fapt. Cît de... neinformafli eram. Richard mîzgæli ceva în carneflel øi înghifli niøte gelatinæ. — Ce altceva îfli mai aminteøti? — O datæ, o fatæ din clasa a opta s°a îmbætat la o petrecere de liceu øi patru sau cinci bæiefli din echipa de fotbal au fæcut sex cu ea, aøa, de la unul la altul. Asta se pune? — Camille, normal cæ se pune. Îfli dai seama, nu? — Da, nu øtiam dacæ o socoteøti violenflæ pe faflæ sau... — Da, normal cæ aø socoti cæ o gaøcæ de împuflifli violînd o fatæ de treisprezece ani este violenflæ pe faflæ. — Avefli nevoie de ceva? zîmbi deodatæ Kathy deasupra noastræ. — Crezi cæ ai putea sæ°mi mai strecori o sticlæ de bere? — Douæ, adæugæ Richard. — Ok, asta o fac pentru Richard, pentru cæ dæ cele mai bune bacøiøuri din oraø. — Mulflumesc, Kathy, îi spuse Richard zîmbind. M°am aplecat peste masæ: — Nu te contrazic cæ e ceva anormal, Richard, încerc doar sæ aflu care e criteriul tæu pentru violenflæ. — Înfleleg, iar eu am o imagine destul de claræ acum despre tipul de violenflæ cu care ne confruntæm aici øi prin simplul fapt cæ mæ întrebi dacæ asta se pune. Poliflia a fost anunflatæ atunci? — Bineînfleles cæ nu. — Mæ mir cæ nu a fost nevoitæ sæ îøi cearæ scuze pentru cæ le°a permis s°o violeze. În clasa a opta. Mi se face greaflæ. A încercat din nou sæ îmi prindæ mîna, dar am tras°o rapid în poalæ. — Deci datoritæ vîrstei a fost viol. — Ar fi fost viol la orice vîrstæ. 121
GILLIAN FLYNN — Dacæ m°aø îmbæta puflin mai tare în seara asta øi nu aø mai øti de mine øi aø face sex cu patru tipi, ar fi viol? — Din punct de vedere legal, nu øtiu, depinde de multe alte lucruri. De avocatul tæu, de exemplu. Dar din punct de vedere moral, normal cæ ar fi. — Eøti misogin. — Poftim? — Eøti misogin. Mi°e silæ de bærbaflii liberali cu convingeri de stînga care practicæ discriminarea sexualæ sub o aparentæ protecflie a femeilor tocmai împotriva discriminærii sexuale. — Te asigur cæ nu fac aøa ceva. — E un tip la noi în redacflie — foarte sensibil. Cînd nu mi s°a acordat o promovare, mi°a sugerat sæ îi dau în judecatæ pentru discriminare sexualæ. Dar nu eram deloc discriminatæ, pur øi simplu eram un ziarist mediocru. Cîteodatæ, femeile bete nu sînt violate, fac doar alegeri idioate. Øi sæ spui cæ ar trebui sæ fim tratate diferit cînd sîntem bete doar pentru cæ sîntem femei, sæ spui cæ avem nevoie de îngrijire specialæ, mi se pare jignitor. Kathy aduse berile, pe care le°am bæut în întregime în tæcere. — Doamne, Preaker, în regulæ, mæ predau. — Bine. — Dar existæ o cutumæ aici, îfli dai seama? În atacurile asupra femeilor. Øi în atitudinea faflæ de aceste atacuri. — Numai cæ nici fetifla Nash øi nici fetifla Keene nu au fost molestate sexual. Aøa°i? — Cred cæ, în mintea asasinului, smulgerea dinflilor e echivalentæ cu violul. E vorba de putere — e un gest intruziv, care necesitæ multæ forflæ, øi pe mæsuræ ce iese cîte un dinte... refulare. — Asta e o declaraflie oficialæ? — Dacæ væd chestia asta în ziar, dacæ væd doar o idee a acestei conversaflii sub numele tæu, noi doi nu vom mai discuta niciodatæ. Øi mi°ar pærea foarte ræu, pentru cæ îmi place sæ vorbesc cu tine. Noroc! Richard îøi lovi sticla goalæ de a mea. Eu tæceam. — De fapt, permite°mi sæ te scot în oraø, spuse el. Ne distræm. Færæ discuflii despre crime. Mintea mea chiar are nevoie 122
OBIECTE ASCUfiITE de o searæ departe de chestiile astea. Am putea face ceva normal pentru un oræøel ca æsta. Mi°am ridicat sprîncenele, întrebætoare. — Sæ mîncæm vatæ pe bæfl? Sau poate sæ prindem un porc unsuros? începu el sæ enumere pe degete. Sæ ne facem singuri îngheflatæ? Sau sæ ne dæm pe Strada Principalæ cu maøinuflele acelea Shriner? Ori poate e vreun bîlci ciudat prin apropiere, aø putea face o faptæ de vitejie pentru tine. — Crezi cæ atitudinea asta i°ai cucerit pe localnici? — Kathy mæ place foarte tare. — Pentru cæ îi laøi bacøiø! Am ajuns pînæ la urmæ în parcul Garrett, înghesuifli în leagænele care erau prea mici pentru noi, bælængænindu°ne înainte øi înapoi în praful arøiflei de searæ. Era locul în care Natalie Keene fusese væzutæ în viaflæ ultima datæ, dar nici unul dintre noi nu a spus nimic. Dincolo de terenul de baseball o fîntînæ veche de piatræ împroøca apæ aiurea øi nu se oprea decît de Ziua Muncii*. — Am væzut o græmadæ de puøti de liceu petrecînd noaptea pe aici, spuse Richard. Vickery e, probabil, prea ocupat acum ca sæ°i mai alerge. — Aøa era øi cînd eram eu în liceu. Bæutura nu e mare scofalæ pe aici. Sau poate numai la Gritty e. — Mi°ar fi plæcut sæ te cunosc la øaisprezece ani. Lasæ°mæ sæ ghicesc: erai ca un fel de fatæ sælbaticæ a preotului. Øi frumoasæ øi deøteaptæ øi cu bani. Cred cæ e un fel de refletæ pentru a da de bucluc pe aici. Mi te imaginez acolo, în locul æla, spuse el, arætînd spre scaunele rupte din tribune. Întrecîndu°i pe bæiefli la bæuturæ. Era cea mai cuminte faptæ pe care o fæcusem în parcul æsta. Aici am avut primul særut, dar øi prima partidæ de sex oral, la treisprezece ani. Un fotbalist din ultimul an mæ luase sub protecflia lui, dupæ care m°a luat øi în pædure. N°a vrut sæ mæ * Ziua Muncii este særbætoare naflionalæ în Statele Unite øi are loc în prima zi de luni a lunii septembrie. Prima datæ a fost særbætoritæ în 1882, la inifliativa Sindicatului Naflional al Muncitorilor de a crea o zi specialæ pentru muncitori. Este celebratæ ca zi liberæ.
123
GILLIAN FLYNN særute pînæ nu i°am supt°o. Dupæ care nu a mai vrut sæ mæ særute pentru cæ pusesem gura acolo. Dragoste fragedæ. Nu mult dupæ aceea s°a întîmplat noaptea mea cea sælbaticæ la o petrecere de fotbaliøti, povestea care l°a revoltat foarte tare pe Richard. Eram în clasa a opta, iar ei au fost patru. Am avut parte de mai multæ acfliune atunci decît în ultimii zece ani la un loc. Am simflit cuvîntul pervers arzîndu°mi pielea pelvisului. — Da, m°am distrat ceva, i°am ræspuns. Cu frumuseflea øi cu banii ajungi departe în Wind Gap. — Øi deøteptæciunea? — Pe asta nu o aræfli. Am avut mulfli prieteni, dar cu nici unul nu eram apropiatæ, înflelegi? — Cred cæ da. Dar de mama ta erai apropiatæ? — Nu neapærat. Bæusem prea mult. Îmi simfleam fafla încordatæ øi încinsæ. — De ce? Richard îøi întorsese leagænul spre mine. — Cred cæ unele femei nu sînt fæcute sæ fie mame. Iar alte femei nu sînt fæcute sæ fie fiice. — Te°a rænit vreodatæ? Întrebarea lui mæ iritæ, mai ales dupæ conversaflia de la cinæ. Nu mæ rænise? Eram siguræ cæ într°o zi urma sæ o visez zgîriind, muøcînd sau ciupind. Simfleam cæ aøa se øi întîmplase. Îmi imaginam cum mi°aø fi scos bluza în fafla lui Richard, pentru a°i aræta cicatricele mele øi urlînd: Da, m°a rænit! Priveøte! Eram foarte indulgentæ. — E o întrebare ciudatæ, Richard. — Scuzæ°mæ, numai cæ pæreai foarte... tristæ. Supæratæ. Ceva de genul æsta. — Aøa e toatæ lumea care are o relaflie normalæ cu pærinflii. — Vinovat, aøa e. (Rîse.) Ce°ar fi sæ schimbæm subiectul? — Bine. — Bun, sæ vedem... sæ facem conversaflie. Conversaflie de leagæn. Richard îøi schimonosi fafla pentru a mima cæ se gîndeøte. — Ia sæ vedem, care e culoarea ta, îngheflata favoritæ øi anotimpul preferat? — Albastru, de cafea øi iarna. 124
OBIECTE ASCUfiITE — Iarna! Nimænui nu°i place iarna. — Se întunecæ devreme øi asta îmi place. — De ce? Pentru cæ înseamnæ cæ s°a terminat ziua. Îmi place sæ tai zilele din calendar, au trecut 151 de zile øi nu s°a întîmplat nimic groaznic. 152 øi nu s°a terminat lumea. 153 øi am reuøit sæ nu distrug pe nimeni. 154 øi nu mæ uræøte nimeni. Cîteodatæ cred cæ nu o sæ mæ simt în siguranflæ decît atunci cînd o sæ°mi pot numæra ultimele zile pe degetele de la o mînæ. Încæ trei zile de trecut øi nu va mai trebui sæ îmi fac griji pentru viaflæ. — Îmi place noaptea. Aø fi vrut sæ spun mai mult, nu mult mai mult, doar încæ ceva, cînd, deodatæ, un Chevrolet Camaro galben øi præpædit se opri la un stop de pe strada de vizavi øi din spate coborîræ Amma øi prietenele ei. Amma se aplecæ pe fereastra øoferului, cu un decolteu foarte generos, spre un bæiat cu pærul blond øi unsuros, aøa cum te°ai fi aøteptat sæ°l aibæ cineva care conduce o astfel de maøinæ. Celelalte trei fete ræmæseseræ în spatele ei, cu øoldurile în afaræ, iar cea mai înaltæ dintre ele se întoarse cu spatele øi se aplecæ îndelung, sub pretextul legærii øiretului. Bune miøcæri. Fetele se îndreptaræ cætre noi, iar Amma dædea din mîini exagerat pentru a alunga fumul negru al maøinii. Erau niøte femeiuøti atrægætoare, trebuia sæ recunosc asta. Pærul lung øi blond, fafla în formæ de inimæ øi picioare subfliri. Fuste mini øi topuri pînæ la buric, care læsau la vedere abdomenele plate de adolescente. Øi, în afaræ de cea numitæ Jodes, al cærei piept era prea mic øi rigid pentru a aræta altfel decît o ridicæturæ, celelalte aveau deja sîni mari, unduitori øi foarte dezvoltafli. Probabil datoritæ anilor în care au fost hrænite cu lapte, porc øi carne de vitæ. Adicæ toflii hormonii pe care îi adæugæm în vite. Curînd o sæ aibæ øi bebeluøii flîfle. — Hei, Dick! strigæ Amma. Sugea o acadea mare øi roøie. — Bunæ, doamnelor. — Bunæ, Camille, m°ai fæcut deja celebræ? întrebæ Amma, rotindu°øi limba în jurul bomboanei. 125
GILLIAN FLYNN Codiflele împletite de inspiraflie elveflianæ dispæruseræ, la fel øi hainele pe care le purtase la fabricæ, ce erau îmbibate, probabil, de tot felul de duhori. Acum purta doar un maieu øi o fustæ care abia îi acoperea scobitura fundului. — Încæ nu. Avea pielea finæ ca de piersicæ, færæ nici un fel de pete sau de riduri, de parcæ tocmai acum ar fi ieøit din burta maicæ°sii. Toate pæreau nefinisate. Aø fi vrut sæ se care. — Dick, cînd ai de gînd sæ ne duci la o plimbare cu maøina? întrebæ Amma, særind în praful din fafla noastræ cu picioarele desfæcute, pentru a descoperi o clipæ o bucatæ din chilofli. — Pentru ca sæ fac asta trebuie sæ væ arestez. Dar s°ar putea sæ fie nevoie sæ arestez golanii cu care umblafli. Bæieflii de liceu sînt prea mari pentru voi. — Dar nu sînt la liceu, spuse fata cea înaltæ. — Aøa e, chicoti Amma, au renunflat la øcoalæ. — Amma, cîfli ani ai? o întrebæ Richard. — Abia am împlinit treiøpe. — Da’ de ce îfli pasæ mereu numai de Amma? îi întrerupse fata cu pærul aræmiu. Mai sîntem øi noi pe aici, øtii? Probabil cæ nici mæcar nu øtii cum ne cheamæ. — Camille, le°ai cunoscut pe Kylie, Kelsey øi Kelsey? spuse Richard, arætînd spre fata cea înaltæ, apoi spre fata cu pærul aræmiu øi spre cea cæreia sora mea îi spusese... — Ea e Jodes, spuse Amma. Sînt douæ Kelsey, aøa cæ pe ea o strigæm pe numele de familie. Pentru a nu le confunda. Nu°i aøa, Jodes? — Ei pot sæ°mi spunæ Kelsey dacæ vor, spuse fata, al cærei ultim loc în enumerare era un fel de pedeapsæ pentru cæ nu era foarte frumoasæ øi pærea cam firavæ. — Iar Amma este sora ta de mamæ, aøa°i? continuæ Richard. Nu°s chiar venit cu pluta. — Nu, se pare cæ eøti chiar foarte bine informat, spuse Amma. Cuvintele spuse de ea pæreau foarte senzuale, chiar o aluzie directæ, mi s°a pærut. — Deci, voi doi sîntefli împreunæ sau ce? Am auzit cæ micufla Camille e o puicuflæ pe cinste. Sau aøa era, cel puflin. 126
OBIECTE ASCUfiITE Richard scoase un zgomot ce pærea a fi rîs, un chicot întrerupt. Pe picior mæ ardea nedemn. — E adeværat, Richard. Eram grozavæ pe atunci. — Grozavæ, mîrîi Amma. Cele douæ fete rîseræ. Jodes desena linii aiurea în praf cu un bæfl. — Ar trebui sæ auzi ce poveøti se spun, Dick. Te°ai cam încinge. Sau poate le°ai auzit deja. — Doamnelor, noi trebuie sæ plecæm. Dar, ca întotdeauna, a fost foarte interesant sæ stæm de vorbæ, spuse Richard øi mæ prinse de mînæ pentru a mæ ajuta sæ mæ ridic din leagæn. Continuînd sæ îmi flinæ mîna, mæ strînse de douæ ori în timp ce ne îndreptam spre maøinæ. — Nu°i aøa cæ e un adeværat domn! strigæ Amma øi toate patru se ridicaræ øi veniræ dupæ noi. Nu e în stare sæ rezolve nici un caz, dar sæ o ajute pe Camille sæ urce în maøina lui cæcæcioasæ e în stare. Erau chiar lîngæ noi, Amma øi Kylie ne cælcau practic pe cælcîie. Am simflit fiorii lui greaflæ în locul în care sandaua Ammei îmi atinsese cælcîiul. Dupæ care îøi ræsuci acadeaua lipicioasæ în pærul meu. — Potoleøte°te! am mîrîit spre ea. M°am întors øi am apucat°o de încheietura mîinii atît de tare, încît îi puteam simfli pulsul. Mult mai domol decît al meu. Nu se neliniøti deloc, ba dimpotrivæ, se apropie øi mai tare de mine. Îi simfleam aroma de cæpøune din respiraflie chiar în gîtul meu. — Hai, fæ ceva, zîmbi Amma. M°ai putea omorî pe loc øi Dick tot nu øi°ar da seama. I°am dat drumul øi am împins°o cît mai departe, iar eu øi Richard am dispærut în maøinæ mai repede decît aø fi vrut de fapt.
127
Nouæ
Am adormit la ora nouæ, instantaneu øi adînc, øi m°am trezit a doua zi în lumina puternicæ a soarelui de la øapte dimineafla. Un copac uscat îøi bælængænea crengile în fereastra mea, ca øi cum ar fi vrut sæ vinæ lîngæ mine sæ se odihneascæ. Mi°am pus uniforma — mînecæ lungæ, fustæ lungæ — øi am coborît la parter. Gayla strælucea în grædinæ, uniforma ei albæ de asistentæ medicalæ ieøind în evidenflæ printre frunze. fiinea în mînæ o tæviflæ de argint, pe care mama aøeza trandafirii trecufli. Ea purta o rochie de culoarea untului, care se potrivea foarte bine cu nuanfla pærului. Se plimba concentratæ printre florile roz øi galbene, cu o pereche de cleøti de grædinæ în mînæ. Studia cu atenflie fiecare floare, smulgînd anumite petale, dînd deoparte sau trægînd mai aproape tulpinele. — Trebuie sæ le pui mai multæ apæ, Gayla. Uite ce le°ai fæcut! Trase un fir de trandafir-roz deschis dintr°o tufæ, îl aplecæ la pæmînt øi îl fixæ cu piciorul ei elegant, dupæ care îl tæie de la rædæcinæ. Cred cæ Gayla avea deja douæ duzini de trandafiri pe tavæ. Iar eu nu vedeam nimic în neregulæ la ei. — Camille, azi mergem împreunæ la cumpæræturi în Woodberry, îmi spuse maicæ°mea færæ a°øi ridica privirea. Eøti de acord? Nu spusese nimic despre încleøtarea de ieri din casa familiei Nash. Ar fi fost mult prea direct pentru ea. — Am puflinæ treabæ, i°am ræspuns. Apropo, nu øtiam cæ eøti prietenæ cu familia Nash. Øi mai ales cu Ann. 128
OBIECTE ASCUfiITE Aveam un sentiment de vinovæflie cæ o interogasem ieri la micul dejun în privinfla fetei. Nu era de fapt milæ pentru cæ o supærasem, dar nu îmi plæcea sæ øtiu cæ îi datorez ceva. — Mmm°hmm. Alan øi cu mine dæm o petrecere sîmbæta viitoare. O planificasem cu mult înainte sæ øtim cæ o sæ fii øi tu aici. Încæ un trandafir tæiat. — Credeam cæ nu le øtiai foarte bine pe fete. Nu mi°am dat seama... — Bine. O sæ fie o petrecere de varæ foarte frumoasæ, cu oameni de bunæ calitate, aøa cæ ai nevoie de o rochie. Sînt siguræ cæ nu ai la tine o rochie, aøa°i? — Nu. — În regulæ, atunci, o sæ fie o ocazie plæcutæ sæ mai stæm de vorbæ. Eøti aici de o sæptæmînæ, cred cæ ar cam fi timpul øi pentru aøa ceva. Aøezæ un ultim trandafir pe tavæ. — Ok, Gayla, pe æøtia pofli sæ°i arunci. O sæ alegem mai tîrziu unii potrivifli pentru casæ. — Îi iau pe aceøtia în camera mea, mamæ. Mie mi se par foarte frumoøi. — Nu sînt. — Nu mæ deranjeazæ. — Camille, abia m°am uitat la ei øi nu sînt înflorifli ca lumea. Aruncæ cleøtii pe jos øi începu sæ tragæ de tulpinæ. — Dar mie îmi plac. Pentru camera mea. — Ah, uite ce°am fæcut din cauza ta. Acum îmi curge sînge. Maicæ°mea îøi ridicæ mîna înflepatæ de ghimpi øi o dîræ roøie începu sæ curgæ de°a lungul încheieturii. Conversaflia era încheiatæ. Porni spre casæ, cu Gayla în urma ei øi cu mine în urma lui Gayla. Mînerul uøii era lipicios de sînge. Alan îi bandajæ mîna foarte elaborat, dupæ care am plecat spre ieøire, unde ne°am împiedicat de Amma, care lucra pe verandæ la cæsufla de pæpuøi. Adora se jucæ cu pærul ei øi o rugæ sæ vinæ cu noi. Ea se supuse øi veni în urma noastræ, iar eu mæ aøteptam sæ°i simt din nou loviturile în cælcîi. Dar n°ar fi fæcut aøa ceva în prezenfla mamei. Adora voia sæ°i conduc eu decapotabila albastræ pînæ la Woodberry, unde se aflau douæ buticuri foarte exclusiviste, dar færæ a da la o parte capota. 129
GILLIAN FLYNN — O sæ ræcim færæ capotæ, spuse ea, cu un zîmbet conspirativ, spre Amma. Fata stætea tæcutæ în spatele mamei øi zîmbi placid cînd am surprins°o privindu°mæ în oglindæ. La cîteva minute, îøi trecea degetele prin pærul maicæ°mii, încet, pentru ca ea sæ nu simtæ. Dupæ ce am parcat Mercedesul în fafla magazinului ei preferat, Adora mi°a cerut sæ°i deschid portiera maøinii. Era primul lucru pe care mi°l spunea în douæzeci de minute. Foarte plæcutæ conversaflie. I°am deschis øi uøa magazinului, iar clinchetul clopoflelului se potrivea perfect cu salutul de întîmpinare al vînzætoarei. — Adora! øi apoi încremeni. Doamne, draga mea, dar ce°ai pæflit la mînæ? — Un mic accident. Fæceam treabæ acasæ. O sæ merg dupæ°amiazæ la doctor. Normal cæ va merge la doctor. Se ducea la doctor øi dacæ se tæia cu o foaie. — Dar ce s°a întîmplat? — Of, chiar nu vreau sæ vorbesc despre asta. Dar vreau sæ fli°o prezint pe fiica mea, Camille. E la noi în vizitæ. Vînzætoarea o privi pe Amma, dupæ care îmi zîmbi. — Camille? Øi o revenire rapidæ: — Ah, mereu uit cæ ai øi o a treia fatæ. Rosti cuvîntul „fatæ“ cu o voce joasæ, de parcæ spunea un juræmînt. — Cred cæ seamænæ cu tatæl ei, studiindu°mi figura ca pe un cal pe care ar fi vrut sæ°l cumpere. Amma seamænæ foarte tare cu tine øi Marian semæna, din cît am væzut în poze. Dar ea... — Nu prea seamænæ cu mine, îi ræspunse mama. Are pielea tatælui ei øi pomeflii ca ai lui. Øi chiar øi temperamentul. Erau cele mai multe informaflii pe care le auzeam despre tata. Mæ întreb cîte alte vînzætoare primiseræ atîtea detalii despre el. Am avut viziunea unor discuflii tofli vînzætorii din sudul statului Missouri, pentru a reuøi sæ creez o imagine a lui tata. Maicæ°mea îmi mîngîie pærul cu niøte mîini moi. — Trebuie sæ°i cumpæræm dræguflei o rochie nouæ. Ceva colorat. Poartæ numai negru øi gri. Are mærimea 4. 130
OBIECTE ASCUfiITE Vînzætoarea, atît de slabæ încît oasele îi ieøeau prin fustæ ca niøte coarne de cerb, începu sæ scotoceascæ printre rafturile circulare, alcætuind în brafle un buchet de rochii verzi, albastre øi roz. — Asta fli°ar veni foarte bine, spuse Amma, arætîndu°i mamei un top auriu strælucitor. — Potoleøte°te, Amma! spuse mama. E dezgustætor! — Chiar semæn cu tata? am întrebat eu, pentru cæ nu mæ puteam abfline. Simfleam cum mi se încing obrajii de la atîta aroganflæ de care dædeam dovadæ. — Øtiam eu cæ o sæ te legi de chestia asta, spuse Adora, aranjîndu°øi rujul într°o oglindæ. Tifonul de pe mînæ era în continuare incredibil de curat. — Eram doar curioasæ. Nu te°am mai auzit niciodatæ spunînd cæ personalitatea mea îfli aminteøte de... — Personalitatea ta îmi aminteøte de cineva care nu seamænæ deloc cu mine. Øi cu siguranflæ nu semeni nici cu Alan, aøa cæ, bænuiesc, semeni cu tatæl tæu. Øi acum, gata. — Dar, mamæ, voiam doar sæ øtiu... — Camille, mæ faci sæ sîngerez øi mai tare. Îøi ridicæ mîinile bandajate, acum pætate de roøu. Aø fi vrut s°o zgîrii. Vînzætoarea apæru lîngæ noi cu un brafl de rochii. — Pe asta trebuie neapærat s-o ai, spuse femeia, ridicînd o rochie de varæ turcoaz færæ bretele. — Øi dulceafla asta micæ? arætæ vînzætoarea spre Amma. Cred cæ deja fli se potriveøte mæsura micæ de la femei. — Amma are doar treisprezece ani. Nu e pregætitæ pentru astfel de haine, spuse mama. — Doar treisprezece ani, Doamne Dumnezeule. Mereu uit, aratæ mai mare. Trebuie sæ fii moartæ de îngrijorare, cu cîte se întîmplæ acum în Wind Gap. Mama îøi aøezæ o mînæ în jurul Ammei øi o særutæ pe frunte. — Cîteodatæ am senzaflia cæ nici nu mai fac faflæ îngrijorærii. Aø vrea sæ o încui undeva. — Ca pe nevestele omorîte de Barbæ Albastræ*, mormæi Amma. 1 Barbæ Albastræ este personajul principal într°o poveste renumitæ despre un boier care øi°a ucis nevestele foarte curioase. A fost scrisæ de Charles Perrault øi publicatæ prima datæ în 1697.
131
GILLIAN FLYNN — Nu, ca pe Rapunzel*, spuse mama. Hai, Camille, probeazæ, aratæ°i surorii tale cît de dræguflæ pofli sæ fii. Mæ urmæ în tæcere în cabina de probæ. În cabina de probæ, cu maicæ°mea de gardæ pe un scaun afaræ, mi°am evaluat opfliunile. Færæ bretele, bretele foarte subfliri, mîneci scurte. Mama mæ pedepsea. Am gæsit o rochie roz cu mînecile trei sferturi øi, scoflîndu-mi repejor pantalonii øi bluza, am tras°o pe mine. Linia gîtului era mai jos decît crezusem: cuvintele încrustate pe piept erau reliefate în lumina fluorescentæ, ca niøte viermi care îmi umblau pe sub piele. Scîncet, lapte, durere, ranæ. — Hai, Camille, lasæ°mæ sæ te væd. — Ah, n°o sæ meargæ niciodatæ. — Lasæ°mæ sæ væd. Micøorat îmi ardea pe øoldul drept. — Stai sæ mai încerc una. Am ræscolit celelalte rochii. Toate la fel de descoperite. Mi°am surprins imaginea în oglindæ. Eram îngrozitoare. — Camille, deschide uøa! — Ce are Camille? spuse Amma. — Asta nu merge. I se înflepenise fermoarul lateral. Pe braflele goale scînteiau cicatrice roz øi roøii. Chiar øi færæ sæ privesc direct în oglindæ, le puteam surprinde conturul, pete mari de piele uscatæ. — Camille, flipæ maicæ°mea. — De ce nu vrea sæ ne arate? — Camille! — Mamæ, øtii ce rochii mi°a dat øi îfli dai seama de ce nu sînt bune! — Lasæ°mæ sæ væd! — Încerc eu una, mamæ, spuse Amma cu o voce linguøitoare. — Camille... — Foarte bine! i°am spus trîntind uøa de perete. Maicæ°mea, cu privirea la nivelul gîtului meu, se crispæ. — Oh, Doamne! * Rapunzel este o poveste germanæ din colecflia popularæ adunatæ de Fraflii Grimm øi publicatæ iniflial în 1812. Eroina principalæ este închisæ într°un turn øi salvatæ cu ajutorul cozii ei foarte lungi.
132
OBIECTE ASCUfiITE Îi puteam simfli respiraflia pe piele. Ridicæ mîna bandajatæ, ca øi cum ar fi vrut sæ îmi atingæ pieptul, dar renunflæ. În spatele ei, Amma scîncea ca un cæflel. — Uite ce fli°ai fæcut! spuse Adora. Priveøte! — Privesc. — Sper cæ fli°a plæcut la nebunie. Øi sper cæ te pofli suporta. Îmi închise uøa, iar eu am smuls rochia de pe mine, pentru cæ fermoarul era în continuare înflepenit, dar am reuøit sæ trag cu destulæ furie cît sæ o pot aduce peste øolduri, unde am ræsucit°o, ræmînîndu°mi urme roz pe piele de la fermoar. Mi°am îndesat rochia în guræ øi am urlat. În cealaltæ cameræ, puteam auzi vocea sacadatæ a mamei. Cînd am ieøit, vînzætoarea împacheta o bluzæ cu mînecæ lungæ, cu guler øi cu øireturi øi o fustæ corai, care îmi ajungea pînæ la glezne. Amma se holba la mine, cu niøte ochi înroøifli øi sægetafli, dupæ care ieøi øi se opri lîngæ maøinæ. Acasæ am urmat°o pe Adora la intrare, unde Alan încerca sæ ne aøtepte relaxat, cu mîinile în buzunarul pantalonilor lui de pînzæ. Adora trecu pe lîngæ el øi se îndreptæ spre scæri. — Cum a fost plimbarea? strigæ el în urma ei. — Oribilæ, îi ræspunse ea cu un mîrîit. La etaj, se auzi uøa închizîndu°se. Alan se încruntæ spre mine øi porni sæ o aline pe maicæ°mea. Amma deja dispæruse. M°am dus la bucætærie, spre sertarul de cuflite. Voiam doar sæ privesc cuflitele pe care le folosisem cîndva asupra mea. Nu voiam sæ mæ tai, ci doar sæ simt acea apæsare metalicæ. Deja simfleam vîrful cuflitului pe buricele umflate ale degetelor, acea încordare delicatæ chiar de dinaintea tæierii. Sertarul se deschise cîfliva centimetri øi se înflepeni. Maicæ°mea îl blocase. Am continuat sæ trag la nesfîrøit. Auzeam toate acele lame metalice lovindu°se una de alta, ca niøte peøti de metal disperafli. Pielea îmi ardea. Voiam sæ îl sun pe Curry, dar deodatæ se auzi clinchetul domol al soneriei. Privind pe geam, am væzut°o pe Meredith Wheeler øi pe John Keene aøteptînd la intrare. Mæ simfleam de parcæ mæ prinseseræ masturbîndu°mæ. Am deschis uøa, muøcîndu°mi cu nervozitate obrajii. Meredith intræ, studiind camerele, læsînd sæ°i scape aprecieri mentolate despre cît de frumos era totul øi adieri ale unui parfum greu, potrivit 133
GILLIAN FLYNN mai degrabæ unei matroane decît unei adolescente îmbræcate în costum de majoretæ alb cu verde. Mi°a surprins privirea. — Øtiu, øtiu, øcoala s°a terminat, dar e ultima datæ cînd mai port costumul æsta. Avem repetiflie cu fetele care vor fi majorete anul viitor. Ca un fel de predare a øtafetei. Øi tu ai fost majoretæ, nu? — Aøa e, dacæ îfli vine sæ crezi. Nu fusesem grozavæ, dar îmi stætea bine în fusta aia. Asta în zilele în care îmi limitam tæieturile la zona trunchiului. — Pot sæ cred. Erai cea mai dræguflæ fatæ din oraø. Værul meu era în anul întîi cînd tu erai în ultimul. Dan Wheeler îl chema. Mereu vorbea despre tine. Øi frumoasæ øi deøteaptæ, øi frumoasæ øi deøteaptæ. Øi amabilæ. M°ar ucide dacæ ar øti cæ îfli spun asta. Acum locuieøte în Springfield. Dar nu s°a cæsætorit. Tonul ei linguøitor îmi aduse aminte de cît de mult detestam genul æsta de fete, care afiøau un soi de amabilitate artificialæ, care îfli spuneau lucruri personale pe care numai prietenii apropiafli le øtiau, øi care se considerau a fi persoane sociabile prin asta. — El este John, spuse ea, puflin surprinsæ parcæ de prezenfla lui. Era prima datæ cînd îl vedeam de aproape. Era foarte frumos, cu un aspect chiar androgin, înalt øi slab, cu buze pline øi cu ochii de gheaflæ. Îøi ascunse o øuviflæ de pær negru dupæ ureche øi zîmbi, întinzîndu°mi mîna, ca un cæfleluø demonstrînd ultimul truc învæflat. — Deci, unde vrefli sæ stafli de vorbæ? întrebæ Meredith. Mæ gîndeam cæ ar fi fost bine sæ scæpæm de ea, de teamæ cæ nu ar øti cînd sau cum sæ tacæ. Dar el pærea cæ are nevoie de prezenfla ei øi nu doream sæ°l sperii. — Luafli loc în camera de zi, le°am spus. Mæ duc sæ aduc niøte ceai. M°am repezit în cameræ pentru a strecura o nouæ casetæ în reportofon, dupæ care am ascultat puflin la uøa mamei. Era liniøte, se auzea doar zumzetul ventilatorului. Oare dormea? Øi dacæ ea dormea, Alan era ghemuit lîngæ ea sau stætea pe scaun, privind°o? Chiar øi dupæ atîta timp, nu aveam nici cea mai vagæ idee despre viafla intimæ a Adorei øi a soflului ei. Trecînd pe lîngæ camera Ammei, am væzut°o stînd pe marginea 134
OBIECTE ASCUfiITE unui balansoar øi citind o carte intitulatæ Zeifle greceøti. De cînd eram eu aici, am surprins°o jucîndu°se de°a Ioana D’Arc, de°a nevasta lui Barbæ Albastræ sau de°a Prinflesa Diana, toate martire, mi°am dat seama. Iar printre zeifle avea sæ gæseascæ modele de comportament chiar mai nesænætoase. Am læsat°o în pace. Am coborît în bucætærie pentru a turna de bæut. Apoi, cît am numærat pînæ la zece, mi°am apæsat în palmæ dinflii unei furculifle. Pielea începea sæ mi se relaxeze. Am intrat în camera de zi, iar Meredith îøi bælængænea picioarele în poala lui John, særutîndu°l pe gît. Cînd am aøezat tævifla cu pahare pe masæ, ea nu a avut nici o reacflie. John s°a uitat la mine øi s°a tras uøor înapoi. — Nu eøti deloc amuzant azi, spuse ea bosumflatæ. — John, mæ bucur foarte tare cæ ai acceptat sæ stæm de vorbæ, am început eu. Øtiu cæ mama ta nu doreøte aøa ceva. — Da, nu prea vrea sæ vorbeascæ cu nimeni, mai ales cu... presa. fiine foarte mult la intimitatea ei. — Dar tu eøti de acord sæ faci asta? am întrebat eu. Ai împlinit optsprezece ani, presupun. — Da, de curînd. Bæu puflin din ceai, de parcæ îøi numæra înghifliturile. — Pentru cæ eu vreau sæ o pot descrie foarte bine pe sora ta cititorilor, i°am spus eu. Tatæl lui Ann Nash vorbeøte despre fata lui øi nu aø vrea ca imaginea lui Natalie sæ fie mai puflin vizibilæ. Mama ta øtie cæ stæm de vorbæ? — Nu, dar e în regulæ. Cred cæ va trebui sæ ne acceptæm punctele de vedere diferite despre acest subiect, spuse el, rîzînd stînjenit. — Maicæ°sa are o chestie foarte ciudatæ cu ziariøtii, spuse Meredith, gustînd din paharul lui John. fiine foarte mult la intimitatea ei. Adicæ, vreau sæ°fli zic cæ nici nu cred cæ øtie exact cine sînt eu øi sîntem împreunæ de un an deja, nu? El doar dædu din cap. Ea se încruntæ, dezamægitæ, cred, cæ el nu a susflinut povestea amorului lor. Îøi dædu picioarele la o parte din poala lui, øi le încruciøæ øi începu sæ piguleascæ marginea canapelei. — Am auzit cæ acum locuieøti la familia Wheeler? — Avem un loc în spate, un fel de hambar pentru træsuræ cum era odatæ, ræspunse tot Meredith. Soræ°mea mai micæ e foarte ofticatæ: acela era locul în care îøi petrecea timpul cu 135
GILLIAN FLYNN prietenele ei obraznice. În afaræ de sora ta. Sora ta e ca lumea. O øtii pe sora mea, nu? Kelsey? Evident, trebuia ca øi în schema asta sæ fie cumva implicatæ Amma. — Kelsey cea înaltæ sau Kelsey cea scundæ? am întrebat eu. — Logic. În oraøul æsta sînt prea multe fete cu numele de Kelsey. Sora mea e cea înaltæ. — Da, am cunoscut°o. Par foarte apropiate. — Ar fi bine sæ fie, spuse Meredith cu încordare. Micufla Amma e øefa øcolii. Trebuie sæ fii nebun sæ nu fii de partea ei. Destul despre Amma, mi°am spus în gînd, dar în minte îmi apæreau încontinuu imagini cu ea chinuind fete mai puflin arætoase pe lîngæ dulapurile øcolii. Øcoala generalæ e o perioadæ nesuferitæ. — Aøadar, John, cum te simfli în noua casæ? — E foarte bine, interveni Meredith. Chiar i°am fæcut cadou un coø cu chestii bærbæteøti — mama i°a cumpærat øi un CD player. — Într°adevær? Øi m°am uitat fix la John. E timpul sæ deschizi gura, amice. Nu mai face pe fætælæul cu mine. — Trebuie sæ fiu departe de casæ o perioadæ, spuse el. Cu toflii sîntem cam încordafli, øtii, iar peste tot zac încæ lucrurile lui Natalie øi mama nu lasæ pe nimeni sæ le atingæ. La intrare sînt pantofii ei, iar la baie atîrnæ de uøæ costumul ei de înot øi eu îl væd în fiecare zi la duø øi nu mai suport! — Te înfleleg. Øi chiar îl înflelegeam: îmi aduceam aminte de haina cea roz a lui Marian care atîrnase în dulapul din hol pînæ cînd am plecat la facultate. Cred cæ øi acum e tot acolo. Am pornit reportofonul øi l°am împins pe masæ spre bæiat. — Povesteøte°mi cum era sora ta, John. — Pæi, era un copil bun. Era foarte deøteaptæ. Incredibil de deøteaptæ. — În ce sens? Era bunæ la øcoalæ sau era pur øi simplu isteaflæ? — Pæi, la øcoalæ nu se descurca foarte bine. Avea niøte probleme cu disciplina, spuse el. Dar cred cæ asta se întîmpla din cauzæ cæ se plictisea foarte tare. Ar fi trebuit sæ saræ un an sau doi. 136
OBIECTE ASCUfiITE — Mama lui era de pærere cæ asta o va diferenflia prea tare de ceilalfli, interveni Meredith. Întotdeauna îi era teamæ ca Natalie sæ nu iasæ în evidenflæ. Am ridicat sprîncenele întrebætor spre el. — Aøa e. Mama voia ca Natalie sæ se integreze cît mai bine. Era genul æsta de copil haios, de bæiefloi, øi puflin cam ciudæflicæ. Rîse, cu privirea în jos. — Îfli pofli aminti o întîmplare anume cu ea? am întrebat eu. Anecdotele erau punctul forte al lui Curry pentru o situaflie°cheie. În plus, chiar mæ interesa. — Da, o datæ chiar inventase o limbæ cu totul nouæ, øtii? Ceea ce, pentru un copil normal, era un fel de bolborosealæ. Dar Natalie elaborase un întreg alfabet: semæna puflin cu cel rusesc. Øi chiar l°am învæflat øi eu. Sau am încercat, de fapt. Nu prea fæceam faflæ øi asta o enerva. Rîse din nou, cu acelaøi sunet, ca øi cum venea dinlæuntrul lui. — Îi plæcea la øcoalæ? — Pæi, e destul de greu sæ fii nouæ, mai ales cu fetele astea de pe aici... bine, cred cæ peste tot fetele sînt niøte mucoase ræutæcioase. — Vai, Johnny! Ce urît! spuse Meredith øi se prefæcu cæ îl împinge. El o ignoræ. — Vreau sæ zic, de exemplu, sora ta .... Amma, nu? Am dat din cap. — Chiar au fost prietene o perioadæ. Tot alergau prin pædure, iar Natalie se întorcea acasæ toatæ numai julituri. — Zæu? Chiar nu°mi puteam imagina chestia asta, avînd în vedere dispreflul cu care Amma vorbise despre Natalie. — Au fost foarte apropiate o perioadæ destul de scurtæ. Dar cred cæ Amma s°a plictisit de ea în cele din urmæ, mai ales cæ Natalie era cu cîfliva ani mai micæ. Nu øtiu. Au avut un fel de reflux total. Amma învæflase asta de la maicæ°sa, cum sæ se descotoroseascæ uøor de prieteni. — Era în regulæ, pînæ la urmæ, spuse John, parcæ pentru a mæ convinge de normalitatea situafliei, sau poate ca sæ se convingæ pe el însuøi. 137
GILLIAN FLYNN — Se juca foarte mult cu un puøti, cu James Capisi. Un copil de fermæ cu cîfliva ani mai mic decît ea øi cu care nu prea vorbea nimeni. Dar ei doi pæreau sæ se înfleleagæ foarte bine. — El spune cæ e cel care a væzut°o ultimul în viaflæ, am spus eu. — Minte, spuse Meredith. Am auzit øi eu povestea asta. Mereu a inventat tot felul de lucruri. Adicæ, mama lui moare de cancer. Tatæ nu are. Nu°l bagæ nimeni în seamæ. Aøa cæ inventeazæ povestea asta ræsuflatæ. Nu asculta nimic din ce spune. M°am uitat din nou spre John, care dædu din umeri. — E cam trasæ de pær povestea, înflelegi? O femeie nebunæ o ræpeøte pe Natalie în miezul zilei, spuse el. La urma urmei, de ce ar face o femeie aøa ceva? — De ce ar face un bærbat aøa ceva? am întrebat eu. — Cine øtie de ce fac bærbaflii lucruri de°astea ciudate? adæugæ Meredith. Cred cæ e o chestie geneticæ. — John, trebuie sæ te întreb, ai fost cumva interogat de poliflie? — Øi eu, øi pærinflii mei. — Øi ai un alibi pentru nopflile în care s°au petrecut cele douæ crime? Mæ aøteptam la o reacflie puternicæ, dar el continuæ sæ soarbæ liniøtit din ceai. — Nu prea. Am condus aiurea prin oraø. Cîteodatæ simt nevoia sæ mai evadez, øtii? Îi aruncæ o privire rapidæ lui Meredith, ale cærei buze se strînseræ cînd îi surprinse privirea. — E un oraø mai mic decît eram eu obiønuit. Cîteodatæ simfli nevoia sæ rætæceøti puflin. Øtiu cæ nu mæ înflelegi, Mer. Meredith tæcu. — Eu te înfleleg, i°am spus. Îmi aduc aminte cæ simfleam uneori, în copilærie, senzaflia de claustrofobie, dar nu°mi pot imagina cum e pentru cineva care se mutæ aici din altæ parte. — Johnny este prea nobil, interveni Meredith. De fapt, a fost cu mine în ambele nopfli. Dar nu vrea ca eu sæ am necazuri. Sæ publici asta. Meredith se trase pe marginea canapelei, fleapænæ øi uøor distratæ, de parcæ vorbea limbi stræine. — Meredith, murmuræ John. Nu! 138
OBIECTE ASCUfiITE — Nu am de gînd sæ las lumea sæ creadæ cæ prietenul meu este un nenorocit de criminal de copii, mulflumesc foarte mult, John. — Dacæ spui povestea polifliøtilor, o sæ descopere adeværul într°o oræ. Va fi øi mai ræu pentru mine. Nimeni nu crede cu adeværat cæ eu mi°am ucis sora. John prinse o øuviflæ din pærul lui Meredith øi o atinse uøor cu degetele de la rædæcinæ pînæ la vîrf. Cuvîntul gîdilat îmi sclipi întîmplætor pe øoldul drept. Chiar îl credeam pe bæiat. Plînsese în public øi povestise lucruri haioase despre sora lui øi se jucase cu pærul prietenei lui, iar eu îl credeam. Aproape cæ îl auzeam pe Curry cum va mîrîi la naivitatea mea. — Vorbind de poveøti, am început eu. Trebuie sæ te întreb despre una anume: e adeværat cæ Natalie øi°a rænit un coleg la øcoala din Philadelphia? John îngheflæ, se întoarse spre Meredith øi pentru prima datæ pæru mai puflin plæcut. Mi°a oferit o imagine claræ a ceea ce înseamnæ „buze umflate“. Tot corpul îi tresærea øi o clipæ am crezut cæ va porni spre uøæ, dar el se læsæ pe spate øi respiræ adînc. — Grozav. De°aia uræøte mama presa, mormæi el. A fost un articol despre chestia asta într°un ziar de acasæ. Doar cîteva paragrafe. Dar Natalie era prezentatæ ca un animal. — Dar ce s°a întîmplat de fapt? El dædu din umeri øi îøi rîcîi o unghie. — Erau la ora de îndemînæri practice, iar copiii tæiau, desenau øi o fetiflæ s-a rænit. Natalie era un copil mic, dar se enerva repede, iar fetifla o tot necæja. Într°unul din aceste momente, s°a întîmplat ca Natalie sæ aibæ niøte foarfece în mînæ. Nu a fost un atac premeditat. Adicæ, avea doar nouæ ani la acea vreme. Mi°am amintit chipul lui Natalie, acea figuræ serioasæ din poza familiei Keene, îndreptînd foarfeca spre ochii altui copil. Øi o patæ de roøu-aprins amestecîndu°se pe neaøteptate cu nuanfle decolorate de pastel. — Ce s°a întîmplat cu cealaltæ fetiflæ? — I°au salvat ochiul stîng. Pentru dreptul nu se mai putea face nimic. — Natalie i°a atacat ambii ochi? Se ridicæ în picioare, arætîndu°mæ cu degetul aproape la fel cum fæcuse øi maicæ°sa. 139
GILLIAN FLYNN — Natalie a mers la psihiatru un an dupæ aceea, pentru a scæpa de aceastæ amintire. A avut coømaruri nopfli la rînd. Aveam doar nouæ ani. Øi a fost un accident. Tofli ne°am simflit îngrozitor. Tata chiar a înfiinflat un fond pentru fetifla respectivæ. A trebuit sæ plecæm, pentru ca Natalie sæ lase totul în urmæ øi sæ o ia de la capæt. De asta a trebuit sæ ne mutæm aici. Tata a primit prima slujbæ care i s°a oferit øi am plecat în miezul nopflii, ca niøte criminali. Am ajuns aici. În oraøul æsta nenorocit. — Doamne, John, nu mi°am dat seama cæ te simfli atît de groaznic aici, murmuræ Meredith. El începu sæ plîngæ, stînd pe canapea cu fafla îngropatæ în mîini. — N°am vrut sæ spun cæ îmi pare ræu cæ am venit aici. Ci cæ îmi pare ræu cæ øi ea a venit în acest oraø, pentru cæ acum e moartæ. Iar noi am încercat sæ o ajutæm. Dar ea e moartæ. Oftæ, iar Meredith îøi încercui braflele în jurul lui. — Cineva mi°a omorît sora! În seara aceea nu se va organiza cina, pentru cæ domniøoara Adora nu se simte bine, mæ informæ Gayla. Am bænuit cæ folosirea apelativului „domniøoaræ“ în fafla numelui se datora sensibilitæflii mamei mele øi îmi øi puteam închipui cum decurgeau conversafliile: Gayla, cei mai buni servitori din cele mai bune case li se adreseazæ stæpînelor cu numele lor formale. Iar noi vrem sæ fim cei mai buni, nu°i aøa? Ceva de genul æsta, oricum. Nu øtiu sigur dacæ cearta cu mama sau cu Amma era cauza tulburærii ei. Dar le puteam auzi ciripind ca niøte pæsærele în camera maicæ°mii, Adora certînd°o pe Amma, øi pe bunæ dreptate, cæ a condus maøinufla de golf færæ permisiunea ei. Ca în toate oræøelele de provincie, Wind Gap are o obsesie pentru tot felul de maøinærii. Majoritatea caselor au cîte o maøinæ øi jumætate pentru fiecare ocupant (jumætate însemnînd fie o maøinæ de colecflie, fie o vechituræ nenorocitæ pe butuci, în funcflie de venituri), dar øi bærci, jet°ski°uri, scutere, tractoare, øi, asta în rîndurile elitei din Wind Gap, maøinufle de golf pe care le folosesc puøtii færæ permis pentru a da ture prin oraø. Teoretic, este o chestie absolut ilegalæ, dar nimeni nu°i opreøte vreodatæ. Cred cæ maicæ°mea încerca sæ°i mai restrîngæ Ammei aceste libertæfli dupæ cele douæ crime întîmplate. Cel puflin, eu aøa aø fi fæcut. Cearta lor continua sæ ræsune de jumætate de 140
OBIECTE ASCUfiITE oræ, precum scîncetul unei foci bætrîne. Sæ nu mæ minfli pe mine, fetiflo... Avertismentul æsta îmi era atît de cunoscut, încît aveam øi acum un sentiment de neliniøte auzindu°l. Deci iatæ cæ Amma o mai øi încasa din cînd în cînd. Cînd sunæ telefonul, am ridicat eu imediat, pentru a nu o întrerupe pe Amma, øi am auzit cu surprindere în receptor vocea ritmatæ de majoretæ a prietenei mele de demult, Katie Lacey. Toate fetele se adunau la Angie Papermaker pentru o Petrecere de Consolare. Bem niøte vin, vedem un film de plîns, bocim, bîrfim. Ar fi bine dacæ mergeam øi eu. Angie locuia în zona noilor îmbogæflifli ai oraøului, cu niøte case imense la periferie. Era aproape în Tennessee, deja. Nu mi°am putut da seama din vocea lui Katie dacæ chestia asta o fæcea geloasæ sau era chiar proastæ. Cunoscînd°o, probabil puflin din fiecare. Întotdeauna fusese genul acela de om care dorea ceea ce aveau ceilalfli, chiar dacæ nu i°ar fi folosit la nimic. Chiar de cînd le°am væzut pe Katie øi pe prietenele ei în casa familiei Keene, am øtiut cæ va trebui sæ îmi petrec mæcar o searæ cu ele. Aveam de ales între varianta asta øi aceea de a termina transcrierea discufliei cu John, care mæ întrista de altfel periculos de tare. În plus, la fel ca øi Annabelle, Jackie øi celelalte prietene pisicoase ale maicæ°mii, adunætura astælaltæ avea sæ°mi furnizeze mai multe informaflii decît aø fi adunat eu dintr°o græmadæ de interviuri oficiale. De îndatæ ce øi°a parcat maøina în fafla casei, mi°am dat seama cæ Katie Lacey, acum Katie Brucker, a reuøit destul de bine în viaflæ, ceea ce era previzibil. Am øtiut acest lucru atît din faptul cæ i°a luat doar cinci minute sæ ajungæ la mine (deci locuia la o stradæ diferenflæ), cît øi datoritæ a ceea ce conducea cînd a venit la mine: un SUV din acela idiot øi uriaø, care costæ mai mult decît o casæ øi care oferæ cam tot atît confort. În spate se auzea zumzæitul unui DVD pentru copii, deøi nu era nici un copil acolo, iar în faflæ calculatorul de bord oferea într°una direcflii de mers, total inutile. Bærba°su, Brad Brucker, era ucenicul de bazæ al tatælui lui Lacey, iar cînd tati avea sæ se retragæ, el singur va conduce afacerea. Ei vindeau un soi de hormon, destul de controversat, care fæcea puiul sæ creascæ într°un ritm de°a dreptul înspæimîntætor. Maicæ°mea pufnea întotdeauna cînd se vorbea despre chestia asta, pentru cæ era de pærere cæ procesul de dezvoltare 141
GILLIAN FLYNN nu trebuia influenflat într°o asemnea mæsuræ. Asta nu înseamnæ cæ nu folosea hormoni deloc: porcii de la ferma ei erau îndopafli cu chimicale pînæ se umflau øi se înroøeau ca niøte cireøe øi picioarele nu le mai puteau suporta osînza. Dar totul se petrecea într°un ritm mult mai lent. Brad Brucker era genul de bærbat care stætea unde spunea Katie, care o însæmînfla cînd spunea Katie, care cumpæra exact canapeaua Pottery Barn* pe care o dorea Katie, iar în rest tæcea. Dacæ îl priveai îndeajuns de mult, pærea chiar arætos, iar pufla o avea de mærimea degetului meu inelar. Asta o øtiam la prima mînæ, graflie unui mic schimb manual din primul an de liceu. Dar se pare cæ micufla sculæ funcfliona: Katie se afla la finalul primului trimestru al celei de°a treia sarcini. Aveau de gînd sæ încerce pînæ fæceau un bæiat. Ne dorim foarte mult un mic pungaø alergînd prin casæ! Dupæ care discuflia a deviat spre mine, spre Chicago, nu, nu mæ mæritasem încæ, dar, cine øtie! Dupæ care iar am vorbit despre ea, despre pærul ei, despre noul ei program de vitamine, despre Brad, despre cele douæ fete, Emma øi Mackenzie, despre consiliul de doamne din Wind Gap øi despre organizarea absolut oribilæ pe care o fæcuseræ la parada din ziua Sfîntului Patrick. Apoi un oftat: særmanele fetifle. Da, oftat: era treaba mea sæ scriu povestea særmanelor fetifle. Aparent, nu era foarte afectatæ de subiect, deorece reveni repejor la consiliul doamnelor øi la cît de dezorganizat era acum cæ Becca Hart (næscutæ Mooney) se ocupa de organizarea evenimentelor. Becca era o fatæ cu o popularitate foarte redusæ pe vremea noastræ, care evoluase social foarte rapid cu cinci ani în urmæ, cînd îl îmbîrligase pe Eric Hart, ai cærui pærinfli erau proprietarii unei piste de kart, cu tobogan cu apæ øi pærculefl de mini°golf, menite sæ pæcæleascæ turiøtii în cea mai urîtæ zonæ din Ozarks**. Situaflia era de°a dreptul stînjenitoare. O sæ fie øi ea la petrecere în seara asta øi am sæ mæ conving singuræ. Pur øi simplu nu se încadra în peisaj. *
Pottery Barn este un lanfl de magazine de mobilæ din Statele Unite, cu desfacere în Statele Unite øi Canada. ** Zonæ muntoasæ din sudul statului Missouri.
142
OBIECTE ASCUfiITE Casa lui Angie era fæcutæ parcæ dupæ desenul unui copil: era atît de banalæ, încît cu greu pærea tridimensionalæ. Cînd am intrat în cameræ mi°am dat seama cæ nu doream deloc sæ mæ aflu acolo. Am væzut°o pe Angie, care slæbise 5 kilograme încæ din timpul øcolii, absolut inutil øi care acum îmi aruncæ un zîmbet afectat, græbindu-se sæ aranjeze un fondue*. Am væzut°o pe Tish, care fusese mæmica grupului chiar øi în timpul liceului, cea care îfli flinea fruntea cînd vomitai øi care avea din cînd în cînd isterii dramatice pentru cæ nu se simflea iubitæ. Se mæritase cu un tip din Newcastle, am aflat, puflin cam pæmpælæu (asta din informafliile øuøotite de Katie), dar care producea bani buni. Apoi Mimi se prævæli peste canapeaua de piele de culoarea ciocolatei. O adolescentæ superbæ øi acum, deoarece figura ei nu se maturizase deloc. Dar nimeni nu pærea sæ observe chestia asta, pentru cæ majoritatea o numeau „cea mai tare“. Øi ca argument: un diamant uriaø pe deget, cadou de la Joey Johansen, un tip drægælaø øi de gaøcæ, care devenise fundaø în echipa de fotbal în primul an øi insistase sæ i se spunæ Jo°ha (e cam tot ce îmi aminteam despre el). Biata Becca stætea între ele, pærînd neliniøtitæ øi stînjenitæ, îmbræcatæ caraghios de similar cu gazda (oare Angie fusese cu Becca la cumpæræturi?). Zîmbea spre toatæ lumea care o privea, dar nimeni nu vorbea cu ea în cele din urmæ. Ne°am uitat la Beaches**. Tish plîngea în hohote cînd Angie aprinse luminile. — M°am întors din nou la serviciu, anunflæ ea într°o doaræ, frecîndu°øi ochii cu niøte unghii corai. Angie turnæ vin øi o mîngîie pe genunchi, privind°o preocupatæ. — Doamne, draga mea, dar de ce? murmuræ Katie. Pînæ øi murmurul era copilæros. Ca o mie de øoricei ronflæind biscuifli. — Acum cæ Tyler e la grædiniflæ, m°am gîndit cæ mi°ar prinde bine, spuse Tish printre suspine. Simt cæ am un scop. Rostise ultimul cuvînt ca øi cum ar fi fost putrezit. — Dar ai un scop, spuse Angie. Nu læsa societatea sæ te învefle cum sæ îfli creøti familia. Nu le læsa pe feministele alea *
Specialitate de sos elveflian. Beaches, 1988 — film despre prietenie, în regia lui Garry Marshall, cu Bette Midler øi Barbara Hershey, nominalizat la Oscar în 1989. **
143
GILLIAN FLYNN — øi se uitæ la mine — sæ te facæ sæ te simfli vinovatæ pentru cæ tu ai ceea ce ele nu pot avea. — Are dreptate, Tish, are perfectæ dreptate, adæugæ øi Becca. Feminism înseamnæ a læsa femeile sæ aleagæ ceea ce îøi doresc. Toate celelalte o priveau pe Becca circumspecte, cînd deodatæ scîncetele lui Mimi se auziræ dintr-un colfl øi toatæ atenflia øi Angie°cu°vinul se întoarseræ spre ea. — Steven nu mai vrea copii, se smiorcæi Mimi. — De ce? o întrebæ cu Katie cu o indignare impresionantæ. — Zice cæ trei ajung. — Ajung pentru el sau pentru tine? se ræfloi Katie. — Asta am spus øi eu. Îmi doresc o fetiflæ. Îmi doresc o fiicæ. Toate muierile o mîngîiau pe pær. Katie o mîngîia pe abdomen: — Eu îmi doresc un fiu! oftæ ea, privind cu jind fotografia bæiatului de trei ani al lui Angie de pe øemineu. Smiorcæiala øi agitaflia trecuræ întruna de la Tish la Mimi øi invers — Mi-e dor de copiii mei... Întotdeauna mi°am dorit o casæ plinæ de copii, e tot ce am visat vreodatæ... Ce e ræu în a fi doar mamæ? Îmi pærea ræu pentru ele — pæreau tare supærate — øi cu siguranflæ øtiam ce înseamnæ o viaflæ care nu evoluase conform aøteptærilor. Dar dupæ destule aprobæri din cap øi øoapte de susflinere, nu mai øtiam ce altceva util sæ mai spun, aøa cæ m°am refugiat în bucætærie pentru o felie de brînzæ øi pentru a nu mai încurca locul degeaba. Cunoøteam acest ritual de pe vremea liceului øi mai øtiam cæ nu mai trebuie mult ca sæ devinæ ceva urît. Becca veni curînd în bucætærie øi începu sæ spele vasele. — Cam aøa se întîmplæ în fiecare sæptæmînæ, zise ea dîndu°øi ochii peste cap, pentru a pærea mai mult amuzatæ decît iritatæ. — Purificator, îmi imaginez, i°am ræspuns eu. Îmi dædeam seama cæ îøi dorea sæ continuu. Cunoøteam senzaflia. Cînd simt cæ sînt pe punctul de a obfline o declaraflie grozavæ, aø vrea parcæ sæ pætrund în gura acelei persoane øi sæ i°o smulg de pe limbæ. — Nu øtiam cæ viafla mea e atît de nenorocitæ pînæ cînd am început sæ frecventez adunærile lui Angie, øopti Becca, folosind un cuflit spælat pentru a tæia cîteva felii de Gruyere*. *
Un soi de brînzæ tare, originaræ din sudul Franflei.
144
OBIECTE ASCUfiITE Aveam destulæ brînzæ cît sæ hrænim tot oraøul. — Ei, øtii cum e, a fi tulburat înseamnæ a duce o viaflæ superficialæ færæ a læsa impresia cæ eøti o persoanæ superficialæ. — Ai dreptate, spuse Becca. Aøa erafli øi pe vremea liceului? întrebæ ea. — Da, cam la fel, asta cînd nu eram ocupate sæ ne înjughiem pe la spate. — Cred cæ îmi pare bine cæ pe°atunci eram o ratatæ, spuse ea rîzînd. — Øi te întrebi cum de nu mai sînt eu aøa tare? i°am spus øi eu rîzînd øi i°am turnat un pahar cu vin, uøor ameflitæ de absurditatea de a mæ regæsi în viafla de adolescentæ. Cînd am revenit, încæ chicotind uøor, toate femeile din cameræ boceau øi toate îøi ridicaræ privirea spre noi în acelaøi timp, ca într°un desen victorian oribil ce prinsese viaflæ. — Mæ bucur cæ voi douæ væ distrafli atît de bine, izbucni Katie. — Avînd în vedere ce se întîmplæ în oraøul nostru, adæugæ Angie. Evident, subiectul cæpætase noi dimensiuni. — Ce e în neregulæ cu lumea asta? De ce ar face cineva ræu unor fetifle? Mimi plîngea: — Bietele de ele. — Øi sæ le smulgæ dinflii, asta mæ îngrozeøte cel mai tare, spuse øi Katie. — Sper ca mæcar cît au fost în viaflæ sæ fi fost tratate cum se cuvine, mîrîi øi Angie. De ce or fi oare fetele atît de rele una cu alta? — Celelalte fete se purtau urît cu ele? întrebæ Becca. — Într°o zi, dupæ ore, au pus°o pe Natalie la colfl øi i°au tæiat pærul, oftæ Mimi. Fafla îi era deja rævæøitæ øi plînsæ, iar pe bluzæ avea øtersæturi de mascara. — Pe Ann au obligat°o sæ îøi arate... pærflile intime bæieflilor, spuse Angie. — Mereu se luau de fetiflele astea, pentru cæ erau puflin diferite, spuse Katie, øtergîndu°øi o lacrimæ cu o manøetæ. — Cine se lua de ele? întrebæ Becca. — Întreab°o pe Camille! Ea este cea care scrie øi se documenteazæ, îi ræspunse Katie ridicîndu°øi bærbia, cu un gest pe care mi°l aminteam din liceu (însemna cæ are ceva cu tine øi 145
GILLIAN FLYNN cæ era îndreptæflitæ sæ simtæ aøa). Øtii ce soræ îngrozitoare ai, Camille, nu°i aøa? — Da. Øtiu cæ fetele se pot purta foarte urît. — Deci o aperi? se luminæ Katie. Simfleam cum alunec uøor în disputele oraøului Wind Gap øi m°am speriat. Caftealæ începu sæ°mi bubuie în gambæ. — Doamne, Katie, dar nici nu o cunosc suficient de bine ca sæ øtiu dacæ sæ o apær sau nu, i°am ræspuns eu, simulînd îngrijorarea. — Ai plîns mæcar o datæ pentru fetiflele acelea? mæ întrebæ Angie. Toate se adunaseræ în jurul meu øi mæ priveau de sus. — Camille nu are copii, spuse Katie cu pioøenie. Nu cred cæ poate sæ simtæ aceeaøi durere ca øi noi. — Îmi pare foarte ræu pentru acele fetifle, am ræspuns eu, dar sunase artificial, ca o concurentæ la miss care militeazæ pentru pacea în lume. Chiar mæ întrista foarte tare subiectul, dar mi se pærea inutil sæ vorbesc despre asta. — Nu vreau sæ par prea duræ, începu Tish, dar mi se pare cæ inima nu funcflioneazæ complet dacæ nu ai copii. Ca øi cum ræmîne opritæ pentru totdeauna. — Aøa e, spuse Katie. Nu am devenit cu adeværat femeie pînæ cînd nu am simflit°o pe Mackenzie în mine. Se tot vorbeøte despre opoziflia dintre Dumnezeu øi øtiinflæ, dar se pare cæ în ceea ce priveøte copiii, ambele tabere sînt de aceeaøi pærere. Biblia spune sæ rodim øi sæ ne înmulflim, iar øtiinfla e de acord cæ, pînæ la urmæ, pentru asta a fost fæcutæ femeia, nu? Sæ nascæ copii. — Puterea femeii! murmuræ Becca. Înapoi acasæ m°a dus Becca, deoarece Katie simflise nevoia sæ doarmæ peste noapte la Angie. Probabil cæ dædaca va avea grijæ de dragele ei fete dimineafla. Becca spusese niøte glume despre obsesia femeilor de a deveni mame, la care eu ræspunsesem cu cîteva gîlgîituri de rîs. E uøor pentru tine, mæcar tu ai doi deja doi copii. Mæ simfleam îngrozitor de deprimatæ. Mi°am pus o cæmaøæ de noapte curatæ øi stæteam cu picioarele încruciøate în mijlocul patului. Nu mai primeøti bæuturæ în seara asta, fetiflo, am murmurat. Mi°am mîngîiat obrazul øi mi°am întins umerii. Øi m°am alintat numindu°mæ dræguflo. 146
OBIECTE ASCUfiITE Voiam sæ tai: scumpete îmi scînteia pe coapsæ, ræutæcios îmi ardea genunchiul. Voiam sæ°mi crestez în piele stearpæ. Aøa aveam sæ ræmîn, cu pîntecele steril pentru totdeauna. Gol øi neîntinat. Îmi imaginam bazinul desfæcut pentru a scoate la ivealæ o gauræ curatæ, neatinsæ, ca un cuib de animal care a dispærut. Øi fetele astea micufle. Ce e în neregulæ cu lumea asta? Mimi chiar plînsese, dar faptul trecuse neobservat, pentru cæ lamentærile deveniseræ ceva foarte obiønuit. Dar acum simfleam øi eu. Ceva era în neregulæ aici, îngrozitor de în neregulæ. Mi°l puteam imagina pe Bob Nash stînd pe marginea patului lui Ann, încercînd sæ-øi aducæ aminte care a fost ultimul lucru pe care i°l spusese fiicei sale. Mi°am imaginat°o pe mama lui Natalie plîngînd cu fafla îngropatæ într°unul din tricourile fetei. Øi m°am væzut pe mine, o fetiflæ disperatæ de treisprezece ani, plîngînd în hohote pe podeaua din camera surorii mele moarte, cu un pantofior înflorat în mînæ. Sau pe Amma, øi ea la treisprezece ani, o femeie°copil cu un corp deja superb, dar øi cu o dorinflæ chinuitoare de a fi fetifla jelitæ de maicæ°mea. Pe mama læcrimînd dupæ Marian. Sau muøcînd acel copil. Pe Amma, încercîndu°øi puterile pe fiinfle mai slabe, rîzînd în timp ce ea øi prietenele ei îi taie pærul lui Natalie, în timp ce pe podeaua cu dale cad încontinuu bucle. Pe Natalie, scoflîndu°i ochii altei fetifle. Îmi simfleam pielea urlînd, iar ochii îmi zvîcneau în cap o datæ cu pulsul nebun. Am închis ochii, mi°am strîns braflele în jurul trupului øi am început sæ plîng. Dupæ zece minute de smiorcæialæ în pernæ, am încercat sæ îmi potolesc plînsul øi sæ-mi adun gîndurile care îmi bubuiau prin minte: replicile din interviul cu John Keene pe care le°aø putea folosi în articol, faptul cæ sæptæmîna viitoare trebuia sæ îmi plætesc chiria la apartamentul din Chicago øi mirosul mærului care începea sæ putrezeascæ în coøul de gunoi de lîngæ pat. Atunci am auzit°o pe Amma øoptindu°mi numele la uøæ. M°am închis la nasturii cæmæøii, mi°am tras mînecile øi i°am deschis uøa. Ea purta o cæmaøæ de noapte roz cu flori, pletele blonde îi acopereau umerii øi era desculflæ. De°a dreptul adorabilæ, e cel mai bun cuvînt. — Ai plîns, spuse ea, uøor surprinsæ. — Puflin. 147
GILLIAN FLYNN — Din cauza ei? Ultimul cuvînt fusese accentuat, mi°l puteam imagina rotund øi greu, fæcînd o gauræ adîncæ în pernæ. — Puflin, da, øi din cauza ei. — Øi eu la fel. Îmi privea cu atenflie marginile cæmæøii, gulerul, manøetele. Încerca sæ°mi surprindæ cicatricele. — Nu am øtiut cæ fli°ai fæcut ræu, spuse în cele din urmæ. — Nu se mai întîmplæ. — Asta e bine, presupun. Se aøezæ pe marginea patului. — Camille, ai vreodatæ senzaflia cæ o sæ se întîmple lucruri rele, dar nu pofli face nimic sæ le opreøti? Nu pofli face absolut nimic, trebuie doar sæ aøtepfli? — Ca un fel de atac de panicæ? Nu mæ puteam opri sæ°i privesc pielea, era atît de finæ øi de bronzatæ, ca o cremæ de îngheflatæ. — Nu, nu chiar. Pærea oarecum dezamægitæ, ca øi cum nu fusesem în stare sæ rezolv o ghicitoare. — În fine, uite, fli°am adus un cadou. Îmi întinse o cutie împachetatæ øi mi°a spus sæ o deschid cu atenflie. Înæuntru era o fligaræ de iarbæ fæcutæ cu mare îndemînare. — E mai bunæ decît votca aia pe care o bei tu, spuse Amma, pentru a se apæra. Bei foarte mult. Asta e mai bunæ. Nu te mai întristeazæ aøa tare. — Amma, zæu... — Pot sæ îfli mai væd o datæ tæieturile? zîmbi ea timid. — Nu. Tæcere. Øi am ridicat fligara. — Øi, Amma, nu cred cæ ar trebui ca tu... — Ei, bine, iatæ cæ am adus°o. Dacæ o vrei, bine, dacæ nu, nu. Încercam doar sæ fiu dræguflæ cu tine. Se încruntæ øi îøi ræsuci în mîini un colfl de cæmaøæ. — Mulflumesc, e frumos din partea ta cæ vrei sæ mæ simt mai bine, — Pot sæ fiu øi dræguflæ, øtii? mai spuse ea, cu sprîncenele încæ încruntate. Pærea gata sæ plîngæ. 148
OBIECTE ASCUfiITE — Øtiu asta. Doar cæ nu øtiu de ce te°ai hotærît sæ fii dræguflæ cu mine tocmai acum. — Cîteodatæ nu sînt în stare. Dar acum pot. Cînd toatæ lumea doarme øi e liniøte deplinæ, e mai uøor. Întinse mîna aproape de fafla mea, ca un fluture, dar o læsæ imediat în jos, mæ mîngîie pe genunchi øi plecæ.
149
Zece
Î
„ mi pare ræu cæ am venit aici, pentru cæ acum ea e moartæ“ a spus John Keene, de 18 ani, cu lacrimi în ochi, despre sora lui mai micæ, Natalie, de 10 ani. „Cineva mi°a omorît sora“. Corpul lui Natalie Keene a fost gæsit pe 14 mai, contorsionat în spafliul strîmt dintre salonul de frumusefle Tuns øi Coafat øi magazinul de bricolaj al lui Bifty din oraøul Wind Gap, statul Missouri. Este cea de°a doua fetiflæ ucisæ aici în decurs de nouæ luni. Ann Nash, de 9 ani, a fost gæsitæ în golful unui rîu din apropiere în luna august a anului trecut. Ambele fete au fost strangulate. Ambelor li s°au smuls dinflii. „Era genul de copil mucalit“ a continuat John Keene, plîngînd încet, „ca un bæiefloi“. Keene s°a mutat aici cu familia cu doi ani în urmæ øi a absolvit recent liceul. A descris°o pe sora sa ca fiind o fatæ isteaflæ øi cu multæ imaginaflie. Ea chiar îøi inventase la un moment dat o nouæ limbæ, cu un alfabet propriu. „Pentru un copil normal, ar fi o bolborosealæ“, a spus Keene, zîmbind trist... O bolborosealæ este de fapt ancheta polifliei: forflele locale øi Richard Willis, un detectiv criminalist detaøat din Kansas, susflin cæ existæ cîteva piste. „Nu excludem pe nimeni“ a declarat Willis. „Cercetæm cu atenflie potenflialii suspecfli din cadrul comunitæflii, dar luæm în calcul foarte serios øi varianta ca aceste crime sæ fi fost comise de cineva din afara oraøului.“ Însæ poliflia refuzæ sæ comenteze declarafliile unui posibil martor ocular, un bæiat care pretinde cæ a væzut persoana care a ræpit°o pe Natalie Keene, øi anume o femeie. O sursæ din 150
OBIECTE ASCUfiITE cadrul polifliei spune cæ detectivii merg pe varianta cæ asasinul este un bærbat din cadrul comunitæflii. Stomatologul din Wind Gap, James L. Jellard, 56 de ani, susfline aceastæ ipotezæ, adæugînd cæ pentru smulgerea dinflilor „e nevoie de ceva forflæ. Nu ies aøa, pur øi simplu“. În timp ce poliflia cerceteazæ cazul, în Wind Gap au crescut considerabil vînzærile de încuietori øi arme. Magazinul local de bricolaj a vîndut 36 de încuietori, iar comerciantul local de arme a eliberat recent mai mult de 30 de permise dupæ uciderea lui Natalie Keene. „Credeam cæ majoritatea oamenilor de pe aici au deja arme, pentru vînætoare“ ne°a declarat Dan R. Sniya, de 35 de ani, care defline cel mai mare magazin de profil din oraø. „Dar mai cred øi cæ oricine n°a avut o armæ pînæ azi, acum o va avea cu siguranflæ“. Unul dintre cetæflenii din Wind Gap care øi°a mærit stocul de arme este tatæl lui Ann Nash, Robert, de 41 de ani. „Mai am douæ fete øi un fiu, iar ei vor fi apærafli“ ne°a spus el. Nash øi°a descris fiica decedatæ ca fiind foarte isteaflæ. „Cîteodatæ cred cæ era mai deøteaptæ chiar decît taicæ°su. Cîteodatæ øi ea credea cæ e mai deøteaptæ decît taicæ°su.“ El a mai spus cæ fiica lui era ca un bæiefloi, ca øi Natalie, o fatæ cæreia îi plæcea sæ se caflere în copaci øi sæ se plimbe cu bicicleta, ceea ce øi fæcea de altfel cînd a fost ræpitæ în luna august a anului trecut. Pærintele Louis D. Bluell de la biserica catolicæ recunoaøte efectele acestor crime asupra localnicilor: prezenfla la slujba de duminicæ a crescut simflitor øi mulfli membri ai parohiei sale au apelat la consiliere spiritualæ. „Cînd se întîmplæ aøa ceva, oamenii simt o nevoie puternicæ de hranæ spiritualæ“ spune el. „Øi vor sæ øtie, în special, cum a fost posibil ceea ce s°a întîmplat.“ Asta ar dori sæ øtie øi poliflia. Înainte sæ fie tipærit, Curry se amuzase pe seama tuturor iniflialelor. Oh, Doamne, ce le mai place sudiøtilor sæ se formalizeze. I°am atras atenflia cæ Missouri se afla de fapt în partea de vest a flærii, dar el se ræfloi la mine. Øi eu sînt, de fapt, un om de vîrsta a doua, dar spune°i asta bietei Eileen, care trebuie sæ îmi suporte inflamarea coatelor. De asemenea, mi°a tæiat 151
GILLIAN FLYNN majoritatea referinflelor la mærturia lui James Capisi, pæstrînd doar declarafliile generale. O sæ pærem niøte papagali dacæ îi acordæm prea multæ atenflie puøtiului, mai ales cæ poliflia nu îl ia în serios. Mi°a mai tæiat øi un citat despre John Keene, preluat din convorbirea cu mama lui: „Este un bæiat drægufl øi blînd“. Era, de fapt, singurul comentariu pe care îl obflinusem de la ea înainte sæ mæ dea afaræ din casæ, singurul pentru care meritase sæ fac acea vizitæ, dar lui Curry i se pærea cæ acest citat distrage atenflia. Probabil, avea dreptate. Era însæ foarte mulflumit cæ, în cele din urmæ, exista øi un suspect, øi anume „cineva din interiorul comunitæflii“. Sursa mea din cadrul polifliei era o puræ invenflie sau, eufemistic spus, un amestec — tofli, de la Richard pînæ la preotul local, credeau cæ asasinul face parte din comunitatea lor. Dar nu i°am mai spus lui Curry despre minciunica mea. În dimineafla în care a fost publicat articolul am stat în pat øi m°am holbat la discul rotativ al telefonului, aøteptînd sæ sune pentru reproøuri. Din partea mamei lui John, care se enervase foarte tare, probabil, cînd a descoperit declarafliile publice ale fiului. Sau chiar Richard, pentru cæ scæpasem faptul cæ asasinul e un tip de°al locului. Au trecut cîteva ore tæcute, în timp ce eu transpiram tot mai tare. Niøte muøte enorme îmi tot bîzîiau pe la geam, iar de pe hol o auzeam pe Gayla foindu°se, dorind foarte mult sæ intre øi în camera mea. Atît cearøafurile, cît øi prosoapele de la baie se schimbau întotdeauna zilnic, exista mereu lenjerie în subsol la uscat. Cred cæ am pæstrat acest obicei din zilele lui Marian. Aøternuturi curate øi scorfloase menite sæ ne facæ sæ uitæm toate acele scurgeri øi mirosuri lîncede care ne ies din organism. Eram la facultate cînd am descoperit cæ îmi place mirosul de sex. Intrasem în camera prietenei mele într°o dimineaflæ, dînd nas în nas cu un bæiat care zîmbea în colflul gurii øi îøi îndesa øosetele în buzunarul de la spate. Prietena mea lenevea în pat, pætatæ øi dezbræcatæ, cu un picior dezgolit atîrnîndu°i leneø din aøternut. Mirosul dulce øi umed era pur animalic, exact ca în cel mai ascuns colfl al peøterii unui urs. Mie îmi era aproape stræin, pentru cæ era un miros interior, 152
OBIECTE ASCUfiITE creat în timpul unei nopfli întregi. Pentru mine, cel mai reprezentativ miros al copilæriei era cel de clor. Pînæ la urmæ, cititorul cel mai supærat care m°a sunat primul nu era nici pe departe dintre cei la care mæ aøteptam. — Nu pot sæ cred cæ nu ai scris absolut nimic despre mine, îmi trosni în telefon vocea lui Meredith Wheeler. Nu ai folosit nimic din ce fli°am spus eu. Nici mæcar nu fli°ai dat seama cæ sînt în aceeaøi cameræ. Datoritæ mie ai vorbit cu John, mai øtii? — Meredith, nu fli°am promis niciodatæ cæ îfli voi folosi comentariile, i°am ræspuns eu, deja iritatæ. Îmi pare ræu dacæ asta ai crezut. Mi°am îndesat un ursulefl de pluø albastru sub cap, dar m°am simflit vinovatæ øi l°am pus la loc la capul patului. Fiecare trebuie sæ respecte lucrurile copilæriei altuia. — Pur øi simplu nu înfleleg de ce nu m°ai bægat în articol, a continuat. Dacæ toatæ ideea a fost sæ obflii o imagine a lui Natalie, atunci ai nevoie de John. Øi dacæ ai nevoie de John, ai nevoie de mine. Eu sînt iubita lui. Adicæ, el practic îmi aparfline, pofli sæ întrebi pe cine vrei. — Pæi, vezi tu, cheia articolului nu erafli tu øi John, i°am spus eu. Pe lîngæ vocea lui Meredith, auzeam melodia ritmicæ a unei balade country øi niøte pocænituri øi øuieræturi. — Dar ai bægat o græmadæ de alfli oameni din Wind Gap în articol. Pe idiotul de preot Bluell, de exemplu. De ce nu øi pe mine? John trece printr°o perioadæ foarte grea, iar eu sînt foarte importantæ pentru el, pentru cæ îl ajut sæ treacæ prin asta. Toatæ ziua plînge. Øi eu sînt cea care îl ajutæ. — Cînd o sæ scriu un articol în care o sæ am nevoie de mai multe pæreri din Wind Gap, îfli iau un interviu. Dacæ mai ai ceva de adæugat, bineînfleles. Pocænituræ, øuieræturæ. Cælca. — Øtiu o græmadæ de lucruri despre familia aia, øi mai ales despre Natalie, pe care John nici nu øi le imagineazæ. Sau nu le°ar spune, oricum. — Minunat, flinem legætura atunci. Øi ne vedem curînd. 153
GILLIAN FLYNN Am închis, puflin îngrijoratæ totuøi din cauza a ceea ce fata asta voia sæ°mi spunæ. Cînd am privit în jos, am væzut cæ scrisesem „Meredith“ cu litere largi øi cursive de°a lungul cicatricelor de pe piciorul stîng. Pe verandæ se afla Amma, înfæøuratæ într°o pæturicæ roz de mætase øi cu o batistæ umedæ pe frunte. Mama avea o tavæ de argint cu ceai, pîine præjitæ øi sticlufle asortate øi îi apæsa mîna Ammei pe obraz într°o miøcare circularæ. — Copilaø, copilaø, copilaø, murmura Adora, legænîndu°se amîndouæ în balansoar. Amma moflæia somnoroasæ ca un bebeluø în pæturica ei, frecîndu°øi buzele din cînd în cînd. Era prima datæ cînd o vedeam pe mama de la excursia noastræ în Woodberry. Mæ tot fîflîiam prin fafla ei, dar ea nu îøi lua ochii de la Amma. — Bunæ, Camille, øopti Amma în cele din urmæ øi îmi aruncæ un zîmbet firav. — Sora ta este bolnavæ. Mereu are febræ de cînd ai venit tu acasæ, spuse Adora, apæsînd în continuare în cercuri mîna Ammei. Îmi imaginam dinflii mamei frecîndu°se unul de altul în spatele obrajilor. Mi°am dat seama cæ era øi Alan acolo, dar de cealaltæ parte a ferestrei, privindu°le din canapeaua din camera de zi. — Trebuie sæ o ajufli sæ nu mai fie atît de încordatæ cînd e cu tine, Camille. E doar o fetiflæ, øuøoti maicæ°mea cætre Amma. Da, era doar o fetiflæ, dar mahmuræ. Amma plecase din camera mea asearæ pentru a bea ceva în camera ei. Aøa stæteau lucrurile în casa asta. Le°am læsat în urmæ øoptindu°øi una alteia, cu preferat înfiorîndu°mi genunchiul. — Hey, Scoop*! Richard ajunsese lîngæ mine în sedanul lui. Mæ îndreptam spre locul în care fusese descoperit corpul lui Natalie, pentru a vedea exact ce scrie pe baloanele øi pe bileflelele læsate acolo. Curry voia un articol despre ceea ce înseamnæ „un oraø în *
Øtire, noutate, evoluflie recentæ a unui caz.
154
OBIECTE ASCUfiITE doliu“. Asta dacæ nu apæreau cumva alte indicii despre crime. Dar avînd în vedere consecinflele, era bine sæ aparæ niøte indicii cît mai curînd. — Bunæ, Richard. — Bun articolul de azi. Al naibii internet! — Mæ bucur sæ aud cæ fli°ai gæsit o sursæ apropiatæ polifliei. Zîmbea cu gura pînæ la urechi cînd a spus asta. — Da, øi eu. — Urcæ, avem treabæ. Øi îmi deschise uøa din dreapta. — Am propria mea treabæ de fæcut. Pînæ acum, munca cu tine nu mi°a oferit nimic de publicat, numai de „færæ comentarii“ am avut parte. În ritmul æsta, o sæ mæ cheme înapoi editorul. — Pæi, nu putem permite aøa ceva, nu? Nu m°aø mai bucura de distragerea atenfliei. Hai, vino cu mine. Am nevoie de un ghid pentru Wind Gap. Øi fac øi eu ceva pentru tine: ræspund la trei întrebæri, complet øi adeværat. Neoficial, bineînfleles, dar spun tot ce øtiu. Hai, Camille! Sau poate ai o întîlnire cu sursa ta din poliflie? — Richard. — Nu, serios, nu aø vrea sæ intervin într°o dragoste ce e pe cale sæ înfloreascæ. Tu øi acest tip misterios probabil cæ facefli o pereche pe cinste. — Taci din guræ. M°am urcat în maøinæ. S°a aplecat peste mine, a tras centura øi a prins°o, oprindu°se o clipæ cu buzele apropiate de ale mele. — Trebuie sæ te øtiu în siguranflæ. Îmi arætæ un balon care se legæna în locul în care fusese gæsitæ Natalie. Pe el scria Însænætoøire grabnicæ! — Asta este, pentru mine, imaginea reprezentativæ pentru Wind Gap! spuse Richard. Richard voia sæ îl duc în toate locurile secrete ale oraøului, cotloanele pe care doar localnicii le pot cunoaøte. Locurile în care oamenii se întîlneau ca sæ øi°o tragæ sau ca sæ se drogheze, în care puøtii se îmbætau sau în care te duceai doar ca sæ fii 155
GILLIAN FLYNN singur øi sæ te gîndeøti la nemurirea vieflii. Fiecare dintre noi are parte de momente în care viafla deraiazæ. Al meu a fost cînd a murit Marian. Iar ziua în care am luat cuflitul în mînæ a fost la fel. — Nu am gæsit încæ locul uciderii acestor fete, spuse Richard, cu o mînæ pe volan øi cu cealaltæ pe spætarul scaunului meu. Doar locul în care au fost læsate, iar aici au fost distruse o græmadæ de probe. Tæcu o clipæ. — Scuze, locul uciderii sunæ cam urît. — Da, îmi inspiræ mai degrabæ un abator. — Oh. Un cuvînt de 50 de cenfli, Camille. De 75 de cenfli poate în Wind Gap. — Da, am uitat cît de culfli sîntefli voi în Kansas. L°am rugat pe Richard sæ o ia pe un drum de pietriø nemarcat øi am parcat în buruienile crescute pînæ la genunchi, la aproximativ 30 de kilometri de locul în care fusese gæsit corpul lui Ann. Mi°am øters ceafa în aerul umed øi mi°am fluturat puflin mînecile, care se lipiseræ de piele. Mæ întrebam dacæ Richard simflea mirosul bæuturii de noaptea trecutæ, pentru cæ eu o simfleam acum ieøind prin transpiraflie. Am rætæcit prin pædure, în josul dealului øi înapoi. Frunzele de bumbac tremurau, ca întotdeauna, într°o adiere imaginaræ. Din cînd în cînd auzeam vreun animal fugind sau o pasære luîndu°øi zborul. Richard mergea mereu lîngæ mine, croind drum prin vegetaflia bogatæ. Cînd am ajuns la locul cæutat, aveam amîndoi hainele umede, iar fafla îmi era acoperitæ de sudoare. Acolo era, de fapt, o veche salæ de clasæ, dæræpænatæ øi uøor înclinatæ, cu tot felul de crengi fluturînd înæuntrul øi în afara stinghiilor de lemn. O jumætate de tablæ era încæ atîrnatæ de un perete. Pe ea erau desene foarte detaliate cu penisuri intrînd în vagine, færæ corpurile aferente. Pe podea zæceau frunze uscate øi sticle goale de bæuturæ, cutii ruginite de bere din vremuri apuse. Mai erau øi cîteva bænci. Una dintre ele era acoperitæ cu o faflæ de masæ øi avea în centru o vazæ cu niøte trandafiri uscafli. Era un loc jalnic pentru a organiza o cinæ romanticæ. Speram, totuøi, cæ avusese succes. 156
OBIECTE ASCUfiITE — Bunæ treabæ, spuse Richard, arætînd unul dintre desenele de pe tablæ. Tricoul albastru i se lipise de piele øi puteam distinge conturul unui piept bine lucrat. — Aici îøi petrec timpul puøtii, mai ales, i°am spus eu. Dar e în apropierea golfului, aøa cæ m°am gîndit cæ e bine sæ°l vezi. — Îhîm. Mæ privea tæcut. — Ce faci în Chicago cînd nu lucrezi? Se aplecase peste bancæ øi færîmifla frunzele unui trandafir uscat din vazæ. — Ce fac? — Ai un iubit? Sînt convins cæ ai. — Nu, nu am mai avut un iubit de foarte multæ vreme. Începu sæ smulgæ petalele trandafirului. Nu îmi dædeam seama dacæ chiar îl interesa ræspunsul meu. Ridicæ privirea spre mine øi rînji. — Eøti duræ, Camille. Nu oferi prea mult de la tine. Mæ faci sæ muncesc. Ceea ce îmi place, pentru cæ este diferit. Pe cele mai multe fete nu le pofli opri din vorbit. Nu vreau sæ jignesc pe nimeni cu asta. — Nu încerc sæ par dificilæ. Doar cæ nu mæ aøteptam la întrebarea asta, i°am ræspuns eu, recîøtigîndu°mi echilibrul în conversaflie. Era doar o micæ flecærealæ øi tachinare. Cu asta mæ descurcam. — Tu ai o iubitæ? Sînt siguræ cæ ai douæ, una blondæ øi una brunetæ, sæ le asortezi la cravatæ. — Greøit pe toate planurile. Nu am iubitæ acum, iar ultima pe care am avut°o era roøcatæ. Nu se asorta cu nimic din ce aveam eu. A trebuit sæ plece, în cele din urmæ. Era fatæ bunæ, pæcat. În mod normal, Richard ar fi fost genul de bærbat pe care nu°l puteam suferi, adicæ næscut øi crescut în pluø: aræta bine, era interesant, era deøtept øi probabil avea øi ceva bani. Genul æsta de bærbafli nu m°a atras niciodatæ, nu au nimic deosebit øi, în general, sînt øi foarte laøi. Evitæ din instict orice situaflie care i°ar putea jena sau pune într°o posturæ ciudatæ. Dar Richard nu mi se pærea deloc plictisitor. Poate din cauza 157
GILLIAN FLYNN faptului cæ rînjetul sæu era puflin viclean. Sau poate din cauzæ cæ îøi cîøtiga existenfla træind printre nenorocirile vieflii. — Camille, tu veneai aici cînd erai micæ? Vocea lui fusese foarte înceatæ, chiar timidæ. Se uitæ în depærtare, iar razele soarelui îi luceau printre øuviflele aurii. — Bineînfleles. Era locul ideal pentru tot felul de activitæfli imorale. Richard se apropie de mine øi îmi oferi ultimul trandafir din vazæ, plimbîndu°øi degetul pe obrazul meu. — Înfleleg, spuse el. Cred cæ e prima datæ cînd îmi doresc sæ fi crescut în Wind Gap. — Probabil cæ ne°am fi înfleles foarte bine noi doi, i°am spus eu øi chiar credeam asta. Mæ simfleam deodatæ foarte tristæ cæ în copilærie nu cunoscusem nici un bæiat ca Richard, adicæ cineva care sæ fie în stare sæ mæ provoace puflin. — Øtii cît eøti de frumoasæ, da? fii°aø spune eu, dar pare genul de replicæ pe care ai respinge°o. În loc de asta, mæ gîndeam... Îmi trase capul spre el øi mæ særutæ, întîi încet, dupæ care, væzînd cæ nu mæ opun, mæ prinse în brafle øi îøi împinse limba în gura mea. Era prima oaræ cînd cineva mæ særuta în trei ani de zile. Îmi plimbam mîinile pe umerii lui, cu trandafirul foønindu°i pe spate. I°am îndepærtat gulerul øi l°am lins pe gît. — Cred cæ eøti cea mai frumoasæ fatæ pe care am væzut°o, îmi spuse, trecîndu°øi degetul pe linia obrazului meu. Nici nu am mai putut gîndi clar în ziua în care te°am væzut prima datæ. Vickery m°a trimis acasæ. Rîse. — Øi eu cred cæ eøti frumuøel, i°am ræspuns eu, flinîndu°i mîinile într°ale mele pentru a nu încerca sæ mæ pipæie. Aveam o bluzæ subflire øi nu voiam sæ îmi simtæ cicatricele. — Øi eu cred cæ eøti frumuøel? mæ imitæ el øi rîse. Doamne, Camille, nu prea te pricepi sæ fii romanticæ, nu? — M°ai luat pe nepregætite. Adicæ, în primul rînd, nu cred cæ e o idee bunæ, ca noi doi sæ avem o relaflie. — Chiar oribilæ. Øi îmi særutæ lobul urechii. — Øi, în plus, nu vrei sæ cercetezi locul? 158
OBIECTE ASCUfiITE — Donøoaræ Preaker, am cercetat locul æsta a doua zi de cînd am ajuns aici. Dar mi°a fæcut plæcere sæ mæ plimb cu tine. Richard cercetase øi celelalte douæ locuri pe care le mai øtiam. Un hangar de vînætoare pæræsit din partea de sud a pædurii a scos la ivealæ o fundæ galbenæ de prins pærul, neidentificatæ însæ de nici una dintre cele douæ familii. La faleza din partea de est a oraøului, de unde puteai privi fluviul Mississippi, a fost identificatæ urma unui pantof sport de copil, dar care nu s°a potrivit cu nici unul din pantofii celor douæ fete. Au mai fost gæsite urme de sînge uscat pe firele de iarbæ, dar, din nou, nu se potrivea grupa sanguinæ. Încæ o datæ cunoøtinflele mele erau inutile. Dar se pare cæ lui Richard nu°i pæsa de chestia asta. Am mers oricum pînæ la falezæ, cu øase cutii de bere alæturi, øi am stat în soare privind fluviul Mississippi, care sclipea verde ca un øarpe uriaø. Acesta era unul dintre locurile preferate ale lui Marian, cînd se putea ridica din pat. Pentru o clipæ, i°am simflit în spate greutatea de copil, chicotelile vesele în urechea mea øi braflele slæbænoage prinse de umerii mei. — Unde ai duce o fetiflæ ca sæ o strîngi de gît? întrebæ Richard. — În maøinæ sau acasæ, i°am ræspuns, simflind fiori pe spate. — Øi ca sæ°i smulgi dinflii? — Undeva unde aø putea lucra în voie. O pivniflæ, poate. Sau o cadæ. Fetele muriseræ deja, nu? — Asta e una din cele trei întrebæri? — Desigur. — Amîndouæ muriseræ. — Moarte de suficient timp pentru a nu curge deloc sînge cînd le°au fost smuløi dinflii? O barcæ ce plutea pe rîu începu sæ se întoarcæ în firul curentului. Oamenii care au apærut pe punte cu niøte vîsle încercau disperafli sæ o readucæ pe direcflia corectæ. — La Natalie a curs sînge. Dinflii i-au fost smuløi imediat dupæ strangulare. Mi°am adus aminte de Natalie Keene, ochii cæprui-deschis øi încremenifli, prævælitæ într°o cadæ, în timp ce cineva îi smulgea 159
GILLIAN FLYNN dinflii. Pe bærbie i se scurgea sîngele. O mînæ pe un patent. O mînæ de femeie. — Îl crezi pe James Capisi? — Sincer, nu øtiu ce sæ cred, Camille. Puøtiul e absolut îngrozit. Maicæ°sa ne sunæ mereu sæ ne cearæ pe cineva de pazæ. E sigur cæ femeia o sæ îl ia øi pe el. L°am chinuit puflin, l°am fæcut mincinos, sæ væd dacæ îøi schimbæ povestea. Nimic. Îøi întoarse fafla spre mine. — Atît îfli spun: James Capisi e foarte sigur de ceea ce spune. Dar nu væd cum ar putea fi adeværat. Nu se încadreazæ în nici un profil cu care am lucrat pînæ acum. Nu se potriveøte. Øi asta fli-o spun din intuiflie de poliflist. De fapt, ai vorbit øi tu cu el, tu ce crezi? — Sînt de acord cu tine. Mæ întreb dacæ nu e doar îngrozit de cancerul maicæ°sii øi îøi proiecteazæ cumva aceastæ teamæ asupra a ceea ce a væzut de fapt. Nu øtiu. Øi despre John Keene ce crezi? — Se potriveøte profilului: are vîrsta potrivitæ, face parte din familia uneia dintre victime øi pare cæ suferæ puflin cam mult. — Sora lui a fost ucisæ. — Aøa e. Dar... eu sînt bærbat øi îfli spun sigur cæ un puøti preferæ sæ se sinucidæ decît sæ plîngæ în public. Iar el se smiorcæie prin tot oraøul. Richard suflæ prelung în sticla de bere, ca o chemare cætre o ambarcafliune care tocmai trecea pe rîu. Deja ræsærise luna øi musculiflele erau în plinæ agitaflie cînd Richard m°a adus acasæ. Bîzîitul lor era la fel ca zvîcnirea dintre picioarele mele cînd l°am læsat sæ mæ atingæ. Mi°am tras fermoarul øi i°am adus mîna pe clitorisul meu, flinînd°o acolo pentru a nu încerca sæ exploreze mai departe øi sæ simtæ marginea cicatricelor. Ne°am fæcut unul pe altul ca niøte puøti de øcoalæ (colflunaø îmi zvîcnea tare øi roz pe piciorul stîng cînd am avut orgasm) øi eram lipicioasæ øi miroseam a sex cînd am deschis uøa de la intrare øi am væzut°o pe mama stînd pe trepte cu un pahar de amaretto. 160
OBIECTE ASCUfiITE Purta o cæmaøæ de noapte roz cu niøte mînecufle feciorelnice pufoase øi cu o fundæ de satin în jurul gulerului. Mîinile îi erau din nou bandajate, deøi inutil, iar feøele erau la fel de curate ca la început, deøi fuseseræ în manøete. Se legæna încet cînd am intrat eu, ca o fantomæ care nu øtia dacæ sæ plece sau sæ mai ræmînæ. Ræmase. — Camille, vino sæ stai jos! Întinse mîinile fleøcæite spre mine. — Nu, mai întîi ia°fli un pahar din bucætærie. Sæ bei ceva cu Mama. Cu mama ta. Probabil o sæ fie groaznic, mi°am zis cînd îmi luam un pahar. Dar, pe lîngæ asta, mai era ceva: eram singuræ cu ea! O dorinflæ chinuitæ a copilæriei. Posibil a fi împlinitæ. Maicæ°mea turnæ neatentæ, totuøi perfect, umplîndu°mi paharul exact la limitæ. Era, oricum, o provocare sæ beau din el færæ sæ værs. Se strîmbæ puflin privindu°mæ. Se læsæ cu spatele pe stîlp øi îøi îndoi picioarele sub ea. — Cred cæ în sfîrøit mi°am dat seama de ce nu te iubesc! Øtiam cæ nu mæ iubeøte, dar nu credeam cæ o poate spune cu voce tare. Încercam sæ mæ prefac interesatæ, ca un om de øtiinflæ pe cale sæ facæ o descoperire mæreaflæ, dar mi se puse un nod în gît øi nu mai puteam sæ respir. — Îmi aduci aminte de mama mea, de Joya. Rece øi distantæ øi atît de nætîngæ. Nici pe mine nu m°a iubit mama mea. Øi dacæ voi, fetelor, nu mæ iubifli, nu o sæ væ iubesc nici eu. Am simflit un val de furie în stomac. — Nu am spus niciodatæ cæ nu te iubesc, e o nebunie. O nebunie, futu-i! Tu nu m°ai plæcut niciodatæ, nici mæcar cînd eram copil. Nu am simflit altceva decît ræcealæ din partea ta, aøa cæ nu încerca sæ dai vina pe mine. Am început sæ°mi frec palma cu asprime de marginea scærii. Maicæ°mea zîmbi încordat la ceea ce fæceam, aøa cæ m°am oprit. — Dar întotdeauna ai fost aøa de încæpæflînatæ! Niciodatæ dræguflæ. Îmi aduc aminte cînd aveai øase sau øapte ani. Am vrut sæ îfli coafez pærul în bucle pentru poza de la øcoalæ. Dar tu fli l°ai tæiat de tot cu foarfeca. Nu°mi aduceam aminte episodul æsta. Dar parcæ Ann fæcuse chestia asta. 161
GILLIAN FLYNN — Nu prea cred, mamæ. — Catîr. Excat ca øi fetele astea. Am încercat sæ mæ apropii øi de fetele astea care au fost ucise. — Cum adicæ ai vrut sæ te apropii? — Îmi aminteau de tine, alergînd toatæ ziua prin oraø ca niøte sælbæticiuni. Ca niøte animale micufle. Mæ gîndeam cæ, dacæ mæ apropii de ele, o sæ te înfleleg pe tine mai bine. Dacæ ajungeam sæ le plac pe ele, poate te°aø fi plæcut øi pe tine. Dar n-am reuøit. — Nici nu m°aø fi aøteptat. Pendula bætu ora 11. Mæ întrebam de cîte ori auzise maicæ°mea acest sunet crescînd în casa asta. — Cînd te°am avut înlæuntrul meu, cînd eram fatæ, mult mai tînæræ decît eøti tu acum, mæ gîndeam cæ tu o sæ mæ salvezi. Cæ tu o sæ mæ iubeøti. Øi atunci o sæ mæ iubeascæ øi mama mea. Dar s°a dovedit a fi o glumæ. Vocea ei deveni ascuflitæ øi ræguøitæ, ca o eøarfæ roøie într°o furtunæ. — Eram doar un copil. — Chiar de micæ nu mæ ascultai, nu voiai sæ mænînci. De parcæ mæ pedepseai cæ exist. Arætam ca o proastæ. Ca un copil bleg. — Dar erai un copil. — Øi uite cæ acum te°ai întors øi mæ obsedeazæ ideea: de ce Marian øi nu ea? Furia mi se transformæ instantaneu în disperare. Degetele îmi gæsiræ o aøchie de lemn în treaptæ. Mi°am bægat°o sub unghie. Nu aveam de gînd sæ plîng pentru femeia asta. — Nici eu nu sînt prea încîntatæ cæ træiesc, mamæ. Dacæ te consoleazæ cu ceva. — Ai atîta uræ în tine! — De la tine am învæflat. Maicæ°mea se aplecæ øi mæ prinse cu ambele mîini. Apoi întinse mîna spre spatele meu øi încercui cu unghia singura bucatæ de piele netedæ, færæ cicatrice. — Singurul loc pe care îl mai ai, îmi øopti. Respiraflia îi era stætutæ øi îmbîcsitæ, precum aerul care ieøea dintr°un pufl pæræsit. 162
OBIECTE ASCUfiITE — Aøa e. — Într°o zi am sæ cioplesc numele meu acolo. Mæ zgîlflîi øi îmi dædu drumul, dupæ care mæ læsæ singuræ pe trepte cu ceea ce mai ræmæsese din bæuturi. Am bæut ce mai era øi am avut niøte vise întunecate øi lipicioase. Maicæ°mea mæ despicase øi îmi scotea toate organele, pe care le alinia pe marginea patului, în timp ce pielea îmi atîrna de°o parte øi de alta. Îøi cosea iniflialele în fiecare organ de°al meu, dupæ care le bæga la loc înæuntru, laolaltæ cu alte obiecte uitate: o minge de cauciuc portocalie de la Day Glo*, pe care o cîøtigasem la un tonomat cînd aveam 10 ani, o pereche de ciorapi de lînæ mov, pe care îi purtasem la 12 ani øi un inel ieftin auriu, pe care mi°l cumpærase un bæiat în prima clasæ de liceu. Cu fiecare obiect aveam senzaflia de uøurare cæ îl gæsisem. Cînd m°am trezit, trecuse deja ora prînzului øi mæ simfleam pierdutæ øi speriatæ. Am luat o înghiflituræ din sticlufla de votcæ pentru a alunga panica, dupæ care am alergat la baie øi am vomitat°o, împreunæ cu dîre de salivæ maro de amaretto. M°am dezbræcat øi m°am bægat în cadæ, simflind pe spate porflelanul rece. M°am întins øi am dat drumul la apæ, læsînd°o sæ se adune peste mine, inundîndu°mi urechile pînæ cînd am auzit acel bîldîbîc! relaxant al bærcii care se scufundæ. Voi putea rezista vreodatæ sæ las apa sæ îmi acopere fafla øi sæ îmi flin ochii deschiøi? Pur øi simplu, refuzi sæ te mai ridici 4 centrimetri øi se terminæ totul. Apa mæ înflepa în ochi øi îmi acoperea nasul, iar apoi mæ acoperi cu totul. Încercam sæ îmi imaginez cum aræt de deasupra: o piele biciuitæ øi o faflæ încremenitæ clipocind sub apæ. Corpul meu respingea liniøtea. Îmi urla în urechi: corsaj, murdar, cicælealæ, væduvæ. Îmi simfleam stomacul øi gîtul încordate, cæutînd disperate aerul. Deget, tîrfæ, gauræ! Apoi cîteva momente de aøteptare. Ce modalitate curatæ de a muri! Floare, luciu, arætos! *
Marcæ de vopsea.
163
GILLIAN FLYNN Am zvîcnit la suprafaflæ, gîfîind în aer. Capul meu era îndreptat spre tavan, tremurînd. Uøurel, uøurel, mi°am spus. Uøurel, dræguflo, o sæ fii bine. Mi°am mîngîiat obrazul øi m°am alintat singuræ — ce jalnic — dar mi se mai potoli gîfîiala. Apoi, un atac de panicæ. Am întins mîna pe spate pentru a verifica locul neted de piele. Era încæ neted. Pe cer zæcea niøte nori negri, iar soarele se zærea doar pe conturul lor, aruncînd în jur o luminæ galbenæ bolnævicioasæ, de parcæ eram niøte gîngænii ascunse sub obiecte fluorescente. Încæ slæbitæ dupæ întîlnirea cu maicæ°mea, lumina slabæ pærea potrivitæ. Trebuia sæ mæ întîlnesc cu Meredith Wheeler pentru un interviu despre familia Keene. Nu credeam cæ o sæ scoatæ la ivealæ cine øtie ce informaflii, dar mai fæceam rost de un citat, de care aveam oricum nevoie, deoarece nu mai auzisem nimic despre ei de la ultimul articol. Adeværul era cæ, o datæ ce John locuia acum în spatele casei lui Meredith, nu puteam ajunge la el decît prin intermediul ei. Øi sînt siguræ cæ îi plæcea la nebunie chestia asta. Am mers pînæ la Strada Principalæ, la locul în care îmi læsasem ieri maøina pentru a porni escapada cu Richard. M°am aøezat færæ prea mare convingere la volan øi am reuøit sæ ajung la casa lui Meredith cu o jumætate de oræ mai devreme. Øtiind ce pregætiri face în aøteptarea mea, am bænuit cæ mæ va aøtepta øi vom merge pe veranda din spate, pentru a avea ocazia sæ mai stau de vorbæ cu John. Dar ea nu era acasæ. În schimb se auzea muzicæ din spate, aøa cæ m°am dus pînæ acolo pentru a le vedea pe cele Patru Mici Blonde îmbræcate în bikini fosforescente la un capæt al piscinei, trecîndu°øi o fligaræ de iarbæ de la una la alta øi pe John la celælalt capæt, stînd la umbræ øi privindu°le. Amma era bronzatæ, blondæ øi încîntætoare, færæ nici o urmæ a mahmurelii din ziua precedentæ. Era la fel de micuflæ øi de coloratæ precum o tavæ cu aperitive. Væzînd atîta piele netedæ, mi°am simflit propria piele gîdilîndu°mæ. Era prea mult de suportat un contact direct, peste atacul meu de panicæ de dimineaflæ. Aøa cæ am ræmas sæ privesc de lîngæ colflul casei. Mæ putea vedea oricine, dar se pare cæ 164
OBIECTE ASCUfiITE nu prea le pæsa. Cele trei prietene ale Ammei se prinseræ într°o spiralæ de marijuana, întinse pe pæturi cu fafla în jos. Amma stætea în picioare, privindu°l de sus pe John, masîndu°øi ulei de bronzat pe umeri, pe piept, pe sîni, strecurîndu°øi mîna în sutien, fixîndu°l pe John, fixînd°o pe ea. John nu pærea sæ reacflioneze, stætea ca un copil dupæ øase ore de uitat la televizor. Cu cît se freca Amma mai lasciv, cu atît pærea el mai puflin interesat. Ei îi cæzu unul din triunghiurile sutienului, descoperindu°i sînul. Are 13 ani, mæ gîndeam, dar simfleam o urmæ de admiraflie pentru puøtoaicæ. Cînd eram deprimatæ, mæ ræneam singuræ. Amma îi rænea pe alflii. Cînd eu aveam nevoie de atenflie, mæ puneam la dispoziflia bæieflilor: fæ°mi ce vrei, numai iubeøte°mæ. Oferta sexualæ a Ammei pærea mai degrabæ un fel de agresiune. Picioare lungi øi slabe, talie øi încheieturi subfliri, o voce copilæroasæ, toate te flinteau ca o armæ: fæ°mi ce vreau eu, s°ar putea sæ te iubesc. — Hei, John, cu ce crezi cæ semæn? strigæ Amma. — Cu o fatæ care se poartæ urît øi care crede cæ e mai dræguflæ decît este de fapt, îi ræspunse John. Stætea pe marginea piscinei în pantaloni scurfli øi tricou, cu picioarele scufundate în apæ. Avea niøte fire de pær foarte subfliri pe picioare, aproape feminine. — Zæu? Atunci de ce nu încetezi sæ mæ mai priveøti din ascunzætoarea ta, îi spuse ea, arætînd cu piciorul spre garajul ale cærui ferestre aveau niøte perdele albastre. Meredith o sæ fie geloasæ. — Mæ simt mai bine sæ te supraveghez, Amma. Întotdeauna sînt cu ochii pe tine. Pærerea mea: sora mea intrase în camera lui færæ ca el sæ øtie øi îi umblase prin lucruri. Sau îl aøteptase în pat. — Cu siguranflæ cæ îfli place, spuse ea rîzînd, cu picioarele desfæcute. Pærea oribilæ în umbræ, razele soarelui aruncîndu-i umbre pe faflæ. — O sæ vinæ øi rîndul tæu într°o zi, Amma, øi asta curînd, spuse el. Curînd. — Da, eøti mare sculæ, am auzit, îi strigæ Amma. Kylie îøi ridicæ privirea, se uitæ la prietena ei, zîmbi, dupæ care se întinse la loc. 165
GILLIAN FLYNN — Øi cu ræbdare. — Pæi o sæ ai nevoie, îi spuse ea øi îi trimise un særut prin aer. Amaretto îmi venea în continuare înapoi øi mæ cam sæturasem de flecæreala asta. Nu°mi plæcea deloc sæ îl aud pe John Keene flirtînd cu Amma, indiferent de cît de provocator se purta ea. Avea totuøi 13 ani. — Bunæ! am strigat eu, iar Amma îøi fluturæ degetele spre mine. Douæ dintre cele trei blonde mæ priviræ, dupæ care se întinseræ la loc. John luæ puflinæ apæ în mîini øi îøi spælæ fafla înainte sæ îmi zîmbeascæ. Încerca sæ îøi aminteascæ conversaflia, neøtiind ce auzisem eu. Am ræmas indiferentæ faflæ de amîndoi øi m°am îndreptat spre John, oprindu°mæ la cîfliva centimetri distanflæ. — Ai citit articolul? l°am întrebat, iar el dædu din cap aprobator. — Da, mulflumesc, a fost drægufl. Cel puflin partea despre Natalie. — Am venit sæ vorbesc puflin øi cu Meredith despre Wind Gap øi poate øi despre Natalie. E în regulæ? Îøi ridicæ umerii. — Sigur. Ea încæ nu a venit. Nu avea suficient zahær pentru ceai. A intrat în panicæ øi a fugit la magazin, nemachiatæ chiar. — Uh, scandalos! — Pentru Meredith, este. — Cum îfli merge aici? — Ei, bine, spuse el. Începu sæ îøi mîngîie mîna dreaptæ. Alinare. Îmi pærea din nou ræu pentru el. — Nu øtiu dacæ o sæ°mi mai fie bine vreodatæ undeva, aøa cæ e greu de zis dacæ aici sînt în regulæ sau nu, înflelegi? — Adicæ: locul æsta e oribil øi aø vrea sæ mor, dar nici nu øtiu unde în altæ parte aø vrea sæ fiu, am completat eu. Se întoarse øi mæ privi fix, cu ochii albaøtri oglindind apa piscinei. — Da, exact asta vreau sæ spun. Obiønuieøte°te cu ideea, m°am gîndit eu. 166
OBIECTE ASCUfiITE — Te°ai gîndit cumva sæ apelezi la un ajutor de specialitate, la un terapeut? S°ar putea sæ îfli fie de folos. — Da, John, fli°ar putea potoli anumite nevoi. Unele pot fi chiar mortale, øtii? N°am vrea sæ mai aparæ øi alte fete færæ dinfli. Amma intrase în apæ øi plutea la jumætate de metru mai încolo de el. John tæcu øi pentru o clipæ am avut senzaflia cæ o sæ saræ în apæ øi o s°o înece. Dar el îndreptæ un deget spre ea, îøi deschise gura, o închise øi plecæ spre cæsufla lui. — A fost foarte dur din partea ta, i°am spus eu. — Dar amuzant, spuse Kylie, plutind pe o saltea roz gonflabilæ. — Ce ciudat, adæugæ øi Kelsey, înotînd lîngæ ea. Jodes ræmæsese pe pæturæ, cu genunchii adunafli sub bærbie øi cu ochii aflintifli pe garaj. — Ai fost aøa dræguflæ cu mine seara trecutæ! Acum eøti cu totul altfel, i°am spus Ammei. De ce faci asta? Pæru surprinsæ o secundæ. — Nu øtiu. Aø vrea sæ pot sæ nu mai fiu aøa. Aø vrea. Înotæ spre prietenele ei cînd Meredith tocmai apæru la uøæ øi mæ strigæ înæuntru. Casa familiei Wheeler îmi pærea cunoscutæ: o canapea umflatæ de pluø, o mæsuflæ de cafea cu o corabie în miniaturæ, un taburet de catifea verde, o fotografie alb°negru a Turnului Eiffel. Poterry Barn, catalogul de primævaræ. Lîngæ farfuriuflele galbene ca læmîia pe care Meredith tocmai le aducea pe masæ, luceau niøte tarte cu mure. Ea purta o rochie de varæ de pînzæ de culoarea piersicii, cu pærul strîns la ceafæ într°o coadæ de cal uøoaræ, care, probabil, i°a luat 20 de minute sæ o facæ atît de perfect. Semæna, dintr°o datæ, foarte bine cu maicæ°mea. Ar fi putut sæ fie mult mai uøor copilul adorat al Adorei decît am fost eu vreodatæ. Am simflit un val de ciudæ øi am încercat sæ mi°l controlez, în timp ce ea turna ceai øi zîmbea. — N°am idee ce îfli spunea sora mea, dar îmi imaginez cæ era fie urît, fie nepoliticos, aøa cæ îmi cer scuze pentru ea. Dar 167
GILLIAN FLYNN sînt siguræ cæ øtii cæ Amma e, de fapt, clopoflelul de start între ele. Se uita la tartæ, dar parcæ se abflinea sæ o mænînce. Aræta prea bine acolo. — Probabil cæ o cunoøti pe Amma mai bine decît mine, am spus eu. Ea øi cu John nu par a se... — E un copil cu multe nevoi, spuse ea încruciøîndu°øi picioarele, desfæcîndu°le øi îndreptîndu°øi rochia. Ammei îi e teamæ cæ o sæ se zbîrceascæ în aer ca un balon øi o sæ disparæ dacæ nu are tot timpul parte de atenflie. În special de atenflia bæieflilor. — Dar de ce nu îl place pe John? Sugera oarecum cæ el este cel care a rænit°o pe Natalie. Mi°am scos reportofonul øi l°am pornit, în parte pentru cæ nu voiam sæ pierd timpul cu jocuri de orgoliu, dar în special pentru cæ speram sæ spunæ ceva interesant despre John. Dacæ el era suspectul principal, cel puflin în mintea oamenilor din Wind Gap, aveam nevoie de un citat ca lumea. — Aøa e Amma. Are o ræutate în ea. John mæ place pe mine øi nu pe ea, aøa cæ îl atacæ tot timpul. Asta cînd nu încearcæ sæ mi°l fure. De parcæ ar fi posibil aøa ceva. — Dar se pare cæ multæ lume vorbeøte totuøi, spunînd cæ John ar avea ceva de°a face cu crima. De ce crezi cæ se spune asta? — Ea dædu din umeri, îøi scoase buza de jos în afaræ øi privi caseta rotindu°se cîteva secunde. — Øtii cum e. El nu e din oraø. E deøtept øi sociabil øi aratæ de zece ori mai bine decît oricine din oraøul æsta. Oamenilor le place sæ creadæ cæ el a fæcut°o, pentru cæ în felul æsta... ræutatea n°ar mai proveni din Wind Gap. Ar fi de afaræ. Mænîncæ°fli tarta! — Tu crezi cæ el e nevinovat? Am muøcat o datæ øi glazura mi se scurse pe buze. — Bineînfleles cæ aøa cred. E numai bîrfæ totul. Doar pentru cæ cineva pleacæ la plimbare cu maøina... mulfli oameni fac asta pe aici. Numai cæ John øi°a ales prost momentul. — Iar familia? Ce pofli sæ°mi spui despre familiile fetelor? — Erau niøte fete tare drægufle, bine crescute øi foarte dulci. E ca øi cum Dumnezeu a ales ce era mai bun în Wind Gap øi le°a luat la el în rai. 168
OBIECTE ASCUfiITE Repetase clar replica asta, o rostise cu o anumitæ ritmicitate. Chiar øi zîmbetul pærea studiat: prea puflin ar fi avar, prea mult ar fi necuviincios. Dacæ zîmbesc doar atît, e în regulæ. Curajos øi optimist. — Meredith, øtiu cæ nu asta e pærerea ta despre acele fete. — Dar atunci ce fel de citat vrei? — Unul sincer. — Nu pot sæ fiu sinceræ. John m°ar urî. — Nu e nevoie sæ îfli dau øi numele în articol. — Pæi atunci ce rost are sæ îmi mai iei interviu? — Dacæ øtii ceva despre fete, ceva despre care oamenii nu vorbesc, ar fi bine sæ°mi spui. Ar distrage atenflia de la John. Meredith luæ o înghiflituræ micæ de ceai øi tamponæ uøor cu øerveflelul colflul buzelor ei roøii. — Dar tot mi°ar apærea numele în articol, pe undeva? — Da, te pot cita în altæ parte. — Vreau sæ ræmînæ partea cu Dumnezeu care care le°a ales pentru rai, se miorlæi Meredith. Îøi fræmînta mîinile øi îmi zîmbi dintr°o parte. — Nu. Asta nu. O sæ folosesc citatul despre John, care nu e din oraø øi de aia bîrfeøte lumea despre el. — De ce nu pofli folosi citatul pe care îl vreau eu? Parcæ era un copil de 5 ani, îmbræcatæ ca o prinflesæ øi foarte nervoasæ cæ pæpuøa nu vrea sæ bea ceaiul ei imaginar. — Pentru cæ e total diferit de tot ceea ce am auzit pînæ acum øi pentru cæ nimeni nu vorbeøte în realitate aøa. Sunæ fals. Era cel mai jalnic dialog pe care îl avusesem vreodatæ cu o persoanæ intervievatæ øi, în acelaøi timp, o modalitate absolut imoralæ de a°mi face meseria. Dar aveam nevoie de nenorocita ei de poveste. Meredith îøi rotea lænfliøorul de argint la gît øi se uita la mine. — Ai fi putut fi manechin, øtii? îmi spuse ea brusc. — Mæ îndoiesc, i°am ræspuns nervoasæ. De fiecare datæ cînd oamenii îmi spuneau cæ sînt frumoasæ, îmi aminteam toate urîfleniile care îmi colcæiau pe sub haine. — Ai fi putut. Întotdeauna mi°am dorit sæ fiu ca tine cînd mæ fac mare. Mæ gîndesc des la tine, øtii? Adicæ, øtiu cæ mamele noastre sînt prietene øi toate astea øi mæ gîndeam la tine în 169
GILLIAN FLYNN Chicago øi mi te imaginam într°o casæ mare, cu niøte fete cîrlionflate øi cu un sofl marfæ, bancher sau ceva. Îmi imaginam cum stafli tofli în bucætærie øi befli suc de portocale, iar el se urcæ în Jaguar øi pleacæ la serviciu. Dar cred cæ mi°am imaginat greøit. — Aøa e. Sunæ bine, totuøi. Am mai muøcat o datæ din tartæ. — Dar spune°mi despre fete. — Numai la muncæ te gîndeøti, nu? Niciodatæ nu ai fost foarte prietenoasæ, de fapt. Øtiu ce s°a întîmplat cu sora ta. Aceea care a murit. — Meredith, mai stæm altæ datæ de vorbæ. Mi°ar face plæcere. Dupæ ce se terminæ povestea asta. Dar hai sæ rezolvæm cu interviul æsta, dupæ care, poate, ne relaxæm puflin. Nu aveam de gînd sæ mai ræmîn un minut în plus dupæ ce terminam interviul. — Okay... deci, uite care e treaba. Cred cæ øtiu de ce... dinflii..., øi mimæ smulgerea lor. — De ce? — Nu pot sæ cred cæ toatæ lumea refuzæ sæ accepte chestia asta! spuse ea. Meredith privi în jurul ei, prin cameræ. — Nu øtii de la mine, bine? continuæ ea. Fetelor, Ann øi Natalie, le plæcea sæ muøte. — Cum adicæ, le plæcea sæ muøte? — Amîndurora. Aveau niøte firi foarte sælbatice. Adicæ înfricoøætoare de°a dreptul. Ca niøte bæiefli. Dar ele nu loveau, doar muøcau. Uite! Îøi întinse mîna dreaptæ. Chiar deasupra degetului mare erau trei semne albe care luceau în lumina dupæ°amiezii. — Asta o am de la Natalie. Øi asta. Îøi ridicæ pærul øi îmi arætæ urechea stîngæ, unde mai avea doar jumætate din lob. — M°a muøcat de mînæ cînd îi fæceam unghiile. Øi°a dat seama apoi cæ nu îi place, dar i°am spus sæ mæ lase sæ termin øi cînd i°am dat drumul la mînæ, øi°a înfipt dinflii în mine. — Øi lobul urechii? — Am ræmas o datæ acolo peste noapte cînd nu îmi pornea maøina. Adormisem în camera de oaspefli, cînd m°am trezit 170
OBIECTE ASCUfiITE brusc cu cearøafurile pline de sînge øi cu urechea arzînd øi parcæ voiam sæ fug de ea, dar era încæ prinsæ de capul meu. Iar Natalie urla de parcæ ea luase foc. Urletul ei m°a speriat mai tare decît muøcætura. A venit domnul Keene øi a potolit°o. Copilul æla avea niøte probleme grave. Am cæutat lobul, poate puteau sæ mi°l coasæ la loc la spital. Dar nu l°am mai gæsit. Cred cæ l°a înghiflit. Rîse, cu un sunet ca øi cum ar fi scæpat un nod de aer. — Dar îmi pare ræu de ea, în general. Minfli. — Ann era la fel de rea? am întrebat eu. — Mai ræu. Sînt o græmadæ de oameni în oraø cu semne de la muøcætura ei. Inclusiv mama ta. — Poftim? Mi se umeziræ palmele øi îmi simfleam deodatæ spatele rece. — Mama ta îi dædea meditaflii lui Ann, iar ea nu pricepea. S°a enervat ræu de tot, i°a smuls o øuviflæ de pær mamei tale øi a muøcat°o de încheieturæ. Ræu de tot. Cred cæ i°au pus øi copci. Îmi închipuiam braflul subflire al mamei prins în niøte dinfli micufli, Ann scuturîndu°øi capul ca un cæflel, sîngele flîønind pe mîneca mamei øi pe buzele fetiflei. Un urlet øi i°a dat drumul. Un mic inel de linii întortocheate øi, la mijloc, un cerc de piele perfectæ.
171
Unsprezece
S
unæ telefonul în camera mea, dar nici vorbæ de maicæ°mea. Îl puteam auzi pe Alan la parter, certînd°o pe Gayla cæ a tæiat greøit filé°urile. — Øtiu cæ pare lipsit de importanflæ, Gayla, dar priveøte lucrurile astfel: lucrurile mærunte fac diferenfla dintre o masæ bunæ øi experienfla de a mînca. Gayla emise un sunet ca øi cum ar fi priceput. Chiar øi mîrîiturile ei aveau un zbîrnîit anume. L°am sunat pe Richard pe mobil, unul dintre puflinii oameni din Wind Gap care aveau aøa ceva, dar poate n°ar trebui sæ judec pe nimeni, deorece øi eu sînt unul dintre puflinii care nu au mobil în Chicago. Nu aø vrea sæ fiu niciodatæ atît de disponibilæ. — Detectiv Willis. Pe fundal se auzea tare un microfon strigînd un nume. — Eøti ocupat, domnule detectiv? Am roøit. Neseriozitatea pærea a fi o tachinare, care pærea a fi o nebunie. — Salut, îmi ræspunse el cu o voce politicoasæ. Aproape am terminat. Pot sæ te sun eu mai tîrziu? — Sigur, numærul meu e... — E scris pe ecranul telefonului. — Miøto. — Foarte. Douæzeci de minute mai tîrziu: — Scuze, eram la spitalul din Woodberry cu Vickery. 172
OBIECTE ASCUfiITE — O pistæ? — Un fel de. — Un cometariu? — M°am simflit minunat asearæ. Scrisesem Richard poliflistul de 12 ori pe piciorul stîng øi a trebuit sæ mæ opresc, pentru cæ îmi ardeau degetele dupæ o lamæ. — Da, øi eu. Uite ce e, trebuie sæ te întreb ceva direct øi vreau sæ îmi ræspunzi sincer. Neoficial. Apoi am nevoie øi de un comentariu pe care sæ îl pot publica în viitorul articol. — OK, încerc sæ te ajut, Camille. Ce vrei sæ mæ întrebi? — Ne putem vedea la barul æla slinos unde ne°am întîlnit prima datæ? Trebuie sæ te întreb personal øi trebuie sæ ies din casæ øi da, spun øi asta: trebuie sæ beau ceva. Trei bæiefli cu care fusesem colegæ se aflau la barul Sensors cînd am intrat, niøte bæiefli de treabæ, dintre care unul cîøtigase Panglica Albastræ la un tîrg naflional pentru ugerul obscen de mare al scroafei sale. Un stereotip tradiflional, care i°ar fi plæcut foarte mult lui Richard. Am schimbat amabilitæfli, mi°au fæcut cinste cu primele douæ pahare øi am væzut fotografiile copiilor, opt în total. Unul dintre ei, Jason Turnbough, era la fel de blond øi de rotund la faflæ ca în copilærie. I se zærea mereu limba în colflul gurii, obrajii îi erau roz, iar ochii rotunzi øi albaøtri rætæceau încontinuu între sînii øi fafla mea. Se opri însæ de îndatæ ce am scos reportofonul øi am întrebat despre cele douæ crime. Atunci atenflia i°a fost captatæ de rotiflele casetei. Ciudat cum oamenii simt atîta presiune cînd le este publicat numele. Este o dovadæ e existenflei lor. Îmi imaginam o turmæ de fantome bîntuind printre filele ziarelor øi arætînd vreun nume pe paginæ: Uite, aici sînt! fii°am zis eu cæ am træit cîndva, fli°am zis cæ am existat! — Cine ar fi crezut cînd eram colegi la øcoalæ cæ azi o stæm aici de vorbæ despre niøte crime în Wind Gap? se miræ Tommy Ringer, acum un bærbat brunet cu o barbæ deøiratæ. — Te înfleleg, øi eu acum lucrez într°un supermarket, pentru Dumnezeu! spuse øi Ron Laird, un tip amabil cu o faflæ de øoricel, dar cu o voce puternicæ. 173
GILLIAN FLYNN Tofli trei stræluceau de mîndrie civicæ. Ce dacæ infamia se instalase în Wind Gap, ei o vor înfrunta. O sæ continue sæ munceascæ la supermarket, la farmacie, la crescætoria de pui. Øi cînd aveau sæ moaræ, munca asta øi faptul cæ se însuraseræ øi cæ aveau copii o sæ fie pe lista realizærilor. Øi era ceva ce aproape li se întîmplase lor. De fapt, mai exact, era ceva ce se întîmplase în oraøul lor. Aici nu eram prea siguræ de pærerea lui Meredith. Se pare cæ unora le°ar fi plæcut la nebunie ca asasinul sæ fi fost un tip næscut øi crescut în Wind Gap. Unul cu care fuseseræ cîndva la pescuit sau coleg din echipa de cercetaøi. Povestea ar fi fost mult mai interesantæ aøa. Richard deschise larg uøa, care pærea foarte uøoaræ pentru cum aræta. Orice client care nu mai venise pînæ atunci trægea de uøæ cu putere, aøa cæ, la cîteva minute, se auzea o bubuituræ în peretele lateral. Ceea ce oferea o ritmicitate interesantæ conversafliei. Cînd intræ în bar, aruncîndu°øi haina pe umær, cei trei mîrîiræ. — Uite°l øi pe æsta! — Sînt impresionat pînæ la lacrimi, tipule! — Mai pæstreazæ niøte celule cenuøii øi pentru caz, amice. Cam ai nevoie. M°am dat jos de pe scaunul barului, mi°am lins buzele øi am zîmbit. — Bæiefli, trebuie sæ mai øi muncim. E timpul pentru un interviu. Mulflumesc pentru bæuturi. — O sæ fim tot aici cînd te plictiseøti, strigæ Jason. Richard zîmbi spre el, mîrîind „idiot“ printre dinfli. Mi°am înghiflit øi cel de°al treilea pahar de whiskey øi am rugat°o pe chelneriflæ sæ ne pregæteascæ masa øi, cînd ne°am aøezat la masæ cu paharele în faflæ, mi°am pus capul pe mîini, întrebîndu°mæ dacæ chiar vreau sæ vorbesc despre caz. El avea o cicatrice chiar deasupra sprîncenei øi o gropiflæ micæ în bærbie. Øi°a pus de douæ ori piciorul peste al meu øi nimeni nu putea observa chestia asta. — Deci, despre ce e vorba, Scoop? 174
OBIECTE ASCUfiITE — Uite, trebuie sæ øtiu ceva. Trebuie neapærat sæ øtiu øi dacæ nu îmi pofli spune, nu îmi pofli spune, dar te rog sæ te gîndeøti bine. Dædu din cap. — Cînd te gîndeøti la persoana care a comis aceste crime, ai pe cineva anume în minte? am întrebat eu. — Am cîteva persoane. — Bærbat sau femeie? — De ce mæ întrebi asta acum øi de ce e atît de urgent sæ°fli ræspund? — Pur øi simplu, trebuie sæ øtiu. Se opri, sorbi din pahar øi îøi frecæ bærbia. — Eu nu cred cæ o femeie ar fi fost în stare de asemenea crime. Îmi atinse din nou piciorul. — Hei, ce se întîmplæ de fapt? Sæ nu mæ minfli. — Nu øtiu, m°am speriat foarte tare. Aø vrea sæ øtiu încotro sæ îmi îndrept energia. — Lasæ°mæ sæ te ajut. — Øtiai cæ fetele erau cunoscute pentru pasiunea de a muøca oameni? — Am înfleles de la øcoalæ cæ Ann a fost implicatæ într°un incident cu pasærea vecinului, spuse el. Iar Natalie avea, de asemenea, o situaflie mai dificilæ, din cauza a ceea ce s°a întîmplat la øcoala anterioaræ. — Natalie i°a muøcat lobul urechii cuiva. — Nu. Nu am asemenea reclamaflii la adresa lui Natalie de cînd a venit aici. — Atunci înseamnæ cæ nu au depus plîngere. Am væzut urechea, Richard, nu mai era pic de lob øi persoana asta nu avea nici un motiv sæ mæ mintæ. Øi Ann a atacat pe cineva. A muøcat, adicæ. Øi mæ întreb tot mai mult dacæ fetele astea nu au iritat persoana nepotrivitæ. E ca øi cum ar fi fost reduse la tæcere, omorîte ca niøte animale rele. Poate de°asta li s°au smuls dinflii. — Hai sæ o luæm încet. Mai întîi, pe cine au muøcat fetele astea? — Nu pot sæ spun. 175
GILLIAN FLYNN — Dumnezeule, Camille, eu nu mæ joc aici. Spune°mi! — Nu. Mæ mira furia lui. M°aø fi aøteptat sæ rîdæ øi sæ°mi spunæ cæ sînt dræguflæ cînd îl înfrunt. — Este un nenorocit de caz de crimæ, înflelegi? Dacæ deflii informaflii, am nevoie de ele. — Pæi fæ°fli datoria! — Încerc, Camille, dar faptul cæ tu te joci cu nervii mei nu mæ ajutæ deloc. — Acum øtii øi tu cum e, am murmurat eu în joacæ. — Bine. Îøi frecæ ochii. — Am avut o zi foarte lungæ azi, aøa cæ... noapte bunæ. Sper cæ fli°am fost de folos. Se ridicæ øi îøi împinse paharul pe jumætate plin spre mine. — Am nevoie de o declaraflie oficialæ. — Altæ datæ. Trebuie sæ iau puflinæ distanflæ acum. S°ar putea sæ fi avut dreptate cæ o relaflie între noi ar fi o idee îngrozitoare. Plecæ, iar bæieflii mæ strigaræ sæ vin din nou lîngæ ei. Le°am fæcut semn cæ nu, mi°am terminat bæutura øi m°am prefæcut cæ scriu pînæ cînd au plecat. Tot ce scrisesem de fapt era loc bolnav loc bolnav încontinuu pe douæsprezece pagini. De data asta mæ aøtepta Alan cînd am ajuns acasæ. Stætea pe canapeaua în stil victorian, tapiflatæ în brocart alb øi nuc negru. Alan purta pantaloni albi øi o cæmaøæ de mætase, la fel ca øi papucii delicafli din picioare. Dacæ era o fotografie, ar fi fost foarte greu de precizat în ce perioadæ de timp se afla: un gentleman din perioada victorianæ, un dandy din perioada edwardianæ*, un filfizon din anii ’50? Sau poate un sofl din secolul douæzeci care nu lucrase niciodatæ, dar care bea destul de des øi care, ocazional, fæcea dragoste cu mama mea? * Perioada edwardianæ – în Marea Britanie între 1901°1910, sub domnia Regelui Edward al VII°lea. A urmat perioadei victoriene øi poate include chiar øi scufundarea Titanicului în 1912 øi Primul Ræzboi Mondial (1914-1918).
176
OBIECTE ASCUfiITE Alan øi cu mine vorbeam foarte rar în lipsa mamei. Cînd eram copil, am dat peste el în hol, iar el se læsase pe vine pînæ la nivelul ochilor mei øi îmi spusese: „Bunæ, sper cæ eøti bine.“ Træisem în aceeaøi casæ mai mult de cinci ani deja, iar asta era tot ce fusese el în stare sæ°mi spunæ atunci. „Da, sînt bine“ a fost tot ce am putut eu sæ-i ræspund. Acum însæ, se pare cæ Alan era dispus sæ stea de vorbæ cu mine. Nu a spus nimic, doar a bætut uøor canapeaua lîngæ el. Pe genunchi avea o farfurioaræ cu cîteva sardine argintii. Le simfleam mirosul chiar din holul de la intrare. — Camille, spuse el, luînd în furculiflæ o fîøîie de peøte. Îi faci ræu mamei tale. Va trebui sæ te rog sæ pleci dacæ starea ei nu se îmbunætæfleøte. — Dar cum îi fac eu ræu? — O chinui. Tot timpul îi aminteøti de Marian. Nu se cuvine sæ discufli cu mama unui copil mort despre cum ar aræta acum corpul copilului în pæmînt. Nu øtiu cum pofli tu sæ vorbeøti despre asta, dar Adora nu poate. Îi cæzu o bucæflicæ de peøte pe cæmaøæ, læsînd o dîræ de ulei de grosimea unui nasture. — Øi nu se cuvine sæ°i vorbeøti despre cadavrele acestor fetifle sau despre cît de mult sînge le°a curs din guræ cînd le°au fost smuløi dinflii sau despre cît timp i°ar fi luat cuiva sæ le sugrume. — Alan, nu i°am spus niciodatæ asemenea lucruri mamei. Nici pe departe. Chiar nu am nici o idee despre ce vorbeøte. Nici mæcar nu mæ simfleam indignatæ de toate astea, doar epuizatæ. — Te rog, Camille. Øtiu cît de rece este relaflia cu mama ta. Øi øtiu cît de geloasæ ai fost întotdeauna pe binele altcuiva. Sæ øtii cæ e adeværat, chiar semeni cu mama Adorei. Pæzea casa asta ca o... vræjitoare, bætrînæ øi acræ. Rîsul o jignea profund. Singura datæ cînd a zîmbit a fost atunci cînd tu ai refuzat sæ sugi de la Adora. Ai refuzat sînul. Acel cuvînt rostit de buzele unsuroase ale lui Alan mi°a ars pielea în zece locuri diferite. Suge, cæflea, cauciuc au luat toate foc deodatæ. — Øi tu øtii toate astea de la Adora, nu? 177
GILLIAN FLYNN El dædu din cap, cu buzele lipite. — Aøa cum øtii øi cæ am spus acele lucruri oribile despre Marian øi despre acele fete ucise. — Exact, spuse el, cu niøte silabe tæiate parcæ cu un cuflit. — Adora e o mincinoasæ øi, dacæ nu fli°ai dat seama de asta, eøti un idiot. — Adora a avut o viaflæ foarte grea. Îmi venea sæ izbucnesc în rîs. Alan era de neintimidat. — Mama ei obiønuia sæ intre la ea în cameræ în miezul nopflii øi sæ o ciupeascæ pe cînd era copil, spuse el, privind cu milæ ultima fîøie de sardinæ. Spunea cæ îi era teamæ ca Adora sæ nu moaræ în somn. Dar eu cred cæ doar îi plæcea sæ o ræneascæ. În acel moment, mi°am amintit o fazæ: Marian era în camera ei de bolnav din capætul holului, cu maøinæriile medicale lîngæ ea. Pe brafl simfleam o durere ascuflitæ. Mama era lîngæ mine în cæmaøa ei de noapte vaporoasæ, întrebîndu°mæ dacæ sînt bine. Særutînd urma roøie øi îndemnîndu°mæ sæ mæ culc la loc. — Cred cæ e necesar sæ øtii lucrurile astea, spuse Alan. Poate te°ai purta mai frumos cu mama ta. Nu aveam deloc de gînd sæ mæ port mai frumos cu mama. Dar îmi doream sæ se termine aceastæ conversaflie. — Voi încerca sæ plec cît mai repede posibil. — Ar fi o idee bunæ, dacæ nu pofli renunfla la capricii, spuse Alan. Dar poate te°ai simfli mai bine cu tine însæfli dacæ ai încerca sæ fii mai dræguflæ, totuøi. Poate te ajutæ sæ te vindeci. La cap, mæcar. Alan apucæ øi ultima sardinæ øi o supse în guræ întreagæ. Îmi imaginam oasele micufle cræpînd între dinflii lui. Un pahar plin cu gheaflæ øi o sticlæ întreagæ de whiskey înøfæcate din bucætærie, apoi imediat în camera mea, pentru a mæ apuca de bæut. Alcoolul mæ lovi rapid, probabil din cauzæ cæ aøa l-am øi bæut. Urechile îmi ardeau, dar pielea nu mæ mai gîdila. Mæ gîndeam la acel cuvînt din spatele gîtului: dispariflie. Dispariflia îmi va alunga durerile, m°am gîndit. Dispariflia îmi va alunga necazurile. Oare am fi fost la fel de urîfli dacæ Marian nu murea? Alte familii au reuøit sæ treacæ peste astfel de momente. Suferi øi mergi mai departe. Ea încæ plutea în 178
OBIECTE ASCUfiITE jurul nostru, o fetiflæ micuflæ øi blondæ, poate prea dræguflæ sau poate prea ræsfæflatæ. Asta înainte sæ se îmbolnæveascæ ræu de tot. Avea øi un prieten invizibil, un urs uriaø împæiat pe care îl striga Ben. Ce fel de copil are un animal împæiat pe post de prieten imaginar? Colecfliona fundifle de pær øi le aranja în ordine alfabeticæ, în funcflie de culoare. Era genul de copil care îøi exploata frumuseflea cu atîta drægælæøenie cæ nu te puteai supæra pe ea. Jocul sprîncenelor sau al buclelor de pær... Pe mama o striga Mudder*, iar pe Alan... ei, la naiba, poate cæ lui Alan îi spunea chiar Alan, pe el nu îl pot integra în amintirile astea. Întotdeauna îøi spæla farfuria øi îøi pæstra camera în ordine øi nu purta altceva decît rochii øi pantofiori Mary Jane. Mie îmi spunea Mille øi tot timpul trebuia sæ mæ atingæ. Am adorat°o. Beatæ, dar bînd în continuare, mi°am umplut paharul øi m°am tîrît spre camera lui Marian. Camera Ammei, imediat lîngæ, era închisæ de ore întregi. Oare cum era sæ creøti lîngæ camera unei surori moarte pe care n°ai cunoscut°o niciodatæ? Am simflit o frînturæ de milæ pentru Amma. Alan øi maicæ°mea se aflau în dormitorul lor mare de pe colfl, dar lumina era stinsæ øi ventilatorul pornit. Nu exista aerisire centralæ în cæsoaiele astea vechi în stil victorian, iar maicæ°mea considera aparatele de aer condiflionat de prost gust, aøa cæ transpiram încontinuu toatæ vara. Erau, probabil, 40 de grade, dar cældura îmi dædea siguranflæ, de parcæ mergeam pe sub apæ. Perna de pe patul lui Marian pæstra încæ o micæ adîncituræ. Un costum de haine era întins pe pat, pentru a acoperi, parcæ, un copil. O rochie violet, cioræpei albi øi pantofi negri de lac. Oare cine fæcuse asta, maicæ°mea, Amma? Sonda de perfuzie, care o urmærise neîncetat pe Amma în ultimul an de viaflæ, stætea de pazæ, lucioasæ, lîngæ celelalte aparate medicale: patul, de douæ ori mai înalt decît unul normal, pentru a permite accesul spre pacient, monitorul cardiologic, plosca. Mæ dezgusta faptul cæ mama nu scæpase de lucrurile astea. Era o cameræ de spital lipsitæ de viaflæ. Marian fusese îngropatæ alæturi de pæpuøa ei preferatæ, o pæpuøæ mare de cauciuc cu øuvifle blonde *
de la amer. „Mother“.
179
GILLIAN FLYNN ca ale ei. Evelyn, parcæ. Sau Eleanor. Celelalte pæpuøi erau aliniate lîngæ perete pe niøte rafturi øi arætau ca rufele la uscat. Erau mai mult de douæzeci, toate cu fefle de porflelan alb øi cu ochi sticloøi. Îmi aduceam foarte bine aminte de ea, stînd pe pat cu picioarele încruciøate, micæ øi dræguflæ, dar cu ochii înroøifli. Jucîndu°se cu cærflile, pieptænînd pærul pæpuøii sau colorînd cu frenezie. Auzeam øi acum sunetul acela: creionul trasînd cu greutate linii de°a lungul hîrtiei. Dungi negre trasate cu creionul atît de tare cæ aproape rupeau foaia. Îøi ridica apoi privirea spre mine, respirînd cu greu øi superficial. — Am obosit sæ tot mor. Am fugit repede în camera mea, de parcæ m°ar fi urmærit cineva. Telefonul sunæ de cinci ori pînæ ce Eileen ræspunse. Lucruri pe care familia Curry nu le are în casæ: un cuptor cu microunde, un aparat video, o maøinæ de spælat vase øi un robot telefonic. Ræspunsul ei era calm, dar încordat. Probabil cæ primesc prea multe telefoane dupæ ora 11 noaptea. Se prefæcu cæ nu adormiseræ încæ, doar cæ nu auziseræ telefonul, dar mai duræ douæ minute pîmæ ce Curry veni la telefon. Mi°l imaginam øtergîndu°øi ochelarii cu colflul pijamalei øi încælflînd papucii vechi de piele, privind apoi fafla surîzætoare a unui ceas deøteptætor. O imagine liniøtitoare. Apoi mi°am dat seama cæ rememoram de fapt o reclamæ la o farmacie nonstop din Chicago. Nu mai vorbisem cu Curry de trei zile. Iar în Wind Gap mæ aflam de douæ sæptæmîni. În altæ situaflie, m°ar fi sunat de trei ori pe zi pentru amænunte. Dar nu era în stare sæ mæ sune într°o casæ privatæ, în casa maicæ°mii din statul Missori, care, pentru mintea lui de locuitor al Oraøului Vînturilor, echivala cu inima sudismului. În altæ situaflie, s°ar fi ræfloit la mine pentru cæ nu sînt pe fazæ, dar în seara asta nu se întîmplæ aøa. — Puøtoaico, eøti bine? Ce se întîmplæ? — Pæi, încæ nu am chestia asta oficial, dar fac eu rost. Poliflia crede cæ asasinul e un bærbat, cu siguranflæ din Wind Gap, dar nu au nici un ADN øi nici locul crimei. De fapt, øtiu foarte puflin. 180
OBIECTE ASCUfiITE Fie criminalul este o minte strælucitæ, fie un geniu întîmplætor. Tot oraøul pare sæ vorbeascæ numai despre fratele lui Natalie, John Keene. Am o declaraflie oficialæ a prietenei lui care îl declaræ nevinovat. — Bine, bine, foarte bine, dar mæ refeream la... mæ refeream la tine. Te simfli bine acolo? Trebuie sæ vorbeøti cu mine, pentru cæ nu îfli pot vedea fafla. Nu face pe viteaza cu mine. — Nu sînt foarte bine, dar ce conteazæ? Vocea mea avea o tonalitate mai înaltæ øi mai amaræ decît plænuisem. — E un subiect tare øi cred cæ sînt pe cale sæ descopær ceva. Simt cæ mai am nevoie doar de cîteva zile, o sæptæmînæ, poate øi... nu øtiu. Fetiflele muøcau oameni. Asta am aflat astæzi, iar poliflistul cu care am colaborat habar n-avea. — Øi i°ai spus tu? El ce a zis? — Nimic. — De ce dracului nu l°ai fæcut sæ spunæ ceva, fato? Vezi tu, Curry, detectivul Willis credea cæ am niøte informaflii pe care nu vreau sæ i le spun øi s°a supærat øi a plecat, aøa cum fac tofli bærbaflii cînd lucrurile nu merg cum vor ei cu femeile cu care øi°au tras°o. — Am dat°o în baræ. Dar fac rost, promit. Mai am nevoie de cîteva zile înainte de articol, Curry. Sæ mai fac rost de niøte impresii locale, sæ mai vorbesc cu poliflistul æsta. Cred cæ øi°au dat seama cæ presa îi poate ajuta. Nu cæ ar citi cineva ziarul nostru aici. Sau acolo. — O sæ°l citeascæ. O sæ ai parte de succes cu povestea asta. Materialul tæu e pe cale sæ devinæ grozav. Agitæ°te mai mult. Vorbeøte cu prietenii tæi mai vechi. Poate sînt în stare sæ vorbeascæ mai mult. Øi e bine øi pentru articol. Serialul æla din Texas care a cîøtigat premiul Pulitzer prezenta amænunflit imaginea reporterului despre tragedia din oraøul lui natal. Foarte interesant. Øi o faflæ prietenoasæ cu un pahar de bere probabil cæ fli°ar prinde bine. Cred cæ øi în seara asta ai bæut ceva, nu? — Ceva. — Te simfli... crezi cæ e o situaflie prea grea pentru tine? Cu recuperarea øi toate astea? 181
GILLIAN FLYNN Se auzi sunetul unei brichete øi rîcîitul unui scaun de bucætærie pe linoleum, probabil cînd Curry se aøezæ. — Of, nu trebuie sæ îfli faci griji din cauza asta. — Ba normal cæ trebuie. Nu face pe martira, puøtoaico. Nu te penalizez dacæ simfli cæ vrei sæ pleci. Dar trebuie sæ ai grijæ de tine. Credeam cæ îfli va face bine o vreme acasæ, dar... cîteodatæ uit cæ pærinflii nu sînt întotdeauna... benefici pentru copiii lor. — De cîte ori vin aici... (am fæcut o pauzæ øi am încercat sæ continuu). Simt cæ sînt o persoanæ foarte rea cînd mæ aflu aici. Øi am început sæ plîng, cu sughifluri încete, în timp ce Curry se bîlbîia la celælalt capæt. Mi°l puteam imagina panicat, chemînd°o pe Eileen lîngæ el pentru a vorbi cu fata asta plîngæcioasæ. Dar nu era aøa. — Of, Camille, øopti el. Eøti unul dintre cei mai buni oameni pe care îi cunosc. Øi øtii cæ nu sînt prea mulfli oameni buni pe lumea asta, nu? Dupæ ce mi°au murit pærinflii, doar pe tine øi pe Eileen væ mai am. — Nu sînt un om bun. Vîrful pixului îmi scrijelea cuvinte adînci în coapsæ. Greøit, femeie, dinfli. — Camille, eøti un om bun. Te°am væzut cum te porfli cu oamenii, chiar øi cu cele mai jegoase creaturi. Le dai un fel de... demnitate. Compasiune. De ce crezi cæ te flin prin preajmæ? Nu pentru cæ ai fi un reporter grozav. Tæcere øi lacrimi la capætul meu de fir. Greøit, femeie, dinfli. — Nu fli s°a pærut amuzant? Am vrut sæ sune amuzant. — Nu. — Bunicul meu lucra în teatrul de revistæ. Dar probabil cæ eu nu am moøtenit gena asta. — Lucra în teatru? — Da, venise cu vaporul din Irlanda pînæ la New York. Era un tip foarte amuzant, øtia sæ cînte la patru instrumente... Încæ o scînteiere de brichetæ. Mi°am tras pætura pe mine øi am închis ochii, ascultînd povestea lui Curry.
182
Doisprezece
Richard locuia în singura clædire cu apartamente din Wind Gap, o cutie industrialæ menitæ sæ ofere adæpost pentru patru locatari. Doar douæ apartamente erau ocupate. Pe coloanele butucænoase care susflineau garajele fuseseræ pictate cu spray roøu, cîte patru în rînd: „Oprifli°i pe democrafli! Oprifli°i pe democrafli! Oprifli°i pe democrafli!“ øi apoi, aleatoriu, „Mie îmi place de Louie!“ Era miercuri dimineaflæ. Deasupra oraøului zæcea încæ o furtunæ ascunsæ în nori. Era cald øi bætea vîntul, iar lumina era la fel de piøæcioasæ ca ieri. Am bætut la uøa lui cu fundul unei sticle de whiskey. Sæ suporfli cadouri dacæ altceva nu eøti în stare. Nu mai purtam fustæ. Îmi simfleam picioarele prea accesibile pentru cineva dornic de atingeri. Dacæ mai era aøa, cel puflin. Îmi deschise uøa mirosind a somn. Pær ciufulit, boxeri, un tricou cu marginile scoase. Nici un zîmbet. În cameræ era ræcoare. Simfleam aerul rece chiar de afaræ. — Vrei sæ intri sau vrei sæ ies eu afaræ? întrebæ el, scærpinîndu°øi bærbia. Apoi observæ sticla. Ah, intræ! Sæ înfleleg cæ ne îmbætæm? Camera era rævæøitæ, ceea ce m°a surprins. Pantaloni atîrnînd pe scaun, o cutie de gunoi care aproape dædea pe afaræ, cutii de hîrtie aøezate în locuri ciudate pe hol, care te obligau practic sæ le ocoleøti pentru a putea trece. Mæ conduse pînæ la o canapea de piele zgîriatæ øi se întoarse cu o tavæ cu gheaflæ øi douæ pahare. Turnæ cu generozitate în pahare. 183
GILLIAN FLYNN — Probabil cæ n°ar fi trebuit sæ fiu atît de scîrbos asearæ, spuse el. — Da. Adicæ am senzaflia cæ eu îfli aduc ceva informaflii, iar tu nu mæ ajufli cu nimic. — Încerc sæ rezolv o crimæ. Tu încerci sæ scrii despre asta. Cred, totuøi, cæ eu am prioritate. Sînt anumite lucruri, Camille, pe care chiar nu fli le pot spune. — E valabil øi viceversa. Am dreptul sæ îmi protejez sursele. — Drept care ar putea sæ protejeze, de fapt, persoana care a comis aceste crime. — Pofli sæ îfli dai seama øi singur, Richard. fii°am spus aproape tot ce øtiu. Doamne, mai munceøte puflin øi singur. Ne priveam tæcufli unul pe altul. — Îmi place cînd faci pe reporterul dur cu mine. Zîmbi øi dædu din cap. Mæ lovi cu piciorul lui desculfl. — Chiar îmi place. Mai turnæ cîte un pahar pentru fiecare. O sæ fim criflæ pînæ la prînz. Apoi mæ trase lîngæ el, îmi særutæ lobul øi îøi bægæ limba în urechea mea. — Aøadar, fatæ din Wind Gap, cît de rea eøti de fapt? øopti el. Povesteøte°mi cum ai fæcut°o prima datæ. Prima datæ a fost øi a doua datæ øi a treia datæ øi a patra, mulflumitæ experienflei mele din clasa a opta. Dar am decis cæ e mai bine sæ mæ opresc la prima datæ. — Aveam 16 ani, am minflit eu. Era parcæ mai potrivit situafliei sæ spun cæ eram mai mare. — M°am futut cu un fotbalist în toaletæ la petrecerea lui. Se pare cæ eu rezistam mai bine la bæuturæ, pentru cæ ochii lui Richard deja stræluceau în timp ce îmi freca prin bluzæ un sfîrc întærit. — Mmm... øi ai avut orgasm? Am dat din cap. Îmi amintesc cæ m°am prefæcut cæ am orgasm, dar asta abia cînd am ajuns la al treilea tip. Îmi aduc aminte cæ mæ tot întreba gîfîind în ureche: „Te simfli bine? Te simfli bine?“ — Acum vrei sæ ai orgasm? Cu mine? øopti Richard. 184
OBIECTE ASCUfiITE Am dat din nou din cap øi deja era peste mine. Îi simfleam mîinile peste tot, încercînd sæ îmi ridice bluza, apoi sæ îmi desfacæ pantalonii øi sæ°i tragæ jos. — Încet, încet. O facem în felul meu, i°am øoptit eu. Îmi place cu hainele pe mine. — Nu, vreau sæ te ating. — Nu, puiule, în felul meu. Mi°am dat pantalonii jos doar puflin øi mi°am pæstrat tricoul pe stomac, distrægîndu°i atenflia cu særuturi bine plasate. Apoi l°am ajutat sæ intre în mine øi ne°am futut, complet îmbræcafli, cu zgîrieturile din canapea rîcîindu°mi fundul. Murdar, pompeazæ, micæ, fatæ. Era prima datæ cînd mi°o trægeam cu un bærbat în ultimii zece ani. Murdar, pompeazæ, micæ, fatæ! Gemetele lui deveniræ rapid mai puternice decît urletele pielii mele. Abia atunci m°am putut bucura de ceea ce fæceam. Acele ultime dulci împingeri în mine. Stætea pe jumætate lîngæ mine, pe jumætate peste mine øi gîfîia cînd a terminat, strîngînd încæ în pumni gulerul cæmæøii mele. Afaræ se întunecase. Era pe cale sæ înceapæ o adeværatæ furtunæ. — Spune°mi cine crezi cæ a fæcut°o, i°am spus eu. El pæru øocat. Se aøteptase oare la „Te iubesc“? Se jucæ o clipæ cu pærul meu øi îøi bægæ din nou limba în urechea mea. Cînd li se interzice accesul la alte zone ale corpului, bærbaflii capætæ o fixaflie pentru ureche. E ceva ce am învæflat în aceastæ ultimæ decadæ. Nu îmi putea atinge sînii sau fundul, braflele sau picioarele, dar Richard pærea sæ se mulflumeascæ, deocamdatæ, cu urechea. — Doar între noi doi, cred cæ John Keene. Puøtiul era foarte apropiat de sora lui. Într°un fel cam nesænætos. Nu are alibi. Cred cæ are o chestie anume pentru fetifle, pe care încearcæ sæ øi°o reprime, dar ajunge pînæ la urmæ sæ le omoare øi sæ le smulgæ dinflii pentru mai multæ distracflie. Dar nu cred cæ e în stare sæ se mai abflinæ mult timp. Nebunia lui se accelereazæ continuu. Cercetæm ciudæfleniile lui de comportament din Philly. Poate cæ problemele lui Natalie nu au fost singurul motiv pentru care s°au mutat. — Am nevoie de o declaraflie oficialæ. 185
GILLIAN FLYNN — Cine fli°a spus de muøcæturi øi pe cine au muøcat fetele? îmi øopti fierbinte în ureche. Afaræ, ploaia începu sæ loveascæ asfaltul, de parcæ cineva se piøa. — Meredith Wheeler mi°a spus cæ Natalie i°a muøcat lobul urechii. — Øi mai ce? — Ann a muøcat°o pe mama. De încheieturæ. Asta e tot. — Vezi, n°a fost aøa greu. Fatæ bunæ, øopti el, frecîndu°mi din nou sfîrcul. — Acum vreau ceva oficial. — Nu, zîmbi el, în felul meu. Richard m°a mai futut o datæ în dupæ°amiaza aceea, dar mi°a dat øi o declaraflie sterilæ despre un indiciu clar în caz øi, posibil, o arestare. L°am læsat dormind în pat øi am alergat prin ploaie pînæ la maøinæ. Un gînd mi se agita în minte: probabil cæ Amma ar fi putut obfline mult mai multe informaflii de la el. Am condus pînæ la parcul Garret øi am stat în maøinæ privind ploaia, pentru cæ nu voiam deloc sæ mæ duc acasæ. Mîine locul æsta avea sæ fie plin de copii care îøi începeau lunga øi leneøa vacanflæ de varæ. Acum însæ eram doar eu øi mæ simfleam lipicioasæ øi proastæ. Nu îmi dædeam seama dacæ mæ pæcælise sau nu. Richard sau bæieflii æia care m°au dezvirginat sau oricine altcineva. Nu prea eram de partea mea în nici o disputæ. Îmi plæcea dispreflul acelei fraze din Vechiul Testament, care spunea cæ a primit ce a meritat. Cîteodatæ, femeilor aøa li se întîmplæ. Era liniøte øi apoi nu a mai fost. Chevroletul galben era ambalat lîngæ maøina mea, cu Amma øi Kylie împærflind locul din faflæ. Pe scaunul øoferului stætea un bæiat uscæfliv care purta o salopetæ de benzinærie øi un tricou pætat pe dedesubt. În spate se afla o copie a celui din faflæ, la fel de slæbænog. Din maøinæ ieøea fum de fligaræ øi miros de lichior de citrice. — Vino cu noi, mergem la o petrecere, spuse Amma. În mînæ flutura o sticlæ de votcæ ieftinæ cu aromæ de portocale. Îøi scoase limba øi læsæ o picæturæ de ploaie sæ i°o atingæ. Pærul øi bluza mulatæ îi erau deja ude leoarcæ. — Sînt bine, mulflumesc. 186
OBIECTE ASCUfiITE — Nu prea pari. Hai, vino, e o patrulæ prin parc. O sæ îfli dea sigur o amendæ. Miroøi a bæuturæ de aici. — Hai, chiquita, strigæ Kylie. Ne pofli ajuta sæ flinem bæieflii æøtia mai potolifli. Îmi evaluam opfliunile: sæ mæ duc acasæ øi sæ beau de una singuræ. Sæ mæ duc la un bar øi sæ beau cu cine øtie ce bæiefli frecau menta pe-acolo. Sæ merg cu puøtii æøtia øi sæ aud, poate, mæcar o bîrfæ interesantæ. O oræ doar. Dupæ aceea acasæ øi la somn. În plus, Amma era din nou surprinzætor de prietenoasæ cu mine. Nu îmi plæcea sæ recunosc asta, dar devenisem obsedatæ de fata asta. Puøtii chiuiræ cînd m°am suit în spate. Amma dædu mai departe o altæ sticlæ, un rom cald care avea gust de ulei de bronzat. Mæ temeam cæ îmi vor cere sæ le cumpær bæuturæ. Nu pentru cæ n°aø fi fæcut°o. Eram atît de jalnicæ încît aø fi fæcut orice ca sæ mæ ia cu ei. Mæ simfleam din nou popularæ. Nu doar un monstru. Eram plæcutæ de cea mai tare fatæ din øcoalæ. Dar gîndul æsta era suficient sæ mæ facæ sæ cobor din maøinæ øi sæ plec spre casæ. Apoi Amma dædu din nou sticla mai departe. Gîtul sticlei era încercuit de un inel de ruj roz. Bæiatul de lîngæ mine, prezentat doar Nolan, dædu din cap øi îøi øterse buza transpiratæ. Avea niøte brafle slæbænoage cu piele cojitæ øi fafla plinæ de acnee. Lua Met*. Missouri este cel de°al doilea stat ca numær de dependenfli din Uniune. Ne plictisim ræu pe aici, dar avem o græmadæ de chimicale pentru fermæ. În copilæria mea, se foloseau mai ales tranchilizante. Acum erau deja drogurile. Nolan îøi plimba încontinuu degetul pe vinilinul scaunului de øofer din fafla sa, dar se pare cæ mæ privise suficient pentru a°mi spune: — Cred cæ eøti de o vîrstæ cu maicæ°mea. Îmi place. — Nu cred cæ sînt chiar de o vîrstæ cu mama ta. — Are cam 33, 34 de ani? Pe°aproape. — Cum o cheamæ? — Casey Rayburn. *
Metamfetaminæ, un drog psihostimulant.
187
GILLIAN FLYNN O øtiam. Cu cîfliva ani mai mare decît mine. Stætea în partea cu fabrica din oraø. Folosea prea mult gel de pær øi îi îndrægise prea tare pe mexicanii care omorau gæini la granifla cu statul Arkansas. În timpul unei pauze la bisericæ, le°a spus celor din grup cæ a încercat sæ se sinucidæ. Fetele de la øcoalæ au început sæ o strige de atunci Casey Lama. — Probabil cæ era mai mare ca mine. — Frate, puicufla asta era prea tare ca sæ°øi petreacæ timpul cu tîrfa aia drogatæ de mæ°ta! îi spuse øoferul. — Sæ te fut, øopti Nolan. — Camille, ia uite ce avem noi, spuse Amma aplecîndu°se peste scaunul din dreapta, astfel încît spatele ei o lovea pe Kylie în faflæ. Scuturæ o cutie de pastile spre mine. — OxyContin*. Te face sæ te simfli foarte bine. Îøi scoase limba øi aøezæ trei pastilufle la rînd, ca pe niøte næsturaøi, dupæ care le mestecæ øi le înghifli cu o guræ de votcæ. — Încearcæ øi tu! — Nu, mulflumesc, Amma. OxyContin era marfæ de calitate. Dar sæ te droghezi cu sora mai micæ nu mi se pærea de calitate. — Oh, te rog, Mille, doar una, mæ linguøea ea. O sæ te simfli mai uøoaræ. Eu deja mæ simt mai fericitæ øi mai bine acum. Trebuie sæ te simfli øi tu aøa. — Mæ simt bine, Amma. Faptul cæ îmi spusese „Mille“ îmi aminti din nou de Marian. — Zæu, mæ simt bine. Se întoarse pe scaun øi oftæ, cu o privire irevocabil îmbufnatæ. — Hai, Amma, nu te bosumfla pentru atît, i°am spus eu, atingînd°o pe umær. — Ba da. Nu puteam suporta asta, pierdeam teren øi simfleam nevoia aceea puternicæ de a mæ face plæcutæ, cum mi se întîmpla în trecut. Øi apoi, o pastilæ nu mæ putea omorî. — Bine, bine, dæ°mi una. Doar una. Imediat i se luminæ fafla øi se ræsuci în scaun spre mine. *
Analgezic foarte puternic.
188
OBIECTE ASCUfiITE — Scoate limba. Ca la slujba de comuniune. De comuniune cu drogurile. Am scos limba, iar ea îmi puse o pastilæ pe vîrf øi chicoti. — Bunæ fatæ. Zîmbea. Mæ cam sæturasem de fraza asta pe ziua de azi. Am parcat în fafla uneia dintre cele mai impunætoare case în stil victorian din Wind Gap, complet renovatæ øi vopsitæ în nuanfle ridicole de albastru, roz øi verde, care ar fi trebuit sæ arate haios. Dar locul pærea a fi mai degrabæ casa unui vînzætor nebun de îngheflatæ. Într-o parte a casei, un bæiat færæ tricou vomita în tufiøuri øi alfli doi bæiefli se luptau în ceea ce mai ræmæsese dintr°o grædinæ de flori, în timp ce un cuplu era cælare unul peste altul într°un leagæn de copii. Nolan a fost læsat în maøinæ, încæ plimbîndu°øi degetul pe acea piele. Øoferul, Damon, îl încuiase înæuntru, „ca sæ nu îl futæ nimeni aiurea“. Mi s°a pærut un gest fermecætor. Datoritæ pastilei de OxyContin, mæ simfleam foarte veselæ, iar cînd am intrat în casæ m°am surprins cæutînd figuri din adolescenfla mea: bæiefli cu capul ras øi geci inscripflionate, fete cu pærul permanent øi cercei aurii imenøi. Aroma de Drakkar Noir øi Giorgio. Nu existau. Bæieflii de aici erau niøte copii în pantaloni largi øi teniøi, iar fetele purtau bluze cu spatele gol, fuste scurte øi inele în buric øi tofli se holbau la mine de parcæ aø fi fost poliflistul oraøului. Nu sînt poliflistul, dar m°am futut cu unul în dupæ°amiaza asta. Zîmbeam øi dædeam din cap. Sînt îngrozitor de bine-dispusæ, mæ gîndeam aiurea. În camera întunecatæ, masa fusese împinsæ la perete pentru a face loc pentru dans øi pentru læzile frigorifice. Amma flopæi pînæ în mijloc øi rînji în fafla unui bæiat pînæ cînd acestuia i se înroøi ceafa. Îi øopti ceva la ureche øi cînd el dædu din cap, ea scoase dintr°o ladæ patru sticle de bere pe care le lipi pe piept de tricoul umed, sub pretextul cæ nu le poate fline în timp ce se strecura printr°un grup destul de mare de bæiefli. Fete erau mai pufline, aøa cæ am putut observa vibraflia petrecerii ca pe o linie de artificii. Dar micuflele blonde aveau 189
GILLIAN FLYNN douæ lucruri în avantajul lor: în primul rînd, veniseræ cu distribuitorul local de droguri, care cu siguranflæ avea sæ strecoare niøte marfæ. În al doilea rînd, erau mai drægufle decît majoritatea celorlalte fete prezente, ceea ce însemna cæ bæieflii nu le vor da deoparte. Iar gazda acestei petreceri era un bæiat, din cîte îmi dædeam seama din fotografiile de pe øemineul din camera de zi: un bæiat brunet, amabil, simpatic, îmbræcat în robæ pentru poza din ultimul an de liceu. Alæturi, era o pozæ a pærinflilor, foarte mîndri de fiul lor. O cunoøteam pe mamæ: era sora mai mare a unei prietene din liceu. Gîndul cæ mæ aflam la petrecerea copilului ei mæ iritæ. — Ohdoamneohdoamneohdoamne. O brunetæ cu ochii bulbucafli ca de broascæ øi cu un tricou pe care era scris cu mîndrie The Gap trecu în grabæ pe lîngæ noi øi înøfæcæ de mînæ o altæ fatæ cu aspect amfibian similar. — Au venit! Deci chiar au venit! — Rahat! ræspunse prietena. E extraordinar. Îi salutæm? — Cred cæ mai bine aøteptæm øi vedem ce se întîmplæ. Dacæ J.C. nu vrea sæ°i primeascæ, atunci nu ne amestecæm. — Normal. Øtiam deja înainte sæ°i væd. Meredith Wheeler intræ în cameræ, trægîndu-l pe John Keene dupæ ea. Cîfliva bæiefli îi salutaræ din priviri, cîfliva îi bæturæ prieteneøte pe umær. Alflii se întoarseræ ostentativ cu spatele øi închiseræ cercul discufliei. Nici John øi nici Meredith nu mæ væzuræ, fapt pentru care mæ simfleam uøuratæ. Meredith observase un grup de fete cu picioare slæbænoage, colege în trupa de majorete, am presupus, care stæteau lîngæ uøa bucætæriei. Se strecuræ øi flopæi spre ele, læsîndu°l pe John în camera de zi. Fetele erau însæ øi mai distante decît bæieflii. — Buuunæ, dar parcæ ziceai cæ nu venifli. — Mi°am dat seama cæ ar fi o prostie. Oricine are creier îøi dæ seama cæ John nu are nici o problemæ. Nu o sæ ajungem niøte nenorocifli de proscriøi doar din cauza... unei idioflenii ca asta. — Ba are probleme, Meredith. Iar J.C. are øi el o problemæ în privinfla asta, spuse o roøcatæ care era fie prietena lui J.C., fie voia sæ devinæ. 190
OBIECTE ASCUfiITE — Vorbesc eu cu el, scheunæ Meredith. Vorbesc eu. — Cred cæ ar fi mai bine sæ plecafli. — Chiar i°au luat hainele lui John pentru cercetæri? întrebæ o a treia fatæ, micuflæ de înælflime øi cu o privire maternæ, cea care avea sæ le flinæ pærul prietenelor cînd vor vomita. — Da, aøa este, dar asta pentru a elimina complet orice suspiciune despre el. Nu pentru cæ ar fi bænuit de ceva. — Nu conteazæ, spuse roøcata. O uram. Meredith cæutæ prin cameræ niøte priviri mai prietenoase øi mæ zæri pe mine, pærînd încurcatæ, apoi o zæri pe Kelsey øi pæru enervatæ. L°a læsat din nou pe John lîngæ uøæ, øi acesta îøi tot controla ceasul, îøi lega øireturile øi încerca sæ paræ relaxat cînd diverøi tipi se izbeau în el cæutînd scandal, apoi se apropie de noi. — Ce caufli aici? Avea ochii plini de lacrimi øi fruntea plinæ de bobifle de sudoare. Întrebarea nu pærea sæ se adreseze exact vreunuia dintre noi. Poate o spusese chiar pentru ea. — Ne°a adus Damon, chicoti Amma. fiopæi de douæ ori pe vîrfurile picioarelor. — Nu pot sæ cred cæ tu eøti aici! spuse Amma. Øi mai ales nu pot sæ cred cæ el a fost în stare sæ aparæ. — Doamne, eøti aøa o jigodie micæ. Habar nu ai de nimic, tîrfæ care te fufli cu drogafli! Vocea lui Meredith tremura, ca un capac învîrtindu°se pe marginea unei mese. — Mult mai bine decît ce fufli tu, îi spuse Amma. Saluut, ucigaøule! Îi fæcea cu mîna lui John, care pærea cæ abia acum o vede prima oaræ øi era øocat. Chiar voia sæ plece în altæ parte, dar apæru J.C. din altæ cameræ øi îl trase pe John deoparte. Doi bæiefli înalfli care discutau despre moarte øi despre petreceri. Toate vocile încetiniræ øi îl priveau cu atenflie pe J.C. bætîndu-l prieteneøte pe umær pe John, împingîndu°l uøurel spre ieøire. John dædu din cap spre Meredith øi ieøi afaræ. Ea îl urmæ rapid, cu capul plecat 191
GILLIAN FLYNN øi cu fafla în mîini. Chiar cînd ieøea John pe uøæ se auzi vocea unui bæiat ræsunînd sadic: — Ucigaø de copii ce eøti! Rîsete încordate øi ochi dafli peste cap. Meredith gemu o datæ, sælbatic, se întoarse cu dinflii strînøi øi urlæ: — Væ fut pe tofli! øi trînti uøa. Acelaøi bæiat o imitæ pentru mulflime, scoflînd un Væ fut pe tofli! subflire ca de fatæ, cu un øold ieøit în afaræ în lateral. J.C. dædu din nou muzica mai tare øi o voce de fatæ cînta cu un sunet metalic despre sexul oral. Aø fi vrut sæ merg dupæ John øi sæ îl iau în brafle. Nu am væzut pe nimeni sæ paræ atît de singur, iar Meredith nu pærea a fi în stare sæ îl consoleze. Ce putea sæ facæ, sæ se îngroape iar în garajul æla pustiu? Înainte sæ pot alerga dupæ el, Amma mæ prinse de mînæ øi mæ trase pe scæri pînæ la „camera V.I.P.“, unde ea, cele trei blonde øi doi bæiefli de liceu cu pærul ras la fel scotoceau prin dulapul mamei lui J.C. øi scoteau cele mai bune haine pentru a face un cuib. Se cæflæraræ pe pat peste o græmadæ de haine de satin øi blanæ, iar Amma scoase din sutien o pastilæ de Ecstasy*. — Ai jucat vreodatæ Ruleta? mæ întrebæ ea. Am dat din cap negativ. — Treci pastila de la unul la altul, din limbæ în limbæ, iar limba pe care se dizolvæ la final este a cîøtigætorului. Asta e cea mai bunæ marfæ a lui Damon, aøa cæ o sæ sugem fiecare cîte puflin. — Nu, mulflumesc, eu nu vreau, am spus eu. Aproape cæ acceptasem pînæ la urmæ, dar am væzut panica din privirile celor doi bæiefli. Probabil le aminteam de mamele lor. — Hai, Camille, nu spun la nimeni, pentru Dumnezeu! se smiorcæia Amma, rîcîindu°øi o unghie. O faci cu mine. Surori? — Te rooog, Camille! se jeleau Kylie øi Kelsey. Jodes se mulflumea sæ mæ priveascæ în tæcere. *
Drog foarte puternic.
192
OBIECTE ASCUfiITE Pastila de OxyContin, bæutura de mai devreme øi partida de sex, dar øi furtuna care încæ îøi fæcea de cap pe°afaræ øi pielea mea distrusæ (cu frigorific pulsîndu°mi pe un brafl) øi gîndurile întinate ale maicæ°mii. Nu øtiu care din toate astea m°a lovit mai tare, dar am simflit deodatæ særutul agitat al Ammei pe obraz. Dædeam din cap afirmativ, iar limba lui Kylie atinse unul dintre bæiefli, care îi transmise cu încordare pastila lui Kelsey, care îl linse pe celælalt bæiat, care o pasæ lui Jodes, care îøi întinse timid limba spre Amma, care smulse imediat pastila øi care, cu o limbæ moale øi micæ øi fierbinte læsæ pastila sæ alunece în gura mea, strîngîndu°mæ puternic în brafle øi îndesînd pastila atît de adînc, pînæ cînd am simflit cæ mi se rostogoleøte prin guræ. Se dizolvæ ca o bucatæ de vatæ de zahær. — Sæ bei multæ apæ, îmi øopti ea, dupæ care chicoti vesel cætre ceilalfli, alergînd înapoi pe o blana de nurcæ. — Futu°i, Amma, jocul nici mæcar nu începuse! izbucni bæiatul cu faflæ de lup, cu obrajii înroøifli la maximum. — Camille este invitata mea, spuse Amma cu aroganflæ. În plus, are nevoie de puflinæ veselie. A avut o viaflæ destul de cæcæcioasæ. Øi noi avem o soræ moartæ, exact ca John Keene. Iar ea nu a putut sæ treacæ peste asta. Spunea lucrurile astea de parcæ încerca sæ spargæ gheafla printre invitaflii la un cocktail: David are propriul lui magazin de produse alimentare, James tocmai a revenit de la un post în Franfla øi, oh, da, Camille nu a reuøit sæ o uite niciodatæ pe sora ei moartæ. Mai vrea cineva ceva de bæut? — Trebuie sæ plec, am spus ridicîndu°mæ prea brusc, cu o bluzæ roøie de satin atîrnîndu°mi pe brafl. Mai aveam aproximativ cincisprezece minute pînæ cînd începeam sæ mæ rostogolesc cu adeværat, iar acesta nu era deloc locul în care voiam sæ se întîmple asta. Din nou, totuøi, aceeaøi problemæ: Richard, deøi obiønuia sæ bea, nu cred cæ era în stare sæ suporte ceva mai tare, iar cu siguranflæ nu voiam sæ zac în dormitorul meu încins, singuræ øi drogatæ, ascultînd zgomotele maicæ°mii. — Vino cu mine, spuse Amma. Îøi strecuræ din nou mîna în sutienul umflat øi mai scoase o pastilæ pe care øi°o aruncæ în guræ, rînjind cu satisfacflie spre ceilalfli, care pæreau optimiøti, dar descurajafli. Ei nu primeau. 193
GILLIAN FLYNN — Mergem sæ înotæm, Mille, o sæ fie o senzaflie uimitoare cînd o sæ începem sæ zburæm, zîmbi ea, descoperind niøte dinfli albi perfect aliniafli. Nu mai aveam putere sæ rezist øi pærea mai uøor sæ fac ce spune. Am coborît treptele øi am ajuns la bucætærie, în timp ce bæiefli cu fafla rumenæ ne studiau intrigafli: una e puflin cam tînæræ, cealaltæ mult prea în vîrstæ. Am luat sticle de apæ din frigider (cuvîntul æsta îmi gîfîia din nou pe piele, ca un cæfleluø care vede un dulæu mai mare), care era umplut cu sucuri øi sandviøuri, fructe øi pîine albæ øi m°a impresionat deodatæ foarte mult acest nevinovat øi sænætos frigider de familie, atît de indiferent faflæ de destræbælarea din restul casei. — Hai sæ mergem, de°abia aøtept sæ înot! strigæ Amma, trægîndu°mæ de mînæ ca un copil. Ceea ce øi era. Mæ droghez cu sora mea de 13 ani, mi°am øoptit. Dar dupæ alte zece minute, ideea nu reuøea sæ îmi stîrneascæ decît un val de fericire. Era o fatæ amuzantæ, sora mea mai micæ, cea mai îndrægitæ fatæ din Wind Gap, øi ea voia sæ°øi petreacæ timpul cu mine. Mæ iubeøte aøa cum mæ iubea øi Marian. Am zîmbit. Pastila îøi eliberase prima tranøæ de optimism chimic øi simfleam cum pluteøte în mine ca un balon øi îmi clipocea pe cerul gurii, rezonînd fericire. Îi simfleam parcæ øi gustul, de jeleu roz øi pufos. Kelsey øi Kylie ne urmaræ spre uøæ, dar Amma se întoarse spre el rîzînd: — Øtifli, n°aø vrea sæ venifli øi voi! Ræmînefli aici. Ajutafli°o pe Jodes sæ øi°o tragæ cu cineva. Are nevoie de un futai ca lumea. Kelsey se uitæ spre Jodes, care ræmæsese stînjenitæ pe trepte. Kylie se uita la mîna Ammei care îmi strîngea încheietura. Apoi se uitaræ una la alta. Kelsey se strînse în Amma øi îøi puse capul pe umærul ei. — Dar nu vrem sæ ræmînem aici, vrem sæ venim cu tine! se smiorcæi. Te roog! Amma se scuturæ øi o împinse øi zîmbi la ea, de parcæ ar fi fost un ponei prostufl. — Fii dræguflæ øi dispari, bine? spuse Amma. M°am sæturat de voi! Mæ plictisifli îngrozitor. 194
OBIECTE ASCUfiITE Kelsey fæcu un pas înapoi, derutatæ, cu braflele încæ pe jumætate întinse. Kylie dædu din umeri øi plecæ sæ danseze, luînd o sticlæ de bere din mîna unui bæiat mai mare øi lingîndu°øi buzele în fafla lui, dupæ care privi spre Amma. Amma se uita în altæ parte. Amma era ocupatæ sæ mæ conducæ pe mine afaræ, ca un partener grijuliu, apoi pe trepte øi, în cele din urmæ, pe trotuarul din fafla casei, unde niøte floricele micufle øi galbene se împræøtiaseræ de pe crengi. I le°am arætat. — Foarte frumos! Amma arætæ spre mine øi dædu din cap. — Îmi place galbenul cînd sînt ameflitæ! Simfli ceva? Am dat øi eu din cap, iar fafla ei se lumina øi se umbrea pe mæsuræ ce treceam pe lîngæ felinarele din stradæ. Uitasem de înotat, eram amîndouæ pe pilot automat spre casa Adorei. Simfleam cum noaptea atîrnæ deasupra mea ca o pînzæ umedæ øi moale de baldachin øi mi°am amintit brusc de spitalul din Illinois, cînd mæ trezeam udæ de transpiraflie øi cu un fluierat disperat în urechi. Colega mea de cameræ, majoreta, era leøinatæ pe podea, roøie la faflæ øi schimonositæ, cu o sticlæ de Windex lîngæ ea. Scotea un geamæt ilar. Erau gazele eliminate postmortem. Am izbucnit într°un rîs nevrotic, aici øi acum, în Wind Gap, ca un ecou al celui pe care l°am avut în camera acea mizerabilæ, în acea dimineaflæ bolnævicioasæ. Amma mæ luæ de mînæ. — Ce crezi tu despre... Adora? Mi°am simflit capul smucindu°se, dar îøi recæpætæ imediat amefleala. — Cred cæ e o femeie foarte nefericitæ, am spus eu. Øi cam bolnavæ. — O aud strigînd tot felul de nume cînd doarme: Joya, Marian... tu. — Mæ bucur cæ eu nu trebuie sæ aud asta, am spus, mîngîindu°i mîna. Dar îmi pare ræu cæ tu auzi. — Îi place sæ aibæ grijæ de mine. — Grozav. 195
GILLIAN FLYNN — E ciudat, spuse Amma, dupæ ce mæ îngrijeøte ea, am poftæ de sex. Îøi ridicæ fusta în spate øi îmi arætæ urma înroøitæ a unei curele. — Nu cred cæ e bine sæ îi laøi pe bæiefli sæ îfli facæ astfel de lucruri, Amma. Pentru cæ asta e, de fapt. La vîrsta ta, nu poate fi o chestie reciprocæ. — Cîteodatæ, atunci cînd îi laøi pe oameni sæ îfli facæ ceva, de fapt tu le faci lor ceva, spuse Amma, scoflînd o altæ acadea Blow Pop din buzunar. De cireøe. Înflelegi ce vreau sæ spun? Dacæ cineva vrea sæ îfli facæ tot felul de lucruri perverse øi tu îl laøi, îl faci sæ fie øi mai flæcænit. Øi atunci tu deflii controlul. Atît timp cît nu o iei razna øi tu. — Amma, eu voiam doar..., dar ea era deja în faflæ. — Îmi place casa noastræ, mæ întrerupse Amma. Îmi place camera ei. Podeaua aia e renumitæ. Am væzut°o øi într°o revistæ odatæ. Îi spuneau „Neprefluitul fildeø: stilul de viaflæ sudist dintr°o epocæ de altædatæ“. Pentru cæ acum nu mai pofli face rost de fildeø. Pæcat, mare pæcat. Îøi bægæ acadeaua în guræ øi înøfæcæ un licurici din aer, îl flinu între degete øi îi smulse partea din spate. Îøi frecæ praful în jurul degetului, pentru a°øi face un inel. Apoi aruncæ insecta în iarbæ øi îøi admiræ degetul. — Fetelor le plæcea de tine cînd te°ai fæcut mare? mæ întrebæ ea. Pentru cæ pe mine nu mæ plac deloc. Încercam sæ pun alæturi imaginea Ammei, îndræzneaflæ, superioaræ, cîteodatæ înfricoøætoare (cînd mæ cælca pe cælcîie în parc — ce fel de copil de 13 ani chinuieøte un adult în felul æsta?) cu cea a unei fete faflæ de care toatæ lumea se purta urît. Ea îmi væzu privirea øi îmi înflelesese gîndurile. — Nu cæ nu mæ plac deloc, de fapt. Pentru cæ oricum fac tot ce le spun eu. Dar nu mæ îndrægesc. În secunda în care fac un pas greøit, în care nu mai sînt foarte „cool“, o sæ fie primele care o sæ se alieze împotriva mea. Cîteodatæ stau în camera mea înainte de culcare øi scriu tot ce am fæcut øi ce am spus în acea zi. Øi îmi dau note: 10 pentru o miøcare perfectæ, 5 pentru „ar trebui sæ mæ sinucid, sînt o ratatæ“. 196
OBIECTE ASCUfiITE Cînd eram eu în liceu pæstram un jurnal al fiecærei costumaflii purtate zilnic. Nu o repetam pænæ nu trecea mæcar o lunæ. — Cum a fost în seara asta. Dave Rard, care e un tip foarte miøto, în primul an de liceu, mi°a spus cæ nu crede cæ poate aøtepta un an, øtii tu, ca sæ se culce cu mine, adicæ pînæ eram øi eu în liceu. Iar eu i°am spus: „Pæi nu aøtepta!“ øi m°am întors øi am plecat øi tofli tipii din jur au ræmas cu gura cæscatæ. Deci pentru asta dau un 10. Dar ieri m°am împiedicat pe Strada Principalæ de faflæ cu fetele øi ele au rîs de mine. Pentru asta dau 5. Sau poate un 6, pentru cæ m°am purtat foarte urît cu ele tot restul zilei, iar Kelsey øi Kylie au plîns amîndouæ. Jodes mereu plînge, aøa cæ pe ea nu o pun la socotealæ. — E mai sigur sæ se teamæ de tine decît sæ te iubeascæ, am spus eu. — Machivelli, strigæ ea øi o luæ înainte flopæind øi rîzînd, nu øtiu sigur dacæ într°un gest firesc pentru vîrsta ei sau din puræ energie tinereascæ. — De unde øtii asta? Mæ impresiona øi o plæceam din ce în ce mai mult. O fatæ deøteaptæ, dar cu probleme emoflionale. Îmi suna cunoscut. — Øtiu o græmadæ de lucruri pe care nu ar trebui sæ le øtiu, spuse ea, øi am început øi eu sæ sar o datæ cu ea. Pastila mæ electrizase øi, deøi øtiam cæ în condiflii normale nu aø fi fæcut aøa ceva, acum eram prea fericitæ sæ°mi pese. Muøchii mei cîntau. — De fapt, sînt mai deøteaptæ decît mulfli dintre profesorii mei. Am fæcut un test de inteligenflæ. Ar trebui sæ fiu în clasa a zecea, dar Adora crede cæ trebuie sæ ræmîn alæturi de copiii de vîrsta mea. Oricum, plec în alt oraø la liceu. În New England. Spusese acest nume cu grija cuiva care øtie regiunea doar din vederile cu fata care muncea pentru Ivy League* — reclamele de genul: New England este locul în care vin oamenii deøtepfli. Dar nu trebuia sæ o judec eu. Nici eu nu am fost acolo vreodatæ. *
Eveniment sportiv care reuneøte opt dintre cele mai prestigioase instituflii de învæflæmînt din Statele Unite.
197
GILLIAN FLYNN — Trebuie sæ plec de aici, spuse Amma cu oboseala afectatæ a gospodinelor casnice. Mæ plictisesc tot timpul. De aia fac mereu nebunii. Øtiu cæ, de multe ori, întrec mæsura. — Te referi la sex? m°am oprit, pentru cæ inima mea sælta în ritm rumba. Aerul era plin de aroma stînjeneilor øi simfleam cum îmi intræ mirosul în nas, în plæmîni, în sînge. Cred cæ øi venele îmi miroseau violet. — Ei, øtii tu, prin molestare. Înflelegi. Øtiu cæ înflelegi. Îmi prinse mînæ øi îmi oferi un zîmbet drægufl øi inocent, mîngîindu°mi palma, ceea ce îmi plæcu mai mult decît orice altæ atingere pe care o simflisem pînæ atunci. Pe gamba stîngæ, monstru oftæ dintr°odatæ. — Cum te molestezi tu? Eram chiar lîngæ casa mamei acum, iar efectul drogului era maxim. Pærul îmi aluneca pe umeri ca un val de apæ caldæ, iar eu mæ legænam încet pe o muzicæ oarecare. Am observat pe trotuar cochilia unui melc, iar ochii mei se pierduræ în liniile ei circulare. — Øtii tu. Øtii cæ, uneori, simfli nevoia sæ ræneøti. Spusese chestia asta de parcæ tocmai îmi vindea un øampon. — Sînt metode mai bune sæ scapi de plictisealæ sau de claustrofobie decît sæ ræneøti, am spus eu. Eøti fatæ deøteaptæ øi øtii asta. Mi°am dat seama cæ degetele ei erau înæuntrul manøetelor bluzei mele, atingînd marginile cicatricelor. Nu am oprit°o. — Tu te tai, Amma? — Eu rænesc, gemu ea øi se întoarse spre stradæ, învîrtindu°se ameflitor cu capul pe spate øi cu braflele întinse ca o lebædæ. — Îmi place! strigæ ea. Ecoul o luæ la fugæ în josul stræzii, unde casa mamei mele pîndea dupæ un colfl. Voiam sæ vorbesc cu ea despre lucrurile astea, sæ mæ port ca un adult, dar pastila mæ opri din nou, aøa cæ doar am tras°o din stradæ (rîzînd, iar cotul i se julise øi sîngera) øi ne°am învîrtit în cerc pînæ acasæ. Fafla îi era despicatæ în douæ de zîmbetul larg, dinflii erau umezi øi lungi øi mi°am dat seama 198
OBIECTE ASCUfiITE cît de atractivi pot fi pentru un criminal. Pætræflele perfecte de os lucios, cei din faflæ semænînd cu pietricelele de mozaic cu care decorezi o masæ. — Mæ simt foarte bine cu tine, rîse Amma din nou øi i°am simflit respiraflia în faflæ, fierbinte øi mirosind uøor a bæuturæ. Parcæ ai fi sufletul meu pereche. — Parcæ ai fi sora mea, am spus eu. Era o blasfemie? Nu°mi pæsa. — Te iubesc! urlæ Amma. Ne învîrteam atît de repede, încît obrajii îmi tremurau, gîdilîndu°mæ. Rîdeam øi eu ca un copil. Niciodatæ nu am fost mai fericitæ ca acum, mæ gîndeam. Felinarul era aproape roøiatic, pærul lung al Ammei îmi gîdila umerii øi pomeflii ei ieøiseræ în afaræ ca niøte calupuri de unt în pielea ei bronzatæ. Am întins mîna sæ ating unul dintre ei, dîndu°i drumul la o mînæ, dar ne°am pierdut echilibrul øi am cæzut amîndouæ. Mi°am simflit glezna trosnind øi sîngele flîønind, inundîndu°mi piciorul. Pieptul Ammei se acoperi cu stropi de sînge, de la propria ei cæzæturæ. Se uitæ în jos, se uitæ la mine, cu ochii albaøtri lucioøi ca ai unui cîine husky, îøi trecu degetele prin petele de sînge de pe piept øi urlæ o datæ, prelung, dupæ care îøi puse capul în poala mea øi începu sæ rîdæ. Îøi trecu din nou un deget pe piept øi luæ o picæturæ de sînge øi, pînæ sæ o pot opri, mi°o întinse pe buze. Îi simfleam gustul metalic øi dulce. Se uitæ la mine øi îmi atinse fafla, iar eu am læsat°o. — Øtiu cæ tu crezi cæ Adora mæ iubeøte mai mult, dar nu e adeværat! spuse ea. Parcæ la comandæ, lumina se aprinse pe veranda casei noastre, în vîrful dealului. — Vrei sæ dormi la mine în cameræ? se oferi Amma, cu vocea ceva mai potolitæ. Îmi imaginam cum am aræta amîndouæ în patul ei, sub pæturile ei copilæreøti, øuøotind secrete øi adormind una lîngæ alta, dar mi°am dat seama cæ mæ vedeam pe mine øi pe Marian. Ea, scæpatæ din patul de spital, adormea lîngæ mine. Gemetele pe care le scotea cînd se ghemuia lîngæ stomacul meu. Trebuia sæ o strecor înapoi în camera ei înainte ca mama sæ se trezeascæ 199
GILLIAN FLYNN dimineafla. Erau o adeværatæ dramæ acele cinci secunde în casa tæcutæ, cînd trebuia sæ o trag pe hol, pe lîngæ camera mamei, temîndu°mæ cæ uøa s°ar putea deschide chiar în acel moment, dar øi dorindu°mi parcæ acest lucru. Nu e bolnavæ, mamæ! Era ceea ce plænuisem sæ°i spun în cazul în care ne°ar fi prins vreodatæ. E foarte bine cæ s°a dat jos din pat, pentru cæ nu e bolnavæ! Uitasem cu cîtæ disperare îmi doream sæ cred lucrul æsta. Mulflumitæ drogurilor, acestea pæreau amintiri fericite acum, trecînd prin creierul meu ca paginile unei cærfli de copii. Marian cæpætase imaginea unui iepuraø în aceste amintiri, o codiflæ îmbræcatæ ca sora mea. Aproape cæ îi simfleam blænifla øi m°am ridicat, dar mi°am dat seama cæ era de fapt pærul Ammei pe piciorul meu. — Deci, vrei? întrebæ Amma. — Nu în seara asta, Amma. Sînt moartæ de obosealæ øi vreau sæ dorm în patul meu. Nu minfleam. Drogul fusese rapid øi puternic øi acum dispæruse. Simfleam cæ mai am vreo zece minute pînæ sæ mæ trezesc complet øi nu voiam ca Amma sæ fie prin preajmæ. — Atunci pot dormi eu la tine? Stætea în lumina felinarului, cu cæmaøa de blugi atîrnîndu°i pe øoldul îngust øi cu maieul rupt. Lîngæ buze avea o dîræ de sînge. Minunat. — Nu. Hai sæ dormim separat. Mîine stæm împreunæ. Nu spuse nimic, doar se întoarse øi alergæ cît putu de repede spre casæ, cu picioarele sæltîndu°i în spate ca la un mînz din desene animate. — Amma! am strigat. Stai, pofli sæ dormi cu mine, bine? Am încercat sæ alerg dupæ ea. Cæutînd°o printre droguri øi prin întuneric era ca øi cum aø fi încercat sæ urmæreasc pe cineva privind în spate printr°o oglindæ. Nu mi°am dat seama cæ silueta ei miøcætoare se întorsese øi cæ, de fapt, ea alerga acum spre mine. În mine. Intræ în mine cu capul înainte, iar fruntea ei îmi izbi fælcile øi ne°am præbuøit din nou, de data asta pe trotuar. Capul meu scoase un zgomot ascuflit cînd se izbi de asfalt øi mæ dureau îngrozitor de tare dinflii. Am ræmas o clipæ leøinatæ. Pærul Ammei îmi umpluse palma ca un ghem 200
OBIECTE ASCUfiITE de licurici tropæind în timp prin sîngele meu. Apoi Amma începu sæ se vaite, flinîndu°se de frunte øi frecînd un loc care era deja vînæt, avînd conturul unei prune. — Rahat. Cred cæ m°ai lovit cu dinflii în cap! — Cred cæ tu mi°ai spart capul! am øoptit eu. M°am ridicat uøor øi m°a luat amefleala. O dîræ de sînge care se scursese pe trotuar îmi aluneca acum pe gît. — Doamne, Amma, eøti prea duræ! — Credeam cæ îfli place duritatea! Îmi întinse mîna øi mæ ajutæ sæ mæ ridic, iar valul de sînge mi se urcæ la cap. Apoi îøi scoase de pe deget un mic inel de aur cu un peridot verde deschis øi mi°l puse pe degetul mic. — Uite, vreau sæ îfli dau flie asta! Am dat din cap. — Cine fli l°a dat vrea ca tu sæ îl pæstrezi. — Adora mi l°a dat, într°un fel. Dar nu°i pasæ, crede°mæ. Voia sæ i°l dea lui Ann, dar... ei bine, Ann nu mai e, aøa cæ zæcea acolo degeaba. E urît, nu°i aøa? Mæ prefæceam cæ mi l°a dat mie. Ceea ce nu prea e posibil, pentru cæ mæ uræøte. — Dar nu te uræøte. Am pornit spre casæ, iar lumina din verandæ strælucea printre tufiøuri. — Nici de tine nu°i place, declaræ Amma. — Nu, nu°i place. — Pæi nici de mine nu°i place. Doar cæ în alt fel. Am urcat treptele, strivind mure sub tælpi. Aerul mirosea ca glazura de pe præjitura unui copil. — Te°a plæcut mai mult sau mai puflin dupæ moartea lui Marian? mæ întrebæ ea, punîndu°øi braflul în jurul meu. — Mai puflin. — Deci nu a folosit la nimic. — Ce anume? — Moartea ei nu a folosit la nimic. — Nu. Acum taci din guræ pînæ ajungem în cameræ, bine? Am urcat treptele din casæ, ier eu îmi flineam mîna la ceafæ pentru a opri sîngele sæ se scurgæ pe jos. Amma pæøea în spate, oprindu°se sæ miroasæ un trandafir din vazæ øi schiflînd un zîmbet imaginii ei din oglindæ. Din camera Adorei nu se auzea 201
GILLIAN FLYNN nimic, ca de obicei. Doar ventilatorul care bîzîia în întunericul din spatele uøilor închise. Am închis uøa camerei în urma noastræ øi mi°am scos teniøii (cu noi pete de iarbæ), mi°am øters stropii de mure storcite de pe picior øi am început sæ îmi ridic bluza, dar am simflit atunci privirea fixæ a Ammei. Mi°am tras din nou bluza în jos øi m°am prefæcut prea obositæ pentru a mæ mai dezbræca, aøa cæ m°am bægat în pat. Am tras pætura peste mine øi m°am ghemuit mai departe de Amma, mormæind un „Noapte bunæ!“. Am auzit°o dezbræcîndu°se øi într°o secundæ stinsese lumina øi se ghemui în pat lîngæ mine, goalæ, cu excepflia chiloflilor. Îmi venea sæ plîng la gîndul cæ aø putea dormi lîngæ cineva færæ haine pe mine, færæ teama cæ s°ar putea zæri un cuvînt sub o mînecæ sau sub un crac de pantalon. — Camille? Avea vocea înceatæ, copilæroasæ øi nesiguræ. — Øtii cum zic uneori oamenii cæ trebuie sæ sufere pentru cæ, dacæ nu o fac, sînt atît de amorflifli încît nu mai simt nimic? — Îhm. — Dacæ e, de fapt, exact invers? øopti Amma. Dacæ ne rænim pentru cæ ne place ce simflim? Ca øi cum ai avea un clopoflel sau cineva ar fi læsat un buton pornit în corpul tæu. Øi nimic nu poate închide acel buton decît durerea. Ce înseamnæ asta? M°am prefæcut cæ dormeam. M°am prefæcut cæ nu simfleam cum degetele ei conturau la nesfîrøit cuvîntul dispariflie pe ceafa mea. Un vis. Marian, cu cæmaøa de noapte umedæ de transpiraflie øi cu o øuviflæ blondæ lipitæ de obraz. Mæ ia de mînæ øi încearcæ sæ mæ ridice din pat. „Nu eøti în siguranflæ aici“ øopteøte ea. „Nu e bine pentru tine!“ Dar îi spun sæ mæ lase în pace.
202
Treisprezece
Era trecut de ora douæ cînd m°am trezit øi îmi simfleam stomacul fæcut ghem, iar fælcile mæ dureau din cauza scrîønitului dinflilor timp de cinci ore. A dracului pastilæ. Probabil cæ nici Amma nu se simflea bine. Îmi læsase pe pernæ cîteva firicele de gene. Le°am pus în palmæ øi le°am împræøtiat. Erau pline de rimel øi mi°au læsat cîteva dîre albastre pe piele. Le°am pus într°o farfurioaræ de pe mæsufla de lîngæ pat. Dupæ care am intrat în baie øi am vomitat. Nu mæ deranja cînd vomitam. Cînd îmi era ræu în copilærie, îmi amintesc cæ mama îmi dædea pærul pe spate øi îmi spunea calm: Scoate toatæ ræutatea din tine, scumpa mea. Nu te opri pînæ nu iese tot. Se pare cæ îmi place chiar toatæ amæreala øi slæbiciunea øi saliva asta. Previzibil, øtiu, dar adeværat. Am încuiat uøa, m°am dezbræcat øi m°am bægat înapoi în pat. Capul mæ durea îngrozitor de la urechea stîngæ, prin gît øi apoi pe coloana vertebralæ. Intestinele mi se încolæceau, abia îmi puteam miøca gura de durere, iar glezna îmi ardea. Øi încæ sîngeram, dupæ petele de sînge de pe aøternut. Øi pe partea Ammei era sînge: cîfliva stropi în dreptul zgîrieturii de pe piept øi o patæ mai închisæ chiar pe pernæ. Inima îmi bætea foarte tare øi nu mai puteam sæ respir. Trebuia sæ aflu dacæ mama øtia ce se întîmplase. Oare o væzuse pe Amma? Mæ va certa pe mine? Simfleam cum mi se face mai ræu de fricæ. Øtiam cæ ceva ræu urma sæ se întîmple. Pe lîngæ paranoia mea, øtiam exact ce mi se întîmpla: nivelul de serotoninæ, fluctuat la maxim din cauza drogului de asearæ, se 203
GILLIAN FLYNN præbuøise øi mæ trimisese în zona întunecatæ. Continuam sæ îmi spun chestia asta øi dupæ ce mi°am bægat capul în pernæ øi am început sæ plîng. Uitasem complet de cele douæ fete, la dracu’, nici nu mæ gîndisem serios la ele: moarta Ann øi moarta Natalie. Mai ræu, o trædasem pe Marian, o înlocuisem cu Amma øi o ignorasem în vis. Trebuia sæ suport consecinflele. Am plîns în acelaøi amar øi purificator mod în care vomitasem, pînæ cînd perna era udæ øi fafla mi se umflase ca a unui befliv. Apoi se auzi clanfla uøii. Am tæcut din guræ cu mîna la faflæ, sperînd cæ liniøtea îl va goni pe cel de la uøæ. — Camille, deschide! Era mama, dar nu era supæratæ. Era îngrijoratæ. Foarte dræguflæ, chiar. Am tæcut. Mai încercæ o datæ clanfla. Apoi bætu la uøæ. Dupæ care tæcere øi paøii ei îndepærtîndu°se. Camille, deschide. Imaginea mamei stînd pe marginea patului meu, flinînd în mînæ o linguræ plinæ de un sirop amar. Medicamentul ei îmi fæcea întotdeauna mai mult ræu decît bine. Aveam stomacul sensibil. Nu la fel de sensibil ca Marian, dar tot era ceva. Îmi transpiraræ mîinile. Te rog, n°o læsa sæ se întoarcæ. Mi l°am imaginat pe Curry, cu una dintre cravatele lui caraghioase bælængænindu°i-se peste burtæ, dînd buzna în cameræ sæ mæ salveze. Luîndu°mæ în brafle, apoi ducîndu-mæ în maøina Ford Taurus, veønic plinæ de fum, apoi Eileen mîngîindu-mi pærul tot drumul spre Chicago. Maicæ°mea descuie uøa cu o cheie. Nu am øtiut niciodatæ cæ mai are o cheie. Intræ în cameræ nætîngæ, cu bærbia ridicatæ ca de obicei øi cu cheia atîrnînd de o fundæ roz. Purta o rochie albastræ de varæ øi adusese o sticlæ de spirt, o cutie de øerveflele øi o trusæ de cosmetice din satin roøu. — Bunæ, puiule, oftæ ea. Mi°a spus Amma ce vi s°a întîmplat. Micuflele mele. Toatæ dimineafla mi°a værsat. Jur, øi øtiu cæ poate sunæ exagerat, dar în afaræ de produsul nostru, nu te mai pofli baza pe nici un fel de carne zilele astea. Amma zicea cæ probabil de la pui vi s°a fæcut ræu. — Probabil, am spus eu. Nu puteam decît sæ continuu minciuna Ammei. Era clar cæ øtia sæ facæ jocul mult mai bine decît mine. 204
OBIECTE ASCUfiITE — Nu pot sæ cred cæ afli leøinat amîndouæ chiar pe treptele casei, iar eu dormeam înæuntru. Uræsc ideea asta! spuse Adora. Ce vînætæi are, ai crede cæ s°a bætut! Nu se putea ca maicæ°mea sæ creadæ povestea asta. Era expertæ în boli øi ræni øi nu s°ar fi læsat pæcælitæ decît dacæ voia ea. Acum însæ voia sæ mæ îngrijeascæ, iar eu eram mult prea slæbitæ ca sæ o pot opri. Am început din nou sæ plîng øi nu mæ mai puteam opri. — Mi°e ræu, mamæ. — Øtiu, puiule. Dædu cearøaful la o parte de pe mine øi îl aruncæ la picioare cu o miøcare rapidæ, iar cînd eu mi°am pus instinctiv mîinile pe piele, mi le luæ øi le aøezæ cu fermitate pe lîngæ corp. — Trebuie sæ îmi dau seama ce ai, Camille. Îmi studie obrajii pe ambele pærfli øi îmi trase buza de jos, ca øi cum ar fi controlat un cal. Îmi ridicæ mîinile încet, îmi privi axila øi mæ pipæi, apoi îmi controlæ øi gîtul pentru amigdale umflate. Îmi aminteam procedura asta foarte bine. Îøi puse mîna între picioarele mele, precis øi rapid ca un profesionist. Era cea mai bunæ modalitate de a lua temperatura, spusese ea mereu. Apoi îøi plimbæ încet degetele reci pe picioarele mele øi se opri exact pe rana deschisæ de la gleznæ. Viniøoare verzi flîøniræ chiar sub ochii mei øi mi°am tras imediat piciorul sub mine øi m°am întors pe o parte. Profitæ de poziflia mea pentru a°mi pipæi capul øi simfli imediat lovitura. — Încæ puflin, Camille, øi am terminat. Udæ un øerveflel cu spirt øi îmi frecæ glezna, pînæ cînd nu mai puteam vedea nimic din cauza lacrimilor øi a durerii. Apoi o înfæøuræ strîns cu bandaje pe care le tæiase cu niøte foarfece mici din geanta de cosmetice. Rana începu sæ sîngereze imediat, aøa cæ bandajele arætau acum ca steagul Japoniei: un alb pur cu un cerc roøu sfidætor. Apoi îmi pipæi capul cu o mînæ øi am simflit un fior. Îmi tæia pærul în acel loc. Am încercat sæ mæ feresc. — Sæ nu îndræzneøti, Camille, te pot tæia. Întinde°te øi fii fatæ bunæ. Îøi puse mîna rece pe fafla mea øi îmi împinse capul înapoi pe pernæ, øi haø, haø, haø, tæie prin pærul meu transpirat, pînæ cînd am simflit cæ mi°a dat drumul. Scalpul meu nu era obiønuit 205
GILLIAN FLYNN cu atîta expunere la aer. Am pus mîna øi am simflit o porfliune înflepætoare de piele de mærimea unei monede de 50 de cenfli. Mama mi°a luat rapid mîna øi începu sæ frece rana cu spirt. Din nou nu am mai putut respira, pentru cæ durerea era de nesuportat. Mæ întoarse pe spate øi mæ øterse cu o cîrpæ umedæ pe brafle, de parcæ aø fi fost bolnavæ la pat. Avea ochii uøor înroøifli în locul în care îøi smulsese genele. Obrajii mai aveau încæ o roøeaflæ tinereascæ. Îøi luæ geanta de cosmetice øi începu sæ scotoceascæ printre cutiufle, gæsind în final un øerveflel împæturit, mototolit øi puflin pætat. Îl desfæcu øi scoase o pastilæ de un albastru puternic. — O clipæ, draga mea. Am auzit°o coborînd repede treptele øi øtiam cæ se dusese la bucætærie. Apoi din nou în camera mea, tot cu paøi rapizi. În mînæ avea un pahar cu lapte. — Hai, Camille, ia pastila asta! — Ce e asta? — Medicament. Nu o sæ te infectezi øi o sæ curefle tofli microbii de la mîncarea aia. — Dar ce pastilæ e? am întrebat din nou. Pe piept îi apæru o patæ roøie øi zîmbetul începu sæ°i tremure ca o lumînare în vînt. Era, dispærea, era, dispærea, totul într°o secundæ. — Camille, sînt mama ta øi te afli în casa mea. Ochii îi erau sticloøi øi înroøifli. M°am întors pe o parte øi încercam sæ mæ lupt din nou cu un atac de panicæ. Era ceva ræu. Fæcusem ceva ræu. — Camille, deschide gura. Voce calmæ, îngrijoratæ. Asistentæ începu sæ zvîcneascæ lîngæ umærul stîng. Îmi amintesc cæ refuzam toate pastilele øi medicamentele ei cînd eram copil øi din cauza asta i°am pierdut afecfliunea. Îmi amintea de Amma øi de pastila ei de Ecstasy, linguøitoare, dorind cu disperare ca eu sæ iau ceea ce ea îmi oferea. Refuzul avea consecinfle mult mai grave decît acceptarea. Mæ ardea pielea în locurile în care mæ frecase øi simfleam acea arsuræ satisfæcætoare care urma unei tæieturi. Mæ gîndeam la Amma 206
OBIECTE ASCUfiITE øi la cît de mulflumitæ pærea, înfæøuratæ în braflele mamei, fragilæ øi transpiratæ. M°am întors, am læsat°o pe mama sæ îmi punæ pastila pe limbæ, sæ îmi toarne laptele pe gît øi sæ mæ særute. În cîteva minute adormisem, cu duhoarea respirafliei plutind în visul meu ca o ceaflæ acræ. Maicæ°mea intrase în camera mea øi îmi spunea cæ sînt bolnavæ. Se întisese deasupra mea øi îøi pusese gura peste a mea. Îi puteam simfli respiraflia în gît. Apoi începu sæ mæ ciuguleascæ. Cînd se ridicæ, îmi zîmbea øi îmi aranja pærul pe spate. Øi îøi scuipæ în palmæ dinflii mei. Ameflitæ øi încinsæ, m°am trezit seara, cu o dîræ de salivæ uscatæ de°a lungul gîtului. Eram slæbitæ. Mi°am înfæøurat un aøternut în jurul corpului øi am început din nou sæ plîng, cînd mi°am adus aminte de cercul de piele din capul meu. Doar îfli revii dupæ drog acum, îmi øopteam, mîngîindu°mi obrazul. O tunsoare nereuøitæ nu e chiar sfîrøitul lumii. O sæ°fli strîngi pærul în coadæ de cal. Am ieøit pe hol clætinîndu°mæ, cu picioarele miøcîndu°se de colo°colo øi cu gleznele umflate færæ sæ°mi dau seama din ce motiv. La parter, maicæ°mea cînta. Am bætut la uøa Ammei øi am auzit un „Intræ“ øoptit. Stætea dezbræcatæ pe podea în fafla cæsuflei uriaøe de pæpuøi, cu degetul în guræ. Cercurile din jurul ochilor erau aproape vineflii, iar maicæ°mea îi bandajase complet øi fruntea øi pieptul. Amma îøi înfæøurase la rîndul ei pæpuøa favoritæ în øerveflele, pictate peste tot cu un marker roøu, øi o proflæpise în pat. — fiie ce fli°a fæcut? mæ întrebæ ea somnoroasæ, zîmbind uøor. M°am întors pentru a°mi vedea cercul de piele din cap. — Øi mi°a dat o pastilæ de la care mæ simt ameflitæ øi mi°e greaflæ. — Albastræ? Am dat din cap. — Da, îi place mult pastila asta, mormæi Amma. Adormi imediat încinsæ øi cu o groazæ de salivæ, iar ea poate sæ°øi cheme prietenii pentru a le aræta în ce hal eøti. — A fæcut aøa ceva? 207
GILLIAN FLYNN Mi se ræci transpiraflia pe mine. Avusesem dreptate: urma sæ se întîmple ceva îngrozitor. Amma dædu din umeri. — Nu mæ deranjeazæ. Cîteodatæ nu înghit pastila, doar mæ prefac. Øi sîntem amîndouæ mulflumite. Mæ joc cu pæpuøile sau citesc øi, cînd aud cæ vine, mæ prefac cæ dorm. — Amma? M°am aøezat pe podea lîngæ ea øi i°am atins pærul. — Îfli dæ multe pastile øi tot felul de medicamente? — Doar cînd nu mæ simt bine. — Øi ce face atunci? — Cîteodatæ mæ înfierbînt tare øi mæ agit øi îmi face baie cu apæ rece. Altæ datæ simt nevoia sæ vomit. Sau simt cæ tremur øi sînt slæbitæ øi vreau sæ dorm. Se întîmpla din nou. Exact ca øi cu Marian. Îmi simfleam nodul din gît încordîndu°se. Am început iar sæ plîng, m°am ridicat, m°am aøezat la loc. Stomacul mi se strînsese. Mi°am strîns fafla în mîini. Øi eu, øi Amma eram bolnave exact ca Marian. Trebuia sæ se ajungæ atît de departe pînæ sæ înfleleg în final, aproape douæzeci de ani mai tîrziu. Îmi venea sæ urlu de ciudæ. — Joacæ°te cu mine cu pæpuøile, Camille. Fie nu observase, fie îmi ignora lacrimile. — Nu pot, Amma, trebuie sæ mæ întorc la lucru. Nu uita sæ te bagi în pat cînd urcæ mama. Mi°am tras niøte haine peste pielea care mæ durea îngrozitor øi m°am privit în oglindæ. Ai gînduri nebuneøti. Nu eøti realistæ. Dar eram, de fapt. Mama o ucisese pe Marian. Øi mama le omorîse pe fetiflele acelea. M°am împleticit spre baie øi am vomitat din nou apæ fierbinte øi særatæ, stropii toaletei înfiorîndu°mi pielea obrajilor cînd stæteam în genunchi. Cînd mi se relaxæ stomacul, mi°am dat seama cæ nu eram singuræ. În spatele meu stætea mama. — Særæcufla de ea, murmuræ. Am plecat de lîngæ ea în patru labe. M°am sprijinit cu spatele de perete øi am privit°o. 208
OBIECTE ASCUfiITE — De ce te°ai îmbræcat, dragæ? spuse ea. Nu pofli pleca nicæieri în halul æsta. — Trebuie sæ ies puflin. Am ceva de lucru. Aerul proaspæt o sæ°mi facæ bine. — Camille, treci înapoi în pat. Vocea îi era agitatæ øi stridentæ. Se duse lîngæ pat, trase aøternuturile øi le aranjæ. — Hai, draga mea, trebuie sæ ai grijæ de sænætatea ta. M°am ridicat cu greu în picioare, mi°am luat cheile de la maøinæ de pe mæsuflæ øi am trecut rapid pe lîngæ ea. — Nu pot, mamæ. Dar mæ întorc repede. Am læsat°o pe Amma sus cu pæpuøile ei bolnave øi am demarat din alee atît de repede, încît mi°am lovit bara din faflæ în locul în care dealul ajungea la nivelul stræzii. O femeie grasæ care plimba un cærucior dædu din cap spre mine. Am plecat spre nicæieri, încercînd sæ îmi adun gîndurile øi sæ îmi amintesc oamenii pe care îi mai cunoøteam din Wind Gap. Aveam nevoie de cineva care sæ îmi spunæ sigur cæ mæ înøelam în privinfla Adorei sau cæ aveam dreptate. De cineva care o cunoøtea bine pe Adora, care îmi øtia copilæria øi care ræmæsese aici cît timp am fost eu plecatæ. M°am gîndit imediat la Jackie O’Neele øi la bomboanele ei Juicy Fruit øi la mirosul de bæuturæ øi bîrfæ. Cældura ei maternæ pentru mine øi comentariul care acum suna ca un avertisment: Foarte multe s°au schimbat în ræu! Aveam nevoie de Jackie, aøa cum era acum, respinsæ de Adora øi færæ alte impedimente în preajmæ, pentru cæ o øtia pe mama de o viaflæ. Øi, evident, avea ceva de spus. Casa lui Jackie era la doar cîteva minute, o vilæ modernæ menitæ sæ paræ o plantaflie de dinainte de ræzboi. Un puøti plictisit øi palid era cælare pe o maøinæ de tuns iarba, fumînd în timp ce trecea înainte øi înapoi în linii strînse. Spatele lui era acoperit de niøte coji uscate øi rupte, atît de mari încît pæreau a fi ræni. Încæ un bæiat care lua Met. Jackie ar fi trebuit sæ elimine intermediarul øi sæ°i dea cei 20 de dolari direct distribuitorului. O øtiam pe femeia care îmi deschise uøa. Era Geri Shilt, colegæ de liceu cu mine, dar cu un an mai mare. Purta o 209
GILLIAN FLYNN uniformæ albæ apretatæ, la fel ca Gayla, øi mai avea øi acum alunifla aceea rotundæ øi roz pe obraz, pentru care o compætimisem mereu. Væzînd°o pe Geri, o figuræ atît de pedestræ din trecut, îmi venea sæ mæ întorc øi sæ plec cu maøina, læsînd în urmæ toate grijile. Cineva atît de normal în lumea mea îmi punea la îndoialæ toate gîndurile. Dar nu am plecat. — Bunæ, Camille, cu ce te pot ajuta? Nu pærea deloc interesatæ de ce venisem de fapt, lipsæ de curiozitate care o diferenflia clar de restul femeilor din Wind Gap. Probabil cæ nu avea nici prietene cu care sæ bîrfeascæ. — Bunæ, Geri, nu øtiam cæ lucrezi la familia O’Neele. — Nici nu ai fi avut de ce sæ øtii, îmi ræspunse ea la fel de placid. Cei trei bæiefli ai lui Jackie, næscufli unul dupæ altul, aveau acum, probabil, douæzeci øi ceva de ani: 20, 21 øi 22, cred. Îmi aduc aminte cæ erau graøi øi îndesafli øi cæ purtau mereu pantaloni scurfli sintetici øi niøte inele mari de aur cu o piatræ de un albastru puternic în centru, specifice Liceului Calhoon. Moøteniseræ de la Jackie ochii anormal de rotunzi øi niøte dinfli albi øi lucioøi. Jimmy, Jared øi Johnny. Îi puteam auzi pe doi dintre ei, cel puflin, acum, aflafli acasæ în vacanfla de varæ, jucînd fotbal în grædina din spate. Din privirea ostentativ neinteresatæ a lui Geri, am înfleles cæ pentru ea, cel mai bun mod de a se înflelege cu ei era sæ îi evite cît mai mult. — M°am întors... — Øtiu de ce eøti aici, îmi spuse ea, færæ sæ mæ acuze, dar nici prea primitoare. Era doar o afirmaflie. Pentru cæ eu reprezentam un alt obstacol în acea zi. — Mama mea este prietenæ cu Jackie øi mæ gîndeam... — Øtiu care sînt prietenii lui Jackie, crede°mæ, spuse ea. Nu pærea neræbdætoare sæ mæ lase sæ intru. Dar se uita la mine de sus în jos øi apoi la maøina din spatele meu. — Jackie e prietenæ cu multe dintre mamele prietenelor tale, adæugæ Geri. — Mmmm. Nu am prea mulfli prieteni pe aici zilele astea. Chiar mæ mîndream cu chestia asta, dar am rostit cuvintele cu o tonalitate voit dezamægitæ. Cu cît îi stîrneam compasiunea, cu atît aveam øanse sæ intru mai repede în casæ øi 210
OBIECTE ASCUfiITE simfleam nevoia sæ vorbesc neapærat cu Jackie, înainte de a mæ ræzgîndi. — De fapt, chiar øi cînd locuiam aici, nu cred cæ am avut prea mulfli prieteni. — Katie Lacey. Maicæ°sa e prietenæ cu toatæ lumea. Drægufla de Katie Lacey, care mæ tîrîse la petrecerea de consolare, ca sæ mæ confrunte. Mi°o øi imaginam plimbîndu°se prin oraø în SUV°ul ei mare, cu fetele drægælaøe cocoflate în spate, perfect îmbræcate, pregætite sæ domneascæ peste ceilalfli copii de la grædiniflæ. Învæflaseræ de la mæmica sæ fie foarte rele în special cu fetiflele urîte, særace, care nu voiau altceva decît sæ fie læsate în pace. Dar cereau prea mult. — Katie Lacey e o fatæ cu care îmi este ruøine cæ am fost vreodatæ prietenæ. — Ei, da, tu erai OK, spuse Geri. În momentul æla mi°am amintit cæ avea un cal pe nume Butter. Iar gluma era, bineînfleles, cæ pînæ øi animalele lui Geri se îngræøau*. — Nu chiar. Nu mæ implicasem niciodatæ direct în acte de cruzime, dar nici nu le°am împiedicat vreodatæ. Stæteam mereu deoparte, ca o umbræ agitatæ øi mæ prefæceam cæ rîd. Geri ræmase în continuare în dreptul uøii, trægînd de ceasul ieftin de la mînæ care era strîns precum un garou, pierdutæ, evident, în propriile ei amintiri, øi destul de triste, se pare. De ce, oare, ræmæsese în Wind Gap? Mæ întîlnisem cu o græmadæ de cunoscufli zilele astea. Fete cu care copilærisem øi care nu au avut niciodatæ suficient curaj sæ plece. Era un oraø care respira resemnare prin cablul tv øi prin chioøcul din colfl. Cei care ræmæseseræ aici erau la fel de izolafli ca înainte. Fete drægufle øi meschine precum Katie Lacey locuiau acum, cum era de aøteptat, în case renovate în stil victorian la cîteva strædufle de casa mamei, jucau tenis la acelaøi club din Woodberry ca Adora øi fæceau acelaøi drum regulat la St. Louis pentru cumpæræturi. Iar fetele urîte øi stigmatizate precum Geri Shilt erau blocate în a strînge mizeria celor frumoase, cu capetele plecate posac, aøteptîndu°se la alte abuzuri. Proba*
Butter — unt (lb. englezæ).
211
GILLIAN FLYNN bil cæ nu erau suficient de puternice sau de deøtepte ca sæ plece de aici. Femei færæ imaginaflie. Aøa cæ ræmîneau în Wind Gap øi îøi retræiau la nesfîrøit copilæria. Iar eu era acum blocatæ lîngæ ele øi nu reuøeam sæ mai scap. — Stai sæ°i spun lui Jackie cæ ai venit. Geri merse pînæ la scærile din spate, ocolind prin sufragerie øi evitînd geamul de sticlæ al bucætæriei, prin care ar fi observat°o bæieflii lui Jackie. Camera în care m°a condus era obscen de albæ, cu niøte dîre de culoare, ca øi cum ar fi fost pictatæ cu mîna de un copil. Perne roøii, draperii galben°albastre, o vazæ verde lucioasæ, decoratæ cu flori roøii din ceramicæ. O fotografie ridicolæ alb°negru a lui Jackie, cu pærul tapat, cu gherufle de pær îndoite sub bærbie, atîrna deasupra øemineului. Aræta ca un pudel superdichisit. Chiar øi în starea mizerabilæ în care eram, am reuøit sæ rîd. — Dragæ Camille! Jackie stræbætu camera cu braflele desfæcute. Purta o rochie de casæ din satin øi niøte cercei cu diamante cît niøte pietre. — Ai venit sæ mæ vezi! Dar aræfli groaznic, draga mea. Geri, adu°ne, te rog, douæ pahare de Bloody Mary, dulceaflæ! Expiræ în fafla mea. La propriu, apoi spre Geri. Cred cæ era felul ei de a rîde. Geri ræmæsese în uøæ pînæ cînd Jackie îøi trosni palmele spre ea. — Vorbesc serios, Geri. Øi nu uita sæ pui sare pe margine de data asta! Apoi se întoarse spre mine: — E foarte greu sæ gæseøti un ajutor de nædejde zilele astea, øuøoti ea cu superioritate, færæ sæ°øi dea seama cæ nimeni nu vorbeøte în realitate în felul æsta. Sînt siguræ cæ Jackie se uita la televizor întruna, cu bæutura într°o mînæ øi telecomanda în cealaltæ, cu draperiile læsate, în timp ce show°urile de dimineaflæ se transformau în seriale, dezbateri, apoi reluæri, comedioare, seriale polifliste øi filme la ore tîrzii din noapte, despre femei violate, urmærite, trædate sau ucise. Geri aduse o tavæ cu paharele de Bloody Mary øi niøte castronaøe cu flelinæ, muræturi øi mæsline øi, potrivit, ordinelor, trase draperiile øi plecæ. Jackie øi cu mine ræmæseseræm tæcute în lumina slabæ, în camera îngrozitor de rece din pricina aerului 212
OBIECTE ASCUfiITE condiflionat, øi ne°am privit una pe alta timp de cîteva secunde. Apoi Jackie se aplecæ øi trase sertarul mæsuflei de cafea. Avea în el trei sticlufle de ojæ, o Biblie rufoasæ øi mai mult de douæsprezece cutii portocalii de medicamente. Mi°am amintit de Curry øi de spinii de trandafir. — Anestezice? Am unele bune. — Cred cæ trebuie sæ îmi pæstrez ultima ræmæøiflæ de rafliune care mi°a mai ræmas, i°am ræspuns eu, færæ sæ øtiu sigur dacæ glumea sau nu. Dar se pare cæ tu fli°ai putea deschide un magazin cu ce ai acolo. — Sigur cæ da, sînt o norocoasæ. Îi puteam adulmeca furia amestecatæ cu suc de roøii. — OxyContin, Percocet, Percodan, toate noutæflile de care face rost doctorul meu. Dar, trebuie sæ recunosc, sînt grozave. Îøi turnæ cîteva pastilufle albe în mînæ øi le aruncæ la loc în cutie, zîmbind spre mine. — De ce suferi? am întrebat°o, aproape temîndu-mæ de ræspunsul ei. — Asta e cea mai frumoasæ parte, draga mea. Nimeni nu øtie, ai dracu’. Unul mi°a spus cæ am lupus, altul cæ am artritæ, iar altul cæ este un sindrom al sistemului imunitar. Iar doi mi°au spus cæ totul e doar în imaginaflia mea. — Tu ce crezi? — Ce cred eu? întrebæ ea øi îøi dædu ochii peste cap. Eu cred cæ, atîta vreme cît îmi dau pastilele astea, nici nu mæ intereseazæ prea tare ce am. (Rîse din nou.) Sînt foarte grozave pastilele astea. Nu øtiu dacæ încerca sæ paræ doar viteazæ sau chiar devenise dependentæ. — Sînt surprinsæ cæ Adora nu s°a înscris pînæ acum în clubul bolnavelor. Mæ gîndeam cæ, o datæ ce eu mæ declar bolnavæ, ea trebuia sæ ridice miza, nu? Dar ea nu are cum sæ se îmbolnæveascæ de un caraghios de lupus, nu? O sæ gæseascæ o cale sæ capete... nu øtiu, cancer la creier. Nu? Sorbi iar din bæuturæ øi îi ræmase o dungæ de suc øi de sare pe buza de sus, care o fæcea sæ paræ umflatæ. A doua înghiflituræ o calmæ øi, aøa cum fæcuse øi la înmormîntarea lui Natalie, se uitæ fix la mine de parcæ încerca sæ îmi memoreze chipul. 213
GILLIAN FLYNN — Doamne, mi se pare aøa ciudat sæ te væd mare, spuse ea, mîngîindu°mi genunchiul. De ce te°ai întors aici, draga mea? E totul în regulæ acasæ? Pobabil cæ nu. E vorba de... mama ta? — Nu, nimic de genul æsta. Mæ everva cæ eram atît de transparentæ. — Oh. Pæru descurajatæ øi îøi trecu mîna peste rochie ca într°un film alb°negru. Nu aøa trebuia sæ mæ port, uitasem cæ aici trebuie sæ bîrfeøti pe faflæ. — Adicæ, scuzæ°mæ, nu am fost complet sinceræ. Chiar vreau sæ vorbim despre mama. Jackie se înveseli imediat. — Nu prea pofli sæ o înflelegi, aøa°i? Ori înger, ori drac, ori amîndouæ. Îøi puse o pernæ verde de satin sub fund øi îøi aøezæ picioarele în poala mea. — Dulceaflæ, vrei sæ mi le masezi puflin? Sînt curate. De sub canapea trase o pungæ de bomboane de genul celor care se agaflæ în pom øi øi°o aøezæ pe burtæ. — Oh, Doamne, va trebui sæ scap de ele mai tîrziu, dar cel puflin o sæ aibæ gust bun pe gît în jos. Am profitat de acest moment de relaxare. — Mama a fost mereu... cum e acum? Îmi dædeam seama de ciudæflenia întrebærii, dar Jackie chicoti o datæ, ca o vræjitoare. — În ce sens, dulceaflæ, adicæ frumoasæ, fermecætoare, îndrægitæ, maleficæ? Dædea din degetele de la picioare cînd îøi deschidea cîte o bomboanæ de ciocolatæ. — Maseazæ. Am început sæ°i frec picioarele reci, cu cælcîie aspre ca o carapace de flestoasæ. — Adora. Ei, la naiba. Adora era bogatæ øi frumoasæ, iar pærinflii ei nebuni conduceau oraøul æsta. Ei au adus fabrica de porci în Wind Gap, creînd sute de slujbe. Pe atunci era øi o plantaflie de nuc. Ei trægeau toate sforile pe aici. Toatæ lumea îi pupa în cur pe cei din familia Preaker. — Dar viafla ei acasæ... cum era? 214
OBIECTE ASCUfiITE — Adora era... foarte dædæcitæ. Niciodatæ nu am væzut°o pe bunicæ°ta Joya zîmbind la Adora sau mîngîind°o cu drag, dar nici nu°øi putea lua mîinile de pe ea. Tot timpul îi aranja pærul, îi îndrepta hainele øi... ah, da, fæcea chestia asta. În loc sæ îøi lingæ degetul pentru a øterge o urmæ, ea o lingea pe Adora. O prindea de cap øi o lingea. Cînd Adorei i se cojea pielea de la soare, tuturor ni se întîmpla chestia asta, nu øtiam noi de cremele astea cu protecflie, ca voi, Joya se aøeza lîngæ mama ta, îi dædea jos cæmaøa øi îi jumulea fîøiile lungi de piele uscatæ. Lui Joya îi plæcea la nebunie sæ facæ asta. — Jackie... — Nu mint! Sæ îfli vezi prietena dezbræcatæ în pielea goalæ øi... cojitæ. Ca sæ nu mai spun cæ mama ta se simflea ræu tot timpul. Întotdeauna avea cîte un ac sau cîte o perfuzie bægate în ea. — De ce era bolnavæ? — Cîte puflin din fiecare. Dar în mare parte era stresul de a træi lîngæ Joya. Avea unghiile lungi øi nedate cu ojæ, ca ale unui bærbat. Iar pærul îl purta lung pe spate øi îl læsase aøa argintiu, nu îl vopsea. — Øi bunicul meu ce fæcea în acest timp? — Nu øtiu. Nici nu mai øtiu cum îl chema. Herbert, parcæ? Sau Herman? Nu prea era prin preajmæ, iar cînd era... tæcea... sau... plutea departe. Cunoøti genul. Ca Alan. Mai scoase o ciocolatæ øi îøi miøcæ degetele în mîinile mele. — Øtii, faptul cæ te°a næscut ar fi trebuit sæ o dea gata pe maicæ°ta. Avea o nuanflæ de reproø în glas, de parcæ nu reuøisem sæ îndeplinesc o sarcinæ simplæ. — Pentru orice altæ fatæ, pe vremea aia, dacæ ræmînea gravidæ înainte de cæsnicie, totul era terminat. Dar mama ta a avut întotdeauna un fel aparte de a°i face pe oameni sæ aibæ grijæ de ea. Pe oameni, nu numai pe bæiefli, chiar øi fetele simfleau asta, øi mamele lor, øi profesoarele. — De ce oare? — Dragæ Camille, o fatæ frumoasæ scapæ cu orice dacæ se poartæ cum trebuie. Cu siguranflæ cæ øtii lucrul æsta. Gîndeøte°te la cîte lucruri au fæcut pentru tine bæieflii de°a lungul anilor, lucruri pe care nu le°ar fi fæcut dacæ nu aveai fafla asta 215
GILLIAN FLYNN drægælaøæ. Øi dacæ bæieflii se poartæ frumos, øi fetele se poartæ frumos. Adora øi°a jucat acea sarcinæ minunat: mîndræ, dar oarecum rænitæ øi foarte discretæ. Tatæl tæu venise în acea vizitæ plin de încredere, dupæ care nu s°au mai væzut niciodatæ. Mama ta nu a vorbit deloc despre asta. Ai fost numai a ei încæ de la început. Øi asta a omorît°o pe Joya. Fata ei avea ceva înæuntru la care ea nu putea ajunge. — Mama s°a mai simflit ræu dupæ moartea lui Joya? — S°a simflit bine o vreme, spuse Jackie deasupra paharului. Dar imediat s°a næscut Marian øi dupæ aia nu a mai avut timp sæ se simtæ ræu. — Mama era... Îmi simfleam gîtul inundat de emoflia plînsului, aøa cæ m°am oprit øi am înghiflit niøte votcæ. — Mama era... o persoanæ amabilæ? Jackie chicoti din nou. Mai scoase o ciocolatæ, iar caramelul i se lipi pe dinfli. — Asta încerci sæ afli? Dacæ era amabilæ? Se opri. — Tu ce crezi? adæugæ ea, strîmbîndu°se la mine. Jackie scotoci iar în sertar, deøurubæ trei cutii cu pastile, luæ cîte una din fiecare øi le aranjæ în ordinea mærimii pe spatele mîinii stîngi. — Nu øtiu, nu am fost niciodatæ prea apropiate. — Dar ai fost aproape de ea. Nu te juca cu mine, Camille. Mæ oboseøti. Dacæ credeai cæ mama ta era o persoanæ amabilæ, nu ai mai fi în casa prietenei ei celei mai bune, întrebînd dacæ era sau nu amabilæ. Jackie luæ fiecare pastilæ, de la cea mai mare la cea mai micæ, le bægæ în ciocolatæ øi le înghifli. Pieptul îi era plin de ambalaje, dunga roøie de la bæuturæ îi umbrea încæ buza, iar o dîræ subflire øi cleioasæ îi atîrna pe dinfli. Picioarele începuseræ sæ°i transpire în mîinile mele. — Îmi pare ræu, ai dreptate, am spus. Dar, totuøi, crezi cæ e... bolnavæ? Jackie se opri din mestecat, îøi puse mîna pe mine øi oftæ. — O sæ îfli spun cu voce tare, pentru cæ m°am gîndit prea mult la chestia asta, iar gîndurile mæ cam pæcælesc acum, se ascund de mine, øtii? 216
OBIECTE ASCUfiITE Se aplecæ øi mæ strînse de mînæ. — Adora vrea sæ væ devoreze øi, dacæ nu o læsafli, o sæ væ fie øi mai ræu. Uitæ°te la ce se întîmplæ cu Amma. Øi uitæ°te la ce s°a întîmplat cu Marian. Da. Chiar sub sînul stîng, legæturæ începu sæ sune. — Deci asta crezi? am insistat eu. Spune°o. — Cred cæ e bolnavæ øi mai cred cæ ce are ea e contagios, øopti Jackie, iar mîinile ei tremurînde agitau cuburile de gheaflæ din pahar. Øi mai cred cæ e timpul sæ pleci, dulceaflæ. — Îmi pare ræu, nu am vrut sæ te deranjez prea mult. — Am vrut sæ spun sæ pleci din Wind Gap. Nu eøti în siguranflæ aici. La mai puflin de un minut dupæ aceea închideam uøa lui Jackie în urma mea, læsînd°o sæ°øi admire portretul din fotografia de deasupra øemineului.
217
Paisprezece
Aproape cæ m°am împiedicat pe treptele lui Jackie, pentru cæ nu îmi mai simfleam picioarele. În spatele meu îi puteam auzi pe bæiefli intonînd imnul de fotbal al Liceului Calhoon. Am condus pînæ la primul colfl, am parcat sub cîfliva pomi cu mure øi mi°am pus capul pe volan. Oare maicæ°mea chiar era nebunæ? Øi Marian? Amma øi cu mine? Cîteodatæ mæ gîndesc cæ fiecare femeie are o boalæ în ea, care aøteaptæ momentul propice sæ ræbufneascæ. Am cunoscut o græmadæ de femei bolnave în viafla mea. Femei cu situaflii. Femei cu dureri cronice, cu boli care escaladau în permanenflæ. Bærbaflii, normal, au øi ei cîte o fracturæ de oase, de spate, o operaflie sau douæ, poate, îøi mai scot o amigdalæ sau îøi pun o placæ de plastic la øold. Femeile, în schimb, se consumæ. Nici nu e de mirare, de altfel, luînd în considerare traficul la care este supus corpul unei femei. Tampoane øi sterilete. Pule, degete, vibratoare øi multe altele, printre picioare, pe la spate sau în guræ. Bærbaflilor le place foarte tare sæ bage tot felul de lucruri în femei, nu°i aøa? Castravefli, banane sau sticle, un øirag de perle sau un marker, un pumn chiar. O datæ, un tip a vrut sæ°mi bage înæuntru un aparat walkie°talkie. Am refuzat. Bolnav øi mai bolnav øi din ce în ce mai bolnav. Ce era adeværat øi ce era imaginar în toatæ povestea asta? Amma era într°adevær bolnavæ øi avea nevoie de medicametele maicæ°mii sau chiar pastilele ei îi fæceau ræu Ammei? Oare pastila ei albastræ m-a fæcut sæ vomit sau m°a ajutat sæ nu mæ simt mai ræu? Oare Marian mai murea dacæ nu era Adora mama ei? 218
OBIECTE ASCUfiITE Øtiam cæ trebuie sæ îl sun pe Richard, dar nu aveam ce sæ°i spun. Mi°era fricæ. Eram plinæ de venin. Voiam sæ mor. Am condus înapoi pe lîngæ casa mamei øi apoi spre est spre fabrica de porci øi am parcat la Heelah’s, acel bar reconfortant færæ geamuri, unde oricine o recunoøtea pe fata patroanei, o læsa în pace cu gîndurile ei. Localul puflea a sînge de porc øi a piøat. Chiar øi floricelele din castroanele de pe bar pufleau a carne. Doi bærbafli cu øepci øi haine de piele, cu mustæfli lungi øi niøte mutre acre, priviræ în sus o secundæ, apoi din nou spre pahare. Barmanul îmi turnæ whiskey°ul færæ sæ spunæ ceva. Din difuzoare se auzea bîzîitul unui cîntec al lui Carole King. La cel de°al doilea pahar, barmanul se aplecæ spre mine øi mæ întrebæ: — Pe el îl caufli? John Keene stætea præbuøit lîngæ un pahar de bæuturæ în singurul separeu al localului, ciupind încontinuu marginea decojitæ a mesei. Pielea lui albæ era de un roøu-pestrifl de la alcool, iar dupæ buzele umede øi dupæ felul în care îøi plescæia limba mi°am dat seama cæ deja vomitase o datæ. Mi°am luat paharul øi m°am aøezat pe scaunul din fafla lui, færæ sæ spun nimic. El zîmbi øi întinse mîna peste masæ pentru a o atinge pe a mea. — Bunæ, Camille. Ce mai faci? Aræfli foarte bine øi îngrijitæ. Privi în jurul lui. — E... Aici e foarte murdar. — Eu sînt bine, cred, John. Tu eøti bine? — Oh, da, sigur, mæ simt grozav. Sora mea a fost ucisæ, eu sînt pe cale de a fi arestat, iar prietena mea, care s°a lipit de mine ca un clei de cînd am venit în oraøul æsta putrezit, îøi dæ seama cæ eu nu prea mai valorez cine øtie ce. Nu cæ mi°ar pæsa prea tare. E dræguflæ, dar nu... — Nu mæ mir, i°am spus eu. — Da, da. Oricum voiam sæ mæ despart de ea dinainte de Natalie. Acum nu mai pot. Un asemenea gest ar fi disecat de tot oraøul, inclusiv de Richard. Oare ce înseamnæ? Cum îi demonstreazæ asta vinovæflia? — Øi nici în casa pærinflilor mei nu vreau sæ mæ întorc, mormæi el. Mai bine mæ duc în nenorocitelea astea de pæduri øi mæ sinucid decît sæ mæ întorc printre lucrurile lui Natalie, care toate se holbeazæ la mine. 219
GILLIAN FLYNN — Nu te condamn. Ridicæ solnifla øi începu sæ o învîrtæ în jurul mesei. — Tu eøti singura persoanæ care mæ înflelege, cred, spuse el. Ce înseamnæ sæ pierzi o soræ øi toatæ lumea sæ se aøtepte sæ accepfli situaflia. Sæ treci mai departe. Tu ai trecut mai departe? Rostise cuvintele cu atîta amæræciune, încît mæ aøteptam sæ°i væd limba îngælbenitæ. — Niciodatæ nu treci mai departe, am spus. E ca o infecflie. Pe mine m°a distrus. Îmi fæcea bine sæ spun asta cu voce tare. — De ce li se pare tuturor ciudat cæ o jelesc pe Natalie? John scæpæ solnifla, care cæzu pe podea. Barmanul ne aruncæ o privire nemulflumitæ. Am luat°o de jos, am aøezat°o pe masæ lîngæ mine øi am aruncat puflinæ sare peste umær, pentru norocul amîndurora. — Cred cæ oamenii se aøteaptæ sæ accepfli totul mai uøor atunci cînd eøti tînær. În plus, tu eøti bæiat. Bæieflii nu prea sînt emotivi. Pufni. — Pærinflii mi°au cumpærat o carte despre cum sæ accepfli moartea: Bærbafli care jelesc. Zice cæ, uneori, e bine sæ te ascunzi, sæ negi realitatea. Negarea asta poate fi beneficæ pentru bærbafli. Aøa cæ am încercat, timp de o oræ, sæ mæ prefac cæ nu îmi pasæ. Øi, pentru puflin timp, chiar am reuøit. Am stat în camera mea de la Meredith øi m°am gîndit la... rahaturi. Mæ holbam pe fereastræ la bucata asta de cer albastru øi îmi spuneam E bine, e bine, e bine. Ca un copil. Øi cînd am terminat, am øtiut sigur cæ nimic nu mai era bine de acum înainte. Chiar dacæ o sæ°l prindæ pe criminal, nu va mai fi bine. Nu øtiu de ce tot spune lumea cæ o sæ fie mai bine dupæ ce aresteazæ pe cineva. Dar acum se pare cæ eu voi fi acea persoanæ. Rîse cu un grohæit øi dædu din cap. — O, futu-i! E o nebunie. Øi apoi grav: — Mai vrei un pahar? Mai bei un pahar cu mine? Era terminat, clætinîndu°se cu greutate, dar nu aø fi putut ræpi vreodatæ unui coleg de suferinflæ uøurarea unei pierderi a cunoøtinflei. Cîteodatæ, asta e calea cea mai raflionalæ. Întotdeauna am crezut cæ luciditatea e potrivitæ pentru cei cu inima 220
OBIECTE ASCUfiITE tare. M°am dus la bar pentru încæ un rînd øi m°am întors cu douæ pahare de whiskey, al meu fiind dublu. — E ca øi cum le-ar fi ales pe cele douæ fete din Wind Gap care erau în stare sæ gîndescæ singure øi apoi le°a omorît, spuse John. Sorbi din whiskey. — Crezi cæ surorile noastre ar fi fost prietene? În locul acela imaginar poate, unde amîndouæ træiau øi unde Marian ar fi ræmas pentru totdeauna copil. — Nu, am spus øi am izbucnit în rîs. Rîse øi el. — Vrei sæ spui cæ sora ta moartæ e prea bunæ pentru sora mea moartæ? mormæi el. Amîndoi am rîs øi de data asta, dar ne°am potolit repede øi ne°am întors din nou privirea spre pahare. Deja mæ simfleam ameflitæ. — Nu eu am ucis°o pe Natalie, øopti el. — Øtiu. Îmi ridicæ mîna øi o puse peste a lui. — Avea unghiile date cu ojæ. Cînd au gæsit°o. Cineva i°a fæcut unghiile, mormæi el. — Poate ea øi le fæcuse. — Lui Natalie nu°i plæceau deloc chestiile astea. Abia suporta o perie în pær. Cîteva minute am tæcut. Carole King îi cedase microfonul lui Carly Simon. Voci feminine de folk într°un bar de mæcelari. — Eøti foarte frumoasæ, spuse John. — Øi tu la fel. John agitæ cheile în parcare, dar mi le°a dat imediat mie cînd i°am spus cæ este prea beat pentru a putea conduce. Nu cæ eu aø fi fost altfel. L°am urnit cu greu pînæ la casa lui Meredith, dar dædu din cap øi mæ rugæ sæ°l duc la motelul din afara oraøului. Acelaøi la care stætusem øi eu cînd m°am întors aici, un mic refugiu unde te puteai pregæti pentru Wind Gap øi pentru greutatea lui. Am condus pînæ acolo cu geamurile læsate, iar aerul cald al nopflii sufla cu putere înæuntru, lipindu°i lui John tricoul de piept øi fluturîndu°mi mînecile largi. În afaræ de pærul subflire de pe cap, corpul lui era destul de golaø. Chiar øi pe 221
GILLIAN FLYNN brafle avea doar cîteva fire de pær la bazæ. Pærea gol, ca øi cum avea nevoie de un acoperæmînt. Am plætit camera, numærul 9, pentru cæ John nu avea nici o carte de credit øi i°am deschis uøa, l°am aøezat pe pat øi i°am adus un pahar de plastic cu apæ la temperatura camerei. El îøi privea picioarele øi refuzæ apa. Scurse paharul dintr-o înghiflituræ øi îl læsæ sæ se rostogoleascæ pe marginea patului. Îmi prinse mîna. Am încercat sæ mæ îndepærtez, mai mult din instinct, dar el mæ strînse mai tare. — Am væzut asta øi ieri, spuse el, plimbîndu°øi degetul pe conturul literei m din mizerabil, ascuns sub mîneca stîngæ a bluzei. Întinse cealaltæ mînæ øi îmi atinse fafla. — Pot sæ mæ uit? — Nu. Am încercat din nou sæ mæ îndepærtez. — Lasæ°mæ sæ væd, Camille. Mæ flinea strîns de mînæ. — Nu, John. Nimeni nu poate sæ vadæ. — Eu pot. Îmi ridicæ mîneca øi îøi miji ochii. Încerca sæ înfleleagæ liniile de pe pielea mea. Nu øtiu de ce îl læsasem. Avea o privire curioasæ øi dulce. Iar eu eram slæbitæ în ziua aceea. Øi mæ sæturasem sæ mæ feresc mereu. Mai mult de zece ani nu fæcusem altceva decît sæ mæ ascund, sæ nu am nici un contact cu nimeni — cu nici un prieten, cu nici o sursæ, nici mæcar cu fata de la casieria din supermarket — pentru cæ anticipam deja care cicatrice avea sæ se arate prima. Lasæ°l pe John sæ vadæ. Te rog, lasæ°l sæ vadæ. Nu trebuia sæ mæ ascund de cineva care îndrægea indiferenfla atît de mult cum o fæceam eu. Îmi ridicæ øi cealaltæ mînecæ øi aveam acum ambele brafle dezgolite, atît de goale cæ parcæ mi se oprea respiraflia. — Nimeni nu a mai væzut asta? Am dat din cap negativ. — Cît timp ai fæcut aøa ceva? — Mult timp. Se uita uimit la mîinile mele øi ridicæ mînecile mai sus. Mæ særutæ în mijlocul lui obosit. — Aøa mæ simt eu, spuse el, trecîndu°øi degetele pe cicatrice pînæ cînd pielea mi se înfioræ sub atingerea lui. Lasæ°mæ sæ væd tot! 222
OBIECTE ASCUfiITE Îmi scoase bluza pe cap, în timp ce eu stæteam ca un copil ascultætor. Îmi scoase apoi pantofii øi ciorapii øi îmi trase pantalonii. Ræmæsesem în sutien øi în chilofli øi tremuram în camera rece, sub adierea îngheflatæ a aerului condiflionat. John trase aøternutul øi mæ îndemnæ sæ mæ sui în pat, iar eu am acceptat, simflîndu°mi pielea fierbinte øi rece în acelaøi timp. Îmi ridicæ mîinile, picioarele øi mæ întoarse pe spate. Mæ citea. Spunea cuvintele cu voce tare, mînios øi absurd totodatæ: cuptor, greflos, castel. Øi°a dat øi el hainele jos, pentru a nu fi parcæ, în avantaj, le aruncæ pe podea græmadæ øi continuæ sæ citeascæ: coc, disprefluitor, amestec, perie. Îmi desfæcu repejor sutienul în faflæ cu o miøcare rapidæ a degetelor øi îl trase de pe mine. Floare, dozæ, sticlæ, sare. Era excitat. Îmi atinse sfîrcurile cu limba øi era pentru prima datæ cînd læsam un bærbat sæ facæ asta, dupæ ce începusem sæ mæ tai. În paisprezece ani. Mîinile lui mæ pipæiau peste tot, iar eu le læsam: pe spate, pe sîni, pe coapse, pe umeri. Limba lui era în gura mea, în jos pe gît, peste sfîrcuri, între picioare øi înapoi în guræ. Îmi simfleam gustul în gura lui. Cuvintele erau tæcute. Mæ simfleam exorcizatæ. L°am tras în mine øi a ejaculat rapid øi tare øi a luat°o de la capæt. Îi simfleam lacrimile scurgîndu°se pe umerii mei în timp ce intra în mine. Am adormit înlænfluifli unul de altul (un picior atîrnînd aici, un brafl sub cap mai încolo) øi un singur cuvînt a pufnit o datæ: prezicere. Era bine, era ræu, nu øtiam. Atunci am preferat sæ cred cæ era bine. Fatæ nebunæ. Dimineafla devreme, lumina ræsæritului fæcea crengile sæ paræ a fi sute de mînufle mici prin fereastra camerei. Am mers goalæ pînæ la chiuvetæ pentru a umple paharul cu apæ, amîndoi fiind mahmuri øi însetafli, iar lumina slabæ îmi atinse cicatricele øi cuvintele prinseræ din nou viaflæ. Iertarea se încheiase. Buza de sus mi se strîmbæ involuntar la vederea pielii mele øi mi°am înfæøurat un prosop în jurul corpului înainte de a intra din nou în pat. John sorbi puflin din apæ, îmi sprijini capul øi mæ ajutæ øi pe mine sæ beau, apoi sorbi lichidul. Degetele lui atingeau prosopul. Eu îl flineam însæ strîns, ca pe o învelitoare peste sînii mei øi am dat din cap. 223
GILLIAN FLYNN — Ce se întîmplæ? îmi øopti în ureche. — Asta este lumina neiertætoare a dimineflii, am øoptit øi eu. E vremea sæ læsæm iluziile la o parte. — Care iluzii? — Cæ totul poate fi în regulæ, i°am spus eu øi l°am særutat pe obraji. — Hai sæ nu facem încæ asta, spuse el øi mæ luæ în brafle. În braflele acelea slabe øi færæ pær. Brafle de bæiat. Îmi tot spuneam lucrurile astea, dar mæ simfleam bine øi în siguranflæ. Frumoasæ øi curatæ. Mi°am apropiat fafla de gîtul lui øi l°am mirosit: alcool øi lofliune de ras, genul acela care îfli dæ un fior rece ca ghafla. Cînd am deschis din nou ochii, am væzut pe fereastræ luminile roøii ale unei maøini de poliflie. Bang, bang, bang. Uøa se zguduia de parcæ mai avea puflin sæ cadæ. — Camille Preaker! Sînt øeriful Vickery! Deschide imediat dacæ eøti înæuntru! Ne°am înøfæcat imediat hainele rævæøite, iar ochii lui John erau la fel de îngrozifli ca ai unei pæsæri. Sunetul cataramelor øi al foielii disperate ne°ar fi dat de gol, oricum. Sunete agitate, vinovate. Am aruncat aøternuturile înapoi pe pat, mi°am trecut degetele prin pær, iar în timp ce John încerca sæ capete o poziflie relaxatæ, dar foarte ciudatæ, în spatele meu, cu degetele prinse în cataramæ, am deschis uøa. Era Richard. Cu o cæmaøæ albæ foarte bine cælcatæ, cu o cravatæ foarte bine întinsæ øi cu un zîmbet care se stinse imediat ce îl væzu pe John. Vickery stætea lîngæ el øi îøi freca mustafla, de parcæ avea o iritaflie sub ea, øi, dupæ ce îøi plimbæ ochii de la mine la John, se întoarse spre Richard. Richard nu spunea nimic, doar mæ privea, apoi îøi încruciøæ braflele øi trase adînc aer în piept. Sînt siguræ cæ în cameræ plutea mirosul de sex. — Ei, bine, se pare cæ eøti în regulæ, spuse el. Încercæ sæ zîmbeascæ.. Øtiam cæ se chinuia foarte mult, pentru cæ pielea de deasupra gîtului era la fel de roøie ca cea a unui personaj înfuriat din desene animate. — Ce mai faci, John? Eøti bine? — Sînt bine, mulflumesc, øi veni mai în faflæ pentru a fi lîngæ mine. 224
OBIECTE ASCUfiITE — Donøoaræ Preaker, mama ta ne°a sunat cu ceva ore în urmæ pentru cæ nu ai mai ajuns acasæ, mormæi Vickery. Zicea cæ eøti puflin bolnavæ, cæ ai suferit o cædere, ceva de genu’ æsta. Era foarte îngrijoratæ. Foarte îngrijoratæ. Øi mai ales cu toatæ nenorocirea asta de acum, nu pofli fi niciodatæ prea atent. Dar bænuiesc cæ o sæ se bucure sæ afle cæ eøti... aici. Ultima parte a frazei sunase ca o întrebare, la care însæ nu aveam de gînd sæ ræspund. Lui Richard îi datoram o explicaflie. Lui Vickery, nu. — Pot sæ o sun eu pe mama, mulflumesc. Dar mulflumesc pentru grijæ. Richard privea în jos, îøi muøca buza, era prima datæ øi singura cînd îl vedeam tulburat. Mi se înnodæ stomacul de greaflæ øi de teamæ. Oftæ o datæ, o respiraflie lungæ øi puternicæ, îøi duse mîna la buze, mæ privi în ochi øi apoi se uitæ la John. Eram ca niøte copii prinøi fæcînd prostii. — Hai, John, te ducem acasæ, spuse Richard. — Mæ duce Camille, dar mulflumesc, detectiv Willis. — Ai vîrsta necesaræ pentru asta, fiule? întrebæ Vickery. — Are 18 ani, spuse Richard. — Atunci e în regulæ, væ urez o zi bunæ la amîndoi, spuse Vickery, dupæ care øuieræ un zîmbet în direcflia lui Richard øi mîrîi „cæ o noapte bunæ afli avut deja“. — Te sun mai tîrziu, Richard, am spus eu. Ridicæ o mînæ øi o fluturæ dezamægit spre mine, dupæ care se întoarse øi se urcæ în maøinæ. John øi cu mine am parcurs drumul spre casa pærinflilor lui în tæcere, iar el avea de gînd sæ încerce sæ locuiascæ în camera de la subsol. Mormæia o melodie din anii ’50 øi bætea ritmul cu unghiile în mînerul uøii. — Cît de rea crezi cæ a fost faza asta? întrebæ el în cele din urmæ. — Pentru tine, nu cred cæ a fost rea. Demonstreazæ cæ eøti un bæiat american normal, cu un apetit sænætos pentru femei øi pentru sex ocazional. — Dar nu a fost ocazional. Nu simt deloc aøa. Tu aøa simfli? — Nu. Am folosit un cuvînt greøit. A fost exact invers, am spus eu. Dar am mai mult de zece ani decît tine øi scriu despre 225
GILLIAN FLYNN crima care... e un conflict de interese. Reporteri mult mai buni decît mine au fost dafli afaræ pentru aøa ceva. Simfleam lumina soarelui pe faflæ, ridurile de la ochi øi vîrsta care mæ apæsa. Fafla lui John, chiar dacæ bæuse toatæ nopatea øi dormise foarte puflin, era netedæ ca o petalæ. — Noaptea trecutæ. Tu m°ai salvat. Ceea ce ai fæcut tu m°a salvat. Dacæ nu ræmîneai cu mine, aø fi fæcut probabil ceva foarte ræu. Sînt sigur de asta, Camille. — Øi eu m°am simflit foarte bine cu tine, i°am ræspuns øi chiar aøa era, dar mi s°a pærut cæ aceste cuvinte aveau sonoritatea înøelætoare a mamei. L°am læsat pe John la o stradæ mai încolo de casa pærinflilor sæi, iar særutul lui îmi atinse obrazul cînd încercam sæ plec. Nu are cum sæ dovedeascæ cineva cæ s°a întîmplat ceva între noi, mæ gîndeam eu în acel moment. M°am îndreptat cætre Strada Principalæ øi am parcat în fafla secfliei de poliflie. Unul dintre felinare era încæ aprins. Era 5:47 dimineafla. În hol nu era încæ nici un ofifler de serviciu, aøa cæ am sunat alarma de noapte. Odorizantul de cameræ de lîngæ mine tocmai øuierase o aromæ de læmîie. Am sunat iar clopoflelul øi Richard apæru în spatele geamului de la uøa masivæ care ducea spre birouri. A ræmas o secundæ pentru a mæ privi øi mæ aøteptam sæ îmi întoarcæ din nou spatele, aproape cæ îmi doream sæ facæ asta, dar el deschise uøa øi veni în hol. — Cu ce vrei sæ începi, Camille? Se aøezæ pe unul dintre scaunele umflate øi îøi propti capul în mîini. Cravata îi atîrna între picioare. — Nu era ceea ce pærea, Richard, am spus eu. Øtiu cæ sunæ ca un cliøeu, dar e adeværat. Negare negare negare. — Camille, la mai puflin de patruzeci øi opt de ore dupæ ce noi doi am fæcut sex, te gæsesc într°o cameræ de motel cu principalul suspect într°un caz de crimæ pe care eu îl conduc. Chiar dacæ nu e ce pærea a fi, oricum e grav. — Dar nu el e criminalul, Richard. Øtiu sigur cæ nu el a fæcut°o. — Zæu? Despre asta discutafli cînd øi-a bægat-o în tine? Furie, foarte bine, mæ gîndeam eu. La asta pot sæ fac faflæ. Mult mai bine decît la disperarea cu capul în mîini. 226
OBIECTE ASCUfiITE — Nu s°a întîmplat nimic de genul æsta, Richard. L°am gæsit la Heelah’s beat criflæ øi chiar m°am temut cæ îøi poate face ræu. L-am dus la motel pentru cæ voiam sæ ræmîn cu el øi sæ°i ascult povestea. Am nevoie de el pentru articol. Øi øtii ce°am aflat? Am aflat cæ ancheta ta l°a distrus pe bæiatul æsta, Richard. Øi mai ræu, eu nu cred cæ tu îl bænuieøti pe el. Numai ultima propoziflie era în întregime adeværatæ øi nu mi°am dat seama de asta pînæ ce nu am rostit toate cuvintele. Richard era un tip istefl, un poliflist excelent, foarte ambiflios, care lucra pentru prima datæ la un caz major øi toatæ comunitatea îi sufla în ceafæ pentru o arestare, iar el nu gæsise încæ nimic concret. Dacæ ar fi gæsit mai multe dovezi împotriva lui John, l°ar fi arestat de mult. — Camille, în ciuda a ceea ce crezi tu, nu øtii chiar totul despe cazul æsta. — Richard, crede°mæ, nici nu am crezut vreodatæ cæ øtiu. Nu m°am simflit altceva decît un stræin inutil în povestea asta. În schimb, tu ai reuøit sæ mæ fufli øi sæ ræmîi la fel de implacabil. Nimic nu°fli scapæ. — Ah, deci încæ eøti ofticatæ din cauza asta? Credeam cæ tu eøti o fatæ rea, duræ. Tæcere. Un øuierat de læmîie. Puteam auzi încet øi ticæitul ceasului argintiu de la mîna lui Richard. — Lasæ°mæ sæ mæ revanøez faflæ de tine, i°am spus. Eram din nou pe pilot automat, ca în zilele de altædatæ: încercam cu disperare sæ îi fac pe plac, sæ îl fac sæ se simtæ bine, sæ mæ placæ din nou. Pentru cîteva minute, în noaptea trecutæ, m°am simflit în siguranflæ, iar apariflia lui Richard la uøæ distrusese øi ce mai ræmæsese din calmul meu aparent. Øi voiam sæ mæ simt din nou aøa. M°am læsat uøor pe genunchi øi am încercat sæ°i desfac pantalonii. O secundæ, el îøi aøezæ mîna pe capul meu. Apoi mæ apucæ cu putere de umeri. — Camille, Doamne, ce faci? Îøi dædu seama cæ mæ strînge prea tare øi îmi dædu drumul, ridicîndu°mæ în picioare. — Vreau doar sæ fie totul în regulæ între noi, cum era înainte. Mæ jucam cu unul dintre nasturii de la cæmaøa lui, pentru cæ nu-l puteam privi în ochi. — Nu aøa se rezolvæ problema, Camille, spuse el. 227
GILLIAN FLYNN Mæ særutæ aproape cu castitate pe buze. — Trebuie sæ înflelegi asta înainte sæ mergem mai departe. Trebuie sæ înflelegi asta øi atît. Dupæ care îmi ceru sæ plec. M°am chinuit sæ dorm cîteva ore pe scaunul din spate al maøinii. Era ca øi cum aø fi încercat sæ citesc un indicator printre vagoanele în miøcare ale unui tren. M°am trezit lipicioasæ øi flîfnoasæ. De la un magazin FaStop mi°am cumpærat o trusæ de toaletæ, o cremæ foarte parfumatæ øi un fixativ. M°am spælat pe dinfli în chiuveta unei benzinærii, dupæ care m°am dat cu cremæ la subrafl øi între picioare øi mi°am dat cu mult fixativ pe pær. La final, miroseam a transpiraflie amestecatæ cu sex øi eram acoperitæ de un nor ameflitor de aloe øi cæpøune. Nu puteam da ochii cu maicæ°mea acasæ, dar aveam o dorinflæ nebunæ de a lucra (de parcæ mai puteam scrie acum articolul. De parcæ nu era totul gata sæ se facæ praf) Cu amintirea imaginii lui Katie Lacey încæ proaspætæ în minte, de la discuflia cu Geri, m°am decis sæ mæ întorc la ea. Era un fel de asistentæ pentru pærinfli la øcoala primaræ, øi la clasa lui Ann øi la cea a lui Natalie. Øi mama fusese asistent parental, o funcflie rîvnitæ øi de elitæ în cadrul øcolii, pe care numai femeile care nu aveau alt serviciu o puteau îndeplini: sæ treacæ prin clase de douæ ori pe sæptæmînæ øi sæ organizeze expoziflii de artæ, de decupaje, concerte øi, pentru fete în zilele de joi, a unor ore de cusut. Sau aøa era, cel puflin, pe vremea mea. Probabil cæ acum era ceva mai potrivit pentru ambele sexe, ceva mai modern. Utilizarea computerului sau cursuri de începætori în folosirea cuptorului cu microunde. Katie, ca øi maicæ°mea, locuia în vîrful unui deal. Treptele subfliri ale casei treceau prin gazon øi erau mærginite de floarea°soarelui. Un copac catalpa se înælfla drept øi subflire pe vîrful dealului, reprezentînd perechea femininæ a stejarului bogat din dreapta sa. Era doar ora 10, dar Katie, slabæ øi bronzatæ, stætea la soare pe alee, în adierea unui ventilator. Soare færæ cælduræ. Acum îi mai ræmæsese doar sæ gæseascæ o cale de a se bronza færæ sæ facæ cancer. Sau mæcar færæ riduri. Mæ væzu urcînd treptele, ca o umbræ enervantæ deasupra peluzei ei verzi, øi îøi duse mîna la ochi pentru a°øi da seama cine sînt, cînd eram încæ la zeci de metri depærtare. 228
OBIECTE ASCUfiITE — Cine e? strigæ ea. Pærul ei, de un blond auriu natural în liceu, era acum sclipitor de platinat øi îl purta prins într°o coadæ de cal în vîrful capului. — Bunæ, Katie, sînt Camille. — Ca°meel! Oh, Doamne, cobor! Era o întîmpinare mai mult decît generoasæ faflæ de ce mæ aøteptam de la Katie, de la care nu mai primisem nici un semn dupæ acea petrecere din casa lui Angie. Ciuda ei întotdeauna venea øi dispærea ca rafalele de vînt. Ajunse la uøæ, iar ochii albaøtri îi luceau din fafla bronzatæ. Braflele îi erau maro øi slabe ca ale unui copil øi îmi aminteau de niøte trabucuri franfluzeøti pe care øi le cumpærase Alan într°o iarnæ. Mama îl trimisese cu ele la subsol, declarînd cæ acolo este camera lui de fumat. Alan a renunflat curînd la trabucuri øi s°a apucat de pipæ. Katie îøi trase un maieu roz-electric peste costumul de baie, din cele pe care øi cumpærau fetele în South Padre în anii ’80, ca amintire a concursurilor de tricouri ude din vacanfla de primævaræ. Mæ cuprinse cu braflele ei de cacao øi mæ invitæ sæ intru. Nu exista aer condiflionat în casa asta veche, cum nu exista nici la mama mea, îmi explicæ ea. Cu toate cæ au avut, totuøi, un aparat de cameræ în dormitorul principal. Copiii, m°am gîndit eu, puteau sæ transpire. Nu cæ n°ar fi fost øi ei îngrijifli. Toatæ aripa de est a casei pærea sæ fie un teren de joacæ, cu o casæ de plastic galbenæ, un tobogan øi un cal de jucærie pe post de balansoar. Nici una dintre ele nu pærea atinsæ. Pe perete erau aliniate litere mari din plastic: Mackenzie. Emma. Poze ale unor fetifle blonde care zîmbeau, cu nasuri cîrne øi ochi lucioøi. Nici una nu era fæcutæ de aproape, pentru a se vedea fafla, în schimb în toate se putea observa foarte bine cu ce erau îmbræcate fetiflele. Salopete roz cu margarete, rochii roøii cu buline, bonete Easter øi pantofiori Mary Janes. Copii drægufli øi haine foarte drægufle. Tocmai am creat un trend pentru cumpærætorii din Wind Gap. Katie Lacey Brucker nu pærea interesatæ sæ afle de ce o vizitam în acea dimineaflæ de vineri. Am vorbit despre vedete — asta era tot ce citea ea — øi despre concursurile de frumusefle pentru copii, care erau, din pæcate, pentru totdeauna marcate de umbra lui JonBenet. Lui Mackenzie îi place la nebunie sæ 229
GILLIAN FLYNN fie manechin. Pæi, fiind aøa frumoasæ ca mama ei, cine nu ar înflelege? Vai, Camille, ce drægufl din partea ta sæ spui asta — nu credeam cæ tu mæ consideri dræguflæ. Oh, bineînfleles, nu fi prostuflæ. Vrei ceva de bæut? Sigur cæ da. Noi nu avem alcool în casæ. Normal, dar nici nu mæ gîndeam la asta. Ceai dulce e bine? Ceai dulce e minunat, nici nu gæseøti aøa bun în Chicago, chiar ajungi sæ duci dorul specialitæflilor regionale, sæ vezi cum îøi preparæ øunca acolo. Ce bine e acasæ! Katie se întoarse cu o canæ de cristal plinæ de ceai. Ciudat, avînd în vedere cæ am væzut°o scoflînd un bidon din frigider. Un puseu de infatuare, urmat însæ de recunoaøterea faptului cæ nici eu nu eram în totalitate sinceræ. De fapt, îmi înfæøurasem starea de sine în parfumul dens al unei plante artificiale. Nu era doar aloe øi cæpøunæ, dar simfleam øi aroma de læmîie a odorizantului de cameræ. — E minunat ceaiul, Katie. Cred cæ aø putea bea ceai dulce la fiecare masæ. — Cum ziceai cæ îøi preparæ øunca acolo? Îøi strînse picioarele sub ea øi se aplecæ uøor. Îmi aducea aminte de liceu, cu privirea acea serioasæ, ca øi cum încerca sæ memoreze combinaflia de la seif. Eu nu mænînc øuncæ de cînd eram copil øi am fost sæ vizitæm afacerea familiei. Nici mæcar nu era o zi de tæiat porcii, dar priveliøtea nu m°a læsat sæ dorm nopfli întregi. Sute de animale îndesate unul într°altul încît nici nu se puteau întoarce øi mirosul dulce øi înecæcios de sînge amestecat cu cæcat. Imaginea Ammei, privind cu nesafl acele cuøti. — Nu pun destul zahær brun. — Mhm. Apropo, vrei sæ îfli fac un sandviø sau altceva? Am øuncæ de la magazinul mamei tale, vitæ de la magazinul Deacon, pui de la Coveys. Øi curcan de la Lean Cuisine. Katie era genul de femeie care putea sæ trebæluiascæ toatæ ziua, sæ spele faianfla din bucætærie cu periufla de dinfli sau sæ curefle spafliile dintre duøumele cu o scobitoare, înainte sæ vorbeascæ despre ceva care o deranja. Sau serios, cel puflin. Cu toate astea, am reuøit sæ o determin sæ vorbeascæ despre Ann øi despre Natalie, garantîndu°i anonimatul, øi mi°am pornit øi reportofonul. Fetele erau dulci øi drægufle øi plæcute, iminentul pasaj de introducere. Apoi: — Am avut un incident cu Ann, în ziua de cusut. 230
OBIECTE ASCUfiITE Deci încæ exista ziua de cusut. Era reconfortant, într°un fel. — A înflepat°o pe Natalie Keene cu acul în obraz. Cred cæ flintise, de fapt, ochii, cum i°a fæcut Natalie fetiflei din Ohio. Philadelphia. — Acum le°am væzut cæ stau cuminfli una lîngæ alta — nu erau chiar prietene, erau în clase diferite, dar la ora de cusut vine toatæ lumea. Iar Ann mormæia ceva de una singuræ øi chiar aræta ca o micæ mamæ. Øi atunci s°a întîmplat. — A rænit°o grav pe Natalie? — Mmm. Nu foarte grav. Eu øi cu Rae Whitescarver... ea este învæflætoare la clasa a doua acum. O chema Rae Little, era cu cîfliva ani mai micæ decît noi... øi nu era chiar micæ. Cel puflin, nu atunci. Acum a mai dat jos cîteva kilograme. În fine, eu øi cu Rae am tras°o pe Ann deoparte, iar lui Natalie îi ræmæsese un ac înfipt în obraz, la cîfliva milimetri de ochi. Nu plîngea deloc. Doar gîfîia ca un mînz înfuriat. Mi°o imaginam pe Ann cu pærul încîlcit, trecînd acul prin material øi amintindu°øi povestea despre Natalie øi foarfeca ei, o faptæ violentæ care o scotea în evidenflæ. Øi înainte sæ mai apuce sæ se gîndeascæ, acul intræ în carne, mai uøor decît ar fi crezut, lovind osul cu o împunsæturæ rapidæ. Iar Natalie, cu acul metalic înfipt în ea, arætînd ca o micuflæ linguræ argintie. — Ann a fæcut asta færæ motiv? — Singurul lucru pe care îl øtiu sigur despre cele douæ fete e cæ nu aveau nevoie de un motiv pentru a izbucni. — Alte fete le necæjeau? Erau chinuite? — Ha, ha! Fusese într°adevær surprinsæ de întrebare, dar hohotul de rîs apæru ca un perfect „Ha, ha“. Ca øi cum s°ar uita o pisicæ la tine øi ar spune „Miau“. — Ei bine, nu pot sæ spun cæ aøteptau cu neræbdare sæ vinæ la øcoalæ, spuse Katie. Dar mai bine o întrebi pe surioara ta despre asta. — Te referi la faptul cæ Amma le°a chinuit... — Sæ ne ajute Dumnezeu cînd o intra la liceu! Aøteptam în tæcere momentul în care Katie Lacey Brucker avea sæ îøi înceapæ tirada despre sora mea. Numai veøti rele, bænuiam. Nu°i de mirare cæ se bucura atît de mult sæ mæ vadæ. 231
GILLIAN FLYNN — Mai flii minte cum conduceam noi Liceul Calhoon? Ce credeam noi cæ e miøto, imediat devenea miøto øi pe cei pe care noi nu°i plæceam îi ura toatæ lumea? Parcæ spunea o poveste, descriind un flinut feeric de îngheflatæ øi iepuraøi. Dædeam din cap. Mi°am amintit un gest urît pe care l°am fæcut: o fatæ foarte studioasæ, pe nume LeeAnn, cu care fusesem prietenæ în øcoala primaræ, arætase prea multæ preocupare pentru starea mea mentalæ, sugerînd cæ poate eram deprimatæ. Am oprit°o într°o zi, cînd a venit la mine sæ stæm de vorbæ înainte de ore. Mi°o amintesc øi acum: cærfli îngræmædite sub brafl, o fustæ ciudatæ cu desene, capul puflin plecat de fiecare datæ cînd vorbea cu mine. M°am întors cu spatele la ea øi nu am læsat°o sæ treacæ, rîzînd de hainele ei prea serioase, de bisericæ. Fetele au adoptat repede ideea. Tot restul sæptæmînii a fost chinuitæ cu încæpæflînare. În ultimii doi ani de liceu øi°a petrecut pauzele stînd cu profesorii. Puteam sæ opresc acest chin cu un singur cuvînt, dar nu am fæcut°o. Voiam sæ nu se mai apropie de mine. — Sora ta e exact cum eram noi atunci øi de trei ori mai mult. În plus, e foarte rea. — Cum adicæ e foarte rea? Katie scoase un pachet de fligæri din sertarul mesei øi îøi aprinse una cu un bæfl lung de chibrit. Fuma tot pe ascuns. — Ei, ea øi fetele alea, chestiile alea micufle øi blonde care deja au flîfle, ele conduc øcoala, iar Amma le conduce pe ele. Pe bune, e grav. Cîteodatæ e amuzant, dar de cele mai multe ori e grav. Obligæ o fatæ græsuflæ sæ le aducæ masa de prînz în fiecare zi, iar înainte sæ plece o pun sæ mænînce ceva færæ sæ°øi foloseascæ mîinile, doar sæ°øi bage nasul în ce au ele pe farfurie. Strîmbînd din nas aici, dar altceva nu pærea sæ o deranjeze. — Pe altæ fetiflæ au pus°o la colfl øi au obligat°o sæ îøi ridice bluza øi sæ le arate bæieflilor. Pentru cæ nu avea sîni deloc. Øi o puneau sæ spunæ lucruri obscene cînd fæcea chestia asta. Øi mai umblæ zvonul cæ au luat o fostæ prietenæ, o fatæ pe nume Ronna Deel pe care nu o mai plæceau, au dus°o la o petrecere, au îmbætat°o øi apoi... au oferit°o ca dar bæieflilor mai mari de acolo. Øi au stat de pazæ la uøæ pînæ au terminat tofli cu ea. — Dar au abia 13 ani, am spus eu. Mæ gîndeam la ce fæcusem eu la vîrsta asta. Øi pentru prima datæ mi°am dat seama cît de fragedæ era aceastæ vîrstæ. 232
OBIECTE ASCUfiITE — Sînt niøte fete foarte precoce. Am fæcut øi noi destule nebunii øi nu la o vîrstæ cu mult mai mare. Vocea lui Katie deveni ræguøitæ de la fum. Îl expiræ øi îl urmæri plutind albastru deasupra noastræ. — Noi nu am fæcut niciodatæ ceva atît de crud. — Dar am fost foarte aproape, Camille. Poate tu, eu nu. Ne uitam una la alta, amîndouæ evaluînd puterea de jucætor. — Oricum, Amma øi°a bætut joc la greu øi de Ann øi de Natalie, spuse Katie. Era drægufl din partea mamei tale cæ se ocupa de ele. — Øtiu cæ mama a meditat°o pe Ann. — Da, lucra cu ele ca asistent øcolar, le aducea la voi acasæ øi le dædea sæ mænînce dupæ ore. Cîteodatæ venea chiar øi în pauze øi le privea din afara gardului cum se joacæ în curte. O imagine a mamei, cu degetele încleøtate pe plasa gardului, uitîndu°se înæuntru cu læcomie. O imagine a mamei îmbræcatæ în alb, în alb strælucitor, flinînd°o pe Natalie cu o mînæ øi cu un deget la buze, pentru a°i face semn lui James Capisi sæ tacæ. — Am terminat? întrebæ Katie. Mæ cam oboseøte subiectul æsta. Opri înregistrarea reportofonului. — Am auzit bîrfa despre tine øi despre poliflistul æla simpatic, zîmbi Katie. Un fir de pær i se desprinsese din coadæ øi mi°am amintit°o aplecatæ peste picioare, fæcîndu°øi unghiile øi întrebîndu°mæ despre relaflia mea cu un fotbalist pe care l°ar fi vrut ea. Am încercat sæ nu mæ crispez la remarca despre Richard. — Doar zvonuri, am zîmbit eu. El e singur, eu la fel... viafla mea nu e nici pe departe atît de interesantæ. — John Keene s°ar putea sæ fie de altæ pærere. Mai scoase o fligaræ, o aprinse, inhalæ fumul øi expiræ, fixîndu°mæ cu ochii ei albaøtri de porflelan. Nu mai zîmbea. Aveam douæ variante: îi puteam arunca niøte firimituri de bîrfæ, ca sæ fie mulflumitæ. Dacæ povestea ajunsese deja la Katie la ora 10, restul oraøului o va øti pînæ la prînz. Sau aø putea sæ neg, riscînd sæ o enervez øi sæ pierd ajutorul oferit de ea. Aveam deja interviul øi cu siguranflæ nu mæ interesa sæ ræmîn în grafliile ei. 233
GILLIAN FLYNN — Ei, tot zvonuri. Oamenii trebuie sæ îøi caute hobby°uri mai bune. — Zæu? Mie mi se pærea chiar tipic pentru tine. Întotdeauna ai fost gata de o distracflie bunæ. M°am ridicat, foarte dornicæ sæ plec. Katie mæ urmæ pînæ afaræ, muøcîndu°øi obrajii. — Mulflumesc pentru timpul pe care mi l-ai acordat, Katie, mi°a fæcut plæcere sæ te revæd. — Øi mie, Camille. Øedere plæcutæ în continuare. Ieøisem deja pe uøæ øi ajunsesem pe trepte cînd am auzit°o strigînd. — Camille! M°am întors øi am væzut°o pe Katie cu piciorul stîng îndoit, ca un copil, cum fæcea øi în liceu. — Un sfat prietenesc: du°te acasæ øi spalæ°te. Pufli! M°am dus acasæ. În creier mi se învîrteau diferite imagini ale maicæ°mii, toate ameninflætoare. Prezicere. Cuvîntul îmi zvîcnea din nou pe piele. O imagine cu Joya, slabæ, cu pærul zburlit øi cu unghii lungi, cojind fîøii de piele de pe mama. Pielea mamei øi medicamentele øi pastilele ei, încîlcindu°se în pærul meu. Marian, doar niøte oase într°un coøciug, o fundæ albæ de satin înfæøuratæ în jurul unor bucle blonde, ca un buchet care se ofilea. Mama mea îngrijind fetiflele acelea sælbatice. Sau încercînd. Natalie øi Ann nu pæreau genul sæ accepte prea multæ îngrijire. Iar Adora nu suporta fetiflele care nu se supuneau felului ei ciudat de a îngriji. Oare îi fæcuse unghiile lui Natalie înainte sæ o sugrume? Sau dupæ? Eøti nebunæ dacæ crezi ceea ce gîndeøti acum. Eøti nebunæ dacæ nu crezi.
234
Cincisprezece
P
e verandæ erau aliniate trei biciclete roz, împodobite cu coøulefle albe, legate cu panglici de ghidon. M°am uitat într-unul din coøulefle øi am remarcat un ruj foarte mare øi o fligaræ de iarbæ într°o pungæ de sandviø. M°am strecurat pe uøæ øi am urcat pe scæri. Fetele erau în camera Ammei chicotind tare, flipînd de încîntare. Am deschis uøa færæ sæ bat. Nu era politicos, dar nu puteam suporta ideea acelei øuøoteli secrete, dorinfla de a pærea nevinovate în fafla celor mari. Cele trei blonde stæteau în cerc în jurul Ammei, în pantaloni scurfli øi fuste mini care læsau la vedere picioarele lor slabe øi epilate. Amma stætea pe jos distrîndu°se cu cæsufla de pæpuøi øi cu un tub de super glue lîngæ ea. Avea pærul adunat în vîrful capului øi prins cu o panglicæ albastræ. fiiparæ din nou cînd le°am salutat, zîmbind exagerat de tare øi cu toatæ fafla, ca niøte pæsæri agitate. — Bunæ, Mille, spuse Amma, care nu mai avea bandaje, dar aræta încæ slæbitæ øi fierbinte. Noi ne jucam cu pæpuøile. Nu°i aøa cæ am cea mai frumoasæ cæsuflæ de pæpuøi? Vocea ei era miorlæitæ, ca a unui copil dintr°un serial din anii ’50. Era greu sæ mi°o imaginez pe aceastæ Amma ca fiind aceeaøi care mi°a dat droguri cu o searæ în urmæ. Sora mea, care se distra oferindu°le bæieflilor mai mari foste prietene. — Da, Camille, nu°i aøa cæ°fli place cæsufla Ammei? ræsunæ ca un ecou vocea ræguøitæ a blondei indecente. Jodes era singura care nu mæ privea. În schimb, îøi aflintise privirea asupra cæsuflei, ca øi cum ar fi vrut sæ poatæ intra în ea. — Te simfli mai bine, Amma? 235
GILLIAN FLYNN — Da, mæ simt mai bine, draga mea soræ, spuse ea încet. Sper cæ øi tu te simfli mai bine. Fetele chicotiræ din nou, ca un fior. Am închis uøa, enervatæ de un joc pe care nu îl pricepeam. — Poate ar trebui sæ o iei øi pe Jodes cu tine, strigæ una dintre ele dincolo de uøa închisæ. Jodes nu mai avea zile multe în cadrul grupului. Am fæcut o baie fierbinte, în ciuda cældurii de afaræ — chiar øi porflelanul cæzii era roøiatic — øi am stat acolo goalæ, cu bærbia pe genunchi, læsînd apa sæ se furiøeze pe lîngæ mine. Baia mirosea a sæpun de mentæ øi a aroma dulce øi înflepætoare a sexului de femeie. Eram aspræ øi plinæ de semne øi asta îmi fæcea bine. Am închis ochii øi am alunecat în apæ pînæ ce mi°a intrat în urechi. Singur. Aø fi dorit sæ°mi tai cuvîntul æsta în piele, dar m°am mirat cæ nu°mi ardea corpul. Cercul de piele pe care mi°l fæcuse Adora în cap se înfioræ, de parcæ se oferea voluntar pentru sarcina asta. Mi se ræcori øi fafla øi am deschis ochii la timp pentru a o vedea pe mama stînd lîngæ cadæ, cu pærul lung øi blond conturîndu°i fafla. M°am ridicat øi mi°am acoperit sînii, împroøcînd puflinæ apæ pe rochia ei roz de bumbac. — Draga mea, unde ai fost? Am fost de°a dreptul îngrozitæ. Aø fi venit chiar eu sæ te caut, dar Amma a avut o noapte cam proastæ. — Ce a pæflit Amma? — Unde ai fost asearæ? — Ce a pæflit Amma, mamæ? Întinse mîinile spre fafla mea, dar m°am ferit. Ea se încruntæ øi repetæ gestul, mæ mîngîie pe obraz øi îmi întinse pærul pe spate. Cînd îøi luæ mîna de pe mine, pæru uimitæ cæ era umedæ, ca øi cum asta îi strica pielea. — A trebuit sæ am grijæ de ea, spuse ea simplu. Mi se înfioræ pielea pe brafle. — fii°e frig, draga mea? fii s°au întærit sfîrcurile. În mînæ flinea un pahar de lapte cu o nuanflæ albastræ, pe care mi°l înmînæ în tæcere. Fie bæutura o sæ°mi facæ ræu, øi atunci øtiu cæ nu sînt nebunæ, fie nu îmi face ræu øi atunci øtiu cæ sînt o persoanæ bolnavæ de uræ. Am bæut paharul, în timp 236
OBIECTE ASCUfiITE ce mama mormæia ceva øi îøi lingea buza de jos, cu un gest atît de îndræznefl încît pærea chiar obscen. — Cînd erai micæ, nu ai fost niciodatæ aøa ascultætoare, spuse ea. Erai mereu încæpæflînatæ. Poate fli s°a mai domolit personalitatea. Într°un fel bun. Necesar. Ea plecæ, iar eu am mai ræmas în cadæ o oræ, aøteptînd sæ se întîmple ceva. Dureri stomacale, ameflealæ, febræ. Am stat la fel de nemiøcatæ cum stau øi în avion, unde mæ tem cæ o miøcare bruscæ ne poate dærîma. Dar nimic. Amma era în patul meu cînd am deschis uøa. — Eøti aøa de grosolanæ, spuse ea, cu braflele molatice adunate în jurul ei. Nu pot sæ cred cæ te°ai futut cu un ucigaø de copii. Eøti exact aøa de rea cum a spus ea. — Nu o asculta pe mama, Amma. Nu e o persoanæ de încredere. Øi nu mai... Ce? Sæ nu mai accepfli nimic de la ea? Spune°o dacæ asta gîndeøti, Camille. — Nu te întoarce împotriva mea, Amma. Ne rænim foarte uøor în familia asta. — Povesteøte°mi despre pula lui, Camille. Aræta bine? Vocea ei avea aceeaøi lîncezealæ øi prefæcætorie pe care o avusese øi mai devreme, dar nu mai pærea atît de relaxatæ: se ghemui în aøternuturile mele, cu o privire sælbaticæ øi cu fafla roøie. — Amma, nu vreau sæ vorbesc despre asta cu tine. — Acum cîteva seri nu erai atît de maturæ, surioaræ. Nu mai sîntem prietene? — Amma, trebuie sæ mæ culc acum. — Noapte grea, nu? Ei bine, ai puflinticæ ræbdare — totul o sæ se înræutæfleascæ. Dupæ douæzeci de minute am început sæ vomit, cu zvîcneli amare øi transpirate în care îmi imaginam stomacul încordîndu°se øi zvîcnind ca un atac de cord. Stæteam pe podeaua de lîngæ toaletæ, sprijinitæ de perete, îmbræcatæ doar cu un tricou. Afaræ se auzeau gaifle albastre ciripind. În casæ, mama o striga pe Gayla. Mai trecu o oræ øi eu încæ vomitam, fiere verde care curgea din mine precum siropul, încet øi vîscos. Mi°am pus niøte haine øi mi°am periat dinflii cu grijæ — dacæ bægam prea mult periufla în guræ, îmi venea din nou sæ vomit. 237
GILLIAN FLYNN Alan stætea pe veranda din faflæ, citind o carte mare legatæ în piele øi intitulatæ simplu Cai. Pe braflul din stînga al balansoarului se afla un castron din sticlæ portocalie, cu o mînæ de budincæ verde în mijloc. El purta un costum albastru în dungi øi o pælærie Panama pe cap. Era la fel de calm ca un heleøteu. — Mama ta øtie cæ pleci? — Mæ întorc repede. — Te°ai purtat mult mai bine cu ea în ultimul timp, Camille, øi îfli mulflumesc pentru asta. Pare sæ se simtæ mult mai bine. Chiar øi purtarea ei faflæ de... Amma este mai calmæ. Întotdeauna pærea sæ facæ o pauzæ înainte de a rosti numele fiicei sale, de parcæ ar fi avut o conotaflie imoralæ. — Mæ bucur, Alan, mæ bucur. — Sper cæ øi tu eøti mai împæcatæ cu tine însæfli, Camille. E foarte important sæ te placi pe tine însufli. O atitudine pozitivæ te cuprinde la fel de repede ca una negativæ. — Bucuræ°te de cai. — Întotdeauna. Drumul spre Woodberry era plin de curbe umbrite, locuri în care am mai vomitat niøte fiere øi puflin sînge. Am avut trei opriri, dintre care la una am vomitat pe lateralul maøinii, pentru cæ nu am putut deschide portiera suficient de repede. Am folosit vechiul meu termos pentru suc de cæpøune øi votcæ pentru a curæfla locul. Spitalul St. Joseph din Woodberry era un cub uriaø de cæræmidæ aurie øi geamuri fumurii. Marian îi spunea „vafa“. Era un loc de amestecæturi în mare parte: dacæ locuiai în vest, mergeai la Popular Bluff pentru a°fli îngriji sænætatea; dacæ locuiai în nord, mergeai la Hayti; la Woodberry veneai doar dacæ erai prins în cælcîiul de cizmæ al statului Missouri. O femeie mare, cu un bust caraghios de rotund, trimitea semnale „Nu deranjafli“ din spatele biroului de informaflii. Am stat acolo øi am aøteptat. Ea se prefæcea cæ citeøte cu mare atenflie. M°am apropiat mai mult. Urmærea cu degetul fiecare rînd al revistei øi continua sæ citeascæ. — Scuzafli°mæ, am spus, cu un ton de irascibilitate amestecatæ cu ironie, pe care nici eu nu°l agream. 238
OBIECTE ASCUfiITE Avea mustaflæ øi degetele îngælbenite de la fumat, la fel ca øi caninii care se vedeau sub buza superioaræ. Fafla pe care le°o aræfli oamenilor le spune acestora cum sæ te trateze, îmi spunea mama, de fiecare datæ cînd nu o læsam sæ mæ îngrijeascæ. Femeia asta nu putea fi tratatæ bine. — Am nevoie sæ gæsesc niøte dosare medicale. — Facefli o cerere la doctor. — E vorba despre sora mea. — Punefli°o pe sora dumneavoastræ sæ facæ o cerere la doctorul ei. Dædu pagina revistei. — Sora mea e moartæ. Aø fi putut sæ spun asta øi altfel, dar voiam sæ o trezesc odatæ pe femeia asta. Chiar øi aøa, atenflia ei era plinæ de ciudæ. — Ah. Îmi pare ræu. A murit aici? Am dat din cap. — A murit cînd a ajuns aici. Dar a primit de multe ori tratament de urgenflæ aici, iar doctorul ei avea cabinetul aici. — Cînd a murit? — Pe 1 mai 1988. — Doamne! E ceva timp de atunci. Trebuie sæ avefli ræbdare. Patru ore mai tîrziu øi dupæ douæ reprize de urlete la niøte asistente nepæsætoare, un flirt disperat cu un administrator palid øi cu fafla pufoasæ øi trei drumuri la toaletæ ca sæ vomit, mi s°au aruncat în brafle fiøele medicale ale lui Marian. Exista o fiøæ pentru fiecare an din viafla ei, din ce în ce mai subfliri. Nu puteam înflelege mai mult de jumætate din scrisul doctorilor. Multe dintre ele vorbeau despre analize cerute øi fæcute, niciodatæ utile. Tomografie la creier øi radiografie la inimæ. Apoi o proceduræ prin care lui Marian i s°a introdus o cameræ de filmat prin gît pentru a i se examina stomacul. Monitoare cardiologice. Diagnostice posibile: diabet, suflu al inimii, refulare de acid, boalæ de ficat, hipertensiune pulmonaræ, depresie, boala lui Crohn, lupus. Apoi am gæsit o foaie roz, cu linii regulate de scris feminin. Ataøatæ de un raport despre testele de stomac fæcute de Marion. Era un scris îngrijit, cursiv, dar iritat — pixul apæsase fiecare cuvînt în hîrtie. Scria: 239
GILLIAN FLYNN Sînt o asistentæ care a îngrijit°o pe Marian Crellin pe durata analizelor de sæptæmîna aceasta, dar øi cu alte ocazii de spitalizare. Opinia mea fermæ („fermæ“ era subliniat de douæ ori) este cæ acest copil nu este deloc bolnav. Cred cæ dacæ mama nu s-ar comporta aøa cu ea, ar fi perfect sænætoasæ. Copilul manifestæ semne de boalæ dupæ ce petrece un timp singuræ cu mama ei, chiar øi în zilele în care s-a simflit foarte bine pînæ la vizitele acesteia. Pe mamæ nu o intereseazæ deloc Marian cînd este sænætoasæ, ba chiar se pare cæ o pedepseøte pentru asta. Mama o fline în brafle doar dacæ plînge sau se simte ræu. Atît eu, cît øi alte asistente, care din motive administrative nu doresc sæ semneze aceastæ declaraflie, credem cu tærie cæ acest copil, ca de altfel øi sora sa, trebuie sæ pæræseascæ domiciliul øi sæ fie puse sub observaflie. Beverly Van Lumm Fireascæ indignare. Ne°ar fi fost de folos dacæ se indignau øi alflii. Mi°o imaginam pe Beverly Lumm, pieptoasæ øi cu buzele strînse, cu pærul adunat într°un coc strîns, scriind nervoasæ scrisoarea în camera de alæturi, nevoitæ sæ o lase pe Marian leøinatæ în braflele mamei, fiind doar o chestiune de timp pînæ cînd Adora avea sæ cearæ ajutor. Încæ o oræ øi am reuøit sæ o gæsesc pe asistentæ în salonul de pediatrie, care era, de fapt, o cameræ mare cu patru paturi, din care doar douæ ocupate. O fetiflæ micuflæ citea cu o expresie placidæ, iar bæiatul din patul de alæturi dormea ridicat, cu gîtul prins de niøte bare de metal care pæreau înøurubate direct în mæduva spinærii. Beverly Van Lumm nu era deloc cum mi°o imaginasem eu. Avea cam øaizeci de ani, era micuflæ de înælflime, cu pærul grizonat lipit de cap. Purta pantaloni de uniformæ înflorafli øi o jachetæ albastru-deschis øi avea un pix fixat în spatele urechii. Cînd am spus cine sînt, ea pæru sæ îøi aminteascæ imediat de mine øi nu era deloc surprinsæ cæ am apærut, în cele din urmæ. — Îmi pare bine sæ te revæd dupæ atîflia ani, deøi nu în cele mai bune circumstanfle, spuse ea cu o voce joasæ øi caldæ. Cîteodatæ visez cu ochii deschiøi cæ Marian însæøi trece pe aici, mare cu un copil sau doi. Dar iluziile astea sînt periculoase. 240
OBIECTE ASCUfiITE — Am venit pentru cæ v°am citit biletul. Pufni øi îøi închise pixul. — Mare scofalæ ce°am fæcut cu biletul æla. Dacæ nu aø fi fost aøa de tînæræ øi de agitatæ øi intimidatæ de marii maeøtri de pe aici, aø fi fæcut mai mult decît sæ scriu un bilet. Normal cæ, în zilele acelea, nu se mai auzise ca mama sæ fie acuzatæ de aøa ceva. Aproape cæ m°au concediat. Nu vrei niciodatæ sæ crezi cæ poate fi adeværatæ o asemenea situaflie. E desprinsæ parcæ din poveøtile fraflilor Grimm sau din SMI. — SMI? — E o denumire, Sindromul Münchausen Indus. Cel care are grijæ de un copil, de obicei mama, aproape de fiecare datæ mama, îøi îmbolnæveøte copilul pentru a atrage atenflia. Dacæ ai Münchausen, îfli faci singur ræu pentru a atrage atenflia. Dacæ ai SMI, îfli faci copilul sæ se simtæ ræu, pentru a demonstra ce mamæ grijulie øi iubitoare eøti tu. Vezi, ca în fraflii Grimm, ca o vræjitoare maleficæ desprinsæ dintr°un basm. Mæ mir cæ nu ai auzit de chestia asta. — Îmi sunæ cunoscut. — A devenit o boalæ destul de cunoscutæ. Îndrægitæ. Pentru cæ oamenilor le place tot ce e nou øi înfricoøætor. Mi°aduc aminte cînd s°a ræspîndit anorexia prin anii ’80. Cu cît se fæceau mai multe filme despre boala asta, cu atît mai multe fete fæceau foamea. Dar tu ai pærut în regulæ mai mereu. Mæ bucur. — Sînt în regulæ, în mare parte. Dar mai am o soræ, næscutæ dupæ Marian, øi îmi fac griji pentru ea. — Ar trebui. Nu e nici o ømecherie sæ fii copilul favorit cînd mama ta suferæ de SMI. Ai avut noroc cæ nu ai interesat°o prea tare pe mama ta. Pe hol trecu un bærbat într°un cærucior cu rotile, îmbræcat în salopetæ verde deschis, urmat de doi tipi graøi care rîdeau, îmbræcafli asemænætor. — Studenfli la medicinæ, spuse Beverly, dîndu°øi ochii peste cap. — A cercetat vreodatæ vreun doctor sesizarea ta? — Eu am numit°o sesizare, dar ei au væzut°o ca pe o plîngere copilæreascæ a unei asistente geloase. Cum am spus, erau alte vremuri. Doar puuuflin mai diferite. Øi ca sæ fiu sinceræ, Camille, nici nu am forflat lucrurile. Tocmai ieøisem dintr-un divorfl, trebuia sæ îmi pæstrez slujba øi, poate ce îmi doream cel mai 241
GILLIAN FLYNN tare, aø fi vrut sæ îmi spunæ cineva cæ greøesc. Dar trebuie sæ fii sigur cæ greøeøti. Cînd Marian a murit, am bæut încontinuu trei zile la rînd. Fusese deja îngropatæ cînd m°am întors la serviciu øi l°am întrebat pe øeful secfliei de pediatrie dacæ îmi citise sesizarea. Mi s°a spus sæ îmi iau liber restul sæptæmînii. Eram doar o femeie istericæ în ochii lor. Ochii mei deveniseræ umezi øi mæ înflepau, iar ea mæ luæ de mînæ. — Îmi pare ræu, Camille. — Doamne, sînt atît de furioasæ! Îmi flîøniræ lacrimile pe obraz øi mi le øtergeam disperatæ cu dosul palmei, pînæ cînd Beverly îmi oferi un pachet de øerveflele. — Sînt furioasæ cæ s°a întîmplat aøa ceva! Øi cæ mi°a trebuit atît timp sæ descopær! — Draga mea, e vorba de mama ta. Nici nu øtiu cum ai putea rezolva povestea asta. Mæcar acum se pare cæ se va face dreptate. De cînd lucreazæ detectivul la caz? — Detectivul? — Willis, parcæ, nu? Un bæiat istefl øi arætos. A copiat toate paginile din dosarul lui Marian øi m°a interogat de a scos untul din mine. Nu mi°a spus cæ mai e implicatæ o fetiflæ. Dar mi°a spus cæ tu eøti bine. Cred cæ are ceva pentru tine, pentru cæ s°a fîstîcit øi øi s°a înroøit cînd a vorbit despre tine. M°am oprit din plîns øi am mototolit øerveflelele, pe care le°am aruncat în coøul de gunoi de lîngæ fata care citea. Ea se uitæ curioasæ în coøul de gunoi, ca øi cum tocmai primise acolo corespondenfla. I°am mulflumit lui Beverly øi am plecat, agitatæ øi dornicæ de cer albastru. Beverly m°a ajuns din urmæ la lift øi m-a prins de mîini. — Ia°o pe sora ta din casa aceea, Camille, nu e în siguranflæ acolo! Între Woodberry øi Wind Gap se afla un bar de motocicliøti, un loc unde se vindeau øase cutii de bere færæ sæ te întrebe cine eøti øi cîfli ani ai. Mergeam mereu acolo în liceu. Chiar lîngæ flinta în care se aruncæ sægeflile era un telefon public. Am luat un pumn de monede øi l°am sunat pe Curry. Eileen ræspunse, ca de obicei, la telefon, cu vocea moale øi fermæ ca 242
OBIECTE ASCUfiITE un munte. Am început sæ bîzîi înainte sæ termin de spus cine sînt. — Camille, draga mea, ce s°a întîmplat? Eøti bine? Normal cæ nu eøti bine. Oh, îmi pare atît de ræu. I°am spus lui Frank sæ te scoatæ de acolo dupæ ultimul tæu telefon. Ce°ai pæflit? Am continuat sæ plîng, pentru cæ nu øtiam ce i°aø putea spune. O sægeatæ se înfipse în plæcuflæ cu o bufnituræ seacæ. — Doar nu îfli faci iar... ræu, Camille! Camille? Draga mea, mæ sperii. — Mama mea..., am spus eu, înainte sæ izbucnesc iar în plîns. Mæ zgîlflîiam de plîns, iar stomacul mi se înnodase atît de tare, încît a trebuit sæ mæ las pe vine. — Mama ta? E bine? — Nuuuu! Un vaiet lung ca de copil. Am auzit schimbarea receptorului øi un murmur disperat cætre Frank, apoi cuvintele s°a întîmplat ceva... groaznic, tæcere pentru douæ secunde øi apoi un pahar spart. Curry se ridicase prea repede de la masæ øi i°a cæzut pe jos paharul de whiskey. Bænuiam, doar. — Camille, vorbeøte, ce s°a întîmplat? Vocea lui Curry era aspræ øi înspæimîntatæ ca douæ brafle care parcæ mæ apucase de umeri øi mæ zgîlflîiau. — Øtiu cine a fæcut°o, Curry, am øoptit eu. Øtiu. — Dar æsta nu°i motiv de plîns, puøtoaico. Poliflia a arestat pe cineva? — Încæ nu. Øtiu cine a fæcut°o. Trosc în flinta de alæturi. — Cine? Camille, vorbeøte°mi. — Mama mea a fæcut°o, am urlat în telefon, cuvintele flîønindu-mi ca dintr°o stropitoare. Tæcere. Mult prea lungæ. — Camille, eøti foarte nervoasæ, iar eu am fæcut o mare greøealæ cæ te°am trimis acolo atît de curînd dupæ... Acum vreau sæ mergi la cel mai apropiat aeroport øi sæ te întorci aici. Nu te mai întoarce dupæ haine, lasæ maøina acolo øi vino imediat acasæ, aici. Ne ocupæm mai tîrziu de lucruri. Plæteøte biletul øi îfli dau eu banii cînd te întorci. Dar trebuie neapærat sæ vii acasæ acum! 243
GILLIAN FLYNN Acasæ acasæ acasæ, de parcæ încerca sæ mæ hipnotizeze. — Eu nu o sæ am niciodatæ casæ, am suspinat øi am început sæ plîng din nou. Trebuie sæ plec sæ mæ ocup de povestea asta, Curry. Am închis telefonul, în timp ce el îmi spunea sæ nu fac asta. L°am gæsit pe Richard la restaurantul Gritty, la cinæ. Se uita la niøte tæieturi de ziare din Philadelphia despre atacul cu foarfece al lui Natalie. Dædu din cap cu ciudæ spre mine cînd m°am aøezat pe scaunul din fafla lui, se uitæ în jos spre bucæflile cremoase din farfurie øi apoi din nou la mine, pentru a°mi studia fafla umflatæ. — Eøti bine? — Cred cæ mama a omorît°o pe Marian øi cred cæ le°a ucis øi pe Ann øi pe Natalie. Øi øtiu cæ øi tu crezi asta. Tocmai m°am întors din Woodberry, ticælosule! Amæræciunea se preschimbase în furie undeva pe autostradæ între ieøirile 5 øi 2. — Nu pot sæ cred cæ în tot timpul în care flirtai de zor cu mine încercai doar sæ obflii informaflii despre maicæ°mea. Ce fel de nenorocit pervers mai eøti øi tu? Tremuram øi cuvintele mi se rostogoleau pe limbæ. Richard scoase din portofel o bancnotæ de 10 dolari, o bægæ sub farfurie, veni lîngæ mine øi mæ luæ de brafl. — Vino cu mine afaræ, Camille. Nu e locul potrivit aici. Mæ conduse spre uøæ, apoi pînæ la maøinæ øi mæ ajutæ sæ mæ urc pe locul din dreapta, cu mîna încæ pe braflul meu. Conduse în liniøte de-a lungul malului, mîna lui oprindu°mæ de fiecare datæ cînd voiam sæ spun ceva. M°am întors în cele din urmæ cu spatele la el øi priveam pe fereastræ pædurea care trecea pe lîngæ noi într°o sclipire verde°albastræ. Am parcat în acelaøi loc în care privisem rîul în urmæ cu cîteva sæptæmîni. Aluneca øi acum sub noi în întuneric, prinzînd razele lunii. O albinæ luptîndu°se printre frunze cæzætoare. — Acum e rîndul meu la cliøee, spuse Richard, cu figura în profil. Aøa este, la început am fost interesat de tine pentru cæ mæ interesa, de fapt, mama ta. Dar m°am îndrægostit cu adeværat de tine. Atît de mult cît te pofli îndrægosti de o persoanæ aøa închisæ cum eøti tu. Normal, acum înfleleg øi de ce. Iniflial, 244
OBIECTE ASCUfiITE am crezut cæ o sæ°fli pun cîteva întrebæri, dar nu øtiam cît eøti de apropiatæ de Adora øi nu voiam sæ îi dai de bænuit. Øi nu eram încæ sigur, Camille. Aveam nevoie de timp pentru a o studia mai mult. Era doar o bænuialæ. O simplæ bænuialæ. O bîrfæ ici øi colo, despre tine, despre Marian, despre Amma øi despre mama voastræ. Însæ e adeværat ce am spus cæ femeile nu se încadreazæ în profilul unui astfel de criminal. Nici pentru crime de copii în serie. Doar cæ am început sæ privesc problema øi altfel. — Cum? Vocea mea era la fel de platæ ca un metal. — Era puøtiul æla, James Capisi. Mæ tot întorceam la el, la imaginea lui de vræjitoare din poveste. Mi°am amintit ce mi°a spus Beverly despre fraflii Grimm. — Eu tot nu cred cæ el a væzut°o pe mama ta, dar cred cæ îøi amintea ceva, o senzaflie din subconøtient care s°a transformat în acea persoanæ. Am început sæ mæ gîndesc: ce fel de femeie ar ucide fetifle øi le°ar smulge dinflii? O femeie care voia sæ aibæ control total. O femeie care îøi pierduse în totalitate instinctul de a creøte copii. Øi Ann øi Natalie au fost... îngrijite înainte de a fi ucise. Ambele familii au observat detalii atipice. Unghiile lui Natalie erau vopsite cu roz-deschis. Picioarele lui Ann erau epilate. Øi amîndurora li s°a aplicat ruj pe buze. — Dar dinflii? — Nu este zîmbetul cea mai bunæ armæ a unei fete? spuse Richard. Øi se întoarse spre mine. — Iar în cazul celor douæ fete, chiar a fost o armæ. Povestea ta despre muøcæturi a clarificat foarte multe lucruri. Ucigaøul era o femeie cæreia nu îi plæcea forfla la alte femei, i se pærea ceva vulgar. A încercat sæ îngrijeascæ fetele, sæ le domine, sæ le transforme conform propriei imagini. Cînd ele au respins chestia asta øi s°au luptat, ucigaøul a fost cuprins de furie. Trebuia ca fetele sæ moaræ! Strangularea este expresia cea mai claræ a dominafliei. Moarte înceatæ. Am închis ochii într°o zi în birou dupæ ce alcætuisem profilul øi am væzut figura mamei tale. Violenfla ei bruscæ, apropierea de fete øi nu are alibi pentru nici una din nopfli. Dar va trebui sæ o deshumæm øi pe Marian, pentru dovezi mai solide. Urme de otravæ sau ceva de genul æsta. 245
GILLIAN FLYNN — Læsafli°o în pace pe Marian. — Nu pot, Camille. Øtii cæ aøa trebuie procedat. Se va face totul în cele mai bune condiflii. Îøi puse mîna pe øoldul meu. Nu pe mînæ sau pe umær, ci pe øold. — John a fost vreodatæ suspectat cu adeværat? Îøi retrase mîna. — Numele lui plutea mereu prin preajmæ. Vickery era oarecum obsedat. Ne gîndeam cæ, dacæ Natalie era mai violentæ, poate cæ øi John era la fel. În plus, nu era din oraø øi øtii cæ localnicii sînt suspicioøi faflæ de stræini. — Ai vreo dovadæ claræ împotriva maicæ°mii, Richard? Sau totul e doar o bænuialæ? — Mîine obflinem mandatul de percheziflionare a casei. Probabil cæ a pæstrat dinflii. Îfli spun toate astea din curtoazie. Pentru cæ te respect øi am încredere în tine. — Da, am spus eu. Cædere mi se aprinse pe genunchiul stîng. — Trebuie sæ o scot pe Amma de acolo. — Nu se va întîmpla nimic în seara asta. Trebuie sæ te duci acasæ øi sæ petreci o searæ normalæ. Poartæ°te cît mai natural. Mîine îmi pofli da o declaraflie, ne°ar ajuta mult în rezolvarea cazului. — Ne face ræu mie øi Ammei. Ne drogheazæ, ne otræveøte, ne face ceva. Îmi era din nou greaflæ. Richard îøi luæ din nou mîna de pe øoldul meu. — Camille, de ce nu ai spus nimic pînæ acum? Te°am fi putut testa. Ar fi fost o chestie grozavæ pentru anchetæ. Fir°ar sæ fie! — Mulflumesc pentru grijæ, Richard! — Nu fli°a zis nimeni pînæ acum cæ eøti prea sensibilæ? — Niciodatæ. Gayla stætea la uøæ, ca o fantomæ de pazæ la casa noastræ de pe deal. Dispæru imediat, iar cînd am parcat în fafla verandei se aprinse lumina în camera de zi. Øuncæ. Am simflit mirosul înainte de a ajunge la uøæ. Øi legume, boabe de porumb. Tofli stæteau ca niøte actori în spatele cortinei. Scenæ: vremea cinei. Mama aøezatæ în capul mesei, 246
OBIECTE ASCUfiITE cu Alan øi Amma de°o parte øi de alta, øi cu un tacîm aøezat pentru mine la capætul îndepærtat. Gayla trase scaunul pentru mine øi se evaporæ rapid în bucætærie, în uniforma ei de asistentæ. Deja asistentele îmi fæceau greaflæ. Sub podele, maøina de spælat bîzîia la nesfîrøit, ca întotdeauna. — Bunæ, draga mea, ai avut o zi bunæ? mæ întrebæ mama, cu o voce prea tare, parcæ. Stai jos, te°am aøteptat la cinæ. Ne gîndeam sæ mîncæm împreunæ, ca o familie, de vreme ce o sæ pleci curînd. — O sæ plec? — O sæ îl aresteze pe micul tæu prieten, draga mea. Nu°mi spune, cæ sînt la curent cu informafliile mai bine decît un reporter. Se întoarse spre Alan øi spre Amma øi zîmbi ca o gazdæ potrivitæ care servea aperitivele. Sunæ din clopoflel øi Gayla aduse øunca, cu un strat de græsime tremurîndæ deasupra, pe o tavæ de argint. O felie de ananas lipicioasæ era aøezatæ lîngæ bucata de carne. — Taie tu, Adora, îi spuse Alan mamei, care îl privea cu sprîncenele ridicate. Fire de pær blond fluturaræ în jur în timp ce tæia feliile de carne de grosimea unui deget, pe care le servi, apoi, fiecæruia pe farfuria lui. Am refuzat farfuria pe care mi°o întindea Amma øi aceasta ajunse în cele din urmæ la Alan. — Nu mænîncæ carne, øopti mama. Tot nu ai renunflat la episodul æsta, Camille? — Episodul de a nu mînca øuncæ? Nu, nu am renunflat. — Crezi cæ John va primi pedeapsa capitalæ? mæ întrebæ Amma. John al tæu condamnat la moarte? Mama o îmbræcase mult prea elegant, într°o rochie albæ cu funde roz, øi îi prinsese pærul în pærfli foarte strîns. Furia emana din ea ca o duhoare. — În Missouri e în vigoare pedeapsa cu moartea, iar aceste crime sînt genul pentru care o astfel de pedeapsæ a fost creatæ, dacæ poate exista aøa ceva, am spus eu. — Mai existæ scaunul electric? întrebæ Amma. — Nu, spuse Alan. Acum mænîncæ°fli carnea. — Se foloseøte injecflia letalæ, murmuræ mama. Ca øi cum ai adormi o pisicæ pentru totdeauna. 247
GILLIAN FLYNN Mi°o imaginam pe maicæ°mea legatæ de un pat metalic, schimbînd amabilitæfli cu doctorul înainte ca acul sæ°i înflepe pielea. I se potrivea sæ moaræ de un ac otrævit. — Camille, dacæ ai putea sæ fii un personaj din orice basm de pe lumea asta, cine ai vrea sæ fi? întrebæ Amma. — Frumoasa Adormitæ. Sæ°mi petrec viafla visînd ar fi ideal. — Eu aø vrea sæ fiu Persefona. — Nu øtiu cine e, am spus eu. Gayla îmi turnæ niøte legume pe farfurie øi porumb proaspæt. M°am forflat sæ mænînc, stomacul încordîndu-mi°se la fiecare înghiflituræ. — Regina morflilor, reveni Amma. Era atît de frumoasæ, încît Hades a furat°o øi a dus°o în lumea din adîncuri pentru a fi soflia lui. Dar mama ei era atît de furioasæ, încît l°a obligat pe Hades sæ o aducæ înapoi pe Persefona. Însæ numai pentru øase luni în fiecare an. Aøa cæ petrece jumætate din viaflæ cu morflii øi jumætate cu viii. — Amma, de ce te°ar atrage o asemnea creaturæ? o întrebæ Alan. Pofli fi atît de macabræ uneori. — Mi°e milæ de Persefona, pentru cæ øi atunci cînd stæ printre cei vii, oamenilor le este fricæ de ea, din cauzæ cæ træieøte øi dedesubt, spuse Amma. Øi chiar cînd este alæturi de mama ei, nu poate fi fericitæ, pentru cæ øtie cæ va pleca din nou în adîncuri. Rînji la Adora øi înøfæcæ o bucatæ mare de carne, dupæ care flipæ spre bucætærie. — Gayla, mai am nevoie de zahær! strigæ Amma spre bucætærie. — Foloseøte clopoflelul, Amma! îi spuse mama. Nici ea nu mînca. Gayla intræ cu un bol de zahær øi împræøtie o linguræ peste carnea Ammei øi peste feliile de roøii. — Lasæ°mæ pe mine, miorlæi Amma. — Las°o pe Gayla, îi spuse mama. Tu îfli pui prea mult. — O sæ fii tristæ cînd John o sæ moaræ, Camille? spuse Amma, sugînd o felie de carne. Ai fi mai tristæ dacæ moare John sau dacæ mor eu? 248
OBIECTE ASCUfiITE — Nu vreau sæ moaræ nimeni, i°am ræspuns. Cred cæ a fost destulæ moarte în Wind Gap pînæ acum. — Aøa e, spuse Alan, foarte festiv. — Anumifli oameni trebuie sæ moaræ. John trebuie sæ moaræ, continuæ Amma. Chiar dacæ nu el le°a ucis, tot trebuie sæ moaræ. Oricum e terminat dupæ moartea soræ°sii. — Dupæ logica asta, øi eu ar trebui sæ mor, pentru cæ øi sora mea e moartæ, iar eu sînt terminatæ, am spus eu. Am mai mestecat niøte legume. Amma mæ privea cu atenflie. — Poate. Dar pe tine te plac, aøa cæ sper cæ nu o sæ mori. Tu ce crezi? øi se întoarse spre Adora. Mi°am dat seama cæ nu i se adresa niciodatæ direct, nu°i spunea mamæ sau mama sau mæcar Adora. Ca øi cum nu°i cunoøtea numele, dar încerca sæ ascundæ chestia asta. — Marian a murit acum mult timp, foarte mult timp øi cred cæ era mai bine dacæ tofli sfîrøeam atunci cu ea, spuse mama obositæ. Apoi, brusc, înseninatæ: Dar nu am sfîrøit atunci øi am mers mai departe, nu°i aøa? Sunetul clopoflelului, farfuriile strînse øi Gayla înconjurînd masa ca un lup decrepit. Castroane cu øerbet de un roøu-aprins ca desert. Mama dispæru discret în oficiu øi se întoarse cu douæ cupe de cristal, avînd ochii încæ umezi øi înroøifli. Mi se încordæ stomacul. — Voi servi bæuturile cu Camille în dormitor, le°a spus celorlalfli, aranjîndu°øi pærul în oglinda lateralæ. Chiar era îmbræcatæ pentru aøa ceva, pentru cæ purta o cæmaøæ de noapte. Exact cum fæceam øi în copilærie cînd eram subjugatæ de ea, am urmat°o în tæcere pe trepte. Apoi am intrat în camera ei, unde îmi dorisem întotdeauna sæ ajung. Patul masiv, cu perne care se læfæiau pe el ca niøte caracatifle. Oglinda mare ziditæ în perete. Øi faimoasa podea de fildeø, care arunca luminæ peste tot, ca într°un peisaj plin de zæpadæ sub razele lunii. Ea aruncæ cîteva perne pe podea, trase aøternuturile øi mæ împinse spre pat, dupæ care se urcæ øi ea alæturi de mine. În toate lunile acelea de dupæ moartea lui Marian, cînd ea nu mai voia sæ iasæ din cameræ øi sæ mæ vadæ, nici nu aø fi îndræznit sæ îmi imaginez scena în care eu aø sta ghemuitæ lîngæ ea, în patul ei. Øi iatæ cæ acum mæ aflam aici, dar cu mai mult de cincisprezece ani prea tîrziu. 249
GILLIAN FLYNN Îøi plimbæ degetele prin pærul meu øi îmi oferi un pahar. O aromæ: mirosea a mere coapte. L°am flinut aproape, dar nu am gustat. — Cînd eram micæ, mama m°a dus în pædurea din nord øi m°a læsat acolo, spuse Adora. Nu pærea furioasæ sau supæratæ. Doar indiferentæ. Sau chiar plictisitæ. Nu mi°a explicat de ce face asta. Nici mæcar nu a vorbit cu mine. Mi°a spus doar sæ trec în maøinæ. Eram desculflæ. Cînd am ajuns acolo, m°a luat de mînæ øi m°a tras pe cærare, apoi în afara cærærii, dupæ care mi°a dat drumul øi mi°a spus sæ nu cumva sæ vin dupæ ea. Aveam doar opt ani, eram foarte micæ. Aveam picioarele rupte øi jupuite cînd am ajuns acasæ, iar ea doar øi°a ridicat privirea spre mine din ziarul de searæ øi s°a dus în camera ei. În camera asta. — De ce îmi spui asta? — Cînd un copil aflæ aøa devreme cæ mamei lui nu îi pasæ de el, se întîmplæ lucruri îngrozitoare. — Crede°mæ, cunosc aceste senzaflii, am spus eu. Mîinile ei se plimbau încæ prin pærul meu, unul dintre degete pipæind cerculeflul de piele netedæ. — Am vrut sæ te iubesc, Camille. Dar erai atît de dificilæ! Cu Marian a fost mult mai uøor. — Destul, mama, am spus. — Nu. Nu e destul. Lasæ°mæ sæ am grijæ de tine, Camille. Doar o datæ, aratæ°mi cæ ai nevoie de mine! Sæ se termine. Sæ se termine totul. — Hai s°o facem, dacæ asta vrei, am spus eu. Am înghiflit bæutura rapid, i°am luat mîinile de pe capul meu øi am încercat sæ°mi controlez vocea. — Mereu am avut nevoie de tine, mama. De°adeværatelea. Nu genul acela de nevoie creatæ, pe care o pofli porni øi opri dupæ cum ai chef. Øi nu te pot ierta vreodatæ pentru ceea ce i°ai fæcut lui Marian. Era doar un copil. — Øi va fi mereu doar copilul meu, spuse mama.
250
Øaisprezece
Am adormit færæ ventilator øi m°am trezit cu aøternuturile lipite de mine. Musteau de transpiraflie øi urinæ. Dinflii îmi clænflæneau, iar inima îmi zvîcnea în piept øi în spatele orbitelor. Am apucat cutia de gunoi de lîngæ pat øi am vomitat în ea. Un lichid fierbinte, cu patru seminfle de porumb plutind pe deasupra. Mama a intrat în cameræ înainte de a apuca sæ mæ ridic înapoi în pat. Mi°o imaginam aøteptînd ræbdætoare în scaunul de pe hol, lîngæ fotografia lui Marian, împachetînd øosete pînæ ce eu aveam sæ mæ îmbolnævesc. — Hai, puiule. Direct în cadæ cu tine, murmuræ ea. Îmi scoase tricoul øi pantalonii de pijama øi, pentru o secundæ, i°am simflit privirea cercetîndu°mi gîtul, sînii, coapsele, picioarele. Am vomitat din nou cînd m°am urcat în cadæ, iar ea mæ flinea de mînæ sæ nu cad. Încæ o rundæ de lichid fierbinte îmi flîøni pe guræ aterizînd pe porflelanul cæzii. Adora trase un prosop din raft, turnæ spirt pe el øi mæ frecæ cu profesionalismul unui spælætor de geamuri. M°am aøezat în cadæ, iar ea îmi turna pahare de apæ rece în cap, pentru a scade febra. Mi°a mai dat douæ pastile øi un alt pahar de lapte, de culoarea unui cer palid. Am înghiflit toul cu ura amaræ care mæ hrænise timp de douæ zile. Încæ nu m°ai distrus, ce altceva mai ai? Trebuia sæ scot din ea tot ce era mai ræu. Îi datoram asta lui Marian. Vomitam în cadæ, o spæla, o umplea din nou øi iaræøi o spæla. Pungi de gheaflæ pe umeri øi între picioare. Pungi calde pe frunte øi pe genunchi. Pensete în rana de la gleznæ øi apoi frecflii 251
GILLIAN FLYNN cu spirt. Apa era deja roøie. Dispariflie, dispariflie, dispariflie îmi striga de pe gît. Adora îøi smulsese toate genele, ochiul stîng îi læcrima continuu øi buza superioaræ îi era mereu umedæ. Un ultim gînd m°a fulgerat, înainte sæ îmi pierd cunoøtinfla: Mæ îngrijeøte. Mama mea mæ îngrijeøte cu o atenflie maternæ. Ce flatant pentru mine! Nimeni nu ar face aøa ceva pentru mine. Marian. Sînt geloasæ pe Marian. Pluteam în cada pe jumætate umplutæ cu apæ cælduflæ cînd m°am trezit din nou din cauza unor flipete. Slæbitæ øi cu febræ, am ieøit din cadæ, m°am înfæøurat cu un halat — flipetele mamei ræsunau ca un ecou în urechile mele — øi am deschis uøa, chiar în momentul în care Richard voia sæ intre. — Camille, eøti bine? În spatele lui, maicæ°mea se agita, sælbaticæ øi înfuriatæ, tæind, parcæ, cu mîinile, aerul din jurul lui. Apoi, el încremeni cu gura deschisæ. Îmi întoarse capul într°o parte øi privi semnele de pe gît. Îmi desfæcu halatul øi încremeni. — Iisuse Cristoase! Se bîlbîia nervos, neøtiind dacæ sæ rîdæ sau sæ se sperie. — Ce a pæflit mama? — Ce ai pæflit tu? Îfli place sæ te tai? — Da, îmi place sæ cioplesc cuvinte, am spus eu rar, de parcæ ar fi avut vreo importanflæ. — Da, væd, cuvinte. — De ce flipæ mama? Am simflit cæ ameflesc øi m°am præbuøit pe podea. — Camille, fli°e ræu? Am dat din cap. — Ai gæsit ceva? Vickery øi alfli polifliøti treceau prin dreptul camerei mele. Mama îi urmæ disperatæ cîteva secunde mai tîrziu, cu mîinile înfæøurate în pær, urlînd la ei sæ iasæ afaræ, sæ se poarte cu respect, pentru cæ le va pærea ræu pentru ceea ce fæceau. — Încæ nu am gæsit nimic. Cît eøti de bolnavæ? Îmi puse mîna pe frunte, îmi înfæøuræ halatul la loc øi îøi întoarse privirea. Am dat din umeri, ca un copil plîngæcios. 252
OBIECTE ASCUfiITE — Trebuie sæ plece toatæ lumea de aici, Camille. Îmbracæ°te øi te duc la spital — Normal, ai nevoie de dovezi solide. Sper cæ a mai ræmas destulæ otravæ în mine. Pînæ seara, au fost confiscate urmætoarele obiecte din sertarul de lenjerie al mamei: 8 fiole împotriva malariei, cu etichete stræine, niøte tablete mari, albastre, care fuseseræ interzise datoritæ capacitæflii de a provoca febræ øi vedere încefloøatæ. Urme ale acestui medicament au fost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut. 72 de tablete de laxativ pentru uz industrial, folosit în special pentru a destinde maflele la animalele de fermæ. Urme ale acestui medicament au fost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut. 36 de pastile împotriva apoplexiei, al cæror abuz poate provoca ameflealæ øi greaflæ. Urme ale acestui medicament au fost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut. 3 sticle de sirop, folosit pentru a provoca værsæturi în caz de intoxicare. Urme ale acestui medicament au fost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut. 161 de tranchilizante pentru cai. Urme ale acestui medicament au fost gæsite în testele toxicologice care mi s°au fæcut. O trusæ de asistentæ medicalæ, în care existau zeci de pastile împræøtiate, fiole øi seringi, cæreia Adorei nu îi foloseau la nimic. La nimic bun. În cutia de pælærii a mamei a fost gæsit un jurnal cu coperte înflorate, care urma a fi admis ca probæ la tribunal, deoarece conflinea urmætoarele pasaje: 14 septembrie 1982 Azi am decis sæ nu îmi mai pese de Camille øi sæ îmi concentrez atenflia asupra lui Marian. Camille nu a fost niciodatæ un pacient ascultætor, faptul cæ e bolnavæ o face sæ fie nervoasæ øi plinæ de uræ. Nu îi place sæ o ating. Nu am mai auzit aøa ceva. Are în ea dispreflul lui Joya. O uræsc. Marian e aøa scumpæ cînd e bolnavæ, mæ alintæ teribil øi mæ vrea alæturi tot timpul. Îmi place la nebunie sæ îi øterg lacrimile. 253
GILLIAN FLYNN 23 martie 1985 Marian a trebuit internatæ din nou la Woodberry, avînd „greutæfli în respiraflie øi dureri de stomac“. Am purtat costumul meu galben cumpærat din St. John, dar pînæ la urmæ nu mi°a mai plæcut — mi°e treamæ cæ, avînd øi pærul blond, o sæ par prea øtearsæ. Sau ca un ananas mergætor! Doctorul Jameson este foarte puternic øi amabil, preocupat de Marian, dar nu în genul unui bîrfitor. Pare foarte impresionat de mine. A spus cæ sînt un înger øi cæ tofli copiii ar trebui sæ aibæ o mamæ ca mine. Am flirtat puflin, în ciuda verighetelor. Asistentele mæ deranjeazæ puflin. Sînt, probabil, geloase. Va trebui sæ mæ îngrijesc cu adeværat de urmætoarea vizitæ (se pare cæ va suferi o operaflie). Poate o rog pe Gayla sæ prepare carnea ei tocatæ. Asistentelor le plac atenfliile. Sæ pun o fundæ mare, verde în jurul borcanului? Trebuie sæ mæ øi coafez înainte de urmætoarea urgenflæ... sper cæ o sæ fie dr. Jameson (Rick) de serviciu... 10 mai 1988 Marian a murit. Nu mæ pot opri. Am pierdut deja 6 kilograme øi sînt doar piele øi os. Tofli au fost foarte amabili. Oamenii pot fi atît de minunafli. Cea mai relevantæ probæ a fost gæsitæ sub tapifleria de brocart galben a unui fotoliu din camera Adorei: o pereche de cleøti pætafli, mici øi feminini. Testele de ADN ale petelor uscate de sînge s°au potrivit cu cel al lui Ann øi al lui Natalie. Dinflii nu au fost gæsifli în casa mamei mele. Sæptæmîni întregi am avut imagini diferite ale locurilor în care s°ar putea afla: vedeam o maøinæ decapotabilæ, cu capota trasæ, ca întotdeauna, o mînæ de femeie ieøind pe geam øi cîfliva dinfli aruncafli pe pietriøul de pe marginea drumului, lîngæ cærarea care ducea spre Pædurea de Nord; o pereche de papuci fini mergînd prin noroi pe marginea golfului de la Falls Creek øi dinfli care sclipeau ca pietricelele în apæ; o cæmaøæ de noapte roz plutind prin grædina de trandafiri a Adorei, mîini care sapæ øi dinfli îngropafli în pæmînt ca niøte oase mici. Dinflii nu au fost gæsifli în nici unul din aceste locuri. I°am pus pe polifliøti sæ caute.
254
Øaptesprezece
P
e 28 mai, Adora Crellin a fost arestatæ pentru uciderea lui Ann Nash, Natalie Keene øi Marian Crellin. Alan a plætit imediat caufliunea, pentru ca ea sæ poatæ aøtepta procesul în confortul casei sale. Avînd în vedere situaflia, Curtea a decis cæ era indicat ca eu sæ preiau custodia surorii mele. Dupæ douæ zile m°am întors în Chicago, cu Amma lîngæ mine. Mæ obosea îngrozitor. Amma aveau mereu nevoie disperatæ de ceva øi era mereu panicatæ, ca o pisicæ sælbaticæ închisæ în cuøcæ, punîndu°mi încontinuu întrebæri (De ce e atîta zgomot? Cum putem træi într°un loc atît de mic? Nu e periculos sæ ieøim afaræ?) øi cerînd permanent dovezi de iubire. Ardea, probabil, toatæ acea energie acumulatæ în timpul lunilor în care nu fusese suferindæ. În august era deja obsedatæ de femeile criminale. Lucretia Borgia, Lizzie Borden, o femeie din Florida care îøi înecase cele trei fiice în urma unei depresii nervoase. — Cred cæ au ceva special, spunea Amma sfidætoare. Încearcæ sæ gæseascæ o cale de a°øi ierta mama, spunea terapeutul. Amma o mai væzuse pe Adora de douæ ori, dupæ care se tævæli pe jos øi începu sæ urle cînd am încercat sæ o duc la a treia vizitæ. În schimb, lucra ore întregi la cæsufla de pæpuøi „Adora“. E felul ei de a trece peste lucrurile urîte care s°au petrecut acolo, mi°a spus terapeutul la telefon. Pæi poate ar trebui sæ o facæ bucæfli, în cazul æsta, îi ræspunsesem eu. 255
GILLIAN FLYNN Amma m°a plesnit o datæ peste faflæ cînd am venit acasæ cu o nuanflæ greøitæ de albastru pentru patul Adorei din cæsufla de pæpuøi. Øi s-a tævælit pe podea cînd am refuzat sæ dau 60 de dolari pe o canapea în miniaturæ fæcutæ din nuc. Am încercat øi terapia „îmbræfliøærii“, un program caraghios prin care trebuia sæ o strîng tare în brafle pe Amma øi sæ repet de cîteva ori Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!, dacæ încerca sæ se desprindæ. De patru ori s°a smuls de lîngæ mine øi m°a fæcut „tîrfæ“, dupæ care a trîntit uøa camerei. A cincea oaræ, am izbucnit amîndouæ în rîs. Alan mi°a trimis bani pentru a o înscrie pe Amma la Bell School — douæzeci øi douæ de mii de dolari pe an, færæ a pune la socotealæ cærflile øi rechizitele — øcoalæ care se afla la doar nouæ stræzi de casæ. Øi-a gæsit imediat niøte prietene, cîteva fete drægufle care învæflau în primul rînd sæ tînjeascæ pentru absolut tot Missouri. Cea care îmi plæcea mie foarte mult se numea Lily Burke. Era la fel de isteaflæ ca Amma, dar cu o privire mai veselæ. Avea puflin puf pe obraji øi dinflii din faflæ cam mari, iar pærul îi era de culoarea ciocolatei. Amma chiar observase cæ avea exact nuanfla covorului din camera mea. Eu o plæceam, oricum. A devenit rapid o obiønuitæ a casei, ajutîndu°mæ la gætit, cerîndu°mi sfatul la teme øi discutînd despre bæiefli. Amma deveni însæ din ce în ce mai tæcutæ cînd venea Lily. În octombrie deja se închidea în cameræ la fiecare vizitæ a fetei. Într°o noapte, m°am trezit cu Amma stînd lîngæ patul meu. — Îfli place de Lily mai mult decît de mine, øopti ea. Avea frisoane, cæmaøa de noapte i se lipise de corp øi dinflii îi clænflæneau. Am dus°o la baie, am aøezat°o pe toaletæ, am udat o cîrpæ cu apa rece, metalicæ de la robinet øi i°am øters fruntea. Apoi ne°am uitat una la alta. Avea ochii albaøtri øi reci exact ca Adora. Placizi. Ca un lac îngheflat. Am luat douæ aspirine din cutie, dar le°am pus imediat înapoi, dupæ care le°am scos din nou. Una sau douæ pastile. E atît de uøor sæ oferi. Oare o sæ vreau sæ mai ofer una øi încæ una? Oare o sæ îmi placæ sæ am grijæ de sora mea bolnavæ? Uitîndu°se 256
OBIECTE ASCUfiITE la mine cu ochi tremurætori øi bolnavi, i°am surprins în privire o urmæ de recunoøtinflæ: e mama aici. I°am dat Ammei douæ aspirine. De la mirosul lor mi se umplu gura de salivæ. Pe celelalte le°am aruncat în toaletæ. — Acum trebuie sæ mæ bagi în cadæ øi sæ mæ speli, se smiorcæi ea. I-am scos cæmaøa de noapte peste cap. Goliciunea ei era uimitoare: picioare slabe de copil, o cicatrice rotundæ øi zimflatæ pe øold, ca o jumætate de capac de sticlæ, o dîræ uøoaræ de puf ciufulit între picioare. Sîni mari øi rotunzi. 13 ani. Intræ în cadæ øi îøi trase picioarele sub bærbie. — Trebuie sæ mæ freci cu spirt, gemu ea. — Nu trebuie, Amma, relaxeazæ°te. I se înroøi fafla øi începu sæ urle. — Aøa face ea, øoptea. Lacrimile i se transformaræ în sughifluri øi apoi într°un urlet de jale. — Nu mai facem cum fæcea ea, am spus eu. Pe 12 octombrie, Lily Burke dispæru în drumul sæu spre casæ. Patru ore mai tîrziu i s°a descoperit cadavrul, proptit de o ladæ de gunoi, la patru stræzi de apartamentul nostru. I se smulseseræ doar øase dinfli, cei doi din faflæ mai mari øi patru de jos. Am dat telefon în Wind Gap øi am aøteptat douæsprezece minute, pînæ cînd poliflia mi°a confirmat cæ mama era la ea acasæ. Eu i°am gæsit prima. I°am læsat pe polifliøti sæ îi descopere, dar eu øtiam deja unde sînt. Am ræscolit toatæ casa, cu Amma pe urmele mele ca un cîine turbat. Am ridicat toate pernele, am rupt tapifleria, am rævæøit sertarele. Ce ai fæcut, Amma? Cînd am ajuns în camera ei, Amma era deja calmæ. Nætîngæ. I°am ræscolit lenjeria, i°am distrus sutienele cu burete øi am întors øi salteaua. I°am ræscolit biroul øi am gæsit doar stilouri, abflibilduri øi o cutiuflæ care mirosea a clor. 257
GILLIAN FLYNN Am golit cæsufla de pæpuøi cameræ cu cameræ, distrugînd patul meu, patul Ammei øi fotoliul cu tapiflerie galbenæ. Dupæ ce am aruncat baldachinul opulent din camera Adorei øi i°am distrus mæsufla de toaletæ, nu mai øtiu dacæ eu sau Amma am flipat. Poate cæ amîndouæ. Podeaua din camera mamei! Minunatele plæci de fildeø! Era fæcutæ din dinfli umani. Din 56 de dinfli micufli, curæflafli øi albifli øi sclipind din podea! Au mai fost øi alte persoane implicate în crimele din Wind Gap. Pentru a primi pedepse mai uøoare în spitale de psihiatrie, cele trei blonde au recunoscut cæ au ajutat°o pe Amma sæ le omoare pe Ann øi pe Natalie. Hoinæreau în acea zi în maøinufla de golf a Ammei øi au ajuns lîngæ casa lui Ann. Au convins°o sæ vinæ cu ele la plimbare. Mama vrea sæ te salute. Fetele au mers pînæ la pædurea din nord sub pretextul organizærii unui picnic. S°au jucat cu Ann, au machiat°o, iar dupæ cîteva ore s°au plictisit. Au început sæ o împingæ pe Ann spre golf. Fetifla, simflind pericolul, a încercat sæ fugæ, dar Amma a prins°o øi a atacat°o. A lovit°o cu o piatræ. Ann a muøcat°o. De aici avea semnul de pe øold, dar eu nu mi°am dat seama ce reprezenta. Cele trei fete au flinut°o pe Ann la pæmînt, în timp ce Amma a strangulat°o cu un cordon pe care îl furase din trusa de bricolaj a unui vecin. A durat o oræ pentru a o calma pe Jodes øi încæ o oræ pentru ca Amma sæ smulgæ dinflii, cu Jodes plîngînd în tot acest timp. Apoi fetele au cærat corpul pînæ la rîu øi l°au aruncat în apæ, dupæ care s°au dus la casa lui Kelsey, s°au spælat în garajul din spate øi s°au uitat la un film. Nici una nu mai øtia la ce film. Dar toate øi°au amintit cæ au mîncat cantalup øi au bæut vin alb din sticle de Sprite, în cazul în care mama lui Kelsey trecea pe acolo. James Capisi nu minflea despre femeia fantomaticæ. Amma furase unul dintre aøternuturile albe de acasæ øi îl înfæøurase ca pe o rochie din Grecia anticæ, îøi prinsese pærul strîns øi se pudrase pînæ cînd a devenit strælucitoare. Era Artemis, zeifla sîngeroasæ a vînætorii. Natalie fusese intrigatæ, iniflial, cînd Amma i°a øoptit la ureche: E un joc. Vino cu mine sæ ne jucæm. 258
OBIECTE ASCUfiITE A condus°o pe Natalie prin pædure pînæ la garajul lui Kelsey, unde au flinut°o timp de 48 de ore, îngrijind°o, epilîndu°i picioarele, îmbræcînd°o cu tot felul de lucruri øi hrænind°o pe rînd, în timp ce savurau din plin urgia din oraø. Imediat dupæ miezul nopflii, pe 14 mai, prietenele ei au flinut°o din nou la pæmînt în timp ce Amma o strangula. Din nou, Amma a smuls singuræ dinflii. Se pare cæ dinflii copiilor nu sînt atît de greu de smuls, dacæ apeøi bine pe cleøti. Øi dacæ nu îfli pasæ foarte tare cum aratæ dupæ aceea. (Imagine cu podeaua cæsuflei de pæpuøi, cu din mozaicul de dinfli smuløi, doar cîfliva sub formæ de aøchii). Fetele ieøiseræ cu maøinufla de golf a Ammei la patru dimineafla pe o stræduflæ læturalnicæ ce dædea în Strada Principalæ. Spafliul îngust dintre salonul de frumusefle øi magazinul de bricolaj era suficient pentru ca Amma øi Kelsey sæ o care pe Natalie de mîini øi de picioare pînæ în faflæ, unde au proptit°o de zid, aøteptînd marea descoperire. Jodes a plîns iaræøi. Fetele chiar au discutat ulterior sæ o omoare øi pe ea, de teamæ cæ ar putea sæ cedeze. Ideea era pe cale sæ fie pusæ în aplicare cînd mama a fost arestatæ. Amma a ucis°o pe Lily de una singuræ, lovind°o în cap cu o piatræ, dupæ care a sugrumat°o cu mîinile, i°a smuls øase dinfli øi i°a tæiat pærul. Toate astea pe o alee, în spatele læzii de gunoi unde læsase cadavrul. A mers cu piatra, cu cleøtele øi cu foarfeca la øcoalæ, cærîndu°le în ghiozdanul roz pe care i°l cumpærasem eu. Pærul ciocolatiu al lui Lily Burke a fost împletit de Amma øi folosit pe post de covoraø în camera mea din cæsufla de pæpuøi.
259
Epilog
Adora a fost gæsitæ vinovatæ de ucidere din culpæ pentru ceea ce i°a fæcut lui Marian. Avocatul ei pregæteøte deja recursul, iar procesul e relatat cu entuziasm pe site°ul ei, freeadora.org., de un grup de susflinætori. Alan a încuiat casa din Wind Gap øi s°a mutat într°un apartament în apropierea închisorii din Vandelia, Missouri. În zilele în care nu o poate vizita, îi scrie scrisori. Au apærut tot felul de pliante despre familia mea de criminali. Am primit o græmadæ de oferte de a scrie cærfli pe tema asta. Curry m-a îndemnat sæ accept o astfel de ofertæ, dar s°a potolit imediat. Bravo lui. John mi°a scris o scrisoare amabilæ øi dureroasæ. El a bænuit°o tot timpul pe Amma øi s°a mutat în garajul lui Meredith în special pentru a o „supraveghea“. Ceea ce explica conversaflia pe care o auzisem între ei doi, mai ales cæ Amma avea o plæcere deosebitæ sæ îøi batæ joc de durerea lui. Îi rænea pe ceilalfli flirtînd cu ei. Durerea era o plæcere intimæ, aøa cum simflea mama cînd îøi înfigea pensetele în rænile mele. Cît despre cealaltæ dragoste a mea din Wind Gap, nu am mai auzit nimic de Richard niciodatæ. Dupæ privirea pe care a avut°o în fafla corpului meu însemnat, am øtiut de atunci cæ aøa se va întîmpla. Amma va ræmîne în închisoare pînæ la vîrsta de 18 ani øi, probabil, mult dupæ aceea. Are voie sæ primeascæ vizitatori doar de douæ ori pe lunæ. Am fost o datæ la ea øi am stat amîndouæ într°un spafliu de joacæ drægufl, înconjurat de sîrmæ ghimpatæ. Fetifle în salopete øi tricouri de închisoare, agæflate de bare øi inele de gimnasticæ, sub privirea furioasæ a unor femei grase pe post de paznic. Trei fete alunecau indiferent pe un tobogan 260
OBIECTE ASCUfiITE cojit, se urcau pe scaræ øi se dædeau din nou. Au fæcut asta întruna, færæ a scoate o vorbæ, pe toatæ durata vizitei mele. Amma îøi tæiase pærul pînæ la chelie. Era poate o încercare de a pærea mai duræ, dar în schimb avea acum un aer de fiinflæ din altæ lume. Cînd i°am atins mîna, era umedæ de transpiraflie. Øi°o trase imediat. Mæ hotærîsem sæ nu o întreb nimic despre crime, pentru a face vizita cît mai relaxantæ cu putinflæ. Dar întrebærile mi°au flîønit din guræ imediat. De ce le°a smuls dinflii, de ce tocmai acele fete, care erau atît de istefle øi interesante? Cu ce au putut sæ o supere? Cum a fost ea în stare de aøa ceva? Ultima întrebare sunase dojenitor, de parcæ o certam cæ dæduse o petrecere cînd eu nu eram acasæ. Amma le privea cu amæræciune pe cele trei fetifle de pe tobogan øi îmi spuse cæ ura pe toatæ lumea de acolo, toate fetele erau fie nebune, fie proaste. Nu suporta sæ spele rufe øi sæ punæ mîna pe lucrurile altora. Apoi tæcu o vreme øi am crezut cæ îmi va ignora întrebærile. — Am fost prietenæ cu ele o vreme, spuse în cele din urmæ, cu bærbia în piept. Ne distram, ne jucam prin pædure. Eram niøte nebune. Chinuiam împreunæ tot felul de chestii. Odatæ, am omorît o pisicæ. Dar apoi, ea (ca de obicei, nu putea rosti numele Adorei) a devenit interesatæ de ele. Nu puteam niciodatæ sæ am ceva numai al meu. Nu mai erau doar secretele mele. Veneau tot timpul la noi acasæ. Apoi au început sæ mæ întrebe despre cum e sæ fii bolnav. Ar fi stricat totul pînæ la urmæ. Ea nici mæcar nu øi°a dat seama. Amma îøi frecæ cu asprime pærul periuflæ. — Øi de ce a muøcat°o Ann? Mereu m-am gîndit la asta. De ce Ann avea voie sæ o muøte øi eu nu? Nu a mai vrut sæ spunæ altceva, ræspunzînd doar cu sughifluri øi oftaturi. Cît despre dinfli, îi smulsese doar pentru cæ avusese nevoie de ei. Casa de pæpuøi trebuia sæ arate perfect, aøa cum era de fapt tot ce îndrægea Amma. Cred cæ mai era ceva. Ann øi Natalie muriseræ pentru cæ Adora le acordase atenflie. Amma privea chestia asta ca pe o trædare. Amma o læsase pe mama sæ o îmbolnæveascæ atîta timp. Cîteodatæ, cînd îi laøi pe oameni sæ îfli facæ anumite lucruri, de fapt tu le faci lor anumite lucruri. Amma o controla pe Adora prin faptul cæ o læsa sæ îi facæ ræu. În schimb, cerea dragoste necondiflionatæ øi loialitate. Nu erau acceptate alte 261
GILLIAN FLYNN fetifle. Din acelaøi motiv o ucisese pe Lily Burke. Pentru cæ Amma credea cæ o plac mai mult pe Lily decît pe ea. Probabil mai pot exista sute de alte explicaflii ale faptelor Ammei. În final, ræmîne doar un singur adevær: Ammei îi plæcea sæ ræneascæ. Îmi place violenfla flipase ea la mine. E vina mamei. Un copil hrænit cu otravæ consideræ durerea o alinare. În ziua în care Amma a fost arestatæ, în care totul a fost dezvæluit, Curry øi Eileen se propteau în canapeaua mea, ca niøte solnifle preocupate. Mi°am strecurat un cuflit sub mînecæ øi, în baie, mi°am dat jos cæmaøa øi l°am înfipt în cercul perfect de piele netedæ de pe spate. L°am scos øi l°am înfipt de mai multe ori, pînæ ce pielea se acoperise de linii zdrenfluite. Curry a dat buzna înæuntru, chiar înainte de a începe sæ mæ tai pe faflæ. Curry øi Eileen mi°au împachetat niøte lucruri øi m°au luat la ei acasæ, unde mæ bucur de un pat øi de un pic de spafliu în ceea ce a fost odatæ camera de recreere de la subsol. Toate obiectele ascuflite au fost încuiate, dar nici eu nu m°am obosit prea tare sæ ajung la ele. Învæfl sæ accept sæ fiu îngrijitæ cu dragoste. Învæfl sæ fiu îngrijitæ pærinteøte. Îmi retræiesc copilæria, scena crimei. Eileen øi Curry mæ trezesc dimineafla øi mæ bagæ în pat seara, særutîndu°mæ (sau, în cazul lui Curry, un gîdilat uøor sub bærbie). Nu beau nimic mai tare decît sucul de struguri preferat al lui Curry. Eileen îmi pregæteøte baia øi, cîteodatæ, îmi piaptænæ pærul. Nu mæ înfioaræ gestul æsta øi credem cæ este un semn bun. Se apropie ziua de 12 mai, cînd se împlineøte exact un an de la întoarcerea mea în Wind Gap. Iar anul æsta s°a nimerit ca în aceastæ zi sæ fie øi Ziua Mamei*. Ironic. Cîteodatæ mæ gîndesc la noaptea aceea în care am îngrijit°o pe Amma øi la cît de priceputæ am fost sæ o calmez. Cîteodatæ visez cæ o spæl pe Amma øi cæ îi øterg fruntea. Mæ trezesc cu stomacul încordat øi cu buza de sus transpiratæ. M°am priceput sæ am grijæ de Amma din bunætate? Sau mi°a plæcut sæ am grijæ de Amma pentru cæ am øi eu boala Adorei? Oscilez între cele douæ variante, mai ales noaptea, cînd pielea începe sæ°mi zvîcneascæ. În ultimul timp, am început sæ cred cæ din bunætate. * Ziua Mamei, særbætoritæ în cea de-a doua duminicæ a lunii mai în SUA øi Canada.
262
Mulflumiri Multe mulflumiri impresarei mele, Stephanie Kip Rostan, care m°a purtat cu grijæ prin toatæ povestea asta a primei cærfli, dar øi redactorului meu, Sally Kim, care mi°a pus întrebæri precise øi mi°a oferit multe, multe ræspunsuri în încercarea de a da formæ acestei cærfli. Deøtepte øi solidare, sînt, de asemenea øi o încîntætoare companie la masa de searæ. Mulflumiri øi lui D.P. Lyle, medic, doctorului John R. Klein, dar øi Lt. Emmet Helrich, care m°au ajutat sæ înfleleg anumite probleme medicale, stomatologice, dar øi criminologice; redactorilor mei de la Entertainment Weekly, în special lui Henry Goldblatt øi redactorului-øef Rick Tetzeli. Multe mulflumiri tuturor prietenilor mei, mai ales celor care au citit manuscrisul de nenumærate ori, mi°au oferit un sfat øi susflinere cînd scriam Obiecte ascuflite: Dan Fireman, Krista Stroever, Matt Stearns, Katy Caldwell, Josh Wolk, Brian „Ives!“ Raftery øi celor patru veriøoare ale mele (Sarah, Tessa, Kam øi Jessie), tofli adæugînd un cuvînt esenflial unde era nevoie, mai ales cînd aveam de gînd sæ ard tot ce scrisesem. Dan Snierson este, probabil, cea mai optimistæ øi cumsecade fiinflæ de pe planetæ — îfli mulflumesc pentru încrederea ta constantæ øi roagæ°l pe Jurgis sæ fie blînd cu mine în cronici. Emilly Stone mi°a oferit sfaturi øi glume bune din Vermont, Chicago øi Antarctica (îi recomand cu cælduræ serviciul de navete din Crazytown); le mulflumesc lui Susan øi lui Errol Stone pentru refugiul acordat în casa de lîngæ lac. Lui Brett Nolan, cel mai bun cititor din lume — un compliment ce nu se oferæ cu uøurinflæ — care m°a îndepærtat de la cîteva referinfle întîmplætoare la Familia Simpson øi care este, de asemenea, autorul celui mai reconfortant e-mail de douæ cuvinte care a existat vreodatæ. Scott Brown, Monstrul pentru Mick al meu, a citit nenumærate variante ale cærflii, særmanul de el øi m°a însoflit în numeroasele øi necesarele evadæri din realitate — eram doar eu, Scott øi un unicorn nevrozat cu un complex patern. Le mulflumesc tuturor. În cele din urmæ, multæ dragoste øi consideraflie numeroasei mele familii din Missouri, care, mæ bucur sæ spun, nu mi°a oferit absolut nici o sursæ de inspiraflie pentru personajele acestei cærfli. Pærinflii mei m°au încurajat întotdeauna sæ scriu, încæ din clasa a treia, cînd am spus cæ vreau sæ mæ fac fie scriitor, fie fermier cînd voi fi mare. Chestia cu ferma n°a prins niciodatæ, aøa cæ sper cæ v°a plæcut cartea. 263
În colecflia TRITONIC PREMIUM au apærut:
Frida / Bárbara Mujica Spionul lui Dumnezeu / Juan Gómez-Jurado
CARTEA PRIN POØTÆ Pentru cærflile comandate, editura suportæ costurile de transport prin poøtæ. În plus: – pentru 2 cærfli se acordæ o reducere de 10 % – de la 3 cærfli în sus se acordæ o reducere de 15%. Pentru a obfline oricare dintre aceste cærfli, trimitefli comanda dumneavoastræ pe adresa: Editura TRITONIC, C.P. 3-12 BUCUREØTI, prin fax: 021.242.73.77, la tel.: 072.88.77.440 sau prin e-mail la:
[email protected].
